Veverita

Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile sale, de pe o creanga pe alta, la
mare inaltime, si prin viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se agata cu
ghearele ei ascutite.

Iar coada sa stufoasa, mai lunga decat intreg restul corpului, o face sa fie atat de usor
de recunoscut de toata lumea. Traieste pe Terra din cele mai vechi timpuri, zoologii
americani descoperind in Carolina fosile ale unor exemplare de veverita gri, a caror
“varsta” a fost estimata a fi de aproximativ 50 de
milioane de ani! O intalnim si in prezent, in foarte
multe zone ale globului, in special in apropierea
terenurilor impadurite, dar chiar si in parcurile si pe
strazile localitatilor din vecinatatea padurilor, veverita
adaptandu-se foarte usor traiului printre oameni.

Iar oamenii o iubesc si o ocrotesc, pentru ca este

draguta, jucausa si deloc agresiva.

Desi nu sunt diferente foarte mari intre acestea, exista in prezent peste 300 de rase de
veverite, impartite in sapte mari familii, cele mai cunoscute si mai numeroase fiind
veveritele gri, veveritele zburatoare si veveritele de arbore. Dintre acestea, veverita gri
reprezinta rasa cel mai des intalnita si mai studiata, populand zone intinse de pe
aproape intreaga suprafata a emisferei nordice (Europa, nordul Asiei, Orientul
Indepartat si Japonia).

Veverita gri are o lungime de 30 - 40 de centimetri (inclusiv coada) si o greutate care nu

depaseste jumatate de kilogram. Se hraneste in special cu alune, nuci, seminte,
samburi si fructe de padure, dar nu refuza - atunci cand “se muta” la oras si oamenii ii
ofera - biscuiti, covrigi, napolitane si chiar pizza!

Traieste aproximativ 6, 7 ani.

O ruda mai mica a veveritei gri este cea roscata, care masoara cel mult 20 - 25 de
centimetri, are blana in nuante de la caramiziu la negru-roscat, burta alba si o coada
lunga, din fire pufoase si ciufulite.

Aceasta este, de altfel, veverita care traieste si in Romania. Unele dintre exemplarele
acestei rase au smocuri roscate sau negre pe urechi, acestea devenind mai pronuntate
in timpul iernii. Veverita roscata prefera sa traiasca in padurile de conifere, unde
gaseste din belsug hrana ei preferata: seminte si conuri de pin sau de brad.

Desi rozatoarele nu sunt, de obicei, animale indragite, in America de Nord o rasa de

veverite a devenit preferata tuturor. Este vorba despre veverita dungata, care traieste in
paduri, dar isi petrece majoritatea timpului pe sol, fiind un animal indraznet si curajos,
care nu se teme de oameni. De obicei, veveritele dungate scotocesc dupa seminte si
fructe de padure, dar mananca si resturile ramase dupa picnicuri.

Aceste mici animale sunt active in tot timpul anului, neintrand iarna in hibernare. Faptul
ca odata cu inceperea sezonului rece nu isi mai fac aparitia are o alta explicatie: ele se
retrag in scorburi sau vizuini pentru a-si proteja si pastra caldura corpului, parasindu-si
adapostul doar pentru a-si reface proviziile de hrana. Astfel, ele iarna isi scad
temperature corpului.De asemenea, aceasta este si o tactica de a se proteja impotriva
pradatorilor, care in acele perioade isi diversifica meniul, vanand chiar si micile animale
care nu se afla de obicei pe lista victimelor preferate. Unul dintre putinii dusmani naturali
ai veveritei ramane - indiferent de anotimp - acvila, aceasta pasare de prada planand
deseori pe deasupra terenurilor pe care topaie micutele mogaldete pufoase.

O curiozitate careia zoologii nu-i gasesc alta explicatie decat cea a inrudirii cu unele
specii de rozatoare este faptul ca veverita se poate deplasa prin apa inotand “caineste”
si folosindu-si coada drept carma! Este adevarat ca acest lucru se intampla foarte rar:
numai atunci cand veverita nu are de ales apeleaza la acest mijloc de deplasare extrem
de obositor pentru ea. In rest, alearga cu viteze foarte mari sau face salturi, lungimea
sariturii putand ajunge la aproape doi metri. Daca aceste salturi au loc la inaltime, de pe
o creaga pe alta sau chiar intre doi copaci invecinati, saritura poate fi asemanata cu
zborul, din aceasta comparatie provenind numele veveritelor zburatoare. Doar nu
credeati ca zboara cu adevarat, nu?

Ca toate rozatoarele, veveritele au 4 dinti din fata care nu se opresc niciodata din
crestere.

Pentru a-si mentine dintii la o dimensiune normala veveritele rod mereu cate ceva
Veveritele sunt animale singuratice. Nu traiesc in grupuri, femela, se ocupe singura de
cei, de obicei, patru micuti nou-nascuti. Puii se nasc golasi si orbi, avand intre 30 si 50
de grame fiecare. Mama veverita ii va tine pe acestia in vizuina pana cand vor creste
destul de mari astfel incat sa se poata descurca singuri. Aceasta perioada dureaza intre
opt si zece saptamani. In acest timp, veverita isi muta - pe rand - puii dintr-un loc in altul
(daca este nevoie), apucandu-i cu gura de ceafa, asa cum probabil ca ati vazut ca fac
pisicile cu puii lor.

În Arctica, zonă unde temperaturile sunt foarte joase şi unde animalelor le este foarte
greu să îşi găsească de mâncare, trăieşte o veveriţă atât de „plictisită” încât hibernează
8 luni din an.

Uimitor este că animalul hibernează având o temperatură a corpului de minus trei grade
Celsius, mai scăzută ca a oricărui alt mamifer.