Sunteți pe pagina 1din 31

PREVENIREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE INTRASPITALICESTI

Se considera ca o treime din totalul infectiilor nozocomiale poate fi prevenit prin aplicarea concomitenta a urmatoarelor masuri:

1. Supravegherea locala si nationala a infectiilor nozocomiale. Trebuie evaluata sensibilitatea si specificitatea masurilor de supraveghere, mai ales n cazul unor infectii dificil de diagnosticat, cum este pneumonia la bolnavii asistati sau ventilati mecanic. n plus, trebuie dezvoltat un sistem de evaluare si supraveghere a infectiilor nozocomiale care apar la bolnavii ngrijiti la domiciliu. 1. Asigurarea ca metodele de supraveghere a infectiilor nozocomiale sunt corespunzatoare. Sunt necesare dispozitii de la autoritatea care acrediteaza unitatile sanitare si metode de supraveghere a evenimentelor individual. 2. O sursa de succes n profilaxia infectiilor nozocomiale este ameliorarea dispozitivelor de monitorizare si tratament invaziv. Utilizarea unor dispozitive moderne, menite sa reduca riscul infectiilor nozocomiale este recomandata. ntre modificarea comportamentului uman (masuri de asepsie) si ameliorarea dispozitivelor, 3. Ultimul aspect s-a dovedit ntotdeauna mai fezabil si mai eficient. n acelasi sens, progresul metodelor neinvazive de monitorizare reduce riscul infectiilor nozocomiale prin respectarea barierelor naturale de aparare a pacientului (piele, mucoase). 4. Este necesar un control riguros al antibioterapiei (din punctul de vedere al indicatiei, al antibioticului si duratei tratamentului). Se spera ca n viitor vor fi disponibile noi metode de tratament: vaccinarea si flora competitiva. 5. Introducerea pe scara tot mai larga a xenotransplantelor ridica problema aparitiei unor zoonoze, nemaintlnite pna n prezent. Rolul microbiologiei n acest context este crucial. 6. Acolo unde tuberculoza a fost stapnita, s-a demonstrat ca limitarea unei mbolnaviri infectioase este posibila prin colaborarea ntre factorii medicali, comunitari si organizatii cu rol de control. Dar pe lnga bolile

infectioase, se prevede ca n viitorul foarte apropiat va fi necesar si controlul afectiunilor provocate de noxele specifice epocii noastre: polimeri, unde magnetice, contaminarea mediului cu medicamente, etc.

CIRCULAIA PERSONALULUI N SPITAL

a) Separarea personalului sanitar mediu, auxiliar de ngrijire pe compartimente septice si aseptice n toate turele. b) n cazul n care necesitatile serviciului, garzi, urgente, impun medicului de a trece de la un sector septic la unui aseptic, acesta are obligatia de a-si spala si dezinfecta minile si de a schimba echipamentul de protectie. c) Interzicerea circulatiei personalului de la sectiile septice la cele aseptice si invers, cu exceptia medicilor. d) Interzicerea accesului n salile de operatie si salile de nastere a personalului care nu face parte din echipa de interventie, cu exceptia persoanelor cu drept de control stabilite prin norme. Acestea pot intra n sala odata cu echipa sau ntre interventii, dar nu n timpul interventiilor e) Interzicerea accesului altui personal dect cel destinat pentru lucru n locurile respective n blocul alimentar, laboratorul de solutii perfuzabile si n statiile de sterilizare. ECHIPAMENTUL DE PROTECIE a) Portul echipamentului de protectie prevazut de normele MS, pe tot timpul prestatiei n unitate, de catre personalul medico-sanitar ct si de persoanele care presteaza o activitate ocazionala sau dirijata (elevi, studenti, personal de ntretinere). b) Portul obligatoriu al echipamentului pentru interventii chirurgicale de catre personalul care lucreaza n interventii n salile de operatii si de nasteri. c) Schimbarea obligatorie a echipamentului de catre personalul dare lucreaza n sectii de boli contagioase si sectii cu compartimente septice la iesirea din salonul respectiv. d) Personalul care lucreaza n saloanele de mari receptivi (prematuri, distrofici, bolnavi cu transplanturi, etc.) este obligat sa puna echipament steril la intrarea n salon, insistndu-se asupra portului corect al mastii (masca din 4 straturi de tifon, purtata pe nas, schimbata dupa 30 minute de folosire).

e) Personalul care lucreaza n sectii septice precum si n sectii cu receptivitate mare (anestezie terapie-intensiva) va purta obligatoriu halate colorate diferit. Se recomanda culoarea galbena pentru personalul din sectiile septice si culoarea albastra pentru personalul din sectiile cu receptivitate mare.1.2.2.6 Interzicerea accesului n spital a personalului retribuit sau a celui ocazional sau dirijat cu haine si ncaltaminte de strada n sectiile de nounascuti, prematuri, distrofici, anestezie terapie-intensiva, blocuri operatorii, blocuri de nastere.

OBLIGAII PRIVIND ACTUL MEDICAL

a) Efectuarea anamnezei si a examenului clinic complet la internare, n scopul depistarii oricarei infectii sau boli transmisibile (sau suspiciuni de boala transmisibila) si n caz de suspiciune, recoltarea imediata a probelor pentru examene microbiologice. b) Urmarirea n cadrul supravegherii clinice zilnice a semnelor si simptomelor caracteristice starii de infectie respiratorie (coriza, tuse, stranut), boala diareica (scaune diareice, varsaturi, pierdere n greutate la copil, etc), infectie cutanata, urinara, genitala, infectie la plaga, sindrom febril, etc. c) Recoltarea probelor de laborator pentru diagnostic microbiologic la aparitia primelor semne de infectie, nainte de administrarea de antibiotice sau chimioterapice. d) Recoltarea probelor de laborator la contacti pentru depistarea purtatorilor, la orice suspiciune epidemiologica. e) Tratamentul cu antibiotice si chimioterapice orientat n functie de antibiograma si evolutia clinica a bolnavului, a metodelor si tehnicilor celor mai adecvate n efectuarea interventiilor chirurgicale, exploratorii si terapeutice, pentru evitarea complicatiilor septice.

f) Respectarea cu strictete a regulilor de tehnica aseptica specifice fiecarei proceduri medico-chirurgicale, n scopul eliminarii contaminarii sterilelor si evitarii introducerii microorganismelor n tesuturile si mucoasele organismului n timpul efectarii acestor proceduri. g) Recipientele cu produse patologice (eprubete, sticlute, borcane) folosite pentru diagnostic de laborator, dupa fiecare utilizare vor fi autoclavate la

laborator, nainte de spalare, iar dupa spalare vor fi din nou sterilizate la autoclav. h) Efectuarea obligatorie a diagnosticului microbiologic la bolnavii decedati n spital cu diagnostic de infectie (cauza principala sau asociata). i) Mentionarea n foaia de observatie a oricarei stari de infectie (simptome, semne) a probelor pentru diagnostic microbiologic si a datei recoltarilor, a rezultatelor examenelor de laborator, diagnosticului si tratamentului antiinfectios. j) Mentionarea n foaia de observatie a diagnosticului de infectie intraspitaliceasca, ori de cte ori sunt elemente clinice si epidemiologice care dovedesc ca infectia a fost contractata n timpul si din cauza spitalizarii. k) nscrierea zilnica n registrul de infectii interioare existent n sectie a tuturor cazurilor diagnosticate ca infectii intraspitalicesti si raportarea catre forul ierarhic superior conform reglementarilor legale. l) Asigurarea izolarii prin amplasare si izolarii functionale a bolnavilor receptivi. m) Aplicarea masurilor antiepidemice la orice caz de infectie; transferul imediat de boli contagioase a cazurilor sau suspectilor de boli transmisibile, carantinarea contactilor receptivi n saloane separate, pe perioada egala cu incubatia maxima de la ultimul contact; izolarea bolnavilor septici n saloane sau compartimente prevazute pentru aceasta, lund toate masurile de izolare functionala, masuri privind personalul, efectuarea examenelor microbiologice, dezinfectia obiectelor si a echipamentului, curatenia generala si dezinfectia ncaperilor si a mobilierului, efectuarea dezinfectiei salonului din care a fost evacuat bolnavul septic sau contagios, dezinfectia mijloacelor de transport (salvari, autoturisme) care au transportat bolnavi contagiosi

IGIENA BOLNAVILOR sI ASISTAILOR

a) Prelucrarea igienica a bolnavului la internare (mbaiere prin dus, taierea unghiilor, la nevoie deparazitare). Daca starea bolnavului nu permite mbaierea, se asigura spalarea prin stergere umeda. b) Cabinetele de consultatii, la internare vor fi dotate cu:termometre dezinfectate, de utilizare individuala c) Valve si specule sterile de utilizare individuala n cabinete de obstetrica si cele de ginecologie.

d) e) f)

Aleze curate de utilizare individuala Truse individuale sterile (aparate si lame de ras) pentru toaleta locala Apasatoare de limba, sonde, pense, siringi, ace, etc. sterile.

g) nscrierea tuturor cazurilor de pediculoza internate n spital din teren sau prin transfer, ntr-un caiet special si anuntarea lor la centrul sanitarantiepidemic. h) Consultarea, trierea si repartizarea bolnavilor de la internare si conducerea lui de catre infirmiera la salonul la care a fost repartizat. i) Asigurarea de lenjerie curata pentru fiecare bolnav nou internat si schimbarea acesteia ori de cte ori e nevoie si cel putin o data pe saptamna. j) La bolnavii care prezinta incontinenta de urina sau fecale, la cei care au varsaturi, supuratii precum si la copii mici salteaua se acopera cu o musama sau husa de plastic care se spala si se va sterge cu solutie dezinfectanta zilnic, precum si ori de cte ori e nevoie. k) Asigurarea spalarii paturilor, huselor (dosurilor) de perna si de saltea ori de cte ori e nevoie si cel putin semestrial. l) Asigurarea n timpul internarii a toaletei zilnice a bolnavilor si mbaierea acestora cel putin odata pe saptamna si de cte ori e nevoie. mbaierea obligatorie n ziua dinaintea operatiei a bolnavilor ce se supun interventiilor chirurgicale (exceptie urgentele). m) Asigurarea cu termometre dezinfectate, de utilizare individuala, pentru fiecare bolnav. n) Asigurarea asistatilor la care este necesar, cu plosca, olita sau urinar, dezinfectat si uscat, nainte de fiecare utilizare. o) Interzicerea purtarii n spital, de catre bolnavi, a efectelor personale. Efectele personale ale bolnavilor vor fi depuse la magazia pentru efectele bolnavilor. p) Deparazitarea efectelor bolnavilor parazitati.

q) Dezinfectia efectelor personale ale bolnavilor internati n sectiile de boli contagioase. r) Reglementarea circulatiei bolnavilor n special (n asa fel nct sa fie respectate izolarile stabilite) si programarea examenelor de specialitate pentru a evita supraaglomerari si ntlnirea bolnavilor septici si potential

septici cu cei receptivi. s) Asigurarea obiectelor individuale (pahar sau cana pentru baut apa, sapun prosoape si hrtie igienica) si asigurarea pentru fiecare bolnav a lenjeriei curate de pat si de corp conform haremurilor si schimbarea acesteia cel putin saptamnal si ori de cte ori e nevoie. t) Instruirea bolnavilor (si familiei) sa-si procure pasta si perie de dinti, batiste si pieptene. u) Educarea permanenta a bolnavilor asupra comportamentului igienic n spital.

IGIENA LENJERIEI

a) Colectarea lenjeriei de pat si de corp utilizate va fi facuta n saci de doc curati care se nchid la gura imediat dupa colectare. Lenjeria cu umiditate excesiva se colecteaza n saci de material plastic sau impermeabilizati. Sacii care s-au folosit pentru colectarea si transportarea lenjeriei se dezinfecteaza chimic dupa fiecare transport. Dupa dezinfectare sacii se spala odata cu lenjeria. b) Efectuarea spalarii mecanice a rufariei dupa prescriptiile producatorului aparaturii privind procesul de spalare si respectarea timpului de spalare cu apa la cel putin 80C timp de 30 de minute sau 60 timp de 60 de minute. c) Rufaria de pat si corp provenita de la sectiile de nou-nascuti, pediatrie, contagioase, dermato-venerice si tuberculoza si de la bolnavii septici, precum si cea murdarita cu snge sau produse patologice va fi colectata separat si transportata la spalatorie unde se supune dezinfectiei chimice nainte de spalare. Aceasta lenjerie se spala separat. d) Sterilizarea nainte de spalare a lenjeriei provenite de la bolnavii cu antrax. e) Spalarea n program separat a rufariei provenite de la sectiile (compartimentele) de nou-nascuti, prematuri si obstetrica. f) Calcatul obligatoriu al ntregii lenjerii folosite n spital n afara celei supuse sterilizarii. g) Asigurarea depozitarii separate a lenjeriei curate, n spatii separate ferite de praf si umezeala si de posibilitati de contaminare prin insecte sau rozatoare.

IGIENA BLOCULUI OPERATOR

a) Organizarea blocului operator astfel nct sa cuprinda o zona aseptica destinata operatiilor aseptice si o zona septica, destinata interventiilor septice. Este recomandabil ca fiecare zona sa aiba sala de spalare chirurgicala si mbracare a echipamentului steril, camera de colectare a instrumentelor utilizate, spatiu separat pentru depozitul de sterile. b) Programarea nti a operatiilor aseptice si apoi a celor septice n unitatile n care nu exista dect o singura sala de operatie. c) Salile de operatie se debaraseaza si se curata dupa fiecare operatie. La sfrsitul programului operator se face curatenia si dezinfectia salilor de operatie si a anexelor. d) Salile de operatie se curata si se dezinfecteaza cupa fiecare operatie.

e) Dezinfectia ciclica a salilor de operatie se face saptamnal (n ziua de repaus a salii). f) In operatiile de curatire si dezinfectie mentionate se cuprind att salile de operatie ct si salile de spalare a instrumentelor, spalare chirurgicala si mbracare sterila. g) Curatenia spatiilor de circulatie n blocul operator se efectueaza ori de cte ori e nevoie si obligatoriu zilnic, dupa curatenia si dezinfectia blocului operator. h) Limitarea la maximum a circulatiei pe coridoarele blocului operator, asigurarea ventilatiei sau aerisirii regulate a acestora. i) Limitarea la maximum a circulatiei, intrarilor si iesirilor n salile de operatie n timpul programului operator printr-o buna pregatire a materialelor necesare pentru interventii si stabilirea masurilor de mpiedicare a patrunderii persoanelor care nu fac parte din echipa operatorie. j) La salile prevazute cu sisteme de ventilatie se va urmari eficienta instalatiilor de filtrare/sterilizare a aerului. Salile fara asemenea sisteme se aerisesc dupa programul operator, n timpul efectuarii curateniei si nainte de dezinfectie.

CONTROLUL MICROBIOLOGIC

a)

Controlul microbiologic al personalului medico-sanitar si a asistatilor

b) Personalul medico-sanitar, bolnavii si asistatii se controleaza microbiologic (probe de pe tegumente, din secretii nazale si faringe, materii fecale si altele) ori de cte ori este nevoie, la aparitia cazului (suspectului) de infectie intraspitaliceasca.. Examenele se efectueaza pentru bolnavii si asistatii contacti cu cazul respectiv (sau expusi la acelasi focar de risc) si personalul care a participat la ngrijirea lui. Aceste controale nu nlocuiesc examenele medicale la angajare si controalele medicale periodice prevazute prin Ordinul MS nr.15/1982. c) Controlul microbiologic al sterilizarii se efectueaza pentru stabilirea modalitatilor de ncarcarea aparatelor dupa interventiile de ntretinere si lunar, pentru fiecare aparat. Controlul microbiologic al sterilitatii materialelor sanitare se efectueaza lunar iar controlul apei sterile de la salile de operatie, saptamnal. d) Controlul microbiologic al conditiilor de igiena (aeromicroflora, suprafete si inventar moale, utilaje din blocurile alimentare) se efectueaza n urmatoarele mprejurari: n maternitati, sectii de nou-nascuti, prematuri, distrofici, sectii de pediatrie (pentru copii 0-3 ani), la aparitia oricarui caz de infectie interioara. n celelalte sectii, la aparitia de cazuri de boli transmisibile, la izbucniri de infectii intraspitalicesti si ori de cte ori frecventa crescuta a cazurilor de infectie ridica ipoteza unor greseli de tehnica aspetica sau a unor surse sau cai de transmisie din mediul spitalicesc. e) Controlul microbiologic al medicamentelor injectabile se efectueaza potrivit Ordinului MS nr. 120/1980 pentru stabilirea normelor tehnice privind prepararea, f) Manipularea si administrarea medicamentelor injectabile elaborate n farmaciile de spital g) Controlul microbiologic al medicamentelor neinjectabile se efectueaza pentru verificarea modului de preparare, pastrare si administrare h) Controlul microbiologic al conditiilor de transport, depozitare, preparare si distribuire a alimentelor se efectueaza conform normelor n vigoare. i) Controlul curateniei de rutina se face prin observare directa. Controlul eficientei metodelor de curatenie si dezinfectie se face n urmatoarele mprejurari:

verificarea eficientei metodelor folosite, periodic planificate n cadrul autocontroalelor la introducerea de noi metode, aparate, substante sau produse de curatenie si dezinfectie; n izbucniri epidemice, cnd se presupune ca frecventa mbolnavirilor este legta de ficienta de dezinfectie

NORME TEHNICE SPECIALE PRIVIND CURENIA sI DEZINFECIA SALOANELOR, BLOCURILOR DE OPERAII, SLILOR DE TRATAMENTE, SPLATUL sI DEZINFECTATUL MINILOR

Curatenia generala si dezinfectia ciclica a saloanelor: curatenie generala (spalare cu apa calda si detergenti solutie1-2% aferestrelor, usilor, lambriurilor, mobilierului si pavimentelor; dezinfectia prin pulverizare (stropire) a suprafetelor, mobilierului, saltelelor,pernelor si paturilor cu o solutie de aldehida formica 3-5% si un timp de expunere de 6-12 ore urmata de aerisire sau neutralizare cu solutie de amoniac. Curatenia si dezinfectia curenta-ndepartarea prafului si a reziduurilor solide se va face prin metode care evita impurificarea aerului (spalare, stergere umeda) spalarea pavimentelor se efectueaza cu apa calda si carbonat de sodiu sol.l-2% sau detergenti sol. 1-2% folosind galeti, una n care se tine crpa de curatat si una n care se descarca (se stoarce) crpa ct mai frecvent. Spalarea pavimentelor se face ori de cte ori este nevoie si cel putin de doua ori pe zi. Mobilierul se curata cu crpe curate, umezite n solutii dezinfectante care vor fi schimbate la fiecare salon. Este interzisa folosirea pentru curatirea mobilierului a crpelor si a recipientelor ntrebuintate la curatirea pavimentelor. Dupa efectuarea curateniei, galetile folosite se spala, se dezinfecteaza prin stergere cu solutii clorigene (0,5g % clor activ) si se mentin uscate pna la utilizarea urmatoare: crpele, periile, teurile folosite se spala, se dezinfecteaza prin submersare an solutii ciori gene (0,5 g % clor

activ) timp de 30 de minute, dupa care se usuca si se mentin uscate pna la utilizarea urmatoare. Chiuvetele si lavoarele se ntretin n permanenta curate prin spalare cu apa si solutii de detergent 1-2%. Pavimentele din saloane si sali de tratament se dezinfecteaza cu solutii de cloramina 2% (0,5g % clor activ) sau hidrod. Pavimentele spatiilor de circulatie se dezinfecteaza cu hidrod sau solutii clorigene n concentratie de 0,5g% clor activ.

Curatenia si dezinfectia blocurilor operatorii


La sfrsitul programului operatori se face: stergerea lampii scialitice cu o bucata de pnza curata si nmuiata n solutie dezinfectanta. Curatirea mobilierului prin spalare cu solutii de detergenti 2% n apa calduta. Dupa spalarea si clatirea mobilierului (mese de instrumente, masa de operatie, etc) se dezinfecteaza prin stergere cu o pnza curata nmuiata n alcool sanitar sau detergenti amfolitici (ex. TEGO 103 S, solutie 2%). Suprafetele plane (pervazuri, ferestre, usi, etc.) si peretii se curata prin stergere cu o solutie de cloramina 1% iar n cazul n care sunt murdarite cu produse patologice se spala cu apa calda li detergenti sol. 2%, se dezinfecteaza n acelasi mod. Pavimentul se spala ncepnd de la extremitatea opusa iesirii din camera, cu o solutie de detergenti 2% n apa calda si se dezinfecteaza cu o sol. Cloramina 1%. SLILE DE OPERAIE SE CUR sI SE DEZINFECTEAZ DUP FIECARE OPERAIE. Dezinfectia ciclica a salilor de operatie se face saptamnal (n ziua de repaus a salii) prin formolizare (vaporizare cu formol) sau stropire cu formol n concentratii de 3-5% aldehida formica si o expunere de 6-12-ore, urmata de aerisire sau neutralizare cu solutie de amoniac sau nebulizare cu sol. Vesfene 10% asigurnd lg Vesfene/m3, cu o expunere de 2-3 ore, urmata de aerisire. n actiunile de curatire si dezinfectie mentionate se cuprind att salile de operatie ct si salile de spalare instrumente si spalare chirurgicala si echipare sterila.

Curatenia spatiilor de circulatie n blocul operator se efectueaza prin stergere umeda ori de cte ori este nevoie si obligatoriu zilnic, dupa curatenia si dezinfectia blocului. Aparatura din blocul operator (anestezie, terapie intensiva, etc.) se decontamineaza prin demontare si curatire minutioasa si dezinfectie, potrivit recomandarilor producatorului. Orice piesa suporta sterilizarea va fi supusa sterilizarii. Tubulatura, sondele endotraheale, mastile de oxigen vor fi de preferinta sterilizate prin autoclavare sau dezinfectare prin fierbere, daca prin instructiunile de utilizare date de producator nu se contraindica aceste metode, recomandndu-se altele. n cazul utilizarii altor metode, aparate sau instalatii de sterilizare sau dezinfectie, se recomanda testarea eficientei acestora da catre institutele de igiena si sanatate publica.

SPLAREA sI DEZINFECIA MINILOR Spalarea minilor

Spalatul minilor se face sub jet de apa potabila curgatoare, sapunindu-se cel putin de oua ori sau ori de cte ori este nevoie, pentru curatirea completa a tegumentelor. n sectiile de nou-nascuti, obstetrica ginecologie, sectiile cu profil chirurgical, n salile de tratamente de orice fel se recomanda utilizarea sapunului lichid n recipiente care pot fi actionate cu cotul sau cu pedala. Sapunul solid se va pastra n conditii care sa permita uscarea dupa fiecare folosire,stergerea minilor n sectiile mentionate mai sus se face pe servetele pentru unica utilizare (tifon, pnza). Este interzisa folosirea periilor nesterile pentru spalarea minilor n spital. Pentru spalare chirurgicala se foloseste numai apa sterila si sapun lichid steril sau lufe impregnate cu sapun de ras, sterilizate.

Dezinfectia minilor

Se utilizeaza antisepticele aprobate de Ministerul S. Antisepticele se aplica numai dupa spalarea minilor prin turnare, ntr-o cantitate suficienta pentru a umecta tegumentele, timpul de contact fiind pna la uscarea minilor. Minile nu se sterg dupa aplicare de antiseptice. Solutiile antiseptice se prepara n cantitati mici si se tin n flacoane cu eticheta si cu data prepararii. Nu se admite utilizarea dopurilor de pluta pentru flacoanele cu solutii antiseptice.

INFECII CU PUNCT DE PORNIRE TEGUMENTENTAR

1. CATETERE VENOASE PERIFERICE

Cateterizarea venoasa este cea mai frecventa manopera medicala efectutaa la bolnavii din sectia ATI si chirurgie oncologica. Riscul de infectie la locul de cateterizare este dependent de mai multi factori: aplicarea aseptica, terenul bolnavului, modul si durata de mentinere a cateterului. Terenul bolnavului nu poate fi modificat, dar toti ceilalti factori sunt dependenti de personalul medical. Cel mai frecvent, flebitele asociate cateterelor venoase periferice se datoresc ignorarii regulilor de aplicare si mentinere aseptica, precum si mentinerii n pozitie timp prea ndelungat.

Profilaxia flebitelor asociate cu catetere periferice

1. Tehnica aseptica de insertie: Personalul va purta manusi de protectie sterile, de unica folosinta

Locul unde urmeaza sa fie inserat cateterul va fi dezinfectat cu Betadina timp de 1 minut (efectul preparatului de iodina este dependent de timpul de aplicare), dupa care se va spala cu alcool sau ser fiziologic steril. Cateterul se fixeaza strns cu banda adeziva, pe locul de punctie se aplica un ungvent cu antibiotic, apoi un pansament steril. 2. .Mentinerea

Cateterul se panseaza zilnic, dupa acelasi protocol.

Cateterul venos periferic se mentine de regula 48 de ore. Pe banda cu care este mentinut n pozitie se noteaza data insertiei si data pansamentului. n cazul n care este necesara mentinerea lui mai ndelungata, se verifica zilnic starea locului de insertie si se evalueaza simptomatologia locala a bolnavului (durere, jena, etc). 3. Flebitele asociate cateterelor venoase periferice sunt mai putin frecvente n cazul utilizarii fluturasilor (ace de punctie epicraniana), dar si acestia trebuie ntretinuti conform aceluiasi protocol si mentinuti n mod normal numai 48 de ore.

Tratamentul flebitelor superficiale de cateter

1. Simptomatologie locala, fara colectie purulenta: fenomene celsiene localizate: tratament local cu ungvent cu antibiotice, antiinflamatorii, masuri fizice (comprese) 2. Simptomatologie regionala: flebita extinsa, eventual limfangita regionala, cu flegmon sau colectie purulenta: tratament local (identic cu situatia anterioara), recoltare de secretie si antibiograma de la locul de punctie, tratament sistemic antbiotic. Deoarece n serviciul nostru, cei mai frecent izolati germeni au fost stafilococii si E.coli, iar infectia la locul de punctie venoasa este n marea majoritate a cazurilor datorata nsamntarii de pe minile personalului medical, tratamentul antibiotic empiric (pna la identificarea tulpinii si a sensibilitatii la antibiotice) se face cu un antibiotic a carui spectru de actiune cuprinde ambii germeni. Cel mai bun profil n acest sens l au Cefalosporinele de generatia a doua si Aminoglicozidele.

2. CATETERE VENOASE CENTRALE

Cateterizarea venelor centrale poate fi facuta cu sisteme nchise sau deschise. Sistemele nchise (port) cu camere de umplere sunt mult mai putin expuse infectiilor nozocomiale, deoarece bariera cutanata este perturbata numai pentru perioade scurte, cu ocazia utilizarii sistemului, accesul se face pe un traseu scurt, subcutanat, cu ace subtiri. Cateterele venoase centrale percutanate expun bolnavul la riscul infectiilor

nozocomiale prin mai multe mecanisme: Infectia de la locul de punctie la vrful cateterului - este foarte rara. Semnele celsiene la locul de punctie sunt elemente care obliga la abandonarea caii venoase centrale si abordul altei vene. Infectarea vrfului cateterului - situatie care pare sa fie cea mai frecventa, datorata n principal infectarii de-a lungul lumenului cateterului prin contaminare cu ocazia manipularii capatului distal. Infectia hematogena - mai greu de documentat, posibila la bolnavii cu bacteriemie sau septicemie.

Profilaxie 1. Inserarea cateterului conform tehnicii aseptice (vezi inserarea cateterelor periferice). 2. Mentinerea sterila a locului de punctie cutanata (la fel cu mentinerea cateterelor periferice). 3. Adaptarea truselor de perfuzie n conditii de sterilitate (manusi sterile, truse schimbate la anceperea programului de perfuzie, sau zilnic an cazul perfuziei continue, sau imediat dupa transfuzie). 4. Monitorizarea PVC se face n conditii aseptice.Se mentine cateterul n pozitie ct mai putin posibil. Se schimba pozitia la maximum 14 zile, sau, daca nu este posibil, se supravegheaza semnele generale si locale de infectie, n special flebita de vena profunda abordata (subclavie, jugulara interna, femurala).

Tratament

1.

Se suprima cateterul, se nsamnteaza vrful

2. Tratament empiric cu un antibiotic antistafilococic, deoarece infectiile cateterlor venoase centrale s-au dovedit a fi n marea majoritate a cazurilor datorate acestui germen. Tratamentul initial (empiric) este diferentiat n functie de tipul de cateter si motivul care a determinat abordul caii venoase centrale. (Tabel 5, Anexa1.) 3. Tratament antibiotic n continuare, conform antibiogramei.

3. CATETERISME ALE ORGANELOR CAVITARE

CATETERE NAZO-GASTRICE Daca cavitatea bucala si faringele sunt n mod normal colonizate cu germeni saprofiti, esofagul si stomacul sunt n mod normal sterile. Ascensiunea florei intestinale n caile digestive superioare este de cele mai multe ori consecutiva obstructiei luminale la diferite nivele sau n prezenta sngelui n lumen (mediu de cultura foarte bun). Infectii digestive se pot produce prin administrarea pe sonda a alimentelor contaminate cu germeni (gastrite, enterite, etc.) Prezenta cateterului nazo-gastric (la fel ca si sonda de intubatie nazotraheala) poate induce o infectie nozocomiala prin leziunea-edemul mucoasei nazale cu obstructia ostiumurilor sinusale, care are ca si consecinta blocarea sinusurilor maxilare sau a trompei lui Eustachio, rezultatul fiind sinuzita sau otita. Gradul la care pot ajunge aceste afectiuni este dependent att de starea bolnavului (starea de constienta si astfel capacitatea de a comunica simptomele) ct si de germenele nsamntat.

Profilaxie 1. Aplicare prin procedeu aseptic, dupa lubrifierea cu gel hidrosolubil a cateterului 2. Mentinerea permeabilitatii caii respiratorii prin toaleta si solutii decongestionante. 3. Evaluarea posibilelor simptome ale bolnavului, legate de cateterul nazogastric. De retinut: la un bolnav cu senzoriul alterat, cu sonda nazo-gastrica, n prezenta febrei de etiologie neexplicata de alte focare septice, se recomanda efectuarea unei radiografii de sinusuri maxilare. Etiologie: Din culturile bacteriene efectuate la bolnavii cu sinuzite datorate cateterelor nazale s-au izolat cel mai adesea germeni Gram-negativi (Pseudomonas, Acinetobacter, E.coli)(47% din cazuri) si mai rar germeni Gram-pozitivi (Stafilococul aureu) (35% din cazuri), iar 18% din cazuri se datoresc fungilor. De mentionat ca 80% dintre sinuzitele asociate cateterelor nazale sunt polibacteriene.

Tratament: 1. Se suprima cateterul nazal, se recolteaza secretie pentru cultura si antibiograma nainte de a ncepe tratamentul antibiotic empiric. Daca sinusul nu se dreneaza se recurge la punctie-aspiratie. 2. 3. Imipenem 0,5g IV la 6 ore sau Meropenem lg la 8 ore Alternative ale administrarii carbapenemilor sunt urmatoarele regimuri: (Carbenicilina, Mezlocilina, Ticarcilina,

Penicilina antipseudomonas Azlocilina, Piperacilina) 4.

Ceftazidime +Vancomicina, Cefepime 2g IV la 12 ore.

4. CATETERE VEZICALE Cauzele infectiilor urinare datorate cateterelor vezicale 1. Absenta "spalarii" normale a uretrei prin fluxul urinar mictional 2. Contaminarea urinii prin intermediul cateterului sau al jonctiunii cu punga 3. colectoare

4. Refluxul retrograd de urina infectata n vezica , provenita din sistemul de colectare

Profilaxie 1. 2. Manopera aseptica de insertie (Anexa 2 - Cateterizarea vezicii urinare) Sistem nchis, steril de colectare

3. Evitarea fluxului retrograd al urinii (pungi cu supapa) 4. Mentinerea corecta a cateterului.

Tratament Tratamentul infectiei urinare, conform antibiogramei.

INFECII NOSOCOMIALE ALE CILOR AERIENE

Pneumonia Pneumonia este considerata a doua cea mai frecventa cauza de infectie nozocomiala, fiind asocitata cu morbiditate si mortalitate semnificativa.

Factori de risc: Factori care tin de bolnav: extreme de vrsta, boala de baza de gravitate mare, imunosupresia

Factori care favorizeaza colonizarea orofaringelui si/sau a stomacului cu microorganisme (administrare de antibiotice, tratament antiacid, internare n sectii de terapie intensiva, boli cronice pulmonare, coma) Conditii care favorizeaza aspiratia sau refluxul (intubatia endotraheala, catetere nazo-gastrice, pozitie n decubit dorsal) Conditii care necesita ventilatie mecanica prelungita cu expunere potentiala la echipamentul de ventilatie contaminat sau colonizarea de pe minile personalului sanitar Factori care altereaza toaleta pulmonara normala (procedee chirurgicale care implica capul si gtul, toracele sau abdomenul superior, imobilizare prelungita ca urmare a traumatismelor sau a bolilor cronice). Descrierea metodelor de profilaxie, diagnostic si tratament a pneumoniei n sectiile de terapie intensiva este prezentata n anexa 2.

INFECII SISTEMICE Infectiile cu fungi Candida sp. este considerata n prezent ca fiind a patra cauza de infectie generalizata n sectiile de chirurgie. Candida sp. este responsabila de cea mai mare rata de mortalitate datorata infectiilor generlaizate. n Europa se considera ca 17% dintre infectiile dovedite microbiologic din sectiile de Chirurgie Oncologica sunt datorate Candidei sp. Mai putin de jumatate dintre aceste infectii sunt datorate Candidei albicans, restul fiind datorate altor specii de Candida, ceea ce ilustreaza modificarea spectrului infectiilor

profunde cu fungi. Factori de risc pentru infectii sistemice cu fungi, n principal Candida albicans, la bolnavii din sectiile de Chirurgie Oncologica: - bolnavul neutropenic febril mentinerea pentru durate lungi de timp a cateterelor venoase centrale bolnavi cu antibioterapie cu spectru larg toate formele de cateterisme vasculare ventilatia mecanica transfuzia sangvina hemodializa diabetul zaharat tratamentul corizonic cronic tratamentele imunosupresive alimentatia parenterala totala (n special administrarea lipidelor) prezenta cateterelor urinare.

Factori de risc independenti pentru infectia nozocomiala cu Candida: - durata tratamentului antibiotic cu spectru larg anterior 818h73i 818h73i 818h73i 818h73i severitatea afectiunii pentru care necesita terapie intensiva (masurata prin scorul APACHE II) 818h73i 818h73i 818h73i 818h73i intensitatea colonizarii cu Candida (masurata prin numarul de locuri colonizate la nivelul organismului) Lipsa unui sit de colonizare a Candidei constituie un factor de prognostic favorabil de 100%, adica bolnavii la care nu s-a evidentiat nici o localizare a infectiei cu Candida nu va face infectie sistemica cu acest germen.

Profilaxie Masurile generale de profilaxie

Administrarea profilactica de antimicotic, adjuvanta tratamentului antibiotic, are eficienta discutabila. Tratament Majoritatea (75%) bolnavilor din sectiile de Chirurgie Oncologica care prezinta infectie sistemica cu Candida sunt purtatori de catetere venoase centrale. In aceste cazuri se recomanda scoaterea acestora. Tratamentul medicamentos se face cu medicamente antifungice.

3.2 PROFILAXIA ANTIBIOTIC N CHIRURGIA ONCOLOGIC

PLGI CHIRURGICALE

Profilaxia infectiilor nozocomiale ale plagilor chirurgicale revine n principal chirurgului. Tehnica chirurgicala aseptica si profilaxia antibiotca sunt elementele cheie de prevenire a infectiilor plagilor operatorii. Definitie: Infectia constituita a plagii chirurgicale este caracterizata de eliminarea de puroi din plaga. In aceeasi categorie se nscriu nsa si plagile la care chirurgul considera necesara redeschiderea plagii din cauza suspiciunii de infectie. Plaga posibil infectata este acea plaga operatorie care prezinta semne celsiene si care prezinta o secretie seroasa. Aceseori acest tip de plagi necesita tratament antibiotic nainte de confirmarea microbiologica a prezentei unui anumit germen si antibiograma aferenta. Factorii de risc pentru infectia plagii chirurgicale: - Statusul biologic al pacientului Mediul local Natura inoculului

Statusul biologic al pacientului este determinat de: - Boli asociate care altereaza raspunsul organismului la contaminarea microbiana: boli de nutritie - diabet zaharat, casexie, boli vasculare, insuficiente de organ si sistem - ciroza hepatica, etc, SIDA Tratamente cortizonice

Chimioterapia Stresul Vrsta extrema (sub un an si peste 60 de ani)

Un indicator mai fidel al riscului de infectie la plaga l constituie evaluarea concomitenta a statusului biologic al bolnavului si caracteristicile actului chirurgical. Prin aceasta prisma se definesc urmatoarele situatii cu risc crescut de infectie a plagii chirurgicale: Chirurgie abdominala Durata actului chirurgical mai mare de 2 ore Plaga contaminata Prezenta a trei sau mai multe boli asociate

Alti factori care tin de tehnica operatorie: tipul de sutura, drenajul, hemostaza, profilaxia antibiotica. Evaluarea preoperatorie a imunocompetentei pacientului In final, toate afectiunile asociate influenteaza riscul de producere al infectiilor la plaga operatorie prin acelasi mecanism: supresia sistemului imunitar. Cei mai importanti mediatori aiimunodepresiei sunt prostaglendma E-2 (PgE-2), factorul de necroza tumorala (TNF), endotoxinele bacteriene, interleukina-1 si peptidul activ supresiv (SAP). Calitativ: Imunocompetenta mediata celular se identifica cel mai simplu prin reactia de hipersensibilitate tadriva, prin intradermoreactie la tuberculina. Tehnicile de determinare cantitativa a riscului de infectie la plaga sunt n curs de esperimentare. Mediul local al plagii Mediul local este determinat direct de tehnica operatorie care influenteaza contaminarea plagii. Contaminarea plagii este urmata la un intervall de 3 - 6 ore de proliferare bacteriana. Aceasta perioada este definita ca "perioada decisiva precoce".

Cauze care altereaza mediul local al plagii:

1. Acumularea de exudat n grosimea plagii altereaza raspunsul leucocitelor la infectie, cel mai probabil prin diluarea opsoninelor, a conmplementului si a

altor elemente umorale care sunt necesare apararii celulare. Evacuarea colectiei remediaza chemotactismul, fagocitoza si bacterioliza. 2. n cazul colectiilor sangvinolente, ionul de fier, liber si legat sustine cresterea bacteriana, ceea ce explica de ce n prezenta hematoamelor este redusa rezistenta la infectie a plagilor chirurgicale. 3. Spatiul mort excesiv favorizeaza de asemenea aparitia infectiei. La bolnavii obezi cu interventii colo-rectale, riscul de infectie la plaga este de 20% n cazul n care profunzimea inciziei depaseste 3,5 cm, comparativ cu 10,6% la bolnavii normoponderali. Aceste date implica obezitatea ca focator predispozant al infectiei la plaga operatorie. 4. Drenajul subcutanat mentine plaga uscata, dar prin solutia de continuitate pe care o creaza favorizeaza colonizarea plagii, De aceea se recomanda utilizarea unui sistem de drenaj aspirativ nchis sau drenajul chirurgical la nevoie. 5. Oxigenarea tisulara este un alt factor decisiv n profilaxia infectieil Hipotensiunea intraoperatorie, insuficienta circulatorie, vasoconstrictia indusa de administrarea locala de adrenalina si ischemia prin presiune altereaza att eliberarea oxigenului la nivelul plagii ct si penetrarea locala a componentelor umorale ale sistemului de aparare. Oxigenoterapia cu o presiune partiala a oxigenului n aerul inspirator de 45% favorizeaza activitatea leucocitelor si ofera protectie mpotriva germenilor gram negativi. Asocierea oxigenoterapiei cu antibioterapie profilactica actioneaza cumulativ asupra reducerii riscului de infectie a plagii. 6. Alti factori care influenteaza calitatea mediului local al plagii sunt: utilizarea excesiva a electrocauterizarii, ligaturi masive, alegerea incorecta a materialului de sutura, delabrare extinsa, debridare incorecta, utilizarea de materiale heterologe, prelungirea duratei interventiei chirurgicale. Natura inoculului Clasificarea plagilor operatorii n functie de riscul de infectie prin posibilitatea contaminarii intraoperatorii: Plaga curata: Caz netraumatic Fara inflamatie Fara solutii de continuitate cu

Fara ncalcarea asepsiei si antisepsiei tractul digestiv, respirator sau urinar.

Ex. tumori cutanate, patologia partilor moi, patologia limfo-ganglionara, tiroidiana, parotidiana, castrarea. Plaga curata- contaminata Solutii de continuitate cu tractul respirator, digestiv sau urinar, fara contaminare semnificativa. Apendicectomie

-Deschiderea orofaringelui, vaginului, tractului urinar (cu urina sterila), a tractului biliar (bila sterila= ncalcarea normelor de asepsie si antisepsie. Plaga contaminata ncalcarea majora a normelor de asepsie si antisepsie Contaminarea masiva din tractul gastrointestinal

Patrunderea n tractul genito-urinar (urina infectata) si biliar (bila infectata). Plaga murdara si infectata Inflamatie acuta bacteriana (fara puroi) Incizie n tesut indemn pentru acces la o colectie purulenta

Plaga traumatica veche cu tesuturi devitalizate, corpi straini, contaminare fecala. Cantitatea si caracteristicile germenilor care colonizeaza plaga si competenta imunologica a pacientului sunt elementele definitorii ale agresivitatii infectiei. Asa cum am mentionat anterior, plagile chirurgicale sunt clasificate conform riscului de infectie. Pe lnga acest risc, anumite proceduri chirurgicale sunt caracterizate de un risc de infectei specific, inerent. Contaminarea plagii chirurgicale se poate produce de la bolnav (tegument, cavitati septice), de la personalul medical sau prin aeroflora. Profilaxia inocularii de microorganisme n timpul actului chirurgical cuprinde: 1. . Dezinfectia si pregatirea cmpului preoperator

Scopul: reducerea ncarcaturii bacteriene endogene care poate contribui la contaminarea plagii. barbieritul zonei se face imediat preoperator. Leziunile cutanate si inflamatia rezultata n urma depilarii n seara dinaintea operatiei constituie

factori predispozantia ai infectiei. nu este necesara baia cu antispetice dect n cazul bolnavilor cu leziuni cutanate infectate cu germeni rezistenti (ex. stafilococul aureu meticilinorezistent). n acest caz solutia dezinfectatna recomandata este clorhexidina. dezinfectia pielii cu Povidone-iodine 10% (Betadina).

2 -

Reducerea aero florei echipament de protectie, masca acopera nasul curatirea si sterilizarea salilor de operatie reducerea circulatiei persoanelor asigurarea unui curent de aer filtrat

3. Spalatul minilor chirurgului 2 minute cu solutie dezinfectatna, portul manusilor de cauciuc. 4. Antibioterapia profilactica

Scopul acesteia consta n reducerea numarului de microorganisme cu cel mai probabil potential de contaminare pentru interventia respectiva, pna la un nivel la care mecanismele biologice ale pacientului devin efective. Antibioterapia profilactica nu are ca scop sterilizarea mediului plagii de toate microorganismele potential contaminante. Profilaxia antibiotica este justificata numai n cazul n care riscul de infectie la plaga este semnificativ sau n care consecintele unei eventuale infectii sunt grave. Antibioterapia profilactica se recomanda n urmatoarele situatii: 1. Chirurgia digestiva si a cailor respiratorii considerata a produce plagi contaminate 2. 3. 4. 5. Bolnavi cu doua sau mai multe afectiuni asociate Bolnavi imunoincompetenti Bolnavi cu valvulopatie sau plastie de valva Chirurgia ortopedica

6.

Bolnavi cu tulburari de coagulare

Antibioterapia profilactica nu este indicata n urmatoarele situatii: Bolnavii cu risc redus de infectie (bolnavii fara afectiuni asociate si cu operatii aseptice) Chirurgia capului si a gtului, fara solutii de continuitate ale tractului digestiv sau ale cailor aeriene Chirurgia stomacului si a cailor biliare, cu exceptia unor anumite situatii: Hemoragie Obstructie a caii digestive Ulceratii Tumori maligne Tratament prelungit cu anti H2 Icter obstructiv Colecistita Litiaza coledociana Vrsta peste 70 de ani

3.3 PROCEDURILE PENTRU EVITAREA INFECIILOR PRIN MATERIALE SANITARE CONTAMINATE


Gestiunea interna a deseurilor Pentru gestiunea interna a deseurilor este necesar sa se desemneze o persoana responsabila cu problema deseurilor, care va colabora direct cu Sectia de Prevenire si Control a Infectiilor Nozocomiale si cu toti factorii componenti ai sistemului de eliminare a deseurilor.

Pentru organizarea sistemului de gestionare a deseurilor ntr-o unitate

existenta se impune un studiu prealabil al productiei si al fluxurilor (tipuri, cantitati produse, locuri de producere, etc), adica un audit de mediu cu componenta de efect asupra sanatatii. Pentru unitatile noi, aflate n faza de proiectare si constructie, n studiul de impact asupra meciului cu componenta de impact asupra sanatatii, se vor trata si problemele legate de gestionarea deseurilor. Se vor elabora proceduri scrise ca parte integranta n regulamentul de functionare a unitatii sanitare, care sa cuprinda:

> > >

Separarea si colectarea la sursa Ambalarea si conditionarea Depozitarea intermediara

> Persoanele responsabile pe fiecare operatiune si sectie, cabinet, etc, dupa caz. > Modul de nregistrare al datelor.

COLECTAREA FOLOSIN

MATERIALELOR

SANITARE

DE

UNIC

Colectarea reprezinta o etapa esentiala n managementul deseurilor de spital si este legata de trierea pe categorii de deseuri. Existenta unei clasificari necorespunzatoare a deseurilor duce la o colectare defectuoasa a acestora. In acest sene se poate aminti cazul deseurilor ntepatoare-taietoare care sunt colectate n recipiente improprii din punct de vedere al rezistentei mecanice (prin perforare prezentnd un potential infectios major). Ambalajul este prima masura de protectie mpotriva expunerii la risc. Deseurile ntepatoaretaietoare se depun n recipiente etanse si cu pereti rezistenti. Ambalajul care vine n contact direct cu deseurile periculoase trebuie sa fie de unica folosinta si se neutralizeaza odata cu continutul. Colectarea deseurilor trebuie facuta n ambalaj dublu: Primul ambalaj (cel care vine n contact direct du deseurile) este un sac de polietilena sau o cutie cu pereti rezistenti pentru colectarea deseurilor ntepatoare-taietoare. Cutia se depune n al doilea ambalaj, dupa umplere si nchidere. Sacul de polietilena este pus ntr-o pubela cu capac si pedala; cnd se umple la doua treimi din volumul sau, sacul se nchide prin legare si se depune n cel de-al doilea ambalaj. Al doilea ambalaj este reprezentat de containerul rigid, etans, prevazut cu

sistem de nchidere si de prindere adaptat; sacii si cutiile se depun, n functie de marcaj, n acest container, din care nu se mai scot dect cnd ajung la locul neutralizarii. Pentru a usura colectarea pe categorii de deseuri este necesara folosirea de containere dimensionate dupa volumele produse, marcate vizibil cu culori distincte, usor de recunoscut si etichete specifice tipului de deseu.. Se recomanda folosirea urmatorului cod de culori pentru containerele din unitatile de ngrijire medicala (Conform OMS): > > > Container galben pentru deseuri infectioase Container verde pentru deseuri anatomo-patologice Container rosu pentru deseuri cu risc infectios major si pentru cele

ntepatoare-taietoare > Container negru pentru deseuri nepericuloase (cele fara risc infectios si cele asimilabile cu cele menajere)

DEPOZITAREA INTERMEDIAR

Depozitarea intermediara se refera la pastrarea pe o perioada limitata de timp a deseurilor ambalate, pna la preluarea si transportul lor pentru a fi neutralizate definitiv. Depozitarea intermediara trebuie realizata n functie de categoriile de deseuri colectate. Se interzice accesul persoanelor neautorizate n ncaperile destinate acestei etape. Durata depozitarii intermediare va fi ct mai scurta, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena referitoare la aceasta etapa. O filiera ideala de neutralizare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore; n incinta unitatii se depoziteaza maxim 48 de ore, iar transportul si neutralizarea se vor realiza n maxim 24 de ore. Spatiul de depozitare intermediara trebuie sa existe obligatoriu n fiecare unitate de ngrijire medicala. n unitatile n care acest spatiu nu a fost prevazut n proiectul de constructie este necesar ca acesta sa fie amenajat ulterior pentru a permite desfasurarea n conditii optime a filierei de eliminare a deseurilor. Spatiul de depozitare trebuie sa aiba doua compartimente: unul destinat deseurilor periculoase, prevazut cu dispozitiv de nchidere, n asa fel nct sa permita numai accesul persoanelor autorizate, si un compartiment pentru deseurile asimilabile cu cele menajere, amenajat conform cerintelor Normelor de Igiena. Conditiile spatiului de depozitare a deseurilor periculoase:

Sa permita depozitarea temporara a deseurilor din interiorul unitatii n conditii conforme cu normele de igiena Sa ofere o functionare a instalatiei de incinerare prin asigurarea unui volum corespunzator de deseuri. Fiind o zona cu potential septic, spatiul de depozitare intermediara a deseurilor periculoase trebuie separat functional de restul constructiei si asigurat prin ncuiere. ncaperea trebuie prevazuta cu sifon n pardoseala pentru evacuarea apelor uzate n reteaua de canalizare a apelor uzate, rezultate n urma curatirii si a dezinfectarii, precum si posibilitatea de a asigura ventilatia corespunzatoare si evitarea temperaturilor prea ridicate n interiorul spatiului de depozitare. Deseurile asimilabile cu cele menajere nu necesita ncaperi special amenajate pentru depozitarea intermediara. Ele se depoziteaza si se evacueaza conform prevederilor din Normele de Igiena privind modul de viata al populatiei.

TRANSPORTUL DEsEURILOR FOLOSIN) INFECTATE

(MATERIALELOR

DE

UNIC

Transportul deseurilor periculoase pna la locul de neutralizare se face n conditii speciale de igiena si securitate, n scopul de a proteja personalul si populatia n general. Transportul deseurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de neutralizare se face pe rute autorizate de catre structurile teritoriale ale MS si ale MAPPM-urilor abilitate. Vehiculul trebuie conceput si amenajat special pentru transportul deseurilor periculoase. El va fi utilizat numai pentru transportul deseurilor periculoase. Conducatorul auto trebuie format profesional si informat cu privire la natura ncarcaturii. Pentru a realiza un transport sigur, vehiculul trebuie prevazut cu: > Compartiment destinat containerelor, separat de cabina soferului si realizat din materiale rezistente la agenti chimici folositi la dezinfectie, imputrescibile si usor lavabile. > Dispozitive de fixare a containerelor n timpul transportului

> Sistem automat de preluare a containerelor, pentru a reduce la minim manipularea lor > Sisteme etanse de nchidere a usilor, pentru a evita pierderile de orice fel n timpul transportului

> Sisteme de asigurare mpotriva raspndirii deseurilor periculoase n mediu n caz de accident. Dupa ce se golesc, containerele se vor spala si dezinfecta la locul neutralizarii deseurilor. Dezinfectia se realizeaza n cadrul unitatii sanitare numai daca exista dubii asupra calitatii serviciului facut de unitatea prestatoare de servicii.

DISTRUGEREA

MATERIALELOR

SANITARE

DE

UNIC FOLOSIN

Metodele de neutralizare se diferentiaza n functie de categoriile de deseuri ce urmeaza a fi neutralizate. Ele cuprind totalitatea tratamentelor aplicate deseurilor medicale si care vizeaza n special eliminarea efectelor negative produse asupra mediului nconjurator si asupra sanatatii oamenilor. Deseurile nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, nu necesita tratament special si pot fi incluse n ciclul de eliminare al deseurilor municipale. Exceptie fac resturile alimentare provenite din. unitati de boli contagioase, care necesita autoclavare nainte de a fi prelucrate de serviciile de salubritate. Tratamentul deseurilor periculoase poate consta din: sterilizare, urmata de depozitare sanitara pe rampa municipala; dezinfectie, urmata de depozitare sanitara pe rampa municipala; incinerare

- depozitare controlata sanitar pe rampa speciala de deseuri. In general, filiera de tratare este dictata de tipul deseurilor. Tabelul de mai jos prezinta modalitatile de tratament pentru fiecare categorie de deseuri.

SPLAREA sI DEZINFECIA FOLOSIN NDELUNGAT

MATERIALELOR

DE SANITARE DE

Dezinfectia este un procedeu de distrugere a microorganismelor patogene, fara a fi nsa necesara distrugerea germenilor saprofiti. n practica, tehnicile de dezinfectie care folosesc n general substante chimice dezinfectante realizeaza cel mai adesea o sterilizare.

Metodele folosite pentru dezinfectie pot fi metode fizice sau chimice. Ca

agenti fizici se folosesc microundele si radiatiile ionizante de tip gama. Dintre substantele chimice utilizate sunt cele pe baza de clor activ. Un dezinfectant bun trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa actioneze asupra unui numar t mai mare de agenti patogeni;

sa produca inactivarea ireversibila a germenilor ntr-un timp ct mai scurt si sa actioneze ct mai independent de conditiile mediului n care se desfasoara activitatea sa; sa fie ct mai putin toxic pentru om si animale; sa nu aiba miros neplacut;

sa fie ct mai stabil si sa-si pastreze calitatile ct mai mult timp n conditii obisnuite; sa fie usor manevrabil si sa nu fie inflamabil sau explozibil. Pentru neutralizarea deseurilor cu risc infectios exista procedee care se bazeaza pe prelucrarea mecanica, urmata de dezinfectie sau sterilizare, ntregul proces fiind complet automatizat. Prelucrarea mecanica consta n maruntirea lor, n urma acestui proces obtinndu-se o reducere a volumului deseurilor cu 80%.

4.4 ATRIBUIILE PERSONALULUI SANITAR Directorul Unitatii sanitare

1- Prevede fonduri pentru asigurarea conditiilor de igiena si pentru activitatile de prevenire si control a infectiilor nozocomiale. 2Urmareste realizarea clauzelor autorizatiei de functionare si a recomandarilor tehnice ale Directiei de Sanatate Publica si Inspectoratului de Politie Sanitara si Medicina Preventiva si asigura baza materiala pentru aducerea lor la ndeplinire. 3Controleaza starea de curatenie, comportamentul igienic si respectarea tehnicilor aseptice de catre personal, starea de igiena a bolnavilor, a ncaperilor, a nsotitorilor, efectuarea curateniei si a dezinfectiei curente si periodice, aerisirea si ncalzirea saloanelor de bolnavi.

Directorul Adjunct Economic

1. asigura si raspunde de aprovizionarea unitatii cu materiale necesare n ntretinerea starii de igiena a unitatii si prevenirea infectiilor nozocomiale. 2. asigura si raspunde de starea de functionare a instalatiei de alimentare cu apa, de ncalzire, a statiei centrale de sterilizare, a statiei de oxigen, a instalatiilor electrice, evacuarea reziduurilor solide si lichide, a instalatiilor sanitare, incineratoarelor spalatoriei, blocului alimentar si ia toate masurile pentru remedierea imediata a defectiunilor ivite. 3. asigura si raspunde de curatenie, salubrizare si masurile DDD.

Medicul sef de sectie

1. Controleaza obligatoriu n cadrul vizitei conditiile de igiena din sectie, igiena grupurilor sanitare, igiena oficiului. 2. Semnaleaza imediat Directorului adjunct economic al spitalului defectiunile serviciilor centrale ale unitatii dare afecteaza starea de igiena a sectiei (blocul alimentar farmacie, statie centrala de sterilizare, spalatorie, etc.) ct si defectiunile n evacuarea deseurilor.

Medicul de specialitate:

1. Supravegheaza permanent starea de curatenie si ventilatie a ncaperilor. 2. Supravegheaza, instruieste si controleaza personalul n subordine n ceea ce priveste comportamentul igienic si respectarea normelor de igiena si tehnica aseptica, pastrarea instrumentelor sterile. Controleaza permanent starea de igiena si efectuarea corecta a dezinfectiei curente n saloanele de care raspunde si n spatiile aferente.

Asistenta sefa
1. Raspunde de comportamentul igienic al personalului n subordine si de respectarea regulilor de tehnica aseptica de catre acesta. 2. Raspunde de starea de curatenie n sectie, de respectarea normelor de igiena si antiepidemice. 3. Propune medicului sef de sectie planificarea aprovizionarii cu materialele necesare prevenirii infectiilor nozocomiale si mentinerii starii de igiena.

4. Anunta imediat seful de sectie asupra deficientelor n asigurarea conditiilor de igiena.

Asistenta

1. Anunta imediat asistenta sefa asupra deficientelor de igiena. 2. Raspunde de curatenia saloanelor, controleaza igiena nsotitorilor si face educatie sanitara.

Infirmiera

1. Efectueaza curatenia saloanelor, salilor de tratament, blocurilor operatorii, blocurilor de nastere, etc. coridoarelor si a grupurilor sociale. 2. Transporta pe circuitul stabilit reziduurile solide din sectie, la rampa de gunoi sau la incinerator, curata si dezinfecteaza recipientele. 3. ndeplineste toate indicatiile asistentei sefe privind ntretinerea curateniei, salubrizarea, dezinfectia si dezinsectia. 4. Poarta n permanenta echipamentul de protectie stabilit, pe care l schimba de cte ori este nevoie.