Aprobat:

INSTRUCŢIUNI PROPRII SSM

NR.5

INSTRUCTIUNI DE SECURITATE A MUNCII IN CABINETUL MEDICAL

Personalul medical va fi instruit in vederea cunoasterii conditiilor de sepsie conform reglementarilor in

vigoare astfel:
- dezinfectia obiectelor de inventar din incaperile destinate activitatii medicale precum si a
pavimentelor si peretilor.
- reguli de igiena individuala si colectiva.
- respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea si aplicarea
tratamentelor.
Deservirea echipamentelor de munca din cabinetul medical se va face numai de catre personalul
medical care cunoaste procedeele de lucru, are calificare si a fost instruit din punct de vedere al
securitatii muncii.
In incaperile unde se efectueaza consultatii sunt interzise depozitarea alimentelor si servirea mesei
precum si fumatul.
Se interzice orice interventie asupra instalatiilor electrice, acestea fiind efectuate numai de catre
personal calificat instruit si autorizat.
Este interzisa asezarea echipamentelor individuale de protectie la un loc cu imbracamintea personala
de exterior.
Se interzice pastrarea echipamentelor individuale de protectie in spatii destinate servirii mesei .
Se interzice a se lucra cu instrumentar medical nesterilazat.
Se interzice personalului medical sa poarte imbracaminte proprie peste echipamentul individual de
protectie.
Este interzisa ocuparea cailor de acces cu diferite obiecte: ambalaje, cutii, lazi
Este interzis utilizarea focului deschis sau fumatul in cabinetul medical.
Substantele folosite in cabinetul medical se vor pastra intr-un spatiu special amenajat, ventilat
natural, in recipiente sau cutii cu etichete care sa semnalizeze pericolul pe care il reprezinta.
Substantele folosite la curatarea si dezinfectarea obiectelor din cabinetul medical se vor utiliza
conform reglementarilor organelor sanitare si instructiunilor emise de furnizori.
Remedierea defectiunilor constatate la echipamentele de munca vor fi executate numai de persoane
calificate.
Este interzisa folosirea aparatelor conectate la prize electrice fara nulul de protectie.
Se interzice depozitarea de materiale in dreptul tabloului electric.
Materialele folosite pentru curatenie vor fi depozitate in locuri separate de cele utilizate pentru
tratarea pacientilor si vor fi etichetate adecvat.
Zilnic se vor desfasura activitati de curatenie si dezinfectie.
Se interzice folosirea maturilor la operatia de curatenie.
Personalul medical este obligat sa-si spele mainile cu apa si sapun lichid inainte si dupa contactul cu
pacientul.
Se interzice personalului medical sa manance si sa-si atinga gura sau fata cu mainile in timpul
desfasurarii activitatii medicale.
Se interzice personalului medico-sanitar sa transporte la domiciliu propriu echipamentul individual de
munca .
La sfarsitul fiecarei zi de lucru incaperile vor fi aerisite si dezinfectate.
Pavimentele, peretii si mobilierul din fiecare incapere vor fi dezinfectate zilnic.
Personalul medico – sanitar care prezinta leziuni cutanate ale degetelor va lucra numai cu echipament
individual pentru protectia mainilor.
Este obligatoriu ca orice persoana care desfasoara activitati in domeniul sanatatii sa se autodeclare
conducatorului locului de munca, in cazul in care prezinta semne de imbolnavire, conducatorul locului
de munca interzicandu-i accesul la locul de munca.
Lucratorii cabinetului medical vor efectua controlul medical periodic, conform HG 355/2007 privind
supravegherea starii de sanatate si vaccinarile obligatorii.

UTILIZAREA INSTRUMENTARULUI MEDICAL

Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca echipamentele de munca functioneaza corespunzator

parametrilor proprii.
Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca instrumentarul din dotare este corespunzator, nu
prezinta fisuri, stirbituri sau deformari.
Este interzisa folosirea instrumentarului care prezinta fisuri, deformari etc.
Este interzisa purtarea instrumentelor de mana ascutite, taioase sau intepatoare in buzunar.
Instrumentele, obiectele si materialele folosite in scop de diagnostic si tratament vor fi sterilizate
inainte de utilizare.
Ustensilele de lucru vor fi curatate si dezinfectate dupa fiecare folosire.
Pastrarea si transportul instrumentarului se va face in truse speciale, etichetate.
Se interzice aglomerarea locului de munca cu obiecte inutile.
Se interzice lasarea obiectelor in jurul locului de munca sau pe caile de acces.

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII LA COLECTAREA REZIDUURILOR

Reziduurile septice (contaminate cu agenti patogeni) vor fi colectate direct la locul procedurii lor in
saci de material plastic si se vor preda la firma de colectare pentru incinerare.

Zilnic, la terminarea programului, paharele de unica folosinta, servetele etc. se vor colecta in saci de
plastic si se vor arunca la rampa de gunoi.

1. - În toate unităţile sanitare activităţile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale fac parte din obligaţiile profesionale şi vor fi înscrise în fişa postului fiecărui salariat.
2. - Sumele necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei instructiuni se cuprind în
bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi sanitare.
3. – Se va elaborara planul anual privind gestionarea deşeurilor obligatorii
4. – (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale vor elabora, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare, planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale.

GESTIONAREA DESEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATILE MEDICALE

CAPITOLUL I
Obiective şi domenii de aplicare
Art. 1. – Prezentele instructiuni proprii privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale (norme tehnice) reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se
depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se
deşeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate.
Art. 2. - (1) Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unităţile în care se desfăşoară activităţi
medicale în urma cărora sunt produse deşeuri, indiferent de forma de organizare.
(2) Producătorul de deşeuri este răspunzător pentru îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor rezultate din
activitatea sa.
(3) Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi proceduri
medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantităţile
produse.
(4) Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe baza
reglementărilor în vigoare.
Art. 3. - Producătorii de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să diminueze cantităţile de deşeuri ce urmează să fie eliminate, încă din etapa de producere, prin
toate mijloacele disponibile;
b) să promoveze reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se pretează la aceste
operaţiuni;
c) să separe la locul de producere deşeurile periculoase de cele nepericuloase.
Art. 4. - Prezentele norme tehnice se aplică în toate unităţile sanitare care produc deşeuri.
Art. 5. - Prezentele norme tehnice nu se referă la gestionarea deşeurilor radioactive a căror gestionare
este prevăzută în reglementări specifice.
CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 6. - Prin prezenta instructiune sunt definiţi următorii termeni:
a) deşeurile rezultate din activităţi medicale - toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se
produc în unităţile sanitare;
b) deşeurile nepericuloase - deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor
menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
c) deşeurile periculoase - deşeurile rezultate din activităţi medicale, care constituie un risc real pentru
sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în cursul activităţilor de
diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare medicală, inclusiv de cercetare
medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor şi produselor biologice;
d) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care includ ţesuturile şi organele,
părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri medicale; în
această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare şi
experimentare;
e) deşeurile infecţioase - deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge ori cu
alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii,
paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor;
f) deşeurile chimice şi farmaceutice - substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi
toxice, corosive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe chimioterapice,
care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
g) deşeurile înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau
tăiere;
h) deşeurile radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare
medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive;
i) unitatea sanitară - orice unitate publică sau privată care desfăşoară activităţi cu profil sanitar;
j) activitatea medicală - orice activitate de diagnostic, prevenţie, tratament, monitorizare şi
recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu implică utilizarea de instrumente, echipamente ori
aparatură medicală;
k) sistemul de gestionare a deşeurilor - totalitatea activit ăţilor de colectare separată la locul de
producere, ambalare, depozitare intermediară, transport şi eliminare finală;
l) depozitarea temporară - păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate corespunzător în
spaţii special destinate şi amenajate, până la preluarea şi transportul lor la locul de eliminare finală;
m) eliminarea finală - totalitatea metodelor şi tratamentelor fizice, chimice şi biologice aplicate
deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale, care vizează eliminarea pericolelor şi
riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi reducerea
volumului de deşeuri;
n) incinerarea deşeurilor - arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare, cu
asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determină neutralizarea deşeurilor, utilizându-se
echipamente de reţinere şi purificare a gazelor;
o) depozitarea sanitară - depozitarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală în locuri special
amenajate, denumite depozite de deşeuri periculoase sau nepericuloase. Deşeurile periculoase sunt
depozitate în depozitul de deşeuri după ce au fost supuse tratamentelor de neutralizare;
p) fişa internă a gestiunii deşeurilor - formularul de păstrare a evidenţei deşeurilor produse în unităţile
sanitare, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi până la eliminarea finală a
acestora, conform Hotărârii Guvernului nr.155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor
şi a Catalogului European al Deşeurilor.
CAPITOLUL III
Clasificări
Art. 7. - Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe criterii
practice, după cum urmează:
1. deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor
de distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile menajere.
Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt amestecate cu o
cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor
nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu
sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile
alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din
material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide
biologice etc.;
2. deşeurile periculoase se clasifică în:
a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice, material biopsic
rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate
din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi
experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale;
b) deşeurile infecţioase sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte fluide
biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, de exemplu:
seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau alte
lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese,pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic
pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.;
c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac,
branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau
nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform
Precauţiunilor universale;
d) deşeurile chimice şi farmaceutice sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de
valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi
substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a
depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit vor fi considerate deşeuri
chimice, de exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc.
Art. 8. - Materialele folosite în practica medicală, care sunt de utilizare îndelungată (nu de unică
utilizare), pot fi recuperate, refolosite şi reciclate după ce au fost supuse procesului de sterilizare
adecvat. Materialele şi instrumentele care se pot refolosi, utilizate la efectuarea analizelor de
laborator, sunt şi ele supuse sterilizării.
CAPITOLUL IV
Colectarea la locul de producere (sursă)
Art. 9. - Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor
periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor
pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.
CAPITOLUL V
Ambalarea deşeurilor
Art. 10. - Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul.
Art. 11. - Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Art. 12. - Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol
biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului:
"Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.
Art. 13. - Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât
cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma "Pericol
biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă
mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid.
Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de
cantitatea de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se
introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să
depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia,
iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a
sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul
este cuprinsă între 50-70 µ.
Art. 14. - Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop
cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a
lamelor de bisturiu.
Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime
pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul
de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt
marcate cu pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei - Direcţia generală de sănătate publică.
Art. 15. - Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să impiedice
posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile înţepătoare-tăietoare şi a
mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unităţii
sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie să
cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim de
umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu manipularea
sa, data umplerii definitive;
c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare specifică
a rezisten ţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare
acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în
urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre caracteristicile privitoare la structură, formă,
culoare.
Art. 16. - În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la art. 14 şi
15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă
de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol biologic". Termosuturile
sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. La confecţionarea sacului
trebuie să se respecte cerinţele art. 13.
Art. 17. - Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile
din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma "Pericol
biologic".
Art. 18. - Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase este
reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară.
Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt inscripţionate
"Deşeuri medicale" şi poartă pictograma "Pericol biologic".
Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi
rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem
de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului
de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii
cantităţi de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se
depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere.
Art. 19. - Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton
rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu
marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru
a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi
supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului.
Art. 20. - Deşeurile chimice şi farmaceutice se colecteaz ă în recipiente speciale, cu marcaj adecvat
pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale
privind deşeurile chimice periculoase.
Art. 21. - Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de
culoare neagră, inscripţionaţi "Deşeuri nepericuloase". În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă
transparenţi şi incolori.
Art. 22. - Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de
identificare a cabinetului care a produs deşeurile (denumirea şi data). În cazul în care nu există
etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul
gol sau pe cutie.
CAPITOLUL VI
Depozitarea temporară
Art. 23. - Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la
locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării
temporare.
Art. 24. - Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor
respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu
trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi
eliminare finală.
Art. 25. - Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea
spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor
construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare
temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior.
Art. 26. - Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită
numai accesul persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igienă
în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.
Art. 27. - Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea
temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive
ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic
şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea
trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate
rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu ventilaţie
corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea
materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea
spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).
Art. 28. - Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată prin
Legea nr. 426/2001, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de
igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei.
CAPITOLUL VII
Transportul
Art. 29. - Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea
strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.
Art. 30. - Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de
cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau
cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după
fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
CONDIŢII
de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale
1. Sacii negri sau transparenţi se folosesc pentru colectarea deşeurilor asimilabile celor menajere, de
exemplu: ambalaje pentru materialele sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu
sângele sau alte lichide biologice, resturi alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli
infecţioase),
hârtie, bonete şi măşti de unică folosinţă, ghips necontaminat cu lichide biologice, sacii şi alte
ambalaje din material plastic, recipientele de sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte
lichide biologice.
2. Sacii de culoare galbenă se folosesc pentru colectarea deşeurilor infecţioase, de exemplu: părţi
anatomice şi anatomo-patologice (fetuşi, placente, material biopsic) rezultate de la blocurile
operatorii de chirurgie şi obstetrică sau de la laboratoarele anatomo-patologice, tampoane, comprese
îmbibate cu sânge sau cu alte lichide biologice, pansamente şi alte materiale contaminate, recipiente
care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, materialele, instrumentele şi
echipamentele medicale de unică folosinţă (de exemplu: mănuşi, sonde şi alte materiale de unică
folosinţă), membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de
laborator.
3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare, de exemplu:
seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de bisturiu de unică
folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice,
deşeurile de la secţiile de hemodializă.

CURATAREA, DEZINFECTIA SI STERILIZAREA IN UNITATILE SANITARE

Curatarea
ART. 1 (1) Curatenia reprezinta rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare.
(2) Suprafetele si obiectele pe care se evidentiaza macro- sau microscopic materii organice ori
anorganice se definesc ca suprafete si obiecte murdare.
ART. 2 Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de curatat.
ART. 3 In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare se respecta urmatoarele reguli
fundamentale:
a) respectarea tuturor recomandarilor producatorului;
b) respectarea masurilor de securitate a muncii, conform prevederilor în vigoare;
c) este interzis amestecul produselor;
d) este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje alimentare;
e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor, sectiilor sau
compartimentelor, in ambalajul original sau in recipiente special destinate, etichetate cu identificarea
produsului.
ART. 4 (1) Urmarirea si controlul programului de curatare revin personalului unitatii sanitare, care,
conform legislatiei in vigoare, este responsabil cu supravegherea si controlul infectiilor nosocomiale din
unitate.
(2) Programul de curatare si dezinfectie este parte integranta a planului propriu unitatii sanitare de
supraveghere si control ale infectiilor nosocomiale.
ART. 5 (1) Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa fiecare
operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se curata se
dezinfecteaza si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se efectueaza in functie de
recomandarile producatorului.
(2) Personalul care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a materialului de curatare trebuie
sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.

Dezinfectia
ART. 6 (1) Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare. Se face exceptie de la
aceasta regula atunci cand pe suportul respectiv sunt prezente materii organice.
(2) In orice activitate de dezinfectie se aplica masurile de securitate a muncii, conform prevederilor
legislatiei in vigoare, pentru a preveni accidentele si intoxicatiile.
ART. 7 (1) Produsele biocide utilizate in unitatile sanitare se incadreaza in grupa principala I, tip de
produs 1 şi 2, conform anexei nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a
produselor biocide, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul I de produs sunt utilizate
pentru:
a) dezinfectia igienica a mâinilor prin spalare;
b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
c) dezinfectia pielii intacte.
(3) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, în tipul 2 de produs sunt utilizate
pentru:
a) dezinfecţia suprafetelor;
b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete, sau la masini
automate;
c) dezinfectia lenjeriei (material moale).
ART. 8 Dezinfectia prin mijloace chimice reprezinta metoda principala de prevenire a infectiilor in
unitatile sanitare. Dezinfectantul chimic, in functie de compozitie si concentratie, poate sa inhibe
cresterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau sa aiba o actiune letala asupra
microorganismelor (bactericid, fungicid, virucid, sporicid).
ART. 9 (1) Dezinfectantii utilizati in domeniul medical se autorizeaza/inregistreaza conform
prevederilor legislaţiei in vigoare.
(2) In domeniul medical nu se utilizeaza biocide la concentratii active in domeniul casnic.
ART. 10 In funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar si de concentratia
utilizata, nivelurile de dezinfectie sunt:
a) sterilizare chimica;
b) dezinfectie de nivel inalt;
c) dezinfectiie de nivel intermediar;
d) dezinfectie de nivel scazut.
ART. 11 Termenul antiseptic se utilizeaza pentru produsele destinate dezinfectiei tegumentului si/sau
a mainilor.

Reguli generale de practica a dezinfectiei si a dezinfectantelor

ART. 12 (1) Dezinfectia profilactica completeaza curatarea, dar nu o suplineste si nu poate inlocui
sterilizarea.
(2) Eficienta dezinfeciei profilactice este conditionata de o riguroasa curatare prealabila.
(3) Pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra agentului patogen
incriminat sau presupus; dezinfectia se practica inainte de instituirea masurilor de curatare.
(4) Dezinfectantele trebuie folosite la concentratiile si timpii de actiune specificati in
autorizatie/inregistrare.
(5) Se recomanda utilizarea de cuve cu capac si gratar, pentru dezinfectia instrumentarului.
(6) La prepararea si utilizarea solutiilor dezinfectante sunt necesare:
a) cunoasterea exacta a concentratiei de lucru in functie de suportul supus dezinfectiei;
b) folosirea de recipiente curate;
c) utilizarea solutiilor de lucru in cadrul perioadei de stabilitate si eficacitate, conform unei corecte
practici medicale, pentru a se evita contaminarea si degradarea sau inactivarea lor;
d) controlul chimic si bacteriologic, prin sondaj al produselor si solutiilor dezinfectante in curs de
utilizare.
(7) Utilizarea dezinfectantelor se face respectandu-se normele de protectie a muncii, care să previna
accidentele si intoxicatiile.
(8) Personalul care utilizeaza in mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la noile
proceduri sau la noile produse dezinfectante.
(9) In fiecare încapere in care se efectueaza operatiuni de curatare si dezinfectie trebuie sa existe in
mod obligatoriu un grafic zilnic orar, in care personalul responsabil va inregistra tipul operatiunii, ora
de efectuare si semnatura; aceste persoane trebuie sa cunoasca in orice moment denumirea
dezinfectantului utilizat, data prepararii solutiei de lucru si timpul de actiune, precum si concentratia
de lucru.
Sterilizarea
ART. 13 Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale, ale carei rezultate nu pot fi
verificate integral prin controlul final al produsului, trebuind sa fie supusa validarii, supravegherii
bunei functionari, precum si asigurarii unei pastrari corespunzatoare a materialelor sterilizate.
ART. 14 Sunt obligatorii controlul permanent al operatiunilor, respectarea permanenta a procedurilor
stabilite, precum si asigurarea conformitatii produselor la exigentele specificate in standardul EN ISO
9001/2000.
ART. 15 Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii reprezinta
o obligatie permanenta a unitatilor sanitare.
ART. 16 Toate dispozitivele medicale si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie dezinfectate,
curatate si dezinfectate, inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.
ART. 17 Organizarea activitatilor propriu-zise de sterilizare, precum si a activitatilor conexe, respectiv
curatarea, dezinfectia si impachetarea, stocarea si livrarea, va tine cont de necesitatea respectarii
circuitelor, a evitarii golurilor de control pe parcursul realizarii lor si a utilizarii altor spatii decat cele
anume desemnate.
ART. 18 Serviciul de sterilizare din unitatile sanitare de orice tip trebuie sa fie amenajat intr-un spatiu
special destinat, în vederea desfasurării activitatilor din etapele mentionate.
ART. 19 Organizarea activitaţii serviciilor de sterilizare cuprinde:
a) circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru dispozitivele murdare,
nesterile;
b) asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene si eliminarii incarcaturii
organice si a biofilmului de pe dispozitivele medicale;
c) verificarea starii de functionare a aparaturii;
d) spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea dispozitivelor medicale;
e) sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului;
f) procedurile de control si marcare a produselor finite;
g) tratarea neconformitatilor;
h) inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea asigurarii trasabilitatii (ISO
8402), care este un element de sistem de calitate si este parte componenta a materiovigilentei;
i) circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori;
j) instruirea personalului;
k) echipamentul de protectie al personalului.
ART. 20 In unitatile de asistenta medicala, sterilizarea se realizeaza prin metode fizice, abur sub
presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute, caldura uscata, precum si prin metode
combinate fizico-chimice.
ART. 21 (1) Dispozitivele medicale care nu suporta sterilizare la temperatura se sterilizeaza chimic
numai cu produse autorizate/inregistrate. In vederea unei bune practici medicale si eliminarii oricarui
risc in domeniul sanitar, orice utilizator este obligat sa tina evidenta tuturor procedurilor de sterilizare
chimica in Registrul de sterilizare chimica. Se vor completa obligatoriu:
a) produsul utilizat si concentratia de lucru;
b) data si ora prepararii solutiei de lucru;
c) ora inceperii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedura;
e) ora terminarii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
f) numele şi semnatura persoanei care a efectuat procedura.
(2) Acest registru va fi pus la dispozitia organelor de control sanitar si poate constitui, dupa caz, proba
medico-legala.
ART. 22 Sterilizarea cu vapori de apa saturati sub presiune trebuie sa fie metoda de electie, daca
dispozitivul medical suporta aceasta procedura.
ART. 23 Sterilizarea se realizeaza numai cu aparate de sterilizare autorizate şi avizate conform
prevederilor legale în vigoare.
ART. 24 Presiunea, temperatura si timpul de sterilizare reprezinta valori de siguranta pentru
eficacitatea sterilizarii in functie de aparat.
ART. 25 Trebuie respectate instructiunile de utilizare din cartea tehnica a aparatului cu privire la
temperatura, presiunea si timpul de sterilizare recomandate de producator, in functie de tipurile de
materiale de sterilizat ambalate.
ART. 26 Personalul medical responsabil cu respectarea calitaţii procedurilor de sterilizare va fi instruit
si calificat pentru fiecare tip de aparat de sterilizat si va face dovada de certificare a acestui lucru.
ART. 27 Instructiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afisa la loc vizibil.
ART. 28 La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune, care are sistem de
inregistrare automata a ciclului de sterilizare diagrama, se efectueaza analiza acesteia:
a) prin compararea cu diagrama-tip furnizata de producator;
b) prin analiza diagramei, urmarind presiunea şi temperatura atinse, inregistrate pentru fiecare faza a
ciclului, în functie de programul ales.
ART. 29 La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune care nu are sistem de
inregistrare automata a ciclului de sterilizare, pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se
urmareste pe panoul de comanda si se noteaza temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare faza a
ciclului. In aceasta situatie este obligatorie utilizarea indicatorilor biologici (bacteriologici).
ART. 30 Se verifica vizual integritatea pachetelor ambalate in hartie speciala sau pungi hartie plastic,
după care se inchide imediat colierul casoletelor.
ART. 31 Se verifica obligatoriu indicatorii fizico-chimici de eficienta ai sterilizarii:
a) virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic de lipit pe cutii, casolete, pachetele
ambalate în hartie speciala sau imprimate pe punga hartie plastic;
b) virarea culorii la indicatorii "integratori" plasati in interiorul fiecarui pachet sau într-un pachetel-test
in fiecare cos, verificandu-se temperatura, timpul si saturatia vaporilor.
ART. 32 Pentru materialele ambalate in pungi hartie plastic, verificarea se poate face prin
transparenta plasticului. Pentru materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face prin
verificarea pachetelului-test atasat la fiecare cos.
ART. 33 Materialul se considera nesterilizat si nu se utilizeaza cand virarea culorii indicatorilor nu s-a
realizat.
ART. 34 Este interzisa functionarea autoclavelor fara filtru sau cu filtru carbonizat.
ART. 35 Verificarea calitatii penetrarii aburului se realizeaza zilnic, inainte de efectuarea primei
sterilizari, cu ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului.
ART. 36 Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:
a) zilnic, daca la autoclava se sterilizeaza textile;
b) cel putin o data pe saptamana, la autoclavele care sterilizeaza instrumentar;
c) dupa fiecare reparatie a autoclavei.
ART. 37 În vederea controlului eficacitatii sterilizarii sunt admisi urmatorii indicatori biologici:
1. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suporti de bumbac sub forma de
peticele sau fire de ata in concentratii de 10^-6 UFC
Acestia se pun in interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce in autoclava odata cu materialul de
sterilizat si se realizeaza ciclul complet de sterilizare.
La sfarsitul ciclului, indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, insamantat si
incubat; citirea se face la 7 zile.
2. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suport si conditionat impreuna cu
mediul de cultura infiolat.
La sfarsitul ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior si se incubeaza. Citirea se face
la 24 sau 48 de ore.
Se recomanda citirea cu atentie a prospectului si respectarea recomandarilor producatorului.
3. Controlul bacteriologic al sterilizarii la autoclava cu suspensie de spori de Bacillus
stearothermophyllus in solutie nutritiva, cu indicator de pH
Mod de utilizare:
a) fiolele-test se introduc in autoclava la diferite niveluri printre dispozitivele medicale si materialele
supuse sterilizarii la 120 grade C. Se efectueaza sterilizarea la parametrii indicati de catre producator
(de exemplu, 120 grade C, timp de 30 de minute);
b) dupa sterilizare, fiolele sunt asezate într-un incubator de 56 grade C;
c) citirea rezultatelor:
- mentinerea aspectului (culoare, transparenta) nemodificat arata o sterilizare corecta;
- virajul la galben al indicatorului de pH si o usoara opalescenţa a continutului indica o sterilizare sub
parametrii de eficienta optima (au ramas spori viabili, s-au cultivat si au modificat aspectul
produsului).
Acest test nu este indicat pentru controlul sterilizarii la autoclava la temperaturi mai mari de 120
grade C.
Modificarea culorii violet a produsului la nuante de violet roscat pana la galben, chiar la scoaterea
fiolelor din autoclava, indica depasirea temperaturii de 120 grade C. Aceasta modificare de culoare se
datoreaza degradarii chimice a substratului din cauza temperaturii ridicate. Asemenea fiole nu mai
este necesar sa fie incubate, deoarece sporii din fiola au fost distrusi.
ART. 38 (1) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in cutii metalice perforate sau in
casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu conditia mentinerii cutiilor si casoletelor
inchise.
(2) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in pungi hartie plastic sudate este de doua luni
de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii ambalajului.
(3) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in hartie speciala (ambalaj in doua straturi de
hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la sterilizare.
ART. 39 Evaluarea eficacitatii sterilizarii se face:
1. Pentru fiecare ciclu:
a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmareste pe panoul de comanda si se noteaza
temperatura si presiunea atinse pentru fiecare faza a ciclului sau se analizeaza diagrama;
b) se citeste virarea culorii indicatorului pentru temperatura de pe banda adeziva; se citeste virarea
culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu abur sub presiune, care controlează timpul,
temperatura si saturatia vaporilor;
2. Zilnic:
a) se controleaza calitatea penetrarii aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick;
b) controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din statiile centrale
de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv automat de inregistrare
(diagrama).
ART. 40 Intretinerea (mentenanta) autoclavelor se efectueaza de un tehnician autorizat pentru
verificarea functionarii acestora, cu periodicitatea recomandata de producatorul aparatului, dar cel
putin o data pe trimestru.
ART. 41 Orice defectiune aparuta la autoclava necesita interventia tehnicianului autorizat.
ART. 42 Dupa interventia pe aparat se efectueaza:
a) verificarea parametrilor aparatului, urmarind inregistrarile de temperatura si presiune (pe panoul
frontal sau diagrama);
b) testul Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului;
c) controlul umiditatii textilelor.
ART. 43 Amplasarea, dotarea, exploatarea, intreţinerea, verificarea si repararea aparatelor, utilajelor
şi instalatiilor de sterilizare se fac conform prevederilor legale in vigoare.
ART. 44 Se utilizeaza numai aparate autorizate de Ministerul Sanatatii Publice.
ART. 45 Se vor elabora si afisa instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum si
masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari la fiecare loc de munca.
ART. 46 Asistenta medicala responsabila cu sterilizarea va fi instruita şi acreditata sa lucreze cu vase
sub presiune.

RISCURI SPECIFICE ACTIVITATII MEDICALE

Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate. Intrucat sunt rar vizibili, riscurile pe
care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in considerare.
Valori – limita de expunere profesionala.
Pana in prezent nu a fost stabilite valori-limita de expunere profesionala pentru agenti biologici, desi
unele State Membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala dintre agentii biologici
si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a e reproduce. In conditii favorabile, un
microorganism se poate inmulti considerabil, intr-o perioada foarte scurta de timp.

DEFINITIA AGENTILOR BIOLOGICI

Agentii biologici contaminanti sunt considerati agentii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci si paraziti)
prezenti la locurile de munca si care actioneza asupra lucratorilor ca urmare a manipularii unor
produse patologice sau a unor materiale contaminate. Acesti agenti biologici se pot transmite in mod
direct de la bolnavii care primesc ingrijiri medicale, de la animalele de laborator cu care se lucreaza,
sau indirect, prin obiectele contaminate cu produsele biologice (sange, urina, materii fecale) sau
patologice (ex. puroi) provenite de la bolnavi sau animale de laborator.
De asemenea, sunt considerati agenti biologici si substantele sau produsele biologice, care prin
manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sanatatii organismului uman, cum sunt hormonii
sau toxinele.
In categoria agentilor biologici sunt incluse si culturile celulare si endoparazitii umani care pot provoca
infectie, alergie sau intoxicatie.

a) Microorganism – entitate microbiologica celulara sau nu, capabila sa se reproduca sau sa transfere
material genetic.
b) Cultura celulara – rezultatul cresterii “in vitro” a celulelor isolate din organisme multicelulare.

CLASIFICAREA AGENTILOR BIOLOGICI

In functie de importanta riscului de infectare pe care il prezinta, agentii biologici se impart in patru
grupe:
I. Grupa 1 – agenti biologici care nu pot provoca imbolnavirea;
II. Grupa 2 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea si constituie un pericol pentru lucratori.
Propagarea in colectivitate a agentilor biologici din aceasta grupa nu este probabila. In general, pentru
aceasta grupa exista profilaxie si tratament eficace.
III. Grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol serios pentru
lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc de propagare in colectivitate, dar in
general exista profilaxie si tratament eficace.
IV. Grupa 4 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol serios pentru
lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc ridicat de propagare in colectivitate
sin u exista in general profilaxie si nici tratament eficace.

Conform domeniului de aplicare a directivei europene 2000/54/CEE, in clasificare sunt inclusi numai
agentii cunoscuti ca provocand boli infectioase la om.
Daca este cazul, se adauga indicatii asupra riscului toxic si alergic, potential al agentilor.
La stabilirea listei de agenti biologici clasificati nu vor fi luati in considerare microorganismele
modificate genetic.
Clasificarea agentilor biologici se bazeaza pe efectele acestor agenti asupra sanatatii lucratorilor
sanatosi.
Efectele particulare asupra lucratorilor a caror sensibilitate ar putea fi modificata pentru unul sau mai
multe motive, cum ar fi patologia preexistenta, administrarea de medicamente, imunitate deficitara,
sarcina sau alaptarea, nu sunt luate inh considerare in mod specific.
Activitatile in serviciile de sanatate de toate tipurile si activitatile in laboratoarele clinice si de
diagnostic sunt activitatile unde sunt identificati agentii biologici.

MODUL DE TRANSMITERE A AGENTILOR BIOLOGICI PATOGENI

Microorganismele (bacteriile, parazitii, virusurile si ciupercile) sunt prezente in mediul inconjurator,

deci implicit si in mediul de munca. Anumite microorganisme, pot provoca, singure, boli infectioase
mai mult sau mai putin grave. Numeroase infectii pot fi contractate de personalul sanitar in cadrul
exercitarii meseriei,altele prin contactul cu pacientii bolnavi sau purtatori de germeni patogeni.
Infectiile, care pot fi contractate, pot avea origine:
- bacteriana (ex. bacilul tuberculozei, stafilococi, streptococi, pneumococi, coli, salmonella, shigella,
antrax, vibrion holeric, antrax, leptospira, legionela, etc.)
- parazitara (ex. tenie, scabie, giardie, etc.)
- fungica (ex. candida albicans, histoplasma, actinomicete, aspergillus, etc.)
- virala (ex. adenovirusurile, herpesvirusurile, virusurile hepatice, HIV, gripale si paragripale, urlian,
rujeolic, enterovirusuri, etc.).

Agentii patologici pot sa patrunda in organism pe cale:

- respiratorie;
- digestive;
- sanguina;
- cutanata;
- mucoasa conjunctivala.

Calea respiratorie
Reprezinta calea cea mai probabila de infectare microbiana si cu toate acestea, cea mai putin luata in
seama, mai ales in cazul activitatii din laboratoare. Intr-adevar, un mare numar de manopere,
obisnuite in mediul sanitar, produc aerosoli care pot fi infectiosi. Acestia sunt produsi in tehnici de
centrifugare, zdrobirea celulelor, deschiderea fara precautie a flacoanelor vidate, manevrarea
lichidelor, agitarea mediilor, cantarirea pulberilor, improscari, flambarea anselor utilizate la
insamantarea mediului bacterian, recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii,
schimbarea asternuturilor bolnavilor, etc.
Propagarea aerosolilor infectati este cauzata si de existenta unor sisteme de ventilatie
necorespunzator intretinute sau rau concepute. Sistemele de ventilare defecte pot fi surse de infectare
chiar si in cladirile in care nu se lucreaza cu agenti biologici.
Aerosolii se pot propaga la distante mari si infectiozitatea lor depinde de natura agentului contaminant
si starea de imuno-rezistenta a persoanei ce risca sa fie contaminata, de rezistenta lor in mediul
exterior.

Calea digestiva
Una din caile de contaminare pe cale digestiva este pipetarea cu gura, care trebuie in totalitate
interzisa in laboratoare. Frecvent se produc contaminari pe cale digestiva datorita obiceiului de a fuma
in timpul activitatii “la patul bolnavului” sau in timpul activitatii in laboratoarele de analize medicale,
deficientelor de igiena sau erorilor de manevrare (boli cu transmitere digestive ca enterocolitele
acute, dizenteria, hepatita acuta virala tip A sunt considerate “boli ale mainilor murdare”).

Calea cutanata
Trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi,
muscaturi) si apare destul de frecvent in cursul diferitelor activitati medicale (recapisonarea acelor
dupan efectuarea tratamentelor injectabile, spalarea instrumentarului, in cursul interventiilor
chirurgicale, a tratamentelor sromatologice, taieturile si juliturile provocate de cioburi, transportul
deseurilor in saci necorespunzatori, manipularea necorespunzatoare a produselor biologice).
Este sufficient ca pielea sa prezinte o solutie de continuitate, chiar invizibila cu ochiul liber, pentru ca
particulele infectante sa patrunda usor in organism.
Hepatitele acute virale de tip B sau C apar frecvent la chirurgi sau stomatologi.

Calea mucoasa
Ochiul, fiind foarte vascularizat, iar conjunctiva bulbara avand o suprafata de contact cu mediul
ambient, reprezinta o cale importanta de contaminare, mai ales prin improscare oculara.
In acest sens se cunosc infectii virale oftalmice, datorita contaminarii ocularelor de la microscoapele
folosite colectiv, de tipul:
- conjunctivite adenovirale;
- infectii oculare cu virus herpetic;
- conjunctivite purulente cu coci patogeni;
- infectii oculare cu pioceanic;
- micoze oculare cu aspergillus si actinomicete.
De asemenea, mucoasa bucala si caile respiratorii superioare pot fi porti de patrundere a aerosolilor.
Bolile infectioase si parazitare sunt determinate de contactul cu agentii biologici sau manipularea
produselor biologice.
De exemplu: Hepatita virala tip B se poate transmite prin intepaturi cu ace contaminate in timpul
recoltarii de produse biologice de la pacientii internati.

Curatarea si dezinfectarea

ATNC (agenti transmisibili neconventionali)sunt rezistenti in mod special la metodele de dezinfectie

curente (caldura pana la 130o in mediu umed, peste 130o in caldura uscata, ultrasunete, ultraviolete,
radiatii ionizante, etanol, formaldehida…).
Exista recomandari pentru sterilizarea instrumentelor de chirurgie. In caz de risc de transmitere in
mediul de ingrijire sanitar reglementari ale unor tari memebre ale U.E. recomanda dupa faza de
curatare, fie o inactivare fizica cu autoclava la cel putin 134o timp de cel putin 18 minute, fie o
inactivare chimica timp de 60 minute la 20o, utilizand soda 1N sau solutie de Javel la 6o clorometrice
si diluata recent.
In situatia actuala este important de stiut ca aldehidele (formol, glutaraldehida…) sunt ineficiente
asupra ATNC si ca ele intaresc chiar rezistenta acestora la alte metode de dezinfectie.

In sectorul sanitar, locurile de munca cu risc de infectare crescut sunt:

- sectiile de boli infectioase;
- sectiile de dializa;
- sectiile de pneumologie si ftiziologie;
- laboratoarele de analize;
- locurile de prelevare si injectare;
- sectiile de sterilizare;
- sectiile de prosectura si medicina legala;
- locurile de prelevare a probelor de laborator;
- spalatoriile;
- blocurile operatorii;
- serviciile cardio-vasculare;
- serviciile de endoscopie.
EVALUAREA RISCULUI DE EXPUNERE LA AGENTI BIOLOGICI

METODE DE PREVENIRE A RISCURILOR BIOLOGICE

Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologic ice constituie un risc pentru sanatatea si
securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate:
• daca natura activitatii permite, angajatorul va evita, in mod prioritar, utilizarea unui agent agent
biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile de utilizare si in
stadiul actual de cunostinte nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatatea
lucratorilor;
• cand acest lucru nu este ethnic realizabil, tinand seama de activitatea si de evaluarea riscului,
angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere la cel mai scazut nivel pentru a proteja adecvat
sanatatea si securitatea lucratorilor respective, prin aplicarea urmatoarelor masuri de protectie
colectiva:
 limitarea la nivelul cel mai scazut posibil, a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi;
 conceperea proceselor de munca si a masurilor de control ethnic pentru a evita sau reduce la
minimum raspandirea agentilor biologici la locul de munca;
 masuri de protectie colectiva si/sau individuala atunci cand expunerea nu poate fi evitata prin alte
mijloace;
 masuri de igiena adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului sau propagarii accidentale
a unui agent biologic in afara locului de munca;
 utilizarea de panouri
UNITATI SANITARE (ingrijirea sanatatii)

Pericole/riscuri
– diverse infectii virale sau bacteriene cum sunt HIV, hepatita sau tuberculoza .
– inteparea cu ace de siringa contaminate.

Masuri de prevenire
– manipularea probelor biologice, a deseurilor ascutite, a lenjeriei si a altor materiale contaminate in
conditii de securitate;
– manipularea si curatarea petelor de sange si a altor lichide biologice in conditii de securitate;
– echipament de protectie adecvat – manusi, ochelari, imbracaminte;
– masuri igienice adecvate;
– decontaminare si masuri de urgenta in cazul scurgerilor accidentale;
– restrictionarea accesului;
– etichetare pentru securitatea biologica.