Tehnica radiologica de

examinare a toracelui
PREGTIREA I ASISTAREA BOLNAVILOR LA
EXPLORRILE RADIOLOGICE
Cele mai importante metode radiologice de
diagnostic .
Radioscopia: metoda expeditiv
- Pacientul pozitionat in ortostatism intre ecran si
tubul de raze X;
- imaginea e citit in timp real pe monitor;
- Ofera imagine dinamic descpre morfologie i
funcia organelor toracelui;
- dezavantaj: iradiere mare pentru pacient timpul
petrecut la aparat este crescut; aprecierea imaginii e
subiectiv.
Radiografia
- ofer mai multe detalii;
- poate fi pstrat i comparat/ examinata de mai
multe persoane;
- d o imagine static, dar timpul de examinare
este scurt.
Seriografia
Seriografia realizeaz radiografii intite pe un
singur film.

TEHNICI DE INVESTIGARE pentru regiunea

cervicala si a toracelui.
RADIOSCOPIA TELEVIZATA
examen dinamic al diafragmelor, leziunilor pleuropulmonare- timpul inspirator, manevre Valsalva,
tuse, pozitie si incidenta
RADIOGRAFIA PULMONARA: incidente fata,
profil , oblica, Hirtz etc
MRF - microradiofotografia
depistare in masa, doza de iradiere ~ rgr. toracice,
cost redus- excluda din protocoale cfm legislatiei
actualizate
TRANZITUL BARITAT in leziuni ale mediastinului
posterior, pneumopatii de inhalatie
BRONHOGRAFIA locul e luat de bronhoscopie si
CT (bronsiectazii, malformatii bronho-pulmonare)

1. Radioscopia
Radioscopia este metoda radiologic cea mai simpl,
rapid i ieftin. Ea const n examinarea la ecranul
aparatului Rentgen a imaginilor pe care le formeaz

fasciculul de raze X, dup ce a traversat o anumit

regiune anatomic i se bazeaz pe urmtoarele
proprieti ale razelor X: propagare n linie dreapt,
penetrabilitate, absorbie inegal i fluorescen.
Radioscopia ne furnizeaz date importante asupra
aspectului morfologic (de ansamblu, raporturile,
mobilitatea, punctele dureroase ale organelor) i
funcional; disociaz imaginile.
Radioscopia trebuie efectuat sistematic, dup un
anumit plan ncepnd cu examenul de ansamblu,
continund cu examenul pe regiuni, succesiv i
simetric n diferite incidene. Ea trebuie s aib o
durat scurt pentru a iradia ct mai puin bolnavul
i examinatorul.

Avantaje:
- metod ieftin;
- permite examinarea aspectului morfologic i
funcional al organelor;
- permite disocierea imaginilor, prin posibilitatea
examinrii bolnavului n mai multe incidene.
Dezavantaje:
- nu identific leziunile mici (sub 5-6 mm);
- metod subiectiv;
- nu se obine un document pentru controlul
ulterior;
- iradiaz mult bolnavul.

2. Radioscopia cu amplificator de imagine

RADIOSCOPIA cu AMPLIFICATOR de IMAGINE i
TELEVIZIUNE
Progresele realizate n domeniul electronicii au dus
la creterea calitii acestei metode de examinare,
att prin aportul informaional, ct i printr-o serie
de alte avantaje:
- reduce doza de radiaii cu aproape 50%,
asigurnd protecia ideal a bolnavului i medicului;
- mrete gradul de luminozitate a ecranului de
3.000 pn la 6.000 de ori fa de radioscopia
obinuit;
- realizeaz imagini care pot fi analizate i
interpretate la lumina zilei;
- evideniaz leziuni mici;
- imaginea poate fi transmis la distan de ecran
pe aparate de televiziune aflate n alte ncperi;
- imaginea poate fi nregistrat pe film radiografic
sau band magnetic cu posibilitatea redrii ei
ulterioare.

3. Radiografia
Metoda de explorare radiologic care se bazeaz pe
proprietatea razelor X de a impresiona emulsia
filmelor radiografice, pe care le face capabile, dup

developare, s redea imaginea obiectului strbtut

de fasciculul de raze X.
Imaginea radiografic
Emulsia fotografic expus la fotoni X este
impresionat i, prin developare, se nnegrete. n
acest fel filmul radiografic poate evidenia imaginea
latent coninut de fasiculul de electroni emergent
din corpul traversat, nnegrindu-se n zonele n care
radiaiile ajung fr s fie absorbite i rmnnd mai
transparent n acele pri n care se proiecteaz
formaii, care au absorbit n ntregime sau n msur
mai mare fotonii incideni.
Imaginea radiografic este negativul imaginii
radioscopice, deoarece elementele opace pentru
razele X apar luminoase (albe) pe radiografii n timp
ce elementele transparente dau o imagine
ntunecat. Astfel, la nivelul toracelui, plmnii,
datorit coninutului lor aeric, rein ntr-o msur
mic radiaiile deoarece aerul i gazele au un
coeficient de atenuare redus. Datorit densitii lor
mici, vor aprea pe radiografie ca imagini mai
ntunecate separate ntre ele de imaginea alb,
radioopac, a opacitii mediastinale.
Avantajele radiografiei:
- este o metod obiectiv;
- reprezint un document, care s se poat
compara cu alte imagini;
- poate pune n eviden leziunile mici chiar de
civa milimetri;
- iradierea bolnavului este mai mic.
Dezavantaje:
- este mai costisitoare dect radioscopia;

- necesit numeroase filme pentru a putea urmri

funcia unor organe.

4. Metode speciale de explorare Radiografia cu

raze dure sau cu supravoltaj
Acest tip de radiografie se efectueaz cu 110-150
KV i este utilizat pentru studiul structurii unor
imagini complexe. Astfel putem identifica printr-o
opacitate lichidian un proces patologic al
parenchimului pulmonar (de exemplu: putem
identifica o tumor de parenchim mascat pe
radiografia standard de o pleurezie), putem
identifica cu uurin vasele pulmonare, broniile,
ganglionii.
Radiografia cu dubl expunere
Const n efectuarea a dou expuneri succesive pe
acelai film. Este utilizat pentru studiul mobilitii
coastelor i diafragmului prin aprecierea gradului lor
de deplasare n inspir i expir.
Seriografia
n situaia n care trebuie s se studieze diversele
aspecte ale unui organ n micare sau diferitele faze
ale aceluiai fenomen, care se succed n mod rapid,
exist dispozitive speciale numite seriografe, care
permit s se efectueze pe aceeai pelicul dou sau

mai multe radiografii la intervale de timp mai mult

sau mai puin scurte.
Seriografia este utilizat n mod curent n
examenul tractului gastro-intestinal i efectuarea
acestor seriografii este de regul nsoit de
observarea radioscopic, care alege momentul cel
mai potrivit pentru expunerea radiografic, realiznd
aa-zisele radiografii intite.

5. MRF (microradiofotografia)
este o metod de investigaie radiologic care
const n fotografierea imaginii pe filme de 7/7 cm
sau 10/10 cm.
Filmele obinute sunt examinate cu lupa sau la un
negatoscop
Metoda este foarte util pentru depistarea
afeciunilor toracice i cardiace cu extensie n mas:
TBC, silicoz, cancer bronhopulmonar, malformaii
cardiace, valvulopatii etc.
Considerata ca metoda de expunere in masa la
radiatie ionizanta este intezisa cfm. normelor UE.

Explorarea radiologica a plamanilor, pleurei si

mediastinului
RADIOSCOPIA
examen dinamic al diafragmelor, leziunilor pleuropulmonare- timpul inspirator, manevre Valsalva,
tuse, pozitie si incidenta

RADIOGRAFIA PULMONARA: incidente fata,

profil , oblica, Hirtz etc
MRF
depistare in masa, doza de iradiere ~ rgr. toracice,
cost redus- excluda din protocoale cfm legislatiei
actualizate
TRANZITUL BARITAT in leziuni ale mediastinului
posterior, pneumopatii de inhalatie
BRONHOGRAFIA locul e luat de bronhoscopie si
CT (bronsiectazii, malformatii bronho-pulmonare)

Pregatirea pentru examinare radioscopica

medicul are acces la FO a pacientului si cunoaste
anamneza, datele clinice i de laborator ale
bolnavului.
Radioscopia toracelui ne d imaginea de ansamblu
a aparatului respirator, fr ns s ne poat pune n
eviden detaliile fine ale unor leziuni.
Pacientul este examinat standard in pozitie
ortostatica, dezbracat la bustul gol. Alte pozitii:
orizontal, prin culcarea stativului/ mesei, n poziie
Trendelenburg si in sezut cand aparatele permit.
Mai nti se examineaz toracele n ansamblu.
Dup aceea se micoreaz diafragmul i se
examineaz diferitele regiuni pulmonare: se incepe
de la vrful plamanului drept, se coboara pana la
hemidiafragnul drept, se trece de partea stanga si se
continua pana la apex-ul stang. Apoi se analizeaza
sinusurile costo-diafragmatice, mediastinul, cordul,

micrile diafragmului. Aceasta metoda microseaza

timpul de expnere a pacientului la radiatie ionizanta.

Pregatirea pentru examinare radiografica

Aceeasi pregatire ca la examinarea radioscopica
dar cu posibilitattea efectuarilor de incidente
suplimentare
Reprezint transpunerea pe film radiografic a
imaginii radioscopice. Se poate efectua fr
substan de contrast sau se poate asocia i
substan de contrast .
Se fac radiografii toracice pentru a distinge
leziunile mici i pentru a avea documente
comparative ale evoluiei leziunilor ce dorim s le
urmrim.
Ca tehnic, aceste radiografii trebuie fcute la
distan de 2 m, pentru a nu aprea leziuni mrite i
deformate (teleradiografii).
Pe filmul radiografic evidentierea desenului
pulmonar sugerat de vasele pulmonare (arterele),
vizibil de la hil pana in mantaua pulmonara
(periferie).
Pacientul exte examinat standard in pozitie
ortostatica, dezbracat la bustul gol. Alte pozitii:
sezut, decubit dorsal, lateral etc

INCIDENTE
Postero-Anterioara
Antero-Posterioara

Oblica
Profil
Pozitie sezut, decubit dorsal, ventral, lateral
Incidente speciale
Cu substanta de contrast baritata
Cu substanta de contrast pe baza de iod
Cu compresie dozata

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN

EXPLORAREA TORACELUI
Pregatirea salii de examinare
Pregatirea casetelor, substantei de contrast,
irigator.
Curatarea aparatului dupa anumite examene
efectuare: tranzit baritat, irigografie, fistulografie etc
Inregistrarea datelor pacientului
Instruirea pacientului cu privire la examinarea ce
urmeaza a fi facuta
Semnalarea contraindicatiilor la expunerea la
radiatie ionizanta sau la administrareaa
substanteilor de contrast
Pozitionarea corecta a pacientului in functie de
segmentul de examinat sau tipul de examinare
Selectarea elementelor electrice optime in functie
de dimensiunile particularitatile paciantului si a
examenului ce urmeaza a fi efetuat
Cunoasterea normelor de radioprotectie pentru
personal si pacient.

Aplicarea normelor de protectie impotriva

infectiilor nosocomiale si a contaminarii suprafetelor
si a spatiului de lucru.
Cunoasterea normelor de asepsie in manevrele
interventionale.
Mentinerea curateniei aparatului si a instalatiilor
conexe.

Pozitionarea filmului radiografic incidente:

n incidena postero-anterioar, standard, partea
dreapt a filmului trebuie aezat la stnga
examinatorului. Pentru aceasta, arcul aortei este
poziionat spre partea dreapt a examinatorului, la
fel fornix-ul tot spre partea dreapt a
examinatorului.
n incidena OAD coloana vertebral de pe film
trebuie s fie aezat spre stnga examinatorului,
iar cordul i sternul spre dreapta.
n OAS coloana vertebral se aeaz spre dreapta
examinatorului.

Radiografia pulmonara incidenta de fata (PA)

Bolnav in ortostatism cu peretele toracic anterior
lipit de caseta portfilm; barbia se sprijina pe
marginea casetei. Film 35/ 35 cm Raza centrala
patrunde prin zona apofizelor spinoase ale
vertebrelor toracale T5-T6 Distana focar film 1.5-2

m Regim electric 50-80 kV i mAs. Timp de expunere

scurt0,01-0,02 s. Apnee

Radiografia pulmonara incidenta de profil

Bolnav in ortostatism in profil strict, aplicat cu partea
de examinat pe caseta portfilm. Film 35/35 cm Raza
central intra in mijlocul cutiei toracice pe linia
axilara. Distana focar film 1-1.20 cm Regim electric
80-100 kV i mAs. Timp de expunere scurt 0.80-1,0
s. Apnee

Radiografia pulmonara Fleischner (studiul

varfurilor pulmonare).
n poziia cu faa la ecran, pentru a putea examina
mai bine scizurile se ntrebuineaz poziia numit
lordoz (Fleischner). n poziia de lordoz, bolnavul
face un pas nainte de la stativ, i nclin coloana
dorsal napoi, apoi innd capul flectat pe piept,
pn ce atinge stativul cu umerii, abdomenul fiind
nainte n contact cu ecranul.
n incidena de fa, postero-anterioar, se
examineaz mai nti bolnavul aezat cu faa la
ecran, apoi bolnavul se ntoarce i se examineaz cu
spatele la ecran.

Radiografia pulmonara incidenta AP pozitia

sezand Bolnav in ortostatism sau sezut. Film 35/ 35
cm Raza central centrata pe regiunea
mediosternala superior liniei mamelonare

Radiografia pulmonara incidenta AP, pozitia

decubit dorsal (supinatie)

Radiografia pulmonara decubit lateral

(revarsate pleurale) raza orizontala Bolnav in
decubit lateral Film 35/35plasat in contact cu
peretele toracic opus regiunii prn care intra raza

centrala NB: se obtine hipertransparenta in

hemitoracele opus mesei datorita respiratiei mai
bune.

Efectuarea examinarii radioscopice pozitii

oblice n incidenele oblice, bolnavul este rsucit:
- cu umrul drept la ecran i cu faa la ecran
poziia oblic anterioar dreapt (OAD);
- cu umrul stng la ecran i cu faa la ecran
poziia oblic anterioar stng (OAS);
- cu umrul drept la ecran i cu spatele la ecran
poziia oblic posterioar dreapt (OPD);
- cu umrul stng la ecran i cu spatele la ecran
poziia oblic posterioar stng (OPS).

ANATOMIA RADIOLOGICA Pasii de urmat in

interpretarea radiografiilor + TC:
Executie corecta a cliseelor

Analiza continatorului
schelet : coloana, stern, coaste, clavicule, cap
humeral
parti moi: perete toracic,glanda mamara, axile, gat,
diafragm
Analiza continutului
pleura
plaman
mediastin

Anatomia plamanului - segmentatie

Plamanul: transparent la razele X

Bronhiile: contribuie la imaginea radiologica a
desenului pulmonar. In traiectul lor merg alaturi de
ramurile arteriale si se impart identic cu acestea
imaginea se sumeaza sau se sustrage din imaginea
ramurilor arteriale, atenuand opacitatea ramurilor
arterei pulmonare sau scotandu-le in relief cand
ramurile bronsice sunt adiacente si paralele cu cele
arteriale.
Desenul pulmonar: variaza in raport cu locul unde il
studiem regiunea hilului constituie nucleul opac al
plamanului; regiunea desenului principal unde se
realizeaza numeroase ramnificatii din arterele

lobare, realizeaza imagini radiologice vizibile;

regiunea retelei secundare, fievare linie rezultand
din suprapunerea elementelor vasculare si septurilor
conjunctivale; la periferie este mantia pulmonara
(aprox. 2cm) unde nu se observa desenul pulmonar
din cauza dimensiunilor reduse (doar zgomot de
fond radiografic al plamanului);
Hilurile: regiunea unde vasele si bronhiile ies din
mediastin si patrund in parenchimul pulmonar.

ARTERA PULMONARA
-Se imparte in mediastin in doua ramuri principale
care transporta sangele in plamanul drept si stang.
Fiecare ram reprezinta componenta opaca a hilului;
fiecare ram are forma unui arc de cer, a unei virgule
cu convexitatea spre exterior.
-Artera pulmonara dreapta este mai larga, este mai
lunga si proemina mai adanc in aria pulmonara; de
partea stanga este mascata de umbra cordului.
VENELE PULMONARE
-In pozitie ortostatica nu sunt vizibile decat la baze
(pe rgr. standard) si in jurul hilurilor (pe rgr. cu raze
dure).
-Venele pulmonare sunt relativ orizontale pentru
lobul inferior si perpendiculare pe ramurile arteriale.
DESENUL PRINCIPAL
Din trunchiurile arteriale lobare iau nastere vase,
exprimate prin opacitati pe filmul radiografic, care
iradiaza divergent de la hiluri spre periferie,
constituind desenul principal.

La nivelul desenului principal de observa benzi

opace date de vasele situate in plan frontal care
sunt orientate in diverse sensuri. In ochiurile retelei
formate de aceste opacitati se observa opacitati
miconodulare/ nodulare rezultate din proiectia
ortograda a vaselor orientate in plan sagital,
alaturate inelului transparent al bronhiei respective.
Reteaua secundara: elementele vasculare isi
diminua calibrul pe masura ce se departeaza de hil
si se impart in ramuri secundare, tertiare apoi
terminandu-se in lobulare.
ARIILE PULMONARE
1.Etajul superior (campul pulmonar superior):
impartit de clavicula in portiunea varfului si
portiunea subclaviculara;
2.Etajul mijlociu (campul pulmonar mijlociu): impartit
printr-o linie verticala imaginara in regiunea axilara
si portiunea hilului propriu-zis;

Segmentatia pulmonara
Plamanul drept (P.D.):
3 lobi
10 segmente
Plamanul stang (P.S.):
2 lobi

9 segmente

SEMIOLOGIE GENERALA
1.Asimetrie de forma, dimensiuni si
transparenta a celor doua hemitorace
2.OPACITATI
a.Numar
b.Localizare
c.Forma

d.Dimensiuni
.punctiforme
.micronodulare ( pana la 3mm)
.nodulare ( : 3mm - 1cm)

.macronodulare ( peste 1cm)

.intinse
.masive
e.Intensitate
f.Structura
.omogena
.neomogena : calcificari, transparente
g.Contururi
a.netitate
b.forma
h.Relatii cu vecinii
3.HIPERTRANSPARENTE
a.difuze desen pulmonar vizibil
b.Circumscrise
a.cu inel opac fin
b.cu inel opac gros
4.IMAGINI MIXTE = hidro-aerice

Examenul radiologic al cordului

Radioscopia
Radioscopia, cea mai simpl metod radiologic de
explorare a aparatului cardiovascular.
Furnizeaz date att asupra aspectului morfologic
(form, volum, situaia n torace, mobilitate n
diferite poziii sau cu micrile respiratorii), ct i
asupra aspectelor funcionale (btile cordului i
vaselor mari, viteza de circulaie).
Radioscopia permite efectuarea examinrii n diferite
poziii, standard in ortostatism, ce confer cele mai
bune condiii de examinare si permite rotirea
bolnavului n jurul axului longitudinal. Examinarea n
decubit dorsal si lateral posibil la pacientii ce nu pot
sustine pozitia ortostatica in conditiile posibilitatii
efectuarii radiografiei, nu este preferata.

Datorit distanei mici focus-ecran, imaginea

radioscopic apare mrit i deformat.

Radiografia cordului Cord fata

Bolnav in ortostatism, mainile pe solduri cu palmele in afara,
coatele si totracele in contact cu stativul
Film 35/ 35 cm
Raza central patrunde la nivel T6
Distana focar film 1,5 2,0 m (daca aparatele permit chist 2,5
3,0 m)
Regim electric 60 kV i 300 mAs.
Expunere in apnee Pentru cord profil se poate mari tensiunea sau
reduce distanta cu 1 metru. Bolnavul asezat cu bratul stang ridicat,
mana in spatele cefei, bratul drept indepartat de peretete tooracic.

Inima este un organ musculo-cavitar, tetracameral

(2 atrii si 2 ventricule), situat in cavitatea toracica, in
mediastin.
Inima are forma unui trunchi de con globulos, cu
axul lung indreptat oblic in jos si spre stanga, cu
varful (apexul) spre diafragm.
Capacitate la adult de 500-600 ml si o greutate
medie de 260 g

Lungimea inimii variaza de la 12 la 14 cm, la adult,

cu o latime de 9 cm.
Din punct de vedere morfologic, inima este
impartita de un sept longitudinal in: inima dreapta,
continand sange venos pe care-l trimite in mica
circulatie si inima stanga cu sange arterial, care este
trimis pe cale aortica, in marea circulatie.
Invelisul extern, pericardul, este format dintr-un
strat extern, fibros si un strat intern, seros, intre care
se gaseste cavitatea pericardica, plina cu lichid
pericardic secretat de stratul seros.
Marimea cordului variaza cu varsta, in raport cu
cavitatea toracica. Radiologic, indicele cardio-toracic
(diametrul cordului fata de diametrul cavitatii
toracice) este de 60% sau mai putin la copii si adulti.
3.Etajul inferior (campul pulmonar inferior): impartit
printr-o linie verticala imaginara in regiunea
sinusului costo-diafragmatic si regiunea sinusului
cardio-frenic;

Opacitatea cardio-vasculara are forma vag

triunghiulara; pe laturi prezinta 2 arcuri pe dreapta si
3 arcuri pe stanga.
Arcurile sunt delimitate intre ele prin intranduri
(puncte) notate cu D pe dreapta si S pe stanga
aceste puncte sunt localizate la intretaierea arcurilor.
Arcurile drepte
Conturul drept prezinta 2 arcuri principale aproape
la fel de lungi.
Arcul inferior drept este format de conturul lateral
al atriului drept si se intinde intre punctul D (locul de
intrare al VCS in AD) si punctul D (locul de intrare al
VCI in AD);
D reprezinta varful sinusului cardiofrenic drept
Arcul superior drept- vena cava superioara; la
adult, in pozitie ortostatica, conturul este constituit
din aorta ascendenta si este usor bombat atunci
cand este determinat de catre VCS conturul drept
este liniar.
Arcurile stangi
Conturul stang al cordului este constituit din 3 arcuri:
Arcul superior stang-Butonul aortic pleaca din
punctul A si se intinde pana la A.
Arcul mijlociu stang A-S, reprezinta conturul lateral
al trunchiului arterei pulmonare. La acest nivel
opacitatea cardiaca prezinta o depresiune numita
golful cardiac, a carei adancime este dependenta
de pozitia diafragmului. Arcul mijlociu poate fi plan,
concav sau convex, cu batai sincrone cu ale arcului
aortic si in sens invers cu ale ventriculului stang.
Arcul inferior stang S-S, constituit din conturul
lateral al ventriculului stang.

Atriul stang este situat posterior fata de celelalte

cavitati ale cordului si nu ia parte in mod normal la
formarea arcurilor chiar in unele cazuri patologice
arcul mijlociu mare si bombat se explica prin
proeminenta trunchiului arterei pulmonare si nu prin
proeminenta atriului stang;
Urechiusa stanga: poate realiza conturul lateral al
cordului, fiind o zona muta la partea inferioara a
AMS, desupra punctului S.

Silueta cordului
La persoane longilinii, in toracele astenic, are
pozitia aproape mediana, axul longitudinal fiind
aproape vertical, varful cordului fiind aproape de
linia mediana;
Cordul in picatura sau suspendat, are conturul
inferior descoperit de diafragm, mai ales in inspir; se
intalneste in normal sau la emfizematosi (explicat
prin pozitia joasa a diafragmului;
La pacienti hiperstenici cu torace larg si scurt, la
picnici, la obezi;
Axul longitudinal este mult inclinat pe orizontala,
unghiul de inclinatie este mic, cordul pare culcat pe
diafragm si se desfasoara in sens transversal spre
stanga;
Marginea dreapta pare scurta, fiind in parte
mascata de cupola diafragmului;
Cordul senil este orizontalizat;

Cordul copilului mic se apropie de tipul orizontal;

pediculul vascular este mai larg iar butonul aortic
este sters pana la 4 ani;
Dupa varsta de 2 ani pana la 6 ani configuratia se
apropie de cea a adultului;
La gravida este un cord orizontal, ca si in
afectiunile abdominale prin ridicarea diafragmului;
Diametrul maxim al cordului, masurat de la linia
mediana la marginea stanga + diametrul pana la
marginea dreapta nu trebuie sa depaseasca
diametrul transvers maxim al toracelui. De
asemenea marginea dreapta a cordului nu trebuie sa
depaseasca 1/3 din diametrul total al inimii.
Conturul posterior al ventriculului stang, vena cava
si dafragmul formeaza triunghiul cavei. Acesta
este diminuat in momentul hipertrofiei inimii stangi.

INCIDENTE
Postero-Anterioara
Antero-Posterioara
Oblica
Profil
Pozitie sezut, decubit dorsal, ventral, lateral
Incidente speciale
Cu substanta de contrast baritata
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN
EXPLORAREA TORACELUI
Pregatirea salii de examinare
Pregatirea casetelor, substantei de contrast
baritate daca este cazul.
Inregistrarea datelor pacientului
Instruirea pacientului cu privire la examinarea ce
urmeaza a fi facuta

Semnalarea contraindicatiilor la expunerea la

radiatie ionizanta sau la administrarea substanteilor
de contrast
Pozitionarea corecta a pacientului in functie de
tipul de examinare
Selectarea elementelor electrice optime in functie
de dimensiunile particularitatile paciantului si a
examenului ce urmeaza a fi efetuat
Cunoasterea normelor de radioprotectie pentru
personal si pacient.
Aplicarea normelor de protectie impotriva
infectiilor nosocomiale si a contaminarii suprafetelor
si a spatiului de lucru.
Cunoasterea normelor de asepsie in manevrele
interventionale.
Mentinerea curateniei aparatului si a instalatiilor
conexe.
Explorarea radiologica a cordului
RADIOSCOPIA - posibilitatea observarii batailor
cordului, examen dinamic al diafragmelor, posibile
leziunilor pleuro-pulmonare, revarsat pleural.
TELERADIOGRAFIA;
TOMOGRAFIA PLANA
KIMOGRAFIA
TRANZITUL BARITAT amprentarea data de
camerele cordului esofagului.

Examenul radioscopic televizat - ISTORIC

Furnizeaz date privind:
forma;
dimensiunile cordului i vaselor mari;
pulsaiile cardio-vasculare, n diverse incidene
(fa, profil, OAD, OAS), cu tehnici i
manevre speciale asociate.
Limite: depinde de gradul de pregtire a celui care l
execut.
Examenul teleradiografic toraco-mediastino-pleuropulmonar - ISTORIC
reproduce aproape fidel mrimea i forma real a
cordului i vaselor mari;
vizualizeaz elemente structurale fine.
Limite: nu furnizeaz date despre pulsaiile cardiovascular
Examenul radiokimografic - ISTORIC
se face cu ajutorul a dou tipuri de
radiokimograme:
- un tip n care grila se deplaseaz cranio-caudal
(sau de la dreapta la stnga), filmul
radiografic fiind fix;
- alt tip la care grila este fix, iar filmul se
deplaseaz cranio-caudal.
conturul este reprezentat de o linie cu dinturi de
2-4 mm numite croete.
Tomografia plan linear - ISTORIC
realizat prin deplasarea asincron, de sens
contrar a tubului i casetei cu filmele
radiografice, bolnavul stnd nemicat;
pune n eviden calcificrile valvulare;
faciliteaz msurarea dimensiunilor arterei
pulmonare drepte.

Imaginea cordului i a vaselor mari n incidena de

fa sau PA cu evidenierea conturului drept (vena
cav superioar atriul drept) i a conturului stng
(buton aortic arter pulmonar, auriculul stng i
ventriculul stng).
IMAGINEA CORDULUI SI A VASELOR MARI

IMAGINEA CORDULUI SI A VASELOR MARI

Imaginea cordului i
ambele spaii se
vaselor mari n
evideniaz bine n
inciden de profil stng
proba Valsalva.
opacitatea cardiac
are o margine
anterioar i una
posterioar n sens
cranio-caudal;
marginea anterioar
este format din aorta
ascendent, conul
arterei pulmonare,
ventriculul drept;
marginea posterioar
este format pornind de
sus n jos: atriul stng,
vena cav inferioar;
ntre stern i
opacitatea cordului se
afl spaiul retrosternal
Grawitz ;
ntre cord i coloana
vertebral se afl
spaiul retrocardiac al
lui Holzknecht;

Imaginea cordului i
vaselor mari n
inciden OAD aspect
normal:
AS: atriul stng, AD:
atriul drept, AO: aorta,
AP: artera pulmonar,
VD+VS: ventriculii
cardiaci; poziionarea
pacientului n OAD

Tehnica radiografica incidente de

fata si profil
Bolnav in ortostatism cu
peretele toracic anterior
lipit de caseta portfilm;
barbia se sprijina pe
marginea casetei.
Film 35/ 35 cm
Raza centrala patrunde
prin zona apofizelor
spinoase ale vertebrelor
toracale T5-T6
Distana focar film 1.5-2 m
Regim electric 50-80 kV i
mAs.
Timp de expunere
scurt0,01-0,02 s.
Apnee

Bolnav in ortostatism in profil strict, aplicat cu partea de

examinat pe caseta portfilm.
Film 35/35 cm
Raza central intra in mijlocul cutiei toracice pe linia
axilara.
Distana focar film 1-1.20 cm
Regim electric 80-100 kV i mAs.
Timp de expunere scurt 0.80-1,0 s.
Apnee

Incidenta oblica (OAS) sau (OAD)

Pacient in ortostatism
Bratul stang ridicat, mana pe ceafa iar bratul drept
indepartat de peretele toracic.
Pacientul pozitionat initial cu fata la caseta, se
intoarce cu 30-50grade astfel incat sa aduca axila
stanga si regiunea pectorala stanga pe caseta
Fara grila

Raza centrala intra prin regiunea toracica dreapta

in partea sa mijlocie.
Pentru OAD caseta se aplica pe dreapta.

Tranzitul baritat esofagian in explorarea

cordului
Pregatirea

substantei de contrast baritate pentru ingerare

se foloseste o pasta baritata astfel incat undele
peristaltice esofagiene sa o impinga lent.
Pacientul

in pozitie de profil strict, isi umple gura cu pasta

baritata, ridica bratele pe cap si inghite la indicatia
medicului.
Bolul

baritat este urmarit scopic in pasajul lui catre

stomac, in cazul in care esofagul este amprentat si se
doreste evidentierea imaginii, poate fi executata o achizitie
radiografica si imprimata pe film imaginea.

Insuficienta mitrala cresterea in

dimensiuni a AS cu amprentarea
esofagului si impingerea acestuia
spre posterior.