DEȘERTURILE

Dumitru Matei

Maria Onaga

Radu Ilinca

Alexandra Băeții

Clasa a X-a C
 Deșertul sau pustiul este o zonă care
primește foarte puține precipitații,
aproximativ 250 mm pe an.
Deșerturile au reputația de a
susține foarte puține forme de viață deși,
la o comparație mai atentă cu un mediu
mai umed, formele de viață din deșert
sunt de cele mai multe ori variate și
rămân în general ascunse pentru a-și
păstra umiditatea.
Aproximativ o treime din suprafața
Terrei este acoperită de deșerturi. In
regiunile de deșert sunt în general
diferențe mari de temperatură de la zi la
noapte.
Cauza lipsei de vegetație dintr-un
deșert poate fi lipsa apei sau în regiunile
arctice lipsa căldurii necesare vieții.
 Biotopul în deșerturile calde
▪ Factori macanici:
▪ Vânturile nu prezintă valori mai ridicate decât în alte
regiuni, dar importanța lor în regiunile aride capătă o
valoare mai mare prin consecințele asupra creșterii
gradului de uscăciune (mărirea evaporației).
▪ Factori fizici:
▪ Temperatura aerului prezintă puternice oscilații de la zi
la noapte, înregistrându-se amplitudini medii de peste
25°C la umbră și 40-50°C la soare. În Sahara în timpul zilei
la suprafața nisipului s-au înregistrat temperaturi de 72°C
care au coborât în timpul nopții la 0°C sau chiar sub 0°C.
▪ Precipitațiile au o medie anuală de 200 mm; se
întâlnesc uneori medii de 500-700 mm, dar evaporația
potențială puternică (în Sahara 400 mm anual) menține
caracterul de ariditate. Precipitațiile din aceste regiuni se
caracterizează printr-o mare neregularitate. În Sahara s-au
înregistrat perioade de 18 luni fără nici o picătură de ploaie;
în pustiul Atacama s-au semnalat 10-20 de ani fără
precipitații.
 ▪Factori geografici:
▫ Majoritatea deșerturilor sunt situate în Africa, America,
Australia sau Asia.
▫ Sahara cu cele 9.000.000 km² este deşertul cel mai mare de
pe Pământ. Acest deşert uscat se întinde de la ţărmul
Oceanului Atlantic până la Marea Roşie alcătuind un trapez.
 Factori geologici. Există mai multe
tipuri de deșerturi:
Deșerturi aride
În aceste pustiuri carența de apă și pământul uscat
este cauza esențială a lipsei vieții în regiune.

Deșerturi nisipoase (Deșertul Erg)

În aceste ținuturi stratul superior este alcătuit din
nisip, care a luat naștere prin fenomenul de
eroziune datorat în special vântului, sub acțiunea
căruia formează dune de nisip care pot fi
mișcătoare. Condițiile de viață în aceste regiuni
sunt vitrege.

Deșerturi stâncoase ( Deșertul Hammada)

În acest caz stratul superficial este alcătuit din
blocuri de piatră sau stânci, rezultate din crăparea
rocilor cauzată de diferențele mari de temperatură
și de îngheț.
Deșerturi cu pietriș (Deșertul Serir)
Iau naștere prin procesele de eroziune și depunere a
materialui adus de ghețari. Astfel de pustiuri se pot
întâlni în Asia Centrală (Iran).

Deșerturi de sare (Deșertul Uyuni-Bolivia)

Au luat naștere în regiuni aride, acolo unde sarea s-a
depus după evaporarea apei în care era dizolvată.

SUPLIMENTAR
Pustiuri de gheață (Wright Valley-Antarctica)
Pustiuri de gheață pot fi întâlnite în regiunea polară sau
în munții înalți unde temperatura scăzută a împiedicat
dezvoltarea vegetației. Apa fiind sustrasă solului prin
îngheț, precipitațiile cad sub formă solidă (zăpadă).
 Biocenoza în deșerturile calde
▪ Din cauza temperaturilor ridicate deșertul nu are o
biocenoza prea bogată.
▪ Tot temperaturile ridicate cauzează:
▫Reducerea limbului foliar (a frunzelor)
▫Îngroșarea epidermei si micșorarea numărului de stomate
▫Dezvoltarea sistemului radicular (rădăcini)
▫Transformarea frunzelor în spini
▫Formarea de tulpini suculente în care se depozitează apa
de rezervă
▪ Animalele din deșert sunt active noaptea sau dimineața, in
timpul zilei ascunzându-se cât mai adânc în nisip. În deșert
numărul speciilor de animale este redus: câteva specii de
insecte, cu picioare lungi care să le îndeparteze corpul de
nisipul fierbinte, specii de șerpi, cu colorilul corpului deschis
pentru a reflecta lumina soarelui. Coioții, hienele,cămilile,
soimii sunt animale vertebrate care populează deșertul.
Lanţul trofic
Știați că?…
▪ Deşertul este o zonă în care plouă foarte rar. În
aceste zone, pe cer nu sunt niciodată nori.
▪ Chiar şi în deșerturile fierbinţi noaptea este rece.
▪ Copacii şi plantele trebuie să se adapteze să
trăiască în deşert. Cele mai multe dintre plantele şi
copaci au spini pentru a se proteja în acest fel de
animalele care altfel le-ar mânca.
▪ Plantele din deşert au frunze groase şi cărnoase
pentru a stoca rezerve de apă.
▪ Animalele trebuie, de asemenea, să se adapteze
dacă vor să supravieţuiască în deşert. Scorpionii şi
păianjenii sunt veninoşi. Prin muşcătura lor pot
paraliza orice vieţuitoare şi în acest fel ei se pot
salva.
▪ Multe specii de animale sapă galerii subterane
pentru că acolo este mai răcoare.
▪ Şerpii şi alte reptile sunt adaptate la viaţa din
deşert. Atunci când li se face prea cald, acestea
intră sub pământ pentru a se răcori.
 Știați că?…
Oaza este o zonă izolată cu
vegetație și apă (izvor, lac, mai rar,
râu) în mijlocul unui deșert.
O oază este de fapt un punct din
deșert situat deasupra unei zone în
care pânza freatică curge la mică
adâncime, rezultând în apariția și
prezența izvoarelor permanente.
Când plouă în deșert, apa rezultată
se acumulează în acvifere
subterane situate întotdeauna sub
oaze.
 Știați că?…
Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor
terenuri cu soluri fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă
puternică și prelungită) și activitățile umane (supraexploatarea terenurilor).
Deșertificarea se declanșează obișnuit ca urmare a distrugerii covorului
vegetal datorită exploatării excesive, necorespunzătoare a terenurilor fertile, cultivării
excesive, despăduririlor masive și suprapășunatului, diminuării rezervelor de apă,
eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și poluării solului. În general,
deșertificarea este determinată de o supraexploatare locală, mai ales prin
suprapășunat, care provoacă o agravare a eroziunilor, adâncirea apei freatice și, ca
urmare, instalarea secetei (ex. bazinul mediteranean). Astfel, Mesopotamia, o zonă
inițial înfloritoare, a fost transformată în deșert prin suprapășunat și despăduriri.
 Știați că?…
Deșertificarea influențează în mod negativ biodiversitatea, multe specii pier
odată cu distrugerea habitatului lor. Pe glob are loc extinderea deșerturilor
și deșertificarea terenurilor cultivate la o amploare crescândă. La scară
globală, deșertificarea înaintează cu circa 50.000 km 2 pe an. Studiile
estimează că nisipurile Saharei înaintează spre sud cu 1,5-10 km/an.
 Importanța deșertului și opinia
noastră
Considerăm că deșertul este un ecosistem special, având un
biotop și biocenoză unică, cu plante, animale și fenomene care se
întâlnesc doar in deșert. Chiar dacă deșertul este special, nu
trebuie să neglijăm procesul de deșertificare, rezultat în special
datorită activitatății umane. Acesta distruge alte ecosisteme,
afectând în mod negativ viața oamenilor.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Deșert
https://ro.wikipedia.org/wiki/Oază
https://ro.wikipedia.org/wiki/Deșertificare
http://www.anidescoala.ro
manualul de biologie