Pregătirea pacientului

pentru investigațiile
radiologice și endoscopice
ale sistemului respirator
I. Noţiuni despre radiologie şi endoscopie.
•Radiodiagnosticul constituie o metodă de investigaţie clinică,
care ne furnizează date morfologice şi funcţionale foarte utile
pentru diagnostic, și, implicit, și pentru tratament.
•Radioscopia este o metodă de explorare radiologică care constă
în examinarea pe ecranul radioscopic a imaginilor pe care le dă
un fascicul de raze Roentgen dupa ce a traversat corpul expus.
•Endoscopie - metoda de examinare prin vizualizarea directă a
unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop.
•Endoscopul este un aparat optic, prevăzut cu un dispozitiv de
iluminare menit întroducerii în cavitatea de examinat, un sistem
de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe piese de
biopsie, perii de brosaj
Examinările radiologice se fac cu ajutorul razelor Roentgen
care sunt oscilaţii electromagnetice, dar cu o lungime de undă
foarte scurtă şi inaccesibilă ochiului. Pentru a le face vizibile,
în faţa lor se aşează un ecran format dintr-un carton acoperit cu
un strat de sulfură de zinc şi de cadmiu care sub influenţa
razelor Roentgen devin fluorescente.
Înlocuind ecranul fluorescent cu o placă fotografică, razele
Roentgen impresionează
suprafaţa fotosensibilă,
la fel ca şi razele de lumină.
Razele Roentgen au o putere de penetrabilitate foarte mare,
străbătând corpurile materiale, însă, în drumul lor ele sunt în
parte absorbite, în funcţie de ponderea anatomică a
corpurilor pe care le traversează.
Corpurile cu pondere anatomică mai mare absorb un
număr mai mare de raze, ele sunt radioopace, faţă de
corpurile cu pondere anatomică mai mică, care absorb un
număr mai mic de raze, deci sunt transparente pentru razele
Roentgen.
Corpul uman este format din ţesuturi a căror compoziţie
este foarte diferită. Absorbţia inegală a razelor Roentgen
de ţesuturile corpului uman stă la baza
radiodiagnosticului. Întru-cât intensitatea fluorescenţei
ecranului este în funcţie de cantitatea şi intensitatea
razelor Roentgen care cad pe el, imaginea de pe ecran va
reflecta compoziţia, respectiv radioopacitate sau
radiotransparenţa ţesuturilor prin care trec razele în
drumul lor. Astfel ia naştere imaginea radioscopică.
Radioscopia este metoda cea mai expeditivă de examinare
radiologică. Bolnavul este aşezat între sursa de raze Roentgen şi
ecran, imaginea fiind citită imediat.
Radioscopia asigură o orientare rapidă, dă o imagine
dinamică, reflectă modificările funcţionale ale organului
examinat şi evidenţiază prin mişcarea bolnavului sub ecran şi
zonele ascunse ale organelor.
Dacă în locul ecranului, razele Roentgen vor cădea pe
placa fotografică, atunci conform aceluiaşi principiu va lua
naştere imaginea radiografică.
 Radiografia este fixarea imaginii radiologice pe o
placă fotografică, fiind un document obiectiv, care poate fi
păstrat şi pentru comparaţii ulterioare.
Este mai bogată în detalii, putând fi consultat de
mai mulţi specialişti.
Radiografia dă o imagine momentană, statică.
 Radiografia de contrast

Se folosesc substanţe de contrast dizolvate pe ulei (iodolipol,

lipoiodol, şi pe apă - diodon, bronhobrodil, umbradil ş.a.).
Substanţele de contrast se introduc printr-un cateter dc cauciuc,
sub controlul ecranului radiologie, în bronhiile cercetate.
Explorarea se efectucază după o anestezie a căilor respiratorii
superioare.
Angiopulmonografia este o metodă de explorare
radiologică însoţită de o contrastare artificială a
vaselor circuitului mic pentru a soluţiona unele
probleme diagnostice (aprecierea stadiului de
dezvoltare a unui cancer pulmonar, volumul unei
intervenţii chirurgicale la bolnavii cu procese
inflamatoare cronice, tuberculoză). Mediul de
contrast (Cardiotrast- 70%) injectat în una din
venele periferice este purtat de fluxul sanguin şi
parcurge calea fiziologică a sângelui. În felul
acesta obţinem angiopulmonograma generală
Istorie:
Razele X au fost descoperite de către fizicianul Wilhelm Röntgen, în anul
1895. Acesta obișnuia să petreacă foarte mult timp singur în laboratorul său și
să lucreze, făcând experimente cu fasciculele de electroni (raze catodice).
Într-una din zile, pe când lucra cu tubul său Crookers (tub cu raze catodice),
iar curentul electric „curgea” practic prin tub, Röntgen a observat că o placă
acoperită cu fosfor din spatele lui a început să străluceacă
Datorită experienței și intuiției, fizicianul a realizat faptul că descoperise ceva
foarte important. Dacă alți oameni de știință presupuneau că tubul Crookers
emitea un singur tip de radiații – razele catodice, Wilhelm și-a dat seama că
tubul emitea și un al doilea tip de radiații care puteau „călători” și în afara lui.
Le-a numit raze X. După publicarea descoperirilor, lumea științifică a fost
extaziată. Razele X aveau aplicații în mai multe domenii, iar în anul 1901
Wilhelm Röntgen a primit Premiul Nobel pentru Fizică.
La scurt timp, însă, au început să apară și efectele negative ale razelor X – s-
au înregistrat arsuri ale pielii, căderea părului și chiar apariția cancerului, mai
ales că unele persoane au fost expuse la aceste raze chiar și câteva ore. În
timp, tehnica s-a îmbunătățit, iar astăzi cu ajutorul razelor X specialiștii pot
observa ce se întâmplă în corpul uman fără a interveni chirurgical, dar și fără
riscuri.
 II. Pregătirea bolnavilor pentru examenul radiologic-
microradiografia

Scop: Studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor, a

modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea
diagnosticului.

Pregătirea psihică a pacientului pentru microradiografie:

1. Se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea
2. Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie;
3. Se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul
examinării
 Pregătirea fizică a pacientului:

1. Se dezbracă complet regiunea toracică se îndepărtează

obiectele radioopace
2. Se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mîinele pe şolduri
şi coatele aduse înnainte
3. Cînd poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în
poziţie şezînd sau în decubit dorsal;
4. În timpul examinului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile
cerute de medic
Zona ce nu este expusă examinării se va proteja cu piese speciale
- șorț, guler.
Îngrijirea pacientului după examen:

1. Pacientul va fi ajutat să se îmbrace;

2. După terminarea examenului radiologic, va fi condus la pat;
3. Se notează în foia de observaţie examenul radiologic efectuat, data.
 Bronhoscopia

Def. Bronhoscopia reprezintă explorarea arborelui traheo-

bronşic. Se efectuiază cu bronhoscopul rigid sau flexibil
(fibronhoscopul).
Bronhoscopul rigid se compune dintr-o serie de tuburi metalice de
30-40 cm., în lungime şi 4-9 mm., diametru. Prevăzut cu un canal
central ,,de observare şi lucru,, şi laterale de iluminare, administrate
de oxigen
Bronhoscopul rigid standard, tip Jackson, pentru adulți, are 7 mm
diametru și o lungime de 40 de cm.
Are iluminare la vârf și găuri de ventilație pe lateral, tot lângă vârf,
pentru a facilita ventilația.
Se introduce trans-oral și necesită skill-uri din partea celui care
efectuează procedura, cât și anestezie generală.
Introducerea unor telescoape cu design special îmbunătățeste
imaginea.
Telescoapele pot fi poziționate în așa fel încât bronhoscopistul să
poată vedea toate orificiile bronhiilor lobare.
Avantajele bronhoscopului rigid sunt faptul că oferă o cale aeriană
mai largă, mai controlabilă, lucru care-l face dezirabil pentru
îndepărtarea corpilor străini (care necesită introducerea unor
intrumente pentru apucat).
Fibrobronhoscopul e mai uşor acceptat de pacient. Imaginea este
transmisă printr-un sistem de fibre optice.
Bronhoscopul flexibil sau fibrobronhoscopul (FOB) este un
aparat cu posibilitate de mobilitate mare în două direcții, format în
principiu din două componente:
a. componenta flexibilă care reunește:
 fasciculul optic pentru imagine
 fasciculul optic pentru iluminare
 fibre metalice pentru comanda mecanică a angulării distale a
instrumentului
 canalul de lucru (unic sau multiplu) pentru aspirație și
instrumentar accesoriu
b. componența de comandă care reunește:
 sistem de lentile pentru mărirea imaginii
 sistem de pârghii și maneta de control a angulării distale
 intrarea în canalul de lucru
 supapa de etanșare a canalului de lucru
 Scopul:
Explorator:
1. Pentru examinarea mucoasei arborului bronşic.
2. Pentru recoltarea sputei.
3. Pentru recoltarea materialului biologic pentru analiza.

Terapeutic:
1. Înlăturarea corpilor străini, polipilor.
2. Întroducerea medicamentelor.
3. Aspirarea secreţiilor abundente din căile respiratorii.
CĂI DE EFECTUARE
Se poate efectua bronhoscopia pe două căi:

1. pe cale nazală, la care se poate efectua o anestezie locală

mai rapidă și mai simplă, dar care nu asigură o anestezie
corespunzătoare a traheei; din acest motiv este mai puțin
utilizată
2. pe cale bucală, oferind avantajul unui examen satisfacător al
faringelui în timpul anesteziei locale și în timpul pătrunderii
bronhoscopului flexibil; deasemenea se permite o
anesteziere de calitate a traheei.
 Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare:

Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare:

 Măști de unică folosință sau casolete cu măști sterile,
mănuși sterile, casolete cu tampoane și comprese de tifon sterile;
pense porttampon; oglindă frontală, seringă laringiană, tăviță
renală, aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele
sterilizate.
• sterilizarea componentelor aparatelor principale și a anexelor
se face ținând cont de instrucțiuni (fiecare componentă are alt
mod de sterilizare, prevăzut în instrucțiuni (de ex. ultraviolete,
glutaraldehidă, etc)
• se verifică sursa de lumină și corecta cuplare a cablurilor
• se verifică aspiratorul și etanșeitatea legăturilor
• vor fi la îndemână: flaconul cu anestezic (xilina 1% sau
2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu soluție de
adrenalină 1%, seringi de 10 ml de unică folosință,
tampoane, comprese de tifon)
• suprafața mesei pe care se află instrumentarul e încalzită la
40- 45°, pentru a preveni aburirea instrumentarului optic.
 EFECTUAREA TEHNICĂ
Pacientul este informat asupra procedurii.
Se inițiază anestezia locală, după cum s-a descris mai sus, instruind
pacientul asupra necesității acesteia pentru confortul procedurii și
așteptând câteva minute între instilarea orală, aspirarea pe cale nazală
și eventual gargara cu anestezic local diluat în ser fiziologic.
Anestezierea mucoasei traheale se va face la debutul introducerii
fibroendsocopului, iar la pătrunderea în bronhiile primitive se va mai
suplimenta cu 1-3 ml lidocaină anestezia locală.
Pacientul este rugat să își îndepărteze bijuteriile sau
piesele vestimentare particulare din zona cervicală/
toracică. Pacientul primește un halat de unică folosință și i
se montează o cale de acces venos periferic (braunulă sau
cateter venos periferic). Deasemenea, i se aplică un
pulsoximetru digital.
Bronhoscopia în anestezie locală se realizează cu pacientul
în șezut, pe un scaun.
 EFECTUARE PROPRIU-ZISĂ
Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente
medicale)
o asistenta I așează pacientul pe scaunul de examinare, în șezut, cu
spatele drep, conectează pacientul la sursa de oxigen, asigurându-se
că acesta primește debitul recomandat de medic
o se plasează în spatele pacientului, îi fixează piesa bucală (pipa)
aflată în trusa fibroscopului, pe care o va avea sub control tot
timpul examinării, imobilizând-o din lateral cu indexul și degetul
mijlociu, de la ambele mâini
o asistenta II servește medicul cu instrumentele și materialele
solicitate
o Ambele asistente, înainte de examinare, se vor spăla pe mâini și
vor purta bonetă și mască
o Medicul introduce partea flexibilă a FOB prin lumenul piesei
bucale (pipei) .
o După pătrunderea bronhoscopului în trahee, cât și la pătrunderea
în bronhiile primitive, se instilează un supliment de anestezic
(câte 2 ml).
o Saliva va fi aspirată cu ajutorul unui aspirator, de către asistenta
II, din timp în timp.
o Se vizualizează întâi partea afectată a arborelui traheo-bronșic,
continuându-se cu partea indemnă.
o Se vizualizează corzile vocale, traheea (urmârind eventuale
leziuni ale mucoasei, tumori sau semne de compresie), carina
(care trebuie să se vadă bine și să fie mobile cu respirația),
precum și ambele bronhii primitive, ca și toate orificiile lor
lobare (care trebuie să fie libere de formațiuni tumorale, corpi
străini, compresii, inflamații, sângerări sau secreții excesive).
Supravegherea pacientului după bronhoscopie
 Pacientul este condus în salon
 Se interzice consumul de alimente pentru 1-2 ore
 Se supraveghează paramentrii vitali: pulsul, TA, respireția
 Dacă apar modificări se anunță medicul
 Incidente şi accidente după bronhoscopie

1. Hemoragii
2. Infectarea cu diferiţi germeni patogeni
3. Disfagie
4. Dureri retrosternale
5. Cefalee
6. Insomnie
7. Tuse
8. Expectoraţie
9. Stare subfebrilă.