1

ASPECTE LEGISLATIVE
LEGATE DE PREVENIREA
ȘI LIMITAREA
INFECȚIILOR ASOCIATE
ASISTENȚEI MEDICALE
(IAAM)

DEFINIȚIE

Prin termenul de infecție asociată asistenței medicale (IAAM)

se desemnează patologia infecțioasa câstigată de o persoană
în urma suportării sau acordării asistenței medicale, in cursul
spitalizării sau în condiții de ambulator, patologie care nu este
in incubație sau manifestă în momentul respectiv.

Nu sunt considerate infecții asociate asistentei medicale

infecțiile transmise transplacentar (rubeola, toxoplasmoza,
sifilisul, infecția cu virus citomegalic, infecția cu virus herpes
simplex), nici infecția asociată cu o complicație sau extinderea
 2

în timpul spitalizării a unei infecții prezente în momentul

internării.

Conform Deciziei 2012/506/UE

O infecție asociată asistenței medicale este definită ca o

infecție care corespunde uneia dintre definițiile de caz și :

 Debutul simptomelor a fost în ziua 3 sau mai târziu (data

internării este ziua 1) a spitalizării actuale SAU

 Pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale în ziua

1 sau ziua 2 și prezintă simptome de infecție la nivelul
intervenției chirurgicale înainte de ziua 3 SAU

 Un dispozitiv a fost introdus pe cale invazivă în ziua 1 sau

ziua 2 determinând o infecție înainte de ziua

INCIDENȚA IAAM

In SUA incidența IAAM este apreciată la 5-10 % din totalul

cazurilor spitalizate anual, acceptându-se că fenomenul este
de tip “iceberg”; această incidență medie maschează diferențe
foarte importante între diverse specialități medicale și
chirurgicale, de la 1% pt psihiatrie până la 40-50% pentru
secțiile de terapie intensivă

In România nu există date comparabile plauzibile privind

incidența IAAM

Consecințele IAAM

Infecțiile asociate asistenței medicale:

 3

-consumă bani si timp

-prelungesc spitalizarea

-măresc disconfortul bolnavilor

-cresc riscurile evolutive până la sechele definitive sau deces

-crează pericolul unor epidemii in unitățile medicale

ETIOLOGIA IAAM

 este dominată în prezent de microorganismele oportuniste

, alături de care intervin și o serie de microorganisme cert
patogene, reprezentate de bacterii, virusuri, fungi, paraziți

 2/3 din cazurile IAAM sunt produse de bacterii, dintre care

60% sunt germeni Gram negativi, iar 30% sunt coci Gram
pozitivi
Bacteriile cele mai frecvent implicate: E. Coli, Stafilococul
aureus, Pseudomonas aeruginosa, enterococul, Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter, Proteus, Acinetobacter,
mycobacterii

Virusurile implicate: in 70% din cazuri sunt cele cu tropism

respirator: virusul gripal, paragripal, adenovirusuri, virusul
respirator sincitial

Virozele digestive sunt cauzate de: rotavirusuri, enterovirusuri,

in special in sectiile de pediatrie

Alte infectii sunt cauzate de Herpesviridae (virusul

citomegalic, varicelo-zosterian, herpes simplex), virusurile
 4

bolilor febrile eruptive (rujeolic, rubeolic), virusul urlian,

Epstein – Barr

Dintre fungi, cei mai importanti sunt: Candida albicans,

Cryptococcus neoformans, Aspergilus

SURSA DE INFECȚIE

Dupa sursa de infecție, IAAM se clasifică în:

Endogene: datorate germenilor aparținând florei bolnavilor (in

special cutanată, respiratorie, gastrointestinală), de regulă
existând o diminuare a mecanismelor de aparare ale gazdei,
care nu mai pot împiedica multiplicarea unor germeni

Exogene: prin achiziționarea unor microorganisme din mediul

spitalicesc:

– de la personalul de îngrijire

– de la un alt pacient

– din alimente

– medicamente (soluții perfuzabile)

– de pe instrumentar medical (ace, seringi, catetere)

ATRIBUȚIILE MEDICULUI ȘEF DE SECȚIE:

 5

 organizează, controlează şi răspunde pentru derularea

activităţilor proprii secţiei, conform planului anual de
supraveghere şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale din unitatea sanitară;

 răspunde de activităţile desfăşurate de personalul propriu

al secţiei, cu respectarea procedurii de declarare a
infecţiilor asociate asistenţei medicale, elaborată de
serviciul/ compartimentul de prevenire a infecţiilor
asociate îngrijirilor medicale, în conformitate cu legislaţia
în vigoare;

 răspunde de depistarea şi raportarea la timp a infecţiilor

asociate asistenţei medicale;

 răspunde de respectarea politicii de utilizare a

antibioticelor, implementată în unitatea sanitară;

 răspunde de efectuarea de către asistenta şefă de secţie a

triajului zilnic al personalului din subordine şi declararea
oricărei suspiciuni de boală transmisibilă către
serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor
asociate asistenţei medicale;

 în cazul şefilor de secţie în secţii cu risc, răspunde de

derularea activităţii de screening al pacienţilor pentru
depistarea colonizărilor/infecţiilor cu germeni
multiplurezistenţi, în conformitate cu prevederile
programului naţional de supraveghere şi control al
infecţiilor asociate asistenţei medicale;

 răspunde de luarea deciziei de izolare/tip de precauţii şi

de aplicarea ei, împreună cu serviciul/compartimentul de
prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale şi cu
directorul medical;

 răspunde de elaborarea procedurilor şi protocoalelor de

prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale pe secţie.
 6

ATRIBUŢIILE MEDICULUI CURANT :

 protejarea propriilor pacienţi de alţi pacienţi infectaţi sau

de personalul care poate fi infectat, cu respectarea
ghidului de izolare elaborat de serviciul/compartimentul
de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale;

 aplicarea procedurilor şi protocoalelor

implementate de serviciul/compartimentul de prevenire
a infecţiilor asociate asistenţei medicale;

 obţinerea specimenelor microbiologice necesare atunci

când o infecţie este prezentă sau suspectă, în
conformitate cu protocolul de diagnostic şi cu definiţiile
de caz şi înainte de iniţierea tratamentului antibiotic;

 răspunde de depistarea şi raportarea la timp a infecţiilor

asociate asistenţei medicale;

 consilierea pacienţilor, vizitatorilor şi a personalului în

legătură cu procedurile de prevenire a transmiterii
infecţiilor;

 instituirea tratamentului adecvat pentru infecţiile pe care

le au ei înşişi şi implementarea măsurilor
instituite de serviciul/compartimentul de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale pentru a preveni
transmiterea acestor infecţii altor persoane, în special
pacienţilor;

 solicit a rea consultului de boli infecţioase în situaţiile în

care consideră necesar şi/sau conform
ghidurilor/protocoalelor locale, cu respectarea politicii de
utilizare a antibioticelor, implementată în unitatea
sanitară;

 respectă procedura de declarare a infecţiilor asociate

asistenţei medicale elaborată de serviciul/compartimentul
de prevenire a infecţiilor asociate îngrijirilor medicale, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
 7

 după caz, răspunde de derularea activităţii de screening al

pacienţilor în secţii de terapie intensivă şi alte secţii cu
risc pentru depistarea colonizărilor/infecţiilor cu germeni
multiplurezistenţi, în conformitate cu prevederile
programului naţional de supraveghere şi control al
infecţiilor asociate asistenţei medicale şi monitorizare
a utilizării antibioticelor şi a
antibioticorezistenţei;

 comunică infecţia/portajul de germeni importanţi

epidemiologic la transferul pacienţilor săi în altă
secţie/altă unitate medicală.

ATRIBUŢIILE ASISTENTEI ŞEFE DE SECŢIE:

 prelucrează procedurile şi protocoalele de prevenire a

infecţiilor asociate asistenţei medicale elaborate de
serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor
asociate asistenţei medicale cu personalul mediu şi
auxiliar din secţie şi răspunde de aplicarea acestora;

 răspunde de aplicarea precauţiunilor standard şi specifice

de către personalul secţiei;

 răspunde de comportamentul igienic al personalului din

subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de
către acesta;

 controlează respectarea circuitelor funcţionale din secţie;

 răspunde de starea de curăţenie din secţie;

 transmite directorului de îngrijiri necesarul de materiale

de curăţenie, consumabile, dezinfectanţi,elaborat în
concordanţă cu recomandările serviciului de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale;

 controlează respectarea măsurilor de asepsie şi

antisepsie;
 8

 supraveghează şi controlează activitatea în oficiul

alimentar privind depozitarea, prepararea şi distribuirea
alimentelor, în special la bucătăria dietetică, lactariu,
biberonerie etc.;

 supraveghează calitatea prestaţiilor efectuate la

spălătorie şi sesizează directorului de îngrijiri orice
deficienţe constatate;

 verifică igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi face educaţia

sanitară a acestora;

 urmăreşte efectuarea examenului organoleptic al

alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le
îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care
o aduce la cunoştinţa directorului de îngrijiri;

 constată şi raportează directorului de îngrijiri deficien ţe

de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire);

 coordonează şi supraveghează operaţiunile de curăţenie şi

dezinfecţie;

 participă la recoltarea probelor de evaluare a eficienţei

curăţeniei, dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu echipa
serviciului/compartimentului de prevenire a infecţiilor
asociate asistenţei medicale;

 asigură necesarul de materiale (săpun, dezinfectant,

prosoape de hârtie, echipament de unică folosinţă) şi
coordonează în permanenţă respectarea de către personal
şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează
prelucrarea bolnavilor la internare;

 anunţă la serviciul de internări locurile disponibile,

urmăreşte internarea corectă a bolnavilor în funcţie de
infecţiozitate sau receptivitate;

 coordonează şi verifică aplicarea măsurilor de izolare a

bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru
supravegherea contacţilor, în conformitate cu ghidul de
izolare elaborat de şeful serviciului/coordonatorul
 9

compartimentului de prevenire a infecţiilor asociate

îngrijirilor medicale;

 instruieşte personalul din subordine privind

autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea
acestor măsuri;

 semnalează medicului şef de secţie şi/sau directorului de

îngrijiri cazurile de boli transmisibile pe care le
suspicionează în rândul personalului;

 instruieşte şi supraveghează personalul din subordine

asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de
vizitatori şi personalul spitalului (portul echipamentului,
evitarea aglomerării în saloane);

 verifică şi răspunde de modul de manipulare a lenjeriei

bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare,
dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţioşi, transportul
lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea lenjeriei curate;

 verifică şi răspunde de modul de colectare a deşeurilor

infecţioase şi neinfecţioase, de depozitare a lor pe secţie,
de modul de transport la depozitul central;

 controlează şi instruieşte personalul din subordine asupra

echipamentului de protecţie şi comportamentului igienic,
precum şi asupra respectării normelor de tehnică aseptic ă
şi propune directorului de îngrijiri măsuri disciplinare în
cazurile de abateri;

 răspunde de elaborarea procedurilor şi protocoalelor de

prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale pe secţie, în funcţie de manevrele şi procedurile
medicale identificate cu risc pentru pacienţi, şi se asigur ă
de implementarea acestora;

 răspunde de întocmirea şi completarea registrului de

monitorizare a infecţiilor asociate asistenţei medicale pe
secţie;
 10

 răspunde de întocmirea şi completarea registrului de

expunere accidentală la produse biologice pe secţie

ATRIBUŢIILE ASISTENTEI MEDICALE RESPONSABILE DE

SALON:

 implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în

vederea limitării infecţiilor;

 se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi

răspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe
toată durata internării pacienţilor;

 menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor

de îngrijire adecvate din salon;

 informează cu promptitudine medicul de gardă/medicul şef

de secţie în legătură cu apariţia semnelor de infecţie la
unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa;

 iniţiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei

boli transmisibile şi anunţă imediat medicul curant şi
serviciul de prevenire şi limitare a infecţiilor asociate
asistenţei medicale;

 limitează expvizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi

sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;

 semnalează medicului curant existenţa elementelor

sugestive de infecţie asociată asistenţei medicale;

 participă la pregătirea personalului;

 participă la investigarea focarelor.

SUPRAVEGHEREA INFECTIILOR ASOCIATE ASISTENTEI

MEDICALE
 11

Supravegherea este un sistem de culegere activă sistematică,

analiză și interpretare a datelor de sănătate esențiale pentru
planificarea, aplicarea și evaluarea măsurilor de sănătate
publică, strâns legată de furnizarea acestor date celor
interesați

Finalitatea supravegherii este aplicarea datelor în prevenirea

și controlul imbolnăvirilor.

Rata infecţiilor asociate asistenţei medicale este un indicator

al calităţii şi siguranţei pacientului.

Dezvoltarea sistemelor de supraveghere pentru monitorizarea

ratei IAAM este esenţială, aceasta fiind metoda cea mai
eficientă de a identifica riscurile şi deci de a scădea rata
infecţiilor într-o unitate sanitară.

Scopul supravegherii este reducerea incidenţei IAAM şi a

costului acestora.

OBIECTIVELE SUPRAVEGHERII SUNT:

a) creşterea interesului personalului medical pentru

depistarea,declararea şi în final, reducerea infecţiilor;

b) cunoaşterea prevalenţei şi infecţiilor pe secţii şi tipuri

monitorizarea tendinţelor; descrierea distribuţiei de infecţie,
precum şi

c) identificarea secţiilor care necesită programe de prevenire

intensive şi susţinute, precum şi evaluarea impactului
implementării programelor preventive.
 12

METODELE DE SUPRAVEGHERE SUNT:

a) Supravegherea pasivă

Cea mai simplă metodă de supraveghere şi implică simpla

raportare a cazurilor de infecţii depistate pe baza defini ţiilor de
caz de către personalul unităţii sanitare şi de către laboratorul
de microbiologie.

b) Supraveghere activă

Trebuie să fie efectuată periodic în unitatea sanitară, cu

predilecţie în secţiile identificate în harta riscurilor ca având
risc crescut.

Cea mai cunoscută metodă de supraveghere activă este

verificarea activă a foilor de observaţie, pe eşantion
randomizat.

O altă metodă este reprezentată de monitorizarea zilnică a

rezultatelor bacteriologice şi analiza acestora cu scopul
depistării active a infecţiilor.

ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA INFECŢIILOR ASOCIATE

ASISTENŢEI MEDICALE

Diagnosticul de infecţie asociată asistenţei medicale se va

menţiona în toate actele medicale, de exemplu, foaia de
observaţie clinică, fişa de consultaţie, registrul de consulta ţie
etc.

Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine

medicului în îngrijirea căruia se află pacientul.
 13

CPIAAM stabileşte un ritm de verificare în vederea depist ării

cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate (ritm
recomandat: minimum la 2 zile, maximum la 7 zile).

CPIAAM înregistrează şi declară şi cazurile de infecţii asociate

asistenţei medicale descoperite la verificările pe care le face
la nivelul secţiilor.

REGISTRUL ELECTRONIC UNIC DE MONITORIZARE A

INFECŢIILOR ASOCIATE ASISTENŢEI MEDICALE AL UNITĂŢII
SANITARE

La nivelul fiecărei secţii din unitatea sanitară se înfiinţează

Registrul electronic unic de monitorizare a infecţiilor asociate
asistenţei medicale, în format electronic

Registrul cuprinde toate cazurile de suspiciune de infec ţie

asociată asistenţei medicale depistate prin oricare dintre
metodele de supraveghere descries.

Secţiile transmit registrul de monitorizare către

serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor asociate
asistenţei medicale săptămânal, în fiecare zi de luni pentru
săptămâna precedentă.

Clasificarea cazurilor va fi efectuată pe baza definiţiilor de caz

de către CPIAAM.

Registrul electronic unic al unităţii sanitare va fi pus la

dispoziţia managerului şi a Comitetului de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale pentru analiză.
 14

RAPORTAREA PE FIŞA CAZULUI DE INFECŢIE ASOCIATĂ

ASISTENŢEI MEDICALE

Toate cazurile de infecţii asociate asistenţei medicale care au

fost confirmate se declară pe Fişa cazului de infecţie asociat ă
asistenţei medicale – model prezentat în figura 2.

Fişa este completată de către medicul curant al cazului şi este

însoţită de semnătură şi parafă.

Fişele cazurilor de infecţii asociate asistenţei medicale se

transmit lunar, in-folio, direcţiei de sănătate publică judeţene,
până la data de 5 a lunii pentru luna precedentă.

PRECAUŢIUNILE STANDARD

Măsuri minime obligatorii pentru prevenirea şi limitarea IAAM

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a

infecţiei care se aplică tuturor pacienţilor îngriji ţi, indiferent de
statutul de infecţiozitate suspectat sau confirmat al
pacientului, în orice cadru unde este asigurată asisten ţă
medicală .

Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja

personalul sanitar, cât şi pentru a preveni răspândirea
infecţiilor în rândul pacienţilor.

MĂSURILE STANDARD INCLUD:

 15

1. IGIENA MÂINILOR, care este esenţială pentru a reduce

riscul de răspândire a infecţiilor. Utilizarea antisepticelor
alcoolice este metoda preferată în toate situaţiile clinice,
cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de
exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după
examinarea pacienţilor cu infecţie cu Clostridium difficile
sau norovirus, situaţii în care trebuie utilizate apa şi
săpunul;

2. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE

PROTECŢIE (de exemplu: mănuşi, halate, protectoare
faciale), în funcţie de expunerea anticipată. Igiena
mâinilor este întotdeauna etapa finală după îndepărtarea
şi aruncarea echipamentului .

DE CE TREBUIE SĂ PRACTICĂM IGIENA MÂINILOR ?

Orice persoană care acordă îngrijiri medicale trebuie s ă fie

preocupată de igiena mâinilor

 cel mai important mod de prevenire a contaminării și

diseminării agenților microbieni de la personal la bolnavi
sau de la persoanele asistate la personalul medical
Igiena mâinilor ne privește pe fiecare dintre noi pentru :

 A proteja pacientul împotriva germenilor patogeni purta ți

pe mâinile noastre

 Pentru a ne proteja pe noi și mediul înconjurător de

germeni patogeni

CONDIȚII PENTRU TRANSMITEREA GERMENILOR PRIN

INTERMEDIUL MÂINILOR
 16

1. Germenii sunt prezenți pe tegumentul pacientului și pe

suprafețele din imediata apropiere

2. Germenii sunt transferați pe mâinile personalului

3. Germanii supraviețuiesc pe mâini câteva minute

4. Omiterea sau insuficienta igienă a mâinilor fac ca mâinile

să rămână contaminate

5. Mâinile contaminate transmit germenii prin contact direct

cu pacientul sau cu suprafețele din imediata apropiere a
pacientului

IGIENA MÂINILOR

 Se face cu produse biocide încadrate în tipul 1 de produs

biocid, conform legislației în vigoare și reglementărilor
Comunității Europene

 Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt

utilizate pentru:

1. a) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare (săpun lichid

antiseptic, dezinfectant)

2. b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare (soluții

antiseptice hidroalcoolice)

3. c) dezinfecţia pielii intacte (se pot utiliza și la pacienți,

pentru asepsia tegumentară preoperator sau înaintea unor
manopere cu risc)

SPĂLAREA MÂINILOR

1. Nivel de risc minim : Spălarea simplă a mâinilor

– utilizare de săpun lichid și apă curentă călduță
 17

1. Nivelul de risc intermediar: Spălarea antiseptică a

mâinilor
– spălare cu săpun lichid obișnuit urmat de dezinfecție prin
frecare cu soluț hidroalcoolice sau spălare cu săpun lichid
dezinfectant

III. Nivelul de risc înalt: Spălarea chirurgicală

– cu săpun antiseptic și apă sterilă, urmată de dezinfecţia

chirurgicală a mâinilor prin frecare cu produs antiseptic pe
bază de alcooli

1.NIVEL DE RISC MINIM: SPĂLAREA SIMPLĂ A MÂINILOR

Indicații:

 când mâinile sunt vizibil murdare

 la începutul și la sfârșitul programului de lucru

 la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi

 înainte şi după contactul cu pacienții

 înainte și după utilizarea mănușilor

 înainte de distribuirea medicaţiei administrate per oral

 înainte de distribuirea alimentelor

 înainte şi după activităţile de curăţare

 după trecerea mâinii prin păr

 după folosirea batistei

 după folosirea grupului sanitar (WC)

2.NIVELUL DE RISC INTERMEDIAR: SPĂLAREA ANTISEPTICĂ A
MÂINILOR
 18

Indicații

 înainte de efectuarea unei proceduri invazive

 înainte de efectuarea puncţiei venoase, a tratamentelor

parenterale

 înaintea manipulării dispozitivelor intravasculare, a

tuburilor de dren

 înainte şi după îngrijirea plăgilor şi efectuarea

pansamentelor

 înainte de contactul cu un pacient izolat profilactic,

imunosupresat, cu receptivitate crescută

 după contactul cu un pacient infectat şi/sau cu obiectele

din salonul acestuia

 după toate manevrele potenţial contaminate

 după îndepărtarea echipamentului de protecție

 după orice contact accidental cu sânge sau cu alte lichide

biologice.
3.NIVELUL DE RISC ÎNALT: SPĂLAREA CHIRURGICALĂ

Indicații:

 înainte de toate intervenţiile chirurgicale, obstetricale;

 înainte de montarea şi îndepărtarea cateterelor centrale;

 înaintea efectuării puncţiilor rahidiene, amniotice, etc.;

 înaintea tuturor manoperelor care necesită o asepsie de

tip chirurgical.

IGIENA MÂINILOR ȘI UTILIZAREA MĂNUȘILOR

 19

1. ECHIPAMENTUL PERSONAL DE PROTECȚIE

Este o barieră între personalul medico-sanitar și sursa de
infecție reprezentată de pacient

Include:

 Mănuși

 Halate

 Șorțuri, bluze impermeabile

 Mască

 Protectoare faciale (ochelari, ecran protector)

 Bonete simple sau impermeabile

 20

 Încălțăminte de spital

SECVENȚA/ORDINEA DE ECHIPARE

1. Halatul

2. Masca

3. Ochelarii de protecție /protectoarele faciale (acolo unde e

cazul)

4. Mănușile

ECHIPAREA CU HALAT PROTECTOR

 Se selectează măsura adecvată

 Se îmbracă halatul

 Se leagă la gât și la spate

 21

ECHIPAREA CU MASCA

Se pune masca peste nas, gură și bărbie

Se fixează prin legare sau cu elastic

Se potrivește /ajustează ca mărime

 22

ECHIPAREA CU MĂNUȘI DE PROTECȚIE

Mănușile se pun ultimele

Se selecteaza măsura și tipul potrivit

Se introduc pe rând mâinile în interior

Se extind peste manșeta halatului protector

ORDINEA DE SCOATERE A ECHIPAMENTULUI DE PROTECȚIE

1. Mănușile

2. Ochelarii /protectoarele faciale (unde e cazul)

 23

3. Halatul

4. Masca

SCOATEREA MĂNUȘILOR

Se prind dinspre partea interioară

Se scot trăgând fiecare mănușă fără să se atingă exteriorul

Se pun în recipientul de colectare deșeuri infecțioase

SCOATEREA HALATULUI PROTECTOR

 Se dezleagă legăturile

 Se scoate începând de la gât și umeri

 Se împăturește cu partea contaminată spre interior

 Se pune în recipentul de deșeuri infecțioase

 24

SCOATEREA MĂȘTII

 Se dezleagă legăturile de la spate

 Se îndepărtează de pe față

 Se pune în recipientul de deșeuri infecțioase

 25

CUM SE UTILIZEAZĂ ÎN CONDIȚII DE SIGURANȚA

ECHIPAMENTUL DE PROTECȚIE?

 Nu se atinge fața cu mâinile cu mănuși

 Se va evita ajustarea altor echipamente de protecție cu

mănuși

 Nu se ating alte suprafețe cu mănușile (ex.clanța ușii!!)

 Îndepărtarea echipamentului de protecție se face în

salon/sau în anticamera salonului, înainte de ieșirea din
salon
 26

 Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după

îndepărtarea şi aruncarea echipamentului – se practică
înainte de ieșirea din salon
III. SIGURANȚA INJECȚIILOR

 Practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a

preveni transmiterea bolilor infecţioase de la un pacient la
altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul
preparării şi administrării medicamentelor de uz
parenteral.
O INJECȚIE SIGURĂ

 Nu dăunează pacientului

 Nu expune la un risc personalul medical care o

administrează

 Nu produce riscuri pentru comunitate prin eliminarea

corectă a deșeurilor periculoase

PREVENIREA CONTAMINĂRII ECHIPAMENTULUI ȘI A

MEDICAȚIEI

 Prepararea fiecărei injecții pe o suprafață curată și

dezinfectată, anume destinată, alta decât cea destinată
recoltării probelor de sânge
 27

 Fiolele mono-doză sunt de preferat celor multi-doză

 Puncționarea dopului flaconului multi-doză se face

întotdeauna cu ac steril

 Nu lăsați acul înfipt în dopul flaconului!

UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI STERIL

 Folosirea acului și seringii sterile pentru fiecare injec ție și

pentru reconstituirea fiecărui medicament

 Utilizarea acului și seringii de unică folosință

 Verificarea integrității ambalajului

Îndepărtarea acelor și seringilor ale căror ambalaje sunt

deteriorate sau afectate de umezeală.

 Protejarea degetelor cu compresă sterilă pentru

desfacerea fiolelor
 28

 Verificarea și eliminarea medicației contaminate vizibil

sau cu integritate afectată (fisuri, etc.)

 Respectarea recomandărilor producătorului de utilizare,

păstrare și manevrare a medicamentului

 Îndepărtarea acului care a fost atins de orice suprafață

nesterilă.

PREVENIREA

ÎNȚEPĂRII ACCIDENTALE A PERSONALULUI CARE

ADMINISTREAZĂ INJECȚIA

 Anticiparea și luarea de măsuri de prevenire a mișcarilor

bruște ale pacientului înainte și după injecție

 Evitarea recapișonării sau a altor manevrări ale acului

 Colectarea acelor utilizate la punctul de utilizare, în

recipiente cu pereți rezistenți

PREVENIREA ACCESULUI LA ECHIPAMENTUL UTILIZAT

PENTRU INJECȚII
 29

 Închiderea recipientului pentru deșeuri

tăietoare/înțepătoare în vederea transportului

 Interzicerea deschiderii, golirii sau reutilizării

recipientului

 Îndepărtarea deșeurilor infecțioase și înțepătoare într-un

mod eficient, sigur, pentru a preveni expunerea voluntară
sau accidentală a persoanelor la echipamentul utilizat
! Atenție la depozitarea intermediară de la nivelul secțiilor
(securizarea)

MĂSURILE STANDARD INCLUD:

3. PRACTICI SIGURE DE INJECTARE, proceduri specifice

pentru a preveni transmiterea bolilor infecţioase de la un
pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical
în timpul preparării şi administrării medicamentelor de uz
parenteral;

4. MANIPULAREA ÎN CONDIŢII DE SIGURANŢĂ A

ECHIPAMENTELOR MEDICALE SAU CONTACTUL
 30

CU SUPRAFEŢELE POTENŢIAL CONTAMINATE din imediata

apropiere a pacientului, proceduri specifice pentru
prevenirea transmiterii bolilor infecţioase de la un pacient
la altul sau între un pacient şi personalul medical în
timpul manipulării echipamentelor medicale şi contactul
cu obiectele sau suprafeţele din mediu;

5. IGIENA RESPIRATORIE ŞI ETICHETA DE TUSE (tehnica de

tuse şi strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică
folosinţă cu poziţionarea la minimum 1 metru faţă de
celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor), ca element
al precauţiilor standard care se adresează în primul rând
pacienţilor şi însoţitorilor acestora cu simptomatologie de
posibilă infecţie respiratorie care se aplică oricărei
persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea
sanitară. Acest element al precauţiilor standard este
aplicat pentru prevenirea promptă a infecţiilor respiratorii
şi trebuie aplicată la intrarea în unitatea sanitară (zonele
de recepţie şi de triaj ale pacienţilor).

PRECAUŢIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

Măsuri de precauţie care se adresează căii de transmitere a

agentului patogen sunt destinate să completeze precauţiile
standard la pacienţii cu colonizări sau infecţii, probabile sau
cunoscute, cu agenţi patogeni transmisibili sau cu patogeni
importanţi din punct de vedere epidemiologic. Aceste măsuri
 31

de precauţie suplimentare sunt utilizate pentru situaţiile în

care calea de transmitere nu este complet întreruptă prin
utilizarea precauţiilor standard.

CĂILE DE TRANSMITERE PENTRU CARE POT FI NECESARE

MĂSURI SUPLIMENTARE DE PRECAUŢIE:

1. Transmiterea prin contact

2. Transmiterea prin picături

3. Transmiterea aeriană

1. Transmiterea prin contact :

direct, când microorganismul se poate transmite de la o
persoană la alta (contactul cu produse biologice): în timpul
asistenţei medicale şi îngrijirii bolnavului de către cadrele
medicale sau în contact cu membrii familiei sau cu alţi
pacienţi;

indirect, prin intermediul suprafeţelor/obiectelor contaminate

care implică transferul unui microorganism printr-o
contaminare intermediară (de exemplu, contaminarea
obiectelor, echipamentului, mâncării)

Acest tip de transmitere se realizeaza atunci cand:

 igiena mâinii personalului ce asigură actul

medical/îngrijire este inadecvată;
 32

 echipamentul nu este curăţat, dezinfectat sau sterilizat

corespunzător între pacienţi;

 patogenii sunt transferaţi prin instrumentar.

2. Transmiterea prin picături

picăturile infecţioase expulzate, atunci când se strănută sau se
tuşeşte, sunt prea grele pentru a pluti în aer şi se transfer ă la
mai puţin de 2 m de la sursă;

Răspândirea picăturilor poate fi:

– directă – se realizează când acestea ajung la nivelul

mucoaselor sau sunt inhalate;

– indirectă – se realizează când acestea cad pe suprafeţe sau

mâini şi sunt transmise pe mucoase sau alimente. Acest mod
de transmitere este mai frecvent şi este descris în infecţiile
respiratorii comune, gripă, infecţii cu virus sinciţial

3. Transmiterea aeriană – transmitere care se realizează prin

intermediul particulelor mici (µm în mărime) care
transportă microbii şi pot fi transferaţi prin intermediul
curenţilor de aer pe o distanţă mai mare de 2 m de la
sursă.
Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul varicelei
zoster, rujeolei şi tuberculozei pulmonare).

MĂSURILE SUPLIMENTARE DE PRECAUŢIE CARE VIZEAZĂ

CALEA DE TRANSMITERE
 33

1. Pentru transmiterea prin contact :

 utilizarea echipamentului de protecţie când este posibil

contactul cu un mediu contaminat cu microbi rezistenţi la
antibiotice (de exemplu, enterococi rezistenţi
la vancomicină (VRE), Staphylococcus aureus
rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;

 pacientul se poate amplasa într-o rezerv ă singur sau într-

un salon cu un alt pacient infectat cu acelaşi patogen;

 la intrarea în salon trebuie purtate mănuşi curate şi

echipament de protecţie curat;

2. Pentru transmiterea prin picături

 pacientul se amplasează într-o rezerv ă singur sau se

cohortează într-un salon cu alţi pacienţi infectaţi cu
acelaşi agent patogen.

 Este necesară purtarea de protectoare faciale când se

lucrează la 1-2 metri de pacient.

 În situaţia în care este necesar transportul pacientului,

acestuia i se aplică o mască.

3. Pentru transmiterea aeriană

 Plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune

negativă a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind
 34

evacuat direct spre exterior sau recirculat prin filtre HEPA

de înaltă eficienţă cu 6-12 schimburi de aer pe oră.

 În rezervele cu antecameră, riscul de circulaţie al aerului

între cameră şi coridor este redus la minimum. Acest
sistem este mai uşor de susţinut, dar dificil de amenajat
din punct de vedere arhitectonic.

 În situaţia în care nu există astfel de facilităţi simpla

plasare a pacientului singur într-o rezerv ă care s ă aibă
grup sanitar şi duş reduce riscul de transmitere.
Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate
utiliza o combinaţie de măsuri de precauţie.

Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinaţie,

acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus faţă de precauţiile
standard.

ESTE IMPORTANT DE REŢINUT!

Microorganismele care cauzează infecţii asociate asistenţei

medicale pot să fie transmise de la pacienţi infectaţi sau
colonizati la alţi pacienţi şi personalului medical, de îngrijire
sau auxiliar. Măsurile adecvate şi aplicate în mod
corespunzător pot reduce transmiterea acestora.

Măsurile se aplică în conformitate cu semnele şi simptomele

pacientului şi în general nu se aşteaptă rezultatele de
laborator.

MANAGEMENTUL DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA

MEDICALĂ
 35

– cheia succesului în acest domeniu o reprezintă munca în

echipă

– instituţiile spitaliceşti sunt catalogate drept mari produc ători

de deşeuri medicale

– problemă prioritară a fiecărei unităţi sanitare

Pentru a reuşi în acest domeniu trebuie să avem un personal

instruit şi cu grad crescut de conştientizare a problemelor

 Formarea personalului:

 -transmiterea cunoştinţelor

 -însuşirea cunoştinţelor

 -construirea abilităţilor ce ţin de rutina profesională

 -formarea unei atitudini favorabile unei practici corecte,

care să ducă la stimularea unei schimbări de
comportament

 -vizează toate categoriile de personal (medicale şi

nemedicale)

 -include informaţii minime obligatorii (instrucţiuni),

precum şi informaţii detaliate cuprinse în ghiduri sau
normative.
Personalul nemedical trebuie să cunoască:

 -riscurile asociate manipulării deşeurilor medicale

 -proceduri în caz de accidente

 -instrucţiuni de utilizare a echipamentului de protecţie.

ORDINUL NR.1226 DIN 03.12.2012

 36

Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din

activităţile medicale

Metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de

date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale

Condiţii de colectare prin separare la locul producerii, pe

categoriile stabilite, a deseurilor rezultate din activitatile
medicale

NORMELE TEHNICE

reglementează modul în care se realizează:

– colectarea separată pe categorii,

– ambalarea,

– stocarea temporară, – transportul,

– tratarea şi eliminarea deşeurilor medicale,

acordând o atenţie deosebită deşeurilor periculoase pentru a

preveni contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate

Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unităţile

sanitare

Unităţile elaborează şi aplică planuri, strategii de management

şi medicale periculoase sau să reducă pe cât posibil cantit ăţile

Producătorii de deşeuri medicale au următoarele obligaţii:

 37

prevenirea producerii deşeurilor medicale sau reducerea

gradului de

separarea diferitelor tipuri de deşeuri la locul

producerii/generării

tratarea şi eliminarea corespunzătoare a tuturor tipurilor de

deşeuri

Definiții:

–colectarea deşeurilor medicale reprezintă orice activitate de

strângere a deşeurilor, incluzând separarea deşeurilor pe
categorii, la sursă, şi stocarea temporară a deşeurilor în scopul
transportării acestora la o instalaţie de tratare sau de
eliminare a deşeurilor

–colectarea separată a deşeurilor medicale înseamnă

colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat
separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a
facilita tratarea specifică a acestora;

–decontaminarea termică reprezintă operaţiunea care se

bazează pe acţiunea căldurii umede sau uscate pentru
îndepărtarea prin reducere a microorganismelor (patogene sau
saprofite) conţinute în deşeurile medicale periculoase la
temperaturi scăzute

–deşeurile anatomo-patologice sunt fragmente şi organe

umane, inclusiv recipiente de sânge şi sânge conservat.
Aceste deşeuri sunt considerate infecţioase;

–deşeurile chimice şi farmaceutice sunt substanţe chimice

solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive ori
inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de
 38

substanţe chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice,

mutagene, teratogene sau carcinogene;

–deşeurile infecţioase sunt deşeurile care prezintă proprietăţi

periculoase, substanţe şi preparate cu conţinut de
microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt
cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii“;
aceste deşeuri sunt considerate deşeuri periculoase

–deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuţite care pot

produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere; aceste
deşeuri sunt considerate deşeuri infecţioase/periculoase, dac ă
au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanţe
periculoase

–deşeurile medicale nepericuloase sunt deşeurile a căror

compoziţie şi ale căror proprietăţi nu prezintă pericol pentru
sănătatea umană şi pentru mediu;

18 01 01 OBIECTE ASCUŢITE (CU EXCEPŢIA 18 01 03*)

Deşeurile înţepătoare-tăietoare: ace, ace cu fir, catetere,

seringi cu ac, branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de
laborator ori altă sticlărie spartă sau nu etc. de unică folosinţă,
neîntrebuinţată sau cu termen de expirare depăşit, care nu a
intrat în contact cu material potenţial infecţios

În situaţia în care deşeurile mai sus menţionate au intrat în

contact cu material potenţial infecţios, inclusiv recipientele
 39

care au conţinut vaccinuri, sunt considerate deşeuri

infecţioase şi sunt incluse în categoria 18 01 03*. În situaţia în
care obiectele ascuţite au intrat în contact cu
substanţe/materiale periculoase sunt considerate deşeuri
periculoase şi sunt incluse în categoria 18 01 06*.

18 01 02 FRAGMENTE ŞI ORGANE UMANE, INCLUSIV

RECIPIENTE DE SÂNGE ŞI SÂNGE (CU

EXCEPŢIA 18 01 03*)

Deşeurile anatomo-patologice constând în fragmente din

organe şi organe umane, părţi anatomice, lichide organice,
material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi
obstetrică (fetuşi, placente etc.), părţi anatomice rezultate din
laboratoarele de autopsie, recipiente pentru sânge şi sânge
etc.

Toate aceste deşeuri sunt considerate infecţioase şi sunt

incluse în categoria 18 01 03*.

18 01 03* DEŞEURI ALE CĂROR COLECTARE ŞI ELIMINARE FAC

OBIECTUL UNOR MĂSURI SPECIALE PRIVIND PREVENIREA
INFECŢIILOR
 40

Deşeurile infecţioase, respectiv deşeurile care conţin sau au

venit în contact cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum şi
cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor,
perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge
sau alte fluide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi
alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte
materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material
plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator
folosite, scutece care provin de la pacienţi internaţi în unităţi
sanitare cu specific de boli infecţioase sau în secţii de boli
infecţioase ale unităţilor sanitare, cadavre de animale rezultate
în urma activităţilor de cercetare şi experimentare etc.

18 01 04 DEŞEURI ALE CĂROR COLECTARE ŞI ELIMINARE NU

FAC OBIECTUL UNOR MĂSURI SPECIALE PRIVIND
PREVENIREA INFECŢIILOR

Deşeuri menajere: îmbrăcăminte necontaminată, aparate

gipsate, lenjerie necontaminată, deşeuri rezultate după
tratarea/decontaminarea termică a deşeurilor infecţioase,
recipiente care au conţinut medicamente, altele decât
citotoxice şi citostatice etc.

18 01 06* CHIMICALE CONSTÂND DIN SAU CONŢINÂND

SUBSTANŢE PERICULOASE

Deşeuri chimice: Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte tipuri de

solvenţi, produse chimice organice şi anorganice, inclusiv
 41

produse reziduale generate în cursul diagnosticului de

laborator, soluţii fixatoare sau de developare, produse
concentrate utilizate în serviciile de dezinfecţie şi cur ăţenie,
soluţii de formaldehidă etc.

18 01 07 CHIMICALE, ALTELE DECÂT CELE SPECIFICATE LA 18

01 06*

Deşeuri chimice nepericuloase: produse chimice organice şi

anorganice nepericuloase (care nu necesită etichetare
specifică), dezinfectanţi (hipoclorit de sodiu slab concentrat,
substanţe de curăţare etc.), soluţii antiseptice, deşeuri de la
aparatele de diagnoză cu concentraţie scăzută de substanţe
chimice periculoase etc., care nu se încadrează la 18 01 06*

18 01 08* MEDICAMENTE CITOTOXICE ŞI CITOSTATICE

Categoriile de deşeuri vor fi stabilite în ordinul privind

gestionarea deşeurilor de medicamente, care va fi reglementat
conform art. 6 alin. (2).

Deşeurile rezultate în urma administrării tratamentului cu

citotoxice şi citostatice : seringi cu ac şi fără ac folosite, sticle
şi sisteme de perfuzie, materiale moi contaminate, echipament
individual de protecţie contaminat, →trebuie colectate separat,
ambalate în containere de unică folosinţă sigure, cu
 42

capac,marcate şi etichetate cu aceleaşi informaţii specificate

pentru alte tipuri de deşeuri, → se elimină numai prin incinerare

18 01 09 MEDICAMENTE, ALTELE DECÂT CELE SPECIFICATE LA

18 01 08

Categoriile de deşeuri vor fi stabilite în ordinul privind

reglementat conform art. 6 alin. (2)(Gestionarea deşeurilor
sănătăţii, conform prevederilor Legii nr. 95/2006

18 01 10* deşeuri de amalgam de la tratamentele

stomatologice; aceste deşeuri sunt considerate periculoase.

Capsule sau resturi de amalgam (mercur), dinţi extraşi care au

obturaţii de amalgam, coroane dentare, punţi dentare,
materiale compozite fotopolimerizabile, ciment glasionomer
etc.

NOTĂ: Deşeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)

Colectarea separată a deşeurilor este prima etapă în

gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale.

Producătorii de deşeuri medicale au obligaţia colectării

separate a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în
funcţie de tipul şi natura deşeului, cu scopul de a facilita
tratarea/eliminarea specifică fiecărui deşeu.
 43

Producătorii de deşeuri medicale au obligaţia să nu amestece

diferite tipuri de deşeuri periculoase şi nici deşeuri
periculoase cu deşeuri nepericuloase.

În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor,

întreaga cantitate de deşeuri în care au fost amestecate
deşeuripericuloase se tratează ca deşeuri periculoase.

Recipientul în care se face colectarea şi care vine în contact

direct cu deşeurile periculoase rezultate din activităţi medicale
este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul.

Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt obiecte ascuţite

identificate prin codul 18 01 03*, conform art. 8, se folosesc
cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din
polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu
galben.

Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi

sacii sunt marcaţi şi etichetaţi în limba română cu următoarele
informaţii: tipul deşeului colectat(codul), pictograma „Pericol
biologic“, capacitatea recipientului (l sau kg), modul de
utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data
începerii utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitar ă şi
secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu
manipularea lor, data umplerii definitive, marcaj UN şi ADR

Cutiile din carton prevăzute cu saci de plastic în interior

trebuie stocate temporar pe suprafeţe uscate.

Sacii trebuie să aibă rezistenţă mecanică mare, să se poată

închide uşor şi sigur, utilizând sigilii de unică folosinţă.
 44

Sacul poate fi introdus şi în pubele prevăzute cu capac şi

pedală sau în portsac, fiind obligatoriu ca şi acesta din urm ă s ă
aibă capac.

Gradul de umplere al sacului nu va depăşi trei pătrimi din

volumul său.

Pubelele cu pedală şi capac trebuie să fie inscripţionate cu

pictograma “Pericol biologic”.

Atât deşeurile înţepătoare-tăietoare identificate prin codul 18

01 01, cât şi prin codul 18 01 03* conform art. 8 se colectează
 45

separat în acelaşi recipient din material plastic rigid rezistent

la acţiuni mecanice.

Recipientul trebuie prevăzut la partea superioară cu un capac

special care să permită introducerea deşeurilor şi s ă împiedice
scoaterea acestora după umplere a recipientului, fiind prevăzut
în acest scop cu un sistem de închidere definitivă.

Capacul recipientului are orificii pentru detaşarea acelor de

seringă şi a lamelor de bisturiu. Recipientele trebuie prevăzute
cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul
de stocare temporară şi, ulterior, la locul de eliminare finală.

Recipientele utilizate pentru deşeurile înţepătoare-tăietoare

infecţioase au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma
„Pericol biologic“.

În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în

recipientele descrise anterior, deşeurile infecţioase constând
din seringi se pot colecta împreună cu alte deşeuri infecţioase
în funcţie de destinaţia acestora, ( cutii cu saci galbeni din
polietilenă)

Deşeurile chimice periculoase rezultate din unităţile sanitare

identificate prin codul 18 01 06* se colectează în recipiente
 46

speciale, cu marcaj adecvat pericolului („Inflamabil“, „Coroziv“,

„Toxic“ etc.) şi se tratează conform prevederilor legale privind
deşeurile periculoase.

Deşeurile periculoase chimice rezultate din unităţi sanitare se

colectează separat şi se elimină prin incinerare (după ce, în
prealabil, a fost testată reactivitatea termică a acestor
deşeuri), tratare chimică sau sunt returnate la furnizor, cu
acordul expres al acestuia.

Pentru a evita acumularea în unităţile sanitare a unor cantit ăţi

mari de deşeuri farmaceutice (de exemplu: medicamente
expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract,
farmaciei sau depozitului de produse farmaceutice în vederea
eliminării finale.

Deşeurile chimice nepericuloase identificate prin codul 18 01

07 rezultate din unităţi sanitare se colectează separat în
ambalajul original.
 47

În cazul deşeurilor de la aparatele de diagnoză, ce conţin

substanţe chimice periculoase în concentraţii neglijabile, sunt
urmate instrucţiunile specifice echipamentului respectiv.
Aceste deşeuri se valorifică sau se elimină ca deşeuri
nepericuloase.

Deşeurile stomatologice identificate prin codul 18 01 10*

reprezentate de amalgamul dentar se colectează separat în
containere sigilabile şi sunt preluate de firme autorizate în
vederea valorificării.

Este interzisă utilizarea de către unităţile sanitare a altor tipuri

de ambalaje care nu prezintă documente de certificare şi
testare, inclusiv pentru compoziţia chimică a materialului din
care este realizat ambalajul, marcajul care corespunde
standardelor UN, precum şi acordul producătorului/furnizorului
de ambalaje.

Deşeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu

citotoxice şi citostatice reprezentate de corpuri de seringă cu
sau fără ac folosite, sticle şi sisteme de perfuzie, materiale moi
contaminate, echipament individual de protecţie contaminat
etc. trebuie colectate separat, ambalate în containere de unică
folosinţă sigure, cu capac, care se elimină separat (incinerare)

Deşeurile nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de

culoare neagră, inscripţionaţi „Deşeuri nepericuloase“
 48

În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi

şi incolori.

STOCAREA TEMPORARĂ A DEŞEURILOR REZULTATE DIN

ACTIVITĂŢILE MEDICALE

În fiecare unitate sanitară trebuie să existe un spaţiu central

pentru stocarea temporară a deşeurilor medicale.

Spaţiul central de stocare a deşeurilor trebuie să aibă două

compartimente:

un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu

dispozitiv de închidere care să permită numai accesul
persoanelor autorizate;
 49

un compartiment pentru deşeurile nepericuloase, amenajat

conform Normelor de igienă şi recomandărilor privind mediul
de viaţă al populaţiei,

Durata stocării temporare a deşeurilor medicale infecţioase în

incintele unităţilor medicale nu poate să depăşească un interval
de 48 de ore, cu excepţia situaţiei în care deşeurile sunt
depozitate într-un amplasament prevăzut cu sistem de răcire
care să asigure constant o temperatură mai mică de 4ºC,
situaţie în care durata depozitării poate fi de maximum 7 zile.
Amplasamentul trebuie să aibă un sistem automat de
monitorizare şi înregistrare a temperaturilor, ce va fi verificat
periodic

TRANSPORTUL DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE

MEDICALE

Transportul deşeurilor medicale periculoase în incinta unit ăţii

în care au fost produse se face pe un circuit separat de cel al
pacienţilor şi vizitatorilor.

Deşeurile medicale periculoase sunt transportate cu ajutorul

unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile.

Atât autovehiculele, cât şi cărucioarele şi containerele mobile

se curăţă şi se dezinfectează după fiecare utilizare în locul
unde are loc descărcarea, utilizând produse biocide autorizate.
 50

OBLIGAŢIA SPITALULUI:

 să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase

sau deşeuri periculoase cu deşeuri nepericuloase şi s ă
separe deşeurile în vederea eliminării acestora;

 să trateze deşeurile rezultate din activităţile medicale prin

mijloace proprii în instalaţii de decontaminare termică

 să transporte şi să elimine deşeurile rezultate din

activităţile medicale prin predare, pe bază de contract de
prestări de servicii, numai operatorilor economici
autorizaţi pentru transportul şi eliminarea deşeurilor
medicale;

 să desemneze o persoană, din rândul angajaţilor proprii,

care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor
prevăzute de lege

 să permită accesul autorităților de inspecție și control la

metodele , tehnologiile și instalațiile pentru tratarea
deșeurilor medicale, precum și la documentele care se
referă la deșeuri

METODELE FOLOSITE PENTRU ELIMINAREA DEŞEURILOR

MEDICALE REZULTATE DIN ACTIVITĂŢI MEDICALE

 decontaminarea termică la temperaturi scăzute, urmată

de mărunţire, deformare;

 incinerarea, numai pentru tipurile de deşeuri medicale

pentru care este interzisă tratarea prin decontaminare
termică la temperaturi scăzute urmată de
mărunţire (deșeuri anatomopatologice, chimice,
farmaceutice, citotoxiceși citostatice, etc.)
 51

 depozitarea în depozitul de deşeuri

Costurile operaţiunii de eliminare se suport ă de către unitatea

sanitară, în calitate de deţinător de deşeuri, aceasta suportând
sancţiuni privind gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor.

EVIDENȚA CANTITĂȚILOR DE DEȘEURI GENERATE DE

UNITĂȚILE SANITARE

Fiecare unitate care este producător de deşeuri este obligat ă

să ţină o evidenţă separată, pentru fiecare categorie de deşeuri,
în conformitate cu prevederile prezentelor norme tehnice.

Personalul responsabil cu gestionarea deşeurilor medicale din

cadrul unităţilor sanitare trebuie instruit sub coordonarea
direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a Institutului Naţional
de Sănătate Publică, în conformitate cu metodologia stabilită
de Ministerul Sănătăţii.

INSTRUIREA ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ

 la angajare;

 la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe

un alt

 la introducerea de echipamente noi sau la modificarea

 52

 la introducerea de tehnologii noi;

 la gestionare a deşeurilor rezultate din unitatea sanitar ă

existent precum şi la recomandarea inspectorilor sanitari
de stat;

 la recomandarea coordonatorului activităţii de protecţie a

sănătăţii

 periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în

sistemul

ATRIBUȚII:

Medicul șef de secție din unităţile sanitare are următoarele

atribuţii:

controlează modul în care se aplică codul de procedură

stabilit pe secţie;

semnalează imediat directorului adjunct economic şi şefului

serviciului

administrativ deficienţele în sistemul de gestionare a

deşeurilor rezultate din activităţile medicale.

Asistenta-şefă din unităţile sanitare are următoarele atribuţii:

răspunde de aplicarea codului de procedură;

prezintă medicului şef de secţie sau coordonator planificarea

necesarului
 53

de materiale pentru sistemul de gestionare a deşeurilor

medicale periculoase;

aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza

naţională de date privind deşeurile rezultate din activit ăţi
medicale.

Asistenta din unităţile sanitare are următoarele atribuţii:

aplică procedurile stipulate de codul de procedură;

aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza

naţională de date privind deşeurile rezultate din activit ăţi
medicale.

Infirmiera din unităţile sanitare are următoarele atribuţii:

aplică procedurile stipulate de codul de procedură;

aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza

naţională de date privind deşeurile rezultate din activit ăţi
medicale.

Îngrijitoarea pentru curăţenie din unităţile sanitare are

următoarele atribuţii:

aplică procedurile stipulate de codul de procedură;

asigură transportul deşeurilor pe circuitul stabilit de codul de

procedură.

COLECTAREA LA LOCUL DE PRODUCERE (SURSĂ)

 54

Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele

etape în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din
activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează
separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de
deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.

Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact

direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea
medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu
conţinutul.

CODURILE DE CULORI ALE AMBALAJELOR. PICTOGRAME.

galben – pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-

înţepătoare, chimice şi farmaceutice)

negru – pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile

celor menajere)

Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc

etichete autocolante cu datele de identificare a secţiei sau
laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau
laboratorului , data, cantitatea).
 55

Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se

foloseşte pictograma „Pericol biologic”.

Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc

pictogramele adecvate pericolului: „Inflamabil”, „Corosiv”,
„Toxic” etc.
 56

CODURILE DE CULORI ALE AMBALAJELOR. PICTOGRAME

Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare- înţepătoare

se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci din
polietilenă galbeni ori marcaţi cugalben. Atât cutiile prevăzute
în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu
pictograma”Pericol biologic”.

Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din

material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie
prevăzute la partea superioară cu un capac special care s ă
permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea
acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un
 57

sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru

detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu.

Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma

„Pericol biologic”

Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru

deşeurile periculoase este reprezentat de containere mobile
cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară.
 58

Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare

au marcaj galben, sunt inscripţionate „Deşeuri medicale” şi
poartă pictograma „Pericol biologic”

EVIDENŢA CANTITĂŢILOR DE DEŞEURI PRODUSE DE UNITATEA

SANITARĂ

Fiecare producător este obligat să cunoască cantităţile de

deşeuri produse.

Pentru cunoaşterea cantităţilor de deşeuri produse în unitatea

sanitară se aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru
culegerea periodică a datelor şi pentru calcularea cantit ăţilor
medii lunare
 59

RESPONSABILITĂŢI ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE MEDICALE

Prevăzute în fişa postului pentru fiecare categorie de personal

angajat al spitalului

IMPORTANT!
 60

Este obligatorie inscripţionarea tuturor ambalajelor care con ţin

deşeuri cu datele de identificare (secţia si data)

Accidente în timpul folosirii containerelor

La introducerea obiectelor ascuţite:

Container prea mic

Deschiderea prea strâmtă

La nerespectarea regulilor de folosire:

Container prea plin

Container instabil

Detaşarea manuală a acului de seringă

 61

ORDIN nr. 961 din 19 august 2016 pentru aprobarea Normelor

tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unit ăţile
sanitare publice şi private, tehnicii de lucru şi interpretare
pentru testele de evaluare a eficienţei procedurii de cur ăţenie
şi dezinfecţie, procedurilor recomandate pentru dezinfecţia
mâinilor, în funcţie de nivelul de risc, metodelor de aplicare a
dezinfectantelor chimice în funcţie de suportul care urmeaz ă
să fie tratat şi a metodelor de evaluare a derulării şi eficienţei
procesului de sterilizare

Lista substanţelor chimice active permise în produsele biocide

cu acţiune dezinfectantă în Comunitatea Europeană este
prevăzută în Regulamentul delegat (UE) nr. 1.062/2014 al
Comisiei din 4 august 2014 privind programul de lucru pentru
examinarea sistematică a tuturor substanţelor active existente
conţinute de produsele biocide, menţionat în Regulamentul
(UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Produsele biocide tip 1 şi 2 (antiseptice şi dezinfectante

chimice) utilizate în unităţile sanitare trebuie să prezinte efect
bactericid, fungicid, micobactericid, virulicid şi sporicid, în
funcţie de scopul utilizării.

În vederea procurării produselor de curăţenie şi dezinfecţie

pentru activitatea proprie, toate unităţile sanitare publice şi
private, indiferent de subordonare, sunt obligate să solicite
avizul Comisiei Naţionale de Produse Biocide şi rezultatele de
laborator care au demonstrat eficacitatea acestora şi în baza
cărora a fost emis avizul.
 62

Pentru dezinfectantele încadrate ca dispozitive medicale,

toate unităţile sanitare publice şi private, indiferent de
subordonare, trebuie să solicite atât certificatul de marcaj CE,
cu încadrarea în categoria dispozitiv medical în conformitate
cu Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind
dispozitivele medicale, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr.
54/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a dispozitivelor
medicale, cu modificările ulterioare, cât şi recomandările
producătorului cu privire la eficacitatea produsului şi
indicaţiile de utilizare.

Testarea eficacităţii procedurilor de curăţenie şi dezinfec ţie

efectuate în cadrul unităţilor sanitare publice şi private,
indiferent de subordonarea acestora, se realizează conform
anexei nr. 2 la prezentul ordin.

Frecvenţa efectuării testelor de autocontrol în unităţile sanitare

este stabilită în Planul anual de prevenire, supraveghere şi
limitare a infecţiilor asociate îngrijirilor medicale, elaborat de
către serviciul/compartimentul sau medicul responsabil pentru
prevenirea infecţiilor asociate asistenţei medicale şi aprobat
de comitetul director al unităţii sanitare.

Frecvenţa efectuării testelor de autocontrol în unităţile sanitare

trebuie să ţină cont de:

1. a) zonele de risc identificate pe harta riscurilor;

2. b) circulaţia germenilor în unitatea sanitară;

3. c) rezultatele screeningului pacienţilor.

 63

În afara testărilor efectuate în conformitate cu planul anual de

prevenire, supraveghere şi limitare a infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale, se vor efectua teste de autocontrol ori de
câte ori situaţia epidemiologică o impune.

NORME TEHNICE PRIVIND CURĂŢAREA, DEZINFECŢIA ŞI

STERILIZAREA ÎN UNITĂŢILE SANITARE PUBLICE ŞI PRIVATE

În sensul prezentelor norme, termenii de mai jos au

următoarele semnificaţii:

1. curăţare – etapa preliminară obligatorie, permanentă şi

sistematică în cadrul oricărei activităţi sau proceduri de
îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică)
de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin
operaţiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi
fizici şi/sau chimici, care se efectuează în unităţile
sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală s ă
se desfăşoare în condiţii optime de securitate;

2. dezinfecţie – procedura de distrugere a majorităţii

microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice
suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici
şi/sau chimici;

3. produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru

dezinfecţie (tip de produs 1 şi 2) sunt produse care conţin
substanţe active definite în Regulamentul UE nr. 528/2012
al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai
2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea
produselor biocide şi plasate pe piaţă conform
prevederilor art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2014
privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri
 64

pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr.

528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22
mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea
produselor biocide, cu modificările şi completările
ulterioare;

4. dispozitivele medicale utilizate în procedura de

dezinfecţie sunt reprezentate de accesorii specifice
utilizate în acest scop. Acestea fac parte din clasa IIa şi
IIb şi sunt plasate pe piaţă în conformitate cu Ordinul
ministrului sănătăţii nr. 372/2015 privind înregistrarea
dispozitivelor medicale.

5. dezinfecţie de nivel înalt – procedura de dezinfecţie prin

care se realizează distrugerea bacteriilor în form ă
vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor şi a
majorităţii sporilor bacterieni; această formă de
dezinfecţie se poate aplica şi dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu
suportă autoclavarea;

6. dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) – procedura de

dezinfecţie prin care se realizează distrugerea bacteriilor
în formă vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor şi a
virusurilor, fără acţiune asupra sporilor bacterieni;

1. dezinfecţie de nivel scăzut – procedura de dezinfecţie prin

care se realizează distrugerea majorităţii bacteriilor în
formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri, fără
acţiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip,
virusurilor neanvelopate şi a mucegaiurilor;

2. antiseptic – produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie

distruge microorganismele la nivelul
tegumentelor/mucoaselor intacte pentru prevenirea sau
limitarea infecţiilor.
 65

3. biofilm – un strat subţire de microorganisme care aderă

puternic la suprafeţe organice sau anorganice şi care este
foarte rezistent la un unele substanţe biocide;

4. sterilizare – operaţiunea prin care sunt distruse toate

microorganismele, inclusiv sporii bacterieni, de pe
obiectele contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind
starea de sterilitate.

CURĂŢAREA

Curăţenia reprezintă rezultatul aplicării corecte a unui program

de curăţare.

Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro-sau

microscopic materii organice ori anorganice se definesc ca
suprafeţe şi obiecte murdare.

Curăţarea se realizează cu detergenţi, produse de întreţinere şi

produse de curăţat.

ÎN UTILIZAREA PRODUSELOR FOLOSITE ÎN ACTIVITATEA DE

CURĂŢARE SE RESPECTĂ URMĂTOARELE REGULI
FUNDAMENTALE:

1. a) respectarea tuturor recomandărilor producătorului;

2. b) respectarea normelor generale de protecţie a muncii,

conform prevederilor legale în vigoare;

3. c) se interzice amestecul produselor;

 66

4. d) se interzice păstrarea produselor de curăţare în

ambalaje alimentare;

5. e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la

nivelul secţiilor sau compartimentelor, în ambalajul
original sau în recipiente special destinate, etichetate cu
identificarea produsului.

Urmărirea şi controlul programului de curăţare revin

personalului unităţii sanitare, care, conform legislaţiei în
vigoare, este responsabil cu prevenirea, supravegherea şi
limitarea infecţiilor asociate îngrijirilor medicale din unitate.

Programul de curăţare este parte integrantă a planului propriu

unităţii sanitare de prevenire, supraveghere şi limitare a
infecţiilor asociate îngrijirilor medicale.

Ustensilele de curăţare vor fi special dedicate fiecărei zone de

risc identificate pe harta riscurilor în unitatea sanitară

SPAŢIUL CENTRAL DE DEPOZITARE TREBUIE SĂ

ÎNDEPLINEASCĂ URMĂTOARELE CONDIŢII:

1. a) să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor pe

durata depozitării;

2. b) pavimentul şi pereţii să fie impermeabili şi uşor de

curăţat;
 67

3. c) zona de depozitare să permită aranjarea în ordine a

materialelor de curăţare şi accesul uşor la acestea;

4. d) să existe aerisire naturală;

5. e) să existe iluminat corespunzător;

6. f) gradul de umiditate să fie optim păstrării calităţii

produselor.

SPAŢIUL DE DEPOZITARE/DEZINFECŢIE A USTENSILELOR ŞI

MATERIALELOR UTILIZATE DIN SECŢII/COMPARTIMENTE
TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ URMĂTOARELE CONDIŢII:

1. pavimentul şi pereţii să fie impermeabili şi uşor de curăţat;

2. să existe aerisire naturală;

3. să existe iluminat corespunzător;

4. să existe cuvă sau bazin cu apă pentru dezinfecţia şi

spălarea ustensilelor folosite la efectuarea curăţării sau
maşini de spălat cu uscător;

5. să existe suport uscător pentru mănuşile de menaj,

mopuri, perii şi alte ustensile;

6. să existe chiuvetă, dotată cu dispenser cu săpun lichid,

pentru igiena personalului care efectuează curăţarea;

7. să existe pubelă şi saci colectori de unică folosinţă pentru

deşeuri, conform legislaţiei în vigoare.

DEZINFECŢIA
 68

Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare

şi este urmată de clătire, după caz. Excepţia este reprezentată
de situaţia în care suportul care trebuie tratat a fost
contaminat cu produse biologice. În această situaţie prima
etapă este de dezinfecţie, apoi se realizează curăţarea urmată
de încă o etapă de dezinfecţie şi clătire, după caz.

Dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată

exclusiv în laboratorul de microbiologie.

Dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul

spălării automatizate a lenjeriei şi a veselei, cu condiţia
atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C.

Dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia

suprafeţelor netede şi a aerului în boxe de laborator, săli de
operaţii, alte spaţii închise, pentru completarea măsurilor de
curăţare şi dezinfecţie chimică

Aparatele de dezinfecţie cu raze ultraviolete, autorizate

conform prevederilor legale în vigoare, sunt însoţite de
documentaţia tehnică, ce cuprinde toate datele privind
caracteristicile şi modul de utilizare şi de întreţinere al
aparatelor, pentru a asigura o acţiune eficace şi lipsită de
nocivitate.

Se va întocmi evidenţa orelor de funcţionare pentru lămpile de

ultraviolete.

DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE SE REALIZEAZĂ PRIN

UTILIZAREA PRODUSELOR BIOCIDE
 69

Produsele biocide utilizate pentru dezinfecţie în unit ăţile

sanitare se încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 şi
2, conform prevederilor Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012
privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor
biocide.

În unităţile sanitare, în afara produselor tip 1 şi 2, se mai

utilizează şi produse biocide tip 4, 14 şi 18 (menţinerea igienei
în zona de distribuţie şi preparare a alimentelor sau cele
utilizate în activităţile de deratizare şi pentru acţiunile de
dezinsecţie).

Produsele biocide încadrate, conform prevederilor legale în

vigoare, în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru

1. a) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare;

2. b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare;

c)dezinfecţia pielii intacte.

Produsele biocide încadrate, conform prevederilor legale în

vigoare, în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:

1. a) dezinfecţia suprafeţelor;

2. b) dezinfecţia manuală a dispozitivelor medicale,

dezinfecţia prin imersie, dezinfecţia la maşini automate;

3. c) dezinfecţia lenjeriei/material moale.

În funcţie de eficacitate, de timpul de contact şi de
concentraţia utilizată, nivelurile de dezinfecţie sunt:

1. dezinfecţie de nivel înalt;

2. b)dezinfecţie de nivel intermediar;

 70

3. c)dezinfecţie de nivel scăzut.

Etapele dezinfecţiei de tip înalt aplicate instrumentarului care
nu suportă autoclavarea sunt:

1. a) dezinfecţie, cel puţin de nivel mediu;

2. b) curăţare;

3. c) dezinfecţie de tip înalt prin imersie;

4. d) clătire cu apă sterilă.

Soluţia chimică utilizată pentru dezinfecţia înaltă a

instrumentarului care nu suportă autoclavarea se va folosi
maximum 48 de ore sau 30 de cicluri de la preparare, cu
condiţia menţinerii în cuve cu capac.

În cazul soluţiilor pentru care producătorul indică mai mult de

30 de cicluri de dezinfecţie sau un termen de valabilitate mai
mare de 48 de ore, după expirarea termenelor de valabilitate
precizate la alin. (1), este obligatorie testarea concentraţiei
soluţiei cu benzi indicatoare speciale la începutul fiecărei
procedure.

Procedurile de dezinfecţie înaltă a dispozitivelor medicale

termosensibile sunt înregistrate într-un registru special,
denumit Registrul de dezinfecţie înaltă a instrumentarului, în
care se completează următoarele date:

1. a) produsul utilizat şi concentraţia de lucru;

2. b) data şi ora preparării soluţiei de lucru;

 71

3. c) ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de dezinfec ţie;

4. d) lista dispozitivelor medicale imersate la fiecare

procedură;

5. e) ora încheierii fiecărei proceduri;

6. f) testarea cu bandelete a valabilităţii soluţiei, dacă a fost

efectuată;

7. g) numele şi semnătura persoanei responsabile de

dezinfecție
Igiena mâinilor şi dezinfecţia pielii se realizează după cum
urmează:

1. spălarea simplă igienică a mâinilor se face utilizându-se

apă şi săpun lichid; această procedură nu este un substitut
pentru dezinfecţia igienică a mâinilor.

2. dezinfecţia igienică a mâinilor se face prin spălare sau

frecare, utilizându-se de rutină un produs antiseptic de
preferat pe bază de alcooli; în cazurile de infecţie cu
Clostridium difficile dezinfecţia igienică a mâinilor se face
cu apă şi săpun, nu cu soluţii alcoolice;

3. dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare sau prin

frecare este procedura care se realizează numai după
dezinfecţia igienică a mâinilor, utilizându-se un produs
antiseptic.

CRITERIILE DE UTILIZARE ŞI PĂSTRARE CORECTĂ A

PRODUSELOR ANTISEPTICE SUNT URMĂTOARELE:

1. un produs se utilizează numai în scopul pentru care a fost

avizat;
 72

2. se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta

produsului;

3. se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact

precizate în avizul produsului;

4. pe flacon se notează data şi ora deschiderii şi data-limită

până la care produsul poate fi utilizat în conformitate cu
recomandările producătorului;

5. la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis

corect;

6. flaconul se manipulează cu atenţie; în cazul flacoanelor cu

antiseptic este interzisă atingerea gurii flaconului, pentru
a se evita contaminarea;

7. g) este interzisă transvazarea în alt flacon;

8. h) este interzisă recondiţionarea flaconului;

9. i) este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit

în alt flacon;

10. este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea

succesivă a două produse diferite;

11. se recomandă alegerea produselor care se utilizează

ca atare şi nu necesită diluţie;

12. sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane

cu cantitate mică;

13. flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi

departe de surse de căldură.

CRITERIILE DE ALEGERE CORECTĂ A DEZINFECTANTELOR

SUNT URMĂTOARELE:
 73

1. spectrul de activitate adaptat obiectivelor fixate;

2. timpul de acţiune;

3. în funcţie de secţia din unitatea sanitară în care sunt

utilizate, dezinfectantele trebuie să aibă eficienţă şi în
prezenţa substanţelor interferente: sânge, puroi, vomă,
diaree, apă dură, materii organice;

4. să aibă remanenţă cât mai mare pe suprafeţe;

5. să fie compatibile cu materialele pe care se vor utiliza;

6. gradul de periculozitate (foarte toxic, toxic, nociv, coroziv,

iritant, oxidant, foarte inflamabil şi inflamabil) pentru
personal şi pacienţi

7. să fie uşor de utilizat;

8. să fie stabile în timp;

9. natura suportului care urmează să fie tratat;

10. riscul de a fi inactivat de diferite substanţe sau

condiţii de mediu, aşa cum este prevăzut în fişa tehnică
produsului;

11. să fie biodegradabile în acord cu cerinţele de mediu.

REGULI GENERALE DE PRACTICĂ ALE DEZINFECŢIEI:

1. dezinfecţia completează curăţarea, dar nu o suplineşte şi

nu poate înlocui sterilizarea sau dezinfecţia de tip înalt în
cazul dispozitivelor termosensibile;

2. pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu

acţiune asupra agentului patogen incriminat sau
presupus;
 74

3. dezinfectantelor se face respectându-se normele de

protecţie a muncii, care să prevină accidentele şi
intoxicaţi

4. personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele

trebuie instruit cu privire la noile proceduri sau la noile
produse dezinfectante

5. în fiecare încăpere în care se efectuează operaţiuni de

curăţare şi dezinfecţie trebuie să existe în mod obligatoriu
un grafic zilnic orar, în care personalul responsabil va
înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi semnătura;
aceste persoane trebuie să cunoască în orice moment
denumirea dezinfectantului utilizat, data preparării soluţiei
de lucru şi timpul de acţiune, precum şi concentraţia de
lucru
Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare pentru
suprafeţe, instrumentar şi echipamente trebuie să ţină cont de
categoria din care acestea fac parte: noncritice, semicritice şi
critice

Suprafeţele, instrumentarul şi echipamentele sunt clasificate

după cum urmează:

1. critice – cele care vin în contact cu ţesuturile corpului

uman sau penetrează ţesuturile, inclusiv sistemul
vascular, în mod normal sterile. Exemple: instrumentarul
chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic,
materialul utilizat pentru suturi, trusele pentru asisten ţă
la naştere, echipamentul personalului din sălile de
operaţii, câmpuri operatorii, meşele şi tampoanele,
tuburile de dren, implanturile, acele şi seringile,
cateterele cardiace şi urinare, dispozitivele pentru
hemodializă, toate dispozitivele intravasculare,
endoscoapele flexibile sau rigide utilizate în proceduri
 75

invazive, echipamentul pentru biopsie asociat

endoscoapelor, acele pentru acupunctură, acele utilizate
în neurologie; aceste dispozitive trebuie sterilizate

2. semicritice – care vin în contact cu mucoase intacte şi nu

penetrează bariera tegumentară, cu excepţia mucoasei
periodontale sau pielea având soluţii de continuitate.
Acestea ar trebui să beneficieze de cel puţin dezinfecţie la
nivel mediu.

Exemple: suprafaţa interioară a incubatoarelor pentru copii şi

dispozitivele ataşate acestora (mască de oxigen, umidificator),
endoscoapele flexibile şi rigide utilizate exclusiv ca dispozitive
pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale,
echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, diafragmele,
termometrele de sticlă, termometrele electronice, ventuzele,
vârfurile de la seringile auriculare, specul nazal, specul
vaginal, abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru
montarea dispozitivelor anticoncepţionale, accesoriile
pompiţelor de lapte. Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare,
stropite cu sânge, fecale sau cu alte secreţii şi/sau excreţii
potenţial patogene, şi căzile de hidroterapie utilizate pentru
pacienţii a căror piele prezintă soluţii de continuitate sunt
considerate semicritice;

1. noncritice – care nu vin frecvent în contact cu pacientul

sau care vin în contact numai cu pielea intactă a
acestuia. Aceste dispozitive trebuie să fie curăţate şi
trebuie aplicată o dezinfecţie scăzută.
Exemple: stetoscoape, ploşti, urinare, manşeta de la
tensiometru, specul auricular, suprafeţele hemodializoarelor
care vin în contact cu dializatul, cadrele pentru invalizi,
suprafeţele dispozitivelor medicale care sunt atinse şi de
personalul medical în timpul procedurii, orice alte tipuri de
suporturi.
 76

Suprafeţele inerte, cum sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de

spital, obiectele sanitare ş.a., se încadrează în categoria
noncritice.

STERILIZAREA

Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale ale

cărei rezultate depind de buna funcţionare a aparaturii utilizate
şi păstrarea corespunzătoare a materialelor sterilizate.

Sunt obligatorii controlul operaţiunilor, respectarea

procedurilor, precum şi asigurarea cerinţelor specificate în
standardul EN ISO 9001/2001, cu modificările şi completările
ulterioare.

Unităţile sanitare trebuie să garanteze acelaşi nivel de

siguranţă a pacienţilor, atât în cazul utilizării de dispozitive
medicale achiziţionate de pe piaţă, cât şi al utilizării celor
sterilizate în unitatea sanitară.

Este interzisă reprocesarea în vederea reutilizării a

dispozitivelor şi materialelor de unică folosinţă.
 77

Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi

sterilizate trebuie curăţate şi dezinfectate înainte de a fi
supuse unui proces de sterilizare standardizat.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII SERVICIILOR DE STERILIZARE

CUPRINDE:

1. asigurarea spaţiilor derulării activităţii, în conformitate cu

legislaţia în vigoare;

2. circuitele funcţionale, recipientele şi mijloacele de

transport;

3. asigurarea condiţiilor de calitate a mediului în care se

desfăşoară procesul de sterilizare;

4. verificarea stării de funcţionare a aparaturii;

5. sistemul de control al procesului;

6. procedurile de marcare şi asigurarea trasabilităţii

produselor finite;

7. tratarea neconformităţilor procesului de sterilizare

8. înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul

procesului, cu menţionarea datei primirii produsului de
sterilizat, secţia de provenienţă, numărul tranşei de
sterilizare, data trimiterii pe secţie a produsului sterilizat,
numele persoanei care a efectuat sterilizarea

9. instruirea personalului;

10. asigurarea echipamentului de protecţie al

personalului.
 78

În unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin

metode fizice (abur sub presiune), precum şi prin metode
combinate fizico-chimice (plasma)

Sterilizarea cu aburi sub presiune trebuie să fie metoda de

elecţie, dacă dispozitivul medical suportă această procedură.
Metoda fizico-chimică (plasma, care utilizează ca agent de
sterilizare peroxidul de hidrogen) se poate utiliza pentru
sterilizarea instrumentarului care nu suport ă autoclavarea.

Controlul sterilizării se efectuează în conformitate cu anexa nr.

5, după cum urmează:

1. cu indicatorii fizico-chimici;

2. cu testul de verificare a penetrării aburului (testul Bowie

& Dick, pentru autoclavă);

3. cu indicatorii biologici.

Pentru fiecare ciclu de sterilizare evaluarea eficacităţii

sterilizării se realizează astfel:

1. pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se

urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează
temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare fază a
ciclului sau se analizează diagrama;

2. se citeşte virarea culorii indicatorului pentru temperatur ă

de pe banda adezivă; se citeşte virarea culorii
indicatorului „integrator” pentru sterilizatorul cu abur sub
presiune, care controlează timpul, temperatura şi
saturaţia vaporilor.
 79

Cu periodicitate zilnică, evaluarea eficacităţii sterilizării se

realizează astfel:

1. se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul

testului Bowie & Dick, dacă se efectuează sterilizarea
materialului moale;

2. se efectuează controlul cu indicator biologic (Bacillus

stearothermophyllus) pentru autoclavele din staţiile de
sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate
cu dispozitiv automat de înregistrare (diagrama).
Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii
metalice perforate sau în casolete cu colier este de 24 de ore
de la sterilizare, cu condiţia menţinerii acestora închise.
Excepţie fac ambalajele dure pentru care producătorul
precizează o altă durată de valabilitate, cu condiţia menţinerii
acestora în condiţiile precizate de producător.

Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în pungi

hârtie-plastic sudate este de două luni de la sterilizare, cu
condiţia menţinerii integrităţii ambalajului, cu excepţia celor
pentru care producătorul specifică o altă perioadă de
valabilitate, cu condiţia menţinerii condiţiilor specificate de
acesta

Orice defecţiune apărută la autoclavă necesită intervenţia

tehnicianului autorizat.

După intervenţia pe aparat se efectuează:

1. verificarea parametrilor aparatului, urmărind înregistrările

de temperatură şi presiune (pe panoul frontal sau
diagramă);

2. testul Bowie & Dick pentru verificarea calităţii penetrării

aburului;
 80

3. controlul umidităţii textilelor.

Asistenta medicală responsabilă cu sterilizarea va fi instruită şi
acreditată să lucreze cu aparate sub presiune

Sterilizarea apei pentru spălarea chirurgicală se efectueaz ă în

autoclavă pentru sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de
utilizare din cartea tehnică a acesteia, la o presiune de
sterilizare de 1,5 bari şi un timp de sterilizare de 30 de minute,
precum şi prin intermediul diferitelor aparate, filtre sau alte
dispozitive autorizate în acest scop conform legii.

Reţeaua de alimentare şi distribuire a apei sterile de la

autoclave la spălătoare trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

1. distanţa maximă de la autoclavă la punctul de distribuţie

nu va depăşi 20 m;

2. sunt admise numai conducte fără mufe;

3. eliminarea oricărei posibilităţi de contaminare a apei

sterile prin stagnarea în sistemul de distribuţie (cu
interzicerea coturilor în formă de „U” sub nivelul
conductei);

4. apa sterilă pentru spălarea chirurgicală se prepară în ziua

utilizării ei.
Sterilizarea prin metode fizice şi fizico-chimice se
înregistrează în Registrul de evidenţă a sterilizării, care
conţine: data şi numărul aparatului, conţinutul şi numărul
obiectelor din şarjă, numărul şarjei, temperatura şi, după caz,
presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora de începere şi
de încheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor fizico-
chimici şi rezultatul testelor biologice, semnătura persoanei
responsabile cu sterilizarea şi care eliberează materialul steril.
 81

Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie să reprezinte o

metodă uzuală de sterilizare având în vedere riscul toxic pentru
personalul staţiei de sterilizare, pentru cei care manipuleaz ă
sau pentru pacienţii la care se utilizează obiectele sterilizate
prin această metodă, motiv pentru care aceasta trebuie
utilizată în cazuri excepţionale, când nu există alte mijloace de
sterilizare.

Este interzisă utilizarea sterilizării cu oxid de etilenă pentru

sterilizarea materialului medico-chirurgical în urgenţă.

TEHNICA DE LUCRU ŞI INTERPRETARE pentru testele de

evaluare a eficienţei procedurii de curăţenie şi dezinfecţie

Definiţii

Teste de autocontrol = teste efectuate de o unitate sanitară în

vederea cunoaşterii circulaţiei germenilor patogeni în mediul
spitalicesc şi a evaluării eficienţei procedurilor de curăţenie şi
dezinfecţie cu scopul prevenirii apariţiei infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale. Acestea cuprind:

Teste de sterilitate = teste efectuate pentru controlul

sterilităţii a instrumentarului şi altor materiale sanitare prin
proceduri de sterilizare fizică şi chimică;
 82

Teste de aeromicrofloră = teste efectuate pentru controlul

gradului de încărcare a aerului cu floră microbiană atmosferic ă
în zonele de risc;

Teste de sanitaţie = teste de verificare a eficienţei curăţeniei şi

dezinfecţiei suprafeţelor şi altor materiale (de exemplu,
lenjerie) efectuate în cadrul unităţii sanitare.

RECOLTAREA ŞI PREGĂTIREA PROBELOR PRIMARE

1.Controlul sterilităţii

1. Se constată în mod indirect efectul sterilizării prin

cercetarea florei microbiene de pe obiectele care au fost
supuse sterilizării, fie prin însămânţarea directă a
suprafeţei obiectului pe mediul de cultură, fie a produsului
de spălare şi ştergere.

2. Se va folosi bulion simplu în recipiente sterile, bulion

thioglicolat sau tampoane sterile în care s-a pus în
laborator 1 ml de ser fiziologic în condiţii de sterilitate.

3. Toate materialele care pot fi luate ca atare (ace de

seringă, ace de sutură, ace de stomatologie, agrafe, aţă
chirurgicală, comprese mici etc.) vor fi însămânţate pe
mediile de cultură în condiţii de asepsie.

4. Obiectele sterile mari, inventar moale sau instrumentar

vor fi şterse de 2-3 ori cu un tampon steril umezit în ser
fiziologic, ce va fi reînsămânţat în laborator în bulion
simplu.
 83

5. Apa sterilă va fi însămânţată direct într-un recipient cu

bulion după o prealabilă flambare a robinetului şi lăsarea
apei să curgă timp de aproximativ 5 minute.

6. Aţa de sutură, catgut şi comprese vor fi însămânţate şi în

bulion thioglicolat.

7. Se inscripţionează recipientul cu numărul probei, locul de

recoltă, apoi proba se înregistrează în procesul-verbal de
recoltare.

2. Controlul aeromicroflorei

1. Se va determina flora microbiană atmosferică din acele

încăperi unde riscurile de colonizare/infectare pentru
asistaţi ar putea fi mai mare: săli de operaţii, săli de
pansamente, săli de naşteri, saloane de prematuri etc.

2. Se foloseşte metoda sedimentării Koch sau o metodă

volumetrică cu ajutorul aparaturii necesare dedicate
conform standardului indicat de producător.

1. Pentru metoda sedimentării – pentru fiecare încăpere se

vor folosi 2 grupe de plăci Petri a câte 10 cm diametru,
fiecare grupă cuprinzând câte o placă de geloză simplă şi
o placă de geloză sânge, ambele plăci cu medii fără lichid
de condensare.

2. Un grup de plăci se va expune în mijlocul încăperii pe o

masă/la înălţimea unei mese (la 60-100 cm de pardoseală),
al doilea grup va fi expus într-un colţ al încăperii la
înălţimea unei mese (la 60-100 cm de pardoseală).
Numărul de plăci necesare se calculează în funcţie de
volumul încăperii.
 84

3. Expunerea se va face prin ridicarea capacului cutiilor

Petri şi aşezarea capacelor cu deschiderea în jos alături
de cutiile Petri cu mediile selectate.

4. Timpul de expunere va fi strict cronometrat din momentul

ridicării capacelor de la plăcile Petri cu medii, acestea
urmând să fie lăsate deschise 10 minute.

3. Controlul suprafeţelor şi inventarului moale

1. Se vor lua probe de pe suprafeţele care sunt considerate

curate şi dezinfectate.

2. Dacă pentru suprafeţele respective a fost utilizat recent

un dezinfectant, recoltarea va fi efectuată numai după
expirarea timpului de contact.

3. Se foloseşte tampon steril umezit în 1 ml ser fiziologic

steril cu care se şterge o suprafaţă de 25 cm pătraţi prin
trecerea tamponului de 2-3 ori în sensuri diferite pe toat ă
suprafaţa celor 25 cm pătraţi şi se va imersa tamponul în 1
ml ser fiziologic din recipient, agitându -se puternic
pentru omogenizarea concentraţiei microbiene.
Tehnica executării analizei, calculul şi interpretarea
rezultatelor

Pentru controlul bacteriologic al probelor de pe tegumente

1. Prelucrarea probelor se va face în minimum de timp de la

recoltare pentru a preveni uscarea lor.

2. În fiecare tampon se repartizează 9 ml ser fiziologic, se

agită bine pentru omogenizare (diluţie 1/10).
 85

3. Se depune câte 0,1 ml din suspensia de 1/10 în centrul

unei plăci de geloză sânge şi mediu lactozat cu suprafaţa
bine uscată, apoi se dispersează uniform inoculul cu ansa
sterilă.

4. Se pot face din diluţia de 1/10 alte diluţii seriale 1/100,

1/1000 etc. şi se procedează ca la diluţia 1/10.

5. Se incubează 24-48 de ore plăcile la termostat, la 37°C.

6. Se identifică germenii conform procedurilor de laborator

specifice.

7. Se numără coloniile de pe placă folosind următoarea

formulă:
X = N x D/volumul însămânţat, unde:

X = nr. colonii ( UFC)/mL; N = nr. colonii/placă;

D = inversul diluţiei.

8. Plăcile cu un număr mai mare de 300 colonii/placă vor fi

raportate ca atare.

9. Se raportează unităţi formatoare de colonii pe probă.

10. Se raportează:
a)prezenţa Escherichia;

b)prezenţa Proteus;

c)prezenţa Staphylococcus aureus;

d)prezenţa Pseudomonas spp.;

e)prezenţa Klebsiella spp.;

 86

f)prezenţa Acintotobacter;

g)prezenţa Enterococcus rezistent la vancomicină.

Interpretare: Se consideră o mână curată aceea la care:

1. încărcătura microbiană nu este mai mare de 100 UFC/ml

pentru personalul îngrijitor şi infirmiere;

2. încărcătura microbiană nu este mai mare de 40 UFC/ml

pentru personalul mediu şi medical;

3. încărcătura microbiană nu este mai mare de 10 UFC/ml

pentru personalul care trebuie să efectueze intervenţii
aseptice;

4. nu trebuie să conţină germeni patogeni;

5. la germenii patogeni izolaţi se va efectua, la cererea

departamentului SPIAAM, testarea rezistenţei la
antibiotice
Pentru controlul bacteriologic al sterilităţii

1. tuburile cu bulion nutritiv se incubează 3-5 zile la

termostat la 37°C;

2. se raportează microorganismul/microorganismele
identificate.
Interpretare: Se consideră probă conformă proba sterilă, fără
prezenţa germenilor de orice tip.

Pentru controlul bacteriologic al aeromicroflorei

1. plăcile se vor incuba 24-48 de ore la termostat la 37°C;

 87

2. se numără coloniile crescute pe suprafaţa gelozei simple

după 48 de ore şi numărul total de colonii hemolitice
crescute pe suprafaţa gelozei sânge după 24 de ore;

3. raportarea la mc de aer se face prin aplicarea formulei lui

Omelianski:
N x 10000/S x K = număr germeni/mc aer, unde:

1. a) N = număr de colonii de pe suprafaţa plăcii Petri;

b)S = suprafaţa plăcii Petri în cmp (63,5 cm2);

1. c) K = coeficientul timpului de expunere k = 1 pentru 5

minute, k = 2 pentru 10 minute, k = 3 pentru 15 minute;

2. se raportează:

3. a) numărul total de germeni/m3 aer;

4. b) numărul total de germeni hemolitici/m3 aer.

(2) Interpretare:

1. a) Numărul total de germeni/m3 aer nu trebuie să

depăşească 500-1500 după gradul de activitate din
încăpere, începutul sau sfârşitul zilei de lucru.

2. b) În sălile de operaţii (în timpul lucrului), în saloanele de

nou-născuţi şi sugari se admit maximum 300 germeni/m3
aer, cu absenţa florei hemolitice.
Pentru controlul bacteriologic al suprafeţelor şi inventarului
moale

1. se adaugă 9 ml ser fiziologic peste tamponul iniţial şi se

agită energic – diluţie 1/10;

2. se mai face încă o diluţie zecimală seriată cu 9 ml ser

fiziologic – diluţie 1/100;
 88

3. se dispersează 0,1 ml din fiecare diluţie pe câte o placă de

geloză sânge şi mediu lactozat şi se incubează 24-48 de
ore la termostat la 37°C;

4. se numără coloniile de pe fiecare placă şi se aplică

formula de mai jos:
N1 x D1 x cantitatea dispersată/25 cm2 + N2 x D2 x cantitatea
dispersată/25 cm2 = nr. germeni/cm2,

unde:

N1, N2 – numărul de germeni de pe fiecare placă de geloz ă

sânge; D1, D2 – diluţiile folosite pentru fiecare placă Petri;

5. se raportează:

1. numărul de germeni/cm2 de suprafaţa ştearsă;

2. prezenţa oricăror germeni patogeni identificaţi.

Interpretare: Se consideră curată o suprafaţă/un material moale
pe care se dezvoltă sub 5 colonii/cmp şi nu sunt prezenţi
germeni patogeni.

METODE DE EVALUARE a derulării şi eficienţei procesului de

sterilizare

Indicatori fizico-chimici

1. Indicatorii fizico-chimici pentru controlul sterilizării se

prezintă în mai multe forme: bandelete, bandă adezivă cu
indicatori, pungi cu markeri de culoare şi etichete
indicatoare.
 89

2. Indicatorii fizico-chimici se plasează în fiecare

pachet/casoletă şi se verifică la deschiderea fiecărui
pachet sterilizat

3. Se vor verifica indicatorii de eficienţă ai sterilizării:

4. virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-

chimic;

5. virarea culorii la indicatorii fizico-chimici „integratori”; se

poate verifica pentru materialele ambalate în pungi hârtie
plastic prin transparenţa plasticului. Pentru materialele
ambalate în cutii metalice, verificarea se face de către
utilizatori, la deschiderea acestora. În situaţia în care
virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat
şi nu se utilizează.

6. În registrul de evidenţă a sterilizării se notează: data şi

numărul aparatului de sterilizare (atunci când sunt mai
multe), conţinutul pachetelor din şarjă şi numărul lor,
numărul şarjei, temperatura şi presiunea la care s-a
efectuat sterilizarea, ora de începere şi de încheiere a
ciclului (durata), rezultatele indicatorilor fizico-chimici,
semnătura persoanei responsabile cu sterilizarea şi care
eliberează materialul steril; în situaţia în care se
efectuează înregistrarea automată se ataşează diagrama
ciclului de sterilizare, observaţii, data la care s-au
efectuat întreţinerea şi verificarea aparatului.

7. Registrele de evidenţă a sterilizării, alături de indicatorii

fizico-chimici corespunzători fiecărei şarje de sterilizare,
se păstrează pe fiecare secţie unde se efectuează
procedura de sterilizare minimum 6 luni. Atât registrele,
cât şi indicatorii sunt verificaţi periodic de către serviciul
de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor
asociate asistenţei medicale

8. Orice neconformitate a testelor fizico-chimice se anun ţă

imediat la serviciul de supraveghere, prevenire şi limitare
a infecţiilor asociate asistenţei medicale.
 90

Testul de verificare a penetrării aburului

1. Testul de verificare a penetrării aburului, respectiv testul

Bowie & Dick, pentru autoclavă este obligatoriu a se folosi
la sterilizarea la autoclav, alături de indicatorii fizico-
chimici şi biologici.

2. Pachetul-test de unică folosinţă, Bowie & Dick, este un

test foarte sensibil folosit pentru evidenţierea aerului
rezidual periculos sau a gazelor inerte din camera de
sterilizare, aerul rezidual sau gazele inerte putând
periclita procesul de sterilizare.

3. Cerneala indicatoare îşi schimbă culoarea din albastru în

verde închis spre negru, atunci când este expusă anumitor
parametri de sterilizare. Schimbarea culorii este completă
şi uniformă.

4. Corectitudinea evacuării aerului, precum şi asigurarea

cantităţii corespunzătoare a aburului (concentraţie non-
critică a gazelor inerte) se poate aprecia astfel:

5. Controlul de rutină se începe printr-un test de vid, urmat

de un ciclu de încălzire. Astfel, sterilizatorul este pregătit
pentru a începe testul Bowie & Dick.

6. Se plasează pachetul de testare (fără a fi desfăcut)

orizontal, în treimea de jos a camerei, de exemplu pe
platforma inferioară a sistemului de încărcare sau în zona
superioară scurgerii. Numai pachetul-test Bowie & Dick
trebuie plasat în cameră.

7. Se porneşte ciclul-test Bowie & Dick la 134°C valoare

nominală (134°C efectiv, până la max. 138°C) pentru 3,0
până la 3,5 min. Pachetul-test de unică folosinţă trebuie
 91

îndepărtat imediat la sfârşitul ciclului. Se îndepărtează

hârtia indicatoare şi se examinează rezultatul.

8. Pentru a citi rezultatul, se plasează hârtia indicatoare pe

o suprafaţă strălucitoare.

9. Pentru documentare se păstrează hârtia folosită pentru

test la loc întunecos.

10. Registrele de evidenţă a testului Bowie & Dick şi

testele Bowie & Dick se păstrează pe fiecare secţie unde
se efectuează procedura de sterilizare la autoclavă
minimum 5 luni. Atât registrele, cât şi testele sunt
verificate periodic de către serviciul de supraveghere,
prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale.

11. Orice neconformitate a testelor Bowie & Dick se

anunţă imediat la serviciul de supraveghere, prevenire şi
limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale.

Indicatori biologici

1. Indicatorii biologici constau în teste biologice pentru

controlul eficacităţii sterilizării care conţin spori din
familia Bacillus stearothermophilus, de exemplu
Geobacillus stearothermophilus (ATCC® 7953™) şi
Bacillus Atrophaeus (ATCC® 9372™), care se prezintă sub
formă de:

2. fiole de plastic termorezistent ce au în interior un strip

impregnat cu Geobacillus stearothermophilus (ATCC®
7953™) pentru sterilizarea la autoclavă;
 92

3. fiole de plastic care au în interior un strip impregnat cu

Geobacillus stearothermophilus (ATCC® 7953™) pentru
sterilizarea cu plasmă;

4. strip impregnat cu Bacillus Atrophaeus (ATCC® 9372™)

pentru sterilizarea cu aer cald (etuv ă, pupinel).

5. Efectuarea controlului bacteriologic al sterilizării la

autoclavă şi plasmă se efectuează după cum urmează:

6. Se utilizează indicator biologic cu Geobacillus

stearothermophilus (ATCC® 7953™) pentru controlul
eficacităţii sterilizării. Acest indicator poate fi folosit doar
pentru a monitoriza sterilizarea la autoclavă. Indicatorul
biologic specific indică îndeplinirea tuturor condiţiilor
pentru efectuarea corectă a sterilizării (temperatură,
presiune, timp). Un ciclu de sterilizare corect se
efectuează la temperaturi de 121°-134° C.

7. Indicatorul biologic se introduce într-un ciclu normal de

sterilizare, aşezându-se în locul cel mai greu accesibil al
autoclavei.

8. La terminarea procesului de sterilizare fiola se las ă 10

minute să se răcească, pentru a evita riscul spargerii ei.

9. În cazul testelor pozitive se anunţă imediat firma de

service pentru revizia aparatului. Dacă revizia efectuat ă
de personal tehnic specializat constată probleme tehnice
în funcţionarea aparatajului sau indicatorii biologici sunt
în mod repetat neconformi, autoclava nu se mai utilizează
până la remedierea problemelor tehnice.

10. După înregistrare, indicatorii biologici pozitivi (cu

creştere bacteriană) vor fi sterilizaţi în maximum 24 de
ore de la pozitivarea lor.

11. Efectuarea controlului bacteriologic al sterilizării cu

căldură uscată, la etuvă, respectiv pupinel se efectuează
după cum urmează:
 93

1. Se utilizează indicator biologic impregnat cu Bacillus

Atrophaeus (ATCC® 9372™) (denumire veche Bacillus
subtillis) pentru controlul eficacităţii sterilizării. Se
utilizează indicatori biologici preparaţi industrial,
comercializaţi, care conţin 106 UFC.

2. Se plasează cel puţin 2 indicatori biologici în fiecare şarjă

verificată, cel puţin o dată pe săptămână. Se realizează
ciclul complet de sterilizare.

3. În cazul testelor pozitive se anunţă imediat firma de

service pentru revizia aparatului. Dacă revizia efectuat ă
de personal tehnic specializat constată probleme tehnice
în funcţionarea aparatajului sau indicatorii biologici sunt
în mod repetat neconformi, etuva/pupinelul nu se mai
utilizează până la remedierea problemelor tehnice.

4. Indicatorii biologici pozitivi (cu creştere bacteriană) după

înregistrare vor fi sterilizaţi în maximum 24 de ore de la
pozitivarea lor.

BIBLIOGRAFIE

1. ORD.1226/03.12.2012

2. ORD.961/septembrie 2016

3. ORD. 1101/septembrie 2016