Zeul Jupiter

De 
Pacurar George
Trifan David
Luca Domian
 Proviniența Numelelui
Zeului Jupiter
• În latină, numele „Jupiter”
a fost de obicei tradus ca Iūpiter sau Iuppiter       
 (caracterul „j”
nu făcea parte din vechiul alfabet latin și a fost ad
ăugat în Evul Mediu). Numele are două rădăcini: 
una a fost cuvântul proto-indo-european dyeu-
(aceeași rădăcină ca și numele „Zeus”),
care înseamnă „lucru strălucitor”, „cer” sau „zi”
(ca în latină înseamnă ziua moare). ); celălalt era
pater, un cuvânt împărtășit de greacă și latină,
care înseamnă „tată”. În conformitate cu aceste c
onvenții de numire, Jupiter
a fost numit uneori Diespiter sau Dispiter.
                  
 Familia lui Jupiter
• Jupiter a fost fiul lui Saturn, zeul cerului care l-a precedat
pe Jupiter și Ops (cunoscut și ca Opis), zeița pământului și
a creșterii. Frații săi erau Neptun, zeul mării, și Pluto, zeul
lumii interlope și al bogăției (metale, baza monedelor și
bogățiilor romane, care au fost găsite în subteran).
Surorile ei au inclus Ceres, o zeiță a fertilității care
controla creșterea cerealelor, Vesta, zeița vetrei și Juno, o
zeiță maternă asociată cu căsătoria, familia, liniștea
domestică și luna. Zeul Jupiter a fost căsătorit cu sora sa
Juno, care era omologul roman al Herei. Printre copiii săi
s-au numărat Marte, zeul războiului, care a jucat un rol
important în întemeierea Romei și Bellona, o zeiță a
războiului. Printre copii se numărau Vulcan, zeul focului,
al prelucrării metalelor și al forjării, și Juventus, o tânără
zeiță care a supravegheat trecerea de la copilărie la
bărbăție și a fost asociată cu vigoarea și întinerirea.
 Legendele și miturile
• Majoritatea miturilor asociate de obicei cu Jupiter sunt de
fapt adaptări latine ale legendelor zeului grec Zeus . De
obicei, teologia romană este săracă în mituri, atât de mult
a fost asociată cu o concepție istorică a legendelor
fondatoare. Prin urmare, din perspectiva istorică și nu
mitologică, romanii reprezintă acțiunile lui Jupiter. Astfel,
în mai multe ocazii din istoria romană, romanii văd
semnul unei intervenții a zeului lor. De exemplu, se
presupune că acesta l-a influențat pe regele Numa
Pompilius atunci când acesta din urmă a organizat
instituțiile romane. Scriitorii romani specifică, de
asemenea, că Jupiter i-ar fi trimis lui Numa un scut de
bronz din care a făcut copii, ancilele . Se crede, de
asemenea, că Jupiter l-a ghidat pe Tarquin cel Bătrân spre
statutul său de rege al Romei. I se atribuie și apoteoza lui
Romulus .