SIDA

 (sindromul imunodeficientei umane dobandite) 

 Ce este SIDA?
SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o
afectiune provocata de virusul imunodeficientei umane, HIV, care
ataca si distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. 

Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in

urma infectiei, declanseaza Sindromul Imunodeficientei
Umane (SIDA).

Este important de retinut ca nu toate persoanele infectate cu

virusul HIV manifesta si SIDA. Aceasta afectiune apare in cazul
persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere marita catre
infectii sau catre anumite forme de cancer. 
 Care sunt cauzele infectiei cu SIDA?
Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu
o  persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu
semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il
transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: 
1. pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma,
de lichid prostatic sau de secretii vaginale);
2. pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate,
utilizarea de seringi infectate);
3. pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii)
si in cursul alaptarii materne. 
Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o
contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut
profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat
niciun caz de transmisie de acest tip.
 CALE SANGVINA
CALE SEXUALA

CALE
TRANSPLACENTARA
• Calea sangvina - Este un mod de transmisie
puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%,
fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla
prin injectarea de droguri pe cale venoasa.
Reutilizarea materialului medical (seringi de
plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de
penuria de material, este un factor subestimat de
contaminare, a carui importanta ramane de
evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel
putin individuala. Transmisia prin acele de
acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele
de ras este posibila din punct de vedere teoretic.
• Calea sexuala - Este calea de contaminare cea
mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi
contaminante in diferite grade. Transmisia
infectiei este favorizata de microtraumatismele
mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care
antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale,
prin raporturile sexuale in perioada menstrei
(perioada cea mai contaminanta la femeia
seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din
cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient
si un singur raport sexual ca sa se produca
contaminarea.
 SIDA - transmiterea de la mama la fat 

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la

nastere, deoarece ei poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand
nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate incerca totusi
sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta
de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala
evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii
si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din
cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele matern.
Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia
Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de
mamele seropozitive pana la 15% dintre infectile cu HIV ar
putea fi ocazionate de alaptare.
 SIMPTOME
Din momentul infectarii exista o serie de etape
evolutive.Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce
poate aparea pe parcursul primei luni de la contactul
infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta
perioada. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei
mononucleoze infectioase:
febra care poate dura si o luna;
tumefactie a ganglionilor limfatici;
curbaturi, dureri articulare;
eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. 
Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA
Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si
corespunde unei faze de multiplicare a virusului.
Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun
simptom. In 20% pana la 50% din cazuri aceasta se
manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor
limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in
general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile
cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala.
 Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al
organismului pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:
Senzatie de oboseala cronica;
Inflamarea nodulilor limfatici;
Probleme de respiratie;
Febra si frisoane;
Scadere in greutate;
Tuse uscata.
In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome
precum:
Diaree cronica;
Aparitia de limfoame si infectii recurente;
Iritatii ale pielii;
Aparitia herpesurilor genitale;
Dureri de cap constante;
Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
Paloare;
Transpiratii nocturne.
 TRATAMENT
Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza
in diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna
combinat (bazat pe asocieri medicamentoase), administrandu-se mai multe
antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai multor mecanisme de
replicare virala.
Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece
intreruperea   tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei
(cresterea sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc crescut de
dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate.
In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa,
mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor
oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata creste, ajungand la valori
similare cu ale populatiei fara HIV.
Cum putem sa prevenim SIDA?
1. Oricine dorește să știe cum să prevină HIV sau crede că are HIV, trebuie să
contacteze un furnizor de servicii medicale pentru a obține informații despre
prevenirea HIV și/sau sfaturi despre unde să primească testarea HIV, consiliere
îngrijire.
2. Toate gravidele ar trebui să discute cu furnizorii de servicii medicale despre
HIV, să obțină un test HIV și consiliere pentru a învăța cum să se protejeze sau
să aibă grijă de copii, parteneri și membri ai familiei.
3. Toți copiii născuți din mame HIV-pozitive sau din părinți cu simptome, semne
sau afecțiuni asociate cu infecția cu HIV ar trebui să fie testați pentru HIV.
4. Părinții ar trebui să discute cu copiii lor despre relaţiile lor și riscul de
contaminare cu HIV.
5. Copiii și adolescenții ar trebui să participe activ la luarea și punerea în aplicare
a deciziilor privind prevenirea,, îngrijirea și sprijinul celor infectați cu HIV, din
familiile și comunitățile lor.
6. Părinții și profesorii au un rol esențial în educația adolescenților pentru ca
aceștia să adopte comportamente pentru prevenirea HIV și în reducerea fricii,
stigmatului și discriminării, astfel încât niciun copil sau adult care trăiește sau
este afectat de HIV să nu fie stigmatizat sau discriminat.