MARIN ELENA-CATALINA

AMR 2B

RADIOGRAFIA ABDOMINALA
În medicină, o radiografie a abdomenului (numită și abdomen
direct sau abdomen gol ), ceea ce înseamnă că nu se utilizează un mediu de
contrast ) este o tehnică de imagistică medicală utilizată pentru
examinarea diagnosticului abdomenului .
constă de obicei dintr-o radiografie plană frontală centrată pe abdomen, cu pacientul în
decubit dorsal. Adesea examinarea este completată de o radiografie toracică în picioare
(pentru a exclude aerul sub diafragmă sau etiologii toracice care se prezintă ca durere
abdominală) și o radiografie în picioare a abdomenului (pentru a diferenția obstrucția de
ileus prin examinarea nivelurilor de aer / apă gastrointestinală tract).
Radiografia abdominală nu este de obicei utilizată pentru a studia bolile multor organe
abdominale, cum ar fi rinichii , ureterele și vezica urinară , deoarece aceste structuri
sunt dificil de evaluat cu această metodă (de exemplu, rinichii pot să nu fie vizibili din
cauza gazelor intestinale suprapuse). În schimb, este utilizat pentru a studia afecțiunile
gastro-intestinale, cum ar fi obstrucția intestinală și calculii biliari și, în unele
circumstanțe, și pietrele la rinichi . Razele X ale abdomenului pot
diagnostica constipația , deoarece scaunele sunt ușor vizibile. Poate fi, de asemenea,
foarte util în evaluarea plasării corecte a dispozitivelor interioare, cum ar fi
un stent ureteral.

Prin radiografia abdominala  simpla se pot pune in evidenta pneumoperitoneul,

acumularea anormala de aer in tractul digestiv, prezenta unor mase abdominale,
abcese intraabdominale, prezenta calculilor radioopaci sau micsti, prezenta unor
calcificari, a corpilor straini radioopaci.

Prezenta anormala de gaze in tractul digestiv

Sectoarele tubului digestiv care in mod normal contin aer sunt stomacul si colonul.
Intestinul subtire nu contine aer. Acesta il strabate amestecat cu alimentele. Uneori, la
aerofagi sau la bolnavii imobilizaţi la pat, aerul poate fi prezent sub formã de bule sau
coloanã continuã care nu trebuie sã depãşeascã 6 – 8 cm. La sugari, distribuţia aerului
în tractul intestinal diferã de cea a adultului. Dupã naştere, aerul înghiţit se distribuie la
întreg tractul intestinal. Dupã 6 luni, odatã cu alimentaţia diversificatã, distribuţia gazelor
începe sã semene cu cea a adultului.
 MARIN ELENA-CATALINA
AMR 2B

Ocluzia intestinului subtire

În primele ore se observã aeroenterie care destinde intestinul, apoi se constatã
acumularea de lichid realizându-se clasicele imagini hidroaerice.
Ele sunt localizate în centrul abdomenului, au diametrul mare longitudinal şi sunt
dispuse etajat. Contururile neregulate datorită valvulelor conivente sunt mai bine vizibile
în porţiunea jejunalã. Distensia ansei nu le aplatizeazã. La nivel ileal contururile anselor
sunt netede.

Ocluzia intestinala la nivelul colonului

 aerocolie progresivã care se opreşte la nivelul obstacolului. Dacã valva ileocecalã este
incompetentã apare aeroileie. Dilatarea peste 9 cm în diametru a cecului este
susceptibilã de perforaţie.
 nivelele hidroaerice au localizare perifericã şi sunt foarte largi

Calcificarile abdominale
1. Calculi biliari, renali, pancreatici sau ai vezicii urinare
2. Calcificări intraabdominale:
 calcificări ale ganglionilor
 calcificări arteriale
 calcificările venoase se mai numesc fleboliţi.
 calcificări hepatice şi splenice mici, rotunde, multiple, diseminate.
 enteroliţi
 calcificarea glandelor suprarenale
 chiste calcificate

Pneumoperitoneul = prezenţa aerului liber în

cavitatea peritoneală.
Se evidenţiază pe radiografiile în poziţie verticală ca o zonă transparentă semilunară,
localizată sub una sau ambele cupole diafragmatice. Cantitatea de aer poate fi foarte
mică apărând ca o linie discretă, curbliniară subdiafragmatică, sau foarte mare atingând
o înălţime de 4-5 cm.

În radiografiile efectuate în decubit lateral stang, imaginea trebuie căutată între faţa
laterală a ficatului şi peretele costal, iar în cele efectuate în decubit dorsal cu raza
orizontală şi film lateral – periombilical sau între ansele intestinale care apar bine
conturate de aerul dintre ele.