Grădinile Suspendate ale Semiramidei

Numite de fapt „Grădinile Babilonului”, dar cunoscute in toata lumea drept „Grădinile Suspendate
ale Semiramidei”, acestea nu au nici o legătură cu personajul legendar „Semiramida”, care ar fi
fost o regină a Babilonului/

Motivul construcției „Grădinilor Suspendate”

Grădinile suspendate ale Babilonului sunt un exemplu de construcție gigantică a lumii

Mesopotamiene, o cutezanță arhitectonică într-o lume care dispunea de cele mai slabe materiale
de construcție. Legenda spune că au fost dăruite de Nabucodonosor al II lea uneia din soțiile sale.
Aceasta, pe nume Amitis sau Amuhea, era născută în Media muntoasă, fiind fiica regelui Ciaxares.
Tânăra soție avea nostalgia peisajului muntos, verde si a aerului curat, ceea ce lipsea, în totalitate,
câmpiei nesfârșite din jurul Babilonului.

Nabucodonosor al II-lea a îmbogățit reședința sa cu o lucrare care va prelungi și ea, în istorie,

faima Babilonului — „Grădinile suspendate”. Ridicarea „Grădinilor suspendate” a beneficiat de
existența unei neînsemnate coline de pe malul Eufratului, de numai 15 m. Suprafața „Grădinilor
suspendate” se prezenta sub forma unui trapez. Existau patru terase care aveau suprafețe din ce în
ce mai mici. Terasele se sprijineau pe stâlpi, cu secțiunea pătrată având latura de circa 6,8 m.
Stâlpii erau așezați la o distanță de numai 3 m. Prima terasă era așezată pe 625 stâlpi (25×25).
Terasa următoare se sprijinea pe numai 441 stâlpi (21×21), a treia pe 289 stâlpi (17×17) iar a patra
pe 169 stâlpi (13×13). Pentru ultima terasă rezultă o lungime a laturii de numai 123 m. Fiecare
terasă se retrăgea pe pârțile laterale cu 2 stâlpi, iar în fată, cu patru stâlpi. Latura a patra era verticală
și se afla în partea opusă fluviului, lângă zidul de incintă.

Pentru a stabili înălțimea „Grădinilor suspendate” trebuie ținut cont de înălțimea colinei (15 m) pe
care erau amplasate încă patru nivele a câte 15 m. În total rezultă o înălțime de 77 m, care este în
concordanță cu dimensiunile enunțate de Diodor din Sicilia, care afirma că porțiunea cea mai
înaltă, grădinile, se ridicau între 77 și 90 m, fapt ce le făcea sa domine întregul oraș cât și întinderile
vecine. Apăreau ca o deosebit de bogată zonă de vegetație, ca o explozie verde spre cerul torid.
Descrierile istoricilor referitoare la „Grădinile Semiramidei”

În descrierile care sunt cele mai complete, Diodor din Sicilia spunea: „Zidurile, solid construite,
cu mare cheltuială, aveau o grosime de 22 picioare și fiecare deschidere avea 10 picioare.
Platformele erau compuse din blocuri de piatră, a căror lungime era de 16 picioare (5 m) și lățime
de 4 picioare (1,25 m). Aceste blocuri erau acoperite de un strat de trestii îmbibate în asfalt; pe
acest strat urma un dublu rând de cărămizi arse, legate cu asfalt; acestea, la rândul lor, erau
acoperite cu foi de plumb, pentru a împiedica infiltrarea apei şi pătrunderea acesteia în fundație.
Pe acest strat se găsea un strat de pământ vegetal suficient ca cei mai mari arbori să prindă
rădăcini. Acest sol artificial era plin de arbori din toate speciile, în stare de a fermeca privirea,
prin mărimea și frumusețea lor.”

Din compararea celor două relatări trebuie reținut că terasele nu erau confecționate decât din
cărămizi cu izolație de asfalt si eventual de plumb. Varianta lui Diodor care presupunea grinzi de
piatră a fost confirmată de săpăturile arheologice. O altă concluzie se desprinde privind suprafața
geometrică a grădinilor - terasele erau pătrate, dar erau suplimentate de suprafețe folositoare pentru
scări, scurgeri, ornamente și instalații.

O altă concluzie asupra căreia trebuie să ne oprim este irigarea acestor terase. Diodor amintește de
existența unei coloane goale de la vârf până la bază. Săpăturile arheologice au dat la iveală un puț
diferit de tot ce s-a găsit în Babilon și în lumea antică. Este vorba de trei tuburi alăturate: unul
central cu secțiune pătrată și două exterioare, cu secțiune ovală. Concluzia este că acest complex
de puțuri constituia corpul unei instalații ce funcționa pe principiul tracțiunii de găleți cu lanțuri.
Deci irigarea se asigura prin această instalație centrală prin ridicarea continua a apei și prin alte
sisteme de distribuire pe fiecare terasă, alături de sisteme de scurgere și evacuare a surplusului. Se
poate ca pe laterale, conform spuselor lui Strabon, să fi existat instalații hidraulice complementare,
dar elementul esențial este puțul triplu de ridicare a apei.

„Grădinile Suspendate” sunt al doilea mare monument pe care Nabucodonosor al II-lea l-a dăruit
Babilonului pentru a transfera orașul din istorie în legendă, după Turnul Babel.