CAPITOLUL V

DEŞEURILE REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE

MEDICALE

Una din metodele eficiente de prevenire şi de control ale infecţiilor în

practica medicală curentă este reprezentată de gestionarea deşeurilor,
rezultate din aceste tipuri de activităţi.
Deşeurile medicale sunt de fapt, deşeuri infectante, rezultate din
activităţile de îngrijire a bolnavilor. Ele conţin microorganisme viabile sau
toxine, precum şi alţi metaboliţi, despre care se cunoaşte sau există raţiuni de
a presupune, că vor putea produce infecţii la om sau altor organisme vii. De
aceea, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene (UE) s-au stabilit instrucţiuni
şi responsabilităţi, cu privire la transportul, depozitarea şi incinerarea
deşeurilor medicale, pe care personalul oricărui cabinet, laborator, etc. sunt
obligaţi să le cunoască.
Astfel, în urma nerespectării unor astfel de instrucţiuni au avut loc
cîteva incidente şi accidente soldate cu urmări tragice. Cităm: “un gunoier
din Franţa a chemat în justiţie şi a cerut despăgubiri în valoare de 3 milioane
de franci francezi (FRF) unui medic, pe care l-a considerat responsabil de
contaminarea sa cu HIV. Acest gunoier se înţepase cu un ac de seringă, în
timp ce manipula deşeurile medicale aduse de la un laborator, ce efectua
analize serologice pentru HIV, şi nu-şi decontamina deşeurile.
Şi în practica de medicină dentară zilnică apare această problemă
extrem de delicată a gestionării deşeurilor medicale, adică asupra modului
cum acestea se colectează, se ambalează, se depozitează temporar şi se
elimină. Fiecare unitate stomatologică îşi aplică planul propriu de gestionare
a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în concordanţă cu regulile
interne şi cu codurile de procedură pe baza reglementărilor în vigoare.
Aceste reglementări fac obiectul Ordinului Ministerului Sănătăţii şi
Familiei nr. 219/2002, pentru “aprobarea normelor tehnice privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale, precum şi a
metodologiei de culegere a datelor, pentru baza naţională de date, privind
deşeurile rezultate din activităţile medicale”.
Deşeurile rezultate din activităţile medicale, sunt deşeurile
nepericuloase şi periculoase, care se produc în unităţile sanitare.
Pe baza unor criterii practice, aceste deşeuri se clasifică în: :
- deşeuri nepericuloase;
- deşeuri periculoase.

154
 Deşeurile nepericuloase sunt acele deşeuri a căror compoziţie este
asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă un risc major
pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Ele rezultă din activitatea serviciilor
medicale, tehnico-medicale, administrative, etc. Aceste deşeuri se
îndepărtează, la fel ca şi deşeurile menajere. În grupul deşeurilor
nepericuloase sunt incluse următoarele categorii de materiale:
- ambalajele materialelor sterile;
- flacoanele de perfuzii, care nu au venit în contact cu sângele, sau cu
alte produse biologice;
- hârtia;
- resturile alimentare;
- sacii, precum şi alte ambalaje din material plastic, recipiente de
sticlă, etc., care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte produse
biologice.
Deşeurile periculoase sunt acele deşeuri rezultate din activităţile
medicale, care constituie un risc pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Ele
sunt produse în unităţile sanitare, în timpul activităţilor de diagnostic, de
tratament, de supraveghere, precum şi de prevenire a bolilor şi de recuperare
medicală. Aceste deşeuri, se clasifică în:
- deşeurile anatomo-patologice: sunt acele deşeuri, care includ
ţesuturi şi organe, părţi anatomice rezultate din acte chirurgicale, din
autopsii şi din alte proceduri medicale. Toate aceste deşeuri sunt considerate
deşeuri infecţioase, conform “Precauţiunilor Universale”. În practica de
medicină dentară trebuie acordată o atenţie deosebită manipulării dinţilor
extraşi, care sunt consideraţi ca făcând parte din grupul deşeurilor anatomo-
patologice;
- deşeurile infecţioase: sunt acele deşeuri lichide şi solide, care conţin,
sau sunt contaminate cu sânge sau cu alte fluide biologice, precum şi
materiale, care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziţi
şi/sau toxine ale microorganismelor. Ele cuprind :
- seringi;
- ace , ace cu fir;
- catetere;
- perfuzoare cu tubulatură;
- recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide
biologice;
- câmpuri operatorii;
- mănuşi;
- sonde;
- comprese , pansamente;

155
 - membrane de dializă;
- pungi de plastic pentru colectarea urinii;
- materiale de laborator folosite, etc.
În practica stomatologică şi în chirurgia maxilo-facială, o atenţie
deosebită trebuie acordată amprentelor contaminate cu sânge, salivă, sau cu
alte fluide biologice existente la nivelul cavităţii bucale, precum şi a
modelelor rezultate prin turnarea pastei de gips în aceste amprente. De
asemenea, nu trebuiesc omise nici lucrările protetice adjuncte sau conjuncte,
aparatele ortodontice, sau protezele chirurgicale. Aceste dispozitive sunt
tratate corespunzător (decontaminate), înainte sau după aplicarea în cavitatea
bucală;
- deşeurile înţepătoare-tăietoare: sunt acele deşeuri, care pot produce
leziuni mecanice prin înţepare sau prin tăiere. Ele cuprind mai multe
categorii de instrumentar, cum ar fi:
- ace, ace cu fir;
- catetere;
- seringi cu ac branule;
- lame de bisturiu de unică folosinţă.
Aceste deşeuri sunt considerate “deşeuri infecţioase“, conform
“Precauţiunilor Universale”;
- deşeurile chimice şi farmaceutice: sunt reprezentate de substanţele
chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau
inflamabile . Ele includ următoarele tipuri de materiale:
- seruri şi vaccinuri cu termen de valabilitate depăşit;
- medicamente expirate;
- reziduuri de substanţe chimioterapeutice;
- sticlărie de laborator;
- sticlărie spartă, sau care nu a venit în contact cu
material infecţios;
- reactivi şi substanţe utilizate în laborator;
- substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate.
- deşeurile radioactive: sunt acele deşeuri solide, lichide sau gazoase,
rezultate din activităţile nucleare medicale de diagnostic şi tratament, care
conţin materiale radioactive.
Denumirile categoriilor de deşeuri definite mai sus, sunt
corespondente cu următoarele denumiri din “Catalogul European al
Deşeurilor, cuprins in Hotararea de Guvern nr. 155/1999” :
- deşeurile nepericuloase, corespund codului 18 01 04, şi sunt
deşeuri a căror colectare si eliminare, nu fac obiectul unor măsuri speciale
privind infecţiile;

156
 - deşeurile anatomo-patologice corespund codului 18 01 02;
- deşeurile infecţioase, corespund codului 18 01 03, şi sunt
deşeuri a căror colectare şi eliminare, fac obiectul unor măsuri speciale,
privind prevenirea şi controlul infecţiilor;
- deşeurile înţepătoare-tăietoare, corespund codului 18 01 01;
- deşeurile chimice şi farmaceutice, corespund codului 18 01 05

COLECTAREA ŞI AMBALAREA DEŞEURILOR

Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii, reprezintă o primă

etapă în gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi se
realizează strict la locul producerii acestora. În situaţia în care nu se
realizează această separare a deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de
deşeuri este tratată ca “deşeuri periculoase”.
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu
deşeurile periculoase este de unică folosinţă şi se elimină odată cu
conţinutul. Aceste ambalaje, în functie de categoriile de deşeuri colectate
sunt clasificate după un cod de culori caracteristic, şi anume:
- galben, pentru deşeurile periculoase;
- negru, pentru deşeurile nepericuloase.
Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare, este folosită
obligatoriu pictograma “Pericol Biologic”.
Deşeurile infecţioase se vor colecta în saci de polietilenă galbeni,
marcaţi cu pictograma “Pericol Biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi
din polietilenă de înalta densitate, pentru a avea o rezistenţă mecanică mare,
care să nu permită scurgerile de lichid. Este necesar ca sacii să se închidă
uşor şi sigur. Dimensiunile sacilor sunt adecvate cantităţii de deşeuri
colectate. Gradul de umplere al sacilor (sacului), nu va depăşi trei pătrimi
din volumul lor. De asemenea, sacii se vor introduce direct în pubele,
prevăzute cu capac şi pedală.
Deşeurile tăietoare-înţepătoare se vor colecta în cutii din material
rezistent la acţiuni mecanice. Aceste cutii sunt prevăzute în partea superioară
cu un capac special, care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice
scoaterea acestora după umplere. Capacul este prevăzut cu un sistem
definitiv de închidere. De asemenea, cutiile mai sunt dotate cu un mâner
rezistent, pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare. Cutiile sunt
avizate de Ministerul Sănătaţii şi Familiei. Ele trebuie să fie impermeabile,
să aibă etanşeitate, fără să existe posibilitate de contaminare microbiană a

157
personalului care le manipulează. De asemenea, este necesar ca aceste cutii
să fie inscripţionate.
Al doilea ambalaj în care se depun saci, este reprezentat de containere
mobile, cu pereţii rigizi, situate în spaţiul de depozitare temporară. Aceste
containere sunt inscripţionate “Deşeuri Medicale" şi poartă totodată
pictograma adecvată. Sunt uşor lavabile şi, de asemenea sunt rezistente la
acţiunea soluţiilor dezinfectante.
Containerele sunt închise etanş, fiind prevăzute cu un sistem de
prindere, care este adaptat sistemului automat de preluare din vehicolul de
transport. Este de asemenea, interzisă depunerea deşeurilor periculoase
neambalate.
Pe ambalaje trebuiesc lipite autocolante, cu datele de identificare a
sursei de producere a deşeurilor.

DEPOZITAREA TEMPORARĂ A DEŞEURILOR

Depozitarea temporară a deşeurilor, se realizează în funcţie de

categoriile de deşeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul
persoanelor neautorizate în încaperile destinate depozitării temporare a
deşeurilor.
Durata depozitarii temporare a deşeurilor, nu trebuie să depăşească
72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi alte 24 de ore pentru
transport şi eliminare finală.
Spaţiul de depozitare temporară, trebuie să prezinte două
compartimente:
- un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu un
dispozitiv de închidere, care să permită numai accesul persoanelor
autorizate;
- un compartiment pentru deşeuri asimilabile celor menajere, conform
normelor de igienă în vigoare.
Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase, este
reprezentat de o zonă cu potenţial septic, şi trebuie separat funcţional de
restul construcţiei, fiind asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie
să fie prevăzută cu sifon de pardoseală, pentru evacuarea în reţeaua de
canalizare a apelor uzate, rezultate în urma curăţirii şi a dezinfecţiei. De
asemenea, trebuiesc asigurate dezinfecţia şi deratizarea spaţiului de
depozitare.

158
 Deşeurile asimilabile celor menajere, se depozitează şi se evacuează,
conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr. 78/2000 şi
Legii nr.426/2001.

TRANSPORTUL DEŞEURILOR PERICULOASE

Transportul deşeurilor periculoase până la locul eliminării finale, se

face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi de securitate.
În incinta unităţii sanitare, transportul deşeurilor periculoase se face
pe un alt circuit, separat de cel al pacienţilor.
Transportul deşeurilor periculoase către locul de eliminare finală, se
face pe rute avizate de Direcţia de Sănătate Publică (DSP), cu vehicule
special amenajate şi avizate sanitar.

ELIMINAREA FINALĂ A DEŞEURILOR

Eliminarea finală a deşeurilor periculoase, se realizează în

conformitate cu reglementările în vigoare, prin procedee autorizate, specifice
fiecărei categorii de deşeuri.
Metodele folosite pentru eliminarea finală a deşeurilor sunt:
- incinerarea, cu respectarea normelor în vigoare;
- depozitarea acestora în depozitul special pentru deşeuri, după ce
deşeurile periculoase de la nivelul unităţii sanitare respective, au fost
neutralizate prin diferite metode.
Deşeurile asimilabile celor menajere, nu necesită tratamente speciale
(de exemplu decontaminare sau dezinfecţie), şi se includ în circuitul de
eliminare a deşeurilor municipale.

159
EVIDENŢA CANTITĂŢILOR DE DEŞEURI PRODUSE DE UNITATEA
SANITARĂ (CABINETUL DE MEDICINĂ DENTARĂ)

Fiecare producător este obligat să înregistreze cantităţile de deşeuri

produse. Există formulare de identificare, pentru transportul şi eliminarea
finală a deşeurilor periculoase, care părăsesc unitatea sanitară respectivă.
Aceste formulare se completează în câte trei exemplare, de către producător
şi transportor la predarea şi respectiv primirea fiecărui transport. Un
exemplar rămâne la producător, iar două exemplare rămân la transportor.
Dupa eliminarea finală, un exemplar rămâne la agentul care a efectuat
eliminarea finală , iar al treilea exemplar se întoarce la producător .
Formularul de identificare pentru transportul şi eliminarea finală,
conţine următoarele informaţii :
- date de identificare pentru unitatea producătoare şi agenţii economici
prestatori de servicii;
- cantităţile de deşeuri periculoase trimise;
- data şi ora la care s-a efectuat fiecare etapă;
- numele şi semnăturile responsabililor fiecărei etape;
- procedura de eliminare finală a deşeurilor.

EDUCAREA ŞI FORMAREA PERSONALULUI

Unitatea sanitară (cabinetul de medicină dentară) este obligată să

asigure educarea şi formarea personalului, privind gestionarea deşeurilor
rezultate din activitatea medicală. Personalul medical trebuie să
cunoască mai multe aspecte, cum ar fi:
- tipul şi cantităţile de deşeuri produse în unitatea sanitară (cabinetul
de medicină dentară);
- riscurile pentru mediu şi sănătatea umană în fiecare etapă a ciclului
de eliminare a deşeurilor;
- planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

160
 RESPONSABILITĂŢI îN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE MEDICALE

Medicul de medicină dentară sau asistenta de cabinet, care îşi

desfăşoară activitatea în sistemul privat, are următoarele responsabilităţi:
- supraveghează modul în care se aplică codul de procedură;
- aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
- aplică procedura pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri
de deşeuri.

161