Regimul sanitaro-epidemiologic în maternitate,în cazul

internărilor contaminaților cu boli sexuale

transmisibile de tipul HIV/SIDA în RM.

A elaborat : Mocan Daniel

Profesor : Stavinskaia Liudmila
• Regimul antiepidemic este un sistem permanent şi sistematic fiind
instituit în scopul prevenirii infecţiilor intraspitaliceşti (nosocomiale).
• Organizarea, dirijarea şi supravegherea regimului sanitaro-igienic şi
sanitaro-antiepidemic şi-o asumă conducătorii Centrelor de Me­dicină
Preventivă, administraţia serviciilor obstetrical-ginecologice
republicane, municipale, raionale.
• In fiecare maternitate (secţie obstetricală) este creat Comitetul local
de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, care răs­punde
pentru organizarea şi realizarea măsurilor sanitaro-igienice şi sanitaro-
antiepidemice în combaterea infecţiilor nosocomiale.
• Infecţiile nosocomiale se pot manifesta atât în staţionar, cât şi după
externare, de aceea în supravegherea antiepidemică participă Centre­
le Medicilor de Familie, Centrele de Sănătate, Oficiile medicului de
familie, Policlinicile Consultative şi Secţia patologoanatomică.
• In cadrul regimului antiepidemic se efectuează înregistrarea ime­diată
a tuturor cazurilor de morbiditate intraspitalicească, precum şi de
îmbolnăvire după externare a lăuzelor şi nou-născuţilor, controlul
bacteriologic, analiza epidemiologică.
• Pentru a analiza structura infecţiilor nosocomiale în staţionarele
obstetricale se examinează personalul medical, pacienţii şi persoane­le
spitalizate (gravide, parturiente, lăuze, nou-născuţi).
• In scop de profilaxie a maladiilor nosocomiale în instituţiile ob­
stetricale se practică completarea ciclică a saloanelor. Dezinfectarea şi
curăţenia generală se efectuează după externarea lăuzelor şi nou-
născuţilor din salon, pe parcurs de o zi.
Consecinţele ce ţin de starea epidemică nesatisfăcătoare sunt:
• apariţia la nou-născut, personalul medical şi lăuze a unor boli similare;
• apariţia maladiilor grave (septicemie, abces, meningită etc.);
• identificarea în staţionarul obstétrical a microorganismelor patogene şi
condiţional-patogene;
• apariţia stărilor nefavorabile (lipsa de apă, avarierea camerei de
dezinfectare, supraaglomerarea spaţiilor);
• îmbolnăvirile în grup, care se califică la apariţia infecţiei no­socomiale la 3
şi mai mulţi nou-născuţi sau lăuze, legate de un singur focar şi aceiaşi
factori de transmitere în timpul află­rii în maternitate.
• In scopul asigurării regimului sanitaro-igienic şi antiepidemic în
maternitate se acordă o mare atenţie întreţinerii şi dezinfecţiei perma­
nente a încăperilor. In afară de curăţenia curentă şi generală a localu­
lui maternităţii, regimul antiepidemic prevede respectarea cu stricteţe
a graficului de închidere a maternităţii pentru dezinfecţie profilactică
pe un termen de 15-20 zile cel puţin o dată pe an.
Conduita gravidelor in contextul infectiei HIV
• Termenul conduita gravidelor in contextul infectiei HIV reflecta faptul
ca in cadrul ingrijirilor antenatale exista interventii ce tin de infectia
HIV care se aplica la toate gravidele si nu doar la cele HIV infectate.
Asemenea interventie este de exemplu testarea voluntara la HIV.
Deasemenea dupa testarea initiala o serie de gravide vor avea
rezultatele testului de screening pozitiv, care urmeaza a fi confirmat.
• Transmiterea infectiei de la mama la copil inseamna transmiterea
infectiei HIV la copil de la mama HIV infectata in timpul sarcinii,
nasterii sau alaptarii. Termenul este utilizat in acest protocol deoarece
sursa imediata de infectare a copilului este mama. Un alt termin
utilizat in calitate de sinonim este transmiterea infectiei pe verticala.
• Prevenirea transmiterii de la mama la copil sau prevenirea
transmiterii pe verticala este terminul carfe se refera la interventiile
specifice care previn transmiterea infectiei de la mama infectata in
timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii. Actualmente setul standard de
interventii in Europa de vest pentru prevenirea transmiterii pe
verticala include terapie antiretrovirala in timpul sarcinii, nasterii si
perioadei neonatale, operatia cezariana programata, si alimentare de
substitutie atunci cand ultima este disponibila, acceptabila inclusiv
financiar, fezabila, durabila si sigura.
• CONSILIEREA GRAVIDELOR PENTRU TESTAREA LA HIV-SIDA
-Definiţie: Consilierea reprezintă un dialog între pacient şi consilier, avînd
ca scop oferirea de sprijin psihosocial persoanei consiliate, ajutor în
diminuarea stresului cu care se confruntă dar şi prevenirea infectării.
-Părţi componente:
• Evaluarea riscului personal al infectării
• Discuţia despre căile de prevenire a transmiterii infecţiei
• Focusarea asupra retrăirilor emoţionale şi sociale legate de eventuala
sau prezenta infectare cu HIV
Acest serviciu are scopul suprem să ajute femeia gravidă să depăşeasca
perioada de criză în viaţa ei,astfel ca, pe măsura posibilităţii, să poată
deveni mamă, ca multe alte femei sănătoase.
 Importanţa consilierii:
• promovarea modificărilor comportamentale în prevenirea HIV-infectării
• oportunitate pentru femei de a obţine informaţia despre sănătatea sa,
inclusiv cum să se protejeze de a nu deveni infectată cu HIV
• majorarea eficacităţii intervenţiilor medicale îndreptate spre prevenirea
transmiterii HIV de la mamă la făt.
• Oferirea de suport în luarea multiplelor decizii aşa ca: dieta, finanţele,
îngrijirea copilului, organizarea şi planificarea vieţii, aflarea statusului de
HIV-infectare a copilului său.
• Importanţa testării HIV şi consilierii în programele de prevenire a
transmiterii HIV de la mamă la făt.
-În lipsa oricărei intervenţii circa 25%-35% de copii născuţi de la mame
HIV-infectate vor fi infectaţi. Prin administrarea terapiei antiretrovirale,
operaţiei cezariene de pla, şi evitării alăptării riscul transmiterii poate fi
diminuat la mai puţin de 2%
-Screeningul HIV al femeilor gravide este necesar pentru focusarea
intervenţiilor asupra celor infectate.
-Testarea HIV reprezinta veriga centrală în prevenirea transmiterii HIV
de la mamă la făt
• Conduita gravidelor in contextul infectiei HIV
-Fiecarei femei gravide trebuie sa-I fie oferit screeningul la HIV la
debutul sarcinii deoarece interventiile antenatale oportune pot reduce
considerabil transmiterea infectiei de la mama la fat
-Consiliarea înainte de test a gravidelor care au dat acordul de a fi
testate la infecţia HIV
-Consiliaţi posttest gravidele cu rezultatul testului HIV negativ. Deşi
majoritatea femeilor gravide testate la HIV sunt HIV/negative, faptul că sunt
implicate în relaţii sexuale neprotejate poate costitui un risc de a fi expuse
infectării.
De aceea, este foarte important ca pe parcursul procesului de testare fiecarei
femei gravide trebuie sa-I fie oferit screeningul la HIV la debutul sarcinii
deoarece interventiile antenatale oportune pot reduce considerabil
transmiterea infectiei de la mama la fat
Depistarea infectiei HIV la femeia gravida este esenta prevenirii infectiei la
copil. Ratele diagnosticarii infectiei HIV la gravide au crescut din momentul
introducerii screeningului gravidelor la infectia HIV. Conform ghidului
national “Infectia HIV cu transmiterea materno fetala” fiecare institutie de
ingrijiri antenatale trebuie sa ofere si recomande testarea voluntara la HIV
Nivel de evidenţă I, grad recomandare A 3,5 33 să-i fie oferită o informaţie
utilă şi minuţioasă despre prevenirea infectării cu HIV
• Femeile la care infectia HIV a fost depistata in timpul sarcinii trebuie sa
fie informate ca exista interventii efective, asa ca terapia antiretrovirala,
operatia cezariana, evitarea alaptarii, care pot reduce riscul de
transmitere a infectiei de la mama la fat de la 25-30 % la mai putin de
2%.
• Trebuie discutate interventiile:
- terapia antiretrovirala, administrata antenatal si intranatal mamei si
copilului
- operatia cezariana programata
- evitarea alaptarii
Combinarea acestor 3 interventii conduce la reducerea riscului de
transmitere pe verticala a infectiei sub 2 %
• Femeile la care infectia HIV a fost depistata in timpul sarcinii trebuie sa
fie menajate de catre o echipa multidisciplinara.
• Trebuie sa functioneze sistemul de referire a gravidelor HIV pozitive.
Echipa multidisciplinara trebuie sa includa specialistul in infectia HIV,
obstetricianul, moasa, echipa medicului de familie, pediatrul, dar poate
sa includa si asistenta psihologica si grupuri comunitare de supor
• Femeilor gravide HIV pozitive trebuie sa li se efectueze sceeningul la
infectii genitale in timpl sarcinii. Aceasta trebuie facut cat mai devreme
posibil si repetat la 28 saptamaini. Orice infectie depistata trebuie
tratata conform ghidurilor existente.
• Prezenta a asa semne ca preeclampsia, colestaza sau alte semne de
disfunctie hepatica la femeia HIV pozitiva pot indica toxicitate
medicamentoasa de lapreparatele antiretrovirale si necesita referirea la
specialistul in HIV/ SIDA.
• Tuturor femeilor HIV pozitive trebuie sa le fie recomandata terapia ARV in
sarcina si nastere. Decizia de initiere, modificare sau amendare a terapiei
ARV trebuie sa fie luata de specialistul HIV/SIDA, in colaborare cu alti
specialisti, asa ca obstetricianul si pediatrul. Femeile care nu necesita
terapie ARV din motivul propriei sanatati, trebuie s-o primeasca pentru
prevenirea transmiterii infectiei la copil. Terapia ARV trebuie initiata de
obicei intre 28 si 32 saptamani de sarcina si este continuata intrapartrum.
• Gravidele HIV infectate trebuie sa primeasca recomandari de a evita
alaptarea, daca alimentarea cu formule comerciale este disponibila,
fezabila, acceptabila inclusiv financiar, durabila si sigura.
• CONDUITA POSTNATALĂ

1. După naştere se rediscută cu lăuza necesitatea evitării alimentaţiei la sân în

scopul diminuării riscului de transmitere perinatală a infecţiei HIV, cât şi lăuza
trebuie asigurată cu amestecuri pentru alimentaţie artificială şi învăţată cum să
le prepare
• se administrează medicamente pentru stoparea lactaţiei, se asigură o
supraveghere riguroasă asupra stării glandelor mamare pentru a evita mastita
puerperală
• se încurajează un contact cât mai strâns între mamă şi nou-născut
•dacă femeia nu acceptă alimentaţia artificială sau nu poate fi asigurată cu
amestecuri pentru alimentaţie artificială se recomandă alimentaţia exclusivă la sân,
care este asociată cu o rată mai mică a transmiterii perinatale a infecţiei HIV
comparativ cu alimentaţia mixtă
• trecerea de la alimentaţia la sân la cea artificială trebuie să fie rapidă, imediată
2. Se asigură o monitorizare atentă a stării generale, a involuţiei uterului,
caracterului lochiilor, a plăgii postoperatorii

3. Cu pacienta HIV-infectată trebuie discutată necesitatea instituirii sau

continuării tratamentului antiretroviral. Stresul postnatal, necesitatea de a
depune eforturi susţinute pentru a îngriji nounăscutul pot împiedica
respectarea regimului de terapie prescris. Lucrătorii medicali trebuie să
depisteze precoce primele semne ale unei depresii postnatale şi să asigure
tratamentul ei adecvat, deoarece ea poate influenţa negativ respectarea
schemei de tratament. Încălcarea regimului terapeutic este asociată cu control
antiviral neadecvat, dezvoltarea rezistenţei şi pronostic îndepărtat agravat
4. Femeile sub monoterapie de ZDV în timpul sarcinii trebuie reexaminate
după naştere prin evaluare clinică, apreciere a nivelului CD4+ şi a nivelului
HIV ARN pentru a determina necesitatea reajustării terapiei antiretrovirale.
Trebuie asigurat accesul la şi continuitatea tratamentului antiretroviral
necesar.
5. Pentru a încuraja respectarea regimului de tratament, pentru femeile
HIV-infectate şi familiile lor este foarte importantă asigurarea unor îngrijiri
medicale adecvate şi suport din parte unui număr variat de servicii aşa ca
cel medical primar, obstetrical, pediatric, a specialiştilor în infecţia HIV,
servicii de planificare familiară, psihologic, asistenţă socială.
6. Perioada postnatală este un moment oportun pentru rediscutarea
opţiunilor contraceptive şi de planificare familiară.
7. Cu specialistul în tratamentul infecţiei NIV/SIDA este reevaluată
necesitatea administrării vaccinurilor şi a profilaxiei infecţiilor oportuniste.
Mulțumesc pentru atenție!