Bucă (Pescaru) Simona Maria

Facultatea „Spiru Haret” Braşov

An II PIPP-GR.201

Ionel Teodoreanu are un merit major în dezvoltarea romanului copilăriei şi al adolescenţei.

În cele trei volume ale romanului La Medeleni, 1925-1927, prozatorul aduce în prim-plan
chipul unor personaje care îşi petrec cele mai frumoase clipe din viaţă în mijlocul naturii, ce le
este prietenă, adăpost, confident, sursă de cunoaştere şi energie.

„ La Medeleni” este romanul copilăriei lui Olguţa, Dănuţ şi Monica, trei copii care îşi petrec
vacanţele în spaţiul privilegiat al moşiei părinteşti. Fiecare dintre cei trei eroi are
temperamentul şi caracterul lui distinct. Olguţa, cu toate îndrăznelile şi cinismul ei ostentativ
are un suflet ales. Ea trăieşte un sentiment aparte de tandreţe pentru vizitiul Gheorghe şi o
neobişnuită nevoie de ocrotire maternă faţă de Monica, fetiţa orfană aflată în custodia familiei
sale. Faţă de Dănuţ, fratele reflexiv, interiorizat şi timid, voluntar şi tenace, ea manifestă un
ciudat sentiment de duioşie şi de protecţie. Decizia familiei de a-l trimite la Bucureşti pentru
continuarea studiilor provoacă o adevărată furtună în viaţa copiilor. De altfel, în primul volum
Hotarul nestatornic este evocată evoluţia sufletească a celor trei eroi copii în spaţiul ocrotit şi
patriarhal al moşiei de la Medeleni. Romanul se dovedeşte o monografie sentimentală a unui
ţinut sufletesc, Medelenii simbolizând o binefacere sufletească, o fântână de întinerire pentru
inimile iubitoare de frumos.

Trilogia „La Medeleni” este un bildungss roman, urmărind procesul de formare a

personalităţii eroilor. Copilăria propriu-zisă este prezentată doar în volumul I, „Hotarul
nestatornic”.

Primele pagini ni-l înfăţişează pe Dănuţ, aflat în vacanţă la Medeleni (moşia părinţilor,
descendenţi dintr-o familie boierească veche), unde urmează să sosească sora sa, Olguţa,
împreună cu prietena ei, Monica, rămasă orfană. Îi aşteaptă luni de vacanţă, care constituie
substanţa romanului. Dănuţ este un copil stăpân absolut pe teritoriul închipuirii sale, "se putea
preface în oricine şi orice, putea fi oricând, oriunde. N-avea decât să închidă ochii". Olguţa e
inteligentă, exuberantă, voluntară, "un drac îngeresc". Monica e blândă şi timidă, "cu mişcări
liniştite şi ochi mari de îndrăgostită, privind şi respirând vacanţa". Ea are menirea de a
armoniza relaţiile între cei doi fraţi, care se şicanează unul pe celălalt, răsfăţaţi de confortul

1
Bucă (Pescaru) Simona Maria
Facultatea „Spiru Haret” Braşov
An II PIPP-GR.201

unei copilării fără griji. Cuvântul de referinţă este totuşi jocul. În primul volum, "Hotarul
nestatornic", cei trei copii sunt "in nuce" embrioanele viitoarelor personalităţi.

În primul volum, o tulburătoare lecţie despre frică: facem cunoştinţă cu o broască hidoasă,
care, chipurile, ar prelungi existenţa unei străbunici a Olguţei, Fiţa Elencu, hâdă şi aprigă
boieroaică, de numele căreia se leagă poveşti lugubre şi groteşti. (Cică şi-ar fi înecat iubitul
chiar în heleşteul unde vieţuia broasca.) Olguţa ucide într-o zi broasca, poreclită Fiţa. "De ce-
ai ucis-o, mă drace?", întreabă unchiul ei, Herr Direktor. "Nu se putea să scape, trebuia s-o
ucid. Aşa... Fiindcă mi-era frică de ea, răspunse tare Olguţa, ca s-o audă toate Olguţele din
trecut."

„Fragmentul la care mă voi referi face parte din primul volum „Hotarul Nestatornic”,
partea a doua , capitolul”Mediul moldovenesc”.

Acest text aparţine genului epic în care autorul îşi exprimă indirect gândurile şi sentimentele
prin intermediul personajelor şi al acţiunii. Naraţiunea se împleteşte cu descrierea şi dialogul
într-o formulă plină de dinamism, dezvăluind trăsăturile personajelor, modul lor de a
reacţiona în situaţii foarte diverse.Fragmentul este o măiestrită îmbinare între dezvăluirea
gâândurilor mamei prin naraţiune şi descriere şi dialogul cald, aproape liric.Relatarea
întâmplărilor este realizată la persoana a-III-a, naratorul fiind unul omniprezent. În Dănuţ
autorul s-a zugrăvit pe sine, cel puţin în aspectul literar.

Caracterul artistic este dat de comentariul poetizat al autorului prin folosirea unor figuri de
stil. Epitetele „ape ruginii”, „delicate chenare arămii”, „brunul lan de aur”, „lalele rotunde” şi
comparaţiile „părul lui răsărea ca o grămadă de lalele” şi „ca pe un vas cu flori şi fluturi” scot
în evidenţă frumuseţea buclelor lui Dănuţ. Acestora li se adaugă o serie de enumeraţii şi
repetiţii, ca şi construcţiile exclamative, care sugerează profunzimea, intensitatea stărilor
sufleteşti ale mamei.