7 Minuni ale Lumii

Gradinile suspendate ale Semiramidei

Locul în care s-a găsit una dintre cele şapte minuni ale lumii
antice – Grădinile suspendate ale Semiramidei, cunoscute şi
sub numele de Grădinile suspendate din Babilon – a fost
unul dintre marile mistere ale antichităţii. Incapacitatea
arheologilor de a descoperi urme ale acestei construcţii
legendare în ruinele cetăţii Babilon i-a făcut pe unii experţi
să se îndoiască de existenţa sa.

Gradinile suspendate ale Semiramidei au fost construite de

catre regele Nabucodonosor pentru alinarea nostalgiei sotiei sale Amitys. Spre marele nostru
regret aceasta minune nu s-a pastrat pana in zilele noastre. Au ramas doar relatarile
contemporanilor.

Legenda
Potrivit unei legende,
Gradinile suspendate ale
Semiramidei au fost construite
de catre regele
Nabucodonosor (605-562
i.Chr) la rugamintea sotiei sale
Amitys sau Amuhea. Ea era
coplesita de tristete, din
pricina peisajului monoton al
Babilonului. Afland acestea,
regele a poruncit sa fie
construita o gradina pentru a o
bucura pe regina, in timpul
indelungatelor sale absente.
Descrierea
Conform istoricului Diodor din Sicilia,
uriaşele grădini ocupau o suprafaţă de 15000
m² şi se ridicau în patru terase până la 77 metri
înălţime, unde erau plantaţi arbori din mai
multe specii, unii dintre ei fiind înalţi de 24
metri. Fiecare nivel a fost construit pe placi de
piatra, care erau acoperite cu smoala, mortar si
ipsos. Deasupra se asezau foi de plumb, peste
care era pus un strat de sol, cu o grosime
suficienta pentru a planta flori si arbori. Intre
terasele construite pe coloane erau ridicate scari
de acces. Sub ele erau amenajate camere
racoroase, destinate familiei regale. In gradini cresteau arbori si plante de toate felurile si
speciile.

Apele Eufratului irigau aceasta adevarata gradina botanica printr-un sistem foarte sofisticat. Se
presupune ca apa ajungea pana pe terasa superioara, de unde curgea in cascade si mici raulete,
care mentineau solul umed.

Gradinile suspendate ale Semiramidei poarta

numele reginei Asiriei. Semiramida a trait cu
mult timp inaintea construirii gradinilor. Se
presupune ca ea a avut ideea acestui proiect.
Legenda spune ca Semiramida i-a cerut unui
rege asirian, ca rasplata pentru dragostea ei,
permisiunea sa conduca tara, timp de trei zile.
Primind acordul, ea a poruncit ca regele sa fie
omorat. Acest ordin a fost indeplinit imediat.
Asa a devenit regina Asiriei. Ea a dus
numeroase razboaie cu vecinii. La sfarsitul
vietii s-a transformat in porumbita si a zburat
din palat.

Acum, un profesor din Marea Britanie a anunţat că a acumulat o cantitate uriaşă de dovezi
istorice care atestă că grădinile suspendate nu au fost create în secolul 7 î.e.n. în Babilon, unde
se credea până acum, ci în Ninive, la 482 de kilometri mai la nord.
După 18 ani de studiu, Stephanie Dalley de
la Universitatea Oxford a concluzionat că
grădinile au fost construite de asirieni în
nordul Mesopotamiei (Irakul de azi), nu de
inamicii lor, babilonienii, în sud.

Dalley crede că cercetările ei atestă că

reuşita extraordinară i-a aparţinut regelui
asirian Senaherib, şi nu regelui
babilonian Nabucodonosor al II-lea, aşa
cum se credea.

Dovezile prezentate de Dalley, un expert în limbile străvechi din Orientul Mijlociu, au fost
acumulate prin studierea scrierilor cuneiforme babiloniene şi asiriene şi prin reinterpretarea
textelor romane şi greceşti. Printre acestea se numără o inscripţie asiriană din secolul al VII-lea
î.e.n. despre care Dalley a descoperit că fusese tradusă greşit în anii '20 ai secolului trecut, unele
pasaje devenind „un nonsens absolut”.

Cercetătoarea a fost uimită să descopere o scriere ce-i aparţinea chiar lui Senaherib în care
acesta descria „un palat fără rival” şi o „minune pentru toate popoarele”. Regele asirian descrie
un şurub miraculos ce ridica apa la nivelurile superioare, acesta fiind realizat cu ajutorul unei
tehnici noi de turnare a bronzului. Şurubul descris de Senaherib a precedat celebrul şurub al lui
Arhimede cu aproximativ patru secole.

Dalley spune că această tehnologie era

parte a unui sistem complex de canale,
baraje şi apeducte ce aduceau apa din
pârâie montane aflate la 80 de kilometri de
cetatea Ninive şi de grădinile suspendate.
Scrierea cuneiformă descrie cum apa era
ridicată „de-a lungul întregii zile”.

Excavaţiile recente au descoperit urme ale

apeductelor. Una dintre apeductele
descoperite lângă Ninive era atât de vastă,
încât Dalley afirmă că din aer seamănă cu
o bucată de autostradă. De asemenea, pe
apeductă se găseşte o inscripţie interesantă: „Senaherib regele lumii .... de-a lungul unei distanţe
mari am direcţionat un curs de apă către împrejurimile cetăţii Ninive ...”.
După ce a început să investigheze această teorie
în 1992, Dalley prezintă acum toate dovezile
acumulate într-o nouă carte, The Mystery of the
Hanging Garden of Babylon, ce urmează să fie
publicată de Oxford University Press pe 23 mai.
Cercetătoarea se aşteaptă ca opiniile experţilor să
fie împărţite, însă dovezile acumulate au convins-
o că grădinile lui Senaherib îndeplinesc criteriile
pentru o minune a lumii – „magnifică în
concepţie, spectaculoasă în inginerie şi uluitoare
în măiestrie”.
„Faptul că Nabucodonosor al II-lea a ridicat
Grădinile suspendate în Babilon este un fapt care
se învaţă la şcoală şi care apare în enciclopedii.
Pentru a contesta un astfel de adevăr universal
acceptat ar putea părea culmea aroganţei. Dar
Asiriologia este o disciplină relativ recentă, iar
faptele care cândva păreau sigure acum devin
redundante”, a comentat Dalley.
Palatul lui Senaherib, ce cuprinde trepte din pietre
semipreţioase şi o intrare păzită de lei gigantici
din cupru, era magnific. Dalley a studiat toate
textele străvechi pentru a descoperi că grădina
recrea un peisaj montan. În grădini se găseau
terace, cărări suspendate, plante exotice şi pâraie.
Cele şapte minuni ale lumii antice apar în texte
clasice scrise la secole după crearea grădinii
suspendate, dar Iosif, un istoric din secolul I, este
singurul autor care l-a indicat pe Nabucodonosor
drept creator al Grădinilor Suspendate.
Ruinele cetăţii Ninive, situate lângă Mosul, au
fost explorate în foarte mică măsură, deoarece a
fost considerat până acum prea periculos pentru a
permite efectuarea excavaţiilor.