Artefacte de malfunctie (de aparat si

utilizator):
Ring artefact (eroare de detectori)
Artefacte de miscare (pot fi diminuate
prin sedarea
pacientului, reducerea timpului de
scanare si
coordonarea respiratiei)
Efectul de volum partial este artefactul
cel mai
frecvent intilnit. Este datorat folosirii
unei sectiuni prea
groase fata de dimensiunile structurii de
interes.
Operatorul determina grosimea
sectiunii in functie de regiunea
explorata. Pentru torace si abdomen
se folosesc sectiuni de 8 sau
10 mm, in timp ce baza craniului, fosa
posterioara sau coloana

trebuiesc examinate cu sectiuni mai

fine, 2-5 mm. O structura poate
fi inclusa in grosimea unei sectiuni in
intregime sau numai partial.
Valoarea densitometrica a voxelului
depinde de media atenuarii
tuturor structurilor din interiorul ei.
Daca o structura are imagini
nete pe o sectiune, ea va aparea bine
definita (cazul aortei sau cavei
abdominale). Efectul de volum partial
survine atunci cind structura
nu ocupa in intregime grosimea unei
sectiuni : de exemplu cind
structura include o parte a corpului
vertebral si o parte a discului
adiacent, definirea leziunii va fi slaba.
Aceasta se intampla si in cazul
organelor care se subtiaza in cadrul
unei sectiuni precum polul renal
sau vezica biliara.

Pregatirea examinarii presupune

informarea pacientului

despre metodologia examinarii, posibile

reactii la
substantele de contrast si efectul nociv
al examinarii dar
si a medicului asupra unor date menite
sa previna
eventualele accidente sau sa ajute la
interpretare
precum:
existenta unor episoade alergice
anterioare la substanta
de contrast iodate sau a unor boli
alergizante;
functia renala (nivelul crescut al
creatininei contraindica
explorarea cu contrast, iar la pacientii
care urmeaza
dializa pentru insuficienta renala cronica
explorarea CT
cu contrast va preceda cu cel mult 24
sau 48 ore
dializa);

 functia tiroidei (administrarea

contrastului la
hipertiroidieni poate cauza crize
tireotoxice, iar la cei
care urmeaza tratament cu iod
radioactiv ineficientizeaza
tratamentul prin blocarea tiroidei);
nivelul glicemiei (se impun precautii in
administrarea
contrastului la diabetici);
investigatiile CT sau prin alte metode
imagistice
anterioare pot ajuta la elaborarea
diagnosticului sau prin
comparatie la precizarea gradului de
raspuns ori evolutie
a bolii;