Valorile

verbului

Valoare copulativă
Valoarea copulativă, când nu are înțeles de sine
stătător, ci face legătura dintre subiect şi numele
predicativ, contribuind la formarea predicatului
nominal. De exemplu: Elevii sunt sârguincioși. Elevii
sunt sârguincioși.
Sârguincioși – nume predicativ
Sunt – verb copulativ
Nume predicativ+ verb copulativ= predicat nominal

Valoare auxiliara
 Valoarea auxiliară, când ajută la formarea unui timp
compus, conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect
etc. De exemplu: să fi numărat, am fi prețuit.
Să fi citit, era să cunosc tema.
Să fi citit – predicat verbal, la modul conjungtiv, timpul
trecut care are in componența sa verbul auxiliar a fi.
Aș fi mâncat, dar nu îmi era foame.
Aș fi mâncat–predicat verbal, la modul condițional-
optativ timpul trecut, care are in componența sa verbul
auxiliar a fi.

Valoare predicativă
 Valoarea predicativă, când formează un
predicat verbal și are sensul de a exista, a
se afla, a costa, a proveni etc. De exemplu:
Am fost la bunici.

- Colega Anei este la scoala.

In aceasta propozitie verbul a fi (este)
poate fi inlocuit cu se afla.
- Tichetul este de 100 lei.
In aceasta propozitie verbul a fi (este)
Poate fi inlocuit cu verbul costa.

Ortografia adverbelor
- Adverbul dis-de-dimineata se scrie prin
cratima.
- Adverbele compuse din astă+ substantiv
se scrie prin cratima (astă- vară).
- Adverbele compuse formate din
prepozitia după+substantiv se scrie prin
cratima (după+amiază).
- Toate adverbele care au in fata
prepozitia ,,de„ se scriu impreuna
(deodata).
- Toate adverbele alcatuite cu „nici„ se
scriu impreuna (niciodată).

Gradele de comparatie
Pozitiv
-Om curajos

Comparativ
Superioritate:
-Om mai curajos
Egalitate:
-Om tot atat de curajos
Inferioritate:
-Om mai putin curajos

Superlativ
Lativ:
-Cel mai curajos om
Absolut
-Om nespus de curajos
 Pronumele

PRONUMELE PERSONAL
P.1 P.2 P.3
N. eu tu el,ea
G. ---- ---- a lui, a ei

D. mie, imi, mi tie, iti, ti lui,îi,i ;ei,îi,i

Ac. pe mine, mă pe tine, te pe dânsul, îl, l

V. ------- tu --------

P.1 P.2 P.3

N. noi voi ei, ele

G. ------ ------- a lor

D. nouă, ne, ni vouă, vă,vi lor, le, li

Ac. pe noi, ne pe voi, vă pe ele,dânsele,le

V. ------- voi -------

PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv tine locul substantivului
asupra căruia se manifesta actiunea verbului.
Se declina si ne arata ca actiunea realizata se
rasfrange asupra celui care o face.El are forme
accentuate si neaccentuate doar pentru
persoana a III-a.
N. -------

G. -------

D. sie, îsi,si, s

Ac. pe sine, se
Pentru a utiliza diferite forme care ne arata ca
actiunea subiectului se rasfrange tot asupra lor la
persoana I si II se utilizeaza pronume personale. In
acest caz pronumele personale trebuie sa coincide
cu persoana subiectului.
P. I – mă, ne
P. II – te, vă
Eu mă duc la scoala- reflexiv.
Ea mă pregateste pentru excursie- personal.

PRONUMELE
DEMONSTRATIV
Ca Singular Plural
 masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru

z
elevat/ familia elevat/ elevat/ familia elevat/ familia
familiar
curent r curent curent r curent r

N.-
acesta ăsta aceasta asta aceștia ăștia acestea astea
A.

G.- asteia/
acestuia ăstuia acesteia acestora ăstora acestora ăstora
D. ăsteia

Singular Plural

Ca masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru

z

elevat/ familia elevat/ familia elevat/ familia elevat/ familia

curent r curent r curent r curent r

N.-
acela ăla aceea aia aceia ăia acelea alea
A.

G.-
aceluia ăluia aceleia ăleia acelora ălora acelora ălora
D.

PRONUMELE POSESIV
Persoana Persoana a II- Persoana a III-
Posesor(i) Obiect(e) posedat(e) Gen
I a a

Un posesor Un obiect posedat m.,

al meu al tău al său
n.

f. a mea a ta a sa
 m. ai mei ai tăi ai săi
Mai multe obiecte
posedate
f., n. ale mele ale tale ale sale

m.,
al nostru al vostru al lor
n.
Un obiect posedat

f. a noastră a voastră a lor

Mai mulți
posesori
m. ai noștri ai voștri ai lor
Mai multe obiecte
posedate
ale
f., n. ale voastre ale lor
noastre

PRONUMELE DE
INTARIRE
În română, pronumele de întărire este compus din
pronumele ieșit din uz îns, însă, înși, înse și
formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal
sau reflexiv -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -lePronumele de întărire
marchează persoana gramaticală prin al doilea
component, iar genul, numărul și cazul prin primul.
Formele sale de nominativ-acuzativ sunt[2]:
 Număr

Persoană Singular Plural

Masculin Feminin Masculin Feminin

I însumi însămi înșine însene

II însuți însăți înșivă însevă

III însuși însăși înșiși înseși sau însele

Albina de
Vasile Romanciuc

Ce înţeleaptă-i harnica albină!

Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.
Cititul dulce, dulcea oboseală,
Când zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,

Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii..

Precum tu însuţi, omule mărite,

Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii..

Numeralul
Numeralul cardinal
Numeralul cardinal este partea de vorbire
flexibilă ce ne arată un număr complementar
de obiecte:
2 caiete
4 scaune

Numeralul ordinal
Numeralele ordinale se formeaza de la
numeralele cardinale punand in fatala feminin
a si desinenta a, iar la masculine al si
desinenta lea.
A treia banca este ingrijita.
Al doisprezecelea ghiozdan este roz.

Numeralul fractionar
Cu exceptia numeralelor jumatate si un sfert
numeralele fractionare se formeaza cardinal +
ime. Numeralele care se folosesc pentru
denumirea unei fractii se numesc numerale
fractionare.
Doua treimi din elevi nu vor participa.
O jumatate din biscuit la lasat pe a doua zi.

Numeralul colectiv
Numeralele care exprima idea de d grup sunt
numerale colective.
Ambii/amandoua-2
Tus+3/4/5/6….
Toti+4/7/11…
Numeralele colective sunt formate asa:
Tus/toti+numeral cardinal

POEZIA LIRICA
Poezia/textul liric contine urmatoarele
caracteristici:
1. Prezenta eului liric ce isi expriam in mod
direct sentimente sale de….
2. Relatarea subiectiva (relatarea de la
persoana 1+verbe la persoana 1)
3. Prezenta imaginilor artistice (vizuale,
auditive, olfactive, senzoriale, gustative).
4. Elementele de versificatie (impartirea in
silabe, masura versului, rima, ritmul).
 PREPOZITIA
Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care
leagă un atribut sau complement de partea de
vorbire determinată. Este un instrument
gramatical și nu are un înțeles de sine stătător,
motiv pentru care nu are nici funcție sintactică.
(de, la, spre, cu, sub, prin, pentru etc).
Prepozițiile sunt de două feluri: simple (a, pe, la,
spre, cu, de, fără, sub, în, prin, pentru, către,
contra, lângă) sau compuse (de la, de pe la, de
lângă, fără de, dinspre, despre, de către).

O serie de prepoziții sunt provenite din adverbe

(deasupra, împrejurul, împotriva, înaintea). Când
sunt articulate, aceste prepoziții sunt construite cu
substantive sau pronume în genitiv ori cu adjective
posesiv la acuzativ
(deasupra mesei, înaintea lor, împotriva noastră) .

Locutiunea
Prepozitionala
După cazul pe care îl cer, locuțiunile prepoziționale se împart în
locuțiuni care cer cazul acuzativ și locuțiuni care cer cazul
genitiv.
Locuțiuni care cer cazul acuzativ
alături de, în caz de, în loc de, înainte de, de față cu, cu tot cu, în afară de, în scop de,
din cauză de; în jur de, față de, odată cu, la un loc cu, împreună cu tot, împreună cu
toată, împreună cu toți, împreună cu toate, în raport cu, în legătură cu, privitor la,
referitor la, relativ la

Locuțiuni care cer cazul genitiv

în urma, din urma, în fața, prin fața, în susul, în afara, în ciuda, în pofida, de-a
lungul, de-a latul; din fața, din cauza, din pricina, în spatele, în josul, în dosul, pe
dinăuntrul