Universitatea Ştefan cel Mare, Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea: Economia Comerţului Turismului şi Serviciilor

Gestionarea deşeurilor spitaliceşti

Ianuarie 2014

 
 Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi pentru bunăstare. Totuşi
interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extreme de complexe şi dificil de evaluat. V-
aţi întrebat vreodată ce se întâmplă după utilizare cu acele de unică folosinţă, pansamentele,
fiolele, recipientele pentru analize etc.? Ei bine, toate aceste obiecte utilizate zilnicîn spitale
şi cabinete medicale devin deşeuri cu regim special şi trebuie eliminate. Problema este că nu
toate spitalele dispun de crematorii, iar dacă dispun nu sunt la standardele cerute de Uniunea
Europeană; prin urmare, respectivele deşeuri trebuie colectate şitransportate la anumite
crematorii autorizate (nu foarte multe la ora actuală în România). Evident, fiind vorba de deşeuri
cu potenţial infecţios, nici activităţile de colectare şi transport nu pot fi făcute la întâmplare, ci
numai de firme specializate.
Pentru atingerea Acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului, ce include şi
managementul deşeurilor medicale, primul pas care trebuie realizat de România este alinierea
legislativă la normele şi standardele Uniunii Europene. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a
elaborat reglementarea tehnică specifică acestui domeniu, reprezentată de Ordinul Ministrului
Sănătăţii nr. 219/iunie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza
naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale.
Aplicarea acestei reglementări într-o manieră corectă şi eficientă, în unităţile
sanitare,reduce riscul pe care îl reprezintă deşeurile medicale, în special cele  pentru personalul
din spitale, populaţia generală şi mediu. În momentul actual, unităţile sanitare se afla încă în
etapa de implementare a legislaţiei.
Alături de Ministerul Mediului, autoritatea competenta de decizie şi control în domeniul
gestionarii deşeurilor, Ministerul Sănătăţii are o serie de atribuţii în acest domeniu, atribuţii
stabilite prin art. 40 din O.U.G. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 61/2006:
evaluează impactul produs de deşeuri asupra sănătăţii populaţiei, elaborează strategia şi program
ul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, elaborează reglementări
specifice pentru gestionarea deşeurilor medicale, controlează activităţile de gestionare a
deşeurilor medicale, gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Deşeuri rezultate din activitatea medicală
Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 au fost aprobate Normele Tehnice privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale. Potrivit art. 7 din Norme, deşeurile
rezultate din activitatea medicală se clasifica, în funcţie de criterii practice, îndeşeuri
nepericuloase şi deşeuri periculoase.
Definiţii şi clasificării
 deşeuri rezultate din activitatea medicală– toate deşeurile periculoase sau
nepericuloasecare se produc în unitatea sanitară;
 deşeuri periculoase– deşeuri rezultate din activităţile medicale care prezintă un risc
real pentru sănătatea umană şi pentru mediu, fiind generate în cursul activităţilor de
diagnostic,tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv
cercetarea medicală şi producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor
şi produselor biologice;
 deşeurile nepericuloase deşeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare
şi a oficiilor de distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel
ca deşeurile menajere; deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie
nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase;
următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele
materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu
alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu
lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor care provin de la secţiile d
e bolicontagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu
au venit încontact cu sângele sau cu alte fluide biologice, etc.
Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medical se clasifica în:
 deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice–deşeurile care cuprind părţi
anatomice,material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetu
şi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale
rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se
considera infecţioase, conform Precauţiunilor Universale;
 deşeuri infecţioase-deşeurile lichide sau solide care conţin sau au venit în contact
cusângele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau
toxinelemicroorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu
tubulatura,recipienţi care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri
 operatorii,mănuşi,sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte 
materialecontaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea
urinei,materiale de laborator folosite;
 deşeuri intepatoare-taietoare-deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin
înţeparesau tăiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare,
lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau alta sticlărie spartă
sau nu, care au venit în contact cu material infectat.
 deşeuri chimice şi farmaceutice–deşeurile reprezentate de substanţele chimice
solide,lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile.Deşeurile chimice
periculoase sunt considerate acele deşeuri care prezintă cel puţin una din următoarele
proprietăţi: toxic, coroziv, inflamabil, reactiv, genotoxic. Există totuşi şi deşeuri chimice
considerate nepericuloase care sunt reprezentate de acele deşeuri care nu prezintă una din
proprietăţile enumerate mai sus, cum ar fi: zaharurile, aminoacizii şi câteva săruri
organice şi anorganice.
 deşeuri radioactive- deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile
nuclearemedicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive.
 deşeuri speciale– deşeurile periculoase care sunt generate în cursul activităţii medicale şi
care sunt reprezentate de: deşeuri genotoxice şi citotoxice, recipiente sub presiune,
termometre sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor demedici
nă nucleară, etc. Deşeurile cu caracter special se vor colecta separat în vederea reciclării
şi reutilizării conţinutului, dacă este cazul.
Cantităţile de deşeuri produse în unităţile medicale sunt în creştere, mai ales datorită folosirii
din ce în ce mai extinse a materialelor de unică folosinţă. În plus, sterilizarea instrumentarului
în pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creşterea însemnată a cantităţilor de
deşeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să fie contaminate cu sânge.
De asemenea, separarea deşeurilor nepericuloase de cele periculoase încă de la locul de producer
e determina scăderea cantităţii de deşeuri periculoase.
Atât cantităţile cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activitatea medicală variază în funcţie
de mai mulţi factori, cum ar fi: mărimea unităţii medicale, specificul activităţii şi al serviciilor
prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat, perioada anului.
Cunoaşterea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse şi a modului de gestionare, transport şi
eliminare finală, este obligaţia fiecărui producător.
Înregistrarea datelor reprezintă
modul de tinere subcontrol a ciclului producere – transport – eliminare finală, de către producăto
r. Determinarea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară se realizează prin
monitorizare lunară şi trimestriala, pe baza Metodologiei de culegere a datelor  pentru baza
naţională de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Metodologia este reprezentată de
Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
 Riscuri şi pericole generate de gestionarea incorectă a deşeurilor medicale
Contactul cu deşeurile medicale periculoase poate determina apariţia de boli sau leziuni.
Tipuri  de  risc
Riscurile prezentate de deşeurile medicale se datorează următoarelor caracteristici:
• conţin agenţi infecţioşi;
• sunt genotoxice;
• conţin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;
• sunt radioactive;
• prezintă caracter intepator-taietor.
Cine este expus la risc?
Toţi indivizii care vin în contact cu deşeurile medicale periculoase prezintă un
risc potenţial de îmbolnăvire. Sunt expuse persoanele care lucrează în cadrul unităţilor
sanitare producătoare de deşeuri medicale, precum şi cei din afara acestor unităţi, care, fie
manipulează aceste deşeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte.
Principalele grupe de risc sunt:
• medici, asistente medicale, personal auxiliar şi de întreţinere a unităţii sanitare;
• pacienţi;
• vizitatori;
• lucrători din serviciile auxiliare: spălătorie, depozitul de materiale sanitare, cei însărcinaţi cu
colectarea şi transportul deşeurilor;
• lucrători din serviciile ce se ocupă cu tratarea şi eliminarea deşeurilor în unitatea sanitară.
Riscurile generate de  deşeurile infecţioase şi intepatore-taietoare
 Deşeurile cu potenţial infecţios pot conţine o mare varietate de microorganisme patogene.
Agenţii infecţioşi pot supravieţui în cantităţi suficient de mari pentru a determina producerea
unei infecţii în urma contactului cu aceste deşeuri. Modalităţile de bază prin care o persoană se
poate îmbolnăvi în urma contactului cu deşeurile ce au potenţial infecţios sunt:
• prin înţepare, zgâriere sau tăiere;
• prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii şi nasului;
• prin inhalarea agenţilor infecţioşi;
• prin ingerarea agenţilor infecţioşi.
Riscurile generate de deşeurile medicale care crează cea mai mare îngrijorare sunt
reprezentate de posibilitatea contactării hepatitei B sau C, sau SIDA, în urma înţepării cu ace
contaminate, sau în urma contactului cu sângele, sau alte fluide ce conţin sânge contaminat, cu
răni deschise, sau membrane mucoase.
Existenţa în unităţile sanitare a bacteriilor rezistente la antibiotice şi dezinfectante
chimice poate contribui la pericolul reprezentat de gestionarea incorectă a deşeurilor.
A fost demonstrat, de exemplu, ca plasmidele din probele de laborator prezente în deşeurile
medicale aufost transferate bacteriilor indigene.
Riscuri generate de deşeurile chimice şi farmaceutice
Multe din produsele chimice şi farmaceutice folosite în unităţile sanitare sunt
periculoase prin faptul că prezintă următoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflam
abile, explozive.
Cantităţi mai mari de astfel de deşeuri apar atunci când se îndepărtează produse chimice
şi farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicaţii prin absorbţie, prin piele
sau mucoase, prin inhalare sau ingestie. Produsele chimice şi farmaceutice pot, de
asemenea, povoca leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei cailor aeriene. Cele mai frecvente
leziuni sunt arsurile. Deşeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare pot avea efecte
toxice asupra ecosistemelor apelor în care sunt deversate. Efecte similare pot avea şi deşeurile
farmaceutice,care pot conţine antibiotice şi alte medicamente, metale grele precum mercurul,
fenolul şi  derivaţii, dezinfectante şi antiseptice.
  Riscuri generate de deşeurile genotoxice
Manipularea deşeurilor genotoxice trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice eliberarea
acestui tip de deşeuri în mediul înconjurător poate avea consecinţe ecologice dezastruoase.
 Multe medicamente (ex: droguri) citotoxice sunt foarte iritante şi au efecte locale
supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.
  Riscuri generate de modalităţile de eliminare finală a deşeurilor 
Incinerarea deşeurilor medicale care conţin material plastic, având în compoziţie
clor determina producerea dioxinei. Dioxina este o substanţă cancerigenă cunoscută. Odată
formată, dioxina se leagă de particule organice, care sunt purtate de vânt, se depun pe sol şi în
apă. Timpul de înjumătăţire al dioxinei este estimat la 25-100 de ani. Dioxina se leagă de AND-
ul nuclear. Se comportă ca un potenţial promotor al cancerului, slăbeşte răspunsul imun şi este
asociată cumulte efecte negative asupra dezvoltării şi reproducerii (endometrioza, defecte
genetice, nivelescăzute ale testosteronului).
Toate aceste efecte se produc în urma expunerii la nivele scăzute dedioxina.
Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi fluorescente,
etc. Incinerarea deşeurilor medicale cu conţinut de metale grele este interzisă.
Impactul deşeurilor medicale asupra sănătăţii publice
  Impactul produs de deşeurile cu potenţial infecţios şi intepatoare-taietoare
Pentru infecţiile grave cum sunt SIDA şi hepatita B sau C, lucrătorii din sectorul
sanitar (în special asistentele medicale) prezintă cel mai mare risc de infecţie prin rănirea cu
acecontaminate. Multe din aceste răni se produc prin recapisonarea acelor hipodermice înainte de
îndepărtarea lor în recipientele speciale de colectare, prin deschiderea acestor recipiente şi
datorită folosirii unor materiale nerezistente la acţiuni mecanice, în confecţionarea acestora.
Studii efectuate în SUA estimează că 12000 de lucrători din sistemul sanitar, a căror activitate
presupune contactul cu sângele, sunt infectaţi cu VHB, în fiecare an. Dintre lucrătoriice
contactează hepatita B, aproximativ 250 se aşteaptă să decedeze datorită hepatitei, cirozei, sau
cancerului hepatic. De asemenea, alţi lucrători din cadrul unităţilor sanitare şi operatori în cadrul
sistemului de gestionare a deşeurilor, precum şi indivizi care caută materiale recuperabile în
gunoaie, sunt supuşi unui risc de contaminare semnificativ.
  Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitatea sanitară:
• Purtarea echipamentului de protecţie individual (mănuşi, măşti, ochelari de protecţie,
sorturi,halate, etc.);
• Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice;
• Interzicerea consumului de alimente, consumului de băuturi, fumatului, aplicării fardurilor,
înzonele de lucru unde există risc de contaminare;
• Folosirea procedeelor de decontaminare: curăţenie, dezinfecţie;
• Raportarea accidentelor prin înţepare/tăiere cu deşeuri intepatoare-taietoare;
• Vaccinarea împotriva VHB.
Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul transmitere, si
mptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilăc ontaminare şi
procedura ce trebuie urmată în cazul contaminării
Etapele gestionarii deşeurilor rezultate din activitatea medicală
Colectarea la locul de producere (sursa)
În timp ce deşeurile de spital obişnuite pot fi colectate şi eliminate împreună cu deşeurile
solide municipale, deşeurile de spital, speciale, cer o atenţie deosebită, atât la faza de colectarecât
şi la cea de tratare / eliminare. Deşeurile speciale sunt atât inestetice, cât şi periculoase
pentru personalul spitalului şi pentru colectori.
Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor este prima etapă în gestionarea
deşeurilor  periculoase rezultate din activitatea medicală. Producătorul este responsabil
pentru corectitudinea separării la sursa pe categorii a deşeurilor. În situaţia în care nu se
realizează separarea pecategorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.
 Ambalarea deşeurilor 
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul.
Codul de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare este:
a)galben- pentru deşeurile periculoase (infecţioase, intepatoare-taietoare, chimice şifarmaceutice)
; 
b)negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile cu cele menajere)
asimilabilecelor. Pentru deşeurile infecţioase şi intepatoaretaietoare se foloseşte pictograma
“pericol biologic”.
Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului:
inflamabil, coroziv, toxic, etc.
1. Deşeurile infecţioase care nu sunt intepatoare-taietoare se colectează în cutii dincarton
prevăzute în interior cu sac din polietilena sau direct în saci din polietilena galbeni sau marcaţi cu
galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu sac din polietilena, cât şi sacii sunt marcaţi cu
pictograma “pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilena de joasă sau înalta
densitate pentru a avea rezistenta mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue,rezistente
şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea
dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp dintre
două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi
pedală, sau în port-sac (suport tip holder). Înălţimea sacului trebuie să depăşească
înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar
surplusul trebuie să permită închiderea sacului, în vederea transportului sigur. Gradul de umplere
al saculuinu va depăşi 3/4 din volumul sau.
2. Deşeurile intepatoare-taietoare se colectează în cutii din material rezistent la
acţiunimecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permit
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, având pentru aceasta un
sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi
alamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să ppermita
incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner
rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi ulterior la locul de
eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "pericol biologic".
Caracteristicile recipientului destinat colectării deşeurilor intepatoare-taietoare:
a) recipientul trebuie să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere
definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile
intepatoaretaietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
persoane din exteriorul unităţii sanitare; 
b) recipientul trebuie să fie inscripţionat, pentru recipientele importate, şi în limba
romană.Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "pericol biologic", linia de
marcarea nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana
desemnată a fi responsabilă de manipularea sa, data umplerii definitive;
c) recipientul trebuie supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni
mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de
testări,rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie
să-şi modifice nici una dintre caracteristicele privitoare la structură, formă, culoare.În situaţia în
care numai acele de seringă sunt colectate, prin detaşare în recipientele pentru
intepatoaretaietoare, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute îninterior
cu sac din polietilena de înaltă densitate de culoare galbenă şi marcate cu pictograma"pericol
biologic". Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permit scurgeri de
lichid. Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilena,
cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilena, marcate cu galben şi
cu pictograma “pericol biologic”.
Al doilea ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase, este
reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară.
Containerele pentru deşeuri infecţioase şi intepatoare taietoare au marcaj galben, sunt
inscripţionate cu “deşeuri medicale” şi poarta pictograma “pericol biologic”. Containerele
trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistenţe la
acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de
prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului
de golire în echipamentul de eliminare finală. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să
se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produsă în intervalul dintre două îndepărtări
succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri
asimilabilecelor menajere.
Părţile anatomice sunt colectate obligatoriu în cutii din carton rigid prevăzute îninterior
cu sac din polietilena de înaltă/joasă densitate sau direct în saci de polietilena cu marcaj galben,
special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii vor fi pe suport “holder” sau în găleţi de
plastic cu capac. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de
lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în
conformitate cu cerinţele beneficiarului. De asemenea, pentru colectarea părţilor anatomice se
folosesc cutii din plastic rigid (polipropilena) cu capac.4.
Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat
pericolului (inflamabil, coroziv, toxic, etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale
privind deşeurile chimice periculoase.
Medicamentele expirate, în cantităţi mici pot fi colectate împreună cu deşeurile
infecţioase solide (cutie din carton rigid prevăzută în interior cu sac de plastic), urmând apoi să
fie eliminate final prin incinerare. Pentru a evita acumularea unor cantităţi mari de deşeuri
famaceutice (ex: medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract, farmaciei
sau depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale.
Deşeurile lichide periculoase se colectează în recipiente speciale, impermeabile,
iar evacuarea lor se poate realiza fie de către o firmă specializată, sau se pot indeparta în sistemul
de canalizare, dacă unitatea sanitară dispune de staţie de tratare a apelor uzate. Pe ambalajele
care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare ale secţiei
sau laboratorului care a produs deşeurile (numele secţiei sau laboratoruluişi data). În cazul în
care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă
direct pe sacul gol sau pe cutie.
Depozitarea temporară
Durata depozitarii temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare
vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitarii
temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore
pentru transport şi eliminare finală. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare
unitate sanitară. Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în
proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii.
  Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare
temporară, vor construi sau amenaja ulterior. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să
aibă două compartimente:
 un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere caresă
permită numai accesul persoanelor autorizate;
 un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform
cunormelor de igienă în vigoare, privind mediul de viaţă a populaţiei.
Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase  să permita depozitarea temporară a
cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintr e două îndepărtări succesive
a acestora.Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic
şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea
trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate
rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie
corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea
materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. 
Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului dedepozitare în scopul prevenirii apariţiei
vectorilor (insecte, rozătoare). Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se
evacuează conform prevederilor  Ordonanţei de Urgenţă nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor,
cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 426/2001 şi a Ordinului
Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandărilor
privind mediul de viaţă a populaţiei, cumodificările şi completările ulterioare.
Transportul
Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu
respectareastrictă a normelor de igiena şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei
generale.
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit
separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate
cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi
containerele mobile se spală şi dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
Transportul extern (în afara unităţii sanitare) a deşeurilor periculoase rezultate dinactivitatea
medicală se va realiza pe rute cât mai scurte posibil, evitându-se arterele aglomerate.
Vehiculul care transporta deşeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
- să fie conceput şi amenajat special pentru transportul deşeurilor periculoase medicale;
- să fie sigur din punct de vedere tehnic (lucru confirmat de o autorizaţie tehnică);
- compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului, să aibă înălţimea de
2,2m şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistenţe la agenţi chimici şi abur folosiţi la
curăţenieşi dezinfecţie;
- să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
- să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz
deaccident;
- să existe permanent o trusă (sau minicompartiment) ce conţine saci de plastic, echipament
de protecţie, echipamente de curăţenie, dezinfecţie;
- pe timp de vară (temperaturi înalte) interiorul autovehicului va fi prevăzut cu sisteme de
răcire(ventilaţie aer rece, aer condiţionat, etc.);
- autovehiculul va fi marcat în inscripţionat cu datele de identificare ale firmei
transportatoare,activitatea prestată (“Transport deşeuri medicale”) şi pictograma “Pericol
biologic”.
Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la
normele de igienă privind deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
Eliminarea finală
Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în
conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri. Deşeurile
periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate specific fiecărei
categorii de deşeuri, prin procedee autorizate.
  Metodele de eliminare trebuie să asiguredistrugerea rapidă şi completă a factorilor cu
potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea desănătate a populaţiei.
 Metodele acceptate pentru eliminarea finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală sunt:
  Incinerarea.
Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se pot elimina prin incinerare în
incineratoare zonale, de capacitate mare, care să de servească mai multe unităţi
medicale. Indiferent de tip şi capacitate, incineratoarele trebuie să respecte normele şi
standardele în vigoare privind emisiile în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare
rezultate din procesul de incinerare şi din procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşa
zburătoare, zgura, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încât să
nu afecteze mediul.Un aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că nu toate
categoriile de deşeuri se pretează a fi incinerate, deoarece conţinutul acestora, prin ardere
afectează major mediul şi implicit sănătatea populaţiei.
Deşeurile care nu trebuie incinerate sunt:
- recipiente ce conţin gaz sub presiune;
- reactivi chimici în cantităţi mari;
- deşeuri readioactive;
- săruri ce conţin argint sau deşeuri ce provin de la radiografii;
- deşeuri din material plastic halogenat (PVC);
- recipiente ce conţin metale grele.
  Depozitarea în depozitul de deşeuri.
 Deşeurile periculoase medicale pot fi supuse tratamentelor de neutralizare
înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.
Procedeul de neutralizare pentru deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, este
sterilizarea termică
Se interzice depozitarea deşeurilor periculoase netratate în depozitul de deşeuri. Deşeurile
asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclulde eliminare
a deşeurilor municipale.
În România, deşeurile periculoase medicale încă se elimină final prin ardere în
crematoriu. Există, totuşi şi câteva incineratoare care funcţionează în sistem centralizat, dar care
nu pot deservi decât unităţile sanitare şi cabinetele medicale din zona respectivă. Distanţele fiind
mari, deşeurile periculoase nu se recomandă a fi transportate câteva sute de kilometri.
Crematoriile sunt instalaţii de ardere care prezintă numeroase inconveninente, cum ar fi:
- nu realizează o ardere completă a deşeurilor, deoarece temperatura de ardere este destul
descăzută; sunt instalaţii vechi, ce nu pot fi adaptate pentru incinerarea deşeurilor care au un
conţinut ridicat de material plastic;
- nu sunt prevăzute cu filtre de reţinere a gazelor de ardere, acestea fiind evacuate direct în
atmosferă;
- coşurile de fum nu au înălţimea corespunzătoare, de multe ori sub nivelul clădirilor
învecinate,astfel gazele se răspândesc în atmosfera la o înălţime foarte mică, afectând deopotrivă
mediul şi sănătatea;
- pentru a ajunge la o funcţionare cu randament optim trebuie urmăriţi anumiţi parametrii, ceea
ceeste greu de realizat deoarece personalul care deserveşte instalaţia este în general necalificat;
- frecvent prezintă deficienţe de funcţionare. 
Implementarea prevederilor acestui protocol vizează închiderea etapizată a crematoriilor
(2004-2008) şi înlocuirea acestora cu echipamente corespunzătoare de tratare şi eliminare finală
a deşeurilor periculoase medicale, atât din punct de vedere tehnic cât şi a protecţiei mediului.
Dacă deşeurile de spital speciale nu pot fi arse, trebuie îngropate cu grijă în platformele de
depozitare: o gaură făcută în deşeurile gata depozitate, şi deşeurile de spital speciale trebuie să
fie acoperite cu grijă după ce au fost plasate în totalitate pentru a evita contactul cu aceste deşeuri
al lucrătorilor de la platformele de depozitare.
 La nivelul unităţii sanitare se constituie o comisie de investigaţie pentru implementarea
sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Comisia este formată din
coordonator şi membrii comisiei. Atât coordonatorul cât şi membrii echipei sunt personae
calificate din unitatea sanitară respectivă şi/sau din Direcţia de Sănătate Publică locală.
Responsabilitatea pentru constituirea comisiei de investigaţie revine directorului generalşi/sau
economic a unităţii sanitare. Întreg personalul medical are responsabilităţi în ceea ce priveşte
derularea sistemului de gestionare a deşeurilor în unitatea sanitară.