1. Metodologia examinării tubului digestiv.

Examen radioscopic simplu televizat

-simplu
-cu mijloace de contrast
cu lichid
gazos
Examenul radiographic
-simplu-nativ
-cu mijloace de contrast
lichide: sulfat de bariu
gazoase: aer,CO2
mixte: dublu contrast
Examene angiografice
-arteriografia
-flebografia
-limfografia
Examenul scintigrafic(izotopi radioactivi)
Examenul ecografic
Tomografia computerizata
Rezonanta magnetica
Endoscopia

2. Radiografia abdominală pe gol. Indicații. Structuri anatomice posibile de

depistat.
--Tehnici de examinare fără substanţă de contrast
Radiografia abdominală – poate evidenţia corpi străini radiopaci, calculi la diverse nivele,
calcificări, imagini patologice ca pneumoperitoneul sau imagini hidroaerice.
Radiografia abdominala simpla aduce chirurgului infirmarea sau confirmarea
diagnosticului afectiunii pe care o presupune ca fiind factorul cauzal al suferintei
chirurgicale pentru care pacientul s-a prezentat la medic. Subliniem faptul ca in
anumite cazuri, „absenta” semnelor patognomonice pentru un proces patologic nu
inseamna in mod absolut, negarea acestui proces. In aceste cazuri este indicata
repetarea dupa un anumit timp a unui nou examen radiologic.

 Traumatisme abdominale

Au ca imagine radiologica in radiografia abdominala pe gol, pneumoperitoneul, nivelele

hidroaerice, leziuni osoase asociate (coloana, bazin, coaste) sau opacitatea circumscrisa unui
organ pe cale de rupere (de ex. splina).

Pneumoperitoneul poate proveni prin efractia unui viscer cavitar sau a peretelui abdominal.
Absenta sa nu exclude existenta unei perforatii viscerale. Imaginile hidroaerice pot aparea in
pareza post-traumatica sau in evolutia unei peritonite traumatice; descoperirea unei fracturi ne
va face sa gandim la eventualele leziuni ale unor organe din bazin. Structuri anatomice care
sunt atasate de os prin fascii, ca de exemplu vezica si uretra, pot fi rupte in fracturi de bazin.
Stergerea umbrei psoasului reflecta de regula aparitia unui hematom retroperitoneal sau alta
colectie lichidiana. Imaginea unui retropneumoperitoneu- dupa rupturi ale peretelui posterior
duodenal.

Radiografia abdominala simpla

Poate evidentia prezenta unui calcul biliar, renal, ureteral, vezical sau calcificari ale
pancreasului si poate evidentia umbrele unor tumori intraabdominale sau retroperitoneale.

Pancreatita acuta

Are ca expresie radiologica, in radiografia si radioscopia abdominala pe gol, prezenta unor

semne indirecte:

-un meteorism predominant pe jumatatea stanga a colonului transvers;

-absenta nivelelor lichidiene in ansele intestinale;

-prezenta unui ileus reflex in jurul regiunii pancreatice, concretizat prin dilatatia gazoasa a
primei anse jejunale, situate in cadranul superior stang al abdomenului, „ansa santinela” a lui
Levitan;

-aerocolie segmentara a colonului transvers- semnul lui Gobiet;

-estomparea conturului marginii muschiului psoas, predominant pe dreapta;

-prezenta unui revarsat peritoneala, cu largirea spatiilor parieto-colice;

-limitarea miscarii diafragmului stang;

-absenta pneumoperitoneului;

-uneori, prezenta de calculi biliari radioopaci;

-discret epansament preural sau atelectazie lamelara la baza plamanului stang (semnul
Hulten).
Semne directe: opacitati crescute liniare cu calcificari pancreatice sau imagini de calculi.

Infarctul mezenteric

In radiografia abdominala pe gol, are ca semne radiologice o incetosare abdominala, uneori cu

nivel de lichid orizontal, traducand un epansament intraperitoneal. Ansele intestinale sunt
dilatate, stranse una de alta, imobile, ingrosate.

Hernia diafragmatica

Poate fi evidentiata prin:

-o elevare a hemidiafragmului, prin care s-a produs hernierea viscerelor abdominale in

cavitatea pleurala;

-deplasarea mediastinului mai spre dreapta (cel mai frecvent herniile diafragmatice sunt in
stanga);

-uneori, o imagine hidroaerica supradiafragmatica.

3. Anatomia radiologică a intestinului subţire.

Intestinul subtire se extinde de la nivelul unghiului duodenojejunal Treitz la valvula
ileocecala corespunzand intestinului mediu embrionar. Are o lungime de 5 - 6 m si este
format din jejun si ileon. Limita dintre aceste 2 segmente nu poate fi stabilita cu
precizie.

Jejunul este situat mai sus, central si spre stanga, iar ileonul mai jos spre dreapta si la
nivelul pelvisului. Jonctiunea ileocecala reprezinta portiunea fixa a intestinului, usor de
decelat imagistic. Valva ileocecala se proiecteaza in lumen fiind situata pe fata interna
a cecului. Cele 2 buze valvulare, dispuse in cioc de pasare, cea superioara mai
proeminenta, dar mai scurta, cea inferioara mai lunga delimiteaza un lumen filiform.
Alteori valvula este situata pe peretele cecal posterior sau extern. Proiectia ei
ortograda determina un defect de umplere rotund cu centrul intens radioopac sau
stelat.

Examenul in strat subtire evidentiaza relieful mucos. Falturile Kerkring sau valvulele
conivente care proemina in lumenul intestinal determina un aspect caracteristic al
reliefului mucos ce se mentine chiar si in conditiile unei distensii marcate a lumenului.
La nivel ileal, aceste valvule au inaltimea mult redusa, de aceea suprafata mucoasei
pare neteda.

Ileonul terminal este orientat oblic ascendent spre cec, portiunea sa finala
asemanandu-se cu un cap de porumbel sau cap de sarpe. Pliurile mucoase sunt liniare,
paralele cu axul intestinal.

Aparatul limfatic - reprezentat de foliculi si placi Payer este bogat reprezentat la nivel
ileocecal. In mod normal, aceste structuri anatomice nu se vad radiologic.
4. Anatomia radiologică a colonului.
Colonul este dispus in forma de cadru la periferia abdomenului; are o lungime de 150 cm, iar
grosimea peretelui de 3 mm.

Segmentele colonului: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent,

sigmoidul, ampula rectala, anusul au un calibru in descrestere progresiva.

Cecul - portiunea initiala si si cea mai larga a colonului este separata de colonul ascendent
printr-un plan ce trece prin valvula ileocecala. Aceasta, situata pe fata lui interna, protrude in
lumen. Este formata din 2 buze, superioara, mai scurta, si inferioara, mai lunga, care
delimiteaza un lumen.

Vazuta ortograd, valvula are o forma stelara datorita convergentei pliurilor spre orificiul ileal.
Valva cu un continut grasos ridicat, realizeaza o imagine lacunara rotunda, bine delimitata,
diametrul ei nedepasind 3 cm

Colonul ascendent continua cecul, are un traiect ascendent - este acoperit de peritoneul
posterior care reprezinta o structura a spatiului pararenal anterior. Lateral santul paracolic
reprezinta o cale de propagare a lichidelor din spatiile subdiafragmatice spre pelvis.

In regiunea hepatica, colonul isi schimba directia devenind transversal, formand unghiul
hepatic.

In traiectul sau spre stanga, intersecteaza rinichiul drept, duodenul II, capul pancreatic si este
situat intraperitoneal.

Mezocolonul transvers fixeaza colonul la fata anterioara a pancreasului.

Epiplonul se insera pe fata antero-superioara a colonului tansvers. Portiunea sa proximala,

ligamentul gastrocolic, se extinde spre marea curbura a stomacului fiind mai lunga. Portiunea
inferioara este situata anterior anselor intestinului subtire.

Unghiul splenic este fixat prin ligamentul frenocolic, care limiteaza inferior loja splenica,
constituind un baraj in calea difuzarii infectiilor din pelvis spre spatiul subdiafragmatic stang.

Colonul descendent incepe la flexura stanga devenind din nou retroperitoneal. El vine in raport
cu rinichiul stang.
 Fig. 231 Segmentele colonului 1-cecul, 2 unghiul hepatic, 3-unghiul splenic, 4-colonul descendent, 5-
sigmoidul, 6 ampula rectala, 7 apendicele

Colonul sigmoid se intinde intre 1/3 medie a osului iliac si vertebra a 3-a sacrata.

El este intraperitoneal fiind suspendat de mezosigmoid.

Rectul este portiunea terminala a colonului, are o lungime de 15 cm si un calibru mare in

portiunea ampulara. Treimea superioara este acoperita de peritoneu care se reflecta anterior
spre uter si vagin la femeie si vezica urinara la barbat. In acest reces exista anse ileale si
ansele colonului sigmoid.

Canalul anal are o lungime de 3 cm si se termina la anus avand un traiect oblic spre posterior.

Fig. 232 Relieful mucos al colonului

Cele 3 tenii care sunt mai scurte determina formarea haustrelor la nivelul colonului proximal.
La nivelul colonului distal haustrele sunt rezultatul contractiei active a teniilor. Haustrele sunt
separate prin falturi care nu circumscriu complet colonul. Ele sunt mai numeroase in segmentul
proximal.

Colonul are un continut aeric mare care pe radiografiile simple, in decubit dorsal, se localizeaza
mai ales in portiunea transversa care este situata mai anterior.
5. Tonus. Definiţie.
Stare de tensiune uşoară si permanentă în care se află în mod normal muşchii scheletului.

Tonusul este o uşoară contracţie musculară declanşată de către nervi in urma reflexului
miotatic. Tonusul confera muşchiului o anumită consistenţă la palpare iar articulaţiilor o
anume rigiditate indispensabilă menţinerii posturilor corpului. Hipotonia (scăderea
tonusului) şi hipertonia (accentuarea lui) sunt semne diagnostice importante în cursul
paraliziilor sau comelor.

6. Analizati radiografia de mai jos. Descrieti reperele anatomice ale

structurii date si denumirea corecta a investigatiei.
Anatomia stomacului
 Stomacul. Este un organ cavitar, muscular, situat subdiafragmatic stâng, fixat
la cardia şi genunchiul superior duodenal. Acesta prezintă 2 feţe (anterioară,
posterioară), 2 curburi (mică şi mare) şi este constituit din următoarele
porţiuni anatomice
 Fornixul – conţine camera de aer a stomacului situată sub diafragmul stâng,
este fix faţă de restul stomacului care este mobil cu 3-4 cm dreapta – stânga;
 Corpul gastric – continuă inferior fornixul şi se întinde până la o linie
orizontală situată în prelungirea porţiunii orizontale a micii curburi gastrice
care îl separă de sinusul gastric;
 Sinusul gastric – este cuprins între linia menţionată şi o alta care continuă
inferior porţiunea verticală a micii curburi gastrice;
 Antrul - este situat în porţiunea orizontală a stomacului până la pilor.
 Peretele stomacului este format din patru straturi: seros, muscular (cu trei
straturi: extern – fibre longitudinale, mijlociu – fibre circulare, intern – fibre
oblice), submucos şi mucos.
 La nivelul fornixului pliurile mucoasei au o dispoziţie neregulată, corpul
gastric prezintă pliuri longitudinale paralele între ele, iar antrul are pliuri
paralele cu direcţie orizontală. Pe marea curbură pliurile sunt sinuoase,
neregulate putând mima frecvent imagini lacunare. Lichidul de secretie
normală este de 2-3 cm deasupra nivelului de bariu.
 Tonusul stomacului se apreciază după umplerea acestuia cu substanţa
baritată. Stomacul cu tonus normal se umple de sus în jos, cel hiperton de
sus în jos dar cu întârziere mai mare, cel hipoton de jos în sus, iar cel aton de
jos în sus , bariul curgând în “fulgi de nea”.
 Evacuarea stomacului se face în 1,5-3 ore.

 Radio-Imagistica Stomacului