Pronumele

În limba latină există pronume personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât şi
două pronume cu sens negativ: nemo - nimeni şi nihil - nimic (pe care dicţionarele îl prezintă şi ca substantiv
indeclinabil).

Pronumele demonstrativ, relativ, interogativ şi nehotărât poate fi folosit şi ca adjectiv pronominal.

Printre pronumele demonstrative, unele indică apropierea (de ex. iste, ista, istud), depărtarea (ille, illa illud),
identitatea (idem), iar unul are valoare de întărire (ipse, ipsa, ipsum).

În latină nu există articol. Opoziţia articulat-nearticulat apare mai târziu, în limbile romanice.

La originea articolului hotărât se află forme cazuale ale demonstrativului ille, illa. În limba română, folosirea
lui după substantiv l-a transformat în articol enclitic. Articolul nehotărât s-a născut din numeralul cardinal unus,
una.

Pronumele personal şi reflexiv

Pronumele personal Pronumele reflexiv

Pers. I sg. II sg. I pl. II pl. III sg. şi pl.

N. ego - eu tu - tu nos - noi vos - voi N. -

G. mei - de mine tui - de tine nostri - de noi vestri - de voi G. sui - de sine
nostrum - dintre noi vestrum - dintre voi D. sibi - sieşi
D. mihi (şi mi) - mie tibi - ţie nobis - nouă vobis - vouă
Ac. me - pe mine te - pe tine nos - pe noi vos - pe voi Ac. se - pe sine, se
Abl. me te nobis vobis Abl. se
V. - tu! - vos! V. -

Observaţii

Pronumele personal are în latină doar pers. a II-a sg. şi pl. Pentru pers. a III-a se folosesc pronume
demonstrative.

Cazul G. al pronumelui personal (şi reflexiv) latin nu exprimă posesia. De aceea nu a fost folosit de strămoşii
noştri şi a dispărut. Pentru posesie s-au folosit pron. şi adj. posesive.

Prepoziţia cum, cu Abl. (cu, împreună cu) era folosită în latină după forma de Abl. a pronumelui personal şi
reflexiv (ca postpoziţie). Ex. mecum - cu mine; tecum - cu tine; nobiscum - cu noi; vobiscum - cu voi;
secum - cu sine
1
Vocativ există doar la pers. a II-a, identic ca formă cu N.
Pronumele reflexiv are forme doar pentru persoana III-a, aceleaşi pentru singular şi plural. Se observă lipsa
nominativului.

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv are forma unui adjectiv cu trei terminaţii, urmând aceleaşi declinări (decl.I la fem., a II-a la
masculin şi neutru, respectându-se regula neutrelor). Tema se obţine tot de la fem. sg.

meus, mea, meum - al meu, a mea

tuus, tua, tuum - al tău, a ta
suus, sua, suum - al său a sa
noster, nostra, nostrum - al nostru, a noastră
vester, vestra, vestrum - al vostru, a voastră (în latina populară a devenit voster, -tra)

Ca adjectiv posesiv are aceleaşi forme. Ex. meus - al meu; amicus meus - prietenul meu

Observaţie: în anumite contexte, suus, -a, -um poate fi folosit în latină şi când sunt mai mulţi posesori.

Ex. Romanus cum suis pueris erat. (Romanul era cu copiii săi.)
Romani cum suis pueris erant. (Romanii erau cu copiii lor.)