Sunteți pe pagina 1din 5

10 ANIMALE PREISTORICE DISPARUTE

Planeta Albastra reprezinta casa pentru multe specii de animale si plante. In urma unor
catastrofe naturale si odata cu dezvoltarea asezarilor umane, multe specii au disparut, altele fiind
in continuare pe cale de disparitie. Iata 10 dintre cele mai uimitoare insa disparute animale care au
trait printre noi sau inaintea omenirii.

1. Tyrannosaurus Rex (disparut in urma cu 65 de milioane de ani)

Tyrannosaurus Rex a fost una din cele mai mari specii de dinozauri
carnivori din toate timpurile, avand 13m lungime si 5m inaltime, cu o
masa estimata de 7 tone. Ca si alte specii tyrannosauride, si
Tyrannosaurus Rex era un carnivor biped cu un craniu masiv balansat
de o coada lunga si grea.

Fata de membrele posterioare care erau mari si puternice, membrele


inferioare erau mici si aveau doar doua degete.

Fosile ale rasei Tyrannosaurus Rex au fost gasite in Nordul Americii


in formatiuni de roci datand din ultimele trei milioane de ani ale
perioadei cretacice, perioada aflata la sfarsitul etapei Maastrichtian,
etapa de acum 68.5 - 65.5 milioane de ani in urma; a fost printre ultimii
dinozauri care mai traia inainte de evenimentul care a dus la disparitia
lor.

Au fost identificate mai mult de 30 de specii de Tyrannosaurus Rex,


in unele cazuri gasindu-se schelete complete. Anumiti cercetatori au
descoperit si bucati de tesuturi de asemenea.

Abundenta materialelor fosile a permis cercetatorilor sa faca


descoperiri semnificative in multe aspecte ale biologiei dinozaurilor, incluzand istoria vietii si biomecanica lor.

2. Quagga: jumate zebra, jumate cal (subspecie disparuta din anul 1883)

Una din cele mai faimoase specii disparute din


Africa, quagga a fost de fapt o subspecie a zebrei, care
putea fi gasita in numar mare in Sudul Africii, in provincia
Cape precum si in sudul statului Orange Free. Se
distingea de alte zebre prin marcajele vii aflate doar in
partea frontala a corpului. De la mijlocul corpului, dungile
dispareau, iar spatiile dintre acestea erau tot mai late, iar
astfel partea posterioara era intr-o singura culoare si
anume maro. Numele acestei subspecii vine de la un
cuvant onomatopeic din dialectul Khoihoi care era folosit
pentru a denumi zebra, totodata se spune ca acest
cuvant se asemana cu sunetul scos de un quagga.
Initial quagga a fost clasificata ca o specie
individuala, Equus quagga, in 1788. In urmatorii 50 de
ani, multe alte zebre au fost descrise de biologi si de
exploratori. Datorita variatiei mari ale modelelelor blanii
(nu existau doua zebre identice), taxonomistii ramaneau
cu un numar mare de "specii" care trebuiau descrise, si
nu era usor sa spui care din aceste specii era veritabila,
care era subspecie ori care era o varianta naturala. Cu mult timp inainte ca aceasta confuzie sa fie rezolvata, specia
quagga a fost vanata pana la disparitie pentru carne, pentru piei si pentru a fi oferita ca mancare speciilor domestice.
Ultimul quagga salbatic a fost probabil zarit la sfarsitului anilor 1870, iar ultimul specimen aflat in captivitate a murit in
data de 12 August, 1883 la gradina zoologica Artis Magistra din Amsterdam.

Datorita confuziei mari cauzata de diversele specii de zebre, confuzie creata in special publicului general, quagga a
disparut inainte sa se realizeze ca era o specie diferita. Quagga a fost primul animal disparut al carui ADN a fost studiat.
Studiile recente facute de Institutul Smithsonian au demonstrat ca quagga nu a fost o specie diferita, ci s-a format din
zebra comuna.

3. Thylacine: Tigrul Tasmanian (disparut din


1936)

Thylacine a fost una din cele mai mari specii carnivore


marsupiale a timpurilor moderne. Fiind originara din
Australia si Noua Guinee, se crede ca a disparut in secolul
XX. Aceasta specie este cunoscuta publicului larg sub
denumirea de Tigru Tasmanian (datorita spatelui in
dungi), ori sub denumirea de Lup Tasmanian(Thylacinus
cynocephalus), sau mai familiar, Tigrul Tassie (sau Tazzy)
si intr-o forma mai simpla, Tigrul. A fost ultimul membru
disparut al clasei Thylacinus, desi un numar de specii
inrudite au fost gasite in arhivele cu fosile datand de la
inceputului Miocenului.

Thylacine-ul a disparut de pe teritoriul australian cu mii de ani inainte de colonizarea europeana, insa a supravietuit pe
insula Tasmania alaturi de alte specii endemice cum ar fi Diavolul Tasmanian. Vanatoarea intensiva incurajata de
recompense a stat la baza disparitiei, insa au fost si alti factori care au contribuit: boala, introducerea cainilor, precum
si aparitia omului in habitatul tigrului. Desi specia a fost clasificata ca fiind disparuta, au mai aparut persoane care au
sustinut existenta ei si in zilele noastre.

4. Vaca de Mare a lui Steller: bestia fara


aparare (disparuta din 1768)

Gasita in prima faza in Marea Bering, in apropierea


coastei asiatice, a fost descoperita in anul 1741 de
biologul Georg Steller, care calatorea alaturi de
exploratorul Vitus Bering. Vaca de mareatingea o
lungime de 7,9 metri si cantarea pana la trei tone, fiind
mult mai mare decat speciile manatee sau dugong.
Semana cu o foca mare, insa avea doua membre
anterioare robuste si o coada asemanatoare cu cea a
balenei. Conform spuselor lui Steller, "Acest animal nu
iese niciodata la mal si traieste intotdeauna in apa. Pielea
sa este neagra si groasa, precum scoarta unui stejar batran, capul sau in comparatie cu corpul este mic, nu are dinti,
ci doar doua oase plate si albe - unul deasupra iar celalalt dedesubt".
Specia era complet domesticita, conform spuselor si studiilor lui Steller. Fosilele acestei specii au fost initial raspandite
de-a lungul coastei Oceanului Pacific, ajungand pana in sudul Japoniei si al Californiei.
Data fiind rapiditatea cu care Vaca de Mare a lui Steller a disparut, cel mai probabil acest lucru s-a intamplat datorita
oamenilor care au ajuns in zona acestei specii. Exista inca raporturi sporadice in care se vorbeste despre zarirea
acestui animal intre zona Bering si zona Groenlandei, de aceea se crede ca mai exista o mica populatie a acestei specii
in zilele noastre. Acest lucru este inca nedovedit.
5. Elanul Irlandez: cel mai mare cerb care a trait vreodata (disparut de aproape 7700 de ani)

Elanul Irlandez sau Cerbul Urias, a fost cel mai mare


cerb care a trait vreodata. Traia in Eurasia, din Irlanda
pana in estul Lacului Baikal, in perioada tarzie a
Pleistocenului (era glaciara) si pana in perioada timpurie
a Holocenului. Ultimele ramasite cunoscute ale speciei
dateaza din anul 5700 iHr sau de 7700 de ani.
Cerbul Urias este faimos pentru dimensiunile sale
formidabile (avea o inaltime de 2.1 metri la nivelul
umerilor) si in special pentru faptul ca avea cele mai mari
coarne (ajungand pana la un maxim de 3.65 metri de la
un capat la altul si cantarind aproape 40 de kg).

Discutia privind cauza disparitiei s-a axat pe coarnele


acestui cerb (decat sa se axeze pe dimensiunea corpului
lor), acest lucru datorandu-se impactului vizual si nu
valorii. Anumite persoane au sugerat ca vanatoarea
acestui animal a fost un factor care a contribuit la disparitia
sa, exact ca in cazul altor specii preistorice, asumandu-se chiar ca datorita coarnelor mari, miscarea i-a fost
restrictionata prin zonele de padure ori ca aceste coarne nu l-au ajutat sa se adapteze mediului.

Insa dovada vanatului in exces este echivoca, fiind o specie continentala ar fi evoluat alaturi de oameni de-a lungul
existentei si s-ar fi adaptat probabil zilelor noastre.

6. Tigrul Caspian: al treilea ca dimensiune


(disparut din anul 1970)

Tigrul Caspian sau tigrul Persian a fost una din speciile de


tigru aflate in cea mai de vest zona a globului, putea fi gasita
in Iran, Iraq, Afghanistan, Turcia, Mongolia, Kazakhstan,
Caucaz, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan pana cand
a disparut in anii 1970. Dintre toti tigrii cunoscuti lumii, tigrul
Caspian era al treilea ca marime.

Aceasta subspecie avea un corp destul de indesat si alungit


avand picioare puternice, labe foarte late si gheare
neobisnuit de mari. Urechile erau scurte si mici si pareau ca nu au par pe varfuri. In jurul obrajilor, tigrul Caspian era
imblanit generos iar blana de pe restul corpului era lunga si groasa.
Culoarea sa era asemenea celei a tigrului Bengalez. Masculii acestei subspecii erau foarte mari si cantareau intre 169
- 240 kg. Femelele erau mai mici, cantarind intre 85 - 135 kg. Inca exista informatii sporadice referitoare la existenta
tigrului Caspian, insa deseori sunt doar alarme false.
7. Bourul: tip de vita de dimensiuni foarte mari (disparuta din anul 1627)

Una din cele mai faimoase specii disparute din


Europa, bourul sau urus-ul (Bos primigenius) a fost o
specie de vita salbatica de dimensiuni foarte mari. Bourul
a evoluat in India acum aproape doua milioane de ani, mai
apoi a migrat in Orientul Mijlociu, de acolo in Asia pentru
a ajunge in Europa cu aproximativ 250.000 de ani in urma.
La sfarsitul secolului XIII dHr, aceasta specie putea fi
gasita in Polonia, Lituania, Moldova, Transilvania si in
Prusia de Est. Dreptul de vanare a acestei specii era
acordat nobilimii si gradual Casei Regale.

De indata ce populatia de bouri s-a micsorat, vanatoarea


a incetat insa Curtea Regala cerea ingrijitorilor sa ofere
acestei specii un spatiu deschis unde sa pasca. Ingrijitorii
era scutiti de taxele locale in schimbul serviciilor lor iar printr-un decret ulterior, braconajul care viza aceasta specie era
pedepsit prin moarte. In 1564, ingrijitorii stiau ca exista in jur de 38 de astfel de animale, conform unui sondaj facut de
Curtea Regala. Ultimul bour, o femele, a murit in 1627 in padurea Jaktorow din Polonia. Craniul a fost ulterior luat de
armata suedeza iar acum este in proprietatea muzeului Livrustkammaren din Stockholm.

In anii 1920 doi ingrijitori de la o gradina zoologica din Germania, fratii Heinz si Lutz Heck, au incercat sa readuca la
viata aceasta specie, cu ajutorul bovinei domestice de la care au evoluat. Planul lor era bazat pe conceptia conform
careia nici o specie nu este disparuta atata timp cat genele ei se regasesc in speciile actuale. Rezultatul s-a numit Vaca
Heck sau "Bourii Recreati" sau "Bourii Heck", care poarta o asemanare fizica incompleta cu ceea ce se stia
despre bourii salbatici.

8. Marele Pinguin Nordic: cel mai mare dintre toti pinguinii


(disparut din anul 1844)

Marele Pinguin Nordic a fost singura specie a claseiPinguinus (pinguini


uriasi din Atlantic care nu puteau zbura), care a supravietuit pana in
timpurile recente, insa care astazi este disparuta. Se mai numea garefowl
sau pinguin.

Avand aproximativ 75 de cm inaltime si cantarind aproximativ 5


kg, Marele Pinguin Nordic avea cele mai mari dimensiuni din clasa
Pinguinus. Avea niste pene albe si negre lucioase. I

n trecut, existau populatii mari pe insulele din estul Canadei, in


Groenlanda, Islanda, Norvegia, Irlanda si Marea Britanie, insa in cele din
urma a fost vanat pana la disparitie.

Ramasitele gasite in zona Floridei, arata ca ocazional aceste pasaturi


migrau inspre sud in perioada iernii, acest lucru s-a intamplat pana in
secolul XIV.
9. Leul de Pestera: unul din cei mai mari lei care au existat (disparut acum 2000 de ani)

Leul de pestera, cunoscut si sub numele de Leu de


pestera European sauEurasiatic (Panthera leo
spelaea), este o subspecie disparuta a leului care a fost
descoperita datorita fosilelor si datorita artei preistorice.
Aceasta subspecie a leului era una din cele mai mari.

Un mascul adult care a fost gasit in 1985 langa Siegsdorf


(Germania), avea o inaltime de 1.2 metri si o lungime de
2.1 metri fara coada, aceste dimensiuni pot fi regasite si
in zilele noastre la un leu foarte mare.

Acest mascul a fost intrecut la dimensiuni de alte


specimene din subspecia sa. Prin urmare aceasta felina
putea sa fie cu 5 - 10% mai mare decat leii din zilele
noastre.

Aparent, subspecia a disparut acum 10.000 de ani, in perioada glaciatiunii Wurm, desi exista indicii ca aceasta specie
exista si acum 2000 de ani in Balcani.

10. Pasarea Dodo: arhetipul speciilor disparute (disparuta de la sfarsitului secolului XVII)

Pasarea Dodo (Raphus cucullatus) a fost o pasare care nu putea sa zboara si care traia pe insula Mauritius. Aceasta
pasare era inrudita cu porumbelul, avea o inaltime de aproximativ un metru, se hranea cu fructe si traia pe pamant.

A disparut la mijlocul sau la sfarsitul secolului XVII. Disparitia sa este adesea folosita ca si arhetip deoarece acest lucru
s-a intamplat in perioada in care oamenii au contactat locul de bastina al speciei si au desfasurat diverse activitati
acolo.
Locutiunea adjectivala "mort ca un dodo", inseamna fara indoiala, mort. Locutinea verbala "a o lua pe drumul dodo-
ului" inseamna pe cale de disparitie, invechit, iesit din uz, sau ceva de domeniul trecutului.