FIȘĂ DE SINTEZĂ- prof.

OROS ALINA

PREDICATUL

Predicatul este partea principală de propoziție, care arată ce face subiectul sau ce
caracteristică are acesta (exprimată prin numele predicativ). În general predicatul indică și
răspunde la întrebările: ce face, ce este, cum este subiectul.
Copilul merge voios spre școală.
Mașina aceasta este frumoasă.

Predicatul este de două feluri: I. Predicat verbal

II. Predicat nominal

I. PREDICATUL VERBAL este exprimat, în general, printr-un verb cu înțeles de sine stătător.
Copilul mănâncă cu poftă. (ce face copilul? – mănâncă)
Vorbește apăsat și privește în același timp spre elev. (ce face el? – vorbește, privește)

Se exprimă prin:

1. verb predicativ, la moduri personale (indicativ, conjunctiv, cond-optativ, imperativ)

 Indicativ
- prezent: Eu mănânc un măr.
 imprefect: Eu mâncam un măr.
 perfect compus: Eu am mâncat un măr.
 mai-mult-ca-perfect: Eu mâncasem un măr.
 perfect simplu: Eu mâncai un măr.
 viitor: Eu voi mânca un măr.
 viitor anterior: Eu voi fi mâncat un măr.

 Conjunctiv
- prezent: Să mănânc un măr, nu-mi mai am altă dorinţă.
- perfect: Să fi mâncat un măr, nu-mi mai era poftă.

 Condiţional-optativ
 prezent: Aş mânca un măr.
 perfect: Aş fi mâncat un măr.

 Imperativ
Mănâncă un măr!
Nu mânca mere!
ATENȚIE! În enunțuri cu valoare imperativă, verbul la infinitiv poate fi predicat.
Ex.: A nu se fuma! = Nu fumați! Predicat verbal
 FIȘĂ DE SINTEZĂ- prof. OROS ALINA

ATENȚIE! Verbul a FI este predicativ când are sensul verbelor a exista, a se afla, a se
găsi, a se petrece, a se"ntâmpla, a valora, a costa, a dura, a trăi, a se duce, a-şi avea
originea
Era în vara anului 2334.
Cât este litrul de lapte?
Brățara este două milioane.
Cursul este de două ore.
El este din Arad.

! Verbul “a fi” este şi verb auxiliar şi verb copulativ.

2. locuţiune verbală la un mod personal

Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte cu sens unitar, echivalentă ca sens cu un
verb, care conţine la rându-i un verb.
Ex: a o lua la fugă (a fugi), a o lua la sănătoasa ( a fugi), a se da de-a rostogolul (a se
rostogoli), a face din ţânţar armăsar (a exagera), a face cu ou şi cu oţet ( a certa, a mustra), a
baga în / de seamă (a observa), a trage chiulul (a chiuli), a lua foc ( a aprinde), a lua la rost / a
lua la întrebări ( a certa), a sta pe gânduri (a se gândi).

3. adverb predicativ
Ex: poate, sigur, desigur, probabil, pesemne, fireşte aşa,negreşit, urmate de conjuncţia
subordonatoare că.
Desigur că vom pleca la munte.

4. locuţiune adverbială predicativă

Ex: fără îndoială, fără doar şi poate, cu siguranţă, cu certitudine, de bună seamă, în mod
sigur/ cert/evident/ clar urmate de conj. subord că.
Fără îndoială că va veni mâine.

5. interjecție predicativă
Hai la munte!

6. Verbe impersonale
Ex.: -impersonale absolute: tună, fulgeră, plouă, se înserează, se înnoptează, se înseninează;
- verbe unipersonale cu înțeles impersonal: trebuie, se cade, se cuvine, rezultă, era ( să
cad) etc.
- verbe personale devenite impersonale: se începe, se vine, se pleacă etc.

Predicatul verbal poate avea formă pozitivă sau negativă (însoțit de adverbul de
negație „nu”).
 FIȘĂ DE SINTEZĂ- prof. OROS ALINA

II. PREDICATUL NOMINAL este alcătuit din A. verb copulativ la un mod personal şi B.
nume predicativ.

A. Verbele copulative

1. a fi este copulativ când nu este sinonim cu: a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a
se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc. (Alexandru este harnic.)
2. a deveni este întodeauna verb copulativ. (El a devenit violonist.)
3. a ieși, a ajunge, a se face sunt copulative când se înlocuiesc cu a deveni.
Ion a ieșit doctor.
Fiica ta s-a făcut economist.
El a ieșit avocat.
4. a rămâne când arată că subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeași caracteristică.
El a rămas tânăr.
5. a părea când este personal și prezintă caracteristica subiectului ca aparență sau
impersonal, în expresii verbale impersonale.
Ea părea tristă.
Părea mai greu să ajungă acolo.
6. a însemna / a reprezenta/ a constitui când nu se poate înlocui cu „a nota”, „a face semn”,
„a marca printr-un semn”.
A învăța înseamnă a munci.
7. a se naște când nu are înțelesul de „a căpăta viață”, „a veni pe lume”.
Mihai s-a născut artist.

ATENȚIE! Verbele copulative ( cu excepția lui a deveni) pot fi și verbe predicative atunci
când au înțeles de sine stătător.

B. Numele predicativ este elementul prin care se identifică sau se califică subiectul.
Numele predicativ se exprimă prin:

1. Substantive comune sau proprii în cazurile N. G. (cu sau fără prepoziție), Ac. (cu
prepoziție) și D. (cu prepoziție)
El este elev. (N.)
Cărțile sunt ale lui Mihai. (G.)
Ei au fost împotriva măsurilor luate. (G.)
Florile sunt pentru mama. (Ac.)
Lucrarea a fost conform planului. (D.)
2. Adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație în cazul N
Marin este cel mai silitor.
3. Pronume de orice fel, în cazurile N., G., D., Ac.
 FIȘĂ DE SINTEZĂ- prof. OROS ALINA
Prietenul meu este el, acesta,oricine, niciunul . (N.)1
Meritul este al ei, alor noștri, al acestuia, tuturor, al niciunuia. (G.)
Toți au fost contra lor, alor noștri, acestuia, unuia niciunuia. (G.)
Cărțile nu sunt pentru tine, pentru ale noastre, Acela, oricare, niciunul, dintre voi.
(Ac.)
eEl este asemenea ei, lor, aceluia, oricăruia, niciunuia. (D.)
Care este adresa ta?(N.)
Al cui este caietul? (G.)
Împotriva cui au fost ei?(G.)
Pentru cine sunt cărțile? (Ac.)
Asemenea căruia dintre ei este copilul tău? (D.)
Spune-mi care este adresa ta. (N.)
I –a întrebat a cui este cartea. (G.)
Nu mi-a spus pentru cine sunt cărțile. (Ac.)
Am aflat asemenea căruia este copilul tău. (D.)
4. Numeral în toate cazurile:
 Cardinal
Ei erau cinci. (N.)
Cartea este penntru cei doi. (Ac.)
Diplomele sunt ale celor doi. (G.)
Voi sunteți asemenea celor doi. (D.)
 Colectiv
Ei sunt tuspatru. (N.)
Meritele sunt ale amândurora. (G.)
Cărțile sunt pentru amândouă. (Ac.)
Tu ești asemenea amândurora. (D.)
 Ordinal
Tu ești al doilea. (N.)
Cartea este pentru primul. (Ac.)
Cărțile sunt ale primului. (G.)
Tu ești asemenea primului. (D.)
5. Verb la modurile infinitiv, participiu, gerunziu și supin:
Datoria noastră este de a învăța.
Poezia este de memorat.
Câmpia era înverzită.
Rana era sângerândă.
6. Adverb sau locuțiune adverbială:
El este altfel.
Este cu neputință să ajungem acolo.
ATENȚIE! Sunt considerate expresii verbale impersonale (deci PREDICATE
NOMINALE) construcții precum: e bine, e rău, e ușor, e adevărat, e ciudat, e plăcut, e

1
Pronumele sunt în ordine: personal, posesiv, demostrativ, nehotărât, negativ.
 FIȘĂ DE SINTEZĂ- prof. OROS ALINA
greu, este obligatoriu, este exclus, e de la sine înțeles, e mai presus de orice îndoială, e
evident etc.
Ex.: E util a citi. ( e util= predicat nominal)
7. Interjecție
Este vai de tine.

DIFICULTĂȚI:
În anumite situații, predicatul verbal poate lipsi.
a) în propoziții imperative: Foc!, Alarmă!, Hoții! etc.
b) în situații cînd se subînțelege: Scopul meu, examenul./ El aleargă și eu- după el!
( Virgula sau linia de pauză marchează lipsa predicatului.)
c) în alte construcții lipsește verbul auxiliar: Ai scris și citit toată noaptea.