Deşeuri spitaliceşti

Deșeurile rezultate în urma activității medicale sunt în mare parte periculoase și au un

regim special. Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, circa 20.000 de tone de deșeuri
medicale sunt generate anual de unitățile spitalicești de stat și private, adică aproximativ 3% din
totalul deșeurilor periculoase colectate în România.
Necesitatea abordă rii corespunză toare a  deșeurilor medicale este evidentă , orice
scă pare putâ nd avea un impact negativ semnificativ asupra mediului și asupra să nă tă ții
personalului medical sau a populației. Din acest motiv, colectarea, ambalarea, transporul și
eliminarea deșeurilor medicale sunt riguros reglementate pe întregul lanț, de la generator
(unitatea medicală ) la procesator (partener extern specializat în eliminarea deșeurilor).

Deșeuri medicale care intră în categoria celor periculoase

Potrivit legislației în vigoare (OMS nr. 1226/2012), deșeurile medicale periculoase sunt
reprezentate de:
 Deșeurile înțepă toare-tă ietoare, precum acele, seringile cu ac, branulele,
cateterele, lamele de bisturiu, sticlă ria de laborator, recipientele pentru vaccinuri etc.

 Deșeurile anatomo-patologice, constâ nd din organe umane și fragmente de

organe, pă rți anatomice, lichide organice, material biopsic etc.
 Deșeurile infecțioase, adică deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sâ nge
ori cu alte fluide biologice (precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi), perfuzoare cu tubulatură ,
mă nuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă , comprese, pansamente etc.
  Medicamentele citotoxice (citostatice)
 Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte tipuri de solvenţi, produse chimice organice
şi anorganice, inclusiv produse reziduale generate în cursul diagnosticului de laborator etc.
 Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice, conținâ nd aliaje cu plumb

Deșeuri medicale nepericuloase

Există două categorii de deșeuri medicale nepericuloase:            
 Deșeurile de tip menajer generate de unită țile medicale, categorie care nu necesită un
tratement special și este exceptată în cadrul discuției despre potențialul de pericol.
Acestea sunt eliminate prin depozitare la groapa de gunoi.
 categorie specială , desemnată prin sintagma deșeuri medicale nepericuloase. Acest tip
de deșeuri prezintă , totuși, diferite riscuri asociate. În această categorie intră :   
 aparatele gipsate, lenjeria şi îmbră că mintea necontaminate, scutecele de
unică folosinţă provenite de la copii sau persoane vâ rstnice;
 diferite chimicale, precum substanţele dezinfectante;
 medicamente (altele decâ t citotoxicele/citostaticele).
 
Potrivit legii nr. 211/2011, anexa nr. 2, eliminarea tuturor tipurilor de deșeuri medicale,
periculoase sau nepericuloase, trebuie să se facă fie prin sterilizare (tratament fizico-chimic),
fie prin incinerare. Ulterior steriliză rii sau incineră rii, rezultatul acestor proceduri trebuie
depozitat pe deponee conforme. Doar deșeurile de tip menajer generate de unită țile medicale
pot fi depozitate final la groapa de gunoi fă ră a fi suspuse unui tratament special.
Dacă aceste reguli sunt neglijate în cazul deșeurilor medicale nepericuloase și acestea
ajung direct la deponee, există riscul contamină rii biologice a deponeelor și, decurgâ nd de aici,
pericolul contamină rii pâ nzei de apă freatică . Medicamentele și substanțele dezinfectante sunt
nocive pentru mediu și nu pot fi aruncate în gunoiul menajer. În ceea ce privește scutecele
provenite de la copii, vâ rstnici sau pacienți care au trecut printr-o intervenție chirurgicală la
nivelul sistemului urinar, acestea sunt contaminte cu fluide biologice, urină sau excremente și
pot reprezenta pericol biologic, cu impact asupra mediului înconjură tor și a să nă tă ții umane.
Deșeurile medicale, indiferent dacă sunt periculoase sau nepericuloase, trebuie să
urmeze un intinerar clar, în mai multe etape obligatorii.
 
Colectare și ambalare
 Traseul corect al deșeurilor medicale trebuie să înceapă din spitale sau cabinete,
responsabilitatea colectă rii separate a deșeurilor medicale, în funcție de natura acestora,
revenindu-i fiecă rei unită ți medicale în parte. Personalul desemnat să gestioneze deșeurile
medicale are obligația de a le colecta separat, precum și de a nu amesteca diferite tipuri de
deşeuri periculoase şi nici deşeurile periculoase cu cele nepericuloase. Potrivit legislației,
unitatea medicală nu poate pă stra mai mult de 48 de ore deşeurile medicale infecţioase în
spaţiul de stocare temporară , cu excepţia cazului în care deşeurile sunt depozitate într-un
amplasament prevă zut cu sistem de ră cire care să asigure constant o temperatură mai mică de
+4ºC. În această situaţie, durata depozită rii poate fi de maximum 7 zile.
 
Transport
După colectarea selectivă și ambalare, transportul deșeurilor medicale periculoase
trebuie să fie realizat în condiții de securitate și de ambalare stricte. Aceste condiții sunt
stabilite în Normele privind Transportul Deşeurilor periculoase pe Drumurile Publice, conform
Convenţiei A.D.R. (Acordul european referitor la transportul mă rfurilor și deșeurilor
periculoase). Așadar, este necesar ca deșeurile să fie preluate de o companie autorizată în
desfă șurarea acestor activită ți. Potrivit legii, colectarea, procesarea şi eliminarea deșeurilor
medicale periculoase trebuie fă cute în maximum 24 de ore.
 
Incinerare sau sterilizare?
În funcție de natura deșeurilor medicale, acestea se elimină fie prin incinerare, fie prin
sterilizare.
Incinerarea este singura metodă permisă în Uniunea Europeană pentru eliminarea
deșeurilor anatomo-patologice și, de asemenea, a citostaticelor. Incineratoarele de deșeuri
periculoase nu sunt poluante, fiind dotate cu sisteme automate de filtrare, neutralizare și
monitorizare. Un incinerator emite într-un an echivalentul noxelor generate de două camioane
cu remorcă .
Sterilizarea este recomandată și utilizată la nivel mondial pentru tratarea deșeurilor
medicale infecțioase rezultate în urma activită ților zilnice din unită țile medicale. Neutralizarea
prin sterilizare termică distruge microorganismele în formă vegetativă şi sporii bacterieni în
proporţie de 99,9%. Procesul presupune decontaminarea deșeurilor prin folosirea că ldurii
umede (abur saturat). Nu se produc modifică ri fizice și chimice și, prin urmare, nu sunt
eliberate noxe în mediul înconjură tor. În urma steriliză rii rezultă un deșeu asimilabil fracției
solide a deșeului menajer, inofensiv și inodor, care este depozitat pe deponee conforme sau se
poate valorifica energetic.