Deşeurile medicale

Deşeurile rezultate din activitatea medicală reprezintă toate deşeurile periculoase

sau nepericuloase care se produc în unităţile sanitare.
Deşeurile periculoase sunt deşeurile care prezinta un risc real pentru sănătatea
umană şi pentru mediu, fiind generate în procesul spitalizarii, în activităţile de diagnostic,
tratament, supraveghere, prevenţie şi recuperare medicală, cercetare medicală şi
producerea, depozitarea, testarea şi distribuţia medicamentelor şi biopreparatelor.
Deşeurile nepericuloase sunt deşeurile similare celor menajere, rezultate din
activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor
alimentare şi a oficiilor de distribuţie a hranei.
Aceste deşeuri se colectează si se îndepărtează la fel ca deşeurile menajere.
In categoria deşeurilor nepericuloase se includ următoarele materiale: ambalajele
materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu
alte fluide biologice, atele ghipsate necontaminate cu lichide biologice, hârtia, resturile
alimentare (cu excepţia celor care provin de la secţiile de boli contagioase), sacii și alte
ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit in contact cu sângele
sau cu alte fluide biologice, etc.
Clasificare
Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se clasifică astfel:
 deşeuri anatomo-patologice si părţi anatomice – deşeurile care cuprind
părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică
(fetusi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de
animale rezultate în urma activitaţilor de cercetare si experimentare. Toate aceste
deşeuri se considera periculoase, conform Precauţiunilor Universale;
 deşeuri infecţioase - deşeurile lichide sau solide care conţin sau au venit
în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii (forme
vegetative sau de rezistenţă), paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor. Exemple:
seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipienţi care conţin sau au
conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte
materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate,
membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de
laborator folosite;
 deşeuri înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni

mecanice prin înţepare sau tăiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu
ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unica folosinţă, pipete, sticlarie de laborator sau altă

sticlărie sparta sau nu, care au venit în contact cu material infectat. Aceste deşeuri se

consideră periculoase, conform Precauţiunilor Universale. Sticlăria de laborator spartă

necontaminată se încadrează la categoria deşeuri înţepătoare-tăietoare deoarece

cioburile au caracter agresiv şi prezintă pericolul de inţepare sau tăiere;

 deşeuri chimice şi farmaceutice – deşeurile reprezentate de substanţele

chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile, pot

include serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit, medicamentele expirate,

reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare.

Substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor

necorespunzatoare sau cu termenul de valabilitate depăşit, vor fi considerate deşeuri

chimice, de exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive, etc.

 deşeuri radioactive sunt deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din

activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale

radioactive. Acestea sunt gestionate în ţara noastră, conform “Normelor Republicane de

Securitate Nucleară; regimul de lucru cu surse radioactive”.

Colectarea, separarea si ambalarea deşeurilor periculoase

Colectarea şi separarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face direct
la locul de producere (sursă). Ambalajul în care se face colectarea este de unica folosinţă
şi respectă codul de culori stabilit prin lege, şi anume:
 galben pentru deşeurile medicale periculoase (taietoare-inţepatoare,
infecţioase, chimice si farmaceutice);
 negru pentru deşeurile nepericuloase, asimilabile celor menajere.
Pentru deseurile infectioase si taietoare-intepatoare se foloseste pictograma
„Pericol biologic”.
Pentru deseurile chimice si farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului: „Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic” etc.
 Pentru deseurile infectioase care nu sunt taietoare-intepatoare se folosesc cutii din
carton prevazute in interior cu saci din polietilena sau saci din polietilena galbeni cu
pictograma „Pericol biologic”.
Sacul se introduce in pubele prevazute cu capac si pedala sau in portsac. Inaltimea
sacului trebuie sa depaseasca inaltimea pubelei, astfel incat sacul sa se rasfranga peste
marginea superioara a acesteia, iar surplusul trebuie sa permita inchiderea sacului in
vederea transportului sigur.
Deseurile intepatoare-taietoare se colecteaza in cutii din material rezistent la actiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevazute la partea superioara cu un capac special care sa
permita introducerea deseurilor si sa impiedice scoaterea acestora dupa umplere, fiind
prevazute in acest scop cu un sistem de inchidere definitiva.
Capacul cutiei are orificii pentru detasarea acelor de seringa si a lamelor de bisturiu.
Materialul din care se confectioneaza aceste cutii trebuie sa permita incinerarea cu riscuri
minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevazute cu un maner rezistent pentru a fi usor
transportabile la locul de depozitare intermediara si, ulterior, la locul de eliminare finala.
Cutiile au culoarea galbena si sunt marcate cu pictograma „Pericol biologic”.
In situatia in care numai acele de seringa sunt colectate in reciupiente, seringile pot
fi colectate separat in cutii de carton rigid prevazute in interior cu sac din polietilena de
inalta densitate, de culoare galbena, si marcate cu pictograma „Pericol biologic”.
Pentru deseurile infectioase de laborator se pot folosi in locul sacilor de polietilena
cutiile din carton rigid prevazute in interior cu sac de polietilena, marcate cu galben si cu
pictograma „Pericol biologic”.
Al doilea ambalaj in care se depun sacii si cutiile pentru deseurile periculoase este
reprezentat de containere mobile cu pereti rigizi, aflate in spatiul de depozitare temporara.
Containerele pentru deseuri infectioase si intepatoare-taietoare au marcaj galben, sunt
inscriptionate „Deseuri medicale” si poarta pictograma „Pericol biologic”.
Partile anatomice destinate incinerarii sunt colectate in mod obligatoriu in cutii din
carton rigid, prevazute in interior cu sac din polietilena de inalta densitate, sau in saci din
polietilena cu marcaj galben, special destinati acestei categorii de deseuri. Sacii trebuie
sa fie perfect etansi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice.
In cazul recuperarii placentelor, acestea sunt ambalate si supuse dezinfectiei in
conformitate cu cerintele beneficiarului.
In cazul inhumarii in cimitire partile anatomice sunt ambalate si refrigerate, dupa
care se vor depune in cutii speciale, etanse si rezistente.
 Animalele de laborator urmeaza ciclul de eliminare a deseurilor periculoase chiar si
dupa autoclavare.
Pe ambalajele care contin deseuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu
datele de identificare a sectiei sau laboratorului care a produs deseurile (denumirea
sectiei sau laboratorului si data). In cazul in care nu exista etichete autocolante, datele
respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apa, direct pe sacul gol sau pe cutie.
 MANAGEMENTUL EXPUNERII ACCIDENTALE LA SANGE

Accident prin expunere la sânge (AES) - orice expunere accidentală la sânge, la un

lichid biologic contaminat cu sânge sau la un fluid care poate să conţină agenţi patogeni
transmisibili prin sânge, care presupune:
 lezarea tegumentelor (inţepătură, tăietură), sau
 proiectarea pe mucoase sau pe tegumente lezate.
Sânge (aici): sânge integral, plasmă, ser, componente din sângele uman.
Principalii agenţi patogeni transmisibili prin sânge (există peste 50):
- HIV - Virusul imunodeficienţei umane;
- VHB - virusul hepatitei B;
- VHC - virusul hepatitei C.
Factorii de gravitate pentru AES
Legat de accident
- inoculare profundă;
- cantitatea de sânge inoculata (calibrul, mărimea acului etc.);
- distanţa în timp între accident și posibilitatea aplicării unor măsuri preventive.
Legat de pacientul sursă
- stadiul evolutiv clinic;
- nivelul viremiei;
- existenţa terapiei specifice și eficienţa acesteia (rezistenţa).
Legat de persoana expusă
- utilizarea mănușilor;
- receptivitatea/imunitatea specifică a persoanei;
- aplicarea adecvată a profilaxiei post-expunere.
Manevre asociate mai frecvent cu AES
Accidente percutane
- montarea și întreruperea perfuziilor;
- sutura chirurgicală;
- cateterismele arteriale și venoase (exemplu gaze din sânge);
- recapișonarea acelor;
- manipularea recipientelor pentru deșeuri.
Accidente prin proiectare
- efectuarea analizelor de laborator;
- intubaţia oro- si naso-traheală;
 - ventilaţia mecanică;
- aspiraţia traheală;
- fibroscopia;
- hemofiltraţie/dializă.
Precauțiunile universale
Principii de baza în aplicarea precauțiunilor universale
- consideră toţi pacienţii potenţial infestaţi;
- consideră că sângele, alte fluide biologice și ţesuturile sunt contaminate cu
HIV,VHB sau alte microorganisme;
- consideră că acele și alte instrumente folosite în practica medicală sunt
contaminate după utilizare.
Precauțiuni în cazul prevenirii AES
 spălarea pe mâini înainte și după fiecare manoperă care presupune contactul cu
lichide biologice sau produse de origine umană și după fiecare îngrijire medicală;
 purtarea mănușilor de fiecare dată când există risc de contact cu sânge sau alte
produse biologice sau în cazul prezenţei unor soluţii de continuitate (cutanate, mucoase);
 pansarea oricărei leziuni cu un pansament impermeabil în cazul în care există
riscul de contact cu sângele;
 purtarea echipamentului de protecţie (mască, ochelari, bluză), in caz că exista
risc de proiecţie (aspiraţia traheo-bronhică, traheotomia, endoscopia, cateterism,
activitate in laborator manopere chirurgie, etc.);
 atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite, tăietoare;
 punerea imediat după utilizare a instrumentelor, tăietoare înţepătoare în
recipiente speciale pentru acestea;
 evacuarea deșeurilor infecţioase, a lenjeriei contaminate cu sânge, în ambalaje
etanșe, închise;
 a nu se recapișona niciodată acele cu mâna, a nu se desprinde acul de seringă
sau de sistemele prevalare sub vid, cu mâna;
 a nu se goli niciodată seringa dupa o încercare nereușita de recoltare (se aruncă
și se utilizează o alta seringă);
 decontaminarea imediată a suprafeţelor care au venit în contact cu sânge sau
produse biologice (cu substaţe clorigene sau alt dezinfectant eficient);
 respectarea regulilor privind curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea.
 Profilaxia postexpunere accidentală presupune:
1. Întreruperea actului medical, cu asigurarea securităţii pacientului;
2. Persoana accidentată anunţă imediat cadrul medical superior sau responsabilul
SPCIN din secţie;
3. Asigurarea îngrijirilor de urgenţă:
În caz de expunere cutanată: se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se
clăteşte, după care,se utilizează un antiseptic, timp de contact minim 5 minute: soluţie
clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70°, alt dezinfectant
cutanat.
În caz de expunere percutană: se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se
clăteşte după care se utilizează un antiseptic, timp de minim 5 minute: soluţie clorigenă
diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70°, alt dezinfectant cutanat. Este
interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea
virusului.
În caz de expunere a mucoaselor: se spală abundant, timp de minim 5 minute, cu
ser fiziologic sau apă în cazul absenţei acestuia.
4. Investigarea persoanei asistate şi a persoanei accidentate pentru virusurile
hepatitice B, C şi virusul imunodeficienţei umane şi adoptarea unei atitudini
corespunzătoare.