Gestionarea deșeurile

rezultate din
activitățile medicale în
instituțiile
medico-sanitare publice
Cuprins
Definiţie
Clasificarea deşeurilor
• Deşeurile nepericuloase
• Deşeurile periculoase
 Anatomo- patologice şi părţi anatomice
 Infecţioase
 Înţepătoare- tăietoare
 Chimice şi farmaceutice
Măsuri generale
Segregarea, ambalarea şi etichetarea
Depozitarea temporară
Transportul
Prelucrarea şi neutralizarea DAM
Responsabilii în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activităţile medicale
Principii şi modalităţi de gestionare a instrumentarului ascuţit
Riscurile ce însoţesc practicile curente în caz de deficienţă în cadrul sistemului de GDAM
Bibliografie
 Deşeurile medicale
Deşeurile medicale includ toate deşeurile generate de instituţiile sanitare, institutele de
cercetare şi laboratoare. In plus, aceastea includ deşeurile provenite din surse “minore” ori
“difuze”, ca cele produse în cursul îngrijirilor de sănătate întreprinse acasă.
Intre 75% - 90% din deşeurile medicale pot fi asimilate ca deşeuri menajere, fiind
transportate la rampa de depozitare a deşeurilor. Aceste deşeuri provin în principal din activitaţile
administrative şi menajere ale instituţiilor spitaliceşti şi pot include de asemenea deşeuri generate
în timpul întreţinerii.
Restul de 10 – 25% din deşeurile medicale este considerat periculos prezentând riscuri
asupra sănătăţii şi mediului.
 Clasificarea deşeurilor

Nepericuloase Periculoase

Chimice şi Înţepătoare- Anatomo-

Infecţioase patologice şi
farmaceutice tăietoare părţi anatomice
 Deşeurile nepericuloase
Sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor
medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a
oficiilor de distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca
deşeurile menajere.
Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când
sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase.
 În categoria deşeurilor nepericuloase
 Ambalajele materialelor sterile;
 Flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide
biologice;
 Ghipsul necontaminat cu lichide biologice;
 Hârtia:
 Resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase);
 Sacii şi alte ambalaje din material plastic;
 Recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide
biologice etc.
 Deşeurile periculoase
La rândul lor se clasifică în:
1. Deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind:
 Părţi anatomice,
 Material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi,
placente),
 Părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie,
 Cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare.
Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase conform precauţiunilor universale;
 2. Deşeuri infecţioase
sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte fluide biologice,
precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor
De exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente
care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi
alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate,
membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de
laborator folosite etc.;
 3.Deşeurile înţepătoare-tăietoare

sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu
de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au
venit în contact cu material infecţios. aceste deşeuri se consideră infecţioase conform
precauţiunilor universale.
 4. Deşeurile chimice şi farmaceutice

sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit,

medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele
folosite în laboratoare. substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a
depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit vor fi
considerate deşeuri chimice.
De exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc.
 SGDAM se bazează pe următoarele
măsuri generale:
 Măsuri organizatorice:
• aprobarea normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate
din activităţile medicale şi a metodologiei de culegere a informaţiei
pentru baza de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale;
întocmirea şi confirmarea actelor administrative : alcătuirea ordinului, în
baza căruia se va numi în funcţie persoana responsabilă de colectare şi
gestionare a deşeurilor medicale, determinarea funcţiei acestuia în baza
instrucţiunilor confirmate;
• pregătirea profesională a cadrelor, responsabile de gestionare a
deşeurilor medicale (atestarea cu certificat);
• instructajul personalului la angajare în iMs şi trimestrial despre
corectitudinea manipulării cu daM;
• alcătuirea schemei sGdaM în instituţia dată.
Schema SGDAM va conţine următoarele:
• Datele iMs, profilul activităţii;
• Informaţia despre necesităţile în consumabile
• Informaţia despre încăperea destinată depozitării temporare a daM;
• Informaţii despre existenţa contractelor cu întreprinderele de profil pentru
colectarea, transportarea deşeurilor periculose în punctele de neutralizare;
• Descrierea succintă despre ordinea de segregare, colectare primară;
• Determinarea indicilor cantitativi şi calitativi a daM zilnic, anual în baza
sondajului analitic;
• Schema iMs cu indicarea fluxului de circulaţie a daM în dependenţă de tipul
lor, de la locul de segregare către colectarea primară;
• Instrucţiunea de gestionare a daM, instrucţiuni pentru personalul medical şi
auxiliar
 Măsurile sanitar-tehnice

prevăd crearea condiţiilor optime pentru colectare,

transportare şi depozitare temporară în interiorul iMs,
conform normelor tehnice, cerinţelor sanitar-igienice,
actelor normative în vigoare.
GdaM este una din cele mai responsabile şi mai complexe măsuri în
ceia ce priveşte igiena spitalelor şi controlul infecţiilor. daM care sunt
produse în cadrul unităţilor medicale trebuie să urmeze întotdeauna un
curs adecvat şi bine definit, începând cu punctul lor de generare şi
finalizând cu neutralizarea lor.

Acest curs este cuprins din câteva etape: generarea, segregarea,

colectarea, transportarea în interiorul instituţiei, depozitarea în teritoriu,
transportarea în afara teritoriului (în caz de necesitate) şi în cele din
urmă, prelucrarea, distrugerea în afara teritoriului unităţilor medicale
(fig.1).
 Etapele Localizarea Fluxul de DAM

Etapa 1 Generarea

IM
segregarea la sursă
Fig.1 Etapa 2

Sinoptic Etapa 3 colectarea şi transportarea în

al interior

În IM
fluxului Etapa 4 depozitarea în
interior
de Etapa 5a opţional: tratare în interior
DAM
În afara IM

Etapa 5b opţional: transportarea în exteriorul iM

Etapa 6
tratarea în exteriorul iM
sGdaM se va considera perfect atunci când prin procesele tehnologice
raţionale se vor realiza numai beneficii fără crearea condiţiilor de
poluare a mediului. În ultimul timp tot mai mult sunt promovate
tehnologiile de prelucrare termică a deşeurilor medicale, cum ar fi
respectiv sistemul de sterilizare prin caldură a deseurilor sanitare – Hds
(Heat disinfections system). Prin astfel de tehnologii are loc
transformarea deşeurilor infecţioase în deşeuri similare celor menajere.
Prerogativele faţă de metodele de incinerare sunt: nu au loc emisii de
dioxine şi alţi poluanţi, se reduce la maximum cantitatea de deşeuri, iar
cele din urmă pot fi o parte depozitate, altele reciclate, reutilizate.
 Segregarea, ambalarea şi etichetarea.
Segregarea este una din cele mai importante etape în cadrul programului de
gestionare cu succes a daM. Datorită faptului că doar circa 10 – 25% din daM sunt
caracterizate de un nivel înalt de risc, costul pentru prelucrare şi distrugere poate fi
redus considerabil daca se utilizează o metodă de izolare adecvată.
În acest motiv se recomandă ca segregarea şi ambalarea să se efectuieze conform
sistemului de separare a deşeurilor după trei categorii (tab.2, fig.2 )
În cazul cînd o asemenea selectare nu se respectă , întreaga cantitate de deşeuri se
tratează ca fiind periculoasă.
 Fig.2. Segregarea practică a deşeurilor conform criteriului
„trei categorii” (periculoase, nepericuloase, tăietor-înţepătoare)
 DAM periculoase
Manuşi, halate, măşti, tifon,
bandaje, tampoane, spatule care
sunt contaminate vizibil cu sânge
sau alte produse lichide din corp.
Urina, pungi cu sânge, tuburi de
colectare, vase de sucţiune, vase şi  Sticle şi ampule stricate;
canistre folosite în scopuri
medicinale, tuburi pentru
hemodializă, linii intravenoase,
catetere.
Deşeuri deosebit de infecţioase
prelucrate în prealabil de
laboratoare medicale, saloane
pentru pacienţi.
Sunt considerate deşeuri
infecţioase potenţiale însă sunt
gestionate separat din motive
tehnice: ţesuturi, placente, organe.
DAM tăietor-înţepătoare DAM inofensive
 Ace şi seringi de unică Manuşi, halate, măşti, tifon,
bandaje, tampoane, spatule care
folosinţă;
nu sunt contaminate vizibil cu
 Scalpele;
 Lame; sânge sau alte produse lichide
din corp.
 Foarfece;
 Bisturii; Şerveţele, tampoane sanitare
(cu excepţia celor din saloanele
pentru pacienţi).
 Catetere intravenoase;
 Lame de sticlă. Ambalaje, cutii, învelişuri,
ziare, reviste, farfurii, căni,
ustensile de bucătărie, resturi
alimentare, vase, şerveţele,
prosoape din hârtie, pachete...
 Ambalarea deşeurilor
ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile
periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o
dată cu conţinutul.

Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare
sunt:
GALBEN - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice
şi farmaceutice);
NEGRU - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma
“pericol
biologic”
Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului:
“inflamabil”, “corosiv”, “toxic” etc.
 Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare
trebuie să aibă următoarele caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de
închidere definitivă să impiedice posibilitatea de contaminare a
personalului care manipulează deşeurile înţepătoare-tăietoare şi a
. mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba
română.
Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma
“pericol biologic”, linia de marcare a nivelului maxim de umplere,
unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată
responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive.
 Recipienţi pentru colectarea
deşeurilor tăietor-înţepătoare

.
Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din
carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci
din polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri sacii
trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice.
În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în
conformitate cu cerinţele beneficiarului.
În cazul înhumării în cimitire părţile anatomice sunt ambalate şi refrigerate, după care
se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. aceste cutii au un marcaj specific.
Cutii cu saci pentru colectarea
deşeurilor infecţioase
Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj
adecvat pericolului (“inflamabil”, “corosiv”, “toxic” etc.). ele se îndepărtează conform
prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase.

Recipienţi pentru colectarea deşeurilor chimice toxice

Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din
polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi “deşeuri nepericuloase”. În lipsa acestora se pot
folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.
Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identifi -
care a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi
data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip
marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.
 Depozitarea temporară
Trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere.
Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate
depozitării temporare.
Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare
vor respecta normele de igienă în vigoare.
Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească
72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi
eliminare finală.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară.
 Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul
iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost
prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor
amenaja ulterior.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să dispună de două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere
care să permită accesul numai persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform
normelor de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.
 Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită
depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în intervalul dintre
două îndepărtări succesive ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor
periculoase este o zonă cu potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul
construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere.

Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de

canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de
depozitare trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea
temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din
compoziţia deşeurilor periculoase.

Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul

prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).
Imagini din spaţiul de depozitare temporară
 Transportul
Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se
face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul
protejării personalului şi populaţiei generale.
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe
un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor.
Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu
ajutorul containerelor mobile.
Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după
fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
 Cărucioare pentru transportarea
deşeurilor medicale în interiorul IMS
 Transportul extern (în afara unităţii sanitare) al deşeurilor
periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate
cu reglementările în vigoare. Transportul deşeurilor periculoase pe
drumurile publice spre locul de eliminare finală se face pe rute avizate
de către autoritatea publică locală.
Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie conceput,
amenajat special şi avizat sanitar de Ministerul sănătăţii, centrul naţional
Ştiinţifico practic de Medicină preventivă.
Vehicul pentru transportarea deşeurilor medicale
periculoase privit din exterior şi interiorul remorcii
 Prelucrarea şi neutralizarea DAM
alegerea unei tehnologii petru prelucrarea şi distrugerea daM trebuie întotdeauna
realizată reieşind din obiectivul de reducere la minim a impacturilor negative asupra
sănătăţii şi mediului. Există câteva tehnologii de distrugere a daM:
• incinerarea în cuptoare rotătoare sau în incineratoare cu două camere;
• arderea în incineratoare cu o singură cameră;
• prelucrarea termică umedă (autoclavare);
• dezinfecţia chimică;
• iradierea cu microunde;
• Gunoiştea sanitară, inclusiv inertizarea şi incapsularea;
• reciclarea;deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se
includ în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.
 Responsabilii în domeniul gestionării
deşeurilor rezultate din activităţile medicale
 Managerul IMS (director, medicul şef);
 Medicul epidemiolog;
 Şeful de gospodărie;
 Medicul şef de secţie;
 Medicul curant;
 Asistenta (moaşa) şefă;
 Asistenta medicală (moaşa);
 Infirmiera;
 Îngrijitoarea pentru curăţenie.
 Principii şi modalităţi de gestionare a
instrumentarului ascuţit

instrumentarul ascuţit reprezintă cele mai problematice şi periculoase tipuri de

deşeuri generate în cadrul iM. Seringele şi acele sunt deosebit de periculoase deoarece
ele constituie o parte importantă a instrumentarului ascuţit şi foarte frecvent sunt
contaminate cu sânge.
 Procedurile de gestionare fără riscuri a instrumentarului
ascuţit trebuie să includă următoarele practici:

• un lucrător medical care realizează o injecţie sau angajatul care transportă deşeurile
activităţii medicale trebuie întotdeauna să poarte mănuşi corespunzătoare.
• toate acele şi seringele de unică folosinţă trebuie să fie aruncate imediat după ce au
fost utilizate. Acul niciodată nu trebuie acoperit cu căpăcelul, din moment ce
majoritatea accidentelor au loc atunci când surorile încearcă să pună căpăcelul pe ac
• nici într-un caz seringele sau acele (sau containerele pline) nu trebuie distruse
împreună cu gunoiul obişnuit, sau aruncate fără o prelucrare exterioară.
• instrumentarul ascuţit trebuie pus în containere speciale din carton, platic,
polietilen de densitate înaltă sau metal, rezistente la perforare şi impermiabile,
proiectate astfel încât obiectele să poată fi aruncate folosind o singură mână şi ca
nici un obiect să nu poată fi scos.
Containerul trebuie:
1) să fie etichetat cu simbolul internaţional care indică pericolul pentru viaţă;
2) să fie de culoare galbenă;
3) marcat „Pericol! instrumentar ascuţit contaminat, nu deschideţi”;

Aceste containere niciodata nu trebuie supraumplute, însă trebuie sistematic distruse,

odată ce au fost umplute la trei pătrimi. ele nu trebuie golite pentru a fi reutilizate, în
afara cazurilor, când sunt proiectate special pentru acest scop.
 Există două opţiuni de distrugere fără riscuri a acelor şi seringelor.

Prima soluţie - constă în aruncarea combinaţiei de ac plus seringă într-un recipient

rezistent la perforare şi impermiabil (fig. 3), care odată ce este umplut, urmează a fi
prelucrat sau distrus împreună cu un alt deşeu infecţios sau golit într-un loc pentru
instrumente ascuţite.
 Opţiunea 1. Eliminarea combinaţiei integre
eliminarea combinaţiei integre „seringă plus ac” cutiile protectoare descrise anterior,
totodată recomandate de oMs şi uniceF ce se aplică în toate ţările industrializate.
Această practică face posibilă reducerea leziunilor prin înţepare cu acul a
personalului medical, totodată este posibilă distrugerea prin ardere. arderea în aer
liber a cutiilor protectoare din carton în gropi poate fi considerată drept alternativă
în locurile îndepărtate unde nu există alte posibilităţi (fig.3).
Fig.3 Eliminarea combinaţiei integre „seringă plus ac”
 Opţiunea 2. Distrugerea separată a acului şi seringii

În această opţiune acul este separat de seringă. atracţia principală a acestei opţiuni
este că ea face posibilă reducerea (cu mai mult de 90%) a volumului de deşeuri
constituit din instrumentar ascuţit infecţios, care necesită manevrare specială.
Acele infecţioase sunt izolate într-un recipient rezistent la perforare înainte de ardere,
incinerare sau îngropare. seringa trebuie aruncată într-un mod protejat.
Acul poate fi sepatat de seringă în trei moduri: scos, tăiat sau distrus.
Modalităţi de separarea acului de seringă
 Riscurile ce însoţesc practicile curente în caz
de deficienţă în cadrul sistemului de GDAM
I. La etapa de segregare, colectare, transportare, depozitare
 lipsa pungilor, cutiilor de colectare şi nerespectarea “criteriile celor trei categorii” crează
riscul contactului direct cu deşeul infecţios şi înţepător.
 neasigurarea cu echipamente de protecţie corespunzătoare a personalului conduce la riscul
contaminărilor aerogene sau tegumentare.
 deficienţa în containere de transportare în interiorul spitalului crează pericolul contactării
personalului şi pacienţilor cu daM, respectiv poluarea mediului interior şi răspândirea
infecţiei în interiorul iM.
 depăşirea termenului de depozitare în interiorul iM mai mult de 48 ore deasemeni creşte
riscul răspândirii ifecţiilor în interior
II. La etapa de transportare, prelucrare externă a DAM

 lipsa mijloacelor tehnice, sau utilizarea containerelor inadecvate crează riscul

pierderii de daM precum şi de instrumentar ascuţit în timpul transportării
 amestecul seringilor şi acelor cu deşeurile menajere, absenţa unor unităţi speciale de
distrugere a deşeurilor, deasemenea eşecul de a pune restricţii de acces în locurile de
depozitare a deşeurilor pot duce la dispersarea în interiorul şi în afara iM, care ar
putea provoca un contact cu publicul în grneral şi ar constitui deasemenea o
ameninţare la adresa mediului înconjurător precum şi a sănatăţii.
 Bibliografie
Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale. EDIŢIA I.
Coordonator ştiinţific: V. PRISACARI, prof. univ., dr habilitat, om emerit.
Chişinău – 2008