VASILE ILINCAN

DICŢIONAR DE EXPRESII ROMÂNEŞTI ÎN CONTEXTE

[DERC]
D- N

VOLUMUL AL II- LEA

 VASILE ILINCAN

DICTIONAR
,
DE EXPRESII ROMÂNEŞTI
ÎN CONTEXTE
[DERC]

D-N
VOLUMUL AL II-LEA

PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ

2016
Referenţi ş tiinţifici:

Prof. univ. dr. Rodica Nagy

Prof. univ. dr. Ioan Oprea

ISBN general 978-973...595-856-5

ISBN specific 978-606-37-0020-0

© 2016 Autorul volun1ului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea

integrală sau parţială a texlttlui, prin orice mijloace, fă ră acordul autorului,
este interzisă şi se pedepse şte conform legii.

Universitatea Babeş-Bolyai
Presa Universitară Clujeană
Director: Codruţa Săcelean
Str. Hasdeu nr. 51
400371 Cluj-Napoca, România
Tel/fax: (+40) -264-597.401
E-ma ii: edi tura@edi tura .tt bbcluj.ro
httpf/www.editura.ubbcluj.ro/
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

LISTA ABREVIERILOR'

arg. argou, argotic liv. livresc

arf. argotic şi familiar ljc. la jocul de cărţi
asr. a~căzi rar lpl. la plural
lsg. la singular
Ban. Banat
bis. termen bisericesc Mar. Maran1ureş
Buc. Bucovina Mii. termen mi Jitar
mls. mai ales
Cmr. comerţ Mol. Moldova
mpl. mai ales la pi urai
d. despre Mun. Muntenia
dep. depreciaci v
nob. neobişnuit
etc. etcetera
e uf. eufemistic Olt. Oltenia

fam. familiar pan. prin analogie

fig. figurat pex. prin excensi une
frm. franţuzism pfm. popular şi familiar
frp. formulă de politeţe pgn. prin generalizare
pop. popular
gmţ. glumeţ pre. peiorati v
Psr. păstorie
irn. ironic
iuz. ieşit din uz reg. regional
Rel. religie
îf. în forma/formele
îlsd. în limbajul soldaţilor spc. speciali zac
Înv. învechit Spt. sport
îppl. în poezia populară
îrg. învechit şi regional şfg. şi la fig urat
ÎVp. învechit şi popular
ÎVr. Învechit şi rar Trs. Transilvania
trv. trivial
Jur. ştiinţe j uridice
vig. vulgar

1
.A.brevie1i le cu iniţială maju.~culă indică domenii de activitate s.au provincii istorice rormlne.şti. În inte1iorul
parantezei explicative, prima abrevi ere începe cu maju.~u lă, următoarele f iind seri.secu iniţială minusculă.
5
 Dk1io11or rle rxpnsii ro111â11t!fli Î11 ro11lfxt' (DERC) D - N
f/ of111//ld al lf./ea
D fine I D i11 ce pricină sw11em /Je(i. (TRAIAN
DA1
A nu spune (sau a nu 1Jce) nici da, nici ba = a)
A sta la îndoială în a-şi exprima părerea:
Nei,oi11d a le strica i11i111a. "" le SfJtuae
nici da. nici ba. (ION CREA GĂ)
Copilul sia lJOSomorlJt şi 1111 mai p11tea
sp1111e nici da. 11ici ba.
b) A nu se putea pronunţa:
Teofil Steri11 11·a rtl\111111.• 11ici tla. 111c1
ba. A strlJ11s 111111wi tli1111merii ime11şi. (CEZAR
PETRESCU)
fnrr„o t1se1ne11et1 s itutt(ie. ett nu ţJutea
zice nici tla, nici lx1.
A zice da = A afirma. a accepta. a consimţi :
A/fli ex11fict1(ie d eclJr criza 1111 wid f>e11frt1
ace.li r eflfiry-.tlww d e (fi Mo.1·covfl. car e t1 fă.rar
fă1tl replică /Je bliie(ii 11oşrri reologi şi isrorici
JXlrtlŞtlta(i În/r111i1ea ser„it:iilor exrerne ,„,,; t1 /es
pe111m CflJ>flcitmea lor de a zice tla. st/ trăifi c11
aue11111l t·1llle11it... (ALINA M UNGIU -PIPPIDI)
DA 1
(A fi) dat naibii. v. naiba.
(Bine d ) a d a t Dumne1.cu = În sfârşit. după
atâta aşteptare. în cele din urmă:
Bine cti a doi D1u1111e~u şi a ''etlil.
A (nu) (m ai) d a de (lnv. î n) urma (cu h ·a sau a
CC\'3) sau a (nu) găs i (ori a prinde, a afla etc.)
urma sau a (nu)-i da de umui, a da d e o urmă
(a c uiva sau a ceva). v. unuă.
A (se) da (sau a llisa) uitlirii (sau îu uitare) (pe
cineva sau ceva) sau (înv .) a pune la uitare
(ceva sau pe cineva). v. uitare.
A (se) da în (sau la) vorbn cu cineva (Îvp.) = A
începe o discuţie :
7
Ne-am dat î11 vorbă de.tpre multe, I Ca
11iş1e li11işrifi dru111efi: I Şi ne-tun 1ntir1urisi1 rn
DEMETRESCU)
N-au Î1uâr:Ja1 11111/1, şi ia1ă că au "e11i1
1u1 tlrac la tlwisul, şi p1uili1llf11·se lwigă/oc, ·' ' ""
tfat la 1•orbă cu Pepelea (I. G. SBIERA)
A (se) da înapoL v . înapoi.
A (se) da la flmd. v. fund.
A (se) da la o (sau într-o) parte = A (se)
îndepăna:
[ .. .] 1111 atfit de promi(tlwr şi simtlfllic
personaj cum e rfi11ărul ct//11găr lovti1111( e
sisre1naric uita t sau - 1nt1i grav - r1ur şi s i1n1''"
tlat la o 11arre tle m1J11a 11etlibace a 111111ia di11
/}(}vesrito ri ? (IOAN GROŞ AN)
El a î11cen'm să-i dea fa o /Jtirre 1>e m(i
cei car e a r fi tlorir să w11dideze fa t>rimtlrie.
A (se) da o luptă, o bătălie = A (se) desfăşura o
lu ptă, o bătălie:
Acolo S·a dat bătălia, î11 ziua de 3 fl11g11.u,
'' bărălie crâncenă, fnvenintuii. tle 11l1:elile
1recun1/ui, de ura şi se1ea de ră::l>unare a jiet:iiruia
tli11cei1rei f}(}Vă{11iiori de oşii. (AL. VLAHlJfĂ)
De asemenea, e de preci:a că a11111ci c/111d
se hotăra apărarea reşetl11{ei do11meşti, biiti1ia se
diilea ÎiUJ.inte de sosirM i11t111ic11/11i â1 JJreaj11111
aceSJeia. (MAGAZIN ISTORIC, vol 25. 1991)
A da (ce\'R) dopă spate = A lâsa la o pane. a
trece cu vederea:
Ma11e, flirtate! I Dă·fi mw1ia dtl(Jă .•fKlle.
(VASILE ALECSANDRI)
A da (ceva) pe mâua (cuiva) = a) A încredinţa
cuiva ceva (spre păstrare):
A dat toote bijuteriile 11e 1111J1111 1na1nei.
b) (Fig.) A lăsa ceva la dispoziţia, la bunul plac.
în voi a cuiva:
Aşa 1n-a1n f)()1ne11it dat /Je 111/11111 unui
f)roxe11et b11rtlihos, w re avea clii1mf de 11umgt1/i(ă
al illi Kir Af}(}Stoli.t. (OCTAVIAN SOVIANY)
 V asile JUNCAN

Fe1neia a ţJro1nis că 11-0 să 1nai dea

11iciodt1ră casa ţJe 1ntîna 11i1nă11ui. A da (cuiva) inima = A iubi, a îndrăgi (pe cineva):
Cu1n s-ar fi Închinar unei cor>ile, care
A da (ceva) peste cap. v. cap. i-arfi dar lui ini111a ei! (MIHAI EMINESCU)

A da (cuiva) cu Oit (Arg.) = a) A ignora, a se A da (cuiva) la cap = A lovi, a omorî (pe

retrage dintr-o situaţie nefavorabilă. A respinge cineva); a ataca (pe cineva) c u violenţă, pentru
(pe cineva), a izgoni (pe cineva): a-i distruge situaţia, bunul nume etc.:
Tt1111pira dă înapoi, sclti111bă
1011ul, o dă Publicul firx1, făcea spirire, încuraja, se
pe r>isiceală, 111ă îllfreabă ce 111ai fac, face pe i11dig11a ct111d lupra 1111 era de.Hui de apri11să.
dispo11ibila, probabil aşrea1Jfă vreo i11virafie să Dă-i la cap, Lucică' (ANTON HOLBAN)
11e vede111, dar eu chiar 11u a111 chef de aşa o vacă
şi îi dau cu fi ir. (RADU GĂVAN) A d a (cuiva) nas (sau obraz)= A îngădui cuiva
Trebuia să 111ă î111t1/11esc cu Andrei, dar prea multe:
i-a111 dar cu flir. (http://www. t 23urban.ro/) Ea, bier, 1111 şrit1 u11de bare diavolul de
b) A mustra; a ironiza: ;meu. Nu C1111oş1ea la .111j1erul ei ce swlf ispirele
Ct111d s-au revăwr, el a î11cepu1 să-i dea şi cu1:11ele dragostei, şi ţJr1i1 ur1nt1re 1111 da 11t1s
cu flir ferei, cu fel de fel de aluzii şi glu111e de spurctlfului să se î111i11ză. (P. ISPJRESCU)
pro.li gusr. Mă 1niert11n eu, de ce-s şi
ei aşa de
cu1ni11{i, 1nirireii; că ru le dai nas şi le fii haJJgul.
A da (cuiva) fata de soţie sau de nevastă ori a (ION CREANGĂ)
da (pe cineva) de bărbat (sau de soţie) = A
că~ăcori pe cineva cu .. .: A da (cuiva) un număr de ani = a) A aprecia
A1z-o focul duş111ă11ie, I Să ră111t?i fu la cu aproximaţie vârsta:
do11111ie I Şi-mi dă fiica-fi de .ro/ie: I Cu do11111 it1-fi Eu de-abia fi-aş fi dar şapre, mulr opr
11-a111 ce face, I Dar do11111ift1 mul1 îmi place' (B. P. a11i. (ION CREANGĂ)
HASDEU) b) A aprecia cu aproxima~e câ~ ani mai are de crăit:
După opera/ie, docmml i-t1 mai dar
A da (cuiva) goană (Înv.) =A goni pe cineva: băTll111ului cel mulr doi a11i.
Şe.a/Jfe Beduini, 1nai 1narii celor 1nari, se
ră1>ed pe cai, ia cufi1e/e'11 di11fi, î111pu11111ă lă11cile A da (pe cineva sau ceva) dracului (ori la draci,
şi dt1u goană cailor ţ>rin cărun, sbiertînd ca 11işre la dracul, la toţi dracii, în pla ta Domnului)
posedt1fi. (I. L. CARAGIALE) (Fam) =A nu se mai ocupa de ceva sau de cineva:
- Aoleu, JJu 111ă 111ai Într eba, Crisraclte,
A da (cuiva) în cărţi (sau cu cărţile), în bobi (sau şi lasă-111ă-JJ fJlara D o1111Jului, că a111ărtîf ca 111ine
cu bobii), cu norocul, cu ghiocul etc. = A prevesti nu 111ai fJOOfeji 0111 sub soore.I răbuflli {ărt111ul cu
viiconil cu ajuconil cărţilor de joc, al bobilor ecc.: uJJ glas În car e era 111ai 111ulră ură det~tîf dur ere.
- Şrii c-o să re faci bine, să11ămşel ş-o (LIVIU REBREANU)
s-ajungi 0111 1nar e? Aşa 1ni-a dar Îll bobi...
(BARBU DELA VRANCEA) A da (pe cineva) dezertor = A face cunoscut, în
Face 111ereu pasienfe şi dă în cărfi. (G. mod oficial, că ci neva este dezertor:
IBRĂILEANU) Păi uire, a111 Îllftîr ziar şi ăşria 111-au dt1f
Îmi da şi mie î11 cărfi, u11eori. (MIHAIL dezertor. Mi-au .'lfJus că vor clte111a fJr ocuror ul.
SADOVEANU) (ALEXANDRU ARŞINEL)
Dar poare da ea bobi cu sc1ra, I O fierbe E1t1u ordiile sever e: f r oJJriera Închisă
ciuda pe 1m?1a, I Că-s 111ai f1w11ot1să dect?r ea, I pe111m rofi mobilizabilii. Să plec î11 disperare?
Şi-arc1ra! (G. COŞBUC)

8
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Dllcă 1nă treceau ct1 dezerto r În ri1nţJ de le11eşă, IXI dă w1 ext11tet1, IXI .ie lasă, e bolnavă
răsboiu? (JEAN BART) mereu (ce ar e?) şi dot11111e. (N. STEINHARDT)
De dara a.Ha t1 avui de dar 1m exame11
A da (p e cin eva) peste cap. v. cap. greu.

A da (sau a arunca, a pune) (toată) vina pe„. A da (un) exemplu = a) A explica ceva printr-un
(sau asupra, reg. la „.). v. vină. exemplu:
Pare o uropie, dar Regi11a A11a îmi dă w1
A da (sau a face) mărire (cuiva) = A preamări exemplu. (DOINA URICARU)
(pe cineva): Preze111area a fosr foa11e b1111ă, dar 11-a
Tofi î111r-w1 gând şi-111r-o glăsuire dere dar exemple.
mărire Domnului. (P. ISPIRESCU) b) A se purta astfel încât să constituie un model
de urmat:
A da (sau a intra) buzna . v. buzna . Prin felul .rău de a se compor ra, ea a dt11
un bun exe1111>lu r1e11r111 cei ţ>rezen{i.
A da (sau a l ăsa) (cuiva sau la ceva) frâu liber
(sau, reg. slobod) sau (pop.) a lăsa (pe cineva) A da am ocul în cineva (Arg.) = A se îndrăgosti
în frâul său. v. frâu. de cineva:
S-ar purea să disrmgefi două familii şi
A da (sau a prezenta) onorul = A saluta unele .fă lă.rnfi 1m copil fără rară„. 11w11ai aşa, că a dar
autorităţi, unele evenimente deosebite (fapte de a1nm~ut În voi„. deodt1ră, subir şi i11stt111rt111eu.

arme, evenimente memoriale etc.), prezentând (http://www.eva.ro/)

arma sau sunând din goarnă:
Grt1vă Încăft~are a Constifu{iei cu m~azia A da apă Ia şoricei (Fam.) =A plânge:
1X1radei milirar e de la A1wl de Triumf În ab.1e11fa 01nul nosrru a ÎnceţJur să dea din nou
şefului starului, ar111ara trebuia să dea onorul celui apă la şoareci, cu hohore. (DAN LUNGU)
de-al doilea om î11 .Har, pre,1edi111ele Se11ar11lui, Băsescu dă apă la şoricei. Curai
Mi1ua Geoană. (l]ttp://www.cotidianul.ro/) elecroral, fXll'C11rge111 o perioadă în car e
Ilie începu să lege11e mai rare s1eag11I ţJOliricienii noşrri
sunr e.-rcesiv de senri1nenrali.
alb, să 1111 cumva să 1111-I obse1ve .wldafii. (www.telegrafonline.ro/)
Trosnitura salvei ţJăru 1nai asurzitoare. Că1naşa
Î11stî11gert1ră cu ţJuşca se ţJrăvăli .~urr ca un A da bici = A lovi c u biciul. (Fig.) A grăbi:
drapel ctî11d dă 011oml. (LIVIU REBREANU) ( .. .]după ce ne suim î11 cămfă, s111Jărafi
şi ţJltînşi, ca vai de noi, Luca Moşneagu,
A da (sau a ridica, a înh ăţa, a strânge, (reg.) a hara/X1gi ul 11os1 m, dă bici wilor ( „. ] (ION
sălta, a face, a clătina) din umeri (sau din CREANGĂ)
umăr). v. umăr . Arunci f1nţJilrt1ru-a srrigar s-tlducă ct1lul
cel mai b1111 din grajd şi-a legar pe figa11 la
A da (sau a trage, a primi) o calcavură (Reg.) coada calului, ş-a ţJus ş-un sac de nuci ş-a dar
= A da (sau a primi) o mamă de bătaie: bici calului. (MIHAI EMINESCU)
În loc de /Jucare, îti mânca o calcavură
de cele 1ărărăş1i.
(VASILE ALECSANDRI) A da bună ziua, bună seara etc. sau a-şi da
(sau, rar, a face) bineţe= A saluta:
A da (un) e.xamen = A trece c u succes printr-0 Tiru îl î11.1ofi până la Jidovifa, 1111de se
înrercare: OţJri să zică bunăziua cunoscuţilor şi ţJrie1enilor
De când a murii domml MizrtL'hi, ft111ilit1 ţJe care nu i-a văzur de aţJroaţJe două luni,
lui efără rosT; îi lip.1eş1e w1 pwL' f de sprijin, Coca e
9
 V asile JUNCAN
dt111d11-i î111t1/nire la 1m1nz la berăria Rahova.
(LIVIU REBREANU)
Pe afară, pe sub srre,~ini, ctîfiva mai
or opsifi se fereau de ploaie şi-şi spovedeau
ofrtînd nevoile. 01irilă dădu binefe şi Trecu
înlăwllm. (IDEM)
S1tm .re apropie de el. Îşi dă binefe cu
păpu,'it1ml, ca două cwwştinfe vechi. (G. BĂl..ĂJŢĂ)
A da craci (Arg.; în fotbal) = A strecura mingea
printre picioarele adversarului:
A1n .'lţ>us că Messi 11u a făcut 11i1nic
alrceva, dect11 a dar craci wwi advei:rnr.
(hctp://www .gsp.ro/)
A da cu banul = A alege la întâmplare dintre
două posibilităţi:
Eu swll pozarul uîmbe111/11i pe wre
carnea îl ascunde. Pe111ru r e.IT, îl a i pe douorul
fără de a rg infi. El ce spw1e? - Nimil'. Dă cu
banul ...- Şi ba1111/ ce spw1e? 01 ARUJAN
VOSGANIAN)
Sau î11 fine, p/iuisir de dileme şi li/mii
de foame, w1 al Treilea om ar p111ea da cu lxmul,
gt111dind că hazt1rd11/ va alege în locul lui cei
preferabil. (ANDREI CORNEA)
A da cu chir ie = A da (sau a lua) cu chirie, a
închiria:
Hanul pofi să-l dai cu chirie ( . . ] (1. L.
CARAGIALE)
A da cu cioarda (Arg.) =A fura. A jeli.Ii:
- Bine, mă, le spuse A1111eon agi1a1, dar îl
t11na11eta{i şi gt1ra. Să 11u 1>rind 1>e vreunu' că dă cu
cioarda. (ALEXANDRU IOAN DESPINA)
Îi plăcea să dea cu cioarda uneori,
fim111d fel de fel de mănmfiş1u-i di11 curfile
vet~i11ilo1:
A da cn harponul (Arg.; d. poli~şti) = A fi arestat:
După ce au dar cu lwqxmul î11 piafă,
pofifişrii i-au băgai î11 dubă.
A da cn jula (sau cu z ula ori cn racn') (Arg.)=
A fura:
10
Premiul ,,În.re!afi de Ape" l-a luar
Du1nirru Voloşeniuc şi ror nea1nul lui, inclusiv
fraiele cel penal fJe w r e şi l-a înşurubai la
Admini.Hrafia Bazinală de Apă Crişuri fJelllru a
da cu jult1 ÎJJ bt111ii şi 1norori11a srt1rului.
(http ://www. bi horei.rol)
A da cu mătura = A mătura:
Dă şi fu, fe1neie, olet1că cu 1nărura, că
acuşi ne vin oaspefii (POP.)
Un băiefel fragil aşa ca Tine, ce să facă
el la 1nu11ca de jos... 1nă şi văd Încărccînd lăzi
1oa1ă ziua, dt111d cu mălura pe jos. (RADU
GĂVAN)
A da cu paha rul = A bea mult:
A dar cu 1x1harul 1x1n · s-a îmbălai.
(ANTON PANN)
De rtînă 1; el începu.re să wm dea cu
ţJllharul ş i acu1n 1111se1nai ţJutea ab{ine.
A da cn p anacotu' (Arg.; lumea interlopă) = A
fura din buz unare:
( .. .]da · el mai fură, a,'itl, Texte, şi s-a r
p111ea să le fi luar şi pe ale mele, din greşeală.
Sau evi!afi aglomerafia, penim că şrifi că ă.Ht1
micu mai dă c11panaco111' . (http://www.pah.ro/)
A da cu praştia în ceva = A da iama prin ceva.
(Pex .) A încerca să fure sau a fura, a şteipeli
ceva:
Nici pomeneală nu era . ..să dea (pisoiul]
cu praşria prin bucăfelele de frip111ră. (P.
ISPJRESCU)
A da cu s ubsemna tul = a) A scrie o declaraţie
la cererea organelor de cercetări penale:
A dar el cu .wb.wn11ar11/ vreun an /Je la
DNA, după car e nu s-a mai înllÎm/J/aT nimil'.
Mi-a zis că s-a r ezolvai. (RADU MIHAI)
Pa/JP a 1:iirăsi1 ct1111011t1111e/lf11/ nt1fio11alei
ţJe11r111 a da cu sub.îi!1n11t1rul În cazul de 1110.-reneri.wn
Îit ct1re ÎÎ t11x1re 11u1nele: Nu a1n ttvuI nicialară de-t1
ft1ce cu respectivelefere. (http://www.infoziare.ro/)
b) A scrie un raport, o declaraţie justificativă la
cererea superiorilor:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Du1Jii ce li r efuzt1f să ţJrezinr e u11 raţJOrf Apoi se roagă să-i dea şi lui ceva de
de ac1ivirt1re instanţei su11re1ne a stt1tului ro1ntî11, 1ntîncar e, căci e ft1re flă11u111d şi
11-t11-e 11i1nica
respec1iv Parlame111ului, el t1 dar cu .111bsemnarul merinde la dtî11s11/ ( .. . ) (ION CREANGĂ)
roruşi, despre acrivirarea de ptî11ă acum a PNA, Nici de mâncare 1111-i dădea de.Hulă.
la U11iu11ea Europeană. la Bmrelles. (SORIN (POP.)
ROŞCA STĂNESCU)
Du1Jii rerutinarea 1>rogra1nului, el A da de necaz, ruşine etc. = A păţi o ruşine, un
rrebuit1 să det1 cu subse111narul. necaz etc.:
Unii de necaz cc111d dau I Pierd şi minrea
A da cu vastu' (Arg.; lumea interiopă) = A fura ce oau; (ANTON PANN)
din buz unare: ( .. .] mă rem că acea.Hă înrtîmplare îmi
l11dividul umbla zilnic prin pie(e şi da cu va fJricinui 1nulre ne111ul{1'1niri; 1111 şriu Ct'1n, dar
vastu'. tun 1>resi1nfirea că voi da de un necaz 1nar e. (I.
M. BUJOREANU)
A da cu zarul = A se lăsa în voia sorţii:
- Prosrii, zise Gu(u plicrisir. Dai cu A da de ştire. v. ş tire.
zarul, ctîşrigi sau
fJierzi. (VOICU BUGARIU)
A da de . .. (sau peste . .. ) = a) A ajunge la . ., a
A da cuiva (sau la ceva) cu piciorul. v. picior. nimeri la .. . :
A î111re/)(lf de mai e 11111/1 pt111-t1 da de
A da de (sau peste) dracul. v. drac. capul pămt1111ului. (POP.)
b) A întâlni la tot pasul pe . . .:
A da de băut (Fam.) = A oferi c uiva mâncare şi Ho(ii s-au î11111u/fir tlTlÎT de rare, î11ct111111
băutură (plătind, de obicei, consumaţia la un mai e coif să 1111 dai de ei. (POP.)
local) pentru a sărbători ceva: c) A găsi pe.. , a descoperi:
A, da, Pavel Pe1jil a dar de băui, penrru Tt1ci, dragă, şi 11u 1nai SţJuJJe, că or da ei
că i-a tlţJărur o carte de re11ortt1je, şi era 011111/ pesre mine. (POP.)
bucuros, şi desigur, a dar de băui. (ŞTFFAN
DUMITRESCU) A da de-a dreptul (Pop.) = A merge direct la
lauret1tul concursului i-a i11virt1f t>e roţi ţintă:
1>rie1e11ii la un restaurant şi le-a dar de băut ca Foamea dă de-a dreprul. (POP.)
să sărbătorească eveniJnenrul cu1n se cuvine.
A da dezminţire = A dezminţi:
A da de bine= A ajunge într-0 simaţie bună: Nu credem că se va Tăgădui aceasra.
To(i din familia lo r au începui să dea de Marto rii sunt ţ>rea llt'1neroşi şi ţ>rea Înalt />uşi ca
bine, de ccî11d Î11ce11useră să lucreze cu să li se f>Ol1fă dt1 o dez111i11{ire şi se /JOf invoca
scîrguin(ă. cele 1nai augusre 1nă11urii Îll ct1ut.ă. (MIHAI
EMINESCU)
A da de dracu = A o păţi: D. gen. Leca ...dă cea mai formală
- M~'itJe, t1stcî1n1Jiiră-re, că eşti 111ilirar şi-t1i dev11infire. (I. L. CARAGIALE)
să dai de drt«.' u 1 zise deodară băm111ul, speriar
/)(Inii de zelu/fiului său. (UVIU REBREANU) A da din cap (afirma tiv sau negativ). v. cap.

A da de fund. v. fund. A da dintr-îns ul (sau dintr-însa) o vorbă (ori

nişte vorbe)= Se spune pentru a arăta admiraţia
A da de mâ ncare = A hrăni (pe cineva): faţă de înţelepci unea sau măiestria vorbitorului:

li
 V asile JUNCAN

Are un duh ccîr şiiţJfe şi dă di11rr-Î11sa A da în copt sau în pârg(ă) = A î ncepe să se

nişre vorbe. 01 ASILE ALECSANDRI) coacă:
M-am plimlx1r prin aHă grădină de tlTlÎ/ea
A da eject (Arg.) = A respinge (pe cineva sau ori şi am văzur roode foarre fr1111oa1e în pomul din
ceva): fimdul grădinei, dar 11-am pulul gu.ITO niciodară din
Nici 11-t1 v 11'r să srea de vorbă cu ea şi ele; acum t1 dar îi1 copr, dă-mi voie ca nopfile twea
i-a dar ejecr. să păzesc î11.1w11i (...] (P. ISPIRESCU)
Po111ul fnfloret1 În fiect1re zi, se scururau
A da faţă. v. faţă. florile, rodul creşrea şi .reara da î11 ru1rg.
Noaprea se cocea. (IDEM)
A da gata . v. gata .
A da în Ooare = A î nflori:
A da găuri (sau o gaur ă). v. ga ură. Devreme, prea devreme a dar în floare
reiul - care o fi mmivul, care o fi remeiul?
A da greş. v. greş . (MIHAI MORĂRAŞ)
Cireşii au dar ÎJJ floare.
A d a iertare sau înv. i ertăciune = A ridica
pedeapsa pentru păcatul, vina sau greşeala c uiva. A da în foc (D. lichide în fierbere) = A se umfla
A scuza: şi a curge afară din vas:
- „Mu/fi 1111d ucis-ai oare? Eu por a-fi - Amipa, grăbeşre-re, oalele dau î11 frx.
da iertare I De 11-ai ucis llÎl~iunul.'" La astă (G. BĂLĂ[fĂ)
î11Trebare, I Maria îi răSfJ1mde: - Îfi jur pe - Păvăluc, fu, că eşri 1nai 1nare, ia
D1'1nneze11, I Ucis-a1n 111unai nouă, şi 1nulr Î1ni .reama să nu dea în frx oala a.Ha de ciodJă, că
pare rău 1 (D. BOLINTINEANU) eu mă duc să chem o vecină s-o scalde' (LNIU
REBREANU)
A da în (sau a chema, a merge cu cineva, a
trage, a soroci la) judecată. v. judecată. A da în folosinţă sau în funcţiune, în
exploatare = A pune ceva la dispoziţia c uiva:
A da în bâlbă = A se bâlbâi. A vorbi incoerent: /1nţJOrfaJ1f esre că oa1neJ1ii aceştia,
E o 1nare ruşine ţJentru un actor ro11uîn coJ1st111crori de hidrm.~e!ltrale, ridicaseră şi

să .re fragă o dublă, r1e11Tru că a dar el o lu1/bă! dăduseră în folosi11fă w1 obiecrv et' onomil'.
Nu ai voie să greşeşri. (http://j urnalul.ro/) (ŞTEFAN DUMITRESCU)
DuţJă ce fe111eit1 I-li cerrt1f şi i-ll t1rătt1f Nout1 clădire /lu este ÎllCă gt1rt1 şi /lu
unde greşise, băiarul începu să dea în Mlbă şi poare fi dară î11 folosinfă acum.
se Înroşise.
A da în mangleală (Arg.) = A schimba
A da în clocot (sau în und ă) = a) A începe să subiectul discuţiei:
fiarbă; a clocoti: D.i IX11-e1n o {igt11-e, că stă111 şi llOÎ aici-şa ct1
Supa a dar îi1 clocor. 1
l:iiiefii r1e u.1a11 -Nu fi111e;! - Ce-ai.. O dai pe
b) (D. situaţii, stări ere.) A fi pe cale de a izbucni: mangleală cu mine? Eşti şnrdll!r? (SORW STOICA)

Am zis că da, acupr, fără a da îi1 clowr Nu1nt1i dutJă ct1tevt1 cuvillfe, el li dt1t Îll
de e11ruzias1n {Înăuntru, Într-adevăr, dădu.fe1n În 111t111gleală.
cfocOI de cum l-am văzur). 0/LAD A. POPESCU)
Puroiul corupfiei di11 PSD dă în clocor. A da în mugur = A înmug uri:
Cu o virulenţă ct1re 11are să devină ucigătoare. O, cad de pe 111i11e florile purrede, ca a/rele
(www.comisarul.ro/) să dea mugur, cum din cer cad srelele şi a/rele apar
să bolea.'il'ă. (ADRIAN ALUI GHEORGHE)

12
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Odată cu venirea fJriJnăverii, /J01nii t1u

dt1r ÎJJ 1nugur. A da la rate (Arg.) = A vomita:
A111 dar la m(e uxuă 11otl{JTea, după ce t11n
A da în pârpăra îns uratului = A fi stăpânit de co111bi11M berea Cil vodlii. (hnp1/www. l23urban.fl)i)
dorinţa însuratului:
Dă, ce să-i zit~i.' dăduse şi el În /JlÎtJJăra A da la televizor = A difuza ceva la televizor:
î11.wrarului 1 (ION CREANGĂ) - Ce 11aiba zici că a dar la Televizor?
(RADU ALDULESCU)
A da în vil eag sau (rar) a scoate în vileag, a da
în vil eagul obştii. v. vileag. A da la ziar = A publica ceva în ziar. A trimite
ceva spre publicare:
A da însemnătate = A acorda atenţie: Alrăda1ă i s-ar fi pămr ceva de dar la

Lucruri de ace.Hea .re pe1receau de ziar. (PAULA SĂCUI)

1nulră v1-e1ne, le obse1vase ţJărinrele, căci se Ea s-a grăbii să dea arricolul la ziarul
gă.reau pe roare dru111urile, dar 11u le dădu.re local.
nicio Î1t.fe1n11ărare; rret~use 11e ltîngă ele ca 11e
lt111gă artîrea î111tî111ţJ/ări .Hrăine, indiferenre. A da lecţii (Fam.; fig.) = A spune c uiva ce sau
(PAVEL DAN) cum trebuie să facă:
Pentru a dt1 1nai 1nulră Î11se11111ărare Esre drepr că a111fo.H di11rre aceia care o
agenrului său, do111nirorul Cuu1 l-a ava11sar la vre111e tui scris şi s-au i11111licar Într-o refor111are
gradul de 111aior, iar apoi la acela de locorenenr- echilibm1ă t1111ediul academic ro11uî11esc, fără a
co/011el. (DAN BERINDEI) da lecfii, spwu111du-mi doar, ca experl, pu11C1u/
de vedere perso11al; (DANIEL DAVID)
A da jet (Arg.; d. deţinuţi) = A denunţa, a Meca11iwl l-a mgM /Je proprie/aru/
informa: 1naşinii să nu-i 1nai dea lec{ii de 1neca11it~ă,

Nu i-arfi pri11s aşa de rerude, dacă u1111/ deoarece el şrie foarre bi11e ce are de făwr.
di111re ei 11-arfi dar }el.
A da lecţii sau me ditaţii. v. lecţie .
A da la mână= a) A pune ceva la di~poziţia cuiva:
Toare 111arerialele au fosr dare la 111tî11ă A da lenchi = A lovi arşicele c u ichiul:
de (Jl"O(Jrie!ar. Dacă ... î11ce1J a da le11chi, 1111 mai swpă
b) A înmâna ceva c uiva: 11ici1111 a1şic. (P. ISPIRESCU)
(...] regre/Mul 111eu amil' Dimilriade 111i·a
dar la 111tî11ă o declarafi1111e că 11u va lipsi scena A da lovitura sau a da (rar, a face) o lovitură
11afio11ală de co11c111:111/ său. (V. A. URECHIA) (Fani.) = A reuşi într-o acţi une, obţi nând un
Ca să fie 111ai sigură, ea i-a dar la 111tî11ă succes (important şi neaşteptat):
băiarului şi Tir/ul de propriewre. Nu1nai că, du1Jii ct1reva .făfJfă11uî11i bune,
11işre doa11111e de bine, retJrezenranre ale unor
A da la oglinz i (Arg.) = A lovi (pe cineva) peste organizt1fii fe1ni11isre lllr1ni11reri ex1re1n de
ochi: discrere, s-au gtî11dir că tm dar lovirura. (DAN-
El a a111e11it1fM-o că-i dă la ogli11zi, dacă SILVJU BOERESCU)
nu-şi fine gura.
A da năval ă= A năvăli:
A da la pompă (Arg.; d. bărbaţi) = A face sex Dar wvalerii fra11(11ji, se1oşi de glorie şi
c u o femeie: fJ/ini de a111biţie, nu vor să srea În urina
- Ce face George î11 seara t1.11a? Dă la 1110/dovenilor şi 1nunrenilor, ci vor În / 11,11re să
po111pă? (http://www. l 23urban.ro/)
13
 V asile JUNCAN

dea năvală virejască, să spulbere pe r1ut'i. A da pe cineva Ia şcoală (sau Ia învăţătură) =

(MIHAI EMINESCU) A înscrie pe cineva la şcoală:
Tărarii ca wvozii pe dânsul dau năval. Asrăzi, a da pe cineva la î11văfărură
(VASILE ALECSANDRI) înseamnă a-l da la srudii, ceea ce implil'ă e
drepr şi o ascu/Ttlre. (GEORGE PANU)
A da n oroc. v. noroc. Copilul afosr dar la şux1/ă mai Târziu.

A da o dârcă (Arg.) = A se masturba: A da pe gârlă. v. gârlă.

Gigel t1 dtu o dt1n'ă să se ri't.'orettocă î11t1inrea
î111tllnirii w Viorim (http1/www.123urlnn.ll)/) A da pe gât sau peste cap, pe s pate. v. gât.

A da o dumă (Arg.; în limbajul ad olescenţilor) A da pe ici, pe acolo (sau încolo, încoace ori pe
= A prel ua un citat sau o poantă de la altcineva dincolo sau la deal, la vale) (Pop.) = A căLtta
şi a o prezenta drept originală; a face o glumă (febril) o rezolvare. A încerca mai mulre alternative:
pro a< tă: Dt1u Încolo, Î11cot1ce, dt1ră 11i1ne 1111
Iară cu1n a reuşir un individ ct1re poare chibzui ( .. . ] î11corro să fie drumul spre
ţJOzează in zit1risr, Bogdan Tt1v1 din Huşi să casă. (I. G. SBIERA)
Închidă un .'lţJiral şi cu1n a dt1f o du111ă care a

rrans/011nar u11 ct1z 1nedit~at din .'lfJÎtal, Într-un A da pe Ia cineva = A da (sau a trece) pe la
Breaking News. (http://www.vremeanoua.ro/) cineva, a-i face o vizi tă cuiva:
Pe d rt'111, ce-111i zit~: ce-ar fi să dt1u şi ţJe
A da o fugă (până la„ .) sau a da (cu) fuga. v. la el? (I. L. CARAGIALE)
fugă. Că nu a dar 11e la noi, mai rreacă­
meargă, dar am fi purur să ne vedem ca î11 a/re
A da o lecpe (cuiva). v. lecţie. dăfi, la aeropo11. (ION LAZU)

A da o raită. v. raită. A da pedală (Arg.)= A pleca pe furiş:

lmediar, el t1 dar pedală şi dus afo.H.
A da o telegramă = A trimi te o telegramă:
S-a r rmrea să fie alră oră. Te rog să re A da peste cineva (Pop.) = A se ivi pe
inreresezi. Poare îti voi da o Telegramă din neaşteptate asupra cuiva:
Dolhasca. (EMIL BRUMARU) Dtt!/Jf aceea va veni ţJesre r1i1e o nenorrxi1-e
Femeia s -a grăbir să dea o Telegramă, ţJe care ru 1u1 vei şti să o Înlături cu/11'1nuse{ea raşi
ca să-l feliei re pe băiar. re va coţJ/eşi nenorocii-ea ţJe care ru nu o vei ţJu/ea
ocoli şi pe 11eaşreprtue va da pesre rine pieirea, fără
A da pe bingă (Arg.)= A pârî, a turna la poliţie: să fi avur vreme s-o preve.Heşti 1 (BIBLIA)
- Bă, ru eşri nesimfir. Ne-ai dar pe
bingă? (http://www.123urban.ro/) A da peste cineva (cu maşina, cu caii etc.)
(Pop.) = A lovi sau a răsturna din mers pe
A da p e cineva Ia m ama dracului = A înjura: cineva, accidentându-l (grav sau mortal):
Să-i dăm odmă dracului pe fanariofi, să Ştfe111l a condus 111aşina cu viteză )ri a dt1r
1111 1nai ţJ01ne11i1n de ei.I Acu, slavă do11111ului.I pesre w1 copil care alerga pe marginea d1wn11/ui.
.wnrem regar i11depende11r 1... (1. L. CARAGIALE)
- Ba 1nt1i du-re şi dracului, ru 11-t1ifrică A da plicul (Arg.) = A mitui, a oferi c uiva o
de Du11111ezeu, 11-t1i ruşine de lu111e, ce 0111 eşri sumă de bani în semn de recunoştinţă sau ca
ru ? (I. POP-RETEGANUL) recompensă pentru un serviciu:

14
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
Pentru cei cu o co11şrii11{ă civică ţJOlirică
redusă a da plicul cu vor penrru o sumă de lxmi
sau 11enr111 un inic şi o bere lt1 o fiesră Îll
srrăi11ărt1re
1111 cred că e o 1nar e 11roble1nă.
(http://www.gazetaromanea<ca.com/)
A da p rin băt (Pop.)= A fi foa rte obraznic:
Că nicio lighioaie 11u se poare aciua pe
lt111gă casă de răul vo.Hm. /tlca, dacă 11u v-am
săcelar asrăzi, facefi orrocol prin cele 11u?fe şi
dt1fi la om ca ct?i11ii prin bă(. (ION CREANGĂ)
A da pr in şperl ă (Arg.)= a) A se purta rău (cu
cineva). A maltrata (pe ci neva).
b) A trăda, a pără<i (pe ci neva):
- Adă cufira)rul Î11L~ot«.~e, zit~ eu, şi, la roată
Î11tt11nţ1larea, cr ed că1u1 1nă vei da 1>ri11 şţ1e11ă
11u-I vei lăsa să mă lx11ă 1 (ION CREANGĂ)
A da roade sau rezultate = A produce efectul dorit
Şi a/iele t111 căwr pe pămt1111ul cel lm11 şi,
Î11ălftîndu-se ş i cre.~tînd, t111 dt1r r0l1de şi t111 t1dus:
u11a rreizeci, alra şaize<'4 alra o .Mă. (BIBLIA)
O imirare merodică a modelelor şi
/011nulelor existente În ltunea civilizară, Ct'1n tun
zit~e, o COJJfrtifacer e 1nai 1nulr sau 1nai 1>u{i11
dilx1ce a apa rarului marerial, poare da rezu/rare
similar e dacă 11u egale, adesea de.Hui de fericire.
(1. L. CARAGIALE)
A da să cunoască (Reg.) = A lă<a să se înţeleagă:
Fe111eia a dt1r să cunoască că 1111 era
ruţ>fă de ceea ce s-a Îllft111111lar 1>ri11 vecini.
A da seamă (sau socoteală) = A ră<punde de
ceva, a fi tras la răspundere:
·Ţ;-t11n
ce11'r să-1ni dai st11nă ce cauţi lt1
horar. (MIHAILSADOVEANU)
Nu t1vet1 de dt1f socoret1lă ni1nănui,
nu1nt1i din slăbiciune 1>e11nisese t1lrort1 să creadă
că a11 a11wnire dreţ){uri. (ANTON HOLBAN)
A da semn (sau semne) de viaţă . v. semn.
A da sfară în ţară ori a da de veste = A răspândi o
veste:
Ş rocmai ac1111 îmi dă de vesre /011 Gn111ază,
f:XÎ1t'ăfab11/ din Ce111ă11{i, că le,~ii .re amră pe sub
ţ)()(i/ele Haliciul11i(BARBU DELAVRANCEA)
A da strechea în cineva sau a lovi (ori a a puca,
a împinge pe cineva strechea) sau a fugi ca
(apucat) de streche. v. streche.
A da toate pe una (Reg.) = A rămâne cu o
si ngură alternativă:
Căci şi f1n1>ărt1rul,
ctîr e1t1 de Î1n1>iirar, le
dăduse acu1n f0l1fe 1>e unt1, şi nici 1năct1r t1ceet1
11u era bw1ă:frica 1 (ION CREANGĂ)
A da nn avertis ment = A avertiza:
Şeful i-a dar'"' ave11is111e111a11gajarului.
şi
A da nn concert = a ) A susţine un concert:
HorărÎ să deie o i11s1111c{iune 1nuzict1lă
celm· două fere mai mari (a rreia era din cale-tifară
inică), şi <Xit1ră acet1sră i11sr111c{iune 1nuzict1lă
rer1nint11ă, să t>lece
cu ele În EurO/XI şi În A111erict1,
să deie co11ce11e şi să ct?şrige miliome. (RADU
ROSETTI)
b) (Fam.; fig.) A face scandal, gălăgie:
Î11dară ce re culci, î11cepe "'' co11ce11 dar
de câinii din mahala, concerr car e (i11e pâ11ă la
două spr e zece din 11oapre. (RADU ROSETTI)
A da uşa, poarta etc. de perete = A împinge în
lăcuri. A deschide larg uşa, poarca etc.:
Sar e di11 r>ar, ia o armă şi se repede la
uşă; Î1n1>i11ge; uşa nu se lt1.W.. Arunci r1t1ge un
r>icior, uşa se dă de r>erere; (I. L. CARAGIALE)
A da viată (sau s unarea vieţii) = a) A naşte; a
da fiinţă, a făuri:
Femeia a dar vit1(ă w111i băiai.
b) (Fig.) A anima, a însufleţi:
Bărrt1nul Dlln rrăieşre ct1 şoi1nul
si11gurt1tic.~, I 111 1>eşreră de srtîncă, 1>e-un 1nunre
1>iidu1t1ric.~, I Priv1
i1d cu veselie cu1n soorele răsare,
I Dâ11d viată lumi11oasă cu-o caldă sărurare (. . ]
(VASILE ALECSANDRI)
c) A readuce la viaţă, a învia:
Din i11imă pămt1111ul la mor(i să deie
viafă. (MIHAI EMINESCU)
15
 Vasile JUNCAN

lăsându-şi desd1isăo porTifă de scărx1re.

A da (sau a cădea, a veni etc.) a livanta = A da (ROBERT TURCESCU)
(sau a cădea etc.) peste cap: Bogdan Vlădău o dă coriră. Nu mai vrea
Jon Însă, Î1n11iedicar cu ţ>it~ioarele În .fă se în.ware. (http://www.click.ro/)

1ntî11ecile conrăşului, căzuse aliva11rt1 lt1 ţJă11uî11r,

zvt11t~oti11du-se ca şa11Je/e şi blesre1ntîndu-11e A o da în miri şte (Arg.) = A avea legături
cum îi venea la gură( .. . ] (ION CREANGĂ) amoroase extraconjugale:
Cum tmw11e purea fi influenfar marrorul
A nn da doi ba ni (pe cineva sau pe ceva) /()(ma Andreea Popa, penrm a da o declarafie
(Fam.) = A avea o părere proastă (despre cineva favorabilă lui Vânru, rewlră din i111e1up1ările
sau ceva): convodJirilor di111re Niwlae Popa şi SOV, în
A zis că 11i1nic 1111 şrie, I Că 1111 este bun care acesra din 111111ă îi arrăgea arenfia că fara
să fie I Un rang î111re currezani; I Că la orice-I sa a ct11n luar-o ţJe 1nirişre, ba chiar ţJe iarbă.
n1nduieşre, I Nicio slujbă nu-111plineş1e, I Că 1111 (http://www.curentul.info/)
face nici doi bani. (GR. ALEXANDRESCU)
( • . • ] 1111 dau doi bani nici pe ei, nici pe A o da în SF-uri (Arg.; în limbajul adolescenţilor)
vor1J pe care îl vând o dară la fXlfm ani pe ligheane =Amin~; a pălăvrăgi:
şi pungi cu mălai. (ALEXANDRU PETRIA) A'-t11n cirir ca11ea d-nului Funtu·, dt1r
1nai 1nulr ca sigur că o dă În SF-uri 1nai ceva ca
A nu se da cu una cu două = A nu renunţa AMill. (http://pla1~ech.ro/)

uşor:

Multi Trăgeau nădejdea să-l ia de A o da în ta ngo (cu cineva) (Arg.) = A minţi

ginere, dar flăcăul era c/1irir la carml .rău şi 1111 (pe cineva), a păcăli (pe ci neva):
se da cu una, cu două. (ION CREANGĂ) lt1 '"' 1110111e111 dar, faw a începur s-o
- D-apoi cum .wcofi, domnule? Chirifa 1111 dea în umgou cu fel de fel de a111ă111mre picanre.
se dă cu ww, cu două. (VASILE ALECSANDRI)
A o d a în tuicoma nie (Fam.) = A deveni
A nu s e da pe cineva (Fam.) = A se consi dera depende nt de consumul de băuturi alcoolice:
superior cuiva: În ulTima vreme, bădJarul a dar-o în
Nu m-aş da pe zeu cad-al de ăşria. (P. {uit~o1nanie şi rareori fi vedeai treaz.
ISPIRESCU)
A o da pe„. = A o duce altfel, a o întoarce, a o
A nu şti încotro s -o dea (s-o deie) (Reg.) = A schimba:
nu şti ce să n1ai facii: Când însă i se î111tî111pla să pomenească
Fe1neia era 1ntîhniră şi 11u ştia Încotr o de cevt1 din rrecurul net11nului nostru, o dt1 ţJe
s-o dea acu11t mmtîneşre. (MATEIU I. CARAGIALE)

Bmsc, ea încerm s-o dea l'e glume,

A nu-i da meşii (cuiva). v. meş. ţJllrcă 1111 s -ar fi Î1tftî11111lar niJnit~.

A o da cotită (Arg.) = A se eschiva de la un ră<puns A o da prin şperlă (Arg.)= A o păţi:

concret; a se dezice de o afirma~e anreriooră: - Adă cufitairul ÎllCOl1ce, zic eu, şi, la roară
Panriuc 111-a invirar la el. Îi sp1m că o să Î11ft11nţ1larea, cr ed că 1111 1nă vei da 11r1i1 Ş/Jerfă şi
vin 1nt1i ftî r ziu. Îl sună111, dt1r iar o dă cotiră. nu-l vei lăsa .fă mă lx11ă 1 (ION CREANGĂ)
(GRIO MODORCEA)
DuţXIct1teva 1ni11ure, t11ni11ri11du-şi, A o da roită (Arg.; lumea interlopă) = A
probabil, ciocnirile pe aceasră remă cu Ionu( dispărea de la locul unei razii:
Po11escu, do1n11ul Tăriceanu a dar-o cotiră, Ctînd au văwr agenfii, roti au dar-o roiră.

16
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
A se da (sau ase lăsa) după păr. v. păr.
A se da artist (sau artizan) (Fam.) = A se
grozăvi, a se lăuda:
Îi IJlăcea să se dea arri.H, mai ales în
fafafe1elor.
A se da bătut = A se lă<a convins:
Cel ce s-a apucar la cea11ă cu Cel
Armpuremic se va da oare bărur? (BIBLIA)
Paul aşrepwse cu înfrigurare ace.IT
Telefon şi desigur, acum poare că era prea
ftîrz.iu, ţ>robt1bil că aşa era, dar nu-i 11i1nit~, el 1111
se va a bărur. (CAMELIA CA VADIA)
A se da cu binişorul = A intra pe sub pielea
c uiva, a c urta (pe cineva):
El arâltl s-a dar cu binişorul pe lt?ngă
dânsa. (POP.)
A se da de-a dura = A se rostogoli:
Uncheşul odară scoare din scîn două
1nere şi le zvtîrlă Înaintea lui, aşa că se dau de-a
dura. (POP.)
A se da drept cineva = A voi să treacă drept
altcineva, a face să se creadă că e altcineva:
(Agenţii] s-au ivir în aceeaşi zi la han la
Brărulescu, dându-se drepr negu.Hori de
covoare. (V. I. POPA)
Îi IJlace poe1ului a-şi da adresa, nu şi a
grăi în limbaj dire<'T; îi 1Jlace a se da drepr
1XliaJtje11 şi a sta de vorbă cu enrirăfi şi .'lţ>irire
înTmfX1Te. (N. STEINHARDT)
A se da după deget = A recurge la diverse
pretexte pentru a se eschiva de la o acţiune sau
pentru a nu-şi asuma răspunderea unei fapte:
Ce ne mai dăm după degel? ... Ba cwn nu,
cu 11/ăcere, 111-11111 uitat sugestiv ţJ011'11ciror la ri11ul
1neu, da, desigur, /JO/ti{i, ro11uî11ii Între noi trebuie
să neajurăm („.] (EUGEN ŞERBĂNESCU)
A se da grande (Arg.) = A se grozăvi,
îngâmfat:
Val11111tt! ol TT./eo
Uirafi bă,
afajicilor, cu ă.Ht1 t11n băur din
aceeaşi sriclă, mă dădeam eu grande la cei din
jur, ca să vedefi lt?ngă cine.Hafi. (DAN WNGU)
El avea obiuiul să .re dea grande, mai
ales înfafafe1elor.
A se da în (sau de) partea cuiva (sau a se da
cu cineva) = A se alătura de partea c uiva într-o
discuţie, într-un diferend etc.:
Sră la chibzuri în w re parre să se dea.
(P. ISPIRESCU)
A se da în bărci (Pop.; gmţ.) = A avea un
contact sexual:
Fe111eii Îi ca1n 11/ăcea să se dea În bărci
şi inrra în vorbă cu fel de fel de bărbafi.
A se da în lături (de la„ .) = A căuta să scape
(de ceva nedorit):
Bunicul lua art1reori 1x111e la vro
preference, Imnica nu se da în lăruri nici de la
sros, nid de la ghiordum [numele unui joc de
cărţi]. (RADU ROSETTI)
Acu1n este foarre sur>ărar că Lovinescu
i-a divulgt1t vt1rsta, aşa că nu se dă Îll lături de
la nimil' pelllm a-l pedepsi. (MARTA PETREU)
A se da în s pectacol = A se face de râs:
Ar Trebui să-l luăm pe deparre, cu vorbă
bună, să-l convingem c-a ars desrul, că ne vede
ltunea şi că e ruşine să se 1nai dea Îll sr>et~1ac ol.
(G. TOPÂRCEANU)
(.. .) mi-a dar mănuşa pe care i-am scos-o
a.reară din mt?nă, şi apoi,fulgerăror, s-a aplectu cu
b1t;,ele pe mt?na mea, Cil primejdia de a se da îi1
SfJectacol Întregii ogrăzi şi, fără niciun cuvt1nr, s-a
îi1101:1 la Trăwră. (G. !BRĂILEANU)
A se da în vânt (ca) să „. sau după ceva ori
după cineva. v. vânt.
A se da Ia cineva (Fam.) = A face avansuri
cuiva:
Ea şi-a dar seama că /miarul se da la ea,
a fi dar nu-i venea să creadă.
A se da la pace. v. pace.
17
 Vasile JUNCAN

Esre foarre im1JOr1t1111 să alegi Cil

A se da lebăd ă (Arg.)= A se grozăvi, a se lăuda: Î11fele11ciu11e locul şi 1no1ne11rul ţJOfrivir 11e11rru
Fel ei Îi /Jlăcea să se Î1nbrace bine şi să a-i da fJafJucii. Ace.Ha 1111e.He11iciodară acasă la
se dea lebădă. ri11e sau acasă la el, ci 1111deva î11 publit'.
(http://www.studentie.ro/)
A s e da p este cap. v. cap.
A(-i) da din cl anţă (sau cu clanţa). v. clanţă.
A da adormiri proştilor (Arg.) = A înşela, a
păcăli pe cineva: A(·i) d a le gătura = A face (cuiva) legătura

Nimeni 1111 vede că de fapr polirica e telefonică:

făcură Îll lojile 1nasonice, ia r ţ>rosriJnea stă cu A rret~ur 1nulr ri1nţJ de cc1nd 11u 11e-a1n
gu1t1 căscară şi se zgt1ieşre la rv. de aşa-zisele 1nai văzur şi 11u a1n 1nai vorbir, cu roare că a1n
certuri ţ>olirit~e, În realirare doar nişte făcături î11cer car să re s1111 la relefo11 de art?rea ori, dar 1111
lucrt1re i11relige11r ţJenrru ador1niret1 t>roşrilor. .. mi s-a dar legărura ( .. . ] (LIV IU OLTEAN)
(http://www.striblea.ro/) Mi-a dar imediar legărura şi am vorbii
la relefo11 mai bi11e de }umărare de oră.
A da dume (Arg.; în limbajul adolescenţilor) =
A minţi: A(-şi) da acordul = A fi de acord:
Vorbea 1nulre, se Încălzea uşor şi dădea /.i;torit~ul
viitor, voi11d să aştearnă
„dume" de presă. (http ://newspascani.com/) ţX>vestirea i11reresa11rei 11oastre vre1ni, nu va
Colegul ei da dume î11 jiewre 11tmză, trebui, crede111, să 11esocorească 11ota 11oastră,
dar 11i1neni nu-l 1nai lua În sea111ă. dacă va dori, î11folo.wl l11mii lui, să dea acordul
e.-racr al Î11111rejurărilor hunii 11oastre ro1nc1neşti.
A(-i) da (cuiva) cuvântul = A permite cuiva să (1. L. CARAGIALE)
vorbească î ntr-0 şedinţă, adunare etc.: Trei zile 1nai rc1rziu şi-a dar tlcordul şi
Nu rrebuie să .wp111e111 la vor dacă i .re dă fJafriadwl Teocri.H. 01 ALERJU ANANIA)
cuvt111r1J şi dan111Jui senator Va11,jan Vosgt111it111
sau alrui se11aror, da ? (MONITORUL OACJAL, A(-şi) da binecuvânta r ea. v. binecuvânta r e.
voi. 20)
A(-şi) d a inima sau duhul (din cineva) = Se
A(-i) da (cuiva) de lucru (sau de furcă) = A spune despre cineva care se sufocă din cauza
pricinui cuiva bătaie de cap. A pune pe cineva î n efortului:
n1are Î ne urc ătu ră: - Alt.I raci, 1nă rog, conreneşte.I Ttlci, zic,
Eu am avui de fun'ă ca să .ocăp de dtlcă creştin eşti.I Nu vezi că 1nt1i Î1ni dau duhul de
Întrebările a cinci din ei şi 1nă Îllfreb şi t1srăzi de ct111d de twe vodJeşri ? (C. NEGRUZZI)
unde şi cu1n au tiflar tldresa 1nea În Cartierul Aleargă săraca, de dă inima din ea, ş-o
latin, 1nai ales că 1nă Îllftîlnise111 cu Nicu Ghica, rret' amefeli. (AL. VLAHlJfĂ)
care-1ni era rudă deţJărrară, 11u1nt1i o dt1ră, la
alră mdă comună. (RADU ROSETTI) A(-şi) da întâ lnire (sau rendez-vous) = A(-şi)

Copilul ace.Ha îmi dă de lucru cu fixa o întâlnire:

î11<iir1ăftî11area lui.
A(-i) da cuiva pa pucii = a) A face pe cineva
plece; a pără<i pe cineva:
Faftl i-a dar papucii băiarului după
ctîreva zile, fiindcă era neserios.
b) (Arg.) A se despărţi de iubită sau de iubit:
S11re 1narea 1nea su171ri11dere, 1ni-a .'ll~ri..'I şi
1ni-t1 dar rendez-vous 11e11rru 6 .'lt1u 8 dece111brie
să 1973, ora 17,30. (CRISTIAN POPIŞTEANU)
Cei doi şi-au dar î111t1/11ire î11 faft1
teatrului.

18
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A-i da (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, Băiarului i-a dar sângele pe nas şi
prin gând)= a) A-i veni (pe neaştepta te) o idee î11cepuse să plt?ngă.
(năstruşnică), a avea (pe neaştepta te) intenţia:

Cu1n de i-a dar În ct1fJ iJn/Jet~itului să-1ni A-i da nasul (să ... ) = A îndrăzni, a c uteza
rrimiră 1elegrt1mt1? (CEZAR PETRESCU) (să .. . ):
N-avusese JJtînă-aCt'1na obit~ei nici De i-a 1nai da lui nasul să 1niroase 11e
v1-e1ne să 11u1nere ce-t1vea-11 ladă, acu i-a dt1r În aici, apoi las! (ION CREANGĂ)
cap să facă şi t1s1t1 ( .. .] (1. L. CARAGIALE)
b) A bănui (ceva): A-i da un cutii prin inimă = A simţi (sau a-i
fncepuse să-i dea în minre că ea 1-arfi pricinui cuiva) o durere, o n1are supărare, a fi
Înşelar. cuprins (sau a provoca cuiva o stare) de spaimă:
Alt1r Îi trebui unchiairului să aut.ii, ct1 să-i
A-i da câteva= A lovi de câteva ori (cu palma, dea w1 cufir ascufir r>rin i11i111ă. (P. ISPIRESCU)
c u băţul etc.) (pe cineva):
O să re mu.Hre ş-o să-fi dea ctîreva - Aşa e datul. v. dat.
după lege. (ANTON PANN)
A- şi da (sau, rar, fam., a se da (cu)] părerea
A-i da cn praftori ta (Arg.)= a ) A vorbi mult: (sau câte o părere) = A opina, a crede; a
Vecina lui em femeie cw11sect1de, dar îi considera, a aprecia:
da cu prtif10ri ft1 ore î111regi şi 11e plicrisea. Ctînd 111e10polisie11ii t111 văzur-o pe Goya
b) A supăra (pe cineva) prin aluzii jignitoare: Semjis 1rect111d fluviul cu bt1ret1, t111 crezul că
Nu se aşre11ra niJneni ca roc1nai el să-i ţJ/et1că SJ>re Dit~o111esia. Unii şi-au dar cu
dea cu prtif10rift1 celui mai Imn coleg. 1Jărerea că ea se duce să-şi caure ceva rude s-o
t1ju1e. (ŞTEFAN BĂNULESCU)
A-i da cuiva în (sau prin) gând (ori prin Se 1niră Î1n1Jă1tdul ct61d t11,zi de la /JOtl.~ aşa
minte, în sau prin cap, rar, prin cuget) sau a-ş i vo1fJe f11'1noase şi Îndt11ă fşi dere cu rXirerea că aci
da cu gândul ori cu mintea = A-i veni în minte 11u purea să fie lucm Ctfftlf. (P. ISPIRESCU)
o idee, un gând neaşteptat:
Nu i-a dar în gtînd să su11e mai repede. A-şi da aere sau a se da m are, a-şi da
importantă = A lua o atitudine de superioritate:
A-i da cuiva lacrimile = Ai se umezi ochii de Mai fmmos Ctl sftînrul Gheorghe, îşi da
lacrimi. (Pex.) A începe să plângă: aere vireje... I Ele - repede ghicindu-l, se-nce1wu
Stele un 1no111enr cu gu1t1 Îlltredeschisă, să-l 1>ri11dă-n mreje ( .. .](AL. MACEOONSKI)
gara să-i s11uie că e un 1nodoran fără ţJereche, - /tl nu re mai da mare! (LIV IUS
dar se .Hăpâni şi de a.Hă dară. fi dăduseră CIOCÂRLIE)
lacri1nile şi, Î11ce1, Îşi scoase barisrt1 şi se şterse Nici 1111 a /osr ri1n/J, şi nici 1111 1ni-t11n dt1f
la ochi. (DUILIU ZAMFIRESCU) 1inţJOrtanfă. Eu rrebuit1 să 11rogrt11nez cine şi cc111d
S-a lă.rnr lu(I( de valul celor spuse şi i-t111 ptxlle ve11i lt1 Ele11t1 Pug11t1. (TRISTAN MIHUŢĂ)
dar lacrimile. Asrăzi t1 Jo.li ab.rolur la îi1ăffimet1
repult1fiei sale. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI) A- şi da cu pres upusul (Pop.) = A-şi exprima
părerea:
A-i da cuiva sângele = A începe să sângereze: S-a găsit şi el, rm~1nai act'1n, să-şi dea cu
Şi Ttîmplt1 îi era î11vinefi1ă, î111ruct11 afo.H pre.1Upu.1UI. (CEZAR PETRESCU)
bruscară de un jandar1n şi a11,11ct1ră la 11odea. Nu şrii niJnic des11re 1ni11e, nu-fi 1nai da
George Sălăgetm t1 Jo.li lovii de i-a dar sc?ngele, cu pre.llipusul. (ANDREI RUSE)
10 1t1şt1, la rtîmplă. (GABRIEL ANDREESCU)
A-şi da demisia = A demisiona:
19
 Vasile JUNCAN

Bărn1nul inrendem, pe care l-am Din vorbă-11 vorbă, rura-vura, 11e-a1n

111oşre11ir de la rara, şi-a JJr ezenrar zilele rret~ure abărur pe la o fuil'ă. .. una . .. două . .. rrei. .. pe
demisia irevrxabilă. (I. L. CARAGIALE) urină dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i

În urină cu 11u1nai ctîreva zile, un a lr Cil bere. (I. L. CARAGIALE)

consilier şi-li dar de111isit1. Tret1ba t1sra a Eu, familia mea, de la paruz.wpr ... lupră,
swyJrins pe mu/fi. (CONSTANTIN ARCU) lupră si dă-i, si dă-i si lupră... (IDEM)
Acu1n co11rinui cu evaziunea fiscală.
A-şi da în petic= A-şi arăta anumite cusumri : Dă-i Înainte, băiete, 11u degeaba ceri ru ulri1nul
VERIGESCU: Ursul nu joacă de loc. Şrii vo1fJa t1ia: Încă una şi 1nă duc.'
bunăvoie. PALAT!: Cu roare ace.Hea ror î,~i dă (http://www.simonacache.ro/)
în fJeli<'- (I. M. BUJOREANUJ
lini a1ninre.k~ că o cu11oştinfă 111-a che111t1r Îmi dau capul = Se spune de către cineva pentm
odară să-i văd neporul, prilej Cil car e mi-am dar a-şi arăta deplina certitudine asupra unui lucru:
comp/el î11 perie. Când am văzur copilul, m-am - Capul îmi dau că aşa .1-t1 î111tîmpft11,
speriar câr em de 1mîfel. (OCTAVIAN PALER) zi.re el celor pr eze11fi.

A-şi da ochii peste cap. v. ochi. În ce ape se dă (Reg.) =În ce ape se scal dă:
Noi nu mai î11felegeam î11 ce ape .re dă,
A-şida seama (sau s ocoteal a, rar, sea mă, reg., căci una SfJunea şi alra făcea.
samă) (de ceva) = A se dumiri, a pricepe, a se

lămuri: Ş-apoi d ă Doamne (bine) (Pop.) = Se spune

Bătrtîna se111ăna /Ol111e bine cu 1naică-.w, despre ceva (mai ales despre un ospăţ, un c hef)
.îl1u i se ţJărea lui arunci,
aşa Însăla Î11roa1t.~ere, extraordinar.
u11nărir de i1naginet1 bărrtînei, Îşi dădu .~a1nt1 că ( .. .] căci, di11 bă ful î11 car e era aşezară
nu-i o impresie ( .. .] (DINU SĂRARU) fila cu cruce-ajură şi buchile scrise de bădi(t1
Ei zâmbesc azi, pait'ă nu văd lumea ce-i Vasile penrru fiewre, am aj1ms la rrăftlji, de la
Î1nţ1re.roară, 1x1rcă nu-şi dt1u set11na că Înfricoşa fli rrăwji la ceaslov, ş-apoi, dă, Doamne, bi11e'
vre111e curge 11es1e ei şi că, În ri1nţ1ul tlcesta, cei (ION CREANGĂ)
şe171uirori ca argintul viu, ori cei iner{i ca bierele
stridii aca1X1ret1Ui t0l1te iera111iile şi urcă t0l1te DAIBOJ
măririle, bărtîndu-şi j<x de ei. (D. ANGHEL) A fi-n daiboji (Reg.) = A fi bine dispus:
Toţi erau Îll dt1iboji, n1unai ea /Jărea
A-şi da via ta = A muri din devotament pentru Îllgtîndu rt1ră.
cineva sau ceva:
Mi-aş da via(t1 Ctl să re apăr. (CAMIL A umbla cu daibojul (Fam.) = A cere de
PETRESCU) pomană. (Fam.) A trăi din mila altora:

Mi-aş fi dar via(a ca s-o salvez, Mă, Ptmaire, mtîi11e .re duc cu daibqje rofi
indifer enr dacă via(a unei Cocci11ella nu meriră ft1crorii şi 1nărurărori1: Dacă ne-ai ticlui ru o
artîr. (ION PETRU CULIANU) ţ>0eziot1ră.' Arn coţJia-o ctîr 1nai caligrajil~ şi ne-a1n
d11L~e cu ea să ură1n t111i 111ul{i Îltt111 srăţxÎnirea hunii,
Dă din tenişi ! (Arg.)= Pleacă! Fugi!: acelora cari nej1ămtînze.1t.'. (PANAIT ISTRA11)
- Ajunge' Ar fi rimpul să dai din re11işi
şi să-fi vezi de rrelmrile wle. Pe dai boj = Pe nimica toată, pe gratis, degeaba:
- Te i11rimidezi ... ?1 Fir-ai al dracului de
Dă-i (îna inte) cu „ . = Se spune pentru a arăta o chiriaş pe daiboj şi de spaimă a che/11ăriloi: ..
succesi une de acţiuni: Acuma re roşeşri ca fe1ele de pe11sio11... uiră-re la
el... avellfurierul călugării... (GIB I. MIHĂESCU)

20
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
Mi-am /uar lumea î11 cap de sărăcie, de
şedere fără mw1că, de m1111că pe daiboj. (ION
PAS)
Nu-mi par e rău că fi-t11n dar w1 g/0111e
pe dt1iboj: se vede bine c-ai făcui războiul.
(VIRGIL TĂNASE)
DAIBOJEALĂ
A da (sau a face) ceva pe daibojeală (sau pe
daiboji) = A da (sau a face) ceva pe datorie:
Numai că i111elige11ft1 şi pr over biala
hă111icie li acestui fJOfJOr t1u ca1n dt1f 1>este
răscoale, c1un se s11u11e, o bună r1a11e din t1verea
cea mai de r>r e( (I tării - pămâ11111/, Ctl şi marile
sale r ezer ve de mi11emle t111 fo.11 dare r>e daiboji
.Hrăi11ilor, î11 der>li11 di.11>r ef pe111ru .wa11t1 t1ces111i
f>Opor. (http://www.ziarulmara.ro/)
„ Fierarul 1111 le face pe dai/>0jet1/ă,
COJJSt'1nă şi el cărbuni", s11une nea MOl1că.
(http ://adev arul .ro/)
A face (ceva) în daibojeală = A face un lucru
de mântuială:
Când lucra ceva, pe roare le făcea î11
dt1i/>0jet1/ă.
A s ta (sau a se da) la daibojeală (Arg.) = A
trăncăni :
Când se dt111 ferele la daibojeală, 11ime11i
1111 mai poare deschide g11rt1.
A wnbla cn daibojeala (sau cn daiboj eli) (Fam.) =
a) A căuta să ob~i ceva la un preţ avantajos:
Negu.Horul umbla cu dt1i/>0jeli.
b) A minţi; a înşela:
Pe cine Îi iese În ct1le 1111 ţJierde oct1zit1
să umble cu dai/>0jeli şi roti îl txolesc acum.
DAICĂ
A umbla cu daica (Reg.) = A cerşi:
Câr mi-a fosr bărlx1111/ ît1 sr>iwl, t11n
wnbft11 cu dt1ict1. (http://www.123urban.ro/)
DAJDIE
A-l ajunge dajdia (Înv.) = A-i reveni c uiva
plata unei contribuţii:
21
Când îi t1j1111get1 dt1jdit1, fărtmii 11-t1vea11
Încotro şi 11lăret1u cu greu.
A se aşeza (sau a intra, a arun ca) în dajdie
(Înv.) =A obliga să plătească impozit:
Dupăce f-t1 dar jos de pe 1ro1111/ dit1
Ierusalim, regele Eg ip111/11i f-t1 dus î11 Egipr ,1i t1
pus pe ft1ră o dajdie de o sură 1aft111fi de t1rgi111 şi
w1 wft1111 de aur. (BIBLIA)
Pe111m plara lefilor osw,1iloi: .. se t1şeu1se
dtţjdie, .wbr 11w11ire de fwnărir, Ctl roară cttrn de
fărt11 să plărească... 80 aspri. (NICOLAE
BĂLCESCU)
Dăjdiile emu aşewre pe roti deoporrivă.
(IDEM)
DAMB LA
A avea dambla la ceva sau la cineva (Reg.) =
a) A dori ceva:
Că/car, spătar, figluir, avea pa111oji cu
sctîr{ şi baston. Pri1nă vt1ra fşi ţJunea şalla gt1f...
Avea o dt1mbft1: 1Unbft1 cu flori la rever.
(EUGEN BARBU)
Nu vret1u să fiu un 11sihoţ>t1r sau un
.1erii1or w r e face psihologie sau judeâi o
tmwniră perioadă. Însă am o dt1mbft1, cea cu
rirualiu1rea bt111t1lului. Pentru 1nine roiul e sacru.
Nu exisră lxuwl. (http://www.hotnews.ro/)
b) A fi î ndrăgostit de cineva:
Feciorul t1vet1 dt1mbft1 la fart1 veci1111/11i
de lângă r>ădure.
A lovi (pe cineva) damblaua (Reg.; fig.)= a) A
înnebuni : ANICA (alergând lângă moşul ei):
Ce ai ? ce re doar e? LEONAŞ (asemene):
L-t1 fovi1 dt1mblaut1. (VASILE ALF.CSANDRI)
Nici ÎJJ 1x1r 1111 1nă 11urea1n 1nişct1.
Deşurulxu de la î11cheie111ri, cu şalele fn1111e, mi
se părea că tl}1m.1esem î11 .ITtlr e de piftie. Î11
1ni11ret1 1net1 t1buriră 1niji f rict1 să /lu 1nă fi lovir
dt1mblaut1. (MATEIU I. CARAGIALE)
b) A se enerva foarte tare:
- Ce-i cu Tine? Pt1n'ă re-a lovir
damblaua... Sră1x?11eş1e-1e!
A-l apuca dambl aua (sau p andaliile) (Pop.) =
A se înfuria foarte tare:
 V asile JUNCAN

Chioara dracului, că 1nă li/Jucă

pandaliile, c11 ad1ireu11ra mea Cil ror, ctînd rre<' A lua Ia dans (Arg.; d. poliţişti) = A interoga, a
pe lt1ngă casa ei Cil do11ă garaje la demisol... lua la întrebări un infractor:
(ADRIAN BUŞILĂ) D11pă ce ofiterul i-a I11ar la dans pe
Pe grec îl ap11ca dambla11a când a11zea indivizi, li aflar t1devărul uşor.
n11mele lui Spirea. (CONTEMPORANUL, VI)
l-a venir pandaliile, era să-şi raie gt1r11I A lua la joc (sau la dans). v. lua.
c11 brici11I. (I. L. CARAGIALE)
Ce-avea c11 el? Nimic, îl apucase pandaliile. Ai intrat în dans (sau horă), trebuie să joci =
fi ap11că 1x11daliile pe 11111lti neiir>răviti şi n-ai wm Se spune când cineva se a ngajează la ceva fără
să-i comrolez4 bar bmmbwa. (D. R. POPESCU) posibilitatea de a mai renunţa:
Acu1n dt1că a1n inrrar Îll horă, trebuie să
A-şi face damblaua = A-şi satisface dorinţa sau jucă111, 1111 r1ure111 Î1tfre11'f>e rrara111enrul cu
capriciul: t111ribiorice, dr er>r u11nare, În fiecare zi, diJnineafa
Fiect1re voia să-şi facă da111blt1ua şi JJu şi set1ra, trebuie să 1nerge111 la SfJiflll r>ellf/1'
da ÎllllfJOÎ de lt1 niciun art1c, orict1r de 1niJJci11os injectie. (hccp://www.parinci.com/)
sau de 11eruşi11ar. Căci 11u1nai surzii sau ine11fii
n11 şria11 ce se pe1rece la Sofia. (DUILIU DAR'
ZAMFIRESCU) A avea (sau a lua, a prinde) darul beţiei = A fi
Mi-a1n făcur dt11nblaua şi, Într- o zi, (sau a deveni) beţiv:
chi11lind de la l11crările conferintei, mi-am Ovreit~a Însă 1nai ră1nt1ne t1cu1na să se
art111jar o ieşire cu bar ca În Ocet111, la 6 1nile În jeluiască mamii că mai blesremar bărbar ca
larg. (DAN-SILVIU BOERESCU) Aron nu se află subr soare, că nici În crt1ş111ă
Pri11111I ră11 imp11L1 va fi să dregi ce-ai nu-l mai poare lăsa, fiindcă a prins dami betiei,
srricar, dar re111arivele de a-l înveseli şi a-l .ocoare Înctîf 1nai 1nulr rachiu srrică el dectîf vinde
din swrea lui încăpătanară înai111e de a-şi face muşreriilor... (UVIU REBREANU)

dambla11a se vor dovedi ab.rolur imposibile. - Dar o să fie cam greu, domn11le
(http://www.lovelife.ro/) căpiran, n-aveti darul... - Ce dt11; locorenenre?
Dacă n-oi avea eu darul betiei, cine dmw-1 mai
DAMF are?! (ANTON BACALBAŞA)
A da damf (Pfm.) =A intensifica, a accelera:
Dacă n-o să dati damf, n-o să re1111inati A avea darul să„. (sau de a„.) = A avea
lucrt1rea t1zi. pucerea, posibilitatea să... A fi în stare să... A li
de natură să ...:
A li (sau a avea) damf (Pfm.) = a ) A fi uşor Ctîr e de .11:11rră viata om11lui, progres11I
ameţit de băutură: n-ar fi Jo.IT posibil, dacă 0111111 n-ar fi av11r darul
Aj11nsese ptînă la cei din fată damf11I din să învete din 1>ăteala alr11ia, să se folosească de
g111t1 perceproml11i. (ION PAS) experienta ar>roapelui său. (I. L. CARAGIALE)
b) A fi pornit pe ceartă: Dacă epigmmele vor avea darul să
Copiii îl ocolea11 ctînd avea damf, căci {Jlacă ŞÎ Să 1nerife lllJrO/Jar e SOJJOră, arunci din
a11 pătir-o de ctîreva ori c11 el. ar>ltmzele dv. dăruire voi face '"' b11che1 şi-l voi
t1r unct1 cu un salur t1dtî11c de grarirudine şi de
DANS simparie ( .. . ) (CINCINAT PAVELESCU)
A face (pe cineva) un dans (Arg.) = A dansa
(cu cineva): A avea darul suptului = A fi alcoolic, a consuma
Voia s-o facă şi el w1 dtms pe fara în nndte băuturi alcoolice:
roşu, dar n-avea curaj.

22
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
el gft1.wrile pe dintiftiră de biserică,
Şria ş i
nu-i vodJii, dar dămrXinea de /Jiirrt?n ce era; ş-<1poi
mai avea şi darul s11pr11l11i... (ION CREANGĂ)
Era 01n vesel şi />işicher, dar D1'1nnezeu
ori drt1cul -1111 şriu car e din ei doi - fi Înzestrase
şi cu darul suţJfului; ba llÎl~Î Cărăşel 1111 se sfia
să 1nărrurisească, ccînd se trecea cu deochiul.
(ION GRĂMADĂ)
A avea darul vorbirii = A fi bun orator:
În cursul t1cestui volt'1n, s-t1 de11101Jstrar
că lt1 in gruţJuri
origină SţJecit1 t'1nt111ă t1 rrăir
.rnu cere de cel mulr 50 de indivizi, dar care -
spre deosebire de hairele de lupi - daroriră
da111lui vo1f1irii, şi scltiJnl1ului de fe111ei,
voluntar, Între cete, care 11ro11aga li111J1a vorbiră
şicare det~i unea - tindeau să for111eze triburi.
(ALEXANDRU GABRIEL FILOTTI)
A ridictiT sala î11 picioare şi a Jo.IT
aplt111dar penrru că avea darul vorbirii, fiind 1m
bun or t1to1:
A face darul cuiva= A face o favoare c uiva:
l-a făcur dami şi de dara a.Ha, dar s-a
jurat că 11-0 să-l 1nai ajute.
A fi în starea darulni (Tr.;.; Buc.) = A fi gnH1dă:
De ct111d e în .ITarea damlui, roti t111 g rija
de ea şi 11i1nic nu-i lt/Jseşte.
DAR '
D-apoi (bine) sau dar emu să nn = Se spune ca
răspuns negativ la o propunere:
Cea1Jii cu mămăligă ? D-a1JOi neam de
netunul 1nieu n-a 1ntîncar aşa buct1te. (ION
CREANGĂ)
Nici ... dar nici ... = Nici ... şi c u acâc mai puţin ...:
Nici pe dracul să-l vezi, da nici cruce
să-fi faci. (ION CREANGĂ)
DAR A
Mai mare daraua decât ocaua sau a nn face
daraua cât ocaua = Prea muică osteneală pentru
obţinerea unui lucru neînsemnat:
fnd1ideret1 judecăroriei di11 morive de
re11rt1bilizare a r retJrezenra aşadar o 1năsură fJrin
23
care daraua a r fi 1nt1i 111are dectîf oct1ua. „Nu
s-ar face niciun fel de economie, căci sediul î11
care fw1C{ionează in.Han(a de judecară arxir(ine
chiar judecătoriei şi nu trebuie IJlătită chirie",
arară Dorei Covaci. (hccp://www.renascerea.ro/)
DARABANĂ
A ba te darabana în (sau pe) ceva = A bace
ritn1ic În reva:
Dt11nit111 vo1fJise rtu; cu ochii ÎiJ 1Xl11uî111,
bă!t?nd darabana pe masă. (G. M. ZAMFIRESCU)
A bate darabana (Pop.)= A bace toba:
Pe cărăruşa aceea se st~ursese toară
rine refea satului, cărre regi1nenre, ctînd au bătut
darabanele. (EUSEBIU CAMILAR)
A bate darabana = A divulga un secret, a da în
vileag; a bace toba:
Pesemne eu nu am alra de făcur dect?r să
/xii daralx111a. (C. NEGRUZZI)
A ba te darabana cuiva (Pop.)= A vinde averea
(cuiva) la mezac.(Pex.) A sărăci:
l-au /Jiirur darabana şi la fJOarra lui.
A face (cui va) s patele darabană (Pop.) = A
bace foarte care pe ci neva:
leşeau din 11uî i11ile inele cu 1Jii111I vtîlvoi
şi cu sparele dt1ralx111ă. (CALISTRAT HOGAŞ)
A face (cuiva) capul darabană (Pop.)= A nău ci:
Cor>ilul i-afăcur ca1ml daralxmă Imnicului.
A vinde (sau a cumpăra) la darabană = A
vinde (sau a cumpăra) la mezat:
- Dacă... nu por găsi parale? Şi dacă-i
pune seche.Hru şi-l vi11de la daralxmă? (CAMIL
PETRESCU)
- Ei bi11e, AdJOre, bogăra,~111 AdJOre, acela
care n1unăra cu surele de inii, a ajuns să-şi vtlliă ror
t1vurul vtîndur la da1t1bană, şi astăzi 1nănli11că /'Jl? la
mesele creşriniloi: (NICOLAE GANE)
DARAC
A da la darac sau a trece prin (ori) pe sub
dinti de darac (Pop.) = A dărăci:
 V asile JUNCAN

Femeia a dt11 lt111a la darac, ca s-o
poară roarce.
A pune (cuiva) nutreţ pe darac. v. nutreţ.
DARAVERĂ
A avea (sau a face) daraveră (cu ci neva)
(Pfm.) =A avea (sau a face) afaceri c u cineva:
Un 0111 Cll du11111eart111u se ţ}(){1fe să n-a11Jă
vreo dart1veră, vreo nevoie, şi să 1111 dorească a i
.re face pe plac. (I. L. CARAGIALE)
A fi (sau a intra) în daraveri (de comerţ) (Rar,
fam.) =A fi în relaţii comerciale:
Î11 vara t11111/11i 1907, aj1t111d11-mă f11
srrăinărt1re şi t1vt1nd Îll {liră dt1rt1veri, 1n-t1şez f11
rre1111/ Berli11-B11c11reş1i, cu gt111d11/ să m-a/Jar o
zi-două fJe la lt1şi, unde să vizirez ţJe nişre vechi
şib1111i prie1e11i, familia Ro11e11i Roman. (I. L.
Cum (sau precwn) e data (Reg.) = După cum e
obiceiul, datina; după c um trebuie, după c um se
cuvine, se cade, se obişnuieşte:
Cu făurari s-aducem ft11a, I Cu vin şi
chef, precume daftl. (G. COŞBUC)
Srafi... plină merg eu... să măgar, cum e
dara să meargă 011111/. (1. POP-RETEGANUL)
DATĂ'
Încă o dată = din nou, a doua oară:
Încă o dară de vei veni... să re faci că
nici mă cw10ş1i. (AL. SAHIA)
Nu o dată = În repetate rânduri, de multe ori,
adesea:
Nu o dt1tă S-ll ÎJJttî1nţJ/t1t Cll uJJ ţJer.ront1j
inuit ţJret1 chibzuit să det1 greş, ÎJJ ti1n11 ce ull
alrul, wre a riswr rorul, fără să rej1ec1eze nici
1năct1r o cliţJă, să culet1gă lt1urii vil~toriei.

CARAGIALE) (ARINA AVRAM)

A venir alaltăieri la 1ni11e; 1ni-a SţJus că
a i11rrar Îllfr-o dart1veră de ţJăcură şi 111-a rugt1f O dată (cu) = În acelaşi timp (cu).. „ cu acelaşi
să-i s11u11 ror ce şriu des11re a1neril~t111ul ăla, care prilej, concomitent, simultan:
vrea să 11e cumpere (ara. (IDEM) O dară cu venirea serii, femeile au
apri11.1foc11/ f11 varră. (GEO BOGZA)
DASCĂL Ba/XI, care se culca.re o dară cu găinile,
A s ta dascăl (pe capul) cuiva (Reg.) = A bate la .re sculă cu 11oapret1-11 cap. (ION CREANGĂ)
cap pe cineva: Nu re oc11rx1 de 11111/re rrebi o dară. (C.
- Du-re şi re 1nai }Ol1că afară şi 11u-1ni NEGRUZZI)
.Ha dascăl r1e wp 1
O dată cu capul = Cu niciun preţ, niciodată:
DAT O dară cu wrml 1111 11111ea el crede 1111a
Aşa e datul (În superstiţii) = Aşa e soarta c uiva: et1 a.11t1. (P. ISPIRESCU)
Aşa mi-edtu11/.ro1ti4 I Să 11-t11n eu pe băiarul Sr 1 1111 deschide o dară cu capu/ 1(I. L.
meu I l..t1 wp îi1 ceasul moitii. (G. COŞBUC) CARAGIALE)
l..t1 fel şi cu t111orimp11rile, aşa e darul
/01; ba chiar şi cu cifrele, pe doi 1111-/ 111w1eri O dată pentru totdeauna = Definitiv, irevocabil:
duţJii trei şi nici 11e cinci Î11ai11rea lui unu ... Ei Trebuie să f11feleagă o dară /JellTru
(MATEI YIŞNIEC) 1ordetm11a că for/a brafelor 11oa.11re f111rece for/a
111r11mr moroarelor. (AL. SAHIA)
DATĂ'
Aşa-i (sau aşa i-a fost) data (cuiva) = Aşa-i DATOR, -OARE
soarta (cuiva), aşa i-a fost (cuiva) sortit, scris: A (nu) rămâne (cui va) dator = a) A face totul
Aşa-i daltl ferelor I Să scrie căumelor. după cum era stabilit. A clarifica. A răspunde
(NERV A HODOŞ) prompt:
Cll 11er.rot1J1ă ct11-e t11n fost crescut În
tet11nt1 de t1 nu ră1ntîne cuivt1 dator, n-t11n 11ret1

24
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

î11(eles, la începui, acetwă ciudară arirudi11e. A bate (pe cineva) (sau a da cuiva) pe datorie
(http://ioncoja.ro/) = A bace (pe cineva) fără nicio j ustificare. (Pex.)
b) (Pex.) A se răzbuna: A bace (pe cineva) foarte care:
Vezi ce SfJui şi ce ft1ci, că nu-fi ră11uî11 De cum l-a văwr, 1-a /Jărur pe darorie.
daror.
A crede de datoria (cuiva) să... = A se crede
A face dator (un lucru) (Rar)= A pune amanet, obl igac să...:
a amaneta, a ipoteca: Crezu de a .rn darorie să se mai .mire
Mtîncai caii şi cocia (trăc;ură uşoară; încă o dară. (MIHAIL SADOVEANU)
căruţă) I Şi-mi făcui daroare via. (JARNiK-
BÎRSEANU) A fi chemat la datorie (D. tineri) = A fi
încorporat:
A fi dator vândut (Pfm.) = (A fi) plin de Mai mulr Ctl să .re ispirească pe sine
datorii: însuşi, Apo.Hol răS(Jwt.1e: - Zilele ace.Hea am să
Sămc-lipir, daror-vtîndur... rămânea ţJ/ec şi eu la darorie. (LIVIU REBREANU)
ne1ulbura1. (MATEIU I. CARAGIALE) Se SfJtmea că rur.wanele ţJesre 18 ani
Că sămw Zoe ctînd l-a cwioscur I Era vor.fi chemare la darorie.
fără slujbă şi daror vtîndur. (G. TOPÂRCEANU)
A fi de datoria cuiva să.„ = A fi obligaţia cuiva
A scoate (pe cineva) dator (Pfm.) = A pretinde să ... :
(cuiva) achitarea unei sume pe care nu o Ct1 11rierin vechi li cucot111ei Nt1srt1sicăi,
datorează: Îi de darorill 1net1 să vin o dt1ră cu lăurt1rii.
Băui rrei zile de vară... I Băui, nene, (VASILE ALECSANDRI)
11111na romă I Sărăcu( de maiw mea I Când !11 concluzie, J>reşedinrele Mirrerrand nu
văzui că, duţJă roare, I Încă şi dt1ror 1nă scoare. lidorir să ţ>rezi111e F1a11ft1 dreţ>f ull t1r bir111 sau
(VASILE ALECSANDRI) un mediaror po1e11(ial în Orie111ul Apropiai,
deoarece em de daroria rJăr(ilor implicare Îfl
A se băga dator (pe ceva) (Trs.) = A lua ceva ace.li conj1ic1 să-şi reznlve neîn(elegerile (... ]
pe datorie: (LOREDANA PĂTRUŢIU-BALTEŞ)
Zi de zi, el .re băga daror pe mtînwre şi
băutură. A fi la datorie (D. oameni) = A fi acolo unde îl
ch eamă obligaţiile de serviciu:
DATORIE Îşi recăţ>ără Încr ederet1 văzt111d şi r>e
A (se) băga sau a (se) îneca, a (se) îngloda, a cei/a/fi colegi de cronil'ă dmmarică la fel, ba
(se) încurca în (nişte) datorii = A (se) unii Îll sacouri de ţ>u11t1re, ct1 o de1nonsr1afie că
împrumuta cu sume mari de bani care nu mai ei swlf aici la darorie, nu la pe/recere. (LIVIU
pot fi restituite: REBREANU)
Aici 11u 11u1nai că 111-ai Înglodat ÎJJ datorii Eu, nu; eu, lt1 dt1rorie, cot111e Fănică, zi
pân 'în urechi, ba încă m-t1i şi făcur să-mi lepăd şi noopre la darorie. (I. L CARAGIALE)
llt'1nele rărt111i-1neu.I ... şi să iau ţJe-al d-tale...
(VASILE ALECSANDRJ) A fi omul datoriei = A fi foarte conştiincios:
Lucreaz.ă t1111Yx111e ţJe niJnic.~, că-s Cu roore că e dept111e de a fi omul
îngloda(i în darorii la ww.Hiful ved1ilului, wre daroriei, el niciodară nu se va găsi, w Silion,
a ră111as 1nare şi rare duţJă fuga srătJtînului. îllfr-o asemenea sirua(ie. (ION VINEA)
(EUSEBIU CAMILAR) Aveam memalirăfi diferire şi luam via{tl
fiewre îi1 felul lu4 eu eram omul daroriei şi al

25
 V asile JUNCAN

ac{iw1i4 el al t111uî11ării şi al di111t1c{iei (SANDA DĂLĂCI

BUDIŞ) A se dălăci Ia vorbă = A se î ntinde la vorbă:
Cele două vecine se dălăcesc la vorbă şi
Pe datorie = Pe credit: ţJllrcă 11u 1nai rer1nină.

D<ldet1 oa1ne11ilor fJe darorie, şi ot11ne11ii

1111-i mai plăret111. (ION PAS) DÂRĂ
De rrei zile mâ11ct1111... pe darorie. A face dâră (drum) prin barbă. v. barbă.
(CALISTRAT HOGAŞ)
Daror nu-s, că 11u-1ni dă 11i1nene ţJe DÂRDORĂ
darorie. (ION CREANGĂ) A fi în dârdora însurătorii = A ţine cu orice preţ
să se însoare. A li în plină desfăşurare a căsătoriei:
DATORNIC, -Ă Înctînrar de cu11oşri11fă, noul 1ne11 a111ic
A fi (sau a rămâne ) datornic = A fi îndatorat îmi deie 1111 plil', fJe care seri.re Cil condeiul de la
din punc t de vedere moral: porrofel adresa mea. Era o i11vi1t1re la 1111111ă
Auroml, d-l Radu Ro.reui - w1 colabora/or pe111ru a doua zi. Leo11ică se afla î11 dârdora
apre{iar al Analelor 11ot1srre, 1111de a găsii că.răroriei. (I. L. CARAGIALE)

ospiralirare şi î11 cazul de faţă, î11 împrejurări asupra
carora Procesul-verbal al şedi11{ei de la 12 la1111arie
a. c. dă lă111urire - ră1ntîne datornic cu />roba
(ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, 1907)
Pe111ru ge.11111 făwr, el i-a fosr daromil'
1nulră vre111e.
- I-auzi, lx11ă-I crucea; i-a abă1111 de
dârdora î11s11ră1orii... VodJele asrea fură zise
Îllfr-un citit> aşa de ciudt1r, Î11cc1r dezvăluiră Îll
111i11rea lui Marei o Întreagă srare de luc111ri:
cu111 baciul ţ>ri11sese vorba lui de a-l Însura Îll
11111ne de bine( ...] (DUILIU ZAMFIRESCU)

DĂDACĂ DÂRLOG
A face pe dădaca = A-şi a~uma rolul de a A-i pune cuiva dârlogii de nas (Reg.) = A ţi ne
îngriji, de a îndruma (un copil): sub a~cultare strictă pe cineva:
Ei sunr t1rrilerişri şi se 1>rice1> să frt1gă Femeia î11ce1t't1se să-i p1111ă dâdogii pe
cu 11111111... 1111 să facă pe dădacele pe lt111gă nas, dar bărbarul 1111 se lăsa.
civili. (G. M. ZAMFIRESCU)
DÂRLOAGĂ
A-i sta cuiva dădacă pe cap = A bate pe cineva A fi (sau a se băga, a ajunge) s lugă la
la cap; a cicăli: dârloagă = A fi (sau a ajunge) sub comanda,

Î11 fiecare dimi11ea{ă, el îmi sTt1 dădacă sub conducerea unui om nevrednic, nepriceput:
ţJe ct1f> şi, crede-1nă, 11u-1ni ert1 uşo1: Tănăsică era ... ţ>ăgubaş di11 sărăcia lui
de slugă la dtîdoagă. (G. M. ZAMFIRESCU)
A-i trebui cuiva dădacă = a) A nu avea c urajul Dacă 11-am {i11111 samă de vorbele lui,

să ia o hotărâre: am aj1111s slugă la dtîrloagă, şi acum, vrt111d

- ldiorule! Cum 11-ai î11{eles de la
Încer>uf că asta e o sinistră />ungă.şie. Trebuie
să-fi fiu dădacă pellTru roare fleacurile? (GIB I.
MIHĂESCU)
b) A nu şti să se comporte:
Nimeni pace 1111-{i dă dacă I Ai nevoie de
dădacă. I Dragul meu, de-aceea zic I Că scrii11d
.111dt1lme I Calme I Nu po{i câşriga nimic. (G.
TOPÂRCEANU)
nevrc1nd, trebuie s-asculr, că 111i-i ca1>ul Îll
primejdie. (ION CREANGĂ)
DÂRMON
A da (sau a cerne, înv. a zbate) (şi) prin (sau cu,
în) ciur şi prin (sau cu, în) dârmon. v. ciur.
A vedea ca prin dârmon = A avea vederea
slabă, neclară:

Femeia vedea ca r>ri11 dt111no11.

26
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

îi1văft1f c1111e la Bmşov. SUZANA: De-aceea

Trecut (sau dat şi) prin ciur şi prin sită (sau vodJeşre brt1şove11eş1e? (VASILE ALECSANDRI)
prin dârmon). v. ciur.
A nu şti nici (la) deal, nici (la) vale (Pop.) = A
DÂRVALĂ fi nepricepm:
A ajunge slugă la dârvală = A ajunge un om de Se vedea că ft11t1 1111 ş1it1 nici deal, nici
nin1ic: vale.
Nu se gt111det111i111e11i ca 1oc111t1i el .1-t1jw1gă
slugă la dt11vt1/ă. A se face cât dealul (Pop.) = A se supăra foarte
tare:
A face ceva de dârvală = A face treabă în moci Uimă, uimiră, I Înapoi re 111dămră. I Nu re
superficial ; a strica: face ca w1 deal, I Ci re-aşează w w1 lx111; (POP.)
Nu I-tun 1nai che1nt1r să 1nă ajure, că
făcea muncă de dt11vt1/ă. A trecut dealul = A pierdm ocazia; a reuşit să
treacă de ce-a fos t mai greu:

A face cuiva dârvală = A crea c uiva neplăceri: Să 1111 spui hoţJ 1xî11ă ce 11-ai rreuil det1/11/.
De când 11 şrit1, i-afăwr 1111111t1i dârvală.
A umbla şi-n deal, şi-n vale sau a sui în deal, a
A face pe cineva de dârvală = A batjocori ; a coborî în vale (Pop.) = A umbla peste tot (pentru a
certa rău: gă<i pe cineva sau ceva):

Ş-ai t1racar vt1rros fJe 1ni11iştri? ... - l-a111 Tofi 11111blt111 şi-11 deal, şi-11 vale, dar 1111-/
făwr de dârvală. (VASILE ALECSANDRI) găseau pe copil.

A lua Ia dârvală = A impune c uiva să facă o Ce m ai (sau ce tot) Ia deal, Ia vale (Pfm.) = a)
muncă nedori tă; a obliga pe cineva să se sup ună: E inmil sămai discutăm:
Det~i eu .rotY>I, că r1e11r111 rine sunr eu un - Apoi... dă... Ct1/Jrt1 mea 1111-i de cele
ct111irt1l scu1nţJ.Sau voieşti să 1nă fii de o săriroore, şi-i b1111ă de
lapre. - Ce mai la deal, la
dt11vt1/ă? Apoi dacă e.He t1şt1, eu zbor de la rine. vale.I bună, ne-bună, na-fi car ul şi dă-1ni-o.I
(CONSTANTIN STA MATI-CIUREA) (ION CREANGĂ)
b) Să spunem lucrurilor pe nume:
A rămâne de dârvală = A rămâne pe drumuri. Mă rog, ce mai la deal, la vale? t1Şt1 e
A nu n1ai avea din ce trăi: /11111et1 t1s1t1 şi, de-ai face ce-ai face, ră111tî11e cum
Alnară 1ni-i 1i1i1na... rosti... şi se Sţ>rijini este ea; 1111 f>O{i s -o Î11to1t~i cu u1nărul, 1năcar să
de-1111 ar bor e. Ac11111t1 t1111 rămas cu rorul de dt11vt1/ă re rmi 111 mprul wp11/11i. (ION CREANGĂ)
fJeft1ft1 pă11uîm11/11i. (EUSEBIU CAMILAR) - Ce mai la deal, la vale, să-fi pară bine
că nici nu re-tun Înjurt1f şi nici nu re-a1n bărur,

DE cum 1111 păfir a/fi boieri, că poare-i fi t111zir şi

De ce...de ce ... (sau de ce ... de aceea ... ori de
ce... tot. .. )= Cu cât... cu atât...:
De ce mergeau 111t1i111e, de ce lui Ht1rt1p
Albi se 111/b11rt111 minfile. (ION CREANGĂ)
DEAL
A grăi cam peste deal (Pop.)= A vorbi neîn~les:
SUZANA: Dt11; fXllt'ă şi el grăieşre wm
de pesre deal TOADER: Apoi dă, ce să-i faci? A
mawle 1zise fărt11111/ 11e111d11plew1. (IDEM)
Dă la deal, dă la vale = Se sileşte în toate
chipurile, încearcă toate posibilităţile:
Baba .re !1Ct1r111ă11ă de CtlfJ, dă la deal, dă
la vale, dar 11-t1r e ce face. (ION CREANGĂ)
Deal cu deal se întâlneşte, dar (încă) om cu om
(Pop.) = Se spune (cu ocazia unei întâlniri
neaş teptate sau) în speranţa unei revederi posibile:

27
 V asile JUNCAN
Ţine 1ni11re ce-fi s1>u1t eu, că ţ>oore să ne
mai î111t1/nim la vrun ca1Jăr de lume: căci deal Cil
deal .re ajunge, dar încă om cu 0111 1 (ION
CREANGĂ)
Greu la deal, greu la vale (Pfm.) = Oricum
încerci, e toc greu:
Greu la deal, şi greu la vale, I Nu-s
/Jucare, nu-s parale ( .. . )(AL. VLAHUŢĂ)
Mai e un deal ş i-o vale (Pop.) = Mai sunt multe
dificultăţi:
Ptînă vor ist>răvi, 1nai e un deal şi-o vale.
Parcă aduce picioarele de după deal (Mol.) =
Se spune despre o persoană care merge alene:
Ea mergea pe dmm de parcă a rfi adus
picioarele de după deal.
Şi-n deal şi-n vale (Pop.)= Pretutindeni:
Zici că-s 1ntîndră şi 11-a1n v11'r I Ca
s-aswlr vorbele rale? Dar de unde şrii? I În cale I
Ţi-am umblt11 şi-n deal, şi-n vale. (G. COŞBUC)
DEASUPRA
A fi pe deasupra ca fuiorul popii. v. fuior.
A ieşi (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori
a s e ridica) deasupra nevoii (Pop.) = A scăpa
de griji, de necazuri, de sărăcie:
lară Dănilă Pre11eleac, nemaifiind
su1>iirar de niJnene şi scăţxî11d deasu1>ra nevoii, a
11uîncar şi a /Jăur şi
s-a desfăwr rxînă la adânci
/Jărrtîne(e, văzându-şi pe fiii fiilor săi împrejurul
mesei sale. (ION CREANGĂ)
DECĂDEA
A decădea din drepturi (Jur.) = A pierde un
drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut
de lege, a unor condiţii sau a unor formali tăţi:
Î111r-adevăr, w1 pări111e poare fi decăzur
din dret>furile ţJări11reşri, dt1r 11u1nai 1>e11rru
infrac(i1mi grave, pellTru care .1-t1 .Habilir, ca
pedeapsă adiace111ă, şi decăderea din dreprurile
1Jări111eşri de cărre i1wan(t1 penală, pe durara
.Habiliră de acea.Ha. (http://www.cugetliber.ro/)
28
DECÂT
N-ai (sau n-are) decât! = Poţi (sau poate) s-o
faci (sau s-o facă), puţin îmi pasă:
Şriu că o să 1nă Î1n1>uşca{i... a sr>us el, cu
glas horănîr Cur(ii. N-ave(i dectîr 1 (EUSEBIU
CAMILAR)
A1111ie strtÎ111/Jă din nas ... Sabina strtînse
din umeri la ace.IT refuz: -N-ai deuîr 1(CEZAR
PETRESCU)
N-am (n-ai etc.) decât să ... = a) Singurul lucru
care îmi (sau îţi etc.) rămâne de făcut este să ... ,
îţi recomand să...:
lară pi.Holul... îl fiu eu, n -ai dectîr să
rragi piedica. (C. NEGRUZZI)
b) Sunt (eşti etc.) liber să... , dacă vreau (vrei etc.):
N-are dectîr să se ascundă, dacă îi e
frică. (CAMIL PETRESCU)
Tu n-ai deuîr să .Hnîngi baierele pungii.
(VASILE ALECSANDRI)
DECLARA
A declara apel = A face apel:
P1rx:uroml poare declara apel îi1 ce
priveşre ltu1.ra penală şi /mura civilă (ai1. 362 alin.
l lir. a) C. p1rx:. pen.). (l]ttp://www.juspedia.rQI)
A declara grevă (Spc.) = A anunţa în mod
oficial începerea unei greve:
Se Î1unulţesc e.q->rÎlnările cu J>rivire la
împăr(irea inecl1irabilă a re.wrse/01; viuînd
condi(iile speciale ale elirei conducăroare. În
1977, minerii de pe Valea Jiului declară grevă
din ct1uza liţJsei de aţJrovizionare cu aliJnenre şi
pensionare for(ară cu aloct1(ie redusă.
(GHEORGHE RAFAEL ŞTEFĂNESCU)
A declara război (O. state) = a ) A începe în
mod oficial starea de război:
Unul di11 aceşria, Ion-Vodă, caură a se
reze1na În contra boierilor şi a furcilor,
decltmînd război ace.Hort1. Trădar, el cade
glorios în lupră. (NICOLAE BĂLCESCU)
b) (Fig.) A lua o atitudine ostilă, combativă faţă
de cineva sau ceva:
Eu t11n declarar război, celor ce ne vtînd.
(CAMIL PETRESCU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
DEC LINA
A ·Şi declina numele, calita tea etc. = A·şi spune
numele, calitatea e tc. A se prezenta:
Am aşre1){af până ce a venii la mal îllfr·o
1nit~ă lxutii, 1n-a1n GfJro111l1r de dtînsul cu „Bine-ai
venir, că11irane ", i-11111 det~fint1r nrunele şi calirt1rea
1nea, s11u1u1ndu-i că era1n venir Într-adins ca să-l
î111t1/11e.1e, cen111d11·i .1ă 11e rmgem la o parre ca .1ă
vorbi1n, ţJenrru că ne năţJădise şi ot11nenii lui,
pop11/afit1 veniră de .W!i din oraş. (ION G HJCA)
A-şi declina răspunderea (sau competenta)= A
refuza să-şi asume ră~punderea (sau competenţa) :
În ţJrivirea acestui dit~{io11ar, Însuşi
1Jărinrele canonic CitXlriu t111 det~finar onoar ea
de·a·I fi in!ipirar wmva î11 re11de11(ele .1ale.
(MIHAI EMINESCU)
Nu mă obliga.1e111 la a/re co111rib11(ii şi-mi
det~fi11ase111 orice t11nesrec şi răs11u11dere În
î111repri11deret1 de lwm111ări de .1e11 tl lui Glad.
(ŞTEFAN BĂNULESCU)
Scena !ie r e11e1a, ofifeml la rt111d11/ lui
.1fârşi11d prin a-şi declina co111pe1e11(a. (ION
JOANID)
DEFĂIMARE
A lua în defăimare (Îvr.) = A lua î n batjocură:
Ş-t1 prietin .1cădere I Nu vaface-111r-t1vere, I
Şi mdt1 .fli ce are I Nu o it1-11 defăimare.
(DOSOFfEI)
DEFERI
A deferi onoarea (sau cins tea) (Nob.) = A da, a
acorda (cinste, demnităţi, distincţii) ; a conferi:
Maiorul... fşi fnăltă vesel .~1bia În sus,
1nul{u1ni11d cu e11ruzit1s1n colonelului că a de/erir
lui şi 111uscelenilor săi aceasră onoar e. (AL.
ODOBESCU)
A deferi un jurământ (Jur.) = A cere ca cineva
să jure î nainte de a face declaraţii sau depoziţii:
Nt'1nai celui ce neagă co11rrt1crul se
110are deferi j11ră11u?111. (CONSTANTIN CRIŞU)
DEFICIT
A li în deficit = A fi în pierdere, a avea
cheltuieli mai mari decât veniturile:
E veş11il' î11 deficir Cil leafa. (AL.
VLAHlJfĂ)
Şi dacă p1111e111la .rocoreală acea.1ră imensă
St'1nă c/Jelruiră În }t'1nărarea de vet1c d1i1 averea tării
ră1nasă d1i1 1Jiirin{i, t1ru11ci sunre111 În deficir, t1ru11ci
.rocoret1lt1 devi11e deu1st111oasă Î11 rotiră 11urerea
şi wvt111111/11i ( ... ) (C. OOBROGEANU-GHEREA)
DEGEABA
A face (sau a ţine) wnbră pământului
degeaba (Pfm.) = A trăi inmil:
Noi, ce din mila .ift111T11/11 i I Umbră
facem pă11uî11111/11i, I R11gă11111·11e-11d11rărilor, I
Luceafărului mărilor; (MIHAI EMINESCU)
/ubi{i-vă şi bucurt1{i-vă.' Nu1nai aşa nu
ve(i face degeaba umbră pă111t111111/11i. (AURA
CHRISTI)
- În cei OfJfSfJr ezece ani J1-a111 ret1lizar
11i111il'. Ab.wlur nimic. Am făcui degeaba 1unbră
1Jă111t111111/11i, wm !i/Jlmea cineva. (IDEM)
A m ânca pâine degeaba (Pfin.) = A se întreţine
de pe urma c uiva, fără a-i aduce un folos; a nu-şi
merita mâncarea:
Scâr (, i·a mpr coada, !ie pomeni.le
Şrefa11 Paul vor bind î11 gtî11d, r evofrar împorriva
ace.Hei p1t1111t11ii, care 111t111Ct1 degeaba pt?inea
fării. (ŞTEFAN DUMITRESCU)
To(i îi vodJeau cu di!ipre(, .wbe.1ri111t111d11·I:
„Tu 1111 eşri bun de nimic. Uiră-re la Miltldin (1111 alr
copil) wm îl ajură 11e rară/ lui, iar 111 degeaba
111ă11t11M.'i 1x1i11e!" (http://www.crestinortock>x.ro/)
A purta căciulă degeab a (Pfm.) = A nu avea
demnitate:
Degealx1 re-a lă.1ar D1111111eze11 cu
căciulă, că ll-lli ştiur cu1n să fi-o /JOr {i, Sra11e.1
Căciula pe wp (i·a !i/aT înrordeawia Ctl pe
aracul din grădină. (JEAN BĂILEŞTEANU)
A s ta sau a şedea degeaba = A nu face nimic; a
nu avea ocupaţie:
Şi-ll scu11t1 ei vit1{ă /lu făcuse J1i111ănui
rău, 1năct1r că Îi d(/duse şi ei Du11111ezeu ac şi
29
 Vasile JUNCAN
venin î11 coodă, ca să 1111 .ITea degeaba r1e ace.IT
pă111t1111. (G. TOPÂRCEANU)
- Aici se li.ITează poze? îl înrreabă
Evghe11ie, ca să fie sigur că 1111 mai .1ră degeaba
la coodă. (FLORIN LĂZĂRESCU)
A-i li cuiva degeaba = A nu avea folos de pe
urma unui efort; a avea în mod inucil o calitate:
Mai bine Î(i vedeai de rreabă ...Nu vezi
că rm11/ fi-afo.1r degeaba ...
A-şi răci gura degeab a (Pfm.) =A vorbi fără
fi luat î n seamă:
- O, Doa11111e, Doa11111e, zise moşneagu(
dar 1111 1nai sunr ele /ele, ci 11u1nt1i chiar la
Î1nţ>ărarul? Acelt1 1111 fi-o va da, 11u1nt1i Îit wdar vei
călca şi 1ni-oi 1rlci gura; să ne Î11cercă11111orrxul În
a/re părfi, dragul rarei' (I. POP-RETEGAN UL)
DEGERA
A-i degera (sau a-i îngheţa cuiva) măd uva-n
oase (sau în ciolane etc.) (de frig). v. măd uvă.
DEGERAT, -Ă
A mâ nca o ceapă degerată (Reg.) = A nu izbuci
într-o afacere. A nu duce la bun sfârşit o misiune:
Da· Ş0(1rec11 o învă{tlf pe fecioml de
'1nţJărt11, că să nu-l fure 1Jăct1rul să iee v'o unul
din cei frt'1noşi, c 't1ţJoi o 1ntîncar o cear1ă
degerară. (POP.)
A nu da (pe cineva sau peceva) nici (cât pe) o
ceapă degerată (sau nici două cepe degerate)
(Pfm.) =A considera (pe ci neva sau ceva) lipsit
de (valoare sau importanţă):
Iar wldarul bulgar car e mi-a pove.ITif
faprul, î111r-o gară depărrară, şi car ef11.1e.1e ră11 ir
la t>icior cu revolveml, adăuga, vor bind de
necunoscutul erou: - E1t1 un 0111 s1nead şi slăbuţ,
pe car e 11-ai fi dar o ceapă degerară ... (G.
TOPÂRCEANU)
A nu face (sau a nu plăti , înv. a nu ajunge)
(nici cât) o cea pă degerată (rar, două cepe
degerate) (Pfm.) = A nu valora nimic:
- Avefi dreprare să vă .1fădifi voi, mă.
Căci 1111a fără alra, aceste bulendr e 1111 fac n ici
două cepe degertlTe. (P. ISPIRESCU)
-A ide 1nă, Încolo, zise as1101101nul cărre
doctor şi t1ringtî11du-I cu co1ul, t1ici 11u e rret1bă,
că 11u 11lări1n nicio cet111ă degert1ră unde şi /JOrcii
.11mf t1.1rr o11omi. (IDEM)
DEGET
(A li) (cu cineva) ca degetul cu mănuşa = Se
spune despre două persoane că se potrivesc
a foarte bine una c u cealaltă:
- Păi, da · voi erafi foarre, foorre
apropiafi, p()(lfe chiar mai mulr dectîr ar fi
rrebuir. Erafi, cum se .1pw1e, Ctl degerul cu
111ă1111şa. (AL. N ASIUC)
A (putea) număra pe degete (sau pe degetele
mâ inilor ori de la o mână) (Fam.) = A fi un
număr (foarte) mic de obiecte sau de fiinţe:
Era 01n rrecur de şasezeci de t111i, deşirat
şi ţJufi11
adus de Sţ>inare, cu hainele Î1nl1t1csire de
pere şi miros de gaz ... De .wbr rJălăria soioasă i
.re z/Jtîrfea ţJăruf f1111g, t11ne.1Tect111d11-.1e Cil bt1r/x1
/ăfoa.1ă wfeni e, în car e firele t1rgi111ii se p111ea11
11wnărt1 pe degere. (LIVIU REBREANU)
A a luneca (sau a se strecu ra) printre degete
(Pfm.) = A scăpa. A dispărea pe neobservate:
N-<ir rrebui să-fi lw1eu pri111re degete, I Ca
w111eşredeargi11r,/Ti11erefea. (MIHAI BENIUC)
A arăta cu degetul (Pfm.) = A dispreţui (făţiş)
pe cineva pentru faptele sale; a face de ruşine pe
cineva:
De t1ceea, să 1nă grăbesc, să 11u 1nă arăţi
cu dege1ul şi să Sţ>ui desţ>re 1ni11e că duţJă ce că-i
pr o.ir maiface şi-11 cărare. (0. NIM IGEAN)
A111re11oml ed1ipei .111b 19 ani a Jo.IT arărtlT
Cil degetul de cărre repr eze111a11fii Academiei Hagi,
care fi consideră 1>ri11ci1X1lul vinovar 1>e11r111
wra.1rr ofa de la /ol (http://observator.ro/)
A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic sau a li
în (sau la ) degetul mic al cuiva = a) A c unoaşte
temeinic (ceva):
30
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
U.'iCăfiv aşa
cwn e.He, gâr bovii şi de
nimic, I Universul fără ma rg ini e î11 deger11/ /11i
mic ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
b) A dispune după bunul plac (de ci neva sau de
ceva) sau a fi la discreţia c uiva:
Pe11rru că, deşi avea Co11sili11/ la dege111/
cel inic, 1111 uita că trei dinrre co1n1>0nen{ii
tlcesruia t1vet1u Înrordeauna ctîre cevt1 de
obiecrar. (MARCELSECUI)
Mă lire la dege1ul inic şi 1nă }Ol1că aşa
cwn pofreşre.
c) A fi superior (cuiva):
Nu .re remea de cei/a/fi co11cure11fi; abia
dacă emu la dege111/ /11i mic.
A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi
lung de mână (sau a fi lung în degete). v. lung.
A avea (sau a fi ceva) în degetul cel mic = A
şti, a cunoaşte foarte bine:
U.'iCăfiv, aşt1 cum e.He, gt1d1ovir şi de
11imil', I Universul fără ma rg ini e în dege111/ /11i
mic. (MIHAI EMINESCU)
Ideea e aceeaşi, dar d-!1a ia ,~i din a/re
bucăfi. Aşa vei:wrile: Ct111d omul pe11rru el e IOT, şi
rorul /Jenrru el 11i1nic, I Şi crede, ştie, jură roare că
s11111 î11 degerul său mic ( .. .) (G. IBRĂllEANU)
A bate (cuiva) cu degetul (Îrg.) = A ameninţa
c u degetul :
- D egeaba-mi /){lfi cu dege111/. Nu mi-e
frit~ă şi /XI ce bună.
A da din deget (Rar) = A fi viu :
Încă mai da din dege1, dar 11111/re zile 1111
1nt1i avea.
A da pe cineva după deget (Pop.)= a) A înşela
pe cineva:
Ea era în .Har e să 11e dea după dege1 şi
pe llOi.
b) A întrece pe cineva în privinţa situaţiei materiale:
Se lăuda fJe.He IOT că o să-i dea pe rofi
ved11ii după dege1.
A fluiera din degete (Pop.) = A rămâne păgubaş :
31
-Nu 1ni se 1x1re luc 111 c urt1f . . . Vezi să 1111
fluie ri din degere'
A încerca marea cu degetul = A încerc a ceva
evident imposibil:
- De, don' co/011el, făcu Şrefa11 cu fafa
u1111J1iroare, 1nai Î11cercă1n şi noi 1nar ea cu
degetul. - Vre1n să vede1n şi noi cu1n o 1nt1i fi şi
alrfel, că ce a fosr am văwr şi 11-a fosr bine'
adăugă a/111/, î11rw1ecar. (LIVIU REBREANU)
Împărarul răcea la rollfe ace.He, îi
asculrt1 cu det.gusr şi 11u1nai Î11ghi{et1 noduri.
Dtl1; î11 gtî11d11/ său: „ Bine, bine! Ce1t'afi voi
ma rea cu dege111/, dar ia să vedem cum i-fi da de
fimd? Vă vor ieşi ele rotlfe acesre /Je nas". (ION
CREANGĂ)
Nu cer ct1 1nt1r et1 cu dege1ul, nici t1/Jll
fiarră c11 băful. (hccp://proverbe-zicatori.com/)
A învârti (sau a duce, a purta, a juca) pe
cineva pe deget(e) (Pfm.) = A conduce pe
cineva după plac; a face ce vrei (din cineva), a
duce (pe cineva) de nas:
Eu fi-oi t1rărt1-o fJe unde se t1scunde,
it1ră rusă 1ni-o t>rinzi cu1n {i-i 1neşreşugul şi să-i
srnîmbi gtîrul oleacă, să se î11vefe ea de alră dară
a ma i p11r fll l11111ea pe dege1e. (ION CREANGĂ)
De opr săpră111t111i mă /JOarră pe dege1e
şi mă fier be. (MIHAIL SADOVEANU)
Mrr A: A 1 Car e va să zică v-afi
.'iChim/){IT co.111111111/, Ctl să mă j11cafi pe dege1e!...
(1. L. CARAGIALE)
Ti1ni vt1 ră1ntîne fJrie1enul ei. Lui i se vt1
desrăinui. Pe bărlx1fi îi va j11ca r1e dege1e. Aşa
horărtîse Rira. (RADU ŢUCULESCU)
A lăsa (pe cineva) la degetul cel mic (Pfm.) =
A întrece pe cineva:
Purea oricând să-l lase la degerul cel
inic fJe vet~inul său.
A merge (sau a umbla, a păşi, a se înălţa etc.)
în (sau pe) vârful (sau vârfurile) degetelor (sau
în degete) = A merge, a umbla etc. c u corpul
sprijinit numai pe vârfurile picioarelor. (Pex.) A
merge, a umbla etc. fără zgomot:
 V asile JUNCAN
Lina, pe f"riş, ca dorul,/ Păşea-11 dege1e
pridvorul. (G. COŞBUC)
Se scoală binişor şi se duce, În vt11fu
dege1e/0t; lt111gă cămtă. (ION CREANGĂ)
A nu ajunge cui va nici la degetul cel mic
(Pfm.) =A fi cu mult inferior cuiva:
E un 01n căruill fu nu-i /JO{i ajunge nici
măwr la dege1„/ cel mic. (DUMITRU CRUDU)
Părea
cu rorul rese1nnară, aşezară bine
î11 relatia ei de depe11de11tă fată de celălalr
băd1ar w re ""-i aj„11gea 11ici la deger"l mic.
(AURORA LIICEANU)
Dacă 11u şrit1iLeo t1 Ct1/Jrei esre un
vt111ăror de foromodele, d(}(ir că cele di11ai11Tea
Mădăli11ei, c"m ar fi Gisele Bw1dclte11, ""-i
aj„11ge 11ici la dege1„/ cel mic Mădăli11ei priviror
la frw1wsetea fetei şi t1 coqm/„i...
(http://mirciulica232.blogspot.ro/)
A nu mişca (măcar) nn deget (Fam.) = a) A
rămâne pasiv când trebuie să rezolvi ceva:
Cu rorul 1Jev1i1ovafi 11-au ctun să fie nici
ceiltati rx1cie11ti, c" sig„ra11tă a" fo.11 111t1110rii
/u111Jui diabolic şi 11-t1u 1nişcar nici 1n<i~t1r un deger
î11 apă1t1ret1 arrei. (CRISTINA NEMEROVSCHI)
Avet11n cu ce rrlîi zece t111i, jării să 1nă
o/Jo.re.IC să mi,oc 111(1.'ar 111 dege1. (PANAIT ISTRA11)
b) A nu ajuta pe cineva:
El 1111 1nişcă 1năcar un dege1, dacă nu-l
plăreşri.
A nu rămâne loc nici să pui degetul = A nu
rămâne niciun pic de loc:
111 curt1nd llfJOÎ durerile tui cuţJrins f0l1fe
Încheieturile şi roţi 1nuşcltii, ÎllCtîf 1Ju-1ni 1nai
ră1năseseră sănătoase deccîr ca11ul şi organele
de dige.Hie, afără de acesrea 11u mai era pe
Trup"/ meu loc ""de f)(}f să I""' deger"l fără ca
să simi dureri sft1ş ie1oare . (IOAN SLAVICI)
Sala de specwcole era arhipli11ă şi 11u
ră1ntînea loc nici să ţJui dege1ul.
A nu şti să-şi numer e degetele (Pfm.) = A fi
(prost sau) lipsit de învăţătură:
A văzul că nu şrie să-şi nt'1nere 1n<lcar
degetele şi l-a lă.rnr î11 11t1ce.
32
A pune (pe cineva) la degetul cel mic (Pop.) =
A se dovedi superior cuiva:
O băr ll111ă asfel wm mă vezi pe mine I
Nici la degeru-mi ăl mic 11u re pui pe ri11e.
(ANTON PANN)
A pune degetul = A aplica amprenta digitală pe
hârtie, î n loc de iscălitură:
A rrecur vre111ea ctînd unii nu şrit1u carre
şi 1nmeau de ger„/.
A pune degetul pe rană (Pfm.) = A înţelege
(sau a exprima) esenţialul într-o problemă
sensibilă:
I se părea chit1r că 11-ar avea dect?r să
Înri11t.ă 1ntîna şi tir 11uret1 ţJÎţJăi de-t1 bi11elet1
.f.Chi1n/}(11-et1 t1cet1srt1 grozt1vă, ct1re o du1-et1 şi o
rulburll Îll rooră fiin{ll ei. Dllr Încă nu se
Î11Ct'1ne1t1 şi nu voit1 să ţJună dege1ul ţJe rană.
(LIVIU REBREANU)
Alex. Şlefă11e.1Cu 1nme dege1„/ 11e ra11ă
anmci ctî11d afirmă că „ Elegia o"lui, a 11oua,
con{ine, i11 nuce, sche111t1 din lont1 lui Mar1i1
Sore.ocu, co11.re111JU?11dfapr1a că, pri11depiişirea111ei
IÎlnire li cunooşrerii, nu 1-euşi1n dect1r să t1junge111 ÎiJ
ft1tt1"11ei11oi limire." (DORIN ŞTEF)
A răm âne (numa i) cu degetul (Pop.) = A
rămâne foarte sărac:
Nu 1nt1i t11-e ni1nic act"n şi-li ră111t1s
nu1nt1i cu dege1ul.
A s e ascunde (sau a s e da) după (propriul)
deget (Pfm.) = A încerca în zadar să-şi ascundă
o vină evidentă; a fugi de ră~pundere:
Dare w1 aer de parriorism să mergi la
vor. E '"'aer de as„mare a ""ei resr1011.rnbilirăti
creşri11e. Nu f)(}ti la 11esft11şir să re a.ocw1zi d"tJă
deget. (lmp://turnulsfatului.ro/)
Di11 fel „/ cum vorbea se vedea clar că
vrea să se t1sc1mdă d"pă dege1.
A se trage în degete sau a trage degetul cu
cineva (Pop.) = a) A-şi măsura puterile cu cineva:
Cu cei 1nt1ri nu 1ntînct1 cireşe, nici nu re
rrage-11 dege1e. (http://proverbe-zicatori.com/)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Se rmge î11 degere Cil roară fllmea. lt"ninii, se t1şeză cu /t1ft1 În sus şi Înce1Ju să
b) A se lua la ceartă c u ci neva: reSfJire regult1t, fJtlrcă să 1no1net1scă so1nnul.
- Lasă, d1t1gllf mt1111ii, că pll11em wpăr la (GIB I. MIHĂESCU)
roare; cine a ră1nas În !tune nerăz/Ju11t1r, care a voir
t1 1rt1gedege1w11oi ? (I. POP-RETEGAN UL) Degetul lui Dumnezeu (Pop.) = Voinţa divină:
Pllfi11 t1 lipsir w cei doi flăcăi să .re Şi t111 zis 1nt1gii către Ft1rt10JJ: „Acestt1 e
fl·agă-11 dege1e. degetul lui D1'1nneze11.' " Dt1r i11i1nt1 lui Ft1rt10JJ
S-ll ÎllVt1rtoşat şi Jill i-ll llSCultllt, du1Jii Ct'1n
A sta (sau a şedea, a fi) cu degetul (ori cu spllsese D omnllf. (BIBLIA)
degetele) în gură (Pop.) = A pierde vremea fiiră
să facă ni mic: Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă
Eu soco1esc, 1nărire Î1nţ>ărare, că cel (Pfm.) = Nici fraţii nu seamănă perfect între ei:
car e a făcur o a.fe1nenea vitejie, 1111 cr ez să se fi Era odt1tă o ct1/Jră ct1re t1vet1 trei iezi.
cuft~ar ţJe urechea aia şi să fi srt1r llt'1na aşa cu /edili cel mare şi cu cel mijlociu dt111 ţJri11 bă( de
degelllf î11 gllră, dllpă ce t1 llCÎS fJe zmei ( .. ] (P. obrt1v1ici ce ert1u; it1ră cel init~ ert1 /Jarnit~ şi
ISPIRESCU) cumi111e. Vor ba ceea: „Sllllf cinci dege1e la o
11u1nă şi nu st11nănă toate unul cu t1ltul". (ION
A şti (sau a cunoaşte) (ceva) (ca) pe degete CREANGĂ)
(Pfm.) =A şei (sau a c unoaşte) ceva foarte bine:
Baci de 11e şa11re 1năguri Îi cunoşret1u DEGRABĂ
vit1ft1 pe dege1e. (EUSEBIU CAMILAR) A-i fi cuiva degrabă (Pop.) = A fi foarte grăbit:

Filozofii cei ved1i ... îi cw1oaşre fJe cele zece Mi-e degrabă să t1jll11g la vr eme.
dege1e ale mt111ilor .1t1/e. (MIHAIL SADOVEANU)
Mai degrabă = Mai uşor, mai curând:
A-i da cuiva cu degetele în ochi (Pop.) = A !tl11, auzi-I, mai degmbă i-a i plllet1
spune cuiva lucruri neplăcute: STllîmbt1fălcile, deu1r vor ba. (ION CREANGĂ)
Cu1n nu-i conve11et1 cevt1, el Îi da fe111eii Să 1nă Îllt01T.~ ? Mt1i degrt1/Jii Îşi vt1 Î11toarce
Cil degerele-11 ochi. Dll11ăret1 CIU:llif î11dărăp1. (C. NEGRUZZI)

A-şi da cu degetul în ochi = A nu vedea nimic DEJUGA

din cauza întunericului: A dejuga rău (sau la moara frântă) (Reg.) = A
Pesre ror î1111meril' şi o ceafă densă de-fi nin1eri la un on1 rău sau într-un n1ontent
dădeai cu degelllf î11 od1i. nepotrivit:
Tt1re 1nă te1n că t1{i dejugt1t rău şi vt1
A-şi linge degetele (sau buzele) ori a se linge trebui să vă căutt1{i de drt'1n.
pe degete (sau pe buze). v. linge.
La rea moară am dejugat = Se spune despre
A-şi muşca degetele (Pop.)= a) A fi zgârcit: cel care a intrat într-0 mare încurcătură sau a
Ea îşi lllllŞCtl degerele dt1c-t1r fi Treimii ajuns î ntr-o situaţie dificilă:
să det1cevt1 şi alrora . Am .Har roară 11oapret1 de mă gt111det1m
b) (Pfm.) A regreta: lt1 110vestirile ce t1uzi..fe1n şi-1ni zicet11n, vorba
Zece 1ni11ure trecură făr'a se auzi din romt111llflli: „Lll r ea moară am dej11gt11." (ION
gura lui nervoasă şi SfJtunt1ră o silt1bă 1năcar. Îşi GHICA)
f rtîngea 11uî11ile, Îşi 1nuşca degerele, Îşi lovea
şi-apoi mt111gt?it1fn mret1. (I. L. CARAGIALE) DEOCHI
El Îşi 1nuşcă dege1ele, neştiind ce A se deochea vremea (O. vreme) = A se strica,
rrebllie să facă, apoi deodară îtlfoarse r e.ro1111/ a se înrăutăţi brusc:
33
 V asile JUNCAN

- Aşă-i că s-a deochet1r vr e111ea? zise
unul di111re IJlăieşi of1t111d. Mă miram eu să fi
mt111w1 lupul iama asra aşa de Îll pri1Jă. (ION
CREANGĂ)
A s e trece cu deochiul sau a s e întrece cu
deochiul = A se obrăznici:
Era 0111 vesel şi ţJişicher, dt1r Du11111ezeu
ori drtlcul -1111 şriu ct1r e din ei doi - Îl Înzest1t1.fe
şicu darul Su/Jtului; ba nici Cărăşel 1111 se sfia
să 1nărrurisească, ccî11d se trecea cu dem}1iul.
(ION GRĂMADĂ)
C-uJJ ase1ne11ea caţJ 01nul 1111 ajuJJge
deparre. (MIHAI EMINESCU)
A fi tot mai departe mm! de altul = A fi înscrăinat
El le aducea li11iş1et1 proviZorie, acolo
se 11asc r ese11ri1nenrele şi se t11nesrecă rruţJurile,
de a11i de zile, 1iimâ1uî11d ror mai derx111e wml de
alrul. (GABRIELA ADAMEŞTEANU)
DurJă ce au plecar de acasă, cei doi f rafi
erau 101 mai deţ)(l11e wml de alrul.
A merge prea departe. v. merge.

A trece (pe cineva) cu deochiul = A batjocori A o lua pe departe (sau pe ocolite) = A evita să
(pe cineva) afirmând lucruri neadevărate: spună direct un a devăr:
Nu era frumos din rx1rret1 ei s-o freacă Iar siintJlirarea re/arării coJJsră Îit
cu deochiul roc1nt1 i fJe vecina st1. remmft11-et1 de a o lua de de1)(111e, cu prolegomene,
cu 1i1rroducere ÎJJ subiet~r, cu e.-rţJ/ict1ţii şi obse1vt1ţii,

De-a deochiul = Cu admiraţie: cu pilde şi ciwre ( ...](LEO BUTNARU)

Eu 1111 ştiu de ce ţJrivea... Părru aşa de-a O lua pe ocolire, wlm, sfăros,
deod1iul la ea. (IOAN SLAVICI) amâ1uî11du-şi i111e11fiile reale. (ION IANOŞI)
Deja Pascu eviftl di.'il' ufia 1elefo11il'ă şi mă
Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! (Gmţ.) = Formulă ror lua pe owlire. (ALEXANDRU BUZOIANU)
de admiraţie pentm calită~le fizice ori pencru Îi lua pe der)(lrfe şi, ca să nu-i
inteligenţa cuiva (care nu trebuie deocreat): i11ri1nideze, cerea o discuţie i11ri1nă, frt1rernă,
- Priu, să nu fie de deochi' căf1wnoosă t1dopwse 1m sril populisr. (STELIAN TĂNASE)
mai eşri 1 Faw se duse după aceea la fiul StJ1111e aşa, fe111eie, 11u 1nă lua 1Je ocolire.I
bărrtÎ11ei şi-i Întinse 1ntî11a cu tlceeaşi reve ren{ă; se ft,1ni11ă el. Ce 1nisrer e 1nai t1u şi doa1n11ele
(DUILIU ZAMFIRESCU) a.Hea î11 wp! (www.psihospecialist.ro/)
Mare haz a făcur îmrJărarul de vorba
asw, şi zice rtîztî11d: - Pr 1să nu re deod1i 1Şi l-a A vedea departe = A prevedea:
.11u1Jif I"' mirirelul î11 wî1ful nasului. (I. L. Poore, dar azi ror el .Hă mai bine Ctl noi
CARAGIALE) roţi.I
Asra ÎJJsea11111ă că a şriur să vadă de1x1rre.
- Ba re văz cu fafa vie I Şi, de deochi să (LUCIA DEMETRIUS)
nu-fi fie, I Eşri la piele ca c1u-ct111ul, I Galben de
gras et1 şofrtmul. (ANTON PANN) Departe de mine gândul = Nici nu mă gândesc
/tl uirafi-vă la dc111sa ce od1i are, să 11u să .. .:
fie de deod1i 1(G. !BRĂILEANU) de mi11e gândul să vă dau
Deţ)(lrfe

dreprt11e ! Până ctî11d o fi să-mi dau duhul 1111 mă

DEPARTE voi lerJăda de 11evi11ovăfia mea. (BIBLIA)
A (nu) ajunge departe = A (nu) se realiza Deţ)(lrfe de mine gândul de a mă da pe

social (şi profesional); a nu izbuti: brazdă, de a 1nerge ca lucrător ţJe 11u şriu ce
- Dt1 eu soco1 că di11rc1i rrebuie să lucrezi şa11rier ca să ct1şrig 11işre lx1ni fJe ca1-e să-i aduc
Ş-tlfJOÎ vr e111ea f(i vt1 arăra lt1 ct1f va veni lucrul t1ct1să. (NICOLAE COV ACI)
rău. Dar dacă 101 re porfi 11wnai cu vodJele, apoi

deparre 11-t1jw1gi. (A. MATEEYICI) Mai e mult până departe = Mai e până a
ajunge la soroc, la ţintă, până a isprăvi ceva:

34
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Nu ne sperie că .re apropie O luase111 nu1nt1i ctun r etJede şi 1nă

co11rract111didt1rele de noi, eu a1n SţJus-o 1nereu că vedeam în cw r111d s ilir să depun armele.
mai e muli până dept111e. (l]np://www .prosport.ro/) (MATEIU I. CARAGIALE)
Tehnicit111ul sucevean esre de 1Jărere că
drumul ed1ipei sale până la finalul A depune bani (la o ins tituţie bancară) = A lă~a o
ca1ntJio11arului va fi greu, deşi ţJe 1no1nenr sumă de bani (în pă<trare la o insciniţie bancară):

„.Hudenfii" s-au cocofar IJe a Treia rrea1JTă a Pe vrem ea aceea /JOierii refugiafi în
110dit,1nului. Mai e 1nulr ţJtÎnă de11t1rre şi trebuie regarul vecin erau w ig urafi în felul acesw:
să fim realişri. (hnp://www.crainou.ro/) fJret~t"n În ri1n1Jul nosrr u fJOliricienii ÎŞi de/Jt'1J
lxmii la /Jăncile din srrăinăwre penrm ca să fie
Nu ma i departe = (În legătură c u un adverb de la adătJosr, aşa fJe vr e111ea t1ceea se asigura
timp) N-a creem sau nu va trece mai mult timp cineva fl'tctînd să fie Îll.feris Îll rtîndurile
decât ...: nobilimii fJOlone. (NICOLAE IORGA)
Un vis urt1r... din care or să iasă curtînd,
r10are nu mai deparre deu1r mtîine? (AL. A depune bila ntnl (la tribunal) (Fig.; cmr.) =
VLAHUŢĂ) A da faliment:
Ah! ctînd gândesc că ieri, nu mai depa11e... Admini.Hrarorii celo r 38.000 de .wcielăfi

.re jură .. că mă iubeşre. (C. NEGRU2Z1) co1ner cit1le a u, În fJrÎlnele rrei-fJllfr u luni ale
anului, obligafia fiswlă de t1 depune bilt111(11I
Rudă de departe = Rudă al cărei grad de filia~e se conrabil aferellT tmului fiscal care t1 rrecur.
situează după un şir de rude cu grad incem1ediar. (hnp://www .ziuaconscanca.ro/)
Madam Keller ne era mdă faa rre Dar Raiu' şi chit1r Iadu' cău1nd îi1 falimenr
de de1X1rre. (N. STEINHARDT) I Şi deţJw~înd bilanful din li111ă de-alimenr? ID-ir
Ctînd 1111 se 1nai aş1e11ra 11i1ne11i, o rudă fa1JT11/ că dădaca, chemtuă să ne creawl, IZLidamil'
de de1X1rre i-a venir în ajuror. cu strigoii ar vr ea să ne-ngrozea.feă? (AL
MACEOONSKI)
DEPĂNA
A depăna din picioare = A umbla mişcând A depune coroana (Fig.) = A renunţa la domnie:
repede picioarele : Vo1urile unani1ne ale Ca1nerelor di11 laşi
În urma rururor, agăfar de coada şi din Bucureşri înălftînd pe Tronurile M oldovei
convoiului, venea deţJii11c1nd 1nă11,11r din ţ>it~ioare şi Valachiei pe colonelul Alexandru Cuza, noul
unul 1nai init~ la rruţJ ş i 1nai de nevoie dect1t roţi. Domn găsi de cuviinfă a rrimire Cabinetelor
(G. TOPÂRCEANU) eurOfJene acea 1ne111orabilă declart1ţie fJrin car e
i,ţi îi1de.1t111 În Ca(J ţJălăriile bortire ( .. .) Şi zi ce că: „deşi ţJe tronurile Pri11ci1Jllrelor- Unire
IJrindet111 să depene itue din piâaarele gaale, lutînd el era gara a de1nme ambele .1ale coroane ţJe
cărarea rtîrg11/11i. (MIHAIL SADOVEANU) f r unrea unui Pri11ci1Je srrăin, dacă 1narile Pureri
ar voi să r ealizeze dorinţele naţiei 101ntîne
A lua (pe cineva) la depănat (sau la descântat). exprimare de Divanurile ad-hoc din anul 1858 ".
v. Ina. (VASILE ALECSANDRI)

DEPUNE A depune jurământul. v. jurământ.

A depune armele = A se preda, a se declara
învins. (Fig.) A ceda în faţa argumentelor A depune mandatul = A renunţa la o însărcinare
adversarului, a se declara convins: încredinţată, inmcând drept motivare impo;ibilitatea

Cu cincizeci inii oa1neni 1x1şa vă loveşre. de a conrinua îrdeplinirea ei:

I Armele depw1efi, primifi t1 vă da. I Căci cu caii Aceasră t11x1riţie necurt1ră a de1nort1lizt1r
1111mt1i vă vor sfărâma. (D. BOLINTINEANU) artîra pe bit1Tt1 ba/Jă, a le cărei pureri erau
35
 V asile JUNCAN

covc1rşire, ÎllCt1r a rrebuir, cu lacriJnile În ochi,
să-şi deţJuie 1nandarul şi să ţ>rezinre de111isia
Cabine/ului. (I. L. CARAGIALE)
A depune mărturie (D. un martor) = A face
declaraţii în faţa unui organ re jurisdic~e sau de
urmărire penală în legătură cu fa(Xele unui proces:
După 4 tmi de când t1 pe1recu1 clipe
1ni11uJJare alături de fosrul 1>re1nier irlllia11, lot111a
Vişan a deţ>us 1nărrurie ÎJJ faţa anchetarorilor În
legătură cu acuzaţiile ce i se t1duc /JOliricianului.
(http://www.ziaru largesul. rol)
A depune muncă (sau efort., os teneală etc.) =
A trudi :
Se oferă .1ă-i dovedea.1că înd(lfă, cu
creionul ÎJJ 1nt1nă, că orictîr s-ar sfor{a, 1111 e chit>
să ret1lizeze, cu ţJre{urile de t1zi, nici 1năcar rrei
.1fer1uri din arendă, fără .1ă !ie gtîndea.'il'ă la '"'
ct1ş1ig ct11 de mit' penim dt1n.1ul, pe care l-ar
1nerira, căci deţ>une o 1nuncă su1>1t101ne11ească ...
(LIVIU REBREANU)
A depune un examen (Rar) = A da un examen:
A1n văzur a11u11ftî11du-se ţJrin Ro1ntînia
liberă că în Viena, Pra1er.111·a.t1e, nr. 16, .1e
gă.1e.1c cet1.wmicefot111e ief1ine. Te rog, .1cumpul
1neu do11111, ct1 să cer cetezi, ct1nd vei avet1 ri111ţJ,
( ...] iwlienii, mai degral>ii, vor .1ă
folo.1ească prilejul 11e111ru a lua în derâdere
de1nocra{ia ţJar1 z1ană şi 11arlt11nenrari.wnul
englez. (DAN CIACHIR)
fJ()(lfe o .1ă mă lua(i în derâdere, dar t1
exi.Hal o profefie de ct1(ivt1 ani, că dacă vom
tivea un 11reşedi11re cu llt'1ne de floare, şi e1t1
ţJOsibil să ave111, dar era rău Îll Ro1nt1nia.
(http://blogdoman.blogspoc.ro/)
DERBEDE U
A umbla derbedeu Tănase= A umbla fără rost
din locîn loc:
( .. .] umblă prin odaie dedJedeu Tănwe.
(VASILE ALECSANDRI)
DERNĂ
A fi la deriva unei puteri (Rar) = A fi
dependent de... , a li la c heremul...: Acum, eram
la deriva unor rm1eri .111perioare mie. (CAMIL
PETRESCU)
A merge sau a fi în derivă = A plmi în voia
vânturilor şi a valurilor.
O navă-cargo msă w re are la bord fiule de
rone de comb11.11ibil e.1re în derivă în m 1dul
Ocea/Ullui Padfic, în largul Ctmadei, exi.11tind !emeri
că .1-arpu1ea .1cufimda. (http://www.mediafax.ro/)

dacă esre ceva bun şi ieftin, ca să cu1n11ără1n

unul lui Constantin, dacă va de11une exa1nen cu DESAGĂ
Imn .111cu.1, awm, în ianuarie. (P. JSPIRESCU) A rămâne cu picioarele în desagă (Înv.) = A fi
păgubit:
DER ANJ A - Să 1111 re Întovărăşeşti cu el la drt'1n,
A-şi deranja stom acul = A avea o indigestie: c-o .1ă rămt?i cu piciorele-n de.1agă.
111 nicio {ară civilizt1ră din lu111e nu se
conwmă a1t11t1 .1iminicltie (purgativ, diuretic] DESCĂRCA
11e11rru tY>ţJii. Care cocoană o Întrebi „Da · ce a A-şi descărca inima sau s unetul ori conştiinţa
avui Goguşor al d11mi1ale?" ifi răspw1de „Mer.1i 1 = a) A-şi uşura inima (sufletul conştiinţa) prin
a avui deranj la .Hamac' " (1. L. CARAGIALE) confesare, a se destăinui (cuiva); a-şi spune
Dacă 1e-ai deranjai la .Hamac la o zi ofurile (cuiva):
d111>ii ce-ai mâncai mâncare gă1i1ă de la Nu1na i du1ni11 it~ă avu răgt1z să se
comercian(ii ambulan(i, e.He po.1ibil .1ă .111/eri de re11et1dă ţx1nă acasă, În A111a1t1, să-şi 1nai vază
ga.11roe111eri1ă. (www.clickpentrufemei.ro/) de necazuri ş i .1ă-şi de.1et1rce .111j1e1ul. (LNIU
REBREANU)
DERÂDERE DuţXI 1nasă lucrurile ert1u ţJOtrivire aşa
A lu a în derâdere = A Iua în râs: fel ca Lau1t1 să ră1nt111ă Între /Xlfru ochi cu

36
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Pinrea, !ipre a-şi purea de.1cărct1 .1uj1e1ele...
(IDEM)
b) A-şi revărsa supărarea, mânia (asupra c uiva);
a mustra, a certa (pe cineva):
Du1Jii ce-a 1nusrrt1r-o şi )ri-a des.cărcar
ror aleanul i11i1nii sale asuţJra ei, cit~ă a 11ărăsir
penim 1ordet1w1t1 pămt?nrul t1ce.1rt1. (POP.)
DE.5 CHIDE
A (nu) deschide gura (sau înv. r ostul, buzele)
= A (nu) vorbi:
Ve.1rirt1 şedinfă de la 26 fevmarie - .1ă
ne dea voie confraţii noştri să le sr1u11e1n - s-a
11e1ret~ur Într-o Ctuneră În care OfJOzifia 11-a
deschis gura, ci a răcur
ca 11eşrele ? ţJenrru că e
fJret1pufit111w11eroo.1ă. (MIHAI EMINESCU)
(.. .] femeia .le văiew î1111w1t1, avea
S1'1nede11ie de junghiuri şi vo1fJea cu glas r1-e1nu1t1f
şi îit[ricoşar,
privind de.1 !ipre .1răpânul ei, ca şi când
mereu tir fi vmr .1ă-i implore î11găduinft1 de-a
de.1chide şi ea gwt1. (LMU REBREANU)
A deschide (cui va) b ratele = A primi cu
bunăvoinţă pe cineva:
Iar când fiii nere<.'wlO!i<.'ăTori I fi cer iubire
şimt?ngtîiere, I Le de.1chide bmfele 11111,,-or I Şi la
pieprîi .mr?nge cu purere. (IULIA HASDEU)
A deschide (cuiva) pofta (sau apetitul) = A
provoca c uiva (sau a căpăta) poftă de mâncare:
Am lut1T Cil TO/ii o mtl!iă fmgt1/ă, Ctl la
rm.1ră,
rachiu de drojdii, ca .1ă .le de.1chidă 1wftt1
de mâncare, ct11evt1 felii de şuncă, rownă de
berbec, răiţei cu brtînză duft~e, cu s1ntî11rcînă şi cu
}umere, !ipinare de iepure şi dt1fJOn f ripr la wvă
( .. .] (IOAN SLA YICI)
- Ce e.1re tl!iW ce .le pu!ie pe mt1.1ă,
scu1n11ul 1neu t11nic? Îllfrebă illvirt1rul 11e gt1ulă. -
Acet1.1w e.He părx11t1, dragul meu prieren. Ea
de.1chide t1pe1irul. (P. ISPIRESCU)
A deschide (cuiva) uşa (sau uşil e, porţile)
A primi în vizită:
Pe la miezul nopfii, .1ergenfii t111 swlar
()(1menii din .1omn pe la mt1halt1/e, .1ă aprindă
lăintJile şi să deschidă uşile, căci vin ne1n{ii. ..
Aşa cerea ît1 ordont1nfă... (LIVIU REBREANU)
Val11111tt! ol TT./eo
b) A-i da (cuiva) acces liber (la ceva):
Tt1/e11111/ .1ă11 extrt1ordi11t1r i-a de.1chi.1
/JOr{ile unei cariere srrălucire.
A deschide capul (sau mintea) (cuiva) = A face
(pe cineva) să înţeleagă:
Neg11.1roml, vău?11d că are t1 face Cil 1u:wl
din pădure, îi de.1chi1e capul şi-l făc11 să priceapă
wm merg /11cmrile prit1 01t1,1e. (P. ISPIRESCU)
A t1vur Însă conducători cu tragere de
iniJnă, care l-au Învăfar şi i-t1u deschis 1ni11ret1, a
avui pilde care l-t111 î11dreprt11 pe calea cea b11nă.
(LIVIU REBREANU)
Şi a venir şi 1ni-a grăit zictînd: „Dt111iele,
chiar acrun a1n sos ir ca să-fi de.k~Jtid 1ni11rea ".
(BIBLIA)
A deschide cuiva carieră (lrn.) = A înlesni
cuiva să-şi facă o situaţie profesională bună:
!tir cărările vie/ii fiind grele şi îng11.1re, I
Ei î11cet11t'ă .1ă le freacă prin prore<.' fie def11.1re, I
Dediu?11d broş11ri la dame t1 căror bărbafi ei
!iperă I C-t1jw1gt111d cândva miniştri le-a
de.1chide carieră. (MIHAI EMINESCU)
A deschide mâ na = A fi darnic:
Căci 1111 vt1 lt/Jsi sărac di1111ă1ntînrul rău;
de aceea Î(i şi rwnmcesc e11: Deschide mâna ra
f ratelui rău, săracului rău şi celui li11sir din
pămt?nrul 1ă11. (BIBLIA)
fnt1i111t111d c11 doi ani tl!ill(Jrtl .1erbărilor
ţJroft111ece .1e vor desfă,1111t1 pe mormt111111/ vechii
11oasrre glorii de neşrea1:11ă a1ninrire, dl. Srroescu
de.1chide mâna larg şi dă o j11mărt11e de milion
cu/111rii mmt?neşri, afirmând t1.1rfel legăr11rt1
nea1Xi1t1ră şi veşnică li Basarabiei sale de vit1ft1,
de /11plt1, de rri11mf11/ firesc al t1ce.1rei w/111ri.
(NICOLAE IORGA)
A deschide o paranteză = A pune primul dintre
cele două semne care formează o paranteză.
= a) (Fig.) A face o digresiune în c ursul unei expuneri:
Aici deschid o mică patt1111e:;ii priviroore la
Jo.Hui reprezet1Tt1t1T t1/ ţJri11cirx1rului Ţării Romt?11eşri,
deve11i1 rordeodară omul de î11credere şi
dmgomtmul t1mlx1.1t1domlui rt1.1e.1e. (ION GHICA)
37
 Vasile JUNCAN

A deschide ochii = a) A veni pe lume, a se naşte: A deschide vorba despre ceva = A începe, a
Sarul î11 care de.1d1isese ochii 1111 mai aborda un subiect:
exisra. Ct111d musafirul l-a văzur pe Abu-Hasan
b) A se trezi: încă/zir bi11e, i-a deschi.'i vod>a despre drago.He.
Zgomorul îl făcu să deschidă ochii. (1. L. CARAGIALE)
c) A vedea (sau a face pe cineva să vadă) dincolo
de aparenţe; a (se) lămuri: A nu şti deschide gura (Îvr.) = A rămâne mut:
Bine că {i-ai de.f.Chis şi du11111eara Îit sfiîrşir Celălalr priveşre cu etx1da ochiului,
îl
ochii ca să vezi cine .'iw!T. (1. L CARAGIALE) 11ecăjir, şi 1111 1nt1i
deschide gu1t1. A111t1ndoi fllC,
Reac{i w1ea ?... pro.Hule' Deschide-fi duşi pe gânduri. (LIVIU REBREANU)
m~Jtii bine; uite-re Î111ţJrejuru-{i, şi r evino la
se11sul realiră{ii. (IDEM) A se deschide la minte = A căpăta pmere de
Nu 1nă 1nai Întreba crun, şi zi înţelegere:
bogdapro.Hi că {i-am deschis ochii ce să faci ... După lungi vremuri de via{ă deplin
(ION CREANGĂ) liberă, când se vor fi şre1~ di11 .wflerul femi11i11
se11111ele cele din u11nă t1le celei 1nt1i curiot1se
A deschide ochii m ari (cit cepele) = A se mira se/tivii, se vt1 deschide şi 1ninret1 fe1neit1.ff:ă În
tare de ceva: chip depli11 şi normal pellTru /„.rnrile superb
Căscară TO{i gura; deschiseră ochi mari, naive ale .'ifJirirului. (PAUL ZARIFOPOL)
rădicară din 1uneri şi Î11ceţJu1-ă. să ca1n surt1ză.
(1. L. CARAGIALE) A-i deschide (cuiva) capul. v. cap.

A deschide pliscul (Arg.) =A denunţa pe cineva:
- Nu 1nt1i 1nă inrere.fettt.ă 11e11orocir1J tlcela,
gara, .'i-a rermintt1 1 Şi dacă w11bla{i cu t1111e11in{ăr4
tun să deschid şi eu tJlt:fcul şi t11n să ciritJesc, vă dt1u
în glii pe rofi ( .. .] (EUGEN PATRICHE)
A-i deschide (cuiva) gura (sau rom.I, buzele)
(Înv.; d. Dumnezeu)= A da cuiva grai (sau glas):
fn ziua aceea voi face să crească comut
wsei lui l.'iit1el şi fie-fi voi deschide gura î11 mijla:ul
lor şi vor şri că Eu .'iw!T Domnul (BIBLIA)

A deschide s corul = A marca primul gol într-un A-şi deschide drum (sau cale, intrare, pârtie
n1eci: etc.) = a ) A(-şi) crea o posibiltate de acces. A-şi
Gazdele au deschis scoml sub Podul uşura pătrunderea (spre ci neva sau ceva):

Gmnl, la (Jrima fază periculoasă a parridei. Prin norodul în freamăr se deschide

(loo~'tv.ro/) drt'1n; Îllft1i frece do1n11ul călt1re, t1fJOi se-nşiră
boieri1net1, cle111l, ostt1şii, şi dutJă ei 1nul{i1net1
A deschide urechile (cuiva) = A face pe cineva rooră se 1nişcă-ncer, se u1t~ă- Î11cer fJe drt'1nul ce

să fie atent: se î11dtX1ie la deal, spre por{ile ce1ă{ii. (AL.

Aşa că desd1ide ured1ile bine, Tiranule. VLAHUŢĂ)
Află că zeii au m1,,-ir de mulr. (OCTAYIAN Constr uir etl, 1nt1nuir et1 şi inrerţJre/t1ret1

PALER) unui 11uxiel t1runcă o rt1ză de lt'1nină e.-rfJ/ict1rivă

Dacă.w{ia nu i-arfi deschis urechile, el a.wpm origi11alului, deschide o 1xî 11ie de acces
arfi gafar şi de dara aceasra. la esenfialirnre ( ... ] (IOAN CERGHIT)
b) A uşura c uiva atingerea unui ţel:
A deschide uşa (cuiva) cu capul (Arg.) = A Cerul vouă vă deschide un drum foarre
mitui (pe cineva): lăuda!,/ Ca să merge{i cu pas mare cărre slavă
De nu i-ar fi deschis uşa cu capul, tir fi nencerar. (VASILE CÂRLOV A)
t1ştefJfllf 1nulr şi bine ca să-l tJri111et1scă În birou. Ace.H duh, Trimis î111r-adi1t'i spre a deschide
d11'1nul lirert1turei 1ux1str e, şi credincios ÎlnfJ/iniror

38
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

al dtdoriei .~1/e, ţXîşaşte cu s1aro111ici'e şi fără Fiet~are Îşi zicea În sine că a r trebui să
abarer e cărre prew~iret1 .1t1. (CEZAR BOLLIAC) înceapă celălalr şi î11 sfârşii se mt111gtîiară că se
vor făinuri 1nai bine de.feară, la bal, unde În
A-şi deschide ochii bine = A privi cu mare /JOfOJJu/ de lt" ne şi de 1nuzit~ă le va veni 1nai
atenţie. A deveni conştient de ceva: lesne să-şi deschidă inimile. (IDEM)
Trebuie să 11e desch!DEM od1ii ca să
al egem deporafi rar de-ai 11oşrri... şrifi... cole... A- şi deschide urechile (în patru) = A asculta
ger-bege1... vinogmzi, care să să luple vtîr1os cu atenţie:
fJenrru t111ărt1rea boieriei şi li 11ro11rierăţii... Mă aţJrOţJii de nea111{ul 1neu şi-i zic :
(VASILE ALECSANDRI) „Măi, şo11fule' ... descl1ide-fi ur ed1ile-11 pairu la
D eschide ochii bine, bade Ioane, se glwul adevămlui... Tu 1e duci la ftlşi ca să tirăfi
Î11de11111ă ţ>e sineşi bttdea Ion, trăgt111du-şi tm~uirorilor lui că şrii să re dai de-a ft'1n1Ja ş i că

cojocul r1e ceafă, mai aţJroa11e de căciulă. f}(){i ridica mufle oei de ber e şi de fier ?
(TUDOR ARGHEZI) (VASILE ALECSANDRI)

A-şi deschide ochii în patru sau a-şi deschide DESCHIS, -Ă

ochii (şi urechile) în p atru sau a fi cu ochii în A avea (sau a se ana cu) ochii desc hişi (sau
patru = A fi cu mare băgare de seamă: ochiul deschis)= A fi deosebit de atent:
- Chiriac, p uiule, fii cu ochii-11 fXlfm 1(I. Şi vouă ş i inie ne r evine sar cina să t1ve111
L. CARAGIALE) m·hii deschişi. (L UCIA DEMETRIUS)
- Apr opie-le, măi Ionică şi deschide-fi
ochii În 1x1rru şi re uită, ca să vezi şi tu. .. (ION A avea (sau a tine) casa (sau casă) deschisă =
CREANGĂ) A avea mere u musafiri. A pri mi multă lume:
Să fi i cu ochii în 11arru la pol ogul cela Ni111eni Jtu s-a Înfrebt1f de unde tivea
din livadă, să 11u-I laşi să vi-l mă11tînce IO{i gazda artîra bă11e1 î11ct11 să-şi permiră să fină
ctîi11ii! ... (LIVIU REBREANU) casa deschisă şi să 1nai şi ţJiardă St'1ne 1nari.
(ION PAYELESCU)
A-şi deschide punga = a) A c heltui mult: Adam Gw1ă, t1 cărui biografie e re/u(lfă,
Ct111d 1nerget1 la restaurant cu 11rie1enii, fine casă deschisă, ca aceea t1 Amme11i/0 1; unde
el Îşi deschidet1 În rordet1u11t1 11unga şi nu-i lăsa vin IJOieri scăţXifa{i, SJJobi şi SJJobiJJefe, scriitori,
să plărească. arrişri e1c . (EUGEN S IMION)
b) A fi generos:
De aceea 11u pie1dea credi11fa că, până la A avea prăvălia deschisă (Gmţ.) = A-şi uita
u1111ă, şi /011 va desd1ide punga şi deci .re sili să-l şliţul deschis la pantaloni:
ctîşrige (JrÎfl bw1ăvoi11fă. (LIVIU REBREANU) Aplica, care ar fi Trebuii să facă lumină,
D e unde ace.IT deziflle res ma11ifesrar fată era ţJ /ină de 1nuş re 1not111e şi tivea un bec t1ftîf de
de dispo11ibi/iu11et1 ca11adienilor de a-ş i deschide slab, Înctîf /lu a1n văzur Ilic i 1n<lcar să 1nă Închei
p1mga,fie şi pe bani p ufini ? (www.bzi.ro/) la nasturi. A rrebuir să deschid uşa, ţJellfrll a
infra h'1nina de afară, ca să 1nă t1sigur că Jill
A-şi deschide s unetul (sau inima ) = A-şi umblu cu prăvă lia deschisă. (http://a<acume.ro/)
exterioriza sentime ntele. A se destăinui:
D e ŞllfJfe luni, de ctînd o cunoştea, 1111 A lăsa poarta deschisă (pentru ceva) = A
i-a purur vor bi î111re pairu ochi dectîr rm·mai de accepta comple tări (sau mod ificări) ulterioare:
două ori, şi Încă şi arunci 111una i la reţ>ezeală, Co11duzia ace.Hei discufii a Jo.IT că
fără să aibă vreme să-şi deschidă inima . (LIVIU ţJe/lfrll 1no1neJ1f srarele danubiene Jill trebuie să
REBREANU) ia illi{it1riva unei discuţii, ţJe11r111 a lăsa ţ)(}{1rra

39
 Vasile JUNCAN

deschisă reluării negocierilor Îllfre cele ţJllfru Bine, fără Îndoială bine, dar iniJna Îi
mari pureri. (GH. SBÂRNĂ) stîngera ccînd vedea că COJ>iii ei 1111 1nai au i11i111ă
După ce a cirir referarul, el a srms că de.k~Jtisă către dcînsa şi se-nrt1lnesc În taină,
lasă poarra deschisă şi pelllru a/re observafii vodJesc pe şoprire, se-11feleg di11 ochi ( .. .]
sau sugesrii. (IOAN SLAVICI)
Em de.ochis la vorbă, şriai î11rordetm11t1
A s ta deschis (cuiva) (O. o locuinţă) = A sta la la ce să re aşr epfi d i11 parrea lui.
dispoziţia cuiva:
- Vrei o casă? A mea f(i .Hă deschisă. Scrisoare deschisă = Text (de obicei c u ton
(MIHAI EMINESCU) polemic) redactat în formă de scrisoare şi dat
publicităţii:
A-i fi (sau a avea) prea deschisă uşa (sau Cei opr .rem11ăm
Scri.roarea desd1i1ă
poarta) Ia cineva (sau într-un anumit loc) = A adreicuă Collferi11fei de la Belgmd. (PAUL GOMA)
avea (oricând) acoes undeva sau la cineva: Ai cirir .1eri.waret1 deschisă publicară î11
Îi era poarra de.ochisă mereu pe11rru ţJresa de să11ră1nt1na trecură?
oric ine a rfi venir să-i ceară un sfar.
DESCLEŞTA
Aplauze la scenă deschisă = Aplauze în timpul A i se d escleşta cui va fălcile = A începe, în
desfăşurării unui spectacol: sfârşit, să vorbească:

111 genere, 1nă siJnfea1n ne1nul{1unir şi Tarii-său .Hămi de el p<111ă i sede.ocleşrară

aşreţJfa1n să se sfiîrşească 1nai re11ede, deşi 1nă fălcile. Negoifă povesti cu 11evi11ovăfie ror ce i .re
mai înviam.re o clipă w1 rt>/X>T de aţJ/auze la î111tîmpla.re. (GALA GALACTION)
scenă deschisă. (ION PETROV ICI)

Aplauze la .1ee11ă deschisă pe11rm acrorii A-i descleşta cuiva fălcil e = A face pe cineva să
ro1ntîni Mi1t~et1 Diaconu ş i Ale.-ra11d111 Re/XIII, la vorbească:
Palais des Bet111x-Arrs di11 Bmxelles. Sra ca 1nurul şi nu SţJunea ni1nic, cu roată
(http://observatoreuropean.radioromania.ro/) că femeia î11cen'a.re să-i de.ocleşreze fălcile.

Cu pieptul deschis = Fără teamă, fără sfială, DESCOPE RI

făţiş, direct: A descoperi America (lrn.) = A se lăuda cu o
Bogăraşul mt111dm şi cu pie1JTu/ deschis, descoperire cunoscută de toată lumea:
săracul, 1unilir şi STll111.1 la /Jie/JT de .Ha să-i crape - Mare scofală! Ai de.ocoperir America!
.wmtmul. (P. ISPIRESCU) (EUSEBIU CAMILAR)

Desch is la minte = Deştept: A se descoperi în fata (sau înaintea) (cuiva sau

Era 1m1r la chip, dar deschis la 111i111e.
(1. G. SBIERA)
Mult 11-a star şi a r1-et~ur Îllfr-1111 /'Je1t'lia1 de
băiefi, fi1111r de w1 /J/YJfe.wr aspm, dar de.ochis la
111i111e şi la inimă. (ION MARIN SADOVEANU)
a ceva) = A cinsti în mod deosebit (pe cineva
sau ceva):
Văd î11 capul gol pe Şrefa11 şi zdrobir ca
de-o durere I Îşi de.ocopăr şi ei capul şi s-aţJ/YJpie-11
răcere I Şi .re duc după siaiu. (G. COŞBUC)

( ...] curios şi inreresanr oraş, Îll care

Desch is la vorbă sau cu s unetul desch is sau cu ct?reva 111i11ure-fi ajung ca să Treci de la ce1ăfuit1
inima deschisă= Sincer, fără a~cunzişuri: vechiului cneaz lirva11 di11 veacul al XN-lea, azi
Fiindcă ert1 din fire 0111 cu iniJna ÎJJ 1n(jlocul unui ţJt1rc bine Îngrijit, lt1 bisericile
deschisă ... împrăşrit1 ve.relie oriunde se afla. (I. mwive, î11 .Hi/ul iezuir al secolului al XVII-iea,
L. CARAGIALE) ţJe ct1nd suţJf culot1rul Întunecos rotiră lu111ea se

40
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

descorJeră Înaintea icoanei Mt1icii Do11111ului. Ea sim(et1 că i se desface wpul şi a

(NICOLAE IORGA) 1ners la 1nedic.

DESCREŢI A se desface din somn = A se trezi :

A (i se) descreţi fruntea (mai rar) fata (cuiva)
=A nu mai fi încruntat. (Fig.) A (se) destinde:
Bieful rara, 01n de rret1bă, Încerca să-şi
descre(ească pu{i11fnmrea. (PANAIT ISTRATI)
Eu cred că popoml tire nevoie şi de
perreceri, Ctl să i se descre(ească fnmrea.
(CAMIL PETRESCU)
A(-şi) descreţi s prâncenele (Fig.) = A lua un
aer vesel:
Duw răcu, fără să-şi descre(ească
sprânceana. (MIHAIL SADOVEANU)
Cu rmul alr 0111 se făcea după ce mirosul
de bucare părnmdet1-11 ctmcelarie. El se-nviort1
şi-şi descre(et1 sprâncenele. (IOAN SLA YICI)
Abia î11 zorii zilei, el s-a desfăwr di11
.ro11111 şi a 110111 ir din nou la d r1un.
DESPĂRŢI
A despărţi apele de uscat = A scoate la iveală
adevărul :
Pentru 1ni11e, Du111nezeu 11u desţJiir{ise
Încă t111ele de usct11, şi t1veret1 srră111oşească nu-şi
lă111urise Î11căfor1na definitivă sub care avea1n să
fiu despăgubii de comoora fJe w re o crewsem
(Jierdură ţJellTm 1mdeaw1t1. (ION MINULESCU)
Din acesr ef0t·1 de a desrJă1ti apele de uswr
a cc1ştigtd şi ceea ce În ro1nanul cla11ic s-arfi ţJutur
111111i rx1rrea 11t11t110t·ului ( .. .](AL. IVASIUC)

A i se despărţi inima (Reg.) = A i se rupe inima:

DESCURCA Ea t1 bocii la capul lui de ţJt11r:ă i se
A descurca i ţele. v. i ţă. despăr(ea i11i111a .

A descurca urma = A căuta umiele unui animal : A se despărţi s ufletnl de trup (Fig.)= A muri :
Vtînărorii au reuşir să-i descor1ere urina Şi ctînd socoriJn şi zice1n că la vre1nea
1nistre{ului. de nevoia noo.ură ne va fi avu(iia de folos, dar
ce folos vom dolx?ndi şi vom avea de la avu(iia
C ine a încurcat pânza, trebuie s -o descurce = cea mutră, ctînd să va dăspăr(i .111j1erul de rrup,
Cine a făcut rău trebuie să o dreagă: ca Ct'1n să des1x1rre un fJriit1re11 de t1lr ţJriiaren şi
VETA: Suni Îfl curre, 'aide să mergem lasă IO(l(e ( .. .] (NEAGOE BASARAB)

degrabă. Tu ai făcut Încurcătura, fu s-o

descurci' 'Aide reţJede de swpă omul din DESPICA

fJrimejdie. (I. L. CARAGIALE) A des pica părnl în patru (sau a tăia) părnl
(sau firnl de păr) în patru (sau în şapte ) = A
Descurcă-mi drmnnl! = Du-te din drumul meu!: cerceta c u minuţiozi tate exagerată ceva:
Cu .rnbit1-şi cură(i
Sfarul de ricăloşi, E Îll Sflire să ft1ie un fir de ţJăr În /X1fr u.
grăbii să-şi desc1uu drumul. Şi zile de linişre (VASILE ALECSANDRI)
w r nu s-aşeu1ră. (AL. VLAHUŢĂ) ftlegreşir, 11u voi fi ÎJJ srt1re să-fi
dovedesc În liJn}Jtl Î11văft1{ilor şi cu ct111et1 În
DESFACE mtînă ce fel de bootă esre iubirea, ctîre grade de
A desface patnl (Reg.) = A pregăti patul pentru tărie a re; cu1n un 0111 si1nre Într-un fel, şi altul
dormit: ÎllTr-alT fel; wm o dmgo.He alungă /Je alra,
Era desrul de Târziu şi mama a desfăcui J>ret~t"n un cui sc0l1te ţJe alr cui. Toore t1cesre le
/JtlTuf. /as pe seama ce/or ce ŞTiu Să deSţJil'e firu/ de ţJăr
în ţJtllm. (NICOLAE GANE)
A i se desface capnl cuiva (Reg.) = A avea
dureri mari de cap: A se despica de ziuă (Înv.) = A se ivi zorile:
41
 Vasile JUNCAN

Se desr>iw de ziuă, când oşrile /Jăreau la ( . . .] au Jo.IT buni, milo.Hivi, şi n-au

po1tile cerăfii. 11îv11ir lt1 t1le t1lruit1, şi 11-t1u zavistii, şi 11-t1ufu1t1f,
şi 11-1111 luar 111'1nele Do1n11ului În deşe 11, şi 11-1111
DE.STUPA t1vur nouă /Jăieri lt1 JJu11gă, ct1 Îll ziut1 de t1zi ...
A-şi des tupa urechile (Pliu.) =a) A asculta c u (BARBU DELA VRANCEA)
atenţie:
-Mai de.Hupafi-vă ured1ile şi fiii arenfi' DEŞERTA
b) A deveni receptiv la nou, la sugestiile A deşerta sacul (sau plosca) (până la fund)
altcuiva etc.: (Pop.)= A spune tot ce ştii (no utăţi, gl ume e tc.):
Asculră, caracudă flămândă! . .. Tu care ProţJu11eret1 acet1stt1 zt11n/Ji băt11111ului,
re ÎJJCt'1nărezi să ft1ci versuri.' AsruţJă-{i gura care 1111ntînd sfarului dar, deşerra r>losca, îşi
clefăiroare c-o bucară de cozonac; de.Hupă-fi drese glasul, şi începu( .. . ] (C. NEGRUZZI)
urechile şi Învafă 1nai Înrăi ţJrozodia de la Deşerfll{i-vă sacul cu veşti şi ţJOveşti

mafrre Boileau ( .. . ] (NICOLAEGANE) până ce mă-more eu. (MIHAIL SADOVEANU)

DE.5 UETUDINE DEŞIRAT, -Ă

A cădea î n des uetudine (D. legi, obiceiuri e tc.) A se uita lung şi deşirat (Pop.) = A privi
= A ieşi din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi insistent şi cu n1irare:
obişnuit. A se peri ma: Stau pret'wn gorila din P 17 privind lung
Orietîre lipsuri ar avea, amologia are şi şi de,~i mr la locurile 1>rin care ai Jo.IT.
un 1nare 1nerir. A rrezir interesul JJublit~utui, al (amfostacolo.ro/)
ţJresei şi al crifit~;; ţJenrru un gen literar căzut de
1nulr În desue1udi11e În Fran{a şi care dă DEŞTEPT, DEŞTEAPTĂ
lirerarurii 1Jot1srr e, cu1n ţJrea bine t1 obser vllf A face pe deşteptul (Dep.; im.) = A î ncerca cu
chitu- filozoful Come Keyserli11g, '"' aer de orice preţ şi fără temei să demonstreze că este
s11irirut1lirt1re larină şi de u1nor .'lfJOllfllJJ şi atotştiutor:
sănăros. (CINCINAT PAYELESCU) Cocoşilă se suţxlră şi Sţ>use ct1 Moro111e1e
să nufacă pe deşreprul. (MARIN PREDA)
DEŞANŢ Carret1 este t1erisită, vioaie, şi 1111
A-i fi (sau a-i părea ) deşant = a) A-i fi (sau a-i pei:iisrăimpresia că aurorul o face pe deşre1>1ul
părea) ciudat: - boala scriirorului ro11u?n. (FELIX NICOLAU)
- Rtîdefi, domnia-voa.Hră? vă pare - N-o îllfrebăn mai î111<1i? - Nu face pe
deşanţ? . ..POl1fe.' dar cu1n ert1 11e-aruncet1, bine deşteţJful. No11nttl c-o ÎltfrebăJn 1nt1i Îllftîi, 1nor111ăi

e1t1, că lui Barbu-i curget1 şi lt111rele În 11asar şi Big Dino şi îşi încrefi buzele. (DAN DOBOŞ)
1
galbinii în cobză . .. (VASILE ALECSANDRI)
b) A-i fi ruşine: DETALIU
- Poare fi-i deşanf de ww ca acea.Ha? (A vinde) în detaliu = (A vinde) în cantităţi
zise lx1ba. (ION CREANGĂ) n1ici, cu bucata, cu an1ănuntul:
lkea a pregărir îmregul concepi de
DEŞERT vânzări de case î11 detaliu: locui11fele vor fi
A lua în deşert (În limbaj ul bisericesc) = A prefabricare, cu caracrerisriâ .Handard ( .. . ]
batjocori, a nesocoti: (http://media.imopedia.ro/)
Să 1111 iei În deşert N1'1nele Do1n11ului,
Du11111ezeului rău; căci Do11111ul 1111 vt1 lăst1 DEVENI
nepedepsir pe cel ce va lua în deşe11 Numele Lui. Cum devine cazul (sau chestia)? (Fam.) =Cum
(BIBLIA) stau lucrurile?:

42
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Şi a{i rt1de şi d1'1n11et1voasrră, iubire şi Nu era vorba a chelrui 11u1nai ri1nţ1ul,

sri1nt1re tovarăşe IlderiJn, dtlcă aţi şri În t11nănunr era t1 dezlega şi p1mga. (C. NEGRUZZI)
cum devine cazul. (ION D. SÎRBU)
N-ai ţ>ril~eţJuf cu1n
devine chestia? Nu-i A- (şi)
dezlega sacul = a ) A începe să vorbească;
vorba de-un Trandafir adevărar. (CEZAR a spune coc ce ştie:
PETRESCU) A.1Cul1t1fi, copiii moşului, să dezleg eu
sacu cu glumele şi cu .111oovele. (POP.)
DEZBĂTA b) A se destăinui:
A (se) dezbă ta de cap = A (se) dezmetici: Şi-<1dezlegar sacul cu greu în fa{tl
( .. . ] lumea se dezlx11ă de cap, or fi prie1e11ilor, căci îi era frică să le spw1ă adevăml.
exi.Ht?11d de.Hui imbecili, dar .w11rem mai mulfi
cei ct1r e Î11felege1n ce se Îllft11nţ1lă şi vre111 să A- şi dezlega punga (sau a- şi desface) punga
re11ni11ă1n cu co1nt'11istoidele şi cu coruţ>fia (sau băierile pungii) = A da sau a c heltui bani
generalizară r1e Ctlre afi ins Ttlla T-0 1 ori a face pe cineva să dea sau să chel tuiască
(hccp://www. sciripesurse. rol) bani. (Pex.) A fi darnic, generos:
Ptî11ă s-a dezbăwr el de Ctlp, 11-a mai Ot11ne1u'i d1i1 ttîrg 11-et~ 1-e11ede; ...11-au vrene
găsit 11i1nit~ În casă. să-şi desfacă fJwtfW (BARBU DELAVRANCEA)

DEZLEGA DEZLEGAT, -Ă
A dezlega calul de la gard (Reg.) = A vorbi A fi slobod la limbă (sau limb ă s lobodă, ori, a
deschis; a începe discuţia: avea limba dezlegată). v. limbă.
Des leagă odară calul de la gard, să şriu şi
eu. .. ce-i al rău şi ce-i al meu. (ION CREANGĂ) Cu limbă dezlegată
= Care spune nrnlce,
El a avui energia să dezlege, cum se ziu, vorbăreţ; care mărturiseşte coc:

wlul de la gard. Esre meriTul lui. .. Eu am fosr Ră1nt111et1u bărbt1fii cu li1nl1i 1nai
ltîngă el, şi vice11riJna11,f Cit"nacenco a t1ct~e11rar dezlegt11e după ct?reva pahare de vin Imn şi uşor.
de asemenea ideea. (hnp://www.vremeanoua.ro/) (ION PAS)

A(-i) dezlega (sau a(-i) se dezlega cuiva) (ori DEZMORŢI

limbile sau gura) ori a-şi dezlega limba (sau A dezmorţi atenţia (cuiva) = A descinde (pe
limbile) = A face să devină sau a deveni mai cineva):
volubil (deconspirând o taină, divulgând un D. ţJreşedinre fi OJJreşte, sr11-e a 1nai
secret, denunţând un complice etc.): dev11or fi are11fia Camerei cu o glumă. (I. L.
Afară rome limbile .re dezlegară. Numai CARAGIALE)
Luw Talabă îi srrigă lui Trifo11 că nu face bine
împw1gt?11du-se cu boierul cel bărrt?11. (LIVIU DEZNODA
REBREANU) A deznoda punga (sau băi eri le pungii) = A
Ana Îndulcise o cuţJă de 1t1chiu, clîci scoate banii, a da banii. A c heltui:
băururt1 dezleagă liJnJ1ile şi Î1nblt1nzeşre iJ1i111ile. Devux1dă-fi punga, zgt11t'iTule. (VASILE
(IDEM) ALECSANDRI)
De ce 1111 s-a ales aşa băit11ul lui Pană, al
A(-şi)dezlega punga (Fig.)= A da sau a chelcui lui Trufanda? Pe111ru că au fosr sr1w1ifi la vreme;
bani ori a face pe cineva să dea sau să penim că 11ări11fii 11-a11 desfăcui băierile pungii,
chelcuiască bani: ftî11cilorfără de mi111e. (NICOLAE GANE)

Le-a t1rătt1f În ce 1nare strt11nroare se

află şi i-a rugtlT să-şi dezlege pungile ca să-l Cum înnozi, aşa deznozi = Dacă greşeşti,
ajure. (I. L. CARAGIALE) trebuie să repari singur greşeala:
43
 Vasile JUNCAN

Tu, cel care î1111ozi, (ror 111) va Trebui şi A face (sau a crea) dificultăti =A pune (cuiva)
sădevwzi. (GRETE TARTLER) piedici. A opune rezistenţă, a se împotrivi (într-o
problemă):

DIAPAZON - Cu1n Î{Î 11er1nifi du11111eara să 1nă t1cuzi

A fi (sau a se pune) la acelaşi diapazon cu că-fi fac dificulrăfi ? izb11c11i şeful iriTtlT. (JEAN
cineva = A se afla în aceeaşi dispoziţie, stare BART)
sufletească cu cineva: Li11sa se11111elor de 11uncrut1fie dintr-un
Spre car e fel mergea i11remafio11ala re.rl, ca şi folosirea lorfără logică, a r p11Tet1 cr ea
acetwt1ce1111 pur ea fi pusă la ace!tlşi diapazo11? dijiculrăfi î11 î11felegeret1 ace.Huia . (ISABELA
Vă voi 1nărrurisi că 11u şriu 11it~i eu, duţJă cu1n 11u NEDELCU)
şria 11ici acela car e le cr ease. (D. ANGHEL)

DIHONIE
DIBUIT A băga-n dihonii (Reg.) = A băga zâzanie:
Pe dibuite = Dibuind, căutând (pe întuneric); Se ltorărî să .re ridice cu 10111/ de pe
umblând nesigur, pipăind: 111oşie, vtînuînd şi dăniile, cc111d t1uzi că În .fllf s-o
Pe dibuire t1junseră tlcolo şi, cu i11i1na isct1f o dihonie grou1vă, că sunr cerre, bărăi şi
srn111.fă, î1r.'ep11ră .fă sape. (ION AGÎRBICEANU) c/1iar capere spa11e. (RADU ROSETTI)
la11a, î11dară ce simfi că s-a po10/ir casa,
se sculă binişor şi, fără a aţJrinde ţJÎl~ de DILACHE
/11mt11iare ca să 1111 deşrepre vreo roabă, Se gări A fi cu (sau a avea pe) dilache Ia cap (Reg.) =
şi se Î111J1răcă ţJe dibuire cu ror ce avea 1nai A fi nebun:
scump. (SPIRIDON POPESCU) Nu re mai î11felegi cu el, ţ>arcă-1 ar e pe
(Fig.) Să mai umble acum pe dibuire, de dilaclte la car> ...
lt1 uşă la uşă, ca să o caure, t1srt1 1111 1nt1i ert1 cu
p11ri11fă. (ION SLA YICI) DIMENSIUNE
A patra dimensiune (Fam.) = Ceva imposibil, ceva
Dicms ce n-a foot încă descoperit, ceva neconceput încă de
A fi cu tot dichisul = Se spune despre un om mintea noa<tră:
viclean: Erai, băie1e, pro.IT, I Şi r oara />ellTru
- Deşi 1nă vezi cu ror dicltisrJ vtînăroresc, ri11e-afo.H I A />Gira dime11si1111e! (G. COŞBUC)
să 1111 crezi că a1n năvălir În dor1niro11,/ rău, ca să re
Ttîre.1<' 1>ri11 srufi,wri. Nu, alră vod>ă am a-fi spw1e: o DIMINEAŢĂ
vesre b1111ă. (NESTDR URECHIA) A fi (sau a umbla ) cu două dimineţi (Mun.) =
A fi prefăcut:
Dicmu Nu re fJufelli Încr ede niciodată În et1, că
A fi dichiul (cuiva) sau a-şi găsi dichiul (Reg.) 1nereu u1n/Jla cu două diJnine{i.
= A(-i) veni cuiva de hac:
-Ai grijă, .fă 1111-fi găseşri did1i11/ cu el! A umbla cu bună dimineaţa = a) A umbla c u
colindul în dimineaţa sau în ajunul Crăciunului:
DIFICULTATE U1nbla În Ziua de Crăciun, 1111 În
A avea dilicultăti = A avea neînţelegeri cu cineva: Noaprea de Aj1111. Ve11ea de ,Jnmă di111i11eafa" şi
Şriu că voi avea dijiculrăfi cu ei. Ba .re cori11dt11m cori11d cu btt1d11/ ş i Teiul. (GRIGORE
vor pltî11ge de 1111a şi de alra. Ba 1111 vor plări. LEŞE)
(ION RAŢIU) b) (lrn.) A umbla fără treabă (pe la vecini):
Ea avea dijiculrăfi de comw1i ct1r e cu Femeia îşi făcuse obi ceiul de a umbla
rotiră h'1net1. cu b1111ă di111i11et1ft1 de la o veci11ă la alra.

44
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Bună dimineata! sau dimineaţa bună! = R>rmulă A s ta (a şedea, a rămâne) cu dinpi la s tele. v.
de salut: stea.
- Bună diJn1i1et1fa, do111nişoară Ct11nelia.I
(MIHAI RADU) A tăia ca dinţii babei = A fi neascuţi t; a nu tăia
deloc:
DINAFARĂ Mi-a dar w1 cufir ce raie ca di11fii /X1bei„ .
A şti (sau a s pune, a r ecita ) pe de rost ori pe
dinafară (sau de a rostul). v. rost. A-i scoate (cuiva) şi dinţii din g ură (Pfm.) =
A-i lua (cui va) tot ce are:
DINAINTE Art?r de lacomă era, î11câr era î11 .Har e
A nu-i trece cuiva pe dinainte = A nu îndrăzni să-i scot1ră ş i dinţii din gură.
(din prea mare respect sau co nsideraţie) să se
arate în faţa c uiva: A- şi arăta dinţii (Pfm.) = A ameninţa. A se
Când aş avea eu o slugă ca aceasta, 1111 manifesta î n mod nefavorabil:
i-aş frece pe di11ai111e. (ION CREANGĂ) Rarii vişini din grădină au de fi11T.~ ă /XÎJJ
fa muguri, I Şi în focul bft111dei ux1m11e, iama
A-l lua (sau a-1scăpa) gura pe dinainte. v. gură. dit1fii şi-i armă. (CINCINAT PAYELESCU)
f11 mome111efe de fafă, Ewo1x1 rret' e
DINTE pritllr-o spăimt1111ăroare criză Recolrefe swtT
A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva pre111ti11de11i, tifară de Ungaria şi România, î111r-o
(Pfm.) = A avea un motiv de nemulţum ire, de srt1re mizembifă. Foameret1 îşi arară di11fii.
supărare sau de duşmănie împotriva cuiva: (ANTON BACAl..BAŞA)
Cine t1v«1 un d1i1re co111ra ... co11.fe1vt1rorilor
bărn111i .re dec/am 1x111ÎZ/111 al v0111lui 1mivei:111/. (ION A-şi lua inima -n dinţi = A se îmbărbăta, a-şi
PAS) face curaj :
Călinescu avea u11 dinte Î1nţJOfriva rarei. Varan Îşi luă iniJna -JJ dinfi şi J>Orni din
Ei se cu11oşrea11 de mulr. (MONICA PILLAT) 11011 spre car. (EUSEBIU CAMILAR)
( .. .] ct111d î111t1/11eşri '"' evreu în hudifefe
A clănţăni (sau a dârdâi) din dinţi = A-şi lovi Ta11gem/11i, 11 vezi frecând ca o umbră de-a
involuntar şi sacadat dinţii, de frisoane de frig, /1111g11/ perefifor, cu ochiul pândaci, cu urechea
pro ducând un zgomot caracteristic: dreasă, cu i11i1na-11 din{i, ca 1u1 0111 ce a r fi co1nis
Câi11ife pe gemi rare, I Câ11d 11i11gea o c ri1nă ş i s -ar re1ne de a fi recunoscut.
W/Xlda mare, I Să-11covriga.re cu rorul, I Vt1n111d11-şi (VASILE ALECSANDRI)
sub ax1dă b0111/, I Ş- îilTr-a lui rre11111ră111ră, I
Oă11fă11i11d11-i di11fii-11 gură ( ... ] (ANTON PANN) A-şi tine inima cu dinţii = A se stăpâni, a răbda:
Dt1r 11-t1fJuct1se să-şi ţJună din ochi Orict?r 11 durea de rar e, el ror îşi fi1111
art1ret1 Întrebări, şi horcăielile se ţJOrni ct1 u11 i11ima cu dit1fii. (ION CREANGĂ)
ciocoi, î111rerupre de gemere din adâ11c, î11 rimp
ce r11,11ul rre1nura ro r 1nai ft1r e şi 1nlli ra re Înarma t până în dinti =Puternic înarmat:
cfă11fă11i11d din di11fi. (1. L. CARAGIALE) f11arma1 până în di11fi, cu sabia fa brâu
şi-n fiecare buzunar cu cc1re un revolver, se urcă
A se tine de ceva cu dinlii (Pop.) = A nu ceda Într-o căruţă t1vtînd dr eJJf vizitiu un harabagiu
c u niciun preţ: fure şi alături de hara/X1gi11 doi sofdafi cu
Să fii dârlogii cu di11fii, I Să mi re rmşrife î11cărcare. (ANTON BACALBAŞA)
pft111gă pări11fii, I Să re-11.wri de 11011ă ori I Ca să Şi, î11 drumul lui, descoperi.re w1
faci 11011ăfedori. (VASILE ALECSANDRI) i11frac1or, î11t1rma1 p<111ă-11 di11fi, cu pistol, cu cufil,

45
 Vasile JUNCAN

care rret~use grt111ifa ş i Înce1t.~a de zor să-ş i Sun refi invirar să vă co11/011nafi Î11t0t.1nai
schimbe încălfămi111ea. OEAN BĂILEŞTEANU) cu legea... vă vom face dire<' T răSfJ1mzăroi: (AL.
MACEDONSKI)
Mai aproape dintii decât părintii = Se spune
despre cei egoişti: DISCREŢIE
- Ori mi-or da feciorii după moarre de A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la
ţJ01na11ă, ori bt1, 1nt1i bine să-1ni dt1u eu cu 1nt1nt1 discreţia cuiva = A fi (sau a ajunge etc.) la

mea. Că, oricum ar fi, 101 îs mai aproape di11fii bunul plac, la dispoziţia cuiva, supus pmerii
decâr pări11fii. (ION CREANGĂ) abuzive, capriciilor cui va:
Ţările ro111tî11e erall la discrefia marilor
Părintii mănâncă aguridă şi
fiilor li se cei care s i1nfeau ruş inea şi
ţJuteri vet~ ine, ş i

strepezesc dinţii = Se spune amnci când copiii
pătimesc de pe urma greşelilor părinţilor:
Zi şi d-ra că lli avur să frt1gi un 11<lct1r
srră1noşesc. Vorba ceea: „ Părinţii 1nă11tîncă
aguridă, şi fiilor li se .Hrepezesc dinfii".
CREANGĂ)
Printre dinti = (În legămră cu verbele de
declaraţie) Neclar, nedesluşit (trădând mânie,
ciudă ameninţare):
A veni ea şi vre1nea aceea, voinice, zise
împărarul, îngtîntînd vod1a prillfre dinfi. (ION
CREANGĂ)
Scobeşte-te în dinţi! = Pune-ţi pofta în cui':
Părul s-afăcur de-o mie de ori mai nt1l1
de Ct'1n era, de-i ajunsese crengile În nori.I
Ş-arunci... scobeşre-re, fara babei, î11 di11fi'
CREANGĂ)
Soare cu dinti (Pop.) = Soare pe timp geros,
răcoros sau ploios:
Cerul limpede de .Hiclă allx1.11ră.
Soarele - .war e cu dinfi - muşcă. (ZAHARIA
STANCU)
Treizeci şi O/Jf de ani 1nai ftîrziu, Într-un
1narrie cu soare cu din{i, stau cu so{ia 1nea În
balt"Ollul t1fJllrft11ne11rului nostru din Bucureşti.
(SANDRA PRALONG)
E w1 soar e cu di11fi, de-fi î11gheafă nasul.
DmEcr
A fi sau a (se) face direct răspunzător (de
ceva) = A ră~punde (sau a face pe cineva să
nenorm~irea acestei situaţii ( .. .] 11u ţJuteau să 1111
fie fasci11afi de co11ce1Jfia 11afio11alisră, daroriră
F1t111fei revolufio11are. (G. IBRĂILEANU)
Ce1iroml di.m·ar să Jill se grăbească a -mi
(ION tlduce t11ninre că guve111ul .rovie1ic li /ăcur
expr oprieri, prin legi sall lăst111d avurul llllOr clase
lt1 di.f.Cre{ia indivizilor cu SfJecilllă i11i{it1rivă Îll
1narerie de rechiziţiefără bon, şi că t1cesre 1naniere
Jill swlf deltx .1e111i111emale. (PAUL ZARIFOPOL)
A păstra discreţia = A nu ră~pândi o ştire. A nu
divulga un secret încredinţat:
Din ţJuncrul nostru de vedere, C(/C i din
1no1nenr ce 1111 1nai 11ăsrra discre{ill, 1111 1nai ert1
rrea/Ja lui, ci devenise a 11oa.11ră, t1 rufllror. (ION
IOANID)
Car ol o ali11ra Păsărica, iar aceasra
(ION ţJiisrra discre{ia net~esară, 1nul{u1ni11du-se cu
!1arisfacfiile pe car e i le ofer ea rt111ărul r1ri11cipe.
(IOAN SCURTU)
DISCUŢIE
A pune în discuţie = A supune discuţiei,
deliberării, o idee, un punct de vedere etc.:
Vroit1 ca 1nt1rele zit1risr să nu-l 1nt1i
triJniră la Paris? St1u, şi 1nai rău, să-l dea tifară?
Ni1neni, 11it~i0liară, 11-a Î11drăz11ir să-i /Jună În
discufie w1 a 11icol. (MARIN PREDA)
Nu (ma i) încape discuţie = Desigur, neîndoios:
- Negreşil, nici 1111 Î11ct11>e discuţie.I
reveni ţJrefecrul cu elan. Să 11u crezi că eu nu
î11feleg .Htirea ftl, iubirule 1 (LIVIU REBREANU)
Că i11struc{it1 se Î11ri11de lt1 noi - ct11n

răspundă) personal şi integral de anumite fapte: Încer, 11u e vorbă, dt1r roruşi se Înrinde - 11u 1nt1i
î11cape discufie. (C. OOBROGEANU-GHEREA)

46
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

rimp, deoar ece era w1 om capabil, fu nw11i1 la

DISP ARfflE începui adjw1c111/, apoi şeful O.C.L din N.
A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie (O. (NICOLAE BREB AN)
specii de animale, plante)= A fi pe punctul de a
nu mai exista ca specie, rămânând doar câteva DISPOZIŢIE
exemplare: A fi (sau a s ta, a se a na etc.) la dispoziţia cuiva
Din acest 1no1nenr Înainte, a11i1nalele de = A fi gata să satisfacă dorinţele, ordinele cuiva:
fJrtldă, tui Î11ce11ur să devină, din ce În ce 1nt1i - A, domnul fuga? exclamă Modreanu
accelerar, specii pe cale de di.11x1rifie. art111jc1nd11-şi cravara la gc?r. Mi se par e c-am
(ALEXANDRU GABRIEL FILOTTI) avur 11lăceret1 să-l cunosc odt1ră În rre11... Ct'1n
1111, do11111ule Herdelea, bucuros, vino orict111d
DISPĂREA şi-fi .Hau la di.11>0zifie. (LIVIU REBREANU)
A dispărea ca prin farmec = A pieri repede şi
rara urmă: DISPUS, -Ă
Şi cum mergeau cu bulgărele lor lumino.~ A fi (bine) dispus = a ) A avea bună dispoziţie, a
deodată 1nargi11ea orizontului se t1ţ11011ia şi cerul se fi vesel, mulţumit:
lumină îi1 fX111ea aceia. Apoi cor>iii dând w1 rt1.1e1 Şi doc/Om/ l.1pa.1 a Jo.ir foarre bine
dat; îinpin.1eră bulgăml cu o ultimă sfoittire şi dis11us roată ziua şi a isrorisir la roată lu111ea
di.1pămră ca prinftirmec. (D. ANGHEL) cu1n li ridicat din noroi şi din bev1ă 11e u11 biet
L-am privii penim o fracfiw1e de secundă, nenor ocii. (LIVIU REBREANU)
el 1ni-a ztî1n/Jif, 1ni-a jăcur un se11111 să co11r1i1ui să b) A fi uşor ameţit de băutura:
cc111r şi
În cltj'Jll t1ceea a di'lţXi111r ca ţ>rin /ar1net~ Pn111wl afo.1r vesel; Alexandre.1<.' 11, bine
orit~e reze1vă şi resenriJnenr r>e care le avea1n ţxînă di.11m,ţ a 1>0ve.11i1 o mu/fime de i.1roriot1re
arw1ci. (BUJOR NEDELCOVJCI) {ărăneşri În care vesrirul Carcalechi, ziaristul
cu1tii,juca r olul princitXll. (ION GHICA)
DISP ER ARE Să bea rooră lumea' .Hrigă '"' scofian
A duce pe cineva la disperare = A face pe cineva bine di..'lţJu.'I, cu1n intră ÎJJ Ct1rciu111ă. Ct111d bet1u
să-şi piardă nădejdea; a exa<pera (pe cineva): eu, roară lumea rrebuie să bea 1 (FLORENTIN
Simfirile dulci ale amorului .1-a11 SMARANDACHE)
t>re/i'tcur Îllfr-t'1J chin dureros, ce ţJe 1nul{i Îi duce
la di..'lfJerare şi 1111 o dară la sinucidere, dacă 1111 A fi rău(sau prost) dispus = A fi într-o stare
f>Of imuri să-şi împlinească ne.1ăfiot1.1ele dorinfe. sufletească rea:
(CONSTANTIN STAMAT l-CIUREA) leroni1n se aşeză În coiful unui divan şi
/Jărea rău di..1tr1us ... France.k~o ieşi; iar Ceza1t1 ...
La disperare = Într-0 împrej urare grea, în care s-aruncă la ţJÎt~ioarele ftînărului cu 11uîi11ile

sune puţine posibilităţi de scăpare: unire, rremurc?nd şi apr oope p/tîngc?nd. (MIHAI
Fiindcă ea r efuza să vod>ească, EMINESCU)
bi e.Hemarele coabe îi cădeau pe cap cu .1fa111 rile Giraud, criricul rău di.1p11.1 de alrădară,
lor de de.1pă1tenie şi o 1or11u-t111 până la reperă a.11ăzi laudele admise 101deaw1t1 de
disperar e. (PANAIT ISTRATI) w1ive1~irarii, ca şi de publicul favorabil
La disperar e re agăfi de oriu. tmrorului. (PAUL '.ZARIFOPOL)

DISPONIBIL, -Ă DISTANŢĂ
A pune (sau a fi, a rămâne etc.) în cadru A păstra distanta (cuvenită) = A fi rezervat
disponibil = A pune (a fi etc.) în disponibilitate: (faţă de cineva):

După ce Dabici ieşi (din închisoare].fu Pt1rridele conser vt1fot1r e, de cent 111 sau
p11.1 în cadm di.11>0nibil a1>0i, la fotu-re seuri cenrru dr eapra, .1-a11 văzur silire să apese pedala
47
 V asile JUNCAN

populi.Imului nafionali.H penrru a pă.Hra (Pex .) A sta de vorbă, a sta la taifas:

disranfa. (MIHAELA M IROIU) Ct111d î11.lă-n rurlă ceasul 1t1i11ei bare, I D e pri11
Nu ţJufe1n ţJilstra distanta Între noi şi el. 1no11ninre u1nbre 1nari se scoală... I Şi fin divan
S1mrem .wbjugafi cu wrul şi fără pur infă de sub bol file .wqx11e. (ŞT. O. IOSIF)
scăpare. (MARIANA NEŢ)

DOAGĂ
A tine (sau a pune) la distantă = A (se) arăta A ajunge (sau a veni, a căde a) în doaga cuiva
rezervat; a nu lă<a pe cineva să fie prea familiar: = A ajunge să se identifice (în sens rău) cu
După acea.Hă convodJire Smaragda cineva în fel ul de a fi, de a gândi:
rrara f>e coana A11ica cu foarre mutră afabilirare Ai căzur în doaga lui Tomifă. (M.
şi aren{iune, dar aceasta se si1nfi roruşi ţJusă DAVIDOGLU)
oarecrun la distanţă, şi nu-şi 1nt1i ţJutea JJer1nire Parc-aş fi agiwu în doaga palamariului
confide11fe şi expansiw1i ca alrădară. de la sftînru Onofrei. 01ASILE ALECSANDRI)
(CONSTANTIN STERE) Ce-fi faci capul ciulama cu artîftl
O for{ă e11ică neobişnuiră ui1neşre şi, În cira11ie, vrei să ajungi În doaga lui Paşadia?
acelaşi rimp, fi11e la disranfă. (TANIA RADU) (MATEIU I. CARAGIALE)

DIVAN A li în doaga morţii = A nu mai avea mult de

A face (cuiva) divan pe s pina re (Pop.; irn.) =A crăit:
bace (pe cineva): Do1nnii de la Cluj 1111 vin cu 11it~iun
Nu-fi 101 bare gioe de mi11e, I C-a veni ţJrog1t11n, ceea ce 1111-i Î1nţJiedică să v0t.~ifereze

vara ca 1nt1ine I De re-oi 1>ri11de-11 lunca 1nare I a1narnit~, ca din gura şarţJelui, că {ara e În doaga

Să-fi fac divan pe Sf>i11t1re. 01 ASILE morfii di11 priâna consTilufiei. (OCTAVIAN
ALECSANDRI) GOGA)
Pe lt?ngă morfii de până azi, a/fi fnmftlşi
A s e s ui pe divan (Fam.; fig.) = A se obrăznici: t1i tării şi ai bisericii sunr Îll doaga 1nor{ii.
Bine-li 1nt1i zis cine-li zis: „ Dllcă dt1i nas (documente. bcuclu j.ro/)
lui Ivan, el se suie pe divan". (ION CREANGĂ)
Ce să facă Ivan, în ace.He condifii când, A lăsa pe cineva în doaga !ni = A lăsa pe
totuşi, 1111 se 1nai ţJOllfe sui 1>e tanc, .'lfJre a-i cineva să facă ce vrea:
11ede11si ţJe cei care Îşi 11er111ir să .'lţ>ună un Femeia l-a lăsar î11 doaga lui romă
adevăr net~onve11abil? lvt111 s -a suir 1>e divan: dimi11eafa şi s-a rmrur î11felege cu el.
nu-i mai place vinul moldovenesc. Şi doar îl bău

şi-i ţJ/ăcu, ri1n1> de ctîrevt1 sure de ani. A lipsi multe doage (unui lucru) = A avea
(http://www.ziaruldeia<i.rQi) multe defecte:
Mă Traiane, văd că lipsesc mul re dtX1ge
A sta divan (Înv.) = A avea o atitudine solemnă î11 coloni e. (MIHAIL SADOVEANU)
şi respectuoasă:
Când î11cepe să ctînre, 101 .rnru/ îi sră A-i lipsi cuiva o doagă sau a li (cam ) într-o
divan. (ANTON PANN) doagă = A fi cră<nit, nebun. A avea comportări
anormale:
A tine (sau a s ta, a şed ea la) divan = A ţine - Da, bine zici, - el răsţJunse - că 1nt1i
consiliu: ş1i11 ce fac şi eu 1 I Parcă-mi lipseşre o dtX1gă,
DuţJă un i11reregn, În care zilnic boierii acum la newwl meu. (ANTON PANN)
fi11 divan, p rezidafi de mirropolir, Ve11it1111i11 Pe11r111 că se sule1nenea şi 11111/Jla cu
Co.Hac/ii, noul domn, Setu-far Callimachi, rochii de 1năra.fe, roară Ar111adia zicea că -i
.wseşre. (NICOLAE IORGA) lipseşre odoagă. (LIVIU REBREANU)

48
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

0111ul 1nă fJriveşre de 1x1rcă aş fi Îllfr- o fJe unele silt1bisindu-le să-1ni intre 1nai bine-n
doagă, dar e p r ea amabil ca să 1111 se exec111e. wp. (DAN REBREANU)
(IOAN T. MORAR) Adică să ciresc ro1nt1ne. Nu avet11n bt111i
să Î1ni crunţJăr că1tile inele, ţJ1-e1niile inele Îllftîi
A-i s una cuiva doagele = A fi sleit de puteri. A erau cărfi de poezie, Alec.1t111dri, balade cu
fi aproape de sfârşitul vieţii: Toma Alimoş, mai apoi Blaga, Philippide,
LLI cei apr OtlfJe 100 de a11i, el simfea Mi1111lesc11, pe w r e le ci1eam di11 dooscă-11
că-i sună rotire doagele şi 1nerget1 greu. dooscă. (MARTA PETREU)

DOAR DOBÂNDĂ
Doar că nn„. = Aproape că ... , puţin a lipsit să A aduce dobândă = A produce benefici u,
nu ...: câştig, profit:
Şedea 1ocmai î11spr e pa 11ea aceea, Pusă
la ba11că, 1noşre11irea Îi aducea
Încorro e1t1 Î1nţJără{ia rarălui său; doară căci nu-i desrulă doM11dă Ctl să aibă di11 ce lrăi. (GALA
zisese că şade chiar la dt111s11I. (P. ISPIRESCU) GALACTION)

Fără doar şi
poate = Desigur, neapărat, A plăti (cuiva) cu dobândă (Pop.) = A se
neco ndiţionat, fără nicio îndoială: răzbuna fără milă pentru o pagubă sau suferinţă:
(Căpitanul] a re să se l11p1e cu fiul ei, Şi I e r og îmi it11·1ă gluma, I Că 1111-fi e.He
împăra111/, pe car e fără doar şi poo1e ar e să-l spr e osc111dă, I Ci priimeşri cu doM11dă.
om()(11-e. (P. ISPIRESCU) (ANTON PANN)
Fără doar şi /}(){1fe, re-aşreaţJtă, biata
fa1ă 1 (AL. MACEDONSKI) A s luji în dobândă = A merge la război fără a fi
- Hai să fugiJn Î1nţJreună... - Ce zit~i? plătit, ci numai având drept la pradă:

Vr ei să mă furi?... - Fără door şi poo1e. Sl11ji11d î11 doM11dă şi iubirori de

(VASILE ALECSANDRI) bogăfie, ei doM11diseră m11l1 de la Miha i.
(NICOLAE BĂLCESCU)
Într-o doară sau (rar) de-o doară = La noroc, la
întâmplare, pe nimerite: DOBÂNDI
M-am 11i1a1 aşa, î111r-o dooră. (MARIN A dobândi voie (Înv.) = A avea voie:
PREDA) Fă1-F1w1os iară .re mgă să-l laie şi pe
Ma i 1111 crede, 1nai se -ndea1n11ă I Şi dtî11.111J să meargă, şi iară fii l•IÎduil. fr1ră dacă
răsp1111de- aşt1-111r- o dooră. (ŞT. O. IOSIF) do/Xb1di voie, pomi ia1ii cu ia/XJ lui. (P. ISPIRESCU)
Plecă î111r-o doară, ia aşa, pesre câmp, f11 co11feri11fa ce avu Sigis1111111d cu
1111de o vor duce-o ochii. (P. JSPIRESCU) dep111t1fii, fafă fii11d şi Boc.lkai, se chibzuiră
A cerul aşa de-o d()(l!"ă lui Albu-mpărtlf despr e mijloocele d-a sili pe dep111t1fii î11dără111ici
ct1rrea cu care-l rri111isese fJe 1nezi11. (1. L. a primi î11voh-eafăw1ă; hmăn1ră t1 doM11di de la
CARAGIALE) dc111şii ţJrin SţJaÎlnă aceea ce 1111 c1-edet1u că ţJOf
doM11di cu voie. (NICOLAE BĂLCESCU)
DOASCĂ
Din doască-n doască (Înv.) = De la un capăt la DODIE
altul. Din scoarţă -o scoarţă: A lăsa (pe cineva) în dodiile lui (Pop.) = A lă<a
Ct111d eram de v1-eo opr a11i, TtlTtl mi-a (pe cineva) să-şi facă toanele, capriciile:
făwr cadou o foo 11e frumoasă ct111e, ctîreva Noi copiii o lăsăm î11 dodiile ei.
povesriri admirabil il11.111t11e, pe car e am (ZAHARIA STANCU)
răsfoii-o di11 d()(1scă-11 doască, i-am ci1i1 1ex1ele,

49
 V asile JUNCAN

A umbla sau a merge (ca) în dodii (Îvp.) = A

n1erge În neştire, năuc: A fi (om) cu două fete = A fi (om) făţarnic, i(X>Crit
Bărn1nul umbla în dodii roară ziua. Nu era abilă, nu era cu două fefe, nu
ţJutea role1t1 co1n11ro1nisul, nu e1t1 t1trtlcrivă, nu
A vorbi sau a grăi (cam) în dodii (Pfm.) = A erll 1nondenă, e1t1 deci OţJusul Pllulinei şi lll t1lror
vorbi fără sens, aiurea: femei din preajma ei. (AURORA LIICEANU)
- Ce vorbeşri În dodii, 1năruşă? Toc111lli Şi mai ales acea impresie de femeie cu
de la una ca d-ra fi-t1i găsii să aşrepr eu ajuror ? două fefe, srăpână pe ea şi cinică, t1 Elvirei
(ION CREANGĂ) Arămia, crease î111re ei w1 fel de prăpt1.11ie pe
Ei, dacă se adunară la w1 ftx, aduseră Cllre, ciudllr, fe1neill/usese ţJrÎlnll Cllre-o i11tuise.
vorba iarăşi des1>re broasca f rarelui lor celui (ŞTEFAN DUMITRESCU)
1nai init~, şi Î11ce1Jură Î1nţ1reună cu logodnicele
lor a grăi despre dtî11.wl cam î11 dodii. (P. A fi taler cu două feţe. v. taler.
ISPJRESCU)
- Să 1111 bănuieşri, ţJre-sfinfire, răs11uJJse A nu scăpa cu una cu două = A nu scăpa uşor:
ricăloa.w fară dtînd w1 hoitar de rtîs, dar mi .re - Lasă-l, măi Ţurlui 1
Facem noi
pare că vodJeşri wm în dodii făcându-mi o judecară şi-i găsim pedeapsa cuveniră. Nu scar>ă
asemi11e î111rebare. (C. NEGRUZZI) el cu w1t1 cu două... (CEZAR PETRESCU)
- Îfi srmsei, mai zise negufărorul, cu Am să aflu eu pe ftx ce-mi aswndefi,
grai scurt şi ca1n În dodele, că tun ţ>ierdur ţ>unga nicio grijă,
de 1nine nu .k~ăţ){l{i voi cu unll, cu
cu o inie de lei; ru 1ni-ai adus-o 11u1nai cu nouă două. (NICOLAE ŢIC)
sure. A.Ha e! (P. ISPIRESCU)
A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = A nu scoote
DOI, DOUĂ o vorbă, a nu zice nici circ, a tăcea chitic:
(A spune) două vorbe şi-un cuvânt (Fam.) = Toară dimi11eafa I N-a vorbii nici două,
(A spune) pe scurt, în puţine cuvinte: iar cî11d a-ncepur I Mă-sa cu ocară, fara s-a
( .. .] şi-mi aduc t11ni111e cu artîra plăcere de făcui I Al/Jă şi-apoi verde. (G. COŞBUC)

cet1surile 1>e ct1re le-tun 11e1recur lt1 d1'1nllet1voastră

la Năr>ăde11i, î11ct11 am fi11u1 să vă lx11 la uşă aici, la A se scula în două labe. v. labă.
01işi11ău, şi să a1n vreo două vo1f>e cu dtunnealui.
(CONSTANTIN STERE) A s uge Ia două oi = A trage foloase, în acelaşi
Ja1; 1nai t1ţJOi, ce stcîngaci ne exţ>rÎlna1n timp, din d ouă părţi:
iubirea ÎJJ două vorbe şi-un cuvtî111, de 1x1rcă et1 ar - Eşti sigur că nu suge fli două oi? se
Încă11ea Înfr-t'1J blog ori Îllfr -o inie. Şi să ţJriceaţXI înroar.re blondul pe111m o clipă î11 discufie.
cu sufle1ul lor cu 1t11 că Î11101det1u11a 11e-t11n străduir. (ADRIAN VOICU)
(http://siblondelegandesc.ro/) Jumali.Hul Corneliu Ca/oră, proasr>ăr
w1.1 de Po111a, î11fw1cfia de purrăror de cuvt1111 al
A face (pe cineva) de două parale = A ofensa, Guvemului României, .111ge la două oi. Î111mct11
a jigni pe cineva: e.He şi membru î11 Consiliul de Admi11i.11rafie al
N1unai cel ce şi-a 1ntîncar 11lu1ntînii ani TVR şi 1nlli nou ţJu11ător de vorbe fli Guvern.
de zile În 11răfăria ctîtor cincizeci de coţJii ştie ce (http ://www.excl usivnews.ro/)
va să zică şcoală. Şi ţJe urină vine un revizor şi
re face de două rx1rale. (LIV IU REBREANU) A umbla după doi iepuri deodată = A urmări
- Spune, de ce ai scris despre seara aia concomitent dou ă scopuri, d ouă avantaje
şi m-ai făcur de două rx1rale? Te simfeai mai diferite:
ţJurernică? - Nu re-tun făcur ntunlli ţJe rine de
două ţ>arale, şi pe mine... (MARIA BANUŞ)

50
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Nu re apuca de 11111/re rrebi odară. Cine În doi timpi şi trei mişcări (Fam.) = Imediat,
goneşte
doi ie/Juri 1111 ţJrinde niciunul. (C. foarte repede :
NEGRUZZl) Ozw1, dragă, fi-t1 răsucii( .. . ] capul, în
Dacă umbli m er eu d111Jii doi iepuri doi ti1n/Ji şi trei 1nişcări. Nu re-tun crezut aşa
deodară, n-o să-fi iasă .wcoreala. slab de ît1gei: (CEZAR PETRESCU)

A umbla să iei două piei de p e o oaie = A În două (sau pe din două) cu„. = Amestecat (în
urmări un câştig exagerat: părţi egale) cu altceva:

Nu şriu ce va fi avui Domnul. Poare Făina e Îit două cu {ărtîna... Mtîncă111

ht1z11t1ut1 lui ert1 să1x1ră 1xînă-11 tldtînc1inile pă111t1n1 jie11 în loc de mămăligă' (AL.VLAHUŢĂ)
Ta11orului şi 1111 se 1nai 11urea u1nţ1le; ori ţ}(){1fe el S-a şi
stt1111ir uJJ vifor cu1nţJlir - cu
era Cll luţJul cel ne111ilosriv, care voia să ieie şa11re laţJovi{ă ÎJJ două, - de nu vedeai Ilici Înainte,
r>iei de pe-o biară oaie. (MIHAIL SADOVEANU) nici înar>oi. (ION CREANGĂ)

A vorbi (a spune) cu două înţel esuri = A se Nici una, nici două = Fără multă vorbă, fără a
exprima echivoc: sta pe gânduri, dintr-o dată, imediat:
Mă critica tandru, 1nă Î11rreru11ea llt'1nai Nici una, nici două, haf1 r>e i ed de gtî1, îi
ct1 să s11u11ă cevt1 cu două Înţelesuri, ceva reret1ză et1p11/ pe loc. (ION CREANGĂ)
indecent şi, În rol ce /ăcet1, se vedeau ge11ne11ii A doua zi, A111011 plecă la w1 fes tival de
unei oferre. (CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU) ţJOezie la Craiova şi, nici una, nici două, le ţJ10ţ>use
Orict?r era de prefăcui, Părurică rar nu ferefor să-l ît1.wfească. (DUMITRU CRUDU)
11uru să reziste acestor cuvinte ţJ/ine de ironie şi
cu două ît1fele.wri; (NICOLAE FILIMON) Nu face (sau nu dai, pop. nu plăte şte) nici
Pofi vor bi cu două înfele.wri. Pofi spw1e două par ale (sau doi bani)= Nu prezintă niciun

cuvinte 1ni11ci11oase. Dar cel 1nai grav este interes; nu are nicio valoare:
t1tu11ci, ctînd re ascunzi duţJă cuvinre. - A1cu/1ă, domnul e! Să şrii de la 111ine că
(corneliusgrei sin g.com/) asra-i cea mai bună din roare crx1sele d-rale;
celeia/re nufac două parale' (LMU REBREANU)
C u una cu două (În propoziţii negative)= Uşor, TALPĂ: Vor /Jii-i ?. . . w1 foţxîrfat1 ca
repede: dân.111. .. fet1eş . .. .wmt1or o.1.. . ruieş [(reg.) ţicnit,

Patroana 1111 se lasă bătură cu una cu smintit; zăpăcit]. .. car e ctînd îi poroncesc ctîre
două. (CAMIL PETRESCU) ceva . .. să mărure et1sa . .. să aducă apă de la
Srambulachie însă nu e.He om să .re dea ftînrtînă . .. se uiră la mine cu od1ii boldifi, ca o
/Jii1111 cu una cu două. (AL. MACEDONSKI) broască la .ware. .. Mă mir ce-l rar aperi, Tifo
dragă, că nu plăreşre niâ doi bani. .. (VASILE
Din două una sau una din două = Ori una, ori ALECSANDRI)
alea, ori ... ori ... :
- Şi 1nai crezi că nu vrea să re 01noa re Una şi cu una fac două= E limpede:
când îfi pune a.Hfel de condifii 1 Filfizonul, ori că EF!MffA (ap1rx1pe ră.1eo11vinsă): D e1
e JJebuJJ, ori o fi creuînd că JJu 1nai eşri ÎJJ stare bdJOCule, să zic şi eu cu1n zici, că duţJii cu1n le SţJui
să fii pisro/11/. Dit1 două una. (EM. GÎRLEANU) d111n11eara, una şi cu una fac dorii, n-are de unde să
Măi bărlx11e ... alegefi una din două: ori re mai aţJ1ce 011111/... (I. L. CARAGIALE)
1nerg eu de unde-tun venir, ori a lungă-fi coţJiii. - Răductu1e, una )ri cu uJJa fac două.
(1. POP-RETEGANUL) Ctîinele care cerşeşte diJJ uşă ÎJJ uşă nu JJăzeşte
nicio et1să. (BARBU DELAVRANCEA)
În doi peri. v. păr. Ctînd e vor ba de br easla osră,rească,
aţJOi breasla ostăşească e ror una cu breasla
51
 Vasile JUNCAN

bisericea.k~ă... Î{Î .'lţJu11 eu.' Uire colea ... una şi cu Căderea unei oper e în domeniul publil'
una fac două... şi cu rrei fac 1nt1i 1nulre ... e.He w1 efeu al expirării dur(l(ei de prorel'(ie şi
(MIHAIL SADOVEANU) nu trebuie confundt1f rer1nenul cu 11o{iunet1 de
do1neniu r1ublit~ urilizt1ră Îll 1nt1rerit1 dr er1rului
DOILEA, DOUA adm i11is rrariv. (http://www. seri tub .eonii)
A pune (sau a l ăsa, a trece etc.) ceva pe planul
al doilea = A considera ceva ca fiind de DOMN
importanţă secundară: A li domn (Arg.) = A face o favoare (cuiva), a
M onica A11ghel ar e rxirre de o se purta frumos (cu ci neva):
schimbar e în via/a ei, horănînd să pu11ă pe lro11it1 sor tii e că uneori 11u fJO{i ră11uî11e
planul al doilea ac1oria şi să .re î111oarcă la Îll r elt1{ii ft1i11e cu 001ne11i cu ct1r e ai fosr do1n11.1
prima dragosre, muziw. (www.libertatea.ro/) (TIMOTEI RAD)

De mâ na a doua = a) De calitate i nferioară, mai A l ăsa (sau a da, a părăsi pe cineva) în pla ta
puţin luxos, mai ieftin: Domnului (sau a lui Dumnezeu, a sfântului).
Mt11fă de mâna t1 doua. H orei de mâna a V. pl ată.

doua.
b) De mică importanţă: Dragă Doamne! v. drag.
Apoi regele a 1101w1ci1 lui Hilchia
arhiereul, (Jr eofilor de mâna a doua şi celor ce Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor
.Hăreau de .Hrajă la pmg, să .1eoo1ă din 1e1111Jlul (Înv.) = Exprimă bucuria poporului la fiecare
D omnului rotlTe lucrurile făcure penrru Btrnl, nouă domnie, care provenea din s peranţa că

ţJe11rru Asta11e şi 1>enr111 roară oştirea cerului şi traiul va fi mai bun:

să le ardă afară di11 /emsa lim ( .. . ] (BIBLIA) - Pe11r111 ce s-ta1 r<L'lcultd boierii? - Pe11r111
l0l1că Î11fr- t'1J rol de 11uîna t1 doua. Ctl să swpe (am de o domnie rittmă şi degmdară...
- Ht'1n .' Scl11inlx1r et1 do11111ilo1; bucurit1 nebu11ilor .'
DOIS PREZECE replică bă!n?nul, clărinând din wp. (VASILE
În ceasul al doisprezecelea = În ultimul moment: ALECSANDRI)
Ei bine, co111u11iştii ro1ntîn i t111 rt1rar şansa - Hei, ci1t1ti1e }tl{Xîne, srrigă 01irilă,
isrorică de a se reabiliw fafă de (am lor (căci î11 îi1felegând cum STt41 lucrurile; .1<.'himbarea domniloi;
fa/a vicrimelor 1111 se por ră.1<.'w11păm) şi, î11 b1L~urit111ebunilor... frlr 11u-i 111inict1. Toare r1-et\· 11oi
ceasul al doisţ>rezecelea, t111 co11ri11uar să 1111 Îşi rămânem fX' loc. (MIHAILSAOOVEANU)
facă daroria. (HORIA-ROMAN PATAPIEYICJ)
Să-fi fie ruşine, că nici 1năct1r acu1n În Vezi Doamne. v. vedea.
ceasul lll /2-let1, JJu lli de11111irt1ret1 să raci arunci
când vi11e vor ba despr e Olrchim şi Roibu' DOMOL, -OALĂ
(http://www.criterii.ro/index. php/) A o lăsa (sau a o lua) (ma i) domol = A proceda
cu calm şi răbdare:
DOMENIU A.'ll:ulră, cot111e JJr ocur or ule, it1-o 1nai
A cădea în domeniul public (D. opere, invenţii) domol cu mine. (G. M. ZAMFIRESCU)
= A deveni bunul tuturor, putând fi A lăsar-o mai domol şi mi-a făgăduii o a
comercializat de oricine: doua edifie î11 sc1111 rimp. (IORDAN DATCU)
O indica/ie geogmfică î11regi.Hrt1Tă nu
va fJufet1 fi considert1ră că li devenir generică şi DONIŢĂ
nici1111 va cădet1 În do111eniul ţJublic. Plouă (toarn ă sau varsă) cu doniţa (Pop.) =
(MONITORULOFICIAL, 1998) Plouă foarte tare:

52
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Ploua ca cu do11ift1, de se făcuse vale
pri11 pădure-11 j os, şi durăit1 şi fu/gem, de gândeai
că-i vremea de apoi. (OVIDIU BÎRLEA)
DOP
(Mare) cât un dop sau (pop.) dop de saca (O.
oameni) = Bondoc:
Acesra era şi 1născăriciul lui Baccus; şi
11i1ne11i 1111 scă1x1,fără să-i a rcîrne de coadă acesr
Silenu câre vrun ponos. Râdea şi de bun şi de
rău, şi ţJe roti Îi lua În zej7e111ea. E1t1, 1năre, acesr
Silenu gras şi gros ca un buroi, adecă, cu1n i-a1n
ziu 11oi tl.Hăzi: dop de saw; fata lui,ft1ft1 sfedei,
11t1sul w w1 a rdei roşu.(P. ISPIRESCU)
A afla dop Ia ceva (Înv.) =A gă<i un mijloc de
rezolvare:
Nu credea c-o să tifTe dop la t1vow1, dar
a ieşir cu bine din Încurcătură.
Aseară, mi s-a făcur dor de rine. U11 dor
arâ rde c1unpli1, t11t11de dureros, î11ctî1 cred că 11u
se ma i pOlriveşre c1mî111ul „dor." (CELLA
SERGHI)
Spune-le că mi s-a făcur dor de aleea lor şi
mai ales de pim11ifă (pivniţă). (1. L. CARAGIALE)
Şi cu1n srărea1n, Într-o duţJă a1niază
caldă de ocro1nl1rie, În cu11ea şcolii unde era1n
Încarrirui{i, uno1t1 dintre noi li s-afăcur dor de o
bere. (MIRCEA CARP)
DORI
A dori cuiva de bine (Înv.) = A-şi lua rămas-bLm:
LLI plewre, dom11ul le-a dorii numai de
bine celor 1ii1naşi În curte.
A fi de dorit = A fi necesar, a se cuveni :
Ar fi de dorii să şrim ci11e t1 fosr acea
doamnă. (C. NEGRUZZI)

A pune dop cuiva (la sau în gură) = A nu lăsa pe A lăsa de dorit = A avea lipsuri sau defecte:
cineva să-şi exprime nemulţumirea; a inrerzice Dort1ret1 lasă de dorii, cea mai mare
cuiva să vorbească : /Xlrfe t1 relmidi fii11d depăşiră fizic şi moral.
Să arără111 că11u 11u1nai rrăiJn ca un netun (ADELIN PETRIŞOR)
de roti 1iirt11 şi obijduii (...] şi că din râurile Ceea ce am văwr /ă.ltl muli de dorii, dar
lt1criJnilor noastre se na.îl~ ş i se vor 1nai naşte cred că ei vor remedia fO(l(e deficientele.
1nari vireji ai nea111ului 1noldovet111, urit1şii 1ni11{ii
şi a i h'1ninii, care vor birui, Îll sfi1rşil, 1nişelit1 Cum doreşti (sau doriţi) = Formulă care lasă la
ot11ne11ilo r Î11funet~t1fi, ce ne-1111 t11Jiisar 1xî11-t1cu1nt1 aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri:
şi 11e-au 11us doţJÎn gură ca să 1111 grăiJn des11re ce lt1ră către cel 1nijlociu zice: „ Tu vei
11e doare 11e noi. (A. MATEEVICI) tivea 1noşii 1nari şi boi duţJă cu1n doreşti; ia r ru
băiete, zice cătră / rt1tele cel 1nai inic, tu vei veni
A s e face (ca un) dop (Fam.) =A se îngrăşa: cu noi, să 1e-11sură111, să-fi ccîşrigă1n o luntre şi
Cmt111 e.He sw11, gras şi gălăgios. Parcă un boit/ei ltîngă Dunăre şi aţJOi să re lă.fă1n cu
tir fi w1 dop de .Hiclă de şampanie proţ){if pe dorul îmţJ/i11i1". (1. POP-RETEGANUL)
douăbete de chibriruri cu gămăliile negre. (ION Mai ales facefi, domnule, cum dorifi,
MINULESCU) .1t111 cobonîfi-vă, sau rămtî11efi. Mulr de gâ11di1
1111 ave{i 1i1nţJ. Cu t1cesre cuvinte ieşi conductorul
DOR grăbii din cupeu. (CONSTANTIN STAMATI-
A face pe dorul cuiva (Pop.) = A-i îndeplini o CJUREA)
dorinţă:
i-t1 făcur ţJe dorul iubirei .1t1/e şi
Băiarul DORMI
au ţJ/ewr deparre de wsă. A dormi boiereşte sau ca un boier, ca (ori cât)
un bei, ca un popă, popeşte, s omnoros (Pfm.)
A i s e face dor (de cineva sau de ceva) = A dori = A dormi fără grijă
(în confort):
(pe cineva sau ceva): Şi cwn t1ju11g î11 pădure, .1t1pă o groapă
adâncă de'"' .Har de om, /tî11gă '"' izvo1; unde î11
53
 V asile JUNCAN

fiecare zi pe la amiază venea cerbul de bea ar1ă, Dor mire-a i mort (sau dns),ori s omnul cel de
ar1oi .re culca acolo 11e loc şi dormea ctîT w1 bei, veci (Pop.)= Să mori!:
p<111ă ce asfinfea soarele. (ION CREANGĂ) - Trăifi, don serge111... N-am puTuT ...
dor111ea1n...- Dor111eai.' Dor1nir -ai 1nor r.' Nu
A donni ca mielul la oaie (Îvp.) = A dormi linişcit: vod1i-nainTet1 mea 1 (ANTON BACALBAŞA)
Capi lui dormea ca mielul la oa ie. - Donni, prăpădiTule, dormi?' T(}(lfă
lu111ea liră şi st1111ă11ă, şi fu dor111i.I Do1111ire-lli
A donni de-a-n pici oarele (sau p e pici oare), .wmnul ălde veci' Ţie 1u1 fi-e de.Hui, Ctl la orice
ori umblâ nd, mergând (pe brazdă) = A fi bărlx11, 1111 ceai, două de .wmn pe noapTe, fie f(i
foarte obosit: Trebuie să donni rxînă se face ziuă. (PAVEL DAN)
În drum s11re casă, el dormea pe
picioare de TrudiT ce era. DORMITA
(Pex.) A nu-i sta mintea la ceva, a fi absent: Şade, dormitează şi deşte pt visează (Pop.) =
Ochii lui erau mai TO!deawia coperifi de Se zice despre un om neghiob:
o ceafă, aşa că ţJărea nerJăsăror ţJenrru ror ce se ToTdeaww I Şt1de, dormiTează I Şi deşTepT
ţJe/ret~e Î111ţJreju 111-i şi că u1nblă dor111i11d ţJe viiează. I Când îl î111rebi, f(i răsp1111de: I C111r?nd şi
picioare. (AL. MACEDONSKI) degrabă, a Treia zi durXi îiified1i11feală. (ANTON
PANN)
A dormi greu, sau (ca un) buştean, ca groşii,
bute, tun, (rar) buba , bumbac, (ca) dus (de pe DOS
sau din lume), ca mort( ul pe moarte), (de poţi) A da dos (sau dosul ori dosur ile), a(-şi) arăta
să ta i lemne pe el (sau Ia capul lui) (Pfm.) = A dosul, a pmte dos la fugă, a bate dosurile, a da
avea un somn adânc: dos Ia faţă (Îvp.) =A fagi (din faţa duşmanului). A
Şi 1nai sră din băur, şi ilir Î11ce1Je a se a<cunde:
1nornăi; şi ilir 1nai bea ctîre un răsri1nfJ, şi iar ( .. .] tifTă şireTenit1 prici11ei din fir ptînă

1nornăieşre, fJt1nă ce, de la o vre111e, Î11ce11 t1-i În t1fă, Ct'111 lldică s-ll bărur ft1ră-său cu rc11/Jar ii,
slăbi puTerile şi, cuprins de amefeală, pe loc cu111 llceştill i-llu Înfrc111r Ollstell şi cu111 Î11111ărllful
cade jos şi adoar111e 111011, de ţJufeai să rai le1n11e cu t1i săi, dc1nd dosul, 11-ll 111t1i ştiur ni111ic nici
pe dânsul. (ION CREANGĂ) despre dtînsul( .. . ) (P. ISPIRESCU)
- AţJOi sunre111 şase, Îllfr-llle.~ toţi buni
A dor mi iepureşte sau a dor mi somnul iepurelui. de ţJicior şi 111eşteri fli ochit, de cei Cllr e 1111 dau
v. iepure. dos lafafă. (NICOLAE GANE)
Dădeau dosul, gonifi de vrăjmaşi. (POP.)
A donni numa i cu un ochi. v. ochi. Tu caufi să dai dosul, îmi pare? ... Vrei
să fugi ? (AL. MACEDONSKI)
A donni s omnul drepţilor (Arg.)= A fi mort:
În casa erau doar Trei adu/fi, doi dinTre A Ilice (totul) pe dos = Se spune despre o persoană
ei, 111t11nă şi fiu, det~i firesc solidari, au dor1nir care are un comportantent ieşit clin comun:
pan·ă .wmnul dre11filor de nu au auziT ctînd Dat; cu111 t1111 SţJu.~ 0111ul nostr u erll un
Madalina a căzuT.„ (http://www.cancan.ro/) 0111 de aceill căruill-i 11u111cll cc1inii din frllistă, şi
ToaTe Trebile, ctîTe le făcea, le făcea pe dos. (ION
Donni în pace! (sau odihnească în pace!) = CREANGĂ)
Fomrnlă prin care se imploră li niştea sufletului Toi ce-a făcuT î11 viafă, el afăcuT pe dos.
celui mort: (VLADIMIR GĂITAN)
Dor1111· În 1x1ce ţJri11rre /ciclii o inie.'
(MIHAI EMINESCU) A li întors pe dos (Plin.) = A fi necăjit; a fi furios:

54
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Toară lumea aceea de pasrori, pr ofesori A i se întoarce matele (sau s tomacul) pe dos.
sau renrieri, savan(i fără slujbă oficială t1 Jo.li v. întoarce.
brusc t1rt'1JCt1tă În gr oaze/e 1nizeriei şi siliră, sub
ţJedeap.m de (Jieire, să-şi î111oa1t'ă pe dos flinta A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = A se
Întreagă, să-şi Înăbuşe insrincrele, de1>ri11derile, trezi (sau a fi) indispus (fără motiv):
gusrurile ei esen(iale. (PAULZARIFOPOL) Că1111fă e î11grorx11 de viu, în wralepsie;
Drago.I/ea a.Ha re-a cam î11ror.1 fJe dos. la şapre ani, când îl dezgroapă, îi găsesc oasele
(G. M. ZAMFIRESCU) cu do.111/ î11 .ws. Sjinfit1-1a, nu l-ai cwwscur pe
Nu re 1nt1i fJufet1i Î11felege cu et1, C(/ci răţJOSt1rul Cănufă... 0111 sucir.' zice v<lduva,
fX11t'ă era în roarsă pe d 0.1. din1r-1m excesiv spi rir de explica fie şi deji11i re.
(l L. CARAGIALE)
A ieşi cu dosul la oam eni. v. ieşi.
Dos la faţă! =
Ia-o la fugă! Şterge-o!:
A intra pe nşa d in dos (Pop.) = A obţine o M-a1n dus... Să ne vide1n cu bine,
favoare (pe căi necinstite, prin protecţie): Măndică.' Pe unde să ies ca să nu 1nă-nrc1lnesc
Eu 11u cred că voi i11rra ţJe uşa din dos În cu el ? Ha! fJe ferea.11ă ... Dos la fafă. (VASILE
niciun 11arrid. A1n i11r1t1r 1nereu 1>e uşa din faţă. ALECSANDRI)
Am Jo.li dar afară din PNL şi nu r einrru în PNL
(http://www.agerpres. rol) Întors pe dos= Necăjit, supărat, indispus:
Mai î1110t-.1 pe dos dect?r îttieşi /mzwwrele
A întoarce (către cineva sau cuiva) dos ul sale, i111ră, diminea(a, awsă. (MATEIU I.
(Pfm.) = A se întoarce c u spatele către cineva (în CARAGIALE)
semn de dispreţ sau de încetare a conversaţiei):
Acela care ar Îndrăzni să arare vro idee Nici în dos, nici în faţă. v. faţă .
neartîmară se /Jlme în p rimejdie de a vedea pe
gazdă că-i Î11toa 1t.~ e dosul: 1na11iere roure neuve DOSAR
de fair e Ies ho1111eu1~ de .ion salon. (MIHAIL A închide d osarul (sau un d osar) (Jur.) = A
KOGĂLNICEANU) opri cercetarea într-un proces; a pune definitiv
capăt unei acţi uni j udiciare, unor cercetări, unei
A întoarce (pe cineva) pe d os = A tulbura, a anchete, fără a fi ajuns la soluţionarea lor în
indispune (pe cineva): fond; a clasa dosarul:
Drago.I/ea a.Ha re-a cam î11ror.1 fJe dos. Dă-1ni oarecare ri1nţJ, lasă-1nă să
(G. M. ZAMFIRESCU) vod>esc eu cu el ţi să văd dacă-fi poare închide
do.mm/. (V ALERJU AN ANIA)
A lua cuiva dosul (Înv.) =A ataca pe la spate: ( .. .] ro fi cei în măsură să anchereze s-au
De nu-i lua dosul ca w1 mişel, bărlx11ul lăsar 11ăgubt1şi, au Închis dost1rul sau nici 1năcar
se purea apăra. nu l-au deschis ca sa aibă ce închide. (EUGEN

URICARU)
A pune la dos (Pop.) = A ignora cei se spune: Îl chemase pe Consra111in Lipan şi îi
- Nu 1nt1i t>une lt1 dos ce-fi zice111, c-ai ceruse să sus11e11de ur1nărirea şi să Închidă
s-ajungi rău. do.mm/. (CEZAR PETRESCU)

A scăpa pe uliţa din dos (Înv.) = A scăpa
ruşinos şi cu n1are greutate dintr-0 Încurcătură:
N-t1 1nai găsir nicio cale de ieşire din
Încurcărură şi a scăţJllf ţJe ulifa din dos.
55
A pwte la dosar = A 11t1 da c urs unei cereri, unui
act. (Fig.) A nu-i pă<a de ceva. (Fig.) A da uitării:
Vor bim de acel Theodor Şerbănescu,
pr ea adesea pus la dosarul uirării. (AL.
MACEDONSKI)
 Vasile JUNCAN

por folosi î11 co111i11uare adeveri11{ele pelllru a

DOVADĂ face dovada că sunr contributori ai siste1nului de
A aduna dovezi = A strânge probe: .ră11ii1a1e ( .. . ] (http://www.digi24.ro/)

Abia ve11 i11d spre casă a aj1a1, chiar de la

grefieml cabi11e1ului de i11.11ruc{ie, wre ieşea de la DOXĂ
rribunt1/, că s-a e111is 1nt111dar de t1restt1re co11r1t1 lui A li cu doxă la cap (sau a avea doxă la cap)=
Ciufu şi că judecăroml Dolga t1 adw1t11 de.Hule A fi înţelept:
dovezi Î11cc1r 11u1ine lire de gt1nd să t1resreze şi ţ>e - Iacii: cum d-ra, om cu de.Hulii doxă la
cei/a/fi doi. (LIVIU REBREANU) CtlfJ, rret~ur şi ţJrin ciur şi 11ri11 dtîr1no11, lovir cu
Cinci ani a căurar şi ad1'11t1t
dovezi că capul şi de pragul de .ws şi de cel de jos, şi la
pădurea fusese a bw1idlor. (CEZAR PETRESCU) vtît:'lta du1nirale, cu1n d-ra, zic, re-ai lăsat să re
1nuşte şar11ele de i11i1nă şi să faci greşeala d-a
A da dovadă (sau dovezi) de ... = A manifesta o lua de muiere o ft11ii mare? (P. ISPIRESCU)
atitudine, un sentin1ent, o Însuşire etc.: Pe11r111 cine nu-l ştie, do1nnu Arsene Îi o
Publicul JJ0.'11111. . . roc1nt1i În tlcele vre1nuri făp1urii de om pe dos; da nu-i aşt1, că doar tire
t1 dai cea mai pule mică dovadă de cwni11{e11ie. (1. doxă la cap şi-i cu 1t1/c la vorbii. (CALISTRAT
L. CARAGIALE) HOGAŞ)
Esc[ele11{a] .rn dr. Ioan Va11cea,
pări111ele me1ropoli1 din Blaş, de curând a dt11 o DRAC
dovadă nouă de generosul său zel fi/a111ropic. (Aşa) de-al dracului = Fără niciun moci v,
(MIHAI EMINESCU) fiindcă aşavreau:
A/1ul, pur1t111d ochelari 111u11ai aşa, „de
A da dovadă că... = A demonstra, a dovedi că...: al dracului", măwr că dis1i11ge cale de o poşrii
Trebuie să şri{i Însă, şi /JOI să dau polul de firii. Î{i joacă pe blm.t11ul. (ANTON
dovadă, I Că pe vremea aceea 1oporul 11-avea BACALBAŞA)
coadă. (GR. ALEXANDRESCU)
A avea (sau a li cu) draci = A fi prost dispus:
A da dovadă de... = A lă<a să se vadă (o - Las-o În 1x1ce.I Nu vezi că are draci?
atitudine, un sentin1ent, o Însuşire), a arăta, a
vădi, a dovedi: A avea draci, a li cu draci sau a avea pe dracu
Dădu dovadă de o mare agerime de în el = a) A fi energic, plin de viaţă, zvăpăiat,
mi111e. (MIHAILSADOVEANU) neastâmpărat:
Oameni ... îi daseră dovadă 1emei11icii de Sorti twa t1 noa.urii a re glas blând, dar
prie1e11ie. (MATEIU I. CARAGIALE) şrie să ponmceascii. Are î11 ea draci. Îmi place.
Dacii 11-ar fi vărsai î111iii ul rx1har, ar fi (MIHAIL SADOVEANU)
dai dovadă de creşrere rea. (G. !BRĂILEANU) Dt1, şrii c-ai chirir-o bine, 1năi 01irică? Tor
cu draci eşti Tu, bine zic eu. (ION CREANGĂ)
A face dovadă sau a face dovadă dacă ... =A b) A avea toane rele, a fi rău dispus:
susţine o afirmaţie în faţa unei instanţe Are draci asriizi şi nu 1e /X>{i î11{elege cu ea.
judecătoreşti; a dovedi:

Calea de arac a r pu1ea fi admisă 111u11ai A băga (pe cineva) în draci (sau în toti dracii)
în si11w{it1 î11 care dovada a fosr fiicu1ii în fata = A intimida (pe cineva). A face (pe cineva) să

11ri1nei ÎJJ.'ltt111fe, Însă acet1sra li t111ult1f cererea fn depun ă toate eforturile (de frică):

inod greşir, cu neobservarea dovezii sau cu Aceste cinci cuvinre Îi bagă Îll roti
i111eqJ/-elarea sa ero11a1ii. (http://legeaz.net/) dracii. Băd1a{ii au w1 mod ciuda! de t1 fi
Toruşi, În cazul În care cardurile de sensibili. (mioritice.I ibertatea.ro/)
sănătate nu au t1}t'1lS Încă la asigura{i, aceştia

56
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A căuta pe (sau a fugi de) dracul şi a da de U11 che/11er de mare vireză, pe deasupra
tată-său = A aj unge într-o situaţie şi mai rea aerian, era ct1t ţJe ce să det111esre cărucior, şi a r
decât cea anterioară: fi dar dacă 11ufăceam ca roti dracii, arrăgt111du-i
- Na! c-am .rcăpar de dracul şi t1111 dar a.Hfel, în ulrimul momelll, menfia. (VLAD A.
ţ>esre ft1ră-său: acesta 1nă asurzeşre.1 Las' că re POPESCU)
Însor eu şi ţJe rine acuş, 1năi buclucaşule.I (ION DuţJă ce-au ieş i din resrauranl, băie{ii
CRF.ANGĂ) făceau ca roti dracii.

A căuta pe dracul = A intra singur într-o A face pe dracu-n patru, a face şi pe dracul =
încurcătură. A-şi provoca singur neplăceri: A face tot posibilul :
- Ai căuTtlT pe dracu/? Acum l-ai gă.rir... - Du-re ÎJJ Pădurea Ce1fJului, cu111 Îi şti
fu, şi 111</car fă fJe d1t1cul ÎJJ fJatru, sau orice-i
A cere pe dracul şi pe tată-său sau a cere cât face, dar 11wnaidect11 să-mi aduci 11ielea
dracul pe tată-său. v. cere. cerbului, cu ca1J cu ror, aşa bătute cu fJierre
.1ewn11e, cum .re găsesc. (ION CREANGĂ)
A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau ceva) Do111nul Mihalache... aşteţJta cu
= A abandona (pe ci neva sau ceva). A renunţa cara.Hijul deschis pe geamă, să facă daromil'ul
definitiv (la cineva sau la ceva): fJe dracu În fJatru şi s-aducă de fJrin vecini
A111 s-o dt1u drtlcului de ţJ01nană, soi rău ctî(iva lei. (ION PAS )
ce e.He ea. (ION CREANGĂ) Făcu ţJe dracul În ţJllf111 şi se urcă
deasupra mwuelui. (P. ISPIRESCU)
A da de (sau peste) dracul = A o păţi, a da de
bucluc, a o Încurca: A fi dracul gol (sau împieliţat) = a ) A fi rău,
Să nu-fi ţ>ui Îll ct1rcă cu 1ni11e, c-a11oi dai afurisit:
de dracu! (POP.) Slujiroml domnului e.rre dracul îinpeliftd.
- Dar să 1111 re cuft~i ţ>e o nea
uret~Jte, (C. NEGRU2Z1)
/011ifă 1 adăugă pluro11ieml. C-tl/JOi şi du11111et1Tt1 b) A se descurca în orice si tuaţie:
dai de dracu cu mine, aşa să ş rii 1 (LIVIU Cei ţJt1fru ucenici arărt1u 111ulr 111t1i 111ulr
REBREANU) interes r>enrru discuţie; ei şuşoteau cuvinte 1>e
Şi să faci bw1ăwre să"" ma i .Hriâ capul care urechile celor 111ari nu le fJufet1u fJrinde:
ţJOţJOranilor 1nei cu ase111enea 11oveşri, ci să re roşcovanul, 111ai ales, e1t1 dracu ' gol, aşa 111ărunt

cărăbă11eşri ctîr mai repede de la noi, dacă "" cum îl făcu.re maică -.ftl. (PANAIT ISTRATI)
vrei să dai de dracu. (G. TOPÂRCEANU) Eşri dracul îm11elift1T. Dar şi copiii
Să ne a111011ie11t .. ţ>Ol1te e cu cineva, să oame11ilor .111111 draci goi. (ANTON PANN)
""dăm de dracu' (MARIN PREDA) L-aş defini jăr'de ocol, I Şrii11d11-mă bărlxu

Să"" re mai aud vod1i11d de t1.Ha, că dai - şi lxwa - I Sp1111t111d că e.rre dracul gol, I Sper să
de dracu. (MIHAIL SADOVEANU) 1111 tifle şi 11eva.1ra1 (hnp://epigran>e.citacepedia.ro')

A da (pe cineva) dracului (sau la toti draci) = A fi un drac la mijloc = Se spune când nu poate
A înjura, a blestema; a drăcui: fi găsită o explicaţie logică a unei situaţii
Că/u111d pe bărărurile moş11egilor care încurcate. Se spune când se bănuieşte o cauză
mă da la TO{i draci... am a lergar la celalalr capăr ascunsă, greu de găsit, a unei si tuaţii Încurcate:

al galeriei. (C. NEGRU2ZD Ea, cu111 Îl văzu viind fără srăţJtînu-său,

11riu 1m că Trebuie să fie vreo drăcie la mijloc.
A face ca toti dracii (Arg.) = A face scandal, a (P. ISPIRESCU)
se comporta violent:

57
 V asile JUNCAN

A nu avea nici pe dracul (O. fiinţe) = a ) A fi viafa 101; să fragă fJe dracul de coadă... (ION
perfect sănătos: CREANGĂ)
Ei bine, anche1a declanşară arunci şi-a fnchipuieşre-(4 dragă, t1111 rm.1 pe dracul de
urmai cursul, iar IJrobele aflare la do.1t1ml care coadă două lt"u·, şi ac1"n 1ni-t1 1i1re11ftd ţ»«xes
se va judew începând cu dara de 2 .1eprembrie cenîndu-mi daw1e-inrere.1e 11..• (I. L CARAGIALE)
de11101Jstrează că, Îllfr-adevăr, Năstase 11u a avur
nici pe dmcu. (http://www.curentul.info/) A trimite (pe cineva) de la dracul la ta tă-său.
b) (O. lucniri) A fi în perfectă stare: v. trimite.
Mt1şi11a n-avea nici ţJe dracul, dt1r el 11u

şi-a dt1r sea1na că 11u 1nai tivea benzină. A trimite (pe cineva) Ia dracul, a da dracului
= A blestema (pe cineva), pomenind de diavol:
A se duce la dracul = A pleca în treaba lui (fără - Duce{i-vă drt1cului, banii dracului.'
să-i n1ai ştie cineva de urn1ă): N-a1mcă bine să .1ftî1şea.1că c1Mî111ul, şi zări de la
Acu1n vino... lt1 1nasă cu noi, ş-aţJOi re răsărit ru11ne albe şi de lt1 aţJus rur111e negre ce
pofi duce la dracu cu roare ghebele ui/e. izvort1u din lu1ni11ă şi din neguri ca nişre ar1e crete
(CALISTRAT HOGAŞ) şi nemărginire. (BARBU DELAVRANCEA)
TIPĂTESCU: (aparte) Ducefi-vă la
dracul' (I. L. CARAGIALE) A vedea (sau a- şi găsi) pe dracul = A o încurca:
VOCHIŢA: Bine. A' dumnealor vor să
A se încbina dracului. v. închina . se jot1ce cu noi? Sărt1cii.' N-au văzur Încă r>e
dracu' (C. NEGRUZZI)
A s e teme de ceva ca de dracul (sau ca dracul - Vre1n să vede1n şi noi cu1n o 1nai fi şi
de tămâie)= A se teme foarte tare de ceva: alrfel, că ce a Jo.ir am văzul şi n-a Jo.ir bine!
De .1povedt111ie fugi ca dracul de rămt?ie. adăugă alrul, î111w1ew1.
Lt1biserică1nergi din Pt1şri În Paşti. Aşa ct1ufi fu - Numai să nu vedefi pe dracul, măi
de .1uj1e1? (ION CREANGĂ) /Jăie{i' zi.ie colonelul. (LIVIU REBREANU)
lini doret11n 111ot1rrea, de 11,şi11et1 ce 1nă Să se ieie amtîndoi la ha 11ă, să se rai e în
1nt111ct1 şi de nect1zul la ct1re t11n ajuns, din ceea vodJe şi-n săbii: ş-apoi t1 vedea f ranfuzul pe
ce fusesem; doar moa11ea fugea de mine, ca dracu' (MIHAIL SADOVEANU)
dracul de rămtîie. (I. POP-RETEGANUL) A să freacă ţJrin sr1111nrori, ţJrin t>ăduri,
unde ş-ar pur ea găsi ţJe dracul. (VASILE
A s e tine după cineva ca dracul după popă ALECSANDRI)
(sau după călugă r) = A se ţine mereu de capul
c uiva. A nu lă<a pe cineva în pace: Al dracului (sau al na ibii) (de„.) (Formează
Se Î11fot1r.îf?ră iarăşi fJe unde au fosr expresii cu nuan ţe superlative)= a ) Foarte, tare,
venii. Băiarul se finea după dânsele, Ctl dmcul afară din cale, peste măsură de ... , grozav:

du1Jă călugăr. (P. ISPIRESCU) Primejdia are să fie ... a dracului de

grea. (EUSF.BIU CAMILAR)
A se uita la cineva ca la dracul = A se uita la Drumul ă.1ra... e lung al dmcului.
cineva cu duşn1ănie. A se uita la cineva cu frică: (CAMIL PETRESCU)
Ori de ctîre ori se Îllftîlneau, ea se uira Şt11n1X1nia era rece şi bună, al naibii de
la el ca la dracul. bună' (IOAN SLAVJCI)
b) Care dă de furcă, afurisit, incomod:
A trage pe dracul de coadă = A fi foarte sărac: Pozifit1 e wm a dracului. (CAMIL
Corciogt1rii, /JOrecfifi şi t111ărărori, PETRESCU)
11e111t1it1vc1nd chitJ de frt1iu n1'1nt1i din 1ninciu11i, (Cu sens atenuat) Fugea şc/1iorJărt1nd
sau s-t1r t111uca de 1nuncă, sau ar trebui, În rotiră dupe nişre ale dmcului de vaci. (MARIN PREDA)

58
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

c) Energic, capabil: !11 uli{ă Îşi zise că şi Îll re1n11i{e oa1neni

Mic şi al dracului. trebuie să srea şi că ori o săţJtă1nt111ă, ori o luJJă,
d) (Admirativ) Straşnic, extraordinar: TOTWI drace.. . (LIVIU REBREANU)
Mă! da al dracului c ucoş i-aisra! (ION Nu e la mififie, spuse el cu g lasul lui
CREANGĂ) dulceag. Ela securirare! Tor'"' drac! răspw1.1ei.
e) Foarte rău, îndrăc it, păcătos: (MARIN PREDA)
Srwza era cel ma i a l dracului (boier].
(EUSEBIU CAMILAR) Fă-te frate cu dracnl până treci puntea =
Ai să vezi şi du11111eart1, t1l dracului ce Aliază-te c u oricine, c hiar c u un duşman, până
e... D e ce-i zice lui «TiTin'ă fllimă Rea»? (I. L. treci de primejdie sau îţi atingi scopul:
CARAGIALE) O vorbă ved1e la noi spune: „ Fă-re
Pe11rru boala 1m?rului, car e-i /)(){1/t1 cea frare cu dracul până Treci p1mret1", deoar ea se
mai a dracului din lume... asculrafi. (VASILE cr edea că d racul folosea rmnfile drerJT ca1xY111e
ALECSANDRI) fJellTru călărori. (PETRU DUMITRIU)
Dar cu rotire aceste, trebuie să şrii, Dar {i11e 111inre u11 lucru: dt1că vrei să treci
neţ>0are, că unii oa1ne11i fs 1nai al d racului dettîr 11eapărar o pwue ţubredă, ma i bine fă-re frare cu
dracul; (ION CREANGĂ) dracul det1?1 să mori ca pr osrul. Trece pumea şi fJe
u11nă vezi Încotro o t1ţJuc1: Pt1nă 11-0 treci, JJ-t1i ce
Al dracului! sau ptiu, drace! = Exclamaţii face cu pri11cifJii/e... (CONSTANTIN BANU)
exprimând uimire, e nervare, admira ţie:
Priu, drtlce.' 1ni11u11a{i-vă, creştinilor. Fir-ar al (sau a, ai, ale) dracnlni! = Blestemat
(MIHAIL SADOVEANU) să fie!:
Priu .' drace, iaca În ce f11cu rcăru ră tun Fir-tir a dracului de viafă ş-afurisiră' Că
i11rrar. (ION CREANGĂ) m-afăcur mama fără 1101·oc' (I. L. CARAGIALE)
LLI ora a.Ila abia i es din derJOu, vin rar,
A-I lua (pe cineva) dracul (sau dracii, mama fir-ar a le dracului de rrt11nvaie de ce d racu'
şi

dracnlni, toti dracii, naiba) = a) Se zice când 1111 l-ai srrigar dacă vr oiai să -l vezi ( . . ] (RADU
este ameninţat cineva: ALDULESCU)
CătJift111u este rart1 cu1nţ1t111iei şi cu1n1x111it1
e.He fara căpiTtmului... Fifi mândri de rară/ vosrm, La dracnl (cu ceva) = Formulă de dispreţ prin
că vă ia mama dracului 1••• Fifi deciufJ/i11afi' Fără care se exprimă dorinţa de a renunţa la ceva, de
det~iu11li11ă, a11nt1ra este o t1dunărură de otuneni a se lepăda de ceva:
fJericulo,~i... ma i bine s-o dai dracului 1••• (ANTON LLI dracu mările, wurul, zăbrelele... I LLI
BACALBAŞA) dracu rm11gaşi, călăi, lid1elele! (DAN DEŞLIU)
b) A muri : Ln drt1cul cu roti şi cu t0l1te. Dar t1cu1n o
Pe bărrâ11 l-a luar mama dracului şi, /ăcuse111.Urca ÎJJ 111i11e, t1şa, ţJe 11egt111dire, o
dot1r uneori, fi si1n{i1n lt/1sa. revoiră Î1nţJOtriva celor doi „eu" ţJrezen{i ÎJJ
c) A o păţi: acea clipă ( .. . ](OVIDIU PECICAN)
- Dar bine, 1năi {ărane, ce ţJOrcării SţJui
11e lt1ngă cerdtlcul 1neu, că re 1nănt1ncă 1nt11nt1 La dracn-n praznic sau la mama dracnlni,
dracului.' Acuş re ţJull la scară şi-fi trag o bătaie, unde şi-a întăreai dracnl copiii, unde şi-a
de re-or duce cu cerga acasă . .. Î11feles-ai ? (ION spart dracnl opincile sau unde şi-a pierdut
CREANGĂ) dracul potcoavele = Foarte departe, într-un loc
care nu-l c unoaşte ninreni:
E tot un drac = E acelaşi lucru: Vă duc şi ţJl111ă lt11năru roş, dacă vre{i şi

1x?11ă la calea-11Totirsă ... Şi 1xî11ă la dracu-11

praznic . (VASILE ALECSANDRI)
59
 V asile JUNCAN
Acel Î1n1Xi1t1f 1nare şi fJufernil~ băruse ţ>e
roţi Î1n1Xi1t1{ii de ţ>rin ţ>regit,11,/ lui şi-i su1>usese,
Î11cc1r Îşi Întinsese horar ele Î1n1Jii răfiei sale ţ>e unde
a î11fărcar dracul copiii ( .. .] (P. ISPIRESCU)
Nu exisră cheie pe111 m wpul A11dreei,
dacă 1111 cu1nva el nu-i În srt1re să -i descuie
1ni11rea, Încerccînd s-o convingă că-i nebunie
curt1ră ce vret1 ea: să-şi lase slujbt1 t1it1
ga rdit11111e11rru car eft1ce 11ave1t1 roc1nt1i la 1nt11nt1
dracului, la Pireşr i [ .. ) (RADU ALDULESCU)
Lucrul dracului = Lucni dificil, dubios, care
creează neplăceri :
Mt1i şrii, luc111 d1t1cului, să JJu se
î111t1mple să 11e ia 11eve.11ele 11oas1re pe 1111111 drepr
alrul' (AL. MACEDONSKI)
Ba1111I e.He lucrul dracului, mai ales
acolo la Paris, 1111de vit1ft1 esre mai scumpă ca la
noi. (ION MINULESCU)
N-am (sau n-ai etc.) nici pe dracul = N-am (sau
n-ai etc.) suferit nicio vă tămare, nicio durere; nu
sunt (sau eşti etc.) atins de nicio infirmitate, de
nicio boală; sunt (sau eşti etc.) sănătos:
- Nu eşri
lovir 1>e dinăuntru? ... - N-t11n
nici pe d1t1c11. (M. DAVIDOGLU)
Ce să vezi, bucurie 1nt11-e, t1vet11n un
ga11gli o11 11mj1ar. Cum l-am căpărar, el şrie. Ceri
e că În />rÎlna zi 11-a1n avut nici 1>e drt1cu.
A1Jămse şi el acolo şi 1111 m-am .Hr ofocar dacă
singurul deranj rnovrxar era de ordin e.11e1ic.
(hllp ://www.and reeabalaban. rol)
Nici pe dracul să-l vezi, nici cruce să-ti faci =
Să te fereşti de omul îndoielnic. Să nu pierzi, în
loc să câştigi:
Nu re a1nes1eca În intrigi. Nit~i ţJe dracul
să vezi, nici cruce sii-(i faci. (C. NEG RUZZI)
Of, mămucă, of' Mai bine raci şi lasă-l
Îll 1>lara lui D1'1n11eze11.' Că ştii că este o vorbă:
„Nici fJe dracul să-l vezi, da· 11id cruce să-fi
faci'" (ION CREANGĂ)
Nu-i dracul chiar atâ t de negru = Nu
întotdeauna lucrurile se prezintă atât de rău pe
cât se pare sau se spune:
Hodoro11c-1ro11c! făcu Herdelea.
Lăsa{i, că nu-i nici dracul aşa de negru cu1n se
pare .. . O fi bles1emt11 lo11, dar rău 1111-i' (LIVIU
REBREANU)
Dt1că ne vine un otl.'lţ>ere excesiv de
sincer şi face greşeliili de li-Ş i e.-q 1rÎlnt1 În gurt1
mare dezaprobarea fafă de fel11l 11os1ru de viafă,
de se găseşte ct1re unul dintre noi ct1re Îl ţJune lt1
pw1c1: „Lt1să, dom'le, că 1111 e dracu' chiar art?r
de 11egru 1" (ALEX ŞTEFĂNESCU)
Omul (sau salba, poama) d racului = Om rău,
ticălos, afurisit:
De omul dracului să dai şi să scapi. (P.
ISPIRESCU)
Nu şTifi d-voa.Hră ce ţ](){1111t1 d1t1c11l11i e
Harap-Alb. (ION CREANGĂ)
Deşi sângele t111ă 11u se fllce şi că111eşa e
mai aproaţJe dectîT a111eri11l, dar 11epo111I e salba
dracului. (C. NEGRUZZI)
Parcă a intrat dracul (în cineva) = Se spune
despre cel aprig la mânie (sau la treabă) :
Î111r-1111 nor de colb ce ;Jmrt1 pe faft1
ţ>il1ntînrului, ct1ii alergt1u ca şi ccînd ar fi i11frt1f
dracul î111r-î11şii. (VASILE ALECSANDRI)
Cocofar pe masă, wrxiul urla de parcă
t111 i111ra1 dracii î11 el. (CAMIL PETRESCU)
Pe dracul (Formulă de negaţie) = Ni mic:
- Bagă bine de seamă, să pofi !i<.' ă/XI, că
de 1111 - 1ntîne 1ntîncă1n 11e dracul, vezi că sunre1n
hămesire de foame ? (1. POP-RETEGANUL)
Râde dracul de porumbe negre şi pe s ine nu
se vede = Se zice când cineva critică pe altul
fără să-şi vadă propriile greşeli:
Aşa e lumea a.Ha: I Rtîde om de om şi
dracu de TO(i. I Dracu rtîde de fJOrumbe negre şi
pe sine 1111 se vede. (ANTON PANN)
Scoate drace ce-ai furat, că te duc la s pânzurat !
(Pop.) =Se zice când nu gă<eşti un lucru pierdm:
( ... ] şi roca pms1eş1e [Caramel] din
gură, cw11 fac copiii ct111d umblă să găsească w1
lucru p ierdui: - Scoare drace ce-ai furai, că re
duc la sruî11wrar. (FĂNUŞ NEAGU)
60
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Şi-a băgat (sau şi- a amestecat) dracul coada =
Se zice când o si tuaţie care părea clară devine
comp! icată pe neaşteptate:
(... ]şi apoi când dracul îşi bagă coada
În casa ţJOţ>ii, fX>znele se fac cu 1nare u)rurin{ă.
(G. SION)
!,ţi băgă dmcul etx1dt1 î11 oaft1 lui şi-l
îndeamnă să deschidtî odăile să vadă
ce mimmăfii
u1c t1sc1mse acolo? (CRISTEA SANDU TIMOC)
Fiind/i'tcur de Du11111ezeu, vinul ert1 bun,
dulce şi nealcoolic (mu.Hul), dar şi-a băgar
Dracul cot1da „şi de arunci oa1ne11ii se Î1nbară."
(ANDREI OIŞTEA NU)
Trebuie să fie un drac la mijloc = Se spune
când nu se poare gă<i o explicaţie logică unei
situaţii înc urcate sau când se bănuieşte o urzeală,
ceva ascuns:
Aici încă rrebuie să fie w1 dmc la mijloc,
zise Gerilă, clărim?nd din cap. (ION CREANGĂ)
Aici 10 1 rrebuie .fă fie'"' drac la mij/0<.' 1
(MIHAIL SADOVEANU)
DRAG, ·Ă
(Ţi-e) ma i m are dragul (sau e drept dragul
să...) = E o mare plăcere (să...):
Mireasa ici, dincolo mm, I Şi-n mijloc
el, mai mare dragul' (G. COŞBUC)
Crescu un nuc aşa de f rt'1nos, ÎJJCtîf Î{Î
em mai mare dragul .fă./ p riveşri. (POP.)
Aşa vo1fJeşre de bltînd şi ţ>rÎlneşre cu
lmnărare pe fiecare, de fi·i mai mare dmgul să
re duci la e/ 1 (ION CREANGĂ)
Nu se Î1nbăra Însă niciodt1ră rău şi era
blt?nd la befie; râdea î1111w1t1 şi pove.Het1 fel de
fel de mi11ciuni, de-fi era mai mare dmgul de
el. .. (LIVIU REBREANU)
A avea (pe cineva) drag (Pop.) = A iubi (pe
cineva):
- Spune-mi, lx1de, din inimă, I Bagă-mi
1nait~ă-ra vreo vină? I - Eu Î{Î SfJui de la iniJnă I
Că nu· fi bagă niâo vină... I Ci re are I Dragă
rare' (JARNiK-BÎRSEANU)
61
A cădea (cuiva) cu drag = A deveni iubit de
cineva:
Cu1n o văzu... Îi căzii cu drag. (P.
ISPIRESCU)
A prinde drag de (sau pe) cineva (Pop.) = A se
îndragosti (de cineva):
las 'să văd şi cum se leagă I Drago.Hea
- dt1r şriu eu bine.I... I Hai, 1nă ţJrind fecio rii
drt1găl Şi pe mine' (G. COŞBUC)
A s e avea dragi (Reg.) = A se iubi unul pe alml:
Fara şi flăcăul se aveau dragi de mici.
Crescuseră, oarecu1n, ÎJJ vecinărare. Şi aşa, ÎJJ
1ai11ă, .re î11felese.reră să fie .wfi, .fă facă adil'ă
nw11a împreună. (ALEXANDRU MITRU)
A·i fi (sau, reg. a-i avea, a-i sta e tc.) cuiva
(drag) ca sarea-n ochi. v. sare.
A·i fi drag cui va (sau a iubi pe cineva a-i fi
drag cuiva) ca ochii (din cap) sau a pne Ia
cineva ca la ochii din cap. v. ochi.
A·i fi (cuiva) drag să„. = A·i plăcea mult să
facă ceva, a se simţi atras spre ceva:
fi era drag să î11vefe şi el meşre,~ugul
albi11ărirului. (MIHAIL SADOVEANU)
Ct?r mi-a fosr mie de drag I Să mt111 oile
.fă rx1!1că, I Caprele .fă rărăcească I Pri11
tJădurile de fag' (G. COŞBUC)
Niciodt1ră Jill găsiseo ct11neră să-i ţJ/acă,
.fă·i fie drag să srea aca.fă. (AL. VLAHUŢĂ)
Când ti-e lumea (sau viata) ma i dragă. v. Imue.
Cu (sau în) dragă voie (Înv.) = De bună voie.
Cu plăcere:
/11rrt111d, Lică Îşi aru11că biciul fJe 1na.fă,
un .fe11111 că voia să fJefreacă În d1t1gă voie.
(IOAN SLAVICI)
Tt111ă11,/ui Îi ţJărea t1cu1n chiar bi11e că Jill
tifTase Im' .fă şadă: aşa o purea vedea î11 dragă
voie. Nu mergea depa11e. (ION AGÎRBICEANU)
Cu dragă inimă = Cin roată inima. Cu muhă plăcere:
 Vasile JUNCAN

Bine, zise Saşa d 1i1 nou; eu 1111 ştiu inuite protecţia cuiva. A-şi câştiga calda afecţiune a
luc11,ri; d1i1 JJu{inul ce ştiu cu dragă i111ină Î(Î S/Jt.'11. cuiva:
Cu ce să î11ce1Jem? (DU ILJU ZAMFIRESCU) Şi Pavel, aTâTtl era de fierbi111e î11
El se Întoarse şi SţJuse Î11111ărt1tului că dragosTea lui Hrisros, câT veriu feliu de 1111111că,
esTe priimir t1 găzdui acolo cu dragă i11imă. (P. roare zidirile cele văzure şi nevăzute, 11icidect'1n,
ISPIRESCU) Întru 11i1nict1, nu le-t1u socorir (zict1nd): Cine ne
va despă1Ji pre noi de drt1gosret1 lui Hrisros?
Dragă Doamne! (Pop.)= Vorba vine: (ANTIM IVIREANUL)
Şi 11e p1111em, dragă Doamne, la î11văfar.
Însă, fie vorba Între noi, 1111 ne e1t1 a Învăfa, crun A li în dragoste cu cineva (Pop.) = A se iubi cu
1111 i-e ctîi11e/11i a linge .rnre. (ION CREANGĂ) cineva, a fi în legături amoroase c u cineva:
Şi oore de ce 1111 m-aş fi daT dus din Din d1t1gosret1 1net1 cu Î1nţJărăret1sa 11-ll
Hu111uleşti, nici Îll ru/Jful car1ului, ccînd 1nere11 ieşiT î11că fedor. (MIHAIL SADOVEANU)
Î1ni SţJunea 1nt11nt1 că ţJenrru folosul 1neu este Din d1t1gosret1-i lu111et1scă un i1nţJeriu se
acet1sTa? !tlw de ce 1111: drăgălifă Doamne, va 11aşre. (MIHAI EMINESCU)
emm şi eu acum holrei, din păcare 1 (IDEM)
A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de)
În dragul lelii =În dorul lelii: cineva sau a Ina (pe cineva) la dragoste = A
Tor 1nergea1n eu aşa 1XI drtun, În dragu începe să simpatizeze sau să iube ască pe cineva,
lefii. (POP.) a-i cădea drag:
Văzt1nd Î1nţJă1t1rul un ft1năr t1şa de
DRAGOSTE c1uni11Te, prinse drago.He de el. (P. ISPIRESCU)
A (ma i) slăbi cu dragostea (pe cineva) (Pfm.) Pări11rele mă ia la dragosTe şi
= A înceta c u insistenţele (fals afectuoa<e) pe Smără11difa î11cepe di11 când î11 când a mă fura
lângă cineva: cu ochiul. (ION CREANGĂ)
Era, ot1re, bine să fnce1t.~e un de1ners 11e
lt111gă acel rară aşt1 de scump pe11rru t1-I readuce A se topi (sau a se sfârşi, a muri etc.) de
sau rrebuia să et111re a slăbi drago.Hea filială t1 dragoste sau a li nebun de dragoste. v. topi.
Siei, acum, mai ales, ct111d el îi oferea o alTă
dragoste, ce ţJutea
Înlocui cu arc1r t1vt111raj ţJe DRAM
cealalTă? (H. PAPADAT-BENGESCU) A avea două dramuri s ub căciulă (Reg.) = A fi
chibzuit:
A avea dragoste să. „ (Reg.) =A-i plăcea să . .. - Nu re faci om dect?T pornind î11 lume'
Făcuse w1 ciopor mare la acea Mt1i t1les dtlcă t1i şi-un drtun de ş1net~1teret1lă-11

1ntînăstire ... şi avea dragoste să-l fragă singur. căţJăft111ă, lucru ce ni se ţ}(){1fe-nrt1111ţJlt1 şi nouă,
(ION CREANGĂ) cojtmilo r. (PANAIT ISTRATI)

A face (sau a se da în) dragoste cu cineva = A
se iubi, a trăi c u ci ne va:
De vrei să-fi găseşTi 11orrx11l, 11-ai decâT
să Te dai î11 dmgo.He cu mine, pre legea mea.
(VASILE ALECSANDRI)
A li în (sau, înv. întru) dragostea cuiva sau, înv.
a-1 Ina (pe cineva) în (ori la) dragoste, a li în
dragoste la cineva (Pop.) = A se bucura de
Drept la dramuri (Înv.) =Bine măsurat:
Cei ce vor tiveli drtunuri sau 1năsuri
1ni11ciu11oase În 1nt1gt1ziile, În ţJrăvăliile sau
wsele lor de 11egof, .rnu î11 Târguri ori luîlduri,
fără a fi apărafi cu ace.Ha de ost111dele
corecfio11ale liorărâTe pe11rm dânşii, câ11d vor
Î11rrebuinft1 t1se111e11et1 1ni11cit,11ot1„fe d1t11nuri sau
măsuri. (CODUL PENAL din 1864)

62
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

DRAMĂ DRĂCIE
A face o dramă din ceva =A vedea o situaţie Ei, (sau ce) drăcie! ori ei, drăcia dracului! (sau
tragică într-o întâmplare oarecare. A exagera na ibii)! = Se spune pentru a exprima surpriza,
gravitatea unei situaţii: nemulţumirea:
Tifa ... fără să facă o dramă din asra, - Ei 1 /Jară-re vina să re bară!... Auzi
dimporrivă ztîmbeşre înduioşară. (CAMIL dtunneara, neit~uliţă, drăcia dracului.' ce i-a dt1f
PETRESCU) lui Tarrarul p<111 wp: zor-nevoie, la plim/Jar e
de-a călare" ... (I. L. CARAGIALE)
DRAPEL - Unde vă burduşifi, he? Nu purefi
A fi (sau a intra) s ub drapel = A servi în aş repra p<111ă vă vine rtî11dul ?... Ei, drăcia
armată. A-şi satisface stagiul mi Jitar: dracului'··· (LIVIU REBREANU)
f111tî iul corige111 chemtll sub drapel t1 Jo.IT
Adam şi Eva. (ANTON BACALBAŞA) DRĂGAICĂ
Aşa Ct'1n era şi Îll a/re {ări, ÎJJ faţa A sări (sau a juca) drăgaica (Pop.) = A fi
/Jerit"Olelor cresccînde care a1ne11i11fau ţJllcea şi neastâmpărat:
/Jllfria, era net~esar ca ri11ere1ul, Înainte de a - Da ce-afi păfiT de sărifi drăgaica prin
i11r1t1 sub dra11el, să J>rÎlnească cu11oşri11fe casă? (VASILE ALECSANDRI)
milirare elemenrar e. (http://www.fgmanu.ro/) A111 răuu1nea de caţJu nostru ş-tun giuca
drăgaica pin c1111e. (IDEM)
A lupta s ub drapelul cuiva = A lupta sau a Păct1f că nu era şi Ale.-randru călare ţJe
milita pentru cineva sau pentru ceva: lupul lui de adi11i(}(ire 1 Ce drăgaică afi fi jucar
O mare parre a Edifiei Speciale de I împreună' (NICOLAE GANE)
Decembrie a Jo.IT dedicară celor car e lupră sub
drar1elul românesc în remrele de 01urafii din DRĂGUŞ
zonele de conj1ic1, adevărafi eroi, car e pw1 A-i veni (sau a-i cădea) cuiva drăguş la căuş
dararia fată de fJGTrie mai p r e.ws de pr opria (Mol.) = A fi nevoit să ceară ajutorul c uiva pe
viafă. (www.cvr.ro) care l-a refuzat î ntr-0 împrejurare a~emănătoare:
C-aţJOi arunci iarăşi 1ni-fi ajunge drăguş

A r idica drapelul luptei pentru.„ = A porni la căuş, şi soră-1nea nicovala vă va fine În .'l/Jllfe,
lupea sau acţiunea pentru .. . : iar eu vă voiu /Jare ţJe rudă ţJe să1nt1nfă, ca să
f,, ge11111du, la sreagul tării, I Romtî1u, să 11rindefi la mi111e. (ION CREANGĂ)
depunem jură11dn1, I Că TOT mai s"ţ îi1 largul zări4 I
Vom ridiai d1tq1elul sfr.11. (hctp://www.citarepeclia.!l)/) DRĂGUŢ, -Ă
A fi (sau a s e arăta) dră guţ = A fi amabil,
A tine s us drapelul = A milita c u tărie pentru o binevoitor:
idee, o cauză etc.: - Mersi, bărbăfele, eşri fotu-re drăguf 1
( .. . ]nu poare răbda mulr Timp să vadă riispw1.1e femeia ciupindu-l de braf. (LIVIU
1u-11u?ndu-se în afară o polirică reprolxuă de REBREANU)
11t1{iune 11ri11 1nt1i 1nulre acre sole11111e şi să vadă
că, sub CtM111Tul de a finea .ws dmpelul A s e purta drăguţ = A fi amabil:
nafional, să aleagă jocul fJeril'ulos al Desigur că 11ri1nul ţJllS este 1nulr 1nai greu,
Î1tftî1n11lărilor, să ne duce111 să co111ţ1ro1nire111 nu ştii IÎln/Jll, culru1t1, nu ştii 1nul1e lucruri, dar
de111nirt1rea 11oas1ră, es11u1uî11du-ne la u111ili11fe şi vreau să vă 1nă11urisesc că ot11ne11ii de t1colo s-au
să dă1n ţ>e roară ziua m~aziune străinilor de a se rmrTtlTfoa11e drăguf cu noi. (http://www.tm1.md/)
ame.1Tect1 î11 afacerile mx1srr e di11ăw11m ( .. . ] Tocmai de aceea se pur ra aşa de drăguf
(ION GHICA) cu ot11ne11ii, ca „Absalo1n va fi
t1ceştia să zică:
îmr1ărarul 110.ITru." (www.copilul.ro/)
63
 V asile JUNCAN

Ei, ei.' de-t1cu1n drege-fi «voacea» şi

DRÂMBĂ de.'il'1u-că-1e, măi Trăsne, dacă fJO{i. (ION
A ba te în drâmbă (Pop.)= A răbda: CREANGĂ)
Penrru că alrfel, ror vom bare din
drâmbă în fiewre t111, pwu1nd pe ne! poze Cil A-şi drege gustul (sau gura) = A mânca sau a
gr opile din twrosrrăzi, g mpi pe w r e nll le bea ceva plăcut pentru a îndepărta gustul
t1ST1lpă nimeni. (http://www.arhiblog.ro/) neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile
consumate anterior:
A fi ca o drâmbă (Pop.)= A fi slab la trup : l.n st111nllle 1nt1i t11Jiireau 1Je 1nt1să şi două­
Ft1ra 1111 11uî11ca 1nai 11i1nic şi era ca o treifeluri de 1nuşta1; hrean şi alte 1nirodenii de dres
drâmbă. g1<Hlll, d14Jă fX>fră. (http://bodean.go.ro/)
DuţJă ţ>rt1nz. roti şi-au dres gustul cu un
DREGE pahar de lichior.
A drege busuiocul. v. busuioc.
A o drege (Pfm.) = A face, a vorbi ceva Face şi drege = a) Se străduieşte să rezolve, să
corespunzător pentru a îndepărta o greşeală, o realizeze ceva:
gafă etc.: Înrre roţi oa1nen ii din Î11111ărăţit1 1net1,
Observând încllrCăfllrt1 pe fetele celor nu1nt1i un ţJădurt1r se biv1ieşre lt1 r1-et1bt1 t1Sft1. Şi
Trei, îşi dădll brusc seama c-a făcuT o gafă. Vru acela, el şrie ce face, ce drege, de-mi aduce din
s-o dreagă cu orice pre(. (LIVIU REBREANU) când î11 când aşa, ctîre tm(ine, de pof1ă. (ION
De aceea căllTă s-o dreagă, adăllgând CREANGĂ)
că el a .HăruiT la Herdelea şi l-a rugar în ( ...]şi î111on'ândll-Se SpllS<' băiaTllflli că
gemmchi până l-a îndllfJ/ewT. (IDEM) i-a găsiT 1m /0<.' llnde să se bage argt11. Îl şi
Învăţă ce să ft1că şi c111n să dret1gă ct1 să
A-i drege cuiva o palmă (sau palme) (Pfm.) = t1rgăfet1scă Cil folos. (P. ISPIRESCU)
A lovi pe cineva cu palma: b) Se laudă, face caz că se străduieşte să

l-a dres o palmă copifllflli şi l-a lăsar realizeze ceva:

plângând. Ce-a făcur el, ce-a dres, că fe1ei şi flli
ltmre all începllT a le sft1n1i inima w111/ dllfW
A-şi drege cbefnl (Pop.) = A face ceea ce afrllf. (P. ISPIRESCU)
doreşte, cu orice preţ:
A1wi, pănă a nll ajllnge la dllgheana Cil Na-ti-0 frântă (sau bună) că li-am dres-o
mărgelele, se încurcă pll{in pe la crâşma din sar (Pfm.) =Se spune când cineva în loc să schimbe
spre a-şi drege chefllf dllpă 1m val aşa g rell. în bine o situaţie, o agravează:
(NICOLAE GANE) Poves1et1 ăfllit1: I Zile înşirare, fire
Îltcu1r:t1re, I Pt1nt.ă rău ţesură şi v1-e1ne ţJierdură I S-o
A-şi drege glasnl (sau, rar, vocea, înv. viersnl) lovi, nll s-o lovi I Nt1-(-o fnînră că (-am dres-o.
= A tuşi uşor înainte de a vorbi sau de a cânta (ANTON PANN)
pentru a-şi limpezi vocea:
Arunci Si1nioJJ M odret111u, direcror În O fi şi-o drege (Pfm.) = Se spune pentru a
Ministerul de Interne, Î1nbrăct1r cu inuită sugera un şir de întâmplări sau de vorbe lipsite
cm}1erărie, ruşi uşor, să-şi dreagă glt1sul, şi rosti de importanţă:
.1e111enfios ( .. . ] (LIVIU REBREANU) Unii se 11u1ndresc În inod sru11id văzt1ndu-i
Ct1nrăre{ii... Îşi dreseră glt1surile tuşind pe copii jucândll-Se de-a rt1cherele şi de-t1
în chip felurii. (MIHAIL SADOVEANU) cosmodroamele, zicând că vorface şi vor drege Cil
ele prin cosmos ( .. .)(MARIN PREDA)

64
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Tronc, Marico, că ti-am dres-o = Se spune
când cineva spune o vorbă fără rost, n epotrivi tă
c u situaţia:
LLI vrtîsra de două
sure oprzed ani, rară/
1neu, văztîndu -se flăcău ro1n11aric, se Însură cu
juţxîneasa Marit~a, 1ni11unară fe111eie, groasă şi
frumoasă, dar cam prosrană, zicând adesea
nişte vorbe chisnovate, la care rară-1neu
răspundea: „ Tronc, Mt1rico 1" (C. NEGRUZZI)
DREPT, DREAPTĂ
A avea drept (Pop.)= A avea dreptate:
Ai drepr, moş lolt1nr>ie... Numai cei mari...
Oriunde, 1111nai ei. (EUSF.BJU CAMILAR)
A avea dreptul (sau (înv.) drit) = A i se
permite, a-i fi îngă duit; a avea voie (în temei ul
legii) să întreprindă ceva, a fi î ndreptăţit:
Şi, ca să şrim că ave(i dreprul de t1
prerinde, să înrrebăm ce produce(i? (MIHAI
EMINESCU)
De la cea înrtîi />rezemare el are dril să
frt1teze 1>e roti ceilal{i ca şi ctînd i-ar cunoaşte
demulr. (VAS ILE ALECSANDRI)
D-sa tivea dreţ>tul să ia o 1ni11i1nă srună
din fondurile acelea. (I. L CARAGIALE)
A călca (sau a păşi, a porni, a intra, a ieşi) cu
dreptul îna inte = A începe o acţiune sub bune
auspicii:
Ea nu se aşre1>1a să calce cu dreprul
Înainte chiar de la 1>rÎlna ţ>robă a e.-ra1nenului.
A călca cu dreptul (sau cu stângul). v. călca.
A călca drept = a) A fi dârz:
Calcă drepr şi să nu-fi fie frică de ei 1
b) A avea o purtare cinsti tă:
Ei simi în piepr I Fiori de gheată, I Nu
calcă drepr, I Rău o să pa(ă. (VASILE
ALECSANDRI)
A da drept (cuiva)= A da dreptate (cuiva):
Ei m-au pu11ar pe la jandari, legar în
funie, că 1>arcă 111-a r fi t>rins cu 1ntî11t1-11 sacul lor
cu făină. Jandarii ror lor le-au dar drepl; la fel şi
judet'ărorii. (EUSEBIU CAMILAR)
65
A da drept(u l) sau drepturi ori a face drept
cui va = A acorda cui va posibilitatea, a-i oferi
condiţiile necesare favorabile pentru îndeplinirea
unei acţiuni în mod legal sau legi tim:
Dacă însă Coroana r>ărăseşre ce e.He al
ei, na(ia care i-a dar ace.He dreţ>furi le smulge
din 1ntî11a cui le uzu11Jă şi i le dă Î11a11oi regelui.
(NICOLAE IORGA)
Celor ce găsiră Însă că e 1nt1i bine să
t>rÎlnească oblăduirea Î1n1>ărărească, ce nu li s-a
dt1f? Dre/Jfuri ca ale nobililor ruşi, cinuri de
fimc(ionari, cordoane de cava/ei; - juvete prinse
de gtîruri plecare. (IDEM)
A da dreptul (cuiva) (Arg.) = A mitui (pe cineva):
Pt111ă nu i-a dar drep1ul, fimc(io11ara de
la ghişeu nici 11-a vrur să stea de vorbă cu el.
A face (a apuca, a o lua) la dreapta = A coti, a
se îndrepta către parcea dreaptă:
Iară, nu e oare ror 1Jii1ntî11rul Înaintea ta?
Desparre-re dar de mine! Şi de vei apuca Tu la
srtînga, eu voi apuca la dreapra; iar de vei
apuca ru la dreaţJfa, eu voi a1>uca la srt111ga ".
(BIBLIA)
Din Co vaci, apucăm la d reapra-n sus
pt1n Şelari; din Şelari, apucăm la dreapra pân
Lipscani; din Lipscani, la .Htînga - şi Cosrică
mă sămră ( .. . ) (1. L. CARAGIALE)
A fi (sau a se s imţi, a se crede) în drept (sau în
dreptul său) = A beneficia sau a crede că
beneficiază de condiţiile necesare favorabile
pentru î ndeplinirea legală a unor acţi uni, pentru
exercitarea unui privilegiu:
(.. . ] căci fiecare auror ce .re ripăreşre, o
dară sau de două ori, şi face a .re vorbi de dtîn.wl,
1x1rcă a r lua o Îndt1rorire către 1>ublic, şi fiecine
.re crede în drepl a -i cere .roco1eală de
ÎllTrelmin(area timpului, ctînd el, ce ar purea să
ft1că la 1nulfi aceeaşi Întrebare, 11-are curajul nici
a deschide gura( . . .] (GR. ALEXANDRESCU)
A fi mâ n a dreaptă (a cuiva) = A fi omul de
încredere (al c uiva):
 Vasile JUNCAN

Eu.' eu, vidavul cel 1nare, 1nă-11ţelegi fu
cine-s eu? I Mâna dreapră a lui /ui&nt11, carele la
n111d11/ .rău I Esre şi el mâna dreapră a lui vodă...
Prin 1u11111re, I Vreau .fă-fi sp1#1, Ca(J făr' de crieri 1
că eu, vătavul cel 1nare, I N-aş ţJufet1ciri111-et1 iute
A repune în drepturi = A acorda cuiva un
privilegiu de care anterior a fost privat:
Trebuie lt111rar cu rotiră energit1, cu rotiră
absurdirt1ret1 Î11căţ1ăftî11ării, ţJenrru ct1 nu nu1nai
tlcet1sră Î11ctî11rărot1re şi nobilă bărrt1nă, doa1n11t1

ceea ceaffii au :1cril. (B. P. HASDEU) Smara/da, dar şi ace.IT prie1e11 sublim, acesr
Grădi11aml 11 1nvăfă cum să facă .wj1e1 mare, acesr c11 adevărar prin( de neam
brazde, să semene flori, să le răsădească şi să le imperial, ace.IT divin Raoul, pe car e eu 11
1ngrijească. Şi 11 /11t1.1e la ochi, căci era spirr, bârfisem 1n gândul me11, 11 ac11zasem de egoism
şrii, colea, cu1n trebuie 011111/ui, 11uînă drear1ră, şi exclusivism de clasă, săjie r epus 111 dreprurile
1111 a lrceva. (P. ISPIRESCU) lui, 1n avufia lui răpiră de (J/eşcarii ragmei mele.
(GIB I. MIHĂESCU)
A i se pune (cuiva) s oarele drept Ia inimă

(Pop.) = Ai se face foa me: A se duce (sau a trece) în lumea celor dr epţi

Grăbiră după aceea spre o ospărărie, (D. oameni)= A muri:

C(/ci soarele li se ct11n 1>usese dre11r iniJnă. Şi duţJă, trei zile şi trei no11ri, ri1nţJ ÎJJ ct1re
(MIHAIL SADOVEANU) femeia 1111 NI mai pulul .rălra din par, t1 1nchis
Ar fi rrelmir să 111ceapă t1 mi se pune ochii, rreu111d 111 lumea celor d1epfi, .1căpâ11d
soarele dre11r i11i1nă ... căci era rret~ur de a1n iază. asrfel de newzuri. (http://www.anidescoala.ro/)
(ION CREANGĂ)
Am mers câr am mei:1, dar de la o vreme A se odihni cu drepţii = A fi mort:
ni s-a ţ>us, vorba ceea, soar ele În dreţ>ful i11i1nii. Bieful 1neu judet~ăror odihneşte cu
Noroc că 11/uraşii, ot11ne11i J>revăz.ărori, aft~ăruise drefJ(ii. (GALA GALACTION)
pe căpărăiul din urmă w1 fel de wproraş de
cără1nidă unde au aţJrins
focul şi-t1u aşezt1f un A se tine drept = A avea o poziţie perfect verticală:
cea1111 pe pirosreie. (NICOLAE GANE) BădJJ1111/ se (i11e d1ep1 şi merge Ctl o cărcmă.

A lua (sau a sta, a s e tine în) poziţia de drepţi A s pune drept = A spune adevărul:
= A lua (sau a sta, a se ţine în) poziţie perfect - Avefi bw1ăra1e de vorbifi mai
verticală, stând nen1işcat: 1noldove11eşre, cucoane, să ne du1nerÎln şi noi;
Dadaci abia se finea 111 pozifia de d1epf4 căci eu, unul, dreţJf vă SţJull, că nu ţJrit~eţJ
sub ghiollfurile lui Viem. (EUSEBIU CAMILAR) nimica, rmcarele mele! (ION CREANGĂ)

A merge drept = A merge cu mişcări sigure, A s ta (sau a şedea etc.) str âmb şi a judeca (sau
fără a se clătina: a gr ăi etc.) drept = A aprecia just, corect (o
M erge drepr pe marginea pow?miş11/11i, si tuaţie, un om etc.), indiferent de împrejurările

Înfăşurată În 1nirosul ciJnbrului ce creşre rm~1nai (nefavorabile):

pe fimd. (EM. GÎRLEANU) Mai bine şezi srrt11nb şi vorbeşte dreţJf. I
Dllcă nu şrii să vă11seşri, nu re 11une să 1ntînjeşri.
A reintra în drepturile (lui, ei etc.)= A dobândi o I M ai lesne de a vorbi adevărul decâr minciuna.
situaţie privilegiată de care anterior a fos t privat: (ANTON PANN)
Dar, 1mp1ew1ă c11 el, 1111reg popoml
făcea un vis, 11enr111 că Înrăit1şi dt1ră, duţJă sure A s ta drept = A fi neclintit într-o atitudine, a fi
de ani, el r einrra 111 dreprurile sale de a-şi alege dârz, c urajos:
domn din libera .rn voinfă. (NICOLAE GANE) Şi ceilaffi roti t111 fosr ne/re/mici... Tofi au
dar ruşinos ÎnaţJOi... Au t1r1111ct1r vint1 unul ţ>e

66
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

a/ruf... Numai Mirifă Filipescu t1 .Har dr epr şi t1 Ce-i drept, e drept = Se spune pentru a
lăsar să cadă pe el rorul. (CAMIL (PETRESCU) recunoaşte un adevăr incontestabil:

D e-a fosT om să-fi .Heie dr epr î11 fată, I Ce e drepl, şi ele erau f 1w11rx1.1e, hainele
Ca pe-u11 vrăjmaş l-a i depă11af de Tine. (AL. 1x1r e că emu T1u11t11e pe dt111.1ele. (P. ISPIRESCU)
VLAHlJfĂ)
Drept ca lumânarea = Foarte drept:
A trage pe dreapta (Fam.) = A se opri c u un Î11fepe11it1du-şi r>iâoar ele, rămase dr e/Jf
vehicul pe partea dreaptă a carosabilului pentru ca ftwu111ar ea. (P. ISPIRESCU)
odihnă sau remedieri etc.: Sw el dr epr ca ftwu111ar et1 şi le privea cu
Mă rrage pe dr eapltl ieri '"' pofifai. băgare de samă. (ION CREANGĂ)
- Şrii de ce re-am rrw pe dreapltl? mă î111rebă
el.- Probabil că vr ei să vezi câr swlf de î11a/1... Dreptnl lui dumnezeu! = Adevărat• ce-i drept'
(hup://mioritioe.libercacea.ro/) zău!:
Se apr opi e de fară - şi dr epTul lui
A tine dreapta = A merge (numai) pe partea d1un11ezeu.' 11it~i că 1nai văzuse... aşa f rt'1nuse{e.
dreaptă a unui drum: (P. ISPIRESCU)
Tră.wrile ftm1il'ă; „ fine pe dr ea1Jfa! ", DreţJful lui d1'1n11ezeu, În ase1ne11ea
„mişcă mai repede' " „s1t111ga 1", „deschide-fi cat.. .. ruşinea va ră1nÎ11ea 11u1nai ţJe sea1na 1nea.
ochii.I", srrigă viziriii unii la a/fii, Îllfr-t'1J concert (AL. ODOBESCU)
puremic de umiruri. (BARBU DELAVRANCEA)
Drepţi ! (Formulă de comandă militară) =
A-i cânta (cuiva) cucnl la (în) dreapta = A Grupă, drepfi 1 (AL. SAHIA)
avea noroc:
Din ct111d î11 ct111d cucul ct1111t1 parrea În dreapta şi în s tâ nga sau de-a dreapta şi
dreapră. (P. ISPIRESCU) de-a s tâ nga= În toate părţile:
Ai tiflar, În dret1ţJfa şi În stc111ga, t11nă11u11te
A-şi da dreapta = A-şi strânge mâinile în semn cu privire la femeia aceasftl. (ION PAS)
de salm, de bucurie, de împăcare : Pro1nisit,11i, asigurart, Încurajări ...

Cuza si1n{i că trecuse 1năsu1t1: fşi desfăcu arărau, de-a dr eapra şi de-a s1t111ga, calea m ea
11u1i11ile şi Întinse dreaţJfa către ţJreşedinrele î11crew1ă şi fabul0f1să.(GALA GALACTION)
Ct11nere1:· arunci, acesta fi'tcu ase111enea şi Întinse Alerga singur zi şi JJOllfJte În rotite
lui Cuza adr esa. (I. L CARAGIALE) 1Jărţile, cu1n fJufea, şi 1nu11cea În dret1ţJfa şi În
s1t111ga. (ION CREANGĂ)
A-şi Ina (a-ş i aroga) dreptnl (de a face ceva)
ori drepturi (asupra cuiva) = A se comporta ca La drept (sau la dreptul) vorbind (sau, regional,
şi cum ar fi îndreptăţi t, împmernicit legal, grăind)= Spunând adevăml, de fapt, în realitate:
pretinzând anumite privilegii: la dreprul vor bind, mi-i frică de obuze.
Sublima POfirfă promile să 11u eliber eze (EUSEBIU CAMILAR)
niciodată u11 fi11na11 lt1 cereret1 unui su11us vllla/J, Toţi do11111işorii oraşelor erau ţJe-t1ct1să...

pe111m afacerile sale di11 Valahia, de orice 11arură la dr epr grăi11d, ce şrit111 ei despr e făra11ul
ar purea fi ele, şi 11u-şi arogă 11idodară dr e/Jfu/ de romt111, car e plărea birurile şi pe111ru ei ? (IDEM)
a chema w1 su1ms valah la Co11s1t1111i11opol .1t111 î11 Nu-i rău, 1năi Şteft111e, să ştie şi /Jăierul
oril~e 11a11e a ţJOsesiunilor oro1nane, sub orice rău oleacă de carre... Di11 cărfi culegi mutră
r>r e1ex1 ar purea să fie. (CAPITULAŢIA din 1460 Î11{elerJciu11e; şi, la dreţJful vorbind, nu eşti
de la ADRIANOPOL) 11w11ai aşa, o vacă de muls pe111rufiecar e. (ION
CREANGĂ)

67
 V asile JUNCAN
Să nu ştie s tâ n ga ce face dreapta = Formulă
prin care se impune discreţie absolucă:
Tu Însă, ctînd ft1ci 1nilosre11ie, să 1111 şrie
.11t111ga ra ce face dreapra ra. (BIBLIA)
Aduceau ct?re o echipă pe zi, apoi alra,
să 1111 şrie srt111ga ce face dreapra. (VIORICA
RĂDUŢĂ)
Nu î11feleg pe ce se bazează ace.IT
11roiec1 al do11111ului 1ni11isrru şi din nou
co11srt1ră111 că Îll t1cesr Guvern 11u şrie drea11ra ce
face sttînga. A1n văzut că una SJJune 1ni11isrrul,
alra spune r>rimul mi11isrru, alra sp1111 colegii
celor doi. (http://gazetadedimineara.ro/)
Sărut (sau sărutăm) dreapta (Rar) = Formulă
de salucare plină de umilinţă:
După ce găti (igara şi ctifeaua, .re roti p11fi11
Î11tu·11ret1 oglinzii şi teşi Îll lxtlcon. - Ei, Anico,
vin-Încoace. Să11,ră1n drear1ra, cuconiţă.
(CONTEMPORANUL, IV)
DREPTATE
A avea drepta te (Înv.) = a) A avea câştig de cauză:
Şi logofărul pe care eu îl 11edrepră(i.rem,
văzând că t11n dreprare, mi-a dar dreprare cu roare
că-i greşise111, deşi la judecară e1t1 a1nesrecar un
om de casă al său. (RADU ROSETTI)
b) A fi întemeiat în ceea ce spune şi face:
Da 1 mama ei avea dre1>1t11e: 1111 vedea
nici un bine În fata ei, dară soarta 11u 11urea să
şi-o schiJnJ1e şi nu-i 1ii1ntînea decc1r să ft1că ţ>e
răs11u11derea ei ceea ce făcea şi să 1neargă cu
inima î111reagă î11ai11re. (IOAN SLAVICI)
A avea drepta te (Înv.) = a) A avea dovezi. A
avea o justificare acceptabilă:
Poporul rurea11 are mare dreprare
lucrt1nd 1>enr111 resrurnarea desr>oris1nului şi
conrra cenrralisa{Ît'1tei Îlnţ>eriale, care a ni1nit~ir
liberrăfile .1ale căzăceşri. (ZAMFIR ARBORE)
Poare că era greşir şi că vet~Jtilul său
avea şi el dreprare când sp1mea că pămâ11111/
nosrru nu-i Încă desrul de obosir r>e11rru a-l hrăni
r>e ct1le artificială şi a-l lucra cu art1rea 1naşini,
când ai de.1111/e brate de muncă pelllru w1 pre(
aşa de derizariu. (D. ANGHEL)
b) A avea motive de a face ceva:
68
Avea dreprare ca să reclame acesr abuz.
A face (sau a da) cuiva drepta te sau, înv. a
alege cuiva drepta tea = A judeca favorabil pe
cineva. A repara o nedreptate făcmă c uiva:
Cred că şi judecara are să-mi găsească
dreprare. (ION CREANGĂ)
A găsi drepta te cui va. v. găsi.
A-i ie şi (cuiva) dreptăţil e (Pop.) = A i se face
(cuiva) dreptate:
N-a fosr chip să-i iasă drepră(ile şi era
1nereu 111t11tn ir.
DRES
A apuca (sau a avea) darul dresului = A fi
marcat de beţie:
fi apuca darul dresului dis-de- diminea(ă şi
era roară ziua 1na/unu1:
A(-şi) face dresurile = A(-şi) aranja treburile:
Pasămire, călăuzind, el făcea dresurile
î11a i111e. (P. ISPIRESCU)
Fara Î1nţ>ărt1rului Îşi făcu dresurile cu1n
o î11vă(t1.re rară/ său. (IDEM)
A-şi pune (sau a-şi da cu) dresuri = A se farda:
Au 1111 Î{i e ruşine să -fi dai cu dresuri şi
sulemenele? (AL. TOMA)
DRIC
A fi pe dric (Fam.; fig.) = a) (O. oameni) A fi
grav bolnav; a fi în agonie:
- E Mişu, ne şopri Pi rgu. E pe dric, ne
lasă. L-a dar gara şi p -ăsra; doi bărba(i în Trei
ani, başca de ce-a mai fo1fecar pe de-alăruri.
Halal să-i fie, straşnică 1nuiere, ţ>e onoarea
mea1 (MATEIU I. CARAGIALE)
b) (O. acţiuni) A fi gara să eşueze:
Sw11em băru(i, .w11rem pe dric I Nu mai
1>ure1n 11i1nic.I I Sunre1111x1rli{i şi sunre1n raşi I Lt1
roară rraşi 1 (CONSTANTIN BACALBAŞA)
A fi ca un cal de dric (Fam.; d. oameni)= A fi
orgolios şi fără valoare:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Mamdona şoprea: „ Vedea-re-aş cal de nebăgt1r ÎJJ sa111ă fJe uşă, şi 111-11111 dus ct1 ull 0111
dric.'" ţJe ct1nd 1neze/arul zicet1 scrtîş11ind: c1uninre acasă ( . .] (NICOLAE GANE)
„Ctîmafi şi salam să se aleagă din cmrx1 rade
t>it1ză afurisiră'" (DANIELA ZECA) DRUM
A aduna (pe cineva) de pe drumuri = A da
În dricul . „ (Fig.) = Punct culminant al unui cuiva un adăpost. A lua pe ci neva sub ocrotire:
anotimp sau al unei acţiuni care se desfăşoară î n Mt11nt1 door111e Îll ţ){lful de dutJă uşă cu
timp; miez, toi: w1 nepofel de doi ani. Copilul a avui '"' rară
Vt1/vărăile şi jarul caq>ănului şi fagului ct1re I-li lăsar şi li fJlecar ÎJJ lt'1ne. A'oroc că 1nai
au o fJufe r e ror aŞt1 de 1nar e Cll li .rot1r elui ÎJJ rrăit1u bărrt1nii şi şi-t1u adt'1lllf de fJe d rt'1nuri
dricul verii. (MIHAIL SADOVEANU) fara şi 11ep0111/. (PAVEL DAN)
Maisrorul a re nevoie de calfă, uxmai Vor bele inele nu le Încr estezi În ni1nic,
acu1n ccînd e drit~ut ttîrgurilor.
roa1nna, ca şi ctînd m-ai fi 1>ri11.1 de pe a1Jă, m-ai fi ad1ma1
(POPOVICI-BĂNĂŢEANU) de pe drumuri' (I. POP-RETEGAN UL)
Mă bucur şi eu că-i roc1nai În drit~ut
iannarrxului. (ION CREANGĂ) A apuca (sau a lua) alt drum = a) A schimba
desei naţia iniţială:
DROJDIE Voi, de t1cu1nt1 Înainte, să ur111ări{i fJe
A li cu drojdii în cap (Pfm.) = A fi beat: sulgeriu Î11fiet~t1re du1Xi-t11nit1t.ă şi, Îndt1ră ce veţi
Ici unul plin de drojdii r>ăşeşre şovăind, vedea că apucă drumul Pră/ii, să vă /ua(i dtif>ă
I Cu capul se i;J>eşre d-un zid ce-i .Hă-nainre: I dlinsul. (RADU ROSETTI)
De stînge wnt>le locul şi rofi de dtînsul rtîd. Copilul s-a rărăcir şi a apucai alr drum.
(VASILE ALECSANDRI) b) A se iniţia în alt domeniu: Taică-său a şriur
Taci, 1nă 1ni11ere, cu drojdia Îll ca11.' Vrei să ia alr drum. (LUCIA DEMETRIUS)

bani, du-re Îll Ger111t111ia la 1nuncă.'

(http://www. pandurul .rol) A b ate (sau a tine, a păzi ) drumul (sau
drumurile) ori a umbla (sau a li, a sta) pe
A li (sau a sta) pe drojdie (sau pe drojdii)= A drumuri = A vagabonda; a umbla de colo-eolo,
fi la capătul resurselor materiale: a fi mereu pe drum, a nu sta locului, a umbla
Pt1rcă 1111 ştie lu111et1 că, de 1nul1, 11u1nt1i fără rost, a umbla haimana:

în miambal (suc de lemn.<Julce, coagulat şi Am /Jărui din nou drumul la Şercaia.

tumat în formă de bastonaşe, întrebuinţat în (CAMIL PETRESCU)
trecut ca ntedicrut1ent contra cusei ] şi-11 1nagiun Cuco,~11/... fugi de-acasă şi umbla r>e
Î(i mai .Hă nădejdea? Te vezi pe drojdii, caură să drumuri, bezmerel'. (ION CREANGĂ)
mori încaifericir. (MATEIU I. CARAGIALE)
A da drumul (cuiva sau la ceva) = A lă<a din
A-i face cuiva capul drojdii (Pfm.) = A sparge mână; a lă<a liber, a elibera (pe cineva sau ceva
capul cuiva: de undeva):
- Ce spui, mă, moclirftme? 1 - fluieră Clind i-a dar dmmul Noe din corabie,
Iordache priflfre din/i, pe clind ochii lui zvlicniră îi1 codml rrebuie să fi aflar 111u11ai vtî1ful 111w1filor.
stînge- îiifac wpul drojdii' (GALA GALACTION) (POP.)
Îl a1>11că de piepr şi-l scurură cu furie,
DRUG ll/JOÎ, Î11dur ert1f de ţJriviret1 SfJerit1tă li t1cestuit1,
A o tine druc (înainte) (Pop.)= A stărui în ceva: îi dă drwnul. (M. DAVIDOGLU)
Eu, văzt1nd că i{ele se-ncurcă şi că, Vă pof1esc să-mi dafi drumul, ca să

înduioşai cum era, el avea de glind să o fie dmg Înct1lec Îll fJritXi şi să 1nă duc SfJr e 1nit1t.ăJ1ot1/Jfe.
Înainte, 1ni-t11n furt1f căciult1, 1n-t11n srrecurt1f (MIHAIL SADOVEANU)
69

A da drumul (cuiva sau la ceva)= a ) A desface
o c usătură, un civ (pentru a lărgi sau a lungi o
haină):
Va trebui să-i dau dru1nul din u1neri
(surtucului]. (M. DAVIDOGLU)
b) A permite (cuiva) să intre sau să iasă:
Nu-i mai dă drumul pe poarră afară, de
când cu î111tî111plarea cu .Hreinul. (CAMIL
PETRESCU)
Acu1n cred că ... 1ni-i da drt'1nul să Îllfru.
(ION CREANGĂ)
c) A pune în mişcare, a face să pornească:
A dar drumul mororului.
d) (Fig.) (În creem) A concedia (pe ci neva), a
scoate (pe cineva) din slujbă.
A da (cuiva) drumul în lume = A da (cuiva)
libertatea să plece, a lă<a (pe cineva) de capul
lui, a nu mai ţine din scurt:
Lasă-1nă, dă-1ni d 11,1nu-11 lt"nea 1nea,
mi-i drag alrul. (MIHAIL SADOVEANU)
Ctînd 1ni-a dar ft1ra dru111ul În lu111e, 1ni-a
pus o legărurică î11 mână. (CAMIL PETRESCU)
A face drum (sau cale) (Înv. şi pop.) = A
merge, a umbla, a călători:
Ct1nd răstorni 1nă111ăligt1 fJe 1nt1să şi se
desface, ai a face drum. (POP.)
Femeia I-ar.fi minfir că mai are defăcur
drum foarre lung. (GH. SCHWARTZ)
Au fo.H wwri când am făcur cale de
sure de Jan ţJenrru u11 surt1s. Ct1re 11oare nici JJu
s-a deschis la .wsirea mea. (ION LAZU)
A li de pe drumuri = A fi fără familie
fără locuinţă stabilă, fără căpătâi:
Dar ia 1nai ave{i 11ufi11ă răbdare, căci
[ara nu-i de cele de pe d 1wn11ri, s-o luafi 111u11ai
aşa, cum s-ar î111tî111pla. (ION CREANGĂ)
A li pe drumuri = a) A nu avea locuinţă stabilă:
I s-t1 luar ror ce tivea şi acu1n
dru111uri,/ără 11i1nic.
b) A fi fără un rost în viaţă şi fără
familiei:
V asile JUNCAN
Acu1n o să11ră1ntînă, nenorrxirul a venir
cu cinci 1ni11ure 1nt1i rcîri.iu la slujbă. Pt1tronul,
cum l-a văzur, l-a bărur până l-a 11111pl111 de
sânge şi apoi l-a dar afară. . . Acum e pe
drwmu-i, cerşeror' (ANTON BACALBAŞA)
A ieşi la drumul mare = A ataca oamenii în
drum spre a-i jefui:
Păunaşul Codrilor a r apăra-o chiar, la
nevoie, de orice duş111a11. Dar act'1na 11u t'1nblă
11u1nai el ţJrin codri şi 11u iesă Jtt'1nai el la
drt'1nul 1nare; să vă ferească Dt'1nnezeu de vreo
Î11rcîl11ire cu Ianoş şi cu /Jara1ni11ii ((inv. şi reg.)
haiduc] lui. (RADU ROSETTI)
Acolo t111 jefuii .rnrele fără apărare de au
fug ir ot11ne11ii ct1re Î11corro, ilir t1cu1n rc11/Jarii au
ieşir la drumul mare de jefuiesc pe rofi care le
pică la mână. (DAN RĂDULESCU)
A întoarce (pe cineva) p e drumul cel bun = A
determina pe ci neva să adopte un mod de viaţă,
un comportament ecc. (sau să revină la un mod
de viaţă, un comportament ecc.) conform
normelor vieţii sociale:
Îllfâmplarea acea.Ha ne arară ctîr de
1ninu11t1r esre 1nodul ÎJJ ct1re Du1nnezeu ţ}()(lre
Î11rot1rce un 01n ţJăcăros ţJe drt'1nul cel bun.
(www.sfaturiortodoxe.ro/)
A lăsa (pe cineva) în drum = A pără<i (pe
cineva) (la nevoie):
Sunr /oorre harnici şi ci1tsri{i, nu re lt1să
în drum. (AL. IVASIUC)
A lăsa (sau a arunca, a azvârli ecc.) (pe
aşezată, cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a) A da
(pe cineva) afară din casă:
Ctînd ş-a dar s11[/e111J, mă sm?ngea de mtîni
Cll c-un cleşre şi re clte1nt1, t11:'t d-un Jm~ nestins.
„Încă doi a11i... Să nu vă lt1s ţJe drt'1nuri"... li zis şi
i-am închi1 oâ1ii (BARBU DELAVRANCEA)
Vrei să 11e-t1ţJri11de1111x1ie În ct1ţ1? Să ne
e ţJe zvârlă balx1 pe drum? (ION CREANGĂ)
b) A lua c uiva cocul, a sărăci pe cineva:
sprijinul Mă răţ1eş1i şi 1nă desţJOi, I M-t111,11ci ţJe
drum să pier. (G. COŞBUC)
70
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Când am avui ser bar ea de î111t1i Mai, l-a auu1ndoi ş i să ne 0t·oţJ.îet1scă şi arunci vo1n răuu1nea
văzur lt1 grădină cu coct11tlă În 11ie11r şi i-ll zis: calici pednmmri. (NICOLAEFIUMON)
«Ce, 1năi, şi ruft1ci socillli..1111? A111 să re ar unc 11e
1

drumuri!» Şi i-a purf(I( scîmberele. (ANTON A se da din drumul cuiva= a) A se da la o parte:

BACALBAŞA) Se dădu din drum, lăscînd-o să freacă.
b) A nu mai împiedica pe cineva în acţiunile
A lua drumul uliţei. v. lua. sale:
Ft1rt1 i-ll SţJus să se det1 din d rt'1nul ei şi
A lua drumul. v. lua. să 11-01nt1i Încurce.

A nu s e lua (ceva) din drum (Reg.) = A nu se A s e face drumul cruciş = A se bifurc a, a se

găsi uşor (ceva):
- Nu re ţJune În ţJOllră, 1năi 01nule, cu
Î1nţJărarul it1dului; ci 1nai bine ia-fi bănişorii şi
caură-fi de nevoi. ( ... ] - But1 1 zise Dănilă. Nici
a.Ha t1u .re i e dit1 drum. (ION CREANGĂ)
A pune (pe cineva) pe drumuri = A face pe
cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar
pentru rezol varea unei pro bleme:
face cruce:
Ne-tun dus 1x1nă unde 11e-t11n dus şi 11i s-t1
/âcur d 11'1nul cruciş şi 1111 11e-a1n 1nai ţJutur duce.
(POP.)
A s ta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva (sau
a-i s ta cui va în drum) = A se afla (sau a ieşi)
înaintea c uiva, împiedicându-l (să î nainteze, să
facă o treabă etc.). A împiedica pe cineva într-o

Şi, ît1 sfârşii, pe când boierii cei mar 4 acţiune. Ai se î mpotri vi cuiva:

bărn1ni, .re arărau it1dignafi, ca Alew Be/dimtm ît1 Zis-a Vadaam cărre îngerul D omt1ufui:
„ Jalnica rmgodie" a lui, că-i rulbură revofufionarii „A111 ţJăcăruil, ţJe11rru că 11-a1n şriur că srai ru În
În h1ll.u11,/ lor şi-i 11u1t ţJe d r111nurile de srră1i1ărare drt'1n Î11ai11ret1 1net1. Det~i, dt1că t1cet1srt1 1111 esre
ale r>ribegiei prin Bucovina şi Basarabia ( .. .] alră /J/ăcur Îll ochii răi, t1runci 1nă voi Î11tot1rce ".
boieriJne, 1nt1i nouă, 1nai tt111ără, 1nai Îndră<.11eaţă, (BIBLIA)
se gtî11det1 să Îllfreb1ui1feze eveniJnenrele 11eaşre11rt1re Jt1/11ic ru-{i doineşti dureret1 I Dunăre, şi
11e11r111 li crea o nouă sirua{ie ţJlltriei 101: iar-t1cu1n.I I Din 1nor11uî11r ieşi ţJuteret1 I Şi-n
(NICOLAE IORGA) u1dar îi srai în drum. (G. COŞBUC)
Şi pe mit1e mă p une să umblu pe
drtunuri, să dt1u şi bt111i, şi eu 11u 1nai ţJOf să A vorbi alăturea cu drumul = A vorbi
u1nblu ţJe d 111111uri, sunr bolnt1vă, a1n O/Jtzeci şi prosteşce. A Îndruga verzi şi uscate:
trei de ani, c111n să 1nă luţJf cu hoţii să-1ni it1u ce Dar în get1er e discursul d-lui Filipescu
am de la r>ărit1fi?! (0. NIMIGEAN) 11e-t1 făcut i1111Jresit1 unei cuvt1nrări t1/ăruret1 cu
drumul. (ANTON BACALBAŞA)

A rămâne (sau a ajunge) pe drumuri = A Srt1nd la {ară de vr eo nouă zile, îmi por
rămâne fără adăpos t, fără slujbă, fără mijloace da set1111t1 ct1r de alăruret1 cu dmmul e di.wu:wl
de trai : e1t10/ogilor. (SORIN STOICA)
Aşa ajw1.re Păcală iar pe d1wnuri. Se duse
şi ror .re duse mer eu, de di111it1eafă până la pn1nz şi A-i da cui va răvaş de drum (sau a-i face cuiva
de la ţm1nz până .reara. (IOAN SLAViet) răvaşul) . v. răvaş.
El, Dumesw, preferă să-l mt1/111ească
azi, det~t1r să-l lase ţJe d rt'1nu ri 1nai tt1rziu. A-i ieşi cuiva în drum = A întâmpina pe cineva:
(LIVIU REBREANU) leşi fu, mtîndră-11 drumul lui I Şi-i dă

- Aşa e.He, ai dreprare; dar el ptxue să se gură bierului. (JARNiK-BÎRSEANU)

amorezeze de afftl, sau poare să afle că ne iubim

71
 V asile JUNCAN

A-i tine cuiva drmnnl legat = A împiedica

acţiunile cuiva: A-şi face drum = A se abate de la traseul iniţial
De 1nă iei, de 11u 1nă iei, I Mă 1nai roagă spre a se duce undeva sau la cineva:
ş-a/fi flăcăi. I De-ai nădejde de-11.wral, I Nu-mi Din cemri exilara, ostîndira lmfie îşi face
fine drum11/ lega1. (POP.) d1wn şi in1ră în sji111ele a/rare. D-acolo de.lfinea;Ji
creşrina înfră(ire. (I. HELIADE RĂDULESCU)
A-şi căuta (sau a-şi vedea) de drum (sau de Îşi face dmm pe lt?ngă camera fiului ei,
cale) = A pleca: Încerct1nd, cu llUZlll ei ro r 1nlli scăzui, să deducă
Mt1i bine {i-t1i căra de drt'1n şi-t1i Întreba ci11e esre fara misrerioasă ( ... ] (GABRIELA
pe Sftînra Vineri, milo.Hiva, că de ce izvorul ADAMEŞTEANU)
meu, limpede ca roua şi rea ca gheafa, codeşre
gura călă1orilor şi pleacă 1ofi bombănind( .. . ] Drum bun! = Urare adresată cuiva care pleacă
(BARBU DELA VRANCEA) într-o călătorie:
A1>0i o lăsă tlcolo şi-şi căută de d11'1n, - D1w1 b11t!. . . Să ne !iCrief~. . . De
1nul{u111iră fiind În suflet că a ţJufuf săvtîrşi o r»eldindeni1. .. Neg1eşi11. .. Adio'. .. (l1YIU REBREANU)
fap1ă bună. (ION CREANGĂ) Pe Ben-Ard1m I N-ai să-l mai vezi în
În sjllrşi1 am dai ce le-au plăcui şi mi-am V-1or nebun, I Pe u11na unui şoi1n uşor... I Nu-i
că1a1 de dmm. (VASILE ALECSANDRI) vei pof1i: Dmm lmn 1 (G. COŞBUC)
Dt111şii au ţX>rnir devale şi eu 1n-a1n
Întors şi 1n-a1n uirt1r du11ă ei o bucată de ri111ţJ, Hot (sau tâ Utar) de drumul m are = Hoţ care
ş-t1/JOÎ 1ni-t11n văzut de drt'1n şi i-a1n SţJus atacă oamenii î n drum, spre a-i jefui:
soc111lui ce 1ni-au SţJus călăre{ii, ş i s-a 1nirar ş i Din pricina lui frare-meu, o să mă fac
dumnealui... (LIVIU REBREANU) 1<1/har de dnmml mare! (MIHAIL SADOVEANU)
Nişteoa1neni buni-referi... ţJurft1fi Cil
A-şi da drmnnl =a) A se lăsa î n jos. A coborî: jăndtiri, ca hofii de drumul mare. (CAMIL
Şi-a dai dmmul cu dânsa, pe o aliă PETRESCU)
lu111e, unde ert1 un rlli ş i 1111 aff(/ceva. (ION
CREANGĂ) Nici asta nu s e ia din drum= Nu este ceva uşor
b) A se avânta. A depăşi o inhibiţie. A începe să de găsit, nu se gă'ieşte cu una cu două:
povestească: - Nu re ţJune În ţJOară, 1năi 01nule, Cil
Şi-a dt1r drt'1nul co1u1 D1'1nirrt1che ş -a Î111ţ1ărt1tul iadului; ci 1nlli bine ia -fi bănişorii şi
povesrir ba una, ba alia, până Târziu. (AL. ca111ă-fi de nevoi. ( ...] - Bun! zise Dănilă. Nici
VLAHlJfĂ) a.Ha nu se ie din drum. (ION CREANGĂ)
c) A izbucni (într-o avalanşă de vorbe, în ţipete,
în plâns etc.): Pe drum = Gata să vină, să sosea~că, să apară,
Ho 1 'Ţi-ai dai drumul la gură şi nu 1e să se na~că:
mai Of>reşri! (POP.) A.1e11/ra cu gândurile la cei şar>1e copii şi
al op111/ea pe drum. (CEZAR PETRESCU)
A-şi face (sau a- şi croi, a-şi găsi) nn drum
(nou în vi ată) = A dobândi o (nouă) situaţie Pe toate drumurile = Pretuti ndeni, peste tot:
materială sau socială, o (nouă) poziţie etc.: Oa111e1u'i ţJlllng /Je raite d11'1nurile )ri Sf"-"' şi
Îşi dădu seama acuma că drt1go.11ea co1nu11elor vecine care 1nerg, SfJUJJ că le-tai lullf rorul
tlcet1stt1 a lua t o Î11torsărură ţJlină de răsţJ t'11deri. şi llCu1ntui ră1na'I cu ochii Îit 1nărăcini. (MIOARA
Şi roc1nlli ct1nd el li ÎnceţJuf să-şi c roiască AN'TDN, LAUREN'j1U CONSTANTIN)
de-abia w1 ro.li î11 /11me' (LIVIU REBREANU) Mtufă di11 tWt1 găseşti pe lotlfe dnmwrile.
Să Înfinde111 11u1na şi lllfo1t1, să-i ajură1n
să-şifacă 1m drum. (CAMIL PETRESCU)

72
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
Pe-aici (sau pe-aci, pe ici) ti-e drumul ! =
Pleacă repede':
Şi /11c111d şi 1111cile, pe w ri le ochise el,
încălecă şi pe id (i-e drumul! (P. ISPIRESCU)
Cc111d re miri ce 1111-i venea la .wcoreală,
ie-fi, popa, desagii ş i roiagul şi pe id (i-e
drumul. (ION CREANGĂ)
DUBI
A pune (pe cineva) la dubit (Fam.) = A băga
(pe cineva) la înc hisoare:
C-1111 direcror de agie I Nu e lucru de
glwnir I Căci el ţ}()(Jfe-111r-o mc111ie I Să re puie la
du bir. 01 ASILE ALECSANDRI)
DUBLU, -Ă
A da o dublă = A cădea acelaşi număr de
puncte la ambele zaruri:
Dacă 11-arji dar o dublă, el arji pierdui
rx111ida.
A vedea dublu = a) A vedea două imagini ale
aceluiaşi obiect. A vedea tulbure:
- Voiesc să 1nă uir Îit m}1ii dtunirale t1tt1r
de muli până re voi vedea dublu, rrip/11... - A! îl
ÎllfreruţJ.fe voios /e111eia. Nu-fi 1nai ajung aşa acr"n
sunt?... V1t1i să 1nă vezi dublu, tritJlu... /111agi11t1fie
de .wlum orienral. (EUGEN LOVINESCU)
b) A fi beat:
Majorul bea pahar după (Xlhar de vin
roşu; w1iwl său ochi îl obliga să facă ceea ce
trebuie r1e11r111 a vedea dublu, aşa că 1111 trebuia
să piardă nicio î11ghifi111ră de vin. (BORIS
VIAN)
C uvânt (sau vorbă, afirmape etc.) cu dublu
s ens (sau înţeles) = Cuvânt (sau afirmaţie etc.)
c u două înţeles uri, echivocă:
Apoi îi tuiiram imţJOsibilirarea de t1
cu11ot1şre 11e otuneni ş i 11esigurt111ft1 11e care ne-o
inspiră iubirele 11oa.11re, deoarece orice gesr de-al
lor /]()(1Teavea dublu îi1fele.1. (ANTON HOL.BAN)
Srefufa e /Xllidă, blondă, cu ochii aliXIŞTri
şi of1ează ca Ofelia. Georgică e oacheş, î11covriga1
ca un .fe11111 de Întrebare şi vo1fJeşre toi În dublu
înfeles ca Ham/el. (ION MINULESCU)
73
DUCĂ
A fi sau a s e s imti pe ducă = a ) A fi gata de
plecare:
Pure111 s11u11e, din sorginte autorizară, că
ieri s-a pe1ret·111 la /XI/ar o scenă, care
caracrerizeaz.ă sirut1fiunea Întreagă ca i1n/'JOSibilă
de .wsfi11111. G11ve11111/ e 11e ducă. la edifia de seaiii
amămmre. (I. L. CARAGIALE)
b) A fi pe punctul de a se sfârşi:
ltmw e pe ducă.
c) (Pex.) A fi pe moarte :
Bti/XJ era pe ducă. (MIHAILSAOOVEANU)
A lăsa pe cineva în duca lui = A lăsa pe cineva
în voia lui:
- Lllsă-l 1nt1i bine În duca lui, interveni
colegul, şi ai să vezi că re /JO(i înfelege cu el.
A s e duce într-o ducă= A merge fără oprire:
Şi mă d1c vere·/lfr·o ducă... I De se /Xlre
că-s nălucă, I Dreprla rc1rg. 01ASILE ALF.CSANDRI)
DUCE
A duce (pe cineva) cu vorba (sau, arg. cu muia, cu
şupa) = A face cuiva promisiuni, amânând mereu
(sau muk) împlinirea lor, pencru a obţine ragaz. A
tărăgăna. A purta c u vorba:
Ades, cc111d îi î111t1/11eam pe.He tmi pe
1x1rrici/X1t1{ii ş11e1elor de la Capşa, 11e.rn/111a111 cu
o vorbă a lui Bonciu: „ De1est dusul cu 1nuia şi
fi<'fiw1ea şmecherească' ". 01LAICU BÂRNA)
Băiarul a dus-o Cil vodXI pe fară roară
iarna şi i-a ţJro1nis că se vor căsători, dar t1Ct'1n
s-a răzgt111dir.
A duce (pe cineva) paşii sau a-şi duce paşii
spre = A merge spre . . .:
D11cc111d11-111i rxişii .wlirari, I Pe s1i/1
1xlduret1 cc1ntăt0l1re, I Coroane-JJ veci neţJieritoare I
Simi înfnmzi,~urile mtiri. (AL MACEOONSKI)
A duce ceva (până) la capăt sau (rar) cap sau
(până) Ia (bun) sfârşit = A îndeplini (în bune
condiţii). A desăvârşi :
/01111( Vulpesw, 111i11isrrul C11/111rii, a
dedtirar sâmbără, la it1t111g11raret1 sălii Tearrului
de Opereră şi Musical „Ion Dacitm ", că acesr

ţJroiecr, dus rxînă la ct11Jiir „ Într-o {ară re111uniră,
mai degrabă, penim că, r>rea adesea, îşi lasă balră
interesele", Î11.fea1nnă, de faţJI, „ un d11'1n car e tibia
acum înce1>e ". (http://www.mediafax.ro/)
Mlli bine să 1111 Î11ce11i ceea ce 1111 /JO{i
duce la Imn sfârşii. (ARINA AVRAM)
A duce cu preşul (sau a duce cu ză hărelul, a
duce de nas)= A păcăli:
- Asta, Îi zisei, e dreţJf 1nul{u1nire că
re-am făcur să-fi vezi visul cu od1ii, mergând la
Arnoreni. - DuţJă ce 111-ai ţJurrar şase luni cu
zăhărelul. Şi dacă afi mers, de 1>a11ea cui a fo.11
ctîşrigul, a 1net1 ori li dr'1nneavot1stră?
(MATEJU I. CARAGIALE)
De ce Încerci să 1nă duci cu ţJreşul?
(ZAHARIA STANCU)
E dr e11r Însă şi alrcevtl: cui 1nă duce cu
pre,~11/
pufin îi />asă de ce mă las dus. (LIVIUS
CIOCÂRLIE)
A duce cn şoşoşo (sau a lua) cu şoşoşo
cineva) sau a umbla cu şoşoşo (Reg.) = A
linguşi, a amăgi (pe cineva):
Umblă pe lt?ngă mine cu şo,wşo; crede
că eu nu bag de seamă. (POP.)
A duce (sau a purta, a târî, a pne) de nas (pe
cineva). v. nas.
A duce dorul sau jindui (cuiva, a ceva sau de
ceva)= A-i fi dor de cineva sau ceva:
( .. . ] aici, la sărăcăciosul i.11 de rai,
vorba ceetl: „Fală got1lă, rrt1isră uşoară"; şezi
cu bt111ii În ţJu11gă şi duci dorul lt1 f0l1fe cele.
(ION CREANGĂ)
Eşti ce 1111 eşti: acesta e a1no111l I Pe
care e11-l 111ii.1e deşi-i duc dorul 1 (ŞT. O. IOSIF)
Şi pe când 111 re gândeai la mine, eu
t'1nbla1n zile Î11rregi ÎJJ cale lungă dus JJt'1nai de
dom/ rău şi de tunarul inimii mele. (IOAN
SLAVICI)
Ceri la văduvă bărlx11 şi ea îi duce
dom/. (ANTON PANN)
V asile JUNCAN
A duce grija sau, rar, vergile (cuiva sau a ceva)
= a) A fi îngrijorat să nu i se întâmple cui va
ceva rău:
Ea le-a srms părinfilor să nu-i mai ducă
grija, că şrie ce să facă.
b) A se interesa de cineva sau ceva:
- la las', 1noşule, nu-i duce grija; 1>1'11
ră111ăşag că are să-1ni aducă sălăţi Înrm~1nai ca
acesre, şi Î11că 1nulre, că şriu eu ce f>Ol1re el.
(ION CREANGĂ)
A duce poşta (sau ştafeta)= a ) A bârfi:
O şrit11n cu roţii că nt'1nai ea ducea
110şra şi ne-a dovedir şi azi.
b) A se ţine de intrigi:
Vecina lor simfet1 o adevărară plăcere
de t1 duce şrafera şi de t1 născoci fel de fel de
isrorii.
A duce (pe cineva) Ia groapă (sau la ultima
locuintli etc.)= A conduce la locLd de înmom1ân!lll'e:
(pe Am dus la 11/rima-i loc11i11fă r>e 1111 june...
plin de spemnfe şi de viirm·. (AL. MACEOONSKI)
Se mi,ic-în line f>a.wri, I Ducând la g 1rx1pă
Impui reginei dunărene. (MIHAI EMINESCU)
Mt1/111iret1 ei t1 fo.11 art?r de mare, înct?r
pesre ct11evt1 săprămt?ni o duse la groapă. (ION
GHICA)
A i (se) duce (cuiva) pomina (sau faima,
vestea ori pop. bubui) = A ajunge să fie
cunoscu c de toţi:
lară după ce se duse ve.11et1 în fa 1ii, mai
inuiţi voinici se vorbiră să 1neargă Î1n11reună la
1x1ndă şi să 1nt1nruiască {ara de un aşa lx1laur
înfricoşai. (P. IS PIRESCU)
În acelaşi filll/> se dusese ţ>rin Lipova
ve.11ea că o fară a fugir de la călugărite cu un
băiar. (IOAN SLAVICI)
A o duce (cu cineva) = A convieţui c u cineva.
A crăi într-un anumit fel:
Şi arunci, nu-i ră11u1ne det~t1r să 11re1indă
că nici Înai111e ro1nt1nii n-t1u dus-o bine. (ALEX
ŞTEFĂNESCU)
74
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Ctîr t111 rrăir pări11fii felii, Vlad a d"s-o
bine, fiindcă o aj„ra" părinfii. (CRISTEA
SANDU TIMOC)
A se duce (sau a merge, a pleca) în (sau la )
treaba (sau treburile) !ni (ei etc.) sau a se duce
în treabă-şi sau a-şi vedea de treaba !ni (a ei
etc.)= A se întoarce la ocupaţiile sale, a-şi
de lucml său, de interesele sale:
Cei rrei ca1na1t1zi se desţX111, să 1neargă
jiewre la Treaba /„i. (1. L. CARAGIALE)
Fe/Lr e1t1 t1cu1n artîr de devo1ar ct1uzei
Ori/iei, fJe w r e o î11felegea, înctîr, i11r„i11d
sirua{ia, ţJ/et~ ă fără să 1nu11nure, t1vtînd aerul că
se d"ce la rreb„rile /„i. (G. CĂLINESCU)
A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în ştirea
lui Dumnezeu, în plata Domnului) = A merge
unde vrea, unde poate, oriunde:
- Ac" lasă, că 111-ai .wpărar desr„/...
D"·Te c" D"11111eze"' (LIVIU REBREANU)
- N1unai cucoana asra de 11-ar 1nai sta
ţJe t1ic i că, 1111 ştiu, dcînsa ţJoarră rotire relele ...
Bar e1n de s-ar duce cu Du11111ezeu, să 11u ne 1nai
a111ărască! (IDEM)
Un ca11ira l cu1nsecade 11e11rr-un 0111 ccîr
de sărac; I Na-f-ii pe TO{i, pt111' la w111/, ş i d„-re
c" D"11111eze„. (ANTON PANN)
A se duce de pe capul cuiva (sau a pleca) de
pe capul cuiva= A lă~a în pace pe cineva:
D"cefi-vă de (Je w rml mieu,că mi-afi
scos peri albi' (ION CREANGĂ)
A se duce de râpă, (rar) a ajunge la malul
râpei. V. râpă.
A se duce drept (sau într-un s unet,
puşcă, întins) = A merge repede undeva:
Ttîrziu ş-a adus t11ni11re că nici
111"/fămir. I Deci alergă î111r-1m -""flei, i11i111a î11 el
sălrt111d, I Nwnaidectîr la viziml a aj„11s
11eţJrice1u?11d; (ANTON PANN)
Pw1efi 111tî11a TO{i cu'°'"' să dă111 bolova11"/
la o ţJllrte şi să 1nerge1n Într-un sufle! să ne scă1Xi1n
srăp<11111/ de la pieire. (P. ISPIRESCU)
V al11111tt! ol TT./eo
Băiefe/„/cel 111ai 111ic al S111a1t111dei,
care se niJnerise fJrin fJr eaj111a ct1r cit'1nii şi
văv1.fe bărllia, goni Îllfr-un sufle! fJtînă acasă
( .. .](LIVIU REBREANU)
Şi, Ct'1n rurunul it era fJe isţJrăvire, )ri-a lullf
1Jălăria şi .NI dus g/011/ la ctîrci„111ă.
(IDEM)
Trase ivărul uşii şi se du.fe IJuşcă la
vedea gard. (BARBU DELA VRANCEA)
A se duce după cineva (Pop.) = A se mărita:
Eu, Cosra11e, după el 1111 mă duc ... că-i
co/far şi lttîd. (EUSEBIU CAMILAR)
D"/Jă cio/Jă11el 111-oi duce, I Că g"rifa /„i
e du/u! (JARNiK-BÎRSEANU)
A se duce în (sau (înv.) a se deda pre) sihăstr ie
(Înv. şi reg.) =A se sihăstri:
Văzuse că el ro r nu e ni1nic de lu111ea
a.Ht1 oadJă şi d-aia se d"sese î11 siltă.Hrie. (P.
ISPIRESCU)
A se duce în lume = A pleca departe, fără să se
ştie unde:
Toară lt"nea şria că Miron s-a dus În
lt"ne; niJneni Însă nu şria unde s-a dus şi ce s-a
făcur. (IOAN SLAVICI)
A se duce în ţară = A se duce în lumea largă:
Eu 111ă duc 11uî11dmfă-11 fări, I Dar re rog
să 1111 por fi flori. (POP.)
A se duce în treaba !ni (sau în treabă-şi sau
într-ale sale) = A pleca, a-şi vedea de drum:
Cuco)rul o ia de jos cu bucurie, .fe duce
î11 Tr eaba /„i şi lasă ţJe boier î11 pace. (ION
CREANGĂ)
Se d"se jiewr e î111r-a le sale.
glonţ,
A se duce pe drum neînturnat = A muri, a
1111 i -a dispărea :
Unde-i boul /„i c1unit1Te, ""de-i v"/fJea
dip/0111ară?I S-au d"s TO{i, s-au d"s Cil roare pe
o cale 11e-m„mară. (MIHAI EMINESCU)
A se duce pe urlaţi (Reg.) = A fugi repede de
undeva (urlând); a se duce foa rte departe şi
pentru totdeauna:
75
 Vasile JUNCAN

( „. ] şi scăpând Cil mare grell de mtî inile la „ Genntmia din primăvara llli 1945 ".
10 1; hc1rşct1ir şi srt1lcir Ct'1n era, a lăsat şi bt111i şi (http ://jurnalul. rol)
ror şi s-a dlls pe llrlafi dllpă cei/a/fi. (ION
CREANGĂ) A-şi duce traiul = A trăi :
Du11111ezeu, du11ă ce a fl'tcur rotire
A se dus (de gânduri, de visar e) = A se
l ăsa t111i1nalele şi vielă file, a ortî11duir a11oi fiecăruit1
lăsa copleşit de gânduri, de visare: fellll de viată şi facili llnde să-şi ducă rrailll.
În fata m1mfilor noşrri SlljTeTlll se lasă (POP.)
dllS de visare: ca î111r-o elegie fără .eft?1şir.
(ALECU RUSSO) Ducă-s e pe pustii (sau, reg. în pietre, în
Ctîreodmă, .re lăsa dlls de gtîndllri; .re bolovani) (Mpl.; euf.) =Epilepsie:
OJ>rea locului şi ţ>rivea fir Într-un 1>u11cr Îlnagi11a1: Mi se pare, rrăifi, don că1Ji1t111, că s1iferă
(AURA CHRISTI) de „dll-Că-să rm rmsrii ", răspllnde w1 .1aldt11.
(ANTON BACALBAŞA)
A s e tot duce = A merge fiiră încetare: Zice c-a vi11decar pe Lina Todire.rei,
S-a TOT dllS cale de Trei zile. (I. POP- ct11"l?-o aduse 1nă-sa t1sră-ia111ă la sfinfia-ra să-i
RETEGANUL) cireşri de ducă-se-pe-pll.Hii... de era să moară de

Ivan Î11ce1>e ilir li ct1nra şi se rol duce fOI duţJă t1it1, C-ll t111uct1f- O şi 1nt1i rău
înai111e. (ION CREANGĂ) năbădăile ... (G. TOPÂRCEANU)
Se TOT dllC, se dllC merell, I Tre<' în
llmbră, pier în vale, I lară comlll plin de jale I Ducă-s e pe pustii! sau Ducă-se (duce-te-a i,
Sllnă dllke, .11mă gr ell. (MIHAI EMINESCU) duce-s-ar etc.) p e (sau la, în) pustii (sau pustiu,
pustia) ! (Pop.)= Nu vreau să mai şti u de el (de
A-l duce (pe cineva) capul sau mintea ori (rar) tine, de ei etc.) 1, ducă-se (duce-te-ai, duce-s-ar
mintea şi capul = A fi perspicace: etc.) dracului', lua-I-ar (lua-te-ar etc.) naiba':
( .. . ] iar la zi le mari, ca să le ricnească Dt1r 1nt1i gret1 e săr<lcia, duce-1ni-s-ar lt1
veselia, împă11eall bllcăfica de pâine Cil 01fa nii, pll.Hit1. (POP.)
cu văduvele şi cu a/fi nevoit1şi, cu1n t11>ucară din Smaranda se îtifllrie brusc: - Dllcă-se
părinti. Artîra-i ajllngea caplll, mtîra făceall şi ei pe pll.Hii de cucoană, fire-ar a dracullli 1 (LIVIU
ţJe vre111ea lor, Du1nnezeu să-i ie11e ş i să-i REBREANU)
odihnească, unde-or fi t1colo, că bună iniJnă 1nai - Sărăcie, sărăcie I Dllce-re-ai pe pllSTie, I
aveall1 (ION CREANGĂ) Sărăcie, ce-ai cu mine? (CRISTEA SANDU
Art1ra 111-a răit1r
ca11ul şi 1n-t1 dus 1ninrea, TIMOC)
lu111i11are Î1n11ărt1re, llft1ra tun /i'tcur. Mărit1-ra
}lldecă şi fă ce e Cil drepTlll. (P. ISPIRESCU) Du-te, de te plimbă! = Lasă-mă-n pace'
Pleacă':
A-l duce (pe cineva) cu gândul la. „ = A-l face Eu voi să trăiesc; d-aia 1n-a1n 1nărift1r;
pe cineva să se gândească la .. .: a1ni11reri 1nă ducea1n la călugărie.' ... Şi-n sfiîrş ir,
DefafJT, m-all dlls Cil gtîndlll lafapTlll că dacă-fi ţJ/ace, kir ltmllleo! de llnde nll, dll-r' re
ÎJJtt1lnirile dintre oa1ne11i ţJOt tivea rolul unui plimbă, şi să ne vedem când mi-oi vedea ceafa ...
amănwu biografic, a ceva ce schimbă viata fără oglinzi' (I. L. CARAGIALE)
fiecămit1 dinrre cei doi w r e se î111t1/nesc.
(AURORA LIICEANU) Du-te-ncolo! = Pleacă' Lasă-mă î n pace'
Jumali.Hlll Cri.Hitm Tlldor PopeSCll a Exprimă neîncrederea faţă de spusele c uiva:

tifi11na1, la Realiraret1 TV, că diSCllrSlll Dll-Te-ncolo 1 N-o să re mai creadă

preşedinrellli PDL, Emil Boc, îl dllce Cil gt?ndlll 11i1nen i.I

76
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Du-te-vi no = Forfotă. Mişcare continuă (şi

intensă) încoace şi încolo: S la b de duh = Greoi la minte. (Nob.) Lipsit de
Deasupra celor fXlfm rem.le largi e w1 personali tate:
neîllfrempr du-re-vino de vagme1e. (GEO BOGZA) Ln bună ziua ţ>refecrului 1111 răSfJt'11Seră
Te-aş fi reman'af chiar dacă nu ai fi dectîr ctî(iva, mai slabi de duh. (PETRU
ur111ărir ŞllfJtes11rezet~e 1ni11ure ţJrin 1noJJ0t.~/u DUMITRJU)
fumicile aflare în du-re vino pe dudul m eu
preferai. (CRISTINA FRÂNCU) DULAP
A învârti dula p (sau dul apuri) sau a întoarce
DUDĂU chi chiţe şi dula puri (Reg.) = A înşela:
Cât h ăul şi dud ăul (Pop.)= Niciodată: Ci să şrii să-11rorci dult1fJuri, I Să rt1bzi
Aşa fi se wde, proclerule 1... Vadra nu fi-o mulre, să-nghi(i hapuri, I Să despici şi fin1-11
mai Trimir awsă, rx1-nă-i hăul! ... (DUMITRU două I Şi să sco(i din piarră lar){e, I Iar nu să-mi

ALMAŞ) SfJui bas111e 11ouă, I Şi că rrei şi rrei fac şa1Jre.

(COSTACHE BĂLĂCESCU)
DUH Văzând dar ovreiul, .Htînd se .wcori I Cu
A-şi da duhul = A muri: înşelăciune dulafJ a -nvt111i. (ANTON PANN)

Şi
poare că din acea.Hă pricină,
bolnăvindu-se greu, ş i-a dar duhul, 1ocmt1i când A juca (sau a-i trage) cuiva un dula p ori a lua
ajwuese îngrijiror la biserica Nicori(a din pe cineva în dula p (Reg.) = A amăgi:
Tărăraşi. (ION CREANGĂ) El îmi spuse, pe picior lt111gă 1m dud
Du1Jii un chin de ju1nărare ceas, În ft1vorir al 1neu, ce-l găurise111 de 1nai 11ai11re şi
sfârş ii, îşi
deie duhul în mtînile călăilor săi. (C. fJri11 car e fJerrecu.fe1n o fun ie cu 1nar e 1neşreşug
NEGRUZZl) ca să Învăf să săr fJe funie ca co1nedianfii ce
văzu.1e111 că j11Ct111 la dulap la Cişmigiu. (1.
C u duh (sau plin d e duh) = Cu spirit, fin, HELIADE RĂDULESCU)
inteligent, subtil, spiritual:
Acel sec, în judecaw-i, e cu duh şi e DULCE,-1
f rw11os. (MIHAI EMINESCU) A face (cuiva) ochi dulci = A privi (pe cineva)
/tlca băierul, vezi-I, îi f rw110.1... cu duh. cu dragoste; a c urca:
(VASILE ALECSANDRI) Minodora 1x1rcă uirase sărurarea cu
Fieşcine cunoaşte ce ct1ţ> rcînărul are; I (Jricina. Ba, în cele di11 urmă, pri11se a face ochi
Dar, 11enrr u că dă bine din 1ntîi11i şi din ţ>it~ioare dulci locorenenrului, şrii, cum fac femeile când
I Şi frtînreşre la vorbe fără să .le gândească, I vor să scoară pe bărbar din min(i. (LIVIU
A1n văzut 11111/ră lu111e cu duh să -l socorea.k~ă. REBREANU)
(GR. ALEXANDRESCU) (.. . ] a doua zi după înmomu1nrarea
11e11or ocirei /ere Î11chitJui şi SfJuse srărx1nei .fl1le o
Cu doimi blândepi (sau blândeţelor). v. blândeţe. fJOveste Înrreagă desrJr e o iubire 11e11orociră a
A11icăi fJe11r111 un grt11naric, care Înrr-tldevărfăcu.fe
Sărac cu duhul = Pro st, naiv, simplu: ochi dulci fmmoasei (igance dar, cu pufină vreme
D. Sihletmu a vorbii de ,,învechimea Î11a1i11e de 11untă,/use.fe dar tifară din JJric1i1a unor
veche " şi de anricirarea antică, de cei .f.ă1t1c i cu fapre neci11.11ire. (RADU ROSETTI)
duhul a l căram e.He împără(ia Cemlui, de doine
şi de Ileana „Co.'ilînzeana, în, „cosite floarea-i A fi sătul d e dulce = A se sămra de bine:
ccînră", nelă.~1nd 1>e audiroriu ÎJJ Îndoit1lă asu1>rt1 Cel sărul de dulce vrea şi t1111a r
1Jăsărelelor ct1ri cc1nră 1nereu În colivit1 strt1111ră li ctîreodară. (POP.)
propiului c1t111iu. (MIHAI EMINESCU) - Mi .le pare mie .rnu eşri sărul de dulce?
77
 V asile JUNCAN

11uîi11e-11 Focşani, ce-a1n avut şi ce-tun ţJierdur.1

A spune cuiva de dulce = A spune (cuiva) (1. L. CARAGIALE)
lucruri dezagreabile, a reproşa (cuiva ceva), a
certa pe cineva: A fi omul lui Dumnezeu = A fi om bun. A fi
- Vezi să 1111-fi spw1ă ea ceva de dulce, sl ujitor al lui Dumnezeu:
zise băit1rul. Ar1111ci a zis femeia cărre Ilie: „Acum
cunosc şi eu că fu eşti 01nul lui Du11111ezeu şi cu
DULUŢĂ tldevă1t1r cuvtînrul lui Du1nnezeu esre În gurll
A s e duce duluţă sau a fugi duluţă = A alerga ra 1 " (BIBLIA)
foarte repede:
Dară /urmi, să re fii, p<1deo1 /1111gi pasul A fi pâinea lui Dumnezeu = A fi foarte bun:
luţJeşre, se duse, duluţă, de 11u 1nai dere cu 1ntîna - Mt1i ştii? Bine-tlr fi, 1năi Chirică,
de dtî11s11/. (P. ISPIRESCU) dac-ar fi roare cu la1){e ctîre le spui. Dar ru w rar
- Mă 1 da· spri11re11 şi spri11făroi copil că ai dar pesre w1 .Hăpt111 w p<1i11ea cea b1111ă;
mai ai, dr epr să-fi spw1 1 Ct111d apr oape-aproape (ION CREANGĂ)
să fJUJJ 1ntîna ţJe dtînsul, i-t11n ţJierdur ur1nt1, şi să - Lasă că ne-li dtlf şi ne-a 01ne11ir,
re duci, d11/11fă 1 (ION CREANGĂ) Duu111ezeu să-i dea sănărare.' sări bărrtîna. Că -i
BARZĂ (spăriet): Vai de mi11e1. .. el bună şi i11i1not1să ca /N.1inea lui Duu111ezeu.
Îi.' ... Stă/Jtî11u-1neu.' ... Mă duc să dt1u de ştire lui (LIVIU REBREANU)
c11co1111 Agachi. (Fuge până la uşa din dreapta.)
Nu-i aci... e î11 aialalră /X1rre... să re duci, A fi uita t de Dumnezeu = a ) A fi foarte bătrân:
d11/11fă. 01ASILE ALECSANDRI) Qî11d, o dată văz Înaintea 1nea un 1noş,
fleoş de bătrtîn, uirar de 1noarre şi de Duu111ezeu.

A s e tine duluţă = A se face nevăzut: (P. ISPIRESCU)

Dară /11p11/, să re fii, p<1deo1 /1111gi fX1S11/
lupeşre, se duse, d11/11fă, de 1111 mai dere cu mt111a
de dtî11s11/. (P. ISPIRESCU)
DUMNEZEU
A (se) ruga pe (sau de) toţi Dumnezeii = A se
ruga cu insistenţă, a implora:
b) A fi lipsi t de noroc:
Socrar ce află raiul, Columb şi Gali/eu, I
Cesar şi Bună1x111e avur-t11nară vit1fă, I Ca cel
wre cerşaşre şi viforul îi1gheafă, I Ca sclavul care
geme, 1iirar de D11m11eze111(CEZAR BOLLIAC)
SÂNZIANA: M-am furişar di11 fX11ar, ca
să 1nerg la 1nalul 1nării... JJeJJorm.~ita de 1nine.'

Ar1111ci Hara/J-A/b î11cepe a-i sp1111e roare
cu de-a111ănunrul şi o rot1gă de roti dr'1nnezeii ca
să-i dea ajuror. (ION CREANGĂ)
Şi re mai rog de rofi dumnezeii să-mi
Î111ţJrt'1nufi 1nt1ct1r o dară ct1rul cu boii, s-aduc
11işre
lemne di11 pădure la 11evasră şi la copii ( .. ]
(IDEM)
A da cu barda (sau cu piatra e tc.) în
Dwnnezeu = A fi nesocotit; a nu se teme de
nimic, a nu ţi ne seama de nimic:
Ar fi dar, la o adică, şi cu barda î11
D11m11eze11. (TUDOR ARGHEZI)
LEONIDA: Ăi mai prima, dom1111/e,
llleşi 11e s11rtîncet111ă, ct1re 1nai de care, dă cu
ţJuşca-11 Du1nnezeu; volintiri, 1nă rog: tizi aici,
n-a1n zărir nit~i o cort1bie.' ... nit~i un ajutor nu-1ni
vine.' Sunr uirt1ră şi de Duu1nezeu şi de ot11ne11i.' ...
11w11Gi păsărica t1.Ha mă mai mt111gt1ie. 01 ASILE
ALECSANDRI)
c) A fi foarte îndepărtat de lumea civilizată:
O î111reagă lume de rai11ă si11g11rarecă
1Jărăsiră şi uirt1tă
de D1'1n11ezeu, trezi11d În 1ninre
icoana fJustiilor ce Încunjură Marea Moo11ă.
(REGINA MARIA a ROMÂNIEI)
A lăsa (pe cineva) în pla ta (sau în ştirea) lui
Dumnezeu = A lă<a pe cineva în pace. A lă<a pe
cineva să facă ce vrea:
- Esre că voi căsct1fi gura pe ro(l(e
dealurile şi pe 111i11e mă /ă.rnfi î11 plara lui

78
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
D1'1nnezeu, osreniră, flă11uîndă, fără
ct1 niJne
să-mi poarre de g1jă. (NICOLAE GANE)
Mirropofirul Teoc1is1 lăsă în pft11t1 lui
D1'1nnezeu 11e ţ>rie1e11ul fără noroc, şi, lutînd cu
el mirul sftînr ce se rum a pe creşre111/ Domnilor,
după cum odinioară pmorrxul St111111if făcuse
prin ungere cu mir din St111/, w1 rege al Iudeii, el
ieşi ţJănă lt1 Sire1iu În11ai11ret1 lui Ştefan.
(NICOLAE IORGA)
Şi, dacă îl luă, văzu căî111r-î11.wf era o
scriS()(1t1', o ce1i şi tifTă că copilul de ft1fă e.He
fepădar de o fară mare de împămr, Ct11-e
alunecase şi ea În valurile lu111ei şi,
f rica părinfilor, lepădă copilul, îl 1mse în seu-iaş
şi-i dasedrw1111/ pe gârlă, /ăstîndu-1 în şri1-et1 lui
Dumnezeu. (P. ISPIRESCU)
A nu avea (a li fără niciun) Dumnezeu = A nu
fi bun de nimic. (O. oameni) A fi fără căpătâi.
(O. vorbe, lacrimi etc.) Fără niciun sens:
Ce, zice, v-t1fi t111i11t1r de
ble.11emt1fifor? Til'ăfoşi mai .wnrefi, n-avefi
Dumnezeu în voi ( .. .](A. MATEEVICI)
Fără familie, fără wsă, fără niciun
D1'1nnezeu, Leonid e 1t1 01nul cliţ>ei ţ>reze111e.
(ŞERBAN MĂRGINEANU)
A porni (a merge etc.) cu Dumnezeu = A
călători liniştit. Urare de noroc :
- Dt1 1 riispw1.1e Co.Htm, pricepând ce şi
cum tir Trebui să fie. Hai, frare Pe1re, să ne
srcî1nţJă1ii1n o dt1ră se1ea şi llfJOÎ să ţJ0111i1n cu
D1'1nnezeu. Noi vo1n 1nerge În u11na raşi re vo1n
1Jăzi de newz şi t>rimejdie. (IOAN SLAVICI)
- AţJOi 1nergi cu Du1nnezeu, Îi zise
Î1nţJărt1rul, dot1ră vei avea 1nai 111ulr noroc dect1r
f rt1fii răi. (IDEM)
A se uita la cin eva ca la Dumnezeu = A iubi pe
cineva foarte tare:
Pe coridor, 111aiorul OJJe1t1ror, care
trăsese cu urechea, se uira acu111 la regizor ca la
D1111111eze11. (CONSTANTIN BANU)
A(-i) pune (cuiva) Dumnezeu mâ na în cap = A
avea noroc pe neaşteptate :
V al11111tt! ol TT./eo
Ptm((lzi, de când l-a făcui mă-sa nu s-a
văzur cu t11t1fit1 bani. Dar n-t11-e t1 face; fiewre
cu norocul lui şi a l dw11i((l/e e ma i gmu1v decâr
roare, f(i ţJune Dt'111nezeu 111t1na În caţJ.
(MATEIU I. CARAGIALE)
Nevesrelor de vame,ţ Ctl şi celor de pOJJă,
le-a rms Dumnezeu mâna în wp. Dacă spală o
singură ft1rfiu-ie 11111rdt11ii, le Ctld mt?i11ife. (DAN
LUNGU)
Ce Dumnezeu! = Exclamaţie prin care se
exprimă nemulţumirea:
care, de - Nu şriu, ţJărerea 111-a t1111ăgir, ori t1111
t1uzir 111ai 111ulre glasuri? Dar ce Dt'111nezeu?.'
Pt1rc-t111 i11Trt11 î111Jă11uî11T... (ION CREANGĂ)
- Eu văz ochii rarii, zise Irina . Eu văz
11u1nele rarii... Ce Du111nezeu.1 N1'111ai una?...
(BARBU DELA VRANCEA)
Cu Dumnezeu îna inte! = Urare de succes:
1nine, /;}uîndt1 va fi t1 not1.Htii. lt1 lupră. Cu
D1111111eze11 înai111e! (ION ANTONESCU)
Iară, el nu e i1JOt.~rir: recunoaşre. Da, s-a
Înft1111ţJlar. Cu D1'11111eze11, Înainre. Tor Înainre.
(IOAN GROŞAN)
Cum (sau ce) dă (sau vrea, aduce, lasă etc.)
Dumnezeu ! = Exclamaţie rostită atunci când o
acţiune viitoare este lăsată să se întâmple c um
este sortită să fie:
Şi re mai rog de rofi dumnezeii să-mi
Î111ţJr1'111u{i
111acar o dară carul cu boii, s-aduc
nişre le11111e din ţJiidure la nevasră şi la coţJii, că
n-t1u sct1nreie de Jm~ În varră, săr111anii.' ş -t1ţJOi,
ce-a da D1'111nezeu.' cred că nu re-oi 111ai su1Jăra.
(ION CREANGĂ)
TÂNDALĂ: Păwfă... apucă 111 în d1-et1pra
şi eu În srânga... det«.~u111 ce-o vrea Du111nezeu cu
noi. PĂCALĂ: Poare să pierim... Tândală, să ne
Î111}Jră{işă111, fJe11r111 Înrtîia şi ulr1i11a oară... Să ne
ierrăm ... (VASllE ALECSANDRI)
- C1"11 D1'11111eze11? Aşa să fie oare? Ei.'
vezi, ac1"11nu111ă 111ai 111ir de cele ce-111i SfJunea
şi bărbaru-meu, când am venir din pit1fă. (P.
ISPIRESCU)
79

Dwnnezeu cu mila! = Exclamaţie rostită când o
acţiune viitoare e considerată ca nesigură sau
supusă eşecului:
Aşa e 01nul... un ci0t.Y111, Încă unul
rreilea, plină ajungi la ri11icltea... d-11colo-11colo...
torni Într-o
Du11111ezeu cu 1nilt1... ro111i, t>lltT.~ă
pâmaie... (BARBU DELA VRANCEA)
Dwm1ezeu cu mila1 Ce-o fi o fi. E f<X111e
1narct1r de zvonul cu reduceret1 de 1>ersonal.
(MIRCEA DANELIUC)
Vlăduf îi r1t11wni.1e Soră-sii că bărnî11ii
1111 vor să 1nai t1udă de ea, iar de-actun,
Du11111eze11 cu 1nila. Du11111ezeu şrie cu1n o să se
descurce cu un co1>il de OfJf t111i şi cu unul de
ft?fă, w r e o fine legară de 111t?i11i şi de pici<Xire
(... ) (RADU ALDULESCU)
Dumnezeu să ierte! (pe cineva) = Exclamaţie
rostită de vorbitor când cineva păcămieşte:
Să-i ierte Du11111ezeu r1e11rru cc1ră 1nuncă
de robi t111 1nu11ci1, 1>e11rru ce trai de dobitoace
nenorocire t111dus,11e11rru ct1ră Înşelare au suferit,
11e11r111 ct1ră jignire t111 durt1r, să-i ie11e ţJenrru
vit1ft1 lor de .1u[eri11fe. (NICOLAE IORGA)
Dumnezeu să mă ierte! = Exclamaţie prin care
vorbitorul doreşte să fie iertat pentru cele ce face
sau spune:
Dt'1nnezeu să 1nă ierte, 1noş Ioane, dar
du11111eaw, cum văd, eşri wm gr eu de CtlfJ. (ION
CREANGĂ)
PAPURĂ: Dumnezeu s-o ierre... însă,
pe vremea ei, fe1ele se 111ărift111 după placul
pări11filor. SÂNZIANA: S-au scltimbar lucrurile
de-aruncell, rărucă. Asrăzi sunre111 libere şi
i11depe11de11re. 01 ASILE ALECSANDRI)
Dumnezeu să-I ierte! = Formulă folosită la moartea
cuiva sau când se \'Orbeşte de cineva decedat
Iar llsrăzi ţJerret~e În linişte ltîngă
111ănăstirii, Du111neze11 să-l ierre şi să-l od1J1nellscă
î111ru îinpărăfia cerească' (ION CREANGĂ)
l erre-1 Dw1111eze11 pe dascălul Pi11rilie 1
Era ct111răref ve.Hir. (IOAN SLAYICI)
- Pllre că venise 111t1111ll, Du111nezeu s-o
ie11e, fli noi şi s-t1 llşeu1r ţ>e lllviţă, duţ>ă 111llsă,
În /11,nre. Erll Î111/Jrăct1tă În haine lllbe. Eu Încă
Vasile JUNCAN
111-l1111111irar şi 11111 Îlltrebar-o de ce se Î111brllcă ÎJJ
alb, dumneaei, muiere bărrtî11ă. (PAVEL DAN)
ş-al Dumnezeu ştie! = Exclamaţie rostită când nu se
ştie reva:
Du111nezeu ştie ct1t li ră111lls el llcolo,
până .1-t1 devnericir din amefeala ce-i veni
căzând. (P. ISPIRESCU)
Apoi, după w1 ră.Himp, adăugă, lungind
vo1fJe/e: Mlli ştie-ne Dt'111neze11.' Ctîte 11-a111
Încercllt de şase să1>ră111tîni, de ctînd zllce şi se
j){1re Ctl şaqule! Să ferea.1<.'ă Dumnezeu,
Vllsilie, de llŞa chinuri şi ţ>e cei Cllre 0111oară fli
drwnuri. (PAVEL DAN)
Dwnnezeule! = Exclama~e de uimire, de sinimă
sau de eno.12ia<m:
Desigur, nu erll vorbll să fllci o sură sau
două de ki/0111e1ri cu /Jiciorul dar, Doa111ne-
Du111nezeule, Cllre-s Îndrăv1elile şi visurile şi
ţ>resuţJunerile şi SfJeranţele Cllre să nu
Înca1Jă-ntr-t'1l ct1ţJ de coţ>il născut fli o 111llrgine
de Bărăgan! (PANAIT ISTRATI)
Du111nezeule, D1'111nezeule, D1'111nezeule.'
Dumnezeule, Du11111eze11/e, de ce Î(i bt1fi joc de
noi.' Du111nezeule, de ce 11u Îfi este 111ilă de noi?.'
(ŞTEFAN DUMITRESCU)
Ferit-a (sau să te fer ească) Dumnezeu = A se
feri de o nenoroci re:
Unii zic aşa, că femeia-i .rnc fără fimd.
Ce-a mai fi şi asw? A/fii, că să re ferească
Du111nezeu de fe111eill leneşă, 111tîrşt1vă şi
risiţ>ir0l1re; li/fii lllre năstruşnicii, Înct1t 11u ştii ce
să cr ezi şi ce să 1111 cr ezi ? (ION CREANGĂ)
Dot1111ne fereşte, sunr creştin şi 111-llr
lx1te D1'11111eze11. Dllr 111ărrurisesc cu 11uî 11ll ţ>e
cruce: să te ferellscă Du111nezeu să lli nevoie de
făra11, că făra11ul ar1mci re .Hn111ge de gâr, când
zidurile re doare mai wre! (LIVIU REBREANU)
Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu
= La voia întâmplării:
- Drllgll rllrei, illCll ce-111i ror Sţ>une
111ă-rll de rine: că 11-0 llSculfi, că eşti rell de gură
şi Înnărăviră şi că nu este de chiţ> să 111ai stt1i fli
80
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
ct1sa 1net1; de-tlceea du-re şi ru Î11corr o re-li
îndreprt1 Dumnezeu ( .. . ] (ION CREANGĂ)
Am plesnii-o cu sfârcul biciului, şi i-am
SţJus aşa: Du-re unde re-a Îndr e11ra D1un11ezeu.
(MIHAIL SADOVEANU)
Până (când ajungi) la Dumnezeu, te mănâncă
sfinţii = Până să ajungi la cel mare, trebuie să-i
înfrunţi pe slujbaşii cei mici, care îţi pun piedici:
Ptînă lt1 Du11111ezeu, re 1nă11tîncă .efi11{ii,
a.11t1-i de când lumea. (CEZAR PETRESCU)
Şrii cum e lumea... Cum? E .Hn1mbă, e
mafie şi până la Dumnezeu re mănt?ncă sfinfii. Pe
urmă e şi voiadesrinului. (GRIO MODORCEA)
Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe
Dumnezeu de (un) picior = Se spune despre
cineva care are o bucurie sau o realizare neaştepm!ă:
Nu esre /u111ie şi cernet1lă Cll să se scrie
bucuria ce avu călugărul. Socorea că t1 apucar
11e D1'1n11ezeu de un ţJicior şi se Îngtî1nft1; C(/ci
socorea că 1>rocopseala lui l-a făcur să
dobândească w1 asemenea hai: (P. ISPIRESCU)
- Moş Nicltifor, oare n-om păfi ceva în
noar>1ea a.Ila? Ce-a ziu [fie ? - [fie ? Lui /fie i
s-a /Jărea c-a J>rins ţJe Du11111ezeu de-un ţ>icior,
ct?nd re-a vedea acasă. Da· ce crezi d-ra, că /fie
şrie ce-i pe lume ? (ION CREANGĂ)
Pentru (numele lui) Dumnezeu! = Exclamaţie
prin care se imploră. Exclamaţie prin care se
exprimă deznădejdea. Exclamaţie prin care se
exprimă dezaprobarea faţă de ceva:
- Penim D11nnezeu 1 Ce faci' srrigă
spărie1ă duduca Ba/aşa. Numai să/baricii mă1uî11L'ă
aşa. Luafi din /ădifa asra cu(ire, furcufifi, .ro/nife şi
10 1 ce vă Trebuie. (NICOLAE GANE)
- Ei, unde să re vtîr 1>e du11111eart1 cu
rx11acele (veche monedă turcea~că) dwnirale?
Unde? Pentru 11u1nele lui D1'1nnezeu, unde?...
(EM. GÎRLEANU)
- Încetează, r1enrru 11u1nele lui Dtunnezeu,
căci mă curremw: (NICOLAE FILIMON)
Prin (sau din sau cu) mila lui Dumnezeu =
Fomrnlă rostită când se doreşte reali zarea unei
acţiuni grele care ar putea fi sortită eşecului:
81
Şi î111r-ace.11 fel se va învrednici de
1ntî11ruiret1 sufletului său, cu 1nilt1 lui D1unnezeu,
cu roară Î11credi11{t1ret1, fără 11ici o Îndoit1lă.
(SFÂNTULPAISIE)
Este evide11r că ţJri111nilt1 lui Du1nnezeu
suj7erul lui asculră rome cererile pe care i le
adresăm. (TEOCT!ST CAIA)
Să dea Dumnezeu, să ajute Dumne:ieu = Formulă
de urare. Exclama~e prin care mrbitoml invocă
divinitatea în speranţa de a avea succes:
- Pricepui, cucoane, câr se poare de
bine, răs1Ju1t.feră 1nt1i to{i. Du11111ezeu să vă t1jure
la cele bune! (ION CREANGĂ)
Cu căciula-n mlb1ă, rara apucă hă/urile de
frtînghie şi-şi făcu se11111ul crucii: - Dot11nne-t1jură.'
-Să v-ajure Dumnezeu' (PANAIT ISTRATI)
Femeia, lumiJU1ndu-le din prag cu
feli11t111,1, t1dăugă şi et1, cu 1n1i1ret1 ei cet1 ţJ1oostă:
- Aşt1, t1şt1, grăbi{i-vă, să 1111 vi .fe ÎllflÎ1nţJ/e cevt1...
Dumnezeu să v-ajure 1... (LMU REBREANU)
Unde (sau pe ce) pune (el) mâna, pune şi
Dumnezeu mila = Proverb rostit la adresa unei
persoane căreia îi merg toate din plin:
Vezi, că e rt11neşter bu1t şi di/)(lci. U11de
ţJunet1 ţJunet1 şi Du11111ezeu 1nilt1. leşet1
el 1ntî11t1
lucrul gt111ă din 1ntînile lui şi curt1f Cll
mărgărirarul. (P. ISPIRESCU)
De harnică, ht1rnică, n-t1re cu1n 1nt1i fi.I
U1tde ţJune 1ntînt1, D1un11ezeu cu 1nilt1.' St1re din
w11ful .Hogului şi cade ca '"' fulg. (BARBU
DELA VRANCEA)
Ce-ar fi Trebuii să fie Glaneraşu, a fosr
fedorul. Era iure şi hamic, ca mă-sa. Unde
ţJunet1 el 1ntîna, ţJu11et1 şi Du1nnezeu 1nilt1. Iar
pămt1nrul îi era drag ca ochii din cap. (LIVIU
REBREANU)
DUNĂRE
A căra apă-n dunăre (Reg.) = A întreprinde o
acţiune inut ilă:
Ceea ce făcea el e ca ,~i cum ar căra
t1ţJii-n Dunăre.
A creşte dunăre (Pop.; d. ape) = A creşte peste
mă<c1ră de înalt:
 V asile JUNCAN

Când .1-a ropir zărx1da, n1ul cre.1u1 d1111ăre. DUNGĂ

A deschide ochii în patru dungi (Pfm.) = A
A fi dunăre de mâ nios sau a fi mâ nios dună re face ochii mari:
(Reg.) = A fi foarte supărat: Ctînd a văzut-o că inrră Îll casă aşa
- Dt1r şrii că 1n-ai tirs, ht1ldeule?.I zise repede, băiarul a deschis ochii-11 pairu dungi şi
pări111ele Duhu, lucî11du -şi rălpăşiftl, Dunăre de nu-i venea să creadă.
11u?11io.1. (ION CREANGĂ)
Şriret1 t1 auzir-o Nicolae, frarele A fi într-o dungă (Pfm.) =A fi c u toane. A nu fi
Învăfărorului, de lt1 Pe1re li S111art111dei cu ct11-e în toate minţile:
.1-a î111t1/11i1 îllfâmplăror (Je u/ifă. Flăcăul .1-a ACTORUL: Aaaa! Fi/11111/eful? Dar noi
făcur Dunăre de mânie. (LIVIU REBREANU) am spus-o 11111nai aşa... îllfr-o doară. HANSEL:
(Actorului) Do1n11ule, noi 11u sunre1n Îllfr-o
A se face (sau a fi) dnnăre (Reg.; d. apă)= a) A d1111gă 1 (SÎNZIANA POPESCU)
creşte foa rte mult: Sunr 1i1rr-o dungă, care 1nuncă? I Lu111ea-i
Când era mai să ajungă ia r pe fugari, rt?mpă, I Realirarea azi, e semiprerx11t11ă, 1u1 cmdă.
fecioml an111că năframa jo.1 şi .re făcu din ea o (http://www.versuri.ro/)
t111ă 1nt1re, o Dunăre.I dt1r 11u, 1nt1i era 1nt1i lt1ră.I - E,Hi înrr-o dungă? Cum pofi .1p1111e aşt1
dar JJu 1nai ert1-11/oiară.I rurbure şi s11u1negot1să.I ceva unui bărlx1r Îll floarea vt1rstei? - Eşti u11
(1. POP-RETEGANUL) rarar. E rimpul să mori (ANDREI CODRESCU)
b) (O. oameni) A se s upăra foarte tare:
la acea.Hă privi re, bărlx11ul se face A trage clopotul într-o dungă = A trage clopotul
Dunăre, Îşi .îlnulge rrei ţ>eri din 1nustafa ce-i izbind limba de o singură parte a lui (pencru a
ră1nt1nea, se re11ede, lunet~ă şi se a1t1ră ca o anunţa un deces, pencru a da alamiaerc.):

ft111ra.1mă î111re femeia lui şi domnul D. (VASILE Unii alergară la biserică să rragă
ALECSANDRI) cloporele î111r-o dungă, a/fii cereau în ror chipul
să .11â11gă focul, dar 1111 era chip, că din /Jllfru
A se face dunăre (turbat ă) = A se mânia foarte locuri luase ca.fli deodară foc şi acoperişul era
tare: de paie vechi, iar părefii de bârne 11u?11care de
Sai, române, pe omor, I Fă-re fulger cari, şi ardeau ru1n1ind. (I. POP-RETEGANUL)
răzbiro1; I Fă-re Dunăre rurbară, I Fă-re .1oa11ă Curând se auzi bărâ11d la bi.rerică
11e-mrJăet11ă, I Căci fJOlopul iară-I vine I Şi-i cloţJOtul de ţ>rÎlnejdie, rar, nu1nai Î11tr-o du11gă.
amar, amarde rine! (VASILE ALECSANDRI) (MIHAIL SADOVEANU)
U11ă-JJ
vaiei urieşii.I... A11u111doi, cu11ri1JŞi De a.remenea, exi.11ă mai mulre feluri de
deodară I f11 w?rrej de 11eb111ie, .re fac Dunăre t1 rrage cloporele: „lt1 noi se sp1111e când se
1udJJ11ă ( .. .](IDEM) rrage „ÎJJfr-o ureche", adică, „Îll dungă", sau
pe î11fele.111/ 111111ro1; limlx1 clopo111/11i 1111 aringe
Dunăre de apă= Cantitate mare de apă: a1nt111două 1nargi11ile, ci doar una, t1tunci e
Râul se umfla.re din cauza ploilor şi .re .remnal de ruriwl, când e.11e foc în .wr''.
făw.1e d1111ăre de arJă. (http://www.gazetademaramures.ro/)

Dunăre de mâ nios sau mâ nios dunăre = Supărat Pe o dungă şi pe alta (sau pe dungă şi pe la t)
foc, foarte supărat: (Pfm.) =a) Pe o parce şi pe alta:
Dar ştii că 111-ai tirs... zise 1Jiirinrele A,wdară cei doi mai ri11eri .re p1111 pe o
Duhu, lucîndu-şi răl1Jiişi{t1, dunăre de 1nt111ios. dungă, 1"t1r cel 1nai 1nare Îşi u1nţ>le ţ>uşca şi 1nerge
(ION CREANGĂ) lângă dn1n să păzească. (I. POP-RETEGANUL)

82
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Când era singur, se punea pe-o dungă şi

ascufftl 1111u-11111rul depărftlf al păduri/oi: (ION Dacă (sau când) ar li după mine = Dacă ar
AGÎRBICEANU) depinde de mine:
b) Pe toate părţile: Îi răspw1d că dacă ar fi după mine, aş
O să Înor ţJe burră o zi, două, u11 an, lăsa rret~ere liberă rururor celor cari vor să freacă
1x1nă obose.'il' bine, apoi pe S/XIfe, apoi î111r-o dincolo, ba chia1; u1101t1, ca do11111işoara Row
dungă. (MARIN SORESCU) Mendel, le-aş rmne îndară la dispozifie chiar
mijloace de 11t111sp011. (GIB I. MIHĂESCU)
DUP - Pe când horărăşri ziua plecării ? - Când
A se juca în dupi (Pop.; d. copii) = A se j uca c u arfi după mine, şi mâine. (P. ISPIRESCU)
mai multe despicături scurte şi subţiri de
şindrilă, aruncându-le în sus şi prinzându-le pe După cmn s e întâmplă = Ca de obicei:
dosul palmei în şanţurile dintre degete: ( .. .) /Jend11/11/fo1111t11 de cenrml de greurare
(Copiii] .le mai gioadt şi în dup4 în {lllt', Cil va r eaduce arXIrtuu/ la nomwl, împiedil'tîndu-1 de a
mit1gea .1t111 C11 ;J11eii. 01ASil.E AlECSANDRI) .le angaja fJe w1 an' de fXImbolă, care duce la
cara.Hrofă, după wm .1e îi11t1111ţJ/ă cu roare celelalre
DUPĂ arxirme. (AUREL VLAICU)
A d a (o fată) după cineva (Pop.) = A mărita o
fată cu cineva: După dumneavoastră! (Formulă elipt ică de
Împărarul ( .. .] t1 făwr sft lf şi a găsir cu politeţe)= În urma dumneavoa~tră:
cale să dea fart1 după fedorul moşneagului. După dwm1eavot1.11ră 1 făcu Jules, fosr
(ION CREANGĂ) recepfioner de ho rei, deschizând poa1111.
(ALEXANDRU POfCOAVĂ)
A nu avea (nici) după ce bea apă (Pop.) =A fi - Poftifi înăwlfm. - După dwm1eavoas1ră!
foarte sărac:
A fosr odară w1 0111 şi ofemeie. Ei erau artîr DUR(A)
de sărac4 încâr n-aveau durii ce bea apă. Nici 111 Dura în car (sau în căruţă, încoace, încolo, în
casă,11ici fu 1nasă, 11i1nic, 111inic, dt1ră 11i1nic n-aveau su s, în jos, la deal, la vale) = Exprimă o
după s11j7e111/ /01: (P. ISPJRESCU) mişcare continuă. Exprimă un schimb de vorbe
prelungit, o c hibzuire îndelunga tă:
A se d a după cineva (Pop.) = A căuta să fie la - Apoi... dă... WfJra mea nu-i de cele
fel ca ci neva. A se acomoda c u cineva: săriroare, şi-i bună de fatJfe. - Ce mai la deal, la
Eu gândesc că s-a da după mine şi s-a vale.1 bună, ne- bună, na-fi carul şi dă-1ni- o.'
face şi ea bună. (ION CREANGĂ) (ION CREANGĂ)
În sfârşii, dur la deal, dur la vale, unul
A s e lua după capul cui va (sau capul său) mai dă, a/111/ mai lasă, şi Prepeleac măriră
(Pop.) = A urma sfatul c uiva (sau propriul său capra' (IDEM)
îndemn); a nu face după propria sa judecată:
M-am lutlf după capul rău cel sec şi DUREA
m-am dus pe coclauri. (ION CREANGĂ) A atinge (sau a lovi) pe cineva unde-l doare = A
spune c uiva intenţionat ceva neplăcut A aduce în
A se Ina după ceva = A urma, a imita, a copia discu~e un subiect neplăcut pentm intertocutor:
ceva: CAVALERUL SPÂN (înce1 cărre a/111/):
L11c1nd11-.1e dutJă croiala unor fXIlaruri L-a lo vii unde-l doare. Prie1et111/ nosrm cade la
înrorrocheare ce văzuse el în Egiper... puse de roore valţurile şi nu ştie să descu1t~e două buchi la
scobi Îllfr-un 1nu11re de cre111ene, ce era t1colo, un judet'ărorie. 01ASllE ALECSANDRI)
sălaş. (P. ISPIRESCU)
83
 Vasile JUNCAN
Sau că I Tara avea annă.rnr, I Dar el a
ieşir măgar. I Şi aşa, I Cu vorbe îmboldiroare I Îl
ari11ge 1111de-I doare. (ANTON PANN)
Chiar şi acela pe care roară lumea îl şrie
de bun Îşi t1re cet1surile de răurt1 re, şi 1111 ave1n
decâr să-l ari11gem 1111de-I doare pe11rru ca să-l
facem mai dârz deu?r a/fii. (IOAN SLAVICI)
A-l durea (pe cineva) inima (sau sunetul,
gândnl) = A fi mâhnit:
Dascălul Chiosea 1111 era om rău, dar .re
necăjea, ţJenrru că-l durea i11i1na ccînd vedea că
1111 se silesc copiii la î11văfăr11ră. (ION GHICA)
Descu/fi, cu capul gol, adevămfi
cerşe tori, 1nă duret1 su.flerul ţJenrru ei de ţJllrcă
mi-ar fi Jo.IT rofi neamuri. Nevesrele lor, dacă
rret~eau de treizeci de ani, 1Xlret1u bărrt1ne.
(PANAIT ISTRATI)
A-l durea (pe cineva) în paişpe = A fi
indiferent, a nu-i păsa (de ceva sau de cineva):
O durea î11 pai,~pe de durerea lui de CtlfJ.
De obo.reala lui. De faprul că /1111i Trebuia să fie
din nou la serviciu. Să vorbet1scă /11,1nos şi să
zâmbească. (DAN LUNGU)
A-l durea la baschep (sau la patină) (În limbajul
adolescenţilor) = A nu-i pă<a, a-i fi indiferent:
Poare că l-a durul la baschefi de
1no11u1nenr şi ţJrolx1bil 1111 n1unai de acesta, iar
ce1ăfe11ii 1-au sanc{ionar şi 1111i-au1nai dar vorul.
(www .ju rnaluldeilfov. rol)
A11ii '90. Aveam 90 şi ceva de
k ilogra111e. Era1n rc1năr şi 1nă durea lt1 ţJt1rină
(aceasră expr esie rowl neacademică poare fi
conside rară ct1 fiind inadet~vară, r o1uşi, o las t1ic i
ţJenrru că aşa era ţJe vre111ea aceea). Nit~; tizi
nu-s cine şrie ce băbăciune, dar 111ă doare În cu
rarul a/re locuri. (http://www.adihadean.ro/)
Fiecar e ştie
unde-l doare = Orice om îşi
cunoaşte necazurile, nevoile, fiecare on1 îşi
cunoaşte necazurile:
Da,fieaire, cu ce-l doare, 1111de-I doare. Fară
dmgă, pwie-fi Ctl(m ' la cmrrib11{ie, fă ceva 1ui/ cu
lx11ii dtşrigtl{4 deşreap1ă-re 1 (http://activerews.ro')
84
Nu-I doare nici capnl (sau Nici capnl nu-l
doare)= A nu-i pă<a de ceva:
Nit~; ct1ţJul nu-l 1nai durea de ce i s-ar
purea î11rt1mpla acolo, de vr eme ce p/a1111/ lui a
i;Jmrir şi fericirea e art?r de aproape, că doar să
î11ri11dă mâna s-o culeagă. (LNJU REBREANU)
Mă doare-n cot !. v. cot.
DUS, -Ă
A dormi dus = A dom1i foarte profund:
( ...] căci, deşi î11 iulie, dimi11eafa di11
ziua de şase era roruşi desrul de rece; ei
dor111eau duşi şi se legănau ţ)(){tfe În visuri
fericire. (CALISTRAT HOGAŞ)
Iar oşreanul, 1nt1i la o ţ){lrfe, dor111ea dus
et1 omu/fără grijă. (NICOLAE GANE)
Pe când dormea el dus, îi scoaseră
i11e/11/ di11 deger şi îl ascu11.1eră. (P. ISPIRESCU)
Se ivi roru,~i o problemă gmvă, 1msă de
da11n11a Pinrea Î1t11ăşi: Ct'1n să facă oare cu cei rrei
COfJÎÎ ai ei l'e care Îi cultYl.'le Îndară du1Jii cină şi
acuma do1111et111 duşi? (LMU REBREANU)
A nn li dus la biserică = A fi necioplit. A fi
capabil de nrnlte (rele):
Şefi•/ Dl/COT Craiova: „ Por să îmi fac
singur dreţJfarea 1nea. Mă şrii că nu sunr dus la
biserică cu mulre che.Hii." (http://jumalul.ro/)
SRl-11/ 1111 e dus la Bi.reril'ă. Dar 1111-i
lasă să meargă 11iâ pe .Hude11fii de la Academia
Nafio11ală de /11formafii (ANI). (http://roncea.ro/)
Dus (pe ceea lume sau din lume)= Mort:
Căsenii, obosifi fiind de priveghere, rofi
.'le aşază ct1re ţJe unde ţ)()f ş i ador1n ca duşi din
lume. (I. POP-RETEGANUL)
Se11na11a s-a chi1111ir aşa 1x?11ă despre
ziuă,dar În wdar, căci Î1nţJărarul J){lrcă era dus
pe ceea lwne! (ION CREANGĂ)
Săr111t111a, e nu1nai su1nt111ul ei, a 1nurir.1
S-a dus ţJe ceea lt"ne, şi eu a1n ră1nas it1r singur.
(VASILE ALECSANDRI)
Dus pe gânduri = Preocupat, absorbit re gândun:
Ceasuri Întregi ră1nt1ne dus ţJe gt1nduri,
i11ca1>abil de a lucra ceva. (AL. VLAHUŢĂ)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

De lt1 o vr e111e Încoace Însă, 1111 şriu ce E o vt1rianră 1nt1i bună det~tîr să cireşti
avea, că em 101 galeş, rrisr şi dus pe gânduri. (P. e.-rtre111 de 1nulr şi să dai 11esre cărţi de duzină.
ISPIRESCU) (www.hoinaru.ro/)
Sra jos pe covor, dus 1>e gânduri. (I. L. b) (D. oameni) De rând, mediocru:
CARAGIALE) Şi de zeu ani spirilul diaarorial 1Xirnmde
Îit roore ct1ţ1erele: cu cc1r sunr ele 1nai de duzină, cu
DUŞ tlT<ÎT mai oadJii, fireşre, şi mai dârză e .re1ea de
A-i face (cuiva) un duş (r ece) = A certa pe auwrirare. (PAULZARIFOPOL)
cineva; a face c uiva morală: Ea ar fi o fii11fă de duzină, dacă 11-ar fi
Tânărul
se pleoşri, rxircă ar fi primii 1m î11 .111j1erul ei acel elan, acea t1spirafie la bine şi
duş rece. Îi era ruşine că li fosr fără racr şi se chiar la .wcrificiu, şi dacă din .111j1erul ei, din
re/rase la masă, aşezându-se mode.IT lt111gă fO(l(ă fii11ft1 ei, 11-ar radia acea căldură

î11văfărorul Dmgoş. (LIVIU REBREANU) suj1erească, acea "căldură rai11il'ă", de care

vod1eş1e poe1ul ( . . . ) (G. IBRĂJLEANU)
A (nu) fi în duşii lui (buni) = A (nu) fi bine
dispus:
Odmă, fiind î11 duşi buni, le r>ove.Hi
isrorit1 rrişcăi de os ţJe care o ţJu11a, rordet1u11t1,
î11 lm1u. (ION GRĂMADĂ)

A-şi veni în duşi = A-şi recăpăta buna dispoziţie:

Ea şi-a 1nai venir În duşi, dar se gtîndea
încă la cele îmâmplme.

DUŞCĂ
A d a (de) duşcă = A bea dintr-0 sin gură

înghiţitură sau fără să se oprească:

Când 11e-a fi mai rău, ror aşa să 11e fi e 1
Şi dă rx1harul de duşcă. (ION CREANGĂ)
Dai; î11wlrea, halal să-mi fie' adause el
luli11d Cil O mli11ă WI fX1/Jar de Vili pe Care-l !iOl lJi de
duşcă şi cu cealaltă a11'11Ctîndu-şi ţJuJJga din

lmzwtar î11 obmwl lui Ghioc. (NICOLAE GANE)

- Mai bea o duşcă, băie1e, zise un
bă1rtî11 de care .re vedea că aswlră rofi ( . . ] (C.

NEGRUZZl)

DUZINĂ
De duzină = a ) (D. mărfuri etc.) Făcut în serie,
de calitate inferioară:
Să fac câre-o duzină de ode .111grumare, I
Sălaud rău sau bine, aş fi mulf1uni1, poare. (GR.
ALEXANDRESCU)
Era sărul de mamifere de duzină, rra.re
ÎJJserie du11ă tlcelaşi şablon. De inuit fi chi11uit1
11e el un dor ascuns, să Îllftîl11et1scă şi a/re
vierăfi, de-o specie mai rară. (JEAN BART)
85
 Va.li/, llJNCAN
E cur>ului apei:
ECHILIBRU
A fi (sau a se afla) în echilibru (D. forţe) =A
avea proprietatea să ac1ioneze asupra unui corp,
a unui sistem etc., fără a modifica starea de
repaus sau de mişcare a acestuia;
Mai trebuie weci:111 t1l taate for/ele
electrtxli11{1Jnice de t1trt1c(ie şi de re/JllLfie la nivelul
momi(or şi al mo/ec11/e/11r se •lflă /Je11na11e111
îmr-1111 echilibm di11t1mil·. (IU E NEGR UŞA)
A-şi picnle echilibru =A fi pc punctul de a
cădea. de a se prăbuşi:
Zgomotul stră:ii îmi retu11imi de departe
ora,i1/. dar acum oraşul se îmYlrtea faane leii/ în
jurul u1eu ca o plt1cti tle grt11uofo1t. Deve11ise111
cevlt m de /Ji/dă ce11tml şi llXll l11111ii. Ese11fit1/11/
ert1stl1111-mi pierd echilibm/. (MAX BLECHER)
Pienlean al mi11fii ed1ilibm I Pe mtldle
ftlr-de li111a11, I Eu, iriwbilulfeli/11"11 [membru al unei
grupiiri liierare din sud1' F~ci. care luJia pentru
dezvollarea limbii şi literaturii )l'O\'Cn<alel I Profet
al gm11/11i t1111l1J1 [ ...] (l. L. CARAGIALE)
ECOU
A se face ecoul cuiva =A rlt~pândi c uvintele
sau ideile cui va:
Firesc ar fi fo.u dar Sli schi111b slujba,
<facă {i11ea111 să fiu î11 .tlujbă şi 11u să irăiesc ca
im fecior de bani gt11t1. flidi11d cel mult politică,
aşa ,.„„, 111i-a spus a11u1ci 111i11istrul. fără a şti că
se face ecoul lumii întregi I „.) (MATEIU I.
CARAGIALE)
EDEC
A fi la edecul cuiva = A depinde c u totul de
cineva A fi la dispozi\ia c uiva:
S-au găsit la 11oi oa111e11i care să ne
s1nmă că locul sw111/ui roml/J1 trebuie să fie
asttl:i la edecul, la remnrr:ll paliticii turr:eşti.
(AL ODOBESCU)
86
A t rage la edec = A remorea o ambarcaiiune
sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva
A văzut b1111tl(e11i rrtlg(l11d ltt etlec lllmri pe
fi/Xi. femei fmmaa.re Cfl .ffflfttile (I/Ilice şezt?nd pe
(e1111 ct1 vă(11/ lllb ca zti1x1dfl t·olxm?t pe llmeri,
prt!ll{i î11ci11şi cu alba.Hm (i11(/11d fli 111t111ă 1oillgul
c11 1•t1tfde llrgi111 [... ) (NICOLAE IORGA)
Acest ms tir fi mers mt1i Îllte decât ace/li
t't1re ne tld11sesă de la Peştfl. dtu·ă n-llr fi fost silit
sii tmg<i la edec 1111 c{lr/t1c I(inv.) luntre. cu fundul
tunit. folosită pc Dunâre)fnarte mare. î11cărc(I( Cil
c<irbtm i de 1Xi111(1111, /Jelllrtt ww di11 swfiile
.f()(·ieUifii. (DAOA LITERARĂ. voi. I. 1840)
A trage pe cineva la edec (Rcg.) =A determina
pc cine,•a să se apropie pentru a-l pedepsi:
01 fel de fel de terti/Jltri. el a reuşit stl-1
trllgă lll edec pe rtlufiicătnr.
EFECT
A(-şl)avea efect(ul), a(-şl) 1>r oduce efect(ul) =
A avea rezu lcam l scon tal:
Paate că şi.rcriitaarell era prell llSprtl
c11 sine însăşi, ilir spil"i111I ei llutocritic, de la o
grw1i[ă încolo, t11•et1 ejecwl 111111i blocaj psihic.
(AURA CHRISTI)
Versurile acestea. t'ro111111(ate cu o 1nare
<lo:ti de <l11ioşie, îşi făcllrti efec111l lor. căci i11i111t1
111aghi<1rei 11ot1stre se 11111ie, uşa se tleschise şi
1111rt111(t'i 1u>ştri dis1'Jă 1111ii 11rin fn f1111etYX1.îele
t'Orid{)(1re [„.] (NICOLAE FILIMON)
EGAL,-Ă
A-i fi (cuirn) egal = A-i oonveni în aceeaşi
m:'isură şi o solu1ie şi cealaltă : a-i fi indiferent:
- E11 Silii/ Nicolt1i Dm11ia11ovici Gorski.
- Şi e11. Mircet1 8ăle<m11. - Şi tatăl t/111niwle?
( „ .) - Teodor. - At1111ci, Mircea Fedorovici
Btileanu. - 01111 zit~i tbunueara„. Mie 111i-e egal,
ai e11 tot ace/li sw11!... (ION MINULESCU)
Aş ••rea să te pedepsesc ca să mtl
lii:./Jllll, Şi SUII/ disperlll a) ll•llŞ /Jlllea face a/tfe/
det'lit stri1•i11d câtew1 flori de pe 111onn/J111' Ceea
ce fie (i-e eglll, iar eu llŞ vref/ sti te 1udepsesc î11
ct1m et1 cllre m-t1 înşelm! (ANTON HOLBAN)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A nu avea egal = A nu avea echivalent: Ele în de ele = Între ele:

Laurenţiu Ulici şrit1 să se joace. Nu 1nă Codrii negri aiuret1ză şi izvot1rele-i
gândesc nwl!Gi la jocurile propriu-zise - bridge, t1/lx1s1re I Povesresc ele-n de ele numai drt1go.11ele
şah, rable, 110cker - la Ctl r e nu t1vet1 egal în mxmr e. (MIHAI EMINESCU)
lu111ea scriito ricească, ci şi la gtîndirea lui
co1n/Jinarivă, la ţJ ractit~area curentă a EMISIUNE
JXlradoxului, la arra construirii unor reorii A fi în emis ie (sau, rar, p e emis ie ori fam. a sta
fanrezisre. (http://www.romlit.ro/) pe emisie) (Îf. emisie) = A se afla în timpul
Să-fi spw1 că f 1wnusefet1 aceea lumina transmisiei radiofonice sau de televiziune:
lumea, fJOtlfe că esre pr ea pufi11, dt1r fnm rea aceea !JJSCrÎfJ{Îll lt'111Îll0t1Să „SU/lfe{i Îll
care răsţxîndea o 1nuzică 1nai dulce dect1f lt'1ni11t1 e1nisie.' " Îi t1verrizet1t.ă fJe 1x1rriciţX111{ii lt1 un
a11usului, /âctî11du-{i i11i1na să-fi scîngereze, nu-şi progmm radi ofonic că pauza de conver.rnfie
avea egal î111re fiwnusefile femeieşri văzure de liberă rrebui e să î11cereze. (MIHAI DINU)
mi11e vreodt11ă. (ŞTEFAN DUMITRESCU)
ENGLEZ
A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal A face pe englezul sau a s e face englez, a fi
= A se comporta într-o situaţie dată ca fiind pe englez = A se face că nu înţelege:
aceeaşi treaptă c u partenerul. A duce tratative c u - Nu mai face pe e11glezu/ că nu e caw/ 1
cineva în condiţii de egalitate:
( .. .] acea.Hă cores110nde11fă spw1e ENGLEZEŞTE
110ves1et1ft1scint1nră t1 unei relt1fii mt1es1m-di.'iCifJO( Ao şterge (sau a pleca) englezeşte = A pleca
singura de ace.IT fel di111r e Mircea Elia de ,~i w1 repede şi pe neobservate:
român mu/T mai Tânăr, (Je w r e Eliade t1jw1.1ese A şrers-o tlfJOi e11glezeş1e. Ei şi 1 Să fie
să-l considere „singurul 1>rie1e11 căruia a1n atâtea sănăros 1 Pe urmă t1 plewT şi Ion. (DUMITRU
de spus, şi de îllfr elx11 " şi să di:1u11e Cil el de la ŢEPENEAG)

egal la egal probleme de is10rit1 religiilor şi de

liremrură. (IOAN PETRU CULIANU) EPITROP
A fi (sau a supune) s ub epitrop (D. femei,
Partida este egală (Rar) = Cei doi adversari au copii; în legislaţia feudală)= A fi tutelat:
aceeaşi forţă: Zic Însă: Ctîră vre111e 111oş1e11iro111l este
În cele di11 unnă, pt1rridt1 t1 fosT egală şi COJ>il, 1111 se deosebeşte cu 11i1nic de rob, deşi este
cei doi şi-t1u strtîns 11uîna. s1ăp<111 pe.He TO(l(e; Ci e.He sub e1JiTrt1fJi şi
it~ono111i, /Jtînă la vre1nea rtînduiră de rară/ său.
EI (BIBLIA)
Ei bine„ ..v. bine.
A intra epitrop (Înv.) = A fi numit epitrop:
EL, EA (...] să va cear e de la dânsul ddx?ndă după
Ai lui (ai ei) = Persoane legate prin interese dtii luni ce ta1 i1111t11 epirrop. (ANDRONACHI
comune, prietenie etc.; rude foarte apropiate: OONICI)
Ai lui n-au vrui să vină la logodnă.
EPITROPIE
Ale lui (ale ei) = a) Lucrurile personale: A lua (sau a avea, a tine) s ub epitropie (pe
Se Î111J1racă şi se Î11ar111et1ză Ivan cu cineva)= A tutela:
rome ale lui. (ION CREANGĂ) De 1nulr 1111 re-a1n văzut.' - De 1nul1,
b) Capriciile, toanele c uiva: dragă Lu/ufă... 1ocmt1i de când re-o lutlf cucoana
Lasă-l î111r-t1 /e lui. 01irift1 .wb epirropit1 ei şi re-o adus la
Bc1r zaie11i. 01 ASILE ALECSANDRI)
87
 V asile JUNCAN
A pune pe cineva sub (sau, rar, la) epitropie
sau (îvr.) a orândui ceva sub epitropie = A da
pe cineva sau ceva în grija unui epitrop:
lt1 1774, el pierdu pe rară-său şi
Îll1ţJreună cufrt1re-său ... 1ii1na„~ră SU/Jf efJÎfrOfJÎ a
unchiului lor, lx1nul M iht1 i Ct111rt1cuzi110.
(NICOLAE BĂLCESCU)
EPOCĂ
A face epocă = A se impune la un moment dat,
pentru un anumit timp. A atrage atenţia, a face
vâlvă. A marca o modă:
Esre o sisre111ă 1narerialisră-1nisrică,
cărei e.-'<fJuJJere vt1 ft1ce desigur e11ocă În şrii11fa
wntmă. (I. L. CARAGIALE)
Rareori, Însă, s-t1 văzur un căţ1ira11 aşa
de wrx1bil ca Moş Teacă. Numele lui t1 făcui
eţ)()(.~ă, s-a ţJOţJulariza1, a rrăir
11esre veacuri ş i a
slujir de rirlu wwi volum de nuvele. (ANTON
BACALBAŞA)
Epoca de Aur (lrn.) = Ultimii ani ai dictaturii
comuniste, 1980-1989, î n România, marcaţi de
scăderea dras tică a nivelului de trai :
- Cred că vă mai t1mi111ifi de Epow de
Aur? Nu-i aşa?
EROARE
A fi în eroare = A greşi în judecata sau
aprecierea lucrurilor:
Caragiale 1nai e1t1 ÎJJ eroare şi ctînd
credea că ceea ce scria la Bedin, pove.Hiri
orienwle de.Hui de mode.He (afară de Kir
fon11let1), era pt1rret1 cea mai bună t1 oper ei sale.
(GELU IONESCU)
De dara asta, inviftdul nost111 e1t1 Îll eroare.
A induce în eroare = A sugera cuiva o concepţie
sau o părere fal~ă:
Ne-ar r>iirea rău dacă d. Cleme11cet111 ar
fi i11dus ÎJJ eroare de acea tiradă şi ne Î11doi1n
mişwrea tir fi avui loc dacă în ft1ft1 romanilor
car e făceau gălăgie s-ar fi ivii w1 singur dac,
.wb formă de dorolx111f, c-o armă î11cărwră.
(MIHAI EMINESCU)
Nu obosesc ror ctînrtînd laude
ne1neritt1te unor 11ersoone din Pri11CÎ/Jllle şi
inducând t1.11fel în er oore opinia 1mblil'ă. (D.
BOLINTINEANU)
Or, chitir t1d111ift111d că se confnmftl cu
pei:10f111e posedând aceltlşi grad de i111eligenfă,
tlcesret1 erau 1nereu ÎJJstare să născocească
trucuri co1nţ1licare 11e11r111 li-I induce ÎJJ erot1re.
(IOAN PETRU CULIANU)
ETERN, -Ă
A trece la cele eterne = A muri:
De1X1rfe de îmbulzeala zgomoroasă t1
a poliricii de fiewre zi, t1 rrecur la cele ereme w1
om car e î1lfmfXI i111rt111sige11ft1 ideii. 01 ALERIU
BRANIŞTE)
lnrr-t'1l interviu fJe care l-a dt1f cu fJufi11
rimp înainre de t1 rret'e la cele ereme, reologul
ro11u1n Dwnirm Srănilooe, î111re/X11 despre de.Hinul
sr>irirual al unor inrelecruali români din diaspom
( . . . ] t1 jăcur o t1fi1111t1fie w re la prima veder e ar
purea deruw o 11t1111ră creşrină e1>ide11nică („. ]
(https://vasilechira. wordpress.com')
EU
Eu şi cu mine (Gmţ.) = Eu în persoană, chiar e u:
Ce văd?„. Cuconu Grigori Bc11w i 1...
(Bârzoi:) Eu şi cu mine, cucoonă dmgă 1 01ASILE
ALF.CSANDRI)
EVANGHELIE
A-i citi (cuiva) evanghelia (Pfm.) = A mustra
(pe cineva):
Ft11t1 s-a cam sărumr Ctl de fiewre dară
ctînd ÎJJft1rzia, 1nllică-sa să-i citească 1nereu
evanghelia.
A-şivârî (sau a- şi pune, a-ş i băga, a-şi pleca)
cap(ul) (sănătos sau zdravăn, te afăr) s ub
evanghelie (Pfm.) =a) A se însura:
Perret~erile, cărţile, 1nesele se 1nai rărise
că p11fi11, dar d111Jă şapre ani D11m11eze11 .Hn1ngtînd
la sine pe !iCwnfXI lui .wfie, el de (l(unci Ctl mai
IXI să-şi puie cap sănăros .wb Evanghelie.
(NICOLAEGANE)
b) A-şi cauza singur înc urcături :
88
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Orict1f erau de t1/Jrinse, nu-i d<ldet1u

însă ele de.Hulă rărie să-şi p1mă capul reafăr sub A scoate (sau a pune) în evid entă = A scoate la
Evanghelie. (CEZAR PETRESCU) iveală, a sublinia, a accentua:

ert1u nebuni să-şi vtîre ct111ul

Ce, A11a/ÎZ/I seduc1iei wre a p/euu de la
zdravăn sub evanghelie? (AL. VLAHUŢĂ) eti11r>logia cuvt1111ului lt1ti11 a .ll'lll până awm de
fieaire dtlTă îi1 evide11fă o fonnă a „ luării·de-o-pt111e"
Literă (sau cuvânt) de evanghelie (Pfm.) = îi1 aire be11eficiaml .wduc(iei .le distribuie deoporrivă
Lucru mai presus de orice îndoială: awpm celui .1ed1<1 şi a .wductuornlui (...] (GABRIEL
Deşi, du11ă lirera şi În SfJÎrirul UJCEANU)
evangheliei iotmire „la începui afosT Cuvânru/", Moş Teacă îşi desfăşură .Heagul, scoare
şi deşi - Ct'1n vo1n vedea - Arghezi t>reia tlcet1stă SţJada şi t1vt111sează ca un erou ce este, cu
fomwlă, răcerea apar e în poeziile sale î111r-o gt1ndul că f0l1fă ca1nţx111ia lui va reuşi să ţJu11ă
ifJOSTtlză ce-i asigură primo1dialiw1ea fafă de în evidenfă fJroducfi1111ile poliriu, wciale,
CIMÎllT. (NICOLAE BALOTĂ) liremre şi morale ale acelora wre 1Xi1i111esc de
În resr, ror ce Îi s11u11eai e1t1 instantaneu boola 111oş1ecis111ului. (ANTON BACALBAŞA)
/Jreluar cu naiviwre w lireră de Evanghelie,fără
filrrarea informa/iei, fără simf criric. (MIHAI A se scoate (sau a se pune) în evidentă = A căuta
CANTU NI ARI) să se facă remarcat. A-şi sublinia osrenmtiv

meritele:
EVIDENŢĂ Ea şria să-şi pună în evidenfă calirăfile.
A avea evi denta (cuiva sau a ceva) =A nota în
vederea unei observări n1ai atente: A tine (sau a păstra) evidenta sau a tine (sau a
Deparu1111e111ul Cu/re/or avea evidenfa avea) în evidentă = A î nregistra şi a păstra la zi
personalului de culr şi purea r e11t1ge legiTimafia, si tuaţia bunurilor, a lucrurilor şi a persoanelor
aşa wm s-a şi î111âmpla1 de mu/Te ori ( ... ] legate de o anumită activitate:
(COSMIN BUDEANCĂ, FLORIN OLTEANU) Consiliul Legislariv e.He un organ
consu/f(lfiv de specialirare al Pt111ti111ellfului, care
A fi în e\identa (cuh'll) = A fi sub observaţia cuiva: avizeat.ă ţJtYJiet~rele de acre no11nt1rive În vederea
Dar, fiindcă 1111 era în evidenfa lor, siste1nt1f1i.ării, u11ificării şi coordo11ării
Î11rregii
pr obabil din consider enre adminis11t11ive se legisla/ii El fi11e evide11ft1 oficială t1 legi1/afiei
luase decizia asw. (CĂLIN KASPER) României. (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, 1991)
Se1viciul Comrolul Srrăinilor avea în
evidentă „suţJt.,Şii strlHni", llfXlfrizii şi naruralkt1{ii EXAMINA
ro11uîni ( ...](MARIUS OPREA) A-şi e.~mina conştiinţa = A-şi cerceta atent
propria co nduită, din punct de vedere moral:
A ieşi în evidentă = A se reliefa, a se remarca Vă 1og, Însă roruşi, ca aru11ci ct1nd vă
(dintr-un grup, dintr-o mulţime): ve{i e.-ra1nina COJJŞtii11{a, să fiti 1nai e.-rigenr.
Arâr inreresele imediar pmcrice, câ1 şi (VALENTIN ORGA)
vt111irt1ret1 t1ror11ure111ică Î1nboldesc dr<lceşre 1>e
0111 să it1să În evidentă, 1>ri11 ur111are să ştie cevt1, EXCATHEDRA
să judet~e, să generalizeze, cu1n s-o ţJurea, A vor bi ex-catbedra = A vorbi pe un ton
desrJr e ce s-o /Julea, repede, simplu, horăn1T. doctoral, ce nu admite replică:
(PAUL ZARIFOPOL) Du1Jii ctun vezi, dou111ul Da1nian ne
Pofi fi delictlT şi fără să fii ridiwl, vodua ex wrhedra. (ION MINULESCU)
trebuie d0l1r să fii et~Jtilibrar şi să nu Î11ce1t.~ i să Teologii t111 1endinft1 de t1 vor bi ex
ieşi ÎJJ evidentă, ci să faci lucrurile din ini1nă Ctllhedra. De rx111ea lor, preofii de parohie Sllllf
curtlTă. (http://www.ortodox iaci nerilor.ro/)
89
 Vasile JUNCAN
î11cli11afi să uire cu rorul reologia. (THEODOR
BACONSKY)
EXCEPŢIE
A face (o) excepţie = A se abate de la o regulă
generală (în favoarea sau defavoarea cuiva):
Cet1 1nai ţJrostească iluzie e să crezi că
posrerirarea Î(i va face dreprare. Număml
tmalfabefilor şi-al imbecililor 1111 scade cu
ri111r1ul Îll lt"ne, ci creşte. De ce-a r face critica
lirerară exceţJfie? (MIRCEA CĂRTĂRESCU)
A fi o excepţie = A se deosebi, prin calităţi
superioare, de ceilalţi:
Păi „11i11ge ", spune logiw, esre o excepfie.
- Nu exisră excepfii. Când sefommlează o regulă, 1111
exisră excepfii (NAE IONESCU)
Fafă de cei/a /fi frafi, el em o excepfie.
E XECUTARE
A (se) pune în executare = A (se) executa:
Î11 fimcfie de 11ormele nafionale, exisră
diferire mijloace Cil ajuroml cărora purefi /Jlme
În e.-recurt1re o lto1ărt1re judecătorească.
(http s: /le-j ustice.e uropa.eu/)
EXEMPLU
A (se) da (de sau ca) exemplu = A (se) atrage
atenţia asupra unei persoane, a unei acţiuni etc.,
care poate servi ca model. A se pune în evidenţă:
Îndealrmilllerelea, r epublica - foai1e
provizorie - de la Ploieşri, ţJe w r e reaC{ia [a] avur
nepolireft1 de a o desfiin{tl repede-repede, p11i11d
chiar 1ntî11t1 /X? i11violt1bila 11er.rot1nă li Ctl{Ju/ui
starului 11/oieştean, 11e-t1 dtd deja un e.-re11111lu viu,
oarecum iHoric ( . . .)(MIHAI EMINESCU)
Nu mai 1mrea11 de necaz. când le cerrau
bădJafii ori .wacra, dându-le de exemplu pe
nevasrafmrelui cel mic. (POP.)
A da (sau a fi) exemplu = A da sau a constitui
un model demn de urmat:
(Miron Costin] t1 ci11.11ir şrii11ft1 şi t1 dar
frt'1nosul e.-re1nţ1lu În acele triste ri1nţ1uri,
ţJieruîndu-şi vit1ft1 11e11r111 binele 01nenirii.
(NICOLAE BĂLCESCU)
90
A urma e.xemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva
sau ceva) de (sau drept) exemplu = A imita pe
cineva sau ceva:
Re.fe1n11a rea În fa fa a ceea ce a căzur Îit
desue1ud1i1e 1111 Î11sea1nnă fJrocla111area inuriliră{ii
oricărei rmdifi4 dreprul mbinilor de a 111111t1
exemp/11/fmtar t1/ laicilor. (N. STEINHARD1)
EXERCIŢIU
În e.xerciţiul funcţiunii (D. un funcţionar, o
persoana oficială) =În timpul serviciului legal:
Să-i romi, dommle rtu:arm; 111 proces-vedXll
dra1ric de 11/1ragi11 ad"1 îi1 exenifi11/fi11cfi111ii. (JEAN
BAR1)
Dt1r era1n t1ftîf de neliniştiră Înctît a1n
vrur să vin să re văd. Asra mai lipsea' Mă găsea
Îll e.-rerci{iul fi'1JC{Îl,nii, u1nbltînd fJrin subsoluri
cu 110veri al căror J1u1ne J1ici Jiu-I 1nai rostesc.
(GEORGE ARION)
EXPLICAŢIE
A avea o e.xpticape (cu cineva) = A purta o di~cl~ie
cu scopul de a j ustifica o acţi une, o atitudine, de a
lămuri un lucm, de a înlătura un conflict
MIŢA: Ce spifer? N11-i spifei: .. A 1 Treb11ie
să tun o e.-qJ/ict1{ie... O să-1ni răt./Jull... o răt./Junare
reribilă 1 (I. L CARAGIALE)
A cere cuiva explicatil = A cere cuiva socoteală:
Aşa Ct'1n Îl cunost~, Jl-ar 1nai avea ce
SfJune, i-aş Închide gura, toare Întrebările i-a r
1nuri, ar accetJta că sunr cineva şi Jiu 1ni-ar 1nai
cer e expliwfii. (RADU COSAŞU)
EXTRAGE
A extrage rădăcina pătrată ( cubică etc.)
(Mat.) = A afla un număr care, ridicat la pătrat
(la cub etc.), să dea un număr dat:
A î11văfar c11 11ş1u-infă operafia de a
extrage rădăcina 1Jăt1t1tă a unui 11u1năr.
EXTREMĂ
A trece de la (sau a cădea dintr-) o e:>.tremă la
(sau într-) alta = A trece de la o atitudine
(exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată):
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Dan devenise cel de fO(lfe zilele. Adică

.rărea de la o extremă la alra, co11fimdt1 glumele cu

lucrt1rile serioase. (CONSTANTIN CHIRrrĂ)

E"tremele se ating (sau, rar, se întâlnesc) =

Lucruri opuse, caractere, păreri contrare se pot
apropia foarte mult sau pot prezenta asemănări
neaşteptate :

Exrremele se a ring? A.Hea .w111 vorbe de

clacă. la wpra podului, w1 (igan îşi laudă
mt11fa în gura mare, praf, praf pe111rt1 moarret1
purici/oi: (G. BĂLĂIŢĂ)
E.-'<fre111ele s-au ÎJJtt1111ir 1nai t1dtînc, s-au
unit 1nai trainic.~, act'1n, 1nt1i 1nulr det~t1r oriccînd.
(MARIAN VICTOR BUCIU)
Se spune că, de regulă, extremele .le
ar ing, dar în cazul celor doi 11u .le verifică.

91
 Va.li/, llJNCAN
F l11t11 fJatul, şi wnbl11. (BIBLIA)
•'A BRJ CĂ
A intra în fabrica (c uiva) (Fam.) = a ) A fi
certat de cineva; a i se cere socoteală:
Dac-ai intrat 01 J•brit:a ei. gre1t mti ieşi
b) A fi bătut:
C11 gre11 a scăvm luiia111I. d11pă ce a
intrat în fabrica celor tloi i11divd. tlar s-a ales
c11 elite va zgâriet11 ri.
A lua (sau a biiga) (J>e cin eva) în (sau la)
fabrică (Fam.) =a) A certa: a cere socoteală:
De c1t111 a intrat/><' 1tşti. pări11/ii l-a1t l1tat
fli fabrică şi l-a11 Îillrebat de'"' a î11tllr:iat.
b) A bate:
N-a fost fmmos tli11 fXll1ea l11i s-o bage-11
./(1brică I"' biata fata şi s-o .1rll/cească-11 bătaie.
F ACE
(E ) scwnp, dar face (sau tic, di face)! = E
scump. dar merită (banii)!:
Ştiitul
cât alergtLfe şi fratele Costadlt'
pe111r11 dânsul, îşi recapiwla opiniile Cit 1wbilă şi
largii jilosofie: - &111111>. c11c0t111e„. Scw11p, dar
face! (N. O. COCEA)
N-o să 1nai gtl.teşri t1şa ceva: e scuinJJ,
dar.face.
A face gâlcea••ă = a) A pro1•oca ceartă. scandal:
Oamenii, câ1ul 11-a1t a /act', se-ap1tcă de
gâlceal'ă. Se dau la vor/xi. şi destul e wwl s-o
ap11ce anapoda, cti ce11110 e gata. ( BARBU
DELA VRANCEA)
b) A face intrigi, a băga zâzanie. a stârni dihonie:
ii î11clti1e D1111111eze1t &1 .f{xtlele pii11u?11111l11i.
în iad. de 1t11de 1111111ai o ghearti scoate fi fa:e
gâlcea1Yi î11 hu11e. (POP.)
A (se) face sau a fi (a rămâ ne, a (se) da etc.) de
ruşine (sau de ruşinea lumii, a satulw} , (înv.)
a da în (sau peste) ruşi ne sau a face (cniva)
r uşi ne. v. ruşine.
92
A (se) face b ine (sau sănătos)= A (se) vindeca:
f11dată omul acel11 s-afăt11t sii11iitos, şi-11
A (-şi ) face amiaza = a ) A mânca de prânz:
Aci se aşe:;ii, ca .tti-şi.facti ttmiazul. (POP.)
b) A se odihni după masa de prlnz: a-şi face siesta:
Cerbul ce-mi făcea? Sta şi riu11ega,
111u11ia:.a-şifăceu. (POP.)
A a vea a (sau de-a) face cu cineva (sau cn ceva) =
a) A avea ceva în cornun cu cineva sau cu ceva:
Ea s111111et1 că JJ -11 111ai avt1t tle-a face cu
11.te1uenea 1>ersoa11e.
b) A suporta con seci nţele fap1elor sale; a o păţi:
Aşa mi fi-a /O.fi 1>01•esiea? :ise el
i11ce1işor. s1ai niăi. dară, .fă·/i ară/ ell c11 ci1Je ai
a/oa. (P. ISPIRESCU)
O .rii ai de-a face t11111i11e.
A fil~-c (aşa) după cum (sau cum, precwn ) zice
(sau J>e>runceşte ere.) (cineva) = A se confomia
unei ix>runci. A secomporm după cum i s-a cerut
Mai-mai că aş face aŞt• /Jl't'C11111 zici tu.
(P. ISPLRESCU)
Ea a făcut oşo tl11fJă cwn i s-a :is şi a
a""' s11t:ces.
A face (ceva sau p e cineva ) uitat. v. nita.
A face (cui va) coastele pântece (sau spinarea
colnă) sau a face pe cineva gh em (Pop.) = A
baie (pe cineva) tare:
[„.) şi-i tla pisie 1111 omuşor care /·a/ace
coo.rtele p6111ece. (C. NEGRUZZI)
la. să-i faci chica IOfJOr. spitiareu dobă
şi pâmecele cob:ii, :ise 5"1il1i. căci altmilllrelea
11ici 1111 e de c/1ir1 s-o scoţi 111 carXit c11 />0c/11caş11I
llcesw. (ION CREANGĂ)
A face (cuiva) cu d egetul = A ameninţa pe
cineva cu degerul atătălor:
Ziiri1ul1t·I î11 sl1111a cenil11 i pri111 re stolul de
corlJi. Îi1t:ept1 a-i face c11 tlege111I. (P. ISPIRESCU)
A face (cuiva) cu mustaţa (O. bruba\i) =A cocheta:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Înrr-o zi se Î11cu1nese a-i ft1ce cu
mu.Haft1, dară cam cu sfială; ea se iliră galeş la
dânsul. (P. ISPJRESCU)
A face (cuiva) cu ochiul (sau din ochi) = a) A
face c uiva un semn simbolic (închizând şi
deschizând un ochi):
Tu îi face cu ochiul, el Î(i face cu capul.
(ANTON PANN)
Nenea Niţă stă un 1ni11ur fJe gt111duri şi
răspunde, făcând cu ochiul: - Las' că o-pui eu
bine; n-ai dwnneara grije' (I. L. CARAGIALE)
De aceea, Îllft1111i11du-l, Îi arăra 1nai
1nulră /Jrietenie ca În tret~ur, Îi făcea cu m~Jtiul
S/>re a-i arăra că ştie şi nu-i su1Jărt1r, şi-l cinstea
ca r1e w1 ginere gara, ceea ce r1e George îl
zăpăcea. .. (LIVIU REBREANU)
b) A cocheta cu îndrăzneală; a atrage, a îmbia:
S-auzi zo111e1ul de ţ>inreni şi foşnirile de
rochii, I Pe când ei .111cesc mus1eaft1, iară ele fac
cu ochii? (MIHAI EMINESCU)
ARYINTE: Unde să găsim vin?...
AşreaţJfă...am w1 rmi de Comari, care face Cil
ochiul... Am să-l ft1c wc' (VASILE ALECSANDRI)
A face (cuiva) un topor. v. topor.
A face (de) nevastă (Pop.) = A se însura, a lua
de nevastă:
Fara mândră mai wrară I El şi-o face
de ne va.Hă. (POP.)
A face (pe cineva) cmn îi vine Ia gură = A
batjocori (pe cineva); a cerea rău pe cineva, fiira
a-şi alege cuvintele:
Este că ţJOI s11u11e şi scrie ro l ce le vine
la gură şi sub condei, şi verzi, şi uscare. (ION
GHICA)
Penrru ce a spus sc?mbără, când t1 dar
exemple cum e.He t1cuwr de presa cu adevărar
irespo11.rnbilă, care îl face cum îi vine la gură?
(CORNELIU VADIM TUDOR)
A face (un) semn (cu capul, cu m âna etc. sau
din cap) = A atrage atenţia printr-un gest. A da
să se înţeleagă printr-un semn că ... :
93
Să nu re sperie ăla din fafă, sp1me
băit1rul din sec10111l nouă şi Î1niface se1nn
Cil capul î11ai111e. (ANDREI TRIFĂNESCU)
Se uiră 1>esre caţ>ul 1neu şi /t1ce se1n11 cu
mâna. - Pofi să pled' Şi Ro/Jerl rrage llŞa după
el. (RADU GĂVAN)
A face (un) târg (sau târgul) (Pop.) = A încheia
o tranzacţie comercială:
Ai să facem 1m rtîrg din dollă vorbe. Ell
re iubesc ţ>ret1 1nulr; 1111 ştiu ce t1i, că u1-ai
/er1n et~ar.I Pe 1nine 1nă fine douăsţ>rezece
mahmlldele [monedă turcească de aur, care a
circulat şi în Ţările Române în prima jumătate a
sec. XIX], dar pe11rru lwrtîml domniei rale o dall
ce zece. (NICOLAE FILIMON)
Mă caufi la adresă şi facem Târgul pe
loc. (ION LAZU)
A face a bine (sau a rău, a vânt, a ploaie) = A
cobi, a prevesti:
Parcă nll facefi a bine, de nll vă mai
a.Htîmpără drawl . .. '(ION CREANGĂ)
A face aiir; mă (sau moliftă) (Pop.) = A stin~ casa:
Du1Jii ce s-au 1nurar În casă 11ouă,
preorul afăcur aiasmă.
A face ami azul (Pop.)= A mânca de prânz:
Asrfel, î11rr-o colindă din Ardeal,
Du1nnezeu e Î11/ăţişa1 do11ni11d la t'1nbra u11ui
1Jăr „Cil r1erele de a rg im", ca w1 călllgăr obosii
de 1nu11că, ce-şi face ,111niav1r', odiltni11du-şi
oasele la umbră. (MARCEL OLINESCU)
A face arşice (pe cineva sau ceva)= A face
fărâme, ţăndări; a distruge:
Simi că nll mai lin răbdarea să dodorez (a
alinta, a rasfăţi, a cocoloşi (pe cineva)] "'' colos
care cu o uuînă 1n-t1r /ace arşice. fi frtî111e.fC 1t1ţ>1"d
w1 clişell din înfelepâw1ea populară pe care-l
Înghite cu ulr1inii srroţ>i de bere fără să zică 1năcar
muffumesc. (GEORGE ARION)
A face avere (sau bani , parale). v. avere.
 V asile JUNCAN

A face băşcălie (de cineva) (Fam.) = A ironiza,

a batjocori (pe cineva): A face cale = A călători, a merge, a umbla, a se
Calimachi co11s1i1uie, de fauo, o voa duce:
rara/ a111ibrelx111it111ă; el face băşcălie, ia î11 Drag ile 1na1ni i ţJÎt~ioare, I De-a1nu 11-or
derâdere, biciuieşre roare ideile, ob.1e.1iile mai face cale' (POP.)
crea(iei lui Brelxm. (AURA CHRISTI)
A face cap (Înv. şi pop.; despre bube, coşuri)=
A face bezele cuiva (Fam.) = A trimite cuiva, A se umfla la vârf prin acumulare de puroi:
(de) la distanţă, un sărut simbolic, cu vârful Bu/XI cap 11u face, I Pt111ă 11u .re coace.
degetelor: (ANTON PANN)
Şi
ea dacă vede că alr îi u1mbeşre, I
Umblă dutXi dt111.1a şi o wrre11eş1e, I Îi face A face capătul (sau a-i pune) capătul (sau
bezele, ve1:'1uri Îi cireşte, I 0-nalţă În slt1vă, ztînă coneţul, sfârşitul) (cuiva sau la ceva) = a) A
o JJt'1neşre, I Soco1eşre cu1n că-11 rot1r-t1 lui viată I sfârşi, a face să înceteze (ceva):
Di11 gura-i 11u curge dect?r ror du/ceafă. Cu o suflt1re 1rlcoreşti sus11i11u-1ni, I C-u11
(ANTON PANN) uîmbe1faâ gt111direa-mi .1ă .re-mbe1e. I Fă w1 sjllr,~ir
durerii... vin ft1 .1c111u-mi. (MDiAI EMINESCU)
A face bine cuiva cn ceva= a) A ajuta pe cineva cu b) A omorî, a ucide (pe cineva), a-i face de
ceva: petrecanie (cuiva):
Pe111ru aceasra, el făcu mulr bine S-au sfătuit t1cu1n 1naică-sa cu z1neul
poporului .1ău. (P. ISPIRESCU) cum .1ă-i facă ct1părul. (POP.)
b) A împrumuta pe cineva c u ceva: 01nu No11fii sare Î11tr-u11 fJicior Cll şi
l-a făcut bine vet~i11ului cu un sac de iepurele ct111d merge. Şi umblă pe dealuri şi pe
po"'mb. rmduri. Pe Fara Pădurii o ia şi o pu11e pe foc. Îi
face carmrul. Nu-i bine .1ă re î111t1!11eş1i cu el. (T.
A face morală (cuiva). v. morală. PAPAHAGI)

A face burtă (sau pântece, fălci) (Pfm.) = A se A face casă (sau a duce) casă (bmtă sau rea) (cu
Îngrăşa: cineva) =a) (D. soţ~ A coll\1eţui (bine sau rau):
(Cocoşul] a făcui '"' rx1111ece mare, Dtunnezeu 11-0 vrut să face1n ct1să-1n11reu11ă.
mare, ctîr 1m mwlfe. (ION CREANGĂ) 01ASILE ALF.CSANDRI)
-Ai camfăcur făld, băie1e.... b) (fl!x.) A se înţelege (bine sau rau) (cu cineva):
Rou1a11ul ro1ntî11esc e t1şadt1r unul de
A face ca cineva = A urma exemplul, pilda t1ve11turi se11tiu1e11tt1le, În ct1re senzt1{io11t1lul ft1ce
cuiva; a in1ita pe cineva: casă bu11ă cu drt1go.11et1. (GIB I. MDiĂESCU)
Ci11e-a face alră dară w mine, ca mine Î11(elepciw1et1 11u face Ctl!iă bu11ă cu
.1ă 1mfea.1că. (ION CREANGĂ) Trufia ş i mărirea fii11dcă a fi î11(elepr î11.ret111111ă
- B1i1e ai 11i1nerir, vo1i1ice, zise 11luga11,f să ai î111reaga lume la pidoarele rate fără .1ă
cărră feâo1; hai !iă şedem pe gri11deiul rJfugului !iă-(i 1nt1i sÎln{i 11evoit1 să te lt1ude vreodată ci11evt1.
.'if""' dar ce am rmfil, că eu !iullT lo11 Pă(irul, şi (SORIN CERIN)
pove.11e.1C la ro(i 1Jiift111iile mele, că â11e a face ca
mi11e, ca mi11e .1ă 1x11ă 1 (I. POP-RETEGANUL) A face caz= a) A insista asupra a ceva:
Ce s-o 1nt1i fi 11errecur du1Jii aceet1 1111 ştiu, (o gazelă] zice că 1u1 mai ft1ce caz de infamia
dai; du1Jii ce 111-a111 cu/car, ţXlre că t111Z.ea111 11rin pe care o canirem 11oi. (1. L. CARAGIALE)
.ro11111 un glt1s care se văirt1 striglind: „lt111ă-111ă, b) A scoate în evidenţă, a sublinia îns uşirile
1nărit1-ra.I Cine o 1nt1i ft1ce Cll 1ni11e ca 1ni11e să cuiva sau a ceva; a preţui foa rte nrnlt pe cineva
/Xl{ă ". (ION GHICA) sau ceva:

94
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Chit1r dacă t1 ctîşrigar compelifia, faltl Cei doi, vău111d11-I aşt1 de isref, s-au
11-a 1nai fl'tcur caz de reuşira ei. gt111dir să-l facă copil de .111j1er pe băit11.
c) A da amploare la ceva; a exagera însemnătatea
cuiva sau a ceva: A face cotituri (sau coturi)= A coci, a şerpui:
A făcur 1nulr caz de asta, ca şi ctun urina Porrt'aface coriruri îi1 dmm. (G. COŞBUC)
să 11let~ă1n Într-o călătorie ţJericuloasă.
(REGINA MARIA a ROMÂNIEI) A face credinţa. v. credinţă.
L-am admirai pe Cosaşu pe11rru acel
gesr de curezan{ă şi cu t1ftÎf 1nt1i 1nulr l-a111 A face creţ (ceva)= A încreţi (ceva):
ad111irt1f cu ct1f a1n văzur, duţJă ce l-a1n cu11oscu1, Hai, murgule, murgule(, I Nu-fi mai face
că 1111 face caz de el. (GABRIEL DIMISIANU) părul ere(. (POP.)

A face cărţil e (la joc) (Ljc.) = A amesteca şi a A face cu capul (să„. sau că„.) = a) A porunci.
împărţi cărţile: A c hema printr-o mişcare a capului:
Era nî11d11l l11i să facă cărfile, dar 1111 .le Du-re, bade, la dracu, I Nu-mi mai face
grăbea. cu capu, că mă vede bărlx1111 1 (POP.) Făcu
îmt>ărarul cu ca1>11I, I f11dt11ă săriră leii şi
A face câţiva paşi = A se plimba: apucară pe lup. (D. ŢICHINDEAL)

Am făcur ctîfivt1 1x1şi, î11 grabă, cărre h) A mişca încoace şi încolo capul:
po11. (MARIN MĂLAICU-HONDRARI) Merge făctî11d cu capul, I Gtî11deşri că-i
1110,~111, săracul' (POP.)
A face ce-o face (Pop.) = A face orice:
Se horărî să facă ce-o face şi să .le A face cu mâ na (sau din mâ nă) (cuiva) = A
cororosească de leneşă. (POP.) porunci, a da de ştire, a da de înţeles (cuiva), a
chema (pe cineva):
A face cercare (Înv.) = A cerceta (pe cineva): I1x1re, care dă oca pe SfXJTe şi face cu
Pro1opop11 face cercare despre vit1fa, 111tî11t1 să-i mai aducă w1t1. (ION CREANGĂ)
11u11t1r ea şi năravurile acelui de curtînd ales. (P.
MAIOR) A face cu s poial ă (sau cu humă, cu var) (Pop.)
Să-ifacă cermre, ci't.'i e c1eşti11ă. (MINEIUL) = A spoi (cu humă, c u var):
DuţJă „ uns" şi făfuir, În Bucovina
A face chemare (cui va) (Înv.) = a) A c hema (pe 1>erefii caselor se dădeau î11 rret'11T Cil spoială,
cineva); a solicita: 1>reparară di11 argilă albicioasă şi apă.
Măria
Sa le face chemare cavalerilor (NICOLAE COJOCARU)
Berilă Vlahul, Pişw Mas:ry şi Kremvurşr vo11
Schpirz. (ADRIAN VOICU) A face cuiva de urât (Pop.) = A fermeca pe
h) A invita pe cineva (în străi nătate): cineva pentru ca acesta să urască pe cineva sau
Ce-aş p111ea ft1ce peflfru rine? 'Ţi-aş p111et1 pentru a-şi pierde pofta de viaţă; a descânta pe
/t«.~e che111t1re Î1r.Yx1ce, dt1r 1111 ştiu dt1că-{i vor da viză cineva împotriva farmecelor de urât:
americt11ii. (FLORENTIN SMARANDACHE) Că 1111-i dracul pe pămtîlll, I Să 11e facă
Nea1nurile din Ger1nt111ia i-au făcur de 1mî r. (POP.)
chemare şi a plecar la ele două săpră11uî11i.
A face cuiva pardesiu de scânduri (Arg.) = A
A face chiseliţă. v. chiseliţă. ucide pe cineva:
Dacă 1111 fugea, individul era ctîT pe ce
A face copil de s uOet pe cineva (Pop.) = A să-ifacă pardesiu de sctî11d11ri.
adopta pe cineva:
95
 V asile JUNCAN

A face cunoscut (pe cineva sau ceva) = a) A Şi 11eavt111d 111ă11ă.Hireamijloc din a/1e
prezenta (pe cineva cuiva): venituri ca să-l dreagă ft1ce ştire sră1xî11irii 1nai
Pe dară îl face cwwscur curtii şi ferelor 11ai111e ca la vreo îilftîmr>lare (ferea.1<.'ă Dw1111eze11)
sale. (ION CREANGĂ) de ţ>ri111ejdie să 1111 fie cuvioşia să ÎJJvinovă{ir că
b) A încunoşciinţa, a informa (pe cineva); a 11-au dar de şrire. (GEORGE POTRA)
avertiza, a preveni (pe ci neva):
Face cu11oscur Î1nţJărt1rului această A face din cap că da (sau nu) = A aproba (sau a
horăn1re a tării. (NICOLAE BĂLCESCU) refuza):
Mirică zt11nbeşre şi/ace se1n11 diJJ ca11 că
A face cunoştinţă (cu cineva) = a) A cunoaşte da. (I. L. CARAGIALE)
pe cineva, a se c unoaşte c u cineva:
Fă cu11oşri11{ă cu /tira; 11-0 lua llt'1nai ţ>e A face din două ba be o nevastă (Pop.) = A
auzire. (C. NEGRUZZI) coase din două cârpe o cămaşă:
Leonid Dimov î1 ft1ce cw10şri11tă, la Ma111ă-.1t1 face
din două babe o 11evasră,
redactie, cu Şreftm BălUllescu. (EMIL BRUMARU) adică din două că1năşi vechi una 11ouă, iar /ara
b) A lega relaţii sociale c u o persoană: spw1e că a Jo.IT s1u1>ri11să de petirori ( .. . ]
Cu azi, cu 11u1ine, li /i'tcur cu11oşti11fă kir (OVIDIU BÂRLEA)
la1111/ea cu fel de fel de 11eg11srori, lx1 şi de boieri;
a-11cermr să meargă 11e la ei şi să-i poftească pe la A face din noapte zi (sau ziuă) sau a face
el, la sindrofie. (I. L CARAGIALE) noaptea zi = a) A petrece zi şi noapte,
neîntrerupt; a face noapte albă:
A face de (sau pe) ursit ă (Pop.)= A ghici: Vara perreuri, Alr>ii cu fnmtile de
- Ce-i de făcur? Ce-i de făcur? şopri ea gheată I Ei fac din 11oapre ziua, ş-a zilei od1i
În neştire. Î111i Îll unguroaica bărbatul şi-l dă închid. (MIHAI EMINESCU)
11eve.Hei co11wbi/11/11i. A face ceva de l-a duce - b) (Fig.) A munci fiiră odihnă:
şi nici 11-a 1nai veni ţJe-acasă... Ori 1ni-a face ţJe Biaw femeie 11optile le făcea zi. (P.
ursiră( ... ] (MIHAIL SADOVEANU) ISPJRESCU)
De tlceet1, În cursul vie{ii, ct111d soseşte c) A lumina (ca ziua); a străluci:
cineva la o r>rimejdie de boală, îi fac băTrtî11ele UJJ 11alt1r cu ziduri JJtunai şi de t1ur şi
.rn111/11i de 111:1iră pe o frigare nouă. (A. Trepre de 11esre111are, de făceau 11oapre zi cale de
MATEEVJCI) Trei poşTi. (POP.)

A face de dragoste (Pop.) = A face vrăji pentru A face din vorbe (Fam.) = A minţi; a înşela:
a atrage dragostea unei persoane: Păi dacă eu re por face din vodu, şi a.Ht1
A.Hfel, V. Alexandresco (V. A. Urechiă), ÎJJ scris, fără 1n<lcar să re cu11osc sau să re văd,
În 101na11ul său „Colibt1 Măriucăi", descrie ce re faci î11 fata 1m11i w111zăror profesio11is1?
modul cum baba Floarea face de drago.He (... ] (DORU MĂRCULESCU)
(ARTUR GOROVFl)
A face dragoste cu cineva = A avea relaţii
A face de minciună pe cineva = A arăta, în sexuale c u cineva:
public, că o persoană este mincinoasă: l/JOCriT11/e, dar 1111 Te dai îna110i de la
Ele 11-au mai răbdar şi au făcur-o de modul acesw de t1 face dmgo.He. (ŞTEFAN
111ÎllCÎUJlă. DUMITRESCU)

A face de ştire (cuiva) (Îvp.) = A anunţa (pe A face drum (sau cale). v. drum.
cineva):

96
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A face după (sau de, din) capul săn (ceva) sau Sroft1 pa111alonilor era de proa.Hă
a face cmn îl ta ie capul = a ) A lucra din proprie cali1are şi făceau genunchi.
iniţiativă (ceva):

De-ai făcur-o din carml rău, rău car, ai A face ghetele = A curăţa şi a lustmi încălţămintea:
(ION CREANGĂ)
avur 1 În fiecare seară, băie(elul făcea ghe1ele.
b) A face c um crede de cuviinţă, c um îl duce
mintea, c um se pricepe (ceva): A face baroci (asupra cuiva) (Înv.) = A
Am făcui de capul mieu, I Şi m-a bărur adj udeca (asupra c uiva):
Dumnezeu' (POP.) S-t111 fi'1.' 1lf lwreâ în divt11 asupra d-sale.
- Crede(i că eu fac de capul meu ?... (AXINTE UR!CARIU)
Dt1că vine /X>11,11ca de sus, trebuie s -o Î1nţ1linesc,
că swlf .ro/dar şi .ro/darul nu cn1cneşre 1 (LIVIU A face ba u-han (lrn.; d. şefi) =A face scandal,
REBREANU) a admonesta un subordonat:
Fe111eia era sigură că dir ec10111l Îi va
A face farmece (sau fermecătură, descântece) face din nou hau-hau.
(cuiva) (Pop.) = A fermeca (pe cineva):
Călugării, care umblă raşi ca-n palmă A face inimă bună cuiva (Îvp.) = A îmbărbăta
şi se srrt1111bă g rozav deurt1f, au o şriin{ă ft1inică pe cineva, a consola pe cineva; a îmbuna pe
şi şriu să facă fel de fel de fa1111ece pe111ru ca cineva:
boala să-şi vie la leac, .făracul să-şi găsească Au să vie dutJa voi, să vă facă i11i1nă
sprijoa11t1 şi nenorociruf să se fericească. (IOAN bună. (POP.)
SLAVICI)
Le face farmece, d-aia îl cumpără' N-ai A face în două (bucăţi sau părti) = A tăia în
t11,zir că-i
1nason?.', i-a s11us Hora{iu colegului său dou ă bucăţi. A despica, a înjumătăţi:
de suferinfă. (CRISTINA NEMEROVSCHI) Ea a făcui (Je(Jenele în două bucă(i.

A face fasoane = A face mofturi cuiva: A face în două (sau în patru) (pe cineva) = A
Dacă este ce bănuiesc eu, aţJOi t1fuJJci tăia în d ou ă (sau în patn1), a omorî, a ucide (pe

cap11u-t1 lui s-o facem noi... şi arunci să pofrească cineva):

iar d. judet'ăfor .fă ne mai facă ft1.'i0tlne 1 (I. L Pe buluc mi-l aşeza, I Cu ba/1ac parm-1
CARAGIALE) făcea. (POP.)

A face fatli. v. faţă. A face înştiinţare (Înv.) = A face c unoscut, a

Încun oştiinţa, a vesti:

A tace furori (Fam) =A promca senza~e,admiraţie: Se şi feace înşTiin(are la Roma. (P.

( .. . ] de ce nu i-aş clădi amicului meu MAIOR)
ctîrevt1 caruri de baliverne, cu cari şi el lt1 Se face înş1iin(t1re că de ca1ră ră.fărir
rându-i .fă facă furo ri la cafeneaua cenrrală din s-a ridicat un crăiuf cu 11u1nele Todoraş, Îllftîi cu
orăşelul lui? (I. L. CARAGIALE) fJufi11ă oaste, dar din zi fn zi ea SfJOreşte;
A doua zi Rt1ul Br1'1nt1ru, 1nt1i 1nari11al (COSTIN MURGESCU)
decâT ro(i, coborî spilwi1, fericii, fredonând
vesel o arie nouă care făcea furori la Paris. A face la loc. v. loc.
(LIVIU REBREANU)
A face loc. v. loc.
A face genunchi (D. pantaloni) = A se deforma
în dreptul genunc hilor. A face masa = A pune ma~a:

97

Femeia se grăbea să facă masa, că
ftÎ ri.iu.
A face meşte(r)şug (Înv.) = A întrebuinţa
mij Joace incorecte spre a realiza ceva:
Deci Miimea, văztînd că 11u va face
11i1nic, făcu 1neşreşug, de fJurclse cu roare oştile
să rret1că 1nu11rele şi să să Î1ntJreu11e cu ungurii.
Ct1nd ajunse la Ceraşi, ilir boiarii şi oştile
ţJriceţJură de 1neşreşugul Mihnii, ce va să ft1că.
(CONSTANTIN CANTACUZINO)
Ce meşre,wg să facă, ca să .r<'afJe de el ?
(P. ISPIRESCU)
A face milă = A da de pomană, a milui (pe cineva):
( .. . ]că lui i-o am făgăduii, pelllru căci
tui /ăcur 111ilă cu 1nine şi au rădicat deasuţJra
mea hula 11orodului; (ANTIM IVIREANUL)
A face moarte (de om). v. moarte.
A face mototol. v. mototol.
A face mult (din ceva)= A da mult (pe ceva); a
face caz (de ceva); a pune mult preţ (pe ceva):
Ţiga11ul avea de rrecut D111ărea să-şi
tlducă că1fJu11i, şi neavt111d nici el bt111i, t1/JOÎ ştiind
că ft#llraşul e om de ome11ie, 1u1 face mulr din /X1114
îi th1se l11111raşului azima. (I. POP-RETEGANUL)
A face muzică=
a) A cânta:
Cella 11u mai face muzică după masă.
S-a amt111ar pe lu11i. (JENI ACTERJAN)
b) (Arg.) A se plânge, a protesta:
Înce1et1ză cu s1nio1t~ăielile şi 1111 1nai fă
t1ftîra 1nuzică.I
A face nasoale (cuiva) (Arg.) = A sâcăi (pe
cineva), a şicana (pe cineva). A face rău (cuiva):
Ninge de lxtim îi1 Ctlpirală şi 11e face 11a!1(){i/e
la picioare. (hnp;://aldoileablog.wordpress.com)
A face năvod de oameni (Înv.) = A căuta, a
hăitui (pe ci nev a) c u un şir de oameni prinşi
mână de mână:
Avt111d Radu Vodă o fară, s-au ascu11s î11
codru... ; şi au făcur Radu Vodă 11ăvod de
Vasile JUNCAN
era (){1me11i şi au găsir-o î11111ijltxul codrului. (ION
NECULCE)
A face o bilă (sau nn carambol) (La biliard) =
A nimeri cu bila alte bile :
De dara a.Ha, jucărorul a făcur u11
Ctl rambol de roară frumuse(ea.
A face o călătorie = A călători:
După (Jlewrea lui /011el la Paris fJelllru
rrawrivele de pace, regele şi regina se lwrănîră
a face o călărorie oficială î11 ror Ardealul.
(SABINA CANTACUZINO)
Au lwwnîr să facă acea.Hă călărorie î11
ulri1nt1 să11ră11uînă.
A face o foită (Fam.) = A participa la o partidă
de cărţi:
Î11 jiewre seară, grupul de prie1e11i
făcea o foită la u11ul dimre ei.
A face o gură cât o şură= A deschide gura mare:
De111i.Hul i-a spus băiarului să 11ufacă o
gură ct1f o şură.
A face o temenea (sau un compliment)= A se
înclina (în semn de supunere şi respect):
El se ridică şi 11e făcu o reme11ea.
(PANAIT ISTRATI)
Ctî11d vezi CtllJele artîr de virreg
Î11zesrrt1re de la nafură ÎJJCtîf 1111 su11r În srare a
î11(elege cel mai sim1Jlu adevăr, CtllJele î11 care,
ca În nişre oglinzi rele, rorul se reflecră srrt1111b şi
î11 propor(ii pocire, făctî11du-şi complime11re u11ul
alruia şi nu1ni11du-se sarea 1Xl1ntî11rului, ai tivea
ct111ză de a re î111risra ( .. . ] (MIHAI EMINESCU)
Ctîrciu111ăreasa, care-l si1111x1riza
jii11dcă-i făcea complime111e, îi dădu o mtî11ă de
a}u!Or, .1eo(tî11du-i pe furiş palro11ul di11 odaia
u11de chefuiau dom11ii. (LIVIU REBREANU)
A face ochi (D. puii unor animale)= a ) A putea
deschide ochii (la câteva zile de la naştere):
Ctînd fară Griva opr-11ouă că(ei, 11oi îi
lăsăm să sugă o săprămtî11ă până fac ochi.
(ZAHARIA STANCU)
b) (Fam.; d. oameni) A se trezi din somn:
98
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Mai ert1 vre111e f)(_ÎJJ · la z iuă, ct1nd Andrieş Acu1n rrei zile Îll 11arul tlcela a 111urir 1nt11na.
se si1n{i scuru1t1f de 1nt111t1 lui Morocine: - Ei, (ZAHARIA STANCU)
rinere(ă, îi1că n-ai făcui ochi? Scoală, setx1/ă:

rrelmie s-o /JOmim. (MIHAIL SADOVEANU) A face părăluţe. v. părăluţă.

A face ochi(i) mari (sau ca de bou) = A se A face părtaş = A împărţi (cu cineva ceva):
holba: Şi-11 orice înrâmplare a vie(ii mele-mi
Ctînd i-11 /JOvesrir ciobanului ce-a pă{if place la gândurile mele părraş a re face.
acesta li făcui ochii 1nt1ri Îngrozir, şi li Înce1>11I să se (VASILE ALECSANDRI)
dea îna/JOi 11-em1m?nd. (ŞTEFAN DUMITRESCU) Radu Cosaşu are o ş1iit1(ă de a se face
plăcur şi /Xll<'ă re ft1ce pă11t1ş la w1 fel de
A face ochii în patru = A fi foarte atent: conspira(ie Îm/JOfriva 1u11u-or. (SORIN STOICA)
Ei srau la ruîndă şi fac ochii în fXlfm ca
să nu le swpe wînMul. A face pe cineva cobză. v. cobză.

A face opturi = a) A parcurge un traseu de A face pe cineva cunoscut (sau înv. numit) = A
forma cifrei opt într-un poligon auto: pune pe cineva î n centrul atenţiei publicului:
Nu 1nlli rrăise1n o t1se1ne11et1 a1ne{etllă Nu se înrudeau. Em vor/XI doar de o
exalrară de pe vremea când făceam opruri, ase111ă11are de 111'1ne. Dar, dt1rorir ă lui /011
pi mere dificile cu parinele pe gheată. (SIMONA Anronescu, s-a făcui şi el c1moscu1 (... ]
POPESCU) (CORNELIU LEU)
b) (Arg.) A-şi undui şol durile în timpul unui act
sexual: A face pe cineva scăpat = A lăsa (sau a ajma)
Uire ce opruri face Roxana Vtmcea la pe cineva să scape:
(>rima Oră, pe p/ajă 1 Îi /uceşTe IOT COIŢJU/ de fa Şi-a
dt1f .fea1na că era1n u11 11eţ1rico11sir,
ClÎT ulei şi-a dar pe ea 1(www.cancan.ro) u11 găgău{ă... şi chiar era1n, do11111ule ... şi 111-a
făcui scăpai. (CONSTANTIN CH!RffĂ)
A face p asul (acesta) (Fig.) = A întreprinde
ceva (important): A face pe el (Euf.) = a) A urina sau a defeca pe el:
Pt1rcă ro r 111-aş Î11su1t1; ct1nd llŞ da 1>este Sărmtmul, pe lt?ngă roare câre i se
o /X111e bună, aş face /Xl{lfe şi eu pasul ace.Ha. ÎllTlÎmplaseră, auzind-o şi pe a.Ha, făcu pe el de
(ION CREANGĂ) fril'ă. (GH. YÎRTOSU)
b) (Dep.; complinit şi c u „de frică") A fi
A face paşi mari = A înainta (rapid). (Fig.) A îngrozit:
progresa urnit: At1ri11a e.He acum ca w1 ro/JOT primejdios
AţJOi urină li /llce ţJllŞi 1nari 1>ri11 casă şi li deconecrar şi STlÎq>ifura t1.Ha, gândacul ăsTt1 de
rrage adt1nc din {igt1ră, Cll şi cu1n 1na-'fi1nul tlcesrt1 Colorado ca1-e făcea pe el de frică, acum face pe
de fu111 ar fi 11urur reduce firet1 sa la un 1ni11i1n1'1n rine şi nu-i pasă, scrie măscări. (G. BĂLĂ[fĂ)
de supărare. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Şi Îll ct1zul unei Înfrt1ngeri t>rinciţ>iul A face pe fapt (Pop.) = A face vrăji ca o
na{ional va face fXIŞi Înainte, şi Încă fXl)ri 1nari. anumită persoană să nu aibă noroc:
(MANUSCRIPTUM, voi. 18, 1987) Femeia em rare pricepură să facă 11e
fapT şi fe1ele o ocoleau.
A tace patul (înv. culruşul) = A întinde aşcemL[urile:
Dar de ce, când a !1c u1111tlf şi a făcui A face pleaşcă. v.pleaşcă.

/Xlful, wră mea Eli.rnbera a pus două perne?

99
 V asile JUNCAN

A face pocăinţă (Înv.) = A-şi mărturisi păcatele E1ni11escu, „ refăcut ", JJenrru că ÎJJ
săvârşite, a se căi şi a căuta să obţină iertare prin reali rare n"f"sese /JO/nav mimai niciodară, vrea
post şi rugăciuni: să ră1ntînă, să se stabilească la Bucureşti, să
f,,,,.,, aci.He
zile mă rem, adevărar că lucreze În Bucureşti, dar Maiorescu/ace tor
11i1neni 11u să vt1/i scris fn carret1 lui Du11111ezeu, /JOSibi/„/ .fă îl rrimiră şi să îl fină ct?r mai derxirre
C(/ci aşa 1ni se ţJllre Ct'1n că ni1ne11i JJ-t1u f<lcur de Capitală. (ŞTEFA N DUMITRESCU)
pocăi11fă adevărară. (ANTIM IV IREANUL)
A face treişpe-paişpe (Arg.) = A fi nervos,
A face prietenie (sau tm'ărăşie) cn cineva (Îvp.) = agi tac. A fi nerăbdător:
A a'ea cu cineva rela~i de prietenie (rovărăşie): Sire-ul se Încă1t~a exacr cu viteza
Pofti r1e Făr-F1wm.ţ ca să vie şi el 11e la 1nelcului rurbt1t, iar eu făcea111 treişţ1e-ţ1t1işţ1e
dti11.wl rH1cafă, ca să lege r1riere11ie. (P. ISPIRFSCU) ccînd vedea1n că 1ni11unarul rest e construit din
1nai inuite şi că e de o stuţ>iditare rară şi tor aşa.
A face primă = A se bucura de consideraţie (http ://si blondelegandesc. r()/)
deosebită; a preţui, a valora:
C"vtinr"I săufăcea primă. (GH. BRĂESCU) A face trotuarul. v. trotuar.

A face roată (sau cerc) (în jurul...) = A se A face un cerc = A descrie un cerc:
aşeza (în cerc) (în j urul...): Refeta de 11iz<11 v"lkti11 provine di11
S-ar fi oprir circu/a fia î11 roare .Hafiile, Suedia şi a devenit ror 1nai ţJOţJulară şi la noi ÎJJ
s-ar fi i.1Car imediar /JOveşri desr1re mi11e, dar Ro111cînia. A făcut un cerc ÎJJ centrul unui aluat
/„mea n-ar fi'"''"'
face roară în juml coqml"i de (Jizza. (http://bewoman.ro/)
me" lipsir de viafă. (ALEXANDRU POPA)
A face un pas (sau câţiva paşi)= A păşi:
A face rost. v. rost. (Femeia) Face-"11 /XI.I şi sră şi iaraş1
face-"11 pas şi iar s-opreşre. (G. COŞBUC)
A face săpături (Arg.)= A verifica, a investiga.
A căuta: A face un pas înapoi = A bate în retragere:
Po/ifişrii făcea" să11ăr„ri r1rin ror PSD ar fi av"r de ctîşrigar
Preşedi111ele
carrierul, dar 1111 t111 dar de u 11na infracrorului. dacă le-ar fi cemr baronilor din fJarrid ca re t111
probleme Cil legea să facă "" /JGS î11ar1oi.
A face stân ga (sau, înv. hoisa) = A merge spre (http ://www.jupanu.ro/)
stânga:
Noi d"pă el, pare că se îndreapră spre A face vârf la ceva (Îvp.) =A termina ceva:
ieşire, însă face srt?nga deodară şi se d"ce spre o Parm clăi t111 rădicar I Şi le-am p"s w11f
perdea î1111111ecară. (RADU GĂVAN) 1nilluJ1af; I Nu1nai una 1ni-a111 lăsar I Şi 1ni-t11n
Am fi't.'"' hăisa fX' d"pă gard"/ jirăriei p"s în gt111d"I mie„, I Să-i fac w11f Cil cap"/ ră".
((reg.) locuinţa
jitarului; persoană angajată să (M. SEV ASTOS)
păzească semănăntrile]. (VASILE ALECSANDRI)
A face zurbavă (Înv.) = A stârni agitaţie în
A face totul (sau tot posibihtl, în toate chipurile, mulţime:
posibilul şi imposibilul) să (sau ca să)... = A Pări11fiife1ei, ca să "" să mai facă
depune coare eforturile (pentm a realiza ceva): zurlx1vă. i-o mai dar ginerelui... pe deas„pra
Acesre Îllfrebări frăuuînrau l1Ct'1n 1ninrea ze.Hrei. (ŞEZĂTOAREA, VII)
băiar"l"i, care la opr ani era p"s pe fapre
virejeşri şi era În stare să fllcă roiul fJenr111 li A face (cuiva) s pinarea burduf = A bate (pe
re„şi. (LIVIU IOAN CODREANU) cineva) foarte tare:

100
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Se şria că cel care m ergea p-arw1ci la b) A recunoaşte superioritatea evidentă a cuiva

Co11.Ha11Ti11opole t11nba.rndor Trebuia să aibă (într-o confruntare):
„capul burduf de ca11e " şi să se aşrepre t1 i se În cele d i11 urmă t1 alxmdonar lupra,
ft1ce Sf>inar ea „burduf de ţJu11111i" ... argt'1nenr şi deoarece 1111 1nai tivea ce-i face şi se siJnfea
ace.Ha eminame/lfe d iplomaric ... (GH. BUWŢĂ) e1>uizar.
c) A nu putea infl uenţa (în bine) pe ci neva:
A face (pe cineva) piftie. v. pifti e. Zarul fusese Însă aruncar. Nu 111ai tivea
ce face . (CONSTANTIN CHIRIŢĂ)
A face (pe cineva) din cal măgar. v. cal. Lasă-l î11 voia lui, n-ai ce-i face.

A face (pe cineva) pastramă. v. pastramă. A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) A nu

avea ocupaţie:
A i se face (cuiva) negru (sau roşu) înaintea Dracul când n -are ce face, şrifi ce face ...
ochilor = A i se face rău (de supărare, mânie). A Inrră Înlăuntru şi Înce11e a-şi 11u11a codiţa cea
se mânia foarte tare: Mrligmă l'e la nasul w1chiaşului. (ION
Şi unde n-a începui a mi .re face negm CREANGĂ)
1>e d inaintea ochilo r şi a rre1nura de 1ntînios ... b) A nu avea posibilitatea să schimbe o si tuaţie.
(ION CREANGĂ) A nu avea posibilitatea să se î mpotrivească, să
Doar l-au văwr şi afosr de aj wu să li .re obiecteze. A nu avea încotro:
facă roşu f11t1i11rea ochilor. A rrebuir să v ină Boieml acela cică era cam zgtîrcir, dar,
dira1nai şeful />Ortulu i să-i li11işret1.f.Că. vău1nd că Ivan esre 0111 Î111ţJărăresc, n-a re ce să
(TATIANA NICULESCU BRAN) facă. (ION CREANGĂ)
Tor nu avea ce face până a doua zi,
A i se face cuiva (de ceva sau de cineva) = A fi 111ăca r nu se ţJlicrisea şi nu trebuia să dea
puternic atras de... ; a dori, a pofti să ...: ex11lit~aţii, să ţJoarre conversaţii cu ni111e11i.
I.re făcu de ducă. (POP.) (IOAN T. MORAR)
( .. .) ser vul legii nu avea ce face, nu
A i se Ilice cunoscut (sau (înv.) de ştire) (cuiva) găsise nic io .w lufie care să facilireze mei:w l
că ... = A fi înştiinţlt, anunţlt, a primi vestea că....: anche1ei ( .. . ) (AURA CHRISTI)
I se făcu de ştire că ronuînii ţJrădează c) Se spune despre cineva (sau c uiva) c are
locurile. (P. MAIOR) comite sau este pe punctul de a comite o
imprude nţă, o gafă:
A i se face (cuiva) de petrecanie. v. petrecanie. Omul n -are ce face şi o î111reabă. Artîr
i-a rrebuir /e111eii; era În srare să-l ia la 11u111ni ...
A i-o face (bună sau cu vârf şi îndesat sau
lată) ori a -i face (cuiva) una (şi bună) = a) A A nu avea ce face cu.„ = A nu avea (nicio)
pricinui c uiva un rău, un prejudici u: nevoie de... A nu-i servi la nimic:
Şi ccî re JJu ne venea În caţJ, şi ccîre 11u Morivele: nu avea ali111e111e .111[iciet1Te
făceam cu vt11f şi îndesare, mi-aduc amillTe de ţJenrru t1-i hrăni, nici vase 11e11rru a-i ţJurea
fX11t'ă acum mi .re îmtîmplă. (ION CREANGĂ) rrans11011a ţJe 111are În EgiţJf şi nici r11,11e
b) (lrn.) A j uca o festă cuiva: disponibile care să -i esco11eze p<111ă la
De dara a.Ha fi-amfăw r-o. Alexandria sau Cairo. Nu avea ce face cu ei ...
(ION O. VULCĂNESCU)
A nu (m ai) avea ce-i face (sau ce să- i facă) = a)
A nu mai putea să repare ceva: A nu avea ce-şi face capului (Înv.) = A nu putea
M ect111icul s11u11et1că1111 1na i a re ce să-i evita să...:
facă, dacă 1111 cu1nţJiiră o t>iesă nouă.
I Ol

Dară 11-avu ce-şi ft1ce car>ului,
rară-său fi rri1nirea Întruna să caure a se căţ>ărui
şi el. (P. ISPIRESCU)
A nu face nimic cniva = A lăsa în pace pe
cineva; a nu agresa fizic pe ci neva:
El 1111 i-a făcui 11imic colegului, cu fO(l(e
că 1nerira 1năct1r să-l dojenească.
A s e face (o) rană =
A se umple de răni:
După accide111, ea s-afăcur ra11ă.
A s e face că plou ă. v. ploua.
A s e face de băcănie (Fam.) = A se face de râs,
a se face remarcat în public prin manifestări care
dovedesc proa<tă creştere:
Familia di11 prou1 acea.Ha t1 lui Umwz
se face de băcănie, cu o expresie populară,
arunci ctînd are ţ>reocuţJări Sţ>iriruale.
(MARIAN VICTOR BUCIU)
- Mai bi11e ai răcea, că iar re ftL'i de lxâi11ie.
A s e face dus(ă) de acasă (Pop.) = A părăsi
ca<a părintea<că:
Tor î11 hai11e de mireasă, I S-a făcui dusă
de-a wsă. (POP.)
A se face evantai (D. femei) = A se purta î n aşa
fel încât să atragă privirile bărbaţilor:
Femeii îi 1>lăcea să se facă eva111ai,
arw1ci ct111d .re plimba 1>ri11 f>tltt' .
A s e face în două (sau între~ în patru etc.) părţi
=A se desface în dou ă (sau în erei, în pacn1etc.):
Ct111d aj1111g la moara 11011ă, I Calea lor
seface-11 două. (G. COŞBUC)
A se face mare = A creşte, a se mări:
$ cre.1a1 şi.reflb1 mare. (MDiAI EMINJ:SCU)
A s e face mare şi tare = A-şi da importanţă:
D Ol1r acasă se f<lcea 1nt1re şi rare.
A se face mititel = A se strânge, a se c hirci
(pentru a nu fi văzut, remarcat):
V asile JUNCAN
căci S-a făcur mirirel î111r-w1 1111gher.
(MIHAIL SADOVEANU)
Că aşa a fosr omul ăsw cu femeile, de ct111d
l-a 111(1(: .re pierde /tî11gă ele, .re face mirirel ctîr w1
piwi, .re ro,reşre... (1. A. BASSARABESCU)
A s e face stăpân pe ceva = A lua un lucru în
stăpânire prin forţă sau viclenie:
(David] s-a făcui căpere11ia 1111ei l>t111de
de hofi şi s-a dus la Damasc şi a locuir acolo şi
s-a făcui .Hăţu111 ţ>e Damasc. (BIBLIA)
El s-afăcur .11ăptî11 pe roară averea lor şi
llÎl~Î JJU-Î f'>ăStl.
A se face (sau a fi) trup şi s unetcu cineva= A
se uni strâns; a se identifica c u a<piraţiile c uiva,
a fi foarte apropiat de cineva:
Se cunoscu cu Pan.. şi se făcu rrur> şi
suj1er după dt111.wl. (P. ISPIRESCU)
Tofi di11 wsă se făceau Trup şi .wj1e1
ct111d era vorl>t1 de ceva imporra111.
A(-şi) face inimă rea (sau amară sau sân ge
rău)= A (se) supăra:
- A/JOÎ dt1, cu1nărră, cc111d a r şri 01nul
ce-tir ţJăfi, dinainte s-t1r 1Jăzi. Nu-fi 1nai fllce şi
du11111eart1 arc1tll i11iJ11ă ret1, că odt1tă t1ve111 să
mergem cu ro{ ii acolo. (ION CREANGĂ)
- Lasă-l î11colo, Laura dragă, 1111-fi mai
ft1ce stînge rău 11ent111 un netrebnic.I Merită 1111
srriwr w el să-l plt111gă o jii11fă gingaşă şi
di.11i11să et1 ri11e ?... (LIVIU REBREANU)
Fireşte, el, Puiu Ft1rangt1, n-t1re să-şi ft1că
sc1nge rău 11ent111nedelictde{et1 unui viitor doctort1ş,
ct1re tir trebui să se siJ11tă 111ăgulit dt«.~ă 1111 Ft1rt111gt1
.M cobortîr să-i î11ti11dă mtî11a. (IDEM)
- Ş-apoi, ce mai... Nu-fi mai face inimă
1-et1, co11ile, Î111i zise el, r1u1u1ndu-111i uu1na ţJe
umăr. (NICOLAE GANE)
A-i face bine= A-i prii:
( .. .] cu111 se 111t1i siJ11te, dt1că 111t1i lire
dureri î11 abdomen, dacă îl mai je11ează jicarul,
dacă medicame11111I pe care i l-a dar i-a făcur
bi11e. (ION JOANID)
Vizitll i-ll făcut bine şi t1c11111 el este 11111lt
111t1 i relatllt.
102
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A-i face cu măseaua (cuiva) = A-i arăta colţii A-şi face inimă bună = A se înveseli:
(în semn de prietenie) (cuiva), a rânji (la Da ce iniJnă bună Î1nifllci că vii şi fJe la
cineva): noi. Să-l chem şi pe moşul meu. (H. YVONNE
Til'ălosul ,~i
mangosirul [(reg.) (om) STAHL)
nătărău, tont, care nu este bun de nimic]' f11că .le
rtînjea la 1ni11e şi-1ni făcea cu 1năseaua.' Aţ>0i A- şi face Ioc. v. Ioc.
doar eu nu-s de-acelea de w re crede el: n-am
sării pe.He garduri 11iciodară, de ct111d swlf. A- şi face milă de (sau cu) cineva. v. milă.
(ION CREANGĂ)
A-şi face ochii roată = A se uita de jur-împrejur.
A-i face cuiva (de dragoste) cu ulcica sau a-i Mai scoare-mă-11 deal odară, Să-mi fac
pune (cuiva) ulcica. v. ulcică. ochişorii roată, I Să 1nă uit la lu111ea roară.
(POP.)
A-i Ilice în silă (cuiva) (Înv.) =A-i produce, a-i
provoca silă (cuiva): A-şi face părul = A se coafa:
De ce vrei să-mi faci în silă? (VASILE Are şi codită. O Întrebă1n cu ce şi-a
ALF.CSANDRI) făcui păml aşafrw11os. (MARIA BANUŞ)

A-i face rău = A-i produce o neplăcere (fizică A- şi face râs (de cineva sau de ceva) = A râde

sau morală): de cineva (sau de ceva); a batjocori:

Arii.Hui .Hărea pie1d111, 11evrt111d să .le Mijlocul cel mai fe ricir pe111ru a înfnmra
inişte, din rea1na de a deranja z}Jurăroarea, din 1noarrea şi a-şi face fJu{i11 rtîs de ea i s-a 1Jărur
f riet1 de a -i face rău, fără să-şi dorească 1erragerea (... ] (N. STEINHARDT)
11eapăra1 a.Ha. (AURA CHRISTI)

A-şi face sies ta = A se odihni după masă:

A-şi face (o) idee = A-şi înc hipui. A înţelege î n (el] ie,1ea pe balcon în roiul zilei şi
linii mari: srriga la copiii ct11e /Jăreau mingea în fata
LEON IDA: Ce re gt111deşri dwm1eara, că blocului să facă li11işre ca să-şi poară face sie.Ha
a Jo.li aşa '"' bt1gadel lucru ? Fă-fi idee: dacă de pn1nz. (ADINA DABUA)
chiar Galiba1di, de-acolo, de 1111de esre el, a
scris arunci o st~risoare cărră 11afiunea 101ntî11ă. A-şi face spaimă (Îvp.) = A se speria (fără
(1. L. CARAGIALE) motiv şi a fugi):
Nu 11i1nic, răsr>w1.1e Şofrm
e
A-şi face de lege, a-şi face (sau a s ta de) legi. v. Îltfo1ttîndu-se SţJre SiJnina, 1111-fi face srxlimă
lege. degeaba (IOAN SLAVJCI)

A-şi face gânduri (sau închipuiri ori griji) =A A-şi face toaleta = A se spăla (şi a se îmbrăca):
fi îngrijorat: f11ai111et1 bărlx1(ilor, femeile se desbracă
Cum să 1111 mă îngrijesc şi să-mi fac fel 1x111ă lt1 că111aşă, dar cu t>recau{ie „să cet1ră
de fel de gtî11d11ri ctî11d re văd aşa? (AL. pe1111isiw1ea de a-şi face 1oale1a ". (NICOLAE
VLAHlJfĂ) IORGA)
Lui Paul îi e dor de wsă şi îşi face ror
felul de gânduri desr>re cum merg lucrurile fără A-şi face unghiile = A-şi face manichiura:
el. (CARMEN S YLV A) De daltl a.Ht1 NI dus să cw11pe1e haine
Nu-fi face g riji penr m ei, .Himare domn. 1>e11r111 et1, şi-a /(/cur o nouă cOlifură, şi-a fl'tcur
Vezi-fi de păcarele ui/e. (RADU ALDULESCU) unghiile ( .. .] (CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU)
103
 V asile JUNCAN
A-şi Ilice (sau a-şi duce, a-şi petrece, a- şi
trece) veacul. v. veac.
C e (ma i) faci?= Cum îţi merge?:
- Fecioml meu ce mai face? - Face
bine, că-i sănăros . (I. POP-RETEGANUL)
C e (tot) faci (sau ce a i făcut de)„.? = Ce ţi s-a
întâmplat că„.? De ce?:
Vai, mtîndrufă de deparre, I Ce ror faci
de nu scrii carre? (JARNiK-BÎRSEANU)
C e ar e a face? = Ce legătură este (în ere un lucru
şi altul)? Ce interesează? Şi ce-i c u a<ca?:
VOCHIŢA: Nu-i vina mea dacă joc mai
bi11edeu?ralrele. OOMNICA: Cearet1face 1 Da
ie11 las, 1111-i vorlx1 să 11e sfădim. (C. NEGR U2Z1)
C e face şi ce (sau cum) drege„. (sau ce face şi
cum face (destul, că)(. .. )]= În ce c hip izbuteşte
să...:
El şrie ce face, şi ce drege, de-mi aduce
din ct?nd în ct?nd, aşa ct?re p11fi11e, de pof1ă. (ION
CREANGĂ)
C e face? (Exprimând surpriza neplăcută şi
purtând accentul în frază) = Cum? 1 Cum se
poate una ca asta!:
- Ce face? Să re ie11? - Eu, o rigoare
(om de nimic, ticălos; fiinţă leneşă], o scoq>ie?
(C. NEGRUZZI)
C e puteam face? = Nu m-am putut împotrivi:
- Ce purem face noi, dacă asra vrea
publicul să vadă? (CEZAR PAUL BĂDESCU)
C e s -a făcut (cineva)? =Ce a devenit? Cum s-a
descurcat?:
Au venir Î1n11ărarul... şi n-a1n şriur ce
s -au făcur cu dânşii. (1. G. SBIERA)
C e-i de făcnt (cn cineva sau cu ceva)? = Cum
să se procedeze (cu cineva sau c u ceva)?:
Şi unde 1111 ne rreziJn Îllfr -o bună di1ni11et1fă
plini ciucuri de n?ie căpreaică de la Ctl(>rele
lrinucăi' Ei, ei' ce-i de fi'M.· 111? (ION CREANGĂ)
104
Să lăiăm rotile la o pai1e ş4 până la una
alra, hai să vedem ce-i dejăwr cu cerbul. (IDEM)
Cnm să fac (ca) să? = În ce c hip (să ... )?:
O în vafă cum să facă să iasă şi de a.Hă
dară biruiroare. (P. ISPIRESCU)
Cwn se face că„. (sau de„.)? =Cum e posibil ca?:
Faftl nu se purea domiri cum se face de
bărbaru-său ziua este ţJOrc şi 11oar1rea 0111. (P.
ISPIRESCU)
Nu ştiu Ct'1n s-a făcut, că ori che1:'1 1i1ul
[(reg.) albie ad âncă, largă şi scurtă, folosită de
obicei pencm a frământa aluatul de pâine] a crăpai,
ori cw11ărml a srrănuftlf. (ION CREANGĂ)
De când l-a fă cnt mă-sa (sau de când mă-5a
1-a făcnt) = De când s-a născuc. Dintotdeauna:
Ft1ra Î1nţ1ărt1tul ui văztînd În ca11ul
ară11oaicei, ce 11u 1nai văv1.fe de ctînd o făcuse
1nă-.w, i se făcu sctî1f1ă şi Î i veni să scuiţJe. (P.
ISPIRESCU)
De-acestea (sau de-acelea) face = Acestea sune
faptele lui, acesta e felul lui de a se purta:
li rrei fii a lui Novac, I De rrei ori ~ir-a
prădar: I Pe-111de merg d-t1cele ft1c. (1. BIBICESCU)
E de-a face (Pop.)= Este însărci nată:
Se vede că femeia e de-a face.
Face ce face şi„. = Încearcă în coace felurile ... şi
izbuteşte să ... :
Face Gheorghieş ce face, I Dă pe ici, dă
pă colea, I Şi pleacă... (I. BIBICESCU)
Face ce face şi... = Încearcă prin coace
n1ijloacele şi reu~şte să... Nu ştiu c un1
procedează că...Vorba e că ... :
Se r>ărea că s -a linişrir vulpea, dar, d111Jă
"'' Timp, face ce face şi îl vrăjeşre pe leu.
(FLORENTIN SMARANDACHE)
Face par ale(le) (Îvp.) = Merită banii:
Are srrt1nsă o t1vere bunicică În bt111i şi
vinafuri bine Îngrijire, o 1nt11fă care rordet1u11t1
face pa mie. (I. L. CARAGIALE)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

dwniwle... Bine. Nu face nimic. Cine e ferici111/,

Fă ce-i face =Îndeplineşte indiferent ce ca să...: dacă 1111-s i11discre1? (LIVIU REBREANU)
- Fă-fi pomană c11 noi; fă ce-i face şi
ieşi de ait~i, că e vai şi j ale de 1năria-ra şi de Nu face parale(le) (sau nicio para, o para
bitlTă mă11ăsrire 1 (AL. ODOBESCU) chioară, nici două parale) = Nu are nicio valoare:
- Aşa că fă ce-i face, roagă-re de domn Mă1f11rile ei 1111 făceau 11iâo para
consilier să-fi dea drtunu Înainte, cu1n fi-a 1nai chioară, dar şria să fină la pre(.
dar şi M1111ci, ct?11d c11 part1sw.111 bierei mame( ... ]
(GIB I. MIHĂESCU) Nu Ilice pentru.„ (Fam.) = Nu e potrivit pentn1...
Nu e de prestigiul cuiva:
Fă-ne să ne fie dor de tine! (lrn.; în limbajul Nu ft1ce ţJenr111 art1ra luc111să1nai vii şiru.
adolescenţilor)= Pleacă' Du-te 1:
Î11ce1ează! Fă-11e să 11e fie dor de rine! Orice aşface = Oricât mi-aş da silinţa:
Orit~e aş face, ro r ri1nidă ră1ntîJJ cu

Mă-sa 1-a făcut dormind (Pop.) = Se spune străinii. ÎJJ casă sunt obrazJJit~ă şi cu uJJ străin
despre o persoană apatică sau leneşă: 1nă fllc 1nit~ă, inică şi galbeJJă ca uJJ ţJui de jidan.

TotlTă zi11a 1111 face nimic, parcă l-a făwr (MARIA BANUŞ)
1nă-sa dor1ni11d. Orice aş fllce, esenţialul ră1ntîne inracr.
(ANTON HOLBAN)
N-am făcut nimic = N-am rezolvat nimic. Nu
m-am ales c u nimic. Nu sunt vinovat: S-a făcut! = Sunt de acord. Fii fără grijă':
Exisr pe Pămt?111 de 4 5 de ani. N-am -Adu-1ni că1tile Î1n1>r1unutate. -S-afăcut.'
făwr nimi<' deosebir în rimp11I a.Ha. N-am
i11venrt1r ceva, n-a1n cret1r 11i1nit~ de valoare. Se face frumos =Se înseninează:
(LUCIAN MÎNDRlJfĂ) Abia de 11u1 ine se face frumos.
Habar 11-t11n cine le-a
e1t1 01nul 101; c1i1e

s11us rol ce a1n fi'tcul, ror ce tun vorbii, deşi 1u1 tun Tace şi
face = Se spune despre un om care
făcur nimic, 1111 t11n vod1i1 nimic... (DORIN DAVID) acţioneazărapid şi eficient:
Tu 'ii crezi i1nţJ resionar de fiu1cfia ra şi
N-are a face! = Nu interesează' N-are importanţă': el, de fapr, race şi face . (DAN DOBOŞ)
Harap-Alb, Gerilă, Ochilă şi Păsări­ Penesc11, creieml şi .111fle111I por1t1l11l11i LirerNe1,
Lăfi-Lw1gilă sep1111 ei de osr1ărează şi be11 ct?r le exem1Jl11 rar de 0111 w re, î11 vesel gălăgioasa
trebuie. Dar ce a re a face? ţJarcă nici 1111 se noa.mii l11111e culr11rală, wce şi face. (DANIEL
cunoştea de unde au 1ntînct1t şi t111 băut. (ION CRISTEA-ENACHE)
CREANGĂ)
Văzând şi făcând = Procedând în funcţie de
Nu face nimic! = N-are nicio importanţă. Răspuns împrejurări :
de complezenţă dat celui care îşi cere scuze că a (De cel mai mic copil] 1111 se despăr(ea,
produs, fără voie, o neplăcere: Îl finea dtî11sa, şi 1nlli ftîrziu -
ltî11gă «văztînd şi

CHIRIŢA: ( .. .)Ş-apoi, 1111 şrii? S11111 o făctî11d». (AL. MACFDONSKI)

ţ>er.roană verruoasă... verruoasă, de 11u-1ni Î11ca1>
În />iele... sunt jurară să ţJăzesc credinţă... FACERE
MOGHIOR: A 1 1111face nimic... Ctî11d îi fi .ws î11 Facere de bine = Faptă bună, folos, har:
aer, re-oi de:dega e11 de roare j11ră111inrele. Robi11so11 ( .. .] 1111 şria ce facere de bine
(VASILE ALECSANDRI) e 11me111I. (VASILE DRĂGHICI)
- Da ... Credea111 că nici nu 1nai e nevoie
să fi -I cer... Şriai prea bine că swlf 101detm11t1 al
105
 Vasile JUNCAN

FALANGĂ Obrajii r>rea r>li11i, a făcur fălci, ,~i guşă

A pune (sau a ba te) la falangă= A bate la
a bate rău:
Am î11văfar la dascălul Gaira11i, cel care
/Jăreala falangă. 01 ASILE ALECSANDRI)
Nu era vorbă de nimic alră dec& .. a p1111e
lafaltmgă pe .11ol11icii cur/ii. (C. NEGR UZZI)
Puse mt111a pe Dimu şi-l /Jăru la fala11gă
ţx1nă ce-şi dere sufletul În groaznice dureri.
tălpi; ar>roape că a făcur, şi ochii negri, mijifi, asiarici,
1unezi11du-se - un Buddha Î11durert1t de 1Jăcăroşe11ia
îi11regii lt1ni .. (RADU ALDULESCU)
De ct111d 1111 re-am văw1, aifăcu1fălci.
b) A se împotrivi, a nu mai asculta:
DurJă cele auzire a î11cep111 să facă fălci
şi ne-t11Xlrăsir.

(NICOLAE BĂLCESCU) A fi tare în fălci (Pfm.) =A fi greu de convins:

Orice dovadă i-am mai fi adus, ea era
FALĂ rare î11fălci.
A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) (Pop.)
= A se mândri (cu cineva sau ceva): A i se încleşta (cuÎ\'8) fălcile (sau gura). v. încleşta.
Place-mi mândra ci11ăşea ( frumuşică], I Că
mi-ifală-11 rtîrg cu ea 1(JARNiK-BÎRSEANU) A pune mâ inile s ub fălci (Reg.) =A lenevi:
De 1nt1i bine de două săţ>fă11uî11i, 1nereu
A socoti (sau a tine, a avea) drept fală (Pop.)= ţJune 1nt1inile sub fălci şi vi.fellZă fli ct1i verzi ţJe
A aprecia ca vrednic de laudă: pe refi.
L1in}X1 ÎnceţJuse a se co1t~i şi a se strica de
rar; î11 biserică prea/ii şi ctî111ărefii aveau drepl fală Cu o falcă în cer ş i (cu) a lta (sau una ) în (ori
a ft1ce slujba Î/lfr-o lim/Jă 11eumo.1e111ă de dt111,~ii şi pe) pământ = Foarte furios. (În basme) Cu gura
ţ>rin ur111are schi1no11a'lită Îit gu1t1 lor nedeţ>rinsă cu larg deschisă, spre a înghiţi tot ce-i iese în cale:
dt111sa; (I. HELIADE RĂDULESCU) Aoleu.' dllră z1neii cc111d si1nfiră.' unde
venellu cu o fli/că f11 cer şi cu u11ll Îll ţJă1nc1111, şi
Fală goal ă, traistă uşoară = Se spune atunci 1111de răcneau de-fi î11ghefa sângele î11 vi11e. (P.
când ci neva se la udă fără temei sau despre un ISPIRESCU)
om fudul şi leneş: Şi mai s1t111d Sft1111t1 D11mi11ică oleacă î11
la, aşa rJăfeşti dacă re .Hrici cu dracul; aic4 ţJrellj1nll
fi111rc111ii, 11u1nlli iacll ce vede că vine
la sărăcăcio.wl isr de rai, vodJtl ceea: „Fală goală, ursul cu o fllft~ă În cer şi cu una În ţJii1nc111r,
traistă uştXlrt7'; şezi cu banii Î1t ţ>u1tgă şi duci do11,f mo111ăi11d î11fricoşa1. (ION CREANGĂ)
la roare cele. (ION CREANGĂ)
FALIMENT
FALCĂ A da faliment = a) A nu-şi mai putea face
A (stră)muta (sau a s trâmba, a drege) cuiva plăţile (în calitate de comerciant, industriaş etc.):

fălcile = A lovi zdravăn peste faţă: D-tll zc11nbeşri, zice eco110111isrul sever.
Mai degra/Jă i-ai rmrea .Hrtîmba fălcile Dumirale Î(i r>lace asra; aprobi ltt<ul ace.Ha
dectîr vor/Jt1. (ION CREANGĂ) nebunesc, din Cllre lire să rev1lre ruina sm~ierăţii
Nu doar s-t1u Î11căiert1r, dar băit1tul i-a 11oas1re ... Dar 11e ducem la falime111, domnule!
.11n?mlx11 fălcile. (1. L. CARAGIALE)
b) A da greş, a nu reuşi într-o acţiune. A se prăbuşi:
A da fălci (Fam.) = A mânca c u lăcomie: l-am explicar că pa1ro1111I t1 făcui
Dau fălci mămăligii şi fierrurii. (POP.) investiţii, şi-li l1Su1nt1r 11işre răsţJu11de ri, inclusiv
- /tl colea şi Trage-i fălci, că di11fi, slava ri.1e11I de t1 dafalime111. (ION LAZU)
Dom1111l11i, văz că ai. (I. L. CARAGIALE)

A face fălci = a) A se îngrăşa:

106
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
FALS
A s e înscr ie în fals (Jur.) = A ataca un act î n
faţa justiţiei ca neautentic. A contesta formal
valabilitatea unei declaraţii:
Apeltmul wre m mi să .le îi1.1crie îi1 fal1
îi11parim r>rocewlui-vedxu e.-te d>ligtu 1--1să amre
prin dec/am/ia .Iii pe tmroml ftus1uui. (CONSTANTIN
HAMANGJU, GEffiGE ALEXIANU)
FAPT
A (se) da în fapt (Îvp.) =A (se) declara vinovat:
Ea t1 f o.H dară î11 fapr, cu TOtlTe că"" .1e
credea vi11ovt1ră.
A prinde în fapt (sau în flagrant) (Îvp.) = a) A
prinde în flagrant delict:
Pe 19 ocrombrie, ctî11d a primir banii,
procurorii l-au prins pe Cite/tiru î11 flagm11r.
(http://www.ziaru leveni men tul. rol)
b) A prinde pe cineva săvârşind un adulter:
Tocmai ctî11d "" se aşrepw, el a f o.H
pri11s î11 farn
A pune (pe cineva) în fata unui fapt împlinit =
A obliga pe cineva să accepte o situaţie dată:
Ne aflam, răspiw dtî11.1a, î11 fa{tl wmi fapr
Î1ntJli11ir, fOf ce 1nlli ră11uînet1 e1t1, dtlcă se 11uret1, să
""fie dar îi1 vileag şi acea.Ha cu ol"Îce pre{, cltitir cu
al vie/ii .ro/ului să" (MATEJU I. CARAGIALE)
Fapt e că... = Nu e mai puţi n adevărat că ...
Adevărule că ... În orice caz:
Fa1>1 e că Ptî1vt111, după ce 11e asigură că
ge{ii credeau Într-un unic zeu, 1nai 11u1neş1e 11e
ge{i şi he11oreişri. (LUCIAN BLAGA)
FARFURIE
Parcă calcă în farfurie= Umblă încet, atent:
Priveşre-1' Parcă calcă î11 faifurie ...
FASOLE
A bate (sau a da) ca la fasole (Pfm.) = A bate
fără milă (metodic):
Î11 al doilea nî11d, să"" ba{i la ea Ctl la
fa .role. Bărt1it1 e rupră din rai, dar "" se pracrică
acolo. (IOAN GROŞAN)
107
Că ăia lxu la fro11rierişri ca la fasole, cu
boct111cii, cu /Jllful /Juştii, cu ţJt'1nnii... 1111 t1i cu1n
referi de ei (... ) (CĂLIN KASPER)
A( - şi) arăta, rânji sau beli fasola (sau fasolele)
(Pfm.) = A rade:
- Tu, Parai;chive, ce stai aci/ea şi beleşti
ft1.wlele la mi11e? Ce, "" {i-t1111 mai văzur di11{ii ăia
de mulr? Riî11jeşri ca w1 col/ar la maică-Ttl, parcă fu
aifi mai brett;.. (MARIN PREDA)
FAŞĂ
A fi abia ieşit din faşă = A fi foarte tânăr, încă
copil:
Se a1>ropia.1e potlTe pe11rru că al{i
otuneni 1111 erau att1t de co11ilăroşi ţ>ret~t"n cel
di11 fa/a .Iii, cu TO{i cei rreized şi apr de ani ailui,
un coţ>il tlbia ieşir din faşă, ca1-e nu-şi 1nai
aminrea nimic din via{t1 ailalră (... ] (LUCIAN
DAN TEOOOROVJCI)
Încă ct?r era{i î11faşă, săraci de mt1ic-a{i
rămas. (COSTACHE CONACHI)
Încă di11faşă se arăra.1e drer>T 1#1 copil Imn.
A ieşi din faşă= A depăşi vârsta copilăriei:
Copilul ieşise deja di11 faşă, crescuse
suficient şi vorbeafrt'1nos.
FATĂ
A merge (sau a se duce) la fete (D. băieţi)= A
avea prima relaţie sexuală. A merge la bordel:
Eram .wpărtlT, or, dacă doi flăcăi se duc
la fere, rar împreună Trebuie să se î11roa 1t'ă ( . . ]
(ANATOL MORARU)
A ş edea (sau a fi) ca o fată mare = A fi timid:
Ea avea w1 fiu. El era de Treabă, smerir
şi sfiicios ca o fară mare. (P. ISPIRESCU)
( „ . ] 11alr la sra1, Iar î11 spele, .wb/ire la
1nijloc, 111/ădios ca u11 1nesretlcă11, uşor ca o
că1>rioară şi 111şi11os ca o /ară 1nare, D111n11ezeu
să-l ierre 1 că11-avu parre să se preo{ească. (ION
CREANGĂ)
A-şi da fata din casă = A-şi mărita fiica:
- De acum î11ait1Te cred că mi-{i da far a,
ca să vă lăsă1n În fXICe şi să ne duceu1 fn rrea/Jll
 V asile JUNCAN

noastră. - Bine, vouuce, zit~e ... Dar acu1n, Dar cu SiJnina 11-ar fi voir Iorgovan să
deodmă ia să ospărafi ceva, ca să 1111 ziufi că dea fafă; a.Ha şi-o rmsese el de mulr în gt111d.
afi ieşir di11 casa mea ca de la o casă 1>11srie. (IOAN SLAYJCI) Cu 11ime fa fă 11-a dar. (POP.)
(ION CREANGĂ)
A face fatli (cuiva sau la ceva) = A rezista. A
FAŢĂ corespunde cerinţelor unei sarcini, ale unei probe:
A (se) da (ceva) de fatli = A (se) dezvăl ui. A Îşi .Hrt111se cu p111ere 101 apa1t1111/ de
(se) dema~ca: erudifiw1e pe11rm a face fa fă î11a/1ei si11wfiw1 i în
To111/ a Jo.IT dai de fafă cu cei adwiafi î11 care se afla. (I. L. CARAGIALE)
curte. Pe11r111 1nine, care 11it~i 1111 şria1n bine
101ntîneşre şi nit~i, dacă aş fi avur bunăvoinţă,
A (se) da (ceva) pe fată = A (se) descoperi, a 11-aş jifăwrfafă exige11felor. (ION IANOŞI)
(se) arata în lumina oea adevărată, a (se)
demasca, a (se) trăda: A face fete (Trs.) = A se strâmba:
- Boieri du1n11et1voasrră, hoţul ct1re a Feciorul 11-avea răbdare şi făcea fefe.
rulburt1f o {liră fJrin i„fCu.'IÎll{ll, 1năiestrit1 şi
iste{i1net1 lui, şi care 1ni-t1 1iifJÎf odih11a suflerului A fi (sau a se întâ mpla) (de) faţă = A fi prezent
1neu, se tiflă În 1nijlocul do11111iei vot1srre, şi fi (sau martor din întâmplare) la oeva:
rog să se dea pe fafă. (P. ISPIRESCU) Era vorba să 1năriră111 1>e 1na1na ra, şi
Pot/()(1blele i111elige11fii primului mi11irn·11 alegerea mea se oprise la 1>rie1e1111/ New/ai,
swlf dare 1>e fafă Cil o zgt11u11ie prove1fJială. care era de fafă, gospodar Cil oar ecar e avere şi
(1. L. CARAGIALE) văduv,fără copii. (PANAIT ISTRATI)
Sptî1111/, văzt111d că i s-a dar vicle,~11g11/ pe Şi eu văravul /011ifă m-am î111tîmplar
ft1fă,
se răpede ca w1 ct111e 111rlx11 la Harap-Alb. fafă. Şi eu dascălul Nache m-am î111t1mplar fafă.
(ION CREANGĂ) Şi eu ţJreurul Andrii Bico/Jnan 1n-t11n Îllft11nţ1/t1r
fafă. (NICOLAE IORGA)
A avea (sau a-şi face) faţă la cineva (Îvp.) = A
n1erita recunoşti nţa cuiva; a căuta favoarea A fi fată (Arg.) = a) A fi prost:
cuiva, a avea trecere: - Nuji fafă! M ergi şi vezi ce srm11efara.
Boierii, . ..11ădăjd11i11d că di111m acea fap1ă b) A fi răuvoitor :
voraveafafă la Pelru-vodă. (MIRON COSTIN) De dara a.Ha ai fo.11 fafă; aşrepram să
ţJui o vorbă bună.
A avea fatli (Fam.) =A aduoe a. . , a fi bun de . ..
Ar efafă de şef A pieri (sau a scădea, a trece, a se ofili) la faţă
(Înv.) =A îmbătrâni :
A bate războinl llltli (Înv.) =A dure o lup!ă deschi~: Cu rret~erea ri11111ul ui, fe111eia /XI 1t:ă se
Şi aşe, Îllfr-aceea dzi, 1na1ti, rotiră dzua şi ofilea lafafă.
pesre 11()(1/Xe şi a doa dzi mie1wri, de îinbe pă1tile
s-au băr111 războiulfafă. (NICOLAE COSTIN) A pieri (sau a se prăpădi, a se s tinge, a se
duce) de pe fata pământnlni = A muri. A
A da dos (sau dosnl ori dosnrile), a(-şi) arăta dispărea fără urmă:
dosnl, a pune dos la fugă, a bate dosnrile, a da Mt1i a1n nu1nt1i rrei zile de rrăir, şi re .. t1i dus,
dos la faţă. v. dos. lva11e, de pefaft1pămt111111/11i 1 (ION CREANGĂ)

A da faţă (cn cineva)= A se întâlni (cu cineva). A privi (pe cineva) în faţă = A pri vi (pe cineva)
(Rar) A înfrunta (pe cineva): drept în ochi:

108
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Fără .1ă-I privet1.1că în ft1fă, .rcoo.1e Proc11roml .rchimba fefe-fefe. N11

că111aşa Î1n1Jăruriră a dosarului din buzt'1lllr. Îndrăv1et1 să zică nu, dar nici nu-şi ţJufet1 Însuşi
(CEZAR PETRESCU) 11ş1,,-i11ft1 c11 w r e prefec111I lichida o che.Hie t1Tt1T
de gmvă. (IDEM)
A privi (sau a vedea, a zări) pe cineva din rată =
A privi (sau a vedea etc.) în întregim! figura cuiva: A se găsi vina faţă (Jur.; înv.) = A se constata
El !i-tl oprii şi o privea din fată c11 evidenţa unui delict:
aren{ie 1năriră. Srăţx1nul ert1 ţJret1 i.feusir ct1 să nu
gă.1et1scă vina fa fă.
A pune (de) faţă (sau faţă în faţă) = A
confrunta; a compara: A s ta faţă = A se împotrivi (cuiva), a ţine piept
- Mă r og fie, cine e măgarul ă.Htl, aş (cuiva):
vrea să-l şriu... De ce să nu-l S/Jui, dacă zit~i că E1t~ute se Înror cet1 Într-un căltt1i şi srt1
1ni-eşri a1nic sincer? - Ca să 1nă ţJui de faţă? faţăÎnrordet1unt1 unde e1t1ţJri1nejdit11nt1i1nt11-e şi
N-t1111 ţJoftă. (1. L. CARAGIALE) război11I mai î11verşwtar. (P. ISPIRESCU)

O t1 do11t1 .lt'<' fi1me t1 t1v11T în tuenfie o

ifJOSTază pm1icult1ră t1 ideologiei, aceea t1 A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din) faţă
libert11i.111111l11i, p11.1 fată îi1 faţă c11 provocările pe (Pop.; în s uperstiţii)= A-i merge (cui va) bine:
wre i le t1dre.1et1ză conre111pomneiTt1Tet1. (DANIEL Doc-ar fi preT11Tindene TOT t1.1e111e11e j 11de-
ŞANDRU) cărori ce 1111 i11besc t1 li ct1111t1 cuc11I dinft1fă ... cei
Eu, fieriv, t1111 p11!i ft1fă îi1 ft1fă doi prouuori .. ce n-llu dreţJft1re n-llr 1nt1i năzui Îll veci ş i În
pe Negmzzi şi Stidovet1n11 1(GEORGE BANU) p11ruret1 lt1judewră. (ION CREANGĂ)

A scăpa cu fata (sau faţă) curată = A scăpa A(-i) lua (cuiva) fata = A apărea brusc în faţa
fără neplăceri dintr-o situaţie dificilă: cuiva:
Dacă văzu tovarăşul 1ne11 aşa şi că 1111 Un bicidi.lr i-a l11ar ft1ft1 şi t1 it1Trt1T cu
e.1re chip t1 .1cărx1 c11 fată c11rt1Tă, .1e opri în loc, 111llŞÎnll Înfr-u/l COfJllC.
a1ne11infă
t1su11ra lor şi se /i'tcură stane de 11iarră.
(P. ISPIRESCU) A-i da (sau a trage) la faţă (Fam.) = A lovi
În ft1ft1 dl11i Blăg11fă, Trică .1răret1 peste figură:
s1nirna, iar cu Costi se bătuse adeseori În ţ>it1fă, Băit1T11I i-t1 dar la fată şi l-a wnpl11T de
În zilele cele bune, ccînd 11u era singur, ci săreau st111ge.
a1ntîndoi, cu Sida, ÎJJ ct111ul lui, şi rar scă11a
Co.Hi c11 ft1ft1 c11rt1Tă, fiindcă Sidt1 avea gheare A-i veni (iarăşi) fata (sau a prinde faţă) (Îvp.)
Ctl pi!iiCtl şi tir fi !iăriT şi în foc (Jetlfru frăfiorul = A se Însănătoşi :
ei. (IOAN SLA YICI) Fe111eii i-ll venir it1răşi /afli şi ţJt1rcă s-t1
1nt1 i Înrr e111ar.
A schimba (sau a face) fete(-fete) = A-şi
schimba fizionomia sau culoarea obrazului (de A-l prinde (pe cineva) la faţă (D. haine, c ulori )
jenă, de ruşine etc.). A se tulbura: = A i se potrivi:
- Ei, Ivane, ce 1nai direguieşri? Moa11ea Hai11t1 î1 vinefoo11e bine şi îl (Jri11de lt1ft1fă.
!l-a 1nai venir ţJe-ait~i ? Ivan, t1runci, lasă caţJul Îll
jo.1 şi, răct111d, începe t1 face fefe-fefe. (ION A-şi întoarce fata (de la cineva) = A nu mai
CREANGĂ) vrea să ştie (de cineva):
/011 .rchi111/x1 fefe{efe. Gem11chii î1 Do1111111I ş-a î11Tor.1 ft1ft1 de la noi,
r1-e1nu1t11~ iar În ce11,/ gurii si1nfea o uscăciune 1x1rcă păcăroşii. (BARBU DELA VRANCEA)
i .1-t1rfi aprin.1 .111j1e111/. (UVIU REBREANU)
109
 V asile JUNCAN

Omul mai are încă mutră cale până să A fi pe fază (Fam.) =a) (A fi atent şi) a acţiona

ajungă la Dumnezeu, dar ţJelllru că l-a ajuwr să prompt:

răz/Jească JJe dracu', 01nul e Î11credinft1r că Trebuia, cu el, să fii mereu pe fază.
D1'1nneze11 1111 şi-a Î11rors fata de la el şi că-l va (DOINA PAPP)
ajura şi de aici încolo. (MARCEL OLINESCU) b) A fi stăpân pe simaţie:
Dar am fosr pe fază şi n-am î111rebar
A-şi sparge faţa (Fam.) =A (se) I0\1 (grav) la faţă: 11i1nic. A1n i11frt1f În scu11 ri1nţJ ţJe t1urostrt1dă şi

În u11nt1 accidentului, fti-riJnerrisrul şi-t1 t11n simfir că af ipesc. (CONSTANTIN ARCU)

sparr fa/a rău şi t1 ajuns la spiral. c) A profita de o ocazie:
Am fosr pe fază, Tovarăşe prim, zic eu, pe
Nici în dos, nici în faţă (Pop.)= În niciun fel: fază mereu, 11u i-am dt1111imic. (DINU SĂRARU)
Eu ca badea 1111 găsesc 11it~i În fafă, 11it~i Di11fericire, wrăl băit11ului afo.Hpe faz.ă şi
în dos, nici în porr aşa frumos. (POP.) li i1no11ttlizt1t 1no1nenrul. Act'1n, t11ntî11doi se t11nuz.ă
pe seama îiut?mplării. (http://www.antena3.ro/)
FAUR
A cumpăra cărbuni de la faur (Îvp.) = A FĂCĂLEŢ
cumpăra scump marfă (la mâna a doua): A am esteca vorba ca făcăletuJ mămăliga
J uţxînul S-ll jurt1f că 11-0 să 1nt1i C t'111ţJere (Pop.) = A se bâlbâi. (Pop.) A spune prostii:
niciodt11ă cădnmi de la fau1; dar1111 s-a fi11ur de Existt1 şi un ţJroverb: A t11nestet~t1 vorba
CUVlÎllf. ca făcăfeful mămăliga, referiro r la ci11eva care
nu t1re o vo1fJire clt1ră, ci una ct11n confuză.
A se învăţa ca faurul cu scânteiele sau ca (https://newskeeper.ro/)
broasca cu grindina . v. învăţa.
FĂCĂTURĂ
FAVO ARE Parcă-i făcătură = Se spune atunci când cineva
A fi (sau a intra, a ajunge etc.) în (sau la) nu reuşeşte, oricât s-ar strădui :
favoare (ori favor) (Înv.) = A se bucura de Văztînd cu1n stă luc111l, 1nă iau cu liJnba
bunăvoinţa cuiva: scoasă, du-re, du-re, 1nerget11n În neştire,
Am purur vedea oame11i (...] care 11u au doară-doară va da cineva 11este 1nine să 1nă
cm/ar nici i111riga (...] penrru a ajunge sau omoare, gt111di11d că-s rurbar. Dar gândeai că-i
pelllru a se susfi11ea la purere sau la favoare. făcărură 1 (I. POP-RETEGANUL)
(ION GHICA) Dar fJarcă-i făcărură! U11de-i averea
mare, acolo 11u prea e 11oroc la copii. (IDEM)
FAZAN
A pica (sau a rămâ ne) de fazan (Fam.) = A fi FĂCĂU
păcălit (din naivitate): A dej uga de la moară la făcău = A ajunge de
El, acolo, afosr îi1conjumr de cmsilieri şi la bine la (mai) rău:
de o sirut1{ie, unii t111 vrut să ţJrofire, t111 şi JJ1r>firt1r, şi Vezi c-a mai dejugar u1111/ de la moară
el a (Jicar defaztm. (CORNELIU DRAGOMIR) lafăcău.

FAZĂ FĂCUT, -Ă
A face o fază (cuiva) (Fam.) = A pune pe A rămâne bun făcut = A fi comiderlll în fomiă
cineva într-o sima ţie neplăcută: definitivă a<upra căreia nin-eni nu mai poare interveni:
A1n 11i1nerir Îll clasă cu una d1i1rre cele 1nai Că bine zili fu, nevastă, răSf"-"'·~
bune ţJrierene şi stau În bt111că cu et1, iar ieri 1ni-a l:iidxuu-său. Ar1111d ceilt1ffi 11emaia1r?nd îi1corro,
făcur o fază foarre urâră. (maramuresenii.ro/) şo1r14 diara ((înv.) restan-en~ pre,ecJere testan-en!lll'ă)
ră11n.1e b111ăfăwră (ION CREANGĂ)

110
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Desigu1; un '11cru bun jăcur chiar 1nt1i capul a şri dacă por să fină ceea ce t111 promis.
rtîr;.iu, rămtîne bw1făcu1 (...)(DUMITRU SUCIU) (1. L. CARAGIALE)
Făgădui(i mt1ret1 cu .wret1 la începui. Marea
Parcă-i (un) lucru făcut (sau un făcut) = Se dragoste! Iubire 1x?nă la momre! Basme, dom1i/01;
spune pentru a exprima surprinderea că un lucru basme. Gogoşi M i11ci11ni. (OCTAVJAN PALER)
se întâmplă (constant) contrar aşteptărilor, ca şi
c um ar interveni o forţă s upranaturală: FĂGĂDUIALĂ
Pt1re că ert1 un luc111 fl'tcur: acel ci11evt1 A da (sau a face) o făgăduială (Îvp.) = A
ct1re lut1 1nerele fşi băret1 joc şi de Î1n1Jiirarul şi promite:
de roti paviicii lui. (P. ISPIRESCU) („ .) îşi urmară drumul cărre Alba Iulia,
Avea dreprare auroml să -şi înceapă unde Sigis1nu11d Îi fJri1ni cu cinsre şi le de re bună
arricolul cu 1>rOţJOZÎ{iunet1: ,,Pa1t.~ă-i un lucru făgăduială că îşi va (i11e cuw1nrul. (NICOLAE

făcur.'" căci cea 1nai 1nare ţJllrfe a 1narerialelor BĂLCESCU)

de ţ>rezenrare a realiră{ii ro1ntîneş1i şi 1nai ales a
realizărilor artei şi literaturii t1ţ1ar defor111are. A (nu) se tine de făgăduială (Îvp.) = A (nu) se
(IONEL OPR IŞAN) ţine de cu vânt:
Da bt1t-o Îlttunerit~u de 1nuiere, că doar 1111 Ne-am făgăduii cărre publil'ul ciriror
de f)()(; IÎIOCU ei cu Ullll, cu două... fXlrCă-i
.'ICllfJÎ Ull să-i dă111 llCÎ u11 şir de articole cririce t1su11ra
făcui cu muierea tWt1. (CAUSTRAT HOGAŞ) rearrului r ouu1nesc şi ne grăbiJn li ne fine de
făgăduială. (I. L. CARAGIALE)
FĂGAŞ
A nu-şi ieşi din făgaş (Pop.) = A-şi păstra FĂGĂDUINŢĂ
obiceiurile, deprinderile: A da făgăduinţă = A făgădui, a promite:
Bărrtînul nu-şi ieşea din făgaş 11it~i0liară. Dăduserăm făgăduin(ă să rămtînem

1x?nă a doua zi. (D. BOLINTINEANU)

A se d a în h ăugaşul lui (Mol.) = A se întoarce
la deprinderile sale: A trăi ca în pământul făgăduinţei = A trăi
Vremurile l-au făcui pe bierul om să se bine, î n belşug:
dea În hăugt1)rul său. Unora nu le păsa de cei apropit1(i şi
1răit111 ca î11 pămânrul făgăd11i11(ei.

A-şi pierde făgaşul (Pop.) = A-şi pierde direc~a:

În cele di11 1111nă, femeia şi-a r>ierdur
făgaşul şi rărăcea pe dealuri.
FĂGĂDUI
A făgădui (sau a cere) marea cu sarea ş i
(Oltul cu totul ori munti de aur) = A făgădui
sau a cere prea mult. (Pex.) A făgădui sau a cere
imposibilul:
Ct1 şi llCu1n, ei făgăduit1u 1narea cu st1rea,
Ţara (sau pământul) făgăduinţei = Nun>ele biblic
al Palestinei. Loc unde cineva tinde să ajungă:
Îllfordeaww i-am auzii pe cei/a/fi
vod>ind despre el ţi despre Basiliwra lui ca
despre w1 pămtînr al făgăd11i11(ei. (GABRIELA
ADAMEŞTEANU)
Observa(ia lui Bachelard e.He valabilă
şi ţJenrru 111işcaret1 11ersonajelor fJOrnire În
că111aret1 ctîre 1m11i Pămânr al Făgăd11i11(ei („.]

ca şi t1cu1n ct11,za rururor relele/or era că clasele (LIANA IVAN- GHILIA)

r>rivilegiaredomneau ( .. .](MIHAI EMINESCU) Pămtînrul făgăduinfei era a/111/, era cel
În vremea alfa, nouă, celor de-tifară, ni se de unde r>lecaseră .Hrălmnicii. Era, de acum,
făgăduia marea Cil sarea (... )(PANAIT ISTRATI) Germania cea prosperă. (IOAN T. MORAR)
Ctînd ei erau la purere făgăduiau tării
În fiet~are t111, 1nt1ret1 cu saret1, fără li-Şi bare FĂINĂ
(A fi) scwnp la tărâţe şi ieftin la făină. v. scump.
li I
 Vasile JUNCAN

La ce 1ni11cit"1i i-a1n rras, a r fi 1>urur

A se uita cu un ochi la făină şi cu altul la ţ>une 11a1nila r>e 1ni11e să 1nă ft1că aşchiu{e, să
slănină (Fam.) =A fi saşiu: vină nevas1ă-1nea şi să 1nă ducă cu făraşul

Dt1că re durea carJu/ sau ţJriveai cruciş, acasă. (DAN LUNGU)

bunica ffi descc111rt1 cu cărbuni srinşi În t1/Jă Nu pofi să-fi spui părerea despre ceva,
11eÎ11ce11ură şi Î{Î lut1 durerea cu 1nt111a şi 1111 re că se şi găseşte cc1re unul să re ia 1>e /ă1t1ş şi să
1nai uirt1i cu u11 ochi lt1 făină şi cu a lrul la re tmmce-11 srradă. (NICOLAE SIRIUS)
slă11i11ă. (G. BĂLĂIŢĂ)
lară-I
pe loghiararul Mirili11eu „ cu w1 A face pe cineva făraş = A bate pe cineva
od1i la făină şi cu a /ruf la slă11i11ă, cu rJălăria î11 foa rte tare:
fonna ri11girii, largă î11 ftmd de două ori ctîr El i-a mai spus că de 1111 se asrtîmpără, îl
dia111e1rul CllţJu/ui şi 11usă ţJe o ureche". face făraş.
(TUDOR VIANU)
A fi pus pe liber (sau pe făraş) . v. liber.
A-i trece (cuiva) făina prin traist ă (Reg.) = A
îmbătrâni : FĂRÂMA
Fe1neia se finea bine şi 11u se vedea că A-l fărâma la inimă (sau la s tomac) (pe
i-a rret~ur făina 11ri11 frt1isră. cineva) (Trs.) = A avea colici:
P11,11cul 11-a do11nir rotiră 1100/>fea,
Altă făină se macină acum la moară! = S-a pe11rru că l-a fă n?mar la .Hamac.
schimbat situaţia, s-a schimbat (în bine) rostul
vechilor lucruri: A-şi fărâma ca pul = A-şi bate capul:
Şi părinrele mă
ie la drago.He, şi Degeaba îşi mai fărâma carn1/ acum,
Smără11difa începe din ct111d în ct111d a mă fiu-a după ce afăwr ce a făwr.
cu ochiul, şi /Jădift1 Vasile mă pune să t1.oculr pe
lll{ii, şi alră făină se 1nacină t1cu1n la 1not1ră. FĂRÂMĂ
(ION CREANGĂ) A (se) face (mici sau mii şi) fărâme = A (se)
Dar vezi, azi liftă felină se 1nt1cină la fărâma, a (se) zdro bi, a (se) nimici:

moară' ct111d ai sprijin, pofi merge şi duţJă
dreprare. (SPIRIDON POPESCU)
De aceeaşi (sau de o) făină (cu cineva)= De aceeaşi
tagmă, de aceeaşi categorie, de aceeaşi reapă:
Fra11fi.'iC David ft1 ost111dir ş i de cei ce
em ro r de o fări11ă cu el. (GH. ŞINCAI)
S-a s pulberat făina din covată = Se spune
atunci când cineva nu mai poate obţine avantaje:
0111ul şi-a dt1r setuna că s-a ca1n s11ulbert1r
făina din covt1ră ş i 11-a 1nai venir ţJe la ei.
Bie111/ Şrefa11 Voievod' El şria să facă
fărt1111e ţJe turci, tătari, leşi şi unguri, ştia niţică
slavonească, avu.ie[sej mai mutre rt111d11ri de
11eves1e. (MIHAI EMINESCU)
F<lcu 111ici/ărt1111e 1>e necuratul de vneu.
(P. ISPIRESCU)
Am o căfet1 cu di11fii de ofel şi, de i-oi da
d1wn11/, reface mii şifănîme 1 (ION CREANGĂ)
FĂT
Fătul meu = Formulă cu care un ootrân se
adresează cu afecţiune, bunăvoinţă ere. unui tânăr.

Că mtîndrufa, Jărui meu, I Ct111d simfeşre

FĂRAŞ că fi-i rău, I Fuge iure la rJărău, I Udă ct1qx1-11
A aduna (sau a lua, a duce) (pe cineva) cu tl(Jă rece, /Te leagă la cap şi-fi frece. (JARNiK-
făraşul = A bate pe cineva foarte tare: BÎRSEANU)
(... ) dau Cil line de ţJămlÎlll 11e11oroci111/e,
îti rup oasele de re ad1111ă mă-ra cu făraşul de pe FÂN
jos[ ... ] (ADRIAN ŞCHIOP) A face fân (Pop.) = A cosi şi a strânge iarba:

112
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Că m-a i dar la w1 bă1rt111, I Merge ziua, wvaleri; l-au legar b111duf şi l-au pus î11
face ft111. (POP.) ge11u11chi. (I. L. CARAGIALE)
M1mre11ii t111făcu1 muli ft111 vt1rt1 t1cet1.Ht1. Răvaşul t1.wprifilor glăsuia: „ Vefi găsi

la w rre vreo douăzeci de slugi f riwase, pe w re

Ori fân, ori paie (Pop.) = Una din doua. Sau vă vom t1jurt1 să le lega fi fedeleş ". (PANAIT
una, sau alta: ISTRATI)
Ftîn ori ţJllie? Dt«.~ă erta1 de t«.~ord, zit~et1u Rt1fio11a1ne11rul celor rrei tivea logit~a lui şi
«Ofavă». Acu1n se Înţeleg tinerii şi e gart1. Se cunună ror logică 1rebuit1 priviră măsura de t1-I ct1pr111t1 pe
şi la două lw1ifac 11w11ă. (ION GHINOJU) Nicu/ifă, det1-l legt1fedeleş cu t1fele de la opi11ci şi,

Încă În tlceeaşi 11oa1>re, a -l deţ>u11e Îit ţ>iv11ifa

FÂNTÂNĂ primăriei. (PLATON PARDĂU)
A căra apă la fântână (Pop.) = A face o treabă Au lwrănî r să lege burduf bou cu bou şi
inutilă: să-i urce î11 vt1go11 r1e bmfe. 0/. EM. GALAN)
Ceea ce făcea el t1Ct'1n era ca ş i cu1n ar Au ră/Jărîr ipisrafii... l-au legar cobză pe el
fi cărt11 tl/Jă lt1ftî111tî11a di11 currea wsei. şi r1e wlfele lui şi i-au pwuu r1ri11 rtîrg. (ION PAS)

FÂS FEL
A face nn fâs (Fam.) = A eşua, a nu izbuti: A face felul (cuiva)= a) A omorî (pe cineva):
La referendt'1n văzur-t1i cu1n v-afi /âcur ilir /tir săre11ii duc pe le11eş la locul cuve11i1
de râs. Căci roară ;}X11eret1 V(){Wră 11u t1 Jo.li det'âf şi-i fac felu l. Şi it1Ct1 aşa t111 !iCăfXlf şi le11eşul
w1... jlls? (FLORENTIN SMARANDACHE) acela de săre11i, şi săre11ii aceia de dc111.wl. (ION
CREANGĂ)
FÂSNĂ b) A face un ră u (cuiva). (Pfm.) A dezvirgina: -
A s ta într-0 fâsnă = A sta aşezat pe marginea - Aşa le î11cc1111ă 11e f(){1fe, cu vod1e şi
scaunului (fandosindu-se): fJ1YJ111isi1D1i, pc111ă le face felul. - Dacă St111dt1 mi-a
Vali, culwr pe-o ftîs11ă, w de obiu i, .re .'lf>us ce 111i-a SJ>us., Î11set111111ă că ţ>e ea 11-a 1>urur s-o
rrezi. (hnps://psihedelicul. wordpress.com/) î11cc1111e. (CONSTANTIN BĂRBUCEANU)

FECIOR A s e alege (sau a s e vedea) la un fel ori într-un

Fecior de ghind ă (fătat sau făcut în tindă). v. fel (sau altul)= A se clarifica:
ghindă. Lucrul ace.Ha rrebuie să se aleagă

Î11fr-u11 fel .1Aşa, ori aşa.' ră.'lf>t'1l.'le el, aţJOi 1>lecă

FECIORIE cu paşi mari du1Jă Persidt1. (IOAN SLAYICI)
A s trica fecioria (Pop.)= A dezvirgina: Pc111ă stîm/Jără rrebuie să se aleagă
Cel ce făcea abuz de forfă, cuviflfe î111r-w1fel. (ION AGÎRBICEANU)
1ni11ci11ot1.fe sau fJr o1nisiuni de luare În căsătorie
şi „Hrict1 fecioria " unei fe re era obligar să A-i face felul (cuiva) (Fam.) = a ) A-i face pe
plărească o t111w11iră .wmă de bt111i. (MAGAZIN plac cuiva:
ISTORIC, voi. 39) Că cică tir fi ve11i1 la el î11 seră femeia
aceea şi că Îllfr-o zi 1111 era 11Îlne11i şi Niculae a
FEDELEŞ pus-o jos fJe 1Jămtî111 şi i-t1 făcur felul. (MARIN
A lega (pe cineva) fedeleş (sau burduf, butuc, PREDA)
bute, cobză, nod, s nopi) = A imobiliza complet b) A da gata, a omorî, a nimici (pe cineva):
pe cineva prin legătu ri foa rte bine strânse: Nu re-tun şriur eu că eşti de aceştia, că
Feke1e Uîioş spada lui de
Pt111ă să fl·agă de mulr Î(i făceamfeliu/ 1 (ION CREANGĂ)
ofel de Damasc, pe w re o t1vet1 t1mi111ire din Crede-mă pe cuvt1111 că fm ierul ăsrt111u
vre111ea cruciadelor, au năvălit roti tinerii glu111eşte şi Îşi vr ea ba11ii ÎllaţJOi, iar dtlcă 1111-i
113
 V asile JUNCAN

primeşre rx111ă săţJTămâ11a viiroare îmi face felul. M-am feliciltlT că eram în .Ha re să fac
(LAV INIA CĂLINA) rxî11ă şi din spălt1111/ ciompilor '"' gesr wlrural.
(DANIEL BĂNULESCU)
A-şi face felul (Mol.)= A-şi face cheful: M-am feliciltlT 1>e11rm î111rebare; când ai
Nu-i vorbă, că noi TOT ne făceam felul, w1 m11.rn[i1; îl î111rebi de cafea, de să11ău11e, de
aşa, câreodară. (ION CREANGĂ) mde (...](STELIAN TĂNASE)

De fel din„. = De neam, de origine, de loc, FEREASTRĂ

originar etc.: A arunca banii pe fereastră = A fi risipitor:
Pări111ele
lui, de fel di11 Boroşa11i, l-a Uită-re
cu1n a 11,11ci banii ţJe fereastră.'
regăsii pe exce111riwl fugar şi... l-a /11t11 acasă. Bani la care a/fii doar viseaw, bani di11 care ai
(1. L. CARAGIALE) ţJutea (JU/le deOţJllrfe ŞÎ fli ţJelJflll O CllSă, {Jelltru
ceva palt>abil, D11m11eze11/e! (ANDREI RUSE)
De felul meu (sau tău, săn etc.)= a) Din fire, ca
temperament: A avea (o) fereastră (Fam.) =A a'ea o oră liberă,
Moshe, w1 Tip vesel de fe/11/ lui, părea în intercalată încre două ore de curs, în programul

di111inet1fa t1ceea 1nohort1r şi suţJărar. zilnic al unui profesor sau al Lmui student:
(FLORENTIN SMARANDACHE) Dacă avea ferea.mii, o lua pe bulevard

b) Din punctul de vedere al originii, al
provenienţei. De profesi une, de meserie:
De felul meu, swll i11gi11er, spuse Mihai.
În felul lui = Într-un mod original, propriu lui:
Nu se111ănt1u t11nt111două surorile. Fiecare
ert1fnmux1să î11felul ei. (AL. VLAHUŢĂ)
Într-un fel (sau într-nn fel sau a ltul) = (În
legătură cu verbele „a se alege", „a se hotări",
„a se vedea" etc.) Într-o n1anieră oarecare:
Pot11e fiecare vodJii s1111ă diferir î11 urechile
diferifilor oame11i - /Ulmai individul, acelaşi
rămt1i11d, o aude Îi1Tr-w1 fel. (MIHAI EMINESCU)
şi se t>fiml>a, iar când avea liber mai mulr de
două ore, se aşeza la 1111a din remsele de pe
piero11al [...] (DAN COMAN)
Profesoara avea o fereasr1ii şi s-a
gcî11dir să corecreze /11c1iirile elevilo r.
FERECA
A fereca şi desfereca = A discuta în amănunt; a
critica:
A1nes1eca{i din u1nbră În f0l1fe urzelile şi
w1elririle, fără noi 1111 se fereca nici desfereca
nimic. (MATEIU I. CARAGIALE)
Cu C. A. Roseui poezia româ11ească
desferet~a şi /eret~a ţJOezia 1nisrerului /e111iJ1i11, a

Tofi Trăgeau nădejde că, î111r-w1 fel sau 1Xicar11/11i i11e/11c1t1bil prin dragosre. (MARIN
t1lrul, dorinţele lor se vor Î1nţ1lini Îllfr-o bună zi. BUCUR)
(DAN DOBOŞ)
FERI
Un fel de„. = Un lucru asemănător cu..., ceva A trăi ca Doamne fereşte = A trăi foarte rău:
care vrea să fie...: Nu1nai viată 11u era aceea, căci rrăit1u
lo1111f umblă plect11 pe lângă gard, ca Doa1n11e /ereşre şi 11i1nit~ 11u aveau Îll casă.
legă11cî11d î11 mcî11ă w1 fel de ri11id1ea goală. (M.
DAVIDOGLU) Doamne fereş te, Fer ească (ferit-a) Dumnezeu
(Donuml, S fântul) = Exclamaţie prin care se
FELICITA imocă un sprijin, un ajuror etc. în faţa primejdiei.
A s e felicita pentru sau că„. = A fi mulţumit î n Exclamaţie care exprimă surprinderea, opoziţia,
urma estimării efectelor unei acţiuni î ntreprinse, dezaprobarea:
a unei atitudini luate etc.:

114
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Cu f0l1f e acesre, l1Ct'1n, roc1nlli t1cu1n, 11u
s-ar fi legal, Doamne fereşre, de 11ime11i; îi era
greu t1 ieşi din casă. (IOAN SLA VJCI)
Când .11ă1uî11a wsei făcea la ciorap,
J>i.roiul se juca cu g/Je111ul. Dară nu-l Î11cu1t~a,
ferească Dumnezeu. (P. JSPIRESCU)
Când .Hăpâ1111I wsei se j11Ct1 cu dân.wl,
ferir-t1 .1t111111I să-l zgârie, pare că-ş i pilise
ghearele. (IDEM)
- Măi Grivei, măi, să re ferească Sft111111J de
Şcooladom11ească 1 (BARBU DELA VRANCEA)
TÂNDALĂ: Ferească Sft111111I ... hai dar
În codru... de-01n Îllftîlni vreun vneu ... i-0111 da
decorafiile noasrre, Ctl să-l îmb/t111zim ... Cine
şrie? ... 01 ASILE ALECSANDRI)
FERICE
A-l bate (pe ci neva) fericea =Se spune despre
un on1 sau unui on1 norocos:
f11 ziua dind primea fXllr1lele III! /Jărea feriC<'fL
1u1 bă!er1 pe nimeni' (BARBU DELAVRANCEA)
Orie11111I Mijlociu, să 1111 se creadă că e.He o
aluzie. (ROMULUS DIACONESCU)
b) A face de râs pe cineva:
De ctî11d s-a făcur el că joacă for/}(11 la
Dinamo şi galeria l-a cirir şi i-a Turrir fesul' Ce
vrefi? (www.gsp.ro/)
Interesnl poartă fesnl (Fam.) = Se spune
adesea la adresa cel ui care face anumite acţiuni
numai pentru a dobândi avantaje:
Ai văzur diavolul de Zoifă cum şi-a /Jărur
joc de blîrbaru-său şi de 1ni11e.I ... şi f0l1fe tlcesre
/Jenrru ce?. .. ţJe11/ru un şal1 ... AţJOi, fXIS de 1111 zi că
i111ere.wl pOtlrTă fe.wl ... 01ASILE ALECSANDRI)
b11eres11I ţ}(}(l11 ă fesul! Mă 1111ri.1e.1e că
1111 1ni-a1n cu11ost~ur interesul să descifrez sensul
ace.Hei fomwle. (GEO BOGZA)
FESTĂ
A face (sau a j uca) o festă sau festa (cniva) =A
păcăli (pe ci neva):

Mă puream prinde că d. Co.Hil'ă o să ne

Ferice de mine (sau de tine) = Ce fericit sunt joocefe.Ha. (1. L. CARAGIALE)
(sau eşti etc.): Am giumr să-i gioc fe.He f>e.He fesre ... şi
Ferit~e de ţXir1i1{ii care l-t1u născur, că bun văd că ptî11-acw11 îmi merge bine. (VASILE

sufle! de om e.He, 11-llm ce zice! (ION CREANGĂ) ALECSANDRI)

Ferice de nebunii ct1re rrăiescfără să-şi
{Jună Îllfrebări şi fără li llŞfefJfll 1iiSfJt'1JSuri. FEŞTELI
(MARCEL SECUI) A feşteli bătnl sau br iceagnl sau ma ntaua (şi
eliptic, a~tăzi) a o feşteli (Fam.) = A o pă ţi; a se
FERFENffĂ face de râs:
A (se) face sau a (se) rupe fer feniţă = A (se) Unii au mai feşrelir-o, dar 1111 tlTlÎT de
rupe în multe bucăţi. A distruge: 1nulr ÎllCtît să 1111 se aleagă cu note bune.
- Fe 1fenifă ai făcur f(){1Te î11florir11rile şi (CĂLIN TORSAN)
1nărge/ufele, şi ai Înneg rit-o de 11u şriu zău Ct'1n Na i/}(I le-a făcur, cu chifJ de-a /}(I Te oşrile
a1n s-o scor din bot1lă.I ... Ba a i 1nai u1n11lur-o şi lui Du11111ezeu, dar 11-a ieşit la bun sfi1rşil, 11-a
de .1t111ge ... (LIV IU REBREANU) .1eos-o la carJăr
cu obraz curtll, afeşrelir /Jă/111 de
fşi mpea ciuborele fe1fenifă j11ct111d amt111do11ă wperele. (www.e-calauz a.ro/)
împreună cu noi. (ION CREANGĂ)
A-i feşteli iacaua (luz.) =A-i face rău c uiva fără

FES să vrei:
A-i tur ti (cniva) fesnl (Fam.) = a ) A face pe Păwr că la cărwllefe a feşrelir iact111a
cineva să rămână uimit în faţa unei prostii cu ltosanale f>Olirit~e ui1niroare: să vezi şi să 1111
săvârşite. A comite o mare prostie: crezi. (N. STEINHARDT)
la pagina 14 sus, prima replică: «M-ai
11enorocir. Mi-lli rurrir fesul». Se scot1re chestill
c11 fesul. f11felegefi, dw11neav(){1.Hră, acum cu
115
 V asile JUNCAN

FETI De noi ar fi mai bine în pădure! (I.

A feti cu cin eva (sau d. mai multe fete) a feti POP-RETEGANUL)
împreună = A petrece timpul de fetie împreună Se îi1călzea la foc. fi era rău? Nu. Nu-i era
(cu cineva): rău. Dimporrivă. fi era bine. (ZAHARIA STANCU)
Cele două prierene au felii împreună
ţX1nă la vt1rsttl 1năririşului. A fi cu ceva= A avea ceva:
Dealule cu spini acum. (G. COŞBUC)
FETIE Em cu o .Het1 î11fnmre. (P. ISPIRESCU)
A s trica fetia (Înv.) =A dezvirgina:
Şi cur via ei cea de la Eghiper 11-au A fi cu ci nev a = a) A fi de partea c uiva (într-o
ţJărăsir, căci cu ea doriniia În rinerea{ele ei; şi ei dispută):
i-t1u strit~ar /eria ei şi t111 vă1:11ar cu1via lor ţJreste Se vedea clar că vecinii erau cu el şi era
ea. (ŞERB AN CANTACUZINO) firesc să fie aşa.
b) A fi prietenul (-na) logodnicul (-<:a) cuiva:
FI Băit1rul era cu ea Încă din ri1n11ul
A fi (sau a se pune, a se s itua) m ai presus de ... liceului.
= A se ridica deasupra...:
Sunr Îll star e să 1nă 11u11 1nai ţJresus de A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = A-i fi pe
oria i111eres personal. (I. L. CARAGIALE) plac, a îndrăgi, a iubi:
Nu exi.lră dectîr w1 singur dreţJI, care e Aşa-i
fusese drag în ri11erefe Lirxm, aşa-i
1nai ţ>resus de orit~e, aJJt'1ne dre11rul {ăranilo r de era drag ş-acum. (MIHAIL SADOVEANU)
a rrăi î11(ara101; dea 11ufijefuifi, deafi ocrorifi
co111ra venalirăfii unei admi11isrmfii com1){e ( . . ] A fi Gică Contra (lrn.) = Se spune despre o
(LIVIU REBREANU) persoană care adoptă întotdeauna puncte de
vedere diferite de cele ale majorităţii:
A fi (sau a că dea,
a (se) da, a (se) lăsa, a Eşri w1fel de „Gică co111ra" ? A, 11u, 11u.
rămâne) prad ă (sau (în) p rada (cui va sau a Asra e.He o prosrie. Nu swlf confrt1 de dragul de
ceva)= A fi (sau a (se) da, a (se) lăsa, a rămâne) afi co11frt1 (...] (RADU LUPAŞCU)
dominat, copleşi t de cineva sau ceva, la bunul Cu riscul de a-i nedumeri pe multi şi de
plac al c uiva (sau ceva): a fi ericherar dreţJT „Gil'ă-comra ", voi privi
Fnmrea albă-11 ţJăml galben I Pe-al meu acest „cadou" euroţJean cu un ochi 1nai sceţJfit~.
brat încer s-o culâ, I Lăscînd pradă gurii mele I (SORIN ROŞCA STĂNESCU)
Ale rale buze dulci... (MIHAI EMINESCU)
A fi nul la „. (Arg.) = A nu ş ti absolut nimic la...:
A fi (sau a rămâne) orfan = A-şi pierde părin~i: Emm 11ul la maremarici. (GALA
Din cea mai fragedă t1 mea copilărie eu GALACTION)
am rămas 01fan. (POP.) La isrorie /lu 1nă descurca1n, din chÎlnie
J1u-1ni ţJlăceau decc1r t1cizii cu care srroţJea1n
A fi (sau a se vedea) nevoit (sau s ilit) să„. =A fu.Hele fe1elor, ele 11u .re amuzau, femeile 11-au
fi constrâns să ... , a trebui să... : si1n{ul u1no111lui, la ro11uî11ă ert11n !lui Însă t1vea1n
Ptînă şi cel 1nai 1nare erou se vede silit a rale111 la de.ren. (RĂZVAN PETRESCU)
rmrăsi câmpul gloriei (VASILE ALECSANDRI)
A fi op (Înv.) = a) A fi de folos, oportun:
A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = A se Tofi plew.reră... şifiuii op. (PSALTIREA)
găsi într-o simaţie favorabilă; a avea parte de b) A trebui, a fi necesar:
linişte, de mulţumire: E op să şrim.

116
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
A li pe cât este = A fi încă o dată pe atât (de
mare, tare):
A.Ht1 11-aş face -o eu, de-a r mai fi el pe
ClÎT e.He.
A li recunoscător (cuiva) = A purta recunoştinţă
(cuiva):
Pe111ru prorx1gt1ret1 î11văfărurilor î11t1lre ...
şcoalei fireşri trebuie să-i fi1n recunoscători.
(1. L. CARAGIALE)
Nu se suriira, di111ţ}()(rivă, era reCt'1lllfC<IIor
lt'1nii Îll ct1re avet11nereu ceia de ţJrivir, de Înţeles ori
de.wwtil (VARUJANVOSGANIAN)
A li s alta-s ingurel (Reg.) = A fi singur cuc:
Ln Înce11ur era Dtunnezeu .wl1a-s1i1gurel
(POP.)
A fi s ensibil (sau simţitor) la ... = A fi impresionat
de ...:
El em TOI t1şt1 de pufi11 simfiror la
t1plt1uzele .1e111e11ilor săi. (1. L. CARAGIALE)
Timmei era sensibil la wpridile
realirăfii. Era w1 fel de .1ei.1111ogmf al realirăfii,
al epodi. (CONSTANTIN STOICIU)
A li s ub glie = A fi mort, îngropat:
- Dar George-t1I 110.Hru cum o duce? I
-Sub glie, Ttlică, şi .wb cmce. (G. COŞBUC)
A nu li bine (sau a bună) = A prevesti ceva rău:
I-tun şi sr1us zilele rret~ure neveste-inii:
«Ce/O, fJ01wn/X1cele 1100.Hre şi-au (Jierdur JJOflt1
de 111t111et1re, 11u-i t1 bu11ă!». (DAN LUNGU)
A nu li puţin lucru = A fi mare lucru:
Nu era ţJu{i11 lucru 11e11rr u 0111 să aibă 11e
Du11111ezeu î11 pret1}111t1 lui. (POP.)
De ct1revt1 lu11i v-afi înhămar la t1
traduce Baudelaire, ceet1 ce nu-i ţJu{i11 lucru.
(OCTAVIAN SOVIANY)
A-i li (cuiva) aminte (de ceva). v. a minte.
A-i li (cuiva) paraxin (Înv.) = A i se părea
curios, a se n1ira:
117
Boie111le, să nu-fi fie 11rtv<i1n unde 1111
vezi... 11wnt1i t1111t111doi. (P. ISPIRESCU)
A-i li nează (cuiva) (Reg.) = A-i fi scârbă, silă,
greaţă (cuiva de ceva sau de cineva):
Ln v r e111ea asra ceroasă (0( 01nului i-i
11et1ză. (POP.)
Aşa a fom să fie! = Aşa a trebuit să se întâmple,
era imposibil ca lucrurile să se pecreacă în alt chip:
Aşa
t1 Jo.IT să fie, 11u fi dispemr, /Olul se
uiră, TO/ul .re 1-erxiră. De tir fi să 11e lăsăm
dobonîfi de fiewre dmă, u11de t1111 t1ju11ge?
(LIVIUS CIOCÂRLIE)
Ce mi-i (sau ti-i e tc.)= Ce importanţă are:
Ce mi-i vremea, ct111d de veacuri I Srele-mi
.oct1111eie pe lacuri. (MIHAI EMINESCU)
Ce-o li, o li! = Exprimă indiferenţa, neputinţa
sau resemnarea c uiva în faţa unei situaţii:
- Dar /Je aici Încă n-a venir ordin, că
11e-t1r fi spus ţJri111t1rul, urmă Pe1re. Acu ce-o fi o
fi, 11u-fi mai face grijă şi suţJărt1re de po111t111ă 1
(ION CREANGĂ)
Ce-o fi, Ofi. .. tl/11 llllffl/llUtlT. Ce llU ft1ci Ctl
să ffi .rnrisfaci curiozi1t1ret1?1(GH. VÎRTDSU)
Dacă (sau când) ar li după mine = Dacă ar
depinde de mine:
- Pe ccînd hotărăşti ziua ţJ/ecării? -
Când t1rfi după 111i11e şi mâine. (P. ISPIRESCU)
De când s unt (eşti etc.) = De când mă aflu pe
lume, dintotdeauna:
N-t1111 sării pe.He garduri 11iciodt1ră, de
ct111d swll. (ION CREANGĂ)
Tu, de ct111d eşri, 11u re-ai îngrijii de
ux1leră. (C. NEGRUZZI)
E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost,
dar ... = Treacă-meargă:
De foome tir fi ce-ar fi, dar 11-t1111 cu ce
111ă-11veli. (JARNiK-BÎRSEANU)

Era ma i (ma i) sau aproape, p-aci (p-aci), cât
p-aci (sau pe ce), tocma i, (mai rar) puţin era =
Puţin lipsea să se întâmple (ceva):
Ctînd era 1nai să-i ajungă, să uită
ft11t1-ndărăpr. (I. POP-RETEGANUL)
Srrt111gtînd11-I rare în brt1fe, era mai ca
să-l omor. (MIHAI EMINESCU)
Este? (Fam.) = Nu-i aşa (că am dreptate,
confirmă ce spun)?:
Da ştii, 1nă si1nr eufără ca11e, că c1i1e 11-t11-e
ct111e n-are 1x1rre ... Esre, d-le căpiu11? - Da cum să
nufie, d-le Pt11t1i/X1n? (DUILIU ZAMFIRESCU)
Fie! = a) (Exprimând consimţirea) Să se
precum spui, accept:
- Vino ş i fu.I - Fie, tun să vin.I
b) (Exprimând concesia) Admit, aprob, merită,
nu e păcat:
De.1111/ă muncă avu, dar fie, că i;Jmri.
(P. ISPIRESCU)
Mi-e (sau li-e) (Urmat de un infinitiv, un supin sau
o propoziţie secundară cu verbul la conjunctiv) =
Îmi pa<ă. Îmi vine (greu sau uşor). Sunt interesat:
Dacă nu fi-afosr de c1unpăm1, la ce i -t1i
dar dmmul (pupezei]? (ION CREANGĂ)
Mi-e (sau ti-e) că... (sau să nu„.) = Mă tem (sau
te temi) că ... (sau să nu...):
Sunt bărrtîn... şi 1ni-e să 1111 /JOficnesc.
(P. ISPIRESCU)
Mi-i să nu mă scofi din sărire. (ION
CREANGĂ)
O fi! = Se poate, posibil (dar eu n-aş crede)':
Ofi, 1u1 răgăduiesc. (NICOLAE FIUMON)
Ţi-o (sau i-o) fi! (Fam.) = Ajunge!:
Hai, du-re! '[i-ofi1(MIHAILSAOOVEANU)
FICAT
A ofta de la ticali (Fam; mpl.) = A ofta din adânc:
De .wpămre, bărn?nul ofwse de câreva
ori de lafict1fi şi î11cep11se să plt?ngă.
Vasile JUNCAN
A se opinti de la ficati (Fam.; mpl.) = A se
opinti cu putere:
fn cele din 111111ă, el t1 înce1u11 să .re
opi111et1scă de laficafi şi t1 .1<.'a1 maşina di11 nă111efi.
A tăia (pe cineva) frigul la fica ti = A pătrunde
(pe cineva) frigul:
Câr t1 t1ş1eprt11 frt1111vt1i11/, l-a răiar frigul
că se lt1 fict1{i şi Î11ce1Juse să rre111ure.
A-i îng heţa (cuiva) ficaţii (Fam.; mpl.) = A se
înspăimânta:
Un glas de cucuvaie şi de luare În rtîs Îi
îngheft1fict1fii. (GALA GALACTION)
facă
A-l atinge (pe cineva) până la ficati (Fam.;
mpl.) =A-l atinge (ceva) foarte tare ; a-l supăra:
Şreftm-vodă, pă1rw1.1 până la fict1fi de
11u1/Jnire, Ctînd ÎÎ văzu 1nor{i, ţXJrunci de-i
î11gropă chiar în locul unde îşi dereră .111fle111/;
(P. ISPIRESCU)
A-I roade sau a-I usca (pe cineva) la ficaţi (Fam.;
mpl.) = A sim~ o durere fizică foarte puternică. (O.
griji, de necazuri) A frământa, a chinui (pe cineva):
Şi apoi o rodea la fict1fi călcarea
ponmcii f(lfălui foi: (P. ISPIRESCU)
- Ct'1n 1nă? Da ţJii 1ni11e şi tXi roată
neg11.11ori111et1 t1STt1 di11 Obor nu ne seacă la fiwfi
ortînduirea de azi? Dac-ai şri cu1n ne jeg111ănea
()(1111enii agiei (organ administrati v din sec. al
XIX-iea, însărcinat cu menţinerea ordinii
publice]. (CAMIL PETRESCU)
A-l ustura (pe cineva) la ficati (Fam.; mpl.) =
a) A simţi o durere fizică putemică:
Te mai .1<.'1iipă ctîre o .11ropet1/ă de re
usrură la fict1{i, dar aia nu sea111ănă cu o
exţJ/ozie . (CONSTANTIN BANU)
b) A produce (cuiva) un sentiment puternic de
mânie, de regret, de ciudă etc.:
Crezi ru, 1nă vericule, că nu 1n-a usrurt1r
la fiwfi şi pe mine... (G. M. ZAMFIRESCU)
FIER
A arunca (ceva) la fier vechi = A scoate din uz .
A nu mai acorda nicio importanţă unui lucru:
118
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Cu piese lipsă, fără geamuri şi cu lx111che1e

Jurare, gllrnirura 1nai t1şreaţJfă să fie
anmcară la fierved1i. (www.digi24.ro/)
Dacă nu-l caută 11i1ne11i, Î1t.fet11n11ă că
l-au anmcar la fier ved1i. Cu e.rcetJfia celui
care-i umple frig idem/. Cineva ror mai a re g rijă
de el. (GH. SCHWARTZ)
A avea fi er (Ban.)= A avea bani :
Ei t1vet1u fier, 1111 glu111ă, căci şi-llu
ridicar adevărare pa/are.
A avea fierul cuiva (Pop.)= A semăna cu cineva:
Gheorghe are fierul mă-sei. (TUDOR
PAMFILIE)
NeţJ0/11/ pare că avea fieml Imnicului,
ochi albaşrri şi /afet de chipeş.
casară şi Fierul rău nu se prăpădeşte (Pop.)= Se spune
despre omul care e rău din fi re şi care, de aceea,
trăieşten1ai n1ult:
Când m-a văzur ww înapoi, acasă,
1ni-aduc t11ninre că i-a SfJus 1nt11nei: „Nu {i-t11n
Sf>us eu că fierul rău 1111 să ţ>rătXideşre."
(ADRIAN NECULAU)
În fierul nopţii (Pop.) =În timpul nopţii:
Nu i s-t1 1nai Îllft11n1>lar 11iciodt1ră să-i
lx11ă cineva în.fierul nopfii la ferea.ură.
FIERBE
A fierbe în s uc p ropriu (Fam.) = A fi măci nat
de griji şi incertitudini:
Dimineafă de dimineafă, în jurul orei

cinci, 1nă rrezet11n fierlx111d Îll suc fJr OfJriu, ca o

A bate fierul p ână-i (sau cât e) cald = A nu (icniră. (DOINA POPESCU)

lăsa să scape o ocazie când i se oferă: Toruşi, În cele din u11nă, 1n-t11n Întors,
Colo wml vinde, a/111/ cumpără, wml dt1r, cu fot1f e că locuia1n În tlcelaşi a1x1rra1nen1,
CIY)ieşre, a/111/ coase, un al rreilea bare fier[ul] 1111 a1n 1nai schiJnbar o vo1fJă cu 1na1na, fie1fJtînd
1x1nă-i cald, la câmp se ară, se .rnmănă, .le în .wc ţJropriu. (DUMITRU CRUDU)
seceră ( .. . ] (MIHAI EMINESCU)

Bare fierul 1x1n-e cald, şi fă rar lucrul la A fi erbe tărâţa (în cineva) (Arg.; d. fe mei)= A
vremea lui. (C. NEGRUZZI) fi excitată, a dori să facă dragoste:
Tinerefea e mome11111/ ct1nd fierbe
A purta fi erul şi pârjolul (Înv.) = A nimici c u rănîfa-n rine şi Î(i place să apeşi pedala să

forţa armată: impresionezi ( ...] (http://pustiul.ro/)

Ridicarea romanilo r (...] purwse ferul şi
1xî1jo/11/ pesre f()(1Tă î111inderea de la Dună re a i A se amesteca (sau a- şi băga nasul) unde nu-i
împărăfiei 111rceş1i. (NICOLAE BĂLCESCU) fierbe oala . v. fierbe.

A trece pr in ascuţişul fierului (Îvp.) = A pustii
un ţinut, tăind şi omorând locuitorii:
(...] o adâncă p/tîngere rremurară în
l1i1iştet1 codrilor, sub ce11,f cu1t1f, Îit h'1ni1lll scăzură,
în ft1fa câmpiei Moldove4 care deschidea uire
pusrie spre îilfreaga (ară prădtuă, t11~ă, rrec111ă prin
ascuf~wl fierului. (MIHAIL SADOVEANU)
A-i fierbe oala fără foc = A-i merge bine:
LLI omul cu norrx, fierbe oala fără foc.
(TEODOR FLONTA)
Cără li/Xi roată ziut1, 1nu11cea ct1 u11 0111
lwmic la gospodărie cu răspw1dere, femeia era
şi ea slugă, dar oa1nenii acu1n se lăudau bine,
căci boierul Îi luase la iubire şi rreabt1 1nergea

Ca şi hanul cel dinrăi, .wp11se.1e rar din JJfin, ca la cel cu noroc, la care fierbe
}umărare de E11 1Y)pă şi Asia subr ascufi,~11 / oala şi fără foc. (COLIN DE din ARDEAL, voi.
fiemlui. Menirea lui, ca şi a lui Ghinghis, era să 22, 19 13)
fie o pedea1Jsăa lumii. (IDEM)
A-l fierbe pe cineva fără apă (sau în oală seacă)
A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau = A-i face cuiva multe neplăceri. A-l c hinui:
roşu) pr in inim ă. v. inimă.

119
 Vasile JUNCAN

Eu, bolnavă, R11.tle.1C11 p1-et>C11/X1T, m"rnfirii Em ct11 11e ce s-o bage-n fier11u-i pe
fără inreres. Door cor>iii şi va1t1 basart1beancă bit1ftlft11ă.
drăgu{i - veştile stagneaz.ă, ne fierb ne111{ii )ri 11,irii În
oolă .1et1că. (ALICE VOINESCU) FIGURAŢIE
Eroii lui Maurillc sunf roţi ot11neni „cu A face figuraţie =
A avea rol de figurant:
carte", 1>e ct1re fnsă conracrul cu lt"nea culturii Am făcui t11â1a figum(ie, î11ct11 uneori 1111
şi cu orizonturile 1nai lt1rgi 1111 i-ll ţJufuf sc0l1fe mai deosebesc ret1li1t11ea de ficfiw1e. (BUJOR
din (){1lt1 seacă î11 care fierb şi din btîrlogul NEDELCOVICI)
.Hrtîml 1111de vie(uiesc (de cele mai 11111l1e ori cu M-a111 fJre zenrar şi eu fJe fJlt1rou,
roi collfor111I) (N. STEINHARDT) SfJuncîndu-i regizorului că a111 intrar la Tet1tru şi
Era d1uni11it~ă şi a doua zi se de.k~Jtideau că mi-ar (Jlăcea să fac figum(ie î11 serial.
c1u-s11rile. - Am găsii '.Hrigă el vesel. - Arunci (VLADIMIR GĂITAN)
hai şi sp1me reţJede, nu mă mai fiedJe fără t111ă.
(CORNELIU BUZJNSCHI) FIGURĂ
A face (cuiva) fignra (Fam.) = a) A face (cuiva) o
FIERE farsă sau o surpriză neplăcmă. A păcăli (pe cineva):

A vărsa fiere = Se spune despre o persoană Pe.He vre1111 sferl de cew s-a ară1t11
plină de necaz, de mânie (care se manifestă c u Baciu, furios ... f)(){lfe pe111m că ghicise că i-am
violenţă): făc111fig111t1. (ION PAS)

Ce 1nai roc1neală de creştin ÎllCtît 1ni se b) A dezamăgi, a decepţiona (pe cineva):

vt1rsăfieret1de111rbt1re 1 (MIHAI EMINESCU) Şi de dt11t1 aceasw, el mi-a făcui figura

şi a Î11tcîrzit1t la Întcîlnire.
A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz)=
A fi mânios, invidios, la culme: A face figură (Îvr.) = A însemna ceva (în societate):
Cră1x1 fierea î111r-î11.rn de 11ect1z ct111d A111oscopit1 lucidă nu f11.1e.1e prea 1111111
văzu 1nielul; C(/ci {igt111ca 11rice11u că tlcesrt1 11u cultivară fn /XIŞO/Jfis111; fn genera{ia sa,
em lucru curtlf pe111m dc?n.rn. (P. ISPIRESCU) .1erii1orul face figură a1x111e. (MIHAI ZAMFIR)
- De-tunu a1n să joc 11u1na i cu Florica ...
Cel pu(in să (Jle.111et1scă fierea şi î111r-în.wl 1... A face figură bună (sau r ea) = A face o
(LIVIU REBREANU) impresie bună (sau rea) celor din j ur:
Nici 1111 1>ri11se de veste ccînd ajunse În El ofta de mulr, w şi al(ii, î11 cele din 111111ă
ţJădure ţJesre nă111e{i şi rroiene, osrenir, de era să l-a t«.'Cep1t11, nu di11 iubire, ci di11 i11difere11(ă. Co111t1
cmpe fierea î11 el. (P. ISPIRESCU) îi1 !tine w w1 băiai spirilual şi făcea figură
omrabilă î11 suiftl ei. (UVJU REBREANU)

FIERT, FIARTĂ So(it1 l11i, o femeie frwnoasă şi elegt1111ă,

A o face fiartă (Fam.) =a) A face o gafii: ft1cefigură bună la recetJ{ii şi reuniuni 111onde11e.
- Ai făc111-o fit11·1ă 1 Awm ce facem ? (DAN TALOŞ)
Cwnodregem?
b) A suferi un eşec: A face fi gură de circumstanţă = A se purta
(... ] si.Hemt11ic, de ct11e ori, pe plt111 potri vie împrejurări lor:
infern, nu se ur111ăreşte rev1ltarul, echi1X1 bună o Va rrebui să facă figură de ci1t'11nsu11(ă.
face fitlrlă î11 ft1ft1 1111ei necwwscu1e di11 Ce .rnu (I. L. CARAGIALE)
chiar De. (RADU COSAŞU)
A face figură de.„ = A avea aerul de... A fi
FIERTURĂ considerat drept ... A ~ne să fie considerat drept..:
A băga (pe cineva) în fierturi = A speria (pe Trebuie să facă .rnu figură de 11ă1ără11
cineva) foarte tare. A băga (pe cineva) în sperieţi: .1t111 de impe11i11en1. (D. BOLINTIN EA NU)

120
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Du1Jii cu1n s1>unet11n, el 1111 şi-li

co11[igurar o t111ă poe1ică expliciră ş i, cu (lflÎf FILĂ
1nt1i ţJufiJJ, o esrerică a 11oeziei, dai; evide111, nici A cerceta (o lucrare) filă cn filă= A cerceta, a
11u face figură de epigon prin ace.He adeziuni veri fica (o lucrare) amănun ţit, de la un capăt la
reore1ice rtîrzii la 111odalirarea baladescului. altul, c u mare atenţie:
(PETRU POANTĂ) Şi î11ceţJ să scriu şi daufi/ă cu filă 11e
nerăsuflt1re acesrui 111011srr u de zefar, car e se
A face figuri (Fam.) = A se da în spectacol. A hră11eşre cu ma11u.1cris. (I. L. CARAGIALE)
face fiţe: Ca să t1ibă ri111ţJ s-o ţJurice docuu1enr cu
A/fii însă î111i fac 111ereu figuri, priviri, docume111, filă cu filă, pe111ru t1 di.Hruge orice
vorbe. (AURORA LIICEANU) docume111, orice filă care em compromi(ăroare .
Răsp1mde(i, 11u face(i figuri, că până la (ŞTEFAN DUMITRESCU)

ur111ă ror aflu' (MUGUR BURCESCU)

A se rupe în figuri (Fam.) =A î ncerca c u orice
preţ să impresioneze; a se grozăvi, a se fuduli:
Ceia stătuse ore Îllfregi la c1i1eva care tivea
lx1/co/Uif spre cw1e, 11w11ai ca s-o vadă pe pipifa aia
cu111 se mpe îi1 figuri. (DOINAR UŞTI)
Vârciu se rupe î11 figuri pe 11101ocicle1ă.
FILM
A face (pe cineva) nn film (Fam.) = A merge la
cinematograf (cu cineva):
- Te fac w1film? Sper că 1111 mă refuzi.
A i se r upe (cuiva) filmul = A-şi pierde
cunoştinţa; a nu mai realiza ce se întâmplă:

(http://www.ziare op. rol)
FIINŢĂ
A avea fiintli (pe lwue) (Înv.) =A se naşte. A exista:
De unde ai să-l iei, dacă 11-are fii11(ă 11e
lu111e? (ION CREANGĂ)
Arunci lu111ea cet1 gt1ndiră 11enrr u noi
avea fii11(ă, I Şi, din co111ra, cea aievea 11e părea
cu 11epuri11fă. (MIHAI EMINESCU)
A da fiinţă = a) A da viaţă, a da naştere:
Ca 0111 a l cuvt111rului, ctun 1nă definesc,
11enrru 1ni11e a rosti cuvtînrul, a-i da fiin{ă, a -l
face să dureze conse1n1uîndu-I În .k~ri..'I, Î11sea11111ă
a rrăi. (NICOLAE BALOTĂ)
Nu-i exclus !iă fi fo.H ceva mai mutre,
.rocorind că
la uJJ 1110111e11r dar 11111 i11rrt1r Înfr-uJJ
rimp morr şi mi s-a rupi fi/11111/. (CONSTANTIN
ARCU)
Asta-i din alt film (Arg.; în limbajul adolescenţilor)
= Asta e cu ton.II akceva. Nu are nicio legătura (cu
cazul în speţă):
01iar dacă fin 111ulr la ţJuşrot1ică, e u11
pic din alr film. E ct1m protwă. (CRISTINA
NEMEROVSCHI)
(...] chiar dacă păsrrează unele din
rrăsărurile ft1111ilie4 pare din alr film - e o fire
veselă, vodJeşre direa şi suferă de o ge11erozirare
lu111i11oa.1ă, sinceră. (ADRIAN BUZ)

b) A realiza, a lauri, a concretiza:

Dt1r t1se111enet1 lucrări co1nune ţJOf
derer1ni11a şi Î11fiin{t1ret1 unor noi 11er.rot1ne
juridice, cu scopul de a da fii11(ă unor .Hrucluri
ct1r e să consriruie linsr11,111enrul juridic adet~var
ÎnfăţJfuirii unor acrivirăfi de inrer es co111uJJ ( ... ]
(TRAIAN IONAŞCU)
A fi (sau a s ta, (rar) a se tine) în fiinţă = A
exista. A se menţine, a dăinui :
Bolra e.He î11 fii11(ă şi pe zidurile ei se
văd 11e111m1ărare.1culpruri. (AL. ODOBESCU)
I 21
FILOSOFIE
Nu e m are filozofi e sau nn e ni cio filozofie
(Fam.) = Este un lucru uşor de realizat (sub
aparenţa de dific ultate):
- Po(i !iă fragi cu s1t111ga? -Nu am rras
nit~ifxfară,ÎJJ viata 111ea nu 11111 folosir aşa ceva.
- Nu e 111ar e filozofie, a111 SJJus eu Î11111tî1uî11du-i
w111is10/. (LAVINIA CĂLINA)
Nu-i nicio filowfie î11 a dezlega o
i11.1cripfie î11 rrei feluri diferire („.] (NICOLAE
MANOLESCU)

FIR
A da un fir (cuiva) (Arg.)= A telefona cuiva:
l-a dar w1 fir, dar .wna ocupai sau n-a
Vil,, să răSţJUJldă.
A s e băga pe fir (Arg.) = A interveni în rela~a
dintre două persoane. A se amesteca într-0 acţiune:
AşretJft111du-1nă jos, Gher1nt111 i-a văzur
şi s-a băgar pe fir. (ION RAŢIU)
Se băgase pe fir w1 maior colonel ce-o fi
fosr şi din ctmza asra a Trebuii să-l bage 11e maisrml
Părălufă la balamuc. (EUGEN URICARU)
A s e tine (sau a-i s ta, a -i a tâ rna ) cuiva viata
numai într-un fir de atâ (sau de păr) = a ) A fi
pe punctul de a se rupe:
Fireşre, 1111 vo1ă1n nici f11 /t1voar ea
Guvernului, care se fine î111r-w1fir de păr ( ... ]
(MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI, voi.
18, 2007)
b) A se afta într-0 situaţie foarte nesigură,
mare dificultate sau aproape de moarte:
Abit1 ct111d i se mai finea vit1ft1 î111r-1mfir
de păi; ajwue w1chia,~ul la poarra de argi111 a
Sfi111ei Vineri. (BARBU DELAVRANCEA)
Văzu ăla că 11u e glumă, că-i sra viafa
11u1nt1i Într-un fir de t1fă, şi, Cll să scaţJe de 1not111e,
srm.w că la ele.He inelul. (P. ISPIRESCU)
A tăia firul de mălai în opt (sau în patru) = A
fi foarte zgârcit:
PEPELEA: Ba' pe moşu-rău, că mare
zgtîrcir îi' Îi î11 .Hare să ulie w1 fir de mălai în
apr... (VASILE ALECSANDRI)
A-şi pierde firul = A încurca ideile în c ursul
unei expuneri. A-şi pierde cumpătul:
Toruşi, reţ>elarea ţ>rOţ>ozifiei Î11rre11'f>fe
1111 e obligatorie t1ru11ci ccînd /JOvesriro111l 11u şi-a
pierdur firul expoziriv (... ] (OVIDIU BÎRLEA)
(... ] dar şi-a pierdui firul gt111durilor şi a
cerur f1t111s1ni..'lio11istului să-i facă legătura
căpira11ul Pt1rre11ie. (VIAŢA ARMATEI, 1999)
V asile JUNCAN
FIRE
A scoate (pe cineva) din fire = A e nerva (pe
cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări:
Trandafir ş -un fir .wpfire, I Rău m-ai
.rcos, dragă, din fire. (JARNiK-BÎRSEANU)
Însă prinse a mă scoare di11 fire : ciret1
prea îndelung, cercera cam amtînar o filă (... ]
(LEO BUTNARU)
A se întrece (cu firea). v. întrece.
A se prăpădi (sau a se rupe) cu firea (Fam.) =
A face tot posibilul. A se consuma foarte mult
sufleteşte:
- fli 1nai fnchide gurt1 şi 11u 1ni re
prăpădi cu firea' zi.I<' li11iş1ir băTrt1nul fuga.
Lt1să-i să vie.I Bine că vin, ct1 să ne lă111uriJn.I
(LIVIU REBREANU)
Acu1nt1 t1vet1 o e111o{ie strt111ie ct1re-I
făcea să 1111 .I<' prăpădească cu firea pe111m a o
vedea. (IDEM)
a fi î n Noi ne-t11n J>răr>ădir cu firet1 şi du11111et1ft1
habar 11-ai. (I. A. BASSARABESCU)
A-şi face fire (sau a prinde la fire) (Îvp.) = A-
şi păma (sau a-şi recâştiga) sângele rece:
Cu1n l-t1u l-t1u şi săgert1r nu-ş'ce
zărir,
pi11 inimă, dară, făctî11d11-şi fire, i-au dar bună
demineafa. (I. G. SBIERA)
la băie1e, bea şi 11ri11de la fire, ca să
1111-fi mai zil' băiere, ci voi11iu! (PA UL LEU)
A-şi ieşi din fire = A se e nerva foarte tare:
Cu gurt1 căsct1ră, căură să 1nuş1e, şi,
cc1nd văzu 1>e unul din ei rrei t1zvc111ir Îll 111u, fşi
ieşi din fire. (BARBU DELA VRANCEA)
Nu Î(i ieşi din fire dacă fi-a pus o
î111rebare delicară sau dacă i-ai mai explicar o
dară acelaşi lucm. (IRJNA PETREA)
A-şi pierde firea sau a s e pierde cu firea = A
nu se mai putea stăp âni, a-şi pierde cumpătul:
cu Nu-fi pierde firea, măi frare. Că de moat1e
111111e remem. (CRJSTEA SANDUTIMOC)
Calul, dacă simfi că fara .I<' pierde cu
firet1, o Î1nl>ărbătă it1răşi şi-i ttduse t11ni11re ce o
învăfase să facă. (P. JSPIRESCU)
122
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Când Baia zid fi f111reabă ar oga111: „ Tu
eşti Mircea?", do11111iro111l r o1nt111 1111 se fJÎerde
cu fir ea şi fi răspunde fa fix: „Da-111părare 1 "
(FLORENTIN SMARANDACHE)
A-şi tine (sau a-şi păstra) firea (înv. a-şi îngiidni
fll'ii) = A se stăpâni, a-şi pă<tra cumpătul. A nu-şi
pierde c urajul:
- 'Ţine-fi fir ea, 011111/e, 1111 fi copi/ 1 A111
f11grijir eu de fO(l(e. 'Ţie să 1111-fi pese de 11i111ic.
(P. ISPIRESCU)
A-şi veni în fire = A-şi reveni (după un şoc, o
emoţie pucernică, un leşin):
Ctî11d fşi r eveni f11 fir e, el .re găsi cu/car
(Je '"' par de carifea fllfr-o odaie, cea 111ai
SfJ/e11didă şi bogară ce o văwse f11 viata lui,
lt11ni11ară de h'1nini t1şezare ÎJJ candeltlbre de
criswf. (MIHAI EMINESCU)
S-a dus: dusă săfie 1 Cu câr rău s-a dus,
cu art1f 1nai curt1nd lire să-şi vie În fire şi cu t1ft1f
111ai căiră .re va fflfoar ce. (IOAN SLAVICI)
Parcă i-ar fi pus firii, căci i111edit11 şi-a
schi111Jxu părerea.
FIŢE
A face fi ţe (Fam.) = A se arăta mofturos. A se
lă<a rugat:
P111ea111 să 111ă apr opii de Viklor
Erofeev, seriilor şi 0111 care 1111 face fife,
agr eabil, pofiricos, dispus fa dialog cu colegii de
oriunde. (LEO BUTNARU)
M-a111 gândii că poare e.He o apr opier e
f111r e „t1 face fite" şi „a face 111111re". C11w?11111/
„1nurră" 1111 e ţ>rea elegant, deşi vine din greacă,
1111de f11.ret1111t1ă ,,fafă, figură". Fifele 1111 swlf
scandaluri, ele sunr 1nă11,11re şi dese, ca u11 fond
muzical fa fa111bal. (AURORA LIICEANU)
FIZIONOMIE
Joc de fiz ionomie = Figură mobilă, mobilitate a
figurii:
Marin lire llt'1nt1i joc de fizio110111ie.
(CAMIL PETRESCU)

FIT FLACĂRĂ
A trage la fit (Fam.) = A lipsi de la datorie (în A arunca flăcări pe nas = A fi furios: Deşi fi
special de la orele de şcoală). A chiuli: .'lf>usese clar că 11u doreşte să intervină În
A rrage fa fir em ceva lxmal, dar a rrage conj1ic111/ 101; Ca11die s-a ca111 sărurar să-i vadă
chiul chi11/11l11f, recw1oaşrefi că e.He o pe1fo1111t111fă pe cei doi sco(t111d flăcări pe nas. (CRISTINA
unică. (FDGAR PAPU) BON CEA)
Fiindcă se si1nr ca un şcolar care rrt1ge
la fir, co111p/e1ă B/011de1. (ANGELA ION) A fi în flăcări = A arde pmernic. A fi cuprins de
flăcări:
f,, etm?nd IOfu/ va fi f11flăcări. t11r-adevă1;
FITIL fJesre ct?reva clipe 101 stawroriul fii C11fJri1t1 de fi111bi
A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) (Fam.) defoc uria,re. (COSMIN PERŢA)
= A provoca intrigi, discordie:
Afw 11-au de vodJif deu?r lx11feli şi FLEANCĂ
răutăţi, ca să vt1re firi/u ri şi u1wnie În rotiră Tine-ti (sau închide-ţi, tacă-ti) Oeanca! =Taci'
111t1/1t1ft111a. (I. L. CARAGIALE) Nu mai vorbi fără rost:
Esre ca111pio11 fa firile, f(i bagă firile de - Tt1că-fi fleanca, fă Pt1ra.1ehivo, zi.re un
re adoar111e, a decfamr Dmgo111ir fa Look rv. bărbar di11ai111ea ei. (DUILIU ZAMFIRESCU)
(https://www.dolce-sport.ro/) - Apoi, arunci, wcă-fi fleanca ş-asw/1ă 1 ...
(!. L. CARAG JALE)
A da (sau a pune) (cuiva) fitil = A îmboldi pe
cineva să facă ceva: FL EURA
Nu suni un 1i1rrigt111r să 1in t1ici să dau firii uri, A umbla fleura (Pop.) = A umbla fără rost:
să îilf/i't.'ărez re.re111i111e11/e/e. (I. L. CARAGIALE)

123
 V asile JUNCAN

(„. ] 1Je11rm că11-ai dep11.1 î11că - Adil'ă a.1ra-i dreprarea, să ia ce-i mai
jură11uî11rul, Încă să u1n/Jli fleu1t1 JJrin
11-ai voie bun ro r care au, ia r noi să fluieră1n a 11agubă?
ct1zar111ă, trebuie să găseşri ţJe cineva care să re a111e11i11fă alrul. (LIVIU REBREANU)

ÎJJSO{ească, un 1nilirar care a de/Jus jură1ntînrul. Sra î11 loc şi fluiera a 1Jag11bă. Tor
(BOGDAN SUCEAVĂ) gt111di11du-se, Îşi aduse a1ninre a fi văzur, În
POl1fe Îi caută dot11nna cu cot1sa ţ>e codrul unde a cre.ocur el, "'' fier gro.1 î11fipr î11
aw.1ă şi ei wnblăfleurti._ (www.mediafax.ro/) pămânr. (P. ISPIRESCU)

FLOARE A nuiera în biserică (Fam.) = A comite fapte

(Copil) din flori = (Copil) nelegitim, (copil) natural:
A11ca (... ]o fară-di11-flori a lui Neagoe-
Ba.1arab. (NICOLAE IORGA)
A s trânge degetele noare = A striinge degetele
cap la cap:
Dacă 1111 erau bine răit1re, /ăcet1i 1nt1na
puică, .11rângând dege1ele floare, cu 1111ghiile î11
sus, t1/JOÎ, cu linia În /Jllfru 1nuc/Ji, judet~a t>uica
rărarului. (BARBU DELA VRANCEA)
De norile mărului sau de nori de cuc = În
zadar, gratuit:
Calul, carele 1111 şriu de unde afla.ie
Tainele zânelo1; vezi că nu era el de florile mă mlui
năzdrăvan, SfJuse băit1rului să fie cu 1nt1re băgare
de seamă ( .. .] (P. ISPIRESCU)
Vedefi bi11e că 1111-I ducem 11oi la
care şochează, care contravin n1oralei curente:
Aşa-i Trebuie! Cine l-a 1m.1 să fluiere î11
biserică? (POP.)
Şrefanache avea vocafia de a fluiera î11
biserică. Nu era nici fJrudenr cu cenzorii, nici
pasiv. (MAGDA URSACHE)
A(-i) nuiera cuiva (sau pe cineva) = A c hema
pe cineva printr-o fluierătură. A avertiza pe
cineva printr-o fluierătură:
Zogru l-a fluiertd uşor pe Omul Negm,
care a apămr, fimîndu-.1e ctîreva clipe pe picioarele
lui, de broa.ocă uriaşă. (DOINA RUŞTI)
FOAIE
A da (sau a-i face) pe foaie (sau pe foi) (cuiva)
(Pop.) = A mustra, a certa (pe cineva); a da o
bătaie (cuiva):

sţx1nzurăroare 11u1nlli t1şa, de flori de cuc, să-i Voi să-i dea pe foi, pellTru că 1111
luăm năravul. (ION CREANGĂ) îngriji.ie grădina. (P. ISPIRESCU)

Floare la ureche = Lucru de puţină importanţă A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia
sau gravitate, foa rte uşor de rezolvat: cealaltă = A-şi schimba purtarea sau atitudinea
Însă deschid Viefile .1jin{Îlor şi văd arârea faţă de cineva, devenind mai a<pru:

şi t1fcîret1 şi zic: Dot111111e, 1nul1ă răbdt1re t1i dar A 1ners t1şa cc1r a 1ners, ţx1nă i-a dar În
aleşilor răi' Ale noa.Hre .1w11 flori la 11red1e pe wp cocoanei să-111oarcă foaia, să-l prăjet1.1eă şi
lt?ngă cele ce .1pw1e î11 că1Ji. (ION CREANGĂ) pe alră 1x111e: .1-a prefăcui că-l Teme, că e
A.Ha î11.1ă erafloare la 11red1e pe lt?ngă zuliară. (I. L. CARAGIALE)

felul cum se purra.ie cu mine după aceea Nicolai Era speriar şi furio.1. Srrigă că are să se
lvanovid. (DUMITRU CRUDU) ducă la boierul Miron, să-i cadă î11 ge111111c/1i ...
Boiangiu se suţJără: să nu-i ft1că lui ne11lăceri,
FLUIERA allfel ît1Toa1ufoaia ...(LIVIU REBREANU)
A Ouiera a pagubă =a) A Ouiera în semn de regret Dt1.f.Călul văzu că a ct11n scrt1nrir-o şi o
pentru o pagubă suferită sau pentm o nereuşită: îmoar.ie pefoait1 ailalră. (P. ISPJRESCU)
Le răsfoi, apoi fluieră a pagubă.
(MARIN PREDA) FOALE
b) A face o prostie, a suferi un insucces, fără a A beli (pe cineva) de foale (Îvp.) = A jupui pe
mai pucea schimba lucrurile: cineva:

124
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Adevăr,
acel Başra însă ş -au lutlf plara de pe el hărrănire
de ror - de tizi pe mâine, gol
la împă rarul Rodo/fa, că l-au belir de viu la foale, şi murilorde foame. (I. L. CARAGIALE)
precum scrie, că cine sapă g1rx1pa alruia, el wde Nu voia ca roară via(a să fie 11111riror de
î111r-însa. (CONSTANTIN CANTACUZINO) foame. (GH. NICULESCU)

A face foale (Pop.) = A avea pântecele plin, a se A-i da foamea de cap (Pop.) = A fi lihnit de foome:
ghiftui: Nici Î1nbrăca{i 1111 erau aşa bi11e, da
Boii şi vacile chitu- acolo făceau foale, foamea le da de wp. (POP.)
gândesc că nwnai în pizmă. (POP.)
A-şi înşelasau a-şi păcăli foamea (Arg.) = A
FOAME mânca frugal:
A avea o foame cât C hina (Arg.) = A fi extrem (Fig.) E lipsii de roare, dar adună o
de înfometat: lt"ne de a1ni11riri şi adesea Îşi 1Jăcăleşre f0l11nea
Avea o foame ctîr China şi a inrrar în ciri11d cu lăco1nie, 1nai ales 1Je 1naeşrrii ruşi şi ţJe
ţ>rÎlnul r esrau1t111f. .1eriirorii occidenrali. (PANAIT ISTRATI)
Fara a luar o gură ca să-şi 1Jăcălească
A fi rupt (sau fript) în coş de foame (Reg.) = A foamea şi a pi ewr.
fi foarte flămând,a fi mort de foame şi de sete:
Hai, ia dt1fi-vă deorx111e, măi FOARTE
1Jăcăroşilor, că 11u1nt1i aţi c1111n1>o{if 1nt111ct11-et1, Nici prea-prea, nici foarte-foarte (Fam.) =
ziseră arunci Flă111t1nzilă şi Serită,
care aşretJfllu Moderat:
cu neasrt11111Jăr, fiind rupfi în coş de foame şi de 011111/ nu rrebuie să fie nici prea-prea,
.we. (ION CREANGĂ) 11il~i foarre-foarre, I Nici car11ea să arl.ă, 11ici
fnaime de vm ctîreva sure de ani (ara, în f rigarea. (ANTON PANN)
w re locuim noi astăzi, era foa11e lxînruirtî din roare - Ave(i mulr de lucm ? (.. .]-Nici prea-prea,
1Jă1tile de către o mu/fime de lijre 1Jăgtîne, w re, ca nicifoorre{oa11e .. 110rri1ir. (I. L CARAGIALE)
nişte lufJÎ
rtl{J{i În coş de/ot11ne, năvălet1u tt'luf>ra ei,
şi 1>e unde rreceau, era 11u111ia lui Du11111ezeu. FOC
(SIMION FLOREA MARIAN) A arde ca focul = a ) A fi foa rte fierbinte:
Soarele încinge, aeml a 1de ca focul.
A muri (sau a crăpa, a l eşina) sau a fi leşinat (FLORENTIN SMARANDACHE)
(sau la t) de foame (Pfm.) = A fi foarte flămând: -Nu vezi că arzi caf0t.~u1? Mai srai Î11că
- Numai fara asra-i de vină, domnu Tiru, /Je plajă?
se scuză doamna Gavrilaş, rrăgtînd cu od1i11/ b) (O. bolnavi) A avea febră (mare):
.'lţ>re Ma rioara care zt11nbea şirei. Că zicea că e Are a1Jroape 40 de grade re1111urt1T111ii şi
1noarră de /Ol11ne şi că et1 1111 1nt1i aş1ea11ră nici arde ct1 focul.
pe printul ... (LIVIU REBREANU)
( ... ]fiindcă tire w1 fiu artîr de nevolnic, A avea un foc la inimă = a ) A avea ceva pe
ct1r e crt11Jii de /oa111e dtlcă nu-i 11u11e cineva un suflec; a fi îngrijorat de ceva:
blid cu mâncare .wb nas. (DAN LUNGU) - Asculră-mă, rogu-re gazdă bună; eu
văz că du1n11et1ra eşri uuîltniră de ceva ... - Ce ai?
A muri (sau a fi muritor) de foame (Fig.) = A - Ce să a1n, dou111ule? A1n şi eu un foc la i11iJnă;
fi foarte sărac: dar, dumneara, cum ai să-l în(elegi? (I. L.
Într-un rtînd, ajunsese Nasrrari11 Îllfr-o CARAGIALE)
foa11e t>roasră srare nu 1nai tivea Îll casă 11iciu11 b) A fi î ndrăgostit de cineva:
p1w111 de făină, nici lescaie fn1nră şi /uiinele de - Ei, do1n11ule, a1n şi eu un foc la ini1na
1nea. Ne-a fJrins războiul fJe 1neleagurile asrea şi
125
 Vasile JUNCAN

n-a1n GfJuct1r bare1n să-1ni 1nai văz ţiganca o Cine vrea să 1nă vt1dă, Îi răs11u11.fe ăsta -
dara ... (G. TOPÂRCEANU) să poftească e~ la mine-<1casă. Împămrul artîr a
aşrepltlT - şi panii a luar foc - flăcări .1eorea pe
A da cu mâ na în foc (sau prin s puză, prin nări, de supărare. (HRISTU CÂNDROVEANU)
şperlă) =a) A se păcăli: Awm rxircă tl /u(I( foc cerul. Acum
- Adă cu{Îfllirul Încoace, zic eu, şi, lt1 rotiră parcă t1 luar foc pămtînrul. Arde fărtîna .wb

Î11ft11n1Jlt1ret1, cred că 1u1 1nă vei da ţJrin ŞţJe11ă şi
nu-l vei lăsa să mă bară 1 (ION CREANGĂ)
b) A se îmbogăţi peste noapte:
Înfelese ea că rrelmie să fi dar cu mâna
înfoc. (P. ISPIRESCU)
A da în foc. v.da. 2
A deschide focul = A începe să tragă cu arma:
Când o lxuerie t1 n(){Wră t1 desd1isfocul
t1.wprt1 dealului din ft1fă, t11n avui, pe11rm î111tî ia
oară, privelişret1 wwi duel de a 11ilerie. (CAMIL
PETRESCU)
Din pâkul de copaci din s1tî11ga, o
barerie de a noa.ură deschide frxul fără vesre
spre răsării. (G. TOPÂRCEANU)
A face focul = A aprinde focul:
Faltl aducea apă, făcea focul şi
de mâncare. (POP.)
A fi (sau a rămâne) scris cu litere de foc. v.
Uteră.
A fi (sau a s ta) între două focuri = A fi încol ţit
din două părţi:
Şi noi, dom11ilor (cocoana Gltiofi(t1
ţJu11111ii SfJre fl1va11), nec1Jeşte11ii,
su11re1n Între două
focuri: Slarina şi Gonmii - Îllfre două focuri ?
1
inreliJnaru' deschiu1nd ochii 1nt1ri şi
Îllfre/Xi 1nirt1f
sr>eriafi. (BARBU DFLAVRANCEA)
Fiodor Lukitmov a explicar că în cazul
eşet~utui 01>ert1{Ît'11ii sr>et~iale, acrualele t1urorirăfi
de la Kiev se vor tifla Î/lfre două focuri.
(http://www.evz.ro/)
rălpile goale. (ZAHARIA STANCU)
A lua focul cu mâ na altuia sau a scoate castanele
din foc cu mâna altuia = A pune pe altcineva să
întreprirdă o acţiune primejdioasă; a fugi de
răspundere, lăsând munca pe seama altuia; a se
folosi de cineva într-o siniaţie dificilă:
Din mojici, di11 ghiodt111i şi di11 dobiro ci
1111 ne 1nai scoare{i.I Du1nnezeu să ne ierre, şi să
ne i errt1fi şi du1nnet1voastră, cucoane, dar cu
adevămr aşa e.He: v-afi deprins a lua focul
rordeauna cu 111t1inile 1Jot1srre cele 1nojiceş1i ... şi
TOI no i cei ho ropsifi 1 (ION CREANGĂ)
Obişnuifi cu si.Hemul comod de "a lua
Jm~ut cu 1ntî na al ruia ", ei cer să se /Jună În
1nişcare tancurile şi să se Î1nţJroaşre gt1zurile
asfixia111e ale d-lui Avere.leu ( . . . ] (IDEOLOGIE
şi STRUCTURI COMUNISTE î n ROMÂNIA)
punea ( .. .] fJenr111 că roşii t1u şriur rordet1u11t1
să tlde1nenet1scă ţJe un 0111 1nlli bun şi 1nt1i
conş1ii11fios decâr ei ca să le scoară ca.Htmele
dinfoc ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
Marea 1nasă {ărănească 1nerge condusă
şi Î1n11insă de aceasră burg/JeziJne, 1nerge să
.'il.'oară ca.11a11ele di11 foc t>enrru a/fii, căci f>ellTru
ea Însăşi, În orice caz şi Îll orit~e fel 11u1nai
ridică ţJllcosre şinenorocire fJOl1fe să iasă din aceste
revoire. (C. DOBROGEANU-GHEREA)
A pune pe cineva pe foc = A cere cuiva ceva cu
prea mare stăruinţă. A insista prea mult ca
cineva să acţioneze într-un anumit sens:
Sculăîn picioare roară casa, 1mse pe foc
roare slugile să-i .'il.'oară salba din pămtîllT di11
iarbă verde, că nu e de rm i. (P. JSPIRESCU)

Ve.Hea l-a pus pe foc şi î11ce1t't1 să

A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mâ nca găsească .wfufii.
foc (pentru cineva). v. lua.
A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva
A lua foc = A se supăra foarte rău; a se apn nde sau pentru ceva) = A-şi expune viaţa (pentru
ceva: cineva sau ceva):

126
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

C/Jit1r şi-n foc de {i-aş zice, să re arunci. Să-i s11u11 do11111ului 11rocu1or că cineva
(ION CREANGĂ) 1ni-t1 corrobăir ţJrin ct11neră t1z i-11ot1ţJfe . ( ... ]

El iubea pe Grigore ca pe 1m arhanghel, Du11111et1lui bt1gă 1nt111t1 Îll foc că ert1 ucigt1)rul.
mai ales de când cu fJ/ara boilor şi şre rgerea (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
daroriei, şi a r fi Jo.IT în .Hare să sară î11 frx
ţJellTru el. (LIVIU REBREANU) Arz-0 focul!= Se spune pentm a sublinia admira~a:
Dar ce fmmoasă se făcu şi 111t111dră
A se face (sau a fi, a se mâ nia, a se snpăra) foc arz-ofocu/ 1(MIHAI EMINESCU)
(şi pară) sau a scnipa foc de mâ nie = A se
înforia, a turba de mânie: A- şi vărsa focul (Fig.) = A se de stăinui ; a -şi

Auzind acesre, leahul Nlll făcur foc de descărca nervii:

11uînie şi dt1să l1Ct'1n /JOroncă să Î1n1Juşce, ct111d unul 0111 e1t1 şi el; rrebuit1 să-şi verse focul
di11 /ui&11anii lui i-au zi.rnu ştiu ce. (C. NEGR UZZI) a.wpm cuiva: l-a dar afară di11 Ş<.'oafă fJe Tril'ă,
Zmeul... se făcu frx şi pară de mânie. fiindcă era leneş, neasculrăror, hărfăgos şi
(P. ISPIRESCU) srrica şi /Je cei/a/fi copii. (IOAN SLAVICI)
Ctînd a 1nai auzit 111t11na ş i asta, s-a CorJiii sufe1-eta1 f'e răcu1e $4 de <"<' s11fe1-ea11
făcur frx . (ION CREANGĂ) 1nlli 1n1Jr, 1nt1i 1nulr doret1u să se vtlliă, să-şi vo1fX?t1st~ă,
Are să .re mânie foc pe mine d(){1111na să-şi vei:re focul ... (BARBU DELAVRANCEA)
1
Lucsifa 01ASILE ALECSANDRI)
Bată-te focul (să
te bată)!= Arde-te-ar focul':
A se teme ca de foc = A se teme foarte tare: Bară-re focul să re bară, măi fărane, că
Cine a făcur o revofufie fi11e cu din( ii de Ticălos mai eşri 1 (ION CREANGĂ)
ea, 11u 1nai doreşte, se re111e ca de foc de o nouă Cum, bară-re frxul, re vei hrăni 111 cu
revofufie. (ION D. SÎRBU) oam eni? (POP.)

A s ta ca pe foc = A fi neliniştit sau grăbit: De ma ma focului. v. mamă.

Gânjul smead .Ha ca pe foc. Pan'ă ar fi Foc de paie = a) Eno.12ia<m sau pa<iune trecătoare:
v11'r să-1ni SfJună ceva si 1x11r:ă 11-ar fi vrur... După ce s-a pus de acord cu Jo.Ha
(ZAHARIA STANCU) î11văfăroare că drago.Hea lor nu a 1-e simpromele

Ca pe foc srărea văzându-l. Dar - unui foc de ţJt1ie, s-t1u cerur ţJe vecie so{ şi,
şiret11ă- s-a uirar. (PETRE DULFU) 1-esţJecliv,
.wfie. 0/LAD A. POPESCU)
Iubirea lor afosr 1m foc de paie.
A trece (o ţară, un oraş etc.) prin foc şi sabie. b) Fleac, bagatelă:
v. trece. De asra au şi Jo.IT, di11 ţJei:ipeuiva
rimpului, ca w1 foc de paie. (CĂLIN KASPER)
A(-şi) pune sau a(-şi) băga mâ na în foc S-a speriar degeaba. To111/ n-afo.11 dect?r
(pentru cineva sau pentru ceva) = A garanta w1 foc de paie...
pentru faptele, pentru cinstea cuiva:
Umbla vodx1 că tir avea w1 copil din flor4 Foc şi pară = Înfierbântat, îndârjit, înverşunat;
Îll .fl1ful vecin, dar 111ine11i 11-arji fJufuf liiga 1ntî11t1 În extrem de supărat, î nfuriat:
foc ţJetlTm asra. (MARIUS CHIVU) Dmgii moşului, î11 ft1ră I Vin rJăgtînii frx şi
Aş fi băgt11 mâna î11 foc că a murii 1x1ră, I Dar cum vi11 s-ar duce iară. (G. COŞBUC)
demulr! (GABRIELA ADAMEŞTEANU) Este iute ÎJJ 1nişcări şi răios În rostiri,
Uire, eu ţJull 11uîna Îit Joc.~ că 1111 există Îll 10111/ î11 vorbirile, p1111ările şi ge.Hurile sale
muzeu t1icio a:1cw1zăf(){ll"l' .rec1-e1ă. (CONSTANTIN ţJroduce o i1nţJresie ce ţJOt1re fi rezu1nt1ră 11u1nai
CHIRIŢĂ) î11 Termeni ct1foc şi rxiră, 1tmereşif11/ge1-e ( . .]
(N. STEINHARDT)
127
 Vasile JUNCAN
Foc şi scrum(Reg.) =Durere (foarte mare):
Of! lubifii mei pări11fi 1 De când d-t1ct1s
am plect11, mulr dor de voi am mâ11et11; dar în
vremea de acum la inimă foc şi sc1w11. (POP.)
Harnic (sau iute etc.) (de m ănâncă) foc =
Foarte harnic (sau iute etc.):
Ztîna fJOrunci şi f1t1se la sct1ră o căruţă
ferewră î11 aur, cu fXlfru relegari de mâ11et1ufoc.
(P. ISPIRESCU)
Negm w corbul I fure w frxul, I De
11u-/ ţJri11det1 locul; 01 ASD..E ALECSANDRI)
N-o fi foc (Fam.) =Nu e nicio nenorocire:
- lact1, să 1nai 1nerge111 şi fJe lt1 httt.naua
fi foc. (P. ISPIRESCU)
împărăret1scă, că d(J{1ră 11-0
„D(J{ir 11-0 fi foc" em o vorbă t1 lui;
odt1ră, l-a1n t11,zi1, ui1nir, t111lil~tînd-o şi 1nor{ii:
„Ei, 11-0 fi foc 11iâ mot1rret1 t1srt1 1" (NICOLAE
BREB AN)
Până nu faci foc, nu iese fum sau nu iese fum,
fără foc = În orice zvon, oricât de exagerat,
există un sâmbure de adevăr:
Pâ11 '11u .re ft«.'e foc nici nu mai ie.re fum. I
Şi, dt11; la ce de noi aşa răgadă mare, I Când le,ful
ror t1c1111 această vorbă t1re. (ALECU OONICI)
NiJneni Însă 11-ar fi ţJus 11uîna Îll foc că
esre adevămr acesr zvon. A/fii erau de (Jăreret1
că nu iese fum rx111ă nu faci focul. (AURA
CHRISTI)
FOFÂRLICĂ
A umbla cu fofârlica = A recurge la şmecherii,
la înşelăciuni; a fi intrigant:
Nemernicul umbla cu foft?dict1, vezi bine,
că, uire, lui i s-a Î11cr edi11ft1r o 1nisiune ţJe care
trebuie s-o î11depli11et1scă. (NICHITA DAND..OV)
Ce-mi umbla el cu foft?dict1 fJl-Ogre.wlui?
Ă.1tt1 e pmgres tidevărt1T1 ... Să fabrici ceafă w să
chiorăşri oome11ii. (CEZAR PETRESCU)
FOFEAZĂ
A umbla ca o fofează = A umbla repede:
Iar Sem[im Ciomvici umbla w ofofează î11
juml meu sâsc1i11d ( .. .] (DUMITRU CRUDU)
128
FOLOS
A avea (sau a trage) folos (din ceva sau de pe
urma cuiva)= A dobândi ceva, a avea LUl avanmj:
(„ .] 11-t1m să t1111 folos de el 11iciodt11ă.
(ION CREANGĂ)
Cine iubeşr e argintul, 1111 se satură
11iciodt1ră de t1rgi11r, şi cine iubeşte bogă{ill
mulră, nu rrage folos di11 ea. (BIBLIA)
Ce folos? = La ce bun? Degeaba:
Dar cu 11ămâ111ul ce să faci ? I Şi ce
folos de boi şi vaci? I Nevt1.Ht1 dacă nu fi-o placi,
I Le dai în rrăzner roore 1 (G. COŞBUC)
Ce folos de ri11e, dragă/ Că eşri albă şi
spălară I Şi rrăieşri ror supărară. (JARNiK-
BÎRSEANU)
De folos = Folositor, avantajos, profitabil:
Da, bădică, mâ11e fi se-mpli11eşre t111ul,
ia-1nă şi ţJe 1ni11e cu d-ra, că fi-oi fi de 1nar e
folos. (MIHAI EMINESCU)
Adwuînd ft1rt1 spre t1 .re chibzui, îşi ale.reră
c11 rofi .<far de folos acestei nevoi ca domnul să .re
Închine lui Sigi..111nund, 1Xisrrli11du-şi Însă fără
.'IC<ldere dretJfurile suve1t111irăfii şi veniturile tării.
(NICOLAE BĂLCESCU)
FOND
A fi în fonduri (Fam.) =A avea bani:
Se vedea că rirml era în fond11ri, căci
arunca banii În sttînga şi dr eatJfa.
FORFOTĂ
A umbl a forfota = A umbla grăbit (şi fără rost)
de colo până acolo. A forfoti:
Por să admir e11 la Amt11t1 o nemu/f1unire
.rerioosă 11nde fărtmii 11mblă fo 1fow să cw11rure
1noşia Nadinei, să facă concurentă alrora?
(LIVIU REBREANU)
În adevăr, de când .re îmbolnăvi
Tincuft1, el 11mblt1 fmfora de colo rx?nă colo,
rrc1nri11d 11şile, î11}1m?nd s/11gile, dc111d drt1cu/11i pe
rooră /11met1. (DUILIU ZAMFIRESCU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

FORMĂ A forţa nota = A întrece măsura în comportarea

A băga fonuele (Pop.) = A î ncepe, la primărie, faţă de ci neva. A exagera:

îndeplinirea formalităţilor pentru o căsătorie:
Cei doi s-au gtîndir să bage fonnele şi în
rotunnă să facă nunta.
A face (cuiva) formele (Arg.; lumea interlopă)
= A ucide (pe cineva):
fllrerlopul i-a ameninftlf pe cei doi că
face fo1111ele, dacă nu aduc banii.
Am f011ar nora ct?r t11n purur de Ttlre: - Vă
rog să 1nă ie11afi.' Dar acasă 1111 ţ>rea a1n ri1111> să
ciresc petlTm că exei:iez la pian. (ALEXANDRU
POPA)
De asră dară Emanuel .wcorea că-i bine
să facă pe ofe11.rnrul, penrru t1-i raro11a
le dispozifia, să vadă dacă poare forft1 noftl ...
(RADU ALDULESCU)

A fi în fonuă = A fi, a se gă<i în cele mai bune FRANC

condiţii(fizice şi incelecmale): A avea franci (Fam.) = A avea bani mulţi:

Prezbirerul era în formă. Pe Andi îl Ea avea f ranci, n11 glumă, şi se lăuda

rmfni râsul. (DAN LUNGU) 1>esre TOT.
Toţi jucărorii et~Jti/Jei erau În for111ă şi

erau OJJfi1nişri. A căuta francu' p opii (Reg.; fam.) = A fi în

agonie. A fi gata de moarte:
FORTE Mulr n-avea s-o mai ducă, căci de clileva
A se face forte = A face toate eforturile pentru a zile bălrlina Înce11use să ct1ure/ 1t111cu · /JOfJÎÎ.
reuşi într-0 acţiune. A se declara capabil, în stare
să depă~ască o Încercare anevoioasă: FRATE
s-a
Păun făcur forre să mă înscrie la A fi frate întru Hristos (Bis.)= A fi creşti n:
Fondul lirerar şi la Uniunea Scriirorilor. Adit~ă să 11u ne 1nai siJn{i1n singuri,
(ONISIFOR GHIBU) 01/ani şi să 11u ne si1nfi1n 1nai 1nari ca a/fii, ci
f rafi Cil a /fii în Hrisro.~ frafi Cil a /fii 1>e11Tru că
FORŢA swuem f rafi î11Tru Hrisros prin D11hul Sft1nr.
A forta uşa cuiva =
A incra cu sila în casa cuiva: (DUMITRU STĂNILOAE)
Vă rog să 1nă ierrt1{i ... Ret~t'1lOSC că JJu e

w1 fel civi/izar de a for/a uşa cuiva. (CEZAR FRĂMÂNTA

PETRESCU) A frământa glodul. v. glod.
Uşa înfepeniră. Au sării ctîfiva şoferi în

Treure. Unul a fo 11a r uşa. Mi-am desr>rins
centura şi a1n ieşit ft1rt1ndu-111ă 11e burtă.
(FLORENTIN SMARANDACHE)
A forţa (cuiva) m âna = A constrânge (pe
cineva) să facă ceva:
Nu vrea roruşi să se spună că ar ji fo 11ar
mt?na cucoanei. (LIVIU REBREANU)
Cel pufin asra Trebuie să fi fosr inrenfia
t1uro11,fui, dar fÎ(Xlrele Îlnagint1r1Jui i-ta1/01ttd 11uîna,
asrfel că E1uht1iasi1<1 s-a rrtmsfomtaT în f>OVliC al
Part1disului terestru şi unic de{i11<ltor al secre1ului
exisrenfei acesruit1. (MIHAI EMINESCU)
A frământa pământul = A bate pământul cu
picioarele, prin lovimri puternice şi repetate:
(.. .] iară îinprejuru-1 fră11uî11Ta pămtîllful,
un ungur lung, cu fJicioarele goale În /XlfJuci 1nt1ri
împ/ufi c11 ţ>0ie. (MIHAI EMINESCU)
Ferele juct1u uirurel, fără să ztî1n/Jet1scă, cu
genele plecare; iar flăcăii frămt111Ta11 pămt111rul, se
răsucet1u 11e loc, băret1u din călct1ie racrul horii şi
srrigau. (MIHAILSADOVEANU)
Ei fră111Î11tau ţJil1ntînrul sub un brtîu sau
o bărură nebună. (CALISTRAT HOGAŞ)
Caii-n neasrtîmpăr frămtînră-n loc
pămânrul. 01 ASILE ALECSANDRI)

I 29
 V asile JUNCAN

A s e frământa cn gândnl (sau cn firea, cn Colegul nosrru de rezidenfă e celilx1rar

mintea) sau a-şi frământa mintea (sau minţile) în vtîi:Hă de vreo 50 de ani, umblă prin lume ca
= A-şi bate capul, a se gândi cu mult şi intens; a frunza frăsinelului, de a.Ha crede că w1 copil e
se c hinui să găsească o soluţie: w1 fel de drăcuşo r care ar purea să îl di.Hrugă.
Colonelul Corm( se 101 frămtînra cu (CARMELIA LEONTE)
gândul, să dea năvală ori să sret1 pe loc. (G.
COŞBUC) FRĂŢEŞTE
Până arunci bieful flăcău se fră11u?nra cu A împărţi (ceva) frăţeşte = A împărţi în mod
gândul ce o să facă el şi unde o să-şi ducă egal. A împărţi în mod loial:
mireasa. (P. ISPIRESCU) Du11111ezeu a rtînduir ca unul să aibă
porumb, a/rut mălai mănmfel, iar al rreilea
A -şi frământa mâ inile = A mani festa o mare bani, ca să le îm1>ii1tim frăfeşre roare ( .. . ]
nelinişte, o tulburare prin frecarea puternică a (IOAN SLAVJCJ)
mâinilor: Tu le-<1i spw1e pro.lfiile rate şi e1~ pe ale
Îşi fră1ntînrt1 1nt1inile neliniştir, 1x1rcă-i inele. Dar asta 11e-t1r Înlesni să ctîştigă111 ceva lx1ni,
lipsea ceva. (EUSEBIU CAMILAR) îint>iir(ifi ji-iqeşre îi1 Trei ( .. .] (PANAIT ISTRATI)
Sergiu Miclăuş Îşi frăuuînră 111tîinile.
Dădu să se ridice de pe raburerul piric. Nu mai FRÂNGE
avea ce căura aci. (CEZAR PETRESCU) A (i s e) frânge cuiva inima (sufletnl) = A (se)
întrista peste măsură; a (se) înduioşa până la
A-şi frământa mintea (capul sau creierul)= A lacrimi:
se gândi intens pentru a soluţiona o problemă: - Plângi, copilă? - C-o t>rivire umedă şi
Tor fră1ntînrcîndu-1ni 1ni11rea să ştiu crun mgăroare I Pofi din nou zdrobi şi f rânge
t1 venii ... t1m adormii. (P. JSPJRESCU) a1>0.11a1-inimt1 mea ? (MIHAI EMINESCU)
l,ni l'5ret11n Ctl{Ju/ şi 1n1i1ret1-111ifrllntîn1a11t Oft! deşerr va fi de-acuma .wj1e1ul ce-n
(C. NEGRU2Z1) mine f>Ot1 1 Oh 1 oft! Gme 1 Vai de mine' Grue 1...
Neavând ce săft1c, îmi frămtînr capul cu Doamne, mi se fn?nge inima' Oh 1 Oft! (AL.
gânduri de ror felul. (ALECU RUSSO) DAVILA)

Femeia ce nu voieşte să frământe, toată ziua A frânge (cuiva) gâtnl = A omorî pe cineva:
cerne (Pop.) = Se spune despre cei care, nedorind Am spus eu că ii.Ha are să-i frângă gtîrul
să realizeze o acţi une, acordă o atenţie prea mare lui Gică. (CEZAR PETRESCU)
preparativelor acesteia: POflfe fn?nge gtîrul vrewmia, gândea
Vezi cu1n a/ost 1nt1ică-sa, C(/ci 11e unde a uluiră Magda. (DAN LUNGU)

sărir ca11ra, 1nai ţJresus a să sară iada. De-i

videa-o că 1111 vrll să 11lă111ădească şi rotiră ziua A frânge carnl (Pop.) = A nu reuşi:
cerne, ce1t~e1ează-{i casa, 11e11rru că baraia e din fncrederea riros afirmară în „ valorile
rai. (C. NEG RUZZI) democrafiei" şi îi1 „economia de piafă" swlf, /afet,
loz1i1ci fără un co11{1i1ur real, arlua t1in1> ccîr d11'1nu-i
FRĂSINEL prosr şi fi .1efrli11ge cam/. (EMIL IORDACHE)
A mnbla (de) frm128 friisinelnlui (Pop.) = A
vagabonda, a hoinări ; a umbla numai du(ii distrac~i: A-i frânge (sau a-i rupe, a -i muia) cui va oasele
Să u1n}J/tlfÎ 11u1nt1i llŞtl, f t1'1tZll frăs1i1elului, (Pop.) = A snopi pe cineva în bătaie:
fOflfă vitl(t1 VOfWră şi să vă /ăudafi că .wnrefi feciori PAMPON: Da, şi 111, Bibicul, în loc să re
de cmi, t1srt1 nu miroase t1 nas de om... (ION dtL~i lt1 et1, o tiirăseşti şi re dai ţJe furiş lt1 t11nanra
CREANGĂ) mea, la DidintL (se repede) O să-fi mp ottiele...
Oa.wle am să fi le mt>' (I. L. CARAG JALE)

130
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
O da1ă-11 viata 11oa.111ii t11n băgai jalbă
la 1năria sa şi ÎJJ loc să ne /llcă dr efJft1re, ne-a1n
/J01nenir cu o ceară de t1rnău{i, car e 11e-t1u r ufJf
oasele. (NICOLAE FILIMON)
Dar i-a SţJus finei ca 11u cu1n va să
Î11drăsnea.k~ă «fÎl~ătosul» să-i caft~e În bărărură,
că-i f rt111ge oasel e; că asra a făcui-o pe111ru ea,
1111 pe111ru el. (REVISTA SCRIITORILOR
ROMÂNI, vol. 1-4, 1962)
A-şi frânge gâtul = a) A muri (într-un accident):
N -am chef să-mi f rtî11g gtî111I pe şosele.
(LIVIU REBREANU)
Î11 goa11a asra, ct111d la Jieu cli1Jă îmi
rmream f rt111ge gtîrul, cu Impui ît1ghefa1 şi wpul
w -11 frx, mă gt111deam la c11k11ş11l lm11 fJe care-l
1Jă1iisi.1em prosreşre. (I. L. CARAGIALE)
b) (Pfm) A-şi compromite si maţia pri n
întreprinderi riscante:
Or fugi de 111i11e IO{i 1i11erii. - Or fugi ?...
Pe111ru ce? - D efrică să 1111-şi frt111gă gtî111I ct111d
or cer ea s-aj1111gă pt111ă la mit1e. (VASILE
ALECSANDRI)
Dar 11it~i observaţ ii din ct1regoria
t1celora de care trebuie negreşit să fii sea1na
î11ait11e de a-fi f rt111ge gtîrul. (RADU MAREŞ)
A-şi frânge mâ inile (F ig.) = A-şi împre una
mâinile şi a- şi îndoi cu putere degetele (ca
expresie a dure rii, a deznădejdii etc.); a fi
îndurerat, dez nădăj duit, disperat; a se căi:
S11spit1a şi-şi f rt111gea mtîit1ile de g i11ere
w acesra. (GR. URECHE)
- Ce ne ft1ce111, coane Mir0l11Je, cu ot11ne11ii,
că 11u 1nlli vor să ţ>ri111ească Învoielile vet~/u·, ba 1nă şi
a1ne111i1fă.I se ft1ngui Co.~nll Bu11u"ană frt1nglindu-şi
mtîi11ile. (LIVIU REBREANU)
FRÂNT, -Ă
A li beat frânt = A fi foa rte beat:
( .. . ] era şi Nae lpi11gesc11, ipi.Ht1T11I, bear
f rt1111. (I. L. CARAGIALE)
A nu avea (nici) o para frântă = A nu avea
niciun ban:
Ceea ce adăoga la 11u?/111i ci11t1et1 lui era
şi împ rejurar ea că se tifTa 0111111 la /Jă1rt111efe
131
împovărai de două copile destul de coap1e, car e
rrebuit1u llt'1naidecc1r 1nărirt1re, şi el 11-t1vea 1x1ra
frtî11ră, ne1nire cu ce să le-nzestreze ţJe ţJOlriva
lor şi a 1wmel11i 1Jărit11esc. (I. L. CARAGIALE)
Că Î1ni 1noar e u11 COfJCltil acasă ... şi 1ni-i
nevasta bolnavă şi 11-11111 t>llra frtînră-11 11u11gă.
(EM. GÎRLEANU)
A nn face (nici) o para frântă = A nu valora nimic:
Negusrorul 1111 cr edea că face 11icio rxira
• •
firt111ra .
Frânt de oboseală (sau de omeneală) = Epuizat,
peste mă<ură de obosit, istovit
Se Tr ezi d it1 som11 cu ochii lim11ezi ( ...]cu
1oa1e că se culwse .wara f rt111r de oboseală.
(MARIN PREDA)
A1t11 de 1111111 era rup1ă de o.11e11eală,
ÎllCt1t căzu şi 1ii1năsese acolo o zi ş-o 11oa11re. (P.
ISPIRESCU)
Na-ti-o frântă (sau bună), că ti-am dres-o!
(Gmţ .) = a ) Se spune celui care, într-o situaţie
dificilă, pretinde că a găsi t o sol uţie, afirmând
însă un lucru nerelevant sau luat deja în calcul:
Pt111<.ă rău fe.wră şi vreme pie1d11ră I S-o
lovi, 1111 s-o lov4 I Nt1-f-o fn1111ă că (-am dr es-o. I
U11de cltio1iişre şi 111de loveşte. (ANTON PANN)
Cică-aisra
e progr es 1••• I Nt1-fi-I f rt1111,
ca fi l-am dr es' (VASILE ALECSANDRI)
b) S e spune celui care se vede ajuns dintr-o
si tua ţie mai bună într-una mai proastă:
Na-fi-o frtîmă, că fi-am dr es-o' Di111r-o
11ereclte de boi de-a mai mare dragul să re uifi la
ei am 1iimas c-o rm11gă goală. (ION CREANGĂ)
FRÂU
A da (sau a lăsa) (cuiva sau la ceva) frâu liber
(sau, reg. s lobod) sau (pop.) a lăsa (pe cineva)
în frânl său = A lă<a pe cineva să facă ce vrea, a
lă<a în voie:
Î11 acea e1Nxă a culturii vec/1ilor eli11i, ct111d
dezvoltar ea a,1e<.ă111it11elor sociale şi poli1ice lăsa
frâu liber OfJÎt1iilor i11divid11ale şi ct111d i1tlfil11fi w1ile
sociale a1neliort1u viaft1 cu tde ei e.-rigenfe, tdt'11Ci 1u1
exisra fa1ala dispulă îiure idealism şi realism.
(CONSTANTIN STAMATI-OUREA)
 Vasile JUNCAN

Uircîndu-şi cu rorul sacrele Î11dt1roriri de A tine (pe cineva) în (sau din) frâu = A domoli
rară şi de so{, Sra1nt1re fnceţJu să-şi ra ie În avântul sau pornirile cuiva. A domina pe cineva:
fiecare noapre, Cil foaifet'ă, legărurile ce-l Şi trebuie să şti{i că )ri Între ot11ne11i cea
fineau (l(aşar de fămş şi, sr>re a purea da frtîu 1nai 1nare IXlrfe sunr dobitoace, care trebuiesc
liberd1t1go.11ei sale 11efărmurire ( .. .] (URMUZ) fi1111fi di11 frt111, dacă (i-i voia să faci rreabă cu
Dăduse frtîu slobod închipuirii dânşii. (ION CREANGĂ)
î11fierlx1nrare. 0/. I. POPA) „Busuioc nu ştie să-şi fie fecio111I În
A11glit1, {tira cet11nt1i austeră În fJrivinfa frt111": asra n-ar fi voir Bu.witx s-o zică
moravurilor, a fă.ia r frtîu liber pro.Hifu{iei, neamurile neve.Hei sale despre dt?n.wl, penim că
SU/JUIUÎlld-o lll'111GÎ UllllÎ CO/lfro l rigur os şi avea şi el netmwri ( .. . ] (IOAN SLAVICI)
pedepsind Cil deosebiră asprime pro.HiTuarele Nefiind .11ăp<1n care să-i fie î11frt111, ei îşi
care .Hafionează în localuri publice sau fac 1nendrele şi vă sără.ce.îl~, cret1ndu-şi locuri şi
aco.11ează ( ...)(ADRIAN MAJURU) lm~uşoare, deţJută{ii, ţJri1nării, co1nisii ş i 1nulre

a/rele pe care voi le plărifi peşin ( . . ] (MIHAI

A da frâul (sau frâu liber, frâiele) (cuiva sau EMINESCU)
la ceva)= a) A îngădui, a permite (cuiva sau la
ceva) să acţioneze î n voie, nestingherit: A tine (pe cineva) în şapte (sau nouă) frâie =
Moş Anghel, Însurt1f cu o nevolnică, se A supraveghea (pe cineva) de aproape, fără a-i
ţ>răbuşeşre, duţJii ce luţ>fă voiniceşte cu destinul lă<a nicio libertate:
său vitreg; cele două Citire şi 1nit~ut Drago1nir- Mi-i 1m?1 de cin're fine, I Că Te fi11e-n
Sravru sunt răţ>uş i, din ţ>rit~ină că-ş i dau frtîu no11ăfrtîne. (JARNiK-BÎRSEANU)
liber /Xlfi1nii de-a trăi cu1n li-o cere i11i1na; De-ar fi fi1w1-o şi în şa1>1e frt?ie, fara
(PANAIT ISTRATI) făcea 101 ce şria ea.
b) A încredinţa conducerea treburilor (cuiva):
De ctînd i-a i dar frt?iele daraverii în A-şi pune frâu la limbă (sau limbii) ori a- şi
1nt1nă, se face că 1111 1nă 1nai cu11ot1şre. (1. L. înfrâna (sau a struni) limba = A vorbi
CARAGIALE) cumpătat, cu prudenţă. A se reţi ne de la vorbă:

( .. .] să se horă 1t1!1că fiecare t1 pw1e frt111

A lăsa (pe cineva) în frâul săn = A lăsa pe
cineva să acţioneze după bunul plac: Poare că a
fo.11 mai bine .1ă-l la.1e pe băiaT în frtîul său.
A pune (în) frâu = A stă vili. A stăpâni:
(...] condus de w1 om moderat şi î11{elep1
ca d. Waddi11g1ai, fi1uînd .1et111ă şi de mtmife.Hafia
unt11u·1nă t1 guve111elor şi a ţJresei străine, tui
ţJriceţJut i1ne11sul ridit"OI a unei tt11e1nenea aCtll.a{iuni
şi au iz}Jufif a ţJt111e tllt f111u ţJOftelor net~urt1te şi
urelor 1ne.'1l~1tine a rururor nuliră{ilor i11vidioase care
com1>w1 /X111ida mdicală e.Hremă din Camera
franceză. (MIHAI EMINESCU)
( .. .] niciww di11 prerogarivele mo11ad1ice
nu se e.-rett.~iră ţJe11rru a ţJu11e frt1u viciilor ş i
ru17>irudi11elor u11ui ţXlrfid ig11oranr şi co111ţJf.
(IDFM)
11uîncări1nii sale de vorbă, cel ţJu{in În cestiunile
ce 1111 le cw10aş1e şi n11 le-a .1111di(I( ( ... ] (MIHAI
EMINESCU)
De aceea I Pw1e-fi fn111 la g11ră şi lacăr
la inimă I Căci I Ga1d11/ a re od1i şi zid11/ 11rechi.
(ANTON PANN)
Scri..11ot11-ea e iscăliră şi Încă de ţJrierenul
me11 cel mai b11n: de fraiele Perru, despre wre,
ţJenrru că e dinrr-o /Jucară, ş i nu ştie să -şi ţJună
frt111 limbii, /11mea Sf>w1e că-i .1111i111i1. (EUGEN
LOVINESCU)
FRECA
A freca buba (ca să faci copii cn pene) (Arg.; în
limbajul adolescenţilor) = A lenevi, a trandăvi,
pierde vremea de pomană:
Şi e11 o mai fret' din ctînd î11 ct111d
deoaret~e r1-ebuie să fiu fn fXIS cu 1noda. Chiar şi

132
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

acu1n ct111d scriu tlcesre rtînduri se /JOllfe s11une A- şi freca mâinile (de bucnrie, de mnlţumire
că frec buha. (https://blocul&a.wordpress.comD etc.) = A-şi manifesta o stare suflecea~că (de
Te11nină ce-t1i Î11ce11ur şi 11u 1nlli frect1 bucurie, de mulţumire etc.) prin gestul spontan
buha' de frecare a mâinilor:
Se duse la geam şi privi afară, frect111du-
A freca la melodie (pe cineva) (Fam.) = A bace şi î11ct1111a1 mtîi11ile. (CEZAR PETRESCU)
la cap (pe cineva). A cicăli (pe cineva): Deschide{i iure, zise Ivan, troţJăind şi
La revedere .I ÎÎÎ11d1idÎ11t1i111ede a 1nt1i s11u11e frecându-şi mâinile. (ION CREANGĂ)
ceva, deOltrece ştiu că 1nă vt1 frect1 la 1nelodie şi 1111
vreau să mă <'Jle1ve;.. (https1/www.waniaj.cony') FRECUŞ
A trage cuiva un frecuş (Pfm.) = a) A mustra
A freca menta (sau parul, mangalnl) sau a o pe cineva:
freca (Fam.) = A nu face nimic important U11 gazewr din cei mănmfei ... Va lua la
(pretinzând însă că este foarte ocupat) : rrei ţ>arale pe rofi d-11ii aurori şi le va 11-age
Mai tt1rziu t1vet11n să aflu că, arunci fret'uş. (AL. VLAHUŢĂ)
ct111d liţJ.l<!a de acasă, adil'ă
aproape î11 fiecare b) A bate pe cineva:
zi, ea 1111 11e la ţ>rie1ene
1nergea la ser viciu, ci la wma w111el0t; Ivan .fCotUe de l>ad>ă şi pe
sau f reca me111t1 prin magazine, cafenele, Scamo.schi şi-i rmge w1frecuş. (ION CREANGĂ)
re.Haurtmre. (DAN LUNGU)
Nu-i mare filo.iofie la mijloc. E wml FRICĂ
di111re miile de feluri î11 care pofifrect1 me111t1. A băga (cuiva) frica în oase = A înfricoşa (pe
(FLORIN LĂZĂRESCU) cineva) :
Luni, ţ>rin birourile de la ţ>ri1nă rie Iar Sisoe, ca să-i vtîre şi 1nai tare-11 oase
lumea f rew mangalul Cil mai mulr aplomb dect?r f rica de cele dwm1ezeieşri, se .Hropşi la dânsul
de obiui. (http://www.obiectivbr.ro/) wnj1tî11du-şi obrajii, ba se şi luă du1Jă el ctîfiva
ţ>aşi, Cil roiagul ridicai. (G. TOPÂRCEANU)
A freca pe cineva la gâlci (Pop.) = A pune la
punct pe cineva. A învăţa minte pe cineva: A duce frica cuiva (sau a ceva) = A-i fi teamă
Pt111ă 11u-I f reca la gt1/ci aşa cum şria el, de cineva sau de ceva. A-i fi teamă să nu i se
1111 se lăsa. întâmple cuiva ceva rău:
- Ai ţJrevăzut şi ai ascuns ba11ii, de
A-şi freca (sau a-şi roade, a-şi toci) coatele pe fril'ă. Şrii dum11eara unde duce f rica? la 1>a11il'ă
băncile şcolii (Pfm.) = A face studii îndelungate: şi la perrurl>are. (TUDOR ARGHEZI)

Dacă 11u mi·afi fi lu(lf Cil r>ripă vod>a din Dar şi 1nai g1t1v e1t1 că tdu11ci, sub teroarea
gură, vă s11unea111 roc1nai că este Îll n1unele t«.~etor Sf>aime4 credea că adevăml e de 1>a11ea lui. ftlră
t1i1eri ct1re Î1nţ1reună cu 1111i1e şi-t1ufrect1t coarele 1>e unde poare duce frica' (CONSTANTIN CHIRIŢĂ)
băncile şcolii, care Î1nţ1reu11ă cu 1ni11e au i11r1t1f Îll
via{a publică ( ... )(GH. BUZATU) A fi cu frica în spate (sau în sân) = A fi într-o
Nu e vorlx1 aici de preşcolari ab.iorbind continuă stare de nelinişte, de teamă:
ca un burere cuvintele şi gesturile 11ări11{ilo1; ci Ana, de alrfel, din 11oapret1 aceea, rrăia
de elevi care şi-au ror rocii coarele pe băncile wfrica î11 st111. (LIVIU REBREANU)
şcolii ( .. . ] (DANIEL CRISTEA-ENACHE) Bătrt111a, cu frit~a Do1n111Jui În .rt111, crezu.

Noi n-a1n avut nici 1năcar curenr elet~rrit~, Se sperie vău111du-şi fara sc111germă. (BARBU
tun Î11vă{t1t la lu11uî11are şi ne-tun ros coarele 11e DELAVRANCEA)
băncile şcolilor ca să ajungem aici' (IRINA
PETREA) A se îngălbeni de frică = A se speria foarte care:

I 33
 Vasile JUNCAN
Ctînd Îl văzu, 1nuierea Înle1nni şi
îngălbeni de frică. (P. ISPIRESCU)
Ctînd a văzur însă fJe Unnă Galbină
inrrtînd, şi-a scăţJllf şi st ic/a din 11uînă şi JJÎ/Jll din
gură, şi din negru ce era li Î11gălbe11ir de frică, şi
rre111urt1 ca vt1rgt1, că el cunoşret1 fJe Urină
Galbină. (I. POP-RETEGANUL)
A şti de frica cuiva = A a~culca pe ci neva,
fiindu-i frică de el:
( ... ] ot11ne1u'i lui Ma11na1r ÎnceţJură să-1ni
ştie de frit~ă şi 1nă JX>1ne11ii vtî11td 1.11 Înverşunare de
duş111t11uJ care JX>111ise asu1>ra 1nea o hăituială În
raliă ţJflTerea cuv{lnrului (OCTAVIAN SOVIANY)
A-i tremura chiloţii de frică (Arg.) = A-i fi
foarte frică:
Bisericii îi Tremură d1ifofii. De frică,
evide111! (www.advencomania.ro/)
Frica păzeşte bostănăria (sau pepenii) (Reg.)
= Dacă nu le-ar fi tean1ă, oamenii ar face multe
lucruri nepem1ise:
Ptînă f-t1n dar la bmzdă, mi-am srupir
sufletul cu dânsul. Numai eu î1 vin de hac. Vodxi ceea:
„Frica păzeşre lxmănăria". (ION CREANGĂ)
Ca de d1icei, ca rordeaww, nu
Î11fele1xiunea, 1111 bun<IIaret1, ci frict1 1Jăzeşre
lxmănăria. (MIH Al CANTUNI ARI)
la Pe1roşani, de fril'ă, au rransfemr
comanda cărre jude{. Se spw1e că friw rJăzeşre
bosrănăria. (www.cotidianul.ro/)
Meşter (de) strică, şi drege de fri că (Pop.) = Se
spune unui n1eseriaş Într-un don1eniu oorecare:
fn fi11111t1 lor de paradă swlT, în comparafie
cu se1.~uriştii care-şi fac 1neseria lor Înfiorăroare
(111eşte)rugul vre111e cere, 1111 se-nvafă d1 i1 vedere;
meşrerul .1rrică şi drege de frică~ Cil noi care
n-aveam î1„-orm (..] (N. STEINHARD1)
FRIG
A băga (pe cineva) în frig = A se răsti la cineva.
A an1eninţa pe cineva:
Ori de câre ori .1e î111orcet1 acasă, el îi
/Jăga în frig pe copiii care se jucau li11 işrifi.
134
A nu-i fi (sau a nu-i tine) nici de raid, nici de
frig (sau de rece). v. raid.
Frig de moarte (sau frigul morpi) = Emoţiile
(însoţie de fiori) prin care trece cineva atunci
când se găseşte în faţa unei primejdii:
Iar mirea.1a, vai de ea I Frig de m(}(111e-o
coprindet1. 01 ASILEALECSANDRI)
FRIGE
A frige (pe cineva) la inimă (ori la ficaţi) sau
a-i frige (cuiva) inima = A provoca c uiva o
durere vie, usturătoare. A provoca cuiva o nlare
suferinţă morală:
O vor/Jă ca a.Ha, mă, că fi .1e culcă
11evasta cu alrci11eva, o crezi de oriunde-ar ve11i,
că re frige la ficafi când o auzi şi nu mai .1rai .1ă
judeci. (G. M. ZAMFIRESCU)
M-oftipr la inimii, 1u1 tdră. (ŞEZĂTOAREA, li)
A frige (sau, rar, a pătrunde) pe cineva la
maţe. v. ma t.
A-i frige pielea cuiva = A-i face zile fri pte
cuiva; a se răzbuna pe cineva:
Mai rabdă Harap-Alb, căci cu răbdarea
îi frigi pielea. (ION CREANGĂ)
A-I frige pământul s ub tălpi = A fi neliniştit,
nerăbdător (să facă ceva, să plece undeva):
(clipele) fi păreau că durează o
veşnicie, fiindcă îl frigea 1Jămtînr11/ .111b rălpi.
(CAMIL PETRESCU)
( .. .] .1răret1 ce .1răret1 î111r-11n loc, apoi .1e
1nura Îllfr-alrul, ca şi cu1n le-ar fi ars 1Xi1ntî11rul
sub rălpi. (OVIDIU BÎRLEA)
Bea de frige (Fam.; gmţ.) =Bea foarte mult:
- Nu-fi /J1111e mi111ea Cil el, că bea de frige.
FRll'T, -Ă
A face (cuiva) zile fripte (Pfm.) = A necăj i pe
cineva (zi de zi). A hărţui, a şicana:
Neva.Ht1 celui bogar de mutre ori făcea
zile fripre /Jăd1ar11/ui, ca .1ă-I poară de.oco1omsi
odară de frare-.1ă11. (ION CREANGĂ)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

PEPELEA: Am să-fi fac zile f ripre, ca să B1111ică-mea se înrorcea după el, îl lua
/J01neneşti de Pe1Je/et1 cc1r Îi 1nai trăi.I ... cu f rwno.wl, după aia arunca cu băful, ct?inele
(VASILE ALECSANDRI) ieşea („ .] (LAVINIA BRANIŞTE)

A mânca pe cineva (fript sau de viu). v. mânca. A se face frumos (Fani.) = a ) A se îmbrăca şi

aranja frumos:
FRÂNTURĂ Du-Te acasă.fă, buhoasă, I Şi Te fă, Te fă
Frântură de limbă = Fel de a vorbi încâlcit; frw1ux1să 1(POP.)
(Pex.) Frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu b) (D. vreme) A se îndrepta:
de rostit: De 1ntîi11e se Încălzeşte şi se fllce frt'1nos.
Tud){ll'e de wp şi frt111111ră de limbă ca
la aceşri 11efericifi dascăli, 1111 s-a mai dar t1 A s ta (sau a şedea) frumos = a) (O. obiecte de
vedea. (ION CREANGĂ) îmbrăcăminte) A i se potrivi (cuiva). A-i veni
bine:
FRONT Hai11ll Îi Sfll/rt'1nos.
A rupe (sau a s parge) frontul = A pătrunde b) (O. purtări) A fi aşa c um cer regulile de bună­
forţat în linia de apărare a inamicului: cu vii nţă:

Bilerul rămas dea.wpra, la vedere, scris Pe11r111 că e1t1 lt"ne srrăină şi 1111 şedea
de 1ntî11ă, cuţJrindea ur1nărorul 1nesaj: Grigore, frt'1nos să ridic ronul, a1n conve11ir cu do1n11ul
Ruşii t1u ruţJf frontul lt1 Nicolt1ev şi vin Încoace, Nasrt1 să rri1nir re.-rrul co1nunicării, Îll două
spre Ni.Hm. ( .. . ] (ION LAZU) exemplare, pe adresa .rn. (GH. DUMITRAŞCU)
Armara a li-a română, comandară de
ge11era/11/ Alexa11dm Averescu, sparge f ro11111/ FRUMUSEŢE
german la Mărăşri ( . .] (DINU C. GIURESCU) O frumuseţe (de)„. = Foarte frumos:
Îi fu milă să răpuie o aşa f rwn.wfe de
FRUMOS, -OASĂ viră. (P. ISPIRESCU)
A face frumos (O. câi ni)= A sta sl uj : Esre o f 1w1111.1efe de zi acum ct111d Î(i
Ct?inelefăceafrumos şi 1111 mai lărra. scriu. (MIHAI EMINESCU)

A face frumos = A face pe placul, pe gustul FRUNZĂ

c uiva; a fi slugarnic: A lua frunza-n buză= A fugi de lume:
Şi din haosul de gânduri s-alergi sfinrele („ .] iar DL Ma11i11, care a fum frw1zt1-11
il'oa11e, I Ca să faci frumos Cil ele la boieri şi la buz.ă r>rin roară Europa, îi (XI.fă prea 1mfin ce are şi
cucotme? (MIHAI EMINESCU) ce 11-are Dl. A. Băml{. (PUBLICIŞTI ARDELENI
Awm, după alegeri, au făwr fmmos î11 CĂTRE HORIA PETRA PETRESCU)
Pt111t11ne11 r, tui vo1ar ridict1rea unor i1nu11iră{i, au
reSfJÎll.'I leget1 t11nnistiei, ca du1Jii ce enruzias111ul A t ăia frunză câinilor (sau la câini) (Pfm.) =A
/JOfJular .'I-li fJ/eoştir fJe fJrinciţJiul „orice 1ninune nu lucra nimic. A nu avea nicio ocupaţie
fine 3 zile", şi-au revenii. (http://politicstand.co nv) serioasă:
Mulre a văwr, mulre t1 prefira! el prin ăl
A fi frumos (din partea cuiva) = A se c uveni. Bucureşri.' Dooră JJ-ll răit1r ct1inilor fru1tz.ă.'

A fi lăudabil: (BARBU DELA VRANCEA)

Nu-i / 1111110.11 să laşi ca să re sărute - Ba ce 1nt1i 1>rolett11; do1n1tule Mi)ru.'
ofiferii. (VASILE ALECSANDRI) făcu Tiru şi 1nt1i În glt"nă, şi 1nai În serios. Art1r
de proteu,,. că deowmdară rai fnmze ct?inilor cu
A lua (pe cineva) cu frumosul = A trata (pe spert111fa că voi găsi ct111dva de /ucm' (LIVIU
cineva) cu blândeţe, c u menajan1ence: REBREANU)
135
 Vasile JUNCAN
A trăi ca fru112a pe apă= A trăi la mia întâmplării:
Tiru Herdelea se .Hret·ură afară. Roşu îi
vt1rt1se u11 cufir În suflet. De unde Îşi ÎncltitJuise
că, 1nu11ci11d conştiincios, are t1sigurară o
lefşot1ră din ct1re să rrăit1scă, t1zi it1ră-I ia r ct1
fnmzt1 pe apă. (LIVIU REBREANU)
Din sarul 11osr111 t1u ridict1f o St'1nede11ie
de /a111ilii şi 11u1nai unul Du11111ezeu ştie unde au
fost duse, acu1n şi noi stă111 ca /11'11za r1e llfJă.
(ANDREI SMOCHINĂ)
A umbla frunza lelii sau de frunza frăsinelulni =
A umbla fără rost:
Toi u111/Jltînd noi din şcot1lă În şcoală,
1nai 1nulr, ia, aşt1 de /1111Jza frăsinelului, 111t1i11e,
ţJOi11uîi11e ave1n să ne rreziJn nişte lx1balt1ci
gulx1vi şi oftigoşi 111w1t1i buni de făcur popi, ieşifi
din Saca/a. (ION CREANGĂ)
Câtă frunză şi iarbă sau ca frunza şi ca ia rba
sau câtă frunză, câtă iarbă = Foarte mult, î n
canci tace foarte mare, extrem de numeros:
Împrejuml Co.Heşrilor e armară ct?ră
frunză şi it1rbă,
gt1ra să ţJOrnet1.fC ă f11cot1ce.
(LIVIU REBREANU)
Au şi Î11ce11ur a curge fi1111icele cu
drot1it1, ccîtă ţJulbere şi SţJut.ă, Ct1fă /11,nză şi
iad1ă. (ION CREANGĂ)
Când văzui a lor mu/fime, câră fnmză,
câră iad1ă... I Am jurar ca r1e.11e dânşii să rret·
falnil',fără pifa. (MIHAI EMINESCU)
FRUPT
A m ânca de frupt = A mânca de dulce:
A rrecur 1niezul JJOfJ{ii, llCu1n 11ure1n să
mâncămdefrupr. (AL. VLAHUŢĂ)
Închiţ1ui11du-1ni că este de vină
1ntÎllCtlretl de ţJ OSf, tun ţJOruncir ţJe11rru 1nine
mâncare de fmpr. (TEOCTIST CAIA)
Unul mânca de /XJ.H şi celălalr de fm/JT.
Cel ce mânca de frupT mt?nca pufin; ia r cel ce
1ntÎllCll de ţJOSt 1ntÎllCll 111ulr. A1nu' ei llu ţJrins li
se sfădi penrru 11u?nct1re. (http://ziarullumina.ro/)
FUDUL, -Ă
A fi fudnl de-o ureche (Fam.; gmţ.) =A fi surd:
136
Ca171, ră.mmiar pe canar1ea, fipă cu glasul
lui ca1n strident: „ Cereşte 1nai tare, do11111ule, nu ştii
că Maiorescu e fudul de-o ureche ?" (CORNEL
REGMAN)
Vecinul de la zece, care-şi chelfănea
zgomoros co11.10T1rra, e wm fudul de-o ureche.
(CĂTĂLIN MIHULEAC)
A fi fudul la coate (Pfm.; irn.) = A fi mpc în coate:
Surrucul lui r1e lt?ngă acesrea era mai mu/1
1uzeală dect?r bărărură, ros r1e margini, fudul la
COl1te, de rt1dea ţJllre că şi vtîntul În u11na lui.
Oa111e11ii că.k~au ira1ic gura ctînd Îl vedeta'···
(MIHAI EMINESCU)
FUGĂ
A (o) tine muua i (într-) o fugă= A alerga întnma,
fără încrempere:
De la Ocea rx?nă aprotl(Je de Grwnăzeşri,
a fi11ur nwnai oftigă. (ION CREANGĂ)
A da o fugă (până la . .. ) sau a d a (cn) fuga= A
se duce repede (până la .. .):
Florica, fara vădtmei lui Marim Oprea,
ct11-e se 11i111erise li fi cet1 dinrtî i ctînd li Î11ce11ur
bătait1, văztînd t1cu1nt1 că ni1neni nu e În stt1re să
scape pe A11a din ghearele rarălui său, dădu
fi1ga rx?nă la domnul învăfăTOr şi-l rugă să vie
degrabă să fXJTO/ea.11.·ă dumnealui 11e Vasile
Baciu( ...) (LIVIU REBREANU)
Aş da o fi1gă pt?nă la mama, să îmbuc
ceva şi să-i r1ove.11esc cum a Jo.IT la film.
(CRISTINA NEMEROVSCHI)
A o lua (sau a o rupe, rar a a puca) la fngă sau
a o rupe de-a fuga= A pomi în goană:
După ce /Jllll mt111a pe ct?rmă, - apucă la
fi1gă. (MIHAILSADOVEANU)
O iau la fi1gă du1Jă el, şi OT11nenii dtl(Jă
mine. (CAMIL PETRESCU)
Arn lăsar Îit urină /Je tovt1răşii 1nei şi t11n
mrx-o de-a fi1ga înaime. 01ASILE ALF.CSANDRI)
A o întinde (la fugă). v. întinde.
A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la ) fugă=
A alunga. A fugări:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
la Doljeşri, pe Sirer, îi pune pe fugă
î111t1iul rând de săgefi. (AL. VLAHlJfĂ)
(.. . ].11ar1un impoumră îl ft1ce să rxiră că
s-ar purea lua la 11rî111ă de la egal la egal Cil ursul
Nu l-a Înzestrat 11t1tu1t1 cu o ase111enea forţă, dai;
dacă 1u:wl dă rtînYX1/e srtînei, doi ct1it1i-bărlxl(i îl
por pune pefugă. (hnp://www.gandLd.info')
O fugă (bună) sau o fugă bună de cal = O
di stanţă nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire,
un om (sau un cal):
Nu-i mai mulr dect?r de-o fugă I Până-n
deal. (G. COŞBUC)
fncă o fugă bună de wl şi am .wsir îi11r-w1
sar aldiruir de bordeie acoperire cu sruh. (VASILE
ALECSANDRI)
FUGI
A fugi (sau a a lerga) de (îi) scăpără picioarele
(sau căl câi ele , potcoavele, pietrele) = A fugi
foarte repede, din toate puterile:
Şi unde nu încet' t1 fug i de-mi scăpărau
fJicioarele. (ION CREANGĂ)
( .. . ] şi mergea de-i rx1rt1iau călu1iele,
de fril'ă să nu se răzgândească Sftînw Dwninil'ă
să ţJOrnească duţJă dânsa, s -o ajungă şi să-i ieie
lada. (IDEM)
A fugi (sau a alerga, a goni, a veni) mâ ncând
(sau rupând) pămâ ntul sau a mâ nca pământ(ul)
(fugind sau alergând) sau a rupe pământul în
fugă = A fugi foarte repede:
Alergând groaw pieirei bărur. Mănâncă
1Jă111tît11ul. (G. COŞBUC)
A fugi de acasă = A pleca în lume, a-şi lua
lumea în cap:
- Tu eşri copilă, t1.Ht1 e... I Hai ş-0111 fug i
ît1 lume, I Doar ni s-or pierde 111111ele I Şi nu
ne-or şri de nw11e. (MIHAI EMINESCU)
A fugi în lume =a) A pleca de acasă (fără să se
ştie unde):
Hai ş- 01n fugi Îll 1r,1ne, I Doar ni s -or
pierde urmele I Şi nu ne-or şri de 111u11e. (MIHAI
EMINESCU)
I 37
De urt?r mă duc de-awsă I Şi 1m1rul nu
mă lasă; I De urt?r să fug ît1 lume, I Un1rul fuge
cu mine. (ION CREANGĂ)
b) (O. îndrăgostiţi) A-şi pără<i pe ascuns
fan1ilia, plecând să trăia scă împreună:
El bănuia că ea va fugi de acasă cu w1
a/ruf. Ace.He gânduri devet1iră it1.lllfJ011t1bile.
(RADU COSAŞU)
Văztînd că 1111 1nt1i ert1 chitJ, cei doi se
gândeau săfugă-n lume şi să se căsăroret1!1că.
A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = A nu-şi
mai putea lua ochii de la ci neva. A privi
insistent, c u admiraţie, c u dor pe cineva. A-i
plăcea de cineva:
E neapărtlT şef fi sim{i raţJid (Jetllru că
lui îi fug pe1111anet11 ochii din CtlfJ. Cam în genul
În ct1re Îi fuget1u lui Cet1uşescu, 11e11r111 cei care
şi-l mai a111it11e.1e. (GEORGE MANOLE)
A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva= A nu-şi putea
fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a
unei îmbinări de culori):
Fe111eia ceea ar e t1cu1n o r1i1sie de aur şi o
cloşcă de aur, cu ţJuii ror de t1111; aşa de f11'1noşi, de-
fi fug ochii /X! dânşii. (ION CREANGĂ)
A-i fugi (cuiva) pământul (rar, terenul) de sub
picioare = a) Se spune când ci neva îşi pierde
echilibrul şi este gata să cadă:
Sui scăricica, i11r111, ccînd.„si1nr că-1ni jilge
1X.mî111ul de sub fJicioare. (I. L CARAGIALE)
b) (Fig.) Se spune când cineva îşi pierde
cumpătul:
Ziu1nd ace.He cuvi111e, el se ţJrimbla cu
rx1şi iufi şi neregufafi prin odaie; dt1rdeodară se
OţJri f11 loc; Îşi Î11rinse auuîndouă bratele Îll aer
ca '"' 0111 ce simre că-i fuge rmmtînrul de .wb
ţJÎCÎOl11-e, se cu1nţJăni u11 1no1nenr, aţJOi căzu
grămadă jos. (NICOLAE GANE)
Plawmonu simfea că-i fuge fJă111tît11ul de
sub ţJÎt~ioare. Încercă să insire: ccînd să 1nai vie?
Dot11n11a ezira: nu şrie cc1re zile 1nai ră11uî11e 11e
aid şi .. . (LIVIU REBREANU)
A-i fugi (cuiva) sângele (la cap, la inimă) =A
se congestiona:
 V asile JUNCAN
Mi-am simfir sc111gele fugir spre inimă.
(MIHAIL SADOVEANU)
A-i fugi (cuiva) s unetul = A fi inconştient, ca
mort:
Îi Trecea w1 frecuş ... de-i fugea suj1erul
din el. (ION CREANGĂ)
A-i fugi laptele (Pop.; d. o lăuză) = A nu mai
avea lapte:
Copilul .1<.'tî11cea, căci mamei îi fugi.le
laprele.
A-i fugi ochii în fundul capului (cuiva) sau a i
s e înfunda ochii în cap (cuiva) = A fi foarte
slăbit:
I se Tulbură şi pai11gi11esc ochii, f11gi11d11-
i î11fimd11I capului. (POP.)
Bolnava avea ft1fa .wpră, nasul ascufif,
oâ1ii duşi î11 fimth•I capului, iar când vorbea limba i
.re îi11ple1icea î11 gură (MIRCEA CRĂCIUN)
A-i fugi printre (sau dintre) degete = a) (D.
obiecte) A-i aluneca cuiva ceva din mână:
Cercelul i-afi•gir pri11rre degere.
b) (D. persoane) A se se recura cu dibăcie dintr-o
împrejurare. A nu se lăsa prins:
Îi î11 .Hare să le fi•gă dit11re degire, ct1 o
şoţxîdă. (VASILE ALECSANDRI)
Fugi de-acolo! (Fam.) =Da' de unde! Nici gând
să fie aşa!:
MffA: Mă rraduce la sigur. IORDACHE:
Fugi de-acolo' (I. L. CARAG JALE)
Nu re cred. M i11fi. Fugi de acolo'
Fugi de-aici! (Fam.) = Pleacă! Nu mai spune!:
Fugi, Ni11ico, cine fi-a băgar î11 CGfJ
pro.Hii de as rea? (AL. VLAHUŢĂ)
FUIOAG Ă
A umbla fuioagă (Reg.) = A umbla fără rost:
Toară ziua, femeia umbla filioagă prin
sar.
138
FUIOR
A da pânza pe fuioare (Pop.) = A se înşela într-o
tranzacţie:
Negusrorul a cam dar 1uî11za pe fi•ioare
şi-a ieşir În fJierdere.
A fi pe deasupra ca fuiorul p opii (Pop.) = A fi
mai mule decât se cuvi ne :
Fuioare se dt1u şi ţJreorului ÎJJ t1junul
Boborezei;fi•iorul 1111lipseşre11iciodt1Tă, din care
ţJrit~ină a ră1nas vorba „ ca /uio 111l ţJOfJÎÎ" ccînd
rrebue să dai ceva de care nu-i chiţJ să sct1ţJÎ.
(DIN YIEAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 10)
A tine fuior cu cineva (Pop.) = A nu se lă<a
intimidat de cineva:
Filozafi•I acela finea fuior cu boierul şi
1111 se lăsa Întru ni1nică 1nai ţJe jos det~t1r dtînsul.
(1. G. SBIERA)
A umbla ca fuiorul popii (Pop.) = A umbla de
colo-colo, fără astâmpăr. A umbla fără rost:
- Ce umbli şi Tu ca filiorul fJOl>ii?
AsttÎ1nţ1ără-re.I
A-şi lua (ale) trei fuioar e (Pop.) = A pleca
repede de undeva. A-şi lua catrafusele:
- Ft1ra 1nea, să-ţi iei t1le rrei fuioare şi
să re duci din casa mea. (P. ISPIRESCU)
FULG
A bate (sau a freca, a ero~ a Oocăi pe cineva) de-i
merg (sau să-i meargă) fulgii (sau peticele, colbul,
mttul) = A bace care (pe cineva); a snopi în bămie
(pe cineva):
Sco1eam mtîfele ... şi le j1ocăit1111 ... de
le mergea colbul. (ION CREANGĂ)
Acuş it1u varga din coardă şi vă croiesc
de vă merg pe1icile. (IDEM)
Haosul 1111 are liJnire, 1111 are răS/Jt.'11liere.1 Şi
s-ar fi ales şi cu o .~ă11nă11ettlă, să-i 1neargă/ulgii.'
(GH. VÎRTOSU)
Negustor greu ca fulgul pe apă. v. negustor.
FULGERA
A tuna şi a fulgera. v. tuna.
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

FUND
A-i fulgera ochii (cuiva) = A arunca priviri A da de fund = A ajunge până la fund; a ajunge
pătrunzătoare: la margine, la capăt, la sfârşit:
Î11 casa sa, cea mai înalră de 1>e roară Cer cafi voi marea Cil degerlll, dar ia! să
.Hrada, Cil garaj la demisol, cu era} şi mansardă, vedem, cum i-fi da de fimd? (ION CREANGĂ)
acoperiră Cil rablă llOllă, de-fi flllgera ochii ctî11d 01nul credea că 11- 0 să 1nai de fund şi Îşi

o scrutai de ţJe deal, dintre vecini 1111 ţ>ărrunsese cam r>ierdllse spem11fa.
dectîr Milict1 ( .. . ] (DAN LUNGU)
De ct111d a i1111tlf, îi flllgemll ochii la cei A (se) da la fund = a) A se lăsa în adânc ul apei ;
di11fafă. a se scufunda:
Or, î111r-w1 asrfel de n1u, oricând re
FUM pofida la fimd cu cea mai mare llŞtffinfă. (GIB
A avea fum (sau ceată ) în creieri (Pfm.) = A fi I. MIHĂESCU)
beat: Rtîlll se î11g11sra, se da la fimd, .1e1mm?11d
Tânărul abia mergea de 1>arcă avea la rădăcina 111w11elui, ieşea la .wpmfafă
ceafă În cr eieri. î1111>roşct111d 111t111ios. (PAVEL DAN)
Pescaml afo.H 11evoi1 să .re dea lafll11d.
A avea fumuri = A fi înfumurat şi cu pretenţii b) (Fam.) A dispărea din viaţa publică:
nejustificate: Dar Înfr-o zi cu ţJloaie şi cu vtînr, I
( .. . ] e.He cel mai plin de flllllllri, cel mai NecwlO.ICllfa wre se vindea, I S-a dar la fimd I
ner od. (C. NEGRUZZI) Şi-a dispărui... (ION MINULESCU)

- Arc?ra da, că eu a1n 1ni11re.' se Înfurie Toni Bucevschi s-a dar lafimd pe111ru w1
dăscălifa. Prt«.'lica111 de 11orar m -fi place să fi4 rimp. (MATEI YIŞNIEC)
Învăţător 1u1-{i 11/ace, dar la 1ntî11care re ÎlnbtJzeşti.' A exisrar '"' zvon de felul ace.Ha, penrru
Apoi aşa-i llŞOr să aifllmllri 1 (LMU REBREANU) că vreo două să11ră1ntîni s -a dt1f la fund şi nÎlneni
1111 mai şria cei cu el. (CONST ANTIN ARCU)
FUMA c) (Fam.) A se ascunde pentru a scăpa de sub
A fuma ca un şarpe (sau ca o şerpoaică) =A urn1ărire:
fuma foarte mult: Îl ctmră polifia, aşa că s-a dar la fll11d 1
Afion Drugt111 se li/Jucă săfu111eze Cll un (FLORENTIN SMARANDACHE)
şaq>e. (ZAHARIA STANCU)
Şi, colac pesre pllpăm, ripafiuna ca '"' A-i da (cuiva) de fund = A-i descifra c uiva cele
şa111e.'
Iar eu 1nă afla1n În ţJrobe ÎJJ 1neseria de mai ascunse gânduri. A înţelege pe deplin (pe
nefi"năro1; duţJă ce duhă11ise1n vreo douăzet~i de cineva):
ani. (CONSTANTIN ARCU) Vezi llllde t111 dus-o gt111d11rile, c-o s-o ia
Drăgan... E împelifar Căprarul, 1111-i dai de fimd.
A fuma ca un turc (Fam.; d. bărbaţi) = A fuma Cu ră1năşagul
i-a ţJăţJllf neichii juncul cel 1nai
foarte mult, excesiv: gras. (BARBU DELAVRANCEA)
St?mbăra mergea la sinagogă şi dllmi11ica Ct1re şrii 111, 11w11Gi d raclll cred să-fi deie
la Sravr opoleos, iar îi1 r esr s1ăret1 SllS, la mtmsardă, de fimd. (ION CREANGĂ)
şifimta ca 181 lll1t' ( .. . ](SIMONA SORA)
Cucoana Tinea suferea de un neajuns: l'U.ndul-fundului = Puncr foarte deiiJrtar, extremita:e:
fu111a ca un turc şi-i ţ>lăcea să ţ>ÎţJăie tutunul cu Cimo.IC calea codrului I Pt111ă-11
limba, lir>.1i11dll·Se de cillbllcele de chilimbar fimdlll-fimdullli. 01 ASILE ALECSANDRI)
dă mire de elira olre11ească a om,~llllli. (T UDOR
ARGHEZI)

I 39
 V asile JUNCAN
FUNIE
A (i) s e apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i s e
s trânge funia de (sau la ) par (sau la stejar) =
Se spune despre cei ajunşi într-o situaţie extrem
de dificilă:
Măsimfesc mai slab ... s-apropie funia
de par. (MIHAIL SADOVEANU)
Eu cred că de-acu .1-<1 srn1ns funia la
pt11: (IDEM)
Se vede că mi S·tl apropie/ funia la fX1r ...
Cu Sf>tînul ror a1n dus-o Ctun tun dus-o... Dar cu
01nul roş 1111 şriu, zău, la ct1r 1ni-a sra car>ul.
(ION CREANGĂ)
A fi drept ca funia în traistă (sau în sac) (Pop.;
gmţ.) = a) A fi stramb, ră< ucit:
111 i1nedit1ra aţ>rOfJiere se Înşiră, ţJe
.Hrăzi îngu.He, când drep1e rxircă 11t1.1e la riglă,
ctînd în1or1od1e(lfe ca funia în Trt1is1ă ( .. . ]
(VIORELSĂLĂGEAN)
b) (Fig.) A fi necinstit:
To(lfă lumea spunea că el e dre1JT ca
funia În sac.
A juca (ca) pe funii = A umbla pe funie, făcând
diferite figuri. (Fig.) A fi abil:
Panglicari în ale fării, w re joacă ca pe
funii, I Măşti cu f0l1fe de r e11u111e din co1nedia
minciunii. (MIHAI EMINESCU)
A pune (cuiva) funia în coarne (Pop.) = a) A
înşela pe cineva:
Ei au încercai în fel şi chip să le pună
funia În coarne.
b) A domina pe cineva:
Vrei să mă duci la apă de căpăsrm? Vrei
să-mi pui f"nit1 în coome? (ŞEZĂTOAREA, m A fura (sau a Ina) sfântul (sau sfinţii) pe
Fe1neia i-a r>us funia În coarne
bă1fJarului şi făcea t1cu1n ce ştia ea.
A se învârti ca funia în traistă. v. învârti
A trage cu funia (Înv.) = A măsura o moşie:
Trăgându-se cu funia, au venii 1001ă
moşia 500 .Ht1njeni. (AXINTE URICARIU)
140
A vorbi de funie în casa s pânzuratului = A
vorbi despre un lucru care poate supăra pe
cineva dintre cei de faţă, dacă este interpretat ca
o aluzie la situaţia lui:
Nu vă prefacefi t1 fi lei 1 În ct1st1
s1x1nzu1t1rului 1111 se vorbeşte de funie. Dt1r Îit ct1st1
călăului? (FLORENTIN SMARANDACHE)
În al doilea rând, să 1111 vodJim de funie
În ct1sa SfXÎJJtJ11t1rului şi nici des1>re Întrebări
care deranjeaiii, că aici ei sunt ca1nţJio11i.
(MIHAI RADU)
FURA
A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = A orbi pe
cineva. A fa<eina pe cineva. (Fig.) A fi îndrăgostit:
Se l11111int1 ... de le f11rt1 vederile. (ION
CREANGĂ)
A fura (pe cineva) cu ochiul = A privi pe
cineva pe furiş (cu dragoste):
Şi părillfele mă ia la drago.He, şi
Smărăndift1 începe din ctînd în ctînd t1 mă f11rt1
Cil ochi11I, şi bădift1 Vasile mă p11ne să t1sc11l1 pe
lll{ii, şi liftă /ăi11ă se 1nllcină l1Ct'1n fli 1noară.
(ION CREANGĂ)
A fura (pe cineva) cu zâmbetul =A captiva pe
cineva zâmbind:
Rada, când o vez4 Te f11ră Cil newmeni111I
uîmbe1 şi Cil t1 vodJelor căld11ră. (G. COŞBUC)
A fura (sau a apuca, a Ina, a prinde, a pupa, a
turti) lnleana neamtulni (cu zale cu tot), a s e
Ina cn luleana lui Dumnezeu sau a se afuma
cn luleana. v. lulea.
cineva (Reg.) = a) A adormi, a dormi uşor:
C11m t1 pus et1p11I jos, l·t111 l11t1T sfinfii.
(POP.)
b) A păţi ceva neplăcuc:
Dacă n11·i fi şi cu dmci oleacă, apoi cică Te
J11ră sfinfii şi iar n11·i bine. (ION CREANGĂ)
c) A fi moleşit de somn sau de beţie.
d) A se îmbolnăvi.
e) A muri:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Bolnav şi părăsii de ro(i, el se gc111dea Te fură gt111duri, 01nule, 11enrru 1ni11e?

c-o să-l ia sft111rul cc1r mai r epede. (OOSOFfEI)

A fura cu ochiul (sau cu ochii, cu coada ochiului) A-l fu ra p e cineva somnul (sau aghiuţă). v.
(pe cineva) = a) A se uita furiş (la cineva): SOlllll.
Di11 ct111d î11 ct111d cu od1iul eu re fur.
(MIHAI EMINESCU) Să nu vă fure şarpele de inimă! (Pop.) =Să nu
b) A fermeca, a vrăji (pe cineva): vă împingă păcatul':
Ct111d .re iliră fa dc111.wf, parcă îl fură cu - Iacă: cum d-ra, om Cil de.Hulă doxă fa
ochii. (POP.) caţJ, rrecur şi fJrin ciur şi fJrin dt111non, lovir cu
capul şi de pragul de .ws şi de cel de jos, şi fa
A fura cu urechea (Îrg.) = A trage c u urechea: vtîrsrt1 du111irale, cu1n d-rt1, zic, re-lli lăsar să re
Fur cu u1-et~hea ţJenrru
a 1nă Î11credi11fa 1nuşre şa11Jele de i11i111ă şi să faci greşeala d-a
dacă vodJesc limba mumei mele. (C. NEGRU2Z1) fila de mlliere ofară mare? (P. JSPIRESCU)
AţJOi să 1111 vă
fure şa111ele de iniJnă să
A fura inima (sau mintea) (cuiva)= A fermeca 11e afle rărarii 1>fa11ul ii.Ha. (ANTOLOGIE de
pe cineva, a-i lua minţile, a-i suci capul (cuiva): LITERATURĂ POPULARĂ, voi. 3, 1967)
Ni111e11e 11u 1ni-a furt1f i11i1nt1 Cll hicleana
a.Ht1 defară. (POP.) FURCĂ
Ct111d t1 i111rar fara împărarului î11 casă, A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = A
.'I-li 1nirt1f ce li văzur. Ce t1vet1 1nirele În odăile avea mult de luptat cu cineva (sau c u ceva); a
lui, n-avea Î1nţJărarul Îll curre. Torul era 11u1nai avea dificultăţi în rezolvarea unei probleme:
de aur şi o frtunuse{e, că-fi fura i11i1na. Se filă fa lupră Cil el; dar 11-avll mllff de
(http://www. pitici penet. rol) furcă. (POP.)
Cil d-l Dise.w1.. . am avllf de furcă tmul
A fura m eseria (cuiva) = A-şi însuşi pe apucate rret' uf. (GALA GALACTION)
o meserie de la cineva (văzând c um o face şi Tll ai vmr să ai Cil noi de fun'ă, I Şi dac-ai
imitându-l): vmr să-11wrci, acum de.'iCurcă' (G. COŞBUC)
la „/11depe11de11fa", cei ri11eri 11u mai - Ehe, 11egu.Horeasă, llll glumă' Zise
1 /ură" 1ne.ferit1 de la cei vt1rstnici. O fnvafă. /Jărnî11ul fllga. Vom avea de furcă Cil ri11e 1
(MIHAI PELIN) (LIVIU REBREANU)

A fura o sărutare (sau un sărut) (cuiva) = A A avea s tupit Ia furcă (Pop.) = A vorbi mult şi
fura pe furiş (sau prin surprindere) (pe cineva): cu plăcere. A avea chef de vorbă:
Ţi-aş fura o sămrare. (VASILE SodJea fiecare din wmii, a1<.' uM11d ba fa
ALF.CSANDRI) 11wf din ctlfXulll cela, ba fa .'iCripcari care cc111fall „de
Î11 ochii lui, Lucre(ia era o fară drăgu(ă, dom/ puicll/ei mele", lx1 ftl da'iCălul Cri1reit~ cămit1
cu care fJO(i .Ha de vodJă făct111d exe1d(ii şi m-i mai răcer1 gura; avea .'lupii fa fim'ă, din capul
decltira(ii de drago.He şi căreia, î11 cele di11 focllllli. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. I, 1906)
urină, t1jungi să-i furi o săruta re nevinovată.

(LIVIU REBREANU) A bate furcă (p e cineva) = A bate (pe cineva)

foarte mult:
A-I fura (pe ci neva) gândur ile = A se gândi L-a /Jărur furcă, de l-a /ă.rnr far.
intens la ceva. A medita îndelung:
Coroş1nt111ul nu-i d(/du răs11t1s să se 1nt1i A da (cuiva) de furcă = A face (pe cineva) să-şi
gt111dească, ci cu fel de fel de glume şi .111oave îi bată capul cu chestiuni greu de rezolvat; a crea

fura gt111durile şi-l î11ve.relea. (P. ISPIRESCU) dificultăţi, greutăţi, probleme (cuiva):

141
 Vasile JUNCAN

Mulr îi mai dăduse de furcă Tărăşenia FURNICĂ

aceea. (I. L CARAGIALE) A fi h arnic ca o furnică = Se spune despre un
Dacă nu mi-i fură di11 picioare la om foa rte muncitor:
ÎJJ1nor1ntînrare vreun Du1nirrel, o să le dea un E o viaţă vioaie de 1nu11că ca de nişte
picdefiut'ă viermilor' (DAN LUNGU) furnic i ht1111ice, de curăţenie şi seni11ărt1re
.wj1e1ească. (NICOLAE BULAT)

A fi aruncat din furcă= A sta în dezordine : Fart1 ert1 ht1111ică ct1 o furnică şi nu
Era dezordine În casă, căci roare erau ieşet1 din cuvt1nrul ţJărinţilor.
t1ru11ct1re din furcă şi 1111 găset1i 11iciodt1ră ceea
ce că urai. A mâ nca ca o furnică (sau ca furnicile) = A
mânca foarte puţin :
A Ina pe cineva cu furca (cea) lungă . v. lua. Felifa mânca ca ofim1ică şi era palidă.

A nu avea de furcă (Pop.) = A fi extrem de sărac: A mâ nca furnici (Pop.)= A minţi:

Să11nanul 0111 rrăit1 de fJe o zi fJe lllft1 şi - Fugi de aici.I Nu vezi că 1nă1u111t.~ifi,111ici?
11-t1vea nici de furcă.
A se prăsi ca furnicile (Pop.) = A se înmulţi
A s e certa furcă (Pop.) = A se certa foarte tare. foa rte repede şi în număr mare:
A se certa mereu: Aveau o familie mare de parcă se
- Crede ce-fi spw1 eu. Po.Helnicul ţJrăset1u ct1/u111it~ite În 1nu)ruroi.

Andronache a aflat acest a1nor tainic şi s-a

ceruii cu dc?n.rnfiut'ă. (NICOLAE FILIMON)
M-tun ce11ar cu el /u1T.Yi şi de tibia târziu,
duţJă 1niezul llOfJ{ii, I-tun convins să renunţe şi să
cirettfcăcevt1 (... ] (VALERIU ANANIA)
A s e tine furcă (cu cineva) (Pop.)= A se certa
continuu cu cineva:
Zi de zi, el se finea fiu-că cu vednul de
pe.He drum.
FUTE
A fote la cap (sau la icre, la melodie) (Fam.) =
A aga<a; a plictisi:
Că mă fi•Te la cap de nu şriu cc111d să
1nerge111 undevt1 Î111ţJreună. Dt1r eu 1n-t11n făcur
că plouă. (CORINA OZON)
Mă fi•Te la icre TOT Timpul. Că 011111/ e.He
cel mai penibil animal. Că ne-am alrerar
biorirmurile. (COSMIN CÂRCIOVA)

A trece pe s ub furcile caudine. v. caudine. A fote una (sau o bătaie) = A da o lovitură (sau
o bătaie zdravănă)
cuiva:
A tine furcă (la ceva) (Pop.) = A ţine morţiş (la M-am apropiai de scârba aia josnică de
ceva): om şi i-am fi•T11T wltl în ceafă cu p11m1111/ (...]
Ţinea fim:ă să vi11ă şi el. (http://dement.ro/)

Parc-ar fi puse (sau aduna te) cu furca= Se spune A(-şi) fote timpul (sau vremea) (Fam.) = A
despre lucmri aşezate în dezordine, nesortate: pierde timpul (vremea):
Părul îi .Ha î11 CGfJ de parcă arfiJo.IT 1ms Prietenul i-ll SţJus să 11111nt1i/ură vre1net1
cufiu-ca. (P. ISPIRESCU) şi să se GfJuce de 1nuncă.
Erisră şi „culegeri" îi1 w re ele rxircă tir fi
p111e cu fiuw, la î111t?11rJfare, pe111m t1 avea o grămadă
dii mai mtire. (GAZETA MATEMATICĂ, voi. 75,
1970)

142
 Dirţionar d. "'l>n<ii românqJi in t0nltxl' (DERC) D -
I 'o!H11111! al I/./"'
G A lua pe gaj (Rar) = A lua un Îtr(>rumut repunârd
GAIE
(A se uita) c u un ochi la gaie şi cu unul la
tiga ie ( Pop.) = (A se uita) chiorâş:
Om11l le11eş .re 11i1ti Cil IUi ochi la gaie şi
Cil alt11l la tigaie. (hnp://www.citatepedia.ro0
Nu, 111-11111 uitat cu un ochi la gaie
111111/ fa tigaie! (lmp ://forum.soflpedia.con]J')
A lu a gaia pe cine••a (Farn.) =A o păţi:
Aw eşri al 111e11! ac11 te-a 111a1 gaia!
( I . L. CARAGIALE)
A dm biirdaca />este cap, şi, fireşte.
111111111idecât l -a /11at gaia. (IDEM)
A m er ge (sau a veni) laic, gaie (Pop.) = A
merge în ceată, cu zgomot mare:
Co11iii 111e rge1111 laie, gt1t'e JJrt'11101 satul.
A pă pa ga ia pe ci neva (Gm\. ) =A da de belea:
O să te pape gaia. dacă llll eşti c1u11i111e.
A s e ţinc gaie după (sau de) cineva (Pop.) = A
se ţine scai de cineva: a deranja în permanenţă
pc cineva :
Pe urină .t-a (int1f iar g<n'e du11ă 1ni11e...
1J(Jnăla răscruci, ştii, untle vrei s-a11uci s11re
ca:armă. O. L. CARAGIALE)
GA IŢĂ
A s e ţine gaiţă de (sau după) cineva (Pfm .) =A
se ţine scai de cineva:
Şi vai d e ct11mf far , cti se (ine gt1ifti d 111>li
tlllnşii, stă ziut1 f0l1ttl
În 1-1it1(ti. ca să vt1ză c111n
datornicii 111i t1dwui bt1nii. (IOAN SLAVICI)
Tacă-ţi gaiţa! = Tacă.ţi gura! :
- Tacă-{i gllifO. lWllătră, degl'llha-mi
dest:ib1/i, că e11 mă 11111l/11111est.· ,,, l'e am â1vt(t1t de
fa tJărin(ii mei[...] (CRfSTEA SANDU TIMOC)
N
GA,J
un gaj :
N-a t1vur fnt:redere fn el şi a fost 11e1Joir
S<i ia pe gt1j.
A ţi.ne în gaj (Rar) = A avea un obiect străin ca
o garantie pentru o datorie:
F11 silit sti se îm1m1mute. p11ind toaui
şi llveret1 sa în gt1j. (D. BOLINTINEANU)
GALANT,-Ă
A se purta galant = A li darnic. mărinimos:
- Bi.ne~· cdnd tâ 11e1vie. f111i SJ>lli &1 cu
priete11ii mă pan gailllu. (MIHAIL SADOVEANU)
S-a purtat cu 111i11e auu se purtau
111ă11qi/e mele cu 11111.fllfirii: gaialii. î1ullltoritor,
'-'tl bucun·e. Deşi era t'n'111a noastră f11tâ/11ire.
(STELIAN ŢURLEA)
GALBEN, -Ă
A i se fac e (cuiva) galben îna intea o chilor =
A-i •·eni (cuiva) ame\eală. ai se face rău:
Plângea... 1"1lui i se făcea galben ullJiJ•en
od1ilor. (ALVLAHUŢĂ)
A râde galben = A rlîcle silit. fals :
LLI vremell când di11(ii ct1inilo r t>ierd11(i
scrt1ş11esc de frig, Poin111. fli ctiftf111ii, c11 blllnll
f11r1Jşită, cu fundul fnt·in .t .\'e stă/k.Îneşre să nu
urle şi r{Jde gt1/be11 [ ... )(G. TOP ÂRCEANU)
A se face sau a fi gal ben ca cea ra (sau ca turta
de ceară sau ca lămâia ori ca şofranul) = A se
face sau a fi palid di n cau1,a unei boli sau a unei
emoţii:
- Bll re văz c11ff1(t1 vi e I Şi, d e deochi .1ti
n11-f i fie, I Eşri fli p iele ct1 c11rcm111/, I Gt1fben de
gras ct1 şofrw111/. (ANTON PANN)
ltJ î11cep111 era gt1/ben ro cet1rt1 şi tlbit1
f11gfit111 cm-ititele; OOAN SLAV ICI)
Ct11ul li ieşit de fll Psihiatrie, sărocu
Telu, erll galbe11 şi .<lab fll fll/li. ca t1111a de
cearti. (ŞTEFAN DUMITRESC U)
143
 Vasile JUNCAN
Galben de gras (lrn.) = Foarte slab şi palid, pe
moarte:
Ert11n rinerel ş i gras; I Da: acu1na ce-a1n
rămas ? I C-am rămas galbi11 de gras. (POP.)
Galben de spaimă= Care s-a făcut (brusc) palid
din cauza unei spaime puternice:
fn u/JiJnii t111i tun ttduntd srraruri fJesre strtduri
de măşti de chipuri pesre chipul meu care, dede.wlx,
esre galbm de srxiimă. (hnp;//www.co~ul.ro/)
GAL ERIE
A face galerie = A se manifesta zgomotos şi
entuzia<t ca încurajare în timpul unui spectacol,
al unei adunări, al unei întreceri sportive etc.:
Defi11ufii de la Pot111a Albă t111făcu1
galerie la meciul HCM Co11.Ht111fa cu Poli
Timişoara. (http://www.replicaonline.ro/)
Fireşte că niJneni 1111 ar face galerie
vreunui viitor, dacă acel viiro r ar fi Înfloriror.
(FELIX NICOLAU)
GARANŢIE
A da garanţie = A da asigurări că un lucm va fi
îndeplinit:
Pe pla11 poliric, acea.Hă gara11fie dară
Romt111 iei t1 avui drepr co11seci11fă faprul că
M olorov, cu prilejul vizirei sale la Berli11, s-a
i11forma1 imedit11 dacă acea.Hă ga1t111fie esre
î11dre1JTt11ă şi co111ra Rusiei. (MIHAI PELIN)
A prezenta garanţie= A fi de încredere:
01nul fJrezenrt1 gt1ran{ie şi s-a i11reg1t1r
r epede î11 colecriv.
Pe garanţia cuiva= Pe ră<punderea cuiva:
M-tun 111ga1, iar 1n-t11n 111ga1; În fine, t1n
făcuice-a1n fi'tcur, şi tun ob{i11ur libertu-ea rtînă111lui
pe gam11fia mea morală. (I. L. CARAGIALE)
Pe ga1t111fia mea! îşi duse la IJiepr mt111a
cu ma11şe1a de celuloid şeful srafiei. (CEZAR
PETRESCU)
GARD
A ajunge ca gardul = A slăbi foarte mult:
Dacă 11u r emmfi la fO(l(e pro.Hiile, ai să
ajungi ca gardul vecinului. ..
144
A da din gard (sau din gardul Mântulesei ori reg.
din gardul Oancei, Răzoare~ Bârlobrezoaei,
llioaei) = A nu da cuiva ceea ce ţi-a cerut
Di11 gardul Ot111cei fi-a da-o împărarul,
dacă 11-oifi şi eu pe-acolo. (ION CREANGĂ)
A dezlega calul de la gard. v. dezlega.
A lega pe cineva la (sau de) gard= A păcăli ; a
prosti:
Nu mă legi la gard cu vorba. (ION C.
VJSSARION)
A lega (ceva) la (sau de) gard = A lă<a, a
abandona, a părăsi, a renunţa (la ceva):
Credeam că t11n legtu de muli la gard
relegarii î1r.' hipuirii ti11ereş1i. (GALA GALACTION)
Bărbare, leagă vornicia de gard, că eu 1111
mai am parre de ri11e. (VASILE ALECSANDRI)
A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard. v. lega.
A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiştea-n
gard = A face o gafii:
Dacă mergem ror aşa, lu?ft1-lu?ft1, o
vt?n?m c11o iş1et1-11 gard. (I. L. CARAGIALE)
- la set11nt1, Ioane, să 1111 dai cu oiştet1-11
1
gard murmură dtînwl u?mbi11d zăpăcii. (LIVIU
REBREANU)
A sări garduri (ori gardul sau peste ~rduri)
(D. bărbaţi, femei)= A umbla după fen-ei (bărba~):
Apoi doar eu 1111-s de-acelea de Ctl ri
cr ede el: 11-am sării pesre garduri 11iciodară de
ct111d swlf. (ION CREANGĂ)
R11şi11e obrazului să văfie; cogeamirefeciori
ca voi' Ca mt1i11e îmblafi d11{Jăfe1e, sări11d ga1d11rile,
şi w lumt111ări la 11as? (ION GRĂMADĂ)
A sări peste (sau dincolo de) gard = A crece peste
limitele admise (prin atitudinea, faJXele sale):
Cred că ai sării di11colo de gard pri11 ror
ceea ce ai făcui.
A se lipi (de cineva) ca cocoşatul de gard (Arg.)
= A eşua, a da greş:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Dube, sirene, a1nbult111fe, 1nt1şi11i ale GARDĂ

pompierilor ... po/ifişri, lw1erişri şi psihologi care A face (sau a fi) de ga rdă= a) A păzi:
se lipesc ca şi cocoşarul de gard în twfel de Aceea ce însă e fotu-re greu e.He să fii de
siruafii. (CONTRAPUNCT, voi. 10, 1999) gardă când e de rond Moş Teacă. (ANTON

BACALBAŞA)
A s e tine de ceva ca orbnl de gard. v. orb. Timpul rreaa, făceam gardă
1>e11nane11ră şi ţJrivetun acel ţJeisaj ce Îl vedetun
A-i părea gardnl pârleaz = A fugi mâncând împrejurul unirăfii. (hllp://confluence.roD
pământul: b) (O. medici, a<istence, infirmiere). A rămâne
Băiarului
i s-a pămr gardul pârleaz şi în spital, în policlinică, până zi ua următoare
nu s-a oprii dect?r la marginea pădurii. supraveghind starea bolnavilor şi rezolvând
cazurile urgente:
A-şi pune gard la gură = A-şi impune tăcere. A Îlllr-wia di11 .rerile libere, când nu era
tăcea: de gardă noa1JTea la S/>iral, Virgil se îllltîlni cu
Floril'o, rnme-fi gard la gură, că... re-oi Ilie. (EMD... RAŢIU)
lua f rwnos de srx1re şi re-oi da afară. (VASILE Un bebeluş s-a născui morr după ce
ALECSANDRI) 1na1na sa ar fi srar ore ÎJJ şir ÎJJ rrt1valiu, ri1nfJ În
care În SfJiral 11u e1t1niciun1nedic de gardă.
Din gardul Oancei = Se spune ca ră~puns (www.romaniatv.net/)
negativ la o cerere care nu poate fi satisfăcmă:
Fara Împărarului-Roş nu se capără aşa A s e pune în gardă = a ) A-şi lua poziţia de
de lesne cum crezi Tu. Di11 gardul Oancei fi-a apărare sau de atac, la scrimă:

da-o împărt11ul, dacă n-oi fi şi eu /Je-acolo. (ION În vederea încer1erii jocului s-a pus î11
CREANGĂ) gardă de la începui.
b) A-şi lua toate măsurile de precauţie spre a nu
Gardul rău învaţă vita vicleană= Obstacolele fi surprins de un lucru neplăcut. A fi prevăzător:
puse în calea c uiva din rămate împi ng omul să Sftlrele Unire au pus în gardă mt11Ji
devină şmecher: rebelii fJroruşi din esrul Uc1t1i11ei şi Moscova
0111ul S-ll COJJVÎJJS abili llCU/11 că gardul conr1t1 riscurilor violării suvert111irăţii Kievului şi
rău ÎJJvafă virt1 vicleană. acordului de î11ceftlre a focului rx1rafar în urmă
cu două lu11i, În ct1zul u11ei ofensive de anvergură
Păsările fripte nu se găsesc pe parii gardurilor = a ser1ararişrilor. (hup://www .agerpres.ro/)
Avantajele, indiferent de namră, nu se găsesc peste
tot şi cu uşurinţă: GAŞCĂ
Torul cu o.Heneală .re dolxîndeşre, r1e A fi de gaşcă (În limbajul tinerilor) = a ) A avea
drt'1nuri 1111 se găseşre; 1Jăsările f ri/Jfe 1111 se spirit camaraderesc:
găsesc Îll fJllrii gt1rdului; 11i1nict1 nu-i fl'tră - Degeaba râzi, bă, ca boul, e mai
o.Heneală. (ARINA AVRAM) dăşret1/Jră ct1 rine, are bacalaur et1ru' ror ct1 rine
şie ofară de gaşcă' (EMIL MLADIN)
Propteaua gardnlui (Pop.) = Persoană leneşă De ce băiefii de gaşcă se îndrăgo.Hesc
(şi urâtă): de roci/are, iar băiefii roci/ari de fe1e de ga,ţ('ă?
Be/ivt«.~ă,betd de su1Xi1t1re, Îi CtÎnra 11airului: (hllp://www .tpu.ro/)
„ Fire-al d1t11.1,fui de naş, I Cu c1i1e 1nă cu111111airi, I Cu b) A fi sociabil, de treabă:
un1ra sarului, I Cu propret111a garth•lui ". (VIAŢA Pove.Hesc acum des[Jre el 1>e11Tru că ne
ROMÂNEASCĂ, vd. 29, 1969) căv1.fe cu rronc aceet1şi ft1ră, t1şa că bea111 cor la
cor î111r-o veselie. Carmen era fara, era de

145
 Vasile JUNCAN

gaşcă, 11u1nai că 1111 avea treabă cu noi. Să-mi facă '"' om de oasre gara. (ION
(FLORIN IARU) NECULCE)
Profu ' 1111 e de ga,'il'ă; 11e cer e r>r ea 11111/1
să Î11văfă11t A fi gata la (sau de) bătaie = A fi pregătit şi
chiar dornic să se bată:
A s e s par ge gaşca = A se destrăma gaşca. A se Nu credea1n că e t1şa t1r{ăgos; 1nereu e
termina o petrecere sau o adunare : gara de băwie,fără 11ici1111 motiv.
Nelu căzu pe gtî11d11ri r ej1ecrtî11d cu voce
wre: - Mda, uire aşa se sparge gaşca. Mă A pl ăti de-a gata (Înv.) = A da toţi banii
gtîndesc că du11ă el, ur1net1ză 11/ecarea raşi cine datoraţi o dacă:
şrie„. (RĂSV AN GÂRLEA) !tlca 5 ()()() lei, să-i ai la ri11e; ca să re
Ctînd a1n văzur că s-a S/Jllrf gaşca, şi-au arăfi gara de a r>lări ţi 111 co11.wmt1fia. (GIB I.
ÎnceţJuf ot11ne11ii să fugă ţJrin /XISllj, tun luar MIHĂESCU)
r epede felicirările şi m-am dus la w1 are/ier de
ţJicrură 11e Actlde1niei unde un 11rie1en avet1 un A veni (sau a sosi) la (de-a) gata= A profita de
Niko11 FM. (http://www.historia.ro/) ceva făcut de altul:
(... ] dt1că Dt'1nnezeu Î1ni va ajufll, cu1n
GATA tun nădejde, căci 1111 are cine să-1ni sret1
(A fi) gata să„.(sau a„.) = Cât pe ce să„„ împorrivă, voi vefi ve11i la gara. (MAGAZIN
aproape să„.: ISTORIC, voi. 40, 2006)
Era gaw a o lovi. (P. ISPIRESCU) Nu ştiu Ct'1nfăcea că 1nereu venea la gara.
Ea sccÎnci ca un co11il dureros şi gara să
dea d1wn11J lacrimiloi: Şi gara să-şi reverse rai11a ce GAURĂ
o 1năcint1, cu voce fllre Îit t«:eastă ÎncăţJere, 11e11r111 a A (se) face (sau a fi) gaură (sau bort.ă) în cer =
t1uzi bărbtdul t«.~estt1 bun şi dre11r şi a o t1jura. A se întâmpla un lucru neobişnuit. A face o
(PETRU DEMETRU POPESCU) n1are ispravă:
Oricu111, rară, SţJuJJe-ne şi nouă, că
A da gata= a) A isprăvi, a lichida ceva: dot1ră 1111 s-o fllce gaură În cer, dacă vo1n şti şi

la vtîr.Ha de 11 a11i, w1 COf>il„. a dar 11oi ce lucru re amărăşre. (P. ISPJRESCU)

gara grt11nt1tica cu eriJnologia, sinrtita şi cu roare Nu s-o face gaură î11 cer pelllru mtîra!
chichifele ei. (AL. VLAHUŢĂ) (DAN DAVID)
Grădina111l se ţJuse iară ţJe 1nuncă ş i
dădu grădina gara î11 pairu săpră11u111i. (P. A astupa o gaur ă (sau găuri). v. astupa .
ISPJRESCU)
b) A c hinui, a distruge pe cineva: A da găuri(sau o gaur ă) = a) A delapida, a
Mă dai gaw cu-al rău dor. (POP.) păgubi, a fura. A obţine un profi t pe căi ilicite:
c) A ului, a zăpăci pe cineva: Unde este jignirea ţJenrru tunerit~ani?
Ce-mi /){I.fă! Am să fiu 11eom, şi d1111ă Profesioniştii 11u se suţJără ţJe cei care le-au dar

ce-oi da gara pe barlx1fi, mă leg de fete. Are să gaură. (MARIAN OPREA)

fie vai şi amar de pielea lor. (ŞT. O. IOSIF) Trei medici au dar o gaură de 2,3
M-tun sculai, 1ni-t11n Îtifi/Jf 1ntîi11ile În 111ilioa11e lei b11ger11/11i Casei de Asigurări de
buzunar şi tun declt11t1f riros: „Nu vret1u să ştiu Să11ăwret1 M1111icipi11/11i Bucureşri. (www.evz.ro/)
11i111ic 1 Doresc să fiu sariijăcur ,tdrfe/1„." Artîra a b) A câştiga la jocurile de noroc:
fosr .wficie111. L-am dar gma. (LNJU REBREANU) Î11 seara aceea el t1 dar o gaură mare şi
t1 plecar cu rofi lx111i acasă.
A face gata (Înv.) =A pregăti:

146
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A s e ascunde (sau a s e piti) în ga ură de şarpe fr1'1not1să, care era 1nărirară duţJă un ţX111rofar
=A se ascunde într-un loc sigur, greu accesibil: (... ] (IOAN SLA VJCI)
Ucigt1şii ri11eri1nii sunr 11ora{i şi 11u vor file-a aşewr bu11icul Îll gat.dă cu rotiră
scăr>a de răsţJundere 1năcar de s-ar ascunde Îll chelruiala lui. (ION CREANGĂ)
gaură de şaipe ... (I. L. CARAGIALE) T ÂNDALĂ: Mimmar; şi unde au rm.1 la
Să-l aducă d1iar din gaură de şar1Je. (P. gazdă? PĂCALĂ: La „Gra11d Horei", la „ Trei
JSPIRESCU) .1armale".(VASILE ALECSANDRI)

A s una pe gaură = A nu putea intra în ca~ă: GĂINA

Dllcă a r fi avur cheia, l1Ct'1n 1111 1nai A se duce unde s -a găinat cioara-ntâ i = A se
.111j1t1 pe gaură. duce departe, de unde să nu se mai întoarcă:
- Să 1111 re 1nai văd Îll via fa 1nea şi să re
Doar nu s -o face gaură în cer = Nu va fi o duci u11de s-a găi11ar cioara-11rt1i.
pagubă prea mare:
Doară 11u .1-a face gaură î11 cer, d-om GĂINĂ
i1111t1 (P. ISPIRESCU)
1 A avea orbul găinii = A nu vedea bine:
Î11 vremurile a.11ea grele se mai ctîrţJeşre Ai rrecur de-o mie de ori prin fafa ei,
01nul cu ct1re-o econo111ie, că 11-0 să se ft1că dar ru ai orbul găinii şi 11u vezi nimic. (PETRU
gt1ură ÎJJ cer fiindcă un creşrin 1nerge g1t1ris cu VINTILĂ)
rre11ul... (LNIU REBREANU) „ Tu 1111 lf?ZÎ că e ocu1x1r, bă, ori ai 01f1ul
găinilor", aşt1 ziceta1 ro{i (ŞTFFAN DUMITRESCU)
GAZ
(Doar) n-am băut gaz (Pfm.) = (Doar) n-am A fi (sau a umbl a) ca găina cu ou = A nu-şi
înnebunit: gă~i locul:
- Acrun inrră, z/Jiară el, ca să fie sigur Co11srt1ră, i11volu11ra1; că rret~useră şase

că-l aude. Amiu, ai băur gaz? (ADRIAN BUZ) ore de ctî11d 11u-ş i găsea linişrea, de când umbla
- Dar ce, tun băur gt1z? zice u11t1 dintre de colo-colo, ca găina cu ou, cu1n SţJunea

ele. Şi pleacă amândouă. - Dar ce, îi zic neva.1ră-.rn. (DAN LUNGU)

Corinei, noi a1n băur gt1z? şi 11lecă111 rt1u1nd.
(CORNEL MIHAI UNGUREANU) A mâ nca numai picioare de găină = A fi
n1incinos şi flecar:
A arde gazul degeaba (sau de pomană)= A nu Aşa era el de mit', de ţ>arc-arfi mt111car
face nimic; a lenevi, a trândăvi: IJicioare de găină.
Se mai ţJriu1Je la ar.1 gazul de pomtmă
1Jri11 rarfelul de pasaje ale rimpului viefii la care A se culca (odată) cu găinile = A se culca foarte
11u va reveni 11iciodară. (VASILE BA GHIU) devreme:
Fă', rret' u el ia r la doamna Mia, Balx1, care se culcwe odară cu găinele,
noret1ză t1sret1 c-o să le ui{i. Şi ca să 1111 t1rzi se sculă cu noaprea-11 cap. (ION CREANGĂ)
gazul degeaba, ru să fii şefa comisiei. (VIAŢA Se vede că şi t1ici, ca şi la Nicoreşri, el se
ROMÂNEASCĂ, voi. 103, 2008) culca odară cu găinile. (VASILE ALECSANDRI)

GAZDĂ A s ta (sau a umbla) ca o găină plouată = A fi

A da (sau a aşeza) în gazdă (pe cineva) = A trist, descurajat, abătut:
găsi o gazdă (cuiva): Hai, 1111 1nai sra ca o găină 1Jlout1ră.I
Am fo.H dar în gazdă la w1 fel de răuu1i la 1ni11e În asră 11ot1ţJre şi fi -oi da eu vrun
11riere11ă t1 1nt11nei, o şvăbot1ică rc1nără şi ajuror. (ION CREANGĂ)

147
 V asile JUNCAN

Ada1n fi ţJrivi ţJieziş: - Devine agresiv.1 Ea i-a zis să 1111se1naifră11uî11re c-o să-l
A srar ca o găină /J/ouară şi acum ar e veleirăfi găsească gălbinarea.
de cocoş. (ION VJNEA)
A suferi de gălbinare rusească (Pop.; gmţ.) =
A trăi ca găina la moară (sau morarului) = A A fi beţiv:

trăi în belşug: Prie1e11ii fi s11u11et1u că suferă de

Ei, cui 1111 i-t1r 11hlcet1 să trăiască 1nereu ca gălbinare rusească, dar e/ 11u se suţJăra.
gă1i1t1 la 1noară şi ct1 /JO/XI lt1 zile 1nt1ri? Dar 1111
merge; mai s11111 ş i a/Iele( ...] (MIHAI EMINESCU) A-şi înghiţi gălbinarea (Pop.)= A păţi ceva din
prea mult efort făcut o dacă. A muri:
A wnbla ca o găină beată = A umbla împleticindu-se: După ctîreva zile de chin, bărn111a şi-a
Am mers ca o găină beară. Am cobon1r î11ghifir găi bina rea.
din rmmvai în Piafa Viran, t11n ajuns în fata
bloc11şom/11i sărăcăcios. (MARIA BANUŞ) GĂLEATĂ
Purea fi Înjurară 1nuierea cu ft111dre{e şi A ploua (sau a turna, a vărsa, a cădea) cu
i se fl'tcet1u obrajii roşii şi se Î11vtîrrea ţJe loc ca o găl eata = A ploua torenţial:
găină beară că era iubiră( ... ] (MARIN PREDA) Qînd a1n rrecur Îllftîia oară ţ>rin acesre
locuri, era o vr e1ne cu1nţ1liră; ai fi zis că-i
A-i cânta găina în casă = A fi sub papucul femeii: lwo.wl; o /J/oaie Cil găleara, glod, ceafă de 1111 se
Din inimă, bie111/ moşneag /JOOTe c-ar fi vedea om fJe om; (ALECU RUSSO)
1nai zis ctîre ceva; dar acrun li/Jucase a ctînra Şi 1111de î11cerm o ploaie d-alea de (Jărea
găina la casa lui, şi cucoşul 1111 1nai avea nicio că roarnă cu gălet1ra şi Îndară aju11se aţJll ţJtînă
rreure. (ION CREANGĂ) la genue/ie iepelor. (P. ISPIRESCU)
În cast1 noastră voi ct1 să ct1nre cocoşul, Em compler uscai, cu roare că afară
itir 1111 găina. (P. ISPJRESCU) ploua cu găleara. (DUMITRU CRUDU)

GĂITAN Vara răstoarnă găleata după ce o umple cu la pte

A merge găitan (D. acţi uni, activi tăţi; înv.) =A = Se spune despre cei care îşi compromic, din
decurge bine, fără nicio poticneală: greşeală sau din nepricepere, propria lor muncă:
Olio-lio! gr eu i-a Jo.IT lui să facă ce-a Dacă eşti co11ştie11t de ceea ce se
făcur, că d -aci încolo merge găira11. (BARBU Îllft11n11lă, cunoşti şi cauzele, şi efectele, ţJe scurt,
DELA VRANCEA) te si1nfi ÎndreţJfă{if să de.k~Jtizi gu1t1, atunci rişti

- Ce 11egof, ce daraveri, ce bă11e1 s-ar şi-fi asumi. Alrfel, e ca în vor ba aia românească
face' Lemnul sft111T merge găirtm ( ...](IDEM) cu vaca t1it1 ct1r e răst0l1111ă gălet1ra cu la11re ...
Treaba merge găirtm. Legafi-mi-1 şi (http://ace Iier. Ii te rnet .rol)
ducefi-1. (B. P. HASDEU)
GĂLUŞCĂ
GĂLĂTUŞ A înghiţi găluşca = A răbda şi a nu riposta la o
A-i merge m âncarea pe gât gălătnş =A înghiţi insultă, la o mustrare, la o mi nciună evi dentă:

c u noduri: Bie111/ om răcu şi înghifi găluşca.

Îi mergea mâncarea ţJe gtîr gălăruş C11ge111/ că are să fie rară, vod1a că Trebuie să
(cocoloş mare (de mămăligă)] şi .wspina din t1ibă ce ţJune ÎJJ locul Sărlîciei Îi 1nuft11ii gtîndul.
ct111d În ct111 d. (P. ISPJRESCU)
Dt1că s-a Îllft11nţ1lt1f ca vr eun critic lire1t1r
GĂLBINARE să 1nă 1nt1i r1t1gă de urechi, tun Înghi{if găluşca,
A găsi pe cineva gălbinarea (Pop.) = A se dar 1111 i-am purrar 1t111cftiw1ă. (CASSIAN
îmbolnăvi de frică: MARIA SPIRIDON)

148
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A avea, a căuta (a găsi, a afla) ac de cojocul

GĂOACE cui va. v. ac.
A ieşi din găoace (Pfm.) = a) A scăpa de un rău.
b) (Plin.; d. pui; fig.; d oameni) A apărea pe lume: A găsi (sau a ana, a crede, a s ocoti etc.) cu
Cine eşri ru ? se răsri ea la ţJuiul care (fără d e) cale. v. cale.
tibia ieşise din găoace şi Încă llÎl~Î 1111 se z}Jicise.
(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 95, 2000) A găsi (sau a lega) tei(e) de curmei(e) = a ) A
Puşrii ăşria abili tui ieşir din găoace şi gă~i pretexte, subterfugii ; a se fofila:
se cred Romeo şi Juliera la currea lui Suleima11. Şi a/rele mutre cărră acesret1 dicăit1d şi
(EUGEN PATRICHE) În usct1f Înghi{ind, cuvinte căţJfuşire Î11găi1nt1 şi
reie de curmeie lega. (DIMITRIE CANTEMIR)
A pune palmele găoace (Pop.) = A c urba şi a b) A înşira vorbe fără rost:
alipi palmele astfel încât să formeze o scobitură: Cuvinte CăfJfuşire Îngăi1na şi reie de
Pun 1xilmelefăcure gă(){«.'e una JX!STe alra cu1111eie până ce se văd ieşifi din casă. (POP.)
şi arJOi i;}Je.1<' scoica lor de ge11wd1iu. (ANALFLE Şi c" fată î11felea1){ă I Şi c" schiprn1-11
ACADEMIEI ROMÂNE, ml. 28, 1906) mt111a drea1){ă I Legând din re ie-curme ie I Ca
(ara bine să sreie. (MIHAI EMINESCU)
GĂRGĂUN c) A o duce greu, a fi sărac.
A avea gărgăuni în cap. v. avea.
A găsi de c uviinţă (sau pop. cu cale) = A
A-i intra cuiva gărgăunii în cap = A deveni considera nimerit, potrivit:
ciudat, extravagant sau Încrezut: Eu găsesc de cuviinţă că aici să 1111
Când văzu acele slo ve şi le ciri, da.r<'ă/ul şedem, I Ci mergând să 11e ascundem care 11e
ră1nase Î1ună11nurir şi, i11frtî11du-i gărgăunii ÎJJ ""de P"Tem. (ANTON PANN)
WfJ, îi şi puse gtî11d rău găi11ei. (P. ISPIRESCU) Şic" mare ce scăpt111d di11 labele lui, am
'Ţi-au imrar ît1 car, gărgăuni ( ...] vrei s-aju11gi găsii cu cale să mă îmorc la d-ra acasă deu1r să

.wiaror 1 (V ASllE ALECSANDRI) fi" prada fiarelo r să/barice. (ION CREANGĂ)

(iuve11uJ t«..~esrt1 1u1 a gă~ir de cu1i1il{ă - şi
A-i scoate cuiva gărgăunii din cap = A / Ol111e b1i1e t1/(i~ur- să 1u1 it1nicio1n(L~ură e.-rce1J{1"o1ll1lă
de termina pe cineva să renunţe la ideile ciudate, de sigwtmfă publică. (I. L CARAGIALE)
extravagante pe care le are:
Şi Încă una: de şaizeci şi 1na i bine de A găsi dreptate cuiva (Pop.) = A da, a face
ani, de când slujesc preofia, voi avefi să mă cuiva dreptate:
ît1văfafi fi(Jiwl, pui de 11ă1u1rcă ce .w11refi 1 la Cred că şi judet~t1ra a re să-1ni găsească
.Hafi oleacă să vă scor eu gărgăunii dit1 cap 1••• dreprare. (ION CREANGĂ)
(ION CREANGĂ) (... ] a1„11ci cel păg„bir să meargă î11dară
Învăfărorul Înşiră rrit'1n/ăror şi de 1nai c" jalbă la divanul domnesc, care « e.He deschis
mutre ori f(){lfe neamurile lui George, î111relx111d pe111ru ca fiecare să-şi găsească dreprare ».
1ner eu fJe Lt1u1t1 dtlcă 11-t1 t1vur el dretJfare ctînd (STUDII şi MATERIALE de ISTORIE MEDIE,
a srăruir să-şi lllunge gărgăunii din ct1fJ şi să fie voi. 5, 1%2)
cu111i111e? (LIV IU REBREANU)
Î11 ce fel pureau să-i .!<'oală gărgă„11ii ? A găsi sau a a Oa ori a şti leacul (cuiva sau a
(ION PAS) ceva). v. leac.

GĂSI A găsi vreme (sau prilej) de„. (Înv.) = A găsi

A (i s e) găsi o papară (cuiva). v. papară. momentul potrivit, favorabil pentru a întreprinde
ceva. A -şi face timp pentru ceva:
149
 V asile JUNCAN

Boierii .Ha acolo de aşrepra să găsescă Nu şria baba lui ce l-a găsir, de-i aşa de
vreme. (ION NECULCE) Cil chef (ION CREANGĂ)
- Ce re-a găsii, măi Şrrul, de mi-ai adus
A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte. v. cuvânt. de ziua mea w1 ceas deşreprămr? (FLORENTIN
SMARANDACHE)
A nu-şi (ma i) găs i (sau ana) as tâmpăr. v.
astâmpăr. Găsite-ar ciorile (sau dracii) (În imprecaţii) =
Fir-ai al naibii :
A se găsi de fată = A fi de faţă: -Mtî11că-v-ar ciorile de plirlifi să vă
Ctî11d s-au î11rt1/11ir şi 1Jări11fii .re găseau 1nă1uî11t.~e.1 iftăfe111eia, ţJe ro1ntîneşre,
Î11torcli11du-se
de fafă. p11{i11 mai w sparele. (G. TOPÂRCEANU)

A( -i) găsi pricină (sau pricini) (cuiva). v. pricină. Să te găsesc sănătos = Formulă de salut la
despărţire:
A-şi găsi (sau a-ş i face) un rost. v. rost. - Să ne vede111 sănătoşi.I - Să re t1uză
Du111nezeu, ft1ră, Îi răSfJt'1JSe /ara, şi să re găsesc
A-şi găsi (sau, înv. a.şi nimeri) sacul (sau gaura) să11ăros. (P. ISPJRESCU)
peticul V. petic. Înspre sară ea se apr opie de mi11e,
ziccîndu-1ni: - Andrei, caură să dor1ni bine, să re
A-şi găsi ma ntaua (cu cineva). v. ma nta. găsesc de1Jli11 să11ăros ctî11d mă voi î111oarce.
(NICOLAE GANE)
A-şi găsi naşul sau a d a de (sau peste) naş. v.
naş. Ţi-ai găsit != Nici gând!:
Ş-t111oi chiri{i că 1Jt'1nt1i În lire se Î11c/Jeit1
A-şi găsi
popa (ori omul, naşul ori lelea rol 1neşreşugul... 01nului tlceluit1? Ţi-t1i găsit.I
bărbatul). v. popă. (ION CREANGĂ)
Ei, {i-tti găsir, co11r1i11ii Băiatu, cu o
A -şi găsi sfântul. v. sfânt. volubilirare cu111 11-a 111t1i t1vur 1x111ă llCu111 Îit vit1{t1
lui. '[i-ai găiir! Cli11d vrea femeia ... Te 1mnăreşre,
A-şi găsi
(sau, rar, a-şi căpăta) beleaua sau a da11111Je, vi11e dur-xi r1i1e. ÎfÎ iese În ctlle cc1nd nit~i cu
da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleau a pe gli11dul 11u gtî11deşri. (GIB I. MIHĂESCU)
cap. v. belea.
GĂTI
A-şi găsi (sau, refi., a se găsi) să... (sau, mai rar, A găti cuiva o papară (Pop.) =A pregăti cuiva
de ... )= A-i veni să ... , a se apuca să ...: ceva rău:
Toc111ai llCu1n la 1nt1să v-t1fi găsir şi voi Mama i-a făgăduii că-i găreşre o papară
să vodJifi secăruri ? (P. ISPJRESCU) băit1rului, dtlcă ÎJJft1rzie iar.
Cu mine v..afi găsir de jucar? (ION
CREANGĂ) A se găti de drum (Pop.)= A trage să moară:
Din roti caii rm~1nai ru re-ai găs ir să Ptî11ă acu era s-o gărească de zile. (I. G.
mă1Uî11cijăraril'? (IDEM) SBIERA)

Bine v-a m găsit !. v. bine. GĂVAN

A dat Nan de găvan (Pop.) = A păţit-o. S-a
Ce te-a găsit (de ... )?= Ce ai? Ce ţi s-a întâmplat supărat:
(de ... )? Ce te-a apucat? Ce ţi-a venit?:

150
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Crezuseră că dase iar Na11 de găvan. Aut .. o ţJrierenă 1neşreră ct1re ştie să

Grabnică le-a fo.H î11să dezamăgirea şi amară.
(MATEJU I. CARAGIALE)
A i s e umple găvanul (Pop.; fig.) = A nu mai
rezista:
Fe1ei i se umplea găvanul şi l-a 11ărăsi1
pe.He cârevt1 lu11i.
Anu' şi găvanu' =Se spune despre femeile care
nasc în fiecare an:
O soră 1nu11cet1cu1nt1ică-st1, it1r fJrtîslet1
se lăfăia î11 brafe la TtlTă-său, care suferea de w1
reu1naris1n cronic, lucru care nu-l Î1n1>iedica să
roame la copii: anu' şi găvanu'. (PANAIT
Tragă de gt?lci. (l. L. CARAGIALE)
GÂND
A abate gândurile (cuiva de la ceva) = A face,
a determina pe cineva să nu se mai gândească la
ceva:
lnvirură durii lovirură s-a dt1f 1nasei 1nt1ri
de de{illu{i /X? care o t1veta1 ÎJJ 11u1ini, 11e11r111 a tivea
linişte şi 1>e11r111 a t1lx1re gtîndurile u11ora de a
proresra (.. .)(CONSTANTIN TRIFAN)
A aluneca cu gândul = A trece pe nesimţite de
la un gând la altul:
Şi pli1111Jl111d11-se ( ... ]Negrea alunecă cu

ISTRATI) gândul spre o mulfime de lucruri deosebire.

(MIHAIL SADOVEANU)
GÂDILA
A gâdila în mod plăcut a uzul (cuiva). v. auz. A avea (de) gând să „„ v. avea.

A gâdila pe cineva la inimă (Pop.; fig.) = A A avea (de) gând sau a-i li (cuiva) gândul să „.
linguşi: =A avea i ntenţia, a voi să ... :
- Foarte 1nulf1'1nesc, zise doa1n11a Prin 1na11ie, Cănu{ă Îşi vesti 1Jări11{ii că are
A11ghelea11u, c-u11 glas care-l gâdili la i11i111ă şi de gând să se-1wx1re. (l. A. BASSARABESCU)
cu o căutătură ţJe care 11it~i chiar u11 literar de la Făr-Frwnos îi spuse ce avea de gând să
Znrile arrelor din Dorohoi 11-ar fi fosr î11 .Ha re facă. (P. IS PIRESCU)
s-o descrie. (NICOLAE GANE) Au1 CăfJfuşir nişte ietJuroi şi tun de gt1nd
să-ijwnulesc. (ION CREANGĂ)
A te gâd ila limba (Pfm.) = A avea o poftă Fă-mi cămaşă de fuior, I Că mi-i gândul
irezistibilă de a vorbi, de a sporovăi. A avea să mă-11!101: (JARNiK-BÎRSEANU)
gâdilici la limbă:
După wm văd, re gâdilă limba şi A avea (sau a pune în) gând (Înv.) =A presupune:
vorbeşti 1nereu ca o 1noară strict1ră. ( .. .] 11-au avui gtî11d că-l va ucide, ce
s-au gâ11dir că numai ce-l va sudui. (PRAVILA)
GÂDILICI
A avea gâdilici la limbă = A avea mâncărime la A b ate cu gândul (departe) = A-i merge
limbă: mintea, a fi capabil să înţeleagă lucruri dificile:
Moş Roară, după câre văzuse şi după câre Câră vreme 1111 vorbesc, gâ11d11rile lor
pă(ise el î11 via/a .fli, 11u prea punea Temei pe vorbele umblă depa11e pe cărările pe cari ei le-au bărur

boiereşri, şi avea gâdilici la limbă; adet'ă, spw1et1 odiniot1ră În rinere{e, Înrovărăşi{i de Cosrică
omului ve1de îi1 och4 fie ci11e-a fi, când îl sco1111olea Pa11aire. (l. L. CARAGIALE)
ceva la i11i111ă. (ION CREANGĂ)
A cădea pe gânduri. v. cădea.
GÂLCĂ
A trage de gâlci = A face ma~aj la ganglionii A face (sau a li) pe (sau după) gândul cuiva =
inOamaţi: A face (sau a fi) pe placul cuiva:

I 51

0/1 crăişorule.' crede-1nă, că să
ţJuferea 1nea, ai vt1nrura {ările şi
pă111â111ul l-ai da de-a dura, lumea aceasra ai
p1111a-o, uire aşa, pe dege1e, şi ux11e a r fi du11ă
gândul 1ău. (ION CREANGĂ)
A face pe gând = A proceda cum gândeşte
doreşte cineva:
Cu lacrimi 1e-oi ruga, Ctl să faci pe
gândul meu. (POP.)
A fi (sau a ana pe cineva) într-nu (sau la nn)
gând = A fi de aceeaşipărere c u ci neva:
( .. . ] cu IO{ii în1r-w1 gând, erau de
ţJărere să ducă ţJăsu rile {ărei lt1 cu11oşri11{a
înlt?iului consul. (ION GHICA)
Dar tlceşrit1 tui venir roţi Îllfr-t'1J
el. (ANA TĂTAR ANDRAS)
A fi (sau a cădea, a se pune, a s ta, a ş edea, a
rămâne) (dns) pe (sau (înv.) în) gânduri (sau
în v. şi pop.) Pe gând , pe cugete) = A c ugeta, a
(se) gândi, a reflecta:
O demone ' viafa-mi şi .wj1e1u-111i de
vrei I De ce mai srai pe gânduri, de ce nu mi le
cei ? (MIHAI EMINESCU)
Ct11eoda1ă, în faft1 şririlor pe care le
t1vet1 ţJe
birou, ră11uînet1 dus ţJe
(ŞTEFAN DUMITRESCU)
A pune (cniva) gând răn = a) A avea intenţii
rele faţă de cineva. A complota împotriva cuiva:
Procle1a le puse gând rău, şi 101 plănuia,
cum ar ft«.' e Ctl să-i răpuie. (P. ISPIRESCU)
b) (Gmţ.) A încerca să sedu că pe cineva:
- Hofomanule, hofomanule1 Mi se 1x11-e
că ai rms gând rău Tănfichii noa.Hr e?Ce să-fi
spw1, n-ai gu.H t>ro.11! (LIVIU REBREANU)
Când w1 rânăr punea gând rău pe o
fară, el purea să dea cu ochii de rară/ .rnu de
/ rarele ei, şi arunci, nici una, nici două, ţJOfXI Îi
şi ct111rt1 /saiia dănţuieşte, şi căsărorit1, deşi
siliră, era valabilă. (ION GHICA)
A purta pe cineva în gând = A se gândi intens
la cineva din cauza grijii sau a iubirii pe care i-o
poartă:
V asile JUNCAN
aibi ru El a spus că o va pur /a în gând 1oară
1nările, via fa.
A scoate ceva (sau pe cineva) din gând (Fam.)
= A izgoni din amintiri, din minte:
De-aş face orice-aş face, nu f>Ol să-l
sau scol din gând. (G. COŞBUC)
În zadar a încerc(lf s-o scoală din gând
pe fala pe car e 1oc111ai a î111t1/nir-o.
A s e adânci (sau a se cufunda) în gânduri = A
gândi adânc, profund (făcând aootracţie de realitate):
- Aşa esre, măicufă, răspw1.1e Ht1ra11 Alb,
cufunda! în gânduri şi galbe11 la faţă, de rxircă-i
lua.ie p<1nu1 de pe obmz. (ION CREANGĂ)
Se aifu11dase Îll glinduri şi 11u 1nai aut.ea, 11ici
gt111d la 1u1 mai vedea, nimic îmr»-ejw: (AL. VlAHUŢĂ)
Un cerăfet111 era singur Într-un
co1111Ja11i111e111, c1/w1dar îi1 gânduri. (FLORENTIN
SMARANDACHE)
A s ta Ia gânduri (Pop.) = a ) A se gândi cu
îngrijorare:
Din1r-acea.Ht1 el sTt1 pe gânduri. Grija
lui cet11nt1r e era ca să 11u crează acel Î1nţJă1t1r că
el este zăct1ş şi se Îndărătniceşte t1-i rriJnire
vr ew1 fiu ( .. .] (P. ISPIRESCU)
gtînduri. Lei/xi Zi/Jaf, /u111giul de la Podeni, .Hă
pe gânduri la o masă sub umbrarul de di11ai111ea
dughenii, aşre111ând dilige11fa, et11-e Trebuia să fi
.ros ii de mu/T ( . . .) (1. L. CARAGIALE)
b) A şovăi:
Hai, nu mai sra la gânduri; îi1calecă pe
1nine şi ţJune-{i nădejdea În D1'1nnezeu, că 1nt1r e-i
pu1e1-ea Lui. (ION CREANGĂ)
A sta pierdut (sau dns) (ori a pune, cădea,
rămâne) pe gânduri = A fi într-o stare de
n1editare, de reflexiune adâncă, vecină uneori cu
Întristarea:
i11111ărarul se rmse r>e gânduri vău111d că
duţJă t1ft1ra 1nt1r e
de ri1nţJ 11u se 1nlli Î11toar se fiii
săi nici cu ţX1săret11năiasrră, nici fără dânsa. (P.
ISPIRESCU)
Ct111d ajunse la urechile lui nişre vor be
ce-l 1rezi, căci era dus pe gânduri. (IDEM)
152
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
A zbura cu gândul (sau cu mintea) ori a-i z bura
(cuiva) gândul (sau gândurile, mintea, inima ) la
(ori către ere.) (cineva sau ceva). v. z bura.
A zbura, a fugi (sau a duce pe cineva) ca
gândul (rar ca un gând)= A zbura (sau a duce)
c u mare repeziciune:
Să-1ni SţJui di11ai11re cu1n să re duc, ct1
vt111111/ ori ca gt111d11/? (ION CREANGĂ)
(Calul] ;Jmra ca w1 gt111d, ca o vijelie
t>rinrr e volburile de llÎSÎf> ce se ridict1u În ur111ă-1:
(MDiAI F.MINESCU)
A-i da (sau a-i trece, a-i veni, a-i trăsni) (ceva)
prin gând (Pfm.) = A-i veni brusc o idee:
Cu vreo lună Înainre 1unl1lt1u şi se
z/Xireau să cu1nr1ere 1noşia Babaroaga. Azi nici
t>rin gt111d 1111 le 1nai frece t1şa ceva. Azi 111-e1i11d
foai1e simplu să li se îmrx111ă roare moşiile.
(LIVIU REBREANU)
Aşa brurt1111l se -nşală c-unelrirul
1neşreşug, I Nu-i da ţ>rin gtînd c-o să-i }Ol1ce un
asfel de vide,~ug. (ANTON PANN)
A-i fi în gând (Pop.)= A şti că nu trebuie să uite
ceva:
1-afo.H î11 gt111d ux11ă ziua să 1elefo11eze.
A-i sta gândul (sau capul , firea, gândurile) la
ceva (sau la cineva) (Fam.) = A se gândi în mod
insistent numai la ceva (sau la cineva), neglijând
preocupările c urente:
Ln şcoală 11-0 1nai interesează 11i1nic,
Învaţă În duş111ănie, orice i se r1are ţ>rea 1nulr, Îi
sră gtîndul la 1nodă, 1nuzit~ă uşoară, 11liJnJ1are,
dans. (ŞTEFAN BORBELY)
A-i trece multe gânduri prin cap = A avea
multe idei în general sau în legătură c u un
anumit subiect:
Cred că 1nulre gt1nduri cu1111Jii11ire i-ar 1nai
fi ;Jmrar di11 cap ace.mii zdravăn făra11 buzoian, de
arfi fosr dmmul mai /1111g. (IOAN ERHAN)
A-i veni gândul = A-i veni ideea să ...:
Cu roare acesre, îi veni gt111d11/ să se
ducă să vadă cine t1 ve11i1. (IOAN SLA YICI)
I 53
( .. .] ochii ei căzură a.wprt1
locului 1111de
era Îngro11ară curit1, şi deodară-i veni gtîndul că
de banii tlceit1 /JOt1re va tivea li11să şi că 11u1nai
Miloş o /JOllfe desluşi car e sunt 1unl1lărori În {ară
( .. .] (ION AGÎRBICEANU)
A-l cuprinde (sau a-1 frământa, a-1 apăsa)
gânduri negre = A deveni tot mai trist din
cauza îngrijorării sau a unor reflecţii triste:
DuţJă vreo 1x1r111 .fiÎfJtăJntî11i li venir Trică
să-i spw1ă c-a primii .1eristX1re de la Pe1~idt1 din
Vient1 şi o roagă de inii de ori s-o 1'er re şi să nu-i
fXXlrfe gtî11d rău. (IOAN SLAVJCJ)
De0<.'amdt11ă căura să 1111 se lase copleşii
de gt111d11rile negre. (LIVIU REBREANU)
A-l duce, a-1 purta gândul (sau gândurile) = A
face a<ociaţii de gândire, a schimba subiectul
gândirii prin comparaţie c u cel anterior:
Nu mă purftl gt111d11/ la s11feri11ft1 acea.Ha
drăcet1.f.Că 11e car e 1ni-t1 rri1nis-o şi car e constă
În a se r e11t1ge În ar>arenfă de la 1ni11e )ri a 1nă
ler1ăda ( ... ] (N. STEINHARDT)
A-l frământa, a-1 munci sau a-1 apăsa (pe cineva)
gândul (sau gânduri) = A fi obsedat de o idee, a fi
um1ărit în moci insistent de o preocupare:
Şi firul rău se rupe des, I Căci gt111d11ri re
frt1mt1111ă. (G. COŞBUC)
A-l fura (pe cineva) gândurile. v. fura.
A-l paşte un gând (sau gândul). v. paşte.
A-l purta gândul departe = A se gândi la
lucruri mai p uţin obişnuite, la lucruri depărtate,
la persoane (îndrăgi te) aflate la distanţă:
Dar ctilifiwrivul (echivoc 11w11ai la prima
vedere) preferai di111re roare cele posibile pellfru a-l
specifica pe Gombmwicz mi-11 ptu1tlf gândul mulr
mai de1x111e, la îiuăşi pmblema srilului, 1u1 a celui
„lirerar" (... ] (N. STEINHARDT)
A- şilua (sau a-şi muta ) gândul (de la ceva sau
de la cineva)= A-şi lua speranţa (de la ceva), a
renunţa (la ceva sau la cineva):
 Vasile JUNCAN
Mi-a spus că s-a gtîndir la mine, dar
ctînd a tiflar că a1n şi un co11il cu acrualul, şi-a
luar gtîndul de la mine. (AURORA LIICEANU)
N-a fosr găsir llÎl~Î viu şi 11it~i 1nor1, deşi
domnul Viza111idis şi-a luar gândul că fiul său mai
e.He viu pe lume ... (ŞTFFAN DUMITRESCU)
A uirar ce-o Î11rrebt1.feŞÎ şi deja şi-a
muwr gtîndul în alră 1x111e? (ION LAZU)
A-şi lua de gând (Pop.)= A-şi pune în gând:
Dacă-şi lua de gtînd ceva, nu se lăsa
ţxînă ce 1111 isţJrăvea.
A-şi lua gândul de la ... (Fig.) = A nu se mai
gândi la ... :
Dar eu nu îmi puream lua gtîndul de
la faprul că voi sra chiar pe sct1w111I lui Taraie1
(GH. YÎRTOSU)
A-şi pune în gând (sau a pune gând) să„. =A
lua hotărârea să... , a-şi pro pune:
Mi-am 1ms î11 gtînd să vă fJOve.He.1<.'. (P.
ISPIRESCU)
Dt1că vede luţJu/ şi vede că 1111 1nt1i găseşre
11e1nic, 'işi ţJune ÎJJ gtînd una: t1şt1ză cele două ct111ere
cu dinfii n?njifi î11fereşri. (ION CREANGĂ)
Mă horăn?i să mă duc la dtX1111na B. Nu
şriu ţJenrru ce, cu1n 11usei t1ces1 gtînd, iniJna
încerm a mi se bare. (C. NEGRUZZI)
( ... ] căci lumea di11 îmtîmplări .re
alcăruieşre, iar Î11ftî1nr1lar ea e 11orm~ ori
nenorocire, şi niJneni 11u ştie dacă e rău ori bun
ceasul În car e a ţJOrnir, nici dt1că va/ace ori 1111
ceea ce-şi pune de gtînd. (IOAN SLA VJCJ)
A-şi scoate (sau a scoate altui a) ceva din gând
= A(-şi) izgoni din minte, a(-şi) abace gândul î n
altă parce, a uita (sau a face pe cineva să uite):
De-aş face oril'e-aş face, nu fJOT să-l
scor din gând. (G. COŞBUC)
Când cu gândul n-ai gândi = Când nici nu ce
aşcep\i:
Nu 1nă 01norÎ, Făr-Frt'1nos, ci 1nai bine
dă-111i dru111ul ÎJJ t111ă, că 111ulr bine fi-oi fJrinde,
ctînd Cil gândul n-t1i gândi. (P. ISPIRESCU)
154
Cu gândul să„. =Cu intenţia, cu scopul să ...:
De creşrea ctîreva oi, Cil gtîndul să le
vtîndă roa111na şi să-şi cu11111er e o junincă, ori de
finea o scroafă, rrăia 1x?nă când Trebuia s-o
vt111dă, arllnci murea. (NICOLAE BÂRNA)
Am venir Cil gândul să mergem la speaacoL
Cu un gând să se ducă şi cu zece nu (Pop.) =
Mai curând indecis decât hotărât:
I1x1re, cu un gtînd să se ducă şi cu zece nu.
fn sjlirşir, Îşi ia el i11i111a-n dinţi şi se duce la cu11e să
vadă ce are .lăfie (.. . ] (ION CREANGĂ)
Fără gând de„. =Cu intenţia de a nu ...:
Adrit111 se aşezase 11e 111arginea /Jllfului
îmbrăcar încă, fără gând de culcare. (DINU
PILLAT)
Gând la gând cu bucurie= Expresie folosită
pentru a arată că suntem de acord cu o idee sau
cu o propunere avansată de un interlocutor:
E bine să it1u rrea/Jll În gltu11ă, să nu-111i
srril' buna dispozi(ie: - Gtînd la gând Cil
bucurie.I Nici eu nu fJOf dor111i cu lllrci11eva În
par. (PAVELCORUŢ)
f,, 11roble111a loht11u1is, cu 11r1i11ul-1111i1ist111
.w111em gând la gtînd Cil bllwrie. (hccp://stiri.tvr.ro/)
În gând sau în gândul cuiva= a) În c uvin ce
nerostite cu glas care, necomunicate altora:
ÎnceţJea să lt11re ascu(ir, alene ...
turbu111nd so111nul vet~i11ilo1; car e-l ocărt1u În
gând. (I. A. BASSARABESCU)
În gtîndul lui măstXiră I Drumlll lllng pe
care-a 111ers; I Sus11i1uînd 11riveş1e-n ur111ă I Ct1re
fericiri s-all şrers 1 (AL. VLAHUŢĂ)
b) În minte, în memorie:
Srai ror la varră-nce1 p/tîngtînd: IE dllS
şi nu 111ai vine.I I Ş-ador111i tt1rziu cu 111i11e-n gtînd
I Ca să vi.iezi la mine! (G. COŞBUC)
Nici cu gândul n-am gândit = Nu m-am
aşteptat să se întâmple aşa ceva:
În timp ce Perre Cil ai lui ajllngea î11 uli(ă,
Ion Pravilă Spll.le prefectului, ror Cil glas Ttlre, .fă
tuJt/ă şi ot1111e11ii, că băit1rul c1i1e ştie ce are orii s-o
fi năzării, că allfel e foa11e de Treabă şi aşeu1r, şi
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
lwmic, fnmret1 flăcăilo1; dar nevoile mai sucesc
1ninret1 1nul101t1 şi-i Î11jie1fxînră ct111d nici cu gt111dul
11-t1i gtîndi. (UVJU REBREANU)
Pe gânduri sau dus pe gânduri = Cu mintea î n
altă parte, preocupat de alte lucruri decât de cele
prezente, cufundat În visare, visător:
Rămase afară, î11 ce1dac, privi11d pe gânduri
depărrările allxwre. (CEZAR PETRESCU)
Sr 1-ă.inul ţJt1rcă 11-auzet1 cuvinte/ e; 1>e
gânduri dus, .Ha piarră şi răcea. (G. COŞBUC)
Viîa1n odi11iot1ră 1>e tlcet1 ce 1n-t1r iubi, I
Ctînd aş .Ha pierdui r1e gânduri, pesre umăr mi-ar
11rivi (MIHAI EMINESCU)
Pe (sau după) gândul (cuiva) = Pe plac, pe
voie, după dorinţă:
De-aş avea, pe gândul meu, I Un cal
aprig ca w1 leu, I Negm ca păcarul greu.
(VASILE ALECSANDRI)
Eu nu re-oi mai blăsrema, I ... I Ci cu
lacrimi re-oi ruga, I Ca să faci fJe gândul meu.
(IDEM)
GÂNDAC
A avea ~ndaci în cap = A a'ea gărgăuni încap:
Colegii i-au spus că, dacă are gândaci
la cap, arfi rimpul să-şi revină.
GÂNDI
(Nici) nu e de gândit = Nu se poate închipui:
( .. . ] acesra nu r10are avea fii11fă şi nici
una dinrre caracteristicile flintei, ÎllCtÎt el nici 1111
mai fJOafe fi gândir (adil'ă nwnir, cwlOS<.'uf,
definir). (MARILENA VLAD)
Nici nu era de gândir aşt1 ceva.
A da (cuiva) de gândit = a) A ridica o problemă
(cuiva); a face (pe cineva) să se gândea<că, să
mediteze, să reOecteze a<upra unei probleme:
Vorbele 1md1iului îi dăduseră de gândir
(AL VLAHlJfĂ)
A1nerit~a l-a i1nţ1resio11a1, se ţJare,
rmfi11, deşi 110ezia rtînără de acolo i-a dar de
gândii. (EUGEN S IMION)
b) A naşte îndoieli, întrebări în mintea cuiva, a
pune pe gânduri (pe cineva):
Val11111tt! ol TT./eo
Începuse să-i dea de gtîndir supuşenia
nevesrei. (POP.)
l..t1 seuri timp după oprirea spe<.' ftlcolului,
Pe11ciule.1eu şi-a dar demisia de la Mit'. Gesrul
lui mi-a dar de gândii. (ANDREI ŞERBAN)
A-i gândi cuiva bine (sau rău sau gând bun sau
rău) = A avea faţă de cineva gânduri sau intenţii
bune sau rele; a-i vrea binele (sau răLd) cuiva:
Rău nu-fi voie.IC, ci bine-fi gtî11de.1e.
(ANTON PANN )
Când nici nu te gândeşti (Fam.) =Când nici nu
te aşcepţi:
Uire.1.1 vine aşa deodt1ră, ctînd nici cu
gândul nu re gâ11deşri. (IOAN SLA VJCI)
Te ur1năreşre, do11111ule, vine duţJă rine ...
Î{i iese Îll cale ccînd nici cu gcîndul nu gcîndeşri.
(GIB I. MIHĂESCU)
Nici cu gândul nu gând eşti = Nu-ţi face iluzii,
speranţe deşarte:
Nici cu gcîndul nu gcîndeşri şiru vii să re
înfigi să re î11călzeşri î11 liâir molarec de r1lăcere
la pieprul meu. (EUGEN NEAGOE)
Unde nici nu gâ ndeşti (acolo îl găseşti) (Fam.)
= Unde nici nu te aştepţi:
la el re fJO(i aşrepltl la sw11rize, căci
unde nici nu gcîndeşti acolo fi găseşti.
GÂRBĂ
A da cu gârba-n casă (Pop.)= A veni nepoftit:
Vecina da c11 gâd1a-n casă de dimi11eafă
şi nu se 1nt1i da dusă.
A se tine gârbă de cineva (Îvp.) =A se ţine scai
de cineva:
Î11 fiecare .răprămtî11ă, în zilele de
d111n1i1ică, Îi făceau vizire lui Mugure, ct1re se
odih11ea ca rotuă lumea de la mw1cile pămâ111ului,
ce .re fine gâdJă de fă1t111 - mereu îi gă.reşre
1nai ocurxtfie. (GH. MATCIN)
Copilul .re finea gâr/Jă de Imnici.
155
 V asile JUNCAN

GÂRBIŢĂ GÂSCĂ
A muia cuiva gârbiţa (sau gârliţa) = A A s trica (sau a pierde) orzul pe gâşte = A
înfrânge cuiva trufia, ifosele, încăpăţânarea: dărui, a sacrifica ceva util, bun, valoros, cuiva

( . .. ]îi dete după ceafă câfiva rmmni de-i care nu ştie să preţuiască:
muie gâr bift1 (P. ISPIRESCU) - Bunărt1ret1 d1'1n11et1voasrră, 111ilostivă
Nu 1nă dt1u bărur t1şa cu t'1lll, cu două. cucoană, dt1r degeabt1 mai voifi a .Hrict1 or zul pe
Ne p1mefi unghia î11 gâr? Vă îndoim noi gâşre. (ION CREANGĂ)
gâd1ift1... (IACOB BURGHIU) Nu .Hrict1 01wl pe gâşre. Degeaba îi
cu1n11eri o 1ni11ge „de fir111ă" cu1n 11-t1re 11i1ne11i
GÂRLĂ î11 roară şcoala lui, dacă .Hă uirară în debara
A da de gârlă (Arg.) = A risipi (ceva), a rămâne ţJenrru că 1nit~uţul 11u are cu cine să se joace.
păgubit (cu ceva): (IRINA PETREA)
Tor ce-a adwwr îlllr-o lună, a dar de
gâdă îlllr-o seară. Altă gâscă-n altă traistă (Pop.) = Asta-i c u
totul altceva, al tă vorbă, altă înţelegere, alt
A da pe gârlă = a) A arunca ceva sau a pierde comportament, altă acitu dine faţă de o si tua~e:
ceva din neglijenţă: - Hei, cocoşelule, când m-a luar pe mine
Nu şriu cu1nfiicu şi 11,11se un că1Jiirc1i. De cu arct111u, e1t1 aliă gt1scă-JJ frlli'ltă.I Eu a1n a11uct1f
frică, îl dete r1e gârlă. (P. ISPIRESCU) pe Pazva111e ( .. .] (ANTON BACALBAŞA)
Ce de-a fucmri SCt#npe, (JUS<' Ct#n dă Poare ar jifosr ceva mai prectmr, să-l pună
Dumnezeu' Ce de-a bani aiwcafi r1e grîdă! Cine-o fi sub ŞL1pre lacăre, 1111 după o amănîră de yală, dar
avurpai1ede ele? (GABRIELA ADAMEŞTEANU) asra e deja alră discufie. Alră gâ.1<.·ă în alră rraisră,
b) A c heltui bani (cu neglije nţă): cum ar SfJ1me Ttlică-su. (DAN LUNGU)
Câfi .lllTtlri 11-am dac pe gâdă„. Da' mă
rog... 11-t1ş fi zis 11i1nic ... dt1r să nu-l ţJună nici ţ>e Asta -i altă gâscă = Asta e complet altceva:
el... (GIB I. MIHĂESCU) Dar mi-fi zice, poare, că ba/01111-i altă
gâscă„. mi-fi pomeni de Trăsnete, de fulge r e, de
A ieşi gârl ă = A lucra c u mult spor, din belşug: pericole etcerera şi cele mutre„. Habar 11-am 1„.
Nora cea mai mare răfm(1.·i apoi celei/a/re (VASILE ALECSANDRI)
des1>re ochiul SOl1cră-sa cel t1fot1revăz.ăror, şi aşa, Pe 1nine 1nă interesa literatura şi asta
una ţ>e alra se Înde1nnau la treabă, şi lucr1J ieşea vroiam să fac. Că n -am reuşit, e alră gâscă.
gâdă din mtîi11ile foi: (ION CREANGĂ) (VICTORIA DRAGU-DIMITRIU)
Vez4 că era 1neşter bun şi dibt«..~1: Unde
11u11ea el 11uî11a ţJunea şi Du11111ezeu 1nila leşea Gâscă (numa i) bună de jumulit. v. jumuli.
luc11,/ gt111ă d1i11ntî11ile lui şi curar ct11nărgărirarul
(P. ISPIRESCU) GÂT
A da de gât pe cineva (Îvp.) = A nenoroci pe
A se duce pe gârlă (sau pe apa gârlei) = A se cineva:
pierde, a se risipi: L-a dar de gtîr fJe cel mai Imn p rieten,
Mai bine să se ducă 1>e gârlă roare, dar 11-a ret~t'11os.cur niciodată.

munai să sca1>e cu via fă. (LIVIU REBREANU)

Îmi era frică să 11u se ducă pe apa gârlei A da în gât (pe cineva) (Arg.) = a) A demasca,
încr eder ea pe car e mi-o acorda. (ADRIAN a trăda, a pâtî:
OPRESCU) Cineva l-a dar în gtîr, cr ed, şi Tipul t1
di..'1ţJil11,r. L-t1u găsir lt1 vreo rrei să11ră11uîni, În
Tt1rnt1vă, cică s-t1 si11ucis că avea 11roble1ne În
dragosre. (LA YINIA CĂLINA)

156
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

b) A ucide (pe cineva):

L-a p<111dir ct?r l-a pt?ndir, dar rx?nă la A o Ina în gât (Pop.) = A lua a<upra sa o
urmă 101 l-a prins şi l-a dar în gt?r. (I. L. însărcinare, un lucru. A se pune pe muncă cu

CARAGIALE) toată râvna pentru împlinirea unui lucru:

c) A compromi te (pe cineva): Peste o lună va trebui s-o ia-11 gt1r şi să
Se lăco1nise, se zgt11t~ise, da, şi l-au dt1r Îll ducă la Imn sft?rşiT Treaba.
gt1r SfJur ct1fii că n-are auroriza{ie şi 1111 ţJ/ăreşre
impozir la sTar. (RADU ALDULESCU) A potrivi din gât pe cineva (Pop.) = A da cuiva
d) A întinde o cursă (cuiva). să bea pe săturate:
Dacă şrit1i să ţJOfriveşri din gt1f fJe 1noş
A da pe gât sau peste cap , pe s pate = A bea Nicl1ifor, apoi era ct?T se f}{}{lfe de şăgalnic.
lacom, dintr-o dată, în canti tăţi mari (băuturi (ION CREANGĂ)
alcoolice):
- Be şi Tu, măi PerJeleo! ... be, dă-i gt?r, A se arunca (sau a s e agăţa) de gâtul cuiva. v.
că re lovesc cu u/t~io111-11
ct111.'... Ha, ha, ha.' ... arunca.
mare înfăleţJf om mai era 1t1Ta Noe! (VASILE
ALECSANDRI) A se lua (a fi, a s ta, a se ţine) de gât (cu cineva). v.
- Hlli noroc, 1nă f11de111nă ea. N-a1n 1nai lua.
.Har pe gânduri, t1m ciocnii pt1/1t1rele şi am dar
pe gt?r băururt1. (LAVINIA CĂLINA) A s trânge de gât pe cineva. v. strân ge.
Tare i-ll 1nai11lăcur lui gulaşul 11i11er t1f şi
ardeiar' Şi w .fă le Treacă a rs111t1, au dar pe gt?T A trage pe gât (Pop.) = A bea mult, a fi beţiv:

şi ct?Te w1 .Hampăl de palincă ardele11ea.1Că. Aveam de gând .fă vin, să fl·ag repede
(CĂLIN KASPER) ct1reva vinuri /Je gtîf ca să />Of să Î1ni uşurez chinul
de a-i .wporftl IJ<! IO{i ăşTia. (ALEX Pff!GOI)
A face gât (Fani.) = A avea pretenţii neîntemeiate Trăgea 11e gt?T 11a/1t1r du1Jă 1)(1/iar, dar ""
pe care şi le exprimă gălăgia;. A face scandal: făcea scandal.
- Dacă face gt?r şi ne rre zim cu polifit1
pe cap?" - „Polifit1, la mine?" prore.Hă Ivan. A-i pune cuiva juvătnl de gât. v. juvăţ.
(MUGUR BURCESCU)
A-i pune cuiva ştreangnl de gât. v. ştreang.
A fi în raba t până în (sau la ) gât. v. rahat.
A-i s ta (sau a i se opri) în gât = a) A nu pmea
A fi sătul până -n gât. v. sătul. înghiţi:
Prietenilor coca/ari le-a srt1f şaoru1a În
A i s e usca gâtul de sete (Fam.) = A-i fi foarte sere: gt?r când l-au auzir pe Manuel Rowru, mai ales
Ert1 o căldură ÎJJSU/J011abilă şi li se usct1 că roti obişnuiesc .fă-l asculre pe Daniel
gt?rul de sere. Buzdugan. (http://www.timesnewroman.ro/)
b) A nu putea suferi pe cineva sau ceva:
A Ina (sau a înhăţa) de gât (pe cineva) = A - !tl lăsafi-1 încolo, măi; .Ht1-i-ar în gt?T
brutaliza. A cere c uiva socoteală cu violenţă: pe ceea lume! zise Zaharia. (ION CREANGĂ)
Începu a răsufla r er1ede, sforăind Ctl '"'
bolnav de plămâni. Se năpu.Hi Ctl o fiară asupra A- şipune gâtul (pentru ceva) (Pop.) = A
femeii, o î11hăfă de gt?T şi o Tăvăli jos. (LIVIU garanta pentru cineva:
REBREANU) Ce 1nt1i art1ra? Mi-t1u SfJus inie cine l-t111
Ei 1111 se t1şre11rau că ţJllrfidul Îi vt1 văzur că / 011 a lu(lf-o; gt?Tul îmi pun la mijloc'
descoperi şi-i va lua de gt?T. (ION SCURTU) (ION CREANGĂ)
157
 V asile JUNCAN

Pui gtîru că e ceva. (AL. VLAHUŢĂ)

A veni E ne pe la gene sau a se pune En ach e pe
A-şi rupe (sau a- şi frân ge) gâtul. v. frân ge. gene = A-i veni c uiva son1nul:
Şi dacă Enachi se punea pe gene-i, ea
M or cu tine de gât = Se zice, ca ameninţare, Îndată lua t11Jii rece şi-şi sţJăla /afli, ct111u Ct'1nvt1
pentru a arăta cui va hotărârea de a lupta contra s-o vadă 11eado11nira sot1cră şi să-i bănuiască.
lui până la capăt: (ION CREANGĂ)
Mor cu rine de gt11, dacă 1111 recunoşri Un 1noşneag uscă{iv s-a răsucir din ţXlra
adevărul. focului, vorbindu-l cu bft111de(e: - Ce-i (t?cule'
Î1ni ţJare că re-a ca1n agiuns 1noş-E11e ţJe la gene.
GÂŢĂ (CEZAR PETRESCU)
A face gâţă cuiva = A face î n necaz c uiva.
(Reg.) A amăgi: A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene
El îi făcea gtî(e TO(lfă ziua. sau gene-n gene = A i se înc hide cui va ochii de
somn. A aţipi:
A împleti gâte albe (Reg.) =A rămâne fată bătrână: De voie, de nevoie, Trebui .1ă .re ducă
Ct111d o fară are păr fmmos, 11u acolo, căci ochii nu-i dase În geană de nu şriu
î111p/e1eşre gtîfe albe. (M. SEV ASTOS) ctîr Timp. (P. ISPIRESCU)
Când .1ă deie gea11ă-11 geană, fu rai de
GEANĂ du/ceafa .1011111ului, Jder a auzii gla.1ul lui
A da geană = A privi pe furiş. A supraveghea: 011ofrei. (MIHAIL SADOVEANU)
Ert11n ca la u11 concu1:'t de 1niss, roti
ţJuriii ăia geană ţJe 1nine şi io geană ţJe Fioros GEANGANA
( .. . ](CRISTINA FRÎNCU) A ba te geanganaua (Reg.) = A-şi face cruce
într-un mod ci udat (caraghios):
A face (sau a trage) cu geana = a) A face c u De Teamă, el începu.re .1ă lxaă get111ga11aua.
ochiul:
Mă lx1deo al meu dulce, I Fă-mi cu oichiu GENUNCHI
ctî11d re-oi duce; I Măcar badea Cil geana, I Să vin A cădea în genunchi = a) A se lă~a cu
lt111gă th•mneara. (CRISTEA SANDUTIMOC) genunchii la pământ înaintea cuiva în semn de
b) A spiona: umilinţă, de respect sau pentru rugăciune:

Bărbarul cucereşte şi ţ>rin ţ>usul doţ>ului, Arunci ea căzu În genunchi şi se 111gă lui
adică prin (i1wra lui, prin felul wm priveşre ctî11d Dumnezeu .1ă-i vie-11 ajuror... (ALECU RUSSO)
Trage cu geana ( .. .) (LN!U RUSU) b) A se ruga umilitor, aşezându-se în genunc hi
(în faţa c uiva):
A lăsa genele = A se supăra: 7.M EUL: Aşa 1••• i-am !ipus că o iube.1c,
Ea voia să 1111 se trădeze, dar tun văzut cu că vreau s-o fac Î1nţJărăreasa z1neilo1; că i-oi
rotii cu1n a lă.ft1t genele şi 11-a 1nai scos un cuvt111r. aduce roare co1norile din lt"ne, l10rine cu rocuri
de-o şchioar1ă, corsere, chirase, degeaba.' ... În
A nu pune geană pe geană = A nu dormi deloc: sftîrşir, i-am căwr la ge11u11chi... (VASILE
Toare se repe!ară de 1x1rru ori. Maiorul ALECSANDRI)
11u puse geană pe geană. (D. R. POPESCU) Era !iperiar şi furio.1. Srrigă că are .1ă se
ducă la boierul Miron, .1ă-i wdă în gemmchi ...
A privi printre gene = A privi cu ochii încrereschişi: (LIVIU REBREANU)
'ZL11nbi şi 1nă t>rivi ţJri11rre gene, llfJOÎ Ana tir fi vrur să 1nai vorbească, să
flutură ţJrin tle1; fncerişor, arărărorul delicat t1l plt?ngă, .1ă-I roage, .1ă-i cadă în gemmchi şi
mtîinii drepre ( ...] (GH. YÎRTOSU)

158
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

roruşise /J01neni cu111nd În uli{ă, 1nergt1nd SfJre Şi În ri1nţ)ul ăsra 1nt11na se z/Jiirea În
casă, obosiră, .111j1t111d gr eu. (IDEM) ghear ele mo1Jii. (SANDA BUDIŞ)

A i se tăia (cuiva) (mâ inile şi) (sau genunchii). A fi lung în (la, de) gheare (Fam.) = A avea
V. tăia. obiceiul să fure:
De 11u era lung î11 ghear e, l-am fi crewr
C u genunchii la gură = Adunat ghem, ghemuit, Şi /-am fi acupltll.
închircit:
Ca111 car e şedea ghemuii î111r-w1 foroliu A pune gheara pe ci neva (Fam.) = A pune
larg, cu gemmchii fa gură, fi11t111du-şi cu bmfefe stăpânire pe cineva:

genunchii, sare din locul său, fini ia cuvt1nrul din
gură( . . ] (GEORGE PANU)
Dtîrdtîiam ft111gă CllfJfOr w ge11u11chii fa
gură.
Până la genunchiul broaştei = Foarte
ni mica toată:
Nică, băiar 1nai 1nar e şi Î11ai11rt1f
Învăfărură ţxînă la genunchiul brot1şrei, era
sfădii cu mine din pricina Smără11difei popii,
căreia, cu roată 1Jiir eret1 1net1 de rău, i-a1n frt1s
Într-o zi o blet111dă, 11e11r111 că 11u-1ni da
r1ri11d muşre ... (ION CREANGĂ)
GHEARĂ
A da o gh eară (Arg.) = A j uca, pe bani, barbut
sau alte jocuri (cu zaruri):
- Hai să 1nt1 i dă111 o ghet1ră, ct1 să 1na i
treacă ri1nţ1ul.
A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele
cuiva (Fam.) = a ) A fi (sau a ajunge etc.) î n
posesia, pmerea sau sub autoritatea absol mă a
c uiva. A fi la discreţia cuiva:
Î11 ftx de w1 pr ofesor î11văfar şi bft111d,
căzuse111 În g/Jet1ra unui bărrt1n co11ilăros şi rău.
(BARBU DELAVRANCEA)
b) A fi prins (şi ţinm închis):
Î11 cele din 111mă, el a căwr î11 ghear ele
pofifiei.
A fi (sau a se zbate) în ghearele mortii (Fam.) =
A li grav bolnav, pe moarte. A fi în mare pericol:
Era de fa sine înfefes, penim î111reaga
şarră, că 11elmntlficul fiu al lui Samr se ;J1ărea
fără nicio scăţJllre fn ghear ele 1nor {ii şi că-i
wsise negrul soroc. (ZAHARIA STANCU)
- Frare Negoifă, fă-fi pomană şi mă
scapă' Umblă 11işre duşmani să puie gheara pe
mine, să mă 11e11orocească 1 (I. L. CARAGIALE)
A scoate (sau a scăpa) pe cineva din ghearele
puţin, o cuiva (Fam.) = A scăpa din stăpânirea, robia,
asuprirea, prigonirea cuiva:
Îll Ah, sfi111e Pa111efeimoa11e 1 swpă-mă din
ghear ele lor, că fi-oi da rrii paracli.wri.
(VASILE ALECSANDRI)
ţJt1ce să A s mul ge pe cin eva din ghearele mortii = A
salva pe cineva de la moarte:
[... ]îl privea pe Sava U,~111-elu şi 11-avea
ww1111 să-i mu/fumească: f-a .1111uls din ghea1ele
mo1tii ( ...](DUMITRU ALMA Ş)
Pt1nă şi 1noa11ea ne scorea uneori din
ghear ele morfii, de rxircă, inrimidară, 11u se
Încu1nera să ia lucrurile f'e conr ţ)r0ţ)riu.
(VARUJAN VOSGANIAN)
A-i tăia (sau a-i scurta) cuiva ghearele (Fam.)
= A-i lua posibilitatea de a mai fura:
Iar fu eşti un duş1nt111, un f'ui de năţx11t~ă
cămia demu/1 flebuit111 să i se fi răiar ghear ele. Ai
11omc, ai noroc cu wmf ( ...] (MIRCEA MARIAN)
A- şi scoate (sau a-şi arăta) ghearele (Fam.) =
A-şi arăta partea ascunsă şi rea a firii:
Nu credet11n că vor cu1eza să-şiscoară
ghearele în chiar asemenea clir1e de si11is1m. (ION
MARIN Al.MĂJAN, ARISTIDE BUHOIU)
Femeia ţJăm că-şi scoale ghear ele din
reacă. - Dou111u' docro1; un 0111 1nai 1nizerabil
dectîr el eu 11u t1m pomenii. (DAN STANCA)
I 59
 Vasile JUNCAN

GHEATĂ GH EM
A-l strânge ghetele = A se afla într-o împrejurare A face ghem = a) (Cu privire la tort) A depăna:
dificilă: Făcu şi i1111/ TOI gheme (I. POP-

Gherele însă înceţJeau să-l .Hnîngă rău RETEGANUL)

pe acesr mare .Har-major. Reze1vt1 îl părăsise de b) (Cu privire la obiecte) A strânge ca un ghem,
la î11cep11111//11prei. (FLORENTIN POPESCU) a face mototol:
În artîrea nopfi mi-am odilmir Impui
GHEAŢĂ zdr obii de o/Jo.reala zilei, cu mt111ra11a făcură
A fi cn gheata (sau cu frica) în spa te = A fi ghem drepr căpărtîi. (JEAN BART)
mereu într-o stare de nelinişte: Bari.Ha era făcură ghem.
(... ] ş1ii11d că avea să freacă prin acel
cod111 arl'il de duş1nan r1erciu11ilo1; el ÎŞÎ ctunţJ<lră A fi făcut gh em (de către cineva) (Arg.)= A fi
două ţJisroale şi un iarttgan rug1i1ir, se sui s1i1gur lovit, bătut:
Îllfr-o brişcă şi se /J0111i cu frict1-11 .'l/Jllfe şi cu Căuşul lipsea, iar defi1111111/,făc111 ghem
galbenii î11 stîn. 01ASILE ALECSANDRI) lt?ngă rine1ă, î11 co/ful dinfimdul celulei, se fi11et1
Ce-a fi zis lri11uct1, Îll ur1nt1 11ot1srră, ce cu 11u1inile Încăruşare de burtă şi ge111et1. (ION
11-t1 fi zis, 1111 şriu; dar şriu t1ftîra, că ert11n cu JOANID)
gheafa-n spare, de frică, ptîn-am ajuns la Bon'a, Ojiferul n-a avui rimp să .ocoară pi.Holul.
unde ne-afo.H şi masul. (ION CREANGĂ) P11m11ii gr ei p ri111ifi în fJ/ex şi î11 plină fată l-au
făcur ghem („. ] (CONSTANTIN BANU)

A se da pe gheată= A aluneca pe suprafaţa apei

îngheţate: A s e face ghem = A se ghemui, a se strânge ca
(Eliptic) Toară ziuliw bare rmmdurile un ghem:
după scăldar„.
lama, pe gheată şi la săniuş. Fart1 doa11ne ţJe brt111ci, ori srrt111să, ori
(ION CREANGĂ) făcură ghem. (P. ISPIRESCU)

A s e s parge gheata sau a se rupe gheata = A A se mâ ntui ata de pe ghem (Pop.) = A fi

dispărea sau a face să dispară o atmosferă aproape de moarte:
tensionată: („.] omul când se naşre ar e de la D-zeu
A.Hfel s-a rupi gheata şi cele două ,,,.ime şi 1m ghem de afă care se TOI dezw111eş1e (Je zi ce
.wbie<' le s-au făcuT iar prierene bune. (I. L. Treu şi ct111d se mtînruie afa de ţJe ghem se
CARAGIALE) sftîr,reşre şi 011111/. (NICOLAE DENSUSIANU,
De-11bit1 acw11t1 .re mp.re gheata aievai şi .re ADRIAN FOCHI)
Î11t.~iJJ.~ o vo1fXirt1ie de vreo rrei cet1suri, aci
apmpiindu-.re, aci gara să .re ia de păr, w pesre w1 A s ta ghem = A sta adunat, ghemuit:
111imr să .re 11111/comeaocă itu: (UVJU REBREANU) Oare ce gtîndeşre lu?rml, de .Hă ghem?
(MIHAI EMINESCU)
Bani gata (sau buni, lichizi, gheaţă, peşin, &11i11de-re, IUISTaghem. (MIRCEA DANELIUC)
bătuţi sau număraţi). v. ban.

GHEMOŞAT, -Ă
GHEBOS, -OASĂ A sta ghemoşat = A sta aplecat asupra unui
A scăpa gh ebos (Pop.) = A scăpa dintr-o lucru mic şi migălos:
situaţie din care putea lua bătaie: Bărrt1nul cet1so111ict1r stt1 ghe111oştd f0l1fă
Băit1111/
t1 luar-o la fugă şi a scărx11 ziutL
ghebos, dt1r p11ret1 s-o păfească rău.
GH EMOTOC
A cădea ghemotoc = A cădea grămadă:

160
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A111re11orul l-a hc1şc1ir să cadă, pt111ă t1 Se despăr(iră. Mirică rămase cu cuiul la

căwr Ctl '"' ghemoroc negru. (D. R. POPESCU) inimă. (IDEM)
SiJn{ea 1x1re că un ghi1n11e În iniJnă ctînd
A se face ghemotoc = A se strânge în formă de ea era fată, 1111 mai avea acea liberrare de vis
ghem: care era e.fe11fa vie{ii sale şi singura fericire a
Ace.Ha a sării pe.He zarJ/az. L-a prins 11e wwi w racrer ( ...](MIHAI EMINESCU)
.Hrăjer de gc1r. Srrăjerul .re face ghemoroc.
(ALEXANDRU MITRU) A şed ea (ca) pe ghimpi (sau pe s pini , pe foc,
pe ace, p e sponci) (Pfm.) = A fi î ngrijorat; a fi
GHERLĂ nerăbdător să plece:
A da gherlă la plată (Gmţ.) = A pleca fiirii a plăci: Voia ft1nărul să 11u fie sea111a şi ro1uşi
Băie(ii s-au gc111di1 să dea gherlă la srăruse pe ghimpi la masă şi 111ghi(ise cu noduri,
ţJ/t1ră şi au şters-o din resrt1urt111r. căci Miron fuga fusese şi mai 1u-.wz ( .. .](LIVIU
REBREANU)
A da (o) gherlă (La jocul de table) = A da un Sram ca pe ghimpi. Un'aT pe o schelă de
zar ghinionist: grinzi ţJenrru ridicarea greurăfilor, ţJrivea1n SJ>re
- Ce ghedă am dar?! ... Nu-şi rmrea lua 1nargi11ea 1>lt1roului cărre A11ri1novo linia de
gc111d11/ de la gafa pe care o făcuse. (TRAIAN tranşee det1suţ>rt1 căreia e.-q-1/oziile de şra11nele
TANDIN) Înse1nnt1u sroluri de nouraşi t>lurirori, inici ca
- Şase cinci, ru1fJet1ză Păsărică. - Iar 11iş1e bari.He albe. (G. TOPÂRCEANU)
ai dar gherlă? 11 1111reabă 11evi11ova1 grecul Mie
asra-mi mima.re a matJi. (CRISTIAN SĂILEAN) A-i sta cuiva ca un ghimpe în ochi = A-l
incomoda pe cineva. A-i fi antipatic:
GHES Prin ace.li ge.11 a disrximr di11
A da (cuiva) ghes = a) A da (cuiva) o lovi tură Parlame11111/ European '"' gmp 11arlame111ar
uşoară (cu cocul sau cu pumnul): wre le sTtiTea mulrora ca w1 ghimpe 111 oâ1i.
Toţi ră1nt1seră 1nă 11nuri{i de / 11,1nu.fe{et1 (hctp://ziuadecj .realitatea. nec/)
lui şi se 11ift111 /1111g, dc111d11-şi ghe.wri. (BARBU Despre acesre probleme se .1crie şi se
DELA VRANCEA) vo1fJeşre 11econre11i1, ele sunr ca un ghi1n1>e În
h) A îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să ochi, care 1111 oferă w1 plus de imagine
întreprindă ceva): s1a111/ 11i. (www .profit.mdlarticles-ro/)
Ah, cc1r aş fi vrui să .Hau de vorbă cu
unul care .W.-1ni /JOvesrească aiureli, să 1nă GHINDĂ
mimă, dar să-mi dea ghes la vi.ml, la curezt11 1 Fecior de ghindă (fătat sau făcut în tindă) =
(PANAIT ISTRATI) Om necioplit, ţopârlan:
Se miră 11i(el, apoi rx1n'ă-i da ci11eva ghes, Oare 1111 cu1nva v-a{i face şi voi nişre
vm să şrie că ce fel de rx1săre să fie aceea ce .re feciori de ghindă făra(i 111 ri11dă, că .w111e(i
adăposrea 111 asrfel de cuib. (P. ISPIRESCU) obraze .wpfiri? (ION CREANGĂ)

GHIMPE
A avea sau a s imti un ghimpe (sau un cui) Ia
i11in1ă = A avea un necaz, o supărare sau o
nemulţumire (nedestăinuită nimănui):
Nt'1nt1i cea 1nică,fii11d cu cuiul la i11i1nă,
Îl cunoscu şi Înce11u li ftînji de dragoste.
(P. ISPIRESCU)
GHIOC
A da cu ghiocul sau a căuta (cuiva) în ghioc =
A ghici c u ghiocul:
Şi aşa, cc111d şi-a pierdui ei roară nădejdea,
că ert1u bărrtîni-lxltrtÎllÎ, coelifi de bărrt111i, nu1nai
it1cără că vine o ţigt111că, 1nai bărrt1nă Cll ei, şi zice
!iii ledet1 cu ghiocul... (I. L. CARAGIALE)

I 61
 Vasile JUNCAN

- Cu ghiocul ori Cil bobii să-mi dai, să-mi GIOL

ghiceşr4 că re wi! t11u1tl1 Bt111tlboi. (IDEM) A da la gioale (Pfm.) = a) A lovi la picioare:
Deşi era nonviolem,Japrul că .re alesese
Alb ca ghi ocul = Alb strălucitor, imaculat: Cil r1oredt1 asw, îl obliga să dea la gioale î11
Cămet1şt1 ... va face-o albă w ghiocul. neşrire. (SORIN STOICA)
(1. G. SBIERA) „Orji disrrusju111t1lişrii presa, da' i-au
Trei căluşei furar ... I Unu 11eg111 Cll
t1111 dar şi cirirorii la gioole de ct?re ori tw pri11s-o ".
corbu, I Unu t1UJ w ghiocu. (ŞEZĂTOAREA, V) (http://www.larevista.ro0
b) (În fotbal) A fauka, a lovi picioarele adversarului:
GHIOCEL A dar din wp şi am simfiT că m-a înfeles.
A lua pozipa ghiocel (În limbajul adolescenţilor) = - E w1 cr e1i11. La forbal, dă la gioale. (ADINA
A sta cu capul în pământ sau cu bărbia în piept POPESCU)
Nu am lutlT pozifit1 ghiocel î11 ft1ft1 FMI
în problema dejicirului; vom negocia şi A face (sau a da) pui de giol (Pfm.) = a) A
r educer ea TVA. (www.agerpres.ro/) câştiga toate arşicele adversamlui :
Nimenea nu şrit1 să dea pui de giol w
A pune (cuiva) ghiocel la ureche (Fam.) = A dânsul. (ION GHICA)
înşela (pe cineva): b) A fura:
Tomă lumea n1det1 de îmbrobodirul de Mai făceau pe ici r1e colea şi ct?re '"'pui
băd1t11, 1wmt1i popa şi Sgtîmboi nici vedea, niâ de giol cu gtîştele şi cu 1>urceii de ţJrin izlazuri.
că si1nfea Ct'1n 1nait~a ţJreoreasa le 11unea ghiocei (AL. ODOBESCU)
lt1 ureche. (TH. POPESCU)
GIURGINĂ
A s ta ghiocel (În limbajul adolescenţilor)= A fi A juca (pe cineva) giurgina= A păcăli pe cineva:
mustrat, a fi certat cu a~prime: ( . . . ]să-l joace giurgi11t1. (P. ISPIRESCU)
Băit1rul roşise şi t1cu1n srt1 ghiocel fn
ft1ft1 pări11filor. GLAS
A căpăta (sau a prinde) glas = A căpăta c uraj,
GHIOZDAN a-şi reveni şi a Î ncepe să vorbească:
A băga la ghiozdan (Fam.) = A mânca: Cea mai î11 wîrsră pri11de glas: Srrăi11e,
„ Viorele, lxigă la ghiozdt11, că am ms TOT din dacă 101 n-ai t1do1111i1, poore fi-tir prinde bi11e o
ftigide1; n-ai a> mt111rn t1a1.1ă' " (hnp1/www.spy.ro/) îmbucărură de ruîi11e, it1 de colea, că e wldă
t1bu riră... (ION LAZU)
GHIPS Moro111e1e t1vet1 uneori obiceiul - se1n11
A pune în ghips (pe cineva) = a) A imobiliza de bărnî11efe .1t111 poare 11evoit1 de t1 se co11vi11ge
un membru sau o parte a corpului (care prezintă că şi cele mai ît11orrochet11e gânduri por căpăw
o fractură sau o fisură) cu ajucorul unui glas( . . .] (MARIN PREDA)
pansament făcut din ghips:
Kiru Vt1net1 s-t1 dus cu el la Odes!1t1, l-au A da glas= A striga; (fig.) a exprima:
pus în ghips. (ION LAZU) Ctî11d cămftl se opri, el dăd11 glas.
A doua zi Alt1i11 t1 Jo.IT im11lirnr î11Tr-w1 (MIHAIL SADOVEANU)
tlccidenr de 1naşi11ă şi .'I-li t1les cu un 11icior 11us
î11 ghips ( .. . ] (GH. CRĂCIUN) A i se închide cuiva glasul. v. închide.
b) A bate rău de toc (pe cineva):
llldividul l-t1 t1meni11ft1f că-l pune-n A ridica glasul (sau glas, tonul). v. ridica.
ghips, dacă nu se twtîmpără.

162
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A-i pieri cuiva (sau a i s e s tinge) glasul = A nu GLONŢ

mai putea să vorbea~că, să ră~ pundă: A s e duce drept (sau într-un suflet, glonţ, puşcă,

Ct'1n se fllce că roc1na i llCu1n fi-li fJierir întins). v. duce.

glasul? (GALA GALACTION)
- Annaş, dă-i ctîreva să-i piară glasu/ 1 GLUMĂ
(DUMITRU ALMAŞ) A face o glumă= A glumi:
- M-ai î11feles că am făwr o glumă, ca să
A-şi da glas cu cineva (Înv.) = A se pune de n?dem de flecăreala V(){1.11rii? (I. L CARAGIALE)
acord c u cineva: În ft1ft1 unei poveşri lacrimoge11e,
Ion-vodă şi-t1udt1r g lt1s cu caztlcii să se modemrorul poore face o glumă .rnu chiar se
pedesrrească TO{i. (GR. URECHE) poore mimma de î111t1mplare. (MIHAI COMAN)

A-şi drege glasul (sau, rar, vocea, înv. viersul). A lăsa gluma (la o parte) = A vorbi serios:
v. drege. Să lăsăm gluma. AşrerJT a l doilea
rra11s1)()11 de flori. (C. NEGRUZZI)
A-şi ridica glasul în favoarea (sau împotriva) Dai; lăsând gluma la o f}{lrre, e clar că
cuiva (sau a ceva). v. ridica. BroussoJJ a greşit 1111 ţJrin act'1nularea detaliilor
din do111e11iul clevetirii ordi11t1re, ci ţJrin ronul de
GLEZNĂ momii.IT ( .. . ] (N. STEINHARDT)
A face (ceva) din căl câie până la glezne = A
munci mult, dar fără spor: A lua (ceva) în glumă = A nu lua ceva în serios,
N-a 1nai reuşit să rer1ni11e casa, căci o a nu da importanţă. A subestima:
făcea parcă din căktîie rx111ă la glevie. El lua viafa în glumă. Sau cel pufi11
/Jărea că o ia În glu111ă. Nu era un urs serios.
GLOATĂ (CEZAR PETRESCU)
A avea o glo ată de copii (Fam.) = A avea mulţi Siruafia em aşa de .ITll(Jidă, îndil 11icio
copii: .rolufie, nici 1n(/Ct1r t1tirudinea de a lut1 torul Îll glu111ă
- Dar n-a1n cu ce sta lt1 Învăfărură, 1111 le ve11ea îi1 gt111d (H. PAPADAT-BENGESCU)
do11111ule director, că-1ni trebuiesc haine şi
1nt1ncare şi că1ti, ilir eu 11-t11n cine-1ni da cele de A merge prea departe cu gluma = A-şi permite
li/J.fă, că rară n-a1n, a ţJicar În revolu{ie, 1na1na prea mult:
1ni-i săracă ş i cu o gloată de cor>ii 1nai 1nit~i ca Califul 1111 a purur vedea acele semne
mine. (I. POP-RETEGANUL) fără să fie adt111c mişcar de compărimire şi
foa 11e mtîlmir că gluma mersese prea der}(lrre
GLOD ( .. .] (1. L. CARAGIALE)
A ajunge din pod în glod. v. ajunge. Amipa al rău împi11ge gluma prea
derxirre, îi spu.iese odară Feliciei profesorul
A frământa glodul = A merge mult timp prin Baro11i. (G. BĂLĂrrĂl
glod:
Usinevici figurează din nou pe fişele de A nu şti (sau a nn înţele ge) de glumă = Se
1nobilizare şi ve1e1t1nul răzlJOiului ruso-jaţ>01Jez spune (ca reproş) despre cineva care se supără

esre nevoii, din nou, să fră11uînre g lodul când gl umeşti c u el:

drumurilo r desfundare a le Rusiei războinil'e. L-a preve11ir să fie are11r ce vorbeşre, că
(IURIE COLESNIC) şeful 1111 şrie de glumă.
Ctînd ploua mu/1, copiii erau nevoifi să
frămtînre glodul rx?nă la şetx1/ă. A nu-i arde (cuiva) de glumă = A fi supărat,
indispus e tc.:
I 63
 V asile JUNCAN

- Tor ce SfJUJJ e Î1nţJOfrÎva 1nea, nu-i aşa?, fi Ţie (i-e a glumi, dar 1111-i de glwnir.
Îllfreb eu ca să fac co1rvei:ftlfie. Da. lui 1111-i arde Ptîrleo, vneul ar e gt111d rău cu noi. (VASILE
dela: de glumă. (GEORGE ARION) ALECSANDRI)
Sebas1ia11 1ăc11 ctîreva clipe; aşre1){a w
glt'1na direc1011,fui să se risi11et1scă, să-şi 11it1rdă GOANĂ
p111erea. ( .. . ] Mie 1111-mi arde de glume. A da (cuiva) goană. v. da.'
(TEODOR MAZILU)
A fi pus pe goană (Arg.; lumea interlopă)= A fi
A se îngroşa glnma = Se spune despre o situaţie urmărit de poliţie:

care a începuc ca o glumă şi s-a transformat î n Tipul şria că era 1ms fJe goană de
ceva serios sau periculos: ţJO/ifişti şi se ascundea.
Şi şrii, Ct'1n e 01nul, din una Îllfr-alra, se
Îngroaşe glt"na, şi căţJăruiala vine, că 1noş ţJOJJll A lua (sau a pune) (pe cineva) în (sau Ia goană),
ce-aş1eap1ă? (BARBU DELA VRANCEA) ori la (sau pe) fugă (sau la fugărit) (Pfm) =A goni
Gluma se îngroşa. Ct111d ajw1.1eră la pe cineva:
1novilă, unde era locul În conresra{ie, Îi aşre11ra Dar la încheierea î11voielilor s-a
j11111ă1a1e .rn111/. (DUILIU ZAMFIRESCU) pomenii cu prefec111I, car e le-a spus să 1111 se
lase î11şefafi de are11da,~11/ jidan şi mai bi11e să-l
A se întrece cu gluma (sau vorba, deochiul, ia la goană . (LIVIU REBREANU)
nebuniile, şaga) . v. întrece. Pa111eli111011 î11să i;Jmri să .re smulgă din
srn111soorea /11i Boiangiu şi o luă la goană, d111Jă
Nu glumă!= De-a binelea, cu adevărat, serios: cei/a/fi, avt111d 10111şi şi el pe fafa .11tîld1ă de
Era '"' brt1d de flăcău, chipeş şi loviTtu-i acelaşi rtîs 11/11i1; (IDEM)
drăgălaş, 1111 glumă . (P. ISPIRESCU) Oştile de1eră În ft111111e11e şi În su11e şi se
Carie se î11văft1 acolo, 1111 glumă. (ION loviră, ilir Făr-Frt'11T0.'1, dt1că văzu că vrăj111t1şii
CREANGĂ) sunr 111t1i 11ure111ici, se r e11ezi di111nunre şi-i ţJuse
pe goană. (P. ISPIRESCU)
Nu-i (de) glumă = E un lucru serios:
Cei mai (JrÎce/Jufi .re codiră la răspwl.I. A nu slăbi (pe cineva) din goană = A urmări
Vedeau ei că 1111 e glumă Cil 1a1t1 Darof1ei. continuu pe cineva:
(BARBU DELA VRANCEA) Pofifişrii 1111-/ slăbeau di11 goo11ă fJe
Şi cum să 1111 fi voii fala; căci era '"' bie111/ 0111.
brad de flăcău, chipeş şi drăgălaş, 1111 glumă. (P.
ISPIRESCU) A o lua la goană= A o lua la fi.Igă:
O luă la goană pe chei, cu scrisoor ea î11
GLUMI mână, cu capul gol, ame{il, betlf de emo(ie.
A nu glumi (cu cineva sau cu ceva)= A lua (pe OEANBART)
cineva sau ceva) în serios. (Pex.) A fi fără
cruţare (faţă de cineva sau de ceva): A se lua Ia goană (cu cineva) = A se întrece:
lt1ră ce v1t1 să zică u11 0111 cinstit, u11 0111 Î1111Jăra111/ acela avea o f)(l(itt'ă (femeie
bltî11d, dar ca re 1111 g/11111eş1 e Cil Tt1fl1t1rii. uşuratică] de fală slujiroore, w re .re lua î11
(CONTEMPORANUL, II) g(){111ă cu ogarii. (P. ISPIRESCU)
Cu drt1gosret11111 glumi. (NERVA HODa;i)
GOANGĂ
Nu-i de glumit (cu cineva sau cu ceva) = A s pune goan ge (Pfm.) = A spune fleacuri:
Trebuie să iei în serios (pe cineva sau ceva); Băit1rul nu Încert1 să .'I/Jună got111ge şi ne
trebuie să fii serios: t11nuzt1 Îllfr-unfel.

164
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A s e tine de goange = A face glume nepotrivite; A prinde cu golul (Înv.) = A prinde c u minciuna:
a fi neserios: Boieml 1-a prins cu golul şi l-a alungar
F emeia se finea de goange rar Timpul ţJe slujbaş de la curre.
ctînd ne îmtîlnea.
A privi (sau a s e uita ) în gol = A avea privirea
GOGOAŞĂ abse ntă. A privi fără de ţintă:

A înşira (la) gogoşi = A spune minciuni, a pălăvrăgi: Lucrt111d lt1 trusou, ră1nt1nea deseori cu
Tor înşiră la gogoşi I Spuind despre mâ inile în poală şi cu ochii în gol, aşreprtînd
moşi păroşi. (ANTON PANN) rxircă WI răspwl.I car e 1111 purea veni. (LIVIU
Pe 1ni11e 1nă u1nilea arfll lui de a găsi REBREANU)
fără să caure, aşa cum pe el îl s111ŢJrindet1 Era o dot11n11ă, se uira undevt1 În sus, În
obiceiul 1ne11 de a Înşira gogoşi incoer enre, gol, pieprul i .re bomba sub rod1ia fmmoasă,
învăfare din r evisra de avangardă 75 HP. gălbuie, alburie, ap1oa1Je roz. (GH. CRĂCIUN)
(ALEXANDRU CIORĂNESCU)
A rămâne cu fundul gol = A sărăci, a scăpăta:
GOL, GOALĂ Voi tl{i pie1d111 Polo11ia la befie şi t«.' wn afi
A (se) da de gol = A se (trăda), a (se) demasca: ră111t1s îi1fi11d11I gol. (lETIRE INTERNATIONAlE,
Se dăduse de gol, se făcuse de ruşine, îşi <WI)
arărase slăbiciunea. (IOAN SLAVJCJ) - Va rămâne Da111ali11t1 Neghea în
Crivăful nu puru să zică ba, căci fir ea fundul gol, sau D o11111ift1 va ieşi bas1nt1 curară şi
romă îl da de gol. (POP.) de asră dară? (http://www.cancan.ro/)

A dormi pe pământul gol (sau p e scândura
goală) (Înv.) = A dormi fără aşternm, direct pe
pământ sau pe scândurile patului:
F ecioru, w r e-i fecior, I Doarme pe
pă111t111111 gol. (JARNiK-BÎRSEANU)
Şi vine Î11rordet1u11a bear din resturile
rx1har elor deşerrare la iu(eală, când se schimbă
1nuşreriii la 1nese. O bt1re şi o alungă să doar1nă
l'e .octîndura goală. (CEZAR PETRESCU)
A lăsa (pe cineva) gol (Pfm.) = A jefui (pe
cineva) de tot ce are:
H atii l-au lăsar gol pe bieful 0111 şi s-a u
făcur nevăwfi.
A merge cu golul sau a(-i) ieşi cu golul (Pop.;
În superstiţii) = A ieşi Înaintea cuiva cu un vas
(găleată) fără conţinm, predispunându-l
ghinioane:
A s imti un gol la (sau în) s tomac = A avea o
senzaţie neplăcmă la stomac din cauza foa mei
sau a fricii:
Şi Î11dt1ră ce-tun rostir aceste vo1fJe, a1n
simfir w1 gol în sromac. (DĂNUŢ UNGUREANU)
A vea111 un gol În sto1nt1c, o stranie
.renzt1fie de prăbuşire în vid. (CELLA SERGHI)
A umple un gol = A completa o lipsă. A satisface o
nevoie reală:
Mt111ualul de ju111alis1n a venir să u1nţ1le un
gol cauzt1r 11u 11u1nai de 11erioada ţJOstco1nu11isră ori
de cet1 co1nu11istă, ci de Î11fr et1gt1 iftorie a
j11malis11111l11i ro11u?11e.1e. (MIHAI COMAN)
El umple '"' gol artîr în isrorit1 receprării
11r ozaro 111lui, cc1r şi Îll istorit1 genului biografic
în sine. (http://www.romlit.ro/)
la
Ade vărul gol (- goluţ)= Adevăr spus direct, fără

Drepr că le şi ieşise în w le cu gol o menaj aniente:

1nuiere, ctînd /JOrniră de acasă, şi t1cela fu .fe1n11 Qînd 1111se1ni11re g rosolt111 se 1ni1nează
rău; bt1 Încă o fJuseră ţxlcarele să-i 1nai f11rrebe: adevărul. Nimeni 1111 sp1me adevărul gol-gol11{,
„unde 1nergeţ i? " şi
tlcet1sta fu un .fe1n11 şi 1nai mai bine zis 1111 poare sp1me adevăml. (IOAN
rău penrru ei. (1. POP-RETEGANUL) ERHAN)
165
 Vasile JUNCAN

Şi ăsraesre adevăml, gol, golu(, şi el, Pe burta (sau, pop. inima ) goală ori pe
poporul romtî11, ar fi Trebuii să (i11ă mi111e ace.IT stomacul gol (Fam.) = Pe nemâncate:
adevăr şi să medireze asupm lui ( . . ] (ŞTEFAN Ca să-şi a11ihileze .Hre.wl, grea(a,
DUMITRESCU) diJnineafa bea o cinzeacă de coniac gruzin ţJe
sromacul gol. (NICHITA DANILOV)
C u coatele goale = Rupe în coace. (Fig.)
Zdrenţăros, sărac lipie pământului: Sub cerul gol = Fără adăpost:
Unii su111 mai boga(i de<.'lÎI mi11e di11 punci Am .Har răcu(i, }umărare de oră, .wb
de vedere mare rial, dar spirirua( roti îi1 păi; şi cei cerul gol şi ne-am î111ors să ne-adunăm botufele.
1nai bogafi şi ceilal{i, sunr nişre sărăntoci şi nişte (MIRCEA CĂRTĂRESCU)
ax11e goale. (MARCEL SECUI)
GOTCĂ
C u mâ na goal ă (Fam.) =a) Fără niciun dar (sau A se face (sau a se înroşi) ca (sau cmn e) gotca
ban): = A se face foarte roşu:
În ft1(t1 cuscrilor, w re de alrmi111eri nu Ajungea1n sus, ct1fi e1t11n, roşi ca gotca,
veniseră cu mâna goală, Herdelea oferi ri11erilor pic de apă, gfi[tîi11d, 11w11Gi c- oleacă de .111j1e1.
„di11 parrea bărnî11ilor" w1 serviciu de cafea cu (MIHAIL SADOVEANU)
lapre, mode.IT şi frumos. (LIVIU REBREANU) Mă Înroirise1n, nu-i vorbă, cu1n Îi gotca.
b) Care nu are nicio armă asupra sa: (CALISTRAT HOGAŞ)
Fără pisroale, I Numai cu mtî11ele goale. Fiul craiului cel 1nai inic.~, /ătL1ndu-se
(JARNiK-BÎRSEANU) arunci roş cu1n Îi gorc.~a, iese afară În grădină şi
î11cepe a fJltîJ1ge î11 i11ima sa. (ION CREANGĂ)
Gol (sau (înv.) îmbrăcat) puşcă (sau pis tol) =
a) Complet dezbrăcat, în pielea goală: GRABĂ
Vi11e dw1111ealui gol puşcă şi bea până A avea grabă (ma r e) sau a-i li cuiva (de sau
se face 1u11. (1. L. CARAGIALE) cu) grabă = A fi grăbit, nerăbdător.
b) (Foarte) sărac; (extrem de) sărăcăcios: Căpmml ved1i î1 iese-JI prag. I «Ce-mi face

Nici /Xlf, nici 1nt1să, 11i1nic ... vine it1111a şi noi Rt1du ?„ el î11rreabă. I De Radu-i esre mai cu grabă, I
TOI goi puŞ<.'ă swuem. (MIHAIL SADOVEANU) Că Radu-i esre cel mai drag. (G. COŞBUC)

Soră dulce, wră dragă, I Nu (JOT .Ha că

Gol na p (sau ca na pul) sau gol puşcă, gol ca mi-e de grabă, I Maica Jiu poare răbda I Ptî11ă
degetul = Gol de toc. (Fig.) Lipsit, sărac, fără Jiu re va vedea. (I. POP-RETEGANUL)
nin1ic: Am grabă de-a-I cwwaşre. (VASILE
AtJe/e 1nari se azvt111e şi 1nuşcă: I ALECSANDRI)
Înfulecă holda I Şi focu din varră I Şi lasă
rwntî11u, săracu, gol puşcă. (DAN DEŞLIU) GRADA
Şi, zău, A11101t4 eşri gol ca degirul ? - Co( A gr ada o pedeapsă = A fixa o pedeapsă în
gol .. chiar casa asta Îit care şed... e a ra, nu-i a raport c u gravitatea faptei:
mea. 01ASllE ALECSANDRI) bt.HaJ1(a a decis să-i gradeze pedeapsa,
deoarece Jiu era o faţJTă gravă.
Minciună goală (Fam.) = Minciună evidentă:
Bolnavul, în plin delir (delirul e adeseori o GRAI
confesiune) srrigă că via fa lui de până tllu11ci a fosr A prinde grai sau a i se deschide gr aiul (Pfm.)
o 1ni11ciună got1lă, şi illcă, llCu1n el e a1ne11i11ft1f să = A începe (sau a se hotărî) să vorbească:
moară ( .. .] (D. I. SUCHIANU) Pe urină Însă i s-a deschis şi ei grai ul,
î11ct11 au .Habilir pe î11delere să facă J1egreşi1

166
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

logodnt1 luna viirot1re, ctînd să vie şi 1Jiiri11fii lui Swlf cuvi11rele unei fedoar e de 43 de
George.. . (LIVIU REBREANU) ani, săgerară de o drago.He 11ăprtw1ică penrm
un bă1fJaf ciudar, fJr ovoct1ro 1; insolent, cu1t1jos,
A-i pieri (sau a-şi pierde) graiul = A amuţi de fermet'ăfOr, Ct11>e i111ră în grafiile Regelui Soo1>e,
frică, de emoţie etc. A nu mai avea ce să spună: 1>ef„ztî11d să se lase ind"s în btmalirarea de serie
Star ea sănărăfii Pa11ei e din ce În ce 1nai a c1111e11iloi: (ADRIANA BABEŢI)
Îngrijitoare. El au ţJierdur graiul Îll urina unei Nu şriu cu1n făcea, că 1ner e11 infra În
1x1ralizii li li1nbei şi ţJicioarele-i sunr foarte grafiile colegilor.
îmj1are. (MIHAI EMINESCU)
Anul de gratie (Înv.) = Formulă emfatică prin
GRAPĂ care se indică un an calendaristic:
A se tine grapă (de cineva sau de ceva) = A Cu ceva vr e111e ÎJJ u11nă, 1nlli extlcl În
urmări cu insistenţă pe cineva sau ceva: a11"/ de grafie 1989, "" f".wse seară lă.rnră de la
Ctînd d-lor ne zit~ nouă că 1111 su11re1n Du1nnezeu să 1111 asculte „EuroţJa liberă" şi să

ro1ntî11i rtîde lt"nea care ştie că ne {i11e111 grt111ă 1111 se i11/011neze asuţJra eveniJnenrelor car e
de rJări11fi ce neam de 11eamul lor au Jo.li /'()JlllÎlli. frtîmtî11w" fara şi /„mea. (DAN STANCA)
(MIHAI EMINESCU) Anul de grafie 1848.
Apuwsem.„ virejia de coodă şi mă

fineam grtl(Jă de ea. (CALISTRAT HOGAŞ) GRĂDINĂ

O grădină de om (Fig .; înv.) = Om plăcut,
GRAŢIE simpatic:
A (-i) da lovitura de gratie = a) A produce Ah, ce m"wlir e Miş„, i-o grădină de
c uiva o surpriză: /Jăiar! (AL VLAHlJf Ă)
S..a "lf"
coolifia! UDMR dă lovirum de E mai bine .fă-fi zil'ă: F.sre grădină de om. I
gmfie gu1>e111ului Po11w! (hnp://www.pauzadestiri.ro/) S4 de vod){l /ui ""re stu„ri. (ANTON PANN)
b) A răpune pe cineva, a omorî:
Dtir •111ca• 1na1. rasu
• rj1.
a ... - ,"...u e destu/1. ... GRĂI
Dafi-i lovirura de gmfie 1(l L CARAGIALE) A gră i (sau a s pune, a stri ga) de la inimă = A
Eu cr ed că lovirura de gmfie rrebuie s-o vorbi, a spune, a striga din suflet, pe faţă, fără
deie roruşi nafura. Chiar dtlcă-i cu suferinfă, nicio reţinere:
mai bine dectîr s-o dai ru, şi să re rrtmsformifără Drăgufa de la inimă grăia. (POP.)
voia w în călău, w r e dă lovirura de gmfie, lasă
11ar1ffa să-şi facă daroria p<111ă la ulrima cliţJă. A grăi bine (sau rău) de cin eva sau a grăi de
(VASILE REBREANU) bine (sau de rău) pe cineva= A spune lucruri
bune sau rele despre cineva:
A face gratii (Fam.; d. femei) = a ) A căuta să Grăifi de bine p 1>e ceia ce vă blasrămă.
pară fermecător prin gesturi şi atitudini afectate: (VARLAAM)
Cucoana face grafii în balco11ul ei Puii 11ăp<1rce/01; cum p"refi t1 grăi bine,
şrii11du-se spionară. (MIHAIL SADOVEANU) răi fiind? Pentru că den 11risosiret1 i11i1nii gura
b) A-şi manifesta în mod nejustificat nemu~umirea, grăiaşre. (ŞERBAN CANTACUZINO)
a face nazuri:
El a sfăruir-o să 11u mai facă g rafii şi să A grăi cu năpast e. v. năpastă.
se apuce de rrea/Jă.
A grăi pe cineva (Pop.)= A c hema pe cineva, a
A intra în gratiile cuiva = A câştiga încrederea, i se adresa c ui va:
bunăvoinţa c uiva: La feret1srră sus sărea şi ţJe 11u1ne 1nă
grăia. (POP.)
I 67
 Vasile JUNCAN

GREAŢĂ
GRĂMADĂ A(-i) fi cuiva greată (lrn.) = Exprimă situaţia
A căde a (sau a se prăbuşi) grămadă = A se cuiva care face un lucm cu neplăcere sau
prăbuşi la pământ (în nesimţire): neatent. Exprimă situaţia cuiva care evită să facă
Zicând ace.11e wvi111e, el se primbla c11 un anun1it lucru:
paşi i11(i şi nereg11la(i prin odaie; dardeodară .re Ttînărului Îi ertl greată llCu1n să se
OfJri Îll loc; ÎŞÎ Îllfinse tuntîndouă brt1(ele Îll tler de di1ninea{ă ş i să se Înghesuie lt1
rrezet1.f.Că

ca 1m om ce simre că-i f11ge pă11u?n111I de .111b 1nerrou 1>enrru li t1junge lt1 ri1n1> lt1 se1viciu.
ţJicioare, se Ct'1n/Jăni un 1no1ne111, t1/JOÎ căv1
grămadă jos. (NICOLAE GANE) GREBLĂ
Ro.11ogoli11d11-.1e îi1 11lifă, cei doi .re A-şi face mâ na greblă (La jocurile de noroc)=
de.1cleş1t1ră. Ion .re 1er1ezi la gt1td11I cârciw11aml11i, A trage banii spre sine cu degetele încovoiate şi
.îlnul.îe u11 JXlr şi, 1nai Înai11re să-l ţJOllfă Oţ>ri depărtate unul de altul:
cineva, cmi pe George pe.He .1pint1te, î11câ1 ace.Ha 1,ţifăcea mâna g1eblă ş-tldw1t1 mize/e-n banc,
căzu grămadă, gemând prelung: - Vale11 1 M-a c-o 111işct11e g1t1(i(}(1să, r()(111dă (AL. VLAHUŢĂ)
omorâi râllwml' (LIVIU REBREANU) - De ce eşri sălbt1ric? A111 cerur o ni1nict1
rooră, şi fu re re1>ezi.I Nu, nu t>lăresc.I Nt'1nt1i din
A da (sau a face, a pune) (pe cineva) jos grămadă ambi(ie. - Deci n11 plă1eş1i. Dar 111, Gică ? - N11,
=A doborî (pe cineva): nid e11. - Şi 11u?11a greblă se făc11... (ION LAZU)
Pe opr (i-i dăm grămadă jos. (G. COŞBUC)
GRECEŞTE
A fi (prost) grămadă (Arg.; irn.) = A fi prost, A s ta greceşte
= A sta cu picioarele încruci şa te:
nerod: Dănilă
se aşeză g1eceş1e pe a.<falr.
Em pro.11 grămadă, 1111 ş1it1 nici wbla (MIHAIL SADOVEANU)
tldunării, nu-l t1jurt1 1ni11rea nici să 1ne111oreze o Pe /)(l/Jă
o văzuseră t1şezt1ră greceşte 1>e
poezie de do11ă .Hmfe. (ŞTEFAN DUMITRESCU) o lavifă di11 rindă. (AL. MACEOONSKI)
El t1 Jo.IT bine inre11(iona1 (ca dovadă, la Srt1 greceşte 1>e rron ctît e ziulict1 şi
despăr(ire, mi-a dar 50 grivne - 5 €), dar era nopriciw de mare şi di11 loc să se 111iş1e, lx1. (P.
pro.IT grămadă. (TIMOTEI RAD) ISPIRESCU)

A s ta grămadă (sau roi) (la un loc). v. Ioc. A vorbi greceşte (Pop.)= A fi beat:
Dacă i-or mai fi dar să bea, vod1ea g1euş1e.
C la ie peste grămadă. v. claie.
GREIER
GRĂUNTE A avea greieri în cap (Pfm.) = A fi (cam) nebun:
A nu avea grăunte (sau toate grăuntele) în cap Eti .re p<Xlrfă ciut/ar, fXll<'-ar avea g1eieri
(Pop.; e uf.) = A fi prost, a nu avea minte: Îit Ctlf>.
O, fu cra iu cu barba-11 noduri ca şi
ct?l(ii când n11-i perii, I T11 în WfJ n11 ai grăw1(e, GREŞ
111w1t1i pleavă şi rmzderii. (MIHAI EMINESCU) A da greş =a) A nu nimeri ţinlll, obiectivul ochit:
Vtînă/011,/ o 1>rivet1 cu ui1nire. Ptînă t1tunci,
Cât un grăunte de muştar= Mic de tot: p11Şct1l11i1u1 dăd1<re greş... (G. TDPÂRCEANU)
Cine-a SţJus ot1re că, dacă a1n tivea MACOVEI: Tronc, Mărico 1 ... Oameni
credin{ă 1năct1rctîr un grăunte de 1nuşrar, 11ure1n buni, este un let1c de seceră ct1re nu dă greş.
să 111111ăm mw1fii di11 loc? (DAN DUNGACIU) (VASILE ALECSANDRI)
Plăieşii răs1>undet1u cu glot1n{e ct1re nu
făcea11 greş. (C. NEGRU2ZI)

168
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A cen'af şi el să vadă de-11 purea rrece A111 i11i1na grea. Atc1ta 1nizerie ţJe lu111e,
/JOdul cu ochii Închişi, şi 11-t1 dar greş. atc1t de inuit de lucrat şi eu 11ufac 11i1nic. Nu t1jut
(ŞEZĂTOAREA, IX) cufapre vizibile. (ALICE VOJNESCU)
b) A nu izbllli într-o acţiune, încr-0 întreprindere. A
seîn~la: A avea mână grea (Pfm.) =a) A lovi periculos:
Ochiul şi cu 1ntîna 1111 /JOf să dea greş? Colegul rmrra.1e wm o /1111ă de zile
(AL ODOBESCU) w111ăraia la fafă, îl lovise gr eu, avea mt111ă mare
şi g rea, ţJuternică, avet11nuşchi ţJe el, de la
A nu avea greş (Reg.) = A nu constitui o rra.wl defiare de la sală. (VICTORIŢA DUŢU)
greşeală. A nu aduce vătămare. A fi nimerit: Şi t1vet1 şi 111c1nă
grea... Ert1 un 01n
Înrrebaret1, 11-t1re greş. Mai şrii de unde puremic ? Da, zic, 1111 î11a/1, dar vt111jo.1. (LEON
sare iepur ele? (ION CREANGĂ) VOLOVICI)
Ct111d fi .1-or tf{Jri11de căkăiele, î11.1oară-1e b) A lucra neatent sau neîndemânatic, provocând
1Jă11-a 1111 Î1nJJiirrtî11i, căci Însurarul de ftînăr şi dureri ~ienţilor:
11uîncarea de di1ni11eafă 11-t1u greş; şi bărrtînul Ferifei îi era Teamă să meargă la de111i.H,
amorezai e ca chiroşca Cil pa.iar. (C. NEGRUZZI) deoarece ace.1ra avea mt111ă gr ea.

A-i da (cuiva) greş (Înv.) = A-i impllla (cuiva) A avea pas( ul) greu = A călca apăsat:
ceva, a gă<i vinovat (pe cineva): Marit1 era de OfJtSţJrezece t111i, avea un
- Ş-11poi ce-i dai greş cucotmei li<rifei ?. .. rrup (l(/eric şi rx1.wl gr eu, de cal de povară.
Ea-i îtr.'ă haz/ie, mu1ie. 01 ASILE ALECSANDRI) (TUDOR ARGHEZI)

GREŞI A cădea (sau a mis tui) greu (O. mâncăruri) =

A greşi drumul (sau calea)= A (se) rătăci.
(Pex.) A se abate de la regulile morale, de
conduită:
Mă 011resc, cac1 1ni se ţJt1re ca 1t1r a1n
greşii calea. (AL. ODOBESCU)
l ovtm Iorgovan... I Nai111e mergea, I De
Cernt1-şi uifll, I Dru111ul că greşeli I Şi se
rărăcea. (POP.)
Care nu fac bine la stomac:
Oria arfi 11uî11ca1, îi cădea g reu.
A da de greu = A întâmpina dificultăţi:
Dacă ar fi dar de gr eu şi ar fi Jo.li
ame11i11far cu Cw1et1 Mar{ială, 0t·ice .ro/dar tir fi
.1p11.1 101 ce ştia despre domnul locore11e111-co/011el,
ba chiar şi ceva ţJedea.iuţJra (IOAN T. MORAR)

GREU, GREA A duce greul la ceva (Pfm.) = A avea de

A avea cap greu sau a fi greu (sau gros) de rezolvat parcea cea mai dificilă dintr-o activitate:
(sau la ) cap (Pfm.) = A nu pricepe uşor: Am î11feles că ror ea duce gr eul.
- Du11111ezeu să 1nă ierre, 1noş l ot111e, dar (CELLA SERGHI)
dum11et11a, wm văd, eşri cam gr eu de cap; (ION
CREANGĂ) A fi greu de (sau la) cap = A nu pricepe uşor, a
Să dt1u şi
ciriro111lui 1nt1i gros de CllfJ fi prost:
.fii-11feleagă că răpo.wrul de la spiral e.He 11w11ai w1 Ha, ha, ha, gr eu ai mai f o.11 de wp.
nou co.11w11 al meu de pamdă. (l. L. CARAG JALE) 01ASILE ALECSANDRI)

A avea inima grea (Pfm.) = A fi îngrijorat; a fi A lăsa grea, îngreun at ă sau (înv.) îngreca tă,
pi in de griji, trist: (pfm.) borţoasă, cu burta mare, cu burta la
N-t1ş vret1 să 11/ec de-t1ice cu i11i1n-aşa gură. v. lăsa.
gr ea. (C. NEGRUZZI)

I 69
 V asile JUNCAN

A o duce greu (Pfm.) = A fi în mare dificultate A-i fi gren (de cineva sau de ceva) = a) A fi
(mai ales materială): să tul sau a-i fi silă (de cineva sau de ceva):

lini Sf>une, În 1naşină, În ulri1na cl1/1ă: Ct1reodară (Jarcă mă iubeşre,alreori

„Paul e la Paris, srudim.ă medicina - o duce Însă 1nă 1>rÎlneşre cu t1ttîra răceală, ţJarcă-i e
greu". (MARIA BANUŞ) greu de mi11e. Li era amu şi lor greu de a ror fi
Reuşi cu greu să-1ni co1nu11ice ctîr de cumărri. (I. G. SBIERA)
greu o duce, înfiorăror de greu, că de mutre ori Să ne Î11rrece1n din frtînră. - Din rrtînră?

chit1r avea i1n11resit1 că a t1juns lt1 fundul sacului. Doar de-fie greu de viafă. (ION CREANGĂ)
(GH. SCHWARTZ) b) A se ruşi na (de cineva sau de ceva):
Ea a11mci s-a roşir la obraji, fiindcă-i
A ofta (sau a s uspina) gren = A ofta (sau a era greu de mi11e. (IOAN SLAVICI)
suspina) din adâncul inimii, profund (de necaz,
de durere etc.): Gren la deal cn b oii mici sau gren Ia deal şi
Sublocorenenrul of1ă greu, îşi dădu greu la vale (Pfm.) = Exprimă situaţia cuiva
chipiul pe ceafă, oftă iar, scuipă şi zise, plin de care este silit să facă faţă unei împrejurări
năduf: - Du-re dracului' Îmi scofi .wj1e1ul' dificile c u mijloace puţine:
(MIHAIL SADOVEANU) Să por slmra pe rrei zile la /tlşi, rare-aş
veni. Dar 1nai 1nulr de rrei zile 11-t1ş t1vet1, 11e11rru
A pl ăti gren = A plăti scump, cu mari sacrificii: că eu 1111 tun vacantă, ci trebuie să frag ca
Exi.lră î11să şi
acel i11efabil al a 11ei wrtîrii, greu la vale şi greu la deal. (MIHAI
inre111re1arive ce se va 11ierde cu ri1nţ1ul, iar EMINESCU)
Sergiu Celibidache va plări greu fJeriooda ctînd Dacă .re spune că e.ITe greu la deal cu
a refuzar delibemr să facă discuri şi î11regi.1Trări boii inici, În cazul ascensiunii ţJolirit~e esre şi

pe be11zi magne1ice. (VIOREL COSMA) 1nlli greu să urci un caţJ t1ft1f de sec şi greu, În
ca1-e este ză111isliră o 111i11re t1ft1r de 1nicufă;
A scoate pe cineva de la gren (Pfm.) = A (GEORGE TUJCĂ)
scoate pe cineva dintr-0 situaţie precară:
Vi11de-fi, mândră, ce-i al rău I Şi mă Ţi -e m ai m are greul să „. (Pfm.) = T e apucă

sco(l(e de la greu. (POP.) jalea să...:

Ţi-e mai mare greul s-o iei mereu de la
A se lăsa gren. v. lăsa. wpăr.

Acn-i greul (Pfm.) = A sosit momentul decisiv: Unde-i gren (cuiva)= Unde îl doare (pe cineva)
Afi11efi-vă, f rafilor, c-acu-i greul. n1ai rău, unde-i face n1ai rău:
(VASILE ALECSANDRI) Paloşul din sân scorea... I Ş·t1Şt1 bine
Ptînă acum a Jo.IT ce-a Jo.IT, dar acu-i mi-l cl1iret1, I Că pe Toma mi-l răia I Pe la furw
greul. pieprului... I Unde-i greu voi11icului. (VASILE
ALECSANDRI)
A-i fi (sau a-i veni , a-i cădea, a -i pica cuiva)
gren ceva (sau de cineva, de ceva, de a face ori Vorbă grea = Insultă, jignire:
să facă ceva) (Pfm.) = A se afla într-0 si tuaţie Spune o vodJă grea, lx11e-mă, alungă-mă,
dificilă. A-l supăra pe cineva: mă duc. (MIHAILSAOOVEANU)
- Bi11e, tdlÎW am vmr să aflu din gura ra,
pui de viperă ce mi-ai fosr, zice arw1ci Sp<1111J: GREUTATE
11u1nt1i ctdă să fie aşa, cii de re-oi t>rinde cu oca A i se lua (sau a-i cădea) cuiva o greutate de pe
mică, greu are să-fi wdă. (ION CREANGĂ) inimă = A ră<ufla uşurat, că a scăpat de un necaz:

170
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Ht111giul era fot111e mu/fw11ir: om cu A duce grija sau, rar, vergile (cuiva sau a
dt1re de 111tînă, cu ht111 În drt'1n - 1nt1re g reu rarei ceva). v. duce.
se luwe de pe suj1er. (I. L. CARAGIALE)
Simfii că mi se luă o gr euftlfe de 11e A intra la grijă (sau la griji) = A începe să fie
inimă. (C. NEGRUZZI) îngrijorat:
Cum s-a ră1rx?11dir vodXI şi desr>r e ttHa, au
GRIJĂ 1i1r1ur la grijă 1nare creditorii lui kir lanu/ea, că

A avea (de) grijă = A băga de seamă, a lua ră1ntî11e 1nufl11t., şi s-1111 tldt'1lt1f cu roţii la ctifeneatKI
seama, a se (în)griji (de ceva): de la Hanul cu Tei( ... ] (1. L CARAGIALE)
( .. . ] acum să ai grije, că ma ică-rt1
merge la o 11w11ă 1 (I. BARAC) A nu avea grij ă (de cineva sau de ceva) = a) A
nu-i păsa, a nu se sinc hisi (de cineva sau de
A avea grijă (să... )= (Mai ales la imperativ) A ceva):
băga de seamă, a lua seama, a fi atent: Ei pn111zet1 şi veselea, I De 11ime grijă
Ai grijă, mamă, să 11u fi se î111âm11/e 11-t1vet1. (VASILE ALECSANDRI)
ceva. (AL. SAHIA) b) (Mai ales la imperativ) A nu avea teamă, a nu
Hârw ... avea grijă să 11-0 audă, din fi î ngrijorat:
odt1ia de alăruret1, un cr edinci os lll Î1n1Jiirarului. Ai să re Înzdrăveneşti, 11-t1i grijă.
(ION CREANGĂ) (MIHAIL SADOVEANU)
Adă lw11ret1 şi mă rr ed. .. I Aibi grijă să
11u mă-11ed. (JARNiK-BÎRSEANU) A purta grijă (de cineva sau de ceva) sau a-i
purta (cniva) de grijă, (rar) a purta de grijă
A avea grijă = A se î ngriji: despre (ceva) sau a purta grija (cniva) = A
Tiru t1vusese grijă să O/>rească 1nasa cea îngriji (pe cineva sau de ceva):
mai bună ît1 bufer. (LIVIU REBREANU) l-am î11văft1f... să facă a/roi, să poarre
Ea avea grijă de rotlfă gospodăria. grijă de .Hupi.
(IOAN SLAVICI)
La ce de-tlcu-11ai11re fu grija 1nea s-o
A avea grijă (de cineva sau de ceva) = a ) A por fi? (MIHAI EM INESCU)
îngriji (de ci neva sau de ceva): Cine-fi poarră de grijă acolo, ci11e-fi
Să aibă grijă de wsă, iar dacă iese, să face prt111zu/? (ION GHICA)
încuie bine. (LIVIU REBREANU)
Tot1re soacrele venet1u, I Ln nurori A-şi lua de-o grijă = A rezolva o problemă
1>rtînz aducet1u; I Soacra 1nea, 1nuiere rea, I De presantă:
mi11e grijă 11-t1vet1. (JARNiK-BÎRSEANU) Gaftl 1 Mi-am lutlf de-o grijă. ltl 11rmt1
b) A supraveghea, a păzi (pe cineva sau ceva): ur111elor ţJoafe că ror 1nai bine ar fi să-i arunce
- Du-re şi le adă - zice t1voct11ul - îfi ctîinelui ju111ărt1re locurile şi căsufa cea vet~he,
vo1n avea noi grijă de coşarcă ţxînă vii cu ele. să !1ct1pe de-o g rijă . .. (LIV IU REBREANU)
(1. POP-RETEGANUL)
Purtare de grijă = Preocupare, îngrijire de
A da (cuiva) de (sau în) grijă ca să„. = A cineva sau de ceva:
recomanda, a atrage atenţia: Las· că a1n eu ţ>urrare de grijă ţJenrru

Se wkă, spui11d 111u-orilor.1ăjie lwmice dânsul. (ION CREANGĂ)

şi dtîndu-le de grijă ca 1111 crunva să adoa 11nă.
(ION CREANGĂ) GRINDĂ
Ttlftl mi-a dar î11 grijă ... ca să mă fer esc A cresta (sau a încresta, a însemna) în gr indă
de omul m,~u. (IDEM) (Pop.) = A însemna sau a scrie ceva spre a-şi
ami nei mai târzi u:
171
 V asile JUNCAN

Azi a1n să-11cresrez Îll grindă I Jos din Ci11e sa1Jă gr mpa a/Tuia cade si11gur î11 ea.
1
cui acum, ogli11dă I Mama-i dusă-11 sar! I Cu
dom// Azi e singur 1mişoml. (G. COŞBUC) GROAZĂ
A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate
A pune ochii în grind ă sau a li cu ochii stâlpiţi răcorile), în sperieţi (sau în toţi sperieţii) în
după uşă (Pop.)= A fi pe moarte: groază (sau în toate grozile morţii), în spaimă

Slăbir cum era, bărn111ul pu11ea ochii-11 sau a-i băga (cuiva) frica sau fiori în oase sau a
grindă şi o/fli rotiră ziua. băga spaima în ci nev a. v. băga.

A tăia în grindă (Pop.) =A nu face nimic: A umple (pe cineva) de groază sau a băga, a
Bunica 11u 1nai şria ce să creadă des11re vârî (pe cineva) în groază (sau groază în
neţJOful ei, care rotiră ziulit~a tăia În grindă şi cineva) sau a face groază (cuiva) = A înfricoşa,
mofăia pe cuproi: a înspăimâ nta, a îngrozi (pe ci neva):
A1n răiar t1ftîrea caţJefe ca să vt1r groază.
GROAPĂ (MIHAIL SADOVEANU)
A băga pe cineva (de viu) în monnânt (sau în
groapă ori în pământ). v. băga. A-i fi (sau a avea) groază de ceva = A-i fi
foarte frică:
A duce (pe cineva) la groapă (sau la ultima Î11 sinea lui î1t1ă avea g1rx1ză de
locuinţă e tc.). v. duce. 11ec1#10.1eurul viefii de .ro/dar. (LIVIU REBREANU)

A li (sau a ajunge) la marginea gropii sau a li A-l a puca (sau a-l lua, a-1 cuprinde) groaza =
cu un picior în groapă = A fi aproape de A se Înfricoşa, a se Îngrozi:
moarte: M-a luar gr oau1, ct111d t11n rrecur pe
Nu 1nai rrecu 1nulr şi it1ră că Î1nţJiirarul lt111gă la11 şi l-am văwr ct1ru-i de mare. (ION
a} w1.1e la marginea gr oapei. (P. ISPIRESCU) CREANGĂ)
Cărăşel ert1 un 1>ezeve11chi şi j1'1nărt1re Î11chipuieş1e-fi dar, sc1unrx1 mea, ce
şi, 1năct1rcă se tiflt1 cu un ţJicior În grot11Jii şi cu g r otit.ii 1n-t1 cuţJrins
cc111d 1n-t11n rărăcir ÎJJ tlcel
a/ruf deasupra, roruşi, 11u se lăsa de ghiduşii. 1
sac lu11g şi adt111c (VASILE ALECSANDRI)
(ION GRĂMADĂ)
- Tu, zise împămrul 11ecăjir ălor/a/fi, re Ţi-e ma i mare groaza (să„.) = Se spune în
gtîndeşri la secături şi 1111
vezi că eşri cu un legătura cu ceva înfiorător, îngrozitor:
picior î11 gr()(1pă. (BARBU DELAVRANCEA) Ct?m, fără 11as şi fără ured1i, de-fi era
1nlli 1nt11-e gr ot1za să re ui{i la dt1nsul.
A li prost de dă în gropi sau a da în gropi (de (ŞEZĂTOAREA, li)
prost ce e) = A fi foarte prost:
Mă.I ror a1n auzit din bărrtîni că dracii GR OS, GROASĂ
nu-s ţJroşti; d-t1ţ>0i, cu1n văd eu, tu JJt'111llÎ 1111 dai A avea ba ni groşi (Pfm.) = A fi foarte avut:
î11 gropi, de pr o.li ce eşri. (ION CREANGĂ) Sunt nevoiră să ţJuJJ că111i11ul să se
Nu c-ar fi deşrepr di11 cale-afară, dar 11ici Încălzească, dar că1ni11ul 1nuşcă, trebuie bt111i
11u dă î11 gropi de />ro.li. (1. L CARAGIALE) groşi. (www.publika.md/)

A săpa cuiva groapa (Fig.)= A căuta pe a~cuns A avea obraz gros sau a li gros de obraz, a-i li
distrugerea sau înlăturarea cuiva. A unelti (cui\'a) gros obrazul = A fi obraznic, fără ruşine:
În1potriva cuiva: Cu lllre cuv1i1re, «de oriunde aş Înce11e
Î11 gr()(1pă cade-acela ce alrui g r ()(1pa acesr film, por mes1ect1 şi î11ghifi 101, pe111m că t11n
sapă. (VASILE ALECSANDRI)

172
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
gwt1 111t1re, obrazul gros şi ma(u · lung». (DOINA
PAPP)
Fără Îndoială că esre o lu111e confuză şi
fireşre că reginele care se t1venrurează Îll
cltesriuni obişnuire
trebuie să aibă obrt1zul 1nai
gros deu1r îl au de la 11ar11ră! (REGINA
MARIA a ROMÂNIEI)
A fi gr os la (sau de) obraz ori a fi gr os la piele
(sau cu pielea groasă) (Pfm.; fig.) = A fi
nesimţit. A fi obraznic:
Ba de câre ori mi-ai pus ş i poşre la
ţ>icioare, şi eu, ca 011111/ cel bun, ror a1n răcur şi
(i-am răbdar. Îmi pare rău că eşri gros de obraz'
(ION CREANGĂ)
A fi gros la cap (Pfm.; fig.) = A înţelege (mai)
greu anumite lucmri:
Trebuia să-i fi explicar mai citu; că
gros la cap şi 11-osă î11(eleagă mare /ucm.
A fi gr os la ceafă (sau cu ceafa groasă) (Pfm.;
fig.) =a) A fi bogat:
„ Trebuie să fie gros la ceafă răposaru ",
exclamă pamcliseml, avid de pomtmă. (I. L.
CARAGIALE)
b) A fi bădăran:
„ Vorbim de 111ififit11111/ Tipic cu ceafa
groasă, cu ct1sche1a dară pe spare, care 1111
.Hărea la coadă, care umbla cu TOI felul de
Î11vtîrreli, car e lua r>olul În carne! ca să 1111 fi-I ia
t1ru11ci ctînd Încăft~a; o regulă", sr>une Florin
Şinea. (http://www.digi24.ro/)
A fi gros Ia pungă (sau cn punga groasă)
(Pfm.) = A fi înstărit:
Ilir cine 1111 s-t1 recunoscui, să-i 1>rit1scă
economia de piafă, să fie sănăros şi la pungă
gros, la t11111 ' ş i la mu/fi ani' (MARCEL SECUI)
Dacă îmi va oferi în schimb w1 pac de
ruru11, că-l şriu gros la ţJu11gă. - Nit~i ţJ01neneală.'
(GH. TOMOZEI)
A fi la gros (sau la mititica) (Arg.) = A fi
închis, a fi la închisoare:
Dacă "" asc11/ra11, îi băret1 la f1111d şi îi
băga în gros. Un gros era la c1111e ş i w111/ la
biserică. (FLORIAN DUDAŞ)
În Timp ce Lom i-a dar ceva să bage în
ghiozdan, Vio i-a fJOve.Hir cum a fosr la miririca.
(DUMITRU CRUDU)
U1111/ îşi rmsese şrrea11g11/ de gtîr, a/fi rrei
dăduserăortul fJOfJÎÎ şi /Xlfru erau fli 1niriricll.
(VIOREL ZA ICU)
A împinge ba ni groşi (Pfm.) =A mitui:
Căci 1nedicii rrllJJZÎ{iei se uirllu lll rine Cll
fli un căct1r dllcă 11u le Î1n11ingelli bt111i groşi.
(IULIAN CIOCAN)
E groasă! (Arg.)= Situaţia e foarte gravă!:
ţ>us-o ş i el de-o ş1net~1terie,
- l ese, 11-ll
şrii ceva? - Nu. De dara as/a chitii' e groasă,
e prier eni. Şi o să fie din ce în ce mai groasă.
(ANDREI RUSE)
E groasă,fm(ilor' (IULIAN SÎRBU)
GROŞ
A înşira (sau a s pune, a îndruga) moş(i) pe
groş (i) (Pop.) = A vorbi mult şi fără rost; a
spune n1inciuni:
( .. .) s11u11e odllră lă1nurir şi 11u Î11şirll
moşi pe groşi' (AUGUST SCRIB AN)
GROZAV, -Ă
A face pe grozavul = A se lăuda, a se mândri (în
mod nejLL'tificat) cu calităţile sale. A se grozăvi:
- Ai drerJTare, 11ene. Da· deh, 11-aş mai fi
(igtm dacă 11-aş face de-asrea; t>rosr nărav, să faci
rordeawia r>e grozavu'' (PANAIT ISTRATI)
(„ .] prin /JOdegi, la rearm sau la filme,
u11de 1nerge1n lldeseori, el 1nă să11,ră ţ>e gură şi
face pe grozavul. (NICOLAE BREBAN)
A s e crede grozav = A avea o părere bună
despre si ne:
Să re cr ezi gr ozav? Bi11e zice 01ntJ 11ost11':
„Nu1nlli 11ebu11ii su11r siguri de ei )ri hotărt1fi". E
t>li11ă lumea de 11eb1111i1 (LMUS CIOCÂRLIE)
I 73
 V asile JUNCAN

GRUMAZ 11i1nic. Din cliţXI aia 11-a1n 1nai vrur s-o 1nai văd.
A d a (sau a lua) de grumaz (Înv.) = a) A (ŞTEFAN DUMITRESCU)
prinde, a lua prizonier (pe cineva): b) (Fam.; fig.) A cere cuiva socoteală pentru cele
l-au dar pre rofi de gruma;. (Jre mâna fiicuce:
lui Grigore-Vodă. (ION NECULCE) De t1.11a, când am văwr că m-t1i luar de
b) A strânge de gât (pe cineva): guler şi 1n-t1i scuru1t1r ca 1>e un 1>11111 roa1nJJa,
Pu{ill a 1nai liţJSÎf şi Îl lua de g 11,1nat.. fără nicio explicafi e, m-am gândii c-am făcui o
greşeală( .. .] (CĂLIN KASPER)
A pune piciorul pe grumazul cuiva = A
subjuga pe cineva: A s trânge (pe cineva) gulerul (Pfm.; fig.) = A
Aceşri păgâni s-au ţJrefăcur; e.He cltifJ de se simţi încolţit. (Plin.; fig.) A fi intimidat:
înfelegere îllfre ei şi noi, mai ales de când A1n observt1r că roşeşte, de ţJarcă l-ar
is1nailirenii şi-t1u /Jus ţJÎt~iorul ţJe gru111azul lor. srn1nge gulerul. Că pe fnmrea lui mare, prea
(MIHAIL SADOVEANU) 11e1edă, se iveşre o vt1nă, că fJrivirea i se
încefoşează. (CELLA SERGHI)
A-şi îndoi grumazul = A renunţa la luptă,
considerându-se în vi ns: GUNOI
Eşri nădejdea fării, I Scur wmi popor, I A (nu) scoate gunoiul din casă = A (nu) vorbi
Şi-fi îndoi gmmawl, I Frângi mândria lor ? în prezenţa
unor persoane străine despre lucruri
(AL TOMA) compromiţătoare din familie sau din colectiv:
În zt1dar Îi zit~ea fe1ei să nu scot1ră
A(-şi)pleca grumazul (sau capul, fruntea, gunoiul din casă ct1nd sunr şi 111usafirii, dar ea
genmtchiul, pop. cerbicea) = A (se) supune, a (se) nu se 111ai OţJrea din ţX>vesrir.
umili, a face pe cineva să renunţe sau a renunţa:
Norodul şi-a plecar iar grumazul .111b A nu face gunoaie (multe) la casa cuiva (Pfm.)
piciorul păgânului. (MIHAILSADOVEANU) =A nu sta multă vreme în casa cuiva:
Pese11111e că n-o să ft1că 111ulre gunot1ie
GRUP lt1 ct1sa lui, ş i t1şa s-a Înft1111ţJ/t11, căci ţJesre două
Grupuri-grupuri = (În) mai multe cete sau .fă/Jfă11u1ni a ţJ/et~ar nu se şrie unde.
grămezi aşezate una lângă alta sau succedându-

se una după alta: A-i s ta cuiva ca gunoiul în ochi (Pfm.) = A

Otunenii ieşiră Încerinel, se 1nai Oţ>riră supăra pe cineva; a displăcea cui va:

în ogradă, apoi în 11/ifă, grup11ri-g mp11ri, Vecina de pesre drum îi sw ca gunoiul

chibzuind şi sfăruind. (LNIU REBREANU) În ochi, dar trebuia s-o suţX>11e.
G11,ţJuri-gru11uri, de oa1neni, fe111ei şi
copii se făceau pe la casele vecine. (I. BUJOR) GURĂ
A (nu) (ma i) avea gur ă (sau obraz, tupeu)
GUL ER să.„. v. avea.
A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler
(Fam.) =a) A aduce (pe cineva) cu forţa: A avea (sau a fi cu ) gura mare= A fi certăreţ:

Venea glonf de la conac şi avea în Nu se simfea î11 larg11/ /11i, pelllm că Tibi
urechi prot1spăr glasul boierului cel bărnîn: „ De ert1 t>rea ft1111ilit1r cu rotiră lu111ea, tivea gurtl
unde şrii, să-mi aduci hofii, primare, că alrfel pe mare şi-l i111i111idt1. (MIRCEA GHEORGHE)
rine re iau de guler'" (LIVIU REBREANU) soacra 1111 rrelmie să fie cu gura
( .. .]
Pe ăla l-am /uar de guler şi din doi mare. (ION CREANGĂ)
ţJu1nni i-a1n 111ţJf rrei coasre, ei 1111 i-a1n f<lcur Cu111 erai ru noncon/01111isr şi cu gurt1
mare, de la carceră, 1111de re băgase,

174
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

comandt111111I re-a r fi rrimis pe şanrier ( .. . ] Tare 1nă re1n că va aşre11rt1 ca f0l1fe să i

(TATIANA NICULESCU BRAN) le dt1u de-a gt1ra, t1şa cu1n s-ar zice, 1nură-JJ
gură. (POP.)
A avea (sau a -i fi cuiva) gura amară (sau rea) S1ăpân11Iviei era w1 11ie1de-vară, care
ori a avea fiere în gură. v. anlSr. 1 aşre11ra să-i dea cineva 1nură În gură. În rotire
verile croia la JJlanuri cu1n să-şi lucreze via, dar
A avea (sau a-i fi) (cuiva) gura seacă (Reg.) = nu 1J1mea mt111a să facă nimic. (P. ISPIRESCU)
A avea gură pocită:
Afurisii drac, parcă-i fu gura seacă; A da din gur ă (sau cu gura) ori a-i umbl a (sau
cwn a cobii el, aşa s-a înrtîmplar. (POP.) a-i merge, a-i toca) (cuiva) gura (ca o meli tă,
ca o fofează, ca o moară stricată, ca o pupăză)
A avea gura de a ur (sau aurită) = A prevesti = A vorbi repede şi fiiră întrerupere. A flecări:
(corect şi) de bine: Dă-i cu gura, iasă sfanfu 1(POP.)
- Of, dare-ar Cel-de-sus să -fi fie gura Sp<1n11l11i îi mergea gura ca 1mr1ăza.
de t1111; că n1unai bunul Du1nnezeu ştie ct1t tun (ION CREANGĂ)
răbdt1t şi a1n suferit În vre111urile astea de Dafi din gură, măi feciori, I Nu şedefi
swmr1e1e amară' (LIVIU REBREANU) ca-n şezărori. (JARNÎK-BÎRSEANU)
A t1vur gura t1uriră, cu1n se zice, Violeftl ruruia, ce-i drepl, ca o melifă,
rrimifându-i-1 Lenficăi acasă pe bădJa111-să11 şi despre roare pro.Hiile de pe lume, lucruri pe care
fXll<ii doar fX!nfm a-i ft1ce ferele, că-n resT Lenfict1 nu le cw10ş1et1 ( .. . ](IOANA DRĂGAN)
n-apreaavur (Ja11edeel. (RADU AlDULESCU)
A da gura unui cal = A-1 lă<a să fugă în voia lui:
A avea gura pecetluită. v. pecetluit. l-a dt1f gură calului şi J'Jllrcă z}Jura .

A avea gura spartă (sau de cârpă) (Fam.) = A A da gură la câini (Pop.) = A porunci câinilor
di vulga orice secret: să nu mai latre:
Dovedise că e de încredere, că nu era El t1 rrebuir să dea gură la ct?ini,
o gură spt1rră încă de când fusese rrea/Ja a ia cu deoarece nu se mai înfeleget111 deloc.
„Conrra" ( .. .](EUGEN URICARU)
A da o g ură (Pfm.) = A striga:
A avea g ură pocită (sau a fi pocit la gur ă) Dă-i o gură vet~in1Jui, să vină ţxînă la noi.I
(Pop.)= A prevedea lucruri neplăcme:
Şi uire, ţJllrc-avu gura ţ)()(.~iră: că biefu A face g ură (largăsau m are) = A face gălăgie.
Ilie ţXifi act~ idenru şi 111uri, la niciun an duţJă A vocifera, a face scandal:
a.Ha ... (GABRIELA ADAMEŞTEANU) Tofi .Hrigă şi fac gură largă. (VASILE
Ai t1vur gura ţJOciră ... Să 1111re1nai t1ud. ALECSANDRI)
Penim aceea, când Stifra începe să facă
A avea o gură cât o şură= A vorbi mult şi tare: gură, nenea Mi/111 îşi pune mâinile în cap( .. .)
Nu ert1 gelot1să şi 1111avusese11iciodt1ră (IOAN SLAVJCI)
nicio prerenfie de măririş, erafaltl bună la roare, Auzi obrăznicie.I Tu... cu OfJft.eci de inii
însă w o gură câT o şură ( .. . ] (IOANA de făld de moşie, şi el w1 gltiorltm c-un perie de
DRĂGAN) 1Xl1ntî11r, şi uire ce gură face alăturea cu 1nine.' ...
(ION CREANGĂ)
A da de-a gata (sau mură-n gură) = A da cuiva
ceva de-a gata, fiiră ca acela să facă cel mai mic A fi bun de (sau la) gură = A fi vorbăreţ. A şei
efort: să pledeze cauza cuiva:

I 75
 Vasile JUNCAN

- Măi... da· Imn eşri de gură! - Şi de Nu fi slobod la gură. Aici llll e cwne1rie cu
gură, dar şi de lucru. (ION CREANGĂ) cltiefş i w lăurari. (BARBU DELA VRANCEA)

Moş Lu11ule, ia sr1une 1narale conaşului Şi-i slobod la gură, vod1eşre de i.lrov, dă
că eşri mai bun de gură şi mai lxîrrt111. (LIVIU glas celor mai primejdioase a11ecdore, nu şrie
REBREANU) ce-i respec1ul, roare le ia de .ws, sp1me ce-i Trece
Cwn em eafemeie deşreapră şi bună de prin 111i111e ( .. . ] (N. STEINHARDT)
gură, a pus iure-iure lucrurile la cale. (AL.
VLAHUŢĂ) A i se muia (cuiva) gura (Pop.) = a) A nu mai
Aşa,
dot1rau cei 1nul{i a 1net1 Î1tvăfărură, avea c uraj să vorbească:

I Sau su11r ase1nene ca 1ni11e buni la gură ?.1 Ea 11-a 1nai scos o vorbă, ţJarcă i s-a
(ALECU DONICI) 1nuiar gura.
şi conţinucul celor spuse:
b) A schimba conul
A fi cu s unetul la gură = a) A respira greu (de Când am auzii eu de rara, r1e ftx mi s-a
emoţie, de oboseală etc.): muier gum. (ION CREANGĂ)
DuţJă rer1ni11ar et1 erosului, SfJOrfiva era
cu .wj1e1ul la gură. A intra în gura lumii (sau satului, ma ha la lei)
b) A fi aproape de moarte : = A ajunge să fie vorbit de rău (provocând
Când fu la ceasul morfii, fşi chemă antipatia comunităţii):
feciorii şi le zise: - Fefii mei, swll cu sujTeTt•l la M-t11n ror OţJril, cu1n vezi, dinaintea
gură, prewm mă vedefi; (P. ISPIRESCU) re1nerii de a 1111 i11r1t1 În gura l1unii, care găseşre
pere chiar f11 soare. (ION GHICA)
A fi moale (sau tare) în gur ă ori a avea gura Fetelor, a zis ea, o să i11rrt1fi Îll gura
moale (sau tare) (D. cai) = A se supune uşor !1arului. Ma re mşi11e' (MIHAIL SADOVEANU)
(sau greu) la comenzile cei se dau prin mişcarea Pe111m fiecare di111re ele, Teama de a llll .re
frâului: abare de la ceea ce Trebuie să faci dic1ează grija de
Ar1năst1111l era rar e-JJ gură şi călăreţul tl llll i111ra îi1 gura sarului. (AURORA U ICEANU)
abia fi mai .Hăpt111ea.
A închide (sau a astupa) gura (cuiva). v. închide.
A fi numa i gu ra de cineva = A promite fără să
se ţină de cuvânt. A se lăuda cu multe, fără însă A lega gura pânzei, a lega nodurile, a lega la
a face nimic: gură = a) A înnoda firele de la capătul urzelii
Numai gura e de el! A.Hfel de vod1e i se înainte de a începe ţesucul unei pânze pentru a
ţJăreau rare nef>Olrivire, de ctîre ori le t1uzea, nu se destrăma bătătura:
i11difere111 de la cine şi f11 ce fmprejurări. (ION Mt1ri(}(1rt1 I ega.re abit1 pe la roacă gură
LAZU) la 1xî11ză, căci o Îllftîrt.ia.fe 1nulr Înnăvădirul.
(CONSTANTIN SANDU-ALDEA)
A fi rău de gur ă (sau g ură rea) = a) A fi Femeia a f11văfar de mil'ă să lege gura
bârfi cor: pânzei.
Să nu fii rău de gură, c-GJ>OÎ 1ni-i să 1111 b) A începe cu bine un lucru sau o afacere.
mă .1<.'ofi din sărire! (ION CREANGĂ) (Fig.) A începe să-i meargă bine c uiva:
b) A prevesti (cuiva) ceva nefavorabil: Î11ce1m şi el a lega gura pânzei. Munca
Să şrii că 1111 sunr rău de gură şi Î{Î vei lui se vedea ctun 1nergea Î11ai11re şi avea 1x111e de
ar i11ge scopul. ea. (P. ISPIRESCU)
Arunci boul cu cincizeci de lei era
A fi slobod la gură= A fi obraznic sau a folosi sctunţJ, fiindcă 11-t1vea1n bt111i, astăzi, t1ces1a cu
c uvinte obscene: două sure de lei e.He ieftin, fiindcă, de la mila lui

176
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

D1'1nnezeu, tun fJufuf legt1 şi noi gu1t1 1xînzei.

(IDEM) A prinde pânza gur ă (Pop.)= A se fi făc ut deja
începutul :
A lua (cuiva) vorba din g ură = a) A spune Mai gr eu e p<111ă prinde /XÎllUJ gură...
tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa
respectivă: A pune (sau a băga, a lua) ceva în gură = A
Mă111uca, le luă cea 1nai ttînără vo1fX1 din mânca:
gură... 11uface bine ce ft1ce. (ION CREANGĂ) A Trt1Tt1T-o cu cafea cu lapre la
Fe1ele căscară gum să răipwulă, dar Filllcolv.'lki, că 11u fJu.fese fe111eit1 11i1nic ÎJJ gură
mw11t1 lor le luă vodx1 di11 gură. (I. POP- de Trei zile. (I. L. CARAGIALE)
RETEGANUL)
b) A î ntrerupe pe cineva, nelăsându-l să termine A purta (sau a trece, a umbla) din g ură-n
ce avea de spus: gură = A transmite (sau a fi transmis) de la om

Vru el să le spuie cine t1 fo.H br oo!1Ct1, la om, de la un ul la altul:

dară nu-i de1eră răgt1z, căci Îi luau vorba din Di11 gură-11 gură-t1cw11 I Umblă doi11t1
gură, şi-l tY11n dedet1u În ră1fJăceală cu g raiuri cet1 /Jribet1gă, I ltlră tizi o ct1111ă TO{i, I De ră.w11ă
w r e mai de w r e păcăliroare. (P. ISPIRESCU) ft1rt1-11Tret1gă' (ŞT. O. IOSIF)
De-oiu 111uri - Îşi zice-11 sine - al 1neu
A nu avea g ură (să răspunzi, să s pui ceva) = 1111111e o să-l poarre I Secolii di11 g urt1-11 gură şi
A nu avea posibilitatea (sau c urajul) de a mai l-or duce ma i deparre. (MIHAI EMINESCU)
zice ceva, ai se lua c uiva posibilitatea de a mai M e1:'1 -t1u vesrea-JJ lu111e, rrecc111d din
zice ceva: gură-11 gură. (VAS ILE ALECSANDRI)
Şi 11-t1vea gură ro1ntînul să zil~ă ceva. (P.
ISPIRESCU) A s coate (sau a striga) ca din gura şarpelui
- Aud, dar n-a1n gură să-i răsţJund; şi (sau ca din gură de şarpe) ori cât îl tine (ori îl
văd, dar Trebuie să mbd. (ION CREANGĂ) ia ) gura (Pfm.) =A ţipa din răsputeri :
Flăcăul fi/XI ca în gură de ştuyJe.
A nu i s e an zi gura = A fi li niştit: (MARIN PREDA)
Te .efădeşri 11econre11ir cu soră-rt1 11icovlllt1, Deodară se opri şi, fi1x?11d ca di11 gură
{ÎfXl{i şifacefi lt11111ă, de-mi fiuie ured1ile. Eu lucrez de şa11Je, fJOrni În got111a 1nt1r e .'lţJre ct1să, dc111d
fOldă
ziua, şi 11i1ne 11u-1ni aude gura. (ION di11 111tîi11i, et1 o des1Jert1Tă ( .. ] (LIVIU
CREANGĂ) REBREANU)
Neghi11ifă,
de ce-l IXIT pe ăla, de
A nn pune (sau a nu băga, a nu lua) nimic în răcneşre ca din gură de şa11Je? - Fiindcă
gură = A mânca (puţin): Î1n11ărarul e surd şi n-aude, răs11u11se Neghini{ă.
A Trt1Tt1T-o cu wfea cu lapre la (BARBU DELA VRANCEA)
Filllco,vs/..y, că
1111 ţJusese fe111eia 11i1nic Îll
gură de Trei zile. (I. L. CARAGIALE) A s e ana (sau a trimite pe cineva) în gura
Sultănica 11u 1nt1i băgt111i1nic
În gură. Se tunului = A fi expus (sau a expune pe ci neva) la
ropet1 pe picioar e. Î11gălbe11ise, se uscase ca un mare pericol :
it1.1et1 şi-i scoreai vor/XI cu cleşrele. (BARBU Vă aduce{i a1ni11re, do111nilor, că În
DELA VRANCEA) t1ceasră ţJ rivinfă eu 1n-a1n ţJus, crun se z it~e, În
gura T1111u/11i fJt1r/t1111enTtlr ( ... ] (MIHAIL
A nu se uita în (sau la) gura cuiva = A nu crede KOGĂLNICEANU)
ceea ce spune cineva: Bibescu 1111 crezu că /JOt1re să se 11u11ă În
Nu re 1nai uifll la gura ei, că 1ner eu gura tunului 1>enrru li conduce o revoluţie a
.'lţJuJJe fJr osrii. căreit111epuri11fă o pr evidet1. (A. D. XENOPOL)
177
 Vasile JUNCAN

Vede o dihanie de om, care .re 1xî1p<1/ea

A se duce (ca) pe gura lupului. v. lup. pe ltîngă w1 foc de douăzeci şi /Xlfru de .Htînjeni
de lemne şi rar arunci .Hriga, ctîr îl lua gura, că
A se înţelege gură în gură = A se învoi printr-o moare de frig. (ION CREANGĂ)
în~legere directă, de la om la om: Norodul începuse t1 se cătăm pe ziduri,
Ori rri111ire sol la scaunul do11111iei-1nele de unde .Hriga în gura mare: Să ne deie pr e
un boier credincios, sau să binevoit1scă 1nărit1-ra M otoc 1 Capul lui M otoc vrem' (C. NEGRUZZI)
să ne în(elegem gu ră în gură. (P. JSPJRESCU)
A striga (sau a (se) boci, a spune, a vorbi) în
A se lua în (sau de) gur ă (cn cineva) = A se gura mare= A striga (sau a (se) boci , a spune, a
certa c u cineva: vorbi) pe un ton ridicat:
Se ţJunea la 1ni11rea lui şi se lua În gură - Vezi bine c-aşa. Doar 1nereu o S/Jt111e Îit
cu el, ţJăi, 1111 vedea că ţJe rac-su 1nare Îl doare-11 gura 1nare, s-audă tO{i cc1i11ii... AJJOÎ a1nu vezi şi
fund, că JJ-ll
1nai dar de u11an11e aic i să-i Întrebe d11nneara cine-i de vină. .. (LMU REBREANU)
de sănărare? (RADU ALDULESCU)
A tăcea (sau a nu bleşti) din gur ă (Mai ales pe
A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = A sta un ton an1eninţător, În construcţii c u «a tărea»
de cineva voind a-l convinge c u vorba; a fi sau cu alte verbe la imperativ) = A nu (mai
insistent: vorbi) deloc:
Şi artîra s-au pus Cil gura pe el, ca Tăcu din gură şi Înghi{i ruşinea. (P.
cioarele, până în cele din urmă le srmse fecioml ISPIRESCU)
verde... să 1111 se cer ce În zădar a-l Însura. (I. - 'Ţine-fi gura! Să nu-fi aud gura! Să nu
POP-RETEGANUL) mai sco(i o vorbă din gură' la racă-(i gura, măi
Gerilă. (ION CREANGĂ)
A se zvârcoli ca în g ură de şarpe (Pop.) = A se Baba era u11iflt1ră ctîf o bure şi nici 1111
zbate cu di sperare : pur ea bleşri măcar din gură. (IDEM)
S-a zw1rcolir Ctl în gură de şaq>e... a - Tacă-vă gura, mojicilor. (VASILE
luprar cu m()(1rfet1 zile negre, zile lungi. ALECSANDRI)
(BARBU DELA VRANCEA)
A te lua după gura cuiva = A acţiona (în mod
A s ta (sau a săr i, a începe) cn gura pe (sau la) greşit) după sfatul c uiva:
cineva ori a-i da (ori a-i trage) o gur ă (cuiva) = Se luase adică d111Xi i;•,,-a wwra, rălăci(i
A cerea pe cineva: pe-acolo de prin pă1Jile /d11neii, care i-t111 bărur
Când fu în ziua d-a rreia, Ve1deş ct1fJtJ să-şi vt1JJt.ă averea şi s-o Î1n1x111ă la săraci, Cll
împărar chemă slujiro rii şi l e dere o gură de or d-alde ei, dacă vrea să gă.rească pe lumea cealalră
pomeni-o. (P. ISPIRESCU) o viaţă veşnică. (G. TOPÂRCEANU)
Awm vine al ra la llînd. Î111r-wia din De ctîre ori re-ai luar după gura lui, ai
zile, cu1n vorbea frt'1nos u11 boier dintre cei dar-o în bară.
tineri, it1ca şi 1noş Ion Roată sare cu gura ( ..]
(ION CREANGĂ) A ţine sau a avea, a pune lacăt la gură ori gurii
sau, rar, a tine lacătnl asupra gurii. v. lacăt.
A striga (a răcni sau a tipa ) cât te ia (sau te
tine) gura (sau în gura mare) = A striga (sau a A uita de la mână pân' la gură (Fam.) = A uita
ţipa) cât te ajmă vocea, din ră~puteri, c u glasul foa rte repede:
ridicat: - Îllft1i dă-mi lxmii. Mi-ai prm1i1 două mii
R(/cnea111 În gu1t1 1nt11-e ct1 un di..'lţJerar. cinci sure de franc4 ori ai 1lira1 iarăşi ? Ui(i de la
(MIHAIL SADOVEANU) mtînă rxîn' /a gură. (RADU ALDULESCU)

178
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

D om' docror, am o ma r e pmblemă. Nu Dacă 11u fi se trece vo1f1a, nu-fi r<lci

fi11 mi111e nimic. Uir de la mtînă pân · la gură. gura . (MIHAI EMIN ESCU)
(FLORENT IN SMARANDACHE)
A- şi da bucăţica de la gur ă. v. bucăţică.
A vorbi cu jumătate de g ură (sau de glas) sau
a vorbi cu gura (p e) jumătate (ori cu gura A- şi pune lacăt (sau gard) Ia g ură ori a- şi păzi

altui a). '" jumătate. gura = A fi prudent în tot ceea ce spune:

Florico, p1me-fi gard la gură' (VASILE
A(-şi) s trânge (sau a face, a i s e face, a avea) ALECSANDRI)
gu ra (sau buzele) pungă = A avea sau a De aceea I Ct111d vrei să vorbeşri, la
pro duce o contractare a buzelor din cauza unui gură I Să ai bi lacăr şi măsură. (ANTON PANN)

alime nt a<trigent, acm etc.: Mai pw1efi lacăr la gură, că e mai bine
Mămi lui Adam nu mai dădea r od. Doar /Jenrru rine.
la zece tmi o dară dacă mai făcea şi el, acolo,
ct1reva 1nere ţJ ÎţJe111it~ire şi verzi, de-fi srrtîngeau De-ale gurii = (L ucruri de) mâncare:
gura pungă de der1arre, n uma i ctîr re 1iirai la ele. Trebuia de-ale gurii p11r cam/11i în /}(I/fă,
(G. TOPÂRCEANU) /Jenrru că nu-i ţJufură da din destul />tînă a 1111
Ea îi lăsa pe rofi să .re j oace în ograda începe să curgă sloii. (CONSTANT IN SANDU-
ei u1n/Jriră de co1ot111t1 celui 1nt1i 1na re ţJăr ALDEA)
1Jădure{ care creştet1 ÎJJ .flit, din care, din iulie Îllfr-o clipă masa e plină cu de-ale g urii.
până la Stînrămăria Mică, se scu111ra11 pe j os (AL. VLAHUŢĂ)
pămfe ver zi, acre de-fi făceau gura pungă.
(MARTA PETREU) Din g ură în gură (D. vorbe, cântece etc.) = De
Nişte r0l1de negre ca alunele de 1na ri şi la om la om, din generaţie în generaţie:
car e, ctînd le 11uî1uînci, Î( i face gura fJ1mgă. Di11 gură-n gură-acum I Umblă doina
(ŞEZĂTOAREA, III) cea pribeagă I lară azi o ct1111ă rofi I D e răsună
fart1-111reagă' (ŞT. O. IOSIF)
A-i da (ori a-i trage) o g ură (cuiva) (Pfm.) = A Odară ce ve.Hea t1 rrecur din gură în
săruta pe cineva: gură, ţJrin ror sarul fnce11ur şi oftt1rul unor
li
- Mai dă-mi o gurifă, k11111/ică, rx1rigborit1 dom11işoare di11 peisajul local, pe car e Co.Hei le
fu ka111nu.' l -a 1nlli dt1r o gurifă, şi au ado11nir ca dansase la /}(l /11rile d i11 vara rrewră. (OVIDIU
nişre co11ilaşi scăldafi. (I. L CARAGIALE) GH. IONESCU)

A-i mnbla (cuiva) cuvântul prin g ură (Fam.) = Gura lumii = Vorbe, critici, bârfeli, intrigi care
A nu gă<i cuvântul potrivit pentru a ex prima trec din gură -n gură:
ceva (dar a fi pe punc tul de a-l afla): Ca să scape de g ura lumii, ace.Hei
La u11 1no1nenr dar, ea se 11ierduse cu t>ricinuiroar e de t1fcîre nenor ociri... t1sculră
firea şi-i u1nblt1cuvtînrul 11ri11 gură Înroşindu-se. 1ni1Jci11ot1sele 1>ro11uneri ce fi/ăcu Iancu că o va
lua de .rofie. (C. NEGRUZZI)
A-l lua (sau a-1 scăpa) gura pe dinainte. v. lua. Af}(I, vt111111 şi g ura lumii n-o /JOfi opri.
A-şi bate (sau a-şi s trica, a-şi răci, a-ş i rupe) (ŞEZĂTOAREA, I)
gu ra degeaba (sau de pomană ori de da că) = Foai e verde lobodă, I Gura l wnii-i
A pleda fără niciun folos: slo/10dă. (POP.)

Şi I Dacă nu fi .re frece vod}(I, nu-fi mai

răci gw t1. /Că I Dacă nu eşti vrednic la o treabă, I Gurile r ele = Cei care bârfesc:
Nu-fi /}(lfe capul degeabă. (ANTON PANN) Gurile r ele şopreau la ureche o .wmă de
infamii pe .rocorealt1 ei. (JEAN BART)
I 79
 V asile JUNCAN
Unii zic că fac aceasta din di.1tracfiw1e,
dar gurele rele .wsfin că nu plăreşre fiindcă nu
are r1arale. (NICOLAE FILIMON)
Gurile rele SţJuJJ că, vreo ct1reva zi/ e,
dacă nu săprămâni, la începurul tmului 1990,
Brucan a fosr .Hăpânu/ fării. Gurile şi mai rele
adaugă: bine că n-a rămas' (G. BĂLĂIŢĂ)
Nicio gură de apă = Nici cea mai mică
canci tace; nimic:
Eu şriu de la ft1ra o vo1fJă: să 1111 ră1ntîi
daror niâo gură de arJă. 01. I. POPA)
Nu i s e aude gura =Se zice despre cel care
vorbeşte puţin, care e tăcut:
Eu lucrez rotiră ziut1 şi 11i1neni 11u-1ni
aude gura. (ION CREANGĂ)
Parcă s e bat lupii (sau calicii) la gura lui = Se
spune de ci ne va care mănâncă c u lăcomie sau
vorbeşte mult şi repede:
Prinde mu1ul limlJă, de 1x1râi i .le lx1r caliâi
la gură ca la pomtmă. (MIHAIL SADOVEANU)
Înce1>u iliră.şi li 1nt1nca, de ţJărea că s.e
bar lupii la gum lui. (P. ISPIRESCU)
GUST
A avea (bun) gust = A avea simţ artistic:
( . . . ] amil'ul meu va giudeca de t11n gusr
Imn. 01 ASILE ALECSANDRI)
Chiar foarre săracă. Era in.Hmiră,
culrivtlTă, cânra la (Jian, avea Imn gusr ( .. . ]
(AURORA LIICEANU)
A avea (sau a-i li ori a (i) s e face cuiva gust
de.„ sau a(-1) prinde sau a(-1) apuca (pe
cineva) gustul de„. = A fi (sau a se lăsa) cuprins
de dorinţa de a face ceva:
(„. ] poporul no.Hru în mare parre nu
prea are gustul cirirei. (I. L. CARAGIALE) Nea
Ghifă /Jărea mai linişrir, avea gusr de
vor/Jă. (MIHAIL SADOVEANU)
A da de (sau a ana) gustul (unui lucru) = A
începe să-i placă (un lucru):
Dăduşi de gustul muierii,ftîr1t11e. (POP.)
180
Doc, du1Jă ce-a dar de gustul î11Ttîlnirilor
Cil Profesorul, a încer1ur să fie ro r mai /Jasionar
de homeoparie. (CĂLIN KAS PER)
A face (pe) gustul cuiva = A face potrivit
plăcerii sau dorinţei cuiva:
Plec mwtai să fac gustul medicilor.
(CEZAR PETRESCU)
Noi, pe limba noastră groasă, dar
s.ănăroasă, z it~e111: la curare, ori curare lucrare
s-a făwr mare r1ră1Jăd de oameni. S-afăwr pe
gustul wrăruia, dar s-a făcur mare je11fă de
popor. (P. ISPIRESCU)
A(-şi) face gustul = A-şi î ndeplini o dorinţă, a-şi
satisface o plăcere:
Când pierdeam cinci-şase sfanfi ziceam:
He.I Mi-a1n/i'tcur gustul ... 1111e11i1nict1 ... cu art1fll
nu mă mine;,„ (G. SION)
Cu asemenea /Jucare alese mi-am făcui
gustul şi de dara aceasta.
A-i trece, a (i se) tăia sau a (i se) lua (cuiva)
gustul (pentru ceva) = A pierde sau a face pe
cineva să-şi piardă plăcerea, pofta pentru ceva:
A1n 1nt1i răiel gustul de ţJOfJÎe unuia, ct1re
venise în gazdă la noi. (ION CREANGĂ)
Cum„. se face că-mi frece gusrul de-a
mă juca? 01 ASILE ALECSANDRI)
Fără (sau lipsit de) gust = Care dovedeşte lipsă
de simţ estetic; urât:
- Uire-o, e la geam„. - Nu mi se rx1re
aşa de urâră. Dar ce haltlf fără gusr 1(TUDOR
ARGHEZI)
Glumă de prost gust (sau lipsită de gust) =
Glumă lipsită de haz, nesărată, care poate s upăra
sau jigni:
Citi de 1nai 11111/re ori .k~ri.roarea
docroru/ui Şi i .le ţJăru Oglumă de (JrO.H gust.
(EUGEN PATRICHE)
Numai de (sau pentru) 1111 gust = Pentru
satisfacerea unui caprici u trecător:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Avoct11ul învtîrreşre o mică prefă (prefe rinţă, ( .. .] „M-t1 plout11 de 111-tl făcui gură de
preferans; numele uni joc de clrţil în rrei, şrii nw11t1i t1pă ", t1 zis w1 bărrtîn d in Zgribeşri, Bănar, cărră
de-un gusr. (BARBU DELAVRANCEA) d. Poşitir, reolog în Blt1j. (ALEXIU VICIU)

GUST A GUTUIE
A gusta la oala cu chişleag (O. fete) = A-şi A înghiţi cineva gutuia = A o păţi:
pierde fecioria: Pe urină, şi-a revenii, 11-a Înghifir
Lu111et1 1nai .'lfJunet1 că /tira notarului tir guruit1, t1 înghi{if nw11t1i preren(iile copilului
fi gus((l f la oalt1 cu chişlet1g. w re deja .roliciftl w1 joc încă nelt111.rn1 pe pit1(ă
( .. .) (http://adevarul.ro/)
GUŞĂ
A li ta r e în guşă (Arg.) = A fi bogat:
El se credet1 ((lre-n guşă, dt11· vednul l-t1
În rrecur.

A r âde din guşă = A râde afectat, forţat:

Bărba t Îndrăzne{ a cuţJrins-o srrtîns; i-a

presămr 111ă111mchiul de flori pulbere de t11ff,

rtîztînd din guşă Ctl w1 hulub. (MIHAIL
SADOVEANU)

A s coate (tot) din guşă = A spune repede tot

ceea ce are de spus:
Şi-t1w111, dt1c-t1i venii, scoare 10 1 din
guşă ca să t11,zi1n şi noi.

A vorbi din guşă = a) A vorbi gros:

E ct1raghios şi vorbeşte din guşă.
b) A vorbi afectat:
Nu i-t1 plăcui j(l(t1, penrru că vodJet1 din
guşă.

Ce-i în guşă şi-n căpuşă. v. căpuşă.

GUTĂ
A lovi pe cineva guta = A se îmbolnăvi de
apoplexie; a paraliza:
Ctînd îşi
(inet1 gurtl deschisă, ochii îi
dis11ăreau Îll grăsi1ne şi eu 1nă re1nea1n c-o s-o
lovet1scă gu((l. (FRANCISC MUNTEANU)

De ctînd l-t1 lovii gu((l, To(i îl îngrijet1u

cu t1tenfie.

A se face (cineva) gută de apă (Reg.) = A fi ud

leoarcă:

I 81
 Va.li/, llJNCAN

A-i •·c ni cuiva de (sau la) h ac (Îvp.) = a) A

răsplăti pe cineva după merit:
H - Vezi, vomice? Po/)orul ştie că fO(lfă
buba are leac şi că vii de /Jac oricărui rmrfiar
"
nric(lr de abmş. (DUMITRU ALMA Ş)
H ABAR b) A sili pe cineva să dea înapoi:
A nu avea habar = a) A nu avea nicio şrire; a Dacă nu 111i·au venit tle hac nici ba/011ul
nu şti nimic: meu cel galbe11, Ştifi, cel rroie11it f11 Păcurari...
D . lefter, până adi11t!tJOri. liabar 11-tn•ea ll(>Oi de balo1111I isw o .<ii m<i spari11?„. (VASILE
('iÎ se trăseseră ieri amândouă lotăriile. (I. L. ALECSANDRl)
CARAGIALE) Nelegiuitului îi vine de /wc necredi11cios11I.
b) A nu se îngriji de ceva. a nu-i păsa de nimic; (ANTON PANN)
a nu avea nicio grijă: c) (Pex .) A omorî pe cineva:
Ad-o 11adră de Carnar. şi de plată n-ai Hell>er' vom putea 11e11i de hac şi
lialxir! 01 ASilE ALECSANDRJ) Sp01111l11i <'eluia, 1111-i e 1•re111ea t rr-cută. (ION
M or după tine I Şi 111 liabar n-ai de CREANGĂ)
111i11e. (ANTON PA'llN) [ „. I părea că 111ă-1is11rase111 cu fata
î11v1ăra111/ui, după ce o scii11asem di11 gliearr-le

Cum li-e habarul? (Reg.) =Cum îţi merge?:
- Cum 11i-i lwbarnl. feciorilor?
î11trelx1t /Jatmanul. - A/Jlli, măria-ta, se cheamă
c-am 11e11it şi noi. (MIHAIL SADOVEANU)
- E;, cu111 fi halx1r11. ntti fntrel>ă el... cu111
te împaci cu ciilugăria, tinere? (CALJSTRAT
HOGAŞ)
111111i :meu. carr--o răpise di11 1x1/a111I tătl1ne-să11.
a Greu 1n-a1n lu11tat pn·11 so11111„. dar i-a1n venit eu
tle /Jac : meului. (V ASfLE ALECSANDRI)
d) (D. boală) A birui :
Toore ca fO(lfe, t/(lr 111flt11/ îi venea de
/Jac.!11 zile de lucru, calea-1'l1lea: se lua cu
treaba fi uiw de 11rfit. (ION CREANGĂ)

Habar de grijă= A nu-i păs:i.

A nu-şi face griji: HACH IŢE

Habar de grijă 11oQ .l(i a11~ să ştii'
ame11i11(ă ea. (MARIN PREDA)
Ve11i11111oi />e gemi ista. şi voi habar de
grij<i 11-(lve(i. (EM. GÎRLEANU)
HAC
A da (sau a -i wni) de (sau pcslc) bac (Înv.) =A
A-1 apuca (sau a-i veni) hachiţele = A-l apuca
istericalele; a avea capricii:
I-auzi.fa Catri11ti, it1 /J(!Ste-<1şa bărbat să
.fi dat t11, ş-apoi re 11edet1111 e11 ce Jiiceai, u?nd Î(i
1•in hagliifele ... (ION CREANGĂ)
1011 rândaşul s-a 111/111itll şi a î11ce1Ju1 a
111om1ăi: - Iar {i-au venit l1Gcl1ifele. /a11oş

găsi un adversar mai puternic:
- Ei, ei! Acum scoate, l111>e, ce-ai
111(/11cat! Cu cawa /i-ai pus î11 cOrtl? Capra fi-a
venit de /Jac! (ION CREANGĂ)
Un parwş [om poznaş sau supărăcios,
ar(ăgos] de logofăr, în.tă. îi 1•e11i de /Jac. (P.
ISPIRESCU)
A fi (cu im ) hacul (Înv.) =A-l pune la respect:
Numai soocra-.w i-a fost /Jacul şi l-a
li11iştif.
afurisit ? Măgarul dădu di11 Cll(J de sus Îll jos
I „.) (M IHAIL SADOVEANU)
HAGIALÂC
A merge (a se duce e tc.) la (sau în) h agia lâc =
A merge în pelerinaj:
S-a dus... î11 hagial(lc la SfOntul M11111e şi
la Jer11Sali111. (ION PAS)
Pe ci'bul Î111plinetu11 Ş/I/He anişori, le-a
•'t!nit părinfilor dori11{a .rti meargă la l1Ggialâc.
( I. L. CARAGIALE)

182
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

H AI ftlevt1sra, ne1nt1iavt111d Î11co1ro, răceli şi

A face cuiva un ba i = A face cuiva un scandal ît1ghifet1 noduri. Toare ca roare, dar cam/ său
în semn de procese, de scandal: era de haimana. (ION CREANGĂ)
Băiarul 11e-a făcur w1 hai de zile mari,
ţ>e care nu-l vo1n uira aşa uşo1: A umbla haimana = A umbla fără rost, a
hoi nări, a vagabonda:

H AIDALERA Nu purea ro/era ca fara lui, a 1mui 0111

A lucra ba idalera = A lucra pe ascuns: cinstir şi cu o siruafie În socierare, să u1nble
Degeaba lucra el lwidalera; până la 11opfile haimana. (LIVIU REBREANU)
urmă TOI NI aj1ar. N-o pr ea .wferet1 la dr epr vor bind; 11u-i
era si1nţx1rică, ert1 leneşă, dezordonată;
ori 1111
A umbla baidalera = A umbla î n a<cuns; a fttcea JJÎ1nic şi căsca ziut1 1nar e, ori t'1nbla
umbla fără rost; a vagabonda: haimana. (H. PAPADAT-BENGESCU)
Au wm fum-o haidalera, îşi SfJ1me el.
(SORIN TITEL) HAINĂ
Dragă Crisri, Ce-a r zice 1Jări11fii răi, A(-şi) da şi haina de pe el = A face sau a fi
dacă ar şri că î11 loc să ît1vefi, umbli haidalera dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obţine
pe /111emer? (https://groups.google.com/) ceea ce doreşte):
Se Of>ri şi căută În gt1nd 1>e cineva
H AIDE pelllru car e să se fi pus chezaş, pe care să-l fi
H aida-de! = Fie şi aşa•, treacă-meargă: a1Jărar cu pr eful fimcfiei, al de111t1irăfii, al viefii,
Aida-de, 11u se scrie la dtît1sa aşa pe cineva pe care să-l fi purur ierra de orice
figă11ie. (BARBU DELAVRANCEA) Trădare, să-l fi salvt11, cămia să-i fi dar hait1a de
pe el. (TATIANA NICULESCU BRAN)
H aide, ba i sau ha ide, haide = Lasă, vezi tu: Era ît1 srare să-şi dea şi haina de pe el
Haide, hai, parcă le văd wm or să n1unai săi se Î1nţ1li11ească visul.
111ă11t111ce 1Jăpt1ra. (VAS ILE ALECSANDRI)
HAL
H AIHUI A fi (sau a ajunge) într-un bal fără de bal
A umbla haihui = A umbla razna. A vagabonda: (Pfm.) = A fi într-o stare foarte rea:
Grivei, rovară,~ul meu drag, I Nerălxiăror DurJă ce rrt1111ea t>aharul gol î11ar>oi, r>e
aşreapră-11 wag I S-azw1d ît1 coif ghiozdtmul... 11-e 1na.M, Îi ţJrivea ţJe rtînd şi le căura exţJresia:

dor ca .M pomim haihui. (ŞT. O. IOSIF) vede[i? Sulll î111r-w1 hal fără de hal( ...] (MATEI
A umbla haihui 1>ri11 Paris t>e urmele VIŞNIEC)
celor car e t1vuseseră şansa să inrre În istorie era DuţJii ce /lu llÎ se ţJOfriveau
că

w1joc viral pelllru noi. (MATEI VIŞNIEC) [pantalonii] ca 1năsură, căJ1-avet1u J1asruri şi
erau J1u1nai zdre!l{e, 1nai erau şi Îllfr-un hlll fără
H AIMANA de hal( ... ] (ION JOANID)
A fi de haimana (Îrg.) = A fi fără stăpân, la
dispoziţia fiecăruia: A nn avea bal să... (Înv.) = A nu putea să . . A
ARVINTE: Breee 1 car e vra să zică, ru nu fi În stare de ceva:
eşri .11ăpt111 aici, şi eu îs de haimtma? PEPELEA: N-ai hal să-mi fii IJădH1T 1 (POP.)
Ce1eşre zdelw ((înv. şi reg.) contract, ace (de
vânzare)]... cea cu cuiul... şrii? (VASILE În aşa h al (că„.) =În aşa măsură (că):
ALECSANDRI) O să le amefesc Treburile ît1 aşa hal că şi
compurer ele de la NASA au să-şi prindă urechile
î11cercâ11d să le dea de CtlfJăT. (MARCEL SECUI)
I 83
 V asile JUNCAN

Era În aşa hal că 11u l-a1n recunoscut.

HAM AL
HALAGEA (A munci) ca un ha ntai = A (munci) din greu,
A-şi căpăta halageau a= A o păţi rău. A-şi găsi până la istovire:

beleaua: Că 11-0 să mă fii jlă111t111d după ce mw1ce.1e

De daltl acea.Ha fi-ai căpăwr halageaua f()(lfă ziua ca w1 /1tJ11ut1 1(LIVIU REBREANU)
şi ţJufeafi şi 1nt1i rău.

HAMBESA
H ALAL A umbla ha mbesa = A umbla fără rost:
Hala l să-ti fie (Fam.; irn.) = Să-ţi fie de bine. 011111/ s-a cam sărurar să umble hambe.rn
Bravo ţie!: şi act'1n se gt1ndea să-şi găsească 1111 rost.
- Nicio şagă, da.1eăle; să vedem cum
le-i duce, şi halal să-fi fie' (ION CREANGĂ) HAN
Dt1r să nu-fi 1x1ră rău.I Î11ct1i n-ai Din vremea lui han-tătar = De mule, din
părimir ca art?fia a/fii degeaba' Fmmos eşri, timpuri străvechi:
voinic eşri, bogar eşti.I de rrăir ştii să trăieşti.I - Ver e E11achi 1 Scos-ai î11ca/1e vin de cel
Halal să-fifie 1 (I. L. CARAGIALE) vechi din vr emea lui ha11-1ărt11·? 01 ASILE
Toi aşa să det1 Du1nnezeu să fiu Înşel ar ALECSANDRI)
Îll viata 1nea. Q1r desr>re 1ni11e, dac-oi 1nuri,
halal să-mi fie!... Î11ca/1ea oi muri sărul. HANDĂRĂ
(NICOLAE GANE) A se tine handără (după cineva) = A se ţi ne
scai (după cineva):
HALCA ( ...] o viafă muncea băd1a111/ /tî11gă ea
A ba te halcau a = A pierde timpul: pe111ru copiii /0 1; I o ft111et1 mereu lt111gă şold cu
- Nu 1nai bt1re /Jalcaua rotiră ziua.I, i-a ăi mici ha11dără după ei. (MARIUS ŞOLEA)

zis bunicul nefJOllfei.

HANDRALĂU
HAM A umbla handr alău. v. umbl a.
A fi mâncat ca alba (sau ia pa) de ham. v. mâttca.
HANDRALEL A
A trage în (sau la) ham = A crăi o viaţă grea; a A umbla handralela (Reg.) =A umbla fără ţintă:
munci din greu: Felifa umbla ha11dmlela romă ziua şi
De-tde ct1.~i se Îngrijea ruşt1 Corcoduşa, d0l1r SţJre seară 1nai ajungea ţJe act1să.
ro11nt1re şi ciolănoasă ct1 un cttl, bună doar de rras
î11 ham şi de banbă11i1. (LA URENŢJU CERNEf) HANDRĂ
Ct1 şi cu1n ar fi rras ltîngă 1ni11e În A Ina (o haină) la handră = A lua (o haină)

acelaşi ht11n sau chiar singurel, eu fiind cu mereu la purtare. A rupe (o haină ):
gtîşrele fJe islaz. (G. BĂLĂffĂ) Awm a î11cerm1 să ia la ha11dră hainele
bune.
A tine în ham (pe cineva) (Fam.) = A avea (pe
cineva) la mână, a şantaj a (pe cineva): A se Ina în handr ă (Reg.) = A se întovărăşi cu
Cu111?.I sare revoltară Cris11i1a. alţii pencni a face rele:
Mt1nevrt111du-le co11şti1i1ţele şi fi1u111du-i În hain ţJe S-t1u luar ei fn /tandră asuţJra 1nea, dar
ceilttlfi? Ori ei, ori mi' (BUJOR NEDELCOVJCI) 1111 re re111e, i-oi Învăţa eu ţ>e dt111şii a 11u1nca
mămăligă' (IULIAN CHIVU)
A-şi Ina praştia şi ha mul (sau hamul şi

praştia). v. praş tie.

184
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

H ANG A lua cu bapşa (Reg.) = A lua fără voie:

A tine bangul = a) A acompania (o melodie). ( .. .] e.He cor et' f să recw1oaşrem că ele
(Fig.) A ţine isonul: şi-t1u că11ărt1r un d1-e11r luar cu ha11şa şi În
Cobza finea hangul zumzăind când ma i calirare de colegi rrelmie să-i susfi11e1n.
ra re, ccînd 1nai Înăbuşit: zu1n/Ja-zrunba... zu1n/Ja- (http://www.observatorulbuzoian.ro/)
zwnba. (MIHAD... SADOVEANU)
Lin viorile răsună, iară cobza fine HAR
/umgul. (MIHAI EMINESCU) A afla ha r îna intea cuiva (Înv.) = A obţine
b) (Fig.) A ţine partea c uiva. (Fig.) A aproba tot bunăvoinţa cui va:
ce face ci neva. (Fig.) A face pe placul c uiva: Cu ct1f eşri 1nai 1nare, cu arc1r 1nt1i 1nulr
- Ei, aţJOi.l 1ni11re a i, 01nule? Mă 1nira1n să re t'1nileşri şi vei tifla har Înaintea Do1n11ului.I
eu, de ce-s şi ei t1şa de Ct'1nin{i, 1nirireii; că ru le (BIBLIA)
dai nas şi le fii hangul. (ION CREANGĂ)
D ot11n11a Dragoş se Îngrozi văztîndu-1 cu A da în ha r = A dărui :
jandarmul du/Jă el. fnce1m să plt?ngă cu hohore, ( .. .] ierrăciw1ea păcarelor de la Tarăl
apoi să afurisească. Soacră-sa îi finea hangul. sftînr, Dt'1nnezeu, că i se va da Îll har ţJren Isus
(LIVIU REBREANU) Hri.Hos. (ANTIM IVIREANUL)

HAP' A lua în bar numele Domnului (Înv.) = A

A face h ap = A înhăţa: comite o bla<femie:
Deodară, el face hap şi prinde pasărea. ( .. .] nu1nele Do1n11ului Dt'1nnezeului ft1u
î11 har sci nu-l iai 1 (CORESI)
A fi ha p pe cap = Tocmai pe tocmai :
- Dă-mi şi căciula de fap, I Care vine A şti ha rul unui lucru (Înv.) = A se pricepe la
hap /Je cap, I Să-fi dau cuşmă de-m1Jăra1, I ceva:
Adu.fă din Ţarigrad. (POP.) Nişre lx1be bărn1ne, I Care şriu harul la
rx1n e. (POP.)
HAP'
A înghiţi h apul (găluşca, gutuia) sau a o HARA-PARA
înghiţi . v. înghip. A face o bara-para (sau ha rcea-parcea, h arta-
parta, h arta I-partal, harpa-ha rpa) = A bate. A
HAPCĂ face bucăţi. A strivi . A spulbera. A împrăştia:
A lua cu hapca = A lua repede şi pe nedrept: Cu dracii de la boieml cela ai făcur
Se ră1ude şi-i ia O/JO şi smil'elele hai·a-rJOra. LLI iad a i rras w1 guleai (chef, ospăţ,
[ramură roditoare de măr sau de păr, flexibilă, petrecere] de fi s-a dus vesrea ca de fJOpă rw1.1.
tăiată c u toţi mugurii vegetativi) cu lwpca. (ION (ION CREANGĂ)
CREANGĂ) Pe el, /Jăiefi, de mi-l facefi harU1-fJ01U1 1
Ai avea poftă să le răşluieşri o parre de (P. ISPIRESCU)
1Jă11u1nr... cu hapca. (V ASD...E ALECSANDRI) Soc11,/ 1nă fJrivi ca un 1x1znic de la Luv11' Îit
Bi11eÎ11{eles că nici tlceit1 nu-i iau aşa, cu ft1fa cămia '"' nebun .ocoore w1 briceag şi o face
hapca, fără nicio .wcoreală, ci porrivir cu rat1gul harcea-ţJOrcea pe Gioconda (ALEXANDRU
şi vredniciafiet'ăruia. (G. TOPÂRCEANU) PETRIA)

Nu-i cu hapca = Nu se poate lua la întâmplare: HARACHIRI

Sra{i, oa1neni buni, că nu-i cu haţx~ll.' A-şi face harachiri = A se sinucide prin
spintecarea pântecului :
HAPŞA

185

Harachiri, MăriaTa.' răsţJuJJse
.rnmuraiul. îmifac lwmchiri. (ION COJA)
St11nuraiul care şi-a J>ierdur seniorul /)(){1fe
deveni 1nuriror de /Olune ori să-şift1că harakiri sau
să devină lt11l1t1r. (VIORICA RAMBA)
Guvernt111rul r o1ntÎJJ, chit1r ţJrins cu
1nt1ft1-11 sac, nu-şi face ha1t1kiri Cll }a11onezul;
nu-şi frt1ge, În crizli de co11şrii11{ă, un glonţ
wp, w Beregovoy, primam/ din Neve1~.
(MAGDA URSACHE)
HARFĂ
A avea harfe (Arg.; în limbajul adolescenţilor)
= A fi exagerat de pretenţios; a fi încrezuc:
Becali t1 declt11t11 după meci că regrefă că a
t1tlus tlllil de mulfi jucărori de la Udce11i, dar îl laudă
pe Ricardo: „Aprmol av«1 /u11fe de playmake1; fXllt'ă
em îi1 fXllt' ". (lutp://www.fcsteauard)
H AR AM
A lăsa de haram (ceva) = A renunţa necondi~onat
la bunurile pe care le are cineva:
- Crun să 11/ec aşa, 1năi 01nule? Crun? ...
Să-mi las rooră agoniseala mea de haram? Se
poare, Ioane? srămi co/011e/11/ arendaş. (LNIU
REBREANU)
El t1 rămas awsă, ce-o fi să fie, căci 1111
s-a î11d11m1 să-şi lase aver ea de lwram. (IDEM)
A mânca praz (sau borş, barau~ raltat, ciuperci).
v. nl.ânc.a.
H aram că„. (Fam.) = Păcat că ... Degeaba ...:
Hartun că-i ÎJJSurt1f.' Văd că 1năntîncă
ca w1 budac. 01 ASILE ALECSANDRI)
H aram de„. = Vai de ...:
- Ha mm de wpul vo.Hm 1 de 11-aş fi eu
aici, afi păfi voi şi mai rău deu1T aşa. (ION
CREANGĂ)
Sau w r><>pă, colt>-11 1em1Jf11/ îi1d1i11a1fii11fei
w re I Dtl{Jă dtifJ Ş·t1.1emă11t1re a crear mtîfe.ocul
Aş strigt1: o 1norăniJne.I 111otăn1ine .I Vai ...
11ea111, I
Hamm I De-til rău sujler moră11ime, 11er>0s1i11d
f>OSTul cel mt1re. (MIHAI EMINESCU)
V asile JUNCAN
Haramul ltaram s e face sau (de) haram vine,
(de) haram s e duce ori de ltaram a fost, de
har am s-a dus = Lucrul câştigat pe nedrept se
pierde precum s-a dobândit:
Banii ctîfi cu 11edrepf(l(e ctîş1igt1fi w rii
i-a1n ţJus, I DuţJăcu1n ha1t11n veniră, astfel şi
/1t1rt1111.1-t111 dus. (ANTON PANN)
fn Dt1că tir fi 1nu11cit ţ>e brt1nci şi În inod
cinstit ţJentru t1cest titlu, nu tir fi renunft1t
11idodt11ăla el. Aşa însă ... de haram a venii, de
haram s-t1 dus. (http://m.ziaruldeiasi.ro/)
BARA-PAR A
A face (o) bara-para= A provoca o învălmăşeală:
Dulăii„. dădură deodarll năvală a.wprt1
1nerindelor... şi... făcură o it11nt1, o ht1rt1-ţJllrt1
11emt1i1>0me11iră. (NICOLAEGANE)
A face bara-para= A face harcea-parcea:
Dai; de la o vreme î11cooce, wm de /Je
ct111d fi-am blagoslovir 1111fJi11w acea.Ha, re-ai
făcut ţJret1 nu ştiu cu1n. Cu drt1cii de fli boierul
cela ai făcu1 lwm-para. (ION CREANGĂ)
HARNIC, -Ă
A fi harnic să (sau de)= A fi în stare să:
Va fi lwmic să alunge pe zmeu de la
rurmă. (I. POP-RETEGANUL)
De băiefi 1111 mai rmg nădejde: fJellTru
că baba mea e o .11errJă11,,-ă; 11-a fo.11 lwmică
să-mi facă nici w111/. (ION CREANGĂ)
BART
ror A tine h art = A o lua la stânga:
( .. .] pluw, r epezindu-se î11 harr, i111ră
voi11iceş1e în .Hrtîmf()(1re. (AL. VLAHUŢĂ)
HARŢĂ
A se lua la harţă (cu cineva) = A se cerea, a se
încăiera la bătaie:
- Ce Te iei la ht11Jă w slugile? Aici
Be11volio1Priveşre-fi 11rx111ea-11ft1fă 1 (ŞT. O. IOSIF)
Î11 cele din urmă se luă la harfă cu w1
flăcău din Parva, w r e, fiind 1ret1z, îl /Jăru măr.
(LNIU REBREANU)
186
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
HASMAŢUCffi
A mânca basmatuchi = A se păcăli:
Deseori,femeit1 vindea merele c11 m11l1 .wb
f"e(11I pie(ii, de /Xlr c-arfi mtî11wr hasmtl{11chi.
BASNĂ
A avea (sau a-i fi cuiva) basn ă (de cineva sau
de ceva) (Reg.) = a) A avea, a trage folos de pe
urn1a cuiva:
Cine 11e sp11se pe noi I N-ar avea has11ă
de boi, I Nici de ochii amândoi; I N-ar avea
/uw1ă de vaci, I C11m 11e-am av11r noi de dmgi.
(SABINA ISPAS, DOINA TRUŢĂ)
b) A-i păsa de cineva (sau de ceva):
C11 ibov11iâi-11 vecini, I N11 (i-i has11ă de
cei ctî11i. (POP.)
A lua basnă (sau folos) din ceva. v. lua.
HAT
A fi într-un hat cu cineva= A fi \ttin c u cineva:
Cei doi frafi era11 î111r-w1 har.
A nu ieşi la hat (cu cineva)= A nu ajunge la un
acord (cu cineva):
El 11-a ieşir la har c11 p1ecupeafa, căci
aceasra (i11et1 la pr e(.
A umbl a ha turile (D. femei) = A duce o
desfrânată:
BăriXl{ii din sar şria11 că fara 11mbla
har11rile.
HATAL
A da cu batalul = A da ceva cu inimă îndoită:
Ct1nd veni vre111ea S(/-şi vlindă ct1st1, /e111eit1
a s11ferir art?r de /Xltt'-arfi dar-o c11 !taraful.
A munci cu bata lul = A munci cu bucata:
Me.îeriairul 1nu11cet1 cu ht1ralul, dt1r tlCu1n
1111 mai 1e11şea săfacăfată la art?rea come11;.i.
HATÂR
A face (cuiva) hatârul cuiva (Pop. şi fam.) = a)
A acorda c uiva o favoare:
Aide 1 să-fi fac lwrtîrul şi de dara asra...
să-i da11 nepricopsir11l11i 7. (!. L. CARAGIALE)
Val11111tt! ol TT./eo
Acea.Ha se d11se la crai11I odară, I C11 alr
oar ecine având j11decară, I Şi văztî11d că crai11I
lwrtîr ei 1111-i face I Să vorbească-11 rxirre-i d11pă
cu1n Îi 11/ace, I Pre11,1n1xînd cuvtînrul, zise cu
mirate ( ... ] (ANTON PANN)
b) A satisface (cuiva) o dorinţă sau un capriciu:
Căpira1111I Ma11oli i11bea fi1eşre pe dom11i(a
din TOI s11j1e111/; dar aşt1 /1t1rtîr mar e 1111-i puret1 face
fără voia srăptî11ilo1: (1. L. CARAGIALE)
A face (cuiva) un hatâr = A acorda (cuiva) o
favoare. A satisface (cuiva) o dorinţă sau un
capriciu. A manifesta faţă de cineva o atitudine
concesivă. A face un servici u cerut:
- Veni..fe1n să re rog să-1ni faci u111nare
hartîr. (I. L. CARAGIALE)
Ase111e11ea ht1ttîruri sau chiverniseli se
făceau 111'1nt1i ţJe set11na unui 0111 şi ţJe ri1nţ1ul
viefii sale. (AL. ODOBESCU)
A păzi ha târul cuiva (Înv.) = A păma interesul
(pentru cineva):
Li se ceru să fie c11 ma1e dreţJrare
săracilor, neÎngădui11d ţJe 11i1ne ca să-i calce şi
să-i 11ă1Jăsruiască; căci, de va t11,zi ct1r de ţJu{in
că au ţJăzir hart1rul cuiva şi va ve11i vreun sărt1c
să jăluit1scă, aruncea cu 1nt11-e 11edea11să Îi va
pedepsi. (NICOLAE IORGA)
viaţă
A strica ha tâ rul cuiva = A lipsi pe cineva de
plăcerea la care se aşteaptă:
C11coa11a, ca să 1111 srrice hartîrul po1Jei,
fJ1me caii la can1ră (trăsură închisă, cu patru
roţi) şi se d11ce cu dtî11s11I în sar să-i boreze. (ION
CREANGĂ)
Sp<11111I, 11ep11rtî11d11-le srrict1 hartîml,
cheamă pe Hamp-Alb de fată c11 dtî11sele şi-i
învoi acea.Ha, însă c11 rocmală ( .. . ) (IDEM)
Ce săfacă stîr lm( f1111evoir să se scoale, ca
să 1111 srrice lwrtîrul C1<fcml11i. (P. ISPIRESCU)
De ha târul (unui lucru) (Înv.) = Mulţumită,
datorită, graţie (unui lucru):
S11b domnia celui de pe 1mnă gret~ rară-să11
.HIfăc111 vomic de hartîml 1111ei plăci111e ce t1 rrimis la
masa da1111ea.'iCă. (VASILE ALECSANDRI)
187
 Vasile JUNCAN
Pentru (sau de, mai rar, în) hatâ rul (cniva sau
a ceva) = De dragul (cuiva sau a ceva); pentru a
face plăcere (cuiva):
Făcură1n JJlăci11rei cuvenita cinste, În
harcîrul, 1nai cu sa111ă, al cornariului nou sosir.
(CALISTRAT HOGAŞ)
Să-1ni dt1u eu linişret1 1nea fJenrru
hartîrul 1111 şriu cui? (ION CREANGĂ)
N -a1n să şez aici roată 11ot1ţJfet1 ţJenrru
hartîrul rău 1 01 ASILE ALECSANDRI)
H AVALEA
A Ilice havalea (la cineva) = A da în grija cuiva:
Rugt1fi-vă cu rotiră iJ1i1nt1 sfiinrului
Hăraşc Nicolai de la Hw1111/eşri, doar v-a ajura
să vă vedefi popi o dară; ş-apoi a11111ci ... t1fi
scăţJllf şi voi deasu1J1t1 nevoiei: bir n-aveţi a dt1
şi havalele 1111 facefi. (ION CREANGĂ)
A pl ăti aval ele = A plăci contribuţiile:
(... ] î111r-o wrre, r>ri11 w r e Mavrowrdar .re
adresettz.ă /JOJ>Orului cu ocazia 1>e1t~e/Jerii ţ>rÎlnului
sfe11 di11 al doilea a11 al dom11iei sale î11 Moldova,
Sf>une că În ţJrÎlnele şase luni ale do11111iei .~1/e a
î11depli11i1 (l(lÎfea ponmci şi a plărir (l(lÎfea havalele,
î11clÎ/ î11 ace.He şa.re l1111i a plărir haraciul de pesre
rrei tmi (ARIADNA CAMARIANO-CJORAN)
H AZ
A avea haz (Înv.) = a) A sim~ plăcere şi bucurie:
Aşa era Cil dl. Caragia11i. Aceeaşi a11eaioră
spusă de'"' a/111/ 11-avea 11ici1111 haz ( .. .](GEORGE
PANU)
Ce haz t1m să merg acasă, I Ctî11d 11-am
11evt1s1ăf1w11oasă? (POP.)
b) A avea farmec, a fi nostim, simpatic, a avea
(pe) vino-ncoace:
E frumoasă, .re-11felege... Ca copiii are
haz. I Şi ctî11d nîde face î11că şi g r opife î11 obraz
( . . . ] (MIHAI EMINESCU)
A face haz = A fi vesel. A face glume pe seama
cuiva sau a ceva:
Şi cu f0l1fe că ştie să glu111ească şi să
facă haz ctî11d i se dă prilej, îi place mai 11111/1 să
asculre c11vii11cios. (PANAIT ISTRATI)
188
Ajw1gtî11d pe margi11ea [hjeleş1e11lui, .re
aşeză şi el t1colo jos, şi, JJriv1i1d cu nedo1nirire, ia
aşa n1unt1i ca să zit~ă şi el că face ceva, bălăcea cu
llUit1ua ţJrtit afJă, ŞÎ jăcea haz Ctun Sare StrO(JÎÎ de
apă, ctî11d o lovea. (P. ISPJRESCU)
A face haz de necaz = A-şi ascunde supărarea
glumind:
Pa11dele face haz de 11ecaz; rrăieşre w
w1 exilaT aici la F1111d11/ea, l111>1tî11d11-se Cil
figă11imea buliba,rei Silidor. (ION JOVAN)
Mă buwr că ai vigoarea .111j/e1ească de a
ft1ce ht1z de net~t1z, de a n1uni drt11na ţJrin care ai
Trecui experie11fă de om-ctî11ifă. (AURA CHRISTI)
A face h az de cin eva (sau de ceva)= A-i plăcea
de cineva sau de ceva:
Ea 1111-/ făcea haz, şi 101dt1w1t1 îl lăsa cu
buzele umj/(l(e. (P. ISPIRESCU)
fi făceau haz. fii11dcă era r>li11 de
origi11alif(l(e, de th.11 şi de veselie. (ION GHICA)
A li en haz (Înv.) = A avea farmec. A avea umor:
( .. .] dar le spw1ea mereu la a/fi oame11i
şi ilir la t1l{ii, ÎllCtît 1norarului fi venet1 să fugă În
!tune, it1ră oa1nenii zicet1u că nu e 01n 1nt1i de ht1z
dectîr Pupăză. (IOAN SLAVICI)
E1t1 1nai ror ri1nrJul cu ht1z şi avet1 darul
ţJOvestirii.
Ştii c ă ai (sau are) haz? (lrn.) = Şeii că -mi placi
(sau că-mi place)?:
Plecttfi imediar. - Şrii că ai haz? Cum
să-l las si11g11r pe pări111ele? Nu vezi ctîre rreburi
avem? (MIHAIL SADOVEANU)
Şrii că are haz şi asw 1 Voi să vă /ăfăifi
şi să
lmwrifi de căldură, iară eu să crăp de frig.
(ION CREANGĂ)
las· că v-a mai r>ăli el ber ed1e111/ ace.Ha
de alră d(l(ă' Şrii că are haz şi a.Ha? (IDEM)
HĂBĂUC -Ă
A o Ina hăbăuca =A umbla în zadar, a vagabonda:
Iar ÎJJ să1fJători, o lua1n hăbăuca {Jrin
cele sare, pe 1111de şriam că se fac hor e. (ION
CREANGĂ)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

HĂBUC A trage (sau a fi) unul la h ăis şi celălalt la cea

A rupe (sau a face) hăbuci = a) A rupe î n sau a zice unul hăis şi celălalt ceala = Se zice
bucăţi; a sfărâma: despre doi oameni care nu se înţeleg:
Ptînă acasă făcu că111eşa hăbuci. D-ra, jupâne Bulmşe, şi d -ra, jupâne
(ŞEZĂTOAREA, II) Săvine,jumfi d-voa.Hrăcă nu-fi rrage unu/ hăisa
Mogorogea, băie1 gnîjuliv, îşi curăfă şi a/ruf ceafa? (V. A. URECHI A)
ciuborele / 11unos şi le ţJune la usct1r ţJe varră, cu1n Dacă se-11ţeleg şi 1111unul hăi..11 şi
zil~e

făcea rordetmna. A rreia zi, după t1.11a, ciuborele celălalr ceafa, ror merge. (CONTEMPORANUL,
văru-mieu se rup hăbuc în roare părfile. (ION VI)
CREANGĂ)
b) (Spc.) A mesteca. (Spc.) A încâlci lâna: Cu hăisa-n ceală nu vezi zeama-n oală = O
O cânepă... poare fi purredă sau hăbuc. afacere încurcată nu sfârşeşte bine:
(ŞEZĂTOAREA, II) - Acasă, ca şi la lucru, cu hăisa-11 ceafă
1111 vezi zea111ă-11 oală.' Rtîde, şi ră1ntîne t1ţJOi

HĂIS îngândurai şi bltînd. (IACOB BURGHIU)

A apuca hăisa = A se abate re la dnmml cuvenit
Şria dânsul că Vasile Baciu e î111r-o Nu ştie nici de hăisa, nici de cea = Este
ureche şi că, de o apucă hăis, apoi hăis o fine să nepriceput. Este nea~cultător:
şriede bine că dă cu ct1rul fJrin f0l1fe şanţurile. F11,11ză Ion se ţJllre că 1111 1nai şrie
(LIVIU REBREANU) acuma nici ceafă, nici hăisa. ( . . ] (SPIRIDON
POPESCU)
A da hăisa= a) A mâna boii la stânga:
Şi-au dar 1111 şriu crun hără1nurile de cai HĂLĂDUI
1nai hăisa oleacă, ţ>rin nişte cc111e11ă... că 1noşia e Cum o m ai hălăduieşti? = Ce mai faci?:
a mănă.Hirei aceşria, a Neam/ului. (MIHAI - Ei, Perre, cu1n 1nai hălăduieşte lt"nea
CANCIOYICI) noastră? Îşi 1nai aduce a1ninre de 1ni11e, ori ba?

b) A evolua într-o direcţie greşită: (TUDOR PAMFILE)

A începui prin a .re lăuda că îi1 sfârşii .re
con[i1111ă sloga/Ulf său elet' foml din 2008 - „lucmrile Drnnnezeu să vă hălăduiască (Reg.) = Rămâneţi
i11r10rfl11lle tai 11e1oie de ti11111" - duţi'i ct1re li '11t1t-o cu bire:
comp/ei hăisa( .. . ] (hnp1/www.topiasiro') Du11111ezeu să vă hă/Muia.k~ă.' Noi ţJ/et-V.1n,
că s-a fi'<.' ul noaprea.
A da hăisa în Ioc = A se întoarce pe drumul de
unde a venit: HĂMIŞLIU, -IE
Şi-aţJOi când s-a Îflfumar I Înroarcefi A se juca cu (de-a) hămişliul = A face pe şiretul:
băiefi boii hăisa î11 loc I Pe-acasă n -a mai dar I He 1 mi se par e I Că re joci de-a
Să răstiră bu.wioc 1(hnp://www.candestibt.ro/) hămişliul' (AL. DA VILA)

A face hăisa = A dispărea repede spre stânga: HĂRĂŢI

Am făcur hăisa pe după ga1du jirăriei. A (se) h ărăii pe (cu) cineva= A nu(-şi) da pace
(VASILE ALECSANDRI) (cuiva) sau unul altuia:
Tot1răvre111ea, steagurile de răz.ăşi se
A trage hăisa = A nu fi niciodată de acord c u hără{iseră cu năvrt1fJÎÎ şi cu deliii, ţJricinuindu-le
ceilalţi: muflă nelin~He. (MIHAIL SADOVEANU)
D-ra, bade, ro rdeaww ai rras hăisa. Noi Îfl cale fi-am ieşir I C -avem dor de
(EUSEBIU CAMILAR) hărăfir. I Şi la harfă virejească, I Şi la gioacă
răzlJOit1!1că. (VASILE ALECSANDRI)
189
 Vasile JUNCAN

htîrşircu roare belele şi ric11ir, duce hăul casei

HĂŢ fără să ctîrrească. (P. ISPIRESCU)

A scăpa hăţurile din mână = A piertle conducerea:

Penrru a 11u .k~ă11a hăfurile din 1ntînă, 11u Cât (e) b ăui (sau citu-i h ăul) = Niciodată; în
este suficient să ceri de1nisit1 din conducerea niciun caz, cu niciun preţ:
Bw1desbank t1 lui Thilo Sarrt1zi11 ( . . ] (DANIEL Cine ştie ce Încurc<IIură vei ft1ce ţJ-t«.~010,
DĂIANU) de să 1111-i mai dea 11ime11i de căpărt14 ctîr hău' (P.
Cred că şi în alegerile de la 11oi, ISPIRESCU)
fJOfJult1fia a vort1f 1nasiv Î1nţJOlrivt1 haosului şi Nu 1nai vezi ţJe ţJreor {i1uînd cot1rnele
debandadei et'onomice creme de guvernele care plugului ctîru-i hăul' (CONTEMPORANUL, III)
au pierdui hă(urile di11 mână, lăscînd pre(urile să
c rească la voia lo r. (SILVIU BRUCAN) HĂUGAŞ
A scăpai hă(urile di11 mână şi o dă de S-a dat în hăugaşul lui =S-a îndreptat:
ga1d. Cred că-i primul poliricia11 care i11viră Acum s-a făcui om de Treabă, dar cu
presa şi fuge după ct?reva minure de la propria greu s-a dar î11 hăugaşul lui.
confe rin(ă. (http://fermapolitica.ro/)
HÂI
A tine (pe cineva) în hăţuri = A-şi exercita A hâ i în bătaie = A rupe în bătaie:
autoritatea strictă asupra cuiva: flldividul a t11ne11in(ar-o c-o luîieşre î11
A srtîmir mai degrabă nîsul, det'lÎT băraie.
admim(ia celor prezen/i. Şi a.Ha pelllm că animalul
1111 a act~e11rar cu una cu două să fie finul Îit hăfuri HÂR
de celebml i111edOfJ. (http1/www.reporterntv.ro/) Că(-i) hâ r, că(-i) mâ r = Exprimă î ncurcarea
cuiva în explicaţii neconvingătoare:
A tine (sau a lua) hăţurile în mână= A prelua Că 1u1 şriu ce, zt1ce el, că htîr, că 11uîr...
conducerea: (MARIN PREDA)
Ce s-o fi făcui cu el, sămcu? fşi aminri, Hcîr Încolo, Juîr Î11cot1ce, - inrră
scuturat de un 11ure111ic fior, şi se 1niră cu1n a om11-111r-o crâşmă. (MIHAIL SADOVEANU)
avui Tăria să mai fină hă(urile în mână ( .. . ] Că lu1r, că mt11; bieful băiar 1111 se lă.1a:
(GIB I. MIHĂESCU) ba că
1u1 1nerg, ba că 11-11111/urar11i1nit~, 1Xlct1rele
mele. (BARBU DELA VRANCEA)
A-i veni ia p a la hăt = A-i merge bine (cuiva):
De când i-a ve11ir şi lui iapa la hă(, se HÂRB
fine cu nasul 11e sus. A face hârburi = A sparge:
Levy Î11ri11de u1t~iorul, ft1ft1 Îl izgoneşte,
HĂŢIŞ urcioml wde pe pierre, se face luîrburi ( .. . ]
A tine hăţiş (Reg.) = A ţine morţiş: (MIHAI EMINESCU)
Ea finea hă(iş să meargă ctîr mai repede
de acolo. A-i s fâr âi cuiva cu hâ rbul = A-l fermeca:
Mă rog, 1111-şi 1nt1i t1vet1 t1SttÎ1nţJii1; ct1 şi

HĂU ct111d i-ar fi sftîrtîir cu hcîrbul ( . . . ] (DIN

A duce şi hăul şi greul = A face toate treburile,
a suporta toate greutăţile:
Şi 1ni-a 1nai zis că 01nul 11e care voi tivea
să-l iau de /Jăd){lf să fie Ctl de cincizeci de a11i,
clîci t1fu11ci 01nul ştie şi lt1 vllle şi la delii, este
VIEAŢA POPORULUI ROMÂN, 1913)
Râde hâ rb de ciob (o ală, s trachină) spart (ă) =
A râde de defectele altuia, fără a le vedea pe ale
sale:

190
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

- Vorlx1 ceea, .raro: „Şede hâr bu-11 cale şi

n?de de oale". Măi puşchiule' la .ră vedem, ce ai
făcur 111 mai muli decâr 11oi? (ION CREANGĂ)
Şi-a găsit hârbul ca pacul = Se spune despre
cineva care şi -a găsit perechea po trivi tă :
Cei doi trăiau În Î11{elegere şi unul 1111
ieşet1 din cuvtînrul celuilt1lr, e ca şi cu1n
gă.rir Iuîr bul capacul.
H ÂR CA
A s e da (cin eva) h ârca (Reg.) = A-şi face vânt
c u scaunul, când se dă î n scrânciob:
Copilul era 11eli11iş1i1 şi .r-a dar hâr ca
/Jlînă a căzut.
HÂRCĂ
A face de hârcă = A face de râs:
Tarăl i-a .1p11.1 băia111/11i la plecar e .ră
1111-/facă de hârcă.
HÂRDĂU
A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui
Petrach e) = A băga (pe cineva) la închisoare, a
aresta pe cineva:
Pe cine rr ebuia .ră-1 11m1ăm la hârdău,
l-am 11u-11a1. (ION PAS)
Am pu!i mâ11a pe d. Caţavencu... L-am
111111a1la Mrdă11/ /11i Perrache. (I. L CARAGIALE)
HÂRLEŢ
De-amu numa i s ap a şi hârl eţul (O. oameni) =
A aj uns la sfârşitul vieţii:
Bw1iw le .1p1a1ea 11epoarelor cu părere de
rău că de-t11nu 11u1nai .fli/XI şi Juî11eţul o aşrearJtă.
şi-ar fi HÂRŞI
A se !târş i cu lumea (Arg.) = A se deprinde (cu
necazurile, c u nevoile):
Ră.1pw1.wl po/ifi.1111/ui şef, învechii şi
luîrşir În luţJfll cu 1nafioţii: hoţii sunt şi ei
oame11i 1 (ION COJA)
Dar pr imul go.rpodar a l com1111ei, /uîrşir
de t1rcîrea şi t1ttîrea „caţx~ane " financia re, Îşi
11ierde ct1teodată entuzias1nul ţ>entru a1ni11titul
r>r oiecr ( ...] (http ://www.economistul.ro/)
HÂRŞIM
Mi-a ieşit ltârşimul = Am ajuns de pomină.
Mi-a ieşit faimă rea:
Că voinit~tJului celui bleste1ntd i-o ieşit
luîrşimul pe.He muă mări şi fări de ctî11d .r-a făcur
i se zice ş i azi.
ţJtl{Jăză, şi „ţ>uţJăză net~redincioasii "
(http:/kopilaria-la-muzeul-satului.blogspot.rQ/)
HÂRŞTIOAGĂ
A da ltârştioaga popii (Reg.) = A muri :
U11ii plăre.rc rrilmr 11a111ri4 a/fii dau
hârşrioaga ((reg.) botoaşă, boancă; oaie bătriină fără

H ÂRHOM dinţi] fJO/>ii. Nu şriu ce-i aia Iuî1ş1ioagă, dar thlpă

A s e tine hârbom = A merge înşiruiţi: cu1n sună cuvt1ntul nu-i o chestiune de onoare.
Cei mai mu/fi .re fi11ea11 Iuî rhom, câ11d Poare door 11aş1erea .ră fie maiu11ă de mai mutre
urct1u sus /Je creasta 1nunrelui, deoarece vtînrul act~ente ţ>e rang .rocie1t1te, descenden/ă, stare
Îit
sufla 1tăţJras11it~. mt11erială şi de.11i11. (TUDOR OCTAVIAN)

H ÂRJELE HÂRT IE
A vorbi în hârjele = A vorbi figurat, în alegorii. A aşterne (sau a pune) ceva pe ltârtie. v. aşterne.
A face glume :
Nepofii îl a.1c11/1a11 cu plăcere, căci lm11ic11/ A înnegr i ltârti a. v. înnegri.
avea dami de a pove.rri şi vor bea îi1 hârjele.
HÂRŢI
HÂRLĂ Hârţi încoace, scârti încolo = Exprimă o încercare
A s e alege hârlă de... = A se alege praful de neizbutită de a urni din loc un lucru greLr
cineva: Ct111d .ră-1 .ruie la deal, .ruie-1 dacă
Fe111eit1 Îi SţJuJJea 1nereu c-o să se fJO{i ... Htîr fi 1 încolo; .rctîr fi încolo... w ml .re da
1
aleagă lu?rlă de vit1ft1 lui, dar el făcea ror ce şria. 11apoi. (ION CREANGĂ)
I 91
 Vasile JUNCAN

albe cu1n Îihelgea... a11,11că o ţ>rivire

H ÂRZOB ţJări111ească spre 11oi. (ION CREANGĂ)

A căd ea cu hârzobul din cer = A veni pe
neaşteptate. A se realiza de la sine: ffiOLĂ
A doua zi di111i11et1fa, Sisoe se pogorî cu A lua în hiolă = A împinge pe cineva fiiră voie:
luî1wlml din cer, pe vtî1f11/ 1m11i mwlfe înalr. (G. Cu ochii Î11cr1'11fa{i, se 1-e1>ezet1 să ia În
TOPÂRCEANU) hiolă ctînd gardul, ctînd fânarul di11 ogradă.
Să-şi facă lungi twrobiogrtifii - iară că (CALISTRAT HOGAŞ)
sosesc cu luî1wlml din cer ropuri de coli de htî11ie, Maldărele de scânduri, d11ctî11d pe cai î11
cerneală, condei Îit care să-şi renege orig1i1ea hiolă,Îi r er1ezi devale, ţJri11rre călăre{ii 11oşrri.
.'IOC ială, ţJări11(ii ( . . .] (N. STEINHARDT) (AL. VLAHUŢĂ)

A se crede coborât cu hâ rzobul din cer = A se ffiP

crede superiorcelordinjur, a fi îngâmfat: A li cu hipuri = A fi (neastâmpărat sau) nervos:
Ehe.I s-au dus v11!1nurile lll etl.' Act'1na, Fara e1t1 cu hiţJurişi 1111 sra un 1ni11ur În loc.
1
c/1imim Ai bani, eşri boier' N-ai bani, pofi să fii
cobon1r cu htîrzabul di11 cei; IOI degeaba. HLOBĂ
(DUILIU ZAMFIRESCU) A ba te hlobile, să (se) pric eapă calul (Reg.) =
A face aluzii:
HEBE REU Degeaba /Jărea el hlobile .fă pricearJă
A umbla hebereu = A umbla fiiră rost: calul,fe1neia o finea 1111a şi bu11ă.
El s-a cam sărurar să umble hebereu
ţ>rin lu111e şi s-a Înlo rs acasă. HODORONC
Hodoronc (sau hodorog) - tronc = Brusc, din
HEI senin, pe neaşteptate; (ni)tam-nisam:
A li om cu hei = A fi om cumsecade, gospodar, Trt111reşre vorba hodorog-rronc.
de cuvânt: (ANTON PANN)
DuţXI ce vecinii l-t1u cu11oscur 1nt1i bine - Hodoronc-rronc 1 făcu He1delea. lii.rnfi,
şi-au dar .1et11na că era om cu hei ((reg.) că 1111-i 11it~i dracul aşa de 11eg111 ctun se ţJllre ... Ofi
dependinţe, acareturi ; loc de casă; curte] şi re ble.Hemtd Ion, dar rău 1111-i' (LIVIU REBREANU)
ţ>ureai Încr ede ÎJJ el.
HOHOT
HELEŞ-BELEŞ A plâ nge (sau a râde) cu hohot (sau cu hohote)
A li de heleş-beleş = A fi la dispoziţia, la bunul = A plânge (sau a râde) foarte tare:
plac al cuiva: -Na.I În ca Irea v-a1n făcur şi eu ţJe obraz.
Bierul om .le .fă111m.1e .fă fie de heleş-beleş De-actun Î11ainre sr11111e{i ce vă ţJlace, că 1111 1ni-a
tOllfă ziua, căci 1nai tivea şi rrebt.,ri actt'lă. fi ciudă, zise Cerită, nîuînd cu lwhor. (ION
CREANGĂ)
HELGE Popa a -11cep111 .fă p/tîngă cu ho/101 şi să
Alb ca (sau cmn e) helgea (Reg.) =Alb străluciror: .le lx11ă cu p1wmii în wp. (1. L. CARAGIALE)

Uncheşul Haralambie avea pe el .Hraie

albe ca helgea. (MIHAIL SADOVEANU) HOJMÂC
Mirele Î111/Jrăcar cu că1net1şă albă ca A făcut hojmâc = A căzut pe neaşteptate:
helgea. (M. SEVASTOS) Cum mergea el pe că 1t1 re, t1 fă cur
Văzându-ne pe mai IO{i de-a n111d11/ hoj11u1c apr oape de izvor.
Î1nbrăct1fi cu că111eşuice cusure cu bibiluri şi

192
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

HOLERĂ Nu zice hop până n-ai sărit (sau pana nu

A da holera în cineva = A se speria foarte tare:
Cu a?r 111erge111 î11ai111e, I Direp1cuen-11t1i111ează,
I Dă holem îi1 ciocoi. (CE7AR BOWAC)
HOLISTURI
A umbla holisturile (Reg.) = A umbla haimana,
fără nicio treabă:
Ai ct1sei i-au zis fe1ei să 1111 1nt1i u1nble
holi.Hurile şi să se apuce de Treabă.
treci) şanţul (sau gardul) = Nu te bucura
înainte de a vedea rezultatul, sfârşi tul :
Să 1u1 zil~Î hOfJ 1xî11ă 11-ai sărir; şi chiar
dtl{Xi ce ai ajuns pe celălalr 111al al şa11p1l11i, e 111ai
cwni111e să-fi ctm(i de d1wn ( ...](ION LAZU)
,,Îmordeaww e bine să 1111 zici hop ru111ă
11-ai sărir gardul, însă cu vicroritt la 12 goluri
cred că .warw calificării e deja jucară", 111ai
spw1e Ho1t1(i11. (hnp://www.digi24.ro/)

HOMERIC-Ă HORĂ
Râs homeric (Liv.) = Râs foarte pmernic şi de A duce (sau a purta) hora= A fi flăcău de fnmte:
nepotolit: Flăcăul
era chi11eş şi aşezar la 1ni11re şi
Dialogul începu să se111ene a a11clte1ă şi n1unai el 11urra hora d1uninit~a.
ar 111ai fi răpăir a.Hfel, dacă 11lrim11I răsp1ms al
lui Sid n-ar fi urcai în gt1rlej11l l11i Paul acel rt?s A ieş i la horă = A intra (la vârsta c uve nită) în
ho111ericdede11111lr ( .. .](PLATON PARDĂU) rândul fetelor şi flăcăilor care dansează la horă:
Arunci 111-a llţJucar un 111s /Jo111eric şi Mulr 1nai cu grijă esre 11regăriră ftînăra
i-a111 replic(lf: să ia cc111ea de gm111arică tt fiului fară petlTru a ieşi la horă, hora fiind primul pas
cel 111are, s-o î11ve(e bine şi să 111eargă în ftt(tt s11re 1r,1ne, uJJ fJrilej de cunot1şrere, de i11i{iere În
Biroului organizt1(iei de bază să-l aswlre. drago.He, de alegere a rovarăş11l11i de via(ă.
(TRISTAN MIHUŢĂ) (FLORICA ALBU, IULIAN ALBU)

HOMOTI A intra (sau a se băga) în horă (Fam.) = A se

A homoti de cap (Reg.) = A bate la cap (pe implica serios într-0 acţiune:
cineva): Dar fie ce a dtt Dwm1eze11, 111-a111 băgar
Faw i-a ho111mir de cap pe bunici cu fel ÎJJ horă, şi trebuie să joc, de o fi să 1nor diJJ asra,
de fel de născociri nă.Hruşnice. TOI c-o J11(){t11e-s daror. (I. POP-RETEGANUL)

HONIPSI A întinde hora. v. întinde.

A nu putea honipsi (pe cineva) = A nu
simpatiza, a nu putea suferi (pe cineva): A învârti hora (sau a se învârti în horă). v.
Să nu-l 1nai văz În m}1ii 1nei, că nu-l ţJOf învârti.
honipsi' (I. L. CARAGIALE)
A nu-i veni (cuiva) vremea la horă= A fi încă
HOP copil:
A trece hopul (sau gârla) = A scăpa de o Ft1ra sufer ea, că nu-i venise Încă vre111ea
gremate, de o primejdie: de horă.
Niciodt1ră 1111 t11n ttvuf voct1fi'e de 1x1cie11l
1111porram, de asră dcuă, e că t1111 rreu11ho1ml,11-a111 A porni hora= A începe hora:
îllfrem1JT rrara111e11111I. (AURA CHRISTI) A venii dup·aceea-11 mijltxul găli'igiei şi
A111 rrecur hopul de la Mini.Heml 1X>111ir ho1t1 ct1re s-ar fi urinar 1xînă-11
bt«.~iul şi s-a
lnsrruc{iu11ii, unde direcrorul Jet111 Dt'1nirrescu revăi:rnn1I zorilor de zi. (IOAN SLAVJCI)
se OfJuJJea şi t111oi 1111 voia să 1nă 111'1net1.f.Că ct1 Pri1nii ct1r e t1u ieşir au rrezir lăurt111,/,
specialisr. (PETRU COMARNESCU) ador1nir 11e r1-e11rele că1ni11ului, şi s-a fJOrJJif iar
hora. (MIRCEA DIACONU)
I 93
 V asile JUNCAN

Hei' dacă e aşa, lasă-re 1>e mine; o să re

A se găti (ca) de horă = A se îmbrăca în haine fac să mănânci w1 miel f ripr hofeşre. (NICOLAE
de sărbătoare: FILIMON)
Îşi porrivea şiragul de h11111wz la gtîr şi
w1 mă111mcl1i de floricele pe wp. Se gări.I<' ca de HRAM
horă. (I. BUJOR) Ce hram porti (ori poartă) pi (ori tine)? = Ce fel
de om eşti (sau esre),ce rost ai, ce ocupaţie ai?:
A s e prinde în horă (sau în joc). v. prinde. Se î1lf(){1rseră pe 11lici(){1rt1 zarafilor şi-l

Îllfrebară 11e ovrei dt1că bănuieşte ce /Jrt11n

HORHA poarră aga p rin ulifa Franzelarilor. (DUMITRU
A umbla horllll = A umbla fără niciun rost: ALMA Ş)
Învăfăroarea i-a spus COf>ilului să vină - Joana, nevasta lui Marin, asra ce
la şcoală şi să 11u 1nai u1n}J/e horita ţJrin sar. hram fine ?... - E o ft11ă foarre bună. (AUREL
BA RANGA)
HORN - Tret~i şi fu Îll ct1rd ... Îi răSţJuJJ.fe u11

A cădea (sau a s e surpa) hornul = A fi foarte
surprins de vizi ta cuiva:
- Nor oc, poere 1. .. Are să mi se .wq>e
ho mul de ctînd n-ai mai fo.11 r>e la mine .. .
(LIVIU REBREANU)
A fi abia ieşit din horn = A fi tânăr:
Lasă-l În 11ace, zise bărrtînul, 1111 vezi
că-i abia ieşir din horn şi 1111 şrie ce /llce.I
HOTĂRÎ
Hotărât lucru = În mod categoric, sigur:
De daftl t1.11a, hmărtîr lucru, nu vei avea
colaborar ea mea. (ION AGÎRBICEANU)
HOTĂRÂRE
A lua (înv. a face, a pune, a încheia, a veni în)
hotărâre = A se hotărî:
Ea fu nevoiră să ia hmăn1re de îndară.
Cu hotărâre = Fără îndoială, neîndoios, sigur,
.1ergenr... Ce hram po1ti ru prin Ucraina?
(EUSEBIU CAMILAR)
HRĂNI
A hrăni batoza = A alimenta batoza c u snopi:
A/fii srau sus /'Je lx1roze şi hrănesc 1naşi11a,
care le .wwlge snopii. (AL. VLAHUŢĂ)
A se hrăni cu vânt = a ) A nu avea ce mânca; a
mânca foarte puţin, a ciuguli:
Aşa e.He de slabă, parcă se hră11eş1e cu
ViÎllf.
b) A-şi face iluzii:
Degeaba se hrănea ea cu vtî111, căci
realirarea era Cil rorul diferiră.
HREAN
A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean =
A se obişnui cu o viată amării!ă, plină de priva~uni:
E.l ţ1esct1r... llll vret1u eu să fiu 11esct1r -
să trăiesc ct1 vie11nele-n /Jr et111 ? Mai bine lt1

hotărât: mtînă.Hire. (MIHAI EMINESCU)

Să şrie cu hmăn1re că-i va da de .wfie Dacă ajunge cu/irul la os şi r>elreci ca
pe cea mai frumoasă muiere. (P. ISPIRESCU) ctînele în w r, rră(i)eşre Ctl v(i)ermele în
rădăcina hreanului. (C. NEGRUZZI)

HOŢEŞTE Anron Pann zicea: „M-11111 Î1tvăfar cu

A frige (carnea) boţeşte (Spc.) = A frige răul ca vier111ele În hrean". Nu-i bine să a11ucă1n
(carnea) înăbuşit, acoperind c u jăratic: să ne învăfăm î11 hr ean. (MARIN SORESCU)
Lt1 o groapă cu jeraric în/undară, era pus
w1 miel la cop!, aşt1 hofeşre. (CAMIL PETRESCU) HREAPCĂ
A ieşi la hreapcă = A ieşi la coa<ă:

194
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

·Ţă1t111ii ieşeau lt1 /J ret1fJCă Î11ai11re de - fli lasă-i şi ru, 1năi nevasră, lasă-i, că
răsărirul soarelui. se bucură şi ei de ve11iret1 1nea, zicet1 rt1rt1,
dt111d11-11e bufa. (ION CREANGĂ)
H UC Mt1i ieri, erai llt'1nai de-o şchioaţJii, I
A face pe cineva (tot) buc = A snopi în bătaie: Ctînd re pierdeam 1>ri111re pă1mşi; I Ctî11d re dam
Băiefii fugeau de el ca să 1111-i mai facă /mfa 1>e picioare. (AL. VLAHUŢĂ)
101 huc. Te r og să legi 1>ro.wp11I de grafiile
fer e.11r ei, ca să mă por da !tufa fO(l(ă ziua, cum
H UCI fac de obicei. (GH. YÎRTOSU)
A umbla huci-marginea. v. margine.
A avea (a face sau a se da) huta-huta (Arg.;
HUHUREZ gmţ.) = A avea contact sexual:

A se scul a ca huhurezii = A se scula foarte E t1devărar că a1n linişrir-o, s11u1uî11du-i

devreme di mine aţa: că 1111-mi pasă de gura lumii. A Jo.li o
- Ce-i cu rine, băbucă? ... Ce re-ai ţJus să 1nă11 urisire,
da· şi-o a1ne11infare, ctînd i-a1n zis
re plimbi î11 wp de 11oapre ca lwlmrezii? (LIVIU că: nu1nai ru să nu re dai /tufa Îll leagănul
REBREANU) dracului! (G. M. ZAMFIRESCU)
Sătenii se sculau ca huhurezii şi
1nerget1u lt1 ftî rg să vt1ndă sau să cu1nţJere.

A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) (Pfm.)

= A sta sing ur, părăc;it; a avea inson1nii:
Ctîr finea iama, .Hărea ca /111/wrezul î11
par. (ION PAS)
Î111i SţJune Zizi, eşti rc1nără, ce naiba de
trăieşti ca huhurezii, de ce 1111 Î{Î găseşti şi fu JJe
ci11eva 1 (CONSTANTIN MATEESCU)

H UIDEO
A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = A
huidui (pe cineva):
Cu1n văzu dar /Je haflnanul, negr u ca un
bivol şi cu coa111ele-11 CllfJ, ÎnceţJu a-i da cu
lmideo. (NICOLAE FILIMON)

HULISTRll
A a puca-o pe hulistrii = a ) A bate câmpii:
Hei 1 Băiarule, eu folose.oc 1x11tet1 .11t111gă
a creie11,fui, 11-0 dau Încă ţJe hulistrii.
(http ://forum .soft ped ia.com/)
b) A-şi lua lumea în cap (de supărare):
Act"n chiar 1111 1nai şria ce să ft1că şi-a
apucar-o pe huli.urii.

HUŢA

A (se) da hota (sau de-a hota)= A se legăna:

I 95
 Va.li/, llJNCAN

Toi copiii dădeau itu11a pri11 corcoduşi şi

mere. (ION PAS)
I
A umbla iama = A călca ml în picioare :
Cof}iii 11mblll11 it1111ll vri11 ll11111I de grtîu.
A 1mne punctul pc i = A reda esenţialul într-0
discuţie. A s ublinia faptele semnilicati\•e: IA MĂT
- Bi11e, roore b1111e, răs1>1111de Sra11 A da iamăt (Reg.) = A face pagube mari în
semănături:
li11işri1. răs11jlâ11d că-11 dejfoiriv a ajw1s să p1u1ă
p1111,·11tl pe i. (L L. CARAGIALE) Ea s-a s111ujra1 rare, fiindcă 1•itele
Articolul lui Richard \Vag11er p1111e 1•e,·i11ului au dat ia1ntit /Je.fte se1n<i1tături.
111111ct11l 1Je i. (NORA IUGA)
IA PĂ
IA A avea burtă de iapă =
A nu se mai sătura
l a aşa = Numai întâmpl ă1or. fără nicio intenţie mâncând :
precisă: El 111â11ca 101 ce era pe masă. parc-ar fi
la aşa 111u11ai ca să :ică şi el că face a1>11t b11rră de iapă.
cei•a. (P. ISPIRESCU)
A1n :is şi eu, it1 aşa. o vorbă ;„ vâ111. A bate şaua (ca) să (se) p riceapă (sau
( ION CREANGĂ) înfcl cagă) iapa (sau calul). v. bate.

Ştii 11rea bine - răs111111se fata - că 1111

111-et111 ca s-o şriu, declit n1111111i it1 <1şa, ca s-o şriu, A da iapa în călărea Iii (Pop.) = A împerechea o
J>entru c-acu nu 111ai e Făt-Frt11nos să 111ă iapă cu un arnlăsar:

rtipească. (MIHAI EMINESCU) De c11 ziuă, Florea le spuse că tn

11ooptea aia 1reb11ia11 .fă 1•i11ă la groopă 11işre
IACA căm{aşi Cil iepe de şişic. .fă le dea f11 călăreală

A feşteli cuiva iacana ( Fam.) =A face de ruşine la armăsarii wmia, moş Le11. de pă:ea tt11r-1m
(pe cineva): bordei averea /Jrimăriei de la rt11111XJ de g1111oaie.
[... )dar plăceret1 de a-i feşteli iacaua (EUGEN BARBU)
t1ce/11i străin se111ăJ1t1 c11 tlegerele tle cu1vă,
rrel·ure tli11 greşeală J>l!.tte tt1rt1f t11l1>r şalvari. A lî m âncai ca alba (sau ia1>a) de ham. v.
(DOINA RUŞTI) n1ânca.

T utun iaca= Tutun de cea mai bună calitate: A lî neam c u cineva după iapa popii (Gmţ.) =
Tot cu tiu1iu11 iaca şi t.11 {igareta I11i cea A li neam foane îndepăna1 :
de chilimbar de opt:eci de gallJe11i îşi trece el Cei doi 11u se Înrutleau. dor lui /011 îi
vremea? (CALISTRAT H OGAŞ) piticea să sp1111ă că era 11ellm ('li el după iapa
/JOIJii.
I AMA
A da iama= a) A da năvală: A necheza ca o iapă (Pop.)= A căuta dragoste:
Că pâ11ă se coace dovleacul t11 sobă, A t11cep111 apoi a chicoti şi-a 11echeza ca
cl11i1·a flăcăi da11 iama pri11 fete. (BARB U o iapă. Ce i-a p11s î111r-tllf11l, 1111 ştiu, dar chiar la
DELA VRANCEA) masă. soro 1mde prugea [(reg.) a glumi: a spune

b) A jefui. ( D. averi) A risipi: anecdote. sooave]o11111I meu ,.„ dl11isa, wule-i

Te-a1n lăsat sa dai it11na fu averea 1net1. făcea c11 ochiul, ba l-am ztjrit chiar 11işc/J11d-o.
(VAS ILE ALECSANDRI) (SOF IA NĂDEJDE)

196
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
Când îi muşca buzele dulci, gum de
fJiersică. Nechezt1 ca un ar111ăsar În călduri şi-i
f rângea mijlocul subfir e Ctl o rre.Hie.
(http://www. sancinelaonline. rol)
A umbla până îti stă iapa (Pop.) = A umbla
fără oprire:
Ttlrăl i-t1 spus feciorului s-o w ure pe.He
ro r şi să umble până i-o sra it1rx1.
Când îi dai îi fată iapa, când îi ceri îi moare
mânzul (Pop.) = Se zice despre cel care este
nerecunoscător sau rău platnic:
Îl dăruise Du1nnezeu cu un vechil, care
1111 şriu zău, dacă Îi aducea ţJe ct1r Îi luă.
Adevărat că 01nul din fire aşa-i: ccînd Îi dai, Îi
fară it11XJ; când îi cei, îi pier e mtî11zul. (DIN
VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 1914)
Dă-ti, popo, pintenii şi bate iapa cn călcâiele
(Pop.) = Se zice când cineva a dac c u împrumuc
un lucru de care şi el Însuşi are nevoie:
Ş·t11JOi, şrii vor/XJ ceea: „ Dă-fi, fJO/Jii,
pi111e11ii şi lx11e it1pt1 cu căluîiele ". (ION
CREANGĂ)
Dezleagă-ţi iapa de la gard (Pop.) = Vorbeşte
mai clar•:
Dezleagă-fi itlfXJ de la gard şi 1111 mai
u1nblt1 cu ocolişuri.'
Du-te unde şi-a dns mutul iapa (Dep.) =
Dispari de aici!:
Hairi.' litJseşri dinaintea 1nea şi du-re
unde-adus surdul roata şi 1nurul Îll/XI, ca să 1111
mai t111d de numele rău 1 (ION CREANGĂ)
Mă duc şi eu unde li dus 1nurul ÎllfXI, că
şi aşa de llCÎ Înainte 11u 1nt1i tun ţJ01nul de t1u r şi
nici muier e. (CRISTEA SANDU TIMOC)
Şi-n loc să 1nă iei 1niret1să, 1n-lli lăsar să u1c
/J01toosă şi re-ai du.~ duce-re-ar apa 1111de ŞÎ·tl dus
murul it1fXJ! (MIRON RADU PARASCHIYESCU)
IARBĂ
A căuta (ceva sau pe cineva) ca iarba cea de
leac = A căuta insistent ceva sau pe cineva:
197
Apoi re wură, ca it1r/XJ de leac, să facă
lt1ft1brică din rine lu111ie. (ION CREANGĂ)
Unde să fie? ... îl w r Ctl it1r/XJ de leac.
(VASILE ALECSANDRI)
A creşte iarba pe s nb cineva= A fi leneş:
·Ţoţ>escu ne-li fi11ur În 1>roverbe şi cirt1re
/Ol111e reuşire şi cu hllt., fli Cllre eu voi t1dăugll:
„tuniclllu-i a1nical, dtlr brt1nt.ll-i ţ>e ba11i" ...
Răd11ct11111 t1 Jo.IT er oic, Sărmăret11111 - „cel sub
w re 1111 c reşre it1rlx1 di11 lipsă de ra leflf " (cirar
din Ctî111t1r et1 câ11rărilor) - „excepfio11t1I", î11
schimb geniile 1111 s-t111 văzur. (RADU COSAŞU)
A fi de-o iarbă cu cineva (Reg.) = A fi de
aceeaşi vârstă sau de arelaşi nerut1cu cineva:
El e.He de-o iar/Xi cu ve rişorul lui.
A merge la iarbă verde =A merge la picnic:
Du111i11icile şi .W.rbărorile şi le ţ>elrec la
Si11t1it1, la iar/Xi verde, pwuî11d de w1 picnic, fără t1
evira t1veflf11rile /XJ.rnger e. (1. L. CARAGIALE)
Vit1{a o 1nurilllse, llju11sese o Ol1retY1re
nevastă, Ctlre 1nerge fli grătare de I 1nt1i cu nllşii, la
iarbă verde, t1şt1dt11: (ANDREI CRĂCIUN)
A paşte iarba pe car e o cunoşti = A te ocupa
de lucruri c unoscute, apropiate:
Nu-l p11ret1111 î11d11pleet1 pe /Jiirnî11 să
fllcă ceva nou, căci 1nereu ne zicetl că el fXIŞte
ilir/XI ţ>e Cll re-o cunoaşte.
Când mi-o creşte iarba-n barbă= Niciodată:
Din pt1rret1 mea, î11felepr11le, pe11ift1rule,
du-re Î11vt1r1indu-1e, şi să vii ct1nd 1ni-o c reşte
it1r /Jii-11 btir/Jii' (VIORICA HUBER ROGOZ)
Câtă frunză, câtă i arbă sau câtă frunză şi
iarbă sau ca frunza şi ca iarba. v. frunză.
Din pământ, din iarbă verde = Cu orice preţ,
neapărat:
Din rmmtî111, di11 iar/Xi verde, să re duci
.W.-1ni tlduci herghelia, şi să nu Îndrăzneşti li 1nai
zi ce nicio vor/Xi măcar. (P. ISPIRESCU)
Se î11rtîmplă, dileodară, şi mai t1lrfel de cum
glindeşli. Nici lene, nici ţ>rosrie, nici răurare .fă. 1u1
 Vasile JUNCAN

fie la mij/0<.', ,~i roruşi sare omului ftîf11a din senin, IAURT
din iarbă verde. (BARBU DELA VRANCEA) A pune piper şi-n ia urt (Pfm.) = A-şi bate joc
Sculă în picioare roară casa, rmse pe foc de ceea ce ai (în cantitate mare):
roare slugile să-i scoară salba din 1Jămt1n1 din la ctîre a ad1ma1, lui îi plăcea să arare
iad1ă ve1de, că nu e de rrai. (P. ISPIRESCU) că e În stt11-e să ţJună fJÎfJer şi-n it1urr.

Paşte, murgule, iarbă verde. v. paşte. A sufla şi-n iaurt (Pfm.) =A fi extrem de precaltt:
Momenrul l-a mturnr pe viată penim că,
Pe cărarea bătută nu creşte i arbă= Nu se pot Îll 11eri0l1dt1 ur111ărot1re «!lteflll şi Îit iau11» ori de
descoperi lucruri noi decât î n problemele ctîre ori auzea de imeleouali (...] (GH. BUZATU)
necercetate încă: Dllr cu111 cine !I-li friţJt cu cio1fJă s1eflă şi-n
Ar 1nai trebui să re gtîndeşri ş i că ţ)(){1te iau11, t1111 t1-et~ut din nou 111iercuri ţJe fli llgen{ia
ceea ce ft1ci ru 1111 ajută cu 11i1nit~ /Je 11i1ne11i. Pentru ANGEL WJNGS Tim~ţoatt1 (...] (NICOLAE
t1stt1 t1ve1n şi Ct'11oscurt1 vorbă „Pe căraret1 bătură CORBEANU)
nu c reşre iar/Jă". (hccp://www.teenpress.ro/)
IAVAŞA
IARNĂ A-i atâ rna cuiva iabaşa de nas (Înv.) = A
Face din iarnă vară = Se zice despre omul harnic domina pe cineva. A păcăli pe cineva:
care munceşte mult, indiferent de condiţii: - Târziu re-ai deşreprar, /Jăd1ăfele, acum
Bădx11ul era în srare săfacă din iarnă vară. eşti cu ill/)(lşaua de nas, Îi ră!lfJun.fe fe111eia. (P.
ISPIRESCU)
I ASÂC
A juca la iasâc şi tura= A j uca rişca: IAZ
În fundul curfii se vedeau diferire grupe A li cu borşul la foc şi cu pe ştele în iaz (Pop.)
de masalagii ((înv.) persoană care purta sau = A promite un lucru care nu poate fi realizat. A
aprindea ma<alale (faclie, torţă) pe străzi] ş i se lăuda înainte de reuşită:
p1mgaşi; unii jucau nuci; a/fii iastîc [un fel de Î11 faft1 cwioscufilor îi plăcea să fie cu
joc cu gologani (după cum cădea dos ori faţă, borşul la foc şi
cu peşrele în iaz, dar multi
adicăcu efigia sau turaua)] şi rura. (NICOLAE ÎnceţJuseră să-i Întoo 1t~ă !lţ)(ltele.
FILIMON)
IBRIŞIN
IASCĂ A d a (sau a-i trage) cuiva cu ibrişinul pe la
A (se) face iască sau ca iasca= a) A se usca: nas (Pfm.) = A ironiza pe cineva:
-Ai cevt1 S(/-1ni s11ui? L-ll Îllfrebt1r et1 cu Şi
cu111 ne binecuvt1ntellză, duţXI obiceiul
un glt1s usct1f ct1 iasct1. - Nu, a zis Rlldu său, cu ll111tîndouă 111t1inile, Cll vlădicii, ne şi
nevinovar. (CRISTIAN SĂILEANU) rrage ct11e-w1 ibrişin pe la 11as despre fart1 popii
Ptîinea s-a făcur iască şi n-o 1năntîncă de la Folril'e11ii-Veclti ( .. . ] (ION CREANGĂ)
nici căfelul. Uneori, ctînd .fe 111tînillu, dădellu şi ei
b) (Fig.) A slăbi foa rte mult: tinerilor ctîte-un ibrişin ţJe fli nas, nu111indu-i:
Te bagă-n boala ctînească şi re face bonjurişti, duelgii, ţ)(llltlllOnllri, 00111e11i s111i11ti{i
111u11a i iască. (POP.) la minre şi ciocoi î11jiu11111t1fi, lerJădafi de lege,
Îngălbenise, se uscase ca iasca şi-i srricărori de limbă şi de obiceiuri. (IDEM)
scoreai vorlx1 cu cleşrele. Ochii ei, drăgălaşi
odi11iot1ră, În fiet~e di1ni11ea{ă e1t1u roş ii. A m er ge ibri şin
(Pop.; d. activităţi) = A se
(BARBU DELA VRANCEA) desfăşura rapid, fără greutate:
( .. .] rrelmrile merg ibrişin. (1. L.
CARAGIALE)

198
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Şi face,
dom ' şef, să fiu al d racu', merge ( .. .] mi s-a seu/ar cândva o idee rare ca
afacerile ibri,~i11 1 Bijureriile ălea de le-am fJÎt1frt1 iure Cll săgeart1 ct1te cuie sunr 1>e 1nt1să
vt1ndu!, 1111 1nă 1nir c-au /osr ş1e11Je/ire, er t1 artîfi galbeni s-avefi pe masă( . . ) (FLORENTIN
ble.Hemare, vă spui' (TUDOR NEGOIŢĂ) SMARANDACHE)

ICOANĂ A intra Ia idei (sau Ia idee) (Fam.) = A se

A pur ta p e cineva (pe) la icoane (Reg.) = a) A îngrijora, a se preocupa de ceva:
purta cu vorba pe ci neva: Ştii că eu JJu i11r111 la idee cu u11t1 cu
Ea 1111 avea răbdare să o poarre pe la două. (I. L. CARAGIALE)
icoane şi 1neşrerul să o rol t11nt1ne de fJe o zi 1>e
alra. A-şi face o idee = A-şi forma o părere sumară
b) A purta pe cineva prin tribunale, incencându-i (despre cineva sau ceva); a concepe cu mintea
procese: ceva:
Vreme de şase ani, veci1111/ l-a 1mrra1 r1e l.ftorit~ut viitor nu-şi va face desigur o
la icoane, dar acu1n a ct1şrigar ţJtrx.~esul. idee b1111ă
des11re .Harea să11ărăfii imeleuuale a
unei 1nari 1Xl1ti a co11ri1nţJOranilor noşrri. (I. L.
A umbla pe la icoane = A umbla pe la judecăţi: CARAGIALE)
De la o vreme, femeia se cam .ră111rt1se .fă umble CRĂCĂNEL: Fă-fi idee, domnule, ce
1>e la icot1ne şi să det1 bani avocatului. rraducere' (IDEM)

A vorbi în icoane (Rar) = A folosi în vorbire Ce idee! (Fam.) = Exprimă dezaprobarea (faţă

figuri poetice, retorice: de un gând, o propunere etc.):

Vorbea domol, ro rdeawia în icoane. - Ctîr e ceasul? î111rebă Viorica. Ce idee
(GALA GALACTION) să re scoli cu J1ot1ţ>rea În car> cc1J1d J1-ai J1evoie.
(A. PHILIPPIDE)
IDEE
A (nu) a\ea idee de ceva = A (nu) avea cunoştin~ Dă-mi o idee = Ajută-mă c u o sugestie sau să
sumare despre un lucnr gă~esc o soluţie:
CATINDATUL: (hotărât) Şrii s-o scofi? - Do11~1ule, 1n(/-J1rre11,r>e zefa11'' să 1nt1i
Sco(l(e-mi-o 1 IORDACHE: N-ai idee wm fi-o aşre1>r?-Da, să 11r1i t1şre1>fi, şi dacă aîfll re osreneşre
scol; până să dipeşri din oâ1i, o dară, r1ac'„. la 11rea 11111/1, fii Imn ţi dă-mi o idee, o i1t1pim{ie.„ Ce
fJOfri[i' Poftifi'„. (I. L. CARAGIALE) mbrică lip.wşre? (I. L CARAGIALE)

A avea idei creţe (Arg.; în limbajLd adolescen~lor) N-a m (nicio) idee (Fam.) =Nu ştiu:
= A avea incen~i irealilllbile sau inacceptabile de Tobir Îi 1nă11urisi că Jiu şrie detm~ şi Jiu
către cei din ano.Lraj: Jlt'1nt1Î Că JIU ŞfÎe, dt1r 11-lll"l? JliCÎO idee Îll f>riVill{ll
Colegii i-au spus să-l ocolească pe a.Ha, singura lor şt111.ră esre L11d111ilt1,fe111eile s11111
individ, ca are idei crefe cu grămada. pli11edeft1111ezie (. „ ] (ŞTEFAN AGOPIAN)

A băga (pe cineva) la o idee (sau la idei) ori a IED

intra Ia o idee (sau la idei) (Fam.) = A face pe Pe unde a sărit capra, trebuie să sară şi iedul
cineva să-i fie (sau a-i fi) teamă: =Copiii trebuie să semene cu părinţii:
Ei, ccînd a1n văzur... ştii că eu 1111 i11r111 la Fart1 se1nă11t1 leir cu 1nt1ilYl-sa, Jiu
idee cu 1111a cu două„. (I. L. CARAGIALE) degeaba se spw1e că pe 1111de a sării capra,
trebuie să sară şi iedul.
A i se scula o idee (Gmţ.) =A-i veni o idee:

I 99
 Vasile JUNCAN

IEFTIN, -Ă cu11ea vet~inului, t1ru11ci e arunci, să re 1nai fii,

(A fi) ieftin la vorbă= A vorbi mult şi (de Ptîrleo, că nu-şi 1nai vine În voie 1năcar de i-ai
obicei) fără rost. A-i plăcea să flecărească: da ror 1năr1'11{i)rul ş i ţJe deasuţJra şi roiagul lui
E 1nulră si1nţ1lirare În cronitYI lui vodă pe sr1i1iar e. (BARBU DELA VRANCEA)
Consrt111fÎJJ CăţJÎft111ul, 1nulre 111işcări Î1n11orrivt1
moldove11i/01;· dar e i ef1i11 la vod1ă şi ra re A împuşca (sau a prinde) doi iepuri deodată
o.11e11i10 1: (ALECU RUSSO) (sau dintr-un foc) = A înfăptui (cu succes) două
acţiuni deodată:
A scăpa ieftin = A ieşi dintr-0 simaţie dificilă, Cornel Însă era ş1nec/Jer, voia să
film urmări serioase: împ11şre doi iermri deodară, 11mbltî11d la
Ce e drepr, dacă î111tîmpla r ea a Jo.li se111ime111. (ALEXANDRU ARŞINEL)
adevărată, 11ure1n zice că Leuştean a scă/Xlf ( ...] în disc11fie să 1111 fie vod1a de vreo
iefti11, pe111ru că a/fii a11 păfir-o mai ră11 dectîr ră1ăcire, ci doar de i111e11fia expliâră de a
dtî11s11/. (NICOLAEGANE) Î1nţJuşca doi ieţJuri dinrr-un foc: să-ş i i1nţJună

Popesc11/e, ai .ocăpar iefri11 p<111ă ac11m ... erezia şi să fie rorodară ancora{i În SţJirirul
Chiarfoarre ief1i11, aş zice: 11işre C(}(1s1e fi.wrare epocii. (LUIZA BARCAN)
şi ctîrevt1 zgtîrie111ri. (CEZAR GIOSAN)

Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde

Ieftin ca braga. v. bragă .
IEPURE
(A fi) fricos ca iepurele = (A fi) foarte fricos:
No1rx că 1u1 era buclucaş şi lxlrăuş, că
alr[el 11111/ră /11me .Hrica în băwie c11 rt111jelile celea.
Ert1frico.1et1 iep11rele. 01 ASILE IONESCU)
A a juns griva iepurele (Pop.) = S-a apropiat
timpul să ră~pundă pentru faptele sale:
Să11e-11felegem. N11 avem r1re1e11fi1me ca
profesorii 11oşrri să fie genii. De/Xlrfe griva
((pop.) căţea (vărgată la gât] de iermre. Dar, în
Î1nţ>rejurări 11or1nale, acest do1n11 ajuns din
î111tîmplare profesor s-ar fi p11s pe-11văftlf ct111e
( .. . ] (MIHAI EMINESCU)
A alerga (sau a fugi) ca un iepure = A alerga
(sau a fugi) foarte repede, a fi iute de picior:
Am f11gi1 ca w1 iep11r e ca să scap ctîr mai
niciunul = Cel care încearcă să facă concomitent
două lucn1ri nu reuşeşte să facă niciunul:
N11 re ar1uca de 11111/re rrebi odară. Cine
goneşre doi ieţJuri 1111 JJrinde niciunul. (C.
NEGRUZZI)
Nu ştii de unde sar e iepurele (Pop.) = O
împrejurare favorabilă poate oricând să apară:
(...] rep011eml rrebuie să se î11a1111eze c11
p111erea de a .re lă.rn piiălogir pe111m că 1111 .re şrie de
1111de sare iep11rele (.. .] (MIHAI COMAN)
M-a sfă111i1 să îmi găsesc prie1e11i
virtuali. „E 1nai discrer şi nu şrii de unde sare
iep11r ele". (CORINA OZON)
IEPUREŞTE
A donni iepureşte sau a dormi somnul
iepurelui (Pop.) = A dormi uşor, sculându-se la
cel mai mic zgomot:
Dar rusă şrii că eu dor1n ieţJureşre; şi ţJe

reţ>ede, Î11cc1r 1111 tun 1nai si1n{if greurt1rea oaselor şi
a cămii, doar gllftîit1111. (LUMINA, voi. 53, 2000)
A căuta iepuri în biserică = A umbla după
lucruri zadarnice:
Ctî11d i11 ima e spre r ef e, apoi vei i11fe de
flo ri să-i se111eni, că rol ciulini şi 11ălă111idă dă şi,
de 11-0 găsi În 111iere fiere, ie11uri lt1 biserică,
Ctîini cu covrigi În tY>adă şi li/XI Dunării ţ>ri11
/tî11gă işri doi ochi, mai am 111111/ la ceafă, car e şede
ţJu11,re deschis şi cu care văd, şi llOllfJlea şi ziua,
ror ce .re face pri11 casă. (ION CREANGĂ)
Al rreilea moftîia; al parrulea sforăia;
ş-alrul se Încerca să doar111ă ieţJureşre, cu ochii
de,ochişi. (BARBU DELAVRANCEA)
Se 1e111u că ar ţJurea fi astt'IÎ1ll1f şi ct1reva
llOfJ{i dor1111· ieţJureşre, cu jung/Je11,1 sub fJernă ş i
rxii.ă la 11şă, 1111 bă11 dectîr a1Jă di11 jll111tî11ă şi mtî11că

200
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

11u1nai/111c1e c111de, fJ1-e1e.-r rt111d o 1i1dis110zi{ie care Îi mănâncă, de n11 mai şri11 ce să mă fac ( .. .]
uimi pe roti currenii. (STELIANŢURLEA) (RADU ALDULESCU)
b) A murit:
A fugi iepureşte (Pop.) = A fugi repede, - Să-l ie11e du11111ezeu... Vă 1nul{u1ni1n.
ferindu-se de cineva: - Du11111ezeu să-l ierre. Mul{u1ni1n şi noi.
Tahy goneşre 1>e urma muscherarilor (CĂLINTORSAN)
care fug iermreşre. Se ridică în !i<.' ări. (RADU
THEODORU) Ba să mă ierp ! = Formulă c u care contrazici pe
Decizia eroului de t1 fugi iepureşre din faft1 cineva. Nici vorbă':
fJresuţJt.1srJui ţJericol con.fe1nnet1ză Îll do111eniul - Ba, madam Caloia1111, să mă ie1Ji, dar
fap1ului pracric laşiraret1 (.. .] (VICU MÎNDRA) cred că faci o co11f11zie. (SIMONA ANTONESCU)
- Ba să mă ier(i' N11 ai dreprare nici de
A înota iepureşte (Pop.) = A înota c u mişcări dara acea.Ha.
precipitate şi c u mare consum de energie:
Totuşi, ţJe11rru a arăta că 1111 le ţJOll11ă Doamne, iartă-mă = A fi conştient că a spus
ranchiună şi ca să le dea În acelaşi ri1nţJ o lec{ie sau a gândit ceva necuviincios:
fină, de racr şi udJanirare, se dere jos, îşi .1<.' oa.re - Da ctun Doa1n11e iarră-1nă, să slujeşti
s1x1da şi intră de bunăvoie Îll lacul 1noci11os şi r11 degea/Ja' zise /Jabt1 cea vicleană - cum să
infec1 din vecinărt1re, unde Înotă ie11ureşre ri1np n11-fi iei r11 dreprul ră11? (MIHAI EMINESCU)
de aproape o oră. (URMUZ) - Da cu1n, D otunne iarră-1nă ?... a1n fost
pe la roti şi le-am spus curară vorbă: M-a poflir
A s ta iepureşte (Pop.; fig.) = A sta la pândă, boierul să vă ţJ0 11,ncesc ca să veni{i la 1nasă la
gata de fugă : d-lui. 01ASILE ALECSANDRI)
Haiducii srăreau ieţJureşre rotiră 11oa11rea
şi tresăreau la orit~e adiere de vt111r. Dumnezeu să-I ierte (sau Fie iertat) = Despre
cei morţi nu mai trebuie reţinut nimic rău:
IEPURI Şi 1na1na, Du11111ezeu s-o ie11e, strt1şnic
Dumnezeu să-l iepure! (Fam.) = Dumnezeu .re mai b11cura când .re î111t1mplt111 ot1spe{i la Ctl.ftl
să-l ierte• Dumnezeu să-l apere•: noastră ş i avea ţJrilej să-şi Î1nţX1 11ă ţJt1inea cu
N-apuw.re moş Bodn1ngă a lua bine dânşii. (ION CREANGĂ)
jluieml de la gură, şi iaw ne Trezim cu pOfJO Buligă,
ce-i zicet1u şi Ciucălău, din ulifa Bucitunenii, Mă ierţi = Expresie politicoasă stereotipă care
ră111ăiar şi agltevnuir gara dis-diJn1i1etl{ă. Dtunnezeu introduce o replică sau o mgăminte:
să-l iepure' (ION CREANGĂ) Te rog să 1nă ier{i ţJe11t11' ieşirea de 1nai
devre111e. ..
IERI
A căuta z iua de ieri . v. căuta. Nu-i iertat (Reg.) = Este interzis:
Fe1111.?ile de ţJe şit1J st1r1Jui unde este 111011 nu-i
IERTA ierft1f să coo.~ nici să fot1rcă, clîci le a1n01te.fC llI1nile.
A iertat-o Dumnezeu sau l-a iertat Dumnezeu (IRINANICOL.AU, CARMENMDiAl..ACHE)
(Înv.) = a) Datorită vârstei, acea persoană nu N11-i ie11t1r să faci a.remenea fapre urtîre...
mai are legături sexuale. (O. femei) Nu mai are
menstruaţie: IERTARE
( .. .] mai mare c11 cinşpe ani dectîr A se ruga de iertare = A-şi cere scuze:
1nt11na şi a ierrt1r-o Du11111ezeu: e la 1nenoţX1uză, 01e11u1nd pe 111irropolir11I Teofan, pre
singură, fără bărbllf şi uire că-i t1rde şi-o eţJi.fCOfJÎ şi ţJre boieri şi SţJuindu-le că se si1nre

201
 V asile JUNCAN

.wsir la sftîrşirul viefii, îşi cem ie1tare de la rofi, A-,1i vedea fXlfria ieşiră din făga,1ul purred
umilindu-se; (C. NEGRUZZI) îi1 care ztL'e de sewli. 01ASllE ALECSANDRI)

Să am iertare (să avem iertare)! = a) A fi (sau a ieş i) tobă de carte (sau de

Exprimare politicoasă prin care se captează
bunăvoinţa interlocutorului î naintea unei replici
sau a unei rugăminţi. Să ne scuzaţi':
- S-ave111 iertare, cucoone, n-0111 ţJutet1, că
d()(1r acolo-i gre111are, nu şagă. (ION CREANGĂ)
învă tătură) = A deveni foarte învăţat:
LIONESCU: (puindu-se jos) Tor că1Ji şi
iar cărfi, ce dracu' vor să mă facă dobă de
ct111e' ctînd aş purea videa pe Vochifa, care-i
aşa defmmuşică 1 ... (C. NEGRUZZI)

b) Cred că nu ai dreptate:
- Să avem ierrare, sră1xîne! Apa era A ieşi (ceva) a braş. v. abraş .
Mhliră şi ne-am fi p1uu1 bolnăvi (ION CREANGĂ)
A ieşi (de) mincinos = A căpăta faimă de minciros:
IERTĂCIUNE Ea se re1net1 acu1n să 1111 it1.fă de
A-şi lua iertăciune = A-şi lua răma< bun şi a-şi mincinoasă înft1ft1 colegilor.
cere, pe patul de moarte, iertare de la rude şi
prieteni, pentru vreo supărare făcută: A i eşi (sau a se duce ) îna inte(a) (sau în calea,
(Gmţ.)
Ia1x1' Las' pe Dănilă 'că şrie el în drumul) (cuiva)= a ) A întâmpina pe cineva:
unde-a duce-o; să-şi ieie iertăciune de la boi şi Cu1n l-au văzut tovarăşii, i-au ieşit
ziua-bună de la car. (ION CREANGĂ) înaime de deparre. (POP.)
b) A ră<ări în calea cuiva:
Să fie cu iertăciune = Formulă prin care se cer Poore să-fi iasă În cale vrun ieţJu re.
c uiva scuze pentru o necuviinţă; nu vă supăraţi: (ION CREANGĂ)
Uire, mă mustră cuge1ul de tutîret1 dovezi Doret1 Însă o iubire 1nt1re ţJr1i1 ct1re să se
1ni11ci111){1se ce-1ni ceri să dau ţJe fOldă ziua, cc111d răz}Ju11e de roore det~eţJ{iile; şi deoorece 11u-i ieşise

încep4 - adică să fie cu ie11ăci111e, - ctînd începi a iit ct1le 11iCÎl'1lll 1nare, se 1nul{1'1net1 chit1r cu iubiri
1ăit1 la palavre w?năroreşti. (AL. ODOBESCU) mai mănmre şi mai variare. (LMU REBREANU)

IEŞI A ieşi (sau a scăpa) din impas = A depăşi o

(A ieşi sau a scă pa, a fugi, a pleca, a se duce si tuaţie dificilă, grea:
e tc.) ca din puşcă sau puşcă. v. puşcă. Ctl să ieşi1n di11 i1nţXIS, sotY>fii de
pw1 lui David o î111re/X1re ( .. .]
cuvii11fă să-i

A (nu) i eşi din cuvântul cuiva = A (nu) 0/ALERIU ANANIA)

respecta o promisi une, a (nu) se ţine de c uvânt: lini ve11ise să r e11u11{, SţJu1u111du-1ni că o
- Fii pe rx1ce, rară, răspu11.1eră ele. curie cu cioeolt1ră 1n-t1r scoore din i1n1x1s - esre
Niciodară n-am ieşii din c1M?111ul dwnirale. (P. lipul de „arenfie" care re salvează în orice
ISPIRESCU) siruafie ( .. .] (LIA MUREŞAN)
( . . .] îi era fril'ăde fuga, pe care-l
cu11oşrea /oorre ciufut, Ct'1n 1111 i-a fost 11it~ifxft1ră de A ie şi
(sau a se afla ) în priveală sau a face
ge11e1t1lul car e fusese un 0111 ca o IJ01nlxx111ă şi 1111 priveală (Înv.) = A privi, a asista:
ieşea din c1Mî111ul ei. (UVIU REBREANU) 1,ţi î11ălfă harapnicul, t1lu11gtîndu-şi neamul
wre ieşise la priveală. (MIHAIL SADOVEANU)
A (nu) ieşi (bine) la vopsea. v. vopsea.
A ieşi (sau a se r etrage, a s coate pe cineva) la
A (nu) ieşi de s ub făgaş = A (nu)-şi pără<i pensie = A (se) pensiona:
obiceiurile: leşise la pensie Ctl judecăror. (MIHAIL

SADOVEANU)

202
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Căsufa asrt1 o 1Xisrră111 s-o t1ve111 aic i A ieş i în afară (D. părţi ale unui întreg) = A fi
pe111ru ctî11d 11e-0111 rerrage la pensie. (RADU proeminent:
ALDULESCU) Tor a1„11ci am ob.1e1va1 că ochi„/ drepr
em ieşii î11 afară, s1tî11g„/ em normal. (TATIANA
A ieşi basma (sau batistă) curată= A nu mai fi NICULESCU BRAN)
bănuit de nimic rău:
Era vtînără şi z.Jxî1t~iră: ţJărăsea ot11ne11ii A ieş i la (între) oameni (sau în lume) (Fig.) =
ctî11d se simfea părăsiră, lăsa bi/efele şi mi11fea, A frecventa (prima oară) societatea:
ca să iasă basma Cllr(l(ă ... (PAULA LA VRIC) Ft1ra si1n{et1 nevoia să it1să În lt"ne, C(/ci
A vuir t>resa. Dar rovt1răşii de ţXlrfid 11u se săturase să stea roară ziua llCt1să.
l-a" lăs(I( la gr e" şi l-a" scos lxw11a Cllrtlfă.
A ie şi
la interval (cu ceva) (Arg.) = A plăti
A ieşi biruitor (sau învingător) = A birui, a trataţia (cuiva), a face cinste (cuiva):

Învinge: Dacă 1111 ieşi la interval cu un 1noriv bun

O î11văfă cum să facă să iasă şi de asră IJenrru care n-ai ţJlărir, ţJrÎlneşri o intra re Îllfr-un
dară biruiroar e. (P. ISPIRESCU) regi.Hm de răi 1>fa111iâ. (http://www.ca<a-
romanilor.ch/)
A ieşi ca păduchele (înainte sau în frunte). v. Priere11ul i-a SţJus să iasă la interval, că
păduche. el 11-are /){mi să plăret1!1c ă berea.

A ieşi către Dumnezeu (Înv.) = A muri: A ieşi la larg = A ajunge în loc deschis, a se
A" ieşii cărră D"11111eze„. (DOSOFTEI) simţi liber:
Em acum ieşir la larg. (POP.)
A ie şi cu a la i (Fam.) = A se isca o ceartă, un
scandal, o încăierare (între mai multe persoane): A ie şi Ia lume. v. lume.
Dar"" rrecură prea mlllfe /„11i şi ( ... ]
Moht11ned ieşi iarăşi cu alai 1nare din Sranbul şi A ieşi la luptă (Înv.) =A începe războiul:
Cll}llrămtî111î1111oi1 să-l pedepsească pe ghia„rul Oşrenii au ieşir la luţJfă În zori de zi şi

de Şrefa11 al Moldovei. (V ALERJU TUREA) mare prăpăd a mai fosr.

A ieşi cu dosul la oameni (Îvp.) =A nu se purta A ie şi Ia promincă = a) (D. caii participanţi la

cum trebuie în societate: cursele de trap) A efectua încălzirea dinaintea
Î1111Jărt1re, 1111 uira un lucru, că 01nul 11u cursei:
iese cu dosul la otuneni, ci cu obrazul.' Joc/ie„/ a ieşir la pro111i11că de di111i11eafă
(CRISTEA SANDU TIMOC) cu un ar111ă.w r 11ă răvaş.
b) (Arg.) A efectua plimbarea zilnică în
A ieşi cu scandal (sau cu şucăr mare). v. scanda l. perimetml penitenciarului :
Deţinu{ii ieşeau la ţJro1nincă sub
A ie şi cu vorba îna intea cuiva. v. vor bă. supraveghere .Hricră.

A ieşi d e minciună= A se dovedi neadevărat: A ieşi la săvârşit (Înv.) = A reuşi să isprăvească,

To(l(e cele pove.Hire de !1oocră-.rn î11 zi"a să tem1ine ceva:
t1ceea t111 ieşit, duţJii ceva vre1ne, de 1ni11ciună. Îi arară că acesra lucru la săvtîrşir va
rmrea ieşi. (DIMITRIE CANTEMIR)
A ie şi din comun. v. comun.
A ieşi
la spălat = a ) (D. pete de murdărie) A se
cu răţa, a dispărea:

203
 Vasile JUNCAN

Pe1ele o să iasă la spălar. b) A nu mai putea suporta, a fi prea mult de

b) (Fig.) A nu conta, a nu avea importanţă: n1uncit, de aş teptat etc.:
Nu fi, bade, .wpărar şi mt111iar, I Oful - O fi b1111, 1111 zil' ba... Că se vede ctîr dă
iese la spălar 1 (POP.) colo... dar şi două sure dă lei .w111 bani b1111i ...
Că t11n 1nu11cir 15 ţXI ei /J<.ÎJJă 1ni-au ieşir ochii din
A ieşi mincinos (sau de minciună) = A rămâne cap. (CAMIL PETRESCU)
de minciună, a căpăta faimă de minci nos; a se Do1111u1 · Mt1rinescu, u1nblă111 de ne-au
dovedi neadevărat: ieşir ochii din ca11duţXI 1Xi1ntÎJJful ălt1 11e11rru
Toare ţJrorocirile... ieşiră de 1ni11ciună. ve1era11i. (AUGUSTIN CUPŞA)

(NICOLAE BĂLCESCU)
A-i ieşi pasienţa (cuiva) (Fam.) = A duce la
A ieşi pârâş (asupra cniva) (Înv.) = A pârî, a îndeplinire un plan ambiţios şi nesigur, a izbuiti,
reclama pe cineva: a reuşi:
Eşi11d p<1n1ş lo11ifă Talpă asupra lui lt1 p(){111ă, cocoşarul care mpea bi/erele
Ghervasie. (AXINTE URICARIU) - la hochei iama, la forbal vara - mă luă la fix:
-Afi pierdui diurna... 11-a ieşir 1x1sie11fa 1(RADU
A ieşi sau a veni în (ori întru) întâ mpinarea COSAŞU)
cuiva. v. Întântpinare. Cu1n, 11eCt'1n i-a ieşir ţJllsien{ll: li fl'lcur
ro.11 de ba11i.
A(-i) ie şi (cniva) vorbă (sau vorba ori vorbe)=
A se vorbi de rău despre cineva; a deveni subiect A-i ieşi pe nas = a) A se întoarce în rău binele
de bârfe: de care se b ucură cineva:
Cu sigurt111fă eşti invidiat şi roruşi 11u Le-a ieşii pe nas p/a1111/ lo r 11eb1111esc.
{i-au ieşirvorbe. Nu cred că si11111la invidie a b) A se sătura până peste cap de ceva:
11ăsc111 roare ace.Hea. (SIMONA ANTONESCU) „ Ttîlltarii", cum li .1-<1 spus î11 cârevt1
- Copilită de la mwlfe, I Ce fi-ai pus ct1z11ri, ertlu t11ne11i11{ll{i cel „1111 vor 1nt1i vedet1
barşon [(reg.) catifea (roşie)) pe fnmre, I Că fi-or .roarele ", că „acolo le vor purrezi oasele", că
ieşi vorbe 11111/re? (ALEXJU VICIU) vor fi „spa11i î11 bărăi", că „le va ieşi pe nas".
(RUXANDRA CESEREANU)
A-i ieşi cuiva de (sau înde) bine (În superstiţii)
= A-i merge bine: A-i ieşi porumbelul (pe sau din gură) (Gmţ.) =
Toare î11văfăr11 rile lui îi iese î11de bi11e. A rosti involuntar adevărul sau soluţia unei
(P. ISPIRESCU) probleme dificile, pe care încearcă s-0 rezolve
mai nrnlte persoane:
A-i ie şi cuiva untul din piele. v. piele. f11cepe imediar să ude: - Ce-ai zis?. ..
Alta' lară. 111 sjllrşi1, i-a ieşir di11 gură porumbelul
A-i ieşi oasele prin piele (Fam.) = A fi sfrijit, şi tiflu că Îşi doreşte cu t1devl'lrt1f să devin ce-tir

slăbănog: vrea el să devi11. (ALINA NEDELEA)

U11 .roi de slăbici111e se11zuală
emtata din Bine! .Hrigă ea la el. Mi-a ieşir
fa(a ei ciudară, rxilidă, .miivezie, cu spn111ce11e ţXJruu1}Jelul t>e gură, ret~t'1lOSC.1 Aîtll e.' Ce vrei
.wbfiri ca 11işre fire de aţă şi oasele pomefilor dt111d .fă fac acwn? (MIHAELA GHEORGHE)

să-i iasă prin piele. (RADU ALDULESCU)

A-i ie şi tărâţa pe nas. v. tărâţă.
A-i ieşi ochii din cap = a) A i se bulbuca ochii:
L-a str tÎJJS ţJtînă i-au ieşir ochii din ct1fJ. A-i ie şi un s fânt din gur ă. v. sfânt.
(DUILIU ZAMFIRESCU)

204
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A-i ieşi
vorba din gură = A vorbi ce nu trebuie Du111nealor t1u văzut că Îll A11glit1 este
(fiiră săvrea): co11rrt1zis uneori 1ni11ister ul şi cr ed acu1n că Îşi
Dot11n11e, ce vorbă fi-li ieşir din gură.' por de asemenea da ifose cu predica lor. (TITU
ziseră cele două. Vrei să ne-t1ţJri11de1n /Xlie În caţJ? MAIORESCU)
Să ne zw1dă baba pe dmm? (ION CREANGĂ)
IGNAT
A-i ieşi (cuiva ceva) după plac = A-i reuşi după A îngrăşa porcul la igna t = A î ncepe o treabă
voie: prea târziu, fără şanse de a o termina la timp:
Ht1r1'11-t1l-Rllşid,
ct1re văzuse şi t1uzi.ît? Îngraşă porcul de Ignar' Păi, 4 ani a
10 1, t1 cobon1r degrabă î11 salo11, buc111r>s că roare srar degeaba şi s-a plimbai prin America şi
îi ieşiseră după plac. (I. L. CARAGIALE) acu1n, Î11ai11re de alegeri, vine şi /JOvesteşte ccît
de muli vrea el să dezvolre Boroşaniul.
A -şi ieşi din păreri (Reg.) = A se lămuri , a se (http://www.botosaneanul.ro/)
lumina:
Îfi Sf""' că fi-e greşii (Jlanul şi-fi ieşi din I-a venit (sau îşi aşteaptă) igna tul = Se apropie
asre păreri. (ANTON PANN) de moarte:
Grăsu11ului i-a ve11it ignarul, aşa cu1n
A-şi ie şi din pepeni (sau, rar, din pepene) soroci.re gospodtirul.
(afară). v. pepene.
IGRASIE
A-şi ieşi din să rite (sau din fire, din răbdări, A avea igrasie la cap (Fig.) = A fi prost sau nebun:
din pepeni, din tâtâni, din bala ma le) = A se Ba că [Fridelache] a mtîncar laur şi o să
e nerva foarte tare, a se mânia : rurbeze, ba că a re srreche regală, ba că a prins
De ctîre ori şi-i gândea pe dânşii si11guri igrasie la catJ di11 fJricina Î11văţăturii, ba că
Î1nţJreună, si1nfea că-şi iese din fire şi că trebuie rrebuie operar la ured1i, că-i artîmă prea greu,
să.fie moarre de om. (IOAN SLAVICI) nimeni nu şria ce a re. (ANTON BACALBAŞA )
Apoi, nu mă fă să îmi ies din fire că
n-a re să-fi placă' (POP.) A trage igrasie = A deveni umed:
Camera di11 dreapw rrăgea igrasie şi

Cum o ieşi, (numai) să iasă = Exprimă indiferenţa nÎlneni 1111 voia să stea tlcolo.
sau resemnarea faţă de un rezultat (nefa mrabil)
aşteptat ILĂU
Te11ni11ă 1nai reţJede treaba asta şi cu1n o A fi între ciocan şi ilău = A fi îmr-0 situaţie
ieşi n1unai să iasă, că 111-11111 S(lturt1r de aşte/Jfllf. critică din care nu există posibilitate de ieşi re:
Bieţii dou1ni, fJuşi Înrr e cim~a11 şi ilău,

IFOS recurget1u lt1 c11,ziu1ile cele 1nlli să/barice fJe11r11' a

A cânta cu ifos (Înv.) = A cânta patetic:
Ctînrt111 la p.rnlrichie [muzică vocală
cântată în biserica ortodoxă], colea, cu ifos.
(ION CREANGĂ)
A-şi da ifose = A se crede (fiiră temei) om
important, valoros; a se î ngâmfa:
( .. . ] lucru care, totuşi, 1111 Î1nţ1iedica 11e
sili ţara să fJr1ineascăfără 1nu11nur şifără O/Junere
ace.li jug de fer şi de foc. (A. O. XENOPOL)
ILUZIE
A-şi face ilnzii = A spera în lucruri ireali za bile;
a se amăgi:
Să nu ne fllceu1 iluzii. Pri11 arc1111ar ea
noastră et~ono1nică a1n ajuns ca t0l1te guve111ele,

1nărunrul 1neu călugăr de li-Ş i dt1 ifose SfJună ele ce or fJO/ti, să arc1111e 1nt1i 1nulr ori 1nai
profesionale de M oschion .1t111 de Lt1bdt1cus. pufin de înn1"riri .11răi11e. (MIHAI EMINESCU)
(CALJSTRAT HOGAŞ)
205
 V asile JUNCAN

Nu-fiface iluzii că vei rmrea mu/puni A-şi da importantă = A se crede superior,

vreodară 11e rotiră
lt"nea. Este o nebunie să crezi comportându-se ca atare:
că le pofiface pe plac 11111'1'01: (ARINA AVRAM) Esre foarre imţ)()11a111 să nu-i dai
imţ)()11t111fă celuia car e îşi dă im/)()11t111fă.
(GH.
A-şi pierde iluziile = A rămâne dezamăgit: NICULESCU, FLORENTIN SMARANDACHE)
E drepr că ideile demagogice, exemplele ( . . . ] din nevoia de t1 -ş i dt1 imţ)()11anfă,
de ţJllrvenire fără 1nuncă ş i 1nerir, tui alre1t1r adopră sri/11/ verlx1/ de p1-eor predicaror, cu
p11fi11 echilibrul ideilor lui abiruale, dar - di11 neî11cerare cirare din Scripruri. (D. I. SUCHIANU)
norocire s-t1r ţJufea zice - 1năsurile de111agogice
ţJrea a inundat reţ>ede ş i În şivoi {ara ţJenrru ca ll\>IPOSIBIL
să 11u dezvelească roare relele ce-au adus şi A face imposibihtl = A face tot ce este cu pminţă:
penrru ca să nu-l facă a-şi pie1de iluziile de ele. Geniul lui Shakes1Jeare .Hă în aceea că
(MIHAI EMINESCU) face imţ)()Sibi/11/ şi găseşre .wfufia ca Ham/el să
Dt1r inie aşa 1ni-afos1 scris se vede: să-1ni ră11uînăÎn ere111irt1re ca un ţJrinf al gtîndirii
pierd roare iluziile una după alra, şi o dară cu ele wntmi.He. (ILEANA MĂLĂNCIOIU)
să-1ni ţJierd şi ţJu{i11ii t>riereni ce-i t1vet11n. (ION ffi dai set1111t1, în vremurile alea balx1
MINULESCU) fâcea Îlnţ1osibilul - dar nu1nai nebunii şi
nep111i11cioşii suferă că nu ţ)()lface imţ)()Sibi/11/.
IMOS, -OASĂ (LIVIU IOAN STOICIU)
A umbla imos= A umbla cu haine murdare:
Hainele de pe dânsul erau imoase, deh! ll\>IPRESIE
ce să zici, ca de văcar. (P. ISPIRESCU) A avea impresia că .. . =A presupune că ...:
Dar după o }umărare de ceas am avui
IMPORTANŢĂ i111ţ1resia cel doa111na M ... e acolo t1111,111e ca sâ
A (nu) avea importantă = A (nu) avea scoară În evidentă rinerefea şi fru111usefea
însemnătate, valoare; a (nu) conta: rriwnfăr<X11-e a fe1ei sale. (G. !BRĂILEANU)
Însuşi Grigore li recunoscut acu1na Din ct1nd În ctînd avea1n i11111resia că
două sau rrei zile că Î11fr-t1devăr li auzir 11arcă rrec ţJaseri străine ţJrin cerul negru, Sţ>re singu-
odară pe Nadina fJOmenind de aşa ceva, dar nu rărăfile de la pol. (MIHAIL SADOVEANU)
i-a dar impo11anfă, penim că nevasră-sa, când
SţJune lucruri d-asrea, vrea doar să-şi a rare 1nai A da (sau a face, a lăsa ) impres ia că = a) A
1nulr di..'IJ>re{ul 11e11r111 ror ce ţ>riveşre 1noşia. determina pe cineva să-şi formeze o părere
(LIVIU REBREANU) despre cineva sau ceva:
Îmi fXllY! f<X111e rău de păfanit1 V<XISfră, Un câmp de lupră modernă face
care, deşi n-are i1n11011anfă, roruşi vă 11lic1iseşre impresia că e deşerr. (CAMIL PETRESCU)
de.1111/. (1. L. CARAGIALE) Oricând re-ai fi 1iirar la el, Î(i făcea
i111ţ1resia că doar111e; ull singur lucru Însă nu
A da importantă = A acorda atenţie, a lua î n dormea î11 el niciodară: ochii. (CALISTRAT
seamă: HOGAŞ)
Aveam de gând să mă scol ca să merg la b) A părea că...:

cină şi lajilm, dar a fosr im/)()Sibil şi a 1t-elmir să mă A, dar noi sunre111 În clasă. E un exa111e11
dau bărură, î11 ciuda dori11fei de t1 nu da imţ)()11anfă tldevă1t1r.
Do11111ul sillgur dă i11111resia că e ţ>e
sirutl(iei (REGINA MARIA a ROMÂNIEI) scenă. (AL. VLAHlJf Ă)
NÎlneni din salon nu dădu i1n11011t111fă
cn1mpei11/11i de conver.rnfie. (ION GHEŢIE) A da (sau a face, a lăsa, a cauza) o impresie
(bună sau) rea = A ob~ne prin înfăţişare, gesturi,

206
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

vorbă o atitudine (favorabilă sau) defavorabilă Cei Înscrişi deja Îllf r- o t1socia{ie
cuiva: 11rofesio11t1lă e1t1u considera{i ziarişti, 1111 i11rrt1u
Tofi se aşreprau ca musafirul să facă o dect?r pt11Jia l sub incide11ft1 legii. (MARIAN
i1nţJresie 1nai bună, dar ne-a dezt11năgir. PETCU)
A111enda insriruiră ţ>ersoanelor care
A face (sau a produce) impresie asupra cuiva i111ră sub i11cide11fa legii e.He de 5 OOO dolari.
= A impresiona pe cineva. A atrage atenţia: (CLAUDIA MARIA RADU)
Şi mie-mi face aceeaşi penibilă
impresie. (I. L. CARAGIALE) INDEX
Pe ct?r aflăm, faprul însărcinării d-lui A pune la index (Fig.) = a) A creoe o lucrare în
Cogăl11icea1111 cu g11ve111t1rea Dobrogei t1 produs !isca cărţilor interzise:
î111re rofi 1x111izt111ii d-lui prezidetlT al Co11sili11l11i o /tir cele 11eco11for111e cu pr e1e11fiile lor
imr>r esiefot111e 11er>lăwră. (MIHAI EMINESCU) sau care S/Ju1teau un adevăr co11rrar intereselor
lor, (evangheliile] au Jo.IT rr et' 11Te la index şi
A fi s ub impres ia cuiva (sau a ceva) = A fi interzise, aşa că 1111 co1nu11işrii au i11venrt1r
stăpânit, de amintirea, de impresia produsă de ce11wra (... )(MARCEL SECUI)
cineva (sau de oeva): b) A socoti pe cineva nedemn; a pune pe cineva
Ert11n Încă sub fJ/(/Cufll i1nţ1resie li la respect:
perr ecerii. (C. NEGRUZZI) Dar îl vom p1111e pe băiefelul ăsw bărăios
Tribu11t1lul, sub i1nţ1resit1 ulriJnelor cuvinte lt1 1i1de.-r şi 1x1nă la urină, tldevărul va ieşi la
ale apărării, admire ci1wm.Ht11fe are1111a111e. (I. L supmfafă et1 w11delem1111I' (CĂLIN KASPER)
CARAGIALE) Trebuia să vină Corina [Şrefă11eswj să
facem la germană. E ora 12 şi 11-a ve11ir. A doua
11\llPUNE oară chiuleşre. O voi l""'e la index, desigur.
A impune mâinil e (În ritul catolic) = A pune (JENI ACTERIAN)
mâinile pe capul cuiva pentru binecuvântare:
Pe111ru fiecar e dinrr e cele Trei rrepre, INDUC E
e11isco11ul fşi i111ţJune 1nt1inile 11e ct111ul celui care A induce în eroare. v. eroare.
fJriJneşre St1crt11ne11rul, rostind rugăciu11et1 de
co11.1acrt1r e. (hnp://www.credinta-cacolica.ro/) INEL
A fi tras (ca) prin(tr-un) inel = A fi suplu:
INC Ptîndeşre, bară-I crucea.' şi-n so1nn

A umbla de-a incului = A căma să se joaoe: colea mi-fi vine I Ca brad 1mj1ăcăia11dm, şi rms
Ferifa lor umbla de-a incului romă ziua. et1 prin inel ( ... ]. (1. HELIADE RĂDULESCU)
Din auro/mz au cobortîr vreo opr
INC IDENT ot11neni, re111arc u11 do11111 rras ca ţJ rin inel,
A ridica un incident (Jur.) = A interveni în încănmfi r de Timpuriu, Tip de /xii eri11 la pensie,
dezbaterea unui proces cu o problemă accesorie cu mers ela.Hic. (ION LAZU)
pentru a împiedica sau a întârzia terminarea
procesului: INFLUENŢĂ
Î11 pledoaria .rn, avrxarul a ridiwr '"' A avea innuentli (sau înrâurire) asupra... (cuiva
incident. sau a ceva)= A infl uenţa (pe cineva sau oeva):
Şria1n că 1neu... are 1nulră
a1nil~ut

INCIDENŢĂ influen{ă asu11ra unei 11e1:'loane de care artîrnau

A fi (sau a intra) sub incidenta legii = A fi la un 1no1nenr nişte interese lile inele. (I. L.
pasibil de a suporta rigorile legii: CARAGIALE)

207
 Vasile JUNCAN

Ceea ce (gazetaml) debirează zi/nit' rrebuie Nu 11u1nai ţJOlitit~a 11e Î1nţJiedit~ă să

să llibă o Î1111îurire cc1r de inică asu1>rt1 cugetării şi sr„mem ce avem f>e inimă. (I. L. CARAGIALE)
părerile /or(citicorilor]. (IDEM)
A a\'ea foc Ia inim ă (Pop. ; fig.)= A dori foarte
INIMĂ mult:
A (i se) rupe (sau frânge) inima sau a fi cn inima De cum .re rrezea, femeia avea frx la
ruptă (sau frântă) (Pliu.; fig.)= A-i fi milă: i11i1nă să-şi vadă ţJărin{ii şi casa ţXirintească.
Dllcă llll 1ni-ar fi cerut-o şeful cu

insisrenfă, nici 11-t1ş fi 1>ri1nir o 1nisiu11e artîr de A a\'ea inimă bună (sau de anr) sau a fi bun la
covtîrşiroare.I Vă dau cuvtînrul 1neu, 11-aş fi inimă (sau cu inima bună) = A fi bun, milos:

primir 1... Biara femeie, wm mai plt111gea 1 Mi se Şi avea o i11Îlnă bu11ă, crun 1111 ţJrea se

nwea inima... (LIVIU REBREANU) gă.1eş1e. (MIHAILSADOVEANU)

Pcînă tun ajuns eu, se isr>1iivise bătaia, Nevasta acestui .ferac e1t1 1nu11citoare şi
pove.11i dt111.1ul familiei 11erăbdă!oare, 1ut'ti11d în bună la inimă. (ION CREANGĂ)
pridvm: A fă.rar-o mai mulr moa11ă dect11 vie, biara E1t1 Îll laşi un ttînăr... f 11unos şi bun la
fară... Am văzur-o. Ţi se fnî11ge inima. (IDEM) inimă. (C. NEG RUZZI)

A (m ai) prinde (la) inimă = A scăpa de A a\'ea inima îndoită =A şovăi, a fi nehotărât,
senzaţia de slăbiciune după ce a mâncat: a avea tenteri:
DuţJii ce 1nai ţ>rinse 11i{it~ă iniJnă, srrtînse Au r>riupur Şrefan-Vodă îndară î11doira
frâul. (P. ISPIRESCU) inimă a lui Co11.11a111i11-Vodă. (MIRON COSTIN)

Harar>-Alb, mai 1>ri11uî11d oleacă la Totuşi, Îlltt1rziind, dar cu iJJi1na Î11doită,

inimă, încalecă. (ION CREANGĂ) ţJrocurorul 1111 ţJutea să Închidă cercerările.

(ION MARIN SADOVEANU)

A (se) s imti gr en la inimă (Pop.) = A i se face
greaţă: A a\'ea inima tare (sau de piatră ori împietrită)
El s-a s1in{if greu la iniJnă şi li ieşir tifară. sau a i se împietri (cui\'a) inima (Fig.)= (A fi sau)
a deveni insen~ibil la orice sentiment, durere,
A arde (a încinge sau a frige) Ia inim ă (Pop.; bucurie etc.:
fig.)= A simţi o durere puternică: Eu sunt dragostea ta cea 1nai 1nare, iar
Foc la inimă mă-11ci11ge. (POP.) tu nu ai o ini111ă de ţJiatră, ca să faci aşa ceva.
O cloşcă
cu r>ui 1nai ră1năsese, şi 1ni-a (PAULA SĂCUI)
părxu-o şi p-ait1. Puii o ct1ură pre1uri11de11ea, firxî11d Ce v rajă 1nai ţJOt1te avea ini1na
de rearde la inimă. (BARBU DELAVRANCEA) Î1nţJietrită În fata unei 1nari iubiri? Pasiunea
fără de iubire e.He w1 cerfă 1ii de srele. (SORIN
A a\'ea (prea multă) inimă (Fig.) = A fi (prea) CERIN)
sentimental: I s-a Î1nţJierrit ini1na. Nu 1nai crede ţJe
Dar chit1r 11-avefi inimă, Dammle Gore! 11i1ne11i. Şi cu t0l1te astea inÎlna Îi dă brtînci SţJre
Dacă 11iâ el"" avea inimii, â11e a Irul di11 ct1pirală, din ideile prag re.wlui. (P. ISPIRESCU)
{tuii, din lume, avea? (CONSTANTIN STOICIU) Lui FaraoJJ i s-a Î1nţJierrit inÎlna şi n-a
/ă.rnr pe copiii lui Israel să plece, dtifJă wm
A a\'ea ce\'a pe inimă sau a-i sta (cui\'a ce\'a) pe spusese Domnul prin Moise. (BIBLIA)
inimă (Fig.) = A fi chinuit de un gând neîmpărtăşit
MIRON: Cum nu şrii? le1111u mai îmbia A a\'ea pe cine\'a la (sau în) inimă (Fam.; fig.)
şi-1ni Sţ>une ce ai. Şrii că eu fie f(i SfJUJJ ror ce tun = (A îndrăgi sau) a simpatiza pe cineva:
pe inimă, că 111 eşri Imn de sfar. (C. NEGRUZZI)

208
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Penrru că regele Şrefan Btirho1y nu-l

avea la i11i1nă fJe sulrt111 şi, deci, nici sulrt111ul fJe A fi cu inima împăcată (Fig.) = A fi cu conştiinţa
el. (PETRU OF.METRU POPESCU) împăcam:
Uire-ait~i, Îll i11i1nă, vă tun ţJe r oţi .1 Aşa Desigu1; nici el 1111 e1t1 cu 1i1i1na Îlnţxi~t1ră,

sunr Şi Î11ce1Ju să-i sărute ţ>e

eu.1... 11111d. dt1r o a111'1niră bucurie Îl Învăluia şi-l ritfit~a
(PETRU DUMITRIU) deasupra realirăfii, văuînd ctîră lume .re lă.1t1
aliw1fJiră de srabilimemulsău. (MATEI YIŞNIEC)
A avea tragere de i uimă (pentru) sau a-1 trage Ctînd o aftlcere 11e sră la iniJnă, vr e111 să
(pe cineva) inima să„. (Fig.) = A se simţi atra~ ave111 i111int1 Î1n1Jăcară, ilir o i111ină ftînără Însea11111ă
să facă ceva: o inimă ;Jm1da/11ică. (IOAN PETRU CUUANU)
Avea rrt1gere de iniJnă ţJen ru ot11ne11ii
din st1rul lui. Nu.I ţJe ot11nenii din st1rul lui 1111 A fi fără inimă sau a fi rău (sau n egru ori
ţ>urea el să-i Încurce, cu1n a r fi Încurcar câinos) Ia inimă ori a avea inima haină (sau

bunăoară fJe oamenii din sarul lui Ttîndală. sălbatică) (Pop.; fig.)= A li om rău:
(IOAN SLAVICI) Fara babei era slură, leneşă... şi rea la
De alrfe4 Tragere de inimă penim îuvăfălură inimă. (ION CREANGĂ)
n-avuse.rem eu niciodtuă. (AL VLAHlJfĂ) ( .. .] unii s11unet1u că Î11111ărt1rul Roş,
Nu-l 1răget1 inima t1 plew. (P. ISPIRESCU) avt111d i11i111ă haină, 1111se1nai satură de t1 vă1:1ta

Toată ziua 1nu11cet1 bieful băit1r ca un st111ge omenesc. (IDEM)

rob, ilir 11oa11rea Î11văft1, C(/ci t1vet1 tragere de
inimă. (D. BOLINTINEANU) A fi moale la inimă (Pop.; fig.)= A nu avea voinţă:
Po1>0111l a ră1nas Î11c1-e1ne11ir şi cu ini1na
A avea nu foc la inimă. v. foc. moale ca apa. (BIBLIA)
Fe1neia era 111oale la iniJnă şi 11-0 ţJuteai

A coace pe cineva Ia inimă. v. coace. clinti În 11it~iunfel.

A c reşte inima din (sau în) cineva ori a-i
cuiva s unetul sau pieptul. v. c reşte.
A da inima din cineva = Se spune despre cel
care face un efort foarte mare:
Am muncii de-a dar inima din noi. (ION
CREANGĂ)
A da şi inima (din sine) (Fig.) = A se dedica
trup şi suflet unei acţi uni, idei etc.:
Am muncii de-a dar inima din noi. (ION
CREANGĂ)
A fi cu inima (îu)frâută (Fig.) = A fi foarte
creşte A frânge inima (cuiva) (Fig.) = A supăra pe
cineva foarte rău:
ZOE: (înecam) Nu mai por, nu mai pm.
Vorbele lui Dandt111t1che mi-au /11tlf roară pureret1,
mi-<111fl lî111 inima ... (1. L. CARAGIALE)
A frige (pe cineva) la inimă (ori Ia fi caţi) sau
a-i frige (cuiva) inima . v. frige.
A i (se) rupe cuiva băierile inimii. v. baier ă.
A i s e face (cuiva) inima cât un purice sau a fi
cu inima cât un purice (Fam.; fig.) = A se
emoţiona, anticipând greutăţi sau pericole, a li

îndurerat: foarte speriat:

Avea pufi11 rimp să cirească iar, de mulre Toată ziua u1nl1lă rătăcind cu ÎJJÎ1na ccîr
ori, cu 1ni111ea 11li11ă de gtînduri )ri cu iniJnafrtînră w1 /J111-ice de frică. (P. ISPJRESCU)
abia mai gă.rea rmrerea de a deschide relevizorul Cu1n o văzui, ini1na se fi'tcuse ctîr un
( .. .] (CAMELIA PANTAZI TUDOR) 11urice În 1nine, iară ccînd intră ţJe uşă, t1şre11rai
După moarrea bărlxuu/ui,femeit1 era c11 1xînă să-1ni vie bine, şi unde dedei o dară cu
in i1na frtîn ră.
209

se1e, Î11ccîr dintr-o lovitură Îi tăiai ccîre1rele
ct1pe1ele. (IDEM)
Avea ini1na ccîr u11 1>urice şi ror ri1n11ul
emisiunii .11ă1use Cil Oana î11 brafe. (MUGUR
BURCESCU)
A i se muia (cuiva) inima (sau a se nmia la inimă)
= A de,eni bun, îngăduitor; a se îndupleca:
Versurile acesret1, 1>rOJJt'11fare cu o 1nt11-e
doză de duioşie, îşi făcură efec1ul lor, căci inima
1nag/Jiarei noastre se 1nuie, uşa se de.k~Jtise ş i
a1nan{ii noştri di..'1/Jii111ră 1>ri11 Înfunecoasele
coridoare( ...) (NICOLAE FILIMON)
A i s e pnne soarele drept la inimă (Pop.)= Ai
se face foame:
Când s-a pus .rotirele drepl inimă, t11n
os1Jiirt1f şi a1n cinsrir ilir şi t1fu11cea 1nai t1les
11e-am făcui ca frafii de cruce („. ] (MIHAIL
SADOVEANU)
Umblă el ce umblă prin pădure, şi, de la
o vr e1ne, i se ţ>u11e soar ele dreţ>f la i11iJnă.
(ARTUR GOROVFl)
A i s e sfârşi inima sau a s e sfârşi la inimă
(Pop.; fig.) = A avea o senzaţie de epuizare:
Mi se sfiîrşet1 iniJna, dot1r că a11uca cea
mai mică t11nin1ire să-şi facă loc î11 cap. (GIB I.
MIHĂESCU)
A i se s trica cuiva i11inl8. v. s trica.
A i s e tăia inima (cuiva) (Fig.)= A fi cuprins de
slăbiciune, pierzâ ndu -şi curajul:
De ctînd a1n auzir lucrul acesta, ni s-a
răit1f i11i1na şi roti ne-a1n t>ierdur nădejdea
înai111ea voa.Hră ( .. . ) (BIBLIA)
A nu lăsa pe cineva inima să (nu)... = Se spune
când cineva nu -şi poate opri pornirile bune,
acţiunile generoase:
Pe 1nine Însă i11i1nt1 11u 1nă lasă
la aTâltl 11ecredi11fă. (C. NEGRUZZI)
(La forma afirmativă, numai în
interogaţii) Cum Te-a lăsaT inima să pleci ?
(AUREL BARANGA)
Vasile JUNCAN
A nu-I trage inima (Fig.) = A nu avea niciun
impuls:
El pduţm, hO{omalUll, de a> 11u-I mai Tmge
inima să meargă la wî11tu (...] (P. ISPIRESCU)
Cinci 1nilioa11e 1111 I-tir 1nt1i t1jura cu
11i1nic şi nici să se Î11roa1t~ă llCt1să nu-l 1nlli f1t1ge
inima. (RADU ALDULESCU)
A prinde la inimă (Pop.; fig.)= A-şi reveni:
În cele din urină, ea a ţJrins la i11i1nă şi a
Î11ce11ur să vorbească.
A pune ceva la inimă (Fig.) = A se supăra
pentru ceva mai mult decât merită:
TiTu Herdelea 11u se simfi cu adevăraT
bine decc1r cc1nd, duţJă cină, 1ii1na.~ singur Îll
ct11ne1t1 ce-i fusese 11regăriră şi unde Îl adusese
Grigore, e.-'<ţJ/ict111du-i să 1111 ţJuie lt1 ini111ă
wvi111ele bă1rtî11ului ( ... ) (LIVIU REBREANU)
A r âde inima în cineva sau a -i r âde (cuiva)
inima (Pop.; fig.) = A se simţi foarte bine, a se
bucura:
Bine face dar lumea care vine la Maria
Rt1dna să se Î11chi11e, şi Marei Îi rt1de i11i1na cc1nd ţ>e
la Sillle Mării Timpul e fmmos, Ctl lumea să p<Xllă
veni wle de o săp1ămâ11ă de zile, ce1e-ce1e, cu
pmporele îi1 vâ111, cu crucile împodd1i1e cu flori şi
câ111tî11d psalmi şi liu11ii. (IOAN SLAVICI)
Ră1nt1nt1nd singur cu Ana şi cu co11iii,
Ghifă priveş1e împrejurul său, se buwră de
frtunuse {ea locului şi i11i1na Îi rtîde ctînd Ana cea
Î11felet111ră şi t1şezară deodt1ră fşi t>ierde cu1n11ărul
şise aruncă răsfăfaTă a.wpm lui ( .. . ) (IDEM)
Aşa făcu; ş i-i râdea inima babei de
bucurie când gândea 111u11ai câr de fericiTă t1re
să fie, ajultllă de f ecio ri şi mtî11g<1ia1ă de
viii oarele nurori. (ION CREANGĂ)
A rămâne cu inima frântă (Pfm. ; fig.) = A
rămâne dezolat:
a crede A11dreet1 Mt1ri11 a ră1nt1s cu i11i1nt1 f11111tă
Îll t1er OfJOrt dutXi fJ/ect1ret1 iubitului turc.I
(http://www.c ancan.ro/)
A rupe inima târgului. v. rupe.
210
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A s e muia la inimă = A deveni bun, milos; a se - Vezi să nu-fi elidă i11i1na-JJ călct1i.I, zise
îndupleca: bunicul.
La iniJnă 1n-a111 1nuit1r I Şi 1111 l-a1n 1nai
î11ewr. (JARNiK-BÎRSEANU) A-i rămâne cuiva inima la „. (Fig.)= A rămâne
cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut:
A s pune de la (sau din) inimă = A spune c u Mie mi-a rămas inima lafaw dumi1t1le
toată sinceritatea, drept, fără reticenţe: din wsă. (P. ISPIRESCU)
Spune-mi, bade, din inimă, I Bagă-mi - Văd că {i-t1 ră1nas i111int1 lt1 cel Bucureşti.
maică-ftl vreo vină? I - Eu Î(i spui de la inimă I Că De ce-ai mai alergai aw.ră? (ILEANA CUDAl..B)
nu-fi lx1gă nicio vină. (JARNiK-BÎRSEANU)
A-i s pune inima . v. s pune.
A sta (sau a şed ea) greceşte (sau călare) pe
inima cuiva (Înv.; fig.) = A-i cunoaşte c uiva A-i tine cuiva inima (Pop.; fig.) = A-l consola:
toate gândurile tainice: Nu 1nai ştia cu1n să-i fină illi1na, dar a
Eu şăd călare În i11i1na lor şi, 1111 că 1nă reuşit s-o liniştească.
laud dar şriu roare 1nă11,11raiele dinrr-Însele.
(ION CREANGĂ) A-i trece (sau a-i da cu) un fier ars (sau roşu)
prin inimă (Fig.) = A-i produce c uiva, printr-o
A s trica cuiva inima (Fig.) = A-i strica c uiva o veste rea, neaşteptată, o durere puternică:
plăcere: Îi 1nai trecea a11oi, 1x11t~ă, şi un fier roşu
Du-re, dor, cu Mureiru, I Nu-1ni 1nai prin !rup când vedea cum 1rec pe.He pod oameni,
.Hriw .wj1e1u. I Du-re, dor, cu Dunărea, I Nu-mi ba până chiar şi w r e, fără Ctl să plă1ească
mai .Hriw inima. (POP.) crei(arii cuveni(i. (IOAN SLA VJCI)
Ea 1111 voia să-i srril~e i11i1na coţ>ilei şi i-a Dascălul /Jărea şeaua .fă priua11ă iapa.
cu1n11ărar iar 11111/re duft~iuri. Fe1neii Îi dete un fie r a rs ţJrin inÎlnă. (P.
ISPIRESCU)
A topi (cuiva) inima sau a i s e topi (cuiva) Îndată Îi t1-et~u un fier t11".'I ţJrin 1i1i1nă,
inima sau a s e topi la inimă (de dragoste, de gândindu-se că poale i-1111 călc(lf f}()I WICtl. (IDEM)
dor) (Fig.)= A suferi foarte tare din dragoste:
Fata mi .1-t1 ves1eji1. / /11ima mi s-a 1opir 1 A-i ve11i (cuiva) ÎllÎlllS la loc (Fig.) = A-şi
(JARNiK-BÎRSEANU) reveni după un moment de (spaimă sau)
descurajare:
A unge (pe cineva) la (sau pe) inimă (ori la Acesta, cu1n o văzu, Îi veni i11i1na la loc,
s uflet) (cu miere, cu unt). v. unge. fiindcă faw wm în1â iziase. (P. ISPIRESCU)
Îi veni rmfin inima la loc numai când
A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la auzi ct?inii lărrt?nd şi glasul slugii .Hrigând în
s unet). v. merge. c1111e ( ...] (ION AGÎRBICEANU)

A(-şi) face inim ă rea (sau amară sau sânge A-i zburda (cuiva) inima . v. zburda.
rău). v. face.
A-l l ăsa (sau a-1 îndura) inima (Fig.) = A se
A-i cădea inima în călcâi (sau jos) (Fig.)= A se îndupleca:
speria: Fata cea 1nit~ă a Î1n1Jărt1tului ar fi voit să
Au căzur rururor ini1nile gios ct1r niJne se Îndur1let~e a c1-ede cele ce Îi SţJuneau surorile;
11-avea 11ădeajde de izbândă, ce mt1/111i(i I O{i şi dară n-o lăsa inima. (P. ISPIRESCU)

î11.1păimt?11wfi. (MIRON COSTIN) Şrii11d că Pi11tet1 ce11,se 1ntÎllt1 Lt1urei şi

t1-ectî11du-i ţJri1111uînă telegrt11nt1, "" l-t1 lăsat illi1nt1

211
 V asile JUNCAN

să 1111 fie cel di111tîi care rri111ire familiei îilfregi Şivoi mii de păsărele, I Ce şrifi dorurile
felicirările cuvenire. (LIVIU RF.BREANU) 1nele, I Face{i cu1nva, Ct'1n voi şri{i, I /11i1na de-1ni
riicorifi. (POP.)
A-l s eca (sau a-1 strica) la inimă sau a-i seca Vederea noilor noşt ri suvert111i 1ni-a
inima (Pop.; fig.) = A provoca c uiva o durere răcorir i11i1na. Să 11ltîngeu1 cu Î11{ele11ciune şi să
sfâşiitoare: facem din lacri111ile 1100.Hr e rouă pe florile
Te-a111 îndrăgii de pe 111e1~ I Că-fi e 11eves1ejirelor spertmfe 1(GALA GALACTION)
111ers11l legii11a1 I lt1 i11i111ii 111-au .recar' 01ASILE
ALECSANDRI) Bună să-ti fie inima! (Pop.)= Formulă de salut,
( ... ] să p1111e111 fJe flăcăii aceşria să 11e folosită la întâlnire:
ţJregărească o 1nasă cu1nsecade, căci negreşit - vreu1e, cu1nătro.' Da· ce vtînr re-a
Bună

dm11111I rrelmie să re fi sewr şi pe dwm1eaw la abărut ţ>e-aici? - Bună să-fi fie ini1na, Ct'1nătre,
ini111ii. (NICOLAE FILIMON) Ct'1n {i-i căutărura... aţJOi da, nu ştii dt'1n11et1ta că
Te seca la i11i111ii. /)(leii re af1111dai 11evoia re duce pe 1111de 1111 fi-i voia? (ION
ct1reva 1ninure În et1, scoreai fJisrolul şi f(i z/Ju1t1i CREANGĂ)
creierii. (DAN LUNGU) B1111ii să-fi fie i11 ima, /011icii 1 Dar văd că
re-ai pus serios pe 11eabii1(CĂLIN KASPER)
A-şi căl ca pe inimă (Fig.) = A face ceea ce
raţiunea, pudoarea, demnitatea etc. ar trebui să te Cât îi cere inima (Fig.) =Cât vrea:
împiedice să faci: Mtîncară şi se veseliră ctît le ce111 iniJna.
Artîr era acu111 de horiin1rii să l'lece (P. ISPIRESCU)
1ntîi11e la Arad, Încc1r Î)ri călcă /Je i11i1nă şi vo1f1i Intenţiona să re11are ctîteva ct11nere
cu Gheorghe ca să rii111tîie în lipsa ei la pod. ţJenrru a 1nări şcoala şi să aducă u11 ţJro/e.ror
(IOAN SLA YICI) 1nt1i bun: Nu ţJOare să/t1că binele aşa cu1n Îi cere
Şi-a călct1f roruşi fJe 1i1i1nă şi i-a s11us: Să ne i11i111a - scria Ana Racovifii f rafilor săi Şreft111 şi
ajuţi la gospodiirie.Jarii. (ZAHARIA STANCU) Nicolae ( .. . ](ANASTASIE IORDACHE)

A-şi face (sau a-i face cuiva) inimă rea = A se Cu inima uşoară = Fără griji, bine dispus; cu
mâhni (sau a mâhni pe cineva): conştiinţa împăcată:
Nu-fi face şi d-w ar{ifa ini111ii r ea, că odarii Iar el, cu iniJna uşoară şi 1ni11rea
ave111să111erge111 cu rofii acolo. (ION CREANGĂ) cupri11sii de w1 fel de befie, 11111/Jla r epede.
(PETRU DUMITRIU)
A-şi lua inima în dinti (Fig.)= A î nvinge frica:
- Uire, f rare Pricupescule, de ce Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate.
venise1n eu lt1 rine, zic eu şi Înghir În set~ ... t111oi, v. jwuătate.
î111i iau ini111a-11 dinfi. (!. L. CARAGIALE)
Fara babei t1ru11ci şi-a luar i11i1na-11 din{i Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă =
şi a zis: - Las', 1na111ă, că nu-i ţ>rădară lt"nea Cu tot sufletul, bucuros, cu mare plăcere:
de bogiifii; 111ii duc să-fi aduc eu şi 111ai mulre. Mii .wpw1 cu roorii i11i111a la slujba
(ION CREANGĂ) miiriei-voa.Hr e, .11ii1xî11ii. (ION CREANGĂ)

A-şi răcori(sau a-şi săra) inima (Pop.; fig.) = Inimă de aur = Inimă bună, miloa~ă a omului
a) A spune cuiva ceva pe şleau, a spune ce are înzestrat c u înalte calităţi:
pe suOet: Am fosr blt111dii şi pli11ii de wcr şi î11 rimp
Trebuia să-şi răcoret1scă i11i1na şi ce vorbeau1 1ni-au1 dar sea1na ce iniJnă de aur
fe111eia i-a spus ror biir ba111l11i. are şi ce 11riere11 bu11 1ni-t11n /ăcur ţJe viaţă.
b) A se răzbuna: (REGINA MARIA a ROMÂNIEI)

212
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

INSTANŢĂ
Inimă dreaptă = Om drept, cinstit: A băga istanţie (Îvp.) =A depune plângere:
Bădifă inimă dreapră, I Vi110 la noi la t11111I / 767 tlll băgt1f O i.Htln{ie O
ctîreodară. (POP.) m gare TOie .1aTele şi TOie rm.Hele la Domnul cel
de pămtînr (fiilde.111r) unde se /JOmeneşTe şi
Inimă rea = Mâhnire, întristare, amărăciune: des11re Mil~/Jeret~Jtiu În u11năroriul inod.
Vău1nd că se prăpădeşre de artîw inimă (lZVORUL, nr. 32, 20 11)
rea, i s-t1 /(/cur gtîndir cu1n i-t1r
bărrtînei 111ilă şi .'I-li

mai risipi gândurile negre. (I. L. CARAGIALE) În ultimă instantă = În cele din urmă:
Ce .Hai, lx1de, ct?r colea, I Cu-t11t11t1 Aşadt1r, f<lceret1, 1nu{en ia este arriburul
inimă r ea? (JARNiK-BÎRSEANU) 1nisrerului, lll inrangibilului şi, ÎJJ ulri111ă
it1.Ht111fă, a l idealului. (CRIŞU DASCĂLU)
Inimă-albastr ă. v. albastru. PenTm w ordinea legală să aibă .1en.1,
trebuie să existe o sirua{ie 11or111ală şi este
Pe inima goală (sau nemâncată) (Pfm.) = Pe suveran acela care det~ide În ulriJnă i11stt111fă

nemâncate: dacă acea.Hă .1iT11t1fie nonnală exi.Hă în fain

Că door nu-fi plew de aici pe inima (CRISTIAN PREDA)
goală. (CALISTRAT HOGAŞ)
Cu bt1rlx1rit1 şi cu civilizt1fit1 se î111t1111plă INTENŢIE

Ctl şi cu faprul lxmal că nu /JO(i mt?nw două A avea intenţii serioase = a) A fi hotărât să facă
1nere fJe i11i1nt1 got1lă, bll nici 1năct1r unul singur, ce şi-a pro pus:
căci a doua Î1n/Jucărură 11u 1nai e Îllfr-adevăr JJe Ref11git1fii români tif1t1fi acolo nu 1Jăret111
„ inima goolă" ( ... ] (TRAIAN CHELARIU) ţ>rea bucuroşi de sosirea 1nea, se1n11 că noua
t>ufere din {ară tivea inrenfii serioase de lt111sare
INIŢIATIVĂ t1 r e/afiilo r ro11u?t10-t1merict111e ( ...] (S ILVIU
A lua iniţia tiva
(sau a avea iniţiativa) (unei BRUCAN)
lucrări) = A începe o acţiune (primul sau) din b) A fi hotărât să ia în că~ăcorie pe cineva:
îndemn propriu: Are inren{ii cu co11ila aceet1 cu ochii
Au dooră nu /JO.led fO(lfe wlirăfile wmi vi11efi. (ION AGÎRBICEANU)
0111 de star ? n -a1n ţJt1frioris111, 11-tun e.-q1erienfă, Do1n1tişot1ra ţJăret1 să-l
si1n1x1rizeze, ia r
n-am elocinfă, n-am inifit11ivă? (VASILE el, la a treia Întrevedere, i-a făcut aluzii că a r
ALECSANDRI) avea i111enfii .1eriot1.1e. (LIVIU REBREANU)
Ce ferid r e tir fi penrru {tlră... când t11n
dovedi că su11re1n În stare de a lua În 1ntînile A face cuiva proces d e intenţie. v. proces.
noastre nobila i11ifit1tivă a acestei 1nari refor111e
wciale. (MIHAIL KOGĂLNICEANU) INTENŢIONA
Bine (sau rău) intenţiona t = Cu intenţii bune
Din proprie iniţiativă = Fără a fi (îndemnat (sau rele), c u gânduri bune (sau rele):
sau) silit de altci neva: El e w1 om wm slab, cu ci11dăfet1iile lui,
Aghiou1111ul ieşise afară, din propria-i dt1r b1i1e i11re11{io11t1f, re t1sigur că e bine i111e11{io11td.
i11i{it1tivă, să roage ţ>e do1n11ii din coridor să (G. CĂLINESCU)
facă li11işTe. (LIVIU REBREANU) Din 1ni11iştrii res11ecrivi... a /fii, 1nai
Currea de la Alba Iulia t1 r emar w r î11 ageri, dar ş i 1nai rău i11renfio11a{i, au falsifit~ar şi
ţ>rivinfa Mădălin ei Du1nirru ş i că aceasta s-a t111 că/car În ţJÎt~ioare ror ce 1111 coresţJu11dea cu
.Ht1bilir î11 BucureşTi din proprie i11ifit11ivă ( ... ] rendenfel e lor. (AL. ODOBESCU)
(GABRIEL ANDREESCU)

213
 V asile JUNCAN

INTERCEPTA A-şiface interesele (Lpl.) = A fi preocupat

A intercepta mingea (sau balonnl) (Spc.) = A opri numai de rezolvarea problemelor personale:
mingea să ajungă la cel cămia îi era adresată: Acu1n nu 1nai sunr bun de 11i1nit~ 1>enrru
Ghindă a inre1uţJfa1 o mi11ge luf1t11ă de ei; şi-au făcui i111eresele.
(DUDU VELICU,
Kirifă, a paMlf î11 mijlocul car eului, iar Albetmu ALINA TUDOR-PA VELESCU)
t1 şurar ( ... ](CLIPA, vol. 10, 2000) A1n avur ţ>rea 1nul{i ţ>0liricie11i care, cu
regrel, tui reuşir d0l1r să-şi facă inreresele, În
INTERDICŢIE de1ri111enrul t1spirafiilo r pe car e le are poporul
A pune pe cineva sub interdicţie = A declara pe nosrru. (hccp://j urnal.md/ro/i mport/)
cineva incapabil să-şi exercite drepturile civile:
E11re Însă adevărt1r că Oţ>inia co11rrară are Ce interes am?= Pentru ce să ...:
de ţX111ea sa, aşa cu1n t1n a rtl!t1r, ţ>uternice Te-asigur că n-a a.1eulra1. Ce i111eres ar
argumenre juridice. Acea.Ha deoareu o dară ce avea? adaugă el cu w1 ztî111be1 linişriror. (A.
!iO{ul t1 Jo.li pus sub inrerdicfie operează o prewmfie PHILIPPIDE)
de „i11.1t111irare pe11nt111en1ă." (IOAN LEŞ)
INTEROGATORIU
INTERES A lua un interogatoriu = Totalitate a
A fi de mare interes = A fi de mare folos sau întrebărilor puse de un judecător unei părţi
importanţă: implicate într-un proces, care contribuie la
A11icolele sale di11 „ Viata Românească", rezolvarea cazului:
citire şi astăzi, sunt de un 1nare interes. A11cherarorul penal ar e dreţJful de a
(MANUSCRIP1UM, voi. 12, 1981) reţine 1>ersoana bănuiră de .făvtîrşirea unei
Ai({el, o infomiafie minoră din 1Jerspec1iva infraC{iw1i şi de a -i lua '"' i111erogaroriu ( ... ]
ge11erală (adică pe111m pre.1t1 nafio11t1lă) poare fi de (CODUL de PROCFDURĂ PENALĂ, 1998)
1nt1re i111eres Îllfr-un ţJ/an 1x111icular (tldică ţJenrru A doua zi 1ni s-a luar ţ>ri111ul
presa la:ală sau SfJecitiliu11ă). (CRISTINA i111erogaroriu. (MIRCEA CARP)
COMAN)
Criw globală a r efugiafilor devi11e de INTESTAT, -Ă
mare i111eres r1e/lfru Casa Albă. A muri intestat = A muri fără a lă~a testan1ent:
(hccp ://www.roman iali bera.ro/) ( ... ] în ma1erie de 1e.11ame111, lovea
nwl!Gi modalirarea, se legirima pri11 deosebira
A fi în interesnl cuiva= A fi spre binele cuiva: favoare de care se bucurau disr1ozifiile de ulrimă
Curret1 din Vie11t1 1111 avea niciun dre11r voinţă, Înrr-o e1>0că În care Îlltţ>rejurarea de a
t1suţJrt1 bucă{ii de 11ă11u1n1, 1>e ct11-e o ceret1 şi ţJe 111uri inrestt1r era o cauză de desconside1t11-e.
care În urină t1 şi luar-o, ert1 Însă interesul (MIHAIL ELIESCU, DORU COSMA)
t111ărării ţJufernicului t1rgu111enr, t>e ct1re ÎŞÎ
î111emeia cererea. (MIHAI EMINESCU) INTIMITATE
Îfi spw1 î11 inreresul r epurafiei dumirale, A fi (sau a trăi) în intimitatea cuiva (sau în
al fericirii dwnirale! (G. CĂLINESCU) intimitate cu cineva) = a) A avea legături
striinse de prietenie cu cineva:
A purta cuiva interesnl (Înv.) = A avea grijă de Mi .I-li spus că w1d1iul d-rale avea mari
cineva; a se interesa de ci neva: su111e de bt111i În vt1lură străină şi roruşi noi n-11111
(...] fnmraşul zără11dea11 „a pwtar gliîir n1in1"c. Ct'1n Î{i e.-rţ>lici asta? D-ra ca1-e e1t1i Îit
i11reresul cel 1nt1i viu 1>e11r1111ne1:îul bun şi Înai11rarea 1i1ri111irarea lui... - E1t11n În i11li1nirtoea lui, neg1-eirir-
lui." (VASILE RUS, ION CHIOREAN) subli11ie Romulus(...] (LNIU REBREANU)
b) (Euf.) A trăi împreună cu cineva având
raporturi sexuale:

214
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Poare că tlcolo, singur Îll inriJnirarea cu Codrul, izv()(irele, sarul din cale
femeia, era ceea ce că ura el. (EMIL RAŢIU) i111raseră
de mulr î11 .111j1erul lui Eminescu. (G.
(... ] rorul era î111t1mplăror, pe111ru că 11u CĂLINESCU)
e.-risra o unde a r fi ţJufut să-şi
adresă trăiască
i111imirarea. (AURORA LIICEANU) A întra (sau a se băga, a se vârî) într-o belea
(sau chichion, încurcătură, impas, necaz) = A
INTRA avea de Îndurat un necaz, o Încurcătură etc.:
A intra (cui va ceva) în sânge. v. sânge. Acu1n iaca În ce chichion tun inrrt1f.
(ION CREANGĂ)
A intra (cuiva) ceva în cap = a) A se convi nge - Dragul meu că/11(, la grea belea m-a
de ceva: w1n11 iarSplinu/ 1••• (IDEM)
Greu i-ll i11rrar ÎJJ CllfJ că a rfi vre1net1 să - A/)()I
„ ......
'dar... uaa I fă a c111n şf1"1 ; 11u1na1.
se crunin{ească. să 111111e bagi şi f'e noi î11 belea. (IDEM)
b) A reţine ceva: Iaca În ce Î11cu1t~ărură a1n inrrar... Nici
Nu (JOI să cred că pt111ă acum 11u fi-a fu sar, nici fu ftîrg, nit~; fu neinica. De ce 1nergi
i111m1 î11 cap ideea de bază (...] (BEBE î11ai111e 11w11ai pe.He 1m.11ie1ăfi dai. (IDEM)
MIHĂESCU) - Judet'ăTOm/ e foai1e su1Jiim1... Ai i11rra1
c) A fi obsedat de o idee: îi1 belea mare cu dt111.wl... (UVIU REBREANU)
l-a Îllfrtlf În CllfJ cătrebuie s-o
bt1rjocorească şi el, Încă de asră-it1111ă, ctînd t1u A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva)=
fosr la Bucureşri. (LIVIU REBREANU) A da boala în cineva, a se îmbolnăvi:
Mare boală-mi it11ră-11 oasă (= oase].
A intra (sau a băga ori a s e băga) Ia s tăpân. v. (ŞEZĂTOAREA,!)
stăpân.
A intra ca în brânză (Fam.) = A nu întâmpi na
A intra (sau a cădea) în (ori, înv. întru) păcat nicio rezistenţă:
sau (rar) a da de păcat = A comite o nelegiuire, Au infrt1f ca ţJrin brtînt.ă, nu au si1n{if
o faptă urâtă: nicio rezisren{ă din 1x1rrea ruşilor, care s-t1u
Li11.~şri din ochii 1nei, că inrru tlcuşi retras În srtînga şi s-au Î11deţJil11t1f de Odessa.
î111r-1mpăca1 1 01 ASILE ALECSANDRI) (IOAN T. MORAR)
Durm ce, î11 arricolul său de la 19 Au inrrar ca-n brtînză ÎJJ ţJrOţJrie1area
curent, afi 11nă din nou urbi er orbi că ţJllrfidul 11oa.11ră 1 (http://m.cugetliber.ro/)
liberal, î11dară ce 1m fiu al său wde î111r-1m
1Xicar, îl sacrifică pe a/rarul pairiei, Ctl A intra chezaş (Înv.) = A deveni garant:
odinioară Brurus de clasică memorie ( ... ] (... ] însă eu, Precup, am i111ra1 chezaş
(MIHAI EMINESCU) pr e w1eheaşul [unchiaşul] Srat1 cel /Jii1rt?t1.
(ANDREI OŢETEA, ŞTEFAN PASCU)
A intra (sau a fi) de s erviciu. v. serviciu.
A intra cu s ila la cineva= A veni nepoftit şi cu
A intra (sau a se băga, a s e vârî) în sunettil cuiva insistenţă:
(Fam.) = a) A plictisi pe cineva cu amabilităţi şi 'Ţiganii
s-au .Hrt111.1 buluc la r10ai1ă, dar
insistenţe: n-t1u Îndrăvtif să Înce1t~e a infra cu sila,

Frizerul 11-0 1nai suţJOrta 11e11rru că ea mărgit1i11d11-se a .Hriga ( ... ] (RADU ROSETTI)
tivea obit~eiul să-i intre 1nereu În sufle!, fiind
pr ea prefăcură. A intra de serviciu = A începe garda la un
b) A-i deveni cuiva drag: spital, o uni tace militară etc.:

2 15
 V asile JUNCAN

În anul 1934, când am i111rar în Serviciul

S., acesra era îm1JărfiT în două desrJărfăminre. A intra în foc pentru cineva = a) A se expune
(MARIAN ŞTEFAN) la un mare pericol pentru cineva:
Ofiferul inrra de ser viciu abia pesre El, care 1111 râdea niciodară, când auzea
două zile. că vin furcii asuţJra noasrră, că se năţJustea

1Jăgt1nii ca vijelia, ct1nd Cil gândul 1111 gândeai, el

A intra epitrop. v. epitrop. de bucurie Înce11ea să ccînre şi să }Ol1ce ca un
copil. /1111t1 în frx, do111111lle, parc-ar fi mers la
A intra în (ori la) cheltuială sau cheltuieli = A n11111ă. (ION GHICA)
face c hel tuieli: b) A garanta pentru cineva:
Te-ai horă râr a imra în chelruiala unei Ct1111ăreflll era în .Har e să illlre î11 foc
mmfi? 01 ASILE ALECSANDRI) ţJenrru ea.
Toare chefurile asrea, din zi în zi mai
cosrisiroar e, l-t1u t1r 1'11Ct1f ţJe Abu-Ht1sa11 Îll A intra în groazele morţii (Îvp.) = A fi c uprins
chelruieli. (I. L. CARAGIALE) de frică la apropierea morţii:
ÎmpăraTlll, Cil/li văzu pe 'Ţllglllet1, imră
A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = A î11 gr oazele mor fii. (P. ISPIRESCU)
ajunge în puterea cuiva: Dt1r şi Cuza, dar şi ţJOfJOrt111ii i-au băgt1f
Negufărorul a murii, şi Alm-Ha.'itln a în gr oazele mor fii. (NICOLAE IORGA)
inrrar Îll stăţx111irea avu{iei ţJe care o gră1nădise
rară-său o via fă înrreagă. (I. L. CARAGIALE) A intra în gura lumii (sau satului, ma ha la lei).
Singura cerare din regiune care a i11rrt1r, v. g ură.
11e11rru o vre111e, În sră1xî11irea do111nilor 1nunreni
esre Severin ul. (MARIAN COMAN) A intra în joc (sau în horă) (Fig.) = A se
amesteca într-o afacere:
A intra în agonie = A se lupta c u moartea: TOl1fe bune şi / 11'1n0l1se; dar 1nulr sr1ina{ii
M t111u 1n-t1 recunoscut lt1 sosire, un mei tunici, dr. Vaida şi Goldiş, swll cel fJllfi11 illlrafi
minur, afabil, şi tl illlttll î11 agonie. (PETRE iit lr>ră şi rrebue să jooce... Dt1r eu?. .. eu ce căurai
PA NOREA) ca să mă w?r înjoc? (I. L CARAGIALE)
A fo.H chemtd de urge11fă docroml
Măldărescu, dar t«.~esra 1111 i-a 1nlli ţJutul t1corda A intra în materie. v. materie.
paciellfului niciunfel de ajuror, deoareu, spre seară,
t1 i111rar îi1 agmie. (llttp://www.ziartricolond.rQ') A intra în pământ = A muri. (Fig.) A dispărea:
- Nu ştiu, 1Jiirerea 111-a t11năgir, ori a1n
A intra în cârd cu cineva = A face afaceri t1uzir 1nt1i 1nulre glasuri? Dt1r ce Dt'1nnezeu?.I
dubioa~e cu cineva: Par c-all imrar î11 pămâlll... Unde să fie? (ION
El se ţJăzea să 1nai intre În ccîrd cu CREANGĂ)
ase111enea ot11nen i. Ctînd, iară nu se 1nlli văzu. Nu se ştiu ce se
jăw. Par e că i111rase în 1Jă111â111. (P. ISPIRESCU)
A intra în favoarea (înv. favorul sau în gratiile
cuiva) = A deveni c uiva plăcut, simpatic: A intra în pământ de ruşine (Fig.) = A-i fi
Oie11fii de la mese, ca să /J(){lfă i111ra î11 foarte ruşine:
gmfiile ferei 1x11ro111Jui, repe1ă comanda de câre Do1nnul se uiră lt1 1ni11e cu nişre ochi
două ori şi chiar de Trei ori. (ION MINULESCU) o.Henifi. fllr 1t1.1e111 în pă11u?111. Când de.'iCltise
/111mr îi1 grafiile voievodului, rt?năml mbil gllrtl, mi se 1Jăru că mă şi î11gltire. (BARBU
ţ>ărea li se fi t111ro11iar ho1ărtîtor de un viilor co1nuJJ DELA VRANCEA)
Cil M eri11da ( ...](ADRIAN VOICU)

216
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Î1111Jărăret1.w se ruşină, fJlet~ă ochii Îll jos gânduri să se desparră de Vanda, să-şi wure
şi se gândi: „ Dar dacă o ghici şi la ce 111-oi fi alw, mai de casă. (STELIAN TĂNASE)
gtîndir Î11ai11re, i11r111 În 1Xl1ntî11r.I De ccîre ori 11-a1n
dar dmcului .<farurile împărăfiei când 11u .re mai A intra la idei (sau la idee). v. idee.
isprăveau până după miezul 11opfii." (IDEM)
A intra la tocmeal ă cu cineva. v. tocmeală.
A intra în platcă (sau a fi de platcă) . v. platcă.
A intra pe mâ n a cui va (Fig.) = a ) A ajunge la
A intra în posesie (Jur.) = A lua în stăpânire un discreţia c uiva:

bun imobil sau mobil în urma acordării dreptului Nu e.-risrt1 ot1r e ţJriJnejdit1 de t1 infra din
de j udecată: nou ţJe 1ntî11t1 celor care ne nenorociseră vre1ne
f,, twfel de siruafie cw11părărollll b11wlui de ctîTeva decenii? (l]up://www.comribucors.ro/)
are t1celaşi dreţJf de a 1i1rra În ţJOsesie ca şi b) A fi luat la bătaie:
credirolllf gam111ar, Îil co11difiife (Jrezeflfufui tir/„ Dacă intri ţJe 1ntîna lui, n-o să .k~ll/>Î
(LEGISLAŢlAROMÂNIEI, voi. 2, 1999) ţ>rea uşo 1:

A intra în război (sau în luptă, în acţiune e tc.). A intra sub judecată. v. judeca tă.
V. război.

A intra (sau a căde a)

mesa = A se lăsa păcălit,
A intra în s erviciu. v. ser viciu. a ajunge într-o si tuaţie neplăcmă, de care profită

alţii:
A intra în s pita l = A se interna (în spital): Cu roare asrea, tun i11r1t1r 1nesa, se
O luase .wb ocrorir ea ei pe Eva11ria, din văit~ări
el, tun inrrar şi 1111 ţ>Of tifla 1nt1ngt1iere.
ziua î11 car e i111ra.re î11 Sf>iWI. (JEAN BART) (MATEIU I. CARAGIALE)

A intra în vigoare. v. vigoare. A intrat mnrga în sat = S-a î nserat:

A intra în vorbă (cu cineva) sau (reg.) a se d a
în (sau la) vorbă ori a s e lua în (ori la) v orb ă
(cu cineva). v. vorbă.
A intra în vorbă cu o fată = A începe să facă
c urte unei fete. (Pex.) A-i face propuneri de
căc;ătorie:
Miai al 110.111111 intră ÎJJ vo1fJă cu Aristiţa
lui Bâzdoveică. (MARJN PREDA)
A intra la (sau în) griji (Pfm.) = A fi îngrijorat:
Băiatul infra din nou la g riji şi
supărare. (PERICLE PAPAHAGI)
A intra la apă. v. apă.
A intra la gânduri = A deveni suspicios:
Îl î11grijeş1e pe pr ere11t1ru' ă.Ha al meu
11evas1t1 de-a doua ceva de speritlf, că
Au .11(1( la rx?11dă de ctî11d (I i111rar
1nurgt1-11 sar ţx1nă ÎJJ zori.
A(-i) intra cuiva în voie, (rar) a intra în voile
cuiva= A satisface coare dorinţle, gusturile cuiva:
Şi 11u1nai În ccîreva zile aşa se
schi111JX1.îe, Î11cc1r 1111 o 1nai cunoşteai; din
11,1nenă şi veselă ce e 1t1, ajunsese de se ofilise şi
1111-i mai i111ra 11i111e11i î11 voie. (P. ISPIRESCU)
Era u11 boier 11oz11t1ş, că111it1 1111 ţJrea
puret1 să-i iflfre î11 voie orici11e. (IDEM)
A-i intra (sau a i se băga cuiva) (pe) sub piele
ori a intra (sau a s e băga) pe s ub piel ea cuiva
(Fig.) = a ) A câştiga bun ăvoinţa c uiva (prin
mijloace dubioase):
Ca să-i intru ţJe sub ţ>iele şi să 1111 1nt1i
stăruie să fiu a/ungar, 1nă Înclinai şi 1nai t1dtînc
î11fafa ei. (IOAN SLA YICI)
i11rra la Ce făcu dascălul, ce dr e.re, se deie pe
lt1ngă 1nu1na co11iilor şi, cu şoşele, cu 1no1nele, Îi

217
 Vasile JUNCAN

i111ră pe .wb piele ,~i se î11ădi Cil dt111sa. (P. A umbla cu iordane (Fam.) = A spune vorbe
ISPIRESCU) goale. A se ţine de lucruri neserioase:
A/urisirul.1 şi-a SţJus ea, n-ar ave noroc.1 Lasă-ne, bre, cu iordt1ne d-t1sret1.'
cu1n i-a i11rrt1r el şi
lui Tit~a sub ţJiele, cu Di!il'liTăm co11cre1 11e 25 se1J1e111brie ct111d vedem
î111rebările lui (... ] (MARTA PETREU) ci11e se ali11ia;.ă la .Harr. (http://www.daciaclub.ro()
b) A câştiga prin insistenţe şi servicii bunăvoinţa
cuiva: IORGA
Invidios 1Je cei din jur, Încercă să-i inr re A umbla iorga (Buc.) = A umbla mereu, fără
co111elui pe .wb piele ca să ct?şrige asrfel o a~tâmpăr:
fimcfie la cu11ea sa. (ION NĂLBITORU) Nu-i 1nt1i dai de CtlfJiif 1noşului, căci
umblă io rga de vreo săpră111t111ă.
A-i intra (cuiva) nn morcov (sau morcovul) =
A avea emoţii; a-i fi frică: IORGUSA
- N-ar .Hrict1 să vă mor î11 brafe - V-a A umbla iorgusa (Reg.) = a) A se agita mult
i111ra1 mor covul, domnule Coma11da/lf? (PAUL pentru a obţine ceva:
GOMA) (...] umblă iorgu.rn primprejw; rrăgr.111d
11Mejdesă se capere cu ceva. (ŞEZĂTOAREA, V)
N-a intrat vremea (n-a n intrat z ilele) în sac Degeaba umbli iorgu.1t1, că rar 11-ai
(Pfm.) =Este timp destul. Nu e nicio grabă: s-aju11gi la ct1pă1 cu el.
Da · o să-1ni zit~i că cu Î11ce1ul se face b) A umbla de colo-colo, fără rost:
o{e!ul, ori că 1nai rt1bdă, că 11-a i11rrt1r zilele-11 - M t1i srt1i act1să şi /lu 1nt1i t'1nblt1
sac. (I. L. CARAGIALE) iorgusa ctîf e ziut1de1nt1re.'

Parcă a intrat în pământ sau parcă 1-a înghiţit IOTĂ

pământul = Se spune despre cineva sau ceva Nici (o) iotă (Pop.)= Deloc, câtuşi de pu~n, nimic:
care a dispărut fără urmă, care nu poate fi găsit - D1t1gul 1neu Greucene, răsr1uJ1se
cu nici un preţ: Î1nţ1ărarul, nu fJOf să sc/JÎ/n}J nicio iolă, llicio
Am srrigar la el, pt111ă ce-ai ieşir cirră((pop.) lucru foarte mic, neînsemnat) di11
du1nneara; ş-aCt'1na nu-i, ţJarc-ar fi i11rrt1r În horăn?rea mea. (P. ISPIRESCU)
pă11u111f. (MIHAIL SADOVEANU) Nu ieşise cu llicio ioră din literele ret~i tde
Par c-au i1111t11 î11 1Ximt1111... Unde să fie, regu!tl111e111elor şi rămăiese surd /tl plt111gerile şi
unde să fie? (ION CREANGĂ) necazurile .wldafilot: (EUSEBIU CAMILAR)
A'-t1u voi e... t1 schi1nbt1 o ioră 1năct1r dill
INTRIGĂ rex1ul 111eu. (I. L. CARAGIALE)
A face (sau a băga, a vârî ori a iscodi) intrigă
(Pfm.) = A încerca să realizeze un scop prin IPOLIPSIS
intrigi: A avea ipoli psis asupra cuiva (sau Ia cineva)=
- Aia e, soro, aia eee... că ru eşti fe111eie A avea trecere, a fi În n1are cinste la cineva:
cinstiră la casa dt'1nirale şi vine duş111anca şi bagă Făcet11n, cu1n zic, ve1:'luri /Je 1noo11e, zet~e
intrigă la bă1fJllf, căre cuft~i cu 11u-1nai-ştiu-ci11e ş i do IXlltl, dar eu 11u le-aş fi dt11 nici pe zeu JXlrtue
11u-mai-ş1iu-uwm... (G. M. ZAMFIRESCU) u1u,f, 11enr11' că le t1vet11n di1n11reună cu 1nine la
mtire ipolipsis ((înv.) trecere, consideraţie, vază]

IORDAN (durm wm se vorbea p-arw1ci). (I. HFLIADE

A s e tine de iordane (Arg.)= A minţi: RĂDULESCU)
Nu-l 1nt1i cr edet111i1ne11i, că 11ret1 se finet1
de iordt1ne rotiră ziut1.

218
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

IRGffiE
A avea irghie la burtă (Reg.) = A putea să bea ISPRAVĂ
mult, fiiră să se î mbete: A face ispravă = A duce la bun sfllrşit o misiune:
Tu111 a În el ca-11rr-u1t buroi, de /Xl tt~ă a r N1'1nai aşa se /)(){1teft1ce isţJ1t1vă, căci,
fi avur irghie la lmrră. e.q->lit~ă el : „nu se /)(){de ft1ce n1inic cu un nea1n d1i1
ai cărui fii o ţXlrfe 1nare su11r 1nai Într-o lti1ie cu
IRONIE virele pe w re le păze.1<.' ". (NICOLAE IORGA)
Ironia sortii (sau soartei) = Joc neaşteptat al
întâmplării : De nicio (sau nici de o) ispravă= Care nu e bun
/ronit1 sorţii e că scriitorilor 1nen{io11a{i de nimic, care nu inspiră înc redere:
p<111ă să ajung la „wzul Tol.lroi" "" le esre Taci, nebună bărrtînă ce eşti, că nu1nai
USR (... ](AURA CHRISTI)
it1difere11ră S()(lrTtl vo1f>t1-i de ri11e... nu eşti nici de-o isţ>rt1vă.
A.Hfel, ironia soo11ei a făcur w TtlTtl să (VASILE ALECSANDRI)
fie aresrt1r, 1111 crun se re111use, 1>e11rru de/ier de
vorbire, ci pe11rru de/ier de gândire. (SANDA Fără nicio (sau vreo) ispravă= Fără niciun
SÂNTIMBREANU) rezultat:
Mă te1n să nu re Întorci fără 1tit~io

ISCĂLITURĂ ispravă. (P. ISPIRESCU)

A plăsmui iscălitura altuia (Înv.) = A falsifica Ace.IT p<1rt1it1ş 11eî11se11111t1T... se repede w
sen1nătura cuiva: să Î1nbră{oşeze ţ>re 11uîndrul rtîu, ţ>re care Îl
- Ei tui alcăruir că1tile şi tui tiă.f!nuir c1111e11eşre de artîfit1 ani fără vreo ispravă. (C.
iscălitura? - Aîta 1u1 />Of şti <.l1 t1dev<lrtll, lu1ni11are NEGRUZZI)
Dotunne, şi 11-aş ţJutea ţJu1Je 11uîna ţJe c111ce, arătând
pe cineva a11w11e. (MIHAD...SADOVEANU) ISPRĂVI
Am isprăvit! = Nu mai stau de vorbă!:
ISON - Da inie nu-1ni trebuie ţ>ilţ>uşă. Ai
A cânta p(r )e ison (Spc.; Ban.) = A cânta pe un isţJrăvir? - A1n isţJrăvir... Astt1 nu-i f r1'1nos,
ton gros, din gât, care acompaniază cântecul din Olguft1 1 Ce-a re să sp1mă rtmre Alice' (IONEL
fluier: TEODOREANU)
Nr"nai el şrit1 să ccînre 1>e ison.
Isprăveşte odată! = Taci! Termină!:
A tine (cuiva) isonul = a) A acompania o melodie: - Haide, isţ>răveşte odt1tă şi 1nişcă-re de
( .. .] se plimba romă 11oorJTea cu aici. (T UDOR ARGHEZI)
duhovnicu-11 luntre ţJe lună şi ccînra de răsuna Dot11n11e, isţ>răveşte odt1tă istoria asta.'
lacul: „ Fnmwlifă lobodă, of' fa/o, gura lumii Su1tf rrei duţ>ii douăsţ>rezet~e ş i 1nă leşin de so1n1t
slobodă' " iar părinrele lucra di11 lopefi şi-i fi11et1 ( .. .] (I. L. CARAGIALE)
isonul pe gltls al oprulet1... (I. L. CARAGIALE)
b) (Fam.) A aproba, a susţine faptele c uiva: S-a isprăvit = a) Ai dreptate, aşa e:
( .. . ]ş i seara, ct111d vine cireada de la Fie cu1n zici. S-t1 isţJrăvir.
Ctî1nfJ, cu1n1JiiJJa ţJu{ului, sct1r{t1ind neunsă Îllfre b) Nu mai e nimic de făcut :
fiud, fine isonul berzelo r de r1e coşare, ale S-a isprăvii, Sfinre Pe1re, mă simr
căror ciocuri, răstu111are ţ>e S/Xlfe, roacă de-fi ulrobir de t11t?rea plimbări' (I. L. CARAGIALE)
iau auzul. (DUD...IU ZAMFIRESCU) ( .. .] o să le facă mchii de doliu la rome;
o să 1nai dea şi ţ>enrru ce nu-i vine Îll 1ni11te
ISPITI acum şi cu t1.Ha s-t1 ispră vir 1 (ION MARIN
A-şi încerca (sau a-ş i ispiti) norocul. v. încerca. SADOVEANU)

219
 V asile JUNCAN

IŞLIC ( ..] rămânem iufr de parale. (ANTON

A călca pe colţul işlicului sau a pocni la coada PANN)
işlicului (Înv.) =A jigni:
Mă piweşre ((pop.) a atinge, a nimeri pe IUSDĂNIT, -Ă
cineva c u o lovitură bine ţincităl vodx1 de pe A fi iusdănit de m ă-sa (Reg.) = A avea ghinion
vre1111,,-4 la coada işlicului. (1. L. CARAGIALE) în coace:
Nevasră 1 Nu mă călca pe co/ful işlicului. Orice/ttcea, 11i1nic nu-i ieşet1, de 1x1r c-t1r
(ANTON PANN) fi Jo.IT iusdănir de mă-sa.

IŢĂ IUREŞ
A descurca iţele (Pfin.) = A rezolva o problemă A da iur eş (sau iureş ul) =A da năvală, a năvăli:
comp! icacă: În ceea ce r>riveşre aracul f>e pw11ea
Vedefi, domnilor, că
t1111 şi eu dragosre i11a111il'ă, a.Ha depinde de modul î11 care se dă
ţJenrru Bucureşti şi t«.~eastă d1t1goste 1111e11u1nlli de iureşul. (CAMIL PETRESCU)
li discufll şi a de.fCu1t~t1 iţele Î11cu1t~t1re ale co1nunei 7JJu1t11n, lovet11n, da111 iureş şi-n c11,11tt1
Bucureşri. (MIHAIL KOGĂLNICEANU) bătălie I Mă zvtîrcolet11n Î11toc1nt1i ct1 trăz11e1u-11
mânie. (AL. MACEDONSKI)
A fi în patru iţe (Pop.) = A fi beat:
Seara, când venea acasă de la câ1t·iw11ă, el IUŞCĂ
era 1nereu În /Xlf111 ife şi căura scandal. Iuşcă de femeie (Rar) = Femeie cemperamencală

sau plină de şiretenie:

A încurca cuiva iţele (Pfm.) = A strica planurile Tu eşti 1nititică şi trebuie să fii o iuşcă

c uiva; a produce confuzie, a complica lucrurile: defemeie 1(CEZAR PETRESCU)

Are dr efJfare. Să 1nai 1nuncesc fncă o zi.
Să vedem. De ce să încu1t' ifele? (MARIN IUTE, IUŢI
PREDA) Iute de fire (Fig.; d. oameni)= Care nu se poate
( .. .] se-nfelege că o polirică începură în stăpâni:
dile111e şi co11rraziceri căra să se Încurce din ce (roaba) nu era prea uşor de
To1uşi, deşi

în ce mai mulr în r>ropriile sale ife. (MIHAI manevrai, el a reuşir, fiind deosebii de iure di11
EMINESCU) fire. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI)
DuţJii ce t răsu rt1 se OJ>ri lt1 sct1ră,
A se încurca iţele (Pfm.) = Se foloseşte arunci băTllînul adau.1e: - Eşri cam iure di11 fire.
când o problemă se complică: (DUILIU '.ZAMFIRESCU)
S-au ad1111t1f t1ft1tet1 În vit1fa ra, Îltcc1r 1111 1nai
şrii ce t1 fosr bine .1t111 rău, 111de ai fosr ru sau t111 fasr IUŢI
a/fii, de ce fi s-au ÎitCtffcttf ifele, care e nodul pe A s e iup ca piperul (Pop.; d. oameni) = A se
care rrelmie să-l dezlegi. (CONSTANTIN CU COŞ) supăra:
După cele auzire, femeia s-a iufir ca
IUBIT ţ>iţ>erul şi JJ-ll 1nt1i scos o vo1f>ă.
A-i face cuiva de iubit (Pop.) = A face c uiva
fam1ece de dragoste: Se iuţeşte tărâţa în borş (Pop.; d. oameni)= A
Baba şria să le facă fe1elor din .flii de se înfuria:
iubir şi 1nulre i-au călct1f 1>rt1gul. ( .. .] s-a iufir făll1ft1 î11 noi, dar î11 loc
şi

să ft1ce1n ce trebuie, 1nt1i dă111 ctîte un i11terviu lt1

IUFf ţ>resă şi /}(lgă1n, desigur, 1>e11t111 „i1nt1gi11e ",
A rămâne iuft de parale (Înv.) = A nu mai avea lua-o-ar dracu, ca să dăm scuipai la furcă
niciun ban: purerii. (hccp://scimcoc.ro/)

220
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Şi l-a lă.rnr Moarrea de izbelişre să

IVEALĂ
A ieşi la i veală= A apărea, a se înfăţişa:
Dacă 1nai e ceva bun În rine, să iasă la
iveală. (LUCIA DEMETRIUS)
leş4 bădifă, la iveală. (ŞEZĂTOAREA, lil)
rrăiască: Ctîr e lumea şi pămtînrul, I Pe cuplo r
nu lxue vtînrul. (ION CREANGĂ)
Parronul co/lfa pe el până în pânzele
albe, nu ţJlărea ctîr a r .fi merirar rrea/XI a.Ha, dar
niâ nu-l lăsa de izbelişre. (G. BĂLĂIŢĂ)

A scoate (sau a da) la iveală= a) A da pe faţă, a IZINĂ

face evident: A băga pe cineva în izină =A-l înfricoşa foarte
A sc0l1fe lt1 iveală ... t1ces1 1nare şi rău:
de.finiriv adevăr e.He daro rit1 rururor. Nu şriu plină de rugi11ă, I (puşca) Bagă
(CONTEMPORANUL, 1950, nr. 185) porert1-11 izină. (POP.)
(Cu pronunţare regională) Ideile nouă
t111 trebuinfă de cuvinte nouă, dar 11evoia trebuia A scoate pe cineva din izină = A-l ridica
să le deie la ivală. (ALECU RUS SO) deasupra nevoilor.
b) A face să fie văzuc, c unoscuc; a arăta (ceva Iar am rJăşir Cil .Htîngu ( .. .], din pricina
care era ascuns): cloanţei ăleie şi acu 11u 1nai e niJnic de făcut că de
Nu-l lăsa nicidet' w11 să .1eot1fă inelul la n?ndul rret'uf m-ai .1eo.1 din izină ( .. . ]
iveală. (P. ISPIRESCU) (UNIVERSUL LITERAR, XXXVI, nr. 23, 1920)
O tlduseră cu ne11usă ÎJJ 1nasă, căci ei
nu-i 11rea e1t1 voit1 să se dea la ivet1lă Î1n/Jrăct1ră A scoate rufele din izină = A le spăla foarte
în pielea de măgar. (IDEM) bine, până se albesc:
Gospodina a reuşir să sco(lfă rufele di11
IVI izină şi le-a Întins să se usuce.
A s e ivi între obraze (Înv.) = A se vedea la faţă:
Părintele BiJnJ1irilYI s-ar 1nai Î1nr1rie1eni IZLAZ
şi el cu oa1ne11i, i-llr da i11i1na şi lui să 1nt1i iasă A-şi trece viata în izlaz (Pop.; d. oameni) =
şi el la obmze, cum se zice; (P. ISPJRESCU) A-şi pierde vremea (huzurind):

TOl1tă vit1fa şi-a trecut-o În izlt1z şi llCu1n

A s e ivi pre s ine (Înv.) =A se declara: a ră111as ţJe dr u111uri.
Că Du1nnezeu În cuvtînrul său aşa a ivir
ţ>re sine, cu1n aceşti trei unul de alrul să fie IZMANĂ
se1neliuri sau obrt1ze osebire, acel un Du1nnezeu A da iz mene pe călător (Pop.) = A încredinţa
de vecie. (LAJOS T AMÂS) ceva de preţ unei persoane necinstite:
Fusese (garsoniera] a rJărimelui
IZBELIŞTE Srănilot1e, pr eor şi reolog celebru. !tir acum ne
A fi (sau a se găsi) în izbeliştea vântului (sau a Î1ifiinft1seră1n, eu şi iubirt1 1nea, iz1ne11e fJe
primejdiilor) = A fi, a se găsi într-un loc bătut călăror. (FLORIN IARU)
de vânturi (sau expus primejdiilor): Se co1fit1nă aşadar reorit1 co11/011n căreia
Casa... em î11 izbel~Hea vtînrulu4 la o izmenele pe călăror reprezinră liallful de lx1ză al
coadă de iaz înghefar. (MIHAD...SADOVEANU) maidanezului 1JOliric. Trăia.ocă Galileo, cel care
În ceasul acela, 1111 1nai erau străini, ne-a Îltvăft1r /011na 1Jă11uînr1Jui şi a iz111e11elor 11e
01/ani, săraci şi-n iz/Jelişrea 11e11orocirilo r. (AL. călăroml /JOlirid (http://www.romanialibera.ro/)

VLAHlJfĂ)
A fi cu izmenele pe băt (Pop.) = A fi foarte sărac:
A lăsa de izbelişte = A lă~a la voia întâmplării,
pără~it de toţi, fără supraveghere:
221
 V asile JUNCAN

Bieful om, acum la bă1nî11efe e cu

iz111enele ţJe băţ şi 11i1ne11 i 1111 se-ndură să-l ajure
cu ceva.

A lăsa (pe cineva) cn izmenele dezlegate. v.

lăsa.

222
 Dirţionar d. "'l>n<ii românqJi in t0nltxl' (DERC) D - N
I 'o!H11111! al I/./"'

ÎMBÂCSIT, -Ă
î A li (cam) îmbâcsit Ia minte (Plin.) =A fi prost:
E o femeie îmb{lcsită de idei
IY!/mblicane, w re jurii î111otdel11111a pe s1aT11ia
ÎJVIBĂTA Ubertă{ii din Ploieşti. (IONEL OPRIŞAN)

A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a) A N11 pari îmbOc.<it la mime. de ce te faci
(se) zăpăci: 11i:;11ai?(hnp://www.gsp.ro()
111 :adar marele om de stat ca1ttă sti Mi/tai Ră:l'l111 U11g1111!01111 l-o criticat
îmbete l1tmea c1t apti rece. P11blic11/ 11ostr1t î11 dur 1nar{i seara ,,e Cri11 A111011e.<l'l1. p11!ci:w1d cti
scurr tim(J a făcut de multe ori trista ex,,erie11ţă î11 O{Ji11it1 libert1/11/11i Ro111{/11ia este o „colonie"
a acestui fel de îm/Jiiwre gratuită: (MIHA I şi că „11t11nt1i o 1ni11re Î111/J('Jcsită
tle ceauşis1nul
EM INESCU) cel 1nai neg111" 1-wt1re gt111di t1şa.

b) (Pfm.) A (se) în şela. a amăgi c u vorbe goale: (http://www.bucharesthcrald.com/)

Ei! Să lăsăm /ra:elt!, 11e11e Caţave11cule!
As1ea s1u11 hlu1e 1>e111ru gură<rucă... Eu s11111 ÎMBÂ RLIGA
om11I pe care d-w .fli-I îmbe/i m Of)ă ll!ce? O. L. Am îmbârligat-o (Fig.) = Se spune arunci cănd

CARAGIALE) intri într-o mare încurcătură:

Şi aceştia vti ameţesc c11 vorbe şi vă Acwllll iii îm/J{Jr/igat-o„. 1-lli co111rt1:is
îmbată cu t1ţ1ă rece. (M lll AJ EMINESCU) /Je llf)(}.rto/11/ PSD [ . „ ) De ce s-o îmbOrlig?
Mi-tun scris 11u1nai /Jtlreret1 11te<1 că doar sunre111
A (se) îmbăta cuc (sau clei, criţă, erup, lulea, 00111e11i liberi [ . „ ] (hn p://www.virtualarad.net/)
tun, turt.ă) (Pfm.) = A (se) îmbăl a foan e tare:
B11că1ăreasa 1utlre, 1uw11a Floricăi, ÎMBlNA
J1ifleca1ă pâ11ă-11 ge111uichi şi cu 1u1 /i11g11roi Se îmbină (sau se lupt ă) ziua cu noaptea
uriaş În 1nârt4 1unbla printre 1t1esele î11cărca1e. ( Pfm.) =Se spune când începe să se facă ziuă:
ltiud{J11d11-şimli11ctirile şi clti11i11d la î111recel1! c1t la. ora la care :.iua se i1nbÎ11ă cu
'Ze11obia care, de m{J11dră că era soocră 111t1re, se 110<1ţJ/ea
dincolo de /Jertfele. m-am trezit cu 1111
îmbătase t1111. (LIV IU REBREANU) gol î11 s10111t1c şi cu o d1uue tle COfJ şi greaţă.
Merg{J11d Iii Ttmttstl f)(}fC<Jl'aml, .fii-i (BEATRIS SEREDIUC)
firitisească ((înv.) a felicita; a cins ti cu băutură Ei au pleu11 grtlfJi(i t·{/11(/ se lupta ziua
(pe cineva)] ţiga11w, de ziua ei. părimele a d1<S Cil 1100/)/eG.

c11 el 1u1 c/011dir de racl1i11, l-a fmbăwt t1trtă I"'

fierar. iar pe {igam:ii a ftku t-o „pll!oteată". ÎMBLĂCIU
(MIHAIL SADOVEAN U) A-i măsura (cuiva) vorba c u îmblăciul = A nu
Şi(-i) mlli dete 111111/. şi î11că 111111/, (J011ti fi înţelege nimic din ce spune ci neva:

ftlc11 cuc. Se îmbătă boieml de se coclise turtă. - Aţ)(}i 11t1, zise lf'ate. Măsură-i vorba cu

(P. ISPIRESCU) î111bltici11/. Ba/an să-ţi t1let1gtl din gură ce spui,

dacă 1111 vorbeşti de.<luşit. ( ION CREANGĂ)
A se îmbăta lesne (Pfm.) = A nu ţine la beţie:
Bărbat1tl s-ll îmbiitat lesne şi 1•orbea ÎMBOLNĂVI
vn1te şi 11evn11e. A se îmbolnăvi de deces (Gm1.) =A muri:
Ducesa s-a Î111bo/11iivit... de dece.f!!!
ÎMBĂTRÂNI (hup ://sebitoma.blogspoc.roD
A îmbătrâni în vatră. v. votrii.

223
 Vasile JUNCAN

ÎMBRĂCA ÎMBROBODI
A (se) îmbrăca bine= A (se) îmbrăca cu haine A îmbrobodi pe cineva (la ochi) = a) A cuceri
fine, de calitate. A (se) îmbrăca la modă: pe cineva:
Îmi plac rome dacă swlf drăgufe şi dacă Să-fi fac eu w1 lucm, asculră la mine, I Să
se îmbracă bine, swlf blonde şi au bmfe drăgufe trăieşti cu dt1nsul Încă şi 1nt1i bine. I Îl
e şi mai bine. (N. STEINHARDT) Î111/Jrobodeşti, ştii, chit1r Cll ţJ-o 1nuiere, I Îl ţJui În
Alrfel, .re îmbrăw bine, cu gusT, deşi cap fe.11111 şi rabdă-n răcere. (ANTON PANN)
p1111a rx1111oji de piele de şt1qJe, vara 1 b) A înşela:
(CONSTANTIN ŢOIU) V-au îmbrobodii şi pe voi, măi feciori ...
n1se Cocoran. (EUSEBIU CAMILAR)
A îmbrăca (pe cineva) cn uşa (Pop.; fig.) = A Dacă erai Înţeles cu ei şi-ai vrut să 1nă

face pe cineva să plece: îmbro/JOdeşri, a1w1ci eşri w1 p1mgaş. (ION PAS)

Ene1va1, bădx1111I a fosr nevoii s-o S11ui ru dre11r, 1na1nă, nu 1nă Î1nl1robodeşri
Î111}Jrace cu uşa şi să 11-0 1nt1i fJri1nească fJe fe1neie. cu vreo mi11ci1111ă ? (GALA GALACTION)

A îmbrăca păşunile cu vite (Pop.; fig.) = A ÎMBUCA

scoate la pă<cut un număr mare de vite, în raport A îmbuca două ţevi = A le incroduoe una într-aka:
cu suprafaţa păşunii: Nişre boire ogivale ce se îmbucau î111re
ZnlJrăctdu-s-t1u 1Jăiru1u·te cu oi şi v<lile lr>r ele. (AL. ODOBESCU)
îi11111dfi g1r?1d. (hnp;1/llllsufletoitodox.oordpress.conv) lnsralt1rorul a reuşit cu greu să Î1nbuce
cele două fevi.
A îmbrăca pe cineva (Pop.; fig.) = a) A-l
îmbogăţi: A îmbuca precum lupul (sau lupeşte) = A
Hărnicit1 şi fJrice1Jeret1 l-au Î1n/J1-ăct1r mânca cu lăcomie:
bine pe negu.Hor. lară eu, 11u?nct1nd l11peş1e, mă făceam
b) (Pop.; fig.) A-l împovăra cu o sarcină: .f!nerir şi nu1nt1i rt1detun În 1nine, 1nirt1ndu-111ă rol
Omul avea de.Hule de făcur şi nu mai t1runci de ghibăcia 1ninciunilor ce ţJOtrivi.~1n
trebuia să-l Î111}Jrace cu rr1inirerea lt1 Ct'1nţJărărur1: ( .. .] (ION CREANGĂ)

A îmbrăca z iua (Pop.; fig.) = A face cât mai ÎlVIPĂCA

multe lucruri utile pe parcursul zilei: A se împăca cu gândul (Pop.) = A ajunge la o
El fJOvesrea că în rinerefe şria să înţelegere, la un acord; a se învoi:

Î1nbrtlce ziua, dar llCu1n s-a lenevir. Merse, 1ner.~, ţJrin ct11n11ii cu ini1na
ţJ/ină de foc ţJenrru 1năiasrra lui, rret~u 11ri11
ÎMBREDELI ţxlduri, şi 11u se 11urea Î1n11<lca cu gtîndul că 11-0
A se îmbredeli cu cineva = A avea o relaţie să-şi mai poară vedea odoml. (P. ISPIRESCU)
an1oroasă cu cineva: Maina a Înce11ur să se Î1nrx1ce cu ideea
Tor !1t1111I şria că băiarul şi fma .re aceasra. (CEZAR PETRESCU)
Î1nbredeliseră de ceva vre1ne, dar ei 11u se

gândeau încă să facă nwlfa. ÎlVIPĂNA

Mi s -au îmbredelit băieril e = Mi s-au î ncurcat
treburile, de nu le mai pot desface:
Fe1neia li fl'tcur ce af<lcur şi l1Ct'1n i s-au
îmbredelir băierile.
A împăna un Ia n (cu secerători) = A aşeza
secerătorii la locurile lor: După ce a împănai
lt111ul bi11e, ei au Î11ce11ur să set~ere grtîul.

224
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

ÎMPĂRŢI A se împiedica în picioare = A se împletici :

A împărţi două p aie la trei măgari (Pop.; Ion Însă, ÎintJiedicar cu ţJiciot1rele În
gmţ.) = A împărţi o cantitate (de alimente e tc.) 1ntînecile contăşului, căzuse alivt111ra la 1Xi1ntîn1,
sau o sumă infimă (de bani ) între două persoane: zvtîrcolindu-se ca şa11Jele şi blesteuuîndu-ne
Pentru că era evident că-11 ziua În care ( .. .] (ION CREANGĂ)
Nertmfula va fi liberă, noi n -o să purem împărfi
două JXIÎe la rrei 1năgari, cu1n zit~e ţ>roverbul, şi A se împiedica la vorbă = A gângăvi:
nicio femeie ci11.1riră, î111r e doi bărbafi ci11.Hifi. Dar ce ai ît1 gură ? T e împiedici la
(PANAIT ISTRATI) vodJă. (AL. SA HI A)

A nu avea ce împărţi (sau a nu avea nimic de Împiedică la deal şi despiedică la vale = Se

împărţit)cu cineva = A nu avea nimic în
con1un cu cineva:
Nu-fi vreau nit~; rău, 11it~i bine, IN-a1n ce
împărfi Cil rine. 01ASILE ALECSANDRI)
Eu cu ierbile ţJOienii I N-t11n 11i1nic de
împărfir, I Jale mi-i că moldovenii I Încă nu s-au
înfrăfir. (A. MATEEYICI)
Nu 1nt1i t1ve1n 11i1nica de-1nţJăr{if
împreună' (I. L. CARAGIALE)
spune despre un om îndărătnic, care face
lucrurile pe dos:
Tofi (Jrie1enii lui Sf)lmeau despr e el că
îmţJiedil'ă la deal şi despiedică la vale, dar e/ nu
.re sit1cfti.rea de asra.
ÎMPIETRI
A avea inima tare (sau de piatră ori împietrită)
sau a i s e împietri (cuiva) inima . v. inimă.

ÎMPĂTRA A i se împietri cuiva inima (sau s ufletul) = A

A o împătra cu ceva (sau cu cineva) (Rar) = A deveni insensibil În urn1a unei dureri:
o păţi. A da de bucluc: Sărmane Lupu, să fi .wferir ru oare artîr
An1 Î1n11ărrar-o cu el şi 1111 şriu ce-o să de mulr înctîr să fi se fi î111pie1rir inima?
fac acum. (PANAIT ISTRATI)
Ce nenorociri re-1111 u/robil, ce dureri {i-ta1
ÎMPIELIŢAT, -Ă î111pie1rir sujTeru/? (MIHAIL SADOVEANU)
Drac împeliţat = Se spune despre un copil 01i111J şi dureret1 s1in{irea-1ni a-1ntJie1rir-o.
nea<tâmpărat, poznaş, obraznic: (MIHAI EMINESCU)
Acu să 11/eci că re iau şi eu la băraie,
drac împie/iftll ce eşri! (LIVIU REBREANU) A împietri ouă (Reg.) =A vopsi ouă în galben:
Ce od1i de drac împieli{tll avea De Paşri, gospodit1ele î111pie1r eau ouăle.
Mogt1ldea; şi ca u11 viezure Îşi răsucea ct111ul - o
clipă n-avea a.11t?m1Jăr. (AL. VLAHUŢĂ) ÎMPINGE
Dit1 ochi .rctî111ei slobozea,/ Flocii pe A împinge (pe cineva) pe marginea prăpastiei

cap îşi zburlea, I Încâr semăna a fi I Diavol (sau în prăpastie) . v. pr ăpastie.

împe/ifar. (CONSTANTIN STAMATI)
A împinge (sau a îndemna, a duce) pe cineva
ÎMPIEDICA păcatul (sau păcatele să„. sau de „.). v. păcat.

A i se împiedica (cuiva) limba = A nu putea A împinge ba ni (cuiva)= A mitui (pe cineva):

articula bine sunetele din cauza beţiei: DurJă ce mi-au luar ferita, n -am .Har cu
I se Î1n11iedica liJnJ1a, gtîngăvea, şi-n 1nai 11uînile-n scîn... a1n ÎintJins bani co1nt1ndan{ilor
r>u{i11 de o secundă se văzu 1norr ca roti 1nor{ii, dejandanni. (EUSEBIU CAMILAR)
.Hrăp1ms de col o până colo de w1 glonf.
(DUILIU ZAMFIRESCU) A împinge la roată cu cineva= A ajum pe cineva:

225
 Vasile JUNCAN
Dacă 11-ar fi Î111ţJi11s la rrx1ră cu vet~i11ii
care-l ţJre{uiau 1nulr, casa 1111 era gt1ra 1u'ci t1Ct'1n.
A se împinge cn vorba= A se îndemna:
Fllîcăii se Î1nţJinget1u cu vorba şi ţJtînă
set1ra t1u rer1ni11ar de cosir.
ÎM PLETI
A împleti cosită albă. v. cosiţă.
A împleti din picioare = A mişca repede din
picioare, a dansa:
Mara şrii să Î11111le1eş1i din ţJÎt~ioare ?
(VASILE ALECSANDRI)
ÎMPLINI
A i s e împlini cuiva sau a o împlini cn cineva=
a) A (se) pune capă t unei relaţii:
Peste un an a i1nr1li11ir-o cu /ara şi
s-t1u 1nai văzut.
b) A o păţi rău c u cineva:
Cu cucoana Mariera o-1nţ1li11eşri
111u11aidectîr. (CALISTRAT HOGAŞ)
POl111ă-re bine ... c-t1ţJOi o Î1n11li11eşri cu
mine. (VASILE ALECSANDRI)
Hair 1 I .1-t1 împlinir lui Tache„. Nenea e
.wpărar foc. (DUILIU ZAMFIRESCU)
A-şi împlini somnul = A dormi suficient:
- Dor1n1:· 1nai ai rxînă ce-fi vei Î1n11li11i
.ro11111ul,ş-ai să uifi visul rău. -Da, a ŞOf>fif NilYXlră,
ş-a adonnir iarăşi. (MIHAIL SADOVEANU)
ÎMPOTRIVĂ
A fi (sau a sta, a s e pune etc.) împotrivă= a ) A
se împotrivi:
Dar cine poare .Ha împorriva lui Dănilă
PreţJeleac? (ION CREANGĂ)
În ltx să fie de pa11ea lui Alexandru al
II-iea, marele refomwror, ea (burghezia] i .1-a
pus îm1JOrrivă. (ANTOANETA OLTEANU)
b) A rezista:
N1'1nt1i el a reuşi!, În cele din urină, să
fie ÎlllfJOTrivă şi să scape reafăi:
A z ice (sau a răspunde, a vorbi e tc.) împotrivă
= A se contrazice:
s.ăi Ieri erai de altă 1Jărere şi azi răsţJu11zi
ÎlllfJOtrivă.
ÎM PRE JUR
A face s tâ nga-mprejur = a) Comandă militară
la care persoana căreia i se ordonă face o
întoarcere de 18011 spre stânga:
„Lt1 dreapra, la .1rtî11ga, la .1rtî11ga-mprejur'"
- co111t111dt1 Vt111cet1 t1Şt1 cu111 Învăfa'te el Însuşi ct111d
jăcu.1eai111t11a (HORIA ARAMĂ)
b) A-şi schimba opinia, părerea, atitudinea e tc.:
- Ba bine că nu! zise Ivan, făcând
.1rtînga-mprej1u- şi (Jwuîndu-.ie dre1JT în calea
Morfii. (ION CREANGĂ)
A lua (pe cineva) împrejur = a) A -I zori c u
vorba, cerându-i socoteală:
De 1111 l-t1rfi luat Î111ţJrejur, 1111 reuşet1 să
11u afle nimic de la el, căci băit11ul era î11căpăftînar.
b) A ironiza pe cineva; a- şi bate joc de cineva:
F e111eii Îi IJlăcea să-i ia Î111ţJreju r ţJe cei
lăudăroşi şi 1Jli11i de sine.
A umbla pe-mprej ur = A umbla pe căi lăo.1ralnice:
Arfi Jo.IT mai ci1wir dacă ea 11e spw1et1
ce tivea de SţJus şi 1111 u111blt1 ţJe-111ţJrejur.
ÎlVIPREUNĂ
A fi împreună cu cineva= A trăi în concubinaj
cu cineva:
Fara era împreună cu băiarul de mulfi
a11i, dar ea 1111 era hotărt1tă să se 111ă rite.
ÎMPROŞCA
A împroşca (pe cineva) cu noroi sau a zvârli (sau
a izbi, a stropi) cu noroi (în cineva). v. noroi.
ÎlVIPRUMUT
A fi ca (sau a părea) de împrumut = A nu i se
potrivi reva c uiva:
Care e Meleli?.„ Acel mic, acolo, cu w1
.!Trai 1mguresc larg, ÎnClÎT fXlre Că e de
împrwnur. (C. NEGRUZZI)
A lua sau a d a (cu) împrumut = A împrumuta:
Aţ)()i brusc, cu o si11ceritate ci11ică: Vezi
dw1111eara bibliorew a.Ha? Ei, bine, tifTă că romă
226
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

este t1lcăruiră 11u1nt1i din cărţi ţJe care le-t11n luar A împuşca (sau a prinde) doi iepuri deodată
Cil împr wnllf de la cwlO!iCll{i ( .. .) (GRIGORE (sau dintr-un foc). v. iepure.
BĂJENARU)
Să-l roage să-i dea cu Î111ţ>rt'1nur o inie Împuşcă-n lună = Om nesocotit şi cutezător,
de fmnci. (GALA GALACTION) extravagant:
0111ul da bt111i cu Î1n1>11,1nur, şi fireşte Bre, ce îm1mşcă-n-lw1ă! (VASILE
veneall la el... negll.HOri, sllljbaşi, fel de fel de ALECSANDRI)
lllme Cil daraveri. (I. L. CARAGIALE) Spllne-mi... despre viafa ra de lwlrei,
To(i îi dall /){mi împtwtmf. (JARNiK- năzdrăvăniile voasrre de-1n1Juşcă-n-lună. (C.
BÎRSEANU) NEGRUZZI)

ÎMPUIA ÎMPUŞCAT, -Ă
A împui a urechile (sau capul, capetele, A fugi (sau a ieşi, a s e duce) (ca) împuşcat = A
s unetul) cuiva= A face să intre o idee în mintea se deplasa foarte repede:
c uiva, repetând-o la nesfârşit; a ameţi cu vorba: De spaimă, CO(Jillll a fllgir Ctl Îlll{JllŞCtlf
Adit~ă eu 11u-1ni iubesc {ărt111ii şi nu-i las IXÎnă awsă.
să trăiască? Eu, care a1n Î1111Jăr{if cu ei ror ce-a1n
avur şi le-a111 ţJu11ar de grijă, eu nu-i iubesc, şi-i ÎMPUŢI
illbifi voi w r e, le împlliafi caperele Cil făgădllieli şi S -a împuţit brânza. v. brânză.
vor be g(){1le' (LNJU REBREANU)
Eu 1111 vret1u să ştiu de lllde calici {a11{oşi ÎMPUŢINA
w r e llmblă să-i împllieze Ctlplll. (IDEM) A i se împupna (cuiva) suOetul (sau a se împuţina
Qînd veni Î1111Xirt1tul a doua zi şi auzi cu inima)= A se rescuraja; a se înfricoşa:
orăcăir1J coţ>iilor de-i Îlnţ>uiase urechile, se luă cu la las' ... 1111 re-1nţ>u{i11a cu i11i1na, căror

mtîinile de păr şi plet'ă îndară. (P. ISPIRESCU) mai am oleacă de nădejde. (ION CREANGĂ)

Î M PUNGE ÎMPUŢIT,-Ă
A o împunge la (sau de) fugă= A fugi: A avea gura împuţită= A fi un mincinos:
Callll spăimt?nrar al 1mnărifllllli o Pe llrmă s-a dllS spr e per e1ele
împllngea la fllgă nebllnă, rt1n1ndll-ŞÎ srăpânlll Î1nţ>OfJO{o11ar cu icoane, zăbovind 1nulr ri1nţJ, ÎJJ
căzut şi aninat 11u1nai Îll st~ară. (MIHAIL IJicioore în fafa acesrom, în rimp ce din glltt1 .rn
SADOVEANU) Î1nţ>ufiră izl1uc11i un ţ>uhoi de sudal111e rurceşri.
Cânele se simfi foorre fericii s-o fJOtlfă (OCTA VJAN SOVIANY)
împllnge de fllgă şi să se asc1mdă, schiolălăind, Ln ce bună Însă, ctînd 1ni11rea-1ni sră
dllpă(Jicioarele lllngi ale srăpânllllli săll. c/Ji1t.~ iră şi vine u11 alrul, cu gura Î1nţ>ufiră? Şi

(CALISTRAT HOGAŞ) zice vrure şi nevrure, ilir eu, un cască-gură, Îl lt1s

În currea-1ni, Îll a casei bărărură.I

ÎMPUŞCA (hccp ://www.arc-emis. rol)

A împuşca francul (Fam.) = A avea o si tuaţie

materială precară. A crăi din expediente: ÎNAINTA

Mai c-ar fi r egrewr Florin vremllrile când A înainta în vârstă (Fig.; d. oameni) = A
lua de la Sf(l(. Em mlllf mai lesne. Door ctîreva îmbătrâni:
Cu roare acestea, 11e11r111 1nul{i otuneni, a
0

pllbliwfii, „Spot11ll" , r eviHa „ Forba1 ··,

„Săprămtîna ··, „fllformafia "" ... dar îinp11Şct1if 1t111cul Înainta În vtîrstă Î11.fea1n11ă a 11ierde Într-o
fără să re dooră Ctlplll (RADU AlDULESCU) ot1rect11-e 1năsură din t1rracrivirt1ret1 fizică, din
vig(){ire şi din foită. (FLORJNDA GOLU)

227
 V asile JUNCAN

ÎNAINTE
A (o) lua cu gura înainte. v. lua. A-l lua (pe cineva) ceva înainte = A fi cuprins,
a fi copleşit de„ .:
A fi (sau a merge) îna inte (D. ceas) = A indica Le-a rreu lor zlmrdăâ1D1ea când arji mai
o oră mai înaintată decât în realitate: mt1ri şi i-or lua grijile înai111e. (ION CREANGĂ)
Din ct1uza ceasului, ct1re era Îllllinre, a
t1jt'1JS cu o oră 1nai devre111e la gt1ră. Cu„. (mai) îna inte sau (mai) îna inte cu„. =
Arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care
A ieşi îna inte = A fi cel dintâi: este vorba:
De ccî{iva ani, băiatul iese 1nereu Î11ai11re Nici 1111 vi.W .fe1n eu cu u11 an Înainte,
şi ccîşrigă f0l1te 1>re111iile r>u.fe În joc. ccînd 11let~ase1n t1casă În concediu, ce cu1nţJă11ă
ne ameni11fa. (MIHAIL SADOVEANU)
A i-o lua (cuiva) (rar a-l lua pe cineva) îna inte
(sau pe dina inte). v. lua. De m ai îna inte = De mai de mult:
Pare-1ni că-1ni tlduc t11ni11re I Ct'1n ctî-11
A o lua înainte (cu ceva) = A da semnalul, a vre1ni de 1nt1i 11llinre I Te-a1n văzur şi re-a111 iubir.
începe: (MIHAI EMINESCU)
Bocăneţ o luă Înainte cu rtîsul şi rtîseră

şi cei/a/fi. (CEZAR PETRESCU) Înainte vreme = Mai de mult, odinioară:

Gmpul lui de zud1agii .re desrrămase şi
A pune (ceva) îna inte = a) A aduce în faţă: el, de ctînd Roşu le re/răsese ţJroret~{ia, şi nu-şi

Învăfăroarea a pus rabloul înainre şi TOfi mai făceau mendrele ca î11ainre vr eme. (ION
îl priveau cu arenfie. IOANID)
b) A aminei de ceva:
Şi-1ni rol fJuJJe Înainte
I Ctîre 11u-1ni frec Mai îna inte = a ) Mai demult:
prin mi11re. (G. OEM. TEODORESCU) A1t1r şi-tlliuce cinevt1 t11ni11re I Că şi tlcolo li
rrăir w1 om I Mai înai111e. (DEMOSTENE BOTEZ)

A s pune îna inte = A continua să vorbească: Toiul ră11uî11et1 ca 1nt1i 11ainre. (P.
Spunea î11tu111e le<'fia fără să .re oprească. ISPIRESCU)
Mai nai111e, calea-valea; erai deprins a
A vedea îna inte (Înv.) =A prevedea: rrăi singur. (ION CREANGĂ)
Că 11i1ne 1111 1nai gtî11dia că voru 1nai eşi b) Mai repede (decât al tcineva sau altceva):
feâorii lui Ct1111emim Vodă la domnie, precum .re Î111re<' pe cei/a/fi, ajungând mai 11ai111e
va vedea îi1t1i111e. (MIHAIL KOGĂLNICEANU) fima. (C. NEGRUZZI)
(„ .] şi pe11rm isrefimea .rn, (Ianc u] avu
"'' zâmbe1 de î11felegere şi de .rnrisfaC{ie, cu ÎNAPOI
roară gr eurarea pe care o vedea î11ai111e. (ION A (se) da înapoi = a) A face câţiva paşi îndărăt,
MARIN SADOVEANU) a se retrage:
Calul fiului de crai„. înceţJe„. a sări în
A (sau a-i) ie şi (cuiva) îna inte = A întâmpina pe două r1icioare şi a da îna1}()i. (ION CREANGĂ)
cineva, a ieşi În cale: (Fig.) Făcând 1m pas ca ace.Ha nu mai
Cei/a/fi... Îi ieşiră Înainte şi o puream da înt1ţ}()i. (I. L. CARAGIALE)
î11râmpi11t1ră. (P. ISPIRESCU) b) (Fig.) A regresa, a decădea, a fi în declin:
A'-t11nai lut1f nore bune ÎJJ ulriJnt1 vr e111e,
A-i da cuiva îna inte = A oferi un avantaj: ţJllrcă t1 1na i dt1f Î11t1fJOÎ.
Ea n-ar fi accepTtlT nimic, chiar dacă
i-arfi dar ceva î11ainre. A da înapoi = A rescimi, a înapoia:

228
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Pămt1111ul înapoi 11u-I mai dăm 1 (LIVIU a înăcrii de artî ftl rocmeală ( „ .] (NICOLAE
REBREANU) TEICĂ)

A lua ceva înapoi (sau îndărăt) . v. lua. A i (se) înăcri s unetul = A (se) s upăra. A se
plictisi:
A s e trage înapoi = A se retrage: Beft~iug ră1năsese văduv din ţJ ri1nul an
Unchea)rul s-a rras ÎllGfJOÎ şi a dar ţJrin al pr eo(iei. Îşi iubise mu/T 11eva.Ha şi pierderea
11iş1e nîpi s1răi11e. (MIHAIL SADOVEANU) ei i-a î11ăcri1 .111j1e1ul. (LIVIU REBREANU)
Râul înapoi .re rrage„. mw1(ii vtî1ful îşi - Dt1, că şi eu... Ducă-.fe d1t1cului
clăre.'iC. (GR. ALEXANDRESCU) gramariw 1 Mi NI înăcrii suj1erul de dt111sa 1 Şi
o.rebir de asftl, nici 11u-mi e bine. (ION CREANGĂ)
A veni carte-napoi = A veni ră<puns la o scrisoare:
Ş.O W!tlÎI ct111e-11tl{JOi. (JARNÎK- BÎRSEANU) ÎNĂLŢA
A (se) înălţa la tron (Înv.) =A prel ua domnia:
A veni înapoi = A reveni, a se întoarce: Ca11rawzi11ii pe de o /Xlrfe, Băle11ii pe
A venit Î11t1/JOÎ la Ce111ăufi şi a lut1r caii, de afftl, îşi disrmră purerea, dor esc .wpr ema(ia,
cămfa şi pe noi („ .] (A NIŢA NANDRIŞ-CUDLA) Îll cele din urină, sr1t1şnicul Şe1f1a11 vodă -
î11ă/far la 1ro11 - r educe la răcen' rabăra adversă
A-şi lua vorba înapoi. v. vorbă. Ct111racuzi11ilor („ .] (RADU GRECEANU)
După moarrea lui Bogdan t1 f osr î11ă/far
ÎNARMA la 1ro11fiul său 111ezi11 Şrefa11, iar după dtî11.wl a
A se înarma cu răbdare = A-şi impune răbdare, a urmar Pe1m Rareş („.] (ION ARDELEANU)
aştepta cu stăpânire de sine desfăşurarea faptelor:
Dacă văzu aşa, se Î11a11na şi el cu A (se) înălţa pe cal (Înv.) = A încăleca:
răbdare şi se făcu că 11u bagă de seamă Curtî11d se î11ă/fară 11e cai. Troporele
cică/ irurile ei. (P. ISPIRESCU) deodată Treziră singurărarea dt'1nbrăvii din
/1alie11ii /rebuiau să aşrepre şi Aldo pr eajma dmmului. (MIHAIL SADOVEANU)
Carosso, Cll şi ceilt1l{i co1nţJllfrio{i t1i săi, 11u
avea t1lră şansă decc1r aceet1 de t1 se Î11ar1nt1 cu A înălţa din umeri (umerele, cu umerele) = A
răbdare. (MIHAI PELIN) stnînge din umeri, exprimând nepu tinţă,
nedun1erire, neşei inţă sau nepăc;are:

A s e înarm a până în dinti (sau din cap până în Ved1ea ei reamă de moarre o î11de11111a
picioare)= A fi foarte bine înamiat: să Închidă ochii asur11t1 cusu111rilor ginerelui:
Î11a111ui1 până î11 di11(i, cu sabia la lmîu „e cam bărrtîior, da· e 0111 de ispravă, hamic,
şi-n fiecare buzunar cu ccîre un revolver, se urcă bogm - Ce mai vrei?" Conu Dinu î11ă/fa di11
Într- o că111{ă avtî nd dt'l?fJf viziriu u11 ha1t1bagiu umeri ( .. .) (DUILIU ZAMFIRESCU)
rurc („ .] (ANTON BACALBAŞA)
A înălţa numele lui Dumnezeu (Fig.) = A slăvi

ÎNĂCRI
A i s e înăcri cuiva (de ceva sau de cineva)
(Pop.; fig.)= A se sătura de ci neva sau ceva:
( „ .] el se da dr epT vil'Timă a unei femei
gtîkeviroar e, înăcrii de boala ei, de gelozia şi de
ambifiile ei 1 (H. PAPADAT-BENGESCU)
-Nu re iuţi t1şa, Radule, Î11cet11t~ă să 1nă
domolea.'iCă (a(a Dw11irra. la-o î11ce1. - Păi mi s-
pe Dumnezeu:
Noi vom ctî111t1 Do11111ului I Vom slăvi
doar pe El I Vom î11ă/fa Numele Lui, I S1tî11ca lui
Israel. (hup://www.resursecrestine.ro/)
A (sau a-ş i) înălţa ochii = A-şi ridica privirile
(spre cer, spre o persoană etc.; atestat în forma
11ă/fa):

229
 V asile JUNCAN

Ochii 1nei nălft11n vi.Mrori la sreaua ÎNCĂLŢA

SingurăTăfii. (MIHAI EMINESCU) A se în călţa (cu cineva) (Pop.) = A face
cunoştinţă cu o persoană dezagreabilă, de care
ÎNĂLŢIME nu mai poţi scăpa:
A li (sau a se tine) la înălţimea cerută (sau Vezi să 1111 re Încalfi cu ea, că JJu şriu
dorită, aşteptată etc.) = A se prezenta aşa cum cum o să-fi fie'
cere simaţia. A fi egal valoric c u cineva:
SAMSON: Vreau să spun că dacă ne-ot· mai ÎNCĂLZI
lua la vale, să ne fi11e111 la î11ăffi111e. (ŞT. O. IOSIF) A încălzi pe cineva (Reg.) = A bate pe cineva:
Dar Îit ăst-an bojoraia avea o i111ţJ011t111fă şi L-a ameninfaT că dacă nu-l ascul1ă pe
1nai 1nare din 1>rit~i11a logodnei Lt1urei, care urina să tm~ Îl Încălzeşte.

se .fetfJeze negreşir ÎJJ ianuarie şi cu ct1re ţ>rilej

ţ>roviziile de ţJorc ert1u 1ne11ire să ai/ii un rol A-şi încălzi măseaua (Reg.) = A consuma o
f11'11faş, 1nt1i llles că luau 1x1rre şi ţJărin{ii lui Pinrea, băutură alcoolică:
în fafa cămra familia He1delea voia să se artde la Ercule Îşi Încălzi 1năset1ua şi se ct11n
înălfime. (UVIU REBREANU) Turlăci (a se îmbăta, a se turmenta; a se zăpăci),
şi t1şa cu1n era, Îl ţJu.~ Î1nţ1ărarul f11rr-o că111ară

ÎNCĂ unde să se odil111 et1!1că singur, singurel. (P.

Ba încă sau şi încă= Chiar mai mult decât atâta:
Es1e fală şi încă di11 cele mai prefăcu Te.
(P. JSPIRESCU)
Aduce pia1ra la mine şi i-o plă1e.'il' ctîT
nu face; ba încă simi bucuros că o pol căpăTa.
(ION CREANGĂ)
ISPIRESCU)
Ce-o tot încălzeşti atâ ta? (Reg.) = Se spune
despre cineva care întârzie să răspundă:
- Nu ne mai fierbe' Spune mai re1>ede!
Ce-o TOT încălzeşri a1t11a?

Încă o dată = Din nou, iarăşi, a doua oară: ÎNCĂPEA

Toi nu Te-am auzii. Încă o dală. (ION A încăpea cn mintea = A înţelege:
CREANGĂ) Nu fncăţJetl ÎJJ 1ninret1 lui gt1ndul că s-t1r

pul ea ca el să nesrxo1ească voinfa 1>ări11filor săi

Încă p e atâ t (sau pe-atâta) = Dublu: şi 1nai ales ţJe a bunicului său, care era

Scwuiwfuse.w î11că p-tll<ÎT de ft11gă, dar o pro1opop. (IOAN SLAVICI)

.'il'tuta.w mere" (BARBU DFLAVRANCEA)
A încăpea pe mâ na (sau mâ inile) cuiva = A fi
Dar încă= a) Cu atât mai mult: (în posesia sau) la di screţia c uiva:
Deal cu deal se ajunge, dar încă 0111 cu (...] şi pe 1mnă prie1e11ele: „Cum afosr ea
0111. (ION CREANGĂ) crescură, 1niririca, şi ţJe ce 1nt11i1i t1-11că11u1.I ... o s-o
b) (După o propoziţie negativă) Cu atât mai pu~ n. lxtge-n 1>ii111tîn11>iigt1111J! " (I. L. CARAGIALE)
Acesre cărfi î11că1xî11d /><' mtîna unor
ÎNCĂLECA şarlt1ra11i igno1t111{i, a i să auzi vorbindu-se că/ac
A încăleca pe nevoie (Pop.) = A răzbi. A ieşi la minuni. (ION CREANGĂ)
liman: Săr111t111e cărăbuş, 11e ce 1ntîni Încă11uşi.1
De-t«.~eet1 alergt1 singur zi şi llOllfJfe În (VASILE ALECSANDRI)
fOlde 1Xir{ile, cu1n fJufet1, şi 1nu11cet1 Îit dreaţ>fa şi În
srtîngt1, că d0l1r-d0l1r li Încălet~ll ţJe nevoie, Ş-llfJOÎ A nn-i încăpea cuiva strigările (Reg.) = A fi
a1111ci, văzând şifăcând. (ION CREANGĂ) excedat de treburi :
De diJni11et1fă şi ţxînă set1ra rc1rziu,
fe111eii nu-i 1nai Î11că11eau strigările.

230
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
A nu-l (ma i) încăpea (pe cineva) locul (de
bucurie, de veselie etc.) = A fi (foarte
neastâmpărat sau) foarte bucuros:
( .. • ] cioban, cum a i111m1 azi de
1#1
diJn1i1eafă În biserică, ţJllsărea a ÎnceţJuf să ccînre de
să se SfXlrgă, şi este aşa de veselă, Încc1r ţX11-e că 1111
o înwpe ltxuL (P. ISPIRESCU)
Ct?ră-i
currea /u111ului de mare, Ctl p-o
beizadea 11-0 să-l mai încapă locu/ 1 (BARBU
DELA VRANCEA)
A nu-l încăpea (pe cineva) vremea (sau a nu
încăpea cu timpul) (Înv.) = A nu avea timp
suficient pencn1a face ceva:
( .. . ]apoi, după o mică pauză, ne adresă
aceste cuvinte: - Dacă 111-ar Î11căr1ea vre111ea,
v-aş 11ovesri de ctînd se llt'1neşre t1ces1 fel, C(/ci
Înainte de v1r> douăzeci şi unul de t111i se che1nt1
Tumul Bicazului. (PROPĂŞIREA, voi. I, 1980)
A-i încăpea (sau a-i pica, a-i cădea) în labă
(sau în la be). v. labă.
A nu-şi (ma i) încăpea în piele sau a nu-l ma i
încăpea piel ea (de bucurie) (de mâ ndrie) sau
de fericire (Fig.) = A fi foarte bucuros, mândru
sau fericit:
Nu mai îi1căpea-11 piele kir lanu/ea de
fericire... Zitiferuri />este zitiferuri zi şi na111re, cu
roore bwtărăţile ţi 111/a11dtllele. (I. L CARAGIALE)
-A11oi vezi c-aşa sunrefi voi, ţ>roşrii...
Uire-aşa, nărtîngi şi că1xău11i.'... Adit~ă /Jelllru că tu
ai ct?reva (Jetiu de pămt1111, 1111-fi mai înwpi îi1 piele
defudulie? (UVIU REBREANU)
PAPURĂ: Fnmux1să imagine!... umbra
sce11r11,fui... 1ni-o r e1Jeft1fi Îll roore zilele... e ca111
1no11oro11ă, Î11să fJlăcură... şi ce 1nt1ifllce /JO/J011,1 ?...
1111 l-am văwr de mu/1... TÂNDALĂ: Nu-şi î11wpe
în piele de fericire. PAPURĂ: Aşt1 să fie, Păwlă,
Îşi ÎllClllJe sau 11u-şi ÎllClllJe? PĂCALĂ: Nu-şi
î11wr1e... e burduf... (VASILE ALECSANDRI)
A (ma i) încăpea în piele sau a nu-l ma i
nu-şi
încăpea pielea de gras (Pfm.) = A fi foarte gras:
231
Ş-t1/JOi, 1u' şrii? Su111 o fJer.rot111ă ve11ua1să...
ve11uoasă, de 11u-1ni Î11L~t1fJ Îit fJiele... su11r ju1tdă să
rXl<.e.oc credi11fă .. (VASILE ALECSANDRI)
Nu (ma i) încape vorbă (sau îndoială, discuţie)
(Pop. şi fam.) =Este cerc, este neîndoielnic:
- Bi11e-afi făwr, că i-afi mai răiar 1mfi11
di11 11a.t A Î11ce1Juf să se ca1n obrăz11icea.f.Că. 111
fJrivinfa asra 11u 1nai Î11ct1/Je discuţie. Dt1r iarăşi
Jiu trebuie să aju11ge111 la cufire. Nu-i / 11,1nos şi
1111 se cuvine. (LIVIU REBREANU)
S-a uirar ror ri1111Jul să vadă ce scriu şi a
1ners fJt1Jlă la a ÎJ1felege greşir ce .f.Crise.fe1n şi a
.fe co11r1t1zice cu 1ni11e ţJe o chesriuJ1e Îll car e Jiu
încăpea discufie. (JENI ACTERIAN)
Nu ma i încap e v orb ă (sau Mai încape vorbă?)
=Este cerc:
Mai Î11ca1Je vorbă ?.I Nu J1u1nt1i că voia1n,
eram î11ct111w11 (PANAIT ISTRATI)
Dar 11ici Jiu 1nt1i ÎJICafJe vorbă, desigur
că merge ,~i d-1111 /)(111 cu noi. (AL. VLAHUŢĂ)
Acu1n ii1calre J1u1nai fJOafe Încă/Jeli vo1fJii,
em în comr1feră mizerie. (I. L. CARAGIALE)
Nu-l încape cămaşa (Îvp.) =Este neliniştit:
Din ct1uu1 datoriilor 1nari 11u-I 1nai
ÎJ1ca1Je că1naşa şi esre t1bărur.
ÎNCĂRCA
A fi încărcat de ani = A fi în vârstă, bătrân:
Sră JJe rroJ1u-i Mitt~ea Încărct1f de a11i.
(D. BOLINTINEANU)
A se încărca de (sau cu) doamne-ajută= A-şi
gă<i beleaua:
S-a Încărcat Muşt1r de Dot11n11e-ajură, a
ÎJ1frt1f Îll ctîrcoră cu avocatul, ÎJ1ce1Je să SfJuie şi
el ww-două ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
Mă încălecase parcă Necumrul, de
cr edea1n c-a1n JJrins fJe Du11111ezeu de u11 fJit~ior,
şi tibia ftîrziu a1n aju11s să văd că 1n-a1n ÎJ1Cărct1f
cu Dot11n11e-ajură şi 1ni-a1n luar cit,1nă În casă
(IOAN SLAVICI)
A- şi încărca bateriile (Fam.; fig.)= A se reface
(fizic sau) psihic:
 V asile JUNCAN

Sunt sigur că revenirea Îll Rouuînia, În documenrul 111enfiont11, cererea lui I.

ţJe11rruccîreva să1>ră1ntîni 1năcar, i-ar fi Încărcat Ha11ulari, inginer de ţ>rofesie, este ret~o111t111dt1tă
bareriile ( .. . ] (ION COJA) Îll ur1nă1orii ter111e11i: „horărt111d a/ace Înce11ere
ca să deschidă baie î11 1Jămt1111ul ace.Ha ( .. . ]
A-şi încărca stomacnl cn ... =A mânca prea muk: (GH. PLATON)
Un 0111, a l cărui sro1ntlc e Î11că1t.~ar cu
1nt111cări, se re1ne de orice 1nu11că şi ct1ură ror ÎNCEPUT
111u11ai odihnă. (VICTOR LAZĂR) A avea începuturi bune = A avea o pregătire
bună:
A-şi încărca s ufletul cu... = A-şi împovăra Jar dt1că ai crede că aic i Îll Braşov a r
conştiinţa: 1nai ţJutea lua ori la saşi, ori la altă şcoală ceva
Făr-Fm111a1, Făr-Frumo.ţ dectîr să-fi Î11ce11u1uri bune de lt1ti11ă şi ger1nană ţ>e ltîngă
ÎllCllrci sufle1ul cu 1ni11e, 1nai bine ai ft1ce să-1ni legi celela/1e cunoşrinfe eleme111are ( . . . ] (EUGEN
aripa, că mu/1 bine fi-oi prinde. (P. ISPIRESCU) LOVINESCU)
Oa111eni sunre111, de ce să-1ni Î11ct11t~
.111j1e1u/? (MARIN PREDA) ÎNCERCA
1,1i încait'ă suj1e1ul, pesre cele nouăzeâ de A încerca marea cu degetul. v. deget.
omomri cu îi1că no1ii. (GALA GALACTION)
A-şi încerca (sau a- şi is piti) norocnl. v. noroc.
ÎNCÂNTAT, -Ă
Încântat de cunoştinţă = Formulă de politeţe ÎNCERCARE
prin care se arată plăcerea de a fi făcut A pune la încercare = A testa calităţile (unei
cunoştinţă cu cineva: persoane sau) ale unui obiect. A testa puterea de
Apoi a reuşi să
fie mai penibil dect11 rezistenţă a unei persoane:
mine, adăugând: ,,Înctîn1a1 de c1moş1i11fă". A1n văzul la ucrai11e11i, bieloruşi şi
(DAN LUNGU) poloni cum flăcăul pune la î11ce1t' are i111eligenft1
- Mă bucur de cu11oştill{ll dv. Un evreu fe1ei, dându-i diferi1e enigme spre dezlegare
este rordeauna Î11ccî11rt1f cc111d se găseşte În 1>1"et1Jina ( .. .] (PETRUCARAMAN)
sluji1orilor Domnului. (GALA GALACTION) De fafJf, el le iub eşre cu disperare, dar,
11eştii11d dacă şi tu Îl iubeşti, re 11une la
ÎNCEPE Î11cercare să vadă dt1că ţJO{i să-l iubeşti şi aşa
A începe o bute = A începe o bute plină cu vin ne.wferil. (IRINA PETREA)
sau cu altă băutură:
De bucurie că avea u11 oasţ>e t1şa ca ÎNCERCAT
Ercule, el dele cep la o lm1ie de vinfoa11e vechi. A cumpăra (sau a vinde) pe încercate = A
(P. ISPIRESCU) cumpăra (sau a vinde) cu condiţia ca marfa să

lară Se1ilă, dând fimdurile afară la ctîre
o bure, hoqJ/ f-o .111gea dillTr-o si11gură .wrbilură
( . . . ] (ION CREANGĂ)
A o începe bine= A obţine succes de la început,
a păşi cu dreptul :
Ce lrebuie săft1c ca s -o încep bine? (V.
EM.GALAN)
ÎNCEPERE
A face începere (Înv.) =A porni o activitate:
poată fi probată sau verificată înainte de a fi
cumpărată:
Tovarăşe, ochelarii se iau ţJe Încercare...
Vtu eu ţX>inuîine aci d1i111ou, cu 1nai 1nulre 11eret~1ti
de od1elari, să-fi alegi... (CAMIL PETRESCU)
Pepenii se vând pe încerw1e.
ÎNCETIŞOR
A (se) lua pe (lângă) cineva cu binele (rar
bine), cu binişornl (cu buna ), cu frumosul sau
încet (încetişor ori cu încetişornl). v. lua.

232
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Ei 11u .le mai î11feleget111 deloc şi ea i-a

ÎNCHEGA spus că s-a î11cheiar bobocul şi de awm fiecar e
Minte de înch eagă (sau îngheaţă) apele. v. apă. va merge pe drumul lui.

ÎNCHEIA ÎNCffiDE
A i se încheia (calea în) codru (Reg.) = A nu A (se) închid e urna = A (se) termina, conform
mai avea nicio posibilitate. A se termi na c u legislaţiei în vigoare, timpul în care cetăţenii îşi

plăcerile: pot exercita dreptul la vot:

Şi 1nerg ei o zi, 1nerg două, şi 1nerg Emblemaric rămâne, în ace.li .1e11.1, faprul
1x1rr uzeci şi nouă, tXiJJă ce de la o vr e111e le ÎJJfră că, după 1996, roare rx111idele care au orga11izt11
ctllet1 În codr u şi arunci 11u1nt1i illCll ce le iesă alegerile 11u Nlll mai regăsii la pure1-e după ce
î11ai111e 1m om srx?11 ( .. .) (ION CREANGĂ) 1u11ele s-au îi1chis. (CRISTIAN PREDA)

A încheia pace = A face să înceteze ostilităţile: A i se închide cuiva cărările = A nu mai avea
Î11 ace.li război, art?r dedzia lui Şrefa11 de nicio sol uţie de a rezol va o problemă. A nu mai
a r edeschide o.Hilirăfile Cil furcii, ct?r şi aceea de pmea face nimic:
a încheia 1>ace .lef>amră 11u au fosr prol>abil Şi mergând el TOI î11ai111e prin codri
co11cerrare cu a/re .Hare eur opene. (BOGDAN Înfunecoşi, de la un lo c se Închide ctllet1 şi ÎnCefJ
MURGESCU) a i se Încur ca cărările, ÎllCt1r 11u se 1nt1i fJrice1Je
fiul c1t1iului acu1n Încorr o să GfJuce şi fJe unde să
A încheia t-o cn„. = A renun ţat (la ... ): meargă. (ION CREANGĂ)
De fapl, t1111 cam î11d1eia1-o cu
televiziunea. A1n 1nai t1vur renrarive de a 1nă A i s e închide cuiva glasul (Pfm.) =A amuţi:
î111oar ce de vreo două ori, dar ce 11ail>a mai pofi De ctînd re-tun văzur, 11u 1JOr nil~i srriga;
face după Călinescu? (IULIAN COMĂNESCU) mi s-a închis glasul. (PETRU REZUŞ)

A s e înch eia la gur ă (Arg.) = A fi discret. A nu A i se închide cuiva ochii (de somn) = A-i fi
trăda: foa rte somn. (Fig.) A fi foarte obosit:
- Ai grijă să re închei la gură şi să-fi Deşi e evide111 că fi .le închid od1ii de
vezi de treburile fllle.I, i-ll zis individul 1
so11111 (ALINA NEDELEA)
ra.t'Îlnelris rulu i.
A închide cu cheia (sau cu lacătul)= A î ncuia:
A-şi încheia zilele sau viata (undeva) = A-şi Deschide uşa ... - Nu f>OT, că 111-0 închis
petrece ultima perioadă din viaţă într-un anumit 1110,~u-meu cu cheia. (VAS ILE ALECSANDRI)

loc:
( .. .] 11epurt111du-se împărfi de a pelr ece la A închide cuiva ochii = A fi lângă cineva în
schirul B1t1zii ltîngă 1nor11uînrul 1naicei, şi lt1 momentul morţii:
Gafafi, lt111gă acel al pări111elui său, au pr efemr a-şi Soţit1 Îi {i11ea lu1ntînarea t1/Jr1i1să, i-a
încheia zilele lt111gă Momu?111ul Mt?llluiroriului. închis ochii şi i-a cobon?r pleopele rx?11ă .1-t1 s1i11.1.
(GH. ASACHI)
Apoi se un'ă pe mw11ele Nebo, de unde A închide gura = A lipi buzele una de alta. A nu
r>riveşre pă11uî111ul făgăduii î11ai111e de a-şi mai vorbi. (Pex.) A muri:
încheia vit1fa, la 120 de ani. (ARINA AVRAM) Fără să-i pese de răsp1msul celuilalr,
Gingă a Închis gura şi acu1n avea iii ea o
S -a încheia t bobocul (Reg.) = Gata, nu mai .~nochi11ă zaharisiră, fJe car e a ÎJJCefJur s-o
merge•: 111e.11ece racricos. (ŞTEFAN AGOPIAN)

233
 Vasile JUNCAN

Dar au şi ei, ca roară lu111ea, o 1ntî11ă de ilunea, dar vor Î1n11iedica cu energie devastările .îl1u
sufler şi-şi lea1Jădă şi ei />Otcoavele, cu1n se zit~e, incendiile. (LIVIU REBREANU)
du1>ii ce au fripr în dreaţJfa şi au (J<Î1jolir în
.Hânga, adică când vine o sfânră de moarre şi le A închide ochii şi urechil e = A se preface că nu
închide gura. (P. ISPJRESCU) observă:
Ctîrcit,1narul Închidea ochii şi urechile,
A închide (sau a astupa ) gu ra (cuiva) =a) A fiind vorlx1 de bwwl mei:i al afacerii, şi doar în
face pe cineva să tacă: răsti1111Juri se strecura În odaia unde ţJe/receau
Se ţinet1 ft1re şi i-a Închis gurt1 cet11nt11-e dou111ii şi nt'1nai ca să vadă să fie rotire În
ctînd a Î11ce11ur să insinueze că şria ea bine ce fel ordine. (LIVIU REBREANU)
de poamă îi e.He neţJorul. (MARIUS OPREA)
b) (Fig.) A pune capăt protestelor sau obiecţiilor A închide paranteza = a) A pune, în scris,
cuiva: partea a doua a parantezei la locul cuvenit:
( .. . ]cu ace.He îndrăznefe cuvinre ei au Din net1ren{ie, CO/Ji/ul a uirar să 1nlli
voir să Închit.ă gura conser varorilor, ţJuindu-i Închidă ţJllrt111r eza.
Între necesirt1ret1 de a răceli şi 11ericolul de a b) (Fig.) A î ncheia o digresiune făcută î n timpul
vorbi ( .. .] (MIHAI EMINESCU) unei con1unicări:
I-li Închis gurtl doar cu două teancuri O înmdire relativă cu f""''-'tul de vedere
groase de bani cu banderola Băncii Nafionale. sămănăroriH - pelllru a închide paranrew desrJre
(CRISTIAN TEODORESCU) descendenţa 1naioresciană - o Înregistră1n şi Îit
CU(JrÎn.llll ideologiei 1101)()t·ani11e („ .] (FLORIN
A închide mâ n a = A strânge degetele, făcând MIHĂILESCU)
mâna pumn:
El t1 închis mâna dreapră şi era gara să A închide pliscul cuiva (Fam.) = A face pe
bară cu 11u1n11u-111nt1să. cineva să tacă. A reduce pe cineva la tăcere:
- Ho, cioară, fi-fi-tir neamul de rtîs,
A închide ochii (pentru totdeauna) (Fig.) = A ho • • • Şi închide pliscul că re /XX.'ne.oc de-fi sar
1

n1uri: mă.relele rocmai în currea bi.rericii'. .. (LIVIU

( ... )şi încep să mă gândesc cu spaimă REBREANU)
ce .re va alege de biara asra de gos1Jodărie când
voi închide eu od1ii. (LIVIU REBREANU) A închide dosarul (sau un dosar). v. dosar.
( . . . ] la 93 de ani, (Jean Negulescu] avea
să închidă ochii penrru rordea1ma. (CĂLIN A închide uşa pe din afară! (Arg.) = Pleacă'
CĂLIMAN) Ieşi!:
Închide uşa pe din afară şi să nu re mai
A închide ochii = a) A cobotî pleoapele, acoperind văd llici niciodată.I
globii ocular.
De oboseală, ea a închis ochii. A nu închide ochii sau un ochi (to ată noaptea)
b) (Fig.) A se face că nu observă un lucru. A =A nu putea dormi:
trece cu vederea: Şi dutJă cu1n vă SfJunet11n, dot11n11ă
Ai să vezi Însă o să fii silir să re m.~uţJÎ şi
că far1nllcistă, a1n o i11so1n11ie t1ttît de fJăcătoasă,
de .rocorelile lui, fiindcă ai să gă.reşti conrracre Înct1r n-a1n fJurur Închide un ochi roară noafJfea.
făc111e, bani dafi pe muncă, darorii la fă1t111i - O să (FLORENTIN SMARANDACHE)
închid ochii. (DUIUUZAMRRESCU)
01it1r îi1 Amara vor închide ochii faţă de A s e închide în s ine= A-şi interioriza gândurile
alx11erile mai mici, cum t111 şifăcur de alrfel de vreo sau sentimentele:
câreva zile de când .re fră11uînră mai srămiror

234
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Se Îndtide Îit s1i1e., Îit t11nt11ii, e.-rclu.'lilii
d11aliuue cu sinea sa awm rren;ii. (N. SIEJNHARDT)
Dt1r Mareiu e un giuvlle1; un u11ict11,
Închis În sine (orice crea{ie, orice unive1:11 e
Închis În sine), tainele şi ralis111anele şi le
dămieşre anevoie. (IDEM)
A se închide părul cuiva (Spc.) = A căpăta o
nuanţă mai închisă:
Parcă 1u1 e et1, Î11ai11re tivea ţ>il111l 1nt1i
î11clti1 la culoare, dar dacă TOI e riirul e4 de ce şi-l
a:1c1mde .wb pălării ? (RADU SERGIU RUBA)
A-şi închide porţile = A-şi încheia accivicacea:
Tor sr11denfii însă por face w 1mivei:1irmea
să-şi îi1clzidă po1Jile. (WCIAN NASTASĂ)
A-şi închide urechile (Pfm.) = A-şi astupa
urechile pentru a nu auzi ceva:
J11wfi-vă
cu pavi/iOlmele 11recltilor, 1111de
se găsesc 115 pw1c1e de pre.ropw1cr11ră petlTm TOI
coqml. Î11cltidefi 11reclzile Timp de 10-15 S<'l'1#1de.
(CONSTANTIN DRĂGAN)
(Fig.) A nu voi să asculte ceva sau de
cineva: ( . . . ] iar când aj1111ge la i11rer.1ecfia cu
cealalră fXlrTe implicMă, închide ochii, închide
gura, Închide urechile şi 1nerge 1nt1i de11t1rre.
(CRISTINA FRÎNCU)
ÎNCffiNA
A închina armele sau steagul (Fig.) = A capinila:
Cum so/11/ 1111 vor bea, /)(I ri11 î11fele.1e că
sci{ii Îi Închină, cu t1cesre .fe1nne, 1Xi1ntînrul,
apele, aerul şi annele lor. (AL. VLAHUŢĂ)
( .. . ] spărarul Coman .le ridică din
mijloc11/ sfar11/11i: „De ce să închini sreag11/
Moldovei, măria-w ? De ce să închini sreag11/ '>''
(EUGEN LOVINESCU)
A închina averea (Înv.) = A da, a dona c uiva
coace bunurile:
Şi 111111/ dillfr-aceşria a Jo.IT şi Ci11b11c
1nm~anul, care, net1vtînd fe1neie, nici co11ii, ce i-a
venir 1nai ftîrziu, de evlt1via cea 1nulră ce avea,
sau din alre ÎintJrejurări, a fnc/Jinar rotiră averet1
.rn Mă11ă.Hirii Neamf11/11i ( .. . ) (ION CREANGĂ)
235
A închina cuiva o ceta te (Înv.) = A preda o
cetate în semn de supunere :
Apoi durii pr edarea lui 0.1111a11-1x1şa, ne-
am dus de am îi1co11jwt1T Vidi1111; acolo, pe când
aşte/Jft11n d1i1 ceas Îit ceas să iasă ru1t~ii la lufJfă
dret1f>fă, ne-tun /J01nenit iittr-o bună dÎlnineaţă că
ardică stettg alb şi rră1nir la ghenera111 nost111 să-i
îi1cl1i11e cerarea. (ION GHICA)
A închina cuiva o ţară sau cheile tării = A face
declaraţii de supunere în numele ţării:
Îmăiu tai xris la 11emfi, de îi1d1i11t1 (am, tlfX>i
taifi1gir de la leşi îi1 Ca111e1zifă. (ION NECULCE)
A închina o mănăstire = A subordona o
mănă<tire altei mănă<tiri sau unei patriarhii:
Iar dacă criro11J se teine că nii.nă~tirea se va
dă1111nt1 .ft1u că ar
fJufet1 să se 11Jinei.e dtl{Xi 1not111et1
lu4 arwui o î11d1ină. (DIMITRIE CAN1EMIR)
A închina p aharul (sau un pahar, un pocal, o
cupă etc.)= A închina în cinstea c uiva:
StaJJ a ÎJJc/Jint1t un /XI/Jar chiar În
să11ăwrea clopo111/11i celui mare, w r e s-a făcur
ţJe srx oreala lui Mirrea. (IOAN SLAVICI)
Se ltotărtîse să intre În fJri1na ctîrci 111nă,
în faft1 fabricii de pe wlea Plevnei, să asculre o
vo1fJă, să Închine uJJ fJaha r de vin cu un
cunoscut şi să 1nai Întrebe ce se 1nai t1ude fJrin
lume. (G. M. ZAMFIRESCU)
A închina s teagul (Fig.)= A muri:
Nici />re 1111 tătar JJu-1 lăsau să calce
reafăr În ce1a1e... care c111n se arJrOfJia Închina
sreagul. (SIMION FLOREA MARIAN)
A se închina cu s luj ba = A se pune la dispoziţia
cuiva, a servi interesele cuiva sau a susţine o
anun1ită cauză:
Auzind şi el de făgăd11i11ft1 împărărească,
ce se gtîndi, ce se răzgtîndi, că n111nt1i Îşi luă i11i1na
În dinţi, Înc111ne1tîndu-se fJe ajuto111/ lui D111nnezeu
şi 1>e voinit~ia sa, şi fJ/ecă şi el la Î1n1Jiirarul să se
închine cu sluj/XJ. (P. ISPIRESCU)
A se închina dracului = A se devota practicilor
necreştine:
 Vasile JUNCAN

Dacăre uifi are111 la fimdamenrele foi; e de A se desfăşura sau a se tine cu uşil e închis e
/X11t'ă s-ar îi1china la Dracu'. (ANDREI RUSE) (D. şedinţe, adunări etc.) = A se desfăşura fără
participarea unor persoane din afară:
A se încbina p ântecului = A fi gurmand: Îmre 6 şi 13 aprilie 1954 s-a desfă,~11r(lf,
Argtuu/ 11111i preor de sar era fot111e cu uşile Închise, „Pr ocesul gr ufJului de SfJi'oni şi
t11nărt1r. Preorul, ca1n s1111ns, nu-i dt1 11iciodt1ră comp/orişri în fnmre cu L Părrăşct11111". (ION
11uînct11-e /J<.Înă să se stdure bine, sub cuvtÎllf că un IANOŞI)
om 1111 rrebuie să se îi1chi11ie b111Jii. (P. ISPIRESCU) Lt1 primul [proces] 1111 t1111 lutlf /Xlrfe, 1111
li lut1f 1x111e 11i111eni, li fosr judect1r cu uşile
A-şi închina vi aţa. v. viaţă. închise şi a fosr condamnar la 1em11ifă grea pe
viafă. (LUCIA HOSSU LONGIN)
Mă închin de sănătate (Înv.) = A transmite
c uiva salmări: Se joacă cu casa închisă (D. un spectacol) = Se
Du11111et1ei juţJtÎnesei Du111itrt111ei şi la spune atunci când s-au vândut toace biletele cu
fiul dumisale chir Co.Handin şi la chir 7.t111ifir multă vreme înainte (la un spectacol):

1nă Închin cu sănărt1re; Ju1xînea.~1 Hagict1 să Nimic alrcevt1 dectîr spec1t1co/11/ wre, de
închină d11111irale cu sănărare. (DIN ISTORIA cel pu(in 70 (şaprezeci) de ani, se }ot«.'ă cu ct1st1
COMERŢULUI la ROMÂNO îi1chisă la Tea1111/ 1111mir Romtînit1. (G. BĂLĂJŢĂ)
Toare specracolele se j11Ct111 cu wsa
ÎNCfilPUffiE Închisă, ert1 un ţJubli't~ ex1rt1ordi'11t1r, set1ră de
A -şi Ilice închipuiri = a) A intra la griji sau la .reară
aveam succes, .re cereau bisuri„. (OANA
bănuieli: GEORGESCU)
Uneori n -o vedea ctîre două zile. Arunci
era rrisr, î11grijt11, îşi făcea fel de fel de ÎNCfilSOARE
închipuiri. (AL. VLAHUŢĂ) A tine pe cineva la (sau în) închisoare = A ţine
b) (Înv.) A-şi imagi na : pe cineva închis:
Docrorul Î1ni zice că se re1ne că 1nă fllc Defi1111111/ a fo.H fi11111 la închisoare cinci
ipohondru: asra 1111 mă fac, î11 î11fele.111/ care .re (I/li'.

ia, adet~ă unul care-şi ror face ÎnchiţJuiri; ba, din

co11rra, 11u-1ni /JOt ÎnchiţJui ne1nit~a, ci văd 11u1nai ÎNCLEŞTA
o realif(lfe goală şi reu. (TITU MAIORESCU) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = A i
se înţepeni c uiva maxilarele. (Pex.) A nu mai
O închipuire de... = Un fel de„„ ceva a<emănăror putea vorbi:
cu ...: Mi se încleşraseră fălcile, de 1111 mai
Un 0111 i-a cc1171ir cq1eriirul şi i-t1 jăcur o puream vorbi. (CAMIL PETRESCU)
varră cu o î11chip11ire de hom. (UVIU REBREANU) O emofie disrmgăroare î1 îi1cleşra fălcile,
/Jărăile inimii îl .111f0<.Y111. (AL VLAHUŢĂ)
ÎNCfilS, -Ă
A face un lucru cu ochii închi şi = A face un ÎNCOACE
lucru uşor, fără dificultate; a face un lucru fără o A avea pe vino-ncoace. v. avea.
cercetare prealabilă:
Şrit1 cu ochii Închişi ce rrebuie să 11redea A s e da ma i încoace =A se apropia:
fiecărei da.re, era conşrie111ă că 11nm·t1 de abia le Descl1ide-fi curiile să vedem şi noi. Ai,
răuu1ne cevt1 Îit 1n1i1re ori'ctÎI le 1-e1Jeft1 et1 .fiÎfJfă11u1nă dă-re mai î11cot1ce 1(NICOLAE FILIMON)
de săprămtînă ( .. .](STELIAN ŢURLEA)
Am făcur calc11/11/ cu ochii închişi. Ce m ai încoace (şi) încolo = E inutilă orice
discuţie. Nu avem altă altemacivă:

236
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

E nebun, ce 1nt1i Î11cot1ce şi Încolo; e nebun De atunci încolo = De atunci înainte, după aceea:
furios şi vrednic de gheenă. (N. STEINHARDT) Cu .wnere de fltwr I Po(i să-111tîmpini
Că e1t1u Încurca{i b1i1e, ce 1nai Încoace şi fXITrio(ii ce-au venir de-arunci încolo? (MIHAI
încolo, rooră lumeo vodJeo. 01ALERJU ANANIA) EMINESCU)

Mai încoace de... = Mai aproape de timpurile Fugi încolo! (Pfm.) =Nu mai spune Oeacuri!:
noastre: Dacă vorba-i e ţJ/ăcură, şi tăcerea-i Încă

Mulr mai încooce de Timpii fabuloşi... place, I Vorba zice: .,fugi încolo", n1.wl zice:
muzica t1 fosr pre(uiră. (AL. ODOBESCU) „ vino-ncoace 1" (MIHAI EMINESCU)
- Cum să ne fie poţJă, măi vericule? Nu
ÎNCOLO ne-tun Î111J1ărar Î1n11reună? Şi unul ca el să 1nă
A căuta încolo, a căuta pe dincolo (Pfm.) = A grijască, să mă spovedească? Fugi încolo.frare'

căma în toate părţile: (ION AGÎRBICEANU)

Aşa Sf Artmghel .re face că-l caură prin
1Jădure. Îl căură î1„·o/o, îl căură (Je dit„'Olo, nu e, nu Încolo şi încoace= De colo până colo, î n toate
e! (DINVIEAŢA POFDRULUJ ROMÂN, 1913) părţile, dintr-o parte în alta:

Se ifeşre el f'e colo, .re ifeşre ţJedincolo, dar ÎnceţJe a ţJu11a caii Încolo şi Încoace.
rx1ce bună 1 iezii nu-s nicăiri 1... (ION CREANGĂ) (ION CREANGĂ)

A lăsa (sau a da) pe cineva încolo (Pfm.) = A Lasă-l (sau dă-l) încolo = (Eufemism pentru
ignora: «dă-l dracului ») nu te mai ocupa de el, nu-i mai
- Aş, agira(ii, mormăi silvicu/romi. Mai arăta atenţie sau afecţiune:
dă-le încolo de agira(ii' Parcă .Harul are să .re Lasă-l Încolo.I Că ţJrea e nu ştiu cu1n.' ... Auzi
prăbuşească din pril'ina wwi cânrec .. (LIVIU d-ta.' 1Jă/ărie nouă şi biletul' zit--e 1nt11nifa,
REBREANU) ţJrejăcânth1-.re foo11e Stl(Jărtuă. (I. L CARAGIALE)

A se duce până (m ai) încolo (Pop.)= A se duce Mai încolo = Mai departe:
destul de aproape: Calul pomeşre la pas, până ce iesă mai
Băiatul .'I-li dus ţxînă 1nai Încolo şi vine încolo, derxirre. (ION CREANGĂ)
repede.
Până (ma i) încolo = Până nu departe:
A wnbla (sau a se duce) încolo şi încoace ori Mergefi sănătos, 1noş Vasile, zit~e1n noi,
încolo„. încoa (Pfm.) = A umbla sau a se duce fJelrectîndu-1 până încolo. (ION CREANGĂ)
dintr-0 parceîn alta:
Şi t1fu1tci a1n Î11ce11ur să u1nl1lu rer1ede, ÎNCOLŢI
cu ct111ul În 1Xl1ntîn1, 1nergt111d ct1-11 vis 11e Mă încolţesc nevoile (Pfm.; fig.) = Nu mă la<ă
pielrişul aleii, încolo şi încooce. (MARIN nevoile:
MĂLAICU-HONDRARI) Dă-i Timp celuilalr să se convingă singur că
În Timp ce ne pregăream, foindu-ne 1u1 eşti vreun căţx~ăun; că, ţx1nă la urină, eşti toi un
Încolo şi Încoace ca 11u cu1nvt1 să uiră1n cevt1, 01n ca şi el, Încolfit de griji şi nevoi, şi ct1re 1u1 vrea
rara .re a/JrO/Jia de noi. (GH. VÎRTOSU) a/1uva dectîr să le fJOt1Tă /)l#te copiilor în fată o
farfurie de mâncare. (ION LAZU)
De astăzi (sau de mâin e etc.) încolo = Începând De ctîreva zile, roale1ele mulror
de azi (de mâine etc.): restt1urante din Bucureşti sunt „tt1/Je1are" cu
De mâine încolo purefi să aşreprafi asrfel de arme elec101t1/e, plasare Taman acolo
demisia mea. (LUCIA DEMETRJUS) unde-i pică ochii alegărorului când îl înco/fesc
nevoile. (hnp://bancuri.federal.roD
237
 V asile JUNCAN

( ...]s-a î11cn1ncenar carnea pe dtînsul şi

ÎNCOPCIA i-a venit aşa o jale şi o ţJărere de rău, crun
A încopcia mâ inile (pe piept) (Pop.) = A numai cel ce vrea să se pocăiască le are! (DIN
încrucişa mâinile pe piept. (Pex.) A muri : VIEAŢA POPORULUI ROMÂN, voi. 22-24,
Când H11(11 ctî111t1 sau ciret1 apo.110/11/, 1914)
811d11/et1 îşi î11copcia mt1nile pe piepl, privea o De ct?re ori dascălul Pamfil cereşre î11
dară la dascăl şi rămânea cu capul plecar. gromovnic(carte populară cu caracter amologic]
(IOAN SLA VJCI) că ilir t1re să fie zavistie 1nare şi tăiere şi răz. ­
bot1ie Îllfre Î1n11ărt1fi, 1ni se Î11c111ncenă ini1na şi
ÎNCORNORAT, -Ă n-am .wmn. (MIHAIL SADOVEANU)
A o face prea încornorată (Pop.) = A spune
ceva de necrezut: ÎNCREDERE
ArJiirărorul a cirar Însă şi această />rea A da vot de încredere = A aproba în parlament
Încornorară /JOvesre ror din dosarul unui t>roces, activitatea sau programul unui guvern:
al alrui om w re fwt1.1e şi el o pâine. (CEZAR la să schiJnbă111 acu1n siruafiunea şi să
PETRESCU) ne Închi11ui1n că noi tun da un vor de bla111, şi
Senarul w1 vor de încredere; (MIHAIL
A s pune una încornorată (Pop.) = A exagera: KOGĂLNICEANU)
De dt1ra asra, el a s11us una Î11cornort1ră În roare fările, şeful guvernului cere di11
şi roţi se ghionret1u şi 1>ufnet1u În rtîs. ctînd în ctînd '"'vor de încredere fX1rlamenr11/11i.
(MIHAIL FĂRCĂŞANU)
ÎNCOTRO
A nu ma i avea încotro = a) A nu mai avea A ins pira (sau a inOuenta cuiva) încredere =
nicio posibilitate. A nu avea altă scăpare. A nu A dovedi unei persoane că se poate conta pe ea:
găsi altă soluţie: Securirarea Îl introduce În acţiune ţJe
Ce face roară lumea, vom face şi noi, că Co.Hică Niwlescu, care pri11 rrewr11/ /11i de fosT
n-avem încorro. (LNIU REBREANU) definur legionar poare inspira î11credere.
b) A fi constrâns să ... A nu avea altceva decât ...: (LUCIA HOSSU LONGIN)
Dt1că văzu că
n-are Încotro, 1nerseră la Fafa lui, rtînără şi bădJărea.1eă, insufla
grajd. (P. ISPIRESCU) încredere. (C. NEGRUZZI)
N -11111 Încotro; 1norr-co111, trebuie să re
ieu w mi11e. (ION CREANGĂ) A pune chestiunea de încredere = A cere
depLttaţilor să-şi precizeze în anumite împrejurări,
Care (sau cine) încotro (poate) = În toate prin vo~ atitudinea faţă de politica guvernului:
direcţiile. Care pe unde poate: Când am ridicar che.Hitmea prealabilă,
Voi Î1nţ1răşrit1{i-vă ct1re Î11corro şi vă tun făcur - o ţJenrru că voia1n să evir a vorbi
ducefi awsă. (P. ISPIRESCU) În chestiunea de Înc redere sau de neÎncredere;
Fugiseră care Încotro de groaza fiindcă .Hăruifi, î11să, Ctl să se dea '"' vor de
ia11il'erilor. (C. NEGRUZZI) Încredere guvernului, 1nă văd nevoir să vo1f1esc
şi eu ( .. .] (GH. MANU)

N-ai încotro! = Nici că se poate! Nici vorbă!

Vorba vine•: Om (sau persoană) de (m are) încredere =
Da, demesr, n-t1i îir.YXIY>' (!. L CARAGIALE) Persoană pe a cărei cinste (fidelitate, vrednicie,
discreţie) cineva se poate bizui, căreia îi poate

ÎNCRÂNCENA încredinţa c hestiuni sau sarci ni importante:

A i s e încrâncena cuiva carnea= A-i fi frică: Vărăşe/11/ ((în trecut) funcţionar inferior
la primărie] Lazăr Odudie, omul de î11credere al

238
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

lui Cosma, venea în 111mt1 lui, cu wpul gol. ÎNCREŢI

(LIVIU REBREANU) A încreţi (sau a încrunta) s prâncenele. v.
sprânceană.
Post de (mare) încredere = Post care se
încredinţează numai persoanelor vrednice de A i se încreţi (sau încrâncena ) (cuiva) carnea
încredere deplină: (de pe trup) = A se încrâncena, a se î nfiora:
Cu acesre Însuşiri Costin şi-a arins felul Se Înc re{ea car11ea ţJe r111ţJ, t1uzindu-se
intrigilor sale, dt1r 1111 s-t1 1nul{u1nir cu t1ft1f şi, grozăviile şi cruzi1nile /<Icure de aceşti ftîlltari.
deşi ocupa 1m posr de încr eder e pe lt?ngă (ION GHICA)
domnilor, t1 co111in11tlf să slujească lui Be.rnck
( .. . ](NICOLAE ŞUŢU) ÎNCRO PI
A încropi din tei cur mei (Pop.) = A strânge
ÎNCREDINŢARE câte puţin:
Cu (bună) în credinţare (Pop.) = Cu speranţă, S-t1u gc111dir şi s-au .rocotit că e 1nai uşor
în mod sigur: a lega vit1{a În rei şi-n cu11nei dacă su11t
Alunei ţJu.fe Î1111Xirt1tul ot11neni să strige î1111>rew1ă. (PETRU DEMETRU POPESCU)
ţ>rin roară Îlnţxlră{ia că cine se va găsi să aducă A1n 11us aceste Întrebări 11u 11e11rru 1ni11e,
ft1p1e de pasăre de pesre t1pt1 lordt11111/114 acela să w re de bine, de rău t1111 o buwră de păine, ct11
ştie cu bună Încredinţare că va dolxîndi Clll în locul domniilor vot1s1re, car e legafi rei de
împărăre.oc şijw11ărt1re împărăfit1. (P. ISPIRESCU) cu11nei ca s-o duce{i de azi ţJe 1ncîi11e.
(NICOLAE DABUA)
ÎNCREDINŢAT, -Ă
A fi (sau a rămâne) încredinţat că.„ = A fi A- şi încropi traiul (Pop.) = A-şi îmbunătăţi
convi ns, a avea siguranţa că...: traiul :
Ert111 încredinft1fi că 1t1răl lor ş1it1 ce Copilaşii să-mi hrănesc, /Tmiul să mi-l
spw1e. (P. ISPIRESCU) înc r ope.1<' . (POP. )
Fii bine Î11credi11{t1ră că 11-t1r e să ne ş tie E vor ba de fiul uno r fă mni nevoiaşi, dar
nici pămt1nr11/. (ION CREANGĂ) harnici, care trudeau din greu, ase111enea
fncredinftlf fiind că cerirorul îmi va bunilor şi străbunilor, să-şi ÎllCrOţJească frt1iul

rămânea mu/fămiror. (C. NEGRUZZI) de azi pe mt?ine ( .. .](VIAŢA ROMÂNEASCĂ,

voi. 31 , 1978)
ÎNCREMENI
A-şi încremeni ochii (sau cu ochii) = A se ÎNCRUCIŞA
holba la ceva sau la cineva: A încrucişa săbiile = A se duela:
Ciobăna)rul, t.ărindu-1nă, Î11cre1neni cu Săbiile începură t1 se încrucişa. (MIHAI
ochii la get1111t111ft1n. Când vrui să-l î111reb, EMINESCU)
copilul se deie sfios cu câfivt1 paşi î11dără1; RăspwwJ la pr d1/emt1 de t1 şti dacă cele
(SILYIAN JOSJFESCU) două popoore vor încruc~w din nou săbiile fără să
fie silire la t1cet1s1t1 de wuze ce le co1t11n1ng va
ÎNCRESTA depinde de acesredecizii. (GH. BUZATU)
A încresta pe cineva = A bate zdravăn pe 1imuş de1mse Tmpul domnifei la 11111/Jm
cineva: U/Uli CO/XIC şi ÎllCt11cişă .ît1bia cu Cor11Jut, Cli~i el era
Ln G 11,1năzeşri, ţ>e 1naluri, unde ct1zacul inamicul ce i se pusese în w le. (NICOLAE GANE)
jură I Pe 1ni11e, chia r ţJe 1nine, 1n-t1u Î11crestat la
gură' (VASILE ALECSANDRI) A pune (sau a încrucişa) mâ inile pe piept. v.
nuînă.

239

A-şi încrucişa bratele = A sta inactiv (în semn
de protest). A avea o atitudine de indifere nţă:
fn loc să î11cmc~1ăm bmfele pe piepl.. să 11e
ft«.'em mai bine daroria. (MIHAIL SADOVEANU)
A-şi încrucişa privirile = A se privi unul pe
celălalt:
Şi CiÎJlti llÎ .'1-(lll ÎllClliCÎŞGf ţJrivirile, /XlrCă
.'I-tir fi risiţJÎf o vrajă, s-t1 răsucir ţJe călccîie şi a
lutu-opecoridor ( . . .] (RADU MĂRCULESCU)
ÎNCRUCIŞAT, -Ă
A s ta, a şedea e tc. cu bratele (sau m âinile)
încrucişate = A sta în inactivitate:
Sra bieful 01n cu 111tîi11ile Î11c111cişare. (P.
ISPIRESCU)
Se /ăiă mai mu/1 să wdă decâl să se aşeze
ţJe sct11111, cu 1ntîinile Î11c111cişt1re ţJe genunchi şi cu
wpul pleau. (CAUSfRAT HOGAŞ)
ÎNCUIBA
A i (se) încuiba în cap (sau în inim ă)
intra în cap o idee:
Cu ct?r se apropia însă .wmcul, cu (l(lÎf
f rica-i se î11cuilx1 în inimă. S-ajw1gă el la
bărrtîne{e să-l 1nă11tî11ce ţJrocesele şi
(LIVIU REBREANU)
ÎNCUIETOARE
A avea două chei pentru o încuietoare (O.
oameni) = A fi şiret:
Bănuiau ei că fe1neia are două chei
ţJenrru o Încuie1ot1r e, dt1r 11-1111 cr ezur că /JOllfe fi
t1ftÎf de şiret1ră.
ÎNCURCA
A (i) se lega (cuiva) limba (în g ură) sau a-i
pieri (sau a i s e încurca, a-i îngh eţa , a i se
îngroşa, a i se lua, a i se s curta) (cuiva) limba.
V. limbă.
A (se) încurca lucrurile = A (se) crea o si tuaţie
comp) icată, din care c u greu mai poate ieşi
cineva:
Na, 11t1, că se î11curcă /ucmrile. (ION PAS)
A fi încurcat în trebi = A fi ocupat peste mă<ură:
V asile JUNCAN
E Încur ct1r În trebi ce nu-l lasă a cultiva
c1moşri11fa locuiroriloi: (C. NEGRUZZI)
A i se încurca (cuiva) p otecile = A da de belea:
Şi mergt111d el 101 î11ai111e pri11 codri
Înfunet~oşi, de fli un loc se Închide Clllell şi Înce11
li i se Încur cll cărările, Înct1r nu se 1nlli 11rice11e
fiul crlliului llCu1n Încorr o să t111uce şi 11e unde să
meargă. (ION CREANGĂ)
De dllfll llSfll i s-llu ÎncurCllf rău f>Ofet~ite
şi l1Ct'1n nu 1nlli şrill ce să fllcă.
A i s e încurca zil ele cuiva sau a încurca lumea
= A fi inutil. A stânjeni pe cei din jur.
Vt1i de t11nărt1rul care şi-o Î11t:u1t~ll zilele cu o
smi111iră et1 tine. (OVIDIU CONSTANTINESCU)
Dll' 1nlli Î11L~urcă lt"nell clUevll fetişcllne ce
11u s-t1u 1>ri1t'I Îit horă şi li se scurg ochii să fie şi ele
prin/re cele mari. (BARBU DELAVRANCEA)
Fo.Hul ei bărbar va rrăi mai pufi11, dar
t>r ell 1nulr 1>e11r111li Încur cll lt"nell şi li fli ce rol
rele. (ION SÎRBU)
= A-i
A încurca borcanele (Pop.) = A face o c onfuzie:
Deşi 1>r a11rul ştie să cirellscă, el Încutt~ă
bonYmele,din wuza gândirii. (GEORGE TUICĂ)
t1voca{ii.I
Nevoile şi le face, fireşre, în par, şi
lldeseori Încurcă bor cllnele: urinellz.ă În gll1nelll
din w re mănâncă ( .. . ) (N. STEINHARDT)
A încurca cuvinte = a) A îngăima c uvinte, a
bolborosi din cauza uimirii:
Aci se Înrunecll glllsul, ce rre111urll Cll de
fiori, şi viollrll s-lluzell li1n1>ede şi 1>ure111ic, llCÎ
glllsul se deşreţ>fll şi Încur cll cuvinre ciudllre, ilir
vioara-şi z/x1nu1ia coordele ciupire. (BARBU
DELA VRANCEA)
b) A minţi:
Nu cu1nvll Nae Încur cll t>ufin cuvinrele,
le schimba pose.wrul, Ctl în jocul acela din
copilărie ( .. . ] (SORIN STOICA)
A încurca locul (sau lumea, z ilele etc.). v. loc.
A încurca vorba = A vorbi confuz pentru a
ascunde adevărul. A da răspunsuri evazive:
Băituu/ încurcă mdXI. (ŞEZĂTOAREA, II)
240
 Dir/io11or r/, "'t>resii ro111â11tf1i 111 ro11ifX1• (DERC) D - N
I 'o/N11111/ al //.Im
E11ide111 di 1111 mă 11oi p/{111ge ... dar voi
bli/Mi, mtl &'Oi î11c11rca î11 aşa fel î11 •'Olbă, î11c{J1
ea să î11{elet1gă. (GIB I. MTT I ĂESCU)
Iar t11fl111{J Jana, s1rec11râJ1tl11-se JJrinrre
pr1111ii br111nării, Încurcă două-trei 11orbe: - Să
ve1/e111 ... 01u veni... că de ... 1nai c11 dere1ec11r 11t
cur(ii... 11111i c11 c/Jrpi111/ casei... mn \•e11i... să
vetlem ... (BARBU DELAVRANCEA)
A o încurca (Pop.) =A duce o viaţă chinuirii. A
avea de îndurat un necaz:
- Ba 11-am fllc111r:(lf-o deloc. pro1es1ă
E111i11escu, ori dacti a111 Î11curear-o. tot eu o
descurc. (EUGEN LOVINESCU)
- Am Îl1c11n'tJl-O, Gi/ică! Să 1111 afle
c11revt1.' - Ctun 11111 încurc11r-o? - Rtiu de rotl
(LIVIUS CIOCÂRLIE)
A o lăsa încurcată = A nu se mai ocupa de o
afacere neclară. A lăsa un lucru nelămurit:
Aşa făcea rnrdeaww c{l11d se /NJme11ea f11
fata 11re1111ei gre111ăfi: se dedea la o par1e şi o
lăsa î11c11rc(lfă. (IOAN SLAVICI)
- Mtiria-ta. vorbi111 ş; noi. - Ei, /a.t·o
î11mrc(lfă! (G. COŞBUC)
Îneurcă..Jumea =Persoană care încuroi lucrurile:
Ca S(I adapre: o vorlJtl de duh di11 moşi­
stră111oşi, o să -"!'""
că fnl·11rl'ă-lu111e sunt t:ei
car~ 1111-fi da11 ••oie .f ti 1nori. dar 11ici să trăieşti.
s1111r leir cri1111'J1alii tlit1 Îll serie, care se fin scai
de 1i11e de porc·O(i fi /ega(i pri11 cordo1111/
ombilical. (hups://journalule vci.wordpress .com/)
Unt:hillşul Pe1n1, curt1r lt1 i111i11ă şi tare În
credi11fă, suin1 11i{t'I de se glbldi şi o î11doioltl
Ol1rect1re ptin1 tl sefi1rişt1 U1 i11i111t1 lui. A11111ci ţJr1i1se
a întreba pe Îlllwr:ă-/11111e [ ... ] (P. ISPIRESCU)
Nu se încurcă= Nu se lasă. Nu glu meş1e. Nu-şi
pierde vremea:
De aceet1, călugării 11t1 se Î11curcti cu
deşer1ăci1u1ile vie/ii şi 1111 .~ Î1111>011ăreazii cu
r{lrguiala ••ie(ii, cu nel'O.<ttl. copii şi cu
gosp0<fărie. (DANIELA DANIELESCU)
Ei îŞi trăiesc 1•iafa plbul la adibri W1râ11e{i.
d(1Cti s1111 săJl(itoşi Nu se îi1c11rcă ,jilo.~fl/11d„ ori
011ali:{l1rl11-se. (OCTAVIAN PALER)
241
TălXir<.ii 1u1 se îiuwctl! •. Va11 îi1ce1rn o
surpri:ji Cii Sfe(•IO Îll Of>tl! „ (ltq:r/}wwwprosponm')
Se încurcă lucrurile sau itele = A (se) produce
o sirua1ie complicată, confuză:
Eu, vtl-:J1nd ctl ifele se-11c11rctl şi ctl,
î11d11ioşa1 cw11 em, el a1•eo de g{l11d să o fie drug
inai11te. 1ni-a1n furat c:riciula. 111-a1n strecurat
nebiigllf În sa111ti /Je uşă. şi 111-111u tl11s t:11 "" 0111
c11111i111e aca.rtl I...] (NICOLAE GANE)
Na,""' ctl se îi1c11rdi /11cmrile. (ION PAS)
ÎNC URCĂTURĂ
A pun e (pe cineva) în încurcătură = A pune pe
cine,•a într-0 situatie din care nu mai şrie cum să
ia'iă:
P1i111ll Întrebare 111ă pune &i Îlll'urt_'ătură,
/Hmrr11 t'ă (Jln e&'tX'tJI de k1 fim/ ierbii ::ileie ace/etJ
[.. .](DANIEL CRISTEA-ENACJ IE)
Clite w111/ îşi Îllcilipuie. sp1ulii1u/11-/e că
Jiu-şi citesc toare cărfile, cti-i 11u11e În
111(11-e î11l·w·că111rti. (EMIL BRUMARU)
A scoate (pe cineva) din încu rclltură = A aj uca
(pe cineva) să iasă dintr-0 sirua1ie dificilă:
Act111t, 11t11nai o 11ti111111e 1nă 1nt1i .\coate
di11 î11t·111~·ă111rti..• (FLORJN LĂZĂRESCU)
Rmnurii 1.:re:11 cti o ieşire brtLît'ă l-ar
sc0l1te 1n'-'i de*11tlre/Jtul1/iJJ /Jeni bila tncurt:ăturti
şi ar aduce la realiw1e pe 11eb1111. (G IB I.
MiliÂESCU)
A se a na în încurcătura = A nu şti cum să
proced eze:
Îm/)ăra111/ şi î1111Jtlrtl1e.a.w se ajl" flltr-o
11rare i11c:11rcăt11rti. Nu ştifl /Je care să alet1gti din
doi. (P. ISPIRESCU)
ÎNDĂRĂT
A da (ceva) îndllrăt =A înapoia:
Ea uiwse stl-i dea îttdărtlr banii.
A da (pe cine\'D sau CC\'D) îndărnt = a) A
regresa: a da pe cineva cu o treap1ă mai jos. a-l
relrograd a:
De la o 1•retne f11cooce, f11.ră. vă:.ură că
tk111 î11dtlrtir. U11tle pt111tl flei era bilş11g11/ î11 casa
 Vasile JUNCAN

/0 1; acum ajunseră negu.Hori grei Ctl fulgul pe
arJă, cum se ziu . (P. ISPIRESCU)
Auzi, 25 ,~icu 15 să facă 8000 ! Moniror
general, ia-l şi du-l în clasa a doua ! Moniro ml
generlll 1nă Înhă{ă de 11u111ecă şi 1nă scoase ţJe
uşă tifară. Pe drt'1n Î1ni s11use: re-a dar Îndărăt.
(BARBU DELA VRANCEA)
b) (O. lucniri) A restitui ceva:
Elevii t111 dtu î11dără1 că1Jile împnmwrare
de la biblioreâi.
A lua ceva înapoi (sau îndărăt ) . v. Ina.
ÎNDELUNGA
A se îndelunga cu z ile (Înv.) = A trăi mult, a-şi
prelungi viaţa:
Frw11os va fi la chip acel copil şi va
bucu1t1 ochii 1Xlri11{ilor săi; şi t111ii vieţii lui se
vor îndelunga până la nouăzeâ. (MIHAIL
SADOVEANU)
permis, ca dova dă, ca chitanţă etc.)], i-o re.uirui
lui Mişu, w o ba11cnoră. (ION VINEA)
( . . .] a avea la îndemână cupeaua 1u111i
rren, r oarele unei trăsuri sau JJ it~i oarele uJJui cal
ÎJ1Set11111Jă a
1nerge şezt11ld şi a vedea J1u1nai ceea
ce fi se dă, Jiu Îll.'lă şi ror ce ai voi.
(CALISTRAT HOGAŞ)
A avea toate la îndemână= A nu-i lipsi nimic:
Em foorre bogar şi avea roore la
îndemână. (POP.)
Pe ltîngă acea.Ha mai avea la îndemână
şi o babă,w re i le finea fO(l(e-n bună rânduială.
(IOAN SLAVICI)
A da (sau a sta) îndemână (Înv.) = A se ivi o
ocazie favorabilă:
Că odară au rri1nis fJe SiJJaJJ 1x1şa cu
1nul{i furci, În chitJ ca să să ÎllfJreuJJe cu Marei
vodă JJriereJJeaşre şi de-i va da Î11de11u111ă, să-l
pri11ză şi să-l ducă la Poarră. (CRONICARI

ÎNDEMÂNĂ MUNTENI)
A (nu) fi Ia îndemână= a) A (nu) fi în preajmă

ceva: A nn-i fi cuiva îndemână = A nu se simţi în

Îndeosebi lui Ion, căruia nu-i plărea largul său:
11i1nic 11e11rru osrenetllă, Îi s11use să vie şi el să Nu-i era Înde11u111ă ÎJJ ca1nera asta.
vadă perrecerea mai rtîrziu, ca să fie la OEANBART)
îndemână când o fi de plecar. (LNIU Nu 1ni-e Înde111t1nă să-l 1nai aud ş i Ilici
REBREANU) să-l văd.

Ai la îndemână roare 1melrele Ctl să

r e11ari ct1r 1nai re11ede ce ai srrict1r. A-i face îndemână (cuiva) = A-i înlesni, a-i
b) A (nu) fi pe plac: uşura (ceva, cuiva):

Fiindcă 11reorul nu-i era lt1 Î11de11u1nă, Au făcui îndemtî11ă 1111t'ilor să poară
croi pe figt111, firxînd: - Marş 1 . .. Afară de-aici, cuprinde locurile. (MIRON COSTIN)
1t11/1t1rilor' . .. (LNIU REBREANU)
Nu mi-e la îndemână să merg până ÎNDEPLINIRE
acolo roc1nai acrun. A duce la sau (întru) îndeplinire = A pune în
c) A (nu) fi uşor să acţioneze, să rezolve ceva: aplicare:
Nu esre o t1rirudine la Î11de1ntîna orit~ui... A111 adus Îllfru ÎndetJlillire rot ceea ce
(http://expressdebanat.ro/) ne-afi poroncii. (ION CREANGĂ)
Sa/urui cel mai demn de memoria lui
A avea (ceva) la îndemână = A fi (ceva) în Corneliu Copo.111 pe care îl por aduce cei ce-l
imediata lui apropiere: Îll.'IO{esc fJe ulri1nul său drt'111 este fJro1nisiunea
- Lt1să că tun eu la Îndeuu1nă... Trebuie de a duce la îndeplinire cele începure de el.
să schimb şi, fără să co111roleze fidula (CRISTIAN FULGER)
((pop. şi fam.) bucată (mică) de hârtie
cuprinzând o însemnare sc urtă (şi servind ca ÎNDESA

242
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A-şi îndesa căciula pe urechi (Pop.) = A se arăm
nepă<ăcor, a se preface că nu ştie despre ce e voroo:
Orice i-ai spw1e, el fşi vedea de
treburile lui şi Îşi Îndesa căciula ţ>e uret~Jt;, fără
să zică un cuvt111r 1năcar.
Cl1/Jele rrecet1u Însă, şi et1 11u se 1nai
Î11ro1t~et1.
Mu1nt1 Î11ce1Ju să sret1 lt1 Î11doit1lă şi să
se uire prin casă. (IOAN SLAYICI)
Î1111Jărt1rul, cu1n o văzu, ră111t1se lt1
Îndoit1lă şi nu-i venet1 să c1-et1ză că et1 esre zt111t1
ţJe w r e o lăsase el acolo. (P. ISPIRESCU)

Pe îndesate sau pe îndesatele = În mod apăsat, Sisoe .11ăr11 oar ecum la f11doială. Îi
accent uac: cu1Jri11se lt1 u11nă gr1'1nt1z11l cu b1t1{ele şi i se
Ea repera di11 când f11 când pe f11de.w1ele: t1burcă ÎJJ SfJt1re, unde ră1nt1se ne111işcar cu
Miroct11Ule' Miroct11Ule' (DUIUU ZAMRRESCU) ge111mcl1ii spriji11ifi de şoldurile ei pierr ot1se. (G.
TOPÂRCEANU)
ÎNDOIALĂ
A (nn) rămâne îndoială că.„ = A (nu) fi sigur Nu încape îndoială sau ma i încape îndoială?=
că... : E sigur:
- Ma i ră11uî11e f11doială despr e asw? zise Vinova{i e1t11n, Î11doit1lă nu Î11l'V.fJet1.
Cerită. (ION CREANGĂ) (ZAHARIA STANCU)
Nu ră1ntîne Îndoială... că srurnii lui
Pliniu şi lui Mt1r{ial sunf graurii noştri. (AL. ÎNDOIT, -Ă
ODOBESCU) A avea inima îndoită. v. inimă.

A avea îndoială sau îndoieli = A nu fi sigur: ÎNDREPTA

Aci i se 1Jărea că Magda/a era fara A îndrepta (cuiva) s patele = A bace pe cineva:
1nu/1iului de dragostea căreia
se turcise, căci Mt11nt1 I-li cerrar ţJe băit1f şi i-ll SfJus să
t1cu1n 1111 1nai avea Îndoială că-şi schi1nbase se asrtîmpere că de 1111 fi f11dreapră srx11ele.
legea. (ION GHICA)
Era 1nai ror ri11111ul voios, 1111 avea A se îndrepta ca nn băt = A lua o ţinucă dreaptă:
Îndoieli, tifişa o Înc redere În ţX111id şi În vit1fă Miliwml s-a f11dr ep1t11 ca 1m /Jăf f11 fata
( .. . ] (ŞTEFAN DUMITRESCU) co1nt111dt111rului de regi111enr.

A cădea la îndoială = A nu fi sigur: A se îndrepta de păcat (Înv.) = A se mântui de

Şi ştiu... curiozirarea a căzur ţ>it~ăru ră cu păcate:
ţ>icărură, din bunele du1nirale i11re11{ii a căzur Tor t1şa s-t1u ÎndreJJfaf, I Nu 11u1nt1i că
acolo, f11 ltxul acela din .111j1e1 unde sălăşluieşre 11-au (Jăwr, I Dar că /JOI să fie 1111mire I De
f11doiala. (GIB I. MIHĂESCU) St111re. (CONST ANTIN STAMATI)
Era fi re.IC Ctl omul să wdă la f11doială, ( .. .] mijlocul pe w re l-a f11rrebui11far w1
din 1no1nenr ce nu avea roare i11/or1nt1{iile. duhovnic iscusit ct1 să ÎndrefJfe fJe u11 1Jăcăros
neştiutor ct11-e li căzur f11 1xlcar cu o junincă.
A pune la îndoială = A se îndoi de cineva sau (SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL)
ceva: Nu purem f11dr epw w1 rJăcarfără să-l
Totue au pe lumea tWt1 w1 loc pare să fie f11felegem mai f111t?i. (SORIN CERIN)
w1 adevăr pufi111ms la f11doială de gr111dirorii de
meserie ori de ot1me11ii de rând. (IRINA PETRAŞ) A-şi îndrepta gândnl asupra cuiva sau a ceva
= A se gândi la cineva sau la ceva:
A s ta (sau a rămâne) la îndoială = A nu fi De (l(lÎfea ori mi-am deschis .111j1e1ul
hotărât; a şovăi: fJe11rru voi şi de t1ft1ret1 ori 1ni-t11n ÎndrefJfaf
gândul spr e voi. (IOAN SCURTU)

243
 V asile JUNCAN

Ro1ntînii şi-au
1>urur Îndreţ>fa, cu o - Vă pare rău de ce-afi făwr? conrinuă
credi11fă 11eî11fnî111ă, gândul şi 11ăwi11fele spre prefeoul. - Păcarele noasrre! ... Milă şi îitdumr e!
viilor. (MIHAIL F ĂRCĂŞANU) pk1nse coml î11 ge111md1i (LIVIU REBREANU)

A-şi îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva ÎNECA

sau a ceva = A se uita la cineva sau la ceva: A i se îneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa

Deznlară şi fmmoasă, ea îndr epftl ochii corabia pe apă. v. corabie.

ei 1nt1ri, ce-tir fi ţJufuf 1nişca o iniJnă
(MIHAI EMINESCU)
Spre Moscova se î11dreapră privirile
rururor ţ>OţJOarelor care 11-1111 izl>urir
î11că de fJe umerii lor jugul r obiei Ctlf>iftlfisre.
(ZAHARIA STANCU)
A-şi îndrepta pasul (sau paşii) sau a îndrepta
paşii cuiva= A păşi sau a face pe cineva să
păşească spre... , a călăuzi, a conduce:
de t1ra111ă.
A se îneca (tocmai sau ca ţiganul) la ma l = A
suferi un eşec în ultimul moment:
să scuture Sftl, Sftl s-o doboar e cu rorul ÎllTri.Har ea:
cu1n se /JOare să se lase ea să se fnet~e rm~1na i la
mal. (P. ISPIRESCU)
D. Şreftm Săfloiu se înet'ă w figanul la
mal (nu facem aluziune la d. N. N. Ionescu) căci
d-.rn obfinu 219 voruri, pe când majoriftlfet1
ab.wlură era de 221 voruri. (STOICA LASCU)

Mi-a î11drepu11 rx1şii cărre acesr loc. (P. AŞt1 sunre1n noi, 101ntî11ii, ne Î11ecă111 Cll
ISPIRESCU) figt11mf la mal. (DAN COMAN)
Di11 umbra fa/11il'elor bolti I Ea pasul şi-l
îndreatJfă I ltîngă fereasrră unde-11 coif I A se îneca în vorbă = A se încurca în timp ce
Luceafărul aşreaţJfă. (MIHAI EMINESCU) vorbeşte:
Omul îşi îndreapră pasul cărră desul Odinioară i se îi1ew vor ba în gtîr şi behăia
stejăriş, I Unde u1nl>1t1 cu lt'1nina se lllungă sub de t'1nilir ce era, 1nai rcîrziu se jăcell grozllv şi re lull
frunziş. 01 ASILE ALECSANDRI) .11tt1şnic de .w.1. (OCTAVIAN GOGA)

Act"n nu 1nai voill s-o vadă şi roruşi se uirll

ÎNDRUGA 1nlli cu dintlliins fli et1, IXI r1-e1nurll cc111d ell se
A îndruga (la) verzi şi uscate sau cai verzi pe apr opia de dânsul, şi glasul i .re îneca dacă rrebuit1
pereţi sau ca la moară sau moşi pe groşi =A să vod>ească cu dtînsa. (IOAN SLAVICI)
înşira multe (fleacuri sau) minciuni:

Să vă TOI îndrug la ver zi şi uswre. (P. A-şi îneca s ufletul = A bea foarte mult:
ISPIRESCU) Acrrifll şi-li Î11ect1r su/Ierul În băurură şi
Tofi sătenii se 11u11 la 1nasă şi Încet> a 11-ll 1nt1i rrăir deccîr u11 llll.
îndruga la verzi şi uswre. (ŞEZĂTOAREA, I)
ÎNFĂŢA
ÎNDULCI A înfăţa p atul = A schimba lenjeria patului:
A se îndulci Ia (sau cu) ceva = A descoperi un Pe urmă a fosr plină de lmnăvoi11fă, a
lucru bun şi a-l căuta n1ereu; a se nărăvi la ceva, dus cear ceafuri wmre, a înfăfaT parul, m-a
a se deda la...: pt1fTif Să mă fofo.re.IC de f rigider Şi de (Jfiftl
Hotul, şirei şi smerii, la fJ1mgi de pamle... eleuril'ă ( .. .] (RADUTUDORAN)

s-a îndulcir. 01ASILE ALECSANDRI) Parul, î11jghelxu din rrei lăzi goale, părea
S-o î11dulci1 cu chilipimri, de ct111d o pus incomod, dar sa/reaua era de lână şi pema pnx1spă1
mâna pe moşia cucot111ei Săf1icăi. (IDEM) îitfă(ară. (OVIDIU CONSTANTINESCU)

ÎNDURARE ÎNFIGE
A avea îndurare cu cineva= A avea milă. A se A înfige corturile (tabăra sau ş ederile) undeva
n1ilostivi: (Înv.) =A se instala î ntr-un loc:

244
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Mihai... îşi înfipse rabăm î11 locul Perre Îi Înfruntă ţJrivirea si1nţ1lu, ca şi
părăsii de d11şma11. (NICOLAE BĂLCESCU) ctînd tir fi zis că el 1111 se .'lţJerie de o 1nuiere.
( .. . ] şi î11 depă 11t1re de două miliare (LIVIU REBREANU)
(piatră sau stâlp care i ndică o distanţă de o mie N-ar fi puTuT î11fnmra r>rivirile
de metri ] de la ca.Hrele lui Mihaiu îşi înfige camamzilor. (JEAN BART)
corturile ÎJJfr-un loc cuviincios şi 1nai sigur. El se 1li1ă la ea lung; ea îi î11fnmră
(ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, 1908) că111ărwa. (I. L. CARAGIALE)

A înfige m âna sau mâ inil e (în ceva) = A apuca ÎNFRUPTA

ceva cu putere (fiiră a avea drepcul): A se înfrupta din oala cu s mântână (Pop.) = A
fi înfige o mt111ă-11 păi: (I. L CARAGIALE) face o greşeală greu de scuzat:
Să 11u se Î11/r u11re În ot1la cu s1nt111rt1nă şi
A înfige ochii = A se uita fix, a privi ţintă: bieful vtuneş ?... Păi iacă de unde-i venise lui Ion
Omul îşi î11fir>se ochii o clipă î11 ochii /s1ef11I cei (J()() lei, fJe cari îi dădu.re în 11u?nile
mei şi, î111orct111d car>ul, .re îm1>01rivi. (CEZAR căpi1t1n11l11i Gloanfă să-i pă.Hreze pănă la
PETRESCU) liberare. (V. A. URECHIA)

A înfige pa rul = A pune piatra fundamentală: ÎNFUNDA

St1111I, casa, bi.rerica erau edificare pe
locul (î11 jullll) pw1cr11lui conrncrar unde t1 căwr
.făgearal.ret'urea sau unde t1 fosT îiifipr pallll:
„ Ct111d .re î111emeia w1 sar - .w.l{ine o rradi(ie de la
sft?rşirul .recolului al XIX-iea - cel di111t1i om /Jărea
u11 ţ>ar În ţJil1ntî111, ţJe care 11 conside1t1 ca
fimdamenr .ft111 remelie". (ANDREI OIŞTEANU)
A se înfige la ceva = a ) A se apuca de ceva fiiră
drepcul sau priceperea necesară:
Se pricepea, 11u .re pricepea, el .re
înfigea la orice lucru.
b) A insista într-0 acţiune:
Am rresăriT, m-am dar la o pa11e să-i fac
loc să Treacă, dar „unchiul George" s-a î1ifir>1
t11110rirar şi ame11i11fă10r în fa/a mea ( ... ]
(OCTAVIAN PALER)
A se înfige undeva (D. oamen~ = A sta neclinrit
S-a îtifipr în reupfie, t1 perrracu11 exacr
un 1ni11ur şi llfJOÎ şi-li flururar cheit1 ţJe dege1.
(FLORIN IARU)
ÎNFRUNTA
A înfrunta privirea (sau privirile, rar căntătur a
cuiva) = A se uita drept, rara sfială în ochii cuiva; a
se arăta dârz, a nu se lăsa intimidat de cineva:
A i se înfunda (cuiva)= A se afla într-o situaţie
fiiră ieşire. A o păţi:
„Ai umblar 111, vulpe, pe ct?r ai wnblar, I
Dar rocma awma fi s-a îllfw1da1 1 " (ANTON
PANN)
I s-a înfimdt11 la proba de limba elină.
(G. CĂLINESCU)
De a.Hă dară are să i se înfunde lui
E1t'11le. (P. IS PIRESCU)
A înfunda ocna (sau temniţa, puşcăria) (Pfm.)
= A fi condamnat la ani grei de închisoare:
Da ţ>e ll1111ă ror a111 ţJlecar ca să Jill 111ă
ţJuie Net~urarul să cad Îllfr-un ţJăcar 111ai 111are,
că, Dot1111J1e ţJăzeşre, 0111ul la 11uî J1ie şi la
su1Jă1t11-e Îşi ţJierde socoteala şi-111i era frică să
Jill fac 111oarre de 0111 şi să Înfund OC!la ţJellfrll o
zdret111fă de femeie ... (LIVIU REBREANU)
A se înfunda în noroi (sau în mocirlă) (Fam.) =
a) A duce o viaţă din ce în ce mai imorală. A fi
depravat, destrăbălat:
Pe zi ce rret~e, ei se Îll/ulldall ror 111t1i
111lllf În 111ocirlă.
b) A se compromite:
(.. .] din co111m, ea [ mărturisirea] di.muge
11l1imele iftd4 raie ulrimele pw1fi de .rtilvare,
îiifw1dă fXltt'ă definitiv, pe cel care .re srwvedeşre, îi1
mocirlă (NICOLAE MANOLESCU)

245
 Vasile JUNCAN
Lasă IJe ra11efi să facă ce ş1i11 şi ce por:
1111 cu1nva să-i Î1nţJiedit~i ţJrea devre1ne de a se
î11f1111da î11 IXllTa c1111omi 1(1. L. CARAGIALE)
c) A se Întovărăşi cu persoane decăzute, a intra
într-un mediu degradant:
( .. . ] să-mi anihilez orice 11rmă de
de11111irt1re, să 1nă Înfund ÎJJ noroiul În ct1re unii
se si1nr t1fcîr de bine În inod fJe11nane11r, Î11fr-t'1J
c1M1111 săf11g de gt111d11ri. (LUCIAN MAREŞ)
A-i înfunda (cniva) gnra = A reduce pe cineva
la tăcere:
Ctî11d tai î1„'ep111 să-l lovească, s-a pomii şi
el să-i Î1y'ure, ţxînă ce i-au Înfunt/ar gura şi 1111 i s-1111
mai a11zir dect?r gemerele. (ION IOANID)
l-t1u Înfundat gura ca să 1111 1nlli SfJuJJă
t1ftîrea 11rosrii.
A-l înfunda râsnl (pe cineva) (Pfm.) = A
izbucni în râs:
Pe femeie a î11fi111dar-o rt1s11I, d111Jii ce el
i-a povesrir ce a 1mfi1.
ÎNGER
A face îngeraş (pe cineva) (lrn.) = A ucide (pe
cineva):
Mt1rit1 Gloria a zi. 11 că 1nt1i ert1 ţJu{1i1 şi 'ii
făceai îi1geraş pe bebe. (GEORGEC. DUMITRU)
Nepofiw 11oa.11ră Ari11a s-afăcur
Îngeraş. O 1neningiră fu/Jni11t111ră ne-a răţJÎf-o
ct?reva or e. (http://news.ournet.ro/)
A li slab de înger = A ceda cu uşurinţă, a se lă<a
uşor intimidat, înduioşat ; a fi lipsit de voinţă:
N11 re-aş fi crezur aşa slab de înger.
(ION CREANGĂ)
Fap111I că /Jiiia111I a fi11111 să se î111oarcă
acasă, În loc să se bucure a 11e1rece În
Bucureşti, u11111lea 11e Plt1rt11no11u de o
Î11grijorare cu art1r 1nai u111ră, cu ct1r 11-0 JJutea
Î1n1Jărră)ri 11i111ă11ui, 11it~i nevestei sale, care era
slabă de î11ger. (LIVIU REBREANU)
A li tare de înger (sau de fier) sau a fi tare la
inintă = A nu se lă~ uşor intin1idat sau Înduioşat; a
nu ceda; a fi ferm; a fi rezi~rent, neînduplecat,
curajos:
Aflaşi domniile voa.Hr e că e11 îs rare de
Înger ş i 1111 1nă Înfrit~oşez de nilnic. (MIHAIL
SADOVEANU)
A-şi tine îngerii (Rar)= A-şi ţine firea, a nu-şi
pierde cumpăml:
Ţine-fi Îngerii ... şi ce-i vedea, să nu re
sperii. (BARBU DELA VRANCEA)
S la b de înger = Care se descurajează uşor.
Timid, fricos:
- Vai de mine şi de mine, Hara1J-Alb,
zise Sftînra Du1ninică; /Xltt~ă nu re-aş fi crezut
aşa slab de înger, dai; d111Jii ct?r văd, eşri mai
fricos dect?r o femeie' (ION CREANGĂ)
- Srăpâ11e, 1111 re cr edeam aşa slab de
Înger. Eşri cu 111i11e. Nu re Întrista aşa de 1nulr.
(P. ISPIRESCU)
Tare de înger =Care nu se lasă uşor intimidat
sau înduioşat. Rezistent:
Oril't?r era Pemze.1<.'11 de genial şi rare de
Înge1~· orittîr lilnlXI lui ţJe care 1111 i-a tors
1n1'1nă-.ft1, ţJrec1"n
zicea el cu 11uxlesrie, ţJu.fă la
serviciul unei ÎnchiţJuiri 11eÎ11/11înt1re, şria .fă
împodobească lucmrile ( .. .] (NICOLAE GANE)
ÎNGHESUI
A se îngh esni (ca) Ia pomană = A se buluci
Îll pentru a obţine lucruri gramite, avantaje:
Mlli lasă-1nă, /rare, .fă-i SţJu11 şi eu o vo1fJă,
că ţXlrcă eşri ţigt111ul care a 1nurir Înghesuit la
pantmă, zise Emi11e.1e1< (PETRU VINTILĂ)
A se înghesni ca sardelele = A călători î ntr-un
mijloc de transport supraaglomerat:
Căld11ra era i11.1111N>1tabilă. N11-mi mai
a1111i1resc ase111e11ea re1111Jert1ruri. Srărea1n Înghesuire
ca sardelele.
ÎNGHEŢA
A-i îngheţa cniva inima (sau sângele în vine) =
A fi paralizat de teamă. A încremeni, a înlemni :
Acesre wvi111e 11e î11gheafă inima. (C.
OOBROGEANU-GHEREA)
246
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Aoleu.I dară z1neii cc111d si1n{iră.I unde A înghiţi (pe cin eva) din ochi (sau cu ochii)
ve11et1u cu o /t1lcă În cer şi cu una ÎJJ 1Xl1nt1n1, şi (Fam.) = A nu se mai sătura privind pe cineva:
unde răcneau de-fi înghe(a sângele Îfl vine. (P. Arald nebun .re iliră, cu ochii o-nghi(et1.
ISPIRESCU) (MIHAI EMINESCU)

A-i îngbeta (cuiva) sângel e în vine sau a
îng heţa sân gele
(în cineva). v. sânge.
A-i îng heţa(cuiva) raha tul (Arg.) = A se
înspăimânta, a se îngrozi :
Şi Î1ni t11ni11resc ce culoare t1re 1naşi11a
mea. Şi î11ghea(ă rt1harul în mi11e. Ei mu/fi, eu
singur î11 micul meu Polo. (lmp://tvdece.ro/)
ÎNG filŢI
A înghiţi h apnl (găluşca, gutuia) sau a o
înghiţi = a) A suporta sau a face să suporte o
neplăcere fără să crâncnea<că:
Ilir boierul, luc111du-i Înainte cu glu111e, t1
î11ghi(ir găluşca şi a răcur molcum. (ION
CREANGĂ)
Ne-am zlmdir de parcă ne rmsese să
li11gem chi11ină, daram înghi(ir ha1ml. (FLORIN
IARU)
A/ruf poare că n-ar fi î11ghifir artîr de
uşor w1 hap amar ca ii.Ha. (MARCEL SECUI)
b) A fi păcălit
de cineva:
Văzură În cele din urină că sunr ţ)ăcăli{i,
se cărrăniră de 1nt1nie, Însă Înghiţiră găluşct1.
(P. ISPIRESCU)
A nu înghiţi (pe cineva) (D. persoane) = a) A
nu pucea suferi pe cineva. A avea păreri proaste
despre cineva:
Ni111e11i nu-l 1nt1i fJufea Înghi{i, ţJenrru că
era rău ş i invidios din cale-afară.
b) A nu adopta principiile c uiva. A nu admite să
i se in1pun ă ceva:
De la o vr eme, el nu-i mai înghi(ea
ase111enea ţJri11ciţ1ii.
A o înghiţi = A rămâne păcălit:
Am î11ghi(ir-o şi pe a.Ha, dar nu re mai
cr ed şi t1funci ctînd vei SţJuJJe adevărul.
A-i veni cuiva să înghită pe cineva de bucurie
(Pop.)= A-şi manifesta o mare bucurie, afecţiune:
Mt11nei Îi venea să 1nă Î11ghiră de
bucurie. (ION CREANGĂ)
A-şi înghiţi am ar ni sau necazul. v.am ar .'
A-şi înghiţi lacrimile (sau pl âns nl) = A-şi
stăpâni plânsul, a-şi opri lacrimile; a reprima
izbucnirea unui sentin1ent:
Mirrea şi-a Î11ghi{if lllcrÎlnile ş i-a răcur.

(MIHAIL SADOVEANU)
A înghiţi în sec (sau în gol sau uscat). v. sec. Îşi î11ghi(i (J/t111.wl Cil g reurare... (IDEM)

A înghiţi noduri. v. nod. A- şi înghiţi limba. v. limbă.

A înghiţi pastila (Arg.) = A muşca momeala. A Înghite Agachi ! = A face un lucru silit; a fi
se lăsa păcălit: nevoit să rabzi ironiile altuia:
la rt?ndul său, Wt1shi11g1onul a înghi(ir !1t1.I ... IX>ierii-s la 1nasă... lt111 vezi-i cu1n
cu gr eu pa.Hifa amară oferiră de Paris, deoarece cf1ile.1e 1••• Îngltire-Agachi... să re văd... înc-o dară ...
a dăunar i1nt1gi11ii S.U.A. În Îllfreaga lu111e. htt.. dăi, dăi, dăi. (VASilE ALECSANDRI)
(FLORIAN GÂRZ)
L-a înghiţit pământul (sau mormâ ntul)= A
A înghiţi s trâmb (sau rău)= A scăpa mâncarea nlurit:
sau băucura pe laringe; a se îneca: A111 t1vur u11 fet~ior şi JJe-a lăsar, l-a
Lui Ionu( i se părea că î11ghire .Hn1mb. înghi(ir pămt1nrul '(MIHAIL SADOVEANU)
(MIHAIL SADOVEANU)

247
 V asile JUNCAN
Tofi .re îi11tx11:reră acasă î11cr edinft1fi că l-a
î11gl1ifif pămâllful; 11w11t1i povesrea despre dt111sul
rămase la verrele oswşiloi: (NICOLAE GANE)
Parcă 1-a înghiţit pământul = Se spune despre
cineva (sau ceva) care a dispărut fiiră um1ă, care
nu mai poate fi găsit:
Feciorul Î1nţJiirarului 1111 1nai venea nici
cu rx1săre, nici fără rx1săre, parcă l-a înghifif
pă11uîmul. (EMIL BOTA)
De când, î11 fJOtlrftl gării, Gogu Nil'olau
s-a despă1tir de rovară,~ul său de dmm, (Jtlrcă
l-a î11ghifiT pămt1111ul .rnu s-a î11ăfft1T la cer.
(MATEJU I. CARAGIALE)
ÎNGffiŢITURĂ
A bea dintr-o înghiţitură = A bea sorbind toată
băutura dintr-o sing ură respiraţie:
Roşulbea di111r-o înghifirură paharul ce
i-l adu.rese minerul. (M. DAV JDOGLU)
El îşi comandă rrei pahare de whisky şi
le bea di11fr-(} înghifiTură pe rome.
(FLORENTIN SMARANDACHE)
ÎNG LODA
A se îngloda (sau a se îneca) în datorii (Fig.) =
A face multe datorii, fiiră a le mai putea plăti:
Ghica Grigorie, viind la domnie, t1 găsir
{ara secară cu torul Îll belşugul ei, Înet~t1ră
darorii; boierii şi negustorii ţJribegifi În roare
1Xi1tile şi răscoale ţJre1uri11de11i: În sare, ÎJJ 01t1şe
şi pe drumuri. (ION GHICA)
M-ai înglodtlf î11 darorii rx111-î11 urechi.
(VASILE ALECSANDRI)
ÎNGRĂŞA
A îngrăşa porcul în ajun = A încerca să facă
ceva serios Î n ultin1ul n1on1ent:
Ei ( studen~i] t>dceţJ si.11emul, se fin de
ţJe/1-et~eri şi a11uînă Î1tvăft1r1J, t1/JOÎ Îng1t1şă /JOtl.~ tJ În
t1}1•1 ( .. .](MARCU MIHAIL DELEANU)
Nu .re îngraşă fJOn' u/ în t1ju11. Nu fJOfi
Într-o lună să dublezi, să rritJlezi, să convingi.
(https://octavpelin. wordpress.com/)
A îngrăşa p orcul la igna t. v. igna t.
ÎNGRIJIRE
A da primele îngrijiri = A da primul ajutor
unui accidentat, unui bolnav etc.:
Abia când t1 illfltlf î11ft1zt1ji11t1/ă a /JO/iii
s-t1u dt1f ţJri1nele Îngrijiri 1nedicale, ct11-e JJ-llu
mai se1vir însă ft111imic. (ION JOANID)
ÎNGROPA
A îngropa mingea-n terenul adversarului (La
volei)= A obţi ne un punct la capătul unui atac
executat în forţă:
( ...] ctî11d t1 î11gr opt11 mingea în re renul
t1dvei:1 r1en1ru t1 face 5-2, Horia t1 sărbărorir
SOJJ01; cu fJu11111ul strt1JJS şi u/l 1nillit1furt1l fur t1l
iz/x111zii. (http://www.gsp.ro/)
Ecl1irx1 gazdă a re„şir să îi1groope
1n1i1get1-JJ terenul t1dversa11,/ui şi a ct1ştigar fJt1rfida.
A îngropa zilele cuiva= A nenoroci pe cineva:
Fiil'ă-:1t1 însă
plt111get1 de se sfărmtl, TOI
zictîlld: Tară şi 1na1nă .1 1nă rog J1u-1ni ÎngrO/Xl{i
zilele. (I. G. SBIERA)
Să mă îngropi sau să-l îngrop =Se spune ca o
întărire a celor spuse pentru a părea mai
convingător, a face pe a<cultător să crea dă:
Să mă îngropi, .111j1erul me„, Năică, 1111
ciri ... .Hăi s-o asc„fr şi e". (1. L. CARAGIALE)
În - Car e? Cel de colo? Să-l î11gro(J de l-am
mai zărir 1xî11-t1C11. (VASILE ALECSANDRI)
ÎNGROŞA
A (i se) îngroşa (cui va) obrazul = a) A răbda
insulte, neajunsuri. A se face că nu Ştie faptul că
un lucru este altfel decât ar trebui :
Din nefericire, horăn1ret1 lor de t1 îngroşt1
obt·a ;.11/, 1xî11ă la siT„tl{it1 hilară î11 w re .re mai şi
victimizează, va tifecra BOR, î111efind .reu1/t1rizt1ret1
socierăfii
(http://www.romaniaculturala.ro/)
b) A deveni obraznic:
Cred că fi s-a wm îngroşm obrazul!
A îngroşa rândurile = A-şi spori număml :
Vilii diJJtre fJrit.Ollierii t1r1neJ1i riSifJÎ{i
fJrin Ro1nt11lill şi ct1re, Îll 11/JSll unor lt1găre de
conce11rrt1re, fuseseră fJuşi lt1 diferire 1nunci, au
fost rri1nişi Îll Ge11nt111it1, fJeJ1f111 li reÎ11ce1Je
248
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

i11struc{it1 şi li Îngroşa rt111durile Legiunii.

(V ARUJAN VOSGANIAN) ÎNNEBUNI
Cei apr oximariv 500 de ab.wlve11fi vor A înnebuni de cap (pe cineva) = A exaspera; a
Îngroşa 11111durile şo1nerilor din jude{, al căror sâcâi (pe cineva):
11u1năr se ridica la sfiîrşirul lunii trecure la zece Ei ,~i - vefi zice ... 1ablo11 - fie ace.Ha şi
mii de ţJer.wa11e. (http://www.gla<ul-hd.ro/) (Jil'lar de w1 arri.H 111e1iwlos, 1111 liţJSiT de ((lle111,
re /JOI - wm zic pret' 11pefel e - î1111ebw1i de wp.
Se îngroaşă glnma (sau lucrnl, mămăli ga, (TUDOR OCTAVIAN)
treab a) (Fig.) = Situaţia ia o întorsătură -Nu 1nă În11ebu11i de ct1ţJ.I - De la fJOŞtă.I
neplăcută, îngrijorătoare : Nu-i lt111gă Mişu? De t1ia t1i scris Miiru În
„A-11gălbe11i1 ca 11111t1 de ceară."/ C-acel w le11dt1r. Ca să re duci la fJOŞTă 1 (MIRCEA
Ctl re I „Să şrie c11 c11i11I la inimă." I Zicând: I DANELIUC)
„S-a î11groşar gl11111a. "I „Şi de e.He gl11111ă, dar 1111
e b1111ă." (ANTON PANN) A înnebnni dnpă cineva (sau dnpă ceva) =A-i
Nu, se-ngroaşă 1nă1năliga şi
ne lx1re plăcea cuiva foa rte mult cineva sau ceva:

ă.Ha w ţJe hofii de w i. (O. R. POPESCU) lini zt11nl1i rrisr. Pe11rru că 11e-t11n
Treaba să Îngroaşă, boieri d-voastră.' ... căsărorir din dragosre ... fi-amimeşri ?... Şi pe111ru
asculrt1fi-111ă fJe 1nine, că eu ştiu ce ştiu.. . că erai 11eb1111 d11pă mine... (MARCEL SECUI)
(VASILE ALECSANDRI) la î11cep11111I anilor '70, Nae era
î1111ebw1i1 d11pă Comei Chiriac, M e1r o110111, d11pă
ÎNG ROŞAT, -Ă Le1111011, M cCar111ey ere. (SORIN STOICA)
A rămâne (sau a s e întoarce) cu buza umflată Eu 1111 ţJOt refuza, deşi 1111 su11r În11ebu11ir
(sau buzele îngroşat e) . v. bnză. d1111ăfruuele de mare. (IOAN T. MORAR)

ÎNM UIA Ai înnebunit? (Fam.) = Exprimă mirarea şi

A (i se) înmnia (cuiva) inima (Pfm.) = A (se) blamul faţă de vorba sau purtarea nepotrivită a
Înduioşa: interlocmoru lui:
Copil11l11i bogar i se î11m11ia inima de - Ai Î11nebu11ir, Mt1rei? Sf"-'"ea şi rt1dea Îit
co1n1Jiiti1nire; i11i1nt1 celui sărac tresăret1 de Jui1ore Vlasia. Tu t1i iitnebunir, re11e1a şi si1nfea cu1n
SfJera11fă Îit bunătt1tea lui Dt'1nnezeu, ţJe ici-ţJe colo µ1171ele fricii tdunecă ţJe şira SţJinării ei cu /011ne
chiar şi îi1 acea omenească. (PAUL 2'ARJFOPOL) mbe11siet1e. (AURA CHRISTI)
Cu1n o văzu Î1nţJărarul, i se 1nuiă i11i1na „Ai Înnebt'1t ir? Chiar t1i Înnebunit de
şi ţJrinse un dor de dtînsa, de 1111 se ţJOl1te 101? " se î11f11rie Rafael. „A, 1111 1 N-am î1111elm11i1",
ţJOvesr i. (P. ISPIRESCU) u1mbi Elena w riC111.wl acela art?r de dispref11iror.
(MUGUR BURCESCU)
ÎNNĂDI
A s e înnădi la caşcaval. v. caşcaval. Nu mă înnebuni! (Pfm.) = Se spune cuiva
pentru a exprima (mirarea sau) neîncrederea faţă
A se înnădi la vorbă (Pfm.) = A se antrena la de cele auzite. La<ă-mă în pace':
vorbă: - Nu 1nă-nnebt'1li, onorabile.I D1'1n11et1ra
Şi
se vede că preze11fa mea lucra deja eşri? (1. L. CARAGIALE)
as111Jră-le Ctl
w1 leac de befie, căci, plil'Tisifi de - A11 jăwr vm lx1u1co11ie la d-w î11 wsă?„.
ei înşişi, s-a11 î1111ădi1 la vorbă ( ... ] 1111111ă-1111ebw1i 1 (VASILE ALECSANDRI)
(ALEXANDRU SEVER)
Să-nnebunesc! (Arg.; vig.)= Pe cuvânt de onoare•:
A umbla înnădind teie putrede (sau a înnădi Ct111d 1na1na nu-l crede, rt1ra Îi zice:
din tei cunnei). v. nădi. Să-n11ebunesc de nu-i aşt1. Dt1că 1111 1nă c redeţi
249
 V asile JUNCAN

că lu111ea asra efăcură Îllfr-un 1nare fel, vă zit~ şi partea a<hersă este fals. (Pex.) A contesta
eu vouă: Să-1111elmnesc de nu-i aşa' (VLAD I. veracitatea unei afirma~i sau a unei dO\ezi, a fi de
POPESCU) ahă părere decât cea susţinmă de al~i:
Judet'ăfoml ro11u1n procedează, fără

ÎNNEG RI discu(ie, legal - deşi incompler - când e vorlx1

A înnegri hârtia (Fam.) = A scrie: de o înscriere în fals.( .. . ) Dacă nu e adevămr,
Cu gt111diri şi cu i1nagi11i I În11egrif-t11n replică judecăroml înscrie-re în fals împorrivt1
mulre pagini, I Şi-ale căr(ii, şi-ale vie(ii I 01iar procesului verbal( . . ] (BORIS DEŞLIU)
în Zorii rinerefii. (MIHAI EMINESCU)
Şi
pe 1u111ă nu e vorba de a scrie desr>re ÎNSE MNA
viafă spre a înnegri lu111ia, ci de a lua 1x111e la lupra A arde (sau a însemna) cu fierul roşu. v. arde.
pellfru prefacerea vie(ii. (G. CĂLINESCU)
A nu însen11ta 11in1ic =A nu avea nicio valoare:
ÎNNODA O lllcriJnă Îll 0t.~1tii ei I Ni111ic 11u-11sea11111ă.
A i s e îmtoda cuiva tusea-n gât = A-l apuca o.1sea: (G.COŞBUC)

Di111i11etlfa i se Î1uuxla ruset1-JJ gt1r şi nu-i

ÎllCe/a tlŞOI: Ce înseamnă asta? = Se spune pentru a arăta
dezaprobarea faţă de purtarea c uiva:
A se înnoda cu cineva = A începe o relaţie de - Ce Î11sea11111ă asta? Sr>erii cor>iii, u11de
dragoste c u ci neva: re rrezeşri? (AL. SAHIA)
De la /x,,.}1erul de aliwlvire, fara s-a - Ce Î1t.fet11n11ă asta? - Nu contează. -
Î1ul0dt1r cu Mihai şi 11-a durt1r 1nul1 şi s-au căsărorir. Te-am î111rebar ceva. (SIMONA STOICA)

A se înnoda la v orbă (sau la ceartă) sau ÎNS011RE

(tranz.) a-şi înnoda vorbele = a) A se prinde la A lua întru însoţire (Nob.) = A se căsători:
ceartă, a începe cearta, a se certa: Dinrre roti adorarorii, cel mai fericii t1
De nebun şi de 1nuieret1 rea fiece fo.11 marele logofăr C. Srww, w rele a şi lu(lf-O
în(elepr fuge I Şi nu se î111ux1dă la cearră. î111ru înso(i re. (G. S JON)
(ANTON PANN) Nu şriu. Mi-i dragă fara. Am avui o
Sus r1e rămurele I Două rJăsărele I nădejde de în.rotire. (MIHAIL SADOVEANU)
Ceai1ă-mi-se ceai1ă, I Vod1ele-şi înnoadă. (POP.) Văd nişre mari r>iedici la în.rotirea
b) A se pomi pe vorbă; a se aşterne la vorbă,
la noa.11ră. (C. NEGRUZZI)

tai fa<: A fo.11 o-nso(ire ce rrăit1-11 iubire.

De ct1re o ri Î{Î ve11et1 În ct1să se Î1111odt1 (ANTON PANN)
la vor/Jă, de nu mai pureaji umil din loc.
ÎNŞELA
ÎNOT A înşela aşteptările cuiva= A dezamăgi pe cineva:
A o da (sau a s e da ori a-şi da calul) înot = A Dacă dara viiroare le vei înşela
trece o apă înot: aşter>rările, re vor r>ede1>si. Di1t 11ou. Cu asr>rÎlne
Se gândea I Că mare-i Cema, I Că neagră-i neumană. (AURA CHRISTI)

arJa, /Şi că .M-new linor deac-o da. (POP.) 01iar atu11ci ccînd Îşi Î11caseaz.ă
Şi-nor mi se da I Ş se cufimdt1. (VASILE bacşiirul, 1x1r e că o face 11u1nai r>e11rr u a 11u-i
ALF.CSANDRI) Î11şela aşter>rărileunei străine obişnuire să dea
bacşi,~uri. (IOAN PETRU CULJANU)

ÎNSCRIE
A se înscrie în tllls (Jur.)= A declara în faţa unui Dacă nu mă înşel = Arată că ci neva nu e sigur
organ de jurisdicţie că un înscris de care se seneşte de cele susţinute:

250
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

D e /t1/Jf eşri brună şi fJtÎnă t1cu1n un an şi Se î111t1/neş1e Cil Sf Paraschiva la

ju1nărare, doi, bt1 rrei, dacă 11u 1nă Înşel, aveai fiecare sfârşii de săprămt?nă şi 1111 re mai pofi
w1 mimmar păr negru. (GIB I. MIHĂESCU) înfelege Cil el, fiindcă bea prea mllfT.
Astăzi, dacă1111 1nă Înşel, /JOare ieri sau
abia 1ntîi11e, sunr rm~1nai ţJafru luni ccînd 1ni-a ÎNTÂLNIŞ
srms da. (TRAIAN CHELARIU) Bun întâlnişul! (Pop.) = Formulă de saluc
adresată unei persoane încâinite pe drum:
ÎNŞIRA - Bun Îllft1111işul, 01n bun.I zise Dănilă.
A o înşira= A o lua drept înainte pe-un drum, a - Cil bine să dea Dwnnezell 1 (ION CREANGĂ)
umbla:
Veniseră ad1.şi de dorinft1 să preâzeze ceea ÎNTÂMPINARE
ce em conf"z îi1 e4 să lr>rărttfcă, să îiifăp111it1scă A ieşi sau a veni în (ori întru) întâmpinarea cuiva
ceva. Q111t/ O ÎllŞÎttlSeră /Je Străzi fXÎllă llCÎ, ertlll f'J/ÎllÎ =a) A primi cordial pe cineva; a întâmpina:
de nerăbdare. (CEZAR PETRESCU) O mllffime de popor şi rofi boierii all
ieşir Î11f111 Î1tltî1n11i11area sa la 1nalul Dunării;
A s pune (sau a înşira, a îndruga) moşi pe (MIHAI EMINESCU)
groşi (sau moşi păroşi ori a înşira la gogoşi sau lese Î11f111 Îlttt11nţ>inarea
z1neului,
verzi şi uscate ori multe ş i mărunt e). v. moş. pwu?ndll-Se de pândă .wb podllf de arginr. (ION
CREANGĂ)
Înşiră-te (sau înşir'te) mărgărite = a) furnndă în ( .. .] popoml t1 .Har şi el nemişcar în
ba<mele populare pe care o repetă povestitorul ct11n1>, sub cerul liber, horărt1r a ieşi Îllfru
pencm a arăta că povestirea continuă: ÎllftÎllTfJÎllarea Turci/01; ccînd vo r intra În
Înşiră-re mărgărire I Pe lungi fire Capi((l/ă, şi a le a 1ii((l că Românii s11111
t1urire, I Pret~tun ş irul din ţ>0ves1e, I Că-nainre credincioşi. (ION C. BRĂTIANU)
mulr mai e.He. 01 ASILE ALECSANDRI) b) (Fig.) A ghici dorinţele cuiva înainte de a fi
b) (Subscancivac, rar) Poveste obişnuită, fără un exprimate:
ciclu precis: AţX1ri{it1 st1, ţ>e care ne bucură111 să o
Numai w1 wldar poare î11fel ege 11ure111 satura, vine În Îllft11n11i11area unor certe
r ezbelele lui 1()(111-vodă, ce se poves1et111 până necesirăfi în ace.li domenill. (NICOLAE
acu1na ca un lung Înşiră-re 1nărgărire, fără 11lt1n CRISTIAN)
şi fără sucusiw1e. (B. P. HASDEU)
ÎNTÂRZIERE
ÎNŞURUBA A exploda cu întârziere (D. bombe) = A
A înşuruba pe cineva împotriva altuia = A aţâţa: exploda la un anumit interval de timp după
Îl înşuruba în arricole de legi, îl p1111t1 la momentul amorsării:
judecărorie. (ION PAS) ( .. .] dacă se va pmceda Cil aceeaşi
Act"n se şrit1 că 11u1nai el i-ll fnşurubar ne11rice11ere, vicri1ne vor 1nlli fi, deoaret~e 1nai
Î1nţJOfriva ţJri1narului. sunt citt~ll 15 IJ01nl>e cu Îllft1rziere, ct1r e - se
sp1111e - por exploda ( .. . ](MIHAI PELIN)
ÎNTÂI, - ÎNTÂIA
De (mare) clasă (sau de clasa întâ i). v. clasă. A fi în întârziere= A fi rămas în urmă:
Trenllf de la 5 era î11 î111t1rziere din
ÎNTÂLNI cauza unui regiJnenr de artilerie, ce se Încărca
A se întâ lni cu Sf. Parasclti va (Fam.) = A bea w g rell ţJe linie. (DUILIU ZAMFIRESCU)
mule:
A pune în întârziere (Jur.) = A trimite o
înştiinţare
sau o somaţie expresă, cu scopul ca
251
 V asile JUNCAN

destinatarul să nu poată invoca în apărare faptul
de a fi fost în necunoştinţă de cauză:
Dacă obliga fia consisră î11 a da sau în a
face, debiro111l se va /June În Îllft1r zier e ţJrin o
1101ificare ce i se va face p ri11 rribwwlul
domiciliului său. (CONSTANTIN CRIŞU)
A întinde compasul = A se grăbi, a i uţi pasul:
Ca să prindă Trenul, ei au fosr nevoifi să
ÎllfÎJtdă COJl1(Jl1Su/.
A întinde cuh'll o mână de ajutor (sau mână bună)
ori a da (a cere) o mână de ajutor. v. ajutor.

C u întârziere de ... = Întârziind c u...: A întinde hora = A forma o horă:

Grigor e wsi de la (ară cu î111t11ziere de Nu-s c 11111r, nici ht1fJSt111, I Pure111ic şi
ctîreva zile. (LIVIU REBREANU) Imn, I Pe Tofi îi wprind şi lwrele-111i11d. I Aduc
sărbă1oare la mic şi la mare. (MARIA BANUŞ)
Fără întârziere = Imediat, numaidecâ~ fără zăbavă: Hori de-mi în1i11dea, I Hori de-mi
Se va aşterne fără Îllttîri.iere la lucru. învtîrTea. (POP.)
(CEZAR PETRESCU)
Trebuia fără Îllft1rziere, ţJenrru liniştea A întinde la jug = A trage (din greu):
.rn, să-şi vt1;,ă băiarul. (I. L. CARAGIALE) Boii se spe1esc î111inztînd la jug.
(VASILE ALECSANDRI)
ÎNTINDE
A (nu) întind e aţa (să nu se rupă). v. aţă. A întinde masa sau masă (mare) sau a tine
nl8Sa întinsă. v. n1asă.
A întinde (cuiva) mâ n a (sau mâ inile) = a ) A
înainta braţul către o persoană pentru a da mâna A întinde m âna (sau o mână) = A indica ceva
c u ea (în semn de sal ut); a-i strânge cuiva mâna orientând braţul în acea direcţie. (Fig.) A cerşi:
în semn de recunoştinţă. (Fig.) A-şi manifesta Alunei S-a 11uînit11 Dom1111I pe Uw şi l-a
dragostea sau prietenia pentru cineva: lovir, fJenrru că şi-li Îllfins 1nt1na SfJt"l? c/Jivor;
Fart1 u.1111/Ji, Întinse 1nt111a: Du1n1teara (BIBLIA)
eşri domnu Macovei? (MIHAIL SADOVEANU) Aîfll nu Îll.îe1nnll că banii o dădet1u li/tuii
Varrolo111eu Dillco11u Îllfinse 1nt1na din casă, î11să fap111I că avea independe11fă, că 1111

prie1e11os. (CEZAR PETRESCU) era siliră să stell cu 11u1nll Întinsă, o făcell să SJJere
A (JlewT fără să-mi î111indă mtîna. (AL. că lucmrile se vor îndreţJW. (CONST ANTIN
VLAHlJfĂ) MATEESCU)
Trebuie să le Î11ti11de1n 1ntînile cu
drago.He. (VASILE ALECSANDRI) A întinde pasul = A merge cu paşi mari şi grăbiţi:
b) (Fig.) A veni în ajutorul cuiva: Acu1nll Aurel Îllfindell fXIŞii Cll şi ct1nd
( .. . ] la 1406 îşi î111i11de mtînt1 în Asia şi i-llr fi fost 11,şine să 1nai 1ii1nt1nă Îll urină.
scot1re ţJe Musti ca 11rere11denr În co11rrt1 lui (LIVIU REBREANU)
Soliman I, îl .wsfi11e Cil lxmi şi anne şi îl face
împăral. (MIHAI EMINESCU) A întinde pedeapsa asupra cuiva (Înv.) = A
pedepsi pe cineva:
A întinde (sau a lungi) compasul. v. compas. ( . . .] să văd dacă mai e w rios să vadă
până unde i se pot11e înrinde pedeapsa. (GIB I.
A întinde (sau a pune) (cuiva) o cursă (sau MIHĂESCU)
la tul , un lat). v. cursă.
A întinde pelteaua = A vorbi mult şi fără sens;
A întinde coarda până s e rupe (sau pl esneşte) a lungi vorba:
sau a întinde prea tare coarda. v. coard ă. Postelltii un co1ne11fllriu şi este fJe loc
GfJlt1udllt sau Înju1at şi se Întinde fJeltellull, ÎllCt1t

252
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

co1nenrt1forului de bună credi11fă Îi fJGr e rău că li
fosr lipsii de inspi1t1fie când t1 scris t1ces1e
cuvinre 1(ELENA STAN)
A întind e praznic = A da mâncare de pomană
pentru morţi:
În ograda t1cet1.Ht1 moş BodnÎllgă, după
moorrea babei, la ct1fivt1 ani, s-a gtîndir să
înrindă 1m praznic. (MIHAIL SADOVEANU)
A întinde undi ţa = A lăsa undiţa la apă.
A momi. (Fig.) A înşela:
Undi(ele lor î111in.1e pipăiau dtwnul
t1cvt11ic al peşrelui, cu legănări deliwre. (ION
POPESCU-SIRETEANU)
A o întinde (la drum) = A pleca repede la
drum. (Fig.) A o şterge:
Întinse unchit1şul la drt'1n. Nu 1nlli căura
nici de 1ntî11ct11-e, nici de odihnă, şi se Î11fot1r se
acasă cum plect1.1e. (P. ISPIRESCU)
A o întinde (la fugă)= A o lua la fugă:
Şi arunci a1n ÎnceţJut să rrag Îit aer, să-l
înspăi111ti111, 1x?nă t1 întin.1-<> la fugă. (AUGUSTIN
BUWRA)
A se întinde ca alviţa (D. un discurs, o conferinţă)
= Se spune despre un orator a cămi expunere este
foarte lungă şi fără con~nut serios ori vrednic de a
fi luat în considerare:
Ace.IT i.Horic se ît11inde Ctl t1fvift11>e
aproape ju111ă1t11e din î111r et1gt1 operă t1 d-lui
Cuza, de la f>t1g. 96-315. (EMANUEL SOCOR)
A se întinde cu vor ba sau la vorbă (la sfat, la
cuvinte) sau a întinde vor ba = A prelungi di<cu~a
mai nude decât trebuie; a se întinde la taifas:
Dar 1ni se ţJllre că
ne-tun JJrea Întins cu
vo1fJa, şi ltuninarea-sa 1111 şrie crun să ne 1nt1i
i111re în voie. (ION CREANGĂ)
Ptînă să fiarbă vinul, şi În vre1ne ce
ceift1/fi se înrinseră la vorbă, Tiru ieşi, fără
1x1lron, Cll să 1111 se cretldă că vr ell s-o ştetlrgă
de 10 1. (LIVIU REBREANU)
(Fig.) Dacă1111 Vtl fi gt1ftl podul, după cum dt111
/JOruncă, ce să 1nlli Î11ri11de1n vo1fJll, şti{i voi ce
vă t1ş1et1ţ>1ă 1
î11feles-t1i, 111oş11ege? (I. POP-
RETEGANUL)
A se întinde galopului (D. cai)= A o lua, a
merge în galop:
!11rr-t'1J 1ne1:'1 obişnui(, ietJuŞOllra... llr fi
părul o 111tir(()(1gă... ; acum, t1bit1 se zărea pri11 fulgi,
îilfin.fă galopului. (CONTEMPORANUL, li)
A se întind e Ia caşcaval. v. caşcaval.
A se întinde ma i mult decât îi e pla puma (sau,
regional, oghia lul) = A se lansa în acţiuni sau
cheltuieli care îi depăşesc posibilităţile:
Nu 1nai lungi vor ba .. Nu re-1J1i11de 1nt1i
mu/1 dectîr fi-i oghit1/u/ 1 (VASILE ALECSANDRI)
Dacă vezi că e.He frig, binevoieşre t1-i
cumpăra o păreche de rx111ftl/011i de iarnă. Nu
cred că e.He de rrebuinfă a-fi r et' 0111t111dt1 să 1111
fie .'il'wnpi, ci să 11e î111i11de111 după ctîT 11e t1}1111ge
1>ăr11rt1. (P. ISPIRESCU)

A se întinde ca o pomană pgănească = A se ÎNTI NS, -Ă

extinde pe un spaţiu mai mare decât ar fi necesar. Cn braţele (sau cu brate) întinse= Cu mare
Mici şi înrinse [gropi) w o pomană dragoste, cu braţele deschise:
figănească, t1scw1.1e şi deşănfare, pline de apă, M-t1ş1et1pră ro(i cu brt1(e-111i11.1e. (ŞT. 0.
pline de noroi. (ŞTEFAN ION GHILIMESCU) IOSIF)

A se întinde cu cineva = A avea relaţii sexuale Cn pânzele întinse (D. ambarcaţiuni)= Cu

c u cineva: pânzele desfiicute (pentru ca puterea vântului să
fn.fe1n11a că Gicu o iubeşte, 1n-t11n /J01ne11ir facă posibilă înaintarea vasului):

vo1bind singw: Uire ce chestie, deşift11t1 t1srt1, Tt111/t1, Îllfr-o zi, la ora plimbării, se oprise pe
s-a îi1tins cu IO{i. (ŞTEFAN DUMITRESCU) dig Cll să fJrivetlscă fli orizo11r un vlls, Ctlr e venell
cu pt111zele înrin.w. (JEAN BART)
253
 V asile JUNCAN

Era o corabie cu ţJtînzele Întinse, ce se

arJropia de porr. (IDEM) A i s e întoarce matele (sau stomacul) pe dos=
Ai se face greaţă, scâ rbă; a fi scârbit, dezgustat:
Masă întinsă= Masă pregătită pentru ospăţ: leşi rer1ede tifară. 111 11ări Îi srăruia u11
Ne-aşre11rt1 cu 1nasa-11rinsă rara-1noşu, 1niros 11ecăcios şi arc1r de răscoliro 1; de ţJt1rcă-i
mama-mare. (AL. MACEDONSKI) î111orcea .Homacul pe dos. (LIVIU REBREANU)
Vezi o 1nt1să 1nt1re-nrinsă, cu fl'tclii 11rea
luminare. (MIHAI EMINESCU) A întoarce (sau a învârti) cheia în bro ască =
(A înc uia sau) a descuia uşa:
Pe scară întinsă= În stil mare, intens: Şi ea, drepT mu/fwnire, î111oa1u cheia î11
Se s11une că ţJe un 1nunre, 11u deţ>arre de broa.'iw uşii mele, Trt111Tindu-mă asrfel la
aici, sunt ct1teva sare unde se cultivă 1>e scară închisoar e ru?nă la epow sosirii nagâfilor
î11ri11să şi rufa de ceai ( .. . ] (G. TOPÂRCEANU) (cucuvea]. (ION GHICA)
(Caragiale] t1 scris o operă desrul de Tipul e uriaş ... Învt1rr cheia în broască,
î11ri11să. (MIHAIL SADOVEANU) dau uşa de ţJerere, 1nă Î11rorc SţJre clienr şi Îl
invir .fă inrre. (RADU GĂVAN)
Vedea-te-aş întins= Vedea-ce-aş mort:
Vedea-re-aş rece Întins lt1ngă 1na1na fli.I A întoarce casa pe dos (sau cn susu-n jos) = A
(hllp ://www.prosport. rol) ră~coli totul în casă:
Cot>ilul a net'ăjir-o r>e I oana f(){1Tă vara
ÎNTOARCE şi rot111111a, ţJt111ă deu11ăzi, i-a Î11ro1:11 ţJe dos
A (i) se întoarce cuiva inima= Ai se schimba căsufa, s1n1ttgt1nd după dânsul o lioră î111reagă
cuiva dispoziţia: de a/fi nebwiariâ. (LIVIU REBREANU)
Văzt111d-o (lfâf de radi(){1.fă, i s-a î11101~ Ct111d se î1lf(){11:1e cu caii, balx1 î11cepu să
i1Ji1nt1 şi devenise 1x1rcă alr 0111. rurbe, să răsrot1111e ct1sa cu susu-11 jos şi să bară

fara, wre nu era de vină. (MIHAI EMINESCU)

A (se) întoar ce inima cuiva= A (se) îmblânzi. ( .. .] a rrelmir .fă curefe se1virorii î11
A câştiga încrederea cuiva: urina lor, că roară casa ert1-11r oarsă cu susu-11
Mu/T se î111oa1:1e inima Vira/iei de jos. (G. TOPÂRCEANU)
cuvi111ele maiâi .Harife. (DAMIAN STĂNOIU)
A întoarce ceasorni cul (sau ceasul)= A învârti
A (se) întoarce pe dos = A (se) s upăra foarte resortul ceasului pentru a nu se opri:
care. A (se) tulbura. A (se) bosumfla: Deodată 111ăruşa ruşi, cu-11 /Jorcăir, aţJOi
Ct'1n li tldus-o kir lanulet1 În ct1să cu lău1ari, i-am auzir bine glasul spwu?nd rarii: - f111oa1u
parc-a î11101:1-o pe dos. (I. L. CARAGIALE) ceasornicul... c-a .Har. Ttira se de;Jipi de lângă
Fe1neia a văzur că-i Î11rors 1>e dos şi 1111 ferea.mii şi î11f(){1rse ceasul, car e ft1n1i, o clipă,
i-a 1nai Sf>us 11i1nic. ca 1m gr eiei: (EM. GÎRLEANU)
(Meşre111I Î1ni Î11roarce ceasor11icul le11r
A i se întoar ce cuiva mâ ncar ea = A avea o surâzând.) Via/a, ară1ă1oarele fi le-a
indigestie: et~/Jilibrar. Act'111 11u111ai eşri 11it~i rrist 11it~i vesel.
DurXI aşa un ţ>rtînz lY>f>ÎO.~ băit1tului i s-a (NICHITA STĂNESCU)
Î11ro1:'111u1ncarea şi 11u 1nt1i e1t1 vesel.
A întoarce cuiva capul = a) (A prosti sau) a
A i se întoarce cuiva nuî11i a = A-i trere cuiva înşela pe cineva:

supărarea: Ce a făcur, ce n-a făcui, dar ne-a î111ors

Du-re, 1naică, şi re-11roa1t.~e, I D oar wpul la rofi.
mânia i s-o-111oar ce. (POP.) b) A face pe cineva să se îndrăgostea scă:

254
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
Fara, bună mehe11ghe ((pop.; adesea
substantivat) priceput, isteţ, abil], îi î111oar ce
capul şi /pare vede că 11u-i de lepădar. (ION
CREANGĂ)
A întoarce cuiva spatele (sau dosul, ceafa) = a)
A pleca în mod ostentativ de lâ ngă cineva. A
pără~i pe cineva:
Domnule Chirifă, mgu-re, ajură-mi
-
mărălufă nifeluş la pr ocesele-ved){1le' srrigă
deodară pluro11ierul, în101t'tî11d srxuele
primarului. (LIVIU REBREANU)
Domnul Chr i.Hos îi î111oarse sparele, îl
lăsă să ho11dră11ească, şi, vău111d mai ctîT colea
l'e Dumnezeu Ttlrăl, îi zise ( ... ] (P. ISPIRESCU)
b) A nu n1ai vrea să ştie de cineva sau de ceva; a
fi indiferent:
Nu 1nai Sf>use 11i1nic, 111ul{l'1nindu-se
î1lf<X11t'e s1x11ele cu dispref. (LMU REBREANU)
Şria însă foarre bine că fJOfXI î11101ut1
capul ctî11d rrecea prin fata wsei lor, ca să 11u
şi că, Îlltt1lnindu-se deunăzi ţ>rin A11nt1dia
salure,
cu Herdelea, s-afăcur a 11u-I vedea... (IDEM)
(A fi) întors de la ţii tă. v. ţâţă.
A întoarce foaia sau a (o) întoarce pe foaia
ceal altă. v. foaie.
A întoarce logodna = A desface logodna:
După ce o fară .le logodeşre, a1tî1 ea, ctîT.~i
1nă-sa, cu celeia/re, de 1nai are, 11u 1nai roit.~ ţxînă se
face 11w11a, Ctl să 1111 se î111oarcă logodna. (IRINA
NICOLAU, CARMEN MIHALACHE)
A întoarce pe cineva de la moarte = A salva pe
cineva de la moarte :
N1'1nai 11ri111r-o 1n1i1une, ţ}(){1fe, el a reuşir
să-l Îltfot11t.~ă de lt11not1rre 1>e bunul său ţJrieren.
A i se întoarce (cuiva) punga pe dos. v. pungă.
A întoarce sau a învârti negoţul sau comerţul
= A face afaceri comerciale:
{JOI dovedi mai multi 11egofirori,
( ... ] .le
artîT din Săcele, ctîr şi din 81t111 şi din ror Cer cul
Bmşov că î11vtîrre.rc 11egof î11.1e1m1t11. (ŞTEFAN
PASCU, IOSIF PERV AIN)
A întoarce sau a învârti şuruburi. v. şurub.
A întoarce târgul = A anula o înţelegere:
Acu1n el 11u 1nai tivea cu1n să Întoarcă
rtîrgul şi t1 plecar cu mt11fa awsă.
A întoarce vizita. v. vizită.
A întoarce vorba = A replica c u ostentaţie, cu
impertinenţă:
Nu î111oa1u vor ba, că alra spusei. (ION
LAZU)
A o întoarce ca la Ploieşti (Fam.) =A se dezice
li de o afirmaţie anterioară:
Ba ai s11us-o, recunot1şte, 1111 1ni11{i, ll-O
î111ot1rce ca la Ploieşri 1 (ION LĂNCRĂNJAN)
Te îi11oa1u Ctl la Ploieşri, tJ;.i o reorie e.He
pe1fea demo11.111t11ă şi mtîine afli că t1rgw11enrele
alea s1111 w1 bluf şi al1e de.1<.' operirifăcure î11 rimrml
11opfii (...](STELIAN TĂNASE)
A o întoarce la viclenie (sau şirettic) sau a
întoarce vreun vicleşug = A recurge la şiretlicuri:
Văzu figt111ct1 că de twă dtuă 11u i .1e prinde
vodx1, o îflfoai:1e la viclenie. (P. ISPIRESCU)
O î1lf<X1rse şi dtî11st1 la şirerlic. (IDEM)
A o întoarce pe (sau la) şurub = A-şi schimba
atitudinea pentru a ieşi dintr-o încurcătură:
Văztî11d bierul po1Jă că s-a pus î11 ctîrd
cu 11ebu11ii, Î11ce11e s-o Întoarcă la şu111b. (ION
CREANGĂ)
A o întoarce şi pe o parte şi pe a lta= A discuta
amănunţit o problemă:
Î111i11de Augu.11i11 co11.11arar et1 de la
docror prin gaum de la ghişeul palm, o alră
do11111işoară o ia, o studiază, o ÎllfOlltl.~ e şi 11e-o
JXlrfe şi ţJe alra şi i-o Înfillde ÎllaţJOi. „Nu e
bună", zia. (ALEXANDRU POPA)
De o sură de ori, fa.Hidios, pro.11eş1e,
ÎflfOtlrCe pe OfX111e Şi pe t1lra pmblema r efuzului
255
 Vasile JUNCAN

lui Varia şi rer1e1ă că, roru)ri, 11u vrea să rurJă Şrirbu i-a ci11s1ir Cil bucăfide p<1i11e, şi
ptmfile cu el ( . . . ] (MARIA BANUŞ) au făcut calea Î11roa1:11ă cu oaret~are rriste{e.
(PANAIT ISTRATI)
A se întoar ce într-un călcâi = a) A se învârti pe Se Oţ>ri - t1vt111sase ţxînă t1ru11ci cu JXIŞÎ
loc, sprijinit într-un călcâi: mari, t1pr (){1pe t1/ergt111d - şi, cu mt1i11ile î11[ipre
Musafirul S-tl Întors Îllfr-un călct1i şi a t1dt111c î11 buzwwre, făcu wle î1lfOtll'Să. (RADU
Î11ce11ur să se răstească la noi. MAREŞ)
b) A face un lucru repede:
(„. ] ba să aducă apă pr(){1spără de la A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă

ft?111t?11ă, ba să gărească, ba 1111t1, ba alra; mă rog, ca (Nob.) = A trimite înapoi, a alunga, a goni:
o rcînără ce era, se Întorcea Îllfr-t'1t călcc1i, şi 1u1 lăsa Îl cw111Jeri ?„. ori re î11dr e/Jf spr e
pe alde .w1cm să .re o.11e11eafcă căci de! o şi et1/et1-11rooi:1ă. 01 ASILE ALECSANDRI)
t1}1•1.1e.re vt?rsw . (P. ISPIRESCU)
Se Îltfo1t~ea 11u1nt1i Î11fr-1'1t călcc1i ctînd A o da la întors (Arg.) = A se dezice de o
ponmcea şi a,rew lucmrilede călărorie. (IDEM) afirmaţie anterioară:
Şi la americani, nici „măwr" în twfel de
A-şi întoarce cojocul pe ceala ltă pa rte (sau pe Cllturi 11-0 /JO{i da la Întors 11ici cu ţX>fifiştii sau
dos). v. cojoc. t1ge11/ii wre re-t111 pri11s ( . „ ] (MARCEL SECUI)
La Înce1>ut ne-a1n bucurt1r, că ne-a
A -şi întoar ce fa ta de Ia cineva = A pără<i pe 1nul{1unir la roti Iliescu că 1nuncirorii t111 scăJXlf
cineva: ft1rt1 de legionari. Da' p 'oimă 11-a mai fosr chiar
Din acest 11u11cr de vedere şi Du11111eze11 aşa şi 1xî11ă şi Iliescu a dar-o la Î11rors.
ar e o fafă şi şrim aceasra chiar de la p.rnlmis111/ 0/ARUJAN VOSGANIAN)
David: „Nu-fi ît1f(){1rce ft1ft1 ftl de la mine".
(BARTOLOMEU ANANIA) ÎNTRE
- Fă-fi cruce, ft1ftl mea, fă-fi cruce, A murit de foame ca ţiganu între pâini = Se
t1vuseşi un gtînd rău .... Do111nul Ş-li Întors /t1fa de zice despre cei ce nu pot lua o hotărâre:
lt111oi, păcăroşii„. (BARBU DELA VRANCEA) Dt1că 1111 re /Jo1ărăşri, o să 1nori de
foome ca figt11111 î11rr e 1uîi11i.
A-şi întoarce ma nta ua după vânt. v. m anta .
A pleca (sau a ie şi , a fugi, a se duce, a s e
A-şi întoarce paguba (sau cheltuia la ) = A întoarce) cu coada între picioare (sau între
recâştiga pierderea, cheltuiala: vine). v. co ad ă.

Cu greu, el şi-li ÎllfOrs 1x1gubt1 şi llCu1n

e1t11nulr 1nt1i arenr. Între acestea (sau între timp) = În răstimp, în
interval ul acesta:
A-şiîntoarce vorba= A-şi retrage cele spuse: Gheorghe Emi11ovici cărXiw.re îllfr -acesrea
Eu îmi î111or c vorba, pui lacăr la gură, I CO/JÎÎ, /Xlfm băiefi şi două jele. (G. CĂLINESCU)
Dacă e prid11t1 pe11rm legărură. (ANTON Îllfre t1ce.11et1 ve11i .ream. (P. ISPIRESCU)
PANN)
ÎNTREBA
ÎNTORS, -OARSĂ A întreba în dreapta şi în s tânga = A întreba
A face (sau a a puca) cale(a) întoarsă. v. cale. pe toată I umea:
A face cale întoarsă = A reveni la punctul de /tlcă eu Î1ni căura1n de ct1le şi f11rr ebt11n
pornire, a se înapoia, a se întoarce: î11 dret1prt1 şi î11 .Ht111gt1, mgt111d11-111ă
de rofi să
mă î11vefe ceva ca să purem avea '"' copil. (P.
ISPIRESCU)

256
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A întreba pe cineva de sănătate = A se interesa ÎNTRECE

de starea în care se află cineva; a intra în vorbă A întrece aş teptările (cuiva) = A se dovedi mai
c u cineva: presus decât s-a aşteptat (cineva):
Stătură ei ce stătură de vorbă, se A.1ra îmrece f(){1fe aşre1JTările mele... Î(i
Întrebară de ale sănărăfii, Îşi SJJuseră 1Jăsurile .1p1111 d repr! (VICTOR EFTIM IU)
( .. . ] (P. ISPIRESCU) Număml celor are.Hafi îilfreu aş reprările:
Ieri, 1nt11ti, a schiJnbt1r 1ntlct1zul, li ci11srir îi1 celulele milifiei se găsesc î11 jur de I.OOO de
fJe cine a rrebuir dintre cei 1nt1i inici şi aşa li 111a11ife.1ra11fi. (ADRIAN BUZ)
it.IJufif să vorbet1scă ctîteva 1ninure cu Ionel, care
nici fJt1nă azi 1111 ştie de ce l-au Închis, 11e11rru A s e întrece (cu firea) (Trs.) =a) A se copilări:
că niJneni 1111 i-ll s11us şi nici 1năct1r de sănărare Bărlx1rului
Îi 11llîcet1, uneori, să se
1111 l-a î111rebar. (LIVIU REBREANU) Î11rret1că
cu firea.
b) A face mofturi, fasoane:
A întreba sfat = A cere sfacul cuiva: Ferifo, (Jrea re îllfr eci cu firea! Aj1111ge!
Iar Î1n11ărarului i să su1Jiirasă cu c) A fi nesuferit:
zorbaleli, şi să miera ce va face, şi î111reba .1far şi Nu 11e-a plăcur de ea, că ţJrea se
pre 111111/ şi pre a/111/. (ION NECULCE) Î11rrecet1 cufiret1şi1111 i-t11n vorbir rotiră set1ra.

Întreabă-mă, să te întreb = Se spune c uiva A se întrece cu gluma (sau vorba, deochiul,

care cere o informaţie despre un lucru a<upra nebuniile, şaga) = A deJiişi limitele bunei-eu,1inţe;
căruia nici cel întrebat nu ştie mai mult: a exagera:
Ochii lui Vimilă Vodă (Jrit1.1eră culoarea - la ascultă, re ţJrea Îllfret~i cu şaga,
Întunericului: - Cine-i ne111ernicul care a J>iciule.1 Dacă şezi la cinste, şi roti Îngrijesc de
curezar? - Ci11e, voievoade? Îmreabă-mă să re rine, cum zici, de ce li î1111m11gi degetele? (ION
î111reb. (PETRU DEMETRU POPESCU) CREANGĂ)
- Dt1r ştii că re t>rea Îllfreci cu şagt1,
ÎNTREBARE Ivane... (IDEM)
A pune sau a face (rar a s pune) o întreb are - Ho, de.1111/, că p1111 ctîi11ii pe voi' se răsti
(sau într ebări) = A întreba: deodt1ră U11narecu, văzt1nd că voi11icet1sca asta se
( .. . ]şi TOT ar1111ci şi TOT fără voie, Î(i pui î11rreu cu gluma. (ION MARIN SADOVEANU)
.1i11g11r o mu/fime de îfllrebări, la car e orrodoxia De dara aceasta se Î11tret~e cu gl1'1nt1 şi o
111011altală 11-ar (Julea ră.1p1111de deu1r .Hrtî11gt111d lege serioasă a ţ>resei a r trebui să sancţioneze
di11 umere. (CALISTRAT HOGAŞ) ase1nenea t1renrare la de1n11irt1rea şi ţJresrigiul
Ctîr /X!llfm prefurile celor/a/re cărfi, despre .11t1111/11i. (N. STEINHARDT)
care d. Ci/wc face îllfrelxire, vă alărur '"'exemplar
di11 Bibliografia ro111t111ă, î11 wre .111111 rrecure rome ÎNTRECUT, -Ă
că1Jile cu prefurile lor. (P. ISPJRESCU) De întrecut = Mai mult decât trebuie, peste
mă<c1ră, î n plus:
Întrebarea n-are supărare (sau întrebarea vină Du1nneara ai t1vur llt'1nt1i o bucată de
(sau greş) n·are = Se spune pentm a sublinia că nu Îlltrecur, iar tovarăşul dt'1nirale, /Xlfru bucăţi.
este rău să întrebi dacă te îndoieşti de ceva: (ION CREANGĂ)
- T0t.1nai cu1n eşti dt'1nneara tlin .wrul Acesre ert1u de ajuns, IXI şi de Îllfrecur.
dwnirale. Şi-apoi îilfre/X1rea 11-are .111rJărare; dar (IDEM)
cum seface de mă Ct#IOŞfi? (CAUSTRAT HOGAŞ)
Ar1111ci baba zice: - Să vedem; Pe întrecute = În întrecere, întrecându-se ; care
î111relx1ret111-are greş. (ION CREANGĂ) de care mai mult, mai repede, mai tare :
257
 V asile JUNCAN

Bea cu gamela /XI 1t'ă era vor/XI pe Mânecă şi întunecă = Munceşte de dimineaţa
î111recure. (MIHAIL SADOVEANU) până seara:
Pornesc şi rurrurica şi calul, fugind ţ>e 01nul ha111it~ 1ntînecă şi Întunecă.
î111recure. (ION CREANGĂ)
ÎNTUNERIC
ÎNTREG, ÎNTREAGĂ A fi întuneric în pungă= A nu avea niciun ban:
(Cu) inimă întreagă= Caracrerîndrăzneţ, curajos: Văzt1nd că-i era Întuneric fn ţJungă, el
Fnmwlităfoaiefragă, I A cui eşri,Jerită începuse să chivernisească paralele.
dragă? I - A ălui cu musret1tt1 neagră I Şi cu

inima î111reagă. (ŞEZĂTOAREA, I) A i se face cuiva întuneric (sau negru)

Mi-oi face inima-111reagă. (JARNiK- îna intea ochilor = A nu mai vedea nimic (de
BÎRSEANU) supărare sau) de mânie:

( . . .] am izlmri1, măil'ută, să facem şi

ÎNTUNECA acum pe cheful Sp<1nului, rămânere-aş păgulx1ş
A i se întuneca mintea = A deveni confuz; a-şi de dânsul să rămân, şi să-l văd când mi-oi vedea
pierde cumpătul: ceafa; t1funci, şi nici arunci, că rare 1ni-i negru
Vasilie-vodă, aproape de maztîlie, au înainret1 ochilor' (ION CREANGĂ)
greşir lui Du1n11ădzău că i s-1111 Îllfunect1f 1ninrea Negm i se făcu dinainrea ochilo r de
SţJre lăco1nie, de au strit~ar 1nănăstirea Purna, necaz. (MIHAIL SADOVEANU)
gândind că va găs i bani, ş i n-au găsir. (ION
NF.CULCE) Întunerec de lume (Reg.) = Lume foartă multă:
Nu purea să se gândească ce-ar fi La ltrt11nul 1nă11ăsririi era Întunerec de
arunci, căci Îl cuţ>rindea 1ntînia şi i se Întuneca !tune.
minrea. (LIVIU REBREANU)
Dar inie 1ni-ert1 bine şi 1ni se Întuneca ÎNTURNA
minrea, şi nu-i simteam dect?r bratele şi gârul. A înturna i uima pe cineva să.„ = A simţi

(MARJA BANUŞ) nevoia să ...:

Arunci l-a Î11furnt1f i11i1na să se Întoarcă

A se întuneca (la fată) sau fata i se întunecă acasă.

(D. om) = A lua o înfăţişare tristă:
( . .. ]şi când dă iar de Ivan, i se î111w1et'ă ÎNŢĂRCA
lumea înainrea ochilor şi zice of1ând: - Dar A întăreai bălaia. v. bălai.
bine, lvt111e, ilir ai de gt1nd să 1nă chinuieşti cu
rud1inca ceea t1 ra? (ION CREANGĂ) L-a întăreai dracul (sau Scaraotchi) (Pop.) =
Srărea pe margine, î111w1ect11 la fată, şi Se spune despre un om foarte şiret:
pe gânduri. (ION IOANID) Mare /u1rru 1nai eşri.I ... Să juri că re-o
Şi roate suferinfele cari ne-1111 Î1tlunect1t întă1rnr Scaraotchi. (VASILE ALECSANDRI)
fata nu .Wiii ele 101 (lfâfea izvoare ale schimbării
noa.Hre la fată? (MARTA PETREU) Unde (şi-) a întăreai dracul copiii (sau unde şi­

a dns mutul ia p a ori şi-a pierdnt dracul

Care mânecă, nu întunecă (Pop.) = Cine potcoavele) (Pop.)= a) Foarte departe:
pleacă dimineaţă devreme pentru a se întoarce lară Greuceanu se duse, se duse pe o
seara mai repede: porecă care-l scoase rocmai la casele zmeilor,
Moşneagul ştill t>rea bine că cel ct11-e aşezare unde-şi În{ă1t.~ase drtlcul co11iii. (P.

1nt111ecă, JJu Întunecă şi se trezea cu 11oa11ret1-JJ ISPIRESCU)

cap în fiecare zi. AţJOi dă, juţN.1ne, eu nu-s cărturar ca

d-nera, care ştii Ale.-r andria ţJe de rost şi care ai

258
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

umbla r pe unde ş-t1-nfărwr dracul copiii. A se înţelege din ochi (cn cin eva) (Fam.) = A
(VASILE ALECSANDRI) schimba (cu cineva) priviri încărcate de o
b) Dincolo de limitele lumii c unoscute: semnificaţie ascunsă:
Şi-n tm~ să 1nă iei 1nireasă, 111-ai lă.ft1t să wc Cu tovarăşii de 1nuncă se JJutea Înţelege
bo11oosă şi re-ai du.~ duce-re-ar apa unde şi-a dus dit1 ochi. Bmfe să ai, îşi zi cea. Şi bmfe vânj oase
murul it1f}(I! (MIRON RADU PARASCHIVESCU) t1vet1! (CORNELIU ALBU)

ÎNŢELEGE Aşa (ma i) înţeleg şi en =Aşa e pe placul meu:

A bate şaua (ca) să (se) priceapă (sau Aşt1 mai îitfeleg şi eu 1 Domnule Sergiule,
înţeleagă) iapa (sau calul). v. ba te. eu cred că trebuieşte să-i 1nulţu111eşri ÎJJ nu1nele
rurumr fX!11fru arenfie... (CEZAR PETRESCU)
A da (cuiva) să înţel eagă (sau a înţelege, de Aşa 1nai Î11ţeleg ş i eu.I să t1i norm.~,

înţeles) că...= A face (pe cineva) să priceapă ne1}(){Jre! grăi Mi/111 şi (Jlecă mai de(Jt111e, iară
ceva prin aluzii sau gesturi, fără a se exprima: Miron se aruncă din nou în Ctlr ( .. . ) (IOAN
Ctînd îi dăduse tlfJOi de ît1feles Polinei SLAVICI)
că se gtîndeşre să se ia Cil ea, Polit1t1 .re făcu.re
roşie şi se uitase la el cu nişte ochi ciuda{i, ca În Mă-nţelegi! = Se foloseşte când vorbitorul vrea
set11t1 t1ceet1 lt1 clic( .. . ] (MARIN PREDA) să atragă atenţia interlocutorului a<upra celor
Dă t1 înfălege că dreprăfile fJOlirice ... spuse sau când presupune că intetiocutorul
emu t1 .re înrinde pr e.He w r. (ALECU RUSSO) pricepe o aluzie sau o insinuare:
Eu, ft1milit1 mea, de la f}{lruzşopr ... lupră,
A înţelege de glumă= A nu se supăra pentru o lupră, şi dă-i, şi lupră... Şi eu, mă-nfeledz,
glumă făcută pe seama lui: rocmt1i t1C11mt1 să rămtîi 1Je dit1t1ft1ră ( ..] (1. L.
Profe.ro111l avea si1nful u1norului şi CARAGIALE)
în telegea î11T01det1w1t1 de glumă.
Mă-nţelegi? = Se spune c uiva pentru a verifica
A înţelege pe cineva = a) A pricepe ce spune înţelegerea celor spuse:
cineva: Nu 1nă-nvăţa ru ţJă 1nine, sergen-1najur,
Copilul l-a ît1feles foo11e bit1e pe rarăl că şriu eu 1nt1i bine.I Eu sunt ca rană vet~Jte,
său şi Încer ca să-şi schi1nbe a rirudinea. mă-nfelegi ? (ANTON BACALBAŞA)
b) A pricepe (şi a aproba) cauzele comportării
c uiva: Ne-am înţeles! = Marchează o situa~e în care s-a
Ptînă la '"' rmnu el o înfelegea, dar nu ajuns la o înţlegere:
ţ>ricer1ea insisrenfa rugă1nin{ilor ei. Nu sunt fXlţJugiu de oraş . Mă ţJrit~eţJ şi
la set~erar ţi la treierat. - Arunci, ne-a1n Înţeles.
A nn înţelege nimi c din ceva= A nu profita c u (ZAHARIA STANCU)
nin1ic de reva: Deci ne-am îitfeles. Swuem de acord. Dar
Cr"n 1111 1nt1i Înţelege 111inic d1i1 ce se ce Îll.îf!1nneat.ă că
ne-a1n Înţeles? Înse11111eat.ă că
vo1fJeş1e ÎJJ ju111l său, el lir e, evident, di111r-odt1ră, dăJn tlcelaşi 11r11ne unui tlceluiaşi ft1ţJf, dar nu
impresia că t1 devet1ir surd. (MATEI VIŞNIEC) ÎJJsea11111ă că eu şi dt'1nnet1ra ţJriceţJe111 t«.~elt1şi

Bărrtîna 11-a Înţeles 11i1nic din banii obieu ît1 acelaşifel( ... ] (NAE IONESCU)
ct1şrigafi În ulriJna lună.
Se înţelege (de la s ine)= Este evident:
A rămas înţeles sau rămânem înţeleşi. v. rămâne. Ce ţJriveşri ztî1nbind Îll unde ? I Eşri
frwmx1să, .re-nfelege. (MIHAI EMINESCU)
Se ît1felege de la sine că r e!tlrt1r et1 s-a
realiu1r la Bucureşti şi că eveni1nenrul se
259

pe/rece î11 pri111a zi a lunii cure111e ( ..] (MIHAI
COMAN)
ÎNŢEPA
A înţepa pe cineva orznl sau ovăzul =A
mai încăpea în piele:
De ceva vre111e pan'ă-1 înferx1 orzul pe
vecinul nosrru, C(/ci u1nblt1 cu nasul ţ>e sus
ziua .
Înţepat la minte= Ascuţit la minte, inteligent:
Măi copile mic de Sltll, I Dar la 111i111e
î11fepa1„. (POP.)
Înţepat la vorbă= Care înţeapă cu vorba;
înţepător, ironic, sarca<tic:
Era mic de .11a1111ii, dar î11ferx11 la vorbă.
ÎNVĂŢA
A învăţa minte pe cineva = a) A pedepsi pe
cineva pentru a-l face să fie mai cu j udecată:
M-ai adus ţxînă a ici ca acruna să 1nă
faci de rtîs Î11t1inrea oa1ne11ilor ?... Lns că ştiu eu
ce /JOt11nă eşti şi fu.I A1n să re Învăţ eu 1ni11re şi ţJe
1i11e, becisnicule' (LIVIU REBREANU)
b) A da cuiva o pedeapsă exemplară:
L-a Învăfar 1ni11re t1ft'1lCÎ şi acu1n
la locul lui.
A învăţa de bine pe cineva = A da cuiva sfaturi
bune:
L-a111 î11văfa1 de bi11e. Puclti se fereş1e de
TOtlfă lu111ea, 111ai pufi11 de mine. (DAN LUNGU)
A învăţa la troacă = Se spune despre cineva
care este lipsit de orice învăţătură:
Se vede c-ai învăfaT la Troacă, îi s1m.1e
nervos şo/e11,/.
A învăta pasărea să zboare (lrn.; d. oameni)=
A învăţa un lucru pe cineva mai competent, mai
experimentat decât sine în respectivul domeniu:
Să-i det1 lui sft1ruri e Cll şi Ct'1n tir Învăţa
pa.fă r ea să ;J1ot1re.
V asile JUNCAN
A învăţa păsăreşte
(sau ca papagalii ori
papagaliceşte)= A învăţa cuvânt cu cuvânt, fără
a înţelege în pro fonzime:
La crearea acestui 1nediu au co11rribuir
nu-şi 1oa1e: şcolile, î11 car e copiii î11 loc de idei învafă
papt1galiceş1e mii de mii de cuvillfe („ .]
(MIHAI EMINESCU)
roară Oricu111 .fă fie, î11.fă el şrie 111ai pufin det'lÎT
11i1nica şi el vo1fJeşre ce tui t1uzir ţJe lll{ii, Cll
rx1pagafi4 dar nici de o învăfă11uii ele111e11Taiii nu
are şrii11fă. (CONSTANTIN STAMATI)
A învăţa (sau, refi., a se învăţa) minte = A (se)
cuminţi:
Te-i î11văfa Tu minie de a/Tă dală. (ION
CREANGĂ)
Gură, fu, ÎJJvt1fă 1ninre, 1111 1nă SţJuJJe
11i111ănui 1 (MIHAI EMINESCU)
A se învă ta ca fanrnl cn scânteiele sau ca
broasca cn grindina = A se obişnui (cu
lucrurile neplăcute sau) cu greutăţile vieţii:
Biefului 0111 unii Îi SfJuneau că s-a
Învăfal ca faurul cu sct1n1eiele şi el nu se suţJăra
nicioda1ă.
e 0111 ÎNVĂŢĂTURĂ
A călca învăţătura (Înv.) = A încălca legea. A
nu urma poruncile bisericeşti:
St1111oil să 111t1n ie şi zise cătră Sau/:
„ lt1tă că a i căft~t1t Învăfătura lui Du111nezău "
( ...] (PALIA ISTORICĂ)
Pe11t111 că /lu sunt eu acela ce tulbur, ci
voi ce afi că/c(lf î11văfăTura cea de demu/T t1
ţJărinfilor şi t1fi Învăfat llOuă glăsuire deşartă Îll
Biserică. (http://e-mistic.org/)
A da cuiva o învăţătură = A învăţa minte pe
cineva, punându-l î n faţa unui fapt neplăcut :
Cu toate acestea, t1111 avut 111ari Îlldoieli
În ce ţJriveşte exac1itatea socotelilor ei
psihologice până î11 ziua î11 car e o păftmie
ţJe/recută În nişte coJ1difii incredibile 111i-a dt1t o
î11văfăT11ră şi mai srraş11ică. (MIRON ŞTEFAN)
A da învăţătură (Jur.; înv.) =A da ordin:
260
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
ltiră Şrefa11 vodă s-au î111or.111 cu mare
laudă şi tui dar Învăfăfură fufuror boierilor să să
.Hrtî11gă la Hcîdău ( .. .] (GR. URECHE)
A nu s e lipi în văţătura (de cineva). v. lipi.
A-i fi cuiva ceva de învăţătură = A-i servi cuiva
ceva drept experienţă penc01 a nu mai greşi:
Ceet1 ce 1ni se Îltft11ntJlt1 ert1 SţJre Învăfărurt1
şi spr e pedeapsa mea. (GALA GALACTION)
De vei păgubi î11 vr eo 11eg11(irorie, să-fi
fie de învăfărură 1 (C. NEGRUZZI)
Învăţătură de minte = Dobândire de experienţă:
Greşeala asra Î(i va fi de ac1111 î11vă(ăr11ră
de 1ni11re.
ÎNVÂRTEJI
A i s e învârteji capul cuiva = A avea ameţeli:
După artîrea discu(ii fimw1oase, ea si111(et1
căi se Îltvtîr rejea ct1f>ul şi li ieşir /X? re rasă.
ÎNVÂRTI
A învârti (sau a duce, a purta, a juca) pe
cineva pe deget(e). v. deget.
A învârti capita l ma r e = A investi o sumă mare
de bani:
A 11r os11erar t1cu1n, dar a şi Îllvt1rrir
ct111irt1l 1nt1r e.
A învârti capul cuiva (Pop.) = a) A convinge.
A determina pe cineva să facă ceva:
- Mi-au dar medicame11re, acolo, la
i11fi1111eria î11d1iwrii. U1111I a fo.H de.Hui de rare,
mi-a ît1vtî11ir capul ceva ex1rao1di11t1r. (BOGDAN
SUCEA VĂ)
b) A câştiga dragostea unei fete. A s tăpâni
cineva:
- Dar /011, ce vrea /011 ? De ce CtDlfă să-i
î11vtî11ească el wpulferei?... (UVIU REBREANU)
A învârti cuţitul în rană (Fam.) = A adăuga la
suferi nţa c uiva un nou motiv de s uferinţă. A
spori suferi nţa c uiva:
Sigur, tir trebui să t1ţJrecie111 de.~erift1fet1
a11roa11e chirurgicală cu car e Învt1rre cufirul ÎJJ
rană cel pus în fnmrea rreburilor tării ( .. . ]
(MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI, voi.
20, 2009)
A învârti de cap pe cineva (Pop.) = A seduce:
Flăcăul era COfJf la 1ni11re şi-a ÎJJVtîrrir-o
de wp pe fara avowrul ui.
A învârti dula p (sau dul apuri) sau a întoarce
chi chiţe şi dula puri. v. dula p.
A învârti hor a (sau a s e învârti în horă) = A
j uca într-o horă:
( .. .] cu gosţJOdari ror 1111111 şi 1111111, cu
flăcăi voinici şi /ele 1ntîndre, care şrit1u a Î1tvtî11i
şi hora, dar şi .wveiw ( . . . ] (ION CREANGĂ)
Fiindcă se arărase a vre1ne /11,1noasă,
ctîtt~it"narul Crisrea Busuioc tivu.~ grijă să
roc1net1scă lăurt1ri Cll să fJOl1fă ri11ere1ul să
Î11vtîrret1scă ltort1 roată duţ1ă-t11nit1za, iar set1ra
să se veselească şi bărrtî11ii la '"' pahar de
bă11111ră. (LIVIU REBREANU)
A s e învârti ca funia în traistă = A nu pmea
ţine direcţia în mers, fiind beat:
Abia se finea fJe picioar e ctî11d venea de
la cc11t~it"nă şi se Î11vtîrret1 ca/unia Îll traistă.
A s e învârti ca o curcă chioară = A umbla de
ici-eolo (înc urcând lumea):
Nu că 111-1111 dt1r ăia tifară, ci 1n-a1n cerut
eu, din 111şi11ea de cu1n 1nă Învt1rrea1n, ca o curcă
chioară, pe rere11. (FLORIN LĂZĂRESCU)
A se învârti ca un cui într-o căldare (Pop.) =
A se agita fără rost, fără a face nicio treabă:
TOl1tă ziut1 se Î11vtîrret1 Cll u11 cui Îllfr- o
pe căldare.fără să mişre '"' deger.
A s e învârti ca un prâsnel = (A se mi şea sau ) a
face ceva foarte repede:
Cucoana Catinca se Î11vtî 11i ca un
prtîs11el, co/JOrÎ î11 r>iv11i(ă şi se î11roar.1e 1er>ede
c-o cană 11li11ă de vin care sfărt1ia Încă.
(MIHAIL SADOVEANU)
261

A se învârti casa (locul, capul sau pământul) cn
cineva (Plin.)= A avea ameţli; a se sim~ ruşinat
Nu 1ni-e bine ... ţJil1ntînrul se ÎllVÎrreşte cu
mine. (D. BOLINTINEANU)
Vai de 1ni11e, se Învt1rreşte casa cu 1nine.
To(l(e le văd pe dos. (VASILE ALECSANDRI)
A s e învârti într-nu căl câi = A fi ime la treabă:
( .. .] lx1 să aducă apă prot1spără de la
fâ111ână, ba să găret1.'il'ă, ba ww, ba t1l1t1; mă rog,
ca o rtînără ce era, se Î11ro1t~ea Înlr-un călct1i, şi 11u
lăsa pe alde soacra să .re o.Henească căci de!
ajun.re.re wîmt1. (P. ISPIRESCU)
A s e învârti (sau a s e întoarce, a să ri) într-nu
călcâi. V. călcâi.
A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul cuiva) =
A că ma să câştige simpatia sau bunăvoinţa cuiva:
El ror înce1w să .re învâ11ă pe lângă şeful
lu4 dar n·tl reuşir să-l câşrige de 1x111et1 lui.
A s uci, a învârti (Pop.) = A roci în gol:
Luând de sub grindă rocul şi g resia,
flăcăul ît11rebă pe Glt111ew,~u care se ror sucea şi
se-nvârrea căurând cine şrie ce ( .. .) (LNIU
REBREANU)
A -şi învârti ochii = A privi în coace direcţiile:
O tăcere Înghe{tdă se lăsase În vis şi 1ni-t11n
învârtii ochii îi1 juml meu. (DANIELA ZECA)
ÎNVECHIT, ·Ă
A fi învechit în zile rele (Pfm.) = A fi deprins
c u practicarea unor fapte sau obicei uri
condamnabile. A fi înrăit:
A crede că un 0111 ct1re roară viata sa s-a
servil de co11'fJ{ie ţJe11t111 venir ea şi 1ne11fi11erea la
purere t1 1x1rtidului său tir fi devenii t«.'wn, durm ce
s-a Î11vet~1tir În zile rele, un ţJ1orotifJ de 1noralirt1re ar
fi naiv şi neju.1tifiwbil. (MIHAI EMINESCU)
Dar ru, Mofoace? Învecltir în zile rele,
deprins t1 re ciocoi la roti domnii, ai vândur pre
Despor, m-ai vândur şi pre mine ( .. . ] (C.
NEGRU2Z1)
ÎNVELIT, ·Ă
Vasile JUNCAN
A fi învelit ca un pepene (Pfm.) = (A fi) foarte
gras:
lară btdJll 1111 ştia ce să 1nlli /t«.Yi de bucurie
că are 111 /Jăi(l( aşa de citi/JOS, de ltaz/iu, de gms şi
îi1velir Ctl w1 pepene. (ION CREANGĂ)
ÎNVOI
A s e învoi din preţ (sau asupra preţului) =A
se pune de acord a<upra preţului:
Domnule judet'ăror, răsp1mse /JOit111giul,
01nul acesra 1ni-a adus ÎJJ adevăr ull brt1u ca să ii
o şi voţJsesc, şi 1ni-a zis să 1111 ii fac 11it~i roşu, llÎt~i
galbe11, 11it~i verde, nici albastru, nit~; neg111, nit~;
fi.11icl1iu e1c. şi 11e-t1m învoir din pre(. (P.
ISPIRESCU)
Vă ve(i învoi t1mt111doi t1.wprt1 pre(ului
Ctl doi oameni de 011ot1re ce .w11refi. (MIHAI
EMINESCU)
ÎNVOIALĂ
A face (sau a cădea la ) învoială = A cădea de
acord, a conveni, a se Învoi (cu cineva):
O pefi de la wrăl ei, îmrmmrul, şi
învoiala .re şi făcu. (P. ISPIRESCU)
Nu ţJOf să facă un luc111 1nai ct11ni11re,
decâr să rrimiră depultlfie la dum11it1lor boii, cu
mgare .11neriră, să facă învoială. (POP.)
Mic/ii t1 înfeles că 11u mai vreau să plec de
acolo şi t1 căzur la învoială. (CELLA SERGHI)
Prin bună învoi ală = Prin bună înţelegere:
( ...) Se f}()(lfe f)l'11e Î11Trebaret1 dt1Că JIU
tir fi mai bine Ctl î11 vreme de pace, ori cel pufi11
11u aşa zict111d În ulri1na oară, să se facă aceasră
î11t1in1t1re, mai ales ct111d ea s-ar purea face prin
bună învoială? (MIHAI EMINESCU)
Neî11/elegerile di111re indivizi şi coler.'filirăţi
.re vor regla durm adevăr şi dre/Jrtde, prin bună
îi1voit1lă sau fX' calejudecărorească. (GH. COMAN)
ÎRACAN
Îracan de mine! = Săracul (săraca) de mi ne'
bietul de mine' vai de mine•:
! .. ra ... ca de 1ni11e şi de 1ni11e .I Dt1r 11ici
t1rt11t1lucm11u şrii? (ION CREANGĂ)
262
 Dirţionar d. "'l>n<ii românqJi in t0nltxl' (DERC)
J
JAF
A d a în (sau d e) j af (Înv .) = A lăsa pradă, a
îngădui ca cineva să fie jefui:
Năvăliră î11 Po/011ia şi deteră Î11 jaf
(Jrovi11ciile Voly11ia şi Podolia. (NICOLAE
BĂLCESCU)
A da jaf' (la ceva) = A se repezi la pradă:
A patra, 011 dm j<!frnselor boereşti şi
11eg11(ălorilor şi t11111ror c/ifi ştiia ei că se biruesc şi
011 b11cate. (CO:-ISTANTIN CAITTACUZNO)
Te111â11d11-s11 .ră 1111 dea jaf 11ărod11/ la
s1•i11tele moŞtii. (DOSOFTEI)
A face jaf = A jefui, a prilda:
Mari ră11ttl(i şi jacuri tlu fii.cur.
(DIMITRIE CANTEM IR)
Măiia·ta, astă lx1M I Mi-afăc111 jafî11
tarabă. I Vitzdew11 şi e11 11isroi 011ă I Să strâ11g
lxwi de hai11e 11011ă. (G. CĂLI ESCU)
A fi de (sau în) jaf (Tnv.) =A fi ele ba1jocură:
- Ce să văd, wră? Bfăsrămă(ie' Târg11f
îi în jac. Leşii 11rttdă şi dezbracă pe bie(ii
oameni. (C. NEG RUZZI)
Şi voi le1>iitla rti111ti,vira 111oşre11i1ii M ele
şi·i l'Oi dtt î11 mâi11ile vrăjmaşi/or lor, şi vor fi de
(Jradă şi de jttf pe111ru to(i priete11ii lor [... )
( BIBLIA)
Atâta (sau marc) pagub~! sau (atâ ta) pagubă
(sau j af) în ciuperci!. v. ciupercă.
JA LBĂ
A face o jalbă = A cere insisient un drep1 sau o
favoare:
lară Ali.®zdm l'Odti 011 11it11i111 iară spre
fişi şi a11jăcwjalbli de i:JIOOl'ă (cin nou. iarăşi, încă
o dală] {Jre Bogdtt11 l'(x/â. (GR. URECHE)
O dară-11 vitt(lt 11oasrră t1111 băgllf
lt1 111ăria sa şi ÎJJ loc: .ţă ne ./'acă dre1>tate, ne-11111
D- N
I 'o!H11111! al I/./"'
po1t1e11i1 cu o ceată de ar1Wu/i, t'Ore ne-au rupt
oasele. (NICOLAE FILIMON)
A umbla (sau a veni , a purta, a se înfăţişa ecc.)
cu jalba (sau, mr, cu hârtia) în 1>rotap (Înv.) =
a) A pomi o răsooală c u anumite re\'endicări:
Vezi, a11111ci .s-au sculai 1ârgovişrenii c11
111ic. c11 1nare, ş-au 'oe11i1 la Di,•m1 la B11c11reş1i
m rogoji11i apri1ue î11 t:tl/> şi c11 jalba Îll profap
(.„( ( ION GHICA)
Pe1rtn1 11u1/(i se sui.\e dc111sul Îll trcisurti
şi /JOmise Cit jallx1 Îll ' ""'' " '' ' " Vodă. (EM.
GÎRLEANU)
b) (Fam.) A cere insistent şi osientativ un drept
sau o favoare:
01 jalba î11 pro/op. marele pariid roşu
t'tJ11j11ra pe M.S. să 1111 ('IUlll'O să SWIC(io11e:e
t'OllVet1fia comercială. (M DIA I EMJNESCU)
Iar mul{i di11 tulel'lira(ii /JrO/Jriewri bttr
tlrt11nurile 1ni11isterul11i de resort cu„. jalbe În
/JrOfll/>. (TRIBUNA ECONOM ICĂ, 1992)
JALE
A (cu)prinde (ori a ajunge, a lua) pe cineva o
j ale sau unjăl (Î-'P.) =A-i fi dor. A se întris1a:
Câ1zd te uitai 1wa1>tea după o 11101•ilă, te
l11t1 jalea: vedeai 111t111t1i focuri î11 toate ptir{ile
clll /1tai Cit ochiul. (ION GI I ICA)
Dllrre c1t11ri11de }t1let1 că fe·lli jerrfir
tl11redi, I Şi-ai prtipădir o l'itt(ti. l1t/Jlt?11d c1t 111ici
mi:erii. (ŞT. O. IOSIF)
Te copri11de jalea mai O/><>i. c(J1zd vezi cti
acele rădăcini şi rădăciaare, acele rădăcioare
,„, 111u.stă{ile lor et1 1n11u:/Ji cu 101, s1u11
răsturnate şi atârnate gata i11 tot 1ni1111tul a se
nimici. (P. ISPIRESCU)
A· i fi jale (cniva) d e cineva (sau de ceva) (Înv.)
= a) A-i fi d or de cineva sau de oe va:
Abia d11pă ce-a plecat i-afostjale de ea.
b) A oompătimi pe cineva:
Sărmw1e priete11e! mi·e jale de 1i11e. (C.
NEG RlJ.ZZI)
At(Jw că 1111 ert1 tter şi-mi era jale de el ...
jafbti (M IRCEA DANELIUC)
263
 V asile JUNCAN

JANTĂ JĂRATIC
A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) A avea A arde (pe cineva) jăraticul s ub tălpi (Pop.) =
cauciucul dezumflat A fugi repede:
45 de şoferi de ţJe aceeaşi .Hradă au Băiarul fugea de parcă-l ardea jăraricul
rămas pe jcmră. (h np://www.liberracea.ro/) sub rălpi.
Nu 1nai ţJufi11 de nouă 1naşi11i au ră111as
pe ja111ă, după ce au Jo.IT vandalizare de 1m grup A mâ nca jăratic (Pop.; d. cai)= A fi foarte iute:
de rineri care treceau 11rin zonă. Mt1ne diJni11et1fă, o trăsură de liur şi ct1i
(hnp ://www.moni toruldegalati.ro/) Cllri or 1nt1nca jăratic ş-or bea 1x1ră, şi inie
b) (Fam.) A rămâne fără bani: srraiele cele mai frumoase di11 lume să mi le
În scu11 ri1nţJ Însă, 1ni-t11n chelruir şi aduci. (MIHAI EMINESCU)
co11eit~i... Şi iar a1n
ulriJnele ră1nas ţJe jan1ă. Şi 11u1nai iaca, şi a rreia oară, ror gloaba
(DUMITRU CRUDU) cea de cal vi11e şi începe a mt111ca la }armie, de
11-a mai răma.1. (ION CREANGĂ)
JAPCĂ
A lua cu japca (Pfm.) = A lua cu forţa şi pe A sta (sau a şed ea) ca pe jăratic = A fi extrem
nedrept: de nerăbdător şi de neli niştit. A fi foarte grăbit:
- Vre{i să cu1n1Jii1t1fi 1noş1l1 cucoanei, ori lt1 ghişeu lumea se rărise de-a binelea.
vrefi s-o luafi cu}arxa? (UVIU REBREANU) Abia vreo ctîfiva făra11i bă11rî11i şi slăbănogi mai
E greu de i1nagi11t1r că industria foiforeau şi se î11ghe.wia11, ţJarc-ar fi .Har pe
111ri.11n11/11i 1111 a luar cu japca zedle de plaje de jăraric. (LIVIU REBREANU)
aici. (IOAN T. MORAR) Î11 101 rimtmf sfi111ei lirurghii el .Hărea ca
ţJe jărt1ric şi ţJ rivea 1nereu la uşile biserit~;;, că
J AR doC1ră va vedea pe H11{11 i111rt111d (... ) (IOAN
A s ta ca pe jar (Fig.) = A fi foarte nerăbdător: SLAVICI)
Î11 jwnărarea aceea de ceas am .H(I( ca
pe jar. (MIHAIL SADOVEANU) A trage jăratic s ub oala lui (Pop.) = A fi
preocupat în primul rând de interesele personale:
Fiecare îşi trage jarul Ia oala lui (Pop.) = Fe111eia Încerca t1cu1n să fragă jărarit~ut
Fiecare îşi urmăreşte propriile interese: sub oala ei şi 11-0 1nai 1i1reresa ce vor .'I/June 111dele.
la nivel local,fii11d a11 eleuoral, fiecare
doreşre să-şi fragă jarul la oala sa. Jăraticul stă şi s ub cenuşă (Pop.) = Se zice
(hnp ://bistritaonli ne. rol) acunci când o primejdie este pe cale să apară:
Convins că jăraticul ar 11uret1 srt1 şi sub
J a rul potolit te arde (Pop.) = Se spune despre cenuşă, el se ţJă zea de orice acu1n.

un om a<cuns care pare blând:

Nu re încrede î11 ea, căci jarul porolir re JĂRĂGAI
arde. A s ta (parcă sau ca) pe jărăgai (Reg.) = A fi
foa rte nerăbdător:
JĂGNEAŢĂ F.a sra ca pejărăgai şi .re 101 ilira la poarră.
A da jecneată oalei (Reg.) = A face focul mai
mare pentru ca mâncarea să fiarbă mai repede: JĂRÂT
Dacă 11-ar fi dar jec11eafă oalei, A rămâne jărât = A c helcui toc. A nu mai avea
gospodina 11-ar mai fi 1er111i11a1 aşa de repede nin1ic:
1nt111ct1rea la ţJrt1nz . DuţXi ce i-a tirs şi ct1.w, bieful 0111 li

1ii1nasjărt1r şi fără 11i1nic.

264
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
JIDAN
A avea cap de jidan (Pop.) = A umbla cu
În~lăciuni:
( .. . ] Cil roare că mă inreresează
afacerea, dar, las-că şi moldoveanlll ar e CG/J de
jidan 1Je llmeri. (BASARABIA, 1994)
Exclama/ii admirarive, de genlll „ Deşrepr
ovr eill ·1" sall „Cap de jidan'" ( .. . ] erall (l(lÎf de
obişnuire t>rinrre 11eevrei, Î11cc1r au fost 11relut1re de
evreii Înşişi, ÎJJ Încerct1ret1 de a-şi defini
idenrirare. (ANDREI OIŞTEANU)
Parcă se bat jidanii Ia gura lui (Pop.) = Se
spune despre cineva care vorbeşce repede şi
nedes! uşit:
Nil înfelegea nimeni ce spw1e, pa1t'ă
băreall jidanii la gllra llli.
JIDOV
De când cu jidovii (Reg.) = Din vechime:
la Bobtîlnt1 se tifTă mine de jie1;
r omânii socor că pe vremea jidovilor (aşa
11u1nesc ei v1-e1nile vechi În general) se zidea
acolo fJe fier ( . .] (NICOLAE IORGA)
JIM B A
A s e jimba la cineva (D. copii) = A scoate
limba şi a se schimonosi la cineva:
Sroict1 şi cei/a/fi all părul că n-alld
ase111e11et111oruncă şi 11u s-1111 suţJu„t
S-t1u ji111IX1f
la el, pieziş. (MIHAIL SADOVEANU)
Nllmai Fa.rolă se jimba ca oligofr enlll,
vizibil înctînrar de jrxlll de scenă a l zmeoaicei.
(DAN LUNGU)
JIND
A duce jind(ul) = A duce dorul c uiva. A dori, a
tânji după ci neva sau ceva:
Nici 1nă 1nir, că ziua roată dus-a1n jind
garafei pline. (AL. TOMA)
( .. . ] vefi priupe de ce mer ell dllC jindlll
lowrilo r acelea. (SEMĂNĂTORUL, voi. 7-8,
1908)
A privi cu jind la ceva = A dori mult ceva:
V al11111tt! ol TT./eo
De să dllce la primblar e, llmblă singll r
ca w1 Clld Şi priveşre Cil jind mar e la ctîfi de
brafer .re dllc. (ANTON PANN)
ZL1nele .re llirară Cil jind la dt111.1lll şi
ne1nait1vtî11d ce ft1ce, se Î11toarseră t1casă şi
vo1f1iră Între ele ca să 11u 1nai bage argt1r srrein
la c1111ea lor, ctîr or Trăi ele. (P. ISPIRESCU)
Ct111d t1i o ştire senza{ională trebuie
să-fi 1nuşriu11ghiile şi să re uiţi cu jind cu1n o
111011rit1 pllblică „Adevărul" ... (LIVIU REBREANU)
JIR
A mâ na (sau a întoarce) p orcii (de) la jir (sau
acasă ori, rar, la Braşov)= A sforăi în somn:
Soflll săll, jilll împărafllllli, adormi.re,
.re şi-i da 11işre sforăieli de ţJărea că uu1J1ă ţJOrcii.
(P. ISPIRESCU)
DuţJă aceea ÎJ1ce11e a-şi a11'11Ca ţă111ă
dllpă cap, Ctl lm/1t1illl, şi arJ04 scurmând de rrei ori
Cil piciorul îi1 pă111t?n1, se rologeşre jos pe pajişre,
şi acolo ţJe loc, 1nt1i ruu1egă el ct1r 1nt1i 11,1negă, şi ţJe
u11nă se aşre111e ţ>e so1n11, şi uJ1de Jiu ÎJ1ce11e a
mtîna fJOlt' ii la }ir. (ION CREANGĂ)
JOARDĂ
A măsura pe cineva cu joarda (Reg.) = A bate:
Se scot1lă şi voinicul de cuscru, ia şi el o
jot1rdă Îll uuînă, i11rră şi el f11 grlîdi11ă; şi unde
începe a face o gălăgie de să deşrepre şi pe
111011i din groapă; şi dând Cil joarda în biellll
st? r b ( „. ) (P. ISPIRESCU)
JOC
A avea jocul liber = A plttea oc~ona după dorinţă:
Awma Ca.Hei mar e ar e jrxlll liber.
(MIHAI EMINESCU)
A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = A
înţelege manevrele sau intenţiile a~cunse ale
cuiva:
Şria foarre bine că Demerru De111erria11
i-a ţJriceţJuf jm~ul şi că Jiu 1nai ţJOafe cădea la
nicio rrxmeală. (CEZAR PETRESCU)
A face jocul (rar, jocurile) cuiva= A servi
(conştient sau nu) prin activitatea sa interesele
altuia:
265
 V asile JUNCAN

Face roare j oc„rile fX1fro111•f„i. (LUCIA Dac-ai intrat în joc, trebuie să joci! = Dacă ce-ai
DEMETRIUS) angajat la ceva, nu mai poţi da înapoi :
DurJă t1ceea, ca 1>reşed1i1re, a devenir un Şi aşa l-am vlăg„ir, de-i era awm
co11.1ervaror de .1rtî11ga şi, în bună rmdifie lowlă, a lehame1e de noi. Dar vor/XI ceea: Dacă re-ai
făcui jrx„rile .1rmc1„rilor tm10/uo11e ( . .] (PAUL băgar î11 joc, rreb„ie să joci' (ION CREANGĂ)
CERNAT)
Jocurile s unt făcute =Totul este deja hocărac:
A li în joc = A se afla într-o situaţie critică. A fi Nu 1nai a1X1re 11i1nic 11ou,jm.~urile sunf
în pericol. A fi vorba de ...: făcure, cu1n se SfJune la ruleră, şriu rorul sau
Era în joc acolo ceva mai de pre( dectîr a1Jroa1Je rorul dinainte şi, crunva, 1ni se /Xlre că
inima mea. (LUCIA DEMETRIUS) sunr rrişar, adit~ă 1ni se fură anii ăştia fJe care Îi
Ptînă la urină era În joc de11111irarea lui. mai am de rrăir. (NICOLAE BREB AN)

A ieşi la joc = A începe să ia parce la petrecerile JOI

la care se dansează; a ieşi la horă: A îndruga ca de joia mare (Pop.) = A spune
- Dt1 de ieşir lt1 joc t1i ieşit? - Hei.I fncă verzi şi uscate:
1111, Încă 11-t11n şais11rezet~e t111i. (MIHAIL Tare-i mai plăcea femeii să î11druge Ctl
SADOVEANU) de joia 1nare, dar tlCtun n-o 1nlli băga ni1neni Îll
.fea1nă.
A juca un joc m are (sau periculos) = A
întreprinde o acţiune riscantă: De joi în Paşti (Înv.) = Rar:
Jucau t11ntîndoi un jm~ ţJerit~utos, dar Ne vedem la do"ă săprămt111i - di11 joi în
plin de .wq>rize şi deloc 1>fic ri.1iror. (AURORA Paşri - la an"/ şi la m"/fi ani. (FLORENTIN
LIICEANU) SMARANDACHE)
Riscul ţJe care fi-I asu1ni este 1nt1re şi Qînd era cu co1nu11iştii, şi-aşa vedet11n
cred că eşti co11ştienr că joci un joc 11ericulos. ca111e din joi În Paşti. Tor /JO/J0111' era
vegeraritm. (IOANA BĂEŢICĂ MORPURGO)
A lua la joc (sau la dans). v. lua.
De joi ma i apoi (Pfm.) = La nesfârşit,
până
A pune (totul) în joc = A risca (totul) î n mereu, niciodată. Se spune despre un lucru fiicm
vederea realizării unei acţiuni nesigure: de mântuială:
Gt1res a ţ>us torul În jm.~ ca să Îşi u11neze ( . . .] dar ct111d îşi aducea ami111e "11eori
i1nţ1ulsul...şi a reusir. În tlcesr 1no1nenr, de ccîre i-t1u Sf>us că au 1Jiiri1nir unii şi lllfii de la
co1nţJt111ia Micro.rofr t1re un succes uriaş, reuşind femeile /01; se /„a pe gt111d„ri şi amt111a, din zi în
să domine piafa. (hllp://www.psychologies.ro/) zi şi de joi 1xî11ă 1nt1i de-t1/JOÎ, tlceastă fJOt.naşă
trebuşoară şi gingaşă În 1nulre fJrivinfe, du1Jii
A-şi bate joc (de cineva sau de ceva). v. bate. c1un o ""mea el( . . .] (ION CREANGĂ)
Mi-a căzur di111r-o dară artîra de lucru
A-şi pune (sau a-i li cuiva) capul sau viata în pe cap, î11ctîr rreb„rile cele mai def icare le-am
joc = A-şi risca viaţa: TOI amtî11a1 de joi ptî11ă mai ar>oi ( . . .](CARMEN
Dar rara, ct111d era jignii, îşi pierdea BUR CEA)
ca11ul şi, 11enrru a dt1 tldve1:11arului o re11lică, era D"pă c"m afi făcur gard„/, o să fină de
în .Har e să-şi P"ie vit1fa în joc. (CELLA joi până mai apoi.
SERGHI)
Şi-a fJus vit1fa În joc 11u1nt1i ca ei să se JOS, JOASĂ
b"c"re de realizările /„i. A (se) lăsa jos = A(-şi) da drumul spre pământ.
A (se) trânti la pământ. A (se) culca la pământ:

266
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Ct?inele s-a lăsar jos şi, a lergând Cil
b1111t1 apr oape de pă111t1111, se depă11t1. (VASILE
REBREANU)
A da jos = A lua (pe cineva sau ceva) dintr-un
loc mai înalt şi a pune la pământ. A doborî ceva
/edili cel mic .re dă illfe jos di11 hom şi
încllie llŞa bine. (ION CREANGĂ)
A se muta jos = A se muta la un etaj inferior
(parter, subsol):
Vet~inii s -t1u 1nutt1r jos, la ţJllrter.

sau pe ci neva:
Ea t1 dar jos fO(l(e cărfile din bibliorecă A s ta jos = A se aşeza; a şedea:
şi le-li Î11regisrrt1f. Copillll sra jos pilllftlf, Cil inima ct1r "''
fJurice de frică să nu-l siJnră 1năiesrrele şi să-l
A lăsa jos = A lăsa din mână. A renunţa de a omoar e. (CRISTEA SANDU TIMOC)
mai face ceva:
Şreftm şi-a lăsar lit1gllra jos, linişrir, şi a A trage jos = A jupui de piele. A scoate
începllr să soarbă şi el Sllpa dinfatfllrie Cil gllra. n1ănuşa, cizn1ele:
(AL SAHIA) Ea a rras r er1ede jos /Xlpllcii încănY1fi
de zăpadă.
A lăsa ochii în jos = A privi în pământ din
cauza ruşinii, timidităţii etc.: A-şi dajos =A-şi scoate un obiect de îmbrăcăminte:
Da, srăpâne, zise Harap-Alb, lăst1nd Şi-a dar jos wşma din blană de oaie şi a
od1ii în jos. (ION CREANGĂ) privii lllng, peq1/ex cerul mohort1r şi indifer e111.
(GEORGE DRĂGAN)
A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) m ai pe
(sau pre) jos = A nu fi întrecut, a nu rămâne î n Cu capul în jos = a) Cu capul plecat:
urn1ă, a nu se face de ruşi ne: Cil caplll î11 jos, rămase o cli1Jă pe
S-au bărur bine băie{ii noştri ... dar... şi gtîndllri. (I. MIRONESCU)
noi n-amfosr mai pe jos. (ION GHICA) b) Atârnat sau spânzurat de picioare. (Fig.) Pe
Fie Însă că şi băiatul 11u se lăsă 1nai 1>e dos, alandala, anormal:
jos. Şi Cili/I Spll.rei, se lllplară pe capere. (P. Lllmea a.Ht1 e pe dos. I To(l(e merg Cil
ISPIRESCU) capll-n jos. (ION CREANGĂ)

A privi (sau a m ăsura) pe cineva de sus în jos
= A se uita la cineva cu atenţie, dispreţ:
A re11ni11a1 j11liert1Tlll cu w1 acu111 final de
1nul{l'1nire şi abia t1ru11ci l-a 1năsurt1f
de sus
jos şi a dar dit1 llmeri. (MIRCEA DIACONU)
Le-a privii de la dreapra la .Htînga şi de
.ws în jos. (DANIEL SUR)
A pune jos = A lăsa din mână. A pune pe
pe pământ:
Ea a pllS gea111ama11lll jos şi a aşreprar
Ull f at'Î.
Cu fata în jos =Culcat pe burtă:
Îl Cllkă 11e par cufafa î11jos.
rxînă Cu nasul în jos = Supărat, umilit; amărât, trist:
Ce-aş mai nîde să re văd îmo1t'tîndll-re
Cil na.wl î11jos 1(P. ISPIRESCU)
De sus în jos = În direcţie verticală coborâtoare:
masă, Adllnă cifr ele de .ws în jos.
De sus până jos = În întregime, tot:
Ne-a .Hr opir cu noroi de .ws până jos.

A se da jos = A veni jos dintr-un loc mai ridicat; Jos pălăria!= Exprimă admiraţia sau respectul
a coborî: faţă de ci neva:

Se derefara jos di11 pom. (P. ISPIRESCU)

267
 V asile JUNCAN
Meritele du11111eavoasrră ţJersonale
por fi răgăduire de nimeni. De nimeni' Jos
pălăria! Jos pălăria' (GH. SCHWARTZ)
În fond, dacă o făcuse conşrie111ă, jos
pălăria. Avea per.wnalirare. (IOAN GROŞAN)
Muncă de jos = Muncă la care este trimis
cineva pentru că nu a corespuns într-o muncă de
răspundere:
Lasă fu, lasă, că ro r ct1şrigi 1nai 1nulre
/X11t1/e dectîr noi la 111w1ca de jos, Mirule.
(CEZAR GIOSAN)
S-a si11ucis ctînd e1t11n eu inic,
/X111icipase la Medirafit1 rranscendenrală şi
fusese rrimisă la 1111mct1 de jos, ca rofi cei/a/fi.
(STELIAN ŢURLEA)
Pe din jos de ... = Dintr-o regiune inferioară,
într-o parte situată mai jos:
Pe din jos de Orăşrie, vin doi frafi din
cărănie. (JARNiK-BÎRSEANU)
Pe din jos de ochişori, I Rumeiorii
obrăjori /Swlf rocmai ca doi bujori. (IDEM)
JUCA
A avea ba ni sau a se culca pe bani , a m ânca
ba nii cu lingura, a se juca cu banii, a fi
doldora (sau plin) de ba ni. v. ban.
A face (sau a juca) o festă sau f esta (cuiva). v.
festă.
A i se face coliva sau a fi cu (a îi ba te, a îi
s una, a îi juca) coliva în piept sau a mirosi a
colivă. v. colivă.
A i-0 juca cuiva = A râde de cineva. A înşela pe
cineva:
Ace.Ha, luând lxmii, se gândi el: „lasă,
că fi-o jrx eu 1" l-a jucar-o el dară şi-a făcui de
wp. (P. ISPIRESCU)
A în văta jucându-se = A învăţa fără efort:
Jucc111du-se, coţJilul Î11vt1{ă să voiască
să lucreze. (VICTOR LAZĂR)
CotJi/ul Învăft1 jucc111du-se şi ÎJJ scurt
rimţJ era cel mai bun din clasă.
11u
A învârti (sau a duce, a purta, a juca) pe
cineva p e deget(e). v. deget.
A juca (ca) pe funii. v. funie.
A juca (cu cărţile) pe fatli = A-şi arăta deschis
gândurile şi intenţiile, a fi corect în relaţiile cu
alţii:
Eu sunr un 0111 căruia-i ţJ/ace să }Ol1ce
pefafă... (I. L. CARAGIALE)
A juca balonul (sau mingea) (Spt.) = A lovi
balonul cu mâna sau cu piciorul:
AjuCllf 1ningea Îll ct1reul t1dversarului.
A juca la bursă. v. bursă.
A juca la ciupeală (În sport) = A profita prompt de
fiecare greşeală a adversanilui. A j uca mediocm,
speculând orice greşeală a adversanilui :
M erge1n să aracă1n În Ungaria, 11u vo1n
juca la ciupeală. (http://www.realitatea.net/)
Ecl1i1x1 gazdă juca la ciupeală şi t1
reuşir să Înscrie În cele din urină.
A juca la două capete = A fi oportunist; a se
alia sau a î ncheia înţelegeri cu parteneri
ireconciliabili între ei:
Colonelul juca aşadar la două caru1e,
cum îi sugem de allfel şi lui Emanuel să facă.
(RADU ALDULESCU)
În roară „ct1riera " .la diplomarică, una
din ocu/Xlfiile virale î11 viaft1 .la de lider
co1nu11isr, Cet1uşescu li juct1f 1nereu la cel fJu{ill
două capele, î111re marile pureri ale vremii, SUA
şi URSS. (http://adevarul.ro/)
A juca pe cineva în ciur sau în palmă (Pop.) =
A duce pe cineva după voia proprie:
De-ai juca ca 11uca-11 ciur, I La srrăini
ro111u eşri bun, I De-aijuct1 ca aluna, I Străinu-fi
/JOgă vi11a; (MIHAI EMINESCU)
şi Acum îi juca pe rofi apropit1fii î11 rxilmă
şi 11i1ne11i 1111 i se Î1nţJOfrivea.
A juca pe sfoară = A înşela:
268
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

El 1111 reuşea să-l joace pe sfooră pe Vocet1 care 111-a / t t'ici11t d În roa1n11a lui
vet~inul său, deşi e1t1oţJer.roană1nai t1bilă. 1989 î11 .rnlt1 î11ghefară de la lzv0t· em vocea cuiva
wre î11că se juw şi cu viaft1. (SIMONA SORA)
A juca un rol (importa nt) sau (înv.) a juca o S-a jucai cu viafa ... S-a răsfăfar cu
rolă = A fi factor hotărâtor într-0 afacere. A viafa. De ctîre ori 11-a asculrar awzafia a.Ha
avea o mare însemnătate. A fi decisiv pentru idioară. (TEODOR MAZILU)
cineva sau ceva:
111 acea.Hă operă ce pare a se pregări, A se juca curvia (1u2.) = A fi desfrânat:
r o1nt111ii trebuie să }otlce un rol e1ni11a111enre Giuw cur via şi fOare păwrele făcea.
acriv. (MIHAI EMINESCU) (VARLAAM)
Dar î11 ă.H-tm bojow ia avea o
i1nţJOrft111fă şi 1nai 1nar e din 11rici11t1 logodnei A-i juca cuiva ochii în cap = a) Se spune
Lllurei, care urina să se serbeze negreşit În despre un 001 şiret c u o privire nesigură:
ianuarie şi cu care ţJrilej /Jroviziile de ţ>01t~ erau A obse1va1 ea că-i joocă ochii î11 CtllJ
1ne11ire să aibă un rol fruntaş, 1nai ales că
luau după băiefi, dar a gtî11di1 că aşa-i fir ea
1XJ11e şi pări11fii lui Pi111ea, î11fafa că rom familia lucrurilor, că doar n-are să se facă nici ea
Herdelea voia să .le amre la î11ălfime. (LIVIU călugărifă. (LIVIU REBREANU)
REBREANU) Fmmos bărlx11, da ce î11drăcii rrebuie să
fi fo.H, se vedea după cum îi j11ct1 ochii î11 wp.
A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi). v. (GABRIELA ADAMEŞTEANU)
r enghi. b) Se spune despre un om isteţ, cu privirea
ageră, inteligentă:
A juca cuiva vicleş ug (sau un lucru neplăcut ) Băiatului Îi jucau ochii În carJ şi a
(Îvp.) =A înşela pe cineva: priurmr r epede desţJre ce esre vodJa.
Să-i joace '"' a.Hfel de vicleşug.
(ANTON PANN) A- şi
face (sau a-şi juca) mendrele (cu cineva).
v. mendre.
A se juca cu focul (Pfm.) = A trata cu uşurinţă o
problemă gravă sau un lucru primejdios. (Rar) A A- şi juca calul. v. cal.
nu lua dragostea în serios:
Aşa marfafoilor ! Vr efi să vă cerwfi Cin e se joacă cu dracu', dă şi p este tată-său
femeile! Bi11e, bi11e. Juwfi-vă cu focul dacă vi-i (Pop.) = O mică greşeală te împinge spre alta
voia să văfrigefi. (C. NEGRUZZI) mai mare:
Doam11ă se11a10 1; vă juwfi cu focul, ro fi Na 1 c-t1m scăpai de drawl şi am dar
560 .rnu ctîfi afi mai rămas î11 libe11t11e. IJesre rt1ră-său: acesra 1nă asurz.eşre.1 (ION
(http://politicstand.coni/) CREANGĂ)

A se juca cu sănătatea = A nu se îngriji de Îi joacă p araua (ba nii) (Fam.) = A nu duce

sănătate: lipsă de bani:
(Eliptic) Nu re juw, sor o, boala 11-alege. Lui 1nereu i-a jucar 1x11nua şi n-a dus
(1. L. CARAGIALE) lipsă de 11imil'.
Te ct11n jm.~; cu sănărt1rea, deşi vezi că
1111 eşri bine. Se joacă o drăcie (Înv.) =Nu-i lucru curat:
Mt'1na vneului fJricerJu că aci la 1nijloe
A se juca cu viata = A se expune primejdiei: .le joacă vr eo drăcie. (P. ISPIRESCU)

269
 Vasile JUNCAN

Te joci! = Crezi că-ţi poţi mă<ura pucerile c u Ttîrşoru re mănâncă de-acuma' (ANTON
cineva: BACALBAŞA)
Cine o să-mi gărească.. re joci, O mu/fime de oameni au Jo.IT dafi în
ţJăgtînule.1Crezi că dacă vorbeai turceşte, eu 11u judewră; alră mu/fime a Jo.IT 1>erchizifionară; (I.
re-am înfeles? (ANTON BACALBAŞA) L. CARAGIALE)
Horia Gtîrbea îşi face publică i111enfit1
JUCĂRIE de t1-I da în judewră, pelllru acelaşi mmiv, pe
A s trica jucăria cuiva (Înv.) = A dej uca acelaşi incomod Liviu Ioan Sroiciu. (AURA

planurile cuiva: CHRISTI)

Ce voi face? Aveam frica geloziei
Daniei. Un .fe11fi1nenr care ţJutea strica rotiră A face judecată = A j udeca:
jucăria di111re noi. (ANTON HOLBAN) A doua zi de di111i11eafă, bogtuu( văuîndu-şi
vira 1noo11ă, sări cu gu1t1 1nare asuţJ1t1 săractJui, fi
A-şi lua jucăriil e (şi a pleca) (Fam.; gmţ.) = A luă de piepr şi cu el rtîrllş .re du.re la autea boienJu4
renunţa la a<ocierea c u cineva. A pleca: să le facăjudecară. (P. ISPIRESCU)
I-tun dt1f u11 ulriJnt1fu1n: „Dt1că ţJt1nă Aşii făcu judewră I Ca să vie alră dară, I
111t1ine 11u-1ni ară{i conven{ill vot1stră, Î1ni iau Fiindcă, cu1n trebuieşte, I Văzu unde lăcuieşte.
jucăriile şi plec' (SANDA BUDIŞ) (ANTON PANN)

JUDECA A intra s ub judecată (Înv.) = A fi dat în judecată:

A judeca bine despre s ine = A avea o părere
bună despre propria persoană:
Ea judeca 1nereu bine desţJre sine, chiar
şi t1ru11ci cc111d rret~ea ţJ rin 1no1nenre 1nt1i grele.
Cel ce va fi nînduir din poruncă „spre a
săvărşi vr'o slujll.i, )ri va ţJilşi ţ>este 1i1st111c{iile şi
ponmcile ce a luar, al>ărtînth1-.re împrotivă la a/1e
u11nări", se Su/June „vinovăţiei şi vt1 infra sub
judecară" (... ] (BULETINUL DECIZIUNILOR,

A judeca la rece = A analiza, a cumpăni c u voi. 2, 1863)

atenţie, fără prejudecăţi sau patimă:
El nu e wpabil, orictîr ar voi (şi nu
come.IT că a r voi), de a judew rea evenimenrele
(... ] (G. CĂLINESCU)
Eşti incă sub i1n11resia celor Îlltt11nţ1lare
şi 1111 ţJO{ijudet~a rece. Şi 11u1nai judet~t1ra rece e
Judecata lui Dumnezeu (sau înfricoşată, cea
mare, cea din sau de p e urmă, cea de apoi) =
Hotărâre l uată de Dumnezeu la sfârşitul lumii în
legătura cu viii şi morţii:
Şi crezi tu, 01nule, care judet~i ţJe cei ce

bună... (1. PELTZ) săvtîr,re.oc asrfel de lucruri şi pe wre le faci şi 111,

că vei .1eărx1 de judecara lui Dumnezeu? (BIBLIA)
A judeca pe alţii după sine = A-i considera pe Mi-e rea111ă că În ziua de 1>e u11nă, cc1nd
alţii în funcţie de propriul caracter: trt1111bift1 cerea.ocă ne va chema la judewra cea
Singura naivirare cerră a lui Co/eseu 1nare, 1u1 ne vo1n ţ>utea Înţelege cu stră1n~ii noştri,
esre aceasră obişnuinfă de a-i judew pe a/fii nici în limbă, nici îi1 idei. (ALECU RUSSO)
d111>ă sine. (SIMONA T. POPESCU)
JUG
JUDECATĂ A apl eca înjug= A supune, a umili:
A da în (sau a chema, a merge cu cineva, a Religia - o frază de dânşii i11venrară I
trage, a soroci la) judecată = A intenta proces Ca cu t1 ei purere să vă aplece-n jug (... ]
contra cuiva: (MIHAI EMINESCU)
- Nu vorbi' Am să re dau în judecară
ţJenrru ţJărăsirea ţJO.'ltului Îll /t1fa i11a1nicului... A pune cuiva jugul după cap (Îvp.) =A stăpâni
pe cineva c u totul:

270
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

(... ] t1şa că tlceea ce vret1u caţJÎflllişrii cu lucrurifăcure pe }umărare sau făwre rău, ambifii la
/JO/JOrul Învăfar şi lu111i11ar 1111 1nt1i ţJOf face, ct1 care am remm{ttf ( ... ](OCTAYJAN PALER)
să-i mai pună jugul după cap nu rabdă.
(DOCUMENTE din ISTORIA MIŞCĂRII A se opri la calea jumătate = A nu termina
MUNCITOREŞTI din ROMÂNIA) ceea ce a î nceput. A termina rău ceea ce a fose
Şi boierii de duzină, ce-au finul de începuc bine:
coam e plugul, I Uirtînd rraiul de la (ară, azi (... ]în acea.Hă lupră penrru adevăr şi
fămnului pw1jugul. (N. BELDICEANU) dr eprare să nu se oprească la calea }umărare.
(CULTURA CREŞTINĂ, voi. 6, 19 17)
A se băga în jug = A se angaja să facă ceva Copilul îşi opri lingura la }umărare cale
foarte greu: spr e gură şi se uiră lung la mine. (CALISTRAT
Ce să-fi pui osul ori creieml la jug când cu HOGAŞ)
negusrorie de vodJe wpefi pensie revei:iibilă? Ce să
re rxurJi de meserii ctînd fJOf4 acror caraghioz, A s pune cu jumătate de gură= a) A vorbi cu
.1euipând pe w1 M!naror înfa fă, să aibi mii de franci glas slab, abia auzi t:
fJe tm din Cam Peni ii/or ? (MIHAI EMINESCU) CotJilul a ÎnceţJur să SţJună cu ju1nărt1re
de gură şi tibia Îl t1uzea1n.
A trage în jug de fier (Îrg.) = A se lupea din b) A vorbi în mod ne hotărât, fără convingere:
greu cu viaţa. A fi la ananghie: - Bine' grăi fecioml de îinrXirar wm cu
Şi Înfrt1n{i de u1nilire, cu ţJriviri srinse şi }umărare de gură. Să fie pe voia ra; să .HlÎIŢJim
c11,11re, I Regii {ărilor Învinse ge1n cu greu 1xtlri11ii: dar din unul să face1n un ţ){lr ţJe11rru 1nine,
rrăgtînd în jug. (MIHAI EMINESCU) din alrul 1m par penim tine. (IOAN SLAVJCJ)

A trage la jug (O. animale) = A trage carul, A vorbi cu jumătate de gură (sau de glas) sau
căruţa, plugul. (Fig.; d. oameni) A munci din a vorbi cu gura (pe) jumătate (ori cu gura
greu, a munci peste puceri : altuia ) = A vorbi fără convingere, entuziasm,
Şi ÎJJ h'1net1 a11i1nt1l efor, Cll şi ÎJJ curaj; cu voce scăz ută:
.wciewre, vaca dă lapre şi /JOu/ rrage la jug. Voia1n să re Înrreb, zise el ca111 cu
(GEORGE TUICĂ) jumăwre de gură, dacă Lică a re slăbiciune
Nu mă plt?ng, dar mă simi ca /JOu/ care penrru muieri. (IOAN SLA YICI)
rrage fa jug, care nu mai vede fJw1crul de unde a - Dar 1nuie{i-s ţJO.îlnagii? zise arunci
ţJ0111ir ţJe brazdă şi
nu-i vede 11it~i sfiîrş irul. leneşul, cu ju111ărare de gură, fără să se
(IOANA PÂRYULESCU) ctîmea.'il'ă din loc. (ION CREANGĂ)
V or bea cu jumăwre de glas, înfricoşar
JUMĂTATE /Jarcă de ceva. (MIHAIL SADOVEANU)
(0 dată) şi jwuătate =Exprimă ideea re superlativ:
Să-fi trăiască 1Xlri11rele, că-i un 0111 şi Cu jumătate de inimă sau cu inima pe
}umărare. (LIVIU REBREANU) jumătate = Fără c uraj, fără hotărâre:
Trealx1 ofi'tcuse ră nu1nai cuju1nărare de
A face ceva pe jumătate = A nu duce un lucru inimă. (PETRU DUMTTRIU)

până la capăt:
( ... ] dar face îmordea1ma lucrurile fJe Cu jumătate de pret (sau în jumătate preţul)
}umărare sau, ctînd le-a făwr a lrcineva până la =Cu reducere de 50%:
carJăr, se srrăduieşre să le srrice. (RADU Se 1nai ţJune şi Înrrebarea, cu 1nulr 1nai
PAVELGHEO) seriot1.lă, de ce vând ei mtufa la }umărare de
Arn Îll ur1nt1 1net1, trebuie s-o r ecunosc, 1111 pr ef?(MARIANA NEŢ)
fJu{ine asţJirtl{ii ţJretl vagi .~111, ţJur şi siintJlu, uirtde,
271
 V asile JUNCAN

Oda1ă c11mpărase pe .Hradă w1 111b de Penr111 ţJrie1e11i, sunr de cele 1nai 1nulre
spray af1ei:1have la j11mă1a1e de /Jr<'{, iar când ori o gâscă bună de jw1111/i1. Penim cei de la
ajunse cu el acasă, consrară că fusese u1111Jlur cu cau11111ă, o vacă de 11111/s. (PANAIT ISTRATI)

arJă (...](PETRU CIMPOIEŞU)

JUPÂN
Jumătate (sau jumătăţi) de măsură = Mă~ură Jupâ n frige-linte (Pop.) = Persoană care vrea să
fragmentară, in completă. Treabă incomple tă: facă pe boieml:
Ju111ătă{ile de 1năsură 1111 tlduc niciodată Trebuie să fie ci11eva w1 f rige-li111e ca
.wlufii în probleme aşa de grave. (MIHAIL d-nu Bui:wj1escu, pe111ru Ctl să facă gură pe111ru
SADOVEANU) w1 .11rug111: (VASILE ALECSANDRI)
Ro1nli11ia a co11rrt1zis chiar şi OţJ1i1ia lui C1.ne sa" fi1e....
' Ia un srroţ1ş 1.r, un
Thomas Mann wre spw1ea: „ Ţările care 1nofturea11, un f rige-linre, un ţJlllavragiu, zicet1u
ac{ioneaz.ă cu j1unărăfi de 1năsură 1111 sunt lovire unii şi a/fii, judeuîndu-1 d11pă î11făfişare.
dect11 de jw11ă1ăfi de ca1a11rofe şi s11n1 inctl(X1bile de (NICOLAE GANE)
w1 des1i11 adevăra1". (BUJOR NEDELCOVJCI)
JUPUI
La calea (drumul) jumătate sau la jumătate A jupui de viu (pe cineva) (Fam.) = a) A bate
calea (sau drumul) ori la jumătatea căii foarte tare (pe cineva):
(drumului) (Înv.) =La egală distanţă şi de locul Un11/ zicea să-l Taie. A/111/ să-l s1xînwre.
de unde a pomit şi de locul unde vrea să ajungă: A/111/ să-l J111waie de viu. (P. ISPIRESCU)
Mt11t'11 e w1 ha11 aşezai pe valea Negrei, Ctînd auzi că ţăra1u·; au bărur şi ţJe Leon1e
wm la j11mă1t11e calea di111re Şarul Domei şi Bt'1n1Ju, ba şi ţJe nevastă-sa, şi i-t1u ca1n 1>rădt1r
Broş1e11i. (CALISTRAT HOGAŞ) loc11i11{tl, se gândi î11 sine că pe dtîns11/ Cil sigurtmfă
Meiu el, merse şi chit1r la wlea l-arfijup11i1 de viu. (LMU REBREANU)
ju1nărt1re, Îl t1fJucă o sere fJe i11i111ă, că 1111 1nai b) A-i lua (cuiva) toţi banii:
p11111 răbda şi scobori de pe cal să bea apă (... ] pe111m că acolo unde 10111/ fi se ia
din1r-w1 b1mt1r 1(CRISTEA SANDU TIMOC) din 1ntînă, de 11e rine, eşri}u11uir de viu, unde 1111
1nlli eşti 11i1nic, 11u 1nai eşti ru 11rofesorul, 11111nt1i
Un om şi jumătate sau un măgar (drac, eşri Tu scrii1orul. (NICOLAE BALOTĂ)
dobitoc, prost, hot, porc de câine, ramolit) şi
jumătate = Om care-i întrece pe toţi ceilalţi î n JURĂMÂNT
destoinicie, prostie, măgărie, dobitocie: A depune jurământul = a ) (D. o parte în litigiu
Bie111/ Aghi11fă 1 ş1it1 el de ce .Ha pilii sau despre un martor) A se angaja să sp ună tot
ţxînrre fJ/evuşcă, 1n<lct1r că ert1 un drtlC şi adevărul în legătură cu faptele unui proces:

ju1nt1ft1re: bănuise ce-l t1ştefJfa, că iar o să-i dea ln Cod11/ de pmcedură pe11ală din
ci11e şrie ce grea sarci11ă. (I. L. CARAGIALE) România se prevede fo111111/t1 jwiimtîn111/ui pe care
Să rrlîieşri, a1cot11Je, şi să-fi trăiaff:ă ţJilri1uele, 11 deţ1u11e 1na110 111l Î11a1i1rea a.k~u/Jării sale de către
că-i 111 an şijw1ii1a1e! (LlVIU REBREANU) organele jutfit~iare: „Jur că voi sr1une adevă111l şi
Aşa-fi trebuie dacă eşti un ţJrosr şi că 1111 voi a.k~unde 11i1nic tli11 ceea ce ştiu. Aşa să-1ni
j11mă1a1e. (ŞEZĂTOAREA, IV) aj111e Dumnezeu 1". (http://ro.wikipedia.org/l
b) (D. unele categorii de oameni şi despre
JUMULI militari) A se angaja solemn să-şi îndeplinească
Gâscă (bună) de jumulit = Om naiv şi îndatoririle cu respectarea legilor ţării:
încrezător, de pe urma căruia se poate profita: ln ziua de 10 mai 1866 no11/ ales,
Ai găsii gtloca de j111mlil (ALECU RUSSO) ct1re-11r1111Jii s11ert11lfe/e Întregului 11os1111 11ea111,
de11u1Je jură11u1nr1J Îit Adunarea tării, jură11u1nrul de

272
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

domn păziror legi/01; credi11fei şi horarelor fării „Priere11ii" abia aşreapră să-l vadă cu
(AL VLAHUŢĂ) juvă{ul la gt1r, arunci să vezi de zvăluiri şocante
f11 poalele Caqx1fi/01; I Lt1 vechiul rău şi des11re alţi 1naidt1nezi din 11rej111a buncărului
mo111uîn1, I Tofi în gemmdu, 0 1Şrefa11e, I Dep1•1em liberal. (hnp://www.somaxtv.com/)
jură11uî11r (.. .] 0/ASILE ALECSANDRI)

A lăsa cu jurământ sau cu legământ, cu blesten~

cuvânt = A face pe cineva să îrdeplinea<Că un
ordin, o obligaţie, o dorinţă etc.:
Murind împărăret1.1t1, t1 lăst11 cu .111jlerul la
ceasul 1no1tii ei şi cu jurăuu1nr ca Î1n1Jii1t1fu' soţul
ei, să m1 văduvească, ci să ia de so(ie pe aceea la
care se va porrivi co11duml ei. (P. ISPIRESCU)

A-i da cuiva j urământ (Spc.) = A da c uiva

drepcul de a se j ura:
(...] probele (JOI fi ca în arce prrx es, !11.·rise,
mai1uri, fără prejudiciul fie1.·ărei pă1Ji de t1 se
prevala de mărruriiirea celei/a/re .ltlu dea-i da
jură11u111r deciz01: (CURIERUL JUDICIAR, 1922)

JUSTIŢIE
(A chem a) sau a se prezenta în fata justiţi ei =
(A cita sau) a se prezenta la judecată:
Dacă 1x11riofii aresrafi vor fi deferifi
nazişrilor, se va J>rezenra el Însuşi În/aţa
să fie şi el judet~ar şi
justi{iei 11aziste Cll
împuşcar. (TRAIAN D. LAZĂR)

A da p e mâ na justiţiei = A înainta pe un
infractor organelor j udiciare, pentru a li cercetat,
judecat etc.:
El va fi prins de cei rrei bravi jumalişri,
care-l vor da pe mtî11a ju.Hifiei implawbile şi
incapabile a-l apuca fără ajurorul fo i: (I. L.
CARAGIALE)
Profe.romlui i se păru la începui
limpede ca lumina zilei că o va da pe mtî11a
jusTifiei (... ] (IOAN PETRU CULIANU)

JUVĂŢ
A-i pune cuiva juvătul de gât = A prinde pe
cineva pe care îl acuzi. A forţa pe cineva să facă
ceva:
- Şi credefi că o să-şi lx1ge singur juvăful
în gtîr? - Da, că 11-t1re încorro. (BASARABIA, nr.
1-2, 1997)
273
 Va.li/, llJNCAN

Cum să 11u-I plltuleast'ă! Dar de di1ul

tlŞleapră mma1111I prilejul .rti puie laba pe biewl
L şoricu/. (EM. GÎRLEANU)
Mă, să 11u pu11 lt1ba /Je voi! (MIHAIL
SADOVEANU)
LABĂ
A avea la labă pe cineva sau 11 ju ra în labe pe A se scula în două lab e (îm1>olriva cuiva sau a
cineva ( Pop.) = A dis pune de cineva: ce va ) ( Pop.; im.) = A se re1•oha:
Acum i11di1•idul îi a11ea la labă pe to{i şi Umplusem coşarr:a pe jw11ăt(l{e. dbul iată
era. u11eori, agre.fiv cu ei. mă rrr..ii la spate cr1 w1 afuririt de urs :burlit,
rlidicar î11 două labe. care ve11ea spre mine
A bale palma (sau mâna) (gmţ .. laba) cu cineva. 1nonntii11d şi scui1Jii11du-1nă J.Klrcti vroia să 1nci
v. bale. m11srre că de ce i-<1111 ctilcm rliuişia. (NICOLAE
CANE)
A d a cui va pes te labe (Pfm.) = A admonesta o
persoană obraznică: A mubla în pa tru la be (în fafu c uiva) = a ) A se
Nu l-a mai suportat şi i-a dm pesie labe, umili (în faţa cuiva):
dar el 11u s-a li11iş1 it. Neş1ii1ul ce dori11fă să
fmi mai
î11depli11ească, de plicii.reală i-am cerul să

A lua îu (sau la) labe (pe cb1cvo) (Pop.) =A bate: umble î11 palm labe şi .<ti îmi li11gă degerele ...
Nervos c111n erts, el a Înce/Jllf să-l ia În (LUC IAN MAREŞ)

labe /X! forbali.11. b) A lingu şi (pe cineva):

11 111driigi.tem /X! acest 101111( Qmrrt1ş,
01111

A 1nâ n ra labe d e pui (Po p.) = A puna vorba care se dămia cu lot suflentl - etira ba.re, alerga de
dintr-un loc în altul. A fi indiscret: colo-rolo. 1u11bla î11 patm labe, fiit:ea 101 ce-i
- Vai de mi11e! a :;is bătriUUJ; S-ar S(llmeam [ .••] (NJCOLAE COVACI)

plllea?„. N-am obiceiul!... 111 viafa mea 1Mm

11tli11<·a1 labe de pui!... Hei! kir la1111/eo; eu am
slujit la case 1nari boiereşri... care (IJlf văzut Ş.[lln
t1t1zir eu.I„. 11-t11n v1-e1ne 11c11111t1 sti (i le /)()vestesc.I...
(I. L. CARAGIALE)
A pune ( pe c ine.•a) cu botu l pe labe. v. bot.
A pune la ba pe cem (Pop.) = A apura;
în>uşi ceva:
A-i încăpea (sau a-i pica, a · i cădea) în labă
(sau în labe) (Pop.) = A pune mâna pe ceva. A
ajunge la discreţia c uiva:
Aşa-i că
111i-ai clizur fn 1<1/Jă, t"'l111e de
vneu ce eşti' OON CREANGĂ)
A-şi bale la bele (Pop.) = A pierde timpul:
a-şi Mereu îi spw1ea mama odraslei sale să
11u-şi bară labele 1oa11i : iua şi să se apuce de

P1111e ursul retJede lt1lx1 /X! arici, să 1111 f1111ăţa1.

sc<t/X!. Adciu/, SfX!rÎ(I{, se.face gliem. (A...ORENTIN

SMARANDACHE) A-şi muşra labele (Pop.) = A se căi amarnic
Li11găule, m{ii11e t1i 1n111e labt1 pe S/>iwlul pe lllru o faptă:

ăsra... şi-ai fi mai feudal şi mai satrap chiar
dec{Jt el. (D. R. POPESCU)
A pune laba pe cineva (Pop.)= A prinde :
A lu Modret11111 sti aduci 11ea1>iira1
ct1/. da t1i grijă cli11d t>leci să }ii deşlepl
1111ie tiia lt1ba pe 1i11e. (FĂNUŞ NEAGU)
.Alui! ia, acwn i-am găsir leac11L zise ea &1
gfiu/111 să" Taci! că i-oiu ft•ce eu c1u11ă1m/11i wUJ
de ş-a 11111ŞCQ labele! „ OON CREANGĂ)
1111 A·şi p une botul pe labe (Rar)= A se resemna:
să 11u Bunicului 11u i-11 1nt1i rtinras tlecâr să-şi
v11111i IJ1J111/ fX! lt1be şi să t1şre1J1e.

274
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A tine s ub trei lacăte şi şapte peceţi sau a

C u botul pe la be = (O. câini) Culcat c u bocul pe păstra cu nou ă lacăte (Pop.) = A manifesta

labele dinainte: mare grijă pentru siguranţa a ceva sau a cuiva:

(Oganil) dezamăgii se î11Toar.1e la ltx, c11 Aş fi
f o.H fără îndoială dezamăgii de
bor11I aşrem11r r1e labe. (CEZAR PETRESCU) 111oarre să fi tif1t1r Într-o zi că zenitul 1nă
trădează. Şi co11ri11ua1n să fin rai11a sub trei

LAC lacăre şi şa1JTe peufi. (LUCIAN BLAGA)

A sări (sau a cădea, a da, a nimeri) din lac în El şria că le fine pe roare închise la w1
put (Pfm.) = A trece dintr-o sicuaţie grea în alta loc, Înf r-o că1nt1ră din ţJlllarul său, Î11cuit1re şi
şi n1ai grea: zăvort1re cu nouă uşi de fier şi cu nouă /licăre
Păi, t1vea111 c1itŞfX? t111i, roc1nt1i /ugi..~111 mari. (P. ISPIRESCU)
d'acasă,f11gi.1em de deme11111 ăla de Mitică, da am (... ] voi 1111 î11/elegefi că Tainele i11rime
sărir din lac îi1 puf ( ...] (CRISTIAN SĂILEANU) ale 1111ei gospodării 1111 .le scri11 l'e fa/adă, să le
Regio11alizt1ren 1111 r1eb11ie să „de.11.--e111mlizeze" /XISCă ochii rrecărorului, ci se ţJiisrrellză Încuit1re
1#1 siirem r1reze1vt.td11-i rarele; fJO{i tif1•tgedi11 lac îi1 r111/1 cu şa1JTe lacăre. (OCTA YIAN GOGA)
(DANIEL DĂIANU)
A-i pune lacăt (cuiva) (Îvr.) = A obliga, a sili
LACĂT pe cineva să facă ceva:
A li cheia şi lacătul = A fi elementul esenţial, Pe11rru o leafl'l 111izert1bill'l, ungurii tui ţJus
de prim ordin, într-o problemă: lacăr pe s11j1e111I 011111l11i? (LIVIU REBREANU)
Pr1inarii au „cheit1 şi lt1cărul" e!tininării
illfermediarilor din (Jiefe! (http://gp:iecaoltului.ro/) LACRIMĂ
A râde cu lacrimi = A râde c u poftă:
A pune lacăt pe ceva (Reg.) = A pune stăpânire Medit~ut rt1detl cu lllcri1ni, sortl 1netl ertl
pe ceva: vllg co11ştie11ră cel cevtl 11u-i chillr Îll regulă, dtlr
A p11s lacăr pe roară gospodăria şi 1111 .1e 1111se1mrea 01Jri 1! (AURA CHRISTI)
mai dă d11s. Şi /rinei începea să râdă. Şi n1dea,
n1dea, până ce lacrimile îi c11rgea11 pe obrajii ei
A pune s ub lacăt = A înc uia: mme11i. (BARBU DELA VRANCEA)
f11d1id, p1111 lacăre şi sigili4 şi să
Î11drăv1ea.k~ă să 1 i1rre În lir>.w 111X1stră, să A vărsa lacrimi fierbinţi sau (pop.) de sânge
î11drăviea.1<.'ă. Porcul şi ctîi11ele de 1Jămăr11f! (UVIU sau a vărsa şi roaie de lacrimi, a plâ nge cu
REBREANU) lacrimi fierbinţi, (fam.) a plâ nge cu zece
Săre1u·; Îtt'tă au ţ>us lt1căr ţJe uşa bisericii şi rânduri (sau cu şi roaie) de lacrimi. v. vărsa.
t111 det~farar că 1111 vor lăsa ţ>e „veneticul" să ia
loc11I /Jărrt1111J11i lor d11ho v11ic. (CONSTANTIN A-i curge (cuiva) lacrimi am are. v. amar.
STERE)
Cu lacrimi de sânge. v. sânge.
A tine sau a avea, a pune lacăt la gură ori
gurii sau, rar, a tine lacătul asupra gurii (Pfm.) Lacrimi de crocodil. v. crocodil.
= A-şi impune tăcerea:
- Mă r og, /JădJăfele! mai srăi1 co11Te11eşre! I Până la lacrimi = Gata să plângă, aproape de plâns:
Srăi să 11e-11/elegem, p11fi11 odilmeşre! I E11 îmi îflfor c Aposrol al cul111rii de w11f, mei:1e.1e pe la
votf}(/, p11i lacăr la g11ră, I Dacă e r1rici11a pefllru a111orirăfile regim1J114 pledând rx111ă la lacrimi ct111za
legăt11ră (AN1DN PANN) .mtditJ11i de pe1fo111u111/ă. (ANCA MANOLESCU)
Mişcafi rx111ă la lacrimi.

275
 Vasile JUNCAN

Vreme de lacrimi (Rar)= Anotimp ploios, vren>e LAIE, LĂI'

ploioasă: Că e la ie, că-i bălaie sau ba e la ie, ba-i bălaie.
Era, SţJre căderea iernii, o vre111e de v. bălaie
lacrimi. (MATEIU I. CARAGIALE)
Nici laie, 11ici bălaie = Nici aşa, nici aşa:
LADĂ - A11111ci, voi să vă face(i moarre-11
A nu avea lad ă cu cineva (Pop.) = A nu se 1Xl11uşoi, să 1111
s11une{i nici laie, nici bălt1ie. Oi
împăca cu cineva: vo1fJi eu şi cu dtînşii, şi las' dacă vt1 fi cevtl.' ...
Femeia 1111 mai avea ladă cu el de ceva (ION CREANGĂ)
vreme şi se gtî11dea să-l lase. Alegerea mea a căwr a.wpra unei femei
de lt"ne, nici laie, nici bălaie, săracă, li11siră de
A prinde la ladă (Pop.) = A prinde cu minciuna: elega11(ă ş i divă păguboosă. (ION IOV AN)
De ctî11d lm11ica l-a prins la ladă,
băiefe/11/ spw1ea adevărul î11101dea1ma. Ori laie, or i bălaie. v. bălaie

A trăi cu (sau ca) banu-n lad ă (Reg.) = A trăi LAMPĂ

În linişte şi În belşug: A face la mpa mică (Arg.) = A fugi, a se
- Dt1fi-1ni fJtlce să 1nerg unde 1ni-a1n fJus ascunde, a-şi pierde urn1a:
gtî11d11l, găra(i-mi merinde şi nu ave(i 11icio grijă, El l-a sfăruir pe 11111zican1 să facă lampa
vă va fine împărarul ca ba1111-11 ladă până voi inică şi să nu-l 1nai vadă ţJrin carrie1:
că 11111/r şriu
veni eu, că 1111 o să zăbovesc. (I.
POP-RETEGANUL) A fi făc ut l ampă (Ljc.) = A fi în vi ns la o
diferenţă mare de puncte. A pierde într-o
LAF manieră penibilă:
A şedea (cu cineva) la la furi (Fam.) = A Lt1 11/rimul joc, el t1 fo.11 făcur lamr>ă de
pălăvrăgi cu cineva, a sta la taifas: colegul din faft1 Iui şi s-a enervai rău de 101.
Şedeam cu .wcm-meu la ltifuri, după
obiceiul de la (ară, dinai111et1 wwi boret111 de A stinge (cuiva) la mpa = A lovi peste ochi pe
vin. (1. L. CARAGIALE) cineva:
Ttînărul i-a dar un 1Ju11111 zdrt1vă11 de i-a
A tăia frunză verd e şi lafuri şi ta lafuri (Înv.) = stins la111ţJa şi bierul COJJil a căzut În noroi.
A spune minciuni :
( .. . ]fii11dcă era mirire/11/ mucalir şi ct111d A vorbi la lampă (sau la bec) = A nu fi a<eultat
se plicrisea împărarul de rrelmrile -mpără(iei, pe Vorbim la lamr>ă. De două /1111i
el îl chema, să-i spuie lafuri şi să-i facă magi.Hra(ii Ro111tî11iei fac ror ce doresc pe sparele
giumbuşuri. (I. L. CARAGIALE) p11blicu/11i jusTi(iabil. Toară lumea scrie, roară
ltunea se revoltă, ni1nit~ nu se Îllftî1nţ>lă.
LAIE' (https://theophylepoliteia. wordpress.com/)
A se tine la ie (după cineva) (Pop.) = A sta
nedespărţit de cineva: A-i lipsi (cuiva) o l ampă, a avea o lampă Ups ă
Co11i/11/ .re fi11ea laie dur>ă mail'ă-sa. (ori s tinsă) sau a-i fila (cuiva) o lampă= A fi
nebun:
A face o la ie (Arg.) = A eşua, a nu izbuti, a Bun, tun 1nai rră11cănir noi ţJe-acolo şi

suferi un eşec: Ti11a 111-a /uar cu ea la bucărărie, s-o ajur la

A făcui o laie la exame11. ct1/et1. Nenică, arunci 1n-a1n ţJrins că gt1gicii Îi
ct1111jilează o lamr>ă. (OVIDIU VERDEŞ)

276
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Du1Jii cu1n judet~a şi vorbet1, cu roţii t1u Tor leget1 lirară ctînd şi
Îll ce condi{Îl'1lÎ
crezur că-i lt/Jseşte o lt11nţJii. se ţJoote lt111st1
un 1na11dar de t1r esrt1r e şi a111'1ne
ct111d [ .. .] (BULETINUL DECIZIUNILOR, voi.
LANCE 68, 1931)
A pleca lancea = A ceda; a se declara învins:
Lov1i1escu, - treclind 11es1e unele tq>ret~ieri LANŢ

resrricrive, i1u'fittle - rxînă la u11nă Îşi va ţ>letYI A băga (sau a pune ori a arunca, ori, rar, a
la11aa, revere11(ios, îi1 ftl(a «fn111ott1ei» opere. (AL azvârli) în lanţuri (pe cineva) = A încătuşa; a
OPREA) întemni ţa:
Arunci au fo.H lut1(i di11rre noi, de aici,
A rupe lancea cn cineva (Rar) = A purta o doi oa111e11i, eu şi cu Ct1ficu, 111llcedo11el111, din
discuţie în contradictoriu c u cineva: celeia/re colonii, Baia Sprie şi Ni.Hru, în roral
Obiel'livirarea de cugerare şi srărx111irea ŞllfJfe inşi,
11111 fosr ţJuşi În lllJJ{uri şi rri111işi Cll uJJ
de foimă swlf singura pavăză de care se poare fel de cap de grevă. (LUCIA HOSSU LONGIN)
mpe lancea /Xlmj1ewrulu i (GH. GHEORGHIŢĂ)
A face lant (D. oameni) = A se înşirui pentru a-şi
LAN ORĂ transmite un obiect din mână în mână. A încercui:
A se tine (sau a pleca, a se duce) landră (Reg.) ÎJJ 111llrgi11el1 ţJiidurii ÎnceţJu să se Înfindă
=A merge î n grup; a merge în şir. /a11(ul de rrăgărori w re se rt11t111 pe brt111ci î11
Se fin la11dră pe uli(ele .Ilirului (ZAHARIA zătXldă. (PETRU DUMITRIU)
STANCU) Flururi 111ul{i, de 111ulre 11el1111uri, vin Îll
ur111ll lui uJJ lllJJ{, I Toţi cu iniJ11e uşoare, roţi
A-şi lua landra =A-şi lua gândul: şăgalnici şi berbtmfi. (MIHAI EMINESCU)
Ea şi-a fum la11dra de la /X111i ş i 11u s-a Oll111e11ii t1t1 fă cur uJJ lt111{ În ju 111/ Clisei.
1nai gtîndir roară ziua.
A scoate (sau a s lobozi) din lanţuri (pe cineva)
Mai tine-ti loandra! (Reg.) =Taci din gură': = A descătuşa. A elibera din captivitate:
Fe111eit1 i-ll SţJus să-şi 1nai fină l ot111drt1 Abia scoş i di11 lt111(uri, boierii elibera(i
şi să lase fe1ele î11 rx1ce 1 si111r că le vine din nou li/XI fli 111oară, odllră cu
noua domnie( .. . ] (MIRCEA ANGHELESCU)
LANSA Aduseră urşii.
Zt1zu şi Babaill 111oru1ăiră
A lansa moda (sau o modă) = A face ca şi căufll tii, z}Jăftîndu-se, să sct1ţJe din
llln{uri.
vescimenmţia, comportamentLd, creaţia sa originală (ZAHARIA STANCU)
să fie adoptală de un număr mare de oameni:
U11 rud1a11 verde, cu penaj alb, ceru el - A se tine lant = A se succeda î n număr mare:
rocmai se lt111.1t1 moda rud1a11elor din carifet1 Do111i{illn se uifll ui111ir În gurll ei,
pe11rru femei. (NICOLAE ŢIC) asculrt111d cum se fin lan( vorbele una după alw.
Î11j1oreşre w1 adevărar com er( cu relicve (1. A. BASSARABESCU)
f ranceze (grade milirare, Legiunea de Onoare, Începu a-i rt111ji rrebile îi11pără(iei... IXI
mt111ere de spadă) şi se ltmsează o modă t1 supuşii lui vor să facă răzmeri(ă; ba virele de pe
denigrării lui, 1nodă ce co11rt11ni11ează 11u 11u1nai u1oşiile lui llu căltYlf hofl1111l litrei Î1n1Jii1iifii şi sr111r
.wciewrea saloanelor (.. . ] (CONSTANTINA luare de prifXIS; IXI că moarrea a dm îi1 ele, şi ct?re
RAVECA BULEU) 11eajw1.1uri rotire se fineau lan(. (P. ISPIRESCU)

A lansa un mandat de arestare = A emite un

ordin de arestare î mpotriva unei persoane:

277
 Vasile JUNCAN

LAPTE A fi nwuai lapte ş i miere (Pfm.; d. oameni)= A

(A fi) de un la pte (cn cineva) (Olt.)= (A fi) de se purta mieros; a fi binevoitor:
aceeaşi vâr.;tă c u cineva. (A fi) asemănător cu O alia11(ă în car e la începui rorul era
cineva în privinţa ideilor sau a sentimentelor. 11u1nai la11re şi 1niere a ajuns să scc1t1t1ie din
Cei doi feciori emu de w1 lapre şi .re roare î11cheie1urile. fllgredie111ele de mai sus au
şrit1u din şcot1lt1 tJri1nt1ră. Jo.li î11/oc11ire cu orravă şi fiere.
(http://www.cotidianul.ro/)
(A fi) în la pte (O. cereale) = (A fi) necopt, crud:
Şriu/efii de pommb emu î11 lapre. A fi s upt la pte de capră (Pop.) = Se spune
despre o per.;oană excesiv de energică:
A (se) băga oile în lapte (sau în lapţi) (Psr.) = Uire la el ce iure mai e, parc-a supr
A despărţi oile de miei primăvara şi a începe la1Jfe Ctlf>ră!
mulsul, pentru a face brânză:
Bărba(ii ies la ct?mp, la .11t111ă. Asrăzi .re A pune tot laptele în păsat (Pop.)= A fi ri~ipitor.
î11ft1rcă mieii şi oile se lx1gă î11 lapre. (MIHAI De 11-ar fi pus 101 laprele-11 păsar roară
EMINESCU) vill{ll, t1rfi avur u11 frt1i liniştif l1Ct'1n .
Făceau perrecere ct111d .re băgau oile î11
lap{i, spre vară. (ION GHINOIU) A scoate oile din l apţi (Reg.) = A î nceta mulsul
oilor:
A avea dinţii de lapte (Pop.)= A fi încă tânăr. Ciobanii, odt1ră cu venirea roa1n11ei, t111
A fi lipsit de experienţă de viaţă: .'ICOS oile din lap(i
Se-1n/Jrt1că duţJă 1nodă şi 1nesret~ă căr{i

bine,/ De-i şi cu din(i de larJfe, oricare rrea1Jfă A s pune şi

11alrăl Îi pare foa11e mică la vr ednicia lui;
(ALECU DONICI)
Auzi sugariule? să re fllcă vel-ar1naş
[mare dregător care supraveghea înc hisorile şi
execuţiile) pe rine, w1 băiete/ cu di11fi de lapre 1
(B. P. HASDEU)
A cădea (a se băga, a se lovi, a pica, a se
potrivi) ca musca-n lapte. v. muscă.
A curge lapte şi miere = A fi îmbelşugare:
Tu le-ai dar (tira acetwt1 pe care jurasei
pări11(ilor lor că le-o vei da, (ară în car e curge
lapre şi miere. (BIBLIA)
Î11 re.>:tele sfillfe ale iudaismului şi
creşti11is1nului, Du1nnezeu ţJro1nire fJO/JOrului
lsmel că le va da o (ară 1111de curge lapre şi
miere. (https://benidradici. wordpress.com/)
laptele pe care 1-a supt (Pop.) = A
mărturisi tot, c u lux de amănunte:
Iar 11enorocirt1 a ia, duţJă ce i-au băgt1f
curenr electric 11ri11 rotite găurile, li SfJus şi
laprele pe car e l-a supr de la mă-sa' (MARCEL
SECUI)
A stoarce (sau a scoate) laptele din piatră (Pop.)
= A realiza lucmri extraordinare, învingând
obstacole de netrecut:
NiJnic Jill esre 1nai ţJericlllOS ţJenr111 un star
ce voieşre t1 se r eorganiza, det' âf a da jir?nele
guve111lllui Îll uu1inile /XI 1ve11i'{ilor, 1neni'{i' d1i1
conceţJ{Îlllle li fi slugi şi educafi Îllfr-t'1l inod Ct'1n să
pa11ă scoare larJfe din piarră cu od ce pre(!...
(NICOLAE FILIMON)
Boi'e111l dlln1neaei', Jill şti'll Ct'1n Îl
cheamă, dar e om al rrebii, .'iCoafe larJfe din
piarră. (I. HELIADE RĂDULESCU)

A fi învăţat ca mâţa la lapte. v. mâţă. A-i curge (sau a-i cădea cuiva) lapte (sau laptele)
în păsat sau a (se) vărsa la ptele în păsat (f\.)p.) =
A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce. v. păsat. A beneficia de un ajutor neaşteptat. A-i merge
foarte bine:

278
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

JVea111{ul 1neu se uifll la 1nine ct1 o broască A li (sau a s e s imti) la (sau în) largul săn = A fi
la sot1re şi, În sfi1rş1i, li ţJrÎlnir... De-arunci, slt1vă (sau a se simţi) în deplină libertate, nestingherit:
Domnufu4 ne curge bine laprele-n păsar 1 ••• Seara nwnai, seara I Mă simi la largul
(VASil_E AlECSANDRI) meu. (G. COŞBUC)
Ctîr lt"nea 11-ave1n să rrăiJn, nu-i aşa? Văzându-se Pepelea acum la largul său,
Ctîr vom rrăi, să ne curgă fatJfefe-n păsar... sări gardul din ogradă şi .re ... du.re. (1. G.
(MIHAI EMINESCU) SBIERA)
Dragă primăvară, I De-ai veni ct1nd aş
De la pte acru (Reg.; d. ochi) = De culoare vrea eu... I Să fiu iar la largul meu. (VASILE
deschisă: ALECSANDRI)
Ert1 un bă1f1t1f chi11eş şi t1vet1 nişre ochi
de lapre acru. A ieşi (sau a s coate pe cineva) la (sau în) larg
(Pop.) = A scăpa (pe cineva) dintr-o situaţie
E la pte cu păsat (Pop.) = Se spune despre un dificilă:
lucru bun, util: Î11rcî1n11i11aru-1n-t1u ei În ziua net~t1zului
- Hei, hei, domnişoară! Gftxmfele meu, dar Domnul a fosr înrărirea mea. Şi 111-a
1111dlor s1ulf fatJfe Cil păsar pe ltîngă a/re .icos la loc larg, 111-a i;}Jăvir, că 111-a voir.
gftxmfe 1 (I. POP-RETEGANUL ) (BIBLIA)
Prin rotire t1 rrecur Duţu, din rotire a
Tare-i la pte acru ! (Pop.) = E foarte greu de scăţJt1f şi llt'1nt1i 11orocul lui cel orb l-a scos Îll

suportat: larg, înct1r puret1 iar să .re uire fără de sfială în

- Să 1111 re 1nai văd, că rare 1nai eşri ochii orişil'ui. (IOAN SLAVICI)
la11re acru.', .'lţJu„fe bunica.
A lua largul = A fugi :
LAPŢI Srret~urtîndu-se cu abilitare ţJrinrre

Umbli să-ti laşi la ppi cu folos (Rar)= Umbli să vaţJOOrele acosrare în radă, navigând orbeşre,fără
profiţi: luminile de fJOZifie, penim a fi de.icoperir ctîr mai
Umbli să-fi laşi lapfii cu folos. Bre, cum rtîr;.iu, vasul t1 fuar largul, 1111 fără de a fi „.1t1/uftlf"
re mai înfigeai în 1mdifă la Mt1sinca, o luaşi pe din urmă de ct11evt1 .wlve, rmse la înrtîmplare după
coarda rawchie, cu .1tw1z dulce, uşor. fugari. (DUIUU ZAMFIRESCU)
(MATEIU I. CARAGIALE)
( .. . ] ror Bucureşriul fJO.Hrevofufionar re A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în
Î11de1n11a să-fi chelruieşri banii şi să-fi deţJui toată lumea, în lumea largă) (ori a-şi lua

faţJfii cu folos. Apăruseră Cll/Joanele. Se lumea în cap). v. lume.

desd1iseseră băncile. (DANIEL CRISTEA-
ENACHE) A umbla (sau a rătăci) în lumea l argă = A
călători mule în locuri diferite:
LARG, -Ă Au u1nblar ei ct1f au u1nblar, aşt1 hoinari,
A avea (sau a li cu) mână largă (sau deschisă) mutră vreme rxîn lumea largă de colo pt1nă colo,
ori (înv.) a li s lobod la mână (sau a li larg la şi ce să vezi ? (I. L. CARAGIALE)
mână ori la buzunar). v. mână.

A-i li cniva larg = A-i fi cuiva îndemână, a se

A da (ceva) cu mâ neci largi. v. mânecă simţi bine, a avea libertatea de mişcare:

În mijlowl codrului, I Unde-i larg

A face g ură (largă sau mare). v. gură. voinicului. (VASILE ALECSANDRI)

279
 V asile JUNCAN

Du-te în lwuea (sau reg. tara) largă = Se spune LARVĂ

pencru a arata cuiva că e liber să plece unde doreşte: A pune larva jos (Înv.) =A se demasca:
-Du-re-11 lwu'il largă, ţJe1/lm f()(detama,/Tri1r Ve11i-va-o zi fawlă, ct111d illTrigafăfară, I
şi si11[,•u-du-re, du-re! zice lw1t1. (G TDPÂRCEANU) Ce fese la w/Xlle, va pu11e la1va jos; I Ctî11d
pizma, 11edr eprarea vor fi expu.1e-aftiră. (MIHAI
În (sau la) largul meu, tău, său etc. = În EMINESCU)
deplină siguranţă sau I ibertate:
Alt, set1ra, 11u1nt1i seart1, I Mă si1nr lt1 LAT, -Ă
largul meu, I Că-11gmp î11 perne wpul I Şi, A avea g ură lată (Pop.; gmţ.) = A vorbi mult şi

p<111ă-11 zori mereu ( ... ] (G. COŞBUC) tare:

ffi ve11ea să re T()( duci ct111d vodJea
În (sau, rar, la ) lumea l argă = În lumea mare, în .roacră-.w, căci avea gura lt1ră ţi rurui'afără OţJrire.
toată lumea, în locuri depărtate, în străi nătăţi:

llisc111d... clădirea afumară I Di11 ctire-11 A da la tul pe s pate (Pop.) = A cădea lungirdu-se la
lumea largă pomisem alrădară. (AL. pământ
MACEDONSKI) El t1 dar larul pe srx11e şi privea spr e
Unde-i vre111et1 ceet1, cc1nd eu ce1t.Y11n un pădurea de brazi.
vad I Să ies la lumea largă. (MIHAI EMINESCU)
A fi la t de foame (Reg.) =A fi foarte flămând:

Mână l argă = Se spune despre cei darnici, Ct111d i111ră Ghighi cu Ttlva î11căn't1Tă,
generoşi: Alexandrina se r e11ezi ca un rigru şi Înghi{i o
01n cu casa deschisă )ri cu largă 11uînă. ţJrăjirură, 1nor1năi11d t1ţJOÎ cu gura IJlină: - Sunr
(P. ISPIRESCU) lară de foome 1(LIVIU REBREANU)
(Românul] are 111t111a largă, deşi el esre - De ce-s oile aşa lare de foame? (I. G.
sărac. (VASILE ALECSANDRI) SBIERA)

LARMĂ A li lată (rău sau de tot) (Fam.; d. o situaţie)=

A face (sau a s tâ rni) larmă în jurul (sau
împrejurul) (cuiva sau a ceva) = A produce
senzaţie:
Şi art?Ttl lt11111ă făcură, î11ct1r se deşreţJfară
TOfi slujirorii împărăreşri. (P. ISPIRESCU)
( .. . ] se .H<îmiră .Hrigăre şi bărăi di11
palme, î11sofire de exclama fii, o larmă di11 wre
ţJufeai sli fnţelegi că ot11nenii se bucurau.
(TRAIAN FĂGĂRĂŞANU)
Fă-fi idee de larma ce poore să facă î11
codru şi 1nai ales În 1nu11fi vreo două sure de
oa1ne11i şi vreo treizeci de ct1ini.
BOLINTINEANU)
A face lanuă asupra cuiva (Îvp.) = A certa:
- Moşule, de ce eşri zwfXlgiu? Te sfădeşri
11eco111e11ir cu .roră-ra 11icovala, firx1fi şiface fi lt11111ă,
de-mi fiuie urechile. (ION CREANGĂ)
A lua proporţii neaşteptate şi neplăcute:
CETĂŢEANUL: Acu ce Treabă avem? ...
Nu vă uira{i la 1nine că sunr aşa de... A1n făcur-o
de ooie de ror. Să vezi d-Ttl cum de a deve11ir la
băurură... (sug hite) că a fo.H lară de ror... (I. L.
CARAGIALE)
Să-fi spw1 ce am aj1ar acw11a... E lară
rău. (IDEM)
Mi .I<' fXlr e că o să fie lară. (ION PAS)
A fi limbă lată (Pop.) = A vorbi defectuos, din
(D. cauza unei malformaţii a aparatului fonator.
01nul se ridit~ă În IJÎt~ioare, Îşi f rtînse
111tîi11ile de la î11cheie1uri, w IJe 11işre labe de
ct1i11e car e face f 1w11os, scoase o limbă lară şi
ţJlesniră, o răsuci ca ţJe un sul şi, sălrtînd greoi
pe călctîie, gmhăi a SfX1i111ă. (ION MARIN
SADOVEANU)

280
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A lăsa (pe cineva) la t (Fam.) = a) A bate pe dr eprare ca individut1/irt1re geografică de primă

cineva foarte tare, lăsându-l în nesimţire: wregorie în t111.1t1mb/11/ f rwnuse{ilor pămânr11/11i
CHIRIŢA: O fugir şi m-o lă.mr lară în române.IC. (LUCIAN BADEA)
1nijtm~ut drt'1nului.' ... bre.1 c-o să 1nă lovească

cevt1 1 01 ASILE ALECSANDRI) A vorbi lat (Pop.)= A se exprima greoi:

Andre t1 1m.1 mtînt1 pe ct1zmt111t1 de Ace.Ht1-i moş Vasile Blană. Vorbeşre Iar,
ca1n1>t111ie şi 1ni-a reţJezir una de 1n-a lăsar Iar. răguşii pufin. Cam moale la Treabă, face
(ALEXANDRU ECOVOIU) a1niezile lungi, Îşi răsuceşte ct1te-t'1J sfe11 de ceas
b) A impresiona puternic pe cineva: figt1rt1. (MJHAILSADOVEANU)
Pe mine m-tl lă.mr Iar, di.Hm.I. Di.11m.1,
dar plăcui di.Hm.I... mă înfelegi, nu? (GH. LATITUDINE
JURGEA-NF.GRILEŞTI) A lăsa la latitudinea sau aprecierea, (înv.)
chibzuinţa, arbitrul, (rar) propunerea cuiva.
A o face lată (rău de tot) = a) A face un chef v. lăsa.
straşnic:
Vezi, fu, 11u />rea are obiceiul să bea, Pe (sau sub) toate latitudinile = FI! întreg globul:
dar când o face, o face lt11ăde Tor. (DAN- ( .. .] ro r ce oamenii celor cinci rase wră
MARJUS SABĂU) de .wb rotlfe larirudinile, înwrcă, vânează,
b) A face o prostie: fJescuiesc, cultivă cu savante rtifi11a111e11te şi
( .. . ] că ei 11u re vor 1nt11 1e11t1. că ai t1d1111ă pellTru bel,~11g11/ acesftl al mfrurilor de
făcur-o (lfâf
de lară, înctîr nu mai pofi r e111mft1; băcănii. (CEZAR PETRESCU)

de-acrun rorul este/Jorărtît: ori ru o ri ei.

(DANIEL VIGHI) LATURĂ
(Sta i) (sau feri) în lături! (Pop.) = Taci! Dă-te
A se da (sau a se perpeli) şi pe lat şi pe uscat la o parte!:
(sau lat pe lat) (Pop.) = A face eforturi disperate Dă-te-n lături.' nenorocitule cătJitan
pentru a realiza ceva: Mişu; dă-re-11 lăruri 1 re .11ropeş1e 1 (I. L.
Di.1pert11, 011111/ .1-t1 pequlir şi pe Iar şi CARAGIALE)
1>e usct1f f>tînă ce a rer1ni11t1r de llCOţJerir ct1sa. A1Tt1 e pilda w r e dai oilor ftl/e, rXisrorule?
Avea dreprtlfe 11or rxi11/ să .Hrige t1.111prt1 ftl' fn /ă!uri,
A s pune vorbe mari şi late (Pop.) = A vorbi /Xl.'ă!o.wle! (C. NEGR U2ZI)
pompos, dar fără conţinut:
V-tun t1du11ar r1enr111 ca să vă s11u11 vorbe A (se) da (sau a se pune, a se trage, a se feri)
1nari si lare, cu1n n-aţi auzit de ccînd rrăi{i. în (sau îvp. de o) Iature (sau în Iature ori în
01 ASILE ALECSANDRI) lături) = A (se) da deoparte; a face loc să treacă

Nu zău' îmi place f<X1rre 11111/r I S-t111d cineva, a (se) feri din calea c uiva:
rx1/t1vre lungi şi lare, I Şi de.1pr e-t1cet1.11t1 pr obe Şi cu drăg11ft1 de muiere Trăii bine oleacă
por dt1 neconre.11t1re ( .. .) (1. L. CARAGIALE) de vre111e, aşa un 1111-doi, 1xî11ă ce să Î11drlîci şi
Se re11ede lt1 tribună şi ţJri11 vorbe 1nt1ri pritt1et1dt1 în /ă111ri (I. POP-RETEGANUL)
şi lare I Vrea să inişte-ale 1nul{i1nei i11i1ni slabe D1'1n1Jezeu a /J011111cit at1111cea a1Jelor să se
şi-ngheft1Te. (AL. MACEOONSKI) rmgă în lă!uri, Ctl să lase să iasă pămtînrul deasupra
(LF.GENDE POPULARE ROMÂNEŞTI)
A trece (sau a tăia) latul (în lat, pe lat, de-a
latul)= A traversa pe diagonală: A bate laturile. v. bate.
Ace.li defileu, împreună cu celelt1/re
două - al Dunării şi al Jiului - care taie de-a A da (a împinge, a arunca) în lături (sau laturi)
lt1111/ Ct117Jt1fii Meridont1/i, e.He t1precit11 pe bună (Pop.) = A arunca; a îndepărta, a abandona:
281
 Vasile JUNCAN

Eu, .ocăru?nd di11 mtînă r1ahaml Cil ceai Dacă

a ve11ir vremea de jerrfă, apoi ctîr
împi11g pe madam Pi.f<'OfJeSCO ctîr colo, dau î11 m-ajunge parrea, 1111 mă dau î11 /ă111ri. (1. L.
lăruri pe fecior şi î11rr-o clipă .11mr în wrre. (1. L. CARAGIALE)
CARAGIALE) Nici de a.Ha 1111 re-ai da î11 /ă111ri. (ION
( .. .] ce o să se î111t1111ple după ce o s-o CREANGĂ)
llrunce ÎJJ lături, ca fJe un lucru uu1r, dutXI ce o
rrt1nreşre Îllfr-t'1l coif unde su.flerul ei 1noc11eşre A privi (sau a s e uita) î n lături (sau î n laturi) =
î11velir pri11rre păreri de rău ( .. .] (MARIA A privi în al tă parte:
BANUŞ) Slabi, m11rdari, hămeşifi, c11fa~1 s11pră şi cu
oâ1ii .Hidoşi, ca de pe alră lume, ro(i calcă rtîn1,ţ
A da (a pune) în lături= a) A păstra ; a ascunde: fără să 11rivească î11 lăr11ri. (G. TDPÂRCEANU)
Ea a dar î11 lăruri ctîreva lucmri de Ea se uită tor Îll lt1turi, I Se Îltchină şi
valoare, ca să 1111 le vadă cei/a/fi. s11sr1i11ă I
Ctînd Cil u1mbe1, ctînd Cil sfar11r4 I Ctînd
b) A sustrage: cu-a ochilor/111ni11ă (...] (MIHAI EMINESCU)
Cu mare grijă, ea dădu î11 /ăruri ceasul
de t1ur şi lăn(i.rorul de t1rginr, iar restul A privi dintr-o latură (Pfm.) = A privi în mod
b(jureriilo r tui ră1nt1s neatinse. iscoditor. A privi bănu itor; a privi c u răutate:
c) (Pex.) A nu lua în consi deraţie: Ea s-a 1-erras pe foroliu şi-l privea
Docrorul credea că a rfi mai bi11e să dea dintr-o lt1tură ţJe 1nusafirul nou-venit.
Îll lături rotire crifit~ite llSJ>r e.
A pune degetul pe latura dureroasă = A
A da (sau a deschide) în lături (o uşă, o descoperi punctul slab:
fereastră etc.) = A deschide larg o uşă, o Nu de ţJu{ine ori, bătrtîllll reuşet1 să
ferea<tră etc.: p11nă deger11/ pe /ar11ra d11reroasă afiecămia.
Văd uşile wm .Hau deschise, dare î11
lăruri, la fel ca uşile ce s-au deschis î11 faft1 mea. A se uita într-o latură (Pfm.) = A trage c u
(ANDREI TRIFĂNESCU) coada ochiului:
De fiecare dară când le i111m ci11eva î11
A da pe de lături = A se revărsa: casă, ved11a de pe.He dmm avea obicei11/ de a se
Coca duke, lipicioasă, care dă pe de uitll Într-o lt1tură şi llÎlnic nu-i SCăfJll ţ>rivirii.
lături, scurgtîndu-se 1>esre 1nargi11ea lighet111ului,
1nuiară În căldura aro1nară a bucătăriei Încinse. A se uita la cineva pe (sau pe de) toate laturile
(GABRIELA ADAMEŞTEANU) = A examina c u mul tă atenţie:
Ctî11d i-a î111tîmpinar la pot111ă pe
A fi într-0 lature (Reg.; d. oameni) = A fi nebun: oaspefi, gazda se 11Îra la ei pe de rotue farurile.
Lt'1nea Îl ştill că e Îllfr- o lt1rure şi 1nul{i
oa1ne11i Îl ocolet1u, deşi bărbatul e1t1 linişrir. A s pune (sau a face) ceva pe de lături = A
spune sau a face ceva pe căi ocoli te, în mod
A nu se da în lături de la nimic = A fi capabil indirect:
de orice: Deosebir de acesrea, Mihai făw a se
A 1111 iubi şi a 1111 voi 11i1nit~ În afară de propune r1e de lăruri age11filor împărt1111/11i: că
chivemiseala personală, şi t11111 re da î11 lăr11ri de la de vreme ce Ardealul i se face di11 ce î11 ce mai
11i1nic ca s-o ty'ungi - iară 1na-r1int1 cet11nt1i Îltllltă li iubii, el do1-eşre ca să-l .Hăp<111ea.1eă şi după
vie/ii 11otwre publice. (I. L. CARAGIALE) dânsul să 11-eacă la fiul său, pri11 drepr de
moşre11ire. (NICOLAE BĂLCESCU)
A nu s e da în lături = A nu ezita, a nu se codi
(de la o acţiune urâtă):

282
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
N-t1 Îndrăznir niciodată să-i s11u11ă
direc1, dar acu1n so{ill lui Îi s11unea rotiră
ave11rurt111e de lături.
A trece în l ături de„. (sau a lăsa de lături)
(Înv.) = A ocoli:
Dar cărufa rrece-11 lăruri de acea
11rivelişre scc1rbot1să; et1 Înainreat.ă Încetinel şi
răTăceşTe fără de fel ( .. . ] (AL. ODOBESCU)
A tine laturile (Pop.) = A ezita să păşea~că
înainte. A înainta în mod şovăielnic:
LLI î11ce1mT ea finea Iaru rile şi se gândea
ce săft1că şi ce să le zică ot11ne11ilor.
A umbl a în laturea cuiva (Reg.) = A face curte
unei femei:
Degeaba t1 wnblaT Tânărul în larurea
fe1işct111ei, căci ea îl TOI ocolea.
A vorbi (sau reg. a băsădi, a vorovi, a gră i,
buig ui) într-o la ture (sau în lătur i) = A aiura; a
flecări:
Vorbea îlllr-o larure de dimineafă şi
1x1nă seara.
A-şi feri privirea în lături = a) A evita să se
uite în mod deschis, direct, la cineva sau la ceva:
După incide11T11I de ieri, ea îşi ferea
t>rivirea În lăruri şi devenise f<lcură.
b) (Pex.) A se eschiva:
- Dacă a veniT vremea pe }erijă, apoi
ctîT 111-ajunge pa11ea, nu mă dau în lăTuri (I. L. 1
CARAGIALE)
Fie faTă de împăraT, fie faTă de făran,
rrebuit1să1nu11cească şi să 1111 se det1 În lăruri de
la nicio gre111t1Te. (POP.)
Dintr-o latură până într-alta = Fe toată suprafaţa:
( .. .] u11 g11'f' de 1nu11cirori ridicaseră un
steag ro)ru şi o 1x111carră cu lozinci sovielit~e,
di111r-o larură î111r-alTa a halei. (ANNIEBENTOIU)
P e de lături = Pe lângă; (fig.) pe ocolite, indirect:
ProprieTarul viei îi plăTet1 bine, dar le mai
pica şi pe de lăTuri ct1şTig. (PETRU DUMITRIU)
Oanfă a TrecuT pe de lăTuri, /11t1nd11-i
înai111e. (AL. SAHIA)
Măi copii' aun vrefi să spun... de-a drep111/?
ori 11e de /ăluri? 01ASD.E ALECSANDRI)
LAŢ
A băga (pe cineva) cu gâtu-n lat (Pop.) =A aduce
pe cineva încr-o situaţie di~perată, fără ieşire:
Numai prie1enii l-au băgaT cu gt1T11-11 /af,
ÎllCtÎf ef llll ll1GÎ ŞfÎll CU/11 S-OSCOl1fă fli CllfJăf.
A întinde (sau a pune) (cuiva) o cursă (sau
latul, un laţ). v. cursă.
A lăsa p e cineva cu latu-n gât (Pop.)= A lă<a
pe cineva la greu:
Nu le-a Jo.IT milă de bărnîn şi l-au lă.rnT
roe1nai t1cu1n cu la{u-JJ gtîf.
A s e da (ca cioara) în lat (sau late, lete) sau a
a se alinta ca cioara în lat (late, lati) (Pop.) = A
face mofturi. A munci fără elan, fără energie:
Fara babei era sl11Tă, leneşă, ftîfnoasă şi
rea la i11i1nă; dat; ţJenrru că e1t1/tira1nt11nei, se
alinra cum s-alimă cioara-n la(, lăst111d TOI gr eul
pe fara moşneagului. (ION CREANGĂ)
A se prinde (ori a fi atras, a cădea, a pica, a
intra) în lat (sau în laturi, ori late) (Pfm.) = A
fi înşelat de cineva:
Eu mă duc să ammf domnului po/ifai
det~iziunea ra de a intra În onorabilul corţJ al
s1>ionilo1~· ţxînă la Î11toa1t~erea 1nea, ru Îngrijaşre
de 11rinde 11e ci11eva î11 /af. (NICOLAE FILIMON)
Se mai SfJ1me că femeile swu aluiare după
1năririş, În r1inţ> ce bă1fX1fii tir da orice ţJe lu111e
petllm a nu „cădea îi1 la('. (MARIANA NEf)
Nu mă mir de Rege că t1 căwT în la(.
(MANUSCRIPTUM, voi. 14, 1983)
A-şi băga capul în lat sau a-şi pune latul de
gât (Pop.) = A se spânzura:
( .. .]fiindcă nădăjduiau că ace.Ha îşi va
ler1ăda cu vr emea firea să/barică, iar aTunci
ct111d va fi sleiT de puTeri îi vor puTea pune
lesne /aful de gtîT. (DIMITRIE CANTEMIR)
283

(„. ] cazul unei femei care a Jo.IT
su11>rinsă de .ro1t1 ei ux.1nai În 1no1ne11rul ccînd Îşi
băga carml î11 /af. (NICOLAE MINOVICI)
Te Înjung/Jii ca ţJe o oaie şi aţJOi 1nă duc
şieu şi-mi pun lt1ful de gt?r. (ŞTEFAN
DUMITRESCU)
A-şi pune latul de gât (Reg.) =A se căi:
După ce-a făcui ce-a făcui, femeia
punea awm /aful de gtîr ,~i regrerafar){e/e.
A-şi s coate capul din lat (Pop.) = A fugi de
greu, părăsindu-şi tovarăşii:
Voia să-i rămt111ăjidel lui Hirlerşi rorodară
să-şi scoară capul din la(. (MDiAI STOIAN)
Ct1nd e1t1u 1nt1i 11ecăji{i, et1 şi-a
capul di11 /af şi-a plecar di11 rovă răşia lor.
L AUR
A culege (sau a aduna ) la uri = A obţine succese:
Nu o dară s-a î111tîmpla1 ca w1 11er.w11aj
1nulr />rea chibzuit să dea greş, În ri1n1> ce un
a/ruf, care a riscar rorul, fără să rej1eaeze 11id
1n<lct1r o c!tf>ă, să culeagă lt1urii vicroriei.
(ARINA AVRAM)
lt1 î11cepurul dece11iului pairu al
set'o/ului 110.Hru, Grigore A111irx1 î11cepea să
culeagă laurii gloriei. (ŞTEFAN NEGREA)
A pune (cuiva) cunună de la uri = A recunoaşte
victoria, succesul cuiva. A lăuda:
Timrml i-a pus coroană de-argi111, (ara,
de aur, I Şi gloria măret1fă i-a pus cw1w1i de
laur. (VASILE ALECSANDRI)
Fe1ele cele ri11ere aduseră o cwumă de
laur şi i-o aşezară (cavalerului] pe fnmre, ea-l
luă de 1ntî11i şi-l duse În car>ul 1nesei, unde şezu
de-a s1t111ga lui. (MIHAI EMINESCU)
A purta la ur = A obţine succes. A fi lăudat:
Asklepios era fiul zeului Apoi/o care,
cu1n zice Ovidiu, „laur În 1ntînă fJu11a şi (drept
c unună] pe fnmret1 lui sacră ror aur." (ANDREI
OIŞTEANU)
A s e culca pe la uri = A se mulţumi cu succesele
obţinute şi a nu duce activitatea mai departe:
Vasile JUNCAN
Noi ne-a1n cuft~ar 1>e lauri, a1n făcur un
război glorios, tlTlÎT şi 11imic mai mulr. (GH.
BUZATU)
Succesul re îmlx11ă, Î(i abureşre
lucidirarea, Î{Î arenuet1ză SţJirirul aurocriric, re
i11viră să re culci pe lauri. (N. STEINHARDT)
Am mâ n cat laur(i)? sau doar n-a m mâ ncat
îşi la ur(i)! (Fam.; interogativ sau exclamativ) =
Doar nu-s nebun:
- Da· ce.I a1n 1ntînctd lt1ur ca să 1nă osrene.k~
eu Cil tine rx111ă să re sleiesc? (P. ISPIRESCU)
LAZARET
A(-şi) face lazaretul (Îvp.) = a) A sta în
scos carantină până la vindecarea unei boli sau până
la terminarea investigaţii lor medicale:
( . . .]să-l ia cu orice vor găsi awprt1 lui şi
să-l ducă î11ai111ea Er>iHarului ca să-l ortî11thliască
a-şi face lazare1ul. (V. A. URECHIA)
b) A trăi până la sfârşitul zilelor:
(. . . ] să mă fac bi11e şi di11 pe11sio11aml
unui lazaret să devin ull adevărat 01n viu, fJu11ăror
al educt1fiw1ii ( .. .] (ŞTEFAN AGOPIAN)
c) A-şi face stagiul legal pentru o avansare în
serviciu:
Nici 11u şi-afăwr bine lawrerul şi afosr
J1u1nir În t1lrăfunc{ie de conducere.
LĂCOMI
A-i lăcomi (cuiva) ochii (Reg.) = A-şi manifesta,
prin privire, dorinţa fizică provocată de \ederea
cuiva:
Feciorului îi lăcomeau ochii la faltl
1negieirului, dt1r se fereli să i-o SţJună.
LĂCOMIE
A-i cădea (cuiva) lăcomie (pe cineva) (Trs.) =
A fi cuprins de patimă pentru cineva:
De /lu i-t1rfi căv11 lăco1nit1 fJe et1, t1stăzi
era, poare, alr om.
A-i li cuiva lăc omie de... (Reg.) =A râvni la ...:
Nu 1nt1i ştill l1Ct'1n de ce i-a fost hlco1nie
de bwmrile rtîrgovefului.
284
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Lăcomia pierde (sau strică) omenia =Tendinţa De cu1n se desţJriJnăvăret1ză, 1nunre11ii

de acaparare dăunează bunelor relaţii dintre dau virele la /ăprărir.
oan1eni:
O veche vo1fJă ro1ntînească SţJu11e că A s coate vitele din lăptării = A retrage vitele
„Lăco1nia srrit~ă 01ne11ia", Însă acesr luc111 1111 din turn1ă, de la n1unte, la sfiirşitul verii,
/Xlre să-l dera11jeze ţJe preşedinrele î11că în împreună cu produsele lactate rezultate:
fimc{ie al Camerei Depura{ilor. (MONITORUL Toamna, {ăranii scor virele din /ăprăriT
OFICIAL al ROMÂNIEI, voi. 16, 2005) şi le coboară la şes.

LĂMÂIE LĂPTOS, -OASĂ

A stoarce cui va lămâia în nas (Rar) = A A le crede pe toate lăptoase = A le crede pe
înfrunta pe cineva: toate adevărate; a fi lesne crezător:
Det~tîr să-i sroa1t~ă ţJri1narului lă1nt1ia În Şi 1nt11na, creşrină bună, creztîndu-le
na.~ fimc{ionarul a preferai să racă. roare lăfJfoase, duţJii răbuş, crun i le SfJusese111 eu
cu măguleli, m-a /ăudtlT de vrednida ce făcu.iem
A stoarce pe cineva ca pe nn burete (sau ca pe şi mi-a dar şi demâncare. (ION CREANGĂ)
o lămâie). v. stoarce.
LĂRGI
A-i plăcea un lucru ca gr ecului l ămâia (Îvp) = A (se) l ărgi gura (sau buzele, rostul, ustna)
A-i plăcea un anumit lucru foarte mult: asupra cuiva (saus pre cineva) (Înv.) = A certa:
la masă el spw1et1 că-i plac supele de Şi-au lărgir gura lor ca .fă-şi lx11ă joc de

/XI.fă re ca grecului /ămtîia. mine şi au zis: L-a{i văwr? (BIBLIA, 1688)

LĂMURI A-şi lărgi mâinele (matele) (Înv.) = A deveni

A (se) lămuri liniştea = (A lăsa sau) a rămâne
nedumerit în urma unei explicaţii insuficiente,
neclare:
DurXI cele auzire, s-t1 lă111urir liniştea.
A s e lămuri de ziuă = A se ivi zorile:
Qînd s-a rrezir, ux.1nlli se lă1nurea de ziuă
foarte lacom:
( .. .] proclamând în el w1 i11s (Gheorghe
Duca] de o lăcomie inepuizabilă („şi-au lărgir
11uînile SţJre hlco1nie" sau „că i se desfrtînase şi
i se lărgise matele spre luar'' ori „scn1şct1 cu
din{ii şi îşi /ărgia matele"), generaror al wwi
sindrom ucigaş( . . ) (DAN HORIA MAZILU)

LĂMURIRE LĂRGIME
A da (sau a aduce, a veni cu) (o) lămurire (sau Lărgime de vederi = Orizont intelectual
desl uşire, lămuriri, desluşiri) = A lămuri, a deschis, înţelegere cu prinzătoare:
clarifica, a desluşi: Ace.He defec1e inerenre marei lui
Să dt1u din nou o inică desluşire ambi{ii, fără ca .fă fie compe11stlfe de oarecare
supărăcioşilor noşrri conf1t1{i. (I. L. CARAGIALE) lărgime de vederi şi de fXISÎlme pofirică, cum

Cuvtînrul parcă des1răma.1e din vraja ce e.He cazul d-lui A. Lalwva1y, face cad. Mtmu nu
se ţesea În jur ul lor. Tanfa, ct1 o scutii şi un a fo.11, nici nu poare fi odară om poliric.
Î11de11111, se cr ezu obligt1ră să dea lă111uriri. (GEORGE PANU)
(LIVIU REBREANU)
LĂSA
LĂPTĂRIT A (se) lăsa în (ori pe) seama (sau în grija, în voia)
A da vitele la lăptării = A aduna vitele în o.1rmă, la = A (se) da în seama sau în grija, voia cuiva:
munte, în timpul verii, peruru pă<eut şi nnds:

285
 Vasile JUNCAN

După aceea i-am lăsar în seama Ilenei

şi a „ f.'lfJrăvii", iar eu 1n-a1n
runs şi 1n-a1n sţ>ălar A Iăsa (pe ci nev a) cu izmenele dezlegate
pe cafJ. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI) (Pop.) = A părăsi pe cineva într-un moment
O picoreală plăcură îmi amo1Ji simfurile nepotrivit:
şi 1n-a1n lă.ft1f În voia ocr o1iro 111lui 1neu, ct1r e Î1ni L-au lăsat roe1na i l1Ct'1n
cu iz1ne11ele
mt?ngt?ia î11ce1işor Jnmret1. (OCTAYIAN dezlegare, când omul avea mai mulre Treburi î11
SOVJANY) gospodărie.

A (se) l ăsa la (sau în) voi a întâmplării
sortii, valurilor) sau în pla ta (sau în mila)
Domnului ori a (se) lăsa în s eama (sau în
pla ta, în ştirea, înv. în m âna, în judecata) lui
Dmunezeu, ori a se lăsa Ia Dumnezeu sau a
(se) lăsa în pla ta Sfântnlni (sau în paza Celui
de Su s, în ş tirea Tatălui) ori (înv.) a s e lăsa la
mila Cerescnlni Împărat. v. plată.
A da (sau a lăsa) (cuiva sau la ceva) frân liber
(sau, reg. slobod) sau (pop.) a lăsa (pe cineva)
în frâ ni său. v. frâ n.
A lăsa (ceva sau pe cineva) pe nltim(nl) pla n
(Pfm.) =A desconsidera :
Iorga nu t1 lă.rnr pe ulrimul plan al
preocupărilorJormt1 lirerară t1 operei sale ( .. . ]
(GH. BUZATU, VICTOR SPINEI)
O merodică şrii11fijică pe111ru predarea
gramaricii ar fi Jo.IT cu art?r mai urilă, cu ct?r
.ITudiul gramaricii a Jo.IT /ă.rnr pe ulrimul plan de
şcoala burgheză din rrewr. (LIMBA
ROMÂNĂ, 1953)
A lăsa (pe cineva) (tocma i când e) la ama n. v.
an1a11.
A lăsa (pe cineva) cn gura căscată (sau praf,
interzis, tnt, O eaşcă, pop. brebenel, mut,
mască) (Pfm.) = A uimi foarte tare:
Si1nr un blocaj ţ>e care 1111 ţJOf 11it~i În
ru1>rul ct111ului să-l deţJiişesc; e ceva rău
Î11lăunr111l 1neu, e ceva care 1nă oriţ>ilează, 1nă
lt1să cu gura căscară, şi t1şa, cu gura căscară,
si1nr cu1n 1nă scufund, 1nă scufund f11rr-t'1J abis
Jărăfimd ( .. .)(AURA CHRISTI)
Iar când fii acolo: Mră 1
rămase mur
ct111d văzu ce nu-i 1nt1i văzură m~Jtii de cc1nd e. (I.
POP-RETEGANUL)
(ori A l ăsa (pe cineva) de (sau în) r âsul cui va (ori
de râs, de batjocură, î nv. în s fârlă, sau de ori
în ruşine) (Pfm.) = A face de râs:
lară Moa11ea răsţJunde Înăduşit di11
rurbi11că: - lară-1nă-s, Doa1nne, ţJusă la OţJreală;
111-ai lăsat de rt1sul u11ui şui ca Ivan, 11e11orocira
de mi11e 1 (ION CREANGĂ)
A lăsa (pe cineva) în pace sau (pop.) încolo
(sau în odihn ă). v. pace.
A lăsa (pe cineva) oltean sau în sapă de lemn
ori la papuci, Ia tinichea, cu scândura, (reg.) la
lemn, cu mâ na la burtă, cu (ori în) pielea
goală sau gol ori cu buzele umfla te sau cu
bnza umflată sau pe drumuri (Pfm.) =A sărăci
pe cineva:
Ciolx111ii nu ghiciră, şi călugărul le luă
rur1nele de oi şi-i lăsă cu buzele t'1nj1t1re.
(BARBU DELA VRANCEA)
( . . .] ba, virele de pe moşiile lui a că/car
!tararele alrei împărăfii şi .Wiii luare de pripas;
ba, că 1noa11ea a dar Îll ele, şi ct1re 11eajunsuri
roare se fineau lan(, de aj1msese bieful împărar
în sapă de le11111. (P. ISPIRESCU)
A lăsa (pe cineva) rece. v. rece.
A lăsa (pe cineva) viu, cu viată, cu zile sau (a -i
lăsa cuiva zilele) (Pfm.) = A cruţa:
lară cel 1nai bărrt111 di11rre dt1nşii zise
să-l lase Cil viafă, căci cine şrie la ce le-o fi şi el
Imn, (Joare că va i z/mri el să fiu-e pe Jara 1mui
Î111ţJărar duţJă care t'1nblau ei să o răţJească, şi
nu pureau. (P. ISPIRESCU)
Aproape de Sft1111ul Nicolae t11n plecar şi
l-am lăsar viu, dar după Trei zile t1 murir. Mulr
1ni-a 11-a1n srar să fiu
ţJiirur rău că şi eu la
îmnomu1nrar e. (PAISIE OLARU)

286
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Pe drum, s-a vlăguir, t1 a/bir la fafă, i s-a

A lăsa (pe) jos (sau lat, pe coaste) (Pfm.) = A lăsar buza. (0. NIMIGEAN)
lovi pe cineva făcându-l să se prăbuşească:
Co11.11ănfet11111/ car e a bărur w1 bărbar A lăsa câmp (liber sau întins). v. câmp.
până l-a lăsar Iar a fosr a r e.Har.
(http://www.ziuaconstan ta. ro/stiri/) A lăsa ceva (sau p e cineva) la dracu (ori)
na ibii, boii, pustiei , pârdalnicii sau dracului,
A lăsa (rar în) afară sau pe din afară (Pfm.) = (ori focului, morţii, păcatelor sau e uf. încolo),
A nu include: ori în năpust, ori (îrg.) în năpust (sau
Eliminai din jocurile politice i111e111afio1tale, năpustului) ori în trudă (În imprecaţii,
lăwt pe din afară în pmble111t1 i11[ilrrării în Orieflful exclamativ) = Exprimă îndemnul (de a întrerupe
Mijloâu, Swlin începe o camrxmie anti.1emiră o acţiune, o stare e tc. percepută ca fiind
malignă ( .. .] (DORA PETRILĂ) dăunătoare, malefică sau) de a nu se mai
preocupa de cineva nedemn:
A lăsa (sau a da) la o parte sau (înv.) în lături - Aide, fa/o! lasă-le f<x11/11i de gogoşi'
(Pfm.) = A nu folosi, fiind necorespunzător. A 1111 si1n{i că 1nir oase a rtînced? Iar o să-fi strici
înlătura, a da deoparte: s10111t1cul. (I. L. CARAGIALE)
Un direc1or 1111 şi-ar fJe11nire să ţJ/ărească NEAGA: Lasă focului basmul. La
un r eg1inenr de inutili, 1111şi-tir 11e11nire să dea lt1 o 11oapre. Vt111111/ se umflă. Frunzele cad. (BARBU
rx111e rale111ele şi să scoafă înainrea p11blicu/11i DELA VRANCEA)
nulirăfile. (I. L. CARAGIALE) Lasă-l naibii pe Goebels î11 /J01t' t11111/ cu
Când află dot11n11a Mariuca spirr. Şi gt111deş1e-re cum l-ar ciri Goe11te. (G.
Constantinescu că, În sfi1rşir, divorţul a 11or11i1, BĂLĂffĂ)
lăsă la o 11arre discr efia şi se apucă să-i
110ves1ească ne110111/11i ctîre a şriur despre Nadina A l ăsa ceva Ia s pate (Pfm.) = A nu ţine seama
şi 1111 i le-a s11us /Jtînă acu1na, ca să nu-l de un anumit lucru, de un anumit fapt. A
Îlltrisreze sau să-şi ÎnchiţJuie că vret1 să-i strice a~cunde intenţionat. A piti:
casa. (LIVIU REBREANU) De ctî1evt1 zile, ea a lăsar î11văfa111/ la
SfJt1re şi a {i11ur-o llt'1nlli În 11e1r eceri.
A lăsa (toată) liberta tea (de sau de a ... ) = A
permite: A lăsa ceva sau pe cineva (ori a o lăsa) baltă
Pe deasupra, î1 mai şi lăsa roară liberwrea (ori încur cat ă) sau (reg.) a o lăsa moartă (în
Îll ceea ce ţJriveşre legărurile cu co1n/Xlfrio{ii săi şi popuşoi ori, rar, în cânepă) (Pfm.) = A renunţa

nu-i cer ea .wcoreala despr e cele ce face împreună să se mai preocupe de ceva:
cu dânşii. (IOAN SLAVICI) Ce 1nai fura-vura, 1nă Pa/ere şi fu, fă
De aceea fJOtlfe nici nu deschidea gura: Stifro, acum văd că 11-a fo.11 nimic şi... hai s-o
penrru t1 ne lăsa fO(lfă liberrarea şi 101 răgazul lăsă1n Încu1t~t1ră şi să 11e Î1n1xlcă111. (G. M.
de t1 ne răspunde la înrrebar ea aceea ctirdi11ală ZAMFIRESCU)
( .. . ](ALEXANDRU SEVER) /Jn11resie r ea 1ni-t1ufiicur, cu1n fi-tun s11us,
dar de ce ll-t11n lăstlr-o 1not111ă, 1nu/(l,1ni11du-111ă să
A lăsa (un ostaş) la va tră. v. vatră. remmf la „scrisoarea cordială"? (GABRIEL
LllCEANU)
A lăsa
buza (Pop.) = A-şi manifesta vizibil
nemulţumirea prin mimică: A l ăsa ceva sau pe cineva la bunul plac (sau Ia
Ma rgar ew a lă.wr buza în jos, t1 plt?ns. discreţia, la ch eremul, pe ori la mâ n a cuiva)=
(SANDA MOVILĂ) A pune la dispoziţia c uiva ceva sau pe ci neva:

287
 V asile JUNCAN

Acceprarea mediafiw1ii engleze arrăgea,

pellfru .wvie1ici, obligtl(ia de a-l !rara pe Maniu (şi A lăsa grea, îngreunată sau (înv.) îngrecată,
Romli11ia) ca r1e 111 prorejar briranil', deci cu (pfm.) borţoasă, cu burta mare, cu burta la
menajameme, nu lăsar la Imnul plac, la di~c1-efia gur ă (Euf.) = A fecunda o femeie:

lat; ceea ce nu le convenea. (TRAIAN D. LAZĂR) Şi nevtwă-ra la fel. S-a chinuii singură,
Ori de ctîre ori ocazit1 s -t1 ivir, sărtlCll. Doar ce-ai lăsar-o gr et1 că re-1111 şi lut1f
Occidenrul t1 pierdur rxirrida, au lăsar pe cei la război. (ALEXANDRU POPA)
car e Î11drăznet1u să rezisre, i-ll t1bandona1, i-a Ea s-a Încurcat cu un ş1necher ct1re t1
ţJărăsir cu desăvtîrşire şi i-llu lăsar la discre{ia dus-o la Bucureşti şi t1 lăsar-o bor{ot1să.
ruşilor. (CASSIAN MARIA SPIRIDON) (MIHNEA GHEORGHIU)

A lăsa cu burta Ia g ură (O. bărbaţi) = A lă~a (o A lăsa în braţe, la piept = A îmbrăţişa pe cineva:
femeie) gravidă: Şi-n adevă1; Bubico se ro r apror1ie de
Am lăsar-o cu bur ra la gură pe Anda, mine, până se lasă să-l iau în brafe. (I. L.
11evt1stă-1nea, şi fJe arunci ert1u alre vre1nuri. CARAGIALE)
(DAN DOBOŞ)
A în bună pace sau în v. în odihnă ori a
lăsa

A lăsa cu jurământ sau cu legământ., cu lăsa în pacea lui (Pfm.) = A nu strica starea de

blestem, cuvânt. v. jurământ. liniştesau de repaus a c uiva:

0111ul e1t1 clt11; t1şa li v11,r, t1Şt1 t1r-e, trebuie
A lăsa de azi pe mâ ine. v. mâ ine. lăMU în pacea lui. (MIRCEA BĂTRÂNU)

A lăsa de capul lui (sau în doaga sau dodiile,
frâul, treburile, banii , salba, apele, moarea,
râul, s ucul) (Pfm.) =A permite unei fiinţe, unui
lucru, fenomen etc. să acţioneze, să se
desfăşoare etc., conform propriei voinţe,
tendinţe etc., fără a-l mai supraveghea:
Ace.Ha n-a venii, iar el se grăbea, cu
îndărărnicia lui de pui de fămn lăsar de ca1111/
lui şi fără nicio încurajar e. (RADU MAREŞ)
După scena melancolic penibilă de la
„sediul secr e1" t1l ziarului, avea1n senriJnenrul
că 1nă evira. Pur şi siintJlu, 1nă lăsa În bt111ii 1nei.
(DAN LUNGU)
A lăsa de dorit = A avea lipsuri sau defecte:
Purrarea par che111/11i dv. lasă
(1. L. CARAGIALE)
D orar ea lasă de dorii, cea mai ma1-e
pa11e a re/micii fiind depăşiră fizil' şi moral.
(ADELIN PETR IŞOR)
A lăsa din preţ (Pfm.) = A ieftini:
Numai că de dara asw făranul nu lăsa
din pr e( nici în ruprul capului. (CONSTANTIN
ABĂLUŢĂ)
A lăsa în loc(ul) = A substitui:
După ce a plecar în concediu de odihnă,
el t1 lă.rnr-o în l<x pe colega .rn.
A lăsa în s uspensie = A abandona o idee, o
acţiune etc. înainte de a o fi dus până la capăt:
În viirorul ar1ropiar, Pămtînrul poare
ex11loda: ace.li final absu1d ar lăsa în .wspensie
r1e111m rordeawia problemele ca1-e ne pretx111Jă
de zece mii de ani. (ŞTEFAN BOLEA)
A lăsa în unnă (Şfg.) = A trece înaintea cuiva
sau a ceva; a depăşi, a întrece:
Copilul din p rima bancă i-a lăsar în
urmă pe roti cei/a/fi şi a ctîşrigar conc1u-.wl.
de dorii.
A lăsa Ia apă = A da drumul unui obiect plutitor
pe s uprafaţa apei:
Ei au lăsar la a11ă noua barcă.
A lăsa la la titudinea sau aprecierea, (înv.)
cl1ibzuinta, arbitrul, (rar) propunerea cuiva
(Pfm.) =A accepta libera decizie a cuiva:
Deci, legea lasă la apr ecier ea organului
de ur1nărire ţJent1lă şi li insranfei de judet~t1ră

288
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

consrt1ft1rea necesităţii şi OfJOrfu11iră{ii efecruării A lăsa pe cineva în boii lui. v. b ou.

per chezifiilor ( .. .] (EMILIAN STANCU)
A lăsa pe cineva în voie (Pfm.) = A da c uiva
A lăsa la naiba (Pfm.) = A trata c u indiferenţă. multă sau întreaga libertate:
A nu se mai gândi la ceva: Bibi s-a ob~'i11uir şi cu dot11nna t1ceas1a,
l.Llsă-le la naiba pe roare şi gtî11deşre-re cu1n se obişnuise şi cu guvernt111ra, U 1nai ocăra ea
ce vei ft1ce de actun Înainte.I wieori, dar îl lăsa î11 voie să alerge, să se joace de
dimi11eafă până seara. (UVIU REBREANU)
A lăsa la o parte sau (înv.) într-o p arte = A
trece c u vederea: A lăsa pe cineva mare şi devreme. v. m are.'
Cei din Paris .w11r î11dem11afi t1 lăsa la o
rx111e r ese11rimenrele şi problemele per.w11t1le î11 A lăsa pe cineva mort (Plin.) = A ucide:
favoa rea i11reres11/ui general( ...] (ANASTASIE Odară a mers domnul la pădure şi,
IORDACHE) 1Jărt111d11-i-se că 1Jăd11rarul ar ji dar cuiva lemne
Ci noi, ac11n, de aceaHă dtuă, vom lăsa fără slobozenie domnească, artîra l-a /Jărur, 1uî11ii
î111r-o rx111e cele ce au zii Anamgora, Ar iirorel, ce l-a lii.rnr mo11. (I. POP-RETEGANUL)
Dimocrir şi A11amme111 (.. . ](ANTIM MREANUL)
A lăsa pe pla nnl al doilea (Pfm.) = A considera
A l ăsa loc (Pfm.) = a) A permite să ocupe un pe cineva sau ceva ca având o importanţă
spaţiu: secundară:
( .. . ] muzeul 1111 tire srx1fi11 de expunere ( .. .] cir culafia deformară t1 i11formafiei
desrul de 1nare, aşa ÎllCtîr unele obiecre sunt Îşi găseşte justificarea În ţJura şi r1erve1:11a
rri1nise, din fÎln/J În ri1nţ>, În de/JOzire, 11e11r111 a /Jlăcere a comw1il'iirii, liiscî11d î11 planul al doilea
lăsaloc alrora. (MARIANA NEŢ) ceea ce ar avea de ct1şrigar una sau alra dintre
b) A permite în c adrul unui discurs, a unei femeile angajare î11 pr ocesul de rra11smirere.
atitudini etc., pătrund erea unei noţiuni, a unei (ADRIAN MIHALACHE)
interpretări etc.:
Fo11nt1 i1n11er.ronală, ţJllsivă .~111 refle.-rivă A lăsa sânge. v. sânge.
a vedJelor poare lăsa loc de co11fidi, pellfru că A lăsa să -şi (ma i) joace calnl (Pop.) = A lă<a să

favorizează imprecizia. (MIHAI COMAN) creadă că avantajul este de partea lui:

Săfi vmr, de mulr i-aş fi făcur {Je obraz, dar

A lăsa mască (sau p at) (pe cineva). v. mască. lasă-l să-şi mai jooce calul. (ION CREANGĂ)

A lăsa nasnl în jos (Pfm.) =A nu mai fi îngâmfat:
L1pmv11ic11l (dregător care avea în
răspunderea sa îndeplinirea pomncilor domneşti;
conducător al unui judeţ sau ţinutl care se făcuse
roiru Cll un rac fie11, lăsă nasul În jos şi cu ochii În
pămtî111, riiSfJlutle ( .. .] (P. ISPIRESCU)
A lăsa pe cineva cu buzele umna te (Pfm.) = A
frustra pe cineva; a indispune, a dezamăgi:
So ful meu, palia 111 iw Btîrzoi,
ct1rnea din nas, dar l-a1n săruft1r Îllf re
sprt111ce11e, după obicei, şi l-am liistlf cu buza
umflară... 01 ASILE ALECSANDRI)
A lăsa tabără (Pfm.) = A pără<i diferite obiecte
în dezordine:
D111Jă ce el t1 t1111mfar-o, femeia a liisar
rorul ra/Jără î11 casă şi a plectlf î11 gra/Jă.
A lăsa timp = A amâna:
Procuro111l si1n{i o 1nul{1'1nir e set~re1ă
ct111d îl zări pe paşii lui şi fără a-i lăsa rim1,,,1 să
se devnericească, î11cer,,, să-i vorbească ( .. ] (1.
wm M. BUJOREANU)
A lăsa toate sau tot(ul) jos ori la sau în pămâ nt
(sau a lăsa jos) (Pfm.) = A întrerupe brusc o
acţiune, un proces de gândire etc.:

289
 Vasile JUNCAN

Ctînd a auzit că inrră ruşii În {ară, Ptînă

la urină, el a lăsat-o În 1noarea ei
Fănică a fă.iar rorul deoparre şi .1-a dus să şi afăcur Ct'1n a crezut el că e 1nai bine.
cu1n11ere vin şi ţuică, Î11ai11re să crească
preturile. (CRISTIAN TEODORESCU) A lega (sau a l ăsa cuiva) pe cineva cu limbă de
moarte (sau cu jurământ). v. moarte.
A lăsa un gol (D. persoane) = A reprezenta o
mare pierdere prin dispariţia fizică: A m ai l ăsa din cataramă (Pfm.) = A renunţa la
Ct1nd rect111irulez ÎJJ t1ces1 conrex1, Î1ni o serie din pretenţiile sale:
dau .1et1111t1 că di.11x1rifia lui Tudor Via1111 lăsa 1m Dacă
el ar mai fi lăsar din ct1rt1ramă,
gol adc111c, 11e111m 11111/ră vreme ( .. . ) (ION poare că s-ar fi î11feles bi11e.
ZAMFIRESCU)
A nu (ma i) lăsa nici piatră pe (sau peste)
A lăsa un nume = A face să rămână în urma sa piatră. v. piatră.
o anumită faimă sau un anumit prestigiu:
Vom vedea, î11.1ă, că di11 ace.11e .111feri11fe A nu li (sau a nu se l ăsa, a nu rămâne) ma i
s-a născur o 1>iot1să rt1vnă, aceet1 de li lăst1 pe (sau pre) jos. v. jos.
Bucureştiului un 11u1ne şi o t11nillfire de 11euift1f:
111u11ele domnitei Bălaşa, fiica lui Co11.11t1111i11 A nu lăsa (pe cineva sau ceva) nici în ruptul
Brtî11covea1111. (CORNELIU ŞENCHEA) capului (ori) nici mort (Pfm.) = A nu ceda sub
nicio formă:
A lăsa viata (lumea sau ortul popii) (Îvp.) = A În orice ct1z, 1111 va lăsa nici În 11,1Jrul
n1uri: capului să fie izgo11ir din iubirea Mat1ei.
Odară şi-a.1acrifict11 viafa, mai bine zis (LIVIU REBREANU)
s-a si11ucis, arunci ct111d şi-li lăsar vit1fa În Părinţii căurau să-i ia ct1rrea din 1nt1nă,

Ro111tînit1 şi a 11/ecar de urgia co1nu11is1nului fn să i-o fJuie sub că1Xirt1i, dar În zttdar, el nici
Occide11r. (EMIL RAŢIU) 1no11 1111 lăsa carrea din 11u1nă, nici ziut1 şi nici
11oaprea. (CRISTEA SANDU TIMOC)
A lăsa (pe cineva) cajbec (Ljc.) = A câştiga (de
la cineva) toţi banii sau toate bunurile puse î n A nu lăsa cartea din mână (Pfm.) = A citi
joc: continuu, pentru a se instrui:
Î11 acea seară, el i-a lă.1t11 pe roti cajbet' Copilul 1111 lasă ct111ea din mt1i114 ci1eş1e
şi le-a /11a1 roti lxmii. Îltf11'1ta şi Îlt gu1t1 1nare, călugă11,1 vrea să-i

.11n11cea.1Căct111ea şi 1111 rxxue (.. .] (G. CĂLINESCU)

A lăsa (pe cineva) cu ochii-n soare (Fam.) =
a) A face (pe cineva) să aştepte mult şi fără rost: A nu lăsa pe cineva sau ceva din mâ nă (Pfm.)
lt1 ora .11t1biliră î11.1ă după „.1fe1111/ = A ţine cu autoritate lângă sine; a nu pierde o
academic „ de aşreprare, frumoasele au aj1ar că ocazie favorabilă:
f11.1e.1eră lă.1t11e Cil od1ii-11 soare de cel ce le Pări11fii 1111-/ lăsau din mt111ă 11e copil şi
chemase la re11dez-vo11.1. 0/. O. FULGER) erau 1Jeru1a11e11r Îll fJreaj111a lui.
b) A retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un
ajutor: A nu l ăsa pierzării (Îvp.) = A sări în ajutorul
A rrebuir să t1ranjez asrt1 chit1r cu cuiva:
mi11i.11rul per.w11t1/, care f11.1e.1e ct?r pe ce să mă Î11 fiecare tm, mergea acolo, la şcoala
la.w cu ochii-11 soare 1... (MARCEL SECUI) fJri1nt1ră din Nouvion, şi, Î1ntJăr{i11d cărţi inicilor
şcoltu·i (din cari desigur nici unul ralenrt1r nu e
A lăsa (pe cineva) în boli (sau în moarea lui) lăsar fJiert.ării), finea un discu1:'t, vorbi11d rururor
(Pop.) = A lăsa (pe cineva) în pace: Ti11erilor Fra11fei. (NICOLAE LUPU)

290
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Scot1seră şi 1nuierile securile lor cele cu

A nu ma i lăsa (cuiva) nicio (sau vreo) îndoial ă două ascu{işuri şi JJu se lăsau 1nt1i fJr ejos dect1r
= A da certitudinea: bărbafii. (P. ISPIRESCU)
Con.fe1varea 1nai cu .fet11nă a ţJ10ţJrie1ă{ii
1nit~i În 11uîna ţJtOJ>rie1a11,fui 1011uî11, con.fe1var ea A se lăsa dus de curent (sau de val)= A acţiona
1neseriilor În 11uîna 1ne.feriaşilor ro1ntî11i", 1111 1nai sub inO uenţa Lmor factori exrerni. A-şi crăi viaţa rara
pome lăsa nicio îndoială. (G. IBRĂll.EANU) a lua decizii pri,1toare la propria persoană:
fi era limpede că dovezile wre ar fi ( .. .) da, dar eu, poare pri111r-o larură
lăstlf vreo urmă de îndoială asupra comperenfei fe1ni11ină a ct1racrerului 1neu ţJe care 1ni-o
medicilor fuseseră în aşa fel artmjare încâr să suspecwm adesea, eu m-am lăsar dus de val.
rezulte că /ara 1nurise din />ricina rrart11nenrului (NICOLAE BREB AN)
i11w11t111 ( .. .)(TATIANA NICULESCU BRAN) Era răbdăror din fire, .le adapltl repede
la orice, se lăsa dus de val şi a1JOi reve11ea la
A nu se lăsa cu una, cu două (sau odată cu locul lui. (TATIANA NICULESCU BRAN)
capul) (Pfm.) = A nu ceda c u uşurinţă:
- A.Ha nu .1e poare, odară cu w1ml, A se lăsa dus de nas (Fam.) = A se lă<a (iicălit ...:
răsp1mse băiarul. (P. ISPIRESCUJ Dacă lumea s-ar lăsa dusă de nas de

Dară ce credefi că arapii mi-l lăsară alde PoţJOvici, t1ru11ci 11-t11-e ce să-1ni 1x1ră rău că
11u1nt1i aşa, cu una, două? Nici să vă gtî11diţi. 1nă Înlătură fJe 1ni11e, care, oriCt'1n, sunf 1nt1i bun.
(IDEM) (LIVIU REBREANU)
He, he, o să-fi faci t1U((Xririca la sc1nge
A nu se lăsa deolaltă (Reg.) = A nu dori să se că re-ailă.rnT dus de nas de neva.Ha bandi111l11i

despartă: de Calagherovici ( . . .] (O. R. POPESCU)

Cei doi nu s-ar fi lăsar deolalră nid în
ruţJful ct111ului. A s e lăsa greu = a) A apă<a c u toată greucacea
corpului:
A nu-şi lăsa vorba (sau cuvântul jos) sau a nu se Ea se lăsase dulce şi greu pe al lui
lăsa de cuvânt (Îvp.) = A-şi ţine o promi<iune: braf. (MIHAI EMINESCU)
Bunicul JJu şi-a lăsar vorba şi le-a /ăcur b) (Fig.) A nu accepta (ceva) fără a face rezerve,
pe plac nepofiloi: a nu admite de îndată:
Crisrea dăduse de şTire la primărie să-i
A o lăsa (ori a lăsa ceva) ma i ieftin (sau ma i vie, la legar sno1Jii şi la Treier, daromicii.
moale, ma i domol, ma i încet, înv. m ai sla b) Oa111e11ii se lăsau gr eu şi se uirt1u /Je subt
(Pfm.) = (A nu exagera sau) a reduce din căciulă. (MIHAIL SADOVEANU)

pretenţii. A nu se pripi: Vezi că aranjase1n alrt~eva... crezu de

Ei, cucot1ne, cucoane.I Pure111ic eşti, cuviinfă să se la.le greu Ion Own. (CEZAR

1negieş Î1ni eşti, ca răzeş ce 1nă găsesc, şi ştiu bine PETRESCU)

că 11-a re să-1nifie 1noale ccînd 111-oi Î11fot1rce llCt1să, c) (Arg.; d. femei) A nu se lăsa sedusă uşor:
unde mă aşreapră 11evoile. (ION CREANGĂ) Deşi el o cur ftl mereu, ft11t1 .le lăsa greu

şi, uneori, nici nu-l băgt1 În sea111ă.

A o lăsa încur cată. v. încurca.
A s e lăsa Ia fund (Pfm.) =A nu se mai evi de nţia
A se l ăsa (ma i) pe (sau pre) jos (De obicei î n Într-o activitate, Într-0 acţi une:
construcţii negative) = A îngădui să fie întrecut Toni Bucevschi s-a dar la fund penrru w1
de cineva, a-şi recunoaşte slăbici unea: rimp. (MATEI YIŞNIEC)

A s e lăsa păgubaş. v. păgubaş

291
 V asile JUNCAN

până la 1111nă Fra11fa şi A11glia 1111 vor lăsa mt111ă

A s e l ăsa pe o ureche (sau reg. pe urechea aia). liberă lui Hirler să awce U11i1111ea Sovieril'ă.
v. ureche. (IOAN HUDffĂ, DAN BERINDEI)

A s e lăsa pe tânj ală. v. tânjală. A-i l ăsa cuiva s târvul (pradă ) ciorilor (sau
corbilor) (Pfm.) = A nu îndeplini ritualul
A s e l ăsa pe-0 rână sau într-o dungă (Pfm.) = înmormântării:
(A se c ulca sau) a se apleca pe o parte: AtJOi, lăst111d11-i .Htîr vul ciorilor şi
Cu roare că î11 colibă era extrem de cald cofofe11ilor, se duseră pâ11ă aj1m.w·ă la locul
el Îşi ţJăsrra 1na11raua ţJe 1uneri şi se lăsă cu 1111de se afla herghelia. (P. ISPIRESCU)
}tunărarea 1mp11/11i pe-o rână î11 /XII. (GIB I.
MIHĂESCU) A-i lăsa (cuiva) gura apă. v. apă.

A se lăsa pradă (ori prada) cuiva = A (se) A-şi lăsa lumea sa (Îvp.) =A-şi pără~i universul
abandona: existenţial:
(... ] şi până la urmă nici Lidia 11-tll'ji avui - Zilele, inele s-au 11u1nă1t1r, zise ea.
ce căuta lt11nt1st1 celor doi do11111i În vt1rsră, dtlcă 1111 Astăzi, 1nt1i11e voiu lăsa lu111ea lista deşartă. (D.
.HI/' fi lărnr pradă aceleiaşi rx1siw1i pe11rm BOLINTINEANU)
lirerarură. (ION LAW, ION MURGEANU)
L-t1n mgar pe M1: S111ai1 să .re ducă .fă o A-şi lăsa opincile la barieră (Fam.) = A se
vadă pe Ni11i, care îi1 11/rimul rimtJ s-a lă.rnr pradă muca de la sat la oraş:
deviădejdii. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI) Ţăra1u,f, Î11t11i1re de a infra Îit ortis, şi-a

fă.ICU opincile la IXIrieră, dar obielele, IXI 1 (GH.

A se lăsa sec(ul) (Bis.) = A începe zilele de NICULESCU, FLORENTIN SMARANDACHE)
post. A petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea
unui post: Las' dacă = a) Desigur că nu:
Lt1 c11Îş1nt1 lui 1noş Precu I E-t1ft1ra zvon [Voi] vor bi eu şi cu dânşii şi las' dacă
şi veselie, I De rx11r:ă azi .re lasă secu. (G. va fi ceva 1 (ION CREANGĂ)
TOPÂRCEANU) b) (În legătură c u o negaţie) Nu mai încape
îndoială că„.:
A(-şi) lăsa (o) portiţă de scăpare. v. portiţă. Las' dacă 1111 i-a da odihna pe nas!
(ION CREANGĂ)
A(-şi) lăsa (sau a s e lăsa de) de legea sa sau
creştinească ori a lăsa pe Dumnezeu(!) (său) = Las'(ă)(sau lasă-t e) pe mine! (Pfm.) = Exprimă
A trece de la o religie creştină la o altă religie: îndemnul de a avea încredere în sprijinul celui
Lui Brt111covet111ul zicetl: - Brtîncovene, care vorbeş te:
Co11s1a11di11e, I Lttiă legea creşri11ea.'il'ă I Şi re dă '11 Cucoană soacră („ .] la.1' rm noi!
legea rwuască. (DIN VIEAŢA POPORULUI (VASILE ALECSANDRI)
ROMÂN, 19 10)
Lasă asta (sau astea) = Nu mai insista, treci la
A-i lăsa cuiva gura apă. v. apă. altele:
Lt1.1ă t1.11et1 acum. O dară dacă re-am
A-i lăsa cuiva mână (sau m âna ) liberă (ori, rar, ale.1, 111 eşri t1 mea. (P. ISPIRESCU)
mâ inile s lobode) (Pfm.) = A-i permite c uiva
realizarea unei anumite acţiuni: Lasă că „ . (Pfm.) = În afară de faptul că „ „

Eu l-am combă1111 şi pe el şi pe
Mihăie.'i<.' 11, rămt111t111d ferm pe rwzifia mea, că

292
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

las' că era de la de locul ei, dar

Piarră Liisar În banii lui, 11i1neni 11u I-li Înţeles

era şi Î1nbojorară Maica... din ţJricina 11lt1nsului, niciodată.

că se despă11eşre de socri. (ION CREANGĂ)
Avea '"' 11a.1... las' că era grozav de Lăsat oltean (în sau la sap ă d e lemn, la
mare, dar apoi era ctîrligar. (C. NEGRUZZI) papuci, la tinichea, reg. la lemn, cu mâ na la
burtă, gol sau cu buza umflată ori pe
Lasă să fiu = Ce-ţi pasă ţie!: drumuri) (Pfm.) =Sărăcit, păcălit:
-Mă duc („ .) şi fu eşri w1 măgt11: - lt1s' Printre car e 1nă Jlt'1năr şi eu, dobitocul
să fiu. Nu reduce' (MIHAI EMINESCU) wre s-a înrors la .rnpă crezt111d că a descoperii
ji/011ul căpă111ielii, dar de Japr robind pe111m cei
Lasă vrăjeala! (Arg.) = Nu te cred 1: wre l-au adus la sapă de lemn. (ADRIAN
- Lt1să vrăjet1la, crezi că noi 11-t1ve1n ochi, BUŞILĂ)
.w111em 11iş1eJmieri se„ ce? (RADU GĂVAN) 01iar, hai să presurJ1mem, dacă a f11gi1
cu uJJ ibovnic şi re-a lăsar cu buza u1nj7ară?
Lasă-mă să te las (Pfm.) = Se spune despre un (VLAD NEAGOE)
om indiferent, lipsit de e nergie (neglijent sau) Lă.rnr r1e drumuri de mde şi părăsii de
comod: ţ>riereni, el a 1nurir Înfr-uJJ tizii.
E/Ol111e si1n1x1tic, un suflet 1ni111111t11, 11u1nt1i
că-i wm lctiă-mă să re las. (LMU REBREANU) Lăsatul- (sau lăsata-) secului = (În practica
În ceet1 ce 1nă ţJriveşte, a1n fost şi eu religioa<ă creştină) Ultima zi înainte de începerea
conştiincios roată vit1fa, deşi voct1{it1 1net1 tir fi unui post (îndeosebi a posnilui mare); petrecere,
Josr ww de le11eş, de lasă-mă să re las, de ospăţ care se face de obicei cu acest prilej:
jemanfişi.H. (DANIEL CRISTEA-ENACHE) Am Jo.IT cu ei în seara de lă.rnra-set'u/ui.
(GALA GALACTION)
Las-o ma i moale! = a) Nu insista!: Aseară a Jo.IT lă.1t11t1-set'u/ui. (1. L.
Haide, las-o 1nai 11100/e cu se1111inen1ali.wnele.1 CARAGIALE)
(GEORGE ARION) 111 ziua de lă.rnrul-secului de po.Hul St111-
Co.Hea, uire ce e, lw-o mai moale. Şrii Perrul ui, fl'tccînd 1na1na uJJ cuţ>fior zdravăJJ de
că 1năruşă-1nea o lire la iniJnă şi et1 ne-t1adus1>e alivenci„. cheamă pe măruşa Măriuca. (ION
amt111doi aici. (RALUCA JGNAT) CREANGĂ)
b) Încetează! Termină!:
las-o mai moale cu rreaba 1 (LIN A LĂSCAIE
MOACĂ) A i se şt erge lăscaia (cuiva) (Pop.) = A-şi

pierde rangul:
Te (vă) las cu bine (sau sănătos, cu sănătate, Am că1t11-o pe la vtî11111ri e.He lwzardm
cu Domnul, cu Dumnezeu) ori a lăsa (cuiva) desigur, dar esre o 1noneră r>oerică car e nu ţ>rea
ziua bună (sau sănătate) = a) Formulă de sal ut a fost ţ>u.fă ÎJJ ci1t.~ ult1fie. PriJJ ur111are, JJu i s-a
la despărţire sau de încheiere a unei scrisori: şrers lăscaia ca .He/efor şi aurelelor ( „ ] (AL.

- Te las, pardo11, vă las cu bi11e' la MACEDONSKI)

revedere, la şcoala de da11s' ( I. PELTZ)
b) Formulă prin care un muribund se desparte de A nu avea (sau a nu face) nicio para (sau
cei apropiaţi. leţcaie, boabă) c hioară (sau frântă) = a) A nu

avea bani:
LĂSAT, -Ă A,1t1 să ştifi'. „ A,1t1 1„. Că 11-t1m ba11i„. N -<1111
Lăsat în ba nii (boii , ap ele) lui (Pfm.) = c/ti()(1ră hl11caie... P-t1şt1 vre111uri nu fJO{i .fă t1i...
Abandonat propriilor idei, atitudini etc.: (BARBU DELAVRANCEA)
b) A nu avea (sau a nu valora) absolut nimic:
293
 Vasile JUNCAN

( . . . ] mai gios de O/Jf mii, nicio para De ct1teva det~enii ţ>ractit~ă un frt'1nos
frt111fă 1 (VASILE ALECSANDRI) obicei, 11e car e Îl găsiJn şi În a/re ţJă1ti, şi a11u1ne
acela ca salutul de Îlltt1lnire Îllfr e doi «ot11neni»
Lăscaie frântă = Ban de cea mai mică valoare; să fie a.ufel: în loc de «bună ziua» să se zică
para chioară: «laude-.~ Isus Hristos» sau, ţJrescu11a1, J1u1nt1i
Nu fi-t1 dar lescaie fn?111ă? Uire 1 Eu f(i «/a11de-.1e» ( „ .] (DIN VIEAŢA POPORULUI
dau o pungă. (B. P. HASDEU) ROMÂN, 1914)
(Cu co nstrucţia inversată) Dă-mi o
frt?llfă de /efctiie, I Că foamea cwnplir mă raie. Nu că mă laud (sau ne lăudăm, nu ca să mă la ud
(VASILE ALECSANDRI) sau ca să ne lăudăm) (Fam.) = Se spune pentru a
sublinia adevăml, exactitatea, obiectivitatea celor
LĂSTUN relatare:
A s ta lăstun p e capul cuiva (Pop.) = A plictisi Căci eu şed căia re În iniJna lor şi, Jiu că
pe cineva prin insistenţă: 1nă laud, dar ştiu roare 1nă11,J1faiele diJ1fr-Însele.
Nu şrie cu1n să scaţJe de ţJtlcosrea t1sra, (ION CREANGĂ)
care sră fă.mm pe wpu-i. (AL. VLAHlJf Ă) Ce ţJOet.ii/11,1noase ciret11n eu ct1Jld era1n
inică.' Nu că 1nă laud, dar tun Î11vă{t1f bine.'
LĂTRA (ELENA BRĂDIŞTEANU)
A lătra (sau a urla ) (precum câinele) Ia lună
(sau Ia s tele, ori, rar, în vânt) (Fam.) =A vorbi LĂUDĂTOR
fiira rost. A vorbi de rău; a protesta inmil : A-i fi murit (cuiva) l ăudătorii (lrn.) =Se spune
Se 1nulfu111eşte t1tu11ci şi el să 1>er1niră despre cineva sau cuiva care se laudă singur:
advei:rnrilo r „de a /ărra la lună „. şi, prin - Do1n11ule doero1; v-t1u 1nurif lăudătorii?
ur1nt1re ŞÎ fli Sfeti" ŞÎ Să refJroducă, fJUr ŞÎ SţJu.~ ea, dt1r Jiu era J1iciun u1nor În vor bele sale.
si11111lu, fn zia11,/ său ceea ce .'lţJusese des11re el (RADU DEMF.R)
ziarul rrtmsilvănetm. (PETRE V. HANEŞ) A1n t1uzir că de obicei ot11ne11ii cărora
Degeaba o să lărrafi la lună, nu mai le-au murii /ăudărorii t111 1endi11fa să fabuleze
purefi face nimic acum. 11111/1. Cred că t111 complexe de inferiorirare, cine
şrie? (ANA GEORGIANA DRĂGAN)
Câinele care latră nu muşcă. v. câine.
LĂUTAR
LĂUDA A aduce o femeie în casă cu lăutari (Pop.) = A
A lăuda de rău (Pop.) = A bârfi: Ved11t1 laudă se Însura:
de rău pe fiew re d illfre noi. El se rar gt?ndea să aducă o femeie î11
casă cu făurari, aşa cu1n au făcur-o şi t1l{ii de
A-şi lăuda marfa (ca ţiga nul ciocanul ori pila). .~tuna lui.
v. marfă.

A aduce pe dracul în casă cu lăutari (Pop.) =

Cmn te ma i la u zi? (Fam.) =Cum o mai duci?: A da de necaz:
- Ei, cu1n re 1nlli lt1uzi? ce-ai uni jăa,r? Dar tare 1nă te1n Jiu cu1nva să-1ni it1u 11e
îilfrebă l:iirrti1111/ Limu'il111< (MJHAILSAOOVEANU) dracul după wp, să-l aduc cu făurari î11 casă şi

-AŞt1.I dt1r fu, Ht111(, cu1n re 1nlli lt1uzi? Ct'1n
o duci cu currea boierului? (P. ISPIRESCU)
Laude-se Iisus Hristos (Reg.) = Formulă de
salut folosită la întâlnirea unei persoane:
ţJe u11nă să Jiu-I ţJOf scot1re J1ici cu o inie de fJOfJÎ;
c-aţJOi arunci, leht11nere şi de Î11su1t1r, şi de
avere, şi de ror' (ION CREANGĂ)

294
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

L EAC A găsi sau a a Oa ori a şti leacul (cuiva sau a

A (nu)-şi ma i da de leac (Pop.) = A (nu) se mai ceva) (Pop.) = a) A găsi remediul:
putea vindeca: Desluşi11du·fi defet' fele, vei găsi leacul

Şi vrăjirorul ăla şi ar1ele încheagă; mândriei. (GRETE TARTLER)

Aleargă la ei, mamă, că doar mi·or da de leac. Aşa-i că s-a sparr buba, drăgufă? îi
(IOAN POP-CURŞEU) şrit1111 eu leacul ei. (1. L. CARAGIALE)

Da unul dintre cei 1nirirei Întreabă JJe b) A găsi mijlocul de a rezolva ceva:
cel1nll i 1nt1r e: - Şi oar e să 1111 1nlli aibă I etlc Purră111 o gr ea 1noşre11ire ct1re va
omul cela? (ELENA SEV ASTOS) .flÎngera crunr şi durer os 1x111ă ctînd se va găsi
leaculjusrifitir. (PETRU URSACHE)
A avea leac de cojocul cuiva (Reg.) = A putea c) A găsi ac de cojocul c uiva, a-i veni de hac
învinge pe cineva: cuiva:
lară de să vor ÎSfJÎfi şi alră ceva, 1nai „Aha .' ia, ac1un i-t11n găsir leacul, zise
1nulr de aceasta grijă 1111 ţJurra, căci ave1n noi t1c ea în gândul său. Taci ' că i·oiu face eu
de cojocul lo r. (DIMITRIE CANTEMIR) cu1năr111lui 1111a de ş-a 1n11şca lt1bele .1" (ION

CREANGĂ)
A căuta (pecineva) ca iarba de leac sau a wnbla D-apoi las 11e mi11e, că fi·a găsi baba
(după cineva) ca după iarba (sau buruiana) de leacu/ 1(POP.)
leac = A căuta pretutindeni (pe cineva) cu multă
grijă (ca pe un lucru rar şi extrem de necesar): A umbla ca după (sau a-i trebui ca) iarb a de
Unde ... să fie? ... îl car ca iarlx1 de leac. leac (Pop.) = A căuta ceva deosebit de preţios:
(VASILE ALECSANDRI) Apoi re caură, ca iad1a de leac, să facă
DurJă
care îmbiă ca dur1ă iad1a de leac. lafabril'ă din rine lu111ie. (ION CREANGĂ)
(ŞEZĂTOAREA, III) O aşrearJ1ă băiefii ca iarba de leac.
(CEZAR PETRESCU)
A da de leac unei boli (unui bolnav sau unui
organ bolnav) (Pop.) = a) A descoperi A·i face (cuiva) de leac (Mun.) = A bate pe
tratamentul adecvat: cineva:
Ba C· O fi una, ba C· O fi a/ftl, ba C· O fi L-ll ur111ărir /XIS cu /XIS şi i-a /(/cur de
deochi, ba c-o fi .făge1ărură, şi roare leac /Jăiarului.
desccînrăroresele şi vrt1cii nu-i ţJufură da de leac.
(P. ISPIRESCU) Atâ ta ti·i leacul! (Mol.) =O să fie vai de tine!:
Fireşte că dacă i-ai da de leac, degeaba Şi doar re-a îmr1inge rJăct1rul să dimeşri
n-are să-fi fie ... Bădx1rul femeii ori 1Jărinfii fe1ei or vreo fJiarră din locul său, iară 1nai ales acea
.fă re răs[Jlărească f 1wno.1... (I. L. CARAG JALE) mare din frumea cerbului, C·O/JOi artîra fi ·i
Măseaua 1111 o 1nai sco{; i-a1n dar de leacu/ 1(ION CREANGĂ)
leac: călduri cu magne1ism de jamaică [rom].
(IDEM) Boală cu leac = Problemă care se poate rezolva:
b) (O. oameni) A·i veni de hac (cuiva): - Măria-ra, zice .efe111icul, 1111 trebuie să
Se gândea cum .fii·i dea de leac ferei. re su1Jeri aşt1 de rare. Ci11e 11-a rrecur fJrin asrt1?
LLI ri11erefe e boală w leac, să-i 1rime1em pe
A fi (cineva) fântână de leac (Mun.) = A fi CO/Jii să se plimbe 1xîn lume w1 an; (I. L.
bogat şi a fi generos cu cei din j ur: CARAGIALE)
Pemru .făreni, el a fosr ftînrt111ă de leac
şi roti l-au plt?ns când a rrecur la cele veşnice. Fără (de) leac de„. =Fără (nici un) pic de ...:

295
 Vasile JUNCAN

Toare îmi mergeau du1Jă plac, fără leac neînsemnate, când în j urul ei se petrec
de su1Jiirare, de JXlrcă era roară lu1nea a 1nea. evenin1ente in1portante:
(ION CREANGĂ) Ct"n Îşi Î11ce11u.fe tift1cerile, şi el, ca ror
Nu ştiu cu1n i s-a-JJtt11nţ1lt1r I Că 1x111ucii românul, nu mai avea chef să .le dea pe.He cap
lui I Ce păc(lf, o, ce 1Jăwr 1 I Căci erau
căzură, 11e11r111 salariu; cetăţenii si1nfet1u nevoia să se
cu-alesărură, I Fără leac de rivirură I Ce păcar 1 odihnească du1Jii cei 1x1r111zet~i şi cinci de t111i de
(G.COŞBUC) 1nuncă /01tt1ră şi cvasi ne11lldiră: lu111et1 11ier e şi
vecint1 .le dă-n leagă11. (http://alrernativaonline.Qli)
Leac şi ba bii colac (Reg.) = Formulă glumeaţă

de urare: LEANCĂ
Maică, Stî111ă Mărie,
I De la mine leacul A umbla sau a lua (la) leancă = A fugi:
să-i fie. I Leac, Şi babi(i] colac. I Fugi deochi, Băiarul umbla leanca pe drum.
di111re ochi. I Fugi deoche/ură, I Că re ajunge
vt1111 din gură. (DIN VIEAŢA POPORULUI A-şi mâ nca leanca = A înşela pe cineva. A-şi
ROMÂN, 19 10) pierde onoarea:
Ţi-ai 1ntî11ct1f leanct1, ÎJJftîr ziarule .I Cei
(Nici) de leac (În construcţii negative) = Câtuşi căzufi, murdărifi vor fi de-tl pururi' (MARIUS
de puţin, nicidecum, de loc: TUPAN)
Prit~eţJură
ei că n-are să se 1nai vază ...
de leac. (P. ISPIRESCU) LEASĂ
A ba te (sau a face) leasă = A snopi pe ci neva în
LEAFĂ bătaie:
A s triga (sau a chema) în l eafă (Înv.) = A Cu roată că e1t1 vi11ovt1r de 11111/re, el 11-ar
angaja mercenari: fi Trebuii să-l bară leasă.
Şi fulgeră ...
spre oşrenii... pe care-i avea
în leafă. (MIHAIL SADOVEANU) A cădea (sau a prinde ori a da) în leasă = A
Chema.le în leafă o seamă de wu1ci. intra într-o încurcătură. A da de necaz:
(NICOLAE BĂLCESCU) De lt1 ju111ărarea /JOetiei ironia se
căv1eşre să rret1că În sarcas1n, .'lţ>re a
deveni,
LEAGĂN propagandisric, mai percu1t1111ă: În alb fXllaT la
A se da în leagăn = A se legăna: Washi11g1on I Swu democrafii de carron, I Di11
Pe flori a .le da-n leagăn c-o aripa ghem de ură fes o plasă, I Pe Ares iar să-l
uş(){1ră... I A j1ururelui asrfel e soarltl. (GR. prindă-n leasă. (EUGEN NEGRICI)
ALEXANDRESCU)
A face (sau a turna ori a rămâne) leasă (Reg.)
Din (sau de la) leagăn până la (sau în) = A c ulca o plantă cultivată la pământ. A strivi.
mormâ nt = Pe toc parcursul vieţii: (Fig.) A ucide:
Să fugi de fapra rea, creşrine, I A!i<.'ulră-al DurJă o asemenea furrw1ă, grânele au
Domnului wvt?nr, I Şi .fă1JTuieşre nw11ai bine I Din rămas leasă la 1Jămt1111.
leagăn până la mo111u?111. (A. MATEEVJCI)
În viafă Trăim alrfel: de la naşrere până A fi (sau) a se face (beat) l easă = A se îmbăta

la moarre, din leagăn ptînă la momu1111. În a11ă foarte care:

se trăieşte roiul invers. E vorbt1 de rret~ur care e Nu l-t11n văzut niciodată t1şa: e 1t1 bet1f
preze111 şi viiror. (AURA CHRISTI) let1să şi tibia 1nergetl.

Lumea piere şi vecina se dă în leagăn = Se

spune despre o persoană preocupată de lucruri

296
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

LEAT Când pe Zelda t1 apucar-o dori11ft1 de a

A fi (de) (un) (acelaşi) leat cu cineva (Pop.) = deveni balerină şi lua lecfii imense de dtms, a
A fi de aceeaşi vârstă c u cineva: chelruir e11011n, ţJenrru că tlceste lecţii cosrt1u 1nul1,
V-a luar learul la oa.He, nu? 0/. EM. iar Zelda era excesivă. (AURORA UICEANU)
GALAN)
DurXI dtînşii cor la cor I Su it11n 01fJiş, noi A s pune Iecpa = A expune în faţa învăţătorului
learul ror. (G. COŞBUC) sau a profesorului cunoştinţele însuşite:
El era de acelaşi fetii cu vecinul său. Şi În 1no1ne11rul ccînd un elev Îşi SţJune

lec{ill şi se căzneşte să fie cc1r 1nai 1>rice11ur ct1 să

LECflE 1nă 111ulf1'1net1scă, şi f>tîndeşre a11robt1rea din
A chema, a s coate la lecţie = A numi un elev ochii mei, eu mă gtînde.IC la Dania. (ANTON
pentru a fi ascultat: HOLBAN)
Domnul lfrodiu m-a .ICOS la leC{ie după
fJrimele or e defrance:ii. (OCTAVIAN PALER) A-şi face lecţia (sau lecpile) = A-şi pregăti temele:
Acu1n Însă a ţ>rins gust de Învă{ătură. Îşi
A da cuiva o lecpe = A dojeni, a mustra pe cineva: face lel'{iile singur. (MARIA BANUŞ)
„Ronuînul" este şi 1nai nedreţ>t cu noi şi,
ce n-ai cr ede, se apucă să ne dea lecfii de LECUI
logică' Ce logică şi ce profewri 1 (MIHAI A(-şi) lecui (sau a (în)griji) s unetul = A (se)
EMINESCU) cu răţa de păcate. A (se) purifica sufleteşte:

- Obraznic' scîscîi Belciug mai îndc11jir. - Dot111111e 1 Rogu-re să fiu î11găd11ir macar
l.Lls c-am să-fi dau eu o lecfie să n-o uifi aşa rrei zile, Îit care să-1ni grije.îl~ sufle1ul, să-1ni lucrez
curând! . .. (LIVIU REBREANU) 1t1cla cu 11u1na 1nea aîta slăbănoagă şi să 1nă aşez
sinr,•u-el îi11r-î1trn. (ION CREANGĂ)
A da lecţii sau meditaţii = A preda cuiva lecţii
particulare: LEFTER, -Ă
Eliad îmi da lecfii de gramarică română A rămâne (sau a l ăsa pe cineva) lefter = A
şi învăfam pe dinafară Traducerile din rămâne (sau a lăsa pe cineva) fără niciun ban:

Medirafiw1ile lui l.Llmarrine. (ION GHICA) Rtîmt1nea lef1er, dar dădea acari.He că a
E w1 om plin de şriinfe, şi l-am pof1ir să .ICăpar Cil tlllÎT. (ION PAS)

vie ca să-fi dea fecfii de Trei ori pe săprămtînă.
(C. NEGRUZZI)
Aducea cu dcînsa ţJe rtînăml Franz, care
de c1mî11d se legase a da lecfii de desen celor
rrei COfJi/e Dierer. (SIMONA ANTONESCU)
Ctînd rămli11ea lejle1; venea la 111aică-.1t1.
(MIHAD...SADOVEANU)
Am Jo.IT azi-noapre la judecăror la w1
rwkei: M-a lă.rnr lef1er al dracului, dar şrii
lef1er. (MIHAILSEBASTIAN)

A ieşi la lecpe = A fi ascultat: LEFTERIE

Copilul voia cu orice chip să iasă la
lecfie, căci se pregărise fotu-re bine.
A Ina lecţii = A smdia c u ajmorul unui profesor
în afara unei instilll ţii de învăţămâ m:
Cucoana isprăvnicea.rn lua
limba franceză, pelllru că asrăzi în Moldova e
ctun ruşine să vorbească ci11evt1 ro1ntîneşre
01 ASILE ALECSANDRI)
A avea lefterie la cineva = A se bucura de
încrederea c ui va:
El avea lef1erie la rofi negusrorii din rcîrg.
A- şim ânca (sau a-şi pierde) lefteria = A-şi
fecfii de pierde repmaţia de om ci nstit faţă de cineva:
Să şrii că fi-ai mtînwr lefteria de la
( . .] mine, sru1nwrarule 1(ION CREANGĂ)
f,, .1ehi111b, domnul Pope.1e11 şi-a pierdur
lef1erit1, adică liberrarea, ajungând w1111oş11eg111fără
297
 Vasile JUNCAN

llt'1ne care 1x1r11Jet1ză 1na11iacal Îit s1x1{iul
nevrozei .rLue obsesionale. (I. L CARAGIALE)
LEGA
A (1111) lega două în (sau într-un) tei (Prin
etimologie pop ulară rrei) (Pop.) = A (nu) pune
nimic de-o parte din câştigul obţinut:
( ... ] fiindcă el se şria că 1nunceşre şi 1nt1i
şi dect1r Înt1i11re, şi de la o vr e111e Încoa, două fn
rei 1111 1mrea lega. (P. ISPIRESCU)
Preorea.w,fe111eie 1nu1tciroare şi cu f rica
lui D1un11ezeu, era credincioasă bărbatului şi
1nu11cea Î1n1>reună cu dtînsul ct1r era ziulica de
mar e. Numai a.Hfel p11111seră să lege şi ei do11ă·11
rei. (IDEM)
Şiunul din tovarăşi era 0111 t1şezar,
cu1nţXift1f şi legă 1>art1ut1 cu nouă nodur i, că-i
1nerget1u treburile strună, iar celt1lr era chelruiror
şibefiv, de 1111 legă două î11 rei. (DIN VIEAŢA
POPORULUI ROMÂN, voi. 25 -26, 19 14)
A (1111) putea să lege un cuvânt, o vorbă (sau
vreo câteva cuvinte, vorbe) = A (nu) putea
rosti. A (nu) putea construi (decât) c u dificultate
un enunţ:
A f osr j(){111e gr eu la începui, mai ales
ha11diwp11/ de t11111 pur ea lega două cuvi111e.
(LEON VOLOVICI)
Ajunsă î11 fafa j11decăroru/11i, ea 11-a mai
fJU(U( lega Ull CUVlÎllf.
A avea inima legată cu curele (Fig.) = A fi
nepăsător; a fi insensibil:
De-tir fi avur i11i1nt1 legară cu curele şi
ror i·a rfifo.H milă de biefii oameni 11ăpăs111ifi de
soartă.
A fi legat cu Duhni (sau, rar, cu cel necurat) (Îvp.)
= A fi unit c u Duhul Sfânt sau cu cel necurat
Mi .1-a arărar î11 cărfi .1i·11 bobi,
duducuţă. Şi ţi-a1n SţJus eu că unguroait~a aceea
t1 lui Fere11{ e legară şi cu cel 11ecura1 (... ]
(MIHAIL SADOVEANU)
A fi legat cu veş nicia (Rar) = A fi predestinat
Î111.~1u·s al Î11runerit~ - /rare bun cu 11ebu11ia, cu
iubirea, cu 1Jăcarul şi cu cri1na - ru eşri rir1nul
infinitului şi ri1na, ce ne legi În so1n11 cu
veşnicia. (ION MINULESCU)
Ochii săi 1nari albt1şrri ţJriveau SţJre
eremirare, iar chipul părea dălruir î11 piarră,
desţJărţir de 1narerie şi cu11unar cu veşnicia.
(CRISTIAN FULGER)
A fi legat de poalele mamei (Reg.) = (D. copiii
mici) A depinde tocai de ajutorul mamei:
De izdar (colici intestinale; crampe
stomacalel r1e 11eaşreprare, m11ri1e Ocltia11, şi
1nt11na, la ŞllfJfeSţJrezet~e ani ră111ăsese văduvă, cu
doi copii legafi de poale. (OVIDIU GHIDIRMIC)
(... )ea îl ali11ra.1e ca pe .1i11g11rul băiai pe
wre îl avea, iar el 1111 se purea deslipi de poalele
ei. (LUCIA DEMETRIUS)
A fi legat de scaun (Pop.) = (D. musafiri) A nu
mai pleca:
Em deja rtîrziu şi cele două familii erau
legare de sct1u11şi1111 1nai rer111i11au de vorbir.
A fi nebun (sau, rar, bun) de legat (Fam.) = A
fi bolnav psihic, aflat î ntr-o criză de agitaţie
psiho-mocorie ; a se comporta ca un nebun:
E 11ebw1, dom1111/e, e 11ebw1 de legar, fine
că11ifa
în mt111a srt111gă şi se spală cu dreaţJfa.
(N. STEINHARDT)
Toară ltunea va şri că a1n cre.k~ur 1111
11eb1111, w111eb1111 de legar şi de d11.1 la .111ira/11/ de
fic11ifi. (AURA CHRISTI)
A lega (pe cineva) la s tâ lpul infamiei (Rar) =
A condamna pe cineva î n public. A blama:
D1ini11eaţa u11năroare, roţi aceşri 1>td111
defi1111fi au fosr legafi la .Htîlpul i11famie4 1111de au
f o.H fi1111fi până la orele 16. (NICOLAE CAJAL)
Sigur că aceşri bărbafi emu prea
i111elige11fi Ctl să-l aşeze pe Don Jua11 la srtîlpul
infa miei. (OCTAVIAN PALER)
A i (se) lega cuiva limba = (A face să nu mai
vorbească sau) a nu mai putea vorbi ; a amuţi:

veşniciei:

298
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Se uiră (i11ră la localul Ca111erei şi i se
rxire că i s-a legar li111/x1 î11 gură. (SPIRIDON
POPESCU)
Nu-fi aflu 11w11e ... I Li111ba-11 gură mi .re
leagă. (MIHAI EMINESCU)
Mă î11gtî11i pe11rru că mi se leagă li111ba
ct111d re văd. 01 ASILE ALECSANDRI)
După ce a 111t111car 111ierea, ferei i s-a
legar li111/x1, iar băitlful - la inrerval de o
săpră111tî11ă - t1111urir. (ION POP-CURŞEU)
A lega (cuiva) drumul = A împiedica pe cineva
să meargă pe unde doreşte; a zădărnici planurile
c uiva:
Ea 1111 1nai reuşea să ducă la bun sfi1rşir
ce Încer1ea, căci se găsea ccîre unul car e 1x1rcă-i
lega dru111ul.
A lega (pe cineva) de mâini şi de p1c1oare
(Fig.) = A imobiliza tocai pe cineva. (Fig.; pex.)
A priva pe cineva de libertatea de mişcare sau de
acţiune:
De(i11urul era legar de 111tîi11i şi de
J>icioare, genunchii rrecufi ţ>ri11rre bra{e, iar 11e
sub genunchi şi braţe i se introducea o
111e1alică. (ANDREI MURARU)
- N-a111 oşri, s.finfia la... Sunr legar de
1nt1ini şi de 11ici0l1r e... N-a1n decc1r şase sure de
călărefi. (RADU THEODORU)
A lega (pe cineva) fedeleş (sau burduf, butuc,
bute, cobză, nod, s nopi). v. fedeleş .
A lega (pe cineva) spate în spate (sau Ia spate).
v. spate.
A lega (sau a strânge) băierile pungii. v. baieră.
A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard
(Fam.) = A întrerupe o activitate:
Că w111-i r o111t111 din Ardeal, că celălalr
î11 copilărie a legar ctîrăva vr e111e carrea de gard
şi şi-a făcur 1ne11drele J>rinrre actori 1111
dovedeşte 11i1nic rău 11it~i În ţ>rivirea
ct1racrer ului, nici În t>rivir ea inreligenfei lor.
(MIHAI EMINESCU)
Val11111tt! ol TT./eo
Cu rara su11r prierin; şcoala o 111ai leg de
gard. (MIHAILSADOVEANU)
A legar de gard Polirel111ict1 prin 1991,
ctî11d era clar că a fi inginer în.re11111a să faci polifie
cu mw1cirori be(i. (IULIAN COMĂNESCU)
A lega căţeaua, l eagă-li căţeaua (sau haita)!
(Fam.) = A se opri din vorbit:
- Leagă că(eaua, fnmraş 1 fără vorbă'
(MIHAIL SADOVEANU)
- lt11nt1i let1gă căţeaua, 1nă .I se răsti Mere-
Mere spre Ltau-, şi ăla lunecă prin/re nuielele
mlădioa.re îi1 nisip ( ...) (FĂNUŞ NEAGU)
A lega cuvânt = A face un legământ:
Aşa le e jurămt111rul, I li legare cu
cuw111rul I Să le desparră 1Jiimtî11rul1 (VASILE
ALECSANDRI)
A lega de glie (sau de pământ, rar, de moş ie)
(Înv.) = (A aduce pe cineva sau) a fi adus în
si tua ţia de rob, de subordonare din punct de
vedere economic, social, politic faţă de un
anun1it ţinut, o anun1ită n1oşie:
bară Ei 11u ştiu că 11et11nul ro1ntî11esc sedentar
e legar de glie, e.He defensiv, "" e ofensiv, ca
11ăvălirorii ce şi-auflîcur loc cu 1x1loşul ca să se
aşeze pe locurile 11oa.11r e, cei căsăpifi. (SANDA
BUDIŞ)
A1delea11ul era îi1.1ă „glebae ad.1erip1u.1°',
legt1t de 1Xi11uî11t, SufJus 1111ui .'11i1gur stă1xî11, care
avea dre1Jful de a-l fine legar. (MIHAI
EMINESCU)
A lega gura pânzei, a lega nodurile, a lega la
gură. v. gură.
A lega la ochi pe cineva = A amăgi, a înşela pe
cineva:
Mi se par e că... re-a legar la ochi şi, în
loc de iarJii, fi-a vt111dur o mtî(ă. (CALJSTRAT
HOGAŞ)
A lega Ia schelă (Mrn.) = A opri într-un port o
corabie, fixând-o cu parâme de stâlpii c hei ului:
Marinarii t111 legar imediar la schelă
corabia.
299
 V asile JUNCAN
A lega limba (sau gura) cuiva= A împiedica pe
cineva să vorbească; a reduce la tăcere pe cineva:
Răspunde î111r-w1 fel, ce sra i, IXlre că fi
s-a legar lim/XJ în gură' (CONSTANTIN
STAMATl-CIUREA)
A lega mâ inile (Fig.)= A lipsi pe cineva de
puterea de acţiune:
Părerea lui Însă ar fi că 11u trebuia să-i
dea lui Plt1ra1no11u nici 1năcar asigurarea
plaronică. D e ce să-şi lege ea mtîinile 1Je1lfm
viiror? (LIVIU REBREANU)
A lega pacea (sau împăcăciunea) (Înv.) = A
încheia pace:
Brt111covet111u SţJuJJe t1devărul arunci
ct111d În cronict1 sa vo1fJeşre de Încercarea de a
lega pacea î111re mu!1w li şi furci pri11 Gheorghe
Ca.Hriorul. (RADU GRECEANU)
A lega paraua cn şapte (sau no uă, zece)
noduri (ate) (Pop.) = A c heltui cu economie o
sumă de bani. A fi zgârcit:
Pe ltîngă tlcesrea 1nt1i avea srrt1nse
părălufe albe penrru zile negre; căci l ega
ţJll1t1ua cu zece noduri şi r1-e1nu1t1 du1Jii ban.
(ION CREANGĂ)
Şi
unul d1i1 tovarăşi era 0111 aşeu1r,
cuinJJătar şi legă JX1rt1ua cu nouă noduri, că-i
1nerget1u treburile strună, iar celalr era chelruiror
şi befiv, de nu legă două în rei (DIN VJEAŢA
POPORULUI ROMÂN, voi. 25-26, 19 14)
A lega sec= A nu rodi :
Mămi t1 lega1 sec anul acesra.
A lega tabăra (sau, rar, l agărul) (Înv.) = A
fortifica, prin diverse întărituri , în special prin
care de luptă, o armată care staţionează sau se
află în marş, pentru a împiedica intruziunea
inamicului în rândurile proprii. A pune o armată
în dispozi tiv de luptă:
Măria-sa, cu aceit1şi lufJtărori... legt1„fe
1t1bără î111re codri şi .wu1rcuri. (MIHAIL
SADOVEANU)
A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie)
(Îvp.) = A căuta subterfugii. A vorbi fără temei :
Nu re pureai /XJza l'e ea, căci avea
obi ceiul să lege 1nere11 reie de cur111eie.
A lega vorbă
(sau vorba,înv. voroa vă) = A
intra În vorbă cu ci neva:
Am legar vorbă cu mwlfeni leifi ca ai
noşrri ( ... ](CEZAR PETRESCU)
Ci după ce au grăii cu aga î111r-acesra chip
şi t111 legt1r vo10l1va, ctun 1nai sus .k~rie111, dtîndu-i ş i
multi /XJni, rri111i1-<111 şi au cltemar IX' boiari ( ... ]
(CRONICA ANONIMĂ a MOLDOVEI)
A lega vorbe fără şir (Rar) = A vorbi incoerent:
De două nopfi n-a dormii aşa de li11iş1i1.
Cum afipea, lega vodJe fără şir cu unele gânduri
Îlllw1ecare... (BARBU DELAVRANCEA)
A nu lega două (Rar) = A nu putea înţelege
nin1ic din vorbirea cuiva: Ct1nd Îi venea rtîndul
să vorbească şi ea, 1111 ţJutea să lege două.
A se lega de cineva (sau a se agăţa de cineva)
şi ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva)
(Îvp.) = A sta mereu î n preajma cuiva, devenind
uneori aga<ant:
Ptînă t1ru11ci fusese el leneş, nu-i vorbă,
da barcîr era 01n bun şi ci11sri1, t1cu, ţJarcă 11u 1nai
era î11 roare 111i11file, se lega de om ram-nisam, ca
.'iWiul de oaie, .re sfădea furcă cu megieşii ( ...]
(MIHAIL SADOVEANU)
Nicolae cu feciorul şi cu /XJba, car e
llCu1n se {inet1 de dtîn)rii ca sct1iul de Ol1ie,
alergând neîncerar de la w1 capăr al rampei la
celălt1lf, ţJrivet1u rugători ÎJJ răsri1n11uri lt1
vardistul care le răs11uJtdea ţJri11rr-o Î11c11111ra r e
di11 sprâncene. (LIVIU REBREANU)
- Şi ce re-ai legar de carml meu, îi
răsţ1u11de fiit~a cu verigi În uret~Jti, roş indu-se ţJe
obraz de mânie, eu am vorbii cu dânsul de
jilozajii? (CONSTANTIN STAMATl-CIUREA)
A se lega de coada (cuiva) (Rar) = A se ţi ne
după ci nev a:
Dacă ap11Ct1 să se lege de coada mamei,
copilul umbla roară ziua du1Jă ea.
300
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A-şi lega capul cu .. „ a-şi lega de cap necaz

A se lega la cap fără să-l doară (Fam.) = A-şi (sau nevoie)= a ) A se că<ători:
crea complicaţii, greutăţi inutile: Ei nu-i da illi1nt1 să-şi lege ct11>ul cu
O dmă, că 11u pofi, şi re mai şi legi la llÎl~iunul din 11e{irorii ce veneau să o ceară. (P.

CO/J fără să re doară' (SORIN STOICA) ISPIRESCU)

Iar (Găbiţă] .re leagă la car, fără să-l b) A-şi complica existenţa :
doară. O, şi de-ai şri ctîr 1-am mgar să mai srea pe Acu1n şi-a 1nai legat caţ>ul şi cu terenul
margi11e, măcar o vreme, p<111ă-I dă afară, că vecinului, 1>e care ar vrea să-l cultive de t111ul
rrebuie să-l dea şi pe el, î111r-o zi. (NICOLAE ŢIC) ace.Ha.

A s pune cuvinte care leagă = A-şi lua un A- şilega des tinul (soarta ) de cineva (sau de
angajament faţă de cineva cu ocazia logodnei soarta ori de destinul cuiva) = A împărtăşi
sau căc;ăcoriei: aceeaşi soartă, evoluţie cu cineva:

Viiro111l ginere Încerca acrun să sr>ună Orit~tun, două 1nt1ri ţJuferi, 1xî11ă 1nt1i ieri
cuvinte care leagă, dar era e1no{ionar. rivale, îşi vor lega de.Hi11ul .wb palida .Hea a
roralirarismului ( ... ](MIHAI STOIAN)
A tine (pe cineva) legat de fusta (cuiva) (Fam.) Do1n11ul Mt1reşal t1 răs11u11s că Ro1ntînit1
= A fi nedezlipit de cineva: 11u-şi ţJOt1re legt1 sot111t1 de t1 unei Mt1ri Pureri şi

Ca adulr, el îşi va dori o femeie, va vr ea că OţJillill ţJublică ro1ntîllă se f11doieşre de

să stet1 cu ea, să trăiască cu et1 şi să se vicroria germa11ă. (GH. BUZATU)
căsărorească. Nu poare fi legar de fu.Ha mamei
la 11esftîrşi1. (AURORA LIICEANU) A-şi lega ochii (de ceva) (Rar) = A nu-şi putea
Mă lasă să alerg pe coclauri, 11u mă fine lua privirea de la ceva:
apar e/lf legt11 de fu.Ha ei, 11u am senzt1fia că swlf Dacă-şi lega oâ1ii de o jucărie din
fJ111101 de lesă. (ARET A ŞANDRU) virrină, copilul fi/JO 1uî11ă ce pări11fii erau 11evoifi
să i-o crun11ere.
A(-şi) lega numele (de ceva). v. nume.
A- şilega viata (sau, rar, vieţile) ori soarta (şi
A-i lega (cuiva) băşica (sau tinicheaua) de viata) (de cineva). v. viaţă.
coadă (Îrg.) = A concedia pe cineva cu scandal.
(Îrg.) A retrage c uiva bunăvoinţa sau favoarea Bun să-l legi la rană (Pop.) = Se spune despre
de care se bucura: un om blând şi generos:
Î11 schimb, să fi pof1i1 w1 inferior să facă E1t1 t1st~tJlliror, suţJus, 1nuJ1ciror şi bull, să-l
o greşală: acela car e odi11ioară lega ri11ichet111a legi la m11ă. (CONSTANTIN SANDU-ALDEA)
de coada lui Samurache găsise w1 î111r eg si.Hem Şrefa11 domnul era aşa de lm11 ct111d
t>enrru li introduce di..11ci1>li11t1 Îll rtîndurile vedea drepraret1 înai111ea lui, î11ct11 să mi-l pui la
armarei. (ANTON BACALBAŞA) m11ă şi să se vi11dece. (P. ISPIRESCU)

A-i lega (cuiva) lingurile de gât (Îvr.) = A nu Ce te legi (de cineva)? = Se spune când o
aştepta c u ma<a pusă pe ci neva invi tat, care a persoană nu este lăsată î n pace:
întârziat. A lă<a flămând pe cineva: - De ce, dom11 'e, de ce să-i dai? Ce re
- Eşti surdă, soro?, zl>iară cu severift1re legi de 11oi? Ce, 11-avem voie să .Hăm aici, (Je
d. Piscopesco; vrei să 11e t11t1111e li11gurile de scări? (PAUL GOMA)
gtîr? 11u face pe111ru ca să ne aşrepre 1
î111tîia - Dllr ce ai fu cu laurenf? Ce rău fi-a
(){1ră 1 î11felege -mă 1 (I. L. CARAGIALE) jăcur {Îe Laur e11{? De ce re legi rude La1uî'11{? - Nu
mă leg. Nu mi·a făcur 11imic omul. (ZAHARIA
STANCU)
301
 V asile JUNCAN
Leagă-ti gura (sau clanţa, fleoanca, leorpa,
trompa )! (Fam.) =Nu mai vorbi! :
Voi ctîfiva coffoşi .wnrefi CO(Jii răurăfilor
şi greve/01: Băgafi·vă minfile î11 cap şi păzifi·vă
clan/a, c-o să vă ochirăm odară. (JEAN BART)
Daw fi·e frig, dă-re jos şi vi110 de re
Încălzeşte; dacă 1111, ftlcă-{i fleoa11ct1 şi 1nă lt1să
î11pace,11u mă ror supăra. (P. ISPIRESCU)
Lega-s -ar moartea de. „ ! = Blestem prin care
se doreşte n1oartea cuiva:
Porera, dacă-l vedea, I Lega-.1-<1r
m0f1rfet1 de ea, I De dânsul s-apropia I Şi-l lega,
şi·/ fer eca( ... ] 0/ ASILE ALECSANDRI)
Omul nebun şi bătrân leagă-l de gard şi-i d ă
fân (Pop.) = Se zice despre cel care nu mai
poate fi educat sau îndreptat:
Ctînd se-111tîmplă de se leagă I Amorul
de vrun bărrtîll, I Să 1nă crezi că nu-i de şagă, I
Leagă-l de gard şi·i dăftîn. (C. NEGRUZZI)
Să-i legi cu tei (într-un cunnei) şi să-i dai pe
apă (sau în gârlă) (Pop.; gmţ.) = Se spune
despre doi oameni la fel de ne trebnici sau de
ineficienţi:
Să-i legi î1lfr·u11 rei, să-i dai pe O/ref
ctînd vine mare ( ... ] (P. ISPIRESCU)
Şoarecele nu-ncape în gaură şi-şi mai leagă şi-o
tigvă de coadă (Pop.) = Se spune despre oamenii
care încearcă să facă mai muk decât pot:
Vorba ceea: 1111 intră şoarecul În bortă,
şi-şi mai leagă rigva de coadă' Pe la 11oi, pâclă
cufurrw1ă usct11ă. (I. L. CARAGIALE)
Viată legată cu a tă = Se spune despre existenţa
precară sau periclitată a c uiva:
Dar să ne·nfelegem1 (Jreve11i Vlad Sranca:
Doc1orii îi dau î11că 11# fJOfm ft11i de viafă legară
cu afă. Eulrima lui ;Jx11ere. (NICOLAE ŢJC)
Mai bi11e moa11e dectîr aşa viafă 1 Viafă
legară cu afă, ca vorlx1 ceea, nepoare 1
(SPIRIDON POPESCU)
302
LEGALITATE
A fi în legalita te = A fi în conformitate cu legile:
În ceea ce fJriveşre arirudinea
legionarilor fa fă de aurorirăfi, le-a recomandai
că în cazul când aurorirăfile vor fi în legalirare,
să .Hea î11 rezer vă (...] (CORNELIU CIUCANU)
A intra (sau a r eintra) în legalita te = A se
conforma legi lor:
Mt'1tit~i11alirarea a intrat 1niercuri În
legalirare, durJă ce Guvernul Dacian Cioloş a
aprolx11 două pr oi e<' le de horănîre neu.rnr e ( ... ]
(http://www.pandurul.ro/)
Prefec1ul Giurcă t1 r ei111ra1 în legalirare.
(http://www.satmareanul.net/)
LEGĂNA
Celui bogat şi dracul îi leagănă copiii (Pop.) =
Omului bogat i se fac toate plăcerile:
Trebuie să ştii a trăi, În ziua de azi, ca
să pofi pri11de oleacă de său, zicea, O/JOi
î11chidea dinfr·w1 ochi. Căci celui bogar îi
leagănă şi dracul cor1iii, iar celui sărt1c Îi f1t1ge
mt1ft1 de c0f1dă. (ION GRĂMADĂ)
Bogtuului i .re arară mutre mde; celui IX>gar
şi dracul î1 leagănă copiii. (ARINA AVRAM)
LEGĂNAT, ·Ă
A nu avea (cu cineva) cuvânt legănat (sau
vorbă legănată), a nu fi vorbă l egănată
între ... (Trs.) = A nu se certa deloc cu cineva:
( ... ] cărJă1ă carrea de desrmr fire şi
Vasilică, de rmrer e de rău, llWltaideu1r luă pe
cea 1nai /11,1not1să/t1ră di11 sa1, cu ct1r e, În/r e noi
fie zis, cuvt1111 legănai 11-t1 tivul n ici el, nici
rmri11fii lui. (I. POP-RETEGANUL)
A nu(·i) zice, a nu s pune, a nu suOa (cuiva) (nici)
dou ă vorbe (sau boabe) legănate (sau o vorbă
legănată, cuvânt legănat) (Pop.) = A nu-i spune
cuiva absolm nimic. A vorbi rara sens:
- Mt11nă, eu 1nă Însor, dt1r fJe fe1neit1
1net1 11u1nt1i eu vr et1u să fiu fJrecăruş, 11u şi
du11111et1rt1, nici o vorbă legă11t1ră 11-t1i să-i zici,
că eu nu-s rt1rt1, să rt1bd ct1re v11,re şi 11ev11,re de
ft1 du11111eara ( ...] (1. POP-RETEGANUL)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

- Ce .ră avem? Uire 111 aci la Nic11lae, că E o cite.Ilie î11 legă111ră c11 fabriw.
nici 11-t1 aduS fJe grefeait1 1nort1riului Îit ct1să şi-1ni şi (LUCIA DEMETRIUS)
dă /J0t1'11Ci, ca să nu-i zic nici o vo1fXi legănară, Cll lt1kober SţJu11e că tir vret1 să şrie ctînd
şi cu1n eu 1111 aş şti ce să zic, şi clind să zic? (IDEM) ctl(Jăfă răS(JWl.I
Îll legăf11ră Cil fO(l(e (Jro/Jlemele
discurare. (AURORA LIICEANU)
LEGĂTURĂ
A (nu) avea legătură cu.„ = A (nu) se referi LEGE
la ... A (nu) privi pe ...: (Nu) e lege = (Nu) este neapărat aşa:
Fricaavet1 legărură cufaţJftJ că 1111 reuşise Proble111t1 {<lră11et1scă 1u1 se ţ)(){1fe rezolvt1
să oft1că ţJe 1nllică-sa să Î11t1-e11'/Jii orice legt11ură cu fără .wcrijicii din rx1rret1 celor ce .11ăp<111e.1e
Nec11lai Crăci1111. (EUGEN URICARU) pă11u?11111I. A.11t1-i lege 1 (LNIU REBREANU)

Pe111ru că, î11 cele din 11rmă, fiecar e ge.H

al .1ă11, jiewr e rt111d vor avea legă111ră c11 e1ic11I.
Vor avea legă111ră. (MIRCEA MIHĂIEŞ)
A lua legătura cu cineva = A conlllCta pe cineva:
Ăştia e1t1u cei care t1vet1u legătura cu
B11rlac11. B11rlac11, prin Grov11, l11a legă111ra c11
mi11e. (LUCIA HOSSU LONGIN)
A aplica (sau a s uferi) rigoril e legii. v. aplica.
A citi legea (Pop.) = A pronunţa o se ntinţă:
(... ]nici 11-a OfJrir-o de vr ea .ră .re mărire
li dout1 oară, nit~i n-o Î11det11n11ă să se 1nărire
dacă 1111 vrea, ci i-a cirir legea, zict111d: „Esre
liberă .ră .re mărire c11 ci11e vr ea". (TEODOSIE

Codru{ Îi lăsă şi lui o carte de viziră, cu PARASCHIV)

i11dict1(it1 expre.ră de a l11a legă111ra c11 don
Emt11111el (... ] (RADU ALDULESCU)
A nu avea nicio legătură (cu cineva sau cu
ceva)= A nu şti nimic despre cineva sau ceva. A
nu avea de-a face cu ceva sau c u cineva:
ftloi 1u1 sunre1n unguri şi de tlCu1n loji 1111
avea nicio legă111ră c11 /o.rif (RADU ALDULESCU)
A duce (sau a băga, îvr. a chema, a scotoci) Ia
lege (Trs.) = A da în judecată:
El a Jo.li 11evoi1 .ră-1 cheme la lege pe
făpTtlŞ.
A face lege, a da lege, a rupe lege (Îrg.) = A
soluţiona în favoarea sau în defavoarea c uiva o

Era î11et1dra1 la polirici, deşi 1111 avea cauză juridică sau un litigiu. A decide în urma
nicio legătură cu contestatarii regi1nului unei dezbateri j udiciare:
com1mi.11, c11 m11l(imea de i111eleu11ali (... ] Să aleagă el ho1t1r ele şi .ră 11e facă lege.
(ADRIAN ALUI GHEORGHE) Şi lt1 ziull /Jusă, Î1nţJufe111it~i{ii lui nu vin.
(BARBU DELA VRANCEA)
A stabili legătură (cu cineva) = A stabili relaţii
c u cineva: A fi s ub lege (Trs.) = A fi inculpat:
Ce i-a apr opiai şi t1 .Habilir o legă111ră Deget1bt1 Î11cerct1 să se llţJere, c<lci acu1n
Îllfre ei? Pe11rru că isrorit1 lor cro11ologică ert1 el em .wb lege.
art?r de diferirii. (AURORA LIICEANU)
A pune (sau a face, a da, a tocmi) legea, a da
A veni în legătură cu ... (Fig.) = A ajunge să aibă (sau a dicta, a face) legi (Înv.) = A statua. A
relaţii, raporniri, datorită vecinătă~i ere. cu .. .: statornici. A hotărî. A porunci:
Veselia ei, rmfi11 forfară, m-a făC111 să Căci dovedii lucru e.He c11m că I A p1111e
bănuiesc că venise În legătură cu Laurt1. legi ş-a 11-avea rărie I De-a .rc1/irea .rpre-a legii
(OCTAVIAN PALER) 1JOnmcă I Pe cei .111p11şi, e.11e mişelie!... (ION
BUDAI-DELEANU)
În legătură cu = Referitor la, care se referă la,
În ceea re priveşce:

303

A pwte (sau a scoate) în afara legii (O. oan>eni) =
A decreta că o persoană încetează de a mai fi sub
ocrotirea normelor cu caracter obligatoriu stabilite
şi apărate de pucerea de stat, devenind pasibilă de
execuţie fără judecată. A declara ceva ca fiind
incompatibil cu normele de drept:
Se şrie că plecând de la Primărie, wre
em loc de deren(ie, Robespierre nu respecra
horăn1rea Co11ve11(iei şi .re punea în afara legii,
ceea ce Î11se1n11a conda1n11area la 1noarre fără
alră judecară. (OCTAVIAN P ALER)
Penrru o clipă m-am gâ11dir că în
Coreea de Nord culorile au Jo.IT scoase în afam
legii. (ADELIN PETRIŞOR)
A pune lege, a da lege (Înv.; d. divinitate sau d.
persoane considerate ca purtătoare ale graţiei
divine) = A fixa normele de conduită, î n
conformitate cu preceptele religioase:
Că ace.Ha e re.11a111e11111/ pe wre îl voi
face cu casa lui Israel, după acele zile, zil'e
Do1111111/: Pune-voi legile Mele în c11ge111/ lor şi
Îll i11i1na lor le voi scrie, şi voi fi lor Dt'1nnezeu şi
ei vor fi popoml Meu. (BIBLIA)
Esre deci Legea î111porrivt1 făgăduin(elor
lui D1111111eze11 ? Nicidecum' Căci dacă s-ar ji dar
Lege, care să poară da via(ă, cu adevămr
dreprarea ar veni din Lege. (IDEM)
A rămâne de lege (Înv .) = A pierde un proces:
Deci au rămas de lege şi de judewră
de11 divan şi au rămas fimea /11 Dade roară,
presre TOT, pre seama Sranci11/11i (... ]
(DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA:
ŢARA ROMÂNEASCĂ)
A-şi face de lege, a-şi face (sau a sta de) legi
(Trs.) = A chibzui:
Srau în loc şi-mi fac de lege I Pe.He care
111w11e-oi rreu ! (JARNiK-BÎRSEANU)
Cum e legea (Trs.) = Cum se cu vine:
- Bine, doamnă' aprobă Dolga galam.
Cu roare căror pe n1nd o să vă ascu/1, după cum
e legea şi obiceiul... (LIVIU REBREANU)
(... ] 111w1e pus de îmlmiba(i w re n-au
1nu11cir 11it~iodară, străini adică, şi care şi
V asile JUNCAN
se ascund, şi care ascund ÎJJ co11rinuare aur şi
a/rele, în loc să le predea la sra1, cum e legea.
(CRISTIAN ROBU-CORCAN)
În lege = De-a binelea, î n coacă regula, c u cocul ;
adevărat:
Noi dârdâit11n de frică, de frig.
Dârdc1it1111 în lege. (ZAHARIA STANCU)
Când tl}1mse cu 111ânt1 spre fnmre, dă de
două cucuie rari... 11işre comi(e în lege. (I. L.
CARAGIALE)
În legea cuiva= În felul cuiva, cum ştie, c um se
pricepe:
S-a luprar cum şrie el în legea lui. (P.
ISPJRESCU)
În nwuele legii = Fommlă care se ucilizează
acunci când se invocă aucoricacea legală şi cu care
încep anumite acte sau hotărâri judecătoreşti:
- f11 11wnele legii... Cuvi111ele procurorn/114
îit[ricoşare şi usctue, 1111 le tad 1>1·efea11/ Baloleam.
(LIVIU REBREANU)
Presa de1nocrară t1 fJro1es1a1, În JJt'1nele
legii, comra ace.Hei măsuri; de pildă, Vi11et1
scrie în „ Facla": Pro1esră111 deci în 111w1ele legii
ÎJJ co11r1t1 dizolvării gărzilor devt1srarot1re lile
dlui Codreanu. (MARTA PETREU)
Pe legea mea, (înv.) pre(a) me(a) lege = Se
spune, adesea, în exclamaţii, pencn1 a întări o
afirmaţie sau un jurământ:
Pre leget1 1net1, ur1nt1i, şrergt1ndu-1ni
sudot11-et1, t1rt1ră-1ni u11 0111 ct1re să scrie ro1nt1nul
Mizeriilo r ace.Hei ge11ett1(iw1i (...] (MIHAI
EMINESCU)
Pe legea mea, Gregorio, să 1111 le mai
pe11nire111 să ne ia de sus. (I. L. CARAGIALE)
CHIRffA: Ba să 1111 re-111pi11gă păet1111/,
că, pre legea mea, re azvârl din na.refă ca fJe- o
minge. (VASILE ALECSANDRI)
Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = Vorba
cuiva se respectă cu stricteţe:
Vorba de pe 111mă t1 lui Şreft111 e lege
111111rora ? (BARBU DELA VRANCEA)
acrun
304
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

În po.1111/ lui de înalr demniwr, Amidon Vinu-i bun... I Cules roa1n11a 1nt1i ftîrziu,
.Hă Ctl w1 comt111dt1111 de cerare. C11vtîn111/ lui e I Ca să·f i faci g11rift1 leică I Şi ptînrecele balercă.
lege. Te sco(l(e din pâine cu o simplă pamfă. (ELENA SEV ASTOS)
(ION VINEA) (... ]şi eu când mă sculai azi dimineafă
1nă rugai şi eu la Du11111ezeu, ca bărrtînu, ca rara,
LEGENDĂ c-asra-i rugăciunea lui de roate zilele acrun;
A intra (sau a trece) în legendă = A deveni zice: „dă dot11n11e să />Of să-1nifac şi-n sfiînra zi
foarte cunoscut: de joi lmr w burie, gura pâlnie, gtîrul leică şi
Au ÎJJf1t1r În legendă t11ne11infările
cu burra balercă, t1111i11 1 (CORNEL RUSU)
emigmrea făcure în ctîreva rânduri. (GABRIEL
DIM ISIANU) A pune mâ na l eică la ureche = A pune mâna ca
o pâlnie în dreptul urechii pentru a auzi mai
LEGUMI bine:
A-şi legumi vorbele (Reg.) = A vorbi rar, încet, De nu-ţi ţJunea 11uîna leică la 111-et~/Je, s-ar
stins: fi rrezir w /r>fii la fNXlrfă.
Bunit~a Îşi legu111ea vo1fJele şi neţ>Oful o
asculta cu t1renfie. LEIT, ·Ă
A fi (sau a semăna) leit (poleit) (sau (înv.) leit
LEHAMITE poseclit) (cu cineva)= A fi întocmai, aidoma cu
A·i fi lehamite, a i se face lehamite (de ceva cineva, a semnăna, a aduce (bine) cu cineva:
sau de cineva) = A·i fi silă. A fi sătul de ceva Sulrănica e leiră-poleiră răpo.rn111/11i.
sau de ci neva. A se Iipsi de ceva sau de cineva: Ctî11d .re aprinde, nu re pofi apr opia cale d·o
Încă 1nă 1nir crun tun scăJXlf cu viată; 1wşrie. (BARBU DELAVRANCEA)
lelwmire şi de împărăfie şi de rm, că doar, slavă Mt'1nă-sa, Ct'1n Îl văzu, Îl cunoscu, căci
Domnului, am ce mânca la wsa d-wle. (ION era leir wră-seu. (P. ISPIRESCU)
CRF.ANGĂ) Trei lulele de fur negm, wre swlf leire·
Mi·e lelwmire defrăfia V()(l.Hră. (IDEM) /JO.Sedire «/11/ele romtîneşTi». (AL ODOBESCU)
Şi poare că ŞtlqJe/e s-ar fi dus bucuros
să ftînjească-JJ t1lră 1x111e, că-i ert1 şi lui leht1111ire A fi leit cu, a semăna leit cu ... = Asemenea
de ct111d rm sw acolo. (G. TOPÂRCEANU) cu .. . A fi întocmai:
Era vo1fJa de doi inşi, di11r1-e cari unul
LEI rrebuia săji .remănar leir cu artîr de (JO/miarul la
A se Iei de cineva (Ole.)= A se sătura de cineva: noi „Na zone" ca să freacă d1-eţJf acesta.
Femeii i s-a wm leir de artîfia musafiri. (MATEIU I. CARAGIALE)
Cei doi seamănă leir unul cu a/111/.
LEICĂ'
Altă Stancă, l eică vorbă = Se spune despre LEL A
cineva care nu înţelege sensul spuselor c uiva: A fi un bate lela = A fi un om de nimic:
Dar declamfiile lor n-au Jo.IT deosebire de Mu/fi i-au spus că e w1 bare le!tl, dacă
celeia/re, confonn princi/Jiului (rm nemuriror şi el) nu-şi vede de rret1bă.
„Alră Srancă, leică vodJă". (N. STEINHARD1)
A purta pe cineva lela = A face pe cineva să
LEICĂ' umble fără rost:
A face gâtul (guriţa) leică şi pântecele balercă l-au rm promis că-l ajură, dar l-au
= A bea mule: fJurrar le/a t1ţJ1ot1ţJe un an şi 11-au făcur ni1nic
penrru el.

305
 Vasile JUNCAN

A umbla (a bate, de-a) lela (Reg.) = A bace
drumurile fără rost; a hoinări, a vagabonda:
Ptînă acu)ri unde băruşi le/a, de nu-i
căuraşi? (I. POP-RETEGAN UL)
El de mic îmbia 11w11ai le/a îitcofo şi-11coace.
(!. G. SBIERA)
Bi11e-fi şede, coşcogeme cob/iza11, să
umbli le/a pe dmmuri. (ION CREANGĂ)
TÂNDALĂ: Ci11e poare şri... de w1 veac
de om umblăm le/a r1e fa fa pă11uî11rului, fără a-i
da de car1ăr... Ne-am (Jierdur şi dmmul şi
cărarea. (VASILE ALECSANDRI)
LELE
A umbla frunza (sau în dorul) lelii = A umbla
fiiră rost, degeaba:
A dormi de poţi tăia lemne pe el = Se spune
despre cineva care doarme foarte adânc:
Qînd se Î11roa1t~e bet1r, 1nă-njură şi se
culcă şidoarme dus de pofi răia lem11e 11e el. (I.
L. CARAGIALE)
Ăsra ar fi 11eaj1m.wl cu două femei, că re
Înghesuie, 1nai ales Ct'1n dor1n D oi11t1 şi Lenţi ct1
moarre, de pofi să rai lem11e pe ele... (RADU
ALDULESCU)
A dormi lemn (sau ca lemnul)= A dormi profund:
Ei vorbeau rare, căci el dor111ea ca
le11111ul şi sforăia.
A fi de lemn (sau ca lemnul) = A nu simţi
nimic. (Fig.) A fi insensibil la ceva. A rămâne

Luă şi dtînsul nişre haine, 11u1nai să 1111 imobil:

zică nescine că 1111 s-t1 gărir, şi de chelruială ce - Da 1t1r'r11 de ce doarme, măi ? Ce, ele
ţJe ar1ă 1111 curge, şi ţJ/etYI şi el, şrii, ca1n În do111l de lem11? (PETRU DUMITRIU)
felii. (P. ISPIRESCU) La i11srruc{ie 1nergea binişor, dar la
Teorie era ca lem11ul. (MIHAIL SADOVEANU)
A vorbi în dorul lelii (Fam.) = A vorbi fără
sens: A fi de lemn (Tănase) (D. oameni) = a) A fi
Aici, în librărie, vorbesc fără chef, pufi11 lipsit de e nergie, de iniţiativă:
î11 dorul felii. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. Nemfii îi persecură, îi /xujocoresc pe
104, 2009) coreligionarii lor şi ei de le111n Tănase, 11u le
Nu-l 1nai t1sculra 11i1ne11i, căci Înce1>et1 să pasă, se fac că plouă şi cumpără mă1f11ri
vorbească î11 dom/ felii. ge1111t111e şi se înghesuie la filmele 11emfeş1i. (N.
STEINHARDT)
Fecior (sau fiu, copil, pui, rar, fată) de Iele b) A fi prost:
(Pop.) = Bastard; (pex.) Şmecher, şiret, coţcar; Po{i să-1ni zt11n/Jeşri, iar ctînd cineva 1nă
ticălos: sa/ură, nu srai de le1nn Tănase. RăsţJunzi şi ru.1
Trei voi11ici feciori de lele răbărt?r-au (GH. JURGEA-NEGR ILEŞTI)
11e-nsert1re; I Dairt1ut1 cu ci1n11oiul şi ghira1t1 fllC
speriare. (ŞT. O. IOSIF) A fi lemn = A fi foa rte beat:
M-ai mt111car fripră 1 fecior de lele ce Nu se ţJureau În{elege cu el În 11iciun
mi-ai Jo.li. (P. ISPIRESCU) chip, căci era lem11 de artîra /Jăurură.
Î11 pădurea de la Srnmgă I Su11r de cei
cu puşca /u11gă ... I Feciori de lele 11ebu11ă' A încurca lemnele degeaba= A nu face nimic:
(VASILE ALECSANDRI) El nu ne ajura cu ceva, 1nai 1nulr Încurca
lem11ele degeaba.
LEMN
A a junge pe drumuri sau la (ori în) sapă de A îngheţa lemn = A îngheţa foarte tare:
lemn ori (reg.) la lulele sau la mucuri de ţigăr i. E î11gltefară lem11. Nici 1111 poare vorbi.
v. ajunge. (PAUL BUJOR)

306
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A o pune de mămăligă cu lemne verzi = A Lui i-t1 ţ1ict1r lene şi 11u 1nt1i era Îll stare
acţiona ineficient: să fllcă 1nare lucru.
- E ct?r ai fier be o mămăligă Cil lemne
verzi. - Ba ccîr ar 1nărura casa o fe1neie leneşă, Nu ti-e Jene? (Fam.) =Nu ţi-e ruşine?:
zise alrlll mai bărnî11. (SOFIA NĂDEJDE) Nil {i-e lene să .!pili asemenea gogomănii?

A porni (sau a începe) de la lingură (de lemn). LEPĂDA

v. lingură. A (nu) se lepăda de Hristos (Rel.) = A (nu)
renunţa la credinţa sa:
A rămâne (de) lemn (sau ca de lemn) = A Căci înainre de t1.1e lepăda de Hri.110.1,
rămâne nemişcat din cauza surpri zei, a unei Perm .re lepăda.re de .1i11e. Acea.Ha şie.He drama
emoţii pucemice e tc. A încremeni, a înlemni: llli adevărară. (LUCIAN RAICU)
Ctî11d a allzir lllla ca a.Ha, femeia a N-a să freacă mlllf, şi vă vefi lepăda şi
ră1nas le11111. de Hri.110.1, căci .11mrefi în .Ilar e a face orice! (C.
NEGRUZZI)
A se face de lemn = A înţepeni (din cauza
frigului, a băuturii excesive etc.): A (nu) se lepăda de Sata na sau dracul,
Şi all băllf Cil rofii plină ce li .1-all făCllf diavolul, Ucigă-1 toaca (ori crucea)= A (nu) se
fălcile de lemn. (MIHAIL SADOVEANU) alunga de la sine orice ispită, orice gând sau fapt
rău:
A sta (sau a şede a) ca găina (sau curca) în To(i boierii Î11ce11ură li-Şi scutura
lemne (Mol.; d. oameni)= A fi posac; a fi tăcuc: hainele şi a .re lerJăda ca de .muma de o a.Hfel de
Te uiţi aşa, ca găina Îll le1n11e şi re 11ă11a.11e ( . . . ] (P. ISPIRESCU)
gt111deşri la lllcmri .1fi111e, pt111ă re şrergi pe la
ochi. (MIRCEA DANELIUC) A (se) lepăda (de) lege(a ) (lui Hristos sau mea,
ta e tc. ori creştinească) = A trece de la religia
A s ta de lemn (Tănase)= A sta degeaba: creştină la o altă religie:
Dt1r 1nt1i ţJune şi fu 1nt1nt1 ţJe o valiză, ( ... ] .1-a î11ceplll împorriva lo r
mo11 choll, ce .Hai aşa, de lem11-1ă11a.1e ? (ION (creştinilor] o prigoană cwnpliră şi llllii all fo.11
VINEA) ucişi, iar a/fii s-t1u le11ădt1r de leget1 creştină
ori
s-au risir1i1 în 1ot11e 11ăr{ile. (NICOLAE
A tăcea lemn = A nu scoate nicio vorbă: MILESCU SPĂTARU)
De ruşine, ea răcea le11111şi11rivea În ft1va11. Do1n11ul să fie ţJe veci do111J1, şi ur111t1şii
săi, Î11cc1r net1111ul lui să nu it1.fă di11 do11111ie,
Crapă lemnele (sau pietrel e) de ger sau e nn a1t1Ta vr eme ct11 1111 s-o haini (a pribegi ; (pex.) a
ger de crapă lemnele (ori pietrele). v. crăpa. se înstrăina] şi 1111-şi vor lerJăda legea. (ION
NECULCE)
LENE
A-i fi lene = A se complăcea în inactivitate: A l epăda (un) cuvânt (cuiva) (Înv.) = A da de
Î111blă 1x1rcă t11ni11ri11du-şi vreun ct1nrec, veste, a anunţa (pe cineva):
alimară, I Pare că i-ar fi ror lene. (MIHAI Le11ădafi gralmil' cuvt1111 la oameni că
EMINESCU) t1ve111 o ţJrÎlnejdie t1suţ1rt1 noosrră şi să-şi

Ell... eram dll(Jă gard, că mi-a fo.11 lene gărească armele. (MIHAIL SADOVEANU)
să mă dllc în 11oia11ă. (PETRU DUMITRIU)
A lepăda a nuele = A înceta o luptă. A se preda:
A-i pica lene (Reg.) =A-şi pierde vigoarea:

307
 Vasile JUNCAN

Jar tovarăşii lui Haralt11nbie dinrr-odt1ră Căci înainre de a se lepăda de Hri.Hos,

s-t1u tras şi s-au risi11ir de ltîngă el ş-au ţJrins a Pe1ru se leţJăda.ie de sine. Acea.Ha şi e.He drama
lepăda armele. (MIHAIL SADOVEANU) lui adevărară. (LUCIAN RAICU)

A lepăda potcoavele = A muri: A-şi lepăda cojoacele (O. iarnă)= A vremui:

Dar tui şi ei, ca rotiră lu111et1, o 1ntînă de Pesemne balx1 Dochia nu-şi lerJădase
sufle! şi-şi lea1Jiidă şi ei /JOtcot1vele, cu1n se zice, roare cojoacele. (ION CREANGĂ)
după ce t111 fripr în dreapltl şi t111 p<11jolir în
.Hânga, adică când vine o sft1nră de moarre şi le A-şi lepăda masca = A-şi dezvălui adevăratul
închide gura. (P. ISPIRESCU) caracter. A-şi arăta adevăratul scop:
Când îşi lerJăda masca de cuceriro r
A l epăda (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea ie/ten ţJe care o afişa În lu111e, ră1ntînea un sufle!
stricată. v. n1ăsea. sfios şi delit~ar care ţJurea i11s1Ji1t1 o duioşie .
(LIVIU REBREANU)
A nu fi de lepădat = A fi vrednic de luat î n Arunci Iancu/ lerJădă masw, îşi dezveli
seamă. A avea preţ, valoare: 1m1Tul caracrer. (C. NEGRUZZI)
Ea îl privi drepr î11 ochi, căci nici el nu
em om de lepădar. (DAMIAN ST ĂNOIU) LER
/pare vede că (fata] nu-i de le1Jădar. A-i trece Ierul (cuiva) = A fi trecut de vârsta
(ION CREANGĂ) tinereţii:
- Nu, la asftl nu m-am gândii, deşi, să Mi-a rret' uf leriul degrabă: I Nici la
fim drepfi, şriu că nu-s de lepădar; (DUMITRU ţJlug şi nici
la sar>ă I Nu 1n-a1n dus şi nu 1nă duc
ALMAŞ) (... ] (TUDOR PAMFILE)
Fe1neii i-a rrecur Ierul, dar se finea Încă

A nu fi lepădat încă mucii de la nas= A fi încă bine şi 1111 se da cu una cu două.

prea tânăr şi lipsit de experienţă:
Nici JJu şi-au şters bine 111ucii de lt1 nas, LEŞCHED, -Ă
şi-i dau zor cu rrăirul şi cu 1nurirul .I (ION A fi leşched la inimă (Reg.) = A fi flămând:

LĂNCRĂNJAN) DurJă artîftl drum, el era leşched la

i11i1nă şi voia să 1năntî11ce.
A se lepăda de păcate (sau a-ş i lepăda
păcatele) (Rel.) = A se mântui: LEŞIE
Felicit1 intrase ÎJJ baie, 11enr111 li se A avea (sau a s imti) leşie pe suflet = A avea o
lerJăda de păcarele de pesre zi, aşa că m-am dispoziţie proastă:
cui/Jărir, ca o cioară plouară, lt?ngă copilul meu Dt1, 1nai avuse.~111, iubise1n o fe111eie
( .. . ) CĂLIN TORSAN) apr oape din copilărie la o 11u1nă.Hire la Dej şi
de-t1fuJJci ţJllrcă 1nă blesre1nase Du111neze11,
A se lepădade sine (Rel.) = A-şi pără<i condiţia ţJllrcă ci11eva-1ni scăldase sufle/ul Îll leşie şi 1111
individualistă a vieţii materiale şi a se dedica ţJufet11n să 1nai iubesc ţJe ci11eva.1
ascezei. A-şi pierde identitatea individuală, (http://www.actualitateairl.com/)
naţională etc.:
Căci Însuşi Do11111ul li zis: „Cel ce A-i turna cuiva leşie pe inimă (Îvp.) = A
voieşre să vină durJă Mine, să se lepede de sine supăra pe cineva:
şi să-şi it1 crucea şi să-Mi urineze Mie." În locul cr edinfelor rmdifionale,
(TEODOSIE PARASCHIV) 11u-nt1.1eră pe .111j1ere - leşie' (SĂMĂNĂTORUL,
voi. 6-7, 1907)

308
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
LEŞINA
A leşina de râs = A râde foarte tare:
Ot11nenii ce 11rivet1u, şi 1nai llles băie{ii
leşinau de llÎ.t (ION CREANGĂ)
De 1nulr 1111 ne-ai SfJtt'I ceva hazliu. Dac-0111
leşina de 111s, să şrii că ai venir sărt1c şi vei 11/et~a
bogal (BARBU DELAVRANCEA)
LEU
A face din iepure leu = A da curaj unui fricos:
Şi rxire că .ws la nuori zboară, I Face
dinrr-un ie11ure f ricos I Vireaz neÎnvins şi leu
it1i111os. (ION BUDAl-DELEANU)
A lua partea leului (sau, rar, a lupului). v. parte.
Leu-paraleu (În basme) = Leu mare şi cu pmere
extraordinară. (Fig.) Om c urajos, viteaz, vajnic:
Alunei 11u1nai it1ca şi Î11111<lr t1rul v1i1e ca un
le11-parale11, să-şi ieie fara. (ION CREANGĂ)
Spune mie, drag11/ 111e11, I Cine dit1 miel
cu bltîndefe re-a făcur le11-r1arale11? (VASILE
ALECSANDRI)
Dară p<1t1ă una alw ascunde-re, vai de
1ni11e.' undeva, să 1111 dea vneul 11esre rine În ct1sa
lui, că e năbădăios şi se face le11-r1arale11. (P.
ISPIRESCU)
LEUCAŞ, -Ă
A umbla (sau a merge) leucaş = A merge
legănat:
Moirul u1nl1la leucaş 1>ri11 curtea casei.
LEUCĂ
A fi drept ca leuca = A fi strâmb, gârbov:
Bun icul lor era t1cu111 drepr ca le11Ct1.
A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în
cap) (D. oameni)= a) A fi prostănac:
Mai 1>e urină Însă Îşi găsi ea unul, I Ca111
lovir cu leuca, făcând 11e nelmnul. (ANTON
PANN)
Bag sea111a, zit~e 1nu11ciror ul, d-ra or
lovir cu leuca, or alră rreabă n-ai decâr să râzi
de 111it1e... (1. L. CARAGIALE)
E rrăsnir cu leuca, pe legea mea1
(VASILE ALECSANDRI)
V al11111tt! ol TT./eo
b) (D. c uvinte, expresii e tc.) A fi pus la
întâmplare, nepotrivit:
Cuvintele din co1n11uneret1 lui ţJtlrcă
sunr bărure cu leuct1.
c) (D. oameni) A li beat:
SiJnion Lungu, bet1r leucă, reze111t1r de un
coif de 1nt1să, Îşi Înjurll nevt1stt1 ct1re stătet1
lt111gă el, ît1 picioare, cu 1m copilaş la (t1(ă.
(LNIU REBREANU)
Mi se ţJt1re ct11n rrăsnir cu leuct1, că-i
prea roş la fafă. (VASILE ALECSANDRI)
A vorbi de-a leuca (Mol.) = A mrbi în batjocură:
În cele din urină, ei şi-t1u dar set11nt1 că
(ăra1111/ vorbea de-a le11Ct1.
LEURDĂ
A pieri ca leurda (Îdt.) = A dispărea:
Ct1nd nici nu re t1şre11rai, et1 11ieret1 ct1
leurda.
LIBER, -Ă
A avea mână liberă (sau câmp liber) = A
dispune î n mod absolut de posi bilitatea de a face
ceva. A avea permisiunea de a face ceva:
Îl mai aşre1J1a11 (lflÎfea de făcur, iar el
avea să le facă pe rotlfe, pe rând - pe11rru că
avea, ît1 sfârşii, mână liberă. (GABRIELA
ADAMEŞTEANU)
Pri1nt1rul Îi 11lăcet1,
t1vet1 11u111ă liberă
din ţJt1rret111reşedinrelui. - Faci ce vrei, i-ll .'lţJus,
1111111ai să re acoţJeri. (VIORICA RĂDUŢĂ)
Mt1reşalul ur111ăret1 şi el ieşiret1 din
război, dar avea o co11cepfie r1roprie ît1 acea.Hă
11rivi11(ă lăst111d însă şi opozi(iei câmp liber de
acfiw1e (... ] (TRAIAN D. LAZĂR)
A da frâu (sau, rar, drum) liber = A permite să
acţioneze; a favoriza:
Faprul că derx111t1111et1rele 1111 îşi
administrează liber propriul buger a dar f râu
liber almwrilo r fit1at1ciare de ror felul.
eşri (VALENTIN MUREŞAN)
M-am învi11ovă(ir că am dar dovadă de
nerăbdare, că am dar f râu liber curioziră(ii 1
(GH. YÎRTOSU)
309
 Vasile JUNCAN

A vorbii fără reze1ve, deschis. A dar Medicul (Jrinde oarewre încredere,

drum liber se111imenrelor sale fafă de guvernul
d-lui Tărărescu. (MIRCEA MUŞAT, JON
ARDELEANU)
A fi (sau a avea) liber = A se afla în afara
obligaţiilor profesionale pe o perioadă de timp.
A dispune de timpul propriu:
În ziua aceea de 4 aprilie 1944 eram
liber, de abia scărx11 din lagăr, mergeam în
aurobuz spre mt?năsrirea Polovragi (... ]
(VALERIU AN ANIA)
si1nre ţJOllfe şi nevoia de a se destăinui, de a
vod1i liber. (N. STEINHARDT)
Bine 1năcar că ţ>Ot vorbi liber, a1nit~ut
Florinei 1111 a reuşir să-şi i11srllleze Încă rele/011,
deci 11-0 să-i i11rre 11i1ne11i ÎJJ Clisă să-i vt1re
microfoane, prerexttî11d că s-a .Hricar.
(GABRIELA ADAMEŞTEANU)
LIBERTATE
A pune în liberta te = A acorda drepmri
cetă ţeneşti. A elibera din detenţie, captivitate etc.:

Dacă avea ferea.ură, o lua pe buleva1d El e.He rms î11 liberrare la 16 noiembrie
şi se plimlx1, iar când avea liber mai muli de 1966, f11 bazt1 deciziei 1ni11isrrului jusri{iei.
două ore, se aşew la wia din 1ert1sele de pe (VASILE PATULEA)
pi eronat( ... ) (DAN COMAN)
A-şi Ina liberta tea să ... (sau de a ) = A-şi
A fi (sau, rar, a rămâ ne) liber să ori (de) a . .. = permite să .. . :
Ai se permite să .. . A avea posibilitatea de a .. . : lini iau libe11tlrea a vă rri1nire ull init~
Esre liber oricine să sus{ie orce reorie rrarar asupra lirerarurii mmtî11e. (MIHAIL
va voi. (TITU MAIORESCU) KOGĂLNICEANU)
Ert11n liber să SţJuJJ oril~e, În fi'1tC{ie de Deci, Î1ni voi lua liberrt1rea să
ceea ce u11năret11n eu să ob{in, şi 11u ţ)()frivir unei abandonez cifm pe care mi-a dar-o d-.rn şi să o
t111w11ire morale. (LEONARD ANCUŢA) iau pe aceea care corespunde realirăfii (... ]
(GH. BUZATU)
A fi pus pe liber (sau pe făraş) (Fam.) = A fi
dat afară, a fi concediat: LIBOV
Bănuiam că jigodiile îl şanrajau pe A fi cu libov (Reg.) = A fi atrăgător:

/Xlfron; 1111 111-aşfi 1nirar să 1nă a11u11{e Într-o Ba 1nai Î11găduie, 0111 bun, i-a zis ţ>e
dimi11eafă că .wnr pus r1e liber. (CONSTANTIN neaşreprare şi cu bft?ndefă 1mcheşul. Înfeleg că
ARCU) eşri barbt1r cu libov şi cu i11i1na ca ţJt111ea.
Băiarul lui e ad1iret'T, „pus r1e liber" (MIHAIL SADOVEANU)
fiindcă 11-a vrur să lucreze la fJroiecrele unor
locui11fedin reriroriile OCtifXlle. (RADU COSAŞU) LICĂR
Co11.11t1111in Scripar t1 Jo.IT pus pe făraş de A nu vedea nicio licnră (Ol t.) = A nu pmea
organizafit1 mw1ici1x1/ă a PDL Bacău. distinge nimic din cauza î ntunericului:
(hllp ://www.v remeanoua. rol) Ei orbecăiau ţJrill ţJădure şi 1111 vedet1u
11it~io lit~ură.

A vorbi liber = a) A ţine un discurs, o prelegere

e tc. fiiră a citi un text: LICĂRI
Adică Îşi cirea re.-r rul, dar - 1>e11r111 a ne A-i licări ochii după ceva (Olt.) = A dori ceva
face pe noi să credem că ar vorbi liber - îşi foarte mult:
1nişca 111t1i11ile şi
ct1fJu/ ct11ni1nul din Sct1u11ele lui Băit1rului Îi licăreau ochii duţJii
Eugen Ionescu(...] (ILEANA MĂLĂNCJOIU) srmgurii gălbui.
b) A spune deschis ceea ce gândeş te. A fi sincer:

310
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
LICURIC I
A avea licurici la cap (Mun.) = A avea idei
neobişnuite. A avea toane:
Nu credeau ce le spw1ea femeia, căci 11111ffi
să.reni ş11"t1u că ea are, uneori, licurici la ct1fJ.
A-i scoate cuiva licuricii din cap (Mun.) = A
determina pe ci neva să devină serios:
Mama i-a spus fe1ei că dacă 1111 se
asrt11nţ1ără, Îi scoare ea licuricii din caţJ.
LIHNI
A i se lihni (cuiva) inima (Pop.) = A i se face
c uiva rău (de foame sau) de oboseală. A leşina; a
se clătina (din cauza slăbiciunii sau) a unei
infirmităţi:
Găreşre-re acu1na, 01nule, că a1n să
111ă11t111c. Nu mai pol, 11i1e, de foame, swlf li/111i1
de la inimă.
(P. ISPIRESCU)
Aci dacă am aj1111.1, emm li/111ifi de
foame, de rxircă 1111 11u111ct1se111 ci11e şrie de când.
(IDEM)
LIMAN
A ajunge (sau a ieş i cu bine) la (sau într-un)
lima n ori (rar) a afla (sau a atinge) lima nul =
a) A ajunge la ţărm:
Corăbierii au ajuns cu bine la liJnan.
b) A ieşi dintr-o situaţie dificilă; a-şi realiza scopul
propus:
Şi aşa, a zis Du11111ezeu să se desfacă
sit~riulacolo unde era şi să iasă Moartea la
li1nan ca să-şi răz/June şi ea t1cu1n ţJe Ivan. (ION
CREANGĂ)
Îl încolfise cr edirorii, dar rx111ă la urmă
a ieşir lali111a11. (G. COŞBUC)
A111 răsuflat
din rărunchi şi a1n 1nul{t'1l1Îf
Do1nnului că a1n ieşir la liJnan, cu ft1ft1 cu1t1ră.
Î11să rupfi de o.Heneală. (P. ISPIRESCU)
A ajunge la (un) lima n (sau a ajunge lima nul)
= A atinge ţinta dorită, a-şiajunge scopul:
Dacă {ăranii vor să ajungă la u11 liJnan,
Trebuie să se grăbească... 0/. EM. GALAN)
Tofi oa111e11ii car e se pe1r ec pe ace.IT
pă11u1111... a r fi să aj1111gă ... li111a1111I 1111ei fericiri
11ecli111ire. (MIHAILSADOVEANU)
V al11111tt! ol TT./eo
A duce sau a scoate la (bun) lima n sau a aduce
la limanul odihnei = A salva pe cineva dintr-o
si tuaţie grea:
Mergt111d corăbioara pe a1Jă, ea se ruga
lui D1'1n11eze11 cu zdrobire de rărunchi ca să o
.~oa{ă la liJnan bun, ca unul ce cunoaşre
11evinovă{it1 ei, şi ct1 ţJe u11t1 ce JJu se ştia la
s11j1e111I ei cu 11icio prilta11ă. (P. ISPIRESCU)
LIMBAJ
A avea (sau a găsi) un limbaj comun = A
cădea de acord asupra unui subiect:
Ceauşescu vor bea de 1111a, Godx1ciov de
alia: 1111 găseau w1 li111baj com1111. (GH. BUZATU)
O să i11.1işri că farmecul .Hă î11 fa1JT11I că
re tun dinrr-odară un li1nbaj co1nt'1t cu roti cei ca
mi11e. Că 11e vom ît1felege di11 priviri. (PAULA
SĂCUI)
LIMBĂ
A (i) (se) dezlega (cuiva) limba sau a se
dezlega la limbă (ori a prinde) la limbă sau a
prinde limbă (Fam.) =A căpăta c hef de vorbă:
Ş-apoi, să fi văzur
ce vesel era la masă,
cum i se de:dega limba d111Jă wt pa/tar de
Cornat: (NICOLAE GANE)
Nu e revuluţie, do11111ule, e r et1c{iu11e;
asculră: ( .. . ) Reacfiw1ea a pri11s iar la lim/Jă. (I.
L. CARAGIALE)
Pokov11icul lo11ifă JJăuse î11 să11ărarea
î11.wrăfeilor '"' /XI/tar de vit1 roşu de Dealul
Răzvadului şi pri11sese la limJJă. (ION GHICA)
A (i) se lega (cuiva) limba (în gură) sau a-i
pieri (sau a i se încurca, a-i îng heţa, a i s e
îngroşa, a i se Ina, a i s e scurta) (cuiva) limba
(Pop.) = A nu mai avea curajul să vorbească; a
amuţi; a rosti cu greutate c uvintele din cauza
unei emoţii, a băuturii etc.:
Lui Ho1ner i s-ar fi Î11cur ct1f li111JX1, n-ar
fi p111111 fit1isa wt sit1g11r ltexamerru, dacă 11-ar fi
t1vur În jur asculrărori geniali, care să-l asculte
cu gura căswră.
(MARIN SORESCU)
Din cauza tulburării i se Încurct1 li1nba
În gură. Ilir se11ri1nenrul că 1111 SţJu.~se ceet1 ce
311
 V asile JUNCAN

Trebuia să spună îi s110ri 11eli11işrea. (IULIAN

CIOCAN)
Fe111eii i s-a legar li111ba-11 gură şi a
plewr î11 grabă.
A (nu) pune pe limb ă (ceva) (Pfm.) = A (nu)
gusta din ceva:
Ct?r despre 111edicul navei, căpiumul 111i-a
spus că 11-ll 111ai pus alcool pe li111bă de două;.eci de
ani .. (MARCFLSF.CUI)
( ...] sfi11firul A111filohie 11-a pus pe
li111ba sfi11fiei sale w1 .11m1, de vin. (MIHAIL
SADOVEANU)
A avea limbă lungă sau (a fi) lung de (ori Ia,
în) limbă (Pop.) = A fi vorbăreţ. A fi incapabil
de a păma un secret:
Şi au drepwre oa111e11ii cu li111bă lungă :
un lucru ct1re nu-i bun lt1 cevt1 1111 se fine ţ>e
lângă casă. (MIRCEA OPRIŢĂ)
A avea (sau a simţi) mâncărime
(sau, reg.
mâncărici , mâncătură) Ia (sau de) limbă ori a
avea vierme (sau reg. gâdilici) Ia limbă sau a-I
mâ n ca (ori a-1 arde limba) sau reg. a-1 frige
limba (ori la limbă). v. mân cărime.

A umbl a (sau a alerga, a aştepta, a veni e tc.) A avea păr pe limbă (Reg.) = A fi lipsit de
cn limba scoasă = A alerga sau a umbla, a veni, educaţie:
a aşcepta cu mare nerăbdare, agitat: Acu111 ei îl ocoleau de fie ca re dară, căci
Ct1fi sunr cu t1veri 1nari, cari lllet1rgă ert1 unul din t1ceia care t1vet1 ţJăr 1>e liJn/Jă şi
durJă pensie cu li111ba scoasă. (VASILE vodJea un1r.
ALF.CSANDRI)
Tofi alerg cu li111ba scoasă I Du1Jă A cădea în limbă (Arg.) = A se îndrăgosti de
slujbele de .HtlT; I Chiar o boală lipicioasă I De cineva:
ro111t111i s-a a11i11ar. (IDEM) Era1n căzur În li1n/Jă duţJă o ft1ră car e Îşi
Se zicea că u111blă cu li111Jx1 scoasă să .re făc„se loc acolo, fără pile, fără lxmi, fără Trafic
1nărire... Dar unde-i /tira, rcînără ori bărrtînă, care de i11j1„e11fe frumoa.re. (FLORIN IARU)
11u doreşre să .re 111ărire? (LIVIU REBREANU) O faci pe Elvira să creadă că ai căwr î11
- Dar la cw11rm1t1T ci11e re-a che111ar? Şi fi111/Jă duţJă 11uşrot1ică, să re llcuze fli ţJroces şi
t1i t'1nblar cu li1nlx1 scot1să.' sări din nou Toader. acolo, rx1c, vii c" dovada că faltl e feci<xiră?
(IDEM) (EUGEN PATRICHE)

A asud a sub limbă. v. asuda. A fi (sau a avea) limba (foarte) ascuţită (ori
veninoasă, otrăvită, rea, neagră, de şarpe )

A avea limba asc uţită (sau a-i umbla limba cu (Pfm.) =A spune vorbe răutăcioa<e; a fi bârfitor:
ascuţime). v. asc uţit. Am limbă rea. Le ctim fJOTrivesc
[poreclele]. (ZAHARIA STANCU)
A avea limbă de a ur = A avea darul de a vorbi Avea limba a.ocufiră şi fo 1fect1 pe orice
frun1os şi elocvent: cu11oscur cu Cllr e 11e Î11c111cişa1n ţJe srrlldă,
Un bun orator are li1n}Jă de aur ş i î11cept111d de la îmbrăcămi11re ( .. .] (MARTA
cucereşre publil'ul de la (Jri111ele f raze. PETREU)
Cred că"" l-a chemtlT, 1Je11rru că el .Hă
A avea limba le gată (Pfm.) = A refuza să bine cu e.-'<J>Orfuf, llr u11c eu fli Îllftî1nţJfllre,
vorbească: provoct111d-o a.Hfel să-şi dezlege limlx1
Ce i-aş 1nai fi 1-ăSfJUJJS eu la f 0l1fe ve11i11oasă 1 (SILVIU CURTICEANU)

la111e11Tările
sale dacă 11-aş fi avui li111/x1 legară'
(MIHAI BOBOC) A fi cu două limbi sau a avea (ma i) multe
Lt1 crtîş1nă rrebuit1 să rac, să-1ni limbi (Fam.) = A fi mincinos sau prefăcut; a fi
fie li111ba legară. (A. MATEEVICI) ipocrit:

312
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

ViţJeră cu două liJnbi.I I Astăzi juri şi Cel 111ai de fnmre dimre sfăruirori luă
1nt1ini re schiJn}Ji.I I Astăzi juri fJenrr-a-nşela, I li111bă...
aductî11d vorlx1 ca111 aşa. (BARBU
Mtîine-nşeli penrru-ajurt1 ( .. . ] (G. COŞBUC) DELA VRANCEA)

A fi cu limba fagure de miere = A vorbi A năduş i s ub limbă (Reg.) = A obosi:

excesiv de prietenos şi amabil: De artîw 111w1că, el a năduşii sub li111bă
Penrru el [Eminescu] /i111btl ro111tînă e Ctl şi actun se odilt11eşre.
un ft1gure de 1niere, dulce şi străvezie, dar 11u
răt.le{iră În lt/Jsă de co11ru111ri, ci ţJrinsă În celult1 A nu avea limbă în gură (sau de grăit) (Îvp.) =
regulară a fagurelui. (TITU MAIORESCU) A nu dori să vorbească:
- De ce 1111 SţJu i 11i1nic ? N-ai li1nbă-JJ
A fi iute de limbă (Pfm.) = A vorbi prea repede: gură ? SţJuJJe cevt1 .I
Fe111eia era iute de li111JJii şi ei 1111 1nai
înfelegeau ce spune. A nu vorbi aceeaşi limbă sau a vorbi două
limbi diferite = A nu avea acelaşi mod de a
A fi s lobod Ia limbă (sau limbă slobodă ori a gândi sau de a simţi:
avea limba dezlegată) (Fam.) = A fi excesiv de Mă re111 că 1111 vorbi1n aceeaşi li1nl1ă,
sincer şi direct în vorbire. A fi necontrolat î n efendi ((înv.) titlu onorific dat în Turcia
vorbire. A fi incapabil de a păstra un secret: învăţaţilor, funcţionarilor], rtîse Berilă, 111uşctînd

Seara, după ce Glaneraşu şi Zenobia dinrr-o s111ocl1ină. (ADRIAN VOICU)

plecară, iar Herdelea ador111ise î111brăca1 şi pe Nu observi că noi gtîndi111 diferi!, că
ctînd dăscălita făcea planuri cuferele penrru a încăvorbi111 două li111bi diferire ? (VALERIU
doua zi în .1t1/on, Ion, cu li111ba dezlegară de AN ANIA)
băurură, f>Ovesri lui Tiru cwn sră cu Ana. (LIVIU
REBREANU) A nu-şi băga limba (sau n asul) unde nu-i
Nu fi slobod la gură. Aici nu e cwnelrie Cil fierbe oala (Pop.) = A nu se amesteca într-o
chefşi cu făurari. (BARBU DELAVRANCEA) problemă care nu-l priveşte:
/tir Lupu/eful nosrru, cu111 e slobod la Trebuie pus la pw1C1,fiindcă îşi lx1gă 11t1.wf
li111bă, s-a lăudar la IO(l(ă lu111ea. (SÎNZJANA unde nu-i fierbe oala. (EMIL IORDACHE)
POPESCU)
A prind e (la ) limbă= A căpăta curaj, a începe
A înţepa cu limba sau (reg.) a fi cu (sau a să vorbească:
avea) piper, ţepi pe sau ag urid ă s ub limb ă Polwvniwl ((înv.) grad militar
(Fam.) = A fi sau a vorbi ironic sau maliţios; a corespun zător colonelului] lonifă băuse î11

batjocori : .M11ărt1rea Însurăţeilor un ţJllhar de vin roşu de

- Căpirtme Gt?lcă,
rtîse voievodul, văd dealul Răzvadului şi prin.rese la li111bă. (ION
că ai fe111eie isreafă,fără frică
de .Hăp<1nii tării 1 GHICA)
Ba chiar şi cu nife/ piper pe li111bă' (RADU
CIOBOTEA) A prinde limbă = A c ulege informaţii, a spiona,
a iscodi:
A lega (sau a lăsa cuiva) pe cineva cu limbă de Le-a dtu nemfilor mare dezghin; pe unii i-a
moarte (sau cu jurământ). v. moarte. răitu; ş-a prins şi li111bă. (MJHAILSAOOVEANU)

Am cerwr să 111-apropii de lagărul

A lua limbă (Nob.) = A lua cuvântul, a începe leşe.I<.' Ctl să
prind li111bă şi să aflu ceva.
să vorbească: (VASILE ALECSANDRI)

313
 Vasile JUNCAN

A scoate (sau a-i ieşi cuiva) limba de-un cot T0t.~1nai el, car e rot1că 1nereu ca o 1noară
(Fam.) = A i se tă ia respiraţia datorită efortului srriwră şi 1111 asculră 11iciodară 1 (SÎ NZIANA
sau oboselii; a gâfâi, a fi foarte obosit: POPESCU)
Am să re srrtîng îi1 bmfe, pcînă fi·o ieşi
s11j1e111I. - Şi eu pe rine, până fi-o ieşi limlx1 de-un A-i s ta (sau a-i umbla, a -i veni) (cuiva) pe
cor. 01 ASILE ALECSANDRI) limbă (sau pe vârful limbii) (ceva) = A fi pe

După fiecar e /xii du monde, t1 doua zi, punctul de a spune ceva; a nu-şi an1inti un lucru
caii dof!Orilo r mondains aleargă fX?nă le iese bine ştiut:
limlx1 de WI COI. (1. L. CARAGIALE) lui Bogdan î1 .Ha pe limbă: „N-ar ji rău"'
Vez4 că eu 11u su11r Du11111ezeu, eu re gone.k~ -dar s-a abfinur. (CONSTANTIN BANU)
la rxu gimnasril' rxînă fi-o ieşi limba de-un cor' Ai - D-1-n olmr;. 101 d-<1ia re 1op.1eşri? Îi sw ei l'e
înfeles? (ANTON BACAl..BAŞA) limbă .1-o-nrrebe. (GABRIELA ADAMEŞTEANU)

A scoate limba (la cineva) (Pfm.) =A dispreţui A-l trece (pe cineva) ap a sub limbă (Reg.) =
pe cineva; a sfida: A-i fi foarte frig:
Elia scoore limba la Cam. Nu mă por 0111ul rre1nurt1 de ct1revt1 cet1suri tift1ră,
t1b{ine să 1111 rt1d. N-t11n 1nai văzur 1x1nă act"n de l-a rrecur arx1 .wb limbă.
vr eun Emdir care să scooră limba. (VERONICA
ROTII) A-şi ba te limba (-n g ură de pomană) sau a- şi
toci limba (Pfm.) = A vorbi mult şi neîntrerupt,
A scurta (a tăia sau a lega) limba cuiva= A fără a fi luat în seamă:
opri (pe cineva) să vorbească: Ni s-a IOCÎI limba de aTlÎTtl .ltlV(lllfltîc
Cum văz eu, a zis wliful (titlu purtat de idearit~o-verbal - ca1n asta vrea să ne sugereze
suveranii n1usuln1ani, sucresori ai lui Sor e.1e11. (IAŞUL LITERAR, voi. 2 1, 1970)
Mahomed]. d11mneart1 ai dori să le mai sc1111ezi
limlx1 acelor bt?rfirori ? (I. L. CARAGIALE) A-şi bate limba -n gură ca calicii la pomană
(Reg.) = A vorbi repede şi prost:
A trage (pe cineva) de limb ă (Fam.) = A pune Atuncea să vezi Ct'1n t>rinde 1nurul li1n/Jă,
întrebări multe şi insistente pentru a afla anumite de parcă i .ie bt11 wlicii la gură w la pomană.
lucruri. A iscodi: (MIHAIL SADOVEANU)
Ai fi vrut să intri Îll vorbă cu 11isct1i
băiefi ... să-i Tragi de limbă. (ION PAS) A-şi înghip limba (Fam.) = a ) A mânca cu mare
Va rrelmi să înce1u să o rmgă de limbă, poftă:
să afle ct?r mai mulre di11 secrerele acesrei perechi Mt?nw cu art?ra pofw, de parcă-,~i
ciudare dejr(lfe şi soră. (EUGEN PATRICHE) înghifet1 limba.
b) A amuţi de uimire, de emoţie e tc. A se abţine

A vorbi sau (a gră i) în vârful limbii (sau în ori de la a spune ceva nepotri vie:
pe limbă) sau a-i fi (cui va) limba prinsă (ori - Ce ai, 1nă? Ori re-ai ruşi11t1t de 1ni11e?
împiedicată) (Pfm.) = A fi peltic: Zi cine eşri dacă 1111 fi-ai înghifir limba!
Copilul vor bea î11 w11f11l limbii şi cei din 0/ASILELUPAŞC)
jur se t11nuzau ţJe sea1na lui. - Dar vorbeşte, 01nule, ce, {i-ai Î11gh1[it
limlx1 ? t1 zii Damian Bordea răbdăror şi cu
A-i merge (cuiva) limba ca o moară stricată ntdurale{e, ca şi cc1nd tir fi fJu11ar o nevinovt1ră
(sau de vânt) (Pfm.) = A vorbi repede şi fără co11vei:1t1fie, Ctl îiure pl"iere11i. (GABRIEL CHIFU)
întrerupere. A flecări. A pălăvrăgi: - Ei.I Ai a1nu{if? Chris ră111ase Îit
co111i11ut1re mur. - li-ai î11ghifif limba? Te fii rare'
Şi ce-aifăcur cu el? (ALEXANDRU PETRIA)

314
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

lim/){I domniei wle ... - Ba pe t1 domniei uile 1 s-a

A-şi muşca limba (sau buzele). v. muşca. mt?nitll Mt1ndt1clte. (EUSEBIU CAMILAR)
Elnilian o Î11tr elx1se roruşi: - Luni Înce11e
A-şi pune frâu la limbă (sau limbii) ori a-ş i 1nonrajul. Nu crunva să se Îltfe11e11ească 11a1nila
înfrâna (sau a s truni) limba. v. frâu. când ne-o fi lumea mai dmgă ! - Muşcă-fi lim/)(1 1
-Mi-t1m muşct11-0 1 (CONSTANTIN BANU)
A-şi tine (sau a băga) limba în gură (Pfm.) =A
tăcea: Nici limba nu-i as udă (Reg.; irn.) = a) Se spune
Aşa că (ine(i limba îi1 gură şi nu-i da dect?r despre cineva care vorbeşte Încontinuu:
ce şrie, şi t1stt1 ţJu{i11, ct1t să uire de 11uîncare şi să Vorbeşte 1nereu şi nici liJ11bt1 nu-i t1sudă.
aş1e1>re 1nai deg1t1bă ziut1 ccînd 11-0 să 1nt1i t1ibă b) Se spune despre cineva care nu munceşte cu
nevoie nici de /11t111ă, nici de bucă{(I/: (SIMONA tragere de inimă:
SORA) Dacă ceilt1l(i .le s11e1et111 muncind, el
Mai bine (i-ai fine lim/)(1-n core(. (DAN t'111blt1 de ici-colo şi nici liJ11ba nu-i t1suda.
LUNGU)
Nu i-a (sau nu v-a e tc.) tors ma ma pe limbă =
A-şi toarce pe limbă. v. toarce. Se spune despre cineva care vorbeşte cu
uşurinţă. Se spune despre cineva care vorbeşte

Cu limbăde moarte = Ca ultimă dorinţă, n1orociinos:

exprimată pe paml morţii: Dllr ţJărinrelui Duhu nu i-t1 rors 111ă-sa
Biefu răţ1ost1ru rt1ră-1neu1ni-a lăsat cu pe limbă. (ION CREANGĂ)
limbă de moorre că, de-a fi să-mi vând Ct1St1

vrodară, să-1ni ţJiisrrez În srăt>tînire cuiu ist 1nare Puşchea(-ti) pe limbă(-ti) (Pfm.) = Se spune
din părere. (VAS ILE ALECSANDRI) cuiva care vorbeşte despre un lucru neplăcut,
Tt11ă-.111 Cil limbă de moarre 11 OfJrise pentru ca acesta să nu se îndeplinească:
de-a merge acolo. (ŞEZĂTOAREA, VII) Adelu{tl mea face manevre? Puşd1e pe
limbă-fi c11cot1nă 1 (VASILE ALECSANDRI)

Inima o are pe limbă sau ce-i pe inimă aceea-i
şi pe limbă sau ce are-n s unet are şi pe limbă
(Pop.) = Se spune despre o persoană sinceră şi
onestă:
Că-i om de scînge nobil ce-n apă nu
schimbă. I Vireaz! Ce t1re-n sufler el are
limbă. (VASILE ALECSANDRI)
L-a(u) muşcat albinele (sau albina ) de limbă
(Reg.) = Se spune despre cineva care nu
vorbeşte (prea mult):
El răcea mt1/c pe .rct1w1, de parcă 1-arfi
muşwr albina de limbă.
Muşcă-li limba! = Se spune celui care prezice
ceva nedorit:
- Boier Mt1ndt1clte... i-t1 spus Tooder
Gt1lt1n şi l-a cuprins de la picioare w1 frig;
1nuşcă-{i li1nba şi sru11eşre-{i În .rt111.I Puşchit1 1>e
Dacă .1e srxirge, puşchea pe limbă, re-ai
nenor ocit.I L-11111 t1sigurt1f că n -o să se s1x1rgă şi
s-t1 linişri1. (ŞTEFAN AGOPIAN)
.1e LIMITĂ
şi pe A câştiga înainte d e limită (Spt.) = A câştiga
prin knock-out sau abandonul adversarului,
înainte de sfârşi ml meciului de box:
A ct1şrigt1r o 111ul{i111e de 111et~iuri Î11t1i11re
de limiră. O lovirură norocoosă şi adio rirl11 de
wmpion. (CLIPA, voi. I 0, 2000)
Nici Floyd Mt1ywet11her 1111 t1 mai
1ncheit11 1111 med 1nt1i111e de limiră din 2011.
(hllp://www .pro sport. roi)
A trece peste (sau dincolo) de orice limită (sau
limite) = A merge dincolo de ceea ce este
permis de lege, de morală etc.:
Nu şriu... uneori 11111 i111ţJresit1 că t1111
rrecur dincolo de orice liJ11irăfără să 11e 111ai
315
 V asile JUNCAN

Î11rrebă1n cine ne-a Î1nţJi1ts În această fundătură A linge ţărână (sau lut) (Îvp.) = A nu avea
( . . . ](BUJOR NEDELCOVICI) nicio scăpare:
A devenii celebră o wge1are a lui Înainrea lui vor Îngenuncltia erioţJienii
Pascal: „Oriu nefericire a oamenilo r are o şi vrăjmaşii lui (ărt111a vor linge. (BIBLIA)

singură ct1uză, aceet1 de a 1111 şti că trebuie ... să

se Treacă dincolo de orice prag, de orice limiră a A linge unde a scuipat (Pop.; dep.) = A-şi
rezisrenfei fizice." (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, schimba în bine atitudinea faţă de ceva blamat
voi. I04, 2009) înainte ; a-şi retrage vorbele (răuvoitoare):
Şi llt'1nt1i ce 1ni-i Învt1rre el vt1rros şi ce

În limita (sau în limitele) posibilităţilor = mi (i-i răsuceşre el pe fată şi pe dos, măi rară,
Punct până la care pot ajunge posibilităţile, 1năi, şi nu1nai ce ÎnceţJ dt1nşii a se 1nilogi şi a
facultăţile, mijloacele cuiva: linge unde-t1u scui/Xlf şi a scut/XI unde-au lins
Torodară, unor exţJerien{e cunoscute Îll ( . . .] (CEZAR PETRESCU)
srrăinărt1re li Încercat, În liJnira fJOsibilirăţilor Şi-l
fine şi boier Tudor, că e om îmreg,
sale, să le dea o concre1iw re în (ară. (SABINA 1111 linge unde a scuipai. (ION LAZU)
CANTACUZINO)
Mă
voi opri deci la ct?reva din no1ele ce A putea linge mac (sau miere) undeva = A fi un
separă pro.Hit1 de inreligen(ă penrru t1 încerca să loc foarte curat, datorită hărniciei propriecamlui:
co11Turez, în limirele posibiliră(ilorde aid (şi de La WC. e tlTlÎT de sdipiro r rorul, î11ctîr ai
acrun.'l clujJu/ său, să Încerc să-l t1ţJrO.-ri1nez pur ea linge mac de fJe jos. Ca să 1111 mai vodJim
măcar. (LIVIU ANTONESEI) de celeia/re înlesniri ale civifiza(iei germtmice în
domeniu („.] (MARCEL PETRIŞOR)
LIMPEZI Iar la baie, pofi linge mac de pe jos,
A se limpezi la minte (Pfm.) = A se calma. A-şi dacă s-ar p1111e vreodară problema.
reveni dintr-o stare confuză: (hccp ://ace Iier. Ii ce rnec .ro/)
(„ .] după peripefiile tmului 1934 ş i
duţJii ce el Însuşi s-a li1n1Jezir la 1ninre, fJresu11u11 A s e linge în bot cu cineva (Pop.)= A se săruca:
că şi l-a di.Hrus singur, din neplăcere fată de El se lingea î11 bor cufara vecinului.
propriul său rret·ur. (MARTA PETREU)
A se linge (sau a s e şter ge) p e bot (sau pe gură,

LINGE rar, buze, pe guriţă, p e mâ ini , pe barbă). '"

A linge în bot pe cineva= A linguşi: bot.
Lui îi plăcea să-l lingă-n bol pe noul
di recroi: A-şi linge degetele (sau buzele) ori a s e linge pe
degete (sau pe buze) = A trece cu limba peste
A linge melesteul (Reg.) = A fi foa rte sărac: buze sau degete (spre a lua şi uhimele resniri după
Familia lor a lins melesreul roară viata ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei
şi a (IVU( /JUJl1(1Î dt1torii. pofte mari, a unei senzaţii de plăcere etc.):
Artîr de mulr plăcură ace.Hor fii de
A linge mâ na (sau mâ inile, la ba) cuiva (Pop.) împăra(i bucarele, înctîr îşi lingeau şi dege1ele
= A manifesta servilism faţă de cineva, ctî11d mt111ca11. (P. ISPIRESCU)
sărucându-i, insistent, mâna: - N-aibi grijă, d11d11cu(ă; cu 11oi 1111
Motoc Îi să11,ră 1ntî11t1, ase111e11ea ct1nelui moare 11ime11e de foame. Î11dt1ră Î(i voi face eu o
care, ÎJJ tm~ să 1nuşce, linge 1nt111a care-l bare. mămăligă, de-fi vei linge buzele. (NICOLAE
(C. NEGRUZZJ) GANE)
Se linse pe buze de du/ceafă. (I. POP-
RETEGANUL)

316
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

la masă de-I pof1eşre, el dege1ele-şi Decc1r să-fi dau t1cu1n bt111ii cu bt111i{a şi
linge. (C. NEGRUZZI) llfJOÎ să-i scol cu lingura, 1nt1i bine nu-fi dt1u
11i1nic.
LINGURĂ
A avea ba ni sau a se Clll ca pe bani , a m ânca LINGUROI
ba nii cn lingnra, a se j uca cu banii, a fi A fi sub lingu roi (Pop.; d. bărbaţi) = A se
doldora (sau plin) de ba ni. v. ban. supune amorităţii nevestei; a fi sub papuc:
El 11u 1nt1i avea cuvt111r În casă, căci era
A porni (sau a începe) de la lingură (de lemn) sub linguroiul nevesrei.
(O. tinerii căsătoriţi) = A porni în viaţă fiiră
avere: A mâ nca ba nii (sau averea, paralele) cu
( ... ]flăcău chipeş, să remmfe la 1x1111/ cu linguroiul (Pop.)= A chelmi fiiră mă<ură:
baldachin şi la dolarii de pe nO/Jfieră, să Ctînd .Hai la Paris ... mănânci paralele
rămână de dt11vală şi să înceapă fOful de la cu ling11mi11/. (CEZAR PETRESCU)
lingură? (IULIAN CIOCAN)
Tofi am începui de la lingură de lemn şi LINIE
sare. Esre o didacril'ă r1e care adu/fii o invrxă A fi (a se menţine sau a aduce) pe linia de
ori de ctîre ori novicii sunr fJe ct1le de a-şi plutire = A (se) si ma la limita normalităţii, a
înremeit1 o familie. (hnp://ziarullumina.ro/) acceptabilului etc.:
Mai poare fi Ro11uînit1 adusă pe linia de
A se lăsa d e lingură (Pop.) = A muri: plurire? (CRISTINA NEMEROVSCHI)
Arunci neică re-oi lăsa I Ctînd oi lăsa lară, probabil, una din .wr.wle forfei ei,
lingura I Ctînd oi lăsa po.H de pâne I Arunci re-oi ale voinfei ei de a se menfine pe linia de plurire
lăsa fJe rine. (MARTA ALUPULUI RUS) (... ](AURA CHRISTI)
Dezarmai, el nu mai găsi de.Hule
A sorbi (pe cineva) cu lingura (sau ca dintr-o resurse sufleteşti ţ>enrru a se 1nen{i11e ţ>e linia de
lingură) ori a sorbi (pe cineva) (sau a înghiti) plurire şi se afundă( ...] (AL. ZUB)
într-0 lingură de apă (sau de sorbitură). v. sorbi.
A s ta (drept) la linie (O. cumpănă) = A se
A-i atârna cuiva lingura (sau lingur ile) de gât. echilibra:
v. atâr1ta. Arunci ce-i veni Î1nţJă1t1tului, se sui şi el
deasu1>ra bt111ilor, ctun cu 11et~t1z, şi o dară bratul
A-şi amesteca (sau a-şi băga, a- şi pune) cu ralerul Îll care era ţ>uşi bt111ii se lăsă În jos şi
lingura unde nu-i fierbe oala (Pop.) = A srăru drepr la linie, rocmai fJe fOcmai cu cela în
interveni în treburile altora: care era pe1ecul de mărase, veni adet'ă la
Că I Nepofrirul scaun n-are. I Unde nu-fi c1unpănă dreapră. (P. ISPIRESCU)
fied1e oala, nu-fi băga lingura. I Nu re amesrect1
ca mămml în roare bucarele. (ANTON PANN) A trece (sau a dep ăşi) linia = A exagera:
(... ] dar şi-aduse aminre de sfarul Ei şi-t1u dar .fet11nt1 că vorbitorul ca111
căpift1t111/ 11i: Nu-fi băga lingura unde nu-fi fierbe deţJăşise linia, dar nu l-au Înrreruţ>f.
oala. 0/. A. URECHIA)
LINI ŞTI

Dai cu baniţa şi scoţi cu lingura (Pop.) = Se A (se) linişti spi rit ele (O. grupuri sociale, opinia
spune amnci când se dau cu împrumut bani publică etc.) = A (se) calma. (O. stări
mulţi şi se iau înapoi câte puţini: conflicmale) A (se) atenua:
f11 foa 11e scurră vre111e s-a i11staurar o
nouă t1f1nosferă, ct1re a liniştit Sţ>irirele şi a

317
 V asile JUNCAN

ajuf(lf la s1i11gerea adversirăfilor car e mocneau. A desfăwr ziarul, a comandai o ber e şi

(ION JOANID) a1n sr1ert1r că o să /JOf sta liniştit să-1ni bet1u
Şedinfa Comi1e1ului Coordonaror a avur cafeaua î11 fXICe. (BUJOR NEDELCOVICI)
mome111ele ei difiâle. Dar cr ed că s-au li11iş1i1 ( ... ]femeia pregărea mâncarea la frx,
spiri1ele. (ION RAŢIU) copiii ;1J1u-dau veseli prin casă, iar Nită şedea
li11iş1i1 pe lt1ifă cu luleaua înlr e di11fi.
A(-şi) linişti conştiinţa = A face să înceteze o (NICOLAEGANE)
stare de neîmpăcare c u sine, prin ignorarea
ren1uşciirilor: LINTE
A1n /Jierdur - fizic şi ţJsihit~ - nafura A fi (în) linte (Reg.; d. porumb) = A fi necopt
ţJenrru a o suţJu11e, acu1n o ret~u1Jeră111 1noral şi suficient pentru a fi fiert:
homeoparic fJetlfm a ne li11iş1i conşriinfa ( ... ] Portunbul 1111 1nai era Îll linte şi era c1un
(VINTILĂ MIHĂILESCU) mai bun de fieri.
Şi 1ocmai fiindcă miza esre (lflÎT de mare,
fiindcă i11ce11i1udinet1 esre a/lÎT de i11supor1abilă, Până la un bob de linte = Până la ultima
şi 1e111afia de t1 scărx1 mpid din si1uafie şi de t1 posibilitate, până la ulei mul ban:
ne linişri conş1iinft1 e.He pe măsură. (CAIUS Poruncă dau să se plece IO{i visrieriei,
DOBRESCU) plări11d rânduielile până la o para şi până la w1
bob de li111e. (MIHAIL SADOVEANU)
LINIŞTIT, -Ă
(Să) fii (sau stai) liniştit = Fii fără grijă: Pentru un blid de linte (Pop.) = Pentru un
- Te-ai s1>eriar? Fii liniştit, 1>uişor.I Fii profit nesemnificativ:
linişrir.' Aici ne ţ>urră111
/ 11,1nos cu otunenii Dar 1111 se va găsi 11Îlne11i să 1111 facă
ci11.11ifi. (BUJOR NEDELCOVJCI) deosebi rea cuvenifă di111re ace.IT copil de făran,
- Măi băia1ule, swi linişrir, dmgă, pe car e-l doar e, pe car e-l ucide imposibiliu11et1
acolo, să nu-fi fie frică, că nu-mi iau familia şi de a 1nu11ci ţJe11tru ideile lui, şi Îlltrefi ul 11ecinstit
să 11/et~, zice, fii linişrir, stai linişrir.' t1I u11ui 11ecinstit ttîrgove{, care şi-a vtîlldut şi
(SMARANDA VULTUR) !rup, şi .111j1e1penim1m blid murdar de li111e ( ... ]
(ANTON BACALBAŞA)
A rămâne liniştit din partea cuiva= A nu avea
necazuri, probleme cu cineva: LIPCĂ
Din ţXlrtea 1nea fJO{i să ră1ntîi li11işri1, 11u A rămâne (sau a sta) lipcă =A fi necli ntit. A fi
vorfi pr obleme. statornic:
Ct111d Imnica îi spw1ea poveşri, copilul
A răsuna (sau a r espira) liniştit = A scăpa de o ră11uînea lirxă.
grijă, de un necaz. A simţi o uşurare sufletea~că:
Văzând obmjii lui I van, li1eralme111e A s e tine lipcă (de cineva sau de ceva) = A
sftîşiafi de pw11nalele de .Ilir e şi w1111 şi sudoare însoţimereu pe cineva sau ceva, incomodând:
şi disperar e ale efo11ului, t1111 răsuflar linişrir. Ne finem de maw lipcă. (EUSEBIU
(GH. TOM02'EI) CAMILAR)
A1n re.'lţ>irar liniştit Îll curte, unde albine Ct111d deie î11să Cil ochii de bourelul cel
şi viesţJi se tldunau lt1ngă 1nausoleu, che1nt1re de cu trei stele În f rullte, t1tt1t el ct1t şi tovarăşii săi
flo rile umede. (MIRCEA ELIADE) .re finură lirxă de dt111.wl, ca să nu-l piardă di11
vedere( ...] (SIMION FLOREA MARIAN)
A s ta sau a şedea liniştit = A nu se agita, nu se
alarma; a nu se sinc hisi: A s ta (sau a şedea) lipcă pe capul cui va = A
insista mult pe lâ ngă cineva:

318
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
În tlcelaşi registru se Însc riu şi f ruc1ele
sau t11x1 dă111ire jurnalişrilor ct1re stt1u săracii,
ctîfu-i ziulict1 de 1nare, lt/Jcă, lt1 ţJOarrt1 sediului
său de cam1XJ11ie. (http://www.bzi.ro/)
A s ta lipcă, a şedea lipcă, (rar) a s e lipi lipcă
(undeva, de sau l ângă cineva) = A sta mult
timp undeva şi c u cineva, incomodând:
(... ] că şezi lipcă 1111de re duci şi scofi
su.flerul din 0111 cu obrăv1iciile rate, uşernic
eşri 1 (ION CREANGĂ)
Toader Mafiei şi ji-are-său Muru s1t111 lipcă
lt111gă s1ivt1lor de peri. (MIHAD... SADOVEANU)
A wnbla li pcă după ceva = A dori ceva foarte
mult:
Ci11s1et1m pe MofăT cu bragă, alvifă...
lucruri după car e el umbla lipcă. (CALISTRAT
HOGAŞ)
LIPEALĂ
A-şi face o lipeală (sau lipeala cu cineva) = A
avea o relaţie de dragoste cu cineva:
Îl cunoşti 1nt1i bine ca 1ni11e, doar ru 1ni-ai
făcur lipea/a ... 01 ARUJAN VOSGANIAN)
Îl ş1i11 ,~i colegel e ei, a, da' 11id 1111 am
făcur preze111ările' Ttîmpiw i11sis1ă. Vr ea să le
facă lipea/a ... (SORIN STOICA)
LIPI
A nu s e lipi învăţătura (de cineva) (Pfm.) = A
nu asin1ila c u uşurinţă c unoştinţe noi; a nu fi
atras de învăţă tură:
Î11văfăT11rt1 filozofilor 1111 se lipea de
juri.1111/ berlinez, ca tlfXJ de fulgul lucios a l
î1101ărot1reloi: (CEZAR PETRESCU)
A nu s e putea lipi de cineva (Pop.) = A nu se
putea înţelege cu cineva; a nu se putea baza pe
sprijinul cuiva:
fm1:iirt1111/ .re luase de gtî11d11ri cu tlflÎTtl
chelr11it1/ă pe condurii ferelor sale şi peflfru inima
lor de gheafă, de car e1111 .re p111et1 lipi 11ici1111 june
din cei ce veniseră în pefir. (P. ISPIRESCU)
D e t11nt1r de vr e111e 11u se 1nt1i fJufet1 litJi
de ea cu nimic, deşi 11-avea alr giner e dectîr pe el
vrăjiUXll'et1 t1it1 be{ivă. (RADU ALDULESCU)
A s e lipi ca scaiul (de cineva) = A însoţi
permanent, stânjenind pe cineva:
Grasu ' ăla mic şi damblagiu s-a lipii azi
scai de mine. (BEATRICE OGENOVICI)
A se tipi de inima (sau de sufletul) cuiva= A(-i) fi
drag cuiva:
E co11difit1 cu care îmi lipesc s11j1e111/ de
ce s11j1e111/ rău, e co11difit1 cu care por uiw 10!, 10/ ce-a
a1nărc1r t11norul 1neu, ror ce-li Întunecllt vill{ll 1nell,
e co11difit1 re11t1ş1erii mele. (MIHAI EMINESCU)
Uirtî11d11-mă de colo -colo, la mabele
de:;}Jl"ăcare de ve.Hminre ca să se vază d11lcet1ft1
truţJurilor şi liţJSll cusururilo r, zării deodt1tli fJe
ww, de care mi se li[Ji inima. (TRAIAN
FĂGĂRĂŞANU)
A s e lipi (de cineva) ca marca de scrisoare
(Fam.) = A se ţi ne după cineva c u insistenţă fără
a se mai putea scăpa uşor de el; a nu lă<a în pace
(pe cineva):
Ea em 11wnt1i u1mbe1 şi soare, se li11et1 de
1nine Cll 1nllrCll de scri..11oore, vo1f)(I ccîntet~utui, şi
ccînd să tret~e1n iliră.şi fli interes, G/)(lre ăl bătrcîn
(...](EUGEN SIMION)
M-am lipii de ea din prima clipă.
Sudură. Cll 1nllrCll de scrisot1re. Nu 1nai vroill1n
ni1nic, 11uîncllre, .ro111J1, şcoolă, lecturi, J1i1nic.
Străbă.tell1n Îll neştire străzile cu ell Înaintell
ochi/o i: (CONSTANTIN ERETESCU)
A- şilipi (sau a i s e lipi) inima (de sau cătr e
ceva) (Pop.) = A fi atras de ceva sau cineva:
(...] regele a rămas TOI ge11nt111, 1111 şi-a lipii
1i1i1nll de noi şi 11-ll vrut să ne cu!lOO.'ICă, ilir regi11t1
11e 11răş1ede-t1 binelea. (IOAN LĂCUSTĂ)
LIPIC I
A avea lipici (la vorbă) (Îvr.) = A seduce (prin
cuvinte):
OasrJefii m-şi mai luau ochii de la dtînrn şi
u1-et~1tile lo r 11u 1nai ll.'ll~u/tau lifte vorbe, dett1t
vodJe/e ei, că mulT erau w lipici. (P. ISPIRESCU)
Acu1n trebuie să SţJu11 că Tllche nu e ull
tă.Jltălă.u de-i SţJui cevll şi gt1tll, li şi căzut ţJe
SfJt1te, 11u1nai că illdivizii t1vellu liţJici fli vorbă,
319
 Vasile JUNCAN
se 1>r icer1et1u al naibii să re ducă t1colo unde vor
(... ](CONSTANTIN MATEESCU)
A avea lipici (Fam.) = A se face agreat de către
cei din j ur, a intra în graţiile celor din j ur.
Auzi d-fll Ct'1n SfXJrovăieşre Ilti1ca Ciu11ira,
şi ea a îmbă!râ11ir fară mtire. Se dă ea pe lângă
11111/fi, şi multi .re dau pe lângă ea, c-ar avea bune
pără/ufe. Da· ce face, ce drege, că 11-are lipici
(BARBU DELA VRANCEA)
- A111 văzur.1 la zi unde le găseşti, să
1nerge1n şi noi, ţ>0are ne lt„1i1n de ceva / ruinos,
văd că În ulriJna vre1ne că ai 1na re I iţ>ici la ele.
(ADRIAN SERGHE)
A fi cu lipici (Îvr.) = A atrage prin frumuseţe,
prin gingăşie:
Brărescu-Voineşri are o nuvelă, „ Un
regiJnenr de a 11iler ie", unde e vo1f1a de un
cârciumar ve.rel, Imn, gospoda1; având o .wfie
cu lipici. (MANUSCRIPTUM, voi. 29, 1998)
A prinde lipici de cineva (Rar) = A se
îndrăgosti de ci neva:
Ct1nd văzu fiul Î1n11ărt1rului că ZtÎllll
lip.reşre, arâw îi fu. Căzu la grea boală.
Pasămire pri11.rese lipici. (P. ISPIRESCU)
Ai pr ins 111 lipici de faw tWt1 t1 Profirii şi
(i-i dmgă, ca ochii, re văd eu. (I. MIRONESCU)
A râde cu lipici (Îvr.) = A avea un zâmbet care
c ucereşte:
Râde cu lipici... pove.11eş1e, ca or ice
bărrâ11, lucruri rrăire. (DAMIAN STĂNOJU)
Faw ert1fmmoasă şi râdea cu lipici.
A-i fi vorba cu lipi ci (Îvr.) = A vorbi
fem1ecăcor, a fi plăcuc la vorbă:
Oaspefii 1111-şi mai luau ochii de la dânsa şi
11red1ile lor 1111 mai asc11/1t111 ture vod1e, det'âT
vod1ele ei, că 11111/1 emu cu liţJici (P. ISPIRESCU)
LIPIT , -Ă
A avea coastele lipite sau a i s e lipi coastele de
s pinare. v. coastă .
320
A fi lipit de foame sau a avea (ori a fi cu )
coastele lipite de foame (Pfin.) = A fi foarte
flămând:
(...] 1111 i-ar fi pămT mai bi11e decllf când
văzu căsufa t«.~eet1, că e1t1 şi suţJărar şi olX>sir, dar
era şi lipir de foame, şi găra.re meri11det1. (POP.)
A fi sărac (sau, rar, calic sau s ărma n) lipit
pământului (Pop.) = A fi foarte sărac:
- D-apoi m-<1fi /Jă1111 voi des111/, măi
creştini, că 1nă lăsa{i fJe drtunuri, liţJÎf 1>ii1ntî11rului,
om băfllÎll şi Cil rrei fe1e de mărirar! făcu co/011elul
Cil amărăciune. (LMU REBREANU)
(Popa Bradu] 11-<1 vrui... să pornească c11
1no11u/ ţJtî11ă 1111 i se aduce o trăsură, 1năcar că
neamul mo1111/11i era sărac lipii. (ION PAS)
I s-o scos t1verea la 1neu1r... o ră111as
lipiră pămâ11111/11i. 01 ASILE ALECSANDRI)
- Na, Hagiule, car1 .re<~ srrigi câT re ia gura,
1x1rcă cine ştie ce-t1i fi t1vtî11d.' Iaca, 11-ai, 11-ai, 11-ai,
eşri .fărac lipir! (BARBU DELAVRANCEA)
LIPSĂ
A a vea (sau a du ce, a s imţi, rar a trage) lipsă
de sau a simti (a resimii ori a duce) lipsa = A
nu avea ceva în cantitate suficientă. A nu avea
ceva atunci când este nevoie:
Ctînd vei tivea liţJSă de 1ni11e, 11u1nt1i
!i<.'11f1uii f râul, că e11 voi fi la Ti11e. (1. POP-
RETEGANUL)
A1<'m lir1fă de ploi. 01ASIL.E ALECSANDRI)
A face lipsă
= A produce o pagubă:
Nici lipsă fă, dar nici pr isos'
(IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU)
A fi lipsă de sau a se s imti lipsa (cuiva sau a
ceva )= A nu se găsi î ntr-un loc unde ar trebui să
se afle:
Ş,.-ofile swlf în.fă pe r1w1cr11/ de a se
desd1ide, dar se si111re tir1sa artîr de î11văfă10ri şi
pr ofesori, câr şi de ma1111ale didac1ice. 01ADIM
GUZUN)
A fi sau (înv.) a se a na li psă (D. persoane)= A
nu fi prezent:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Cei doi 111ilirt1ri emu lipsă la t1pe/11/ de
seară.
A fi sau a se a na ori a rămâne în li psă de = A
nu n1ai avea ceva În cantitate suficientă. A nu
n1ai avea ceva În caz de nevoie:
Ei 11-au crezut c-o să ră1ntînă vreodară
î11 lipsă de bt111i.
A fi sau a se a Oa, a s e găsi în sau (rar) cn li psă
sau a duce li psă ori lipsuri =A trăi într-o stare
de mare sărăcie:
Ace.li negof nepennis nu f-t1rfi exercirar
/Jenrru 11i1nic În lu111e Sra1nt1re dacă 1111 a r fi dus
fiţJSă t1pr Ot1/Je comp/e1ă de mijloace, fiind silir
chiar să facă t1m1t1ftl când era t1bit1 î11 wîi:Hă de
w1 an, nwnt1i Ctl să poară t1}11ftl ( .. .] (URMUZ)
Mă11urisi că a dus lt/1suri grele, JJ-ll
t1v111 de coşnifă, dar Bec/1.1rein11/ n11 l-a vt1nd111...
(H. PAPADAT-BENGESCU)
Voi priveghea 1111r orile... şi nu le-oi lăsa
nici 1x1s a ieşi din casă În liţJ.W feciorilor 1nei.
(ION CREANGĂ)
Mai bine li psă = Mai bine fără...:
- ...Ca să 1nai tun a face iar cu c1i1e ştie ce
mt1fe-pes1rife Ctl dl George.wc. mai bi11e, lipsă'
mai bine, .filme şi c1ut11 1 (I. L. CARAGIALE)
Asrfel de prie1e11ii, pe11rru nepoaftl mea,
mai bi11e lipsă' (NICOLAE BREBAN)
LIPSI
(Să) li pseştidin ochii mei (din fata m ea sau
dina intea m ea ori de aici!) (Rar) = Dispari din
faţa mea!:
Mtuei, supămr, îl deie afară: -Hai, fiţJ.ieşri
d1i1oclu'i1nei. Baciu se Î11roar.fe Î11ce1 şi ţJtt'le 11uîna
pe ivor să iasă. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Şi-acum lipseşri din faft1 mea, că 1111 fac
wijer ((înv.) taifa~) cu slugile. (RODICA OJOG-
BRAŞOYEANU)

A pune (sau a da) lipsă (D. persoane) = A

declara absent: A fi lipsit (de ... ) (Pop.)= A fi foarte sărac:
Pe d 11,1n se 1nai vedea Încă ct1re un O femeie t1,1t1 de fiţJsiră, că nu avea după
flăcău t1fergt111d să ajungă mai r etJede, să nu fie ce bea apă. (POP.)
pus lipsă. (MARIN PREDA)
O dt11ă scăpar î11 lrt1fit1, puream fi dar A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam ) într-o
lipsă ft1 apel. (HORIA SIMA) doagă. v. doagă .

A simţi, a resimii ori a duce lipsa (D. persoane) = Asta (sau atâ ta) (îi) ma i lipseşte = Se zice în
A-i fi dor de cineva sau de ceva: faţa unei perspective neplăcute, adăugată la o

Descoperă, gândindu-se la mt1mt1 .ftl, că neplăcere deja existentă:

1111 ţ>rea Îi si1nre liţ>Sa ţJenrru că oriCt'1n 1111 se Doar asra Îi 1nai li/JSeşre acrun.'
văzuseră de ceva vreme. (VICTOR TIŢA) (AUREL MIHALE)
Dar lui Luca, roc1nai asra Îi 11/Jseşre:
De lipsă= Necesar, indispensabil: t1rft1 de t1 compune. (PAUL GEORGESCU)
Pămt1nr11/ îi e de lipsă (poporului]. - Îndrăzneşti, ciocoiule, să-1ni vorbeşti
(ALECU RUSSO) aşa? Nu şrii că tun ţJufere să re SfJt1nzur? - Ba
ştiu, t1ft1t ne 1nai l1/1seşre, să ne iei şi vit1ft1.
În lipsa (cuiva) =Cât timp sau în timp ce cineva (DIMITRIE PAPAZOGLU)
lipseşte de undeva (mai ales de acasă):

Are să ne tlŞfeţJfe neţJOt1ftl Cecilia cu Putin sau, rar, nu mult sau un fir de păr
t1uro1ndJi/ul la gară şi lire să ne art1re ce-a Îllvăfar lipseşt e sau a lipsit (ca) să sau că ori de = Ar
dtîn.1t1 ît1 lipsa noo.mii. (CEZAR PETRESCU) mai fi trebuit îndeplinite foarte puţine co ndiţii
Viind şi boierul acasă, Întrebă: - Cine li pentru ca o acţiune sau o stare să fie posibile:
1nt1i fost ţJ-t1ici În lt/1sa 1nea? ce s-a 1nai
perr ecur? (P. ISPIRESCU)
321
 V asile JUNCAN

Ridicase sewr ea să-l lovească; w1fir de Convenţia nu trebuie să răuuîie literă

păr a lifJSÎT că 1111 i-a despicai ridva. (I. 111oarră şi orit~e tret~ere ţJeste ea trebuie resţJinsă
MIRONESCU) î11 orice mome11r. (MIHAI EMINESCU)
Îl .wwriră 11eb1111 şi p11fi11 a lipsir să-l Asrfel mutre legi rămt111 lireră moa11ă.
î11chidă. (C. NEGRUZZI) De aseme11ea se co1wară că mutre legi se fac
srt111d c11 faft1 cărre i11frac10ri 1111 cărre cei car e
LIRU apără I egea. (LAZĂR PLĂCINTĂ)
A lua (pe cineva) cn liro-tiru = A traca pe cineva
cu amabilitate (nesi nceră); a fiam, a înşela, a seduce: A fi (sau a rămâne) scris cn litere de anr (sau
(...] îl luase w fim-fim, w doremifa, mă neşterse) = A fi demn de a fi păstrat în memoria
rog, 1111 vroia să repe1e roare osa11alele, repe1ă-le!, colectivă:
„că sunr 1nare, că ţ}(){1te el 111-a jăcur 1nare ccînd 111-a - Seara asra va fi î11.1crisă cu lirere de
dm w capul de ţJerefi "(...] (RADU COSAŞU) aur î11 a11alele Romtî11iei 1 (LIVIU REBREANU)
Luaţi-i şi voi cu binişoru, cu lugu-lugu, 111 ca11ea cea 1nare a vieţii stă scris cu
/iru-tiru. (http://www.jupanu.ro/) lire1-e de aur că binefttcărori ne su11r nu cei ce ne
iubesc, ci cei ce 11e fac să-i iubim (... ] (IOAN
Liru-liru-crocodilu' (Arg.; gmţ.) =a) Tentativă SLAVICI)
de seducere (a cuiva): Numele marelui dom11 al Moldovei e scris
(... ]a î11cercar şi el sărăwfu' .fă-fi i11rre pe Cillirere de tmr ţJe pagi11a îs/Oriei Basarabiei.
sub fustă, Îltftîi cu lit11 li111 crocodilu· şi ccînd a (GH. BUZATU)
realizat că nu-i iese 111inic la a/t1cerea asta, s-a
.wpărar ca văcaml pe stlT. (http://www.kudika.ro/) A fi (sau a rămâne) scris cn litere de foc = A fi
b) Vorbărie multă şi fără rost: consemnat într-o maniera pregnantă, impresionanră
/.j111-li111-t~1a~Olfitu... 0Jestii-rrestii-1nt11Jev1e... ecc.:
Pe şlew, g(Ugt11ii de muiere. (DAN WNGU) Uluir că cineva i se adreseatii ca unui
(...] aşa că o las ba/1ă cu !iCriw( 1111 vr eau 0111 liber, Vindicius Îşi Întreabă ciudatul
să ţJ/icrisesc
/X? niJneni scriind v111re şi nev111re, că o inrerlocuror dacă Îi cunoaşte destinul În ca1-e a r
fi, că
o păfi, bft4 bla, bla, fim, firu crocodilu. fi scris cu fire r e de foc ce se va î111tîmpft1 cu el.
(lmps://gradinavisaca.wordpress.com/) (ALEXANDRA CIOCÂRLIE)
A fosr spu.ră (expresia preferată] prima
LIŞffĂ dt1tă de un .k~riiror obscur de la ÎnceţJut de 1nileniu
A fi tişită de foame (Reg.) = A fi foacte flămând: şi de t1tunci 1ni-a ră1nas ÎntiţJiiriră În 1ne1norie cu
Nu 11u1nt1i că băie{ii erau osteni{i, dtu; ţJe lireredefoc. (DAN-MARIUS SABĂU)
deasupra, erau lişifă de foame şi abia mergeau.
A fi scris cn litere de sânge = A fi marcat
LITERATURĂ printr-o serie de crime:
A face literatură (Prt.) = A ocoli esenţialul unei Î11 roare părfile 1111de vor alerga 0<.'/1i4 ei
probleme prin artificii de ex primare: vor vedea adevărul scris cu lirere de .flînge, şi

- Sp1111e, frare, 1111 mai ft1ce lirertdură! îl ace.IT adevăr e.ITe că Ţările Romt111eşri au Jo.IT, î11
Î11fre111fJ.fe ene1vt1r .fet~re1a111l. - Ei b1i1e, guver1u,1 e vet~1ti1ne ctît şi Îll vet1curile de 1nijlm~, ţJragul
Cătuf.1 zise ref'>Ot1e11,I, JJiiStrtÎJld Jllereu Ull (L~Ce/lf de te111ţJlului civilizaţiei, şi că ţJOţJ011,1 ro1ntîll s-a ţinur
durere îi1 glas. (UVIU REBREANU) rordet1una cu rărie Îit ţJOziţia sa de .wnrinelă li
ace.Hui remp/11. (V ASllE ALECSANDRI)
LITERĂ
A fi (a deveni, a rămâne etc.) literă moartă Literă cn literă = În întregime, până în cele mai
(D. un tratat, o lege etc.) = A nu se mai aplica: mici amănunte, din fir în păr, întocmai, aidoma:

322
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Torul se î11depli11ise lireră cu lireră, cum A (nu) fi locul = A (nu) fi cazul, a (nu) fi
au ţJrevăzur 11/anurile Încă rururor tăinuire. nimerit, a (nu) fi potrivit c u împrejurarea:
(CEZAR PETRESCU) Nu era locul să vor bim acolo, î11 wpul
scări/oi: (CEZAR PETRESCU)

LITURGfilE Nu aci e.He locul să judecăm dacă acea.Ha

A da (o) liturghie = A plăti preotului o sumă de Pibertatea presei] spre folosul sau pagubo
bani, pencn1 a pomeni numele rudelor sau celor p11blil'11/11i r o111tî11e.1<.' a fosr. (I. L. CARAGIALE)
apropiaţi, în viaţă sau decedaţi, cu prilejul

oficierii liturghiei: A avea loc (O. un eveniment)= A se întâmpla, a

Pe la schiruri, sehăsrrii I A dar 11111/re se petrece, a se produce:
lirurghii. (C. NEGRUZZI) Î11 acelea vremi t1 avui loc î111t1111plar ea.
(1. POP-RETEGANUL)
A face (sau a fi) liturghie cu bragă (Înv.) = (A Acfi1mea a avui loc î11 Basarabia,
face un lucm sau) a fi superficial, contrar imediar după Primul Răz/JOi Mondial. (ION D.
regulilor stabilite: VULCĂNESCU)
Se poore 111iTmţJO/i111/ .rnu episcopul să
1111 sarăÎn sus cc111d u11 „adevărt1r 011odox" Îi A bate (pasul) sau (a sta) pe loc. v. ba te.
spune cu lacrimi de 111t1'111iră evlavie că fJOpa din
111t1/1t1ft111a curar e umblă be(I( şi face lirurghia cu A da loc la „. = A avea drept um1are; a detem1ina,
bragă? (I. L. CARAGIALE) provoca:
Lirurghie cu bragă' Pof1i111, 11-ai dect11 Î11 Au.Hria, î11 Rusia, aplicar ea legii
să faci
d1w111eara pe popa. Tor vodJeşTi pe nas. mrale a dar loc la mii de acre de cmde
(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 24, 1971) rer>re.1t1/ii. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Bă1111ielile unora au dar loc la o
LOBODĂ /JO/emil'ă ce a dege11em1 î11 pa111j1e1 şi pmfewrul
A se plimba (sau a umbla ) ca v odă pr in (sau /011 Ca111awzi110, r>reşedi111ele j11ri11/11i, a fosT
în) lobodă (Pfm.) = A umbla fără griji (dându-şi a1t1Ct1f de cărre w1 sculpror i11dig11a1 ( .. . ]
importanţă): (KRIKOR H. ZAMBACCIAN)
- Ce re primbli aşa Ctl vodă prin lo/JOdă?
Î1ni zi11e Mihăiţă, ieş1i1du-1ni/ără veste Î11t11i1re lt1 o A face la loc (Fam.) =A reface:
co1i11uiide ufifă. (NICOLAEGANE) Fiind zidar face zidul la loc şi r>leacă
Mă plimb pri11 biblioret'ă Ctl vodă pri11 ca şi ccînd 1111 s-ar fi Î1tftî1n11lar 11i1nic rău.
liniştit
lobodă, dt1că v r et1u ţJOt să Î1ni ţJuJJ o ţJăturit~ă ţJe (CRISTEA SANDU TIMOC)
jo.ţ să r>regăresco wfea şi să-mi fac de Ctlf> cu Ce să re-apuci să dai la zăpadă, rrebuie
orice w 11e. (CRISTINA FRÎNCU) să fii 11eb1111, 1>es1e 11oor>fe .re face la loc.
(MIRCEA DANELIUC)
L OC
A (nu) fi la locul lui = (A fi) aşa cum se c uvine, A face loc = A se da la o parce pentru a permite
unde se c uvine (să stea); cu rost, cu ch ibz uială, trecerea cuiva sau a ceva:
potrivit: Face-fi-mi loc, .Hriga el, să aud ce 11u e
Când da ctîre-o vod>ă di111r-î11.wl, vor ba crezur. (POP.)
em vorbă, la locul ei. (ION CREANGĂ) Zlî111bi11dfericiră, Cil oâ1ii febrili, îi făw
Ca 101 ce 1111 e la locu-i, va cădea Trufia loc dtxtorului t>e par. (JEAN BART)
foi: (GR. ALEXANDRESCU) Îi făw loc pe f>Otlrfă. (I. M. BUJOR)
Vod>eşre... la locu lui (ŞEZĂTOAREA, II)
A fi (sau a avea) loc = A se putea, a încăpea:

323
 V asile JUNCAN

111 lt"nea de 111izerii şi lacri1ni 1111 e loc I Furnit~a 11u răsroa111ă 1nu11rele, dar Îl
Pentru artîra 1nilă şi 1>enr111-arcîr noroc ... f>Ollte 1nura din tm~: Înce1 Însă, Î11ce1, bucăţică
(MIHAI EMINESCU) după bucăfil'ă. (IOAN SLAVICI)
A rret~ur a11ori1nţ1ul revoltei care 1nura
A li de loc (sau de locul lui ori ei) din„. = A fi di11 loc ziduri. (AURA CHRISTI)
originar din ...:
Ea-i de loc di11 părfile deschise de la A nu (mai) avea loc de cineva (Pfm.) = A fi
Prur şi-acolo lumea-i alrfel, î111re holde şi-11 incomodat de cineva. A se lega mereu de cineva,
soare. (MIHAILSADOVEANU) provocându-i necazuri, neajunsuri:
Noi .w111em de ltx di11 Bucureşri. (M. (... ] l-am î111relx11: „Dar ci11e îl
SEVASTOS) a1neninfa ţJe Be11ia1ni11, cine tivea ceva de
N1unai ar111ăsari şi ie1>e sunr ţ>rÎlni{i să Î1nţ1ăr{if cu el şi 1111 tivea loc de frare-1niu?"

şi 11u de alr soi dectîr de loc. (C.

alerge; cai 11u, (EUGEN URICARIU)
NEGRU2Z1)
A nu avea capul la loc (Îvp.) = A fi zăpăcit:
A încurca locnl (sau lumea, z ilele e tc.) = A Nu t1vet11n Încr eder e În el, C(/ci 1111 t1vet1

stânjeni activitatea celor prezenţi. A nu fi de CllţJu/ lt1 loc şi 1ner eu f11cu1t~t1 fuc111rile.
niciun folos:
- D-apoi de ce mi l-a dar rara de-acasă? A nu putea s ta locului (sau Ia un loc, pe loc)
111u11ai de vred11icia lui, zise Spt111ul; căci alrfel (Fam.) = A alerga încoace şi î ncolo:
nu-l 1nai tutun duţJă 1ni11e, ca să -1ni Încurce ÎnceţJu să se 11li1nbe cu 11aşi 1nari 11ri11
zilele. (ION CREANGĂ) ca1neră; 1111 1>urea sra tm~utui; ctun ajunsese În
Se vede luc111 că 11it~i fu 1111 eşri de srarea a.Ila? (MUGUR BURCESCU)
Î1nţJiirar, nici Î1nţJărăfit1 ţ1e11r111 rine; şi dectîf să
Încurci llt'1nai t1şa lt'1net1, 1nai bine să şezi A nu-l prinde locul (sau s tarea) pe cineva
de1X111e, cu1n zici, C(/ci, 111ila Do1n11ului: „Lt1c (Îvp.) = A nu avea astâmpăr:
de-ar fi, broaşre su111 desru/e". (IDEM) Troitm iure NI î111ors I Şi di11 grajd pe loc
t1 scos I U11 a/1 wl mai 11ăzdrăva11, I Cum îi place
A Ina loc = A se aşeza: lui Troia11, I Negm ca corbul, I fure ca focu' I
Vă rog să /uafi loc. Dom11ul S<'l'rerar rrebuie De 1111-l 1>ri11de locul. (VASILE ALECSANDRI)
să vi11ă 11umaidet11r. (LUCIA DEMETRIUS)

A nu-l prinde vremea în loc (Rar) = A fi foarte

A merge (a se deplasa, a s e duce etc.) la fata ocupat:
locului = A se depla~a acolo unde s-a întâmplat Ttîmplaml avea mulr de lucru şi 1111-/
ceva, pentru a face cercetări: ţJrindet1 vre111ea În tm~.
Judet~ăro111l sau judecătorii cari vor 1nerge

la fafa locului vor fi îi1 drepr a asculra, î11 modul
ţ>re.k~ri..11 de set~{iunile 111-et~eden{i 1na11orii sau
esperfii. (VASILE BOERESCU)
(lrn.) Coco.Hârci, pe caralige, I Vi11 la
fafa locului. (G. TOPÂRCEANU)
Comisia a plecar la faft1 locului pe111m a
A nu-ş i (ma i) a na (sau găsi) locul sau a nu-I
(ma i) tine (sau încăpea) (pe cineva) locul
(Pfm.) = A nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a
fi neliniştit, a fi nerăbdător:
De-a1nar năvalnit~ 11-0 1nai fine locul.
(G. COŞBUC)

t111che1a incidenrul. Grija călătoriei fi ţJusese Îllfr- un

11et1srtî1nţJiir, că nu-şi
1nai găsea loc, JJu se 1nt1i
A muta din loc = A duce în altă parte: gt111dea ce face. (I. A. BASSARABESCU)
Supărai, 11u-şi tifTa acuma loc. (I. G.

SBIERA)

324
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Începu a sălra şi a j11Ct1 de bucurie, de

nu-l mai încăpea locul. (P. ISPIRESCU) A s ta grămadă (sau roi) (la un loc) (Îvp.) = A
Nu 1nă fine locul de bucurie ... Î1ni vine se îngrămădi :
rouă ct1111 şi să }<X. 01 ASILE ALECSANDRI) Într-un coif, Î1n11reju111l unui 1nangal,
lumea .Ha grămadă, asculrtînd c1u11 se ctîrtîiau
A o lua (sau a o rupe ori a p orni) din loc = A unul 11e alrul rrei inşi aşezt1fi ţJe o lavifă.
pleca de undeva. (Reg.) A începe o activitate: 01ASILE ALECSANDRI)
Simone t1 clări11t11 din wp deranjară de De jur Î1nţ1rejurul cur{ii se Încinge un
î111tîrziere şi a /11t11-o di11 loc. (DAN DOBOŞ) gard de cărină, iar ţJe cărina În car e vrăbiile
Ne-t11n Închinar ia r şi a1n 11,ţJf-o din loc. srau împănare ca albinele în roi, se fese, de cu
(PETRU POPESCU) primăvară rxînă-n 1oam11ă, 111/pi11a de rochi(a
nîndw1icii. (EM. GÎRLEANU)
A pmte (pe cineva sau ceva) la loc sigur = A pune
încr-un loc ferit de orice pericol. A ascunde: A s ta la un loc (Pfm.) = A sta cuminte, liniştit:
Dacă se va Î1tftî1n1>la aşa, ru aştet1ţ>fă - Cot>ile, .Hai la "'' loc'
1xînă ce rermină, apoi p1111e sctîndurile la loc
sigur 1>enrru ca arunci ctînd vin eu, a doua zi, să A s ta la un loc cu cineva (Înv.) =A convieţui:
por reface ştmdramaua. (LIVIUS CIOCÂRLIE) El a srar la w1 loc cu Maria, .w(ia lui
credincioasă, mai bi11e de }umărare de secol.
A pune (pe cineva) la locul lui (Fam.) = A da
cuiva o lecţie de bună-cuviinţă: A s ta pe (sau la, în) locul său (Fam.) = A se
A rrebuir s-o pună la l<xul ei, ca s-o gă<i la locul obişnuit, stabilit sau destinat; A
Înveţe 1ni11re ţJe11rru totdeauna. păstra mă<ura:
Colegul lui şria înrmdeawia să .Hea la
A puţi locul (sub cineva) (de lene) sau a-i puţi locul său.
cuiva şi urma (de lene). v. puţi.
A s ta pe loc = A se opri:
A se învârti locul (cu cineva) (Pfm.) = A avea Un .Hrăin... în calea ferei pe loc .11ă111.
ameţeli: 01ASILE ALECSANDRI)
De obosiră ce era, fara sim(ea că se
ÎJJVtîrre locul cu ea. A s ta pe loc ca turta-n foc (Reg.) = A sta
nemişcat. (Pex.; reg.) A nu acţiona:

A se pune în locul cuiva = A se î nchipui în Ba .Hai pe l<x ca 11111a-n f<x. (PAUL

simaţia cuiva, pentru a-l pmea înţelege:
Ei, darăsra să 1nă-nfrunre ?... Pun 're un
momenr în locul meu 1(G. TOPÂRCEANU)
A sta (sau a se pne, a rămâne, a încremeni)
ţintuit locului = A sta neclintit:
Ar fi .Har Fă1-Frw11os loc11/11i, dar
scu1n11ă-i era frăfia de c111ce, ca oricărui voinic.~,
1nai scu1n1Jii det~tît zilele, 1nai scu1n1Jă dectît
mireasa. (MIHAI EMINESCU)
Iar noi locului ne (i11em, I Cum am fo.H
aşa rămtînem. (IDEM)
Tărari .Htînd locului I Şi frigt111d '"' miel
fiutll. 01 ASILE ALECSANDRI)
325
EVERAC)
A tine (ceva) pe loc = A împiedica să se dezvolte:
Nu cred că tir mai purea fi loc şi de
rea1nă acolo şi, În orice siruafie, eu Încerc să
merg mai de1x111efără reamă, penim că frica de
orice fel re (i11e pe loc, re paralizează.
(CRISTINA NEMEROVSCHI)
A tine la un loc (Îrg.) = A fi uniţi:
Părintii au reuşir să-i fină la un loc 11e
roti co11iii şi să nu se cerre lliciodară.
A tine loc de„. = A înlocui :
 Vasile JUNCAN

Să ţJriviJn acu1n şi la sărăcia ilt'1ni11t1ră ftxul, doamne, cum îi vine I Sufle! să mai umble
de mzele unei lumtînă ri de său (seu] băgme în zile .1t'(Xitt11 ( . . .] (G. COŞBUC)
gtîrul 1uwi clondir ce finea ftx de sfeşnic.
(MIHAI EMINESCU) De locul lui (sau ei) =Originar:
Mt1lct1 llŞll ert111u1nele nurorii lui }ufJtÎJJ
A(-i) sări inima din loc. v. sări. Şrml t1 ieşir afară să-ş i vadă lwrabagiul. Ş-apo i,
povesret1 ct1111ecului; lasă că era de la Piarrt1 de
A-i s ta mintea în loc. v. minte. locul ei, dar era şi îmbujorară Malca ... din
pricina plân.wlui ( .. . ] (ION CREANGĂ)
A-i veni fa ta la Ioc (Rar) = A -şi recăpăta
expresia sau înfă ţişarea firească după o emoţie Din Ioc în Ioc = a) De colo până colo, încoace şi
puternică, o boală etc.: încolo (fiiră astâmpăr, fiiră odihnă) :
După ce a inrrar în casă i-a venii fata la Umbltînd din loc în loc, m-am rărăcir.
loc şi afosr mai vodXireafă. (ION CREANGĂ)
Povesresc ... cu1n i-a a1năgir ţJt1săret1
A-i veni inima (sau s ulletul) la loc (Fam.) = A-şi vicleană, cwn i-a p111101 din loc în loc. (AL.

re'eni dincr-0 sperietură, o emoţie etc. A se linişti: ODOBESCU)

Alunei o înjiomre cuprinde pe fiul craiufu4
ră1ntî1uînd uiJnir de S/XIÎ1nă şi 1ni1t1re, dar ţJe u11nă,
venindu-i iniJna la loc )ri 11l1i1 de Încredere Îit sine că
va i;Jmri la ceea ce gândea, .re îiifă(işază îiiainrea
rară-său( . . . ] (ION CREANGĂ)
Încă fiind acolo, văzu cum înfloreşre
pomul, cum îi cade florile şi cum r<x1dele .re
lirară iarăşi. Arunci Îi 1nai veni i11i1na la loc. (P.
ISPIRESCU)
A-i veni mintea (sau minţile) la loc. v. minte.
A-şi ana locul (Pop.)= A se stabili undeva:
Aceşrea dară Î1nr1ăra{i cărora /XlfJll, crun
s -t1u zis, le-au dar riruluşul de a să chie1na
îmrXirafi a i Apusului, iară de la Carol cel Mare
tw începui, în Tara Nemfească i s -au afltu locul
de t1 fi. (CONSTANTIN CANTACUZINO)
A -şi face Ioc = A da la o parce pe cineva sau
ceva spre a pucea trece î nainte:
Srroie Îşi făcea loc, cu rrur1ul lui 1nare.
(MIHAIL SADOVEANU)
Iar eu, făcându-mi ftx prinrre dame ...
t11n alergar la celalalr capăr. (C. NEGRUZZJ)
C um îl rabdă locul? (Pop.) =Se spune despre
un on1 rău:
Rău e şi Lisandru' I Dacă-l are drag I
Î111r-t11tîra far a - şi el şrie bine - I Cum îl ralxiă
b) Din dista nţă în distanţă, ici şi colo.
Ia Ioc! = Şezi!:
- Ai ţJurea să-fi aduci t11ninre de vecini.
Poftim în casă! Pofrim în casă' la loc! Ga.fifo!
Ga.fifo! Fa Ga.fifo, da· unde eşri? la adă
du/ceafă şi
arXi rece, repede. Şi ce w1111 re-a
adus? (CONSTANTIN STERE)
În loc de„. = Arată o înlocuire, o substituire:
O beşică-n loc de .Hiclă e înrinsă-n
feresrruie. (MIHAI EMINESCU)
Primăvara cu lăcrămioare I În locul
iernii vine zâmbind. (VASILE ALECSANDRI)
În locul fericirii carXiră r>bnă. (C.
NEGRUZZJ)
În (sau p este) tot locul = Pretutindeni:
El în TOT l<xul se în Tinde. (COSTACHE
CONACHI)
La Ioc comanda (Mii.) =Comandă prin care se
revi ne asupra unui ordin dat anterior:
Exasperai, cu venele umflt11e la gtîr,
tirără în direcfit1 de unde venise so/darul
in.wle111, urlând: - lt1 loc comanda wldar 111
(LIVIU BALAC)
La nn loc = Laolaltă, împreună:

326
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Pe urmă, tir mai fi de .Hrâ11.1 lt11m loc, I Pe une(le) locuri = Ici şi colo, pe alocuri:
To(l(e inimile ri11ere, proaspere, I Şi de încins '"' Omărul se pusese pe w1e locuri p<111ă la
foc. (DAN DEŞLIU) brâu. (ION CREANGĂ)
Îmbiă şi ei mai câre mu/fi la w1 loc.
(ION CREANGĂ) LOCAŞ
Câ11i i lt11ră la w1 loc. (VASILE A da (cuiva) locaş (Pop.) = A primi pe cineva în
ALECSANDRI) casă.A adăposti, a găzdui:
Sătenii erau 11ri1nirori şi dădet1u locaş
Minte de s e opresc a pele (sau de stă soar ele) 1nulror 11eleri11i.
în loc (Reg.) = Se zice despre cineva care spune
minciuni foarte mari: LOGODIT, -Ă
Dt1r nici unul 1111 ţJufea veni; unul zicet1 (Ca un) ţap (sau, rar, gâscan, gânsac) logodit

că-i reacă, a/ruf că-i pungă, al 1reilet1 că pe (Pop.) =Se spune despre un om mândru şi fudul:
dincolo, ştiţi d1un11eavoastră, cu1n e 01nul ctînd - /tl11 vezi-I pan·ă-i 1m {tip logodii, zicea
Îşi /June În ct1ţ> să 11u ajure: 1ninre de stă soarele Mărioara, 1răgtî11du-mă de mâ11ew mt1/lft1/ei.
î11 ltx, iar luna se bagă du1Jii nor de ruşine. (I. (NICOLAE GANE)
POP-RETEGANUL) -Şiru? Ce .Hai w w1 ft1/J logodir?„. Eşri
mândru„. Ai sabie„. Şi ce-ai să faci cu ea?
O palmă de loc = O distanţă mică, o depărtare (BARBU DELA VRANCEA)
pe care n-o bagi în seamă:
De la Neam( la Fălriceni... era penrru A-i li (sau a umbla cu, ori a avea) ochii
noi o palmă de loc. (ION CREANGĂ) logodiţi (Reg.) = A fi beat:

Mai ales, 11e-t1 dar limbajul celorfăcufi,

Pe loc repau s (Mii.) = Comandă militară adică al oamenilor cărora le ţJ/t1ce mu/1 pu.Hiul
indicând ieşirea din poziţia de nemişcare a de picuş (bămură alcoolică (în cantitate mică)] şi

soldatului şi adoptarea unei poziţii mai libere, simi cu ochii logodifi .ltlu rullmmfi de fucsuit1/ă
fără a se depla~a din loc: şi w ri, până să t1ju11gă să fie {tipul de coame
Pe loc .ITtli' lt1 .Ht111gt1' Pe loc r eptms' deoct1mdt11ă merg dr epr w fu11it1 î11 sac.
S1mrem pe o alee în srx11ele donnirorului. Îl (BARBU LĂZĂREANU)
scoare ţJe 1«lcanul nesi11c1011izt1f şi vorbăreţ din
fo11nt1fie ( . . . ](ADRIAN BUZ) LOGODNĂ
A întoarce logodna. v. întoarce.
Pe loc = a) Unde este cineva sau ceva:
Voi, .Htî11d aici /Je loc, vă găsi răfi r o.Hui. LOPATĂ
(MIHAI BENIUC) A da la lopată (O. cereale) = A vântura:
Să se ducă la părinfi ? „. Să rămâie pe ( „ .] grâul 11u se purea î11mt1gt1zit1t1 şi de
loc? (ION CREANGĂ) fapr t1 fo.H expus la soar e şi dar la lorxuă rimp de
b) Pe aceeaşi bucată de pământ: 2 zile şi apoi vt1n11u-t11 şi ît1mt1gt1zint11. (AGRIPA
Flăcăii„. formie pe loc, ridicând rălpile. POPESCU)
(LIVIU REBREANU) fn cu11e, Înai11ret1 1nt1gt1ziei, se t1şre111u.~ră
c) (Temporal) Pe dată, înda tă, imediat: poloage, det1.1t4Jrt1 cărom w1 .ITltlT de boabe
- T0t.1nlli vifl11n, rasti el 01 oa1ett1re greu/tde, mănmre şi negre Ctl t1/icele 1relmit111 dare la lorx11ă.
dar am uirar fX' loc. (MIHAILSADOVEANU) Cl11evt1 fe1e din .rnr vâ111u1t111 /XXJbele cu picioarele
Muri pe ltx. (P. ISPIRESCU) goole („.] (DAN C. MIHĂILF.SCU)
Pe loc li s-au muie! ciolt111ele. (ION
CREANGĂ) Sapa şi lop ata (Fam.) = Moartea:

327
 V asile JUNCAN
Belea, de care 1111 r10are scăpa, fără
111u11ai o dară cu viafa... : sapa şi IO/Xlfa are să-l
scape. (P. ISPIRESCU)
Numai .f<lfXI şi /OfXlfa gt111deam să 11e
despărfească. (C. NEGRUZZI)
LOVEALĂ
A-i li (cuiva ceva) la loveală = A i se potrivi
cuiva, ceva:
A110i ror vorbea drepr omul isra, că iară
vine la loveală vor/XI marale cu a lui. (POP.)
Şi, ciudară loveală, 11ici .11ăptî11a casei
1111 se mai arăra. (AL CAZA BAN)
LOVI
A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în
cap). v. leucă.
A lovi (sau a bate) cu pumnul în masă (Fam.;
şfg.) = A-şi manifesta (mânia sau) aucoritatea,
într-un mod foarte categoric, imperativ; a-şi
impune punctul de vedere:
- Cu1n vine asta? Te /JrÎlni1n la noi În
casă, re 01ne11i1n şi, drefJf 1nul{1'1niră, 1nlli şi bt1fi
cu f"""""' î11 masă? (MIHAIL SADOVEANU)
Mt111aru goli rrei rx1hare pe 11eră.111j1are,
cu1n fl'tcet1 ctînd era rău Întărt1rar, şi bătu cu
ţJu11111ul În 1nasă. -Să ridică111 şedi11ft1.I strigă el
să/baric. (GIB I. MIHĂESCU)
A lovi (sau a pocni, a plesni) pe cineva în
pălărie sau a-i turti (cuiva) păl ăria. v. pălărie.
A lovi cuiul în cap (Pop.)= A aduce argumentul
hotărâtor într-o di scuţie:
„ Băiaru/" a lovii cuiul drepr î11 cap. Dar
ţJenrru că 1>roble1nt1 a fost ţJusă, şi 11e11r111 că
am .wcorir 11ece.rar să s11bli11iem faprul, ror
necesar este, duţJă socorinfa noastră şi să
Î11cadră1n- fie şi n1unai În schifă cu cr eionul -
pr oblema acea.ITG. (NAE IONESCU)
A lovi de moarte (Fam.) = A ataca cu forţă:
Indivizii loveau de 1not111e şi 11lect1u fn
mare grabă.
A lovi din palme (Fam.) = A bate din palme:
D e bucurie, COf>iii loveau di11 fXllme.
A lovi pe cineva guta . v. gută.
A lovi s ub centură (Fam.) =a) (La box) A lovi
sub nivelul admis de regulament:
U1u1i lx>.-rer 1111 i se /X?11nir u11năroarele
t«.'{iw1i pe durara meci11/11i de box: să lmt'ască
tidversanJ sub ce/lfură, să .re fină de ad1<'1:1t11; să
m11ŞTe, să îmr>i11gă. (hnp;//www.bonusbonu<bonu<.!l)/)
b) (Fig.) A face manevre neci nstite în raport cu
cineva, a surprinde (pe cineva) printr-o acţiune,
faptă necinstită:
Nicio Î11ce1t.~are de a rrişa, de a lovi sub
centură, nicio fJrivire ret1, nicio Înjurătură,
11w11Gi răc11e1e .'iC1u-1e. (C. T. POPESCU)
A se lovi (sau a se potrivi, a se nimeri) ca
nuca-n perete (sau, rar, în gard). v. nucă.
A se lovi (sau a (se) da ori a se izbi) cu capul
de prag (sau pragul de sus) (Fam.) = A dobândi
experienţă î n urma unor întâmplări nefericite:
Tu eşti un COJ>il de ieri-de-alalrăieri, 1111
ştii 11i1nic. Asculră-1nă ţJe 1ni11e, că sunr luţJ
bărn111, am dar Cil capul de pragul de .ws şi t1111
văzur pe cel de jos. (NICOLAE FILIMON)
fşi zicet1 că generozităţile acestea sunt
lile rinere{ii şi că băit1rul se vt1 cu1ni11{i cc111d se
va izbi el î11.111şi Cil ca1>11I de pragul de .ws.
(LIVIU REBREANU)
Mi-am dar seama că llll e r>osibil să fie
lămurii d-l Chimoagă şi că rrelmie să fie lăsar a
.re lovi Cil capul de pragul de s11s. (ŞTEFAN
PALAGHIŢA)
noi A se lovi de (sau din) ani (cu cineva) (Reg.) =
A fi de o vârstă cu cineva:
t11ninrir că se lovea de t111i
Bunit~ut şi-a
cu 1>rie1enul său care 1nurise 1111de1nulr.
A-l lovi în ceafă cu un bulgăre de iască sau l-a
lovit cu un bulgăre de iască în spate şi se vaită
că-l doare în coastă (Pfin.) = A spune vorbe
nepotrivite:
Far.fa lui Hasdeu fll şi ea ciriră î11
„Ju11i1net1 " chiar de E1ni11escu, ct1r e dădu din
1uneri la re11ninarea let~rurii, cu ... u1norisrice ca
328
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
ace.Hea: Loveş1e-111ă, l ele-11 spare c11 1m b11/găre
de iască, I Să şrie fO(l(ă /11111ea di11 Ţa ra
Ro111t111ească. (G. CĂLINESCU)
A-llovi în cinste = A umili, a jigni pe cineva:
Nt'1nt1i D1un11ezeu să-i dea sănărare şi
bine, dar a1na 111Îl~ 111-a lovit În avere şi În cinste.I
(ION CREANGĂ)
A-l lovi unde îl doare (Fam.) =A-i spune c uiva
lucruri neplăcute:
Stlfir e de vr ei a face, I Treb11i să re
cwnpă11eş1i; I Şrii că 11111/ror 1111 le place I U11de-i
doar e să-i loveşri. (G. SION)
LOVIRE
A da lovirea (cea) de moarte (Pfm.) = A da
cuiva lovitura n1ortală:
L-a a111e11i11ftlf pe bie111/ 0111 că1111 se lwă
pâ11ă ce 1111-i dă lovirea cea de moarre.
LOVIT, -Ă
A fi lovit de stârpiciune (Înv.; d. pământ)= A fi
steril:
Holda /11i frwnoasă, ca o mă rasă de a11r,
ră1nase ac1un o stt111Jit~iune. Toară se-nch i1t.~ i..11e,
ia r dintre 1x1ie răsă ret1u t1cu1n s11i11ii scaierului şi
fir ele ît1c11r care ale mă;Jiricltii. (MARCEL
OLINESCU)
Lovit de dambla (Pop.) = Bolnav de apoplexie.
Apopletic, paralizat:
fn 1n1i1rea 1nea t1buriră 1nijifrica să 11u 1năfi
lovir da111bla11a 1(MATEIU I. CARAGIALE)
Ct111d tiflă adevărul, căw jos de
suţJărare şi, iz/Jif de dt11nbla, Îşi dete În curt111d
d11lt11/. (AL. MACEDONSKI)
Lovit în inimă = Mâhnit:
illfon·t111d11-şi faft1 ca să 1111-i vedem
fră111t111111J, Mama 11e srm.w: „ Tt11a e bo/11av!" M-a
lovir Cil tLfCll{iş îi1 i11i111ă. (LUCIAN BLAGA)
Acror1J Florin Piersic rret~e J>rin 1no1ne11re
wmplire d11pă ce a tiflt11 ve.Hea moitii /11i Mi1ua
Alb11/esw. „Swll j()(111e îi1dur em1. S11111 lovii î11
inimă. (http://www.expresspress.ro{)
329
Parc-ar fi lovit de prostie (Pfm.) = Se spune
despre un om care este cam nebun:
Umbla de colo-colo şi vor bea î1111w1t1,
de par c-ar fi Jo.IT loviră de pr o.Ilie.
LOVITURĂ
A da (cuiva) o lovitură = A acţiona în detrimentul
cuiva, producându-i o pagubă, o vătămare:
f11sea11111ă, chibw i Sofia, că spi o1111/
d1'1nirt1le li dt1f o lovirură strt1ş11ică ţJu1uî11d 1ntî11a
pe hc?rriile acelea. (LIGIA RUS CU)
A da lovitura sau a da (rar, a face) o lovitură
2
V. da.
A primi o lovitură = A fi supus unei acţiuni
care aduce o pagubă , o vătămare:
Niciodară Ft1ra11ga, î11 viafa-i bogară
roruşi În even1ine11re, 1111 11ri111ise o lovirură arc1r de
11eaş1ep((lfă şi de cnmră. (LIVIU REBREANU)
De ccî11d li 1nurir Raluct1 ... eu tun căzur
rare din ce era1n 1nai Înainte. Ce vrai? Aşa
lovi111ră WlllfJ/iră... (MIHAIL SADOVEANU)
LUA
A (nu) lua (ceva sau pe cineva) în serios = A
(nu) trata un lucru sau pe cineva c u seriozitate:
Cu lifte cuvinte, 1111 s -a luat fn serios ca
profesio11i.H a l arrei sale, wm t1 făc111 R11be11s.
(NICOLAE MANOLESCU)
Pe11t111 bono111ul Levente, un ţJer.ronaj
co1nit~ era cel ce 1111 trebuie luat În serios sau
doar /11a1 î11 serios ca arare ( ...] (NICOLAE
BREB AN)
A (o) lua (pe) unua cuiva = A semă na cu
cineva; a î mbrăţişa aceeaşi meserie: Fraiele cel
mic t1 /u(l(-O pe 111mt1 celor/a/fi doi şi .HI făwr
(0 ( llVOCllf.
A (o) lua cu gura înainte (Pop.) = A răspunde
fără a lă<a pe altul să vorbească:
- Ba 11u, trăsnit... 111-a lut1r gura
î11a inre... Ah! Citi rif oaie, eşri o u111ă ( „. )
(VASILE ALECSANDRI)
Pe ft1ră a luat-o gurt1 Î11t1i11re şi a s11us
101.
 V asile JUNCAN
A (o) lua în nas (sau a lua peste nas) (Pop.) =
A primi mustrări aspre:
Au luar-o 1nul{i ţJesre nas, şi 1111 s-au
î11văft11111i111e. (FLORENTIN SMARANDACHE)
A (o) lua la măsea= A bea peste măsură:
Vorbele dascălului Pt111dele păreau
ro.Hire î11 vt1111, porrivire cu felul său de t1 fi când
o lut1 lt1 măset1. (ION PAS)
A (se) lua pe (lângă) cineva cu binele (rar
bine), cu binişorul (cu buna), cu frumosul sau
încet (încetişor ori cu înceti şorul) (Pop.) = A
proceda cu blând eţe, înţelegere sau bunăvoinţă
faţă de cineva supărat sau irascibil:
- Mie ot11ne11ii 1ni se 11ar linişti{i, zise
Tiru. Dacă-i iei cu binele, re pofi î11felege cu
dânşii.
Nu se şrie însă 1uî11ă când ( ... ] (LIVIU
REBREANU)
Î1n11ărăreasa Îl luă cu bi11işo111l şi-l 1nai
domoli olet'ufă. (P. ISPIRESCU)
A /u(l(-O cu bi11işorul. l-a oferii o figară
şi i-a spus: - Să uirăm ce-a fosr ... (ION VIN EA)
(... ] îl sfă1uit1 să se gt111det1scă bi11e unde
tir purea fi acele p r efiot1.re scule, să o ia cu
binişorul şi să sco1ocet1scă ţJenrru că Îll ct1să
emu(... ] (EUGEN BARBU)
Deacă voifi şi vă p!tlce I Să vă răsţJ1mdem
Cil fXICe, I O lut1fi w-11ce1işorul. (POP.)
A i se lua (sau a (i se) rid icaXcuiva) o piatră
(de moară) de pe inim ă (sau cuget ori sunet
e tc.) = A scăpa de o grijă, de o durere, de o
suferi nţă c hinuitoare:
Ves1et1 izgonirii jt111dt11111ilor .re răspândi
repede di111r-w1 WfXiT la alrul al .rnrului, împrăşfii11d
o btcurie, /Xltt~ă tuturor li s-arfi ridicat o 11iarră de
pe inimă. (LIVIU REBREANU)
Se străduise 1nulr să-i intre În voie şi,
acrun că reuşise Întruct1tva, si1n{ea că -şi ia o
pit11ră de pe i11imă. (G H. VÎRTOSU)
Ce să spw1, mi s-a luar o piarră de pe
iniJnă
ct1nd tun văzur că ginerică 1111 e negru.
(DAN LUNGU)
330
A i-0 lua cuiva înainte (pop. pe dinainte)
(Fam.) = a) A sosi î nai ntea cuiva:
Cei/a/fi colegi i-au luar-o î11t1it11e şi faw
a 11/tîns că 11-a ccîşrigar concursul.
b) A întrece:
Co11t1wl deveni wrt111d w1fim1ict1r de
bădx1fi,femei, copii, rofi î11grijort1fi să 11u le ia a/fii
î11t1i111e la împărfire... (LIVIU REBREANU)
A i-o lua (cuiva) (rar a-1 lua pe cineva) înainte
(sau pe dinainte) = A întrece (pe cineva), a sosi
sau a face ceva înaintea altuia:
Ctîr /Je ce, câr pe ce să 11u-I ieie wrul
î11t1it11e. (ION CREANGĂ)
Part1schivoiu 11e-t1 lut1r-o Îllllinre. Nu t1
111t1i t1ş1epu11 să fie î111r ebt11. (ION JOANID)
A lăsa (pe cineva) în cămaşă sau a-i lua
(cui va) şi cămaşa de pe el. v. cămaşă.
A lua (Avram) cuiva s porul . v. spor.
A lua (cuiva) vorba din g ură. v. gur ă.
A lua (o lucrare) cu ruptu (Pop.) = A face o
lucrare c u bucata: Ei s-au î11feles să ia lucrt1ret1
cu ruţJfu.
A lua (pe cineva sau ceva) la bani mărunţi
(Fam.) = A exami na, a analiza, a discuca
amănunţit:
Ne-am dus rofi cei i111plict1fi î11
ret1/izt1ret1 specwcolului şi am Jo.li lut1fi la bt111i
1nă11,11{i re.~ cu re.-rr, 1-e11lică cu re11lică: „Asrt1 se
raie, t1.Ht1 se wie." (ALEXANDRU ARŞINEL)
Ce-ar fi să-l mai luăm la lxm i mă nmfi 1?
Mâine l otme, acum mă gâ11de.1<.· la wm va
decurge anclte1a 1ntîi11e, se voia convingător
şefi•/. (MIRCEA CRĂCIUN)
A lua (pe cineva sau ceva) la că(u)tare sau la
ochi (Reg.) = A ţi ne pe ci neva sub observaţie,
suspectându-l de ceva rău:
Dai; pe el l-au luar la cărare pe111ru
t1r111t1 aceea car e i-au găsir-o. Aşa-i? (DENISA
BODEANU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

De t1fu11ci 1n-t1 luar lt1 ochi şi de t1ru11ci

1x1nă acu1n 111-a considert1f un intrus de slabă A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca
ct1/irt11e ît1 lumet1 firert1ră. (COSMIN PERŢA) foc (pentru cineva) = A face tot posibilul, a fi
gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva). A
A lua (pe cineva) de departe (sau în sus, în jos) apăra c u tărie pe cineva:

(Reg.) = A începe cu cineva o cliscL~ie pe ocolite, cu Noi de CO/>ii ne ŞTim, ŞÎ-tlm Jo.IT I Ca
scopul de a ob~ne ceva re la el, de a-i comunica f rt1fii, ba mai bine... I Şi fu cu gum foc 1>rindet1i
ceva neplăcut etc.: I Să-mi dai t1jurort1r e. (G. COŞBUC)
Maică-sa şria să-l ia pe copil de
de1x111e, cu Înce1işorul. A lua (sau a pune) (pe cineva) în (sau la
goană), ori la (sau pe) fugă (sau la fugărit). v.
A lua (pe cineva) de olac. v. olac. goană.

A lua (pe cineva) în (pe) gurgui (Reg.) = A A lua act de ceva. v. act.
alunga:
Ea s-a .wpămr pe vednt1 di11 deal şi A lua aer. v. aer.
ctînd i-a 1nai ce11'r bani a luar-o În gurgui şi 11-a
1nt1i venir. A lua altă vorbă (sau a lua pe cineva înainte)
sau a schimba (sau a- şi întoarce) vorba. v.
A lua (pe cineva) în primire. v. primire. vorbă.

A lua (pe cineva) Ia depănat (sau Ia descântat) A lua aminte Ia ceva. v. aminte.
= A mustra, a lua din scurt (pe cineva):
De-amu bine că mi-ai spu.ţ las· pe A lua apă (O. ambarcaţiuni) = A se umple de
mine,că fi-I iau eu la depănai! (ION apă:
CREANGĂ) ( .. .] când S-tl Tr ezii mi-tl îmt>r wnuftlT
Boierul f(i ieşet1 În scară, re ducea ÎJJ bt1rct1. Nu ert1 grozavă, lua t111ă şi 11-t1vet1 dect1r
odt1it1 de primire, Î(i da dulcefi şi cafea, apoi re o vâslă. (RĂZVAN PETRESCU)
lua la depănai. (EM. GÎRLEANU)
A lua apă la gal oş i (Pop.)= A o păţi:
A lua (pe cineva) la sigur. v. sigur. ( .. .] eu am luar mutră apă la galoşi,
rone Întregi: tun fost rt1diar din barou şi O/Jrir
A lua (sau a apuca) (pe cineva) în unghii (în t>ellfru rordet11mt1 de t1 mai pleda în ft1ft1 vreunei
unghie sau în colti şi-n unghii). v. unghie. i1wt1nfe. (EMIL BOTTA)

A lua (sau a apuca) din (sau de) scurt pe A lua aspectul, înfătişarea etc. = A se prezenta
cineva. v. scurt. sub a~pectul, înfăţişarea etc. A da impresia. A
părea:
A lua (sau a bea, a sorbi) credinţa. v. credinţă. Trădarea începură cu tllt?Ttl jinefe de
Duduct1 şi de Părurică din zi În zi lut1 as11et~rul unui
A lua (sau a da) în (sau Ia, prin) tărbacă. v. t1111or .1ellfime11Tt1/. (NICOLAE FILIMON)
tărbacă. Dacă fefele oamenilor tir lua t1sr1ec1ul
că1tilor, 111-aş siJn{i co1iforrabil şi le-aş ar unca
A lua (sau a da) în (sau Ia, prin) tărbacă. v. r>rivi ret1111et1. (LUCIA DĂRĂMUŞ)
tărbacă. Printre cei 1nul{i, riJnidirt1ret1 lua
î11făfişt1ret1 u11ei dezaprobări; ceift1/fi se si111fet111
A lua (sau a îmbrăca) cafta nul. v. caftan. chiar .Htî11je11ifi ( .. .] (CEZAR PETRESCU)
331
 V asile JUNCAN

/11a1 pe rofi, adaugă filozofic viziriul. (EUGEN

A lua biciul (din cui) (Pop.) = A ameninţa pe LOVINESCU)
cineva c u pedeapsa:
Şi,
î11 ltx să ia biciul di11 cui să le arare A lua comanda = A fi numit la conducerea unei
care li-i ţJOfXI lor, tui zis: „De, dragii 1noirului, uni tăţi sau acţiuni militare:
aşa o fi. N-om fi ş1ii11d nici ro11uîneşre... " ( . . ] l..owrene111-co/011e/11J Coco Ai/an, ajurorul
(MIHAI EMINESCU) Co1nt111dl111fului, li lutd co1nllndll Divizionului I, Îil
locul căpiranului Moldovanu. (ION PANTAZI)
A lua ca din s trac hină (sau ca din oală) (Pfm.)
= A face ceva fără nicio dificultate: A lua cu asprime (în răspăr) (Pop.) = A trata
Noi am avuT dedarafiile roare la zi, la aspru pe cineva:
minur, roare infonnafiile dare la .1eumdă, la - Să mergem repede, î11 fafa wînrului,
amănwlf, că ne-au /utlT ca di11 oală. (ADRIAN să-l luă111 Îll răs1Jii1; „să cuceri1n universul",
ALUI GHEORGHE) cum a .1p11.1 odară ci11eva la Vomiceni... (G.
Ei er t1u Cll ţJÎCt1{i din lună, /lu fJrÎlniseră !BRĂILEANU)
niciun ordin, 11e11r111 că ar111istifiul 1111 fusese Ajelir-o copilul ctîT a jelir, până ce l-a luar
se11111t1r Încă de ţJllrfea .rovie1ică, şi 1-au luar ca Îit răsrXir rărt1ne-.W.u, z1"ct111d11-i că dllcă nu /June
din oală pe bierul rara, l-au du.1 din apr oape în osul la rreabă, n-o să mai capere de la el nici măcar
afJrOa/Je ( .. .] (SANDA BUDIŞ) w1 /J0fde mămăligă. (http://www.anidescoala.ro/)

A lua ceva asupra sa sau (înv. spre s ine) A lua cu japca. v. japcă.
(Pfm.) = A-şi asuma o ră~pundere, obligaţie, o
vină etc.: A lua cu mâ na (ori cu căuşul) boala sau
Deocamdară Vasile Bumbac, 1m durerea, s uferinţa etc. (Pfm.) = A vindeca
bucovinean 1nai În vt11:'1tă, a luar asu111t1 sa repede pe cineva:
sarcina de 1>reşedi11re, iliră eu a1n 11ri1nir să-i fiu Şriam că şi pări111ele B . .re plângea de
.1ecrerar. (IOAN SLAVICI) .1/ăbăciw1i fizice ale inimii. Se vede că i-a futil
Iar l1Ct'1n Du11111ezeu dă111iaş1e 01nului 1nila /)(){1/t1 Cil mtî11a acea CUC()(lllă 1 (MIHAI
sa, că t111 lutd Sţ>re s1i1e firea lui cea căzură, iar COSTĂCHESCU)
Îngerului 1u1 va să-i a r tde acea 1nilli; şi 11e11t111 aceia Îi punea acolo nişre iadJii de casă, o
11-t1u lut1t Sf>re sinefirea lui, du1Jii crun zice fericitul vllriefllfe Cllr e tuli cu 1nt1nll dur erile de rx111ret~.
Pavel ( .. .] (ANTIM IYIREANUL) (ANA BARTON)
Mll11orul li lut1f llSufJ1t1 sa roore llcuzele. Mi-ai luar dur er ea cu mtîna. A.Ha fJO(i să
fllci. Poţi să o iei oricui, 11u1nlli să Î11ce1t~i.
A lua ceva de (sau drept) bani buni (sau de (EUGEN URICARU)
bună). v. bun. Pllrcă-{i ill cu 1nt111a lllet111ul de fli inÎlnă.

A lua ceva înapoi (sau înd ărăt) (Pfm.) = A
recupera:
În 1990 însă, ctînd a încermr să .re
vorbească despr e spargerea cea1uurilo r
despr e r e.11abilir et1 pmprierăfii fărăneşri, rofi
curcanii şi-au luar întlfJOi ce-au avui. (MARTA
PETREU)
( .. . ] Vasile l-a prădar pe pr oprieu11: A
fost fJri11s şi i s-ll luar Îndărăt bt111ii. -Dll' nu i-ll
(ŞEZĂTOAREA, III)
A lua cuiva pâinea (sau pita ) de la gură
(Pfm.) = A lă<a pe cineva muritor de foanie:
şi - Aoleo, doar n-o să ne iei p111u/ul,
do11111ule, .W.-1ni răuu1ie COfJiii flă11u111zi, că llft1tll
t1ve111 şi-ll1n 111/Jf de fli gurll JlOOStră să-l cr esc,
că vire /lu fJufe1n {inell dllcă Jlu-i 11urr e{ şi
fJOrumbul. .. (LIVIU REBREANU)
A lua de sunet. v. s unet.

332
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A lua doliu (sau haine de jale) (Pop.) = A se A lua basnă (sau folos) din ceva (Pop.) = A
îmbrăca în negru: profita de ceva:
LLI moorrea Măriei Lecin.rka, Galia ( .. .] î11 rreaba hararului no.li i-am luar şi
fO(l(ă luă doliu ... Era î11 a.rra .rimbolul mtîlmirei 1xînă acu1na /Jasna şi bizuinfile noaste ni li-o
t1dtîncÎ 11e11rru o 1nt11nă bună ş i neferit~iră. isprăvii bine. (SIMION RETEGAN)
(SĂMĂNĂTORUL, voi. 6-7, 1907)
Fe111eit1 Î1nbrtlcă ht1ina de 1niret1să lt1 A lua în cap (Pop.) = a) A pricepe:
111u11ă şi hai11a de jale la bocer. (VIAŢA DuţJă ce luă Îll CllfJ ror ce llut.i, ieşi li/liră
ROMÂNEASCĂ, voi. 86, 1991) şi se du.re pe dmmul ce ducea la Codm Verde.
(P. ISPIRESCU)
A lua drumul (Fig.; urmat de determinări care b) (Pop.) A începe să facă un lucru cu e ruuzia<m.
arată o orientare, o preocupare) = A se apuca
de . . . : A lua în parte (Reg.; d. pământ) = A lua în
Tordet11ma lua drumul cel mai bun, arendă, dând proprietarului jumătate din recoltă:
t1rirudi11ea justă, condus ţ){lrcă de un insrincr Î11 fiecare a11, familia l or lua în parre
sigur. (ION IOANID) ccîrevll hecfllr e ţJe Cllre ei le lucrau rooră vll1t1.
Şi iar e dr epr că t11n /uar dmmul exilului
spr e insula acea.Ha numiră Rhodo.1 ( .. . ] A lua în porneal ă (Reg.) = A mâna oile la
(PETRU DEMETRU POPESCU) păşune:
A.1eme11ea părinfilor .răi, fara a decis să Şi după aceea, scult111du-.1e, o lua î11
ia dmmul pmfe.wrarului. J>OrJJelllă şi 11u 1nlli dll ţJe fli izvor ilir ţJt111ă li
doua zi /Je la amiază. (ION CREANGĂ)
A lua drumul uliţei (Fig.)= A umbla fără ţintă: Arnu, iacă vine rcîndul Îll cufllre sară să
Sora i-a .1pu.1fr arelui cel mi<' că deu1r ar se ducă ÎJJ 110111elllă cu ccîrlllllii ciolx111ul iesr ce-o
lua drtunul uliţei rotiră ziua, 1nai bine ar sta gă.rir ctî11ele. (LITERATURĂ POPULARĂ din
tlcasă şi ar 1nlliface ccîre cevt1. MOLDOVA, 1984)

A lua foc. v. foc. A lua în spăngi sau la briptă (Reg.) = A lua la

bătaie ; a tăia cu c uţitul:

A lua focul cu mâ n a a ltuia sau a scoate Călărllşii Î11cer1u1ii să-i ill Îll s1Jă11gi şi
casta nele din foc cu mâ na altuia . v. foc. să-i go11ea.1<.'ă fJe rtîrgovefii calici ieşifi î11 drum
să se zgtîia.rcă la a lai ( .. . ) (ALEXANDRU
A lua frica cuiva (sau a ceva), (înv .) a lua de MITRU)
frică (Pfm.) = A se teme de ceva sau de cineva: A1w1cea au /u(I( oame11ii pe drăguf la
Şi uire, de ani şi a11i, să fie ct11evt1 bripră, de l-au bălul pt111ă ce-au măr11,,-i.1i1 roore.
rt111duri de oa1ne11i, niJneni 11u 1nt1i vrea să se it1 (1. G. SBIERA)
la r111nră cu 1nine. Pese11111e că 1ni-t1u luat f rict1.
(ION LAZU) A lua în şuturi (pe cineva) (Arg.) = a) A bate:
D ed, de mutră frică ce a lua i când i-a De cu1n li i11r1t1r Îll resraurllllf, iJJdivizii
răiar .rabia gmmazu/ lui, .1-a deş1epra1 îngrozii 1-au luar Îll ţufuri şi 1-au lă.ftlf Ilir.
( .. . ] (DIN MINUNILE MAICII DOMNULUI) b) A certa:
Cr edetun că 1nă vor lua În ţufuri, că
A lua grânele la mână (Reg.) = A vântura îllfr ebar ea m ea îi su1Jăra.1e! (GH. VÎRTOSU)
grânele:
Du1Jii ce au treierat, {ă1t111ii t1u luat A lua întru minte (Reg.) = A ţi ne seama de
grânele la mână. ceva; a înţelege:
333
 V asile JUNCAN

Să luă111Îllfru1ni11rejudecara ceea ce va - Mă aşre1J{(lm s-o iei la rrei păzeşre pe

să fie. (CORESI) dom11işoara A11gheli11 ... (ZAHARIA STANCU)

A lua la (sau a-i lua cuiva) dopros (Reg.) = A A lua le cţii. v. lecpe.
interoga pe cineva:
Dacă 1111 mă cr ede{i, excele11(ie, pure(i A lua lucrurile aşa cmn s unt (Fig.) = A fi
să-i lua(i dopr os chiar dw1111isale. (VASILE realist. A se împăca c u situaţia:
ALECSANDRI) Niciodară 11-am fo.H de acord cu ideea
11rag111t1rică şi cinică
de „li lua ÎJJ considert1re
A lua la cunoştinţă = A fi înştiinţat: ltunea, oa1ne11ii şi lucrurile aşa cu1n sunt".
Ro1ntînii vor lua la cu1toşri11fă care le (BUJOR NEDELCOVICI)
sunt dreţ>furile civile şi cu1n trebuie să Nu door că .11mrem w1 popor de
r eac(io11eze ct111d ci11eva le î11wkă dr e1){11rile la ţJăguboşi, dar nici 11u ave1n tăria de SfJÎrir de a
o viată dece111ă. (http://www.b l.rof) lua lucrurile aşa cwn swlf. (ION LAZU)
Adre.1t111111I lua c1moşri11(ă de păreri pe
căi i11direc1e. (ION IANOŞI) A lua ma n a de la vite (Reg.; în s uperstiţii) =A
face ca vitele să nu dea lapte:
A lua la joc (sau la dans) (Pfm.) = A invita la Se 1111g cu usruroi (â(ele vacilor, rnr e au
dans: la1){e, rn să 1111 le poară lua ma11a
Lău1arii Înceţ>ură să ct61re „Mă11'11{eaua ", fermecăroorele. (MARCEL OLINESCU)
jrxul pe111m rnre 1xxlgore11ii au o deosebiră În Muntenia şi Moldova cei ce au vire
slăbiciune, şi dl Brădet111u sări iure, ca să 1111 vie buciu111ă din buci tune sau fac sgo111or cu {eava

prea rt?rziu, şi o luă ţJe Pei:1ida la jtx. (IOAN de la wza11, Ctl vrăjiroorele să 1111 se poară
SLAVICI) apr opia de vaci şi de celelalre vire pe111m a le
lua ma11t1. (DIN VIEAŢA POPORULUI
A lua la mijloc (pe cineva) (Arg.) = A ironiza ROMÂN, 19 14)
(pe cineva), a batjocori (pe cineva):
Ct111d a văwr că-i 111(1( la mijloc de cei A lua m artor (sau în mărturie) pe cineva
di11 jur, el a î11ce((lf să se mai laude. (Pop.) = A se servi de cineva ca martor:
Ci11eva re-a lutlT ma11or la o di.'il' u(ie,
A lua la poceală = A bate foarte tare pe cineva căurcînd la rine confir1narea unor argu111enre şi a
desfigurându-l: Trebuii să găseşri o .'il' uză plauzibilă ( . .] (GH.
l-t1u luar la /JOCet1lă să SţJună ce 1nisiune SCHWARTZ)
aveau de î11depli11i1. Em gara să-i împuşre.
(VICTOR STOICA) A lua o afacere în mână (Pfm.) = A începe o
A11t111ghie e ct111d re iau la î111rebări şi la treabă pentru a o duce la bun sfârşit:
poceală pe b1111e, la 11oi, la subwl. Pe .Hrada Procuro111l luă afacerea În 11uînă şi, „cu
Bă11cii. (EUGEN URICARU) o i11relige11(ă şi 1m zel rnr e-i fac adevărară
onoare", descoţ>eri că „ vicriJna rt11>rului" se
A lua la rap anghel (sau la trei păzeşte) pe află la 1JOf){I Nită ( .. . ] (1. L. CARAGIALE)
cineva (Pop.) = A reproşa, a certa:
M-a făcur de două rx11t1le... M-a lutlf la A lua o mină bună (Pfm.) = A arăta mai bine la
rarx111ghel. (ION PAS) faţă:
Mi-tlJn lutlf... pe leli(t1 Mărtmda la Fată de ieri, /ara t1vet1 t1zi o 1ni11ă 1nt1i
rarx111ghel... p<111ă i-am pus 111i11(ile la loc. (AL. bună şi era 1nt1i veselă.
VLAHUŢĂ)

334
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A lua o notă bună (sau rea) = A obţine o nocă Nu 1nt1i avell Încredere f11 t1vocll{i,
bună (sau rea): fii11dcă-i erll frică să 11u-l 1nlli ill cu cuvt111rul Cll
Şriu, ct111d voi lua o noră bună, cu1n vor şi dt1ra rret~ură.

r eacfio11a pări11fii şi lm11icii; (CONSTANTIN

CHIRIŢĂ) A lua pe cineva cu furca (cea) lungă (Pop.) =
Pe cel prit1s afară di11 lxmcă îl lua de A certa:
ur eche, îl rrăgea p<111ă la caredră, îl a:1<.' u/1a N-ll 1nlli rret~ur ţJe fli bu11ici, căci ştill ce
verbe neregulate sau declinări, Îi fJunet11101ă llfăcur şi se re111ell să 11u-l 1nlli ill cu fureli şi să-l

r ea şi-l 1rimiret1 la loc' (GR. BĂJENARU) lx11jocorească.

A lua pasărea din zbor (Pop.) = A doborî o A lua pe cineva de sus (Fam.) = A trata pe
pasăre cu săgeata sau glonţul. Se spune despre cineva cu superioritate:
un vânător foa rte bun: Deşi se î11vtîrrise de că1ti de imrar e la
El era cel 1nai iscusit vtînăro1; căci ştia două cluburi 1nari, Pirgu 1nergell zil11ic fli
să ia /XISărea din zlJOr ca 11i1ne11i altul. fr1j10ul său de bllşti11ă Cll să se grozăvellst~ă cu
ba11ii - îi fi11ea rofi la el -şi să se dea la Paşadia
A lua pe cineva (ceva) de (sau drept)„. (Pfm.) cu car e era cer ftlf, să-l ia de .ws. (MATEIU I.
= A considera pe cineva sau ceva drept al tcineva CARAGIALE)
sau ceva; a confunda:
M-ai luar drepr o gtîscu/ifă, eu re-am A lua pe cineva de ţuluc. v. ţulu c.
luat dr efJf fJrofesor, fu 1ni-t1i ŞOfJfif că 1nă visezi
111u11ai pe mi11e. (CONST ANTIN STOICIU) A lua pe cineva în gur ă (Fig.) = A vorbi de rău
El vor bea (l(lÎf de bit1e ro11uî11eşre, î11ctîr pe cineva; a bârfi, a critica pe cineva:
dacă cealmaua de fJe cap, pisroalele de la brtîu De cu1n venell llcasă Îi lull Îll gură 11e
şi şalvarii cei largi nu-l arătau turc, lu111ea l-ar colegii de birou şi-i roca pt111ă 11-0 ma i băga
fi lua r d r e/){ moldovea1111eaoş. (G. S ION) nÎlne11 i Îll sea1nă.
Sfiala lui o luă dr epr dovada
.Haro miciei. (C. NEGRUZZI) A lua pe cineva moartea sau Dumnezeu (sau
dracul sau m ama dracului) (înv.) a s e lua de
A lua pe cineva aşa (Pop.)= A vorbi urât cuiva. pe pământ sau a- şi lua cale(a ) spre drumul
A repezi : veşniciei (Pfm.) = A muri :
Mie-1ni fJO{i SfJune ror. Mtuna inter vine: Dar crun lli 11/ecar, 11u re-ai 1nai Întors I
- Da ' ce 1-a iluar aşa rar e? Pa r c-ar fi Că re-a /utlT moarrea cu grabă. (PAISIE
co1nis cine ştie ce. - Da· are bacul.' sare ra ra. OLARU)
(VLAD A. POPESCU) M ai purea Trăi femeia, dar a /u(l(-O
Du1n11ezeu dintre noi ţJrell devre111e.
A lua pe cineva cu bâta (ciomagul, topoarele,
mătura etc.) (Pop.) = A ataca pe cineva cu bâta, A lua pe cineva părtaş (sau tovarăş) (Pfm.) =
ciomagul, topoarele, mătura e tc.: A face pe cineva a<ociat:
Dt1{i-vă .~a1na, cu 1ni11ret1 li1n1Jede şi Orictîr {i-ar fi de 11eplăcu1 w1 0111, ct111d
11eorbiră de parimii, dacă o asrfel de gazelă e lire cu ri11e o discuţie de tai11ă Îll care-şi SţJune
utilă şi trebuie susţinură, sau trebuie lua r cu si11cerift1te 11ovestell, te-li cucerit, ţJenrru că
ciomagul pe111m a o desfii11{a î11 11umele re-li luat 11ărraş, te-li făcur să intri În soo11ll lui
,„wlidarirăfii 11afio11ale ". (OCTAVIAN GOGA) ca-nrr-o casă Îll care el e gazt/ll cea 1nai
primiroar e. (IOANA PÂRYULESCU)
A lua pe cineva cu cuvântul (Pop.)= A duce c u
vorba:
335
 Vasile JUNCAN

A lua pe cineva pe procopseală (Pop.)= A ţine A lua puterea = A prelua conducerea unei
pe cineva pe lângă sine pentru a-l ajuta: armate, instituţii, a unui stat etc. (prin abuz,
Pe mine, văzându-mă ţJ/tîngtînd, şi-a lovitură de stat etc.):

făcur /JOmană căpiranul de m-a luar pe Am luar rmrerea, am făcur fabrici, am

ţJrOCOfJSetllă - Îllft1i slugă, ţJe urină t1juror, 1nlli fl'tcur 01t1şe, tun schi1nbar destinul oa1nenilor.
apoi rovarăş ... (I. L. CARAGIALE) (CORNELIU LEU)
Se găsea acuma luar pe procopseală de Să ştii că a r fi de 1nirare ca 01nul, duţJii
frare-său. (IDEM) ce a luar ţJuferea, să 1nai vrea să scadă diJJ
ceasurile sale de 1nuncă, ţJeJJf111 a c reşte orele
A lua pe cineva răn (sau cu răul) (Pop.) = A se fărăg riji, răgaz, fJGSiw1i, pe/recere ( .. . ]
purta urât cu cineva: (GRETE TARTLER)
N-a făcur bine că l-a luar cu răul pe
bărrtîn. A lua sau (rar) a avea (pe cineva) în nume de
bine (sau de rău)= A (nu) aprecia pe cineva:
A lua pe credinţă (Pop.)= A lua pe datorie: Şi fiindcă ai avur iJJi1nă bună să-1ni

Toare bwwrile t111 fo.H luare pe credintă. co1nunici şi inie cu ce re ocuţJi, aţJOi re rog, să nu
iei În nt'1ne de rău, dacă Î{i voi SţJune ş i eu ct1re
A lua pe nepusă masă (sau a lua pe cineva pe ceva di11 11eî11se11111arele mele oc111>atii. (P.
nepregătite) (Reg.) = A nimeri peste cineva fără ISPIRESCU)
veste, fie aşceptat:
fiiră să Se sperie şi ÎtnfJărarul de artîra bogătie
O aduseră cu neţJusă În 1nasă, căci ei ce văzu la /Jiiiat şi-l luă ÎJJ nt'1ne de bine.
nu-i ţJrea era voia să se dea la iveală Î1nl11iict1ră (IDEM)
în pielea de măgar. (P. ISPIRESCU) Toţi slujbaşii cu1tii o lut1u ÎJJ nu1ne de
Şi lwid11i11d11-( şi lovindu-l, şi îinbdî11cind11-l, bine, văzt1ndu-i vrednicia, şi roţi t1veau 1nilă de
'ii SltxlSeră Îngerii d1i1 rt1i a1 JJi?fJusă Îit 1nttfă, şi-l ea. (IDEM)
t111'11t.~ară Îit fl111a111l cel 1nt1i d1i1 tl}luii unde este
scrt1şnirea din{ilor şi 1nt'1JCt1 de vet~i, tlcolo unde A lua sau a da (cu) împrumut. v. împrumut.
la:uieşre pivna, îi1vrăjbirea şi ne111iret1. (IDEM) A lua un nou aspect, o nouă formă = A se
transforma:
A lua pe sus (Pfm.) = A duce pe cineva cu sine, R11i11ele, care formau o grămadă de
fiiră voia acestuia: pieire invadare de pla111e cătărăroare, au luar w1
Joanis Însuşi se si1nfi ÎSJ>Îtir să-l ct1ure 11011 as11eu. (DAN NASTA)
din privire pe acel Le1m, dar, până să-şi dea Cririca, deci, ia w1 11011 t1spec1. (G.
set11nt1 Î11corro erau Î11roarse f0l1fe ca11erele, se IBRĂll.EANU)
rrezi luar pe .ws, rrecur pe.He bratele unor
bădH1ti şi apoi rosrogolir până-n mt1rgi11ea A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) (Înv.)
rt111/ 11i. (DOINA R UŞTI) =A primi veste, scrisoare sau ră~puns etc.:
Duca Vodă mergtî11d la laşi au luar
A lua prin surprindere (pe cineva). v. surprindere. ve.He din teară că Radu/ Cretulescul cu fO(lfă
casa lui au fug ir î11 Ardeal. (GH. ŞINCAI)
A lua purceaua de coadă (sau de n as) (Fam.) =
A se îmbăta: A lua (ceva) de nimic (sau de nimi c lucru) = A
Dacă apuca să ia pwua11t1 de ux1dă, socoti că ceva nu are destulă însemnătate, a nu
1111re1nai11uret1i Înţelege cu el rotiră ziua .. lua în serios:
AţJOi de ni1nic lucru iei fu că a1n ţJierdur
i11el11/? (P. ISPIRESCU)

336
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

D1'1nne1t1 1nă 1nusrrezi că tun luar de Surorile ert1u gt1lceviroare şi-i 11u1nărt1u
11i1nict1 rulburt1ret1 du1nirale lt1 scrisot1r et1 gologa11ii... şi-l luau de !iCtffT ct111d îl ci11sret111
rx1n1Totire ce au Trimis domnul Hufeland. ot1me11ii la ct1 rciw11ă. (ION PAS)
(MIHAIL KOGĂLNICEANU) - Aşa (i-e Treaba? Î11că mă iei la Trei
parale? Paşol 11a rurbinca, Vidma! (ION
A lua (pe cineva) cn măgnlele sau (refi.) a se CREANGĂ)
lua pe lângă cineva cn binele = A măguli pe D. /orda11 Hagi /orda11 se cr edea în
cineva (pentru a-i câştiga bunăvoinţa): drepr să-l ia la rosr, fii11dcă î11.11răinează aC{iw1i
Calul îi iese înainre ( .. .) şi o ia cu fără 11icio .wcoreală. (CEZAR PETRESCU)
măgulele. (ION CREANGĂ)
A lua (pe cineva) la s entiment (Fam.) = A apela la
A lua (pe cineva) dumnezeu (sau, peiorativ, sensibilitatea cuiva, a înduioşa (pe cineva):
dracul, na iba) = A muri: Ca să-i ctîşrige î11cr eder ea, el o lua la
Apoi, dacă i-ar fi I 11t11 dumnezeu, ce .fe11fi1nenr ţJe fe111eie şi era ror ri1n11ul t1renr cu ea.
mi-arfi? D·afJOi aşa? (ION CREANGĂ)
(În imprecaţii) Ba 1111 vin, rail'ă. Şi 11ici A lua (pe cineva) moartea = A muri: Moarrea
du11111eara să nu-l t1ju{i, să-l ia drt1cul 1nai bine. 1111 vine ctînd o che1ni, ci re ia ctînd 1111 re re1ni.
(PETRU DUMITRIU)
Ht1rnică-i nevasră-1net1, I Harnică, A nu şti de unde să iei pe cineva = A nu-şi
dracu s-o ia 1 (JARNÎK-BÎRSEANU) aduce aminte în ce împrejurare a cunoscut pe
cineva:
A lua (pe cineva) în colimator = a) A urmări, a Şria1n eu că re cunosc de undeva... dar
observa comportamentul cuiva: 1111 prea şriam de 1111de să re iau 1 (MARCEL
Age11fia Nafio11ală de Adminisrrare SECUI)
Fiscală (ANAF) îi ia î11 colimaror pe (Jt1Tro11ii de Deşi Î1ni ţJărea/oa11e cu11oscur, 1111 ştit11n
r e.Ht111ra11Te. (http://psnews.ro/) ,.de unde să-l iau". M-a1n ror Î11rr ebt1t şi 11e11rru
b) A persecuta (pe nedrept) pe cineva: că 1ninret1 1net1 1111 1ni-a dar 1iis11uJJs, a1n lăsar-o
Sea.riwret1 jii11d gardia1111/ îi1robirii î11 pace. (http://www.daniela-floroiu.ro{)
poponJui, tine fi'M.' ea cel mai mic gesr de fro11dă em
imediar luar îi1 rolimaroi: (EUGEN ŞERBĂNESCU) A nu-şi lua ochii de la (sau de pe) ceva = A
c) (Arg.) A curta o persoană de sex opus: privi insistent reva sau pe ci neva:
El a luar-o în colimaror (Je veâna de Unde lovea el cu nuiaua, şi unde se
vizt1vi şi 1nereu caută ţ>rilejul să vorbească cu ea. deschidea ralawrile care înco11}11ra vt11f11/
1111ielei, acolo, ftîşr! şi dt111sa, şi ochii de la
A lua (pe cineva) la încins (Arg.) = A bate (pe dt111s11/ 1111 şi-i mai lua. (P. ISPIRESCU)
cineva): Oaspefii 1111-şi mai futili ochii de la
De cu1n a i11rrt1f ÎJJ r estaur t111f, individul dtînsa şi urechile lor 11u 1nlli t1sculrau a/re vorbe,
i-ll lut1f la incins şi 1111 s-a lăsat ţx1nă ce 1111 i -a dectîr vorbele ei, că 11111/1 erau cu lipici. (IDEM)
invine{if bine.
A o lua (sau a o a puca) la (pe) picior sau a-şi
A lua (pe cineva) Ia rost (sau Ia socoteală, Ia lua picioarele la s pinare (sau pe umeri, Ia
trei parale, Ia trei (păzeşte), la refec, în umăr) ori a-şi lua uşa-n cap sau în s pate

răspăr, din (sau de) scurt, repede = A fi aspru (Fani.) = A începe să fugă din toate puterile, a
c u cineva, a cere c uiva socoteală de faptele sale, porni în grabă, a se grăbi foarte tare, a încerca să
a-l sili să se justifice; a-i face mustrări : se facă nevăzut prin fugă:
O luă la picior chi1111ir de t11şifa
crt111ce11ă a gt11/ej11/11i. (PETRU DUMITRIU)
337
 Vasile JUNCAN
Du-re şi caură-1 r1e Neil'u. Hai, ia-o la
picior . (FĂNUŞ NEAGU)
O luară iure la picior. (P. ISPIRESCU)
A o lua acana (Arg.) = A se abate de la calea
cea dreaptă; a avea un comportament deviant:
Moş lo11ifă, 11-0 lua act111t1, art?r re rog'
.rnr e Sum Boarfă. Eu t1111 fosr acolo, şi-11 a/re
colecrive, ş1i11 cume. (NICOLAE TEICĂ)
A o lua al ăturea cu drumul (Fam.) =A divaga,
a se abate de la subiect:
( ... ] lăcomiefărăfn111 şi cvasi de111e111ă
de t1 se a111e.11ect1 î11 roare, befie plebee de co.Hwn
şi ţJllrtldă, idei ct1 din ct1fJu/ unui regizor de
varierăfi w r e vr ea să filozofeze, .wnefii i11111ile
şi amabilirăfi ală111ri cu drumul. (PAUL
ZARIFO POL)
A o lua de bună (Fam.) = A crede ceea ce se spune:
Mircea a /uar-o de b1111ă, dar, la w1
1no111enr dt1r, a rret~ur ÎJJ e.t1r e111a cealalră.
(NICOLAE COV ACI)
Mi-o fi s11us, 1111 era sănăros lt1caţJ,1111 tun
luar-o deb1111ă. (ANCA ŞTEF, RAUL ŞTEF)
A o lua de coadă (Pfm.) = A se pune pe treabă:
Ră111as liber şi nerăsţJuJJzăror cărră
11i1neni, el luă iarăşi de coadă r1e1recerile,
cărfile şi mesele. (NICOLAE GANE)
Ne-0111 î111oar ce iar la Măgura, ca să
luăm de coadă roare ct11e-a111 lăsar. (MIHAIL
SADOVEANU)
A o lua h ăbă uca. v. h ăbăuc.
A o lua în freză (Arg.) = a) A fi cercat, mustrat
c u asprime:
Ghio11i1111/ zilei afosr Bănel- şi-a lutu-o î11
freză, dar 1111 s-a plt111s. (http://www.s1x>rt.ro/)
b) A fi umilit, ridiculizat:
Ptînă şi 7.Jneul, care ţJăret1 să şrie jocul,
t1 /11ar-o serios î11freză 1 (NANA PIŢ)
A o lua în glwuă (Fig.) = A socoti drept o glumă:
338
El lua viata î11 glumă. Sau cel 1111fi11
ţJărea că o ia În glu111ă. Nu era u11 urs serios.
(CEZAR PETRESCU)
A o lua în porneală (Reg.) = A porni la păscut:
Cerbul ... o luă Îll /JOrneală şi 1111 1nai dt1
pe la izvor iar plină t1 doua zi. (ION
CREANGĂ)
A o lua îna inte cu ceva (Fam.) = A continua:
- la, r1oare că şi Roară al 110.Hru să aibă
dre11rt1re.' ... Ia r boie111/, luându-i Înainte cu
glu111e, a Înghi{if găluşca şi a răcur 1nolt~tun.
(ION CREANGĂ)
A o lua îna inte = A merge înaintea altuia sau a
altora (pentru a-i conduce):
Hai, Oarfă 1 /tl-o î11ai111e. Oarfă plet'ă.
(CEZAR PETRESCU)
A o lua la dreapta (la stânga) = A coci la
dreapta sau la stânga:
Am pomiT-o, el î11ai111e, noi după el, pe
urină a luar-o la dret1/Jfa, fJe urină diJJ JJOu la
dr eapltl, pe 111111ă la .Ht111ga (...) (NICOLAE
CORBEANU)
A o lua la vale (O. preţuri)= A scădea:
Nu-i nevoie să ai mai 11111/re clase dectîT
rreJJu' fJeJJfru a fJricerJe că juJJghiul diJJ coasra
p111erii i11f/11e11fează bursa valori/o i: Îmi
a1ni11re.îl~ crun a luar-o la vale dola111I 1nai t111
( .. .](MIRCEA DINESCU)
Mai ales î11 11/rima săpră111t111ă, pr eturile
la frucr e au luar-o la vale.
A o lua pe altă cale. v. cale.
A o lua pe arătură (pe câmpii sau pe mirişt e)
(lrn.) = A devia de la subiectul unei discuţii:
Deci să 11u re fereşti să o iei şi fJe
t1ră111ră,
pe111ru că re rt1111peş1i. (ALEXANDRU
VOJCESCU)
( .. .] dar ai adormii de 11111/1şi111i111ea fi-
t1 luar-o pe mirişre. (ION LAZU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
A o lua pe coajă (sau la ceafă ori pe cocoaşă).
V. coajă.
A o lua pe departe (sau pe ocolite). v. departe.
A o lua pe ulei. v. ulei.
A o lua peste bot = a) A primi o bătaie zdravănă:
Dacă 11-t1r fi Jo.IT t1şt1 de t11Jăgos, poore
că 11-t1r fi l11t11-o pe.He bor de la acel i11divid.
b) A fi ri diculizat în public:
A 111(1(-0 r epede pesre bor şi t1 răcur
mtîk. S-a rrezir tl.Hfel simplu r edactor ( „. ]
(DAN ST ANCA)
A o lua peste câmp (Pfm.) = A se abate de la
subiectul vorbirii. A aiura:
Publicul u11 1nt1i Înţelegea 11i1nic, C(/ci
vor biror ul o ct11n luase fJesre ct11nţJ şi nici 11-avet1
de gt111d să se oprească.
A o lua sau a (o) s pune moldoveneşte.
moldoveneşte.
A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în
toată lumea, în lumea l argă) (ori a-şi Ina
lumea în cap). v. lume.
A se lua (a fi, a s ta, a se tine) de gât (cn cineva)
(Pop.)= A fi prieten la cataramă c u cineva:
A fosr odt11ă ca 11iciodt11ă, că de 11-t1r fi
1111 s-ar mai povesri„. de ctî11d se l11t111 de gtîT
l111>ii Cil mieii, de se sărurt111. (P. ISPIRESCU)
Ctî11d eram pe la 1829 la Craiova, l-am
văwT de gtîT Cil generalul Rorh, }11et1 cărfi cu
miile de galbeni, căci em pesre pr ovit1111 ((înv.)
provizii, merinde, alimente (mai ales pentru
armată)]. (ION GHICA)
A se lua (cu cin eva) în coarne. v. cor n.
A se lua cu cineva (Pfm.) = a) A fi ocupat c u
cineva:
Ziua ca ziua... 1nă 1nai ieu cu car>rele,
dar 11ot1pret1„. fO(l(e .Hihiile 11ăpădesc pe mine.
(VASILE ALECSANDRI)
Val11111tt! ol TT./eo
El s-a luar roată ziua cu ne11o{ii săi şi
11ici 11-t1 băgar de seamă că s-afăwr 11ot1pret1.
b) A începe să se certe cu ci neva:
Ea s-a luat acu1n cu neţ>Ol1ta ei, căci 1111
se mai î11feleget111.
A se lua cu cin eva (sau cu ceva) =A- şi petrece
vren1ea cu cineva sau cu reva şi a uita de o grijă,
de o preocupare (supărătoare):
Totlfe ca roore, dar 11nî111I îi ve11et1 de
hac. Î11 zile de lucru, ct1let1-vt1let1, se l11t1 cu
1ret1/x1 şi uifll de 1mî 1. (ION CREANGĂ)
Eu 1n-a1n luat cu a/fi 1nuşrerii, iar voi
t111mce t1fi fugir. (ŞEZĂTOAREA, II)
A se lua cu cineva = a) A pleca la drum
împreun ă
(sau în acelaşi timp) cu cineva:
Gerilă
t1fw1ci .re ia cu Ht1rt1p-Alb şi
pomesc împre1111ă. (ION CREANGĂ)
Dom1111I oşrile lăsa, I Cu ciolx11111I se
l11t1. (VASILE ALECSANDRI)
v. b) A se Întovărăşi c u cineva, a se Înhăita:
S-a 111(1( cu 11iş1e dedJedei. (CEZAR
PETRESCU)
Aşa rXifeşri dacă re iei cu nişte bicisnici.
(ION CREANGĂ)
A se lua cu m âinile de cap (sau de p ăr) (Pfm.)
= A fi îngrozit de ceva:
Ct111d auzi împărărea.rn de cele ce se
î111tî111plt1se, se luă cu 111tîi11ile de păr. (P.
ISPIRESCU)
M orome1e se luase cu mtîi11ile de cap,
gtîft1ia şi avea ochii ÎllSţJiii11u1nta{i şi a1>rinşi.
(MARIN PREDA)
A se lua cu una, cu alta = A vorbi de toate:
Ele Nlll lutlf cu ww, cu t1lrt1, 1xî11ă ce le-a
pritti 11ot1pret1 sporovăind înft1ţt1 po1tii
A se lua cu vor ba. '" vorbă.
A se lua de (sau la ) ceva (Pfm.) = A se apuca de
ceva:
Ct111d se lut1 lt1 cosii, el îi î111r ecet1 pe roti
COSllŞÎi.
339
 V asile JUNCAN

A s e lua de (sau pe) gânduri, de mirare (Pop.) A s e lua după cineva (sau după ceva) = a) A
= A fi cuprins (de gânduri sau) de mirare. A porni (şi a merge) în urma cuiva (sau a ceva), a
începe să fie î ngrijorat. A se îngrijora, a se se ţine de...:
nelinişti: Pe1rt1che ... năvăli
În crt1ş111ă. Părinrele
A Î11ce11ur li se ctun lut1 şi el de gtînduri Şreftm se luă după el. (MIHAIL SADOVEANU)
de năzdrăvăniile lui. (ION CREANGĂ) Cum îl vede rreu?nd, se ia după el şi-l
apucă de haină. (I. A. BASSARABESCU)

A se lua de cineva (Fam.) = A ataca verbal pe
cineva. A pune s tăpânire pe cineva:
Putea zit~e orice des11re 1ni11e, 1111 ar fi
fosr nid prima, nici ulrima, dar când se lua
de copilul meu era deja prea mulr! (LAVINIA
CĂLINA)
A s e lua de gânduri (Pop.) = A fi dezamăgit
ceva sau de cineva:
A începui t1 se cam lua şi el de gânduri
de năzdrăvăniile lui. (ION CREANGĂ)
Se ia după moşneag şi câr colea mergea
în urma lui. (ION CREANGĂ)
b) A porni împreună c u cineva, însoţi ndu-l la
drun1; a se alătura cuiva, a se întovărăşi cu
cineva:
Flămânzilă ... .le
ia duf)ă Harap-Alb şi
pornesc ru.Hrei î11ainre. (ION CREANGĂ)
de c) A fugi după cineva (pentru a-l ajunge, a-l
goni, a-l prinde) ; a urmări, a alunga, a fugări:
DuţXI vt1năror se luase un alr ţJOrc şi 1nt1i
năprtw1ic. (P. JSPIRESCU)

Ctînd veni Î11111ărt1rul şi văzu, se lua de Ct111ele începe a alerga prin păd111e şi se
gânduri cu Ţugu/ea ăsra năzdravtmu. (POP.) ia după w1 ied să//Jarec (C. NEGRUZZI)
d) A porni undeva, orientându-se după cineva
A se lua de mână cu cineva (Pfm.) = A avea sau după ceva; (fig.) a imita pe cineva, a urma
areleaşi obireiuri: sfatul c uiva, a se conforma, a asculta de... , a ţi ne
Pofi să
re iei de mână cu frarele rău, seamă de ...:
căci .wnrefifăcu(i pe acelaşi calapod' Voi, ferele, niciodară să nu vorbi(i
singure noa11rea cu fllîcăii, nici să vă lut1fi duţXI
A se lua de piept (sau de cap) cu cineva (Pop.) dânşii, că iară ce păfifi. (I. G. SBIERA)

= A sări la bătaie. A se certa în mod violent cu O povă(ui să se ia după dmmul robilor.

cineva: (P. ISPIRESCU)
AţJOi, vău111d că otunenii 11u1nai ţ>rin Moşneagul... se ia după gura /Jabei.
Juimbare scoroce.1<', s-a 1e1Jezi1 el singur la vărăşelul (ION CREANGĂ)
Lazăr şi l-a luar de pieţJT, să-l dea la o (Jai1e, ca să
poară inrm în wsă (lNIU REBREANU) A s e lua în (sau de) gură (cu cineva). v. gură.
A doua zi de diminea(ă, bogarul,
văztîndu-şi vira 1not1rră, sări cu gurt1 1nt11-e A s e lua î n goană cu cineva= A se lua la
t1SuţJrt1 sărtlcului, 'ii luă de fJÎefJf şi cu el ftÎrtÎŞ se întrecere din fugă cu cineva:
duse la currea boierului, să le facă judecară. (P. Avea... o fară slujiroa1e w re .le lua în
ISPIRESCU) goană cu ogarii. (P. ISPIRESCU)
Tor beu până se-mbară I Şi apoi se ieu
de caţJ. (ŞEZĂTOAREA, I) A s e lua la (sau de) vorbă cu cineva = A intra
În vorbă cu cineva:
A s e lua dragi = A se îndrăgosti: Clluzt1 ţXlrăsirii
locurilor nartlle di11
Din ziut1 tlceea, fart1 şi băiatul s-au lut1f Ţt1rt1-Mu111ă băşri11t1şii n-o ştit1u, dt1r nici veniţii

dragi şi erau nedespă1Jifi înjiectue zi. nu se lut1u de vor/Xi cu ni1neni ÎJJ tlcet1stă
privinfă. (GH. MATCIN)

340
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Ctînd tun t1uzir de 11u1nele lui Ka111enski şi
de băTăfit1 din a/fi Timpi, m-am apropiaT şi m-am
Iuta cu polcovnicul la vorbă. (ION GHICA)
A s e lua la ceva = A se îndemna la ceva:
Când se îfllt1fneau, cele două prie1ene .re
luau la lx11fir şi vorbet1u ore În şir.
A s e lua la prinsoare = A se prinde rămăşag, a
paria:
Ot11ne11ii se luau la fJrinsoar e că nici ÎJJ
cer JJu se găset1 o 1nt1i 1nt1re f rt'1nuse{e. (P.
ISPIRESCU)
A se lua pe (sau în, după) urma (sau după
urmele) (cuiva sau a ceva) sau a lua urma
(cuiva sau a ceva). v. urmă.
A se lua (cu cineva) la trântă = A se lupta (cu
cineva) corp la corp:
AceşTi nelegiuifi... îl silea să .re fa la
Trâ111ă cu dânşii. (P. ISPIRESCU)
Ne-am /utlT doar la Trtîlllă, că eu .wfll cel
1nai rare la frtînră, şi 111-au ţJus băie{ii să 1nă
înfnmT cu ea. (MIRCEA ELIADE)
A şi-o lua în cap = A se obrăznici. A se crede
mai important, mai valoros decât este în
realitate:
'Ţi-ai /uaT-o-n wp, hai, vr ei „mălai" ?1
Pro.IT, mă, de dai cu lxîw-n ba/Tă! cobori la
r>rima lw/Tă. (FLORENTIN SMARANDACHE)
CoţJi/ul şi-a luar-o Îll ct1ţ> şi niJneni 1111 se
mai puTea înfelege cu el.
A(-i) lua (sau a -i tăia ) cuiva respir aţia (Pfm.)
= A provoca c uiva o emoţie mare:
(.. . ]am avuT sw7>rizt1 să descoperim
i11rrarea Î11fr-t'1J subreran ct1re, 1>e 1no1ne11r, inie 1ni-t1
TăiaT respirafia. (FLORIN LOGREŞTEANU)
Tensiunea conflicrului şi jm.~ut t1crorilor
ne-au luar res11ira{ia.
A(-i) lua cuiva cuvântul (Pfm.) =A întrerupe:
lngi11e111l li rrebuir să-i ia cuvtînrul,
de()(irece .re abăTea de la subiecT.
341
A(-i) lua cuiva ma ul. v. ma u.
A(-şi) lua (sau a apuca) câmpii. v. câmp.
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară.
v. n1oar ă.
A-i lua (sau a-i tăia, a-i curma) (cuiva) piuitul
(sau piuita). v. piuit.
A-i lua ciuful (sau părul) foc cuiva (Pop.; fig.)
= A fi bătut foarte rău:
El l-a TOT t11ne11i11faT pe clopoltlr că dacă
1111 se asrc11nţJiiră o să-i ia 1Xl111lfoc Îllf r- o zi.
A-i lua cuiva comanda = A înlătura pe cineva
de la comanda unei unităţi militare. (Pex.) A
înlătura pe cineva de la un post de răspundere:
Marele Ct1rrier General 11eÎ11suşindu-şi
aT1mci acesTe păreri ale generalului Cu/cer, i-a
/utlT, în .reara de JO oc1ombrie, comanda
AnnaTei ( ... ] (PÂRYU BOERESCU)
To111ŞiCtmemir 1u1 i-a lutlT cm1t111da lui
Velicico după tlTlÎTea i11.1ucu.re. (DAN BĂDĂRĂU)
A-i lua cuiva minţile (Pfm.) = A face pe cineva
să-şi uite j udecata:
'Ţi-t1
luaT mi11file, băTrtî11e, aia e.
(MIHAI BENDER)
A-i lua cuiva ochii , vederile (sau vederea),
văzul sau luminil e (Pfm.) = A atrage privirea
cuiva, orbindu-l prin frumuseţe sau străl ucire. A
impresiona puternic pe cineva. A ului, a zăpăci:
Un 1x1r cu torul şi cu torul de t1ur,
Î1n1)(){fobir cu 11ie1r e de 111bi11, s1nt11t1nd şi dia1nt111r
ctîT /J111n11ul de mari, w r e .Hrăluceau de-fi lua
ochii. (SPIRIDON POPESCU)
Pe [ol, T()(1111ă o movilă de galbeni, wri
s1răl11<wa1 la .rotire de-fi luau od1ii (ION CREANGĂ)
A-i lua cuiva perdeaua de pe ochi = A face pe
cineva să înţeleagă, să vadă clar:
SdifXlle bmsc de o povară apăsăroare. I .re
luă perdeaua de pe ochi. (IULIAN CIOCAN)
A-i lua cuiva p orumbul de pe foc. v. porumb.
 V asile JUNCAN

A-şi lua calea în picioare (Îvp.) =A pleca:

A-i lua (cuiva) vopseaua. v. vopsea. Şi murgu-şi lua calea în linişre der1lină I
Prin codri fără d rtunuri şi fără de ft,1ni11ă.
A-l lua (pe cineva) dracul (sau dracii, ma m a (VASILE ALECSANDRI)
dracului, top dracii, na iba). v. drac.
A-şi lua de gând. v. gând.
A-l lua (sau a-1 scăpa) gura pe dinainte = A se
des tăinui fără voie. A spune un lucru pe care mai A-şi lua gândul de la „„ v. gând.
târziu regretă că l-a spus:
( . . . ] iar fooia oficială a Rusiei publil'ă A-şi lua gura de pe cineva (Pop.; fig.) = A nu
„buge1ul admini.I/rafiei civile a pmvincielor ce mai cerea pe cineva:
se vor ocuţJll În vre111ea răzlJOiului". Adică, crun În cele din urmă, femeia şi-a lutlT gura
fi ia ţJe 01n gura 11e dinainre, ... ct1reodară ruşii de fJe fmă şi-a ie11ar-o.
uiTă că e vod1t1 de o ocurx1fie rx1cifică a
Bulgariei. (MIHAI EMINESCU) A-şi lua iertăciune. v. iert ăciune.

Gura păcă1osului adevărul vod1eş1e. I

Şi-<1 pierdui cwnpăTul ca găina umble1ul. I L-a A-şi lua inima în dinţi. v. inimă.

luar gura ţJe dinllinre. I Minciuna lire loc şi ea

pe unde .re Trece. (ANTON PANN) A-şi lua măsuri (Pop.)= A se proteja:
Văztînd ţ>ericolul şi-a lut1r 1năsuri din
A-l lua pe „ nu" în brate (Fam.) = a) A refuza rimfJ.
categoric să facă un lucru:
Rect'1UlfCu.fe ca un ţ>rost ş111et~1teria În tm~ A-şi lua nădej de a (de„. sau de la „.) (Pop.) = A
să-l iape nu în bra(e. Se crezuse invulnerabil în fa fa nu mai spera:
Almei ( . „ ] (EUGEN PATRICHE) Călugărul, văuînd că nu-i 1nlli vine
- Nu ştiu 11i1nic.I - L-t1i luar ţJe 1111 fn CllţJra, ÎnceţJu s-o ct1ure, şi caur-o În sus, Clluf-o
brafe. O să vezi Tu pe dracu la not1p1e, dac-o fii în jos, cap1t1 nicăiri. Îşi luase nădejdea de la
10 1aşa 1 (IOAN JON DIACONU) dt1nsa, ct1nd Înfr-o zi se ţJ01neneşre cu ea. (P.
b) A nega c u î ncăpăţânare un lucru, c hiar ISPIRESCU)
împotriva evidenţei: De-a veni ru11urica 1nea Înainte... ie-fi
Iar dacă veni boierul acasă şi află, nădejdea desr1re mine. (ION CREANGĂ)
chemă fJe Tofi fămnii care lucmu în grădină. Îi la-fi nădejdea de la mine, I Că eu nu
Întrebă. Dt1r ei luară roţi 1>e 1111 ştiu ÎJJ braţe, şi mai şriu de Tine. (JARNiK-BÎRSEANU)
căula fiecare să .re scape de nărxwă. (P.
ISPIRESCU) A-şi lua nwuele (înv. naştere) (Pfm.) = A se trage
( „ .] iar de 1e-n1reabă, orice Te-ar din .. . A purta un nun>e care aminteşte de . . .:
Întreba, ia-l În bra{e ţJe 1111, În seara asta şi Populafiile iliriu din ac1uala Iugoslavie
mtîine Tot1ră ziua şi 1}()imtîine. (ION LAZU) şi-au lutlT numele şi limba de la Triburile slave,
Numai că Pădure( l-a luar pe nu în stîrbeşri şi croore, venire din Galifia („ .]
brafe şi aşa a finur-o ctîreva luni. (ADRIAN (GEORGE MANU)
ALUI GHEORGHE)
A-şi lua o grijă de pe cap (Pfm.) = A scăpa de
A-l lua (pe cineva) ceva îna inte. v. îna inte. o grijă. A se elibera:
Bine că şi-a mai lua/ o grijă de pe cap,
A-şi lua (sau, înv. a-şi răpi) viata (sau zilele). căci era 1ner eu nelinişrir.
V. viaţă.

342
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
A-şi lua ochii de la (sau de pe) ceva (Pfm.; fig.)
= A se uita în altă parte:
De ct1nd li i11rrt1f ÎJJ ca1neră, fe1neia şi-li
luar ochii de la CO/>ii.
A-şi lua pălăria (din sau de pe cap) = A salum:
Inrră Înlăt'1lfru şi 11it~i nu-şi luă ţJălăria
de pe cap. (I. POP-RETEGANUL)
A-şi lua poalele-n b râu (Reg.) =A depăşi orice
limită:
Popa 811/igă, deşi era bărrân, dacă vede
că 11i-i treaba de-aşa, unde nu-şi /June ţJOlllele
t111rer eului Îll brtîu, zit~tînd: - Din ţJarrea 1nea, ro r
chef şi voie bună să vă dea Domnul, fii/01; câr a
fi şi·fi rrăi 1 (ION CREANGĂ)
forrw1ă dorea ca pr eorul să .re disringă
prin acrivifafe fXW01t1/ă, iar pofifiCtl de fX111id S· O
la.re pe .ret1111a alrom. «Naş vrea să văd pe preor
pwu1ndu·şi poalele în brâu - scria el - şi ca agenr
elecwral să po111et1scă la î11şelar, la conl(Jf, la fiutll
co11şrii11fele ··. (lmp://www.seminaruldorohoi.ro/)
A-şi lua rămas -bun, ziua bmtă etc. (Pfm.) = A se
despărţi de cineva, ro;tind cuvinte de rămas-bun:
Arunci Făr-F11,1nos Îşi luă ziua bună de
la pări11fi, ca să se ducă, să se bară el si11g11r cu
oştile Î1n1Jiirarului, ce-l duş111ă11et1 ţJe rară-său.
(MIHAI EMINESCU)
Claudia şi-a dar seama că Srăncufă 11-t1
v11'r să fie 1narror ul acelui 1no1nenr, adit~ă cel În
care ne vo1n lua ră1nas-bun, şi şi-a lăsat ct1ţ1ul
t>e umărul meu ( .. .] (NICOLAE SIRIUS)
A-şi lua rândul (Pop.)= A se aşeza în şir:
El a fosr obligar să-şi ia rândul după
ul ri1nul ven ir.
A-şi lua s eama (sau de seamă) sau (reg.) a
trage de seamă. v. seamă.
A-şi lua tălpăşita (sau catrafusel e) = A pără<i
repede un loc în care prezenţa sa nu este dorită;
a o ş terge:
- Hai, gara eşri? /tl·fi rălpăşifa 1 (ION
CREANGĂ)
343
Noi însă, cu roare blesremele lui, mai
p11u?nd11·i în a/re 11opfi cârevt1 poş re şi fi't.'ându·i·.re
rălpile 1uu11ai o rană, afosr 11evoi1 să-şi ia rălpăşi(a
spre Hwnuleşri [ .. .] (IDEM)
Ba 1nai bine-fi cau1ă de nevoi şi-fi ie
rălpăşifa p<111ă 1111 vine 11e11eaca ca să re deie de
11r ed1i afară. 01 ASILE ALECSANDRI)
A venir s-o Î11gr ot1/Je şi ilir fşi ia
rălpăşifa. Cică ar e muiere şi copchii la ft11t1 lui.
(DUILIU ZAMFIRESCU)
A-şi lua timp (Pop.) = A-şi face timp pentru a
îndeplini ceva:
Şi-a lutd ri1nţJ ca să 1nai cure{e JJr1i1 cu11e.
A-şi lua traista ş i ciubucul (Reg.) = Se spune
despre un om foarte sărac, atunci când pără<eşte
un loc:
Bieful 0111 şi-t1 luar rraisra şi ciubucul şi-a
plecar unde a văzur cu od1ii.
A-şi lua vorba înapoi. v. vorbă.
A-şi lua zborul = A porni în zbor, a zbura.
(Fig.) A se depărta foarte repede, a fugi:
Murgu-şi lua zboml în li11işre depli11ă I
Prin codrii fără drt'1nuri şi fl'tră de lu111i11ă.
01ASILE ALECSANDRI)
Ia-l de unde nu-i (Pfm.) =Se spune despre ceva
care nu se aftă la locul lui:
fns1.şi împătt1111/ bă1111ia acawa, şi arfi dorii
ca să-l mai î111lilnească o dară, să-i 11>1lfu111f.'a!1<.'ă.
Dară ia·/ de unde 11u e. (P. ISPIRESCU)
Ajunsă în comparrime111 (fata] găsi
poşew deschisă, iar po110felul cu bi/e1ul şi
lxmii, ia·/ de unde 11u·i1(LULU MODRAN)
L-a luat dracul (sau m ama dracului, na iba )
(Pfm.) = Se spune atunci când cineva se află
într-o situaţie cri tică. (Pfm.) Se spune atunci
când cineva este la capătul puterilor în urma
unui efort fizic foarte mare:
Pe Slavik, cel bă1111iror şi îi1ciudt1r deoporrivă,
f-t1 lutlf dmcul, pe pociranit1 făuriră Îtllr·un cli1rir de
m.re, religii şi apucă/uri imposibil de t1111f.'srectu
alrcumva ( ...](CORNEL IVANCIUC)
 Vasile JUNCAN

Nu le-am furai (cărţile]. Am 11m11cir Mai rret~u ce trecu şi t11ntî11doi bărrt111ii

ţJe11rru ele de 1ni-au sărir ochii, a1n crăţXlf de dară 01111/ fJOfJÎÎ, ră1ntîi11d În urina lor casa
foame pe111ru ele, m-a /u(lf dmwl pe111ru ele! roocă şi o sărăcie lucie. (P. ISPIRESCU)
(PLATON PARDĂU) Măi' Dar ce sărăcie lucie ţJe aici 11e la
mi, zise lva11. (ION CREANGĂ)
Nu mă lua aşa (Pop.) = Nu-mi vorbi în fel ul
ăsta nepotrivit: LUC RA
- Nu mă lua aşa, căci di11 ale mele 11u pofi A lucr a (pe cineva) în foi de vită (sau pe la
să mă .rcof4 grăi dt11t1t1 aşeu11ă.
(IOAN SLAVJCI) sp ate) (Pfiu.) = A unelti împotriva cuiva c u
multă şiretenie, fără ca oei vizat să simtă:
Parcă a luat în ar end ă vorba (Pop.; fig.) = Se Toară lu111ea Îşi a1ni11rea cu1n Îl «lucrase

spune despre cineva care nu lasă şi pe alţii să î11 foi de vifă» pe Tudo r Vladimir e.1<.'u... î11 acele
vorbească : lu11i di11 182 1. (CAMIL PETRESCU)
Nu era de chip să mai voduască ci11eva, Dar .wviciile Sl!l'r ere i-au lucmr î11 foi de
de parcă p rimam/ a luar î11 are11dă vorlx1. vifă. (MARIAN OPREA, VJORELPATRICHI)
Co mea fusese lucmr de Ber wvici pe la
LUARE spare şi aj1msese acolo 11evi11ova1 1 (MARCEL
Luare în cons iderare (sau în consideraţie) = SECUI)
Atenţie acordată unei circum stanţe, punctului de
vedere al c uiva e tc.: A nu avea ce lucra = A face un lucru care
Desi'gur că de 1nul1e ori, 1nlli ales aru11t.~i cli11d trebuia sau poate fi evitat:
ţJ1a~esul et~a101nic Stl{Jus 11uxlelării trebuie co11side1td Îlur-o zi, fiind lri11uw dusă î11 !iar şi avt111d
ţJe o ţJeriOllliă de re11ne11 lung, e'lre 1Jet~e.fl1ră şi lut1rea obicei a şedea uitară, ca /ara viită111t111ului, noi
î11 cmsidemr e t1 i11jlue11fei modificării prefuri/01: 11-avem ce lucm? (ION CREANGĂ)
(CONSTANTIN ANDERCA) Şi bădi{tl Vasile 11-are ce lucra ? - Hai ş i
Î11 realiu1ret1 sisremului co11ceprua l 11oi, măi băiefi, să dăm ajuror la d 1w11. (IDEM)
OfJera{ional se iau În conside1t1fie rrei cerinţe
( .. . ] (ILIE BĂDESCU) LUC RARE
A pune în lucr are = A î ncepe efectuarea,
LUCERNĂ executarea, a pune în practică:
A scăpa în lucernă (Pop.) = A se îmbăta: Căra deci vre1ne cu ţJrilej să-şi JJuie În
Dacă-l !i<.' ă11au î11 lucernă de dimi11eafă, lucrare wgerul său. (P. ISPIRESCU)
01nul 11111nt1i/ttcet111i1nic În ziua tlceea. Legiuiri î11felepre şi prevăzăroare, pe wre
le şi /June În lucrar e o si'lte111ă de tld111i11istra{iune
LUC I regulară ca ceasomicul. (AL ODOBESCU)
A-i luci ochii depa rte (Pfm.) = A dori altceva POl1te a r fi 1nai ÎJJft1r zit1r a-şi ţJune În
decât oeea oei se oferă: Femeia era î11gt111durară lucrare ţJ/a11ul. (C. NEGRUZZI)
şi-i
lucet1u ochii deţX1 11e. Co fa11arior 11ă.1wr î11 u/ifele cele
s11111nre ale Fana111lui, unde se urzesc şi se 1>un
LUC IU, -IE Îll luc1t1r e cele 1nai Întunecoase intrig i ce t111
A fi sărac luciu (Pop.)= A fi foarte sărac: 111inar /1n1>eriul gret~o-ro1nan, el 1noşre11ise din
L-a băgar î11 judecăfi... şi l-a lăsar sărac naştere
un 1nt1re tlllenr de intrigă şi de linguşire;
luciu. (BARBU DELA VRANCEA) (NICOLAE FILIMON)

Sărăcie lucie = Sărăcie totală, desăvârşită: LUC RU

N -au 11ici de u11ele. Sărăcie lucie. Podul A avea de lucru (sau de treabă)= a ) A avea un
gol, sftlu/ul gol. (ION PAS) loc de muncă:

344
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

El 1111 1nai tivea de lucru, căci .'I-li Închis b) A nu avea de făcut altceva mai bun decât un
fabriw. lucru nepotrivit, nelalocul lui:
b) A fi ocupat: - Nu ai de lucru ? De ce 1111-fi vezi de
Tu, de socoti că ai de Treabă acolo, srai rrea/XI ra?
şi drege şi lucrează cum re pricepi. (ION
GHICA) A pune (pe cineva) la lucru = A sili (pe cineva)
să n1unreascii:
A avea de lucru (reg. a avea lucru)= a) A avea Otirică t1fu11ci... Îllfr- o clt/Jă tldună
treabă, a fi ocupat: rotiră
dr<lci1net1 şi-o ţJune la lucru ţJe CtÎ1nţJ.
Am ft1t.' m cu cttii. (1. POP-RETEGAN UL) (ION CREANGĂ)
Şriu că ar e să aibă de lucm la 11ot1pre.
(ION CREANGĂ) A scoate (sau a aduce) lucrul la cap(ăt) = A
b) (Reg.) A avea de furcă (cu cineva): ajunge la un rezultat satisfăcător:
Vedeau Cil cine ar e de lucru. (I. POP- Asra-i o rreabăfoa11e grea şi mare lucru
RETEGANUL) să fie ca s-o purem 11oi scame la CtlfJiiT. (ION
Cu dtînşii să a1n eu de actuna de lucru ? CREANGĂ)
(1. G. SBIERA) Un bun a rdelean este un 01n care duce
w1 lucru pâ11ă la wpăr. (CORNEL MIHAI
A da de lucru = a) A da cuiva ceva să muncea<eă: UNGUREANU)
Se 11ăimi ((înv. şi pop.) a (se) angaja, a
(se) tocmi pentru o muncă plătită ) argar la w1 A se pune pe lucru (sau a se apuca de lucru) =
om din sarul său, w r e nu-i dederă alr de lucru A începe să muncească, dându-şi tot interesul:
decâr să păzească fXITru cai. (POP.) Strigă deşi ştiu că, Î11dt1tă ce se vor /June 11e
Aşa că 11u n1unaijiet-V.11'i lucru, ci şi 11tdurii lucru la nî11d11/ /01; are să .re scoale 01><>zifiw1ea
Îllfregi Du11111ezeu i-a dt1r de luc111, t1dit~ă a aşeztd-o celora/a/fi îi1 co111ra lor ( .. .] (ION GHICA)
î11 lucrarea ei a1111me. (ILIE BĂDESCU)
b) (Pex.) A crea dificultăţi cuiva: A se scutura (sau a- şi s păla) mâinile de un
Srn111gerea recolrei i-a dar 11111/1 de /11cr1~ lucru = A refuza asumarea responsabilităţii
apoi şi Smără11difa era la î11t.' epur preoc1qx11ă de pentru o faptă:
lut1ret1 În ţJosesiune a 1nect111i.wnului căsniciei, şi Ctînd era de 1nuncit 1nt1i 1nul1, ea Îşi
tivea nevoie de 1u1 riintJ şi ţJenrru restabilirea s11ăla 1ntîi11ile şi dusă era.
ed1ilibm/11i său s1ef1e1e.1<.'. (CONSTANTIN STERE)
Exercifiul i-a wm dar de lucru ... A(-i) scăpa un lucru printre degete = A nu
reuşi într-o întreprindere:
A fi în lucru = A fi în c urs de fabricare. (D. J11pâ1111/ era lm11, era ci11.HiT, da· de .. .
opere literare sau ştii nţifice) A fi în curs de două chei la o Tejghea... două 111t111i în parale .. .
elaborare: douăzeci de dege1e în firfirici... fXITm /m zwiar e
Ct111d t1 .rosir forul nosrm, barăcile erau şi două socoteli... Cine ştie.I ... Din greşeală .. .
în lucru. (ADRIAN OPRESCU) lx111ii sunt inici... uşor f(i scaţXI ţJrintre degete .. .
Trararul de isrorie era î11 lucru de câfivt1 lx1 În buzunar... În ţJungă... În căţJtuşeala
(l/l i. hainei ... (BARBU DELAVRANCEA)

A nn avea de lucru= a) A nu avea, a nu găsi ce A-şi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a)
(sau unde) să munceşti, a nu fi ocupat: A-şi pierde vremea cu o creabă lipsită de importanţă;

Et1 11-a 1nai t1vur de lucru şi t1 i11r1t1r ÎJJ a părea că lucrează:

şo1naj. Silnina Îşi făcea 1nereu de lucru ţJrin
şopro11 . (IOAN SLAYICI)

345
 V asile JUNCAN
b) A-şi pierde vremea cu o persoană care
creează dificultăţi:
Văztî11d11-I Cil ce-şi face el de lucru, l-a
î111relx1r. (ŞEZĂTOAREA, V)
c) A-şi crea singur încurcături:
- Price11ur, Mărit1 fli, zise 111oş11et1gul, şi
t111oi fşi luă ră1nt1s bun şi ţJ0111i Încetişor cărră
casă, gândindu-se : Mi-am făwr de lucru cu
dracul. (I. POP-RETEGANUL)
Şi-a făwr singur de lucru, l11tî11d11-ş i
tovarăş de d11,1n un 0111 aşa de suc ir.
Bun lucru (Înv.) =Formulă de salut:
- „81111 lucru, jupâneasă Joi, I 81111
lucru'" zice el din Tindă, I Şi-arw1cea poc' cu
fnmrea-11 grindă I Şi-f11lge1; rrii.111e1e şi ploi' (G.
COŞBUC)
Frumos, lucru m are = Foarte fn1mos:
fm11ărar11I îşi împlini (Jofra inimei lui. El
dorise, vezi, să-şi cunune roţi co11iii Într-o zi, şi
aşa şi făcu. Era vesel Î1n1Xirt1rul 11e11r111 aceasta,
ctîr w1 lucru mare. (P. ISPIRESCU)
Lucru de nimic (sau, rar, nimică) = Ceva fără
însemnătate:
Arc1ra rt1s 11enrr-t'1J lucru de 11i1nic ...
începea să-l i11disp11ie. (AL VLAHUŢĂ)
Lucru rău (sau prost) nu piere (Fam.) = Se
spune unei persoane (sau despre o persoană) de
care suntem nemulţumiţi sau care nu e bună de
nin1ic:
Dt'1nnezeu să odihnească 11e 1noş Ţt111dură
şi ţJe rovarăirul său.I Şi, vo1fX1 ceea: LtL~111l rău 1111
piere cu wta, cu două. (ION CREANGĂ)
Mar e lucru = (De obicei c u valoare exclamativă
sau ironică) Ceva vrednic de mirare, fapt
extraordinar, n1inunat:
Î111real>-o ctî11d a văzur î111tîi pe Alexa11dm şi,
dacă oşti, mare lucm (MDiAILSADOVEANU)
Asra-i o rret1băfoa11e grea şi mare lucru
să fie, ca s-o purem noi .ocoare la capăr. (ION
CREANGĂ)
Nu-i lucru curat. v. curat.
346
Se vede lucru = Se deduce:
Se vede luc111 că nici ru 1111 eşti de Î1111Xirt1t,
nici îmrJărăfia 1Jellfru rine. (ION CREANGĂ)
LULEA
(A fi) (cu capul) lulea= A fi ameţit, zăpăcit (de
băutură):
Trebuie să fii lulea ca rine ca să 1111
pricepi. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Ct1re w1 miroct11 Cil ca1ml lulea de vin îşi
făcea de vodJă cu rJărefii. (MDiAI EMINESCU)
A ajunge pe drumuri sau la (ori în) sapă de
lemn ori (reg.) la lulele sau la mucuri de p găr i.
v. ajunge.
A da (sau a turti) (cuiva) luleaua în (sau sub)
nas (Reg.) = A dispreţui, a nesocoti:
Nu-fi mai ca111ă-11 obraz. f(i dă Cil
luleaua-11 nas. (ANTON PANN)
A fi (sau a se face, a se îmbăta) lulea (Pfm.) =
A se îmbăta foarte tare:
Cii11d am ajw1.1 acasă la Mihai t1111 mt111car,
t1111 băur vreo 4 lirri de bere, apoi mi-t1 fi'M.' UI
cun~tinfă cu fuict1 ro11u1net1scă. M-t11n Î1nJJiitt1t
lulea şi m-am wlcar. (hnp://www.freericler.ro/)
A fi b eat (sau făc ut) lulea (Pfm.) = A fi foarte
beat:
D111Jă ctîreva ţ>altare, meşreml s-a făwr
lulet1 şi t1bit11nt1i vorbet1.
A fi îndrăgostit (sau amor ezat) lulea (Pfm.) =
A fi foarte îndrăgostit:
ZÂNA: Adkă î1111mo1tU? ZMEUL: Î11t1momr
lulea. ZÂNA: Lulea? (VASILE ALECSANDRI)
Numai că omul era î11drăgo.11ir lulea de
o fară şi 1111 avea ochi 11e111ru alrci11eva. (ALINA
NEDELEA)
A sosit frt1te-1neu lt1 Bucureşti, t11norezt1t
lulea şi .wlicirt111d permurarea în regime11r11I de
doro/Ja11f i ai Brăile i, pelllru ca să se
stt1tornicet1scă t1lături cu viitot1ret1 sa soţie .
(MIHAI EMINESCU, VERONICA MICLE)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A fura (sau a a puca, a lua, a prinde, a pupa, a

turti ) luleaua neamţului (cu zale cu tot), a se A fi cu lumâ narea în mână (Pop.) = A se afla
lua cu luleaua lui Dumnezeu sau a s e afuma în pragul morţii :
cu luleaua (Pop.) = A se îmbăta: Mt11nll srărell reze1nllfă de ţJerere cu
Cam lua el, nu-i vorbă, /ulet1ut1 lwntînt1ret1 în mână. A dar deodară w1 fipăr -
net11n{ului sc11nbără seara şi 1111 se rrezea 1xî11ă llŞa {i/Jiif JJu 1nlli lluzise111 ţxînă llfu11ci -, şi-li
luni. (CEZAR PETRESCU) podidir-o scîngele (Je gură. Pesre ctîreva minure
Cu rooră depărwrea la w re se afla, nu se răcise . (ZAHARIA STANCU)
em greu de ghic ii că luase de dimineafă
„lulet1ut1 net1111fului". (PANAIT ISTRATI) A lua mucul lumânării (Reg.) = A lua puţin
din ceva:
A nu-i arde cuiva nici lul eaua = A-i merge To(i s-llu re11ezir lll buJJurile 1noşre1Jife şi
c uiva foarte rău : el li luar 1nucul lt'1nt1nării, dllr erll 1nu/(u1nir Îll
De t111i buni, lor un le 1nai ardea nici siJJell I ui.
lulet1ua şi o ducet1u de tizi ţJe 1ntîi11e.
A mâ nca mucul lumânării (Reg.) = A fi în
A s coate luleaua de la ciubuc = A-şi schimba mare pericol :
atitudinea. A se înfuria: Ell se fereli să 1nă11tî1Jce 1nucul
Da, 1nă gogule, i-a1n răs11uJJs şi eu, etiră-fi lwmînări i, dar scăpa reafără în101det1w1t1.
de d1wn până ce nu scor luleaua de la ciubuc' ...
(VASllE AlECSANDRI) A muri (sau a s e s tinge) fără lumâ nare (Pop.)
= A muri pe neaşteptate:
A(-i) da (cuiva) luleaua prin cenuşă (Pop.)= A Po{i să-l Întinzi 11e r1eri11i de 1năfll.fe, să-i
se face de ras: t1ţJri11zi o inie de lt'1nt111ări, dllcă li 1nurir fără
Şi de daw asra, femeia t1 dar luleaua lt'1nt1JJare, 11-0 să-fi vie 001ne11i lll ţJriveghie
1>ri11 cenuşă şi s-a Înroşit la/aţă. ((pop.) veghere a unui mort noaptea înainte de
înmormântare] şi popii n-au voie să-l
LUMÂNARE prohodească( .. . ] (IOAN SLAVICI)
A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea Floorell .fe curre111ură, se Î11chi11ă şi zise:
(Pop.) = A că uta pe cineva sau ceva c u multă - Aprinde fuga o lwm1nare 1... Doamne fereşre 1
insistenţă: A murii Ctl 1m păgân, fără lumtînare! (LIVIU
Şi-o găsir gineri în sftîrşir? ... Slavă REBREANU)
do111nului.1... că
1nulr o 1nt1i u1nl1lar căurtîndu-i cu
ltwuînt1ret1. (VASILE ALECSANDRI) A o căuta cu lumânarea. v. căuta.
I-tun căurar cu lt'1ntînarea şi n-a1n dar
de ei. (MARIA BANUŞ) A se arde ca musca la lumâ nare (Pop.) = A se
Înşela:
A căuta (cuiva) ceartă (sau bătaie, pricină, Nu 1nlli fi llŞa sigur c-o să re llr zi Cll
vrajbă) cu lumâ narea = A căuta ceartă (sau 1nu.OC'll lll lu11u1JJar e.
bătaie) cu orice pre ţ:

Şi
de a.Hă dară se alegară de dânsul şi-i A tine (cuiva) lumânarea (Pop.) = A veghea pe
cărau cet111t1 cu /wntînt1ret1. (P. ISPIRESCU) cineva în momentul morţii, ţi nându-i lumânarea
Aşa sunteţi du11111et1voasrră, căutaţi aprinsă:
cearta cu lu11uî11area şi ţJe urină
1nai zit~e{i că În ceasul mo r fii lui t1 .wsir o fiică t1 .rn,
a /fii se cet111ă. (LIVIU REBREANU) 11eche1nt1ră de 11Îlne11i, şi i-ll {inur lt'1nt1JJar ell
Du11111et1ra, 1no)rule ... cauţi ţJricină, ziull-JJ p/tîngtînd la căpărtîi ( .. .] (PAISIE OLARU)
amiaza ma re, cu lumânare. (ION CREANGĂ)
347
 V asile JUNCAN

A umbl a cu lumâ narea (după) . „ (Pop.) = A Fara a mei:1 şi la o /Jiirrtînă din .1a1 să-i
insista mult într-o acţiune: facă lumea dragă.
( . . . ] converrir la fronda avanga1dei,
umbltînd cu ltwu1narea du1Jii nou şi 11t11jolind A fi de beleaua lumii. v. belea.
rorul, în cale. (MONICA SPIRIDON)
A fi în (sau pe, ori a trăi pe) lume (Pop.) = A fi
A-i s una (cuiva) în lumâ nare (Pfm.) = (A în viaţă. A exista:
pricinui sau) a dori cuiva moartea: Dacă 0111111 îşi pierde credinfa el poare
Îl urli din ziua ceet11Je fJădu1t1r şi 1nereu rrăi În lt"ne, dt1r 1111 vt1 ţJuret1 nici s-o orgt111izeze,
căura să-i sufle-11 ltuntînare. nici s -o fondeze. (ILIE BĂDESCU)

A-şi mâ nca lumâ narea cu feştilă cu tot (Pop.) A fi în rând cn lumea (Pfm.) = A fi ca ceilalţi

=A-şi pierde onoarea: oameni. (Pfm.) A fi aşezat, chibzuit:

N -a făcui bine ce-a făcui, căci şi-11 E1t11n 1n<lct1r În rt111d cu rooră lt"net1.
1ntî11ct1f lu11uînaret1 cu feştilă cu ror şi i-a (LULU MODRAN)
dezămăgir pe rofi. Că eu, Cll bunică, trebuie să o şriu ţJe
fară -n n1nd cu lumea„. (AURORA LllCEANU)
Nici să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară

(sau cu lumâ n area). v. pica. A fi om (sau femei e) de lume = A-i plăcea

societatea şi petrecerile:
LUME Aru11ci ert11n 01n de lu111e, I Act'1nll su11r
A (a)dormi ca dus de pe (sau din) lmue = (A procuror, I Ce am făcur ca om de lume I Nu o
dormi sau) a adormi foarte adânc: fac ca prrx1u-or. (C. NEGRUZZI)
Bieful 111oşnet1g, cu1n era şi bărrtîn şi leşise1n de 1nulr di11 lu111et1 socit1lă şi
obosir de cale, cu1n ţJuse CllţJu/ 1>e aşternui, Ct'1n readaprarea se făcea cu mulră dijiculrare. Mai
adormi ca dus din lume. (I. POP-RETEGANUL) t1les că niciodt1ră n-t11n fosr ceet1 ce se nu1neşre
w1 foarre bine eduwr „ om de lume". (ADRIAN
A ajunge (sau a fi) de râsul (sau de minunea) MARINO)
lumii (Pfm.) = (A ajunge sau) a fi într-o si tuaţie Veronica, i111rtînd în rolul ei defemeie
degradantă. (Pfm.) A se face de râs: de lu111e, obişnuiră cu e1it~1te1t1, Îi 110/ti să şadă.
Din t1cestă ţ>rici11ă, şi fiind şi sărt1ci, (FLORINA ILIS)
unchiaşul cu 1năruşa şi
co11iii lor ajunseră de rtîsul
rurumr megiaşilordin sar. (P. JSPIRESCU) A fi pătruns de-ale lumii (Reg.) = A avea
Mt1re noroc că Du11111ezeu 11u le-a experienţa vieţii:

hărăzii dectîr w1 singur copil. Dac-ar fi venii El le şria pe fO(l(e şi se vedea că era
1nai 11111/fi ţJOare c-t1rfi ajuns de 1ni11u11ea lt'1nii... 1Xir1w1.1 de-ale lumii.
(LIVIU REBREANU)
Adică să fi vrui flăcăul să-şi bară j rx de A ieşi la (sau în) lume (ori a scoate capul în
Ana şi s-o lase 11e urină de rtîsul .flitului ? lume) (Pop.) = a) A intra în societate. A lua
(IDEM) contact cu oameni şi relaţii noi:
Da' 1111 s -ofăcut ea de 1ni11unea hunii Coseau, mai roară vremea, la gherghef,
ţJOvestindu-i asrt1 lui P., des11re ct11-e 11u şrit1 că-i Îll linişret1 odăilo r ţJ/ine de 1nires1ne de gurui şi
doc1or? (MART A PETREU) de odogaci, fără să iasă în lume şi fără să
î111rebe cineva de dcînsele. (ION GRĂMADĂ)
A face lumea dragă (Reg.) = A face farmece, N-avea să scoară capul în lume Sulrănica,
sub pretextul de a procura cuiva fericirea: et1, ct11-e, de bună ce e1t1, şi-tir fi dar şi dt'1nti:t1rul
din gură. (BARBU DELA VRANCEA)

348
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

b) (Reg.) (O. Oăcăi şi fete) A se prinde pentru A purta lumea pe degete = A induce în eroare;
prima dată în horă: a-şi bate joc de oameni:
Fart1e1t111elti1iştiră, Clici ieşea În lu1ne şi et1 0/1 crăişorule.I crede-1nă, că să llibi fu
la r>rima horă de du1Jă săd>ărorile Crăciwwlui. fJuferea 1nea, ai vt111ru1t1 {ările şi 1nările,
1Jă111tînrul l-ai da de-a dura, lumea acea.Ha ai
A ieşi la lume = A ajunge la un loc larg, deschi<: 1mrra-o, uire aşa, 1>e degere, şi roare a r.fi dur>ă
(Fig.) Ah ! unde-i vremea ceea ctînd eu gândul rău. (ION CREANGĂ)
ceream 1m vad I Să ies la lumea largă. (MIHAI Să-i .Hn1mbi gtîrul oleacă, să se învefe
EMINESCU) ea de alră dară a mai purra lumea pe degere.
(IDEM)
A lua lumea de-a lungul (şi de-a la tul) (sau a
umbla prin lume ori a cutreiera lumea) (Pop.) A s e ba te pe (sau pes te) burt ă cu toată lumea
= A călători mult şi î n locuri diferite. A colinda, (sau cu cineva). v. bate.
a c utreiera:
Avea crun s-o ştie, el care cutreierase A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în
(am de la 1m car> la a/ruf şi şria pe dinafară toată lumea, în lumea largă) (ori a-şi lua

aproape roare baladele noa.Hre pormlare. lumea în cap) (Pfm.) = A pleca departe, fără a
(PANAIT ISTRATI) se ştie
unde, de obicei pentru a scăpa de un
necaz; a pleca în lume:
A nu ma i şti de lume dragă (Reg.) = A nu mai În sftîr,~ir, s-a horărtîr a se duce în f(){lfă
fi fericit: lumea, să-şi ctmre /Jărlxuu/. (ION CREANGĂ)
Ea 11u 1nai ştia de lu111e d1t1gă şi 11u 1nai Apoi pleacă iar în lume năzdrăvtmul cel
vor bea cu niJneni. voinic. (MIHAI EMINESCU)
Hai ş-0111 fugi Îfl lume, I Doar ni s-or
A nu şti pe ce lume e (sau s e află) = a) A nu r>ierde urmele I Şi nu ne-or şri de 1wme. (IDEM)
avea conştiin ţa clară. (Fam.) A nu şti nimic din De urtîr m-aş duce-n lume, I Drago.Hea
ceea ce se întâmplă în jurul lui. (Fam.) A fi capu mi-l pune. (JARNiK-BÎRSEANU)
foarte ai uric: Ce-i pasă lui?... Mă duce-n lumea
O frângea, ofrămtînra de nu mai şria pe largă'I Nici zmeul din povesre nu-l î111rece. (ŞT.
ce lume e şi nici cum o mai cheamă. (CAMIL O. IOSIF)
PETRESCU) În urma lo r acasă se bocea îmr>ărarul,
Dar Tudor era u11 gogo1nan care 1111 ştia îmr>ărărea.rn şifmfii fe1ei, de-fi venea să-fi iei
1>e ce lume rrăieşre. (DAN LUNGU) lumea în cap. (P. ISPIRESCU)
b) (Fam.) A fi foarte fericit: - Omul ctîr ţ>0are TOT mbdă, că alrfel a r
Ficiorul 11ost111 de Î1nţJă rar 1111 1nai ştia rrebui să-fi iei lumea-n CG/> 1 obse1vă Serafim
pe ce lume e de feri cir, alăruri de o nevasră (l(lÎf Mogoş, t11nărt11. (LIVIU REBREANU)
de fm111(){1să ( .. . ] (POEZil şi BASME
POPULARE din CRIŞANA şi BANAT) A se duce fiecare în lumea lui (Pop.) = A-şi
vedea fiecare de treburile sale:
A o duce ca vai de lume (Arg.) = A avea o Pe urină 1n-t11n dus În lu111ea 1nea cu
situaţie materială precară: lonifă. Artîra tun t1vur şi eu drag ţJe lu111e, şi 1n-t11n
( .. . ] să-fi faci şi ru ro.IT aid ca roti dus Cil el. (MIHAIL SADOVEANU)
1negiaşii, 1111 1nai hoinări ţJrin a lu111e, ca să 1111
ajungi fără nici1m căpărtîi, ca vai de lume. (P. A se duce în lumea albă (Pop.) = A se duce
ISPIRESCU) departe, ca să nu-i dea cineva de urmă:
N-a 1nt1i şriur JJÎ1ne11i de llt'1nele ei, C(/ci
femeia .1-t1 dus în lumea al/Jă de vreo ctîfiva a11i.
349
 V asile JUNCAN

Faw îm1Jăra1ului .re făcu w1 flăcău de-fi

A se duce pe lumea cealaltă (Pop.)= A muri: era dragă lumea să re uifi la el. (P. ISPIRESCU)
/ară d-af de drepluf COJllWI, (JIY>/Je
insuficiente, a11uînări, cestÎt'1lÎ de t1ţJ1-et~iere, A-i părea lumea vânătă (Pop.) = A fi foarte
conresrt1fii şi cc1re nagode f0l1fe, 11lăs1nuindu-se În trist:
creierii 101; se fllc u11t1 cu tlburul ce iese dinrr-Înşii De ct111d i-a 1nurir 11evt1sra, bărbatului Îi
lt1ceasul1nor{ii, şi t1şt1 a1nesrect1f se duce ţJe lu111ea ţJărea lt"net1 vt1nără.
cea latră ca w1 fum ie,~ir di11 fel de fel de mirodenii.
(P. ISPIRESCU) Că (doar) nu piere lumea (sau târgul). v. pieri.

A se ltârşi cu lumea. v. ltârşi. Când ti-e lwnea (sau viata) ma i dragă = Când
te simţi mai bine. Când nu te aştepţi:
A se lua (sau a se da) după lume (Reg.) = A Te rrezeşri cu o criză de ner vi ct1nd {i-e
face c um fac alţii: lumea mai dragă. (IRINA PETREA)
El 11u voia să se ia după lume şi făcea Ct'1n aţ){lre nedorită şi ne1i1virară de
11u1nai cu1n şrit1. ni1neni, t1funci ct1nd re t1şreţJ{i 1nai ţJu{i11, ct1nd {i-e
lumea mai dragă' (G H. VÎRTOSU)
A umbla prin lume (sau a cutreiera (toată) De-acuma era dovedii că î11văfăroml i-e
lumea) = A călători mult şi în locuri diferite, a duş1nt111 şi ţJrin ur111t1re se cr edet1 Î11dreţJfă{if să
umbla de colo-colo, a colinda: ct1ure şi el să-l lovet1scă şi Încă rm~1nt1 i ct1nd Îi vt1
Sunt nevoir să cutreier roară lt"nea. (P. fi lumea mai dragă. (LIVIU REBREANU)
JSPIRESCU)
Ct111d re-i sărura ru de umblar r>ri11 lume, Cât (e sau îi) lumea (ş i păntântul) = (Mai ales
aru11ci să vii să slujeşri şi la poarftl mea. (ION însoţind un verb în construcţii negative) a)
CREANGĂ) Veşnic:
Doar 11-am t1 rrăi ct?r lumea. (ION
A(-şi) lua lumea (sau averea) în cap (sau în CREANGĂ)
traistă) (Pfm.) = A pleca departe, spre a-şi găsi b) (După negaţie) Niciodată, nicăieri:
condiţii de viaţă mai bune: Alr .11ăpt111 î11 ftxul meu 11u mai face
Des11erar era să iee lumea-11 cap - ct111d lm1mii cu Harar>-Alb, ct?r îi lumea şi pămt?mul.
deodară vede răsări11d d i11 fu11dul mării cei şapre (ION CREANGĂ)
cai, muşcafi de-o mu/fime de raci. (MIHAI Mt1ndră ct1 dt'1nnet1rt1 I Nu-i ni1ne ct1fu-i
EMINESCU) lumea. (JARNiK-BÎRSEANU)
- Te m1or1 Să şrii că re omor' srriga el. Mai
bi11e să-fi iei ft111ea-11 cap 1 (PANAIT ISTRATI) În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume =
Ciobăna)rul, u11 flăcăit111dru chi11eş şi (De) foarte departe:
tras ca rx111 inel, daca văzu că 1111 1nai vine /tira Di11 fu11dul lumii, mai di11 .ws, I Şi di11
ţJe acolo, Îşi luă şi el lu111ea În CllfJ, şi se duse În Zorif şi din AţJuS ... I Ve11if-t1u r oiuri de-1nţJă rt1{i.
alră parre ( .. . ] (P. ISPIRESCU) (G. COŞBUC)

A-i fi (cuiva) lwuea dragă (sau dragă lumea) Lume(a) (toată) de pe lume = Mulţime

= a) A-i fi dragă viaţa, a-i plăcea să trăiască:
Tururor /i-i dragă lumea. (JARNiK-
BÎRSEANU)
b) A avea multă plăcere să ... , a fi foa rte plăcut
să...:
nenumărată, oameni nrnlţi (şi de pretutindeni):
S-a adu11ar lumea de pe lume la acea.Hă
mare şi bogară 11w11ă. (ION CREANGĂ)
Lumea roară de pre lume I Ne-a şi pus
urâre 11ume. (JARNiK-BÎRSEANU)

350
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Lumea de pe lume= Totul, orice: A s e lumina de (sau a) ploaie (Pop.; d. cer)= A

Pentru alrul 11-t1ş face-o, să ştiu că 1ni-t1r se pregăti de ploaie:
dt1 lumet1 de pe lume. (ION CREANGĂ) Vt1111ul .1-t1 mai poro lir; s-a lumi11t11 t1
11/o aie; 1r,1nină ceroasă; Î11cer1e să cearnă
Nici pentru toată lumea (sau pentru nimic în mănmr şi-11fe1>os. (I. L. CARAGIALE)
lume) =Cu niciun preţ:
Buzdugt111ul ista fi ave1n lăsat 1noşre11ire A s e lumina de ziu ă sau (înv.) a lwnina z iua
de lt1 stră1noşul nostru; şi nu-l 11ure111 da nici (Pfm.) =A se face ziu ă în zori. A se însenina:
pe111ru IO(l(ă lumea. (ION CREANGĂ) Ct"n s-a lu111inar de ziuă a ţX>rnir SţJre
To1na ca să-l ni111erea11că negreşir aca11ă, ieş1i1d r>e
O lume (toată sau întreagă) =M ulţi oameni, o pall"fă .legândi că rrebuie să lase la o fXlr fe orice
mulţime de persoane: sfială şi să meargă de-a dr eprul să-l îllfrebe î11 ce
O lu111e-11rreagă 1ni-a 1ii1nas În urină I ape .1e swldă... (UVJU REBREANU)
Cu goo11t1 ei ţ>ripiră du1Jă vit1fă. (OCT AYIAN
GOGA) A se lmnina la faţă (sau la chip) = a) A se
O lume .1e pltî11get1 de 11edrer>1ăfile ce însenina la faţă:
făcea. (P. ISPIRESCU) Du1Jă ce t1 t1j1t11 ve.11et1, copilul s-a
O lume 1001ă-11feleget1 I - Tu 11u m-ai l11111i11t11 lt1ft1fă.
î11fele.1. (MIHAI EMINESCU) b) A căpăta o expresie de bucurie:
Parcă 1nai crescuse, se 1nt1i Îndreţ>fase,
Până-i lumea (Reg.) = Veşnic, pencru totdeauna. .1e mai ftu11i11t1se lt1ft1fă. (PETRU DUMITRIU)
(Mai ales înso~nd un verb în conscrucţii negative)
Niciodată: LUMINĂ
Eu 1nă duc, 1ntîndrufă, duc... I Nu 1nai A arunca (sau a răspândi) o lumină asupra
vi111x?11ă-i lumea. (JARNiK-BÎRSEANU) unei chestiuni. v. arunca.

Parcă toată lumea e a lui = Se spune despre A căuta ceartă cu lumina (sau cu lumânarea).
cineva care este foarte fericit: v. lumâ nare.
O ducea ror Înfr-un ctînrec, de 1x11t~ă er t1
roară lumea t1 lui. (ION CREANGĂ) A da lumină= A lumina:
(Fig.) Apari să dai lumină t1r wrelo r
Zi-i lume şi te mântuie ! (Pfm.) = Asta e, n-ai fereşri, I Să văz î11 remplu-i u111t1 Cil ft11111ece
ce-i face!: ce reşri. (MIHAI EMINESCU)
Zit~ă cine-o zit~e şi ctun a vrea să zit~ă,

dar ct111d e.He să dai f>e.He păwr, dacă-i î11t1it11e A fi lipsit de lumină sau a-şi pierde lumina
re sileşti să-l t1jungi ... Vorbll ceea: zi-i lt"ne şi re (Pop.) = A nu vedea:
mt1111uie. (ION CREANGĂ) 01nul şi-a ţ>ierdur lt'1nina Înfr-un
accidenr şi de arunci suferă cu1nţ1lir.
LUMINA
A lumina calea (sau drumul) (cui va) = A A ieşi
(sau a scoate, a da) la lumină (sau
conduce pe cineva la plecare; a îndruma spre o iveală, (înv.) la arătare) = a) A (se ) arăta, a

ţintă: (se) vădi, a (se) da pe faţă, a (se) da în vileag:

Herdelet1 îi lumină wlet1 cu lt11111){1, î11 Va ieşi la lt'1nină 1nişelia {igăncii.
v1-e1ne ce fe1neile Îi strigară de 1nai inu/re ori să (POP.) Adevărul t1 ieşii lt1 l11111i11ă.

11u uire că mt1i11e la pn111z e aşrepftll. (LIVIU b) A ieşi cu bine (sau a scoate pe cineva) dintr-o
REBREANU) si tuţie grea:

351
 V asile JUNCAN
O, 1ni11une .' Iară-ne, iară, I C-11111 ieşir
iar/a lumină. (VASILE ALECSANDRI)
c) A deveni public, a publica, a da publicităţii:
Al. Rus.ro, Vasile Alecsandri scor la
lumină poesia poporului. (NICOLAE IORGA)
Poveşrile unchiaşului sfăros 1n-t11n
lwrărt?r să le dau la lumină, fără prefafa d-lui
Odobescu. (P. ISPIRESCU)
Poeziile ei... vor ieşi lt1 h'1nină, căci tun
gt111d să le ripăresc. (C. NEGRUZZI)
Pe rine eu din t'1nbră re-oi scot1re la
lumină, I Căci fosra Baba Rada de-awm ea ra
ztînă. (VASILE ALECSANDRI)
A îngrij i (a păzi, a feri) pe cineva ca (pe)
lumina ochilor (Pfin.) = A îngriji, a păzi, a feri
pe cineva c u multă grijă şi atenţie:
- Tu să şezi la grajd nedez/ipir şi să
îngrijeşti de calul meu ca de oâ1ii din cap, că de-oi
veni pe-<1colo şi n-oi găsi rrebile jăcure după ţJ/ac,
vai de pielea ra are să fie. (ION CREANGĂ)
A fosr un împărar ş-o împărăreasă. Ei
aveau 11t'1nai o /ară şi o ţJăzea ca lt'1nina ochilor
fo i: (P. ISPJRESCU)
A lucra la lumină = A lucra noaptea la lampă:
Toară noapret1 ea t1 fucrar la lumină.
A nn avea parte de lumină (Pop.) = A muri
singur, fără să-i ţi nă ci neva lumânarea:
Dacă n-a avui parre de lumânare,
rudele [n1ortului] Îll1/Jllrf lt'1nt1nări trei ani În şir.
(IRINA NICOLAU, CARMEN MIHALACHE)
A nn m ai ved ea lumina (Pfm.) = A orbi:
Ea 11u 1nt1i vedea h'1nina de ctî{ivt1 ani şi
e1t11nere11 Î11so{iră de cineva.
A p rezenta, a privi, a ap recia ceva sau pe
cineva într-o lumină oarecare = A prezenta, a
privi, a aprecia pe ci neva într-un anumit fel sau
dintr-un anumit punct de vedere:
Şriu că se î111t?mplase pe 11eaşreprare
cevt1 ct11-e 1ni I-li 11reze11rt1f Înfr-o lu111i11ă diferiră
( .. . ](SILVIA CELAC)
L-a 11r ezenrt1f Îllfr-o h'1nină 11rielnică.
(CEZAR PETRESCU)
352
A pune (o ch estiune) în lumină = A atrage
atenţia asupra ei. A sublinia:
( ...]tun 1nai re{inur trei idei care ne vor
ser vi dretJf su11011 fJenrru catJitolele ur1nărot1re şi
ca1-e, i1ntJlici1, fJUll chestiunea a1nazonis1nului
î111r-o nouă lumină. (ADRIANA BABEŢI)
A pune lumina s ub obroc (Îrg.) = A ascunde
adevărul:
Şi
cred oare .rnlvarorii că în veacul al
XIX-iea în România vor izlmri a /Jlme sub obrrx
lumina. (D. BOLINTINEANU)
ln ceea ce fJriveşre darul fJreviziunii eu
ştiu un luc111, un fJrincitJiu biblic: dt1că fi s-a dar
lumina, n-o pune sub obroc' Fie că e gând poeric,
premoni(ie, 1111 ai voie să raci. (GEORGETA
ADAM, IOAN ADAM)
A pune (ceva) într-o lumin ă frumoasă (sau
zdrobitoare, urâtă etc.) = A scoate în evidenţă
a~pectele pozitive (sau negative) din viaţa sau
din activitatea c uiva:
Pesre ct11evt1 zile se publicau
111ă11urisiri, aurografe, forogrtifii, care puneau
Într-o lu1nină zdrobirot11-e ro1 rrecurul... fJri11 care
rret' use omul acesra. (AL. VLAHUŢĂ)
A răsări (sau a se arăta) Ia lumină (sau la
lumina z ilei)= A apărea (dintr-o ascunzătoare),
a ieşi la vedere:
Paserile îşi văd de hrană, gtîgtîlicii
răsar iarăşi la lt'1nină şi liniştea şi fXICea se lasă
pesre currea mea. (EM. GÎRLEANU)
El la luu1i11t1 zilei nu s-a 1nai arătat.
(GR. ALEXANDRESCU)
A scoate (pe cineva) Ia lumină = A scăpa de
primejdii, a scoate dintr-o încurcătură:
O, Tu u1nă adorară, I Scoare-ne iar la
lumină. (VASILE ALECSANDRI)
A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva=
Ai se lămuri cuiva ceva, a pricepe, a în~lege:
În capul lui Rafă se făcu lumină... Şriu
rmul, rmul cum s-a perret' uf. (AL. SAHIA)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Dinrr-o dară .1-t1 făcur lumină în capul A luprar pe fată, c11 curaj, la lumina
m eu. Ded Marrlw erafelifa domnului Hage1; de 1nare, ţJe11r 111 libertt1re, co11r1t1 desţJOti.wnului.
la ct1re Ct'1nţXi1t11n noi vin lt1 sărbători sau ctînd (ION GHICA)
aveam musafiri' (LIDIA STĂNILOAIE)
La lwnina ... (Rar) = Cu pmerea..., cu mijloacele...,
A tine lumina (sau Imuânarea) cuiva (Pfm.) = cu ajurorul...:
a) A fi naş la c ununia c uiva: A1t1ră-11e, la lt'1ni11a rale11tului tău,

Niciodt1ră 11-t1r e să-şi a1ni11rească dacă durerile şi asţJira{iile sm.~ietă{ii JJOllStre de azi.
el t1 {i11ur lu11uî11aret1 ÎJJ 1ntînă sau nunul; dacă el (AL. VLAHUŢĂ)
a băui î111âi din paha ruf cu vin sau Odew.
(CEZAR PETRESCU) Limpede ca lumina zilei = De netăgăduit, clar,
b) A a<ista la moartea c uiva, punându-i în mână evident:
o lumânare aprinsă : I se ţJllre lilnţJede ca lu111i11a zilei, şi
( .. . ] ţi i-a finul lwm1na rea p/tîngt?nd la i11ilna lui, ţJ/i11ă de dorin{a 11e111ă rgi11ită de a
cărJărc1i: „Scu1nţJu/ 1neu ft1ră,
scu1n11ul nostru.'". ct1ş1iga ţ>roce.wl,
îi făureşTe iluzii. (AL.
Era de 73 de ani. Dumnezeu să-l ierre! (PAISIE BRĂTESCU-VOINEŞTI)
OLARU) Profesorului i se 1Xiru la încep111
li1nţJede ca lt'1ni11a zilei că o va da ţJe 1ntî11a
A vedea lumina tiparului (sau a ieşi de s ub ju.Hifiei (...] (IOAN PETRU CULJANU)
tipar) (D. texte, scrieri)= A tipări :
Vede h'1nina fÎfJllrului ţJrÎlnll vt1rianră a LUNĂ'
romtmului „Manoif ". (D. BOLINTINEANU) A creşte într-o lună cât a ltii într-un an = A
Du1Jii 1990 cărfile lui aveau să creşte foarte repede:
vadă lumina riparului una du1Jii a lra. (ŞTFF AN Şi
crescu şi se făcu 1nare ca b1t1zii
DUMITRESCU) codrilor. Creştea Într-o lună ctît a/fii Într-un a11.
(MIHAI EMIN ESCU)
A vedea lumina z ilei = a) A fi înzestrat c u
simţul văzulu i: LUNĂ'
Şi el îmi dere ochii să văd lumina zilei. I A apuca (sau a prinde) luna cu dinţii (şi
Şi i11i1nt1-1ni u1nţ1lur-au cu far111ecele 1nilei. soar ele cu picioarele) (Pop.) = A încerca
(MIHAI EMINESCU) realizarea unui lucru apro ape imposibil sau greu
b) (Fig.) A se naşte: accesibil:
Pe111111 că fu t1ţX11tii t1ces1ei insule unde lli Văzt111d că reuşise, i se 1Xi111 că aţJucase
văzur lumina zilei. (PETRU DEMETR U POPESCU) luJJa cu din fii.
Creangă a văzut lu111i11a zilei la Ht11nuleşti.
A cere (şi) luna de pe cer (Pop.) = A cere foarte
A-i li (cuiva) drag ca lumina ochilor (Pfm.) = mult:
A-i fi c uiva foarte drag: C11 a/re cuvinre, vă da11 po.1ibiliraret1 să-mi
Frică i-a fosT de o evenruală ridicare t1 cere{i lt'11a de ţJe cei; ştiind că 1111 vă ţJOf Înlocui.
fărtmilor nw11ai din pricina ferelor pe care le iubea (RADU DERMER)
ca lt'1nina ochilor şi-i e1t1 să 1111 se Î11tt11n1Jle să se fnsă itH /Jiidxu gaftmr, I Po11 în s11Jle1
11ă1Justească asuJJra lor ricliloşii, să le 11e11orm.~ească brifit1111 I Din vremea /11i lpsiftmf, I De aceea n11 i[i
penim TotUă viafa. (UVIU REBREANU) ceri Det1î1figia de pe cer ( . . .] (EMIL BRUMARU)

La lumina mare (Rar) = Făţiş, în mod deschis, A da (a arunca sau a zvârli) cu barda (cu
în văzul tuturo r: toporul sau cu puşca) în lună. v. bardă.

353
 V asile JUNCAN

A făgădui (sau a povesti) câte în lună şi în soare Spune-mi... despre via/a Ttlde lwlrei,
(sau în stele) = A promite lucnui irealizabile: năzdrăvăniile voastre de-11111uşcă-11-lună. (C.
Şi le ţ>0ves1eau cc1re În lună şi În soare, NEGRUZZI)
ctîfi cai ve1zi ţJe perefi rofi, c-u11 c1mî111 ctîre
prăpă.Hii IO(l(e. (MIHAI EMINESCU) A lătra (sau a urla) (precum câinele) la lună
(sau la s tele, ori, rar, în vânt). v. lătra.
A li (gravidă) într-o lună (sau în dou ă, trei
luni) sau a li gravidă în prima lună (sau în a A promite (cuiva) (şi) luna de pe cer (Pop.) =
doua, în a treia lună) (D. femei)= A fi parcurs A promite (cuiva) ceva imposibil de realizat:
o perioadă bine detem1inată din cele nouă luni Au 11ro1nis roată luna de ţJe cer şi au zis
de sarcina: că sunt nişte rătăci{i, şi că se căiesc, şi că vor să
Ea e1t1 gravidă ÎJJ luna a ŞGJJfea arunci. ajungă oameni cinsTi(i şi fără prihană. (RADU
Ert1u doi tineri ferit~i{i şi inocenţi care nici 11u CIUCEANU)
bănuiau complorul pus la cale de 1mp1,,-ile lor 1ni-ar fi fJro1nis că-1ni /June În
Dt1că
bronzare şi apare/lf să11ăux1se. (BOGDAN poală lww de pe cer, l-aş fi crewr c11 ochii
COSTIN) închişi. (MARIANA VARTIC)

A li (o) lună ca z iua = Se spune despre o noapte A s e schimba (sau a li schimbător) ca luna (Reg.)
foarte luminoasă: = A fi inconsecvent în păreri sau în comportare:
Şi crun era o lună ca ziua şi 1nirosea Pros111I e schimbăror ca lww. (AL.
liliacul... am ţJefret'uf o seară... să-l îllfrebi pe BORZA)
el. (AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI)
Era f rt'1nos, căzuse 01năr 1nare şi o lună A s e uita ca la lună nouă = A fi mirat de ceva
plină lumina ca ziua. (MIHAIL SADOVEANU) sau de cineva:
Şi
cum, rog11-1e, purea î111t1/11i pe cineva,
A fi ca o lună plină (Pop.) = A fi c u obrazul cc1nd tot1tă lu111ea era ad1'11ată În satul
(sau faţa) rotund(ă) şi plin(ă): ÎintJăratului şi se uita la curfi ca la lună nouă;
Acolo, aşeu1ră În bt111că, eu 1nă vedet11n 1111 se puretm desrul mira de ceea ce le vedea11
ca la oprs1Jrezece a11 i, dar am făcur o forografi e. ochii. (1. POP-RETEGANUL)
Eu swlf fii11fa aceea cu fa/a rorw1dă w o lună
plină? (ELENA BRĂDIŞTEANU) A se zări de lună= A ră<ăti luna:
Ici-colo vrun zăvor 1nai sună I Înce1Je-a
A li cu luna în cap (Rar)= A fi labil psi hic: .re zări de lună I Şi-i linişre pe dmm. (G.
Ai grijă, să 11u fie vreunul din tlceia cu COŞBUC)
luna-JJ caţJ.I
A trăi (sau a li căzut) în (din) lună (Fam.) = A
A pi ca (a li picat) (ca) din cer (ori din lună, fi rupt de realitate:
din nori, din stele etc.). v. pica. Ci1t~1"nstanfa atenuantă
fJe care... o
acordau acestei flinte şubrede, cu ca1Jul 1nare
A li un (îm)puşcli-n lună (Reg.) = A fi nebun: susfinut fJe un gc1t ca un vrej, trăind În lună.
Că eşti un Î1nţ1uşcă-JJ lună, I Drt1c ce llfXI o (CEZAR PETRESCU)
încheagă... I Haide vino, fii cw11i111e, I Dac-ai fosr Nici 1111-11/eleg, - parc-am căzur din
împuşcă-11 lună, I Eu tun fosr, adu-fi ami111e I Şi lună/ Prin sufle! simi d11rerea lumii fO(l(ă, I Pe
zglobie şi 11ebu11ă... (MIHAI EMINESCU) ca1-e Însă nÎlneni niciodată I Nu a fJutut fJrin
Bre, ce împuşcă-11-lw1ă' (VASILE vodu să mi-o spună. (DEMOSTENE BOTEZ)
ALECSANDRI)

354
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A-i răsări (sau a-i ieşi cuiva) luna în cap (sau ( .. .] 1n-a1n Î1111>iedict1r şi a1n căzur ÎJJ
în ceafă) (Pop.)= A c heli: nor oi câT eram de lung, făcându-mă de
El li Î1nbărrănir şi i-a răsărir lunt1-11 ct1fJ. nerec1moscu1. (GH. YÎRTOSU)

Câte-n lună şi-n stele (sau în s oare)= De toate, A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limba
de toc soiul, toc fel ul de lucruri: lungă (Pop.) = A vorbi prea mult şi a spune ce
Tomă noaprea mi-a rms fel de fel de nu tre buie:
î111rebări... Câre-n lună şi-n srele. (EUSEBIU To(l(e femeile o ş1it111 că e di11 cele car e
CAMILAR) avea fim/xi lungă.
Ci11s1eau şi vor beau; mai ales Ghifă
Borgros îşi dezlegase rmisra, spw1ea câre-n lună A se uita sau a (se) holba, a privi, a căia (la
şi-n .Hele. (MIHAILSADOVEANU) cineva ori la ceva) lung = A privi mira~ nedumerit
sau n1ult şi atent
Parcă e căzut din lună (Rar) = Se spune despre Baciul... cară lung spre ere.He I Şi spr e
cineva ai urit şi lipsit de simţ practic: (ar curile goale. (G. TOPÂRCEANU)
Te com11or fi ciudtu, de parcă ai fi dcwr de Plopii! I Mă cunosc ei bit1e... I Dau dit1
11e lună! De ce ne 101 chesrionezi cu TOI felul de WfJ şi lu11g privesc I Buimăcifi spre mi11e. (G.
îflfrebăr4 de pa1t'ă aifi de1ec1iv? (GH. VÎRTOSU) COŞBUC)
Capra arunci holbând ochii lung pri11
LUNECA casă ... rămâne încreme11iră. (ION CREANGĂ)
A se luneca cu vorba = A spune mai mult decât La acesre vor be, fărtmii cei/a/fi t111
vrea: Î11ce1>ut a strtînge din t'1neri, a se uita lung unul
Ea se luneca cu vorba roc1nai arunci la a/ruf şi a ziu ( .. . ](IDEM)
ctînd 11u trebuia. ZL11nfira rrisră ... cu ochi u1nezi lung se
ilira I La comut lunii ce se ivise. (VASILE
A-i luneca cuiva ochii după ceva (sau după ALECSANDRI)
cineva) (Pop.) = A-i plăcea c uiva ceva sau de
cineva: Vorbă lungă = Vorbă nrnltă şi inutilă:
Tare-i mai lunecau ochii copilului după Ce mai arâra vodJă lungă, ditlfr-o
1nerele roşii di11 livt1da vecinei. păreche de boi m-am ales c-o pungă. (ION
CREANGĂ)
LUNG, -Ă VodJă lungă, sărăcie-n pungă. (VASILE
A (nu)-şi cunoaşte (sau vedea) lungul nasului. ALECSANDRI)
V. llSS.

Zeamă lungă = Se spune despre o mâncare cu

A avea m âna lungă (sau degete lungi) sau a fi mult ă apă şi fără
gust sau (fig.) despre o
lung de mână (sau a fi lung în degete) (Pop.) = cuvântare, o lucrare literară etc. fără conţinut:
A avea obiceiul să fure: Era notoriu că În t111u1nire zile 1na1na ne
Odară, rreu?nd pe aici nişre hrănea - ca în romanele râmpire ale lui Dicke11.1
binet~redincioşi, zice că unul dintre ei, 1nai lung -cu zeamă lungă şi pâine. (OVIDIU PECICAN)
de mână, a r fi îndrăznii s-apuce di11 rreacăT, pe În loc de slujbă, el preferă să-mi
furiş, 1m măr căwr ît1 iarbă. (P. ISPIRESCU) servească lecfii de cond11i1ă, o predică alwudă,
Tofi îl bănuiau că ar avea degere lungi, ca o zeamă lw1gă-lw1gă. (GRIO MODORCEA)
dar 11 i1ne11i 1111 l-a ţ>rins furt1nd ceva.
Zile (sau ani) lungi = Zile sau ani întregi, timp
A căde a cât este de lung (Pop.) = A că dea îndelungat:
lungindu-se pe jos:
355

Zile ft•tgi mi le-am pierdur să mă-11y>riere11e.1e
Cil tine. (G. COŞBUC)
L UNGI
A (nu) lungi vorba (Pop.) = A (nu) vorbi mai
mult decât trebuie:
Ca să11u lu11gesc vodJa, hai11ele
bă1fJăreş1i şi fe111eieşri, din creştet 1x1nă În răltJi,
şi lifte nen1'1nărare lucruri fr1'1n0l1se şi scu11111e,
fără de 111i11e 11u se por face. (ION CREANGĂ)
Nu lungi vo1f1a cu el, nici 1111 crede
wvi111elor celor mulre ale lui. (BIBLIA)
A i s e lungi (cuiva) ma tul (sau urechile) (de
foame). v. mat.
A i s e lm1gi (cuiva) nasul (Pop.)= A se obrăznici:
Ave{i grijă că vi NI lw1gir 11t1.1UI wm mulr
şi Trebuie rereztu. (http://www.napocanews.rQI)
A i s e lungi (cuiva) ochii (sau căutătura)
drum (Pop.) = A fi dornic de a pleca departe:
Dar du/Xi vrun an ori doi, unii 1nai
degrabă, al{ii mai rt?rziu, wm e firea jiecămia,
î11cep să cadă mereu pe gt?11duri şi li se lu11ge.1e
ochii a drum ... (G. TOPÂRCEANU)
De-tibia Î11găi1nt1 ctîte-o vo1f1ă... şi iar
cădea pe gtî11duri, şi ochii largi i se lw1get111 a
drum. (AL. VLAHUŢĂ)
A i se lungi cu reaua (Pop.) = A i se
averea:
Mul{i vedeau că familiei cn1şmamlui
se lungea curet1ut1 În fiecare an.
A lungi pasul (Pop.) = A se grăbi:
Lupul... lu11gi ţ){l.llll lupeşre.
ISPIRESCU)
Am ltmgir pasul, pmjirtî11d de picioarele
inele lungi, şi Î11cerca1n să-1ni co11rrolez ticul,
dar 11u prea îmi reuşea. (TEODOR FLONTA)
LUNGIŞ
A s e da (în) cnnuezi ş şi în lungiş (Pop.) = A
încerca toate posibilităţile; a face pe dracu-n
patru:
V asile JUNCAN
111 cur111eziş ţiganul şi-n lungiş s-a dai, I
Două oi î11 1111nă a căpăwr. (POP.)
LUNI
A tine lunea (sau lunile) (Pop.) = A posti în
zilele de luni:
Bt'11ict1 ei {i11et1 un 1Jt'1nt1i 1niercuret1 şi
viner et1, ci şi lunet1, 1nai t1les Îll /JOS ful Pt1şrelui.
LUNTRE
A s e Ilice (sau a se aşeza, a se pune) luntre
(sau, rar, munte, reg. cruce, scară) şi punte
(Pfm.) = A încerca prin toate mijloacele să
obţină, să realizeze, să împiedice ceva; a-şi da
toată silinţa în vederea realizării unui scop:
S-ll fJus el, 11u-i vorbă, lu11rre şi fJu11re ct1
să-şi vâre codi{t1 cea bârligară u11deva, dar
degealx1 i-afo.H, că, pe u11de se ducea, Tot î11 gol
umbla. (ION CREANGĂ)
Tor el .fi! t1Şeza.w lu111re şi pw!Te... să
a porolea.1<.'ă î1idtî1jirea oşririi. (CE7AR PETRESCU)
A s ta (sau a fi ori a umbla ) (cn curul sau cn
fundul) în d ouă luntrii (ori pe două, între
scaune) (Pfm.) = A juca pe două planuri. (Pfm.)
A fi indecis; evita o opţi une fermă pentru a nu
pierde un profit. A da dovadă de duplicitate:
Nu u1nblt1 cu curul Îll două lu11rri, 11ici re
11uîndri, căci 11uîndrului Îi sră Du11111ezeu
împorrivă. (C. NEGRUZZI)
mări Co/eseu Neg111 t'1nblă şovăind cu cur u
î11 două lw11ri. (ION GHICA)
i
A s ta între două luntrii =A ţine şi cu unul şi cu
altul. A îmbina două interese opuse:
( .. .].Hai cufimdul î11 două lwlTrii. Nu se
(P. poore! Şi la Purere, şi î11 Opozi{ie! (PETRE P.
CARP)
Ltl ce 11e-t1 folosir fJOlirica lui Ceauşe.1eu
ct1re zicet1 că sră cufunt/ul Îit două luntri şi sr<IIet1 Îit
1-et1lirt1re? Ot11-e ne-tun 1-ezer vt1r fJenrru e1e111irare o
politică î11două ftmrri ? (MONITORUL OFICIAL
al ROMÂNIEI, voi. 13, 2000)
LUP
A a\'ea foamea lupului sau a fi (a veni) cn nonă
(sau cn şapte) lupi (Pop.)= A li înfometat:
356
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

- Am o foame de lup 1.Hrigă Adela de pe Era1n bucuroşi că a1n reuşir să rrage111

scări şi se tî?fJet.i cu gu1t1 deschisă lt1 doa1n11a M ... sforile penrru t1-i scoore din gura lupului pe cei
s-o mănânce... în .rănoări. (G. IBRĂ!lEANU) vizafi ( .. . ] (ADRIAN CHRISTESCU)

A avea gur ă de lup (Pop.)= A fi lacom: A se a runca (sau a intra) în gu ra lupului

Şi, ca şi la ÎnceţJuful veacului
urmările bunei lor credinfe au fo.H Wlll(Jlire.
Bărrtînii aveau gură de luţJ şi iniJnă de iniei; t1u
venii libemlii cu gura de miel, plină de cuvinre
amăgiroore, dar cu inima de lup. (MIHAI
EMINESCU)
A avea peri de lup (Pop.) = A fi duşmănit de
toţi; a li un om rău, hain la inimă:
Nu 1nai stă 11i1ne11i de vorbă cu el, de
1XJ1t'-ar avea 1Jeri de lup.
A avea urechi de lup (Pop.)= A auzi bine:
A111/x1.rndele SUA t111... urechi de lup 1
(TEODOR FILIP)
A da oile în paza lupului (Pop.) = A lăsa pe
cineva la discreţia duşmanilor; a încredinţa ceva
unei persoane care nu este de încredere:
Deâ, lupul fusese numii păsTor la STtină
Cu w1 asrfel de 0111, w mai mutre fefe, vrem noi să
aflăm adevăml ? i-a111 sp1<1 eu ( .. .] (SABIN IVAN)
Dar wm să le porolească dacă el, abilul
Lupu vodă, a dar „ oile în fXIZtl lupului."
(PETRONEL '.ZAHARIUC)
A înghiţi (sau a mâ nca) ca (sau cât) lupul (Pfm.) =
A înghiţi sau a mânca mLdt şi cu lăcomie:
Olimpia făcuse w1 morman de felii de
sala111, şi co1ne.fe11ii lut1u acu1n ţJe răcure şi
mâncau. Vasiliad ît1gltifet1 ca w1 lup, aplecar
asupraft11furiei. (G. CĂLINESCU)
rret~ur, (Pop.)= A se expune primejdiilor:
A111 inrrar de bună voie ÎJJ gura lu11ului.
AţJOi ca să 11111ni se 11ară inie că e liţJ.'IÎf de curllj,
u1111}Ji CO/Jităreşte şi zise: -Nu scă1Xi111 cu fJielell
înrreagă. (ZAHARIA STANCU)
Zubt1şcu SfJunell că n-llre r ost să i11rră111
de bună voie în gwt1 lupului. (ŞTEFAN BELW)
A se arunca cum se aruncă lupii la miei (Reg.)
=A se repezi la cineva cu toată cruzimea:
Tt11/Jarii S-llu llrt'11Cllf llSUfJrll biefului
0111 cu111 se llru11că lur>ii fli 111iei şi l-au fJus fli
pămt1nr.
A se bate lupii la gura cuiva (Pfm.) =Se spune
despre cineva care mănâncă cu multă lăcomie:
El Îşi trllse iure, iute, căciulll fJe ochi şi
Înce1>u illrăşi li 111t1ncll, de 1Xirell că se /){lt lut>ii
la gum lui. (P. ISPIRESCU)
A se duce (ca) pe gura lupului (Pop.) = A
dispărea cu repeziciune:
D-llfJOi 11o i, ziseră dascălii cei Însurll{i,
oflt?nd; 11e-a111 wlicir cu desăvârşire: zimfi, /XJ
oife, ba .Hupi, ba w i şi boi s-au dus pe gura
lupului' Părit11ele wTilterul să Trăiască' ... (ION
CREANGĂ)
- Ei, ce vesTe ne mai aduci de pe la
ft1rg? - fli, nu f>tt!ll bună.' Bieţii l>0işorii 111ei s-au
dus Ctl pe gum lupului. (IDEM)
A trăi ca lupul în (sau la) stână (Pop.) = A trăi

rău:
A intrat lupul în coşar (Pop.) = Se spune cuiva Cei doi rrăie.oc ca lupul la .Ht1nă şi se
ca îndemn pentru a se feri de hoţi: cearră ror rimpul.
Băgafi de .fea1nă să 1111 i11rre luţJu-11 coşar
la voi, că noi t1111 păfir-o rău de IOTw hO{ii. A trăi ca lupul în pădure (Pop.) = A trăi fericit:
El a scăpaT de TO(l(e g rijile ş i TrăieşTe w
A scoate (sau a scăpa) ca din gura lupului lupul Îfl pădure.
(Pfm.) = A salva un lucru aproape piercluc. A se
salva dintr-0 situaţie foarte grea: Iarna n·a u m âncat-o lupii = Iarna încă nu s-a
sfârşit:

357
 V asile JUNCAN

- Aşă-i că
s-a deochet1r vr e111ea? zise 01; la 11esre w1 deu11iu după Ma rea
unul dinrre 11lăieşi oftând. Mă miram eu să fi Unire, genert1{ia ftînără ardelet111ă ar e 1nisiunea
mânwr lu1ml iama as1t1 aşa de î11 pripă. (ION de a crea ceea ce ge11ert1fiile rret~ure 11-au fJufut-o
CREANGĂ) face, fiindcă au lupf(lf 11e11Tru exi11e11fă. (ION
Bine, zice r o1ntî11u, că it1r11t1 n-o
- VARTIC)
mănâ11că lupu ... 01 ASILE ALECSANDRI)
A s e bate (sau a s e lupta ) cu morile de vânt. v.
Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea n1oară.
oii (Pop.) =Se spune despre un om şiret, rău şi
prefiicuc: A se lupta cu gândul (Pop.) = A fi preocupat în
Des11re lfiaş, fiul lui Pe1 m Rareş, n1cxi constant şi i ntens de ceva:
bunăoară, cronicarul E/1i1nie scrie că era „un Când mă lupltlm cu gândul să por tifla
lup îmbrăwr î11 piele de oaie." (REVISTĂ de ţJrit~ina I Turbării tuturora, s-a/JrOţJie de 1nine I
FILOZOFIE şi de DREPT) Un 0111 cu barba albă, w1 pânrecos bărnîn ( . .]
(ALECU DONICI)
Nici lupul flămând, nici oaia cu doi miei = Nu
e bine ca unul să aibă prea mule şi altul nimic: A s e lupta cu moartea (sau între viaţă şi

Nu fii rătJifor. Mlli bine nici Ollia cu doi moarte) (Pfm.) = A fi î n agonie:
miei, nici lupul flămând. (C. NEGRUZZI) la masă, aşez(lf pe lavifă, Cil fnmrea
răzi1nt1tă În ţJa/Jne, Luca ţJrivea ca un luţJ
Şi lupul sătul şi oaia întreagă = Se spune când flămând la ftxorene111ul w re .le lu1J1a Cil
se face dreptace ambelor părţi aflate în conOicc: moarrea. (LIVIU REBREANU)
Aşadar direuoorea Lidia Gura li nu era DuţJă ce se lu/Jta.fe Între viaţă şi 1noa11e,
o femeie rea. Diplom(lfă da, pulem spune. Vorba Nert111fult1 bimi, îşi uiră .111ferinfa. (PANAIT
proverbului: avea grijă să fie şi lupul să1ul, şi ISTRATI)
oaia î111reagă' (GH. YÎRTOSU)
A se lupta cu s ine (cu inima sa, cu el) însuşi

Vorbeşti de lup şi lupul la uşă = Se spune (Pfm.) = A se aucoconcrola:

atunci când se vorbeşte despre cineva care Ş4 co11şrie111 de r1erico' Ocravian .le lupra
tocn1ai soseşte: cu sine Î1t11uşi ca să-şi 1nenfină şi să-şi Întărească
- Na r1oş1ă; când vod1eşri de luţJ, lupu-i virtuţile ţJe care, În t111ii de te111111[ă, le de.'ll"OţJeri.fe Îit

la uşă.
Oare 1111 cu1nva Îi Iorgu, vere Enachi? ... adt?nwl său( . . .] (GABRIEL CHIFU)
01 ASILE ALECSANDRI)
A s e lupta cu somnul (Pop.) = A încerca să

LUPTA rămână treaz:

A (se) lupta în luptă dreaptă (Pop.) = A (se) Tic se luţJta cu so1nnul. Nu voia să se
bace respectând anumite reguli: lase dobortîr. (CONSTANTIN CHIRIŢĂ)
Se luţJfă o zi î111reagă, în luţJfă dreaţJfă,
ţxînă fi rrtînreşre ţJe z1neu şi-l taie şi-i ft1ie şi A s e lupta cu viata sau cu Iwuea (întreagă) (Pop.)
wlul. (ION MUŞLEA) =A înfrunlll dificulcă~le şi reajllllsurile existenţei:
lan aşreapr' aşreapr' aşreaţJfă I Să luprăm A dus o lupră .Hrtînsă, i11egală Cil
la lupră dreapră, I Căpiran Ctlrt«.'tUuci, I Vărăjel propriul de.Hi11, cu propria exi.11e11fă. O lupră cu
pesre haiduci( . ..J 01ASILE ALECSANDRI) viaţa din care n-a ştiut niciodată dacă a ieşit
învi11găror .1t111 î11vi11s. (ALEXANDRU POPA)
A (se) lupta pentru existentă = A (se) lupea
pentru supravieţuire: A s e lupta z iua cu noaptea (Pop.) = A se face
ziuă:

358
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Ei t111 plewr grăbifi când se lupra ziua
cu 11oaţJfea.
LUPTĂ
A (se) angaja în lnptă (O. ţări, popoare etc.) =
A (se) implica în cheltuielile şi pregătirile pencn1
desfăşurarea unor acţiuni armate:
Camcrerul de război al îflfregului /JO/X>r
ro1ntÎ11 fJe11r111aţXirarea 1i1de1Je11de11fei, suvert111iră{ii
şi 1mirăfii nafio11t1/e t1 fasr conferir de t111ga}tlret1
masivă în lupre t1 1mirăfilor milirare de lifJ fJOpultir
(.. . ](CONSTANTIN CĂZĂNIŞTEANU)
A se ridica la lnptă = A veni la război. A se
mobiliza:
Alături de 111u11cirori111et1 ceferisră s-1111
ridiwr la /upră pe1rolişrii din Valea Prahovei.
(IOAN SCURTU)
ln anul 1185, doi r omâni di11 Balcani,
Pe1ru şi Asan, au ridict1r la luţJfă rotire
fJOpoarele din Balcani aflare sub .Hăp<1nirea
Imperiului Bizanrin. (hccp://www.rgnpress.ro/)
A se scnla (asupra cuiva) cu lnptă (Înv.) = A
declanşa un conflict, o ceartă, un atac etc.

împotriva c uiva:
A cădea în luptă (O. oameni) = A muri î n M-am seu/ar spr e a lur){a I Penim aHă
timpul unei confruntări armate: Românie I Ce ciocoii o rrăda! (CEZAR BOLLIAC)
Bravul ojifer a căwr î11 lupră în
a/HO/Jier e de Oremov LL1z, lovii de w1 fJr<>ieui/ LUT
vrăjmaş. (FLORIAN TUCĂ) A fi ca lutul în mâna olarului (Pop.; d.
111 ace.He lupre t111 căwr eroic căpiranul persoane) = A fi lipsit de personalitate, pucând
Brăilet111u şi ca11oralul Consrt111ri11 Muşar. fi uşor influenţat:
(IOAN SCURTU) lt1ră, ce esre furul În 11u111a olar ului,
t1ceea sunre{i şi voi În 1nt1na Mea, casa lui
A ieşi la luptă. v. ieşi. l.irael! (BIBLIA)

A intra în luptă (O. ţări, persoane) = A intern!ni A se face lut şi pământ (Reg.) = A se supune
cu trupe, tehnică militarii în desfăşurarea unui fără comentarii:
război: Orice Îi zicet1i, el se fl'tcet1 fur şi 1Xi1nt1nr
Mi-a dar 1mdea1U1t1 w1 prefios conc1u:1. şi e.-recurt1 Înroc1nai.
111 mome111ele cele mai gr ele t1 i111ra1 în
vălmăşagulluprelor ( .. . ] (GH. NICOLESCU) LUX
A face lnx = A duce o exi scenţă foarte
A lupta lupte (Îvp.) =A depune eforturi: cosei sicoare. (Spc.) A se îmbrăca extrem de
M-am lu1){af lupra cea bună, mi-am costisitor şi de elegant:
isprăvii alergar ea, t11n păzii cr edinfa. (BIBLIA) Aici î11adevăr 11u s-ajăcur fttt. 111 sjll1şi1,
it1ră un Înce1Jur de seriozirt1re, iară o fJrevesrire de
A scoate din luptă= A îndepărta de pe câmpul vremuri nouă. (MIHAIL SADOVEANU)
de luptă ceva sau pe cineva devenit ineficient: Eifac fttt pe banii fării.
El a lăsar pe câmpul de lupră mu/fi
1nor {i şi răni{i, rrei car e de luţJfă incendiare,
11r ecu1n şi a 11na1ne11r gr eu scos din luţJtă.
(VALERIU ACHIM)

A se da pe (sau în) lnptă = A se trânti:

Copiii era neasrâmpărafi şi s-au dar 11e
lt111ră În cu11et1 ct1sei.

359
 Va.li/, llJNCAN
M Ei, 11u, cti fe111eia aiasta Îfi scoate
MAC '
Clît un fir (sau un sâmbu~, un grăunte) de
mac (Pop.) = Foane mic:
Sub icoa11a afiu11atti iumi sfli111 cu
t·o1uă11ac I Arde-11 ctu1tle/„o lu111i11ă cât un
sOmbure de mac. (MDiAl EMINESCU)
De a runci 11 rtl1nas fl/XJi Îll 0111 1111 fir de
i1J ilnti ct1r ""fir de 1nac În şa1-1re t1e.\'fJÎcar, şi fi 111/
sa11 .w?mb11rele acela e rămarea om11/11i. (P.
ISPIRESCU)
MAC 1
A nu zice (sau a nu spune) nici mac = A nu
scoate o vorbă, a tăcea chitic:
Fara, săraca, aşa se im1xii1111Jmase, că ..
1111 fJ11rea zice nici mac. (TUDOR P AMFILE)
MAC AZ
A schimba macazul (Fam.) = a) A-şi modifica
în mod contrar atirudinea fa1ă de cineva:
To111şi,
ea nu .r-a dat bătută. Ieri, mar/i,
a sd1imba1 mac(4u/, a cin.f lit pe cine a trebuit
di111re cei mai mici şi aşa <1 i:Jmrir să vorbească
clireva 1ni11ure cu /011el, ct1re nici 1x111ă tizi 11u
şrie t1e ce l-au Închi.t, 1>enrru cti 11i1ne11i 11u i-11
sp11s şi nici măcar de .tănămre n11 l-a tntrebat.
(LIVIU REBREANU)
Dacă ar schi111ba 111aca::.11l. aceasta ar
implica 101 efon ji:ic şi imelec//laf prea mare
pemru lenea/ui.
b) A-şi schimba total părerile. concep1ia etc.:
Iar dacă t11{elegi să mergi /Je acesr dnm~
vom scitim ba macazul. (CONSTANTIN TRIFAN)
Ct?nd vezi cti <1i dar greş, scit imbi
111at11:ul. (AUGUSTIN BUZURA)
MAH MUR
A scoale mahmnrul (din c ine»a) = A duce la
exasperare. a enerva (pe cineva):
Şrii că şi 11ui111şa Mliriucl/ e 1111a di11 cele
care scoate 1naJ11nun1/ din 0111,· nu-i o fe1neie de
360
fll/eles. ca mă111:şa A11g/Jili/a l11i moş Chiriac, s-a
111011111it vor/xi. (ION CREANGĂ)
111a/11111ir11/ di11 ri11e. Ce w r ca{i s-() gl1ibti11eşri, cti
11·0 sti-i rilmeascti 011111/11i isfll? (EUGEN
LOV INESCU)
MAI '
Aşa (sau arum) mai vil d e acasă.'" acasă
Mai e rnrbă? (Fam.) =Sigur!:
- Adevtirat sti fie. mai f11trebllrti /rafii,
cti Î11sen111a ceva t1cele s/o\.•e? - Mai e vorbă.'
tUS/Jtmse el. (P. ISPIRESCU)
- Bine... Ai cev11 şt111se? - Mai e vorbă.I
(I. L. CARAGIALE)
Mai ieri, (rar) mai alaltăieri = De curând:
la noi evul 111edi11 au ti11111 până 1nai
ieri·afalttiieri, şi mul/i lxitrll11i mr fi {in/Jnd
111inte erJtXa Î1t care 1111 străiu nu 11utea fi
breslaş. (M IHAI EMINESCU)
Mai rar = întâlnit rareori; deosebit:
Aşa onţ 111ai rar.'
Unul (sau una) mai„.decât altul (sau alta) sau
ca re (mai) de care mai... = (Precedă un
calilicativ) Se spune cinci vrem să aratăm că
îmr-un grup de fiinţe, ele obiecte etc .. fiecare în
parte excelează în privinţa unei anumite cali tăţi:
ln 11/rimele .ttipuimt?n i t1mi am devenit,
it11ti, ct>ntrariul 1neu: 111ti Î1111Jrtl,v1ii fn tot felul de
nimicuri. iu111/ mai plticut decOt a/111/. U1111/ 111ai
i11111i/ dec/Jt aflu/. (AURA CHRISTI)
Spre deosebire de noi. SO\'Îeticii nu au
dtir(Jmat nicio sw111ie, toate .Wiii la focul lor de
ci11.lfe. care mai de care mttifalnică [ .. . ]
(ANAMARIA SIMJGELSCHI)
MAl 1
A se tine ca maiu c u coa dii (Pop.) = A fi
nedespărţit de cineva; a se line cu statornicie de
a:va:
F etiŞC{JJUJ s-a /i11111 o "reme de băiat ca
111llit1 l't1 coadă.
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
MAI'
A(-i) plesni (cuiva) m aiul în el (de . „ ) (Pop.)=
A fi grozav de supărat :
Şi cu1n să 11u-1ni 11/esnească 1naiul Îll
111ine, când le auzea111 blt111-blaul la bucărărie
desr>re ctîr de 1nari şi rari sunt co1nu11işrii.
(DUMITRU CRUDU)
MAIA
A pr inde ma ia (Pop.) = A prinde puteri, a
prinde c heag:
Buzunarul văz că-fi sună, I Văz că a i
111ai 1>ri11.1 111aia. (ŞT. O. IOSIF)
Nu purea111 r>rinde 111aia deu1r din
drag os re sau credinţă şi, În loc să le caur, să 1nă
dămiesc lor, iară, î111re surele de hambale
burduşire cu 111ă1furi ( ... ](NICOLAE CRIŞAN)
C u ma iaua în (sau la) cap (Pop.) = Ameţi t de
băutură:
Ni111e11i JJu se 1nai Înţelegea cu el, C(/ci
1unbla roară ziua cu 1naiaua În car> şi 11-t1vea
grijă de 11i1nit~.
MAICĂ
De când maica m-a făc ut (Pop.)= De când sunt
pe lume:
De ccînd 1na1nt1 1n-t1 fii~ur aşa d r111n 11-tun
111ai /Jă1111, că/ărea111 pe lww plină, rrupul ei de ciură
lină. (MIRON RADU PARASCHIVESCU)
De ctînd 1na1na 111-a făcur 11-tun 1nai
î111t1/nir w1 ani111al ca rine! (PAUL GOMA)
MAIDAN
A ajunge Ia m al (sau la ma idan). v. ajunge.
A bate ma idanul (sau ma idanele) (O. copii) =
A-şi pierde vremea hoinărind sau j ucându-se:
Ea Înjugă 1>e rară şi 1>e 111t11nă lt11nu11ct1 din
fabrică, din are/iei; din 111agazin, şi lasă pe copii să
bară 111aidanele şi să crească acolo, prinrre rJ/anrele
veninoase şi r>rinrre apaşi. (GALA GALACTION)
(elevii] vor face agriculrură de .wbzisrenfă
a hituri de ţJărin{i, se vor Î11cad1t1 În 1nunca la neg111,
fJe saltirii de 1nizerie, sau vor bare 1na1"dt111ul din
sparele blrxului. (hnp://pmponline.ro/)
361
A scoate (sau a ieşi) la m aidan (Pop.) = A
scoate sau a ieşi la vedere; a (se) arăta, a (se)
face cunoscut:
Sawl 11elegali1ăfilor, almwri/01; crimelor
.fi! desfimdă mereu şi daca,fiind chiarfăpruirorii la
rmrere, acesre 111on.11moase fapre 101 .11rălx11 r>e ici
{Je colo la CU/lOŞtinfa fJublilYI, ÎllChitJuiasl~ă-şi cine
cuJ1ot1şre fJe radicali cc1re 1ninulli vor ieşi la
1naidaJ1 ct11ld/ă/Jfuirorii nu vor 1nt1 i tivea 11u1J1a fJe
purere şi pe dosarele afacerilor publice. (MDiAI
EMINESCU)
Tarafurile polirice se-111nu/fesc pe roară
ziua. Care au 111ai ieşir la 111aida11? 01 ASILE
ALECSANDRI)
MAIMUŢĂ
A fi în anii maimuţei (Reg.) =A fi bătriin şi senil:
Intrase În t1nul 1nai1nufelor, ceea ce se
ca1n fJufea SfJulle şi, des1Jr e 1ni11e ca1-e, de u!lde
1nt1i Înainte Îl ocolet11n cu grijă, ajunsese111 să
111ă fiu după el. (MATEIU I. CARAGIALE)
Oril~ille,aflt1t Îll altă situt1fie, Încearcă
să i1nţJrovizeze ceva de t1cest gen, este socotit
deţJ/t1sat, ţJrivir cu conrrariert1te de 1nustifiri şi
enerva re de gazde, esre considerai rtînăr
necuviincios sau bătrc1n i11rrt1t În t111ii 1nai1nufei.
(ADRIANA ILIESCU)
Coadă de ntaimu ţă. v. coadă.
MAL
A ajunge Ia ntal (sau la ntaidan). v. ajunge.
A c ădea ca un ntal (Pfm.) = A cădea greoi:
Clllul se Învc111i Î11t/Jr ejur şi căzu ca un
ma l. (BARBU DELAVRANCEA)
A da carul de m al (Pop.) = A eşu a într-o
acţiune sau într-o întreprindere:
Tarăl i·a zis să nu mai dea cam/ de mal ca
dt1ra r1-ecură şi să a11Jă 1nt1i 1nulră Încr eder e În el.
A da de ntal (pe cineva sau ceva) = A prăpădi,
a nin1ici, a ruina:
Cu info111uifiw1i ca ale dwnirale, dăm de
ma l gazew. (l. L. CARAGIALE)
 Vasile JUNCAN

A ieşi la m al (Fig.) = A duce ceva la bun sfârşit, MALDĂR

a o scoate la capăt: A s ta (sau a fi lăsat) pe maldăr = A trăi în
Şil'e rine ror a.Ha re aşr eapră, o cloacă belşug, fără griji:
fardt1ră cu ro)ru, din care vei Încerca să ieşi la De ct111d .Ha pe maldăr, îşi 1u1-mirea
mal. (BUJOR NEDFLCOVJCI) orice şi nici nu-i 1Xlst1 de cei din jur.
În vis eşri fJrizonierul visului. Aluneci ţ>e
apele lui şi 11u po{i să ieşi la mal dectîr dacă 1m MAMĂ
val al visului vrea să re azwîde. (OCTAVIAN (Pe) când era bunica (sau m anta) fată (m are).
PALER) v. bunică.

A se ba te ca apa de ma luri (Pop.) = A se A cere cât pe mă-sa (Pop.)= A pretinde un preţ

frământa zadarnic, a nu găsi ieşirea dintr-0 exagerat:
simaţie dificilă: la înce1JuT, 11egusrorul a cerul ctîr pe
Norocul afugir de 111i11e, mai dihai dectîr 1nă-st1, dt1r a 1nai scăzur din 111-e{.
dracul de aghiazmă; pesem11e m-a ble.Hemtll
cineva să 1nă lufJf cu nevoit1, cu1n se bt1re t11x1 de De când ntama m-a (sau te-a, 1-a etc.) făcut
maluri şi vtîmul de dealuri' (SOFIA NĂDEJDE) sau de când m-a (sau te-a, l-a e tc.) făcut m anta
Geaba .re /Jărea să11nt111t1 ca apa de = De când sunt (sau eşti, este e tc.) pe lume. De
1naluri, că 11e 1no1ti nu-i 1nai Învie 111ine11i. (POP.) totdeauna:
De când mama m-a făcur, I Tor 1Jri11
A se îneca (tocma i sau ca ţi ganul) la ma l. v. codri tun şev1r I Şi lt"nea 11-11111 1nai văzur I
îneca. Dectîr 11umai Soarele, I Deu1r cărJrioarele.
(VASILE ALECSANDRI)
Din ma l în ma l (D. o apă) = De la o margine la ( .. .] 111unai Cel-de-Sus şrie ctîr e-tun T1t1.1
alta, pe toată porţiunea albiei: de ct111d mt1111t1 care m-a făcur a pus mtîi11ile pe
(Gârla] .re umflă di11 mal î11 mal, rx1rc-ar piepr 1 (ION CREANGĂ)
fi Du11ărea. (LIVIU REBREANU) A'-t11n văzur art1fll ţ>eşte de ct1nd 111t11nt1
m-afăcur. (SORIN STOICA)
L-a scos apa la mal (Pop.) = Se zice când cineva
scapă cu bine dintr-o primejdie sau dintr-o De m anta focului = Cu mare intensitate, cu
nenorocire: încordare, în gradul cel mai înalt; extraordinar,
Nu mă IJril'el), dom11ule Nisi1Joiu, îngt111ă straşnic:
Miimea, fericii că apa l-a scos şi de a.Hă dară, Mitrlllierele t>rinseră a rătJăi de 1nt11nt1
ca şi de mulre ori înai11re, singură la mal. (GIB focului. (EUSEBIU CAMILAR)
I. MIHĂESCU) Se t1fJuct1se, că JJ-t1vet1 nicio treabă, să
mai dreagă gardul şi cioplea şi bocă11ea de
Mal de om (sau de femeie) = Namilă de om mama focului. (LIVIU REBREANU)
(sau de femeie), bărbat (sau femeie) mare din Em frwnoasă de mama focului. (ION
cale-afară: CREANGĂ)
Oliva111.~a, un 1nttl de fe111eie, cu u11 m}1i
wnj1a1, gemea în1r-w1coif. (EUSEBIU CAMILAR) La nuuna-dracului = Să nu-l mai văd; foarte
departe:
Un deal ş-mt mal (Reg.) = Interval mare de timp: Penrru că, de ce să vină ei de la 1na1nt1
Mai e w1 deal ş-u11 mal până la d1t1cului sau de unde vin, să-l chinuiască ţ>e
primăvară. (POP.) tunănîrul şi 11e1101rx:irul ăsw de (ăra11? (ŞTEFAN
DUMITRESCU)

362
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

D e ce să meargă la mama dmcului, MANGĂ

când .wflf aici, apr oope, (l(lÎTea locuri fnmux1se? A fi (beat) mangă sau a s e îmbăta mangă
(CORINA OZON) (Fam.) = A se îmbăta foarte tare:
L-am î11fepa1, făctî11d aluzie la seara
O miuuă de bătaie = O bămie straşnică, grozavă: ccînd fusese 1nangă şi făcuse urt1t, ca u11 ţJuşti la
Cea Înftîi se che111a băraie, iar a doua o r>rima lui befie. (DAN MIRON)
bătaie ca aceea, ori o 1nt11nă de băraie. Aveam '"' coleg w r e vi11e-awsă la
(MIHAIL SADOVEANU) fXITm după-masă mtmgă. (SORIN STOICA)
Se t1şrerne rara să ne burduşet1scă o
mamă de băraie. (CEZAR PETRESCU) A fi mangă (la cap) (Ban.)= A fi încăpăţânat:
Ea 11u .1-t1 î11feles 11iciodară cu el, fiindcă
Vai de m ama m ea (sau a ta, a lui etc.)= Vai de era 1nereu 111angă lt1 caţJ.
mine (sau de tine, de el etc.):
N-t1u şi dtînşii neveste şi COJ>ÎÎ ş i net~t1zuri, MANGĂR
de vai de mama lor ? (CEZAR PETRESCU) A da mangărul cel de ap oi (Înv.) =A muri:
A1n auzit că e diagnosricar cu cancer, Ursache, Închis În re11111ifă cu ft11/Jarii,
ceva t1unoare, 1111 ţJOt1te fi 011ert1ră. Nu 1nai a re leg(l( la pusce, /Jărur la 1t1lr>e, până au d(l(
zile mulre, amărt?rul. Vai de mama lui. (COSTIN ma11găml ((înv.) cea mai mică monedă
BOGDAN) turcească] cel de apoi. (LAZĂR ŞĂINEANU)

MANĂ
A nu fi de vreo mană sau a nu fi ma re mană
(de) = A nu fi de valoare sau folos, a nu aduce
profi t:
Nu e vreo 1nană 1nare de ele, dar totuşi
dă-fi 1Jărerea, Î1ni va se1vi inie la ceva.
(TRAIAN DEMETRESCU)
MANSARDĂ
A fi deranjat la mansardă (Fam.) = A nu fi în
toate facultăţile mintale, a li scrântit:
Deci gheboasa ştie: că există o incintă
În care o să fiu ş i eu la un 1no1nenr dai; că tun
iubir-o pe ea, fa1>1 w r e m-a wm dera11jar la
manrnrdă. (ADRIAN BUŞILĂ)
Fireşte că trebuie să t1i un interes, ori să

MANGAL fii dera11jar rău la ma11.1t1rdă w să susfii că

A freca m angalu' (sau tiparu') (Arg.) = A aceste ct1zuri t1u fost /u111ige11e 1ne11ire să
lenevi, a trândăvi: di.Hragă (l(e11fia. (http://www.comunitarism.ro/)
Dar ăsta stă roară ziua la Parla1nenr şi
freacă mangalu·. (http://acelier.liternet.ro/) A fi mobila t Ia mansardă (Fam.) = A avea o
- Hai, bre, 11u 1nai freca 1nangalu' ca cu ltură generală solidă; a fi şcolit, a fi învăţat:
/>rostu'. Ai t11,zir bine, a1n tret1bă. Dă-re-neo/o. Eşti .11eficieflf de mobi/(l( la ma11st1rdă să
(http://cititordeproza.toaceblogurile.r()/) găseşti s1i1gur 1rl'lţJt.'1JS1J co1-et~l Re1i1rră1n Îit
}oe şi
1rebuie să rămt?i cu m i. (CARMEN ZAMRRESCU)
A tâ rnosi m angalul (Pfm.) = A pierde vremea
în zadar: MANTA
Ce pmmarie; faci pe COCOŞI~ CO/Oi mt1re A feşteli bătui sau briceagul sau ma ntaua (şi
dtunneara. Ei, dar lli de Învăftd Încă 111ulre; eşti eliptic, astăzi) a o feşteli '" feşteli.
junie; Ctl să le fii IX' plac maimufelor Trebuie să fii

/>OIT.", şi cu şoriciul gros. Şi 1nai ales 1111 ttîrnosi A- şi găsi ma ntaua (cu cineva) (Reg.) = A o păţi
mangalul că re usuci. (MATEIU I. CARAGIALE) cu cineva, a-şi găc;i beleaua:
Apoi 11u mă facefi din wl măgar, că vă
vefi găsi mt1111aua cu mi11e. (ION CREANGĂ)

363
 Vasile JUNCAN
A-şi întoarce m anta u a după vânt (Pop.) = A
se adapta cu abilitate împrej urărilor:
( . . . ] ct111d scria că Matimii ian e.He
ju111ărare lurera11, j1unărt1re caro/ic şi din cauza
tlcet1stt1 11i1nic fJe de-a-ntregul, ci Îşi sclti1n/Jă
ma11raut1 după vt1111. (ILEANA CĂZAN)
F()(111e mulfi au Jo.IT depo1tafi, mulfi au
/ugir fJesre Prur, ilir o 1nt11-e ţJllrfe şi-au Întors
1na11raut1 du11ă vtînr, cu roare că ştiau 11ret1 bine
car e e adevărul. (hccp://www.zclg.md/)
Manta de vrem e rea = Om pe care nu-l bagi în
seamă decât atunci când ai nevoie de el:
Nu-s 1nt111ra de vr e111e rea, nu-s 1na11rt1. I
Duş1nt111ii Î1ni sunr indiferen{i. I Pe ţJ rie1eni Îi
urăsc. (MARIA BANUŞ)
MARE ', -1
(A fi) mare minune sau minune mare (Fam.;
exclamativ) = Exprimă uimire, admiraţie etc.
(Reg.; c u valoare de superlativ) (A fi) foarte
frumos sau bun etc.:
Mare 1ninune.' Ne1nfii ceia ÎS cu drt1cu,
zău' 01 ASILE ALECSANDRI)
Mt1re 1ni11une.I Zice să ct1u{i la căţJăft1iul
/Jllfului, c-o să găseşti rachiu. Bărbatul căută şi
găsi. - Mare minw1e 1 Cine l-o fi pus oar e?
(IOAN SLA YICI)
Sună telefonul - 1ni11une 1nare.1 Dar
1narea 1ni11une se e.-rfJ/ică i1nediar: un rovarăş
set'1,,-is1 din fJOfJOr mă î111reabă ctîf i arginfi ( . . ]
(PAUL GOMA)
(A fi) z iua în amiaza mare = (A fi) la amiază,
e vremea (ceasul) amiezii:
- Hai scoală, zise el desmierdt111d-o - e
ziua-11 amiaza mare. (MIHAI EMINESCU)
Şi era ziua În t11nit1za 1nare.1 - Ziua ? În
amiaza mare? (GH. YÎRTOSU)
(A-i fi cuiva) mai mare dragul (sau mila, ruş inea,
ciuda etc.) = Se spune când cineva simte muică
plăcere (sau mila, mşinea, ciuda etc.):
Înce1Juseră greieraşii să {t1rie şi
1Jăsărelele fJe rt11nuri să ciritJet1scă, de {i-era 1nai
mare dragul. (POP.)
364
A1rfel grădina raiului răswia î11 roare zilele
de ct1nrări bisericeşri din zori şi 1x1nă llOllfJfea, de
fi-era mai mare dragul. (G. TOPÂRCEANU)
Ilinca era co1Jil din flori, la caralog era
d()(ir o linie rrasă unde a r fi rebuii să fie 11w11ele
rt1rălui, şi locuia dot1r cu 1naică-sa Îllfr-o
dără1Jănărură, o coş1nelie de-fi era 1nt1i 1nare
mila ( .. . ] (CRISTIAN SĂILEANU)
Şi la pr oces rar be(I( t1 venii, făcea 1m1r,
mai mare ruşinea. (ION LAZU)
(Ar fi) mare minune să (nu)„. (Pfm.) = Ar fi de
mare minune să (nu)...:
Mare 1ninune să 1nai fJOOfă fugi.' - Lt1
aşa rrai, aşa cai - zise celălalr zdr obind o
ceapă. (IOAN GROŞAN)
Ce 1nare 1ninune să evi{i o rerrog1t1dt11-e?
(RADU COSAŞU)
(Nu) e mare lucru = a ) (Nu) este un lucru care
impresionează sau trezeşte mirare. (Nu) este un
lucru semni ticaciv:
Boiangiu era calm. Se .Hăpâ11ea. Îşi
zicea că 1nar e luc111 n-a1-e să fie nici acu1na.
Doar să parruleze pufin, să facă aer de preze11fă.
(LIVIU REBREANU)
b) (Îcn.) (Nu) este un lucru care reprezintă mule
pentru ci neva. N-aş crede (că nu sau) că da:
Că a 111nci fJe jos nişre furaj răit1r nu e
mare lucru dacă 11u re vede 11ime11i. (MARCEL
SECUI)
A avea (sau a fi cu ) gura mare. v. gură.
A avea mari cuvinte să„. (Rar) = A avea
n1otive puternire, înten1eiate să...:
( . . .] ei aveau două mari cuvin re a fi
î11grijifi. (C. NEGRUZZI)
A face (sau a deschide etc.) ochii (sau ochi)
mari (cât cepele) = A privi c u uimire, cu
atenţie, c u interes vădit:
Femeia holbă înrâi 11işre ochi câr cepele,
aţJOi, ve11indu-şi în fir e, /10l/10rosi lacom: -Aoleu,
Maică Precisră 1 ... 'Ţugu mamei, fugu, fugu, p1g 1
(LIVIU REBREANU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

A face pe m arele = A-şi da importanţă. A se A trage (sau a călca ) a mare sau (nob.) a o lua
considera sus-pus: pe mare = A-şi da importanţă. A căuta să ajungă
Ă.îfll ct1re a venir În ţJresă cu u11 căct1f pe cei sus-puşi:
de-o />almăface pe marele direuor de revi.Hă 1 El 1111 a scă11t1t m~azia să rragă a 1na re şi
(CRISTIAN TEODORESCU) când afo.11 în viziră la socrii săi.
( .. . ]dar şi asra-i în realirare o mască 11e
care n-o înfelege, de fapr de.ocendenrul a mii de A striga (a răcni sau a tipa) cât te ia (sau te
genera{ii de .fer virori 1nărun{i Încet11·că să /llcă tine) gu ra (sau în gura mare). v. g ură.
pe marele senior. (LNIU RADU)
A vorbi mare (Reg.) = A vorbi tare. A comanda.
A fi (sau a umbla) cu capul mare sau a fi cap A vorbi c u aroganţă, cu ifos, provocator:
mare (ori m are de cap) = A avea o părere Când ajungea acasă, căpiranul vodJea
foarte bună
despre sine. A fi încăpăţânat: 1nare, de se cur1-e1nurau 11ere{ii.
Îl ştit1u cu roţii că e din aceia care
u1nblă cu car1ul 1nare şi de 11i1neni 11u ascultă. Cu mare ce (Mol.) = Cu dificultăţi deosebite.
(Pex.) În cele din urmă:
A lăsa (pe cineva) mare şi devreme (Reg.) = A Se duce românul la boier, se căciuleşre
lăsa pe cineva dezamăgit : cu1n şrie şi cu1n fJOl1fe, şi cu 1nare ce greu ca1Jiiră
Pupăza, ;J"r ' pe-o dugheană şi, după ce o falcie de loc. (DIN YIEAŢA POPORULUI
se 1nai odihneşte fJu{iJJ, Îşi it1 llfJOÎ dr u111ul Îll ROMÂN, 19 14)
zlJOr Sf>re Ht'1nuleşri şi 1nă lt1să 1nare şi devre111e Păucescu, lut1nd cuvt1nrul serios şi
cu lacrimile fJe obraz, uirându-mă după dânsa! ... gt1ndiro1; cu 1nare ce zej1e1n~'ifii t1t1 ţJurur să
(ION CREANGĂ) 1Jăsrreze ofigură cuviincioasă. (GEORGE PANU)

A râde mare (Reg.) = A râde cu hohote: Cu mi c, (cu) m are = Toacă lumea:

De obicei, frt11ele era răcur, dar acum Înfelegtîndu-.re asrfel ei, rofi oamenii din
râdea mare. st1rul lui Păcală, cu inic, cu 1nt1re, cu1n erau,
luară sacul, luară s/Ol1ra fJenrru gura sacului
A s e face mare pe ceva (sau pe cineva) (Reg.) ( .. .) (IOAN SLAYICI)
= A face pe stăpânul unui lucm sau unei persoane.
A face pe superiorul cuiva: La m ai mare (Fam.) = Urare adresată unei
Acum el s-a făcur mare şi pe 11ă11uînrul persoane avansate în grad:
f rarelui plecar de acasă. Felicirări 1 Şi la mai mare!

A s e face mare (D. copii)= A creşte, a deveni La m ai mare! = Formulă de urare de bine, de
adult, matur: propăşire:
Dragii mei copii, v-afi făcur mari. (P. - Să rrăieşri, Înăl{i1ne.I Şi la 1nt1i 1nare.
ISPIRESCU) - Asra nu se fJOOfe, Pierre - şi voievodul reveni
la vorba lui obişnuiră. Nu {inresc nici SfJre rronul
A s e tine m are = A fi mândru, semeţ: lui Mumd, nici spre cel al lui Henric de Valois.
lară cine iasre Î11t 111 noi 1nai bun de (PETRU DEMETRU POPESCU)
ala/fi să nu .re fie mare şi să nu se prea îna/fe.
(CORESI) La zile m ari = La ocazii deosebite; rar de toc:
Se finea mare şi acum la bărnînefe. Came, la zi le mari. (ION PAS)
Cwele de obicei se îngrije.oc nwnai la
zile mari; la Paşre, hram e1c. (CONSTANTIN
BĂRBULESCU)
365
 Vasile JUNCAN

PAPURĂ: Ht1i 1... de-acum aibă fJtlrfe

Mai-marele = Şeful, superiorul : Stînziana de z1neul ei; 1n-t11n sărurar de vtînrurar
A 111(1( pozi(ie de drepfi dint1ifet1111t1i-111t1rilo1; l11111et1. 01 ASILE ALECSANDRI)
aşa w111.1e it1 la t111ntuă (ION PAS)
Mt1i-1narii lui văztîndu-1 că şi-a f<lcur Darea trece marea (Pop.) = Cu bani se poate
dt1forit1 de oswş, l-t111 slobozif din ot1.11e. (ION face orice:
CREANGĂ) Şfie bieful 0111 că dt1 rea frece 111t1ret1.
01ASILE ALECSANDRI)
Mare lucru. v. lu cru.
De la mare până la m are (Înv.) = De la un
Mare şi tare= Puternic, influent: capăt la altul al pământului. Pretutindeni:
lară 1nare şi rare-i În co1nună ţJri1narele. Şi va domni de la mare ru111ă la mare şi
(CEZAR PETRESCU) de lt1 rt111ri ruî11ă lt1 111t1rgi11ile lumii. (ZOSIMA
Sftlf11I german freb11ie să fie ft1re pe PASCAL PRODORMIT)
Mt1ret1 de Esr şi la Sud; Sftlf11I ro111t111 şi poporul
ro1ntîn trebuie să fie 1nare şi ft1re lt1 Marea Peste mări negre (Pop.)= Foarte departe:
Neagră. (GH. BUZATU) Pesre 1nări negre-oiu a 11'11Că I Toară

bot1lt1 lui, I Tot11ăfrict1 lui ( .. . ] (DIN YIEAŢA

Să creşti mare! = a ) Formulă cu care se
răspunde unui copil la salut:
- Bună ziua.' - Să creşti 1nare, băie1e.1
b) Formulă c u care i se mulţumeşte unui copil
pentru un serviciu etc.:
POPORULUI ROMÂN, 1914)
Peste no u ă (sau şapte) mări şi (no u ă sau şapt e)
ţări sau (rar) pes te no u ă ţări şi mări, peste
nou ă mări şi nou ă ţări (Pop.) = Foarte departe:

- Să creşti 1nare, ferito.I Nu ştiu ce 1nă Şi merg ei şi merg, wle l1111gă să

făceam fără fine. le-ajungă, rrectînd fJesre nouă 1nări, fJesre nouă
fări şi pe.He nouă ape mari. (ION CREANGĂ)
Vorbe mari = Cuvinte umflate: Şfejtm Vodă t1 Jo.li '"' domn despre t1
[Omul] acoper e cu vor be mari, cu o că111i isre{i1ne şi virejie s-a dus vesrea, cu1n se

ÎfJOt.~rizie vet~i11ică, care fine ccîr istoria 01nenirei,
acel sc11nbure negru şi rău, care-i rădăcina
t1devăr(lfă t1 vie( ei şi t1 ft1pfelor .1t1le - egoismul.
(MIHAI EMINESCU)
VodJe mari, .le va spw1e, vor be got11e 1
Vo1fJe 1nt1ri şi got1le 11enr111 ş111echeri şi ru111ăror1:
(N. STEINHARDT)
MARE'
A făgădui (sau a cere) marea cu sarea
(Oltul cu totul ori munţi de aur). v. făgă dui.
A vântura (sau a cutreiera) ţările şi m ările
A hoinări:
Of' crăişomle 1 Crede-mă, că să t1ibi f11
11ureret1 1net1, ai vtî11rura {ările şi 1nările,
pă111t111111I l-ai dt1 de-a d11rt1, l11111et1 t1cet1s1t1 ai
p1111t1-o, 11ife t1Şt1, pe degefe, şi fOtlfe tir fi după
gândul rău. (ION CREANGĂ)
zice, 1>esre nouă 1nări şi nouă {ări. (TUDOR
COLAC)
MARFĂ
A lua (pe cineva) marfă (Reg.) = A lua pe
cineva în spate, în cârcă:
Pe băit1f l-t1 lutlf 111t11fă .1<>rt1 cea mare,
căci nu 1nai fJurea 1nerge de obosir ce e1t1.
şi Altă marfă (Rar) = Se spune când este vorba
despre alt aspect al unei probleme, despre altă
si tuaţie, altă împrej urare. Bun material!:
= Ce.ea ce-1ni SţJui e alră 1na1fă şi nu 1nai
şriu ce să cred t1Ct'1n.
A-şi lăuda m artll (ca ţiganul ciocanul ori pila)
(Pfm.) = A-şi lăuda lucrurile pe care le posedă
sau meritele personale:

366
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

'.ZAMFIRA: Ei 1dragă cuc0<111e Grigori, 10/ Îl u1t11n,şi urli 1net1, de v1cr11na

{iganu-şi laudă cioctmu. 01ASllE ALECSANDRI) nevi11ovară, n-avea nicio 111a rgine. (BARBU
ltl Ctlpra podului, w1 {igtm fşi laudă DELA VRANCEA)
111t11fa ft1 gu m 111ar e, prtif, praf pe111ru 111oorrea ( .. .] rreuînd pe ltîngă păduri, rofi .1-au
purici/oi: (G. BĂLĂIŢĂ) ÎintJodobir cu f runze verzi, enruzia.wnul nu 1nt1i
De.1igu1; rofi .wnre111 .wbieuivi (ror avea 111argit1i („. )(APULUM, voi. 19, 1981)
{igt111ul Îşi aţJără ci ocanul, nu-i aşa?), co11rrola{i
de si1n{uri. La urina urinei, roiul este Îndoielnic. A tine marginea= A merge, a î nai nta pe (sau
(FLORENTIN SMARANDACHE) aproape de) linia unde se termină o suprafaţă:
Exi.1ră o diferenfă precisă f111re Călca cu băgare de seamă... ferind
fn.1uf/efir e şi .Hrigărele vt?nzărorilor ce-şi laudă nor oiul şi bă/10<1cele, fim1nd margi11ea. (LIVIU
111t11fa de pe wrabă. (N. STEINHARDT) REBREANU)

Bună marfă sau marfă bună (Dep.) =Se spune A umbl a huci marginea (Reg.) = A umbla fără

despre un om şmecher sau imoral: rost, film ţintă; a fagi de frică:

Ce 1na1fă bună-1ni 1nai eşti, doa1nne,
doa11111e 1(TUDOR PAMFILIE)
Bună 111111/l't 1nt1i e şi/orba/istui nou venil ..
Nu-mi vind e el mie m arfă (Pop.) = Nu
poate înşela, deoarece cunosc simaţia reală:
El şria foorre bi11e ce .1-a f11Tt1111pla1
nu-i vinde ea lui 1na1fă act'1n.
MARGHIOLIE
A umbla în marghiolii = A umbla după aventuri
galante:
Vicleana 1nai u1n/Jlt1 şi cu 111111-ghiolii, căci
făgădui lui Parii că de o va alege pe dt11trn de cea
1nai/11'1not1să d1i1rre 1nuierile fl'tră de 1not111e, să ştie
cu hmăn1re că-i va da de .1ofie pe cea 111ai fnunooiă
fe111eie d-ale 00111eniloi: (P. ISPIRESCU)
MARGINE
A fi (sau a ajunge) la marginea gropii sau a fi
cu nn picior în groapă. v. groapă.
A fi pe (sau la ) marginea prăpastiei = A se afla
într-un moment critic. A fi ameninţat de o mare
primejdie:
A111 Jo.ir din wuza ei pe 111a rg i11ea
r>răpa.Hiei. (NICOLAE GANE)
A nu (ma i) avea m argine (sau margini) = A
Întrere orice n1ăc;ură:
De unde până tdw1ci mă ducea111 Cil dmg
la şcoolă, a111 fnce1mr a umbla huci-marginea. (ION
CREANGĂ)
Sănu-1ni t'1nbli huci-111arginea şi să nu
mă re ruşinezi cc1nd Întinzi 11u1na unui 01n săr1nan,
ci1wi1 ş i harnic. (CEZAR PETRESCU)
şi
De la (sau din ori la) m arginea (sau m arginile)
lumii (sau de Imue, pământnlui, de pământ) =
(De) foarte departe:
Am venir cu a1Jă rămăduiroore de la
1narginea 1r,1nii ca să dau viată fiicei voastre.
(CRISTEA SANDU TIMOC)
Vtînrul venea de la 111arginea lumii. Dar
unde era 1nargi11ea lt'1nii? Ni111eni nu şria unde
se tiflă 1nargi11ea ft,1nii, ţJenrru că lu111ea nu tivea
ma rg it1i... Lu111ea n-a re 111arg it1i... (ZAHARIA
STANCU)
De nu m ai are margini = Foarte mare (sau
tare), fără pereche:
E un ÎncăţJă{c1nar de nu 1nt1i are 1nargini.
(MIHAIL SADOVEANU)
Arunci vo1n deveni lt'1nină şi ne vo1n
co11/unda cu el, şi fe ricirea 11oasrră nu va 1nai
avea 111argini. (ŞTEFAN DUMITRESCU)
MARINAR
Marinarii pe covertă (Ljc.) =Îndemn pentru ca
jucătorii să depună miza :

367
 V asile JUNCAN
Şi î11că
ceva, adaugă Corin. Tejrx la ctîr
vrei, dar... marinarii pe coverră 1 (IORGU
IORDAN)
MARMURĂ
A fi de mannură sau a fi rece ca o marmură
(sau ca mannura) = A fi insensibil, a nu se
tulbura de nimic, a rămâne rece la toate:
Art1ra de fr141noasă... şi ro r 11u1nlli
femeie? I Ah, am crewr o clipă că eşri poare o
zeie, I Ca 1na11nur a de rece că rret~i ţJe ltîngă
oameni. (MIHAI EMINESCU)
A rămâne de mannură = A rămâne împiecrit,
încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri :
E plin oraşul de femei care a r fi
înctînrare să primească o dedict1(ie de la w1 june
poe1. Şi re asigur eu. Care n-ar rămâne de
marmură ... (CEZAR PETRESCU)
MARŞ
Înainte marş ! = Se foloseşte pentru a da
comanda de pornire mi Jitarilor:
Era1n st1t1ş11ic 11ătruns de dt1rorit1 1nea.
Cu ccîră seriozirare co1na11da1n: Înllinre-1narş.I Lt1
dreapra-marş 1 lt1 srt111ga-marş 1 Pluron lt1-fro111 1
(MIHAIL SADOVEANU)
Colaielul sră deorx111e, iar maioml romt11dă:
- Pe semi/Jf1110111J din rup îi1 gl<Xuă rări(i colama 1
lxualiai, înain1e, maiş! (AN1DN BACALBAŞA)
Fetita .le lin~Hi î111r-<1devă1; S/Jre admim(ia
Tuturor. Herdelea profiră de 0<YJzie şi-i rxfri î11 casă,
co1na11dt1nd 111ilirăreşre: - f11a1i1re... 1narş.I fn ct1să.I ...
(LNIU REBREANU)
Marş de aici! (Se foloseşte pentru a alunga un
animal sau în mod grosolan o persoană) = Pleacă
numaidecât! Afară !:
„Credea1n că 11u vă 1nai găsesc ait~i."
„Eee, 1Jăi unde să ne ducem... ", făcu femeia.
„Pofri1n, doa11111ă, 1111 vă re1ne{i, 11u 1nuşcă. Marş
de-aici." (IOAN GROŞAN)
Mt11ş de-aici, rmcăro.wle... Mai bi11e
pu11e-o de-a dreprul la meua că TOT t11t1ra ai
ctîşriga ... barim eşri ferir de gl<Xmfe şi de
puşcărie ... (GIB I. MIHĂESCU)
368
MARŞRUT
A-i da (cuiva) marşuta (Reg.) = A face pe
cineva să plece:
Nu bine a i11rrt1r În casă, căfe111eia i-a şi
dar 1narşura ce rşetorului.
MARTIE
Martie din post nn lipseşte sau (nob.) (E) ca-n
marte postul (Pop.) = Se spune despre cineva
care e nelipsit de undeva, de obicei de acolo de
unde poate obţine un avantaj, un profit:
Mă-111rebi ca pro.Hui! Vod)(I din IJăTll1ni:
I Eu la chef ca-n mai1e fJOSTul. I Vi11u-I beam din
coji de-alună I Şi-azvârleam, de voie-bună ( .. ]
(G.COŞBUC)
MARTOR
A lua martor (sau în mărturie) pe cineva. v. lua.
Dwnnezen mi-e martor! = Jur să spun adevărul:
- Draga 1nea Margareta. Dt'1nnezeu 1ni-e
1na11or, ţ>e crucea 1nea, n-a1n vrut să iasă aşa
(VLAD NEAGOE)
MARŢ
A face (sau a fi, a rămâne etc.) mart = a) (A
câştigasau) a pierde la unele j ocuri, în special la
jocul de table, în condiţiile în care se punctează
dublu:
A dar bi11e cu zarul şi a Jo.IT mar(.
b) (A întrece sau) a fi întrecut c u mult. (A pune
sau) a fi pus în si tuaţia să nu mai poat ă obiecta
sau spune nimic:
( .. .] organe, fluiere, chirări, alăure,
buciume, cimpoaie şi a/re mulre d-alde a.Het1
cc1ntau Îlltr-o unire de răuu1neau 1nar{ cei 1nt1i
buni muziwn(i di11 lume. (P. ISPIRESCU)
Nu e dectîr w1 tm ... de ctînd a auzir-o el
făcând mar(i pe m-me Kmuss de la opem din
Paris. (BARBU DELA VRANCEA)
MARŢI
Parcă e făcut marţea (pe gratii) (Pop.) = Se
zice despre un om lipsit de noroc :
Toare îi ieşeau pedosferei, de ţ)(ln'ă era
făcură mar(et1.
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Toate pe dos şi nunta marţea (Pop.) = Se A avea ce pune pe masă = A avea existenţa
spune despre un şir de lucruri, de întâmplări care a<igurată. (Îcn.) A fi foarte sărac:
de care mai nepotrivite: Nu mai era problema de gusr al
Di11 zicalele populare rewlră că mar(ea 1ntîncării, dacă-1 nÎlnereşre sau nu, ci de li tiveli
şi vinerea sunr şi ele ţJOfriv11il~e cere1noniilor sau a nu avea ce pune pe masă. (DAN WNGU)
nuptiale: „ Toare pe dos şi 111u11a mar(ea 1 " (ION Şi roti t1vell1n şi unde lucrll şi Clisă şi ce
GHINOIU) pune pe masă. (MIRCEA BĂTRÂNU)

MAS A întinde cuiva masă = A da cuiva de mâncare:

A primi (sau a lăsa) de m as = A găzdui peste - Ei, dacă n -ai fi prt1nzi1, (i-aş fi î11rins o
noapte. A adăposti : masă pe ci11.11e 1 (NADIA ANGHELESCU)
Colo ţJe la cina cet1 bună niJnereşte Însă
Î1llr-u11 std. Actun ÎnceţJu.fe a răsufla 1nai uşor A întinde masa sau masă (mare) sau a ţine masa
vău1nth1-se-n sar şi începu a lx1re pe la uşile întinsă= A pune masa; a oferi ospăţ îmbelşugat
oame11ilor să-l lase de mas. (I. POP-RETEGANUL) De b11t.' urie că are 1111 fiu aşa de r»·ocor1sir
şi de iscusit, rar<ll său făcu o 1nllsă 1nare, unde
A se aşeza de (sau pe) m as ori a cădea la (sau chemă pe roti împăra(ii, vecinii lui, ca să le arare
de) m as, a rămânea cu masul. v. aşeza. fiul său procor11eala. (P. ISPIRESCU)
Cu1n 11-ll 1nai Întins 1nllsă 1nllre, ţJrierenii
A-l ajunge (pe cineva) masnl (Reg.) = A-l s-llu făcut nevăzu{i, bll nici nu-i 1nt1i Îllttîlnell
apuca seara sau noaptea într-un anumit loc: oriunde i-ar fi căurtll, fii11dcă fugeau de el
- Acu1na, juţxîneşilYi, 1nai că-1ni vine să îndară ce-l ză reau( .. . ) (1. L. CARAGIALE)
zit~ şi eu ca 01nul cela, că a re să ne fie 1nasul În Ct?nd boierul î111indea masă mare ...
pădure. (ION CREANGĂ) chema ract?mul w r(ii ca să desfăreze pe
mosafiri. (GALA GALACTION)
MASĂ
A aduce sau a duce (ceva) la masă = A servi A pune (sau a întinde) masa = A pune, a pregăti pe
mesenilor o mâncare sau o băutură: ma<ă toate cele necesare pemm servirea mâncării :
Adică cu1n vine vo1fJt1 t1iasrll: dacă se Se ţJune 1nllsa, llţXlr şi două sticle de
vin
aduce fJe 1nasă o cio1fJă, să 1nă 1nul{1'1nesc cu şi a/re ct?reva de bere. O rărie... (TRAIAN
aburul şi cu 1nirosul, ia r do11111ul Coriugă să o DOBRINESCU)
mănt111ce? (EUGEN LOVINESCU)
- Ce 1nai e nou ţ>rin C/Jerior? L-t11n A s trânge m asa = A aduna de pe masă
Înrrebar, dur>ii ce ne-tun aşezt1t unul În faţa mâncărurile rămase, vasele din care s-a mâncat,

celuilalr la 1nasă şi ser vitorul ne-a adus a11ă rece tacâmurile e tc.:
şi o ravă cufruc1e. (DAN MIRON) Pt?nă se .Hn1nge mwa, îmi fac pli11ul.
Dacă se srn1nge masa până pleacă: ghi11ion,
A avea casă şi masă = A avea cele necesare ochesc a lră masă. (VLAD I. POPESCU)
pentru existenţă. A duce o viaţă tihnită: Prietenii Cllre 1năntîncă de obicei fli noi
La socrul 1neu tivea Clisă ş i 1nllsă. Ani Îll îmi ajură la .Hn111.1 masa, la spălar vasele.
şir li llvur odaill lui, conu Mihai, şi 11-ll lldus (MARIA BANUŞ)
vreodmă un r1ache1. (PETRE PANDREA)
Chiar ar fi o idee, dacă reuşeşri să o A-i fi cuiva casa casă ş i masa masă. v. casă.
aduci Îna11oi ţJe 1nll1nll fli, noi o ţJri1ni1n cu drllg
fli 1noşie, vll tiveli Clisă, 1nllsă, nu-i vll liţJSi N-are casă, n-are masă = Se spune despre un
nimic. (IOANT. MORAR) om fără căpătâi:

369
 Vasile JUNCAN
Prosria-i la m11g de mare vederă eu donn
ţJe-o 1nocheră I 11-t11n casă I 11-111111nasă I 11-a1n lucru
I 11-t1n sco1> I n-tun vitl{ă I 11-t11n 1u'1ne I 11-t11n stare
de loc !.lw11 011111/ !tip-hop. (GEW VLAŞIN)
Casă ai,
copii 11-ai Nici rreb11i11fa dwnirale
nu-i aşa 1nt1re. El 11-t1re ct1să, n-are 1nasă. Aşt1dt11;
el primeşremai 1111111. (ALEXANDRU POPA)
Poftim (sau poftiţi) la masă! = Formulă de
politeţe c u care inviţi pe cineva să se aşeze la
masă pentru a mânca:
Pu{ÎJJ 1nai ttîrziu, au venit ÎJJ fXIS grăbit
două /ele, Î1n/Jrăcare În şo1turi albe şi cu rit~Jtie
albă pe cap şi 11e-a11 i11virar: „ Poflifi la masă,
domnilor o.fiferi". (DIMITRIE BEJ AN)
Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau
ridică-te) masă (Fam.) = a) Se spune despre cei
care duc o viaţă plină de desfătare , care trăiesc
fără griji, care aşteaptă totul de-a gata:
Ctînd voiai ceva, era destul n1unai să
ţXJ11,11ceşri şi Îndară se făcea. Aci era În adevăr:
p1111e-re masă, ridil' ă-re masă. (P. ISPIRESCU)
b) Se spune când eşti obligat să serveşti mereu
de mâncare:
M -t1m gâ11dir să le ft«.'i dum11eara rosr de w1
ct1fJÎf<llaş, să s-t1fJuce şi dtînşii · de vreo 11egu.111orie, că
sunr gogetunire găligt111ii llCu1nt1, 1111 1nt1i ft1ce să se
lai;e ror Îit Sf>Î11llrea bărrtînului: ţ>u11-re 1ntt11ă.'
!i<.'()(1/-re, mtL1ă! ... (1. L. CARAGIALE)
- Cine vă În frece? răsţJt'1tSe Catrina.
Aşeaz.ă-re 1nasă, ridică-re 1nasă. Abia se 1nişcă,
abia se aşează, cleaf-cleaf, rxircă i-ai da să
mă11t111ce orravă. (MARIN PREDA)
MASCARA
A da de mascara (Reg.) = A se face de râs:
Şi de dara asra ea a dar de mascara.
A face (pe cineva) de mascara = A face de râs.
A certa cu asprime:
Că 1111blă pd11 mahalt1 I Ne-a făcur de
masaira,/Rlld boeriiîi1 cafenea. (GR. TOCILESCU)
- Căpi1t111 Baltwr e, I Î11dărăr cu porera, I
Că re fac de mascara. I Cmciu/ifa ra ( .. . ] (P.
ISPIRESCU)
Ne-aufăcur de mascara. (POP.)
370
MASCĂ
A l ăsa mască (sau pal) (pe cineva) (Fam.) = A
uimi, a ului pe cineva. A lua prin surprindere:
Dacă 1111 vă plac polonezii în mod
deosebir ( .. .] să şrifi că şi fi11/a11dezii t111 w1
sisrem de î11văfămt1111 car e poare lăsa mască
11111/ră lume. (MARCEL SECUI)
Aseară 1n-t1i lăsar 1nască, iubirule, ş i 1111
căura scuze că 11-ai! (EUGEN PATRICHE)
A(-i) cădea (sau a i se lua cuiva) masca = A
(se) dezvălui minciuna, înşelătoria c uiva. (A
apărea sau) a face să apară în adevărata lu mină:
A căwr ma.oca fal.lă de pe obrazul
vostru. I Şi 1111 a căzur ţJenrru u11 cet1s. I Nu li
căwr pe111m o zi. (ZAHARIA STANCU)
A-şi scoate (sau a- şi arunca, a-şi lepăda ere.)
nra;ca oti a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe)
cuiva masca = A(-şi) arăta adevăram fire, intenţiile
ascunse. A (se) demasca:
Alw1ci ltmwl lepădă masca, îşi dizvăli
urtÎful ht1racrer şi, ţJu{1i1ă vr e111e duţJă Îltft1111iret1 ce
tun văzur că a avur cu et1 la Înce11urul tlcestii isrorii,
î1 scrise răva,111/ 1u111ăror ( .. .) (C. NEGRU2Z1)
V-am smul.I masca. Acolo 1111de
pr e1i11defi că se tiflă iubirea de (tuii, am găsir
Trădarea. (ZAHARIA STANCU)
MAT
A face m at (pe cineva) (Fam.) = a) A bate (pe
cineva) la jocul de şah:
Du1Jă-1nt1să, t11njuct1r cu bărrt1nul şah şi
111-a făcut 1nar; t1/JOÎ fXISto111l s -t1 culct1f şi eu tun
srnr de vorbă cu pr eorea.rn în mod f<X111e plăcui
fii11d11esp11sdeamabilă; (D. VATAMANIUC)
b) A pune pe cineva în situaţia de a se
recunoaşte învins într-o luptă, î ntr-o dispută etc.:
Ctîfiva Tineri car e asisraseră la fi11a/11/
discu/iei î/ {Jrivet111 pe ŞedJa/I ca pe O i11secră
rară,un bărbat fl'tcur şah 1nt1f de nevt1stă-sa.
(EUGEN PATRICHE)
MATCĂ
A readuce la matcă = A readuce pe calea cea
bună:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Arunci George .1-t1 legăruir că, orice .1-t1r
î111t1111plt1, 11u se va t1/x11e de la ît1dt1roririle
llll{ionale şi i-a SfJus Învăfărorului că trebuie să
ne sili111 să readuce111 la 1narcă ţJe să11nanii
rărăcifi; (LIVIU REBREANU)
fJese 11ici de adevă1; 11ici de arfă - 11ici 1năcar de
t111t1 ro111t111et1scă. (PAUL ZARIFOPOL)
Negru carrt111 la mafe, Co11et1 ă.Htl 1111 s-a
fJufuf Învoi cu 11i1ne11i fJe !tune, 11ici cu ai lui, 11ici
cu t1 i Măriei. (ION LAZU)

A reveni la (sau a reintra în) ma tcă = a) A
reveni la starea obişnuită:
Să renii aurevenir lt11nt1rcă.
b) (O. ape) A-şi relua c ursul normal:
După două zile de u111blt11pe w1 drum î11
.1ftîrşi1 lm11, t1jw1.1eră111 lt1 Călăraşi, unde Bor cea
se Su/Jără ţJe Dunăre şi-o ia rav1a ţJe o sură
cincizeci de kilo1ne1ri, ţJtînă la Ht1rşova, unde
i111ră ia r lt1 111t1ft'ă. (PANAIT ISTRATI)
Ca 1111 roi fără (de) matcă= Dezorientat:
ltiră ce roc111t1/ă să hie la o oo.11e w re
em ca w1 roi fără marcă. (ION NECULCE)
MATERIE
A intra în m aterie = A începe expunerea
subiectului, a ten1ei , studiului etc.:
Cucoana Ma riera, nerăbdătoare, inrră
de-a dr eprul în 111t11erie. (CALISTRAT HOGAŞ)
Înainre de a inrra În 1nt1rerie - În istoria
M oldovei de la ju111ă1t11et1 .iet' o/ului al XVI-iea -
Hasdeu îşi îna/fă î11 Preft1fă ctîfivt1 dirimmbi
A fi pestriţ (sau tărcat, rău, câine) Ia mate sau
a fi cn mate (sau m atele) tărcate sau bălţate
ori a avea mate pestriţe (sau negre) (Pfm.) =A
fi rău la suflet:
Nevasfa tlcesfui sărac era 1nuncifoare şi
bună la inimă, iar t1 celui bogar em pe.Hrifă la
111t1fe şi foarre zgârciră. Vor ba veche: „ Tor w1
bou ş-o belea". (ION CREANGĂ)
Ai să vez4 de t1/rfel, că 1111-i chiar t1Şa de
(Je.11rif la mafe, cum par e, dar efricos şi .re reme de
i11.1pecrorul 111t1ghit1r. (NICOLAE MĂRGINEANU,
MIRCEA MICLE)
A fierbe m atele în cineva (Pfm.) = A fi foarte
enervat, înfuriat:
- Fă, buzaro, dă-re la o pt1rre că 111 ai
fieri de.irul. - Ba dă-re 111 la o 1x111e, scurro ce
eşri, că aufierr şi 111t1fele în rine. (GH. VRABIE)
A frige (sau, rar, a pătrunde ) pe cineva Ia
mate (Pop.)= A face cuiva un mare neajuns:
Nu se t1ş1eprt1 ca 1oc111t1i r udele lui să-l

şrii11fifici ( ... ](MIHAI ZAMFIR) frigă la mafe.

Srănică, În llt'1nele unei rudenii ţJe care

11-0legalizase, lua ţJe Aurica Îll bra{e şi o săruta
viguros ţJe t11ntîndoi obrajii. AţJOi i11rra În
1naferie: - Cu11111afă, viata 1nea e un lung
111t1rririu1 (G. CĂLINESCU)
MAŢ
A i se lungi (cuiva) matnl (sau u rechile) (de
foam e) (Pop.) = A fi foarte flămând:
Aşa ş-aşa, 11ici fJrea-fJrea, 11ici foorfe-
/0011e... 111unai că 1ni s-au ct11n lungif uret~Jtile de
foame. (VASILE ALECSANDRI)

A cârceia la mate sau la inimă (pe cineva) A-i chiorăi (cuiva) m atele (de foame) = A-i fi
(Pop.)= A avea crampe: cuiva foarte foame:
După ce 111t111ct1, pe femeie o câr ceia la Acolo dere o colibă de pescar. fi
1nt1fe şi nu se si1nfea bi11e. cl1iorăit1 111t1fele de foame şi fu 11evoi1 să se
t1bară. (P. ISPIRESCU)
A fi pestriţ (sau negru) la mate (ori pe cerni Ba de 1ntîncare şi casă i-a frebuif
gn rii) sau a avea (sau a fi cu) mate pestriţe 01nului Îllftîi ş-a1Joi hlline / 11,1noase, cu1n zici fu;
(sau, rar, cu oase) pestriţe sau a avea mate cu rufe de al e wle îfi ghiorăiesc 111t1fele de
pestriţe = A fi rău
la suflet: foame. (ION CREANGĂ)
Pe Domnul X îl bănui că e grozav de
pe.Hrif la mafe şi fine 111i111e unde l-a ars, fără să-i
371
 Vasile JUNCAN
A-i face cuiva matele coadă de zmeu (Arg.)=
A ucide pe cineva:
- Vine el nenea de la pârnaie, o să-fi
facă matele coadă de zme"' Era legar c" hofii
C"faridei. (EUGEN BARBU)
MAU
A face (cuiva) m au (pentru... sau să... ) (Pop.)=
A înlesni să...:
l-am făwr ma" săf„gă.
A(-i) lua cuiva ma ul (Pfm) =a) A face pe cineva
să-şi piardă cun~tinţa în umia unei lovituri:
Part1schiv 1111 1nai tivu curajul să se
t1fJtOfJÎe, SfJuse 11uînios: - Ctînd oi ţJune 1ntîllt1 ţJe
pai; îi ia" ma"/ ct?r ai clipi' (PAVEL PEREŞ)
b) A pune (pe cineva) în si tuaţia să nu mai poată
spune nimic:
V-a /„ar ma„/, nenorocire/or! Vă
dădet1fi1nari În fata 1nea, 1111 şria{i că 1nă bucur
de proreC{ie, că s"'" cineva! (EUGEN BARBU)
Oric"m arfi, porrarul .Hărea în fata mea
ca u11 zid şi Î1ni Î1untînă o scrisoar e ce 1ni-a luat
cu roiul 1naul, dar şi 1nt1i 11e111le.-r a1n ră111as
lec1tm?nd-o. (DUMITRU CRUDU)
RăsţJuJJsul 11es11erar 1ni-a luar 1nt1ul şi
deja mi se depăna fi/m„f viiro ml"i ( .. . ]
(MARIUS CHIVU)
c) (Rar) A ucide, a omorî.
A-şi pierde (sau a i se lua cuiva) maul (Plin.)= A-şi
pierde curajul, cumpănd. A române perplex:
D"pă cele î111t1mplare, bărlx11"/ şi-a
ţJierdur 1naul şi Îşi vedea de treburile lui.
MĂCĂU
A cinsti cu miicăul (Trs.; Mar.) = A bace cu
măcăul:
Le-a s11us COJ>iilo r că dacă 1111 se
asrcî1n11ără o să-i cinstească cu 1năcăul (baston,
bâtă, ciomag].
MĂCINA
A măcina cuiva (Pop.) = A împlini cuiva
dorinţele, a-i face pe plac:
Orictîr i-llr fi 1n<lci11t1r nevestei, et1 era
1nereu ne1nulfu1niră.
372
Altă făinii se macină la moară. v. făină.
MĂCIUCĂ
A i se face (sau a i se pune, a i se sui , a i se
ridica, i se zburli cui va) părul (sau chica)
măciu că (în vârful capului) (Pfm.) = A fi
cuprins de o spaimă pucernică; a se î ngrozi, a se
înspăimânta:
Şi aşa cu1n zisei, ÎnceţJu el a ţJovesri,
duţJă ce Înhăfai colivia şi o luai la sănătoasă cu
bidiviul lut1r de la z1nei, ÎnceţJură să 11i11cheze
caii cei/a/fi şi să facă w1zgomor de fi se făcea
părul măciucă. (P. ISPIRESCU)
POl1te că-l ş i Ct'110l1şrefi? Ei, ctîre a
î11d„ra1 bief"/ om, fi se face părul măciucă.
(LIVIU REBREANU)
Şi 1nt1i desluşii ceva ce făcu să 1ni se ridice
păml măciucă îi1 cap. (NICOLAE COV ACI)
Însă dacă ţJuii ar fi t1uzir t1ru11ci ce
plăn„ia lmdia să-i facă Anei, d"pă ce ar fi
primii pasărea, li s -ar fi ridicai păml măci„că
în cap, nu alra. (SÎNZJANA POPESCU)
MĂDUVĂ
A-i cerea (cuiva) măduva ş i oasele (Reg.) = A
pune pe cineva la coc felul de încercări, pentru a
afla câc preţuieşte:
Din ţJri1na zi, srăţxînul i-a cerct1r 01nului
1năduva şi oasele ca să vadă ctîr de credincios
e.He.
A-i degera (sau a -i îng heţa cuiva) măduva-n
oase (sau în ciola ne ecc.) (de frig) (Pfm.) = A-i
fi foarte frig:
( .. .] şi p<111ă-11 ziuă fiind ieşifi din .wr,
cam pe la prt111zul cel mare ne-aflam iar în
Fălriceni, rrect?nd de.'il'"ffi prin vad, în dref""'
Baiei, M oldova î11ghefară pe la margini, şi la
d"s şi la î11101:1, de ne degera măd„va-11 oase de
frig! (ION CREANGĂ)
Vai de noi şi de 1104 că ne-a înghefar limlx1
îi1 g"ră şi măd„va în ciolt11edefrig 1 (IDEM)
Până în mădu vă sau până în (sau la) măduva
oaselor= Profund, adânc:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Răsărea w1 soare, At1ghelache, de re Omul .rimfea că .1-t1 apropiai mălaiul de

părnmdet1 ptînă la măduva oa.re/or. (MARIN rraisră şi se luase fJe gtînduri.
PREDA)
Roasă pât1ă-t1 măduvă,.re .11u7Jă I Putredă, Şi-a trăit traiul, şi-a mâ ncat mălaiul (Pfm.) =
o-111reagă-m1Jă1iifie. (MIHAI BENIUC) Se spune despre cineva sau ceva care a
Sunr Î11ve11i11ar 1xînă În 1năduvă şi 1xî11ă în1bătrânit, s-a învechit, s-a uzat:
ît1 vtî1ful dege1elor (MIHAIL SADOVEANU) - Ei, Ivane, de.rrul de-acum; fi-ai rrăir
traiul şi {i-ai 1ntî11ct1f 1nălaiul.I De 1nilosriv,
MĂGAR 1nilosriv eşri; de bun la i11i111ă, bun t1i fost, nu-i
A face (sau a ajunge) din cal măgar (Pop.) = a) vodJă. (ION CREANGĂ)
(A ajunge sau) a aduce pe ci neva dintr-o situaţie Numai moş Dorofrei judecă cel din
mai bună în alta mai rea: urină clondir şi-l srot1r ce, fJicărură Cu fJicărură.
Ajunge din cal măgar I Şi cartîr dit1 -Aşa să se scurgă ochii fe1elor durJă mine. - Ei,
armă.rar. (ANTON PANN) aş.' {i-ai rrăir rraiul, {i-ai tXi/Xlf 1nălaiul, zise una
b) (A aj unge sau) a face pe cineva de râs: di111re femei. (BARBU DELA VRANCEA)
Apoi t1u mă facefi dit1 cal măgar, că vă
vefi găsi manraua cu mit1e! (ION CREANGĂ) MĂMĂLIGĂ
A căuta nod în mămăligă (Reg.) = A că uta nod
A li măgarul cuiva (D. oameni) = A-i face în papură:
c uiva tot felul de servicii care cer eforturi fizice Fe111eia i-a SfJus IJii1fJt1rului să nu 1nai
obositoare şi un1ilitoare: caure nod ît1 mămăligă şi să se gtîndea.rcă la
El era acu1n 1năgarul şefului său şi lucruri 1nai serioase.
alerga roară ziua 111u11ai să-i facă pe IJlac.
A face (ceva) m ămăli gă = A distruge, a nimici,
A împărţi două paie la trei măgari. v. împărp. a face praf:
Tri1nire aviot1ne să a r unce IJ01nbe fJesre
A nu li nici cal, nici măgar (Fam.) = A nu oraş. Neface mămăligă. (ION PAS)
aparţi ne niciunei categorii determinate, a nu
avea nicio situ aţie precisă: A o pune de m ămăligă
sau (Mol.) a pune de
Sub acesr asţJecr noi 1111 sunre1n nici mămăligă fără făină (sau fără apă) (Pfm.) = A

cal, nici 1năga 1:' Nit~i ca Bulgaria, dar nici ca se afla sau a ajunge într-o si tuaţie dificilă,
Polonia. (EMIL RAŢIU) neplăcută, într-0 încurcătură. A da greş:
Nu1nai t1rcîra, că el a rret~ur 1nai de1Jarre
MĂGĂREAŢĂ În d r u1nul său, iar noi a1n srar ţJe loc şi a1n fJus- o
A cădea măgăreaţa pe cineva (Fam.) = A avea de mămăligă,fă1ii arJă. (ION CREANGĂ)
de suportat o neplăcere, o ac uzaţie, o pedeapsă - Ducefi-vă cu Dumt1ezeu 1 Şi luafi
etc. fără a fi vinovat: .îea111a la Marinică să nu vă ft1că vreo ruşine, că
Tor pe Mirela cădea măgărea/a. Ea era dânsul t1 cam pus-o de mămăligă' (LIVIU
şi de plim/Jăreală, şi de chefuială, şi de REBREANU)
răvăleală. (RADU ALDULESCU)

Erau responsabili, pe ei cădea măgărea/a. A-şi scoate mămătiga (sau pâinea) (Reg.) =A-şi
(EUGEN URICARU) câştiga strictul necesar pencru crai:
( .. .] doi oameni cu doi boi, la vreme de
MĂLAI iarnă, abia îşi pureau .1eoare mămăliga. (ION

A apropia m ălaiul de traistă (Reg.) = A-şi CREANGĂ)

risipi aproape întreaga avere:
Mămăligă neliartă =Om nătărău:
373

Mi-ai sTrictlT IOT cheful, îi zi.le el răsTiT
lui Iorgovan, t1/JOÎ Îşi aruncă ţJuşca-11 Sţ>inare şi
se î111oarse în .rnT cerrtîndu-1 mereu pe Fili(), că e
fX1/Jă-la11re, că e ţ>rinde 1nuşre, că e 1nă1năligă-
11efit11·1ă şi ctîre şi mai ctîTe. (IOAN SLAVICI)
( .. .] şi ai mai şî î11(epe11i1 cu căru(a de
lucemă la podul de pe.He Călmă(ui, de re-a
Înjurat Sran, fer1nierul, şi fi-a zis că
mămăligă nefia11ă? (NICOLAE FULGA)
Se îngroaşă glnma (sau lucrnl, mămăliga,
treab a). '" îngroşa.
MĂNĂSTIRE
A închina o mănăstire. v. închina .
A se duce sau a (se) închide, a intra, a trimite,
a băga la (o) (sau, rar, în) mănăstire = A (se)
călugări:
Să ştiu
de bine că 1nă duc la 1nănăstire,
ţxîine şi sare 1111 1nai 1nă1uî11c cu el.1 (I. L.
CARAGIALE)
A s e face mănăstire (Arg.) = A se produce
învălmăşeală, îng hesuială. A începe bătaia:
Când .re bar mai multi şi .re produce
învălmăşeală, căci cad unii pe.He a/fii, golanii
care privesc sTrigă: Haide(i, mă, că .re face
mănăsTire. (BULETINUL FILOLOGIC, IV)
MĂNUŞĂ
A arunca (cuiva) mănuşa= A provoca la duel.
(Pgn.) A provoca pe cineva:
Hilberr a a r1'11Ct1f 1nănuşa unei rodnice
ţJrovocări, ţJe ct1re 11u1nerot1se 1ni11{i e.-rce11f1011tlle
s-au grăbii s-o ridice, spre folosul maremaricii şi al
alror difci(J/ine. (NICOLAE MANOLESCU)
Nichita Stănescu a aruncat 1nănuşa În
arena poeziei pt11rioriu. (MAGDA URSACHE)
A ridica mănuşa= A primi provocarea cuiva:
( .. .] va avea nevoie de adve1~ari pe
1năsură care să se-11Ct'1nere a ridica 1nă11uşa.
(NICOLETA SĂLCUDEANU)
A se potrivi (ca o) mănuşă (Fam.) = A se
potrivi perfect:
V asile JUNCAN
Asta-i singura 1neserie care 1ni s-a r
por rivi ca o mănuşă. (TEODOR MAZILU)
Ce11 este că aceşti ani vor aduce cc1teva
eve11ime111e care i .re vor porri1i lidemlui Gheorghiu-
Dej ca o mănuşă. (ADRIAN CIOROIANU)
A nmbla (sau a s e purta cu cineva) cn mănuşi
eşti (Fam.) = A se purta c u atenţie şi îngăduinţă, cu
multă politeţe:
Regrera sincer că locore11e11Tu/ .re purra
î11 general cu mănuşi, era la fel de blt111d şi Cil
(){1me11ii ci11sTi(i şi cu vagabonzii. (AUGUSTIN
BUZURA)
Îl co1nţJli111enra, se ţJurra cu 1nănuşi. Să
1111 care cumva să-l sperie şi să plece. (RADU
ALDULESCU)
MĂR'
A trăi ca în nori de măr (Rar)= A duce o viaţă
ferici tă, lipsită de griji:
DuţJă nuntă, s-a aşezt1t feciorul
Î1nţJărt1tului ţJe rrai şi trăia ca î11 flori de măr.
(POP.)
MĂR'
A ba te (sau a face) măr sau a lăsa (bătnt) m ăr
= A bate foa rte tare pe cineva:
Afltt'le că
suni unii ot11ne11i care şi-au ţJus
îi1 gând să-1 lxuă măr şi să-i aprindă ca.rele din ură
că i-arfi 11ăpăsTui1 clb1dva. (LIVIU REBREANU)
L-au lă.rnr măr ş i s-au dus fiecare la
Treaba sa. (I. L. CARAGIALE)
De florile mărnlui sau de Dori de cuc. v. floare.
MĂRAR
A se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă sau
(rar) a se a mesteca ca mărarnl în bucate
(Pfm.) =A interveni nepoftit în treburile c uiva; a
participa nepoftit la o di scuţie:
Că I Ne1wfTiTul sca111111-a re. I Unde 1111-(i
fierbe oala, 1111-(i băga lingura. I Nu re ame.Hect1
ca mărarul î11 roare bucarele. (ANTON PANN)
Şi ţJe11r111 Purin unul ca Ponra 1u1 conreat.ă,
de vre111e ce şi-a ţJer1nis să-l {1i1ă Îit ţJicioare, ca ţJe
che/11er4 la u/Iima mt111ife.Ht1re srw11ivă la care
374
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

dt?mbovifetmul 11os1m .1-t1 băgar îi1 vorbă Ctl 01elbosuflli richie de mărgărirar llll-i
măran/11 ciodJii. (http://www.nasul.tv/) trebuie, fJenrru t1ceet1 nu re GfJUCll de luc111ri
mari, căci e les11e t1 zice plăci111e, dar Cil b. .. de
MĂRĂCINE fară mare llll se fac Ollăfe roşii. (C. NEGRUZZI)
(Umblă) parcă treieră la mărăcini (Pop.)= Se
zice despre un on1 nevolnic sau neajutorat, care A arunca mărgăritar (înaintea) porcilor
nu reuşeşte să ducă un lucru la bun sfârşit: (Pop.) = A da un lucru de valoare c uiva care nu
De cu1n l-a văzur că inrră 1>e f)(){lt1ă, el li ştie să-l preţuia<că:
Înţeles că 1neserit1)rul e unul din tlceia care Să llll dafi ct?inilor fllcmrile sfinre şi să
1x11t~ă treieră la 1nărăcini. nu t1ru11ct1{i 1nărgărift11-ele vot1srre Înai11ret1
/X>rcilor, ct1 nu cu1nvt1 să le ct1lce ÎJJ fJiciot11-e şi
A călca
(ca) pe mărăcini (Rar) = A trăi rău, î n să .re î1lfot11t'ă să vă nqJii. (BIBLIA)
neînţelegere cu cineva: Trebuie să 1-et~u11ooşte1n că 1nereu t111'11Ct1
Î11feleger e 11-afo.1111icioda1ă î11 wsa lor, „1nărgărita1-e Înt11i1ret1 /X>rcilor". 01it1r Îit ti11e1-e{e
căci a1ntîndoi căltYlu ca ţJe 1nărăci11i şi 11u1nai acesT obiui al ei mă pll11ea r1e ghimpi. Clind .re
certuri ert1u roată ziua. r1omea r1e ctîre 1#1 .wbiea; .re lăsa Ttîn1Tă de pr opria
ei elocinfă şi fără a mai wcoti firea a.1eu/1ămriloi:
A pune parul în uşă şi mărăcini la fereastră. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI)
v. pune.
A înşira la mărgăritare = A spune basme:
A s ta (ca dracul) pe mărăcini (Fam.) = A nu Boieml făcll clacă, adwu111d pe IO{i
avea astâmpăr; a fi foarte nerăbdător să plece: CO/Jiii şi /erele din sat ct1 să Înşire lt1
Srăreai 1>e 1nărăci11i să se facă ziuă 1nai mărgărirare. (P. ISPIRESCU)
r etJede, ca să aju11gi acasă. (ION PAS)
Sră ca ţJe 1nărăci11i. Nu-i 1nai ajunge Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar
currea î11 care-a cr e.1eu1. (MARIN RADU (Pop.) = Se spune despre un lucru de valoare
MOCANU) ajuns pe mâna unui om care nu ştie să-l
preţuiască sau nu-l merită:
A şedea
ca dracu-n s pini (sau pe mărăcini, în Dea.wpra 1u1111or ca11didafilor . ..aşa
cânepă). v. ş edea. alegărori, aşa ca11didafi: Păcar de mărgăriftir că
e la gtîT de măgai: (http://www.lucianvisa.ro/)
A trăi
ca pe mărăcini (Reg.) = A trăi rău, în
neînţelegere cu cineva: MĂRIŞOR, - OARĂ
Nu ţJO{i rrăi nici În sal; I Nici În sal, nici A lăsa (pe cineva) mare-m ărişor (Reg.) = A
În vecini, I Trăieşti ca ţJe 1nărăci11i. (I. pără<i ; a lă<a pe cineva să facă ce vrea:

BIBICESCU) Nemaiş1ii11d ce să facă l-a lăsar pe

Ruşi11ea i11ifială o rXirăsi repede pe bietul 01111nt1re-1nărişor şi li fJ/ect1r.
educarot1rea frt111.efo11nt1ră În JJegusror a1nbulanr:
o su1nedenie de oa1ne11i rrăit1u Cll fJe 1nă 1-ă.ci11 i Îll MĂRIT
ul rima vr eme, iar oraşul pureaji les11e co11fimda1 A-şi face de mărit (În superstiţii)= A face vrăji,
Cil w1 llriaş rafcioc. (IULIAN CIOCAN) farmece pentru a se mărita:
Fara a fo.11 .<jăruiră de o babă să-şi facă
MĂRGĂRITAR de 1nărit.
(Ce-i lipseşte chelului?) Ti chie de mărgăritar
(Pfm.) = Se spune despre cei care au sau doresc MĂRTURIE
să aibă lucruri de preţ nefolositoare, deşi sunt A lua m artor (sau în mărturie) pe cineva. v.
lipsiţi de strictul necesar: lua.
375
 V asile JUNCAN

De sărac ce era n-avea cu ce-şi srroţJÎ

A veni la mărturie (Olt.) = A apuca pe calea 1năseaua.

cea bună. A se da pe brazdă:
În cele din u11nă, el a venit la 1nărrurie A nu-l durea (pe cineva) măseaua (de ceva)
şi ţJllrcă acu1n e alr 0111. (Pop.)= A nu-i păsa de ceva:
De re-ar Clllici 11u1nt1i ţJe rine... JJu 1n-t1r
MĂRUNTAIE duret1 mă.ret1ut1. (VASILE ALECSANDRI)
A şti toate măruntai ele (din cineva) = A
cunoaşte gândurile cele mai ascunse ale c uiva: A trage (sau a o lua, a su ge) la măsea sau a
Eu şăd călare În i11i1na 101; şi 1111 că 1nă pune (ori, pop. a-ş i încălzi, a-şi pili, a-şi stropi)
laud, dar şriu roare 1nă11,11raiele dinrr-Însele. măseaua = A bea mult băuturi alcoolice:
(ION CREANGĂ) Ca să dau o idee despre ce esre în .Ht1re
să istorisească un vtînăror sărut cu o 11/oscă de
MĂSEA Cor11t1 r Trasă la mă.rea, e de.Hui să spun
A (o) lua la măsea. v. lua. urmăux1ret1 î111t1mplt1re t1 lui Codret111u ( .. . ]
(NICOLAE GANE)
A clănţăni din măsele =A tremura de frig:
( .. . ] de-t1bit1 mi-i lua pe Ge rilă de (uluc A-i crăp a(sau, rar, a-i scăpăra) măseaua sau
şi I-Îi ţJurra cu nasul ţJe la soar e, doar s-a Încălzi măselele (în gură) = A fi foarte nerăb dător să ...
ct1ruşi de ccîr şi 11-a 1nai clăn{ăni arc1ra din A avea mare nevoie (de „. ):
1năseleca un cm~osttîrc din cei bărrtîncioşi, că Mă uira1n .. aşre11rtînd cu neasrcî1nrJăr să
pa n'ă mă .Hnî11ge în srx1re ct111d îl văd aşa. (ION vie un lainic de şcolar de afară... şi-1ni c răţJll
CREANGĂ) 1năseaua-11 gură ctînd vedea1n că 1111 1nai vine.
(ION CREANGĂ)
A lepăda (sau a arunca) (pe cineva sau ceva)
ca pe o măsea stricată = A se de barasa de A-i scoate (sau a-i vinde) (cuiva) şi măselele
cineva sau de ceva fiiră părere de rău: (din g ură) (Pfm.) = A-i lua c uiva tot ce are. A
(... ]dar dmcii ştiu că se bucumră dind .re sărăci:
văzură co11orosi{i de un 1nusafir ce le sta ca gunoiul Cu sila -fi vinde ţi măselele di11 gură.
În m}u·, 11e11rru care fi şi scoaseră din iad ca ţJe o (GLIGORE M. JIPESCU)
mă.rea srricmă din gură. (P. ISPIRESCU) la ctîr de zgârciră em femeia, t1rji fosr
Dar 1ne111oria co1nu11ă a oraşului În star e să-i scot1ră biefului 0111 şi 1năselele din
re/uwse să o e.-'<ţJu/zeze ct1 ţJe o 1năsea stricară. gură.
(MATEI YIŞNIEC)
A-şi încălzi măseaua . v. încălzi.
A nu avea ce pune (nici) pe o măsea sau a
pune a bia pe o m ăsea ori (nici) cât (să) pui pe Fiecare ştie unde-l doare m ăseaua (Pop.) =
o măsea = A avea foarte puţin de mâncare: Fiecare on1îşi cunoaşte necazurile:
Şi, n ici u11t1, n ici două, ha(! pe ied de El 1111 se 1nt1i Înc rede În .eft1turile
gtîr, îi răreză wpul pe loc şi-l mă11t111că aşa de priere11ilo r, căci şrie cel mai bine unde-l doore
iure şi cu artîw pofră, de-fi /Jărea că nici pe-o 1năseaua.
măsea nu are ce pune. (ION CREANGĂ)
Dară de 111de să le tl}111gă ce bn111ă le Oltean cu douăzeci şi p atru (sau cu gu ra
aducea el? Abia puneau p-o mă.rea. (P. ISPIRESCU) plină) de măsele = Om vioi, isteţ şi priceput să
se descurce; abi I, şmecher:
A nu avea cu ce-şi stropi măseaua (Pop.) = A Ti11ere(et1 t1cet1.Ht1 î11j1ăcătt1ră, pri.w.wl
nu avea ce bea. A fi sărac: acesw de viată au făcur să se zică despre olre11i

376
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
că t1u «douăzeci şi /Jllf 111 de 1năsele».
VLAHUŢĂ)
MĂSELAR
(Parcă) a mâ ncat măselar = Parcă e nebun:
Ea umbla de colo-colo /Xltt'-ar fi
1ntînct1r 1năselar.
MĂSURA
A lua la măsurat (Pfm.) = A lua la bătaie:
Nu ofensiva marwră de succese îl
bucura, ci faprul că odară aj1mşi pe meleaguri
1nioririce ruşii vor lua la 1năsurar /Je roti cei care
Îll nechibzuin{a lor au ţJurces la
împorriva lor. (MIRCEA CRĂCIUN)
A măsura banii cu dimir lia (Pop.)= A fi foarte
bogat:
De ct1nd 1năsura banii cu diJnirlit1,
bi 11t1)rul ţ1t1rcă În11eb1"1 ise .
A măsura pe cineva (cu privirea sau cu ochii)
de sus până j os (şi de j os până sus) = A
examina c u atenţie, a cerceta:
Măsură di11 ochi gloa/XI jigăriră,
harabaua 11ră11ădiră: - ... Vrei să 1nergi cu 1ni11e,
puşriule? făcu el. (PANAIT ISTRATI)
Daca re apucai cu 1m romt111 ger-bege1
la vorbă pe la nămiez, ct111d e S()(irele-11 pur ere,
şi-l Întrebai: „Măi Muşt1re, ce e acu1nt1, zi ori
11oarJ1e?", /X1dea .re scăq1i11a sub căciulă, .re
gt111dea ctîrva, re măsura Cil ochii să vază ce fel
de 11egu.11or îi fi, şi-fi răspw1dea : „Apoi de 1
domnule, zi e.ue". (MIHAI EMINESCU)
A măsura oile (sau la ptele) (Reg.) = A cântări
laptele muls o dată de la oile dintr-0 turmă,
pentru a evalua cantitatea de bronză ce se va
produce:
- Dragomire, maică, au î11florir fragile
şi 11oi 11-am mai mă.wrar oile! (DIN VIEAŢA
POPORULUI ROMÂN, 19 14)
LLI 11w11a oilor (ruga oilor .re mai zicea),
se măsura larJ1ele (ct1111ărirul oilor, sp1meam),
fiewre (stăpân de oi] îşi mulgea oile pe11rru
măsurai. (ION GHINOJU)
Val11111tt! ol TT./eo
(AL. A măsura pe cineva cu joarda. v. joardă.
A măs ura pe cin eva (sau a măsura cuiva ceva)
pe s pinare = A bate, a lovi, a trage o bătaie:
l.Lls · să-fi măsor eu boieria pe spinare
cu ciubucu isra. (VASILE ALECSANDRI)
A nu se putea măsura (cu cineva sau cu ceva)
= A fi în inferioritate evidentă faţă de cineva sau
faţă de ceva:
Era o pro.Ilie ceea ce făcea Trică,
de()(irece om voinic o fi Jo.li el, 11u-i vorbă, dar
cu Nafl 11u .re 11urea măsura. (IOAN SLAVICI)
răzl1oi Bucuria so{ iei că 11/eca din satul În
care-şi Îngror1ase cei 1naifr1'1noşi ani ai rinere{ii
1111se1m1ea măsura dectîT cu părerea de rău ( . . ]
(AL. BRĂTESCU-YOJNEŞTI)
A umbla gonind vântur ile şi măsurând
câmpur ile (Pop.) = A umbla fiiră niciun rost:
De 11-t1r fi w11blar gmi11d vt1111urile şi
mă.wn111d ctîmr1urile, azi arfi fosr om la lm:ul lui.
A-i măsura (cuiva) vorb a cu îmblăci ul. v.
îmblăciu.
A-şi măsura puterile = A se lua la întrecere în
luptă:
- Eşri ru În srare să-fi 1năsori ţJuferile cu
ale mele? (VASILE ALECSANDRI)
De 11111 .re simfea el desrul om pe11rru Ctl
să se-ncu1ne1e a-şi 1năsura ţJuferile cu ase1ne11ea
marahală. (IOAN SLAVICI)
MĂSURĂ
A avea m ăsură bună (Reg.) = A avea fire bună,
temperament bun:
Bunica tivea 1năsură bună şi avea grijă
să 1111 le lip.rească nimic 11epofilo1:
A ba te măsura = A executa c u mâna sau cu
piciorul mişcări egale şi regulate, care
marchează diviziunile grupurilor de note aflate
în fiecare unitate delimitată de barele de măsură:
Paraschivesw de.ochi.re cu dezgu.H cai1ea
şi ÎnceţJu să cc1nre nesigur şifals, bărând 1năsura cu
.1et111da/()(1să lipsă de si11cro11irare. - LLl-si-do-la-mi.
377
 Vasile JUNCAN

La-.1i-do-re-do-.1i. - Nu esre aşa! Bare măsura bine!
La-si-do-lt«i-miii. (G. CĂLINESCU)
Cristian şi-a vtîrlil u1-et~1tea În G/X11t1rul de
radio şi, ab.rorbir de 1nuzit~ă, bare 1năsura, i1nirtînd
ge.1r11rile pmfe.wmlui. (COSTIN DODU)
A băga oile în (sau la) măs ură (Reg.) = A izola
oile de miei, spre a stabili cât laixe dă fiecare oaie:
Ciobanii se pregăret111 să bage oile în
1năsură.
A fi de o măsură (cu cineva) (Pop.) = A fi de
areeaşi vârstă cu cineva:
El 1111 era de-o 1năsură cu fJrie1e11ul lui.
A fi în măsur ă (să ... ) = A fi în stare, indicat, a
avea posibilitatea de a face ceva, de a reuşi:
Şi cu1n e elevul du111irale, eşti cel 1nai i11
măsură să-mi dai 1m sfar din vreme. (CEZAR
A lua (cuiva) măsură = A mă<ura diferite
dimensiuni ale cuiva în vederea confecţionării
unor obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte:
Aţ>0i la Crăciun şi la Paşre, se şria rÎndul
de haine. Nu1nt1i 1nă /J01ne11et11n cu croiro11,1 că
vine. „Ce vrei 1nă?" Îi zicea11t „ M-a rri1nis
cuconul is111t1vnic să-ţi it1u 1năsură." „Nu-1ni
rrebuie. Am haine de.irule. Să t1111 eu zile să le
1>011." „Nu se f}(){lfe. Coconul a zis, şi trebuie să se
Î1n11lti1ească ţJOrunca." De voie, de nevoie, 1nă
lăsam să-mi ia măsură. (P. ISPIRESCU)
A lua măsuri = A împlini o serie de lucrări sau
a duce o acţiune în vederea realizării unui
anumit scop:
Se scoală mt?ine dii-de-dimineafă, ca să ia
1năsuri. - Ce 1năsuri? -Măsuri, ca la u11 ase111e11ea
eve11i1ne11l Ftlce1n, cu1u1fcur ot11ne11ilor, e.-'<ţJlică111,
.<jăruim. (MIHAIL SADOVEANU)

PETRESCU) Hei, hei' Ctînd aud eu de popă şi de

El se credea în măsură de a fixa S1nărăndiţa 11oţ1ii, las 1nuşrele Îll IJllCe şi-1ni it1u
sfi1rşirul lunii 1nai dreJJT 1no1nenr de Încheiere a/re gânduri, a/re măsuri: încep a mă da şi la
pozirivă a luprei pellTru Unirea deţJ/ină ţJe plan !1<.' ri.1. (ION CREANGĂ)
admini.1r1t11iv. (DAN BERINDEI)
A umple măsura= A ajunge la limită:
A fi pe o măsură (cu cineva) = A se a<emăna la Se fJa re că împorriva celor buni
fapte rele: co11sr1iră Încă ceva, o 11urere oculră, să-i zice1n
Cei doi fra{i sunr fJe o 1năsură şi llt'1nai .roarrll, /t1ralifllfetl - cevtl ct1r e u1nţ1le 1năsu1t1
obrăznit~iifac. nefericirii. (G. IBRĂILEANU)

A i se umple m ăsura (Pop.) = A se sătura de A veni (sau a sosi) la măsura vârstei sau la
ceva sau de cineva. A-şi pierde răbdarea. A-şi măsură de vârstă= A depăşi vâr.,-ca adolescen~i:
ieşi din fire: Şi vei creşre apoi pe neobservare la

O, 111, cel ce locuieşri lângă apele cele 1năsu1t1 vâr.Hei plinărăfii lui Hrisros.
1nari şi eşti fJ/in de co1nori, venit-li sfi1rşirul rău (TEOCTIST CAIA)
şi măsura lăcomiei rale fi .1-a 1u11p/111 1 (BIBLIA)

A veni la măsură = A atinge o anumită limită

A întrece măsura = A depăşi anumite limite dinainte stabilită În ce priveşte n1ărin1ea,
(convenţii) stabilite, a deveni excesiv: dintensiunea, cantitatea etc.:
Paraschiv Însă deodt1ră Îşi reveni: ( ...] ţJtîrtîrul i-t1u zis să-i rri1niră cu u11
î11Trecu.re măsura. Dădu ţJaharul fJe gtîr. om al lui după dc111.wl la gazdă, de-i va veni la
(MARIN PREDA) măsură, li va cumpăra. (ACTE JUDICIARE din
Ttira .wcoreşre că
frare-meu Ion a ŢARAROMÂNEASCĂ, 1775 -1 781)
înrrecur măsura. Îl cearră. Şi în rimp ce-l cea11ă
îl măsoară cu băful pe spinare. (ZAHARIA A-şi da măsura= A arăta coc ce este capabil să
STANCU) facă, să dea:

378
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Pt1fruzeci de t111i sunr o vt1rsră li 1narilor fJiciOl11-e, să nu fie de o 1năsură", Îşi SfJunet1u.
schimbări. Terry e 1m exemplu, abit1 după (EM. GÎRLEANU)
1x1rruzeci de ani şi-li dar 1năsu1t1 valorii ei. A vet1 nişte f riguri llŞll de strt1şnice, ÎllCt1f
(NORA IUGA) rre1nurt1 Ctun r1-e1nur eu t1cu1n, n-llr fi de o
Din 1Xict1re, 11u se 1nai ţJOl1fe face niJnic.~, măsură. (NICOLAE GANE)
netunul 11ost111 şi-a dar 1năsura ticăloşi ei şi
acolo . (IOANT. MORAR) MĂTASE
A fi (sau a face, a da, a da în, a lepăda, a
Fără măsură = Nechibzuit, din cale-afară, fără slobozi) mătase (sau mătăsi, mătăş i, m ătăsuri)
socoteală: (D. porumb) = A începe să lege:
Mă cet111ă fără măsură.
(DAN DEŞLIU) Porumbul a făcui mărase şi va fi o
rare ş i ct11n fără 1năsură.
Vorbeşte 1ecolră bună.
(BARBU DELAVRANCEA)
Crescut în mătase= Crescut în avuţie, în
I-a uita t Dumnezeu măsura sau i-a pierdut belşug; ră~fiiţat:
dracnl măsura (Pop.) = Se spune despre un om Fara c rescură-11 mărasă I N-ai la ce-o
foarte înalt: aduce-11 casă. (JARNiK-BÎRSEANU)
Se ridică ÎJJ fJÎCÎOl1r e leni, deşirt111du-se,
e!lllt111du-şi srarurt1 i1nţ1resio11anră de flăcău de MĂTRĂGUNĂ
la {liră srră1nurar lt1 ort1ş, căruia i-a uirt1f Parcă i-a dat cin eva (sau a m âncat)
Dwn11eze11 măsura( .. . ] (RADU ALDULESCU) mătrăgună (Fam.) = Se spune despre cineva

Dacă ne-a1n Îngădui să grăi1n ca care pare să fie nebun:

oa1nenii de rtînd, a1n SţJune că i-a ţJierdur dracul Dll r cu1n li i cr ede tu c-t1ş ft1ce eu unt1 ct1
măsura. (MIHAIL SADOVEANU) asra, că doar 11-am mc111w1 mărrăgw1ă 1 (ION
CREANGĂ)
În măsura posibilitătilor = Atât cât se poate: Dar 11-am mc111ca1 încă srregoaie I (Nici]
Eu 11u 1nă Î1nţJOfrivesc 11i1nănui şi oricui mărrăg1mă, să 1111 sc?mfim ( .. . ] (ION BUDAI-
i-t1ş ajufll ÎJJ 1năsurt1 fJOSibilirăţilor inele. DELEANU)
(VALERIU ANANIA)
Pe11nt1nenr rrebuie să lufJfă111 cu ft1crorii MĂTRĂŞI
negt1rivi din noi, să-i Învinge1n şi, În 1năsurt1 A mătrăşi din lumea asta = A ucide:
fJOSibilirăfilor, să
11e ajurăm semenii să facă De de1nulr ert1i tu 1nătrăşir din lu111et1
acelaşi lucru. (ION D. VULCĂNESCU) t1stt1 ( .. .] dacă nu-fi inrrt1 Drunnezeu În voie.
(ION CREANGĂ)
În măsura posibilnlui = Atât cât va fi posibil :
U11 adevăra r călăror va refine mai ales MÂC
ce esre / 11,1nos din ceet1 ce vede şi Îşi vt1 nort1, Îll A nu zi ce ni ci mâc = A tăcea:
1năsurt1 fJOsibilului, luc11, rile ct1r e 1-llu Dllr fart1, săract1, t1Şt1 se Î11s1Xii1nt1nrase, că
impresio11a1. (AURELIA MARINESCU) i se legt1se /Î/n}Jll Îit gură şi nu 1Jufet1 zice nici 11u?c.
(DINVIEAŢA POFQRULUI ROMÂN, 1916)
Să nu fie de o măsură sau n-ar fi de o măsură!
(Îvp.) = Se spune când se vorbeşte despre o A tăceam âc = A nu scoate o vorbă; a nu
nenorocire, despre o boală, despre un mort etc. ră~punde la o întrebare:
De n-ar fi la fel !: Copilul răcea mc?c, cc111d îl înrrebai ceva.
Ct1nd Îl zăret1u, ţărt111ii socoret1u că t1u
pe bă1rt?11 dinainrea lor: „Conul Iordache î11

379
 V asile JUNCAN

MÂINE MÂLCI
A lăsa de azi pe mâ ine (Pfm.) = A amâna conrinuu A o mâ lci (Mun.) = A încremeni. A o sfecli:
finalizarea unui proiect, efecniarea unei acţiuni: Ptînă să î11car ce bratul de lemne, ptînă
M-tun ror lăsar de tizi ţJe 11uîi11e şi a1n să vină În ct1să, ni11sot1ret1 Îl t1lbise, căci ni11get1
ră1nt1scu eseul 11eaşte111ur fJe lu111ie, dar cu ideile Cll ÎJJ 1nijlocul iernii. Ct1nd Îl văzură fJrOCOfJSi{ii
sedime111are. (FLORENTIN SMARANDACHE) pli11 de ni11.roar e o mt?lciră. (P. ISPIRESCU)
Nu fJufe1n lăsa 11et11nul nostru sub
ble.Hemul vremelniciei, t1 exisrentei de tizi pe MÂNA
mt?ine. (ILEANA CUDALB) A mâ na (sau a întoarce) p orcii (de) la jir (sau
acasă, ori, rar, Ia Braşov). v. jir.
Azi-nuîine. v. azi.
A(-şi) mâ na viata sau a o mâ na = A-şi duce ,faţa:
Ba azi, ba n1âine. v. azi. Şi-a mtînar viata ptînă la bărnînete în
!;arul narai.
Ca mâ ine (poimâ ine)= În curând:
Iar astăzi ţJetrece În linişte ltîngă Mână măgaru'!= Pleacă de aici ':
zidurile 1nănăsririi, D1'1n11ezeu să-l ie11e ş i să-l - Mtînă măgaru... VodJele rămtîn
odihnet1scă Î11tru Î1nţJără{it1 cerească.I Căci şi suspe11dare undeva. Proaspăr coafară, doamna
noi ca mt1i11e avem a ne duce acolo! (ION Camelia face o pi melă pe wt călctîi şi pleosc! o
CREANGĂ) palmă pe obrazul nebădJierir al domnului Miru.
Mtîi11e, poimtîine IJ(){Jfe, soar ele fe ricirii (http://incertitudini2008.blogspot.ro/)
I Se va arăra vesel pe orizon senin. (GR.
ALEXANDRESCU) MÂNĂ
Eu 1nă duc, 1ntîndră, ca 1ntî11e, I lniJna la A avea (sau a fi cu) mână (sau m âna ) lungă
rin' rămtîne. (JARNÎK-BÎRSEANU) sau a fi bun de mână (Fam.) = A fi hoţ:
Cine e cu mt111ă lungă I Pierde şi ce
Cu azi, cu ntâine. v. azi. t1re-n pungă. (ANTON PANN)
Ko1ninrernul t1vet1 11u1nă lungă şi
Pe m âine = Formulă de salut la despărţire, agenrură promr){ă. (MIHAI UNGHEANU)
indicând o reîntâlnire în ziua următoare:
Alu11ci, ţJe 11uî1i1e, rară, 11e 1ntÎine. Ştiu eu un A avea (sau a fi cn) m ână lar gă (sau d eschisă)
loc relra.~ dt«.'ii vrei şi 11~ ne 1edem pe .mtu/a Pil'nu-ii, ori (înv.) a fi slobod la mână (sau a fi larg la
la mmiiml 33 ( . .] (CAMFUA CAVADIA) mână ori la bnzunar) = A fi darnic:
( .. .] fiindcă .re sp1me despr e cel ce dă
MÂLC bani cu generozirt1re că t1re 11u1nă lt1rgă.
A tăcea mâ lc (sau mâlcă) = A nu spune niciun (GRETE TARTLER)
c uvânt: Mai lire un ţJrieren 1nt1re la Pt1ris, ror ro1nt1n,
În acelaşi ri1n/J, Cos1na Bu111iaJJă mulrimiliont1r şi cu mtînă largă (ONISIFOR
Îşi zicea că are să-)ri t111rindă 11aie-n ct1fJ cu GHIBU)
declaratia de r enw1ta1e şi se /101ă1f săracă mtîlc (Românul] ar e mtîna largă, deşi el e.He
deornmdară. (LIVIU REBREANU) sărac. (VASILE ALECSANDRI)
N1'1nt1i Ana răceli 111t11c şi sus11int1, ct1 o
osc?ndiră care-şi aşreapră verdicrul. (IDEM) A avea (sau a fi la cineva) mâ na (l_Jc.) = A-i
A lu(l(-O r epede pesre bor ş i t1 răcur mtîlc. veni rândul să împa rtă cărţile:
S-a rrezir a.Hfel simplu r edacror ( .. . ) (DAN Acu1n t1vet1 el 1nt1na şi t1vet1 o 1nt1re
STANCA) dexterirare la împă1Jirea cărtilor.

380
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână (sau A da din mâini şi din picioare = A depune
mâ na) liberă = (A acţiona sau) a lăsa pe cineva eforturi pentru a învinge o dificultate. A se
să acţioneze după bunul său plac: strădui; a face eforturi disperate:

( .. . ] !ipr e a lă.1a mână liberă doamnei Anmwră în valurile prăţJă.Hioa.re ale

di reuo1: (1. L. CARAGIALE) lt'1nii, ea, de arunci, s-a z/Jiirur cu uragt111ul,
( .. . ] Ce, mi-e frică mie de moarre, mă? dtînd di111ntîi11i şi ţ>it~ioare, şi a dar aşa de bine,
D-aia-!i eu milira1; mă?... Ori .1ă mă prădafi? din ferit~i1-e, că la fiet~are 1nişcare, a ne111eri r cu
Prădt1fi-mă, dacă vă dă mt1na 1 (LIVIU 111t111t1111w1t1i pe.He perle. (I. L. CARAGIALE)
REBREANU) Să dai din 11u1ini şi din fJiCiOl1 r e, să urli.
Dar să 1111 re laşi. Ct?reodară merge. De.1pre a.Ha
A avea mâini de a ur. v. a ur. vod1i.1e111 şi cu I on. (ION VIANU)

A avea mâna curată (sau mâ inile curate) A da mâ na cn moartea sau a vedea moartea
(Pop.)= A fi cinstit: cu ochii. v. n1oarte.
Afacerile au mer!i mai bine ca or il't?nd,
{i-ai ţJilstrar 1ntîi11ile curt1re, {i-ai ct1şrigar ţJri1trre A da mâ na Ia ceva (Înv.) =A sprijini ceva:
conser vt1rori reţJutt1fia unui fÎ(J de treabă. Lăsafi de-o /Xlrre orice vraj/Jă, uirafi
(RADU MĂRCULESCU) orice interese 1x1rriculare,je11fifi orice a111/Ji{Îl'1lÎ
Cel ce e.He dr epr .1e fine în.1ă de calea .rn .1t111 ftîf11e perwnale, şi, fără gt111d t1scun.1, dafi-
şi cine este cu 11u1inile curt1re e din ce fn ce 1nai vă ro( i p<111ă la unul 111t111a frăfeşre penrru
rare. (BIBLIA) reînchegarea inregrală a wlidarirăfii
11afionale... (I. L. CARAGIALE)
A avea mâ na strânsă (sau scurtă) sau a fi
strâns de mână = A fi zgârcit: A da pe mâ na justipei. v. justiţie.
'Ţămnul era .Hn1n!i la mână, deoarece
tivea bani 1>u{i11i. A duce de mână (pe cineva) = A călăuzi, a
conduce pe cineva. (Fig.) A sprijini, a proteja pe
A avea mână bună sau a fi bun (ori la) de un necunoscut:
mână. v. bun. fnrr-o zi, 1na1na 1n-t1 dus de 11u111ă la
ŞCOl1la de /ere şi 1n-a Însc ris În clasa Îllft1i.
A ba te (sau a da) mâ na (sau palma) (cu (CELLA SERGHI)
cineva). v. bate. Ca un or b uriaş, dus de 1nt1nă de-un
COJJil, aşa intrase fJitXiind vafJOr ul nostr u,
A cere mâ na cuiva= A cere în că<ăcorie pe cineva: remorwr pe-o 11oapre 11eagră, în fJOt1 la
Ve.1rea de.1r>r ef 1wn11.1efea ei meiu depai1e, LiveqJOO/. (JEAN BART)
pe.1re horarele fării, şi mu/fi magnafi polon4 unguri
şi ger111a11i venise la Cu11et1 Moldovei Sf>re tt-i cer e A fi (om) cu dare de mână (Pfm.) = A fi om
11u111a, Însă nici unul 1111 tivu fericirea să t1f1t1gă înstări t:
privirile ei. (NICOLAE GANE) Dar 11oi, fJO(JOr de (ărtmi, 1111 le purem
De mulre ori el .re încercă t1 !ie duce la roare ace.1rea dect?r c11-11ce111/, şi unde frt111f11wl e
banul ca .1ă ceară mâna fiicei .1ale: dar cu dare de 1nt1nă noi trebuie sa legă1n fXlrt1ua cu
rordeawta w1 .1i111fămtînr faral îl oprea din rrei noduri, JJenrru că ceea ce un fJOfJOr agrit~o1 nu
acea.1ră î111r e1>rindere. (NICOLAE FILIMON) are 11iciodară !iwll lxmii. (MIHAI EMINESCU)
·Ţărt111ii cu dt1re de 1rr1nă să Înde.~11.1 să-şi
A da cu mâ na în foc (sau prin spuză, prin găf<'il.'l.'ă loc îiure grr.1t1ri. (BARBU DELAVRANCEA)
şperlă). v. foc.

381

El venea des pe la Moara cu noroc, şi
de ct1re ori venea era vesel şi bun şi 0111 cu dare
de mtînă. (IOAN SLAVICI)
A fi (sau a ajunge) în (ori pe) m âini bune. v.
bun.
A fi gr eu de mână = A fi neîndemânatic:
Denrisrul era gr eu de mtînă.
A fi mâ na (cea) dreaptă a cuiva = A fi
principalul ajmor, omul de încredere al cuiva:
Trică e1t1 01nul lui de Încredere, 1ntîna
lui cea dreapră, al doilea .Hăpt1n la wsă ( .. . ]
(IOAN SLA VJCI)
Baciul Micu era 101 mâna dreapră, cu
fO(l(e căAglaia îl 111t1 mai mu/T ca oricând.
(DUILIU ZAMFIRESCU)
- Mă 1nir, arhon /JOStelnit~e, ctun do1n11ia
ra, car e eşri 1ntîna cea dret1ţJfă a 1năriei sale,
re plt?ngi de nenomciri? (NICOLAE FILIMON)
A fi p este mână = A fi dificil de realizat, de
obţinut:
Văzt1nd că s -1111 Î1unul{if norodul În
şi t111a
le este ţJufină şi 11es1e 1nt1nă, au socorir să
aducă,să aibă săracii înde.Hul. (MIHAI
EMINESCU)
( . . . ) şrergare de borangic alese şi a/re
lucruri, ce le ducet1u lunea În ttîrg de vtînzare,
sau joia ţJe la 1nănăstirile de 1nt1ice, cărora le
vine wm pe.He mtînă Ttîrgul. (ION CREANGĂ)
A fi uşor
(sau ager) de mână sau a avea mână
uşoară = A lucra c u fineţe şi c u abilitate:
Vezi că fiul împărarului era mai ager de
mtînă, mai isref şi mai îndrăvief. (P. ISPIRESCU)
A încăpea pe mâ na (sau mâ inile) cuiva. v.
încăpea.
A întinde cuiva mâ na = A ajma pe cineva:
Îfi înrind mtînafulgerăror, din oficiu,
fără să-i intereseze cine eşti şi dacă 1neri{i să fii
prierenul lor. (CRISTI LA VIN)
V asile JUNCAN
A lăsa (ori a da, a încredinţa e tc.) pe m âna
(cui va) = A lă<a ceva sau pe cineva în grija sau
paza c uiva:
Aşa ÎncăţJui eu ţJe 11uî11a Do1nnului
Vucea. (BARBU DELA VRANCEA)
- Asemenea de.Hrăbă/afi /rebuiesc dafi
pe mtînt1 jandt11milor să le înmoaie ciolanele.
Nu1nai t1şa s-ar face ot11ne11i de 01ne11ie... Păct1f
că Jon 1111 l-a scururt1f ţJufi11. .. Ar fi 1nerirar. ..
(LIVIU REBREANU)
A lega (sau a-i tăia) cuiva mâ inile (şi
picioarele) sau a lega de m âini şi de picioare =
A împiedica sau a pune în imposibilitatea să
acţioneze într-0 anumită direcţie. A-i lua, a-i
readuce c uiva posibilitatea de a se mani festa:
Bă1n?1111/ nu fi-ar ar enda 1m perie de
1Xi1nt111r, 1nai bine să-i rai 1nt1i11ile. Aşa cevt11nlli
rar, ce să-fi spun„. (LIVIU REBREANU)
să Monit~a Gabor, chinuiră de i11so11111ii şi
depr esii în Ameriw1 "Sw11 legară de mtîini şi de
picioar e "! (http://www. wowbi z. rol)
A lua cu mâ na (ori cu căuşul) boala sau
laşi, durerea, suferinţa etc„ v. lua.
A lua cu o mână şi a da cu alta (sau cu zece)
(Pfm.) = A c helmi mult; a fi risipitor:
Cu o mtînă li se dă şi cu alra li se ia.
(CĂLINA TRIFAN)
A muri cu z ilele în mână (Pop.) = A muri
Înainte de vren1e:
A 1nurir cu zilele f11 11u1nă, deoaret~e
ni1ne11i JJ-ll avur grijă de el.
A nu da (sau lăsa) hăţurile din mână = A
păstra pentru sine puterea, conducerea:
Primarul n-a dar hăfurile din mtînă
până la alegeri.
A primi în (sau a lua în) mână (În legămră cu
sume de bani) = A obţine ca venit net:
Ea aştefJfll acu1n să 11ri1net1scă ÎJJ 1ntî11ă
IO{i /x111ii.
382
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A prinde (pe cineva) cu mâ na în sac (sau în 11e-om lăsa noi de ruşine .fii 11u plătim' (LNJU
traistă, în sân) (Reg.) = A surprinde pe cineva REBREANU)
furând sau înşelând:
Dară acrun, ţ>rins cu 1ntîna În sac, cu1n A purta (sau a tine) pe cineva pe m âini = A
se zit~e, durXI datinile noasrr e, cu 1noa11e trebuie avea o grijă deosebi tă faţă de cineva:
să mori. (P. ISPIRESCU) Arunci el era î11 .Ilar e s-o poo11e 11e
Toţi Î11ce11eau bine, dar duţJă u11 an, doi, 11uîini ţJe viitoarea lui soţie.
rrei, băgt1u 1ntÎllt1 ţJtÎnă lt1 u1năr În sac.
(NICOLAE COV ACI) A ridica mâ na asupra cuiva = A ameninţa pe
cineva cu bătaia. A fi agresiv:
A pune (sau a încrucişa) mâ inile pe piept = A el 11-t1r fi ridiwr mt111t1 t1.wpra
Niciodară
n1uri: mea dacă 11u l-aş fi lovii eu mai 11ai111e. (IOAN
( .. . ] fără mamă şi fără rmă, (JOI zice, SLAVICI)
111u11ai Cel-de-Sus şrie ct11e-t1111 rms de ct111d Vicri1na a ce11'r ca agr esor ului să i se
mama w r e m-a făcui a pus mtîit1 ile pe r>iepr 1 aplice pedea1>sa wpiwlă, deoar ece a ridiwr
(ION CREANGĂ) 11uî11a asu/Jra unui ţXlfrior, asu/Jra unui 01n de
Iar această deşa11ă victorie a unei srt11. (IURIE COLESNIC)
1noa11e Întinsă În Încă11eret1 de lllăruri, cu 11u1i11ile
Înc111cişare 1>e 11ie11r şi cu lt'1ntînările 1nile11arelor A scoate castanele (sau cărbunii) din foc ori a
riruri de Îngro1Jiiciune lt1 căr>ătt1i, 1năret1 senza{ill stinge cărbunii (reg.) a prinde şarpe le) cn
zădărniciei. (CEZAR PETRESCU) mâ n a altuia. v. castană.

A pune mâ na = a) A face, a întreprinde ceva. A A se prinde cu m âinile de vatră. v. vatră.

acţiona:
Era de-a dreţ>ful bucuroasă că a reuşit A se spăla pe mâini sau a-şi spăl a mâ inile (ca
să ţ>u11ă 1ntî11a la reuşita t1cesrei co11struc{ii. Pila t din Pont) = A pierde ceva. A refuza să-şi
b) A fura: ia ră~punderea unei probleme dificile sau a unei
Pe unde mergea, el avea pr o.Hui obicei fapte reprobabile:
de a ţJun e 11uî na. 111 loc .fii fragă cu g/()(111/e direcr ît1
răscult1ţi, guve111ul rrage Îllft1i Îll vtî11r, cu
A pune mâ na pe cineva= A prinde: ma11ifes1ul, w .fii se r>ooră spăla r>e mtîi11i mai
- Mă 1 da' Sf>ri111e11 şi Sf>rÎ11făroi cor>il ftîrziu că 11-a vr ur vărsare de scînge, dar ...
mai ai, dr e/Jf să-fi spun! Ct111d aproope-aţJ/oar>e (LNIU REBREANU)
să ţJuJJ 1ntî11a /Je dtînsul, i-t11n ţJierdur u11na, şi să Cel wre .re dădu.re .11ăp<111ul .11aruii, speritd
re duci, du fufă! (ION CREANGĂ) de pei:ipeaiva de a fi co11dt111111t11 peflfru îi1dilwrea
Aha 1, gt111deşre Lei/xi, a pus 111tî11t1 pe w1 confrllcrului de vt1nwre-Ct'1nţJiirare, se grăbi să-i
ltîll1t1r 1(1. L. CARAGIALE) a1u'11ţe ţJenoii ţJror»·1eft1ri că se srx1lă ţJe 11u11i1i ca
Pi/tu din Po111. (V ARTAN ARACHELIAN)
A pune mânăde la mână (sau de la mână la
mână) = A aduna bani, obiecte e tc. prin A se tine de mână (Fam.) = A fi nedespărţiţi:
contribuţie benevolă: Cei doi ît1drăgos1ifi .re fineau de mtînă
O să mă r og de ei să pună jiewre de la roară ziua.
11uînă la 1ntînă, să 1n-ajure a 1nă sălra d1i1 srarea
11e11omciră îi1 wret1111 căzur. (I. L CARAGIALE) A trece (sau a ceda) mâ na (Ljc.) = A ceda
Deoet11ndt1ră să ţJune111 11uînă de la 11uînă rândul jucătorului sau j ucătorilor urmă ton:
ce ave111 şi ce-01n 1nai ţJurea aduna, noi, CtÎfi su111e1n, Acum el a cedar 11uî11t1, dar 101 avea
şi alţii car e-or vr ea, să face111 a1vt'11a c-aţJOi nu ghi11io11.
383
 V asile JUNCAN

A-şi face mână bmtă la cineva (sau pe lângă

A(-i) pune (cuiva) m âna în piept (sau în gât)=
a) A înşfăca:
Dar Ba1111 văzând că îi ror dă Voica
brtî11ci i s-tlu fJus şi el 1ntî11a În fJÎefJf şi i-au dt1r
brânci( ... ] (MIHAI GABRIEL POPESCU)
b) A trage la răspundere pe cineva:
Ptînă ce 1111 i-t1 11us 1ntî11a În gt11, el 11-a
v11'r să-i dea 11ico in/011nt1fie.
A(-şi) pune sau a(-şi) băga mâ na în foc
(pentru ci nev a sau pentru ceva). v. foc.
A-i da m âna = A putea, a-i permite situaţia sau
împrejurările să facă ceva. A-i conveni să ... :
Conservatorii, srcînd cu voi de vo rbă f11
/X111icular, a r face efet' ful 1111or gazde de hofi, ar
llCOfJeri cu 11u1nele lor ru111irudinile vot1srre, v-ar
da 111tî11a ca să vi11defi Moldova cum afi vâ11d111
pe fărtmii din Of){ fi1111111ri lui Wai:izawsĂy ( .. . ]
(MIHAI EMINESCU)
Nu-i da mâna să iasă cu dâ11.wl. (ION
CREANGĂ)
Ca 111t?i11e o să re văd cu w111/ î11 poală,
cu t1lrul Îll CtÎ1t~ă şi cu lllrul ÎJJ rroacă, şi bunico,
încoa, bunico, încolo, mai î11felegi, capule,
dacă-fi dă 11u?11a1 (BARBU DELA VRANCEA)
A-şi da m âna (cu cineva) = a) A strânge mâna
c uiva î n semn de salut sau în semn de împăcare:
cineva) = A obţine simpatia sau încrederea c uiva:
Ptînă Î11rr-t1ttîr iz/Jufiră ei a-şi/ace 11uî11ă
b1111ă la rurci, î11ctî1 fmrmrăfia le arăra a sa
bw1ăvoi11fă şi a .rn încr eder e ( .. . ) (AL.
ODOBESCU)
Se zvonea că fJOfe11rt1rul u11nărea să
rrimiră cele mai f r w11()(1se femei ale Rhodo.wlui
la Su111b11/, la marele har em al marelui 1111t' ,
ţJe11rru a-şi
face 11uînă bună cu sultanul.
(PETRU DEMETRU POPESCU)
A-şi lua m âna de pe cineva= A î nceta de a mai
ajuta, de a mai ocroti pe cineva:
111 ulri1nt1 vre111e, ţJrie1e11ii şi-llu lut1f
111t111a de pe el şi chiar îl ocoleau.
A-şipune m âna pe inimă (sau pe cuget) = A se
angaja să spună adevărul:
Cu 1ntîna 11e i11i1nă,
nu-i />Of ft1ce aşa
ceva nici pri11f11/11i meu. (VLAD I. POPESCU)
Ar rmrea el să sp1•1ă, w mâ11a pe inimă, că
1111 ştia de afacerile ilegale demlare de Roibu şi
wmarila lui la Olrchim? (http://www.criterii.rQI)
Cu amândouă m âinile (sau pop. cu mână
bună sau cu o mână ca c-o mie) = În cantitate
mare; cu toacă bunăvoinţa:
Un 0111 1nai cu 1ninre ar ţJri1ni cu
a1ntîndouă 1ntîi11ile. - Un 01111nai cu 1ninre e 1nai

Cei doi şi-au dt1r 1ntîna şi t111 Î11cer1ur să cu1ninre şi ţJOt1re ccînd 1111 ţJOllfe ţJrostul, Îi
di.1<.' 11/e. răspw1.1e Păcală. (IOAN SLAVICI)
b) A se uni prin căsătorie:
Vino, 1nt111dră, să dă111 11u1na şi să fiJn Cu mâinile (sau mâini) în şolduri (sau
amândoi ww 1 (POP.) încrucişate )= Impa<ibil; fără nicio grijă, în mie:
c) A colabora: Se opri cu pici()(irele răşcf1irare î11 faft1
Şi-au dt1r 1ntîna cu rotii şi au reuşir să lui Ion Ozun, cu 11uîi11ile ÎJJ şolduri, ţJrivindu-1 ÎJJ
ducă la b1111 sfârşii (Jr<>ieuu/. creşte/ ctun srărea 11e 1nargi11ea 11arului.
(CEZAR PETRESCU)
A-şi dis puta mâ na cuiva (D. doi sau mai mulţi

bărbaţi) = A concura pentru a se putea că~ăcori Cu mâ inile Ia piept sau cu căciula în mână
c u o anumită fată: (Reg.) =Umil:
Să-i fi spus de fO(l(e: roare ocările din Nasol să IXlfi pe la a/re uşi car e 1111 fi se
lume, 1111111ai să 1111-/fi pus alăruri de Sile,j1ăcă11/ deschid, dar ce să mai spui când eşri 11evoi1 să
cu ct1re şi-a dis11urt1f 1nt111a Tirei ÎJJ rinere{e. stt1i cu C<lciula Î1111u111ă În /t1fa 11ro11riei rate uşi?
(CORNELIU FILIP) (FLORIN LĂZĂRESCU)

384
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
C u m âna cuiva = Cu ajutorul c uiva:
El pusese wii la cămfă, chit1r el cu mâna
lui îi deduse lui Iorgovan biciu( i-t1 văzur pledind,
le-a zi1 „norrx Imn". (IOAN Sf.A VICI)
C u mâ na lui (ori mea, ta e tc.) sau cu m âinile
lor (ori noastre, voastre etc.) = În mod direct.
Personal:
- Şi 1nlli ai Încă o inie şi una de ţxlcare
fJe ct1re, cu 1nt1na fli, ai să le fJui ţJe hc1rrie. Auzi,
cu mtînt1 ra. (PLATON PARDĂU)
C u m âna pe inimă (În legătură cu declaraţii) =
Cu conştiinţa curată:
- Apropii-re, fiică, zise sft?nrul, şi
1nărruriseşre adevărul, În cuge1 curt1r şi cu 1ntîna
/Je iniJnă, 11enr111 că de la asra arc1rnă soarra ra
de fafă şi viiroare. (C. NEGRUZZI)
De la mână până la gură = a ) În timp scurt:
Prostul uită, din nt1fură, de la 1nt1nă
pân' la gură. (ANTON PANN)
b) (Reg.) Foarte puţi n:
Milă de mână până la gură. (IULIU A.
ZANNE)
Dintr-o mână în alta sau din mână în mână =
De la unul la altul:
Pacherele de că1Ji 1recet111 din mână în
mână, 1rt?nrire pe masă de cel care pierdea şi
aşezare deliwr de cel w re avusese o mână
norocoasă. (BARBU DELAVRANCEA)
Coşul rrecu din mână î11 mtînă rxînăfăcu
ocolul mesei. (ZAHARIA STANCU)
I-a pus Dumnezeu mâ na în cap = A dat
norocul peste el:
Dacă ai puret1 să re î11[igi
ad111i11isrraror la 1noşia lui 1năcar vreun an, doi,
şriu că fi-tir /June Dt'1nnezeu 1ntîna-11 CllfJ şi re-ai
face om 1 (UVIU REBREANU)
Pe Gheorghe Năfrică îl văzuse
D1unnezeu şi-i ţJusese 1ntî11a-11 CllfJ de ct111d
venise î11 compania de la Kadid1ioi. (ANTON
BACALBAŞA)
385
Ia-te (sau poţi să te iei) de mână cu ... sau
putep să vă lu aţi de mână (Fam.) = Vă potriviţi
la fapte rele sau la caracter urât:
Pune-re serios 1>e ct1rre, că dt1că 1111, o să
ajungi să re iei de mână cu el! (ADINA DABIJA)
Una la mână (Fam.) = Se spune pentru a marca
primul element al unei enumerări:
- Boierule, acesr prăpădii de om, ve11eric
Îll sarul 11ostru, 11-t1r 1nt1i avea ţXlrfe de el.I duţ>il ce
fi·ai făcur pomană de i-t1i dar "''peree de loc, el
rm~1nt1i ltî11gă 1ni11e şi-li ales să-şi facă bordei.I Una
la mână. Bagă de seamă că, după ce e sărac, aţJOi
e şi cu nasul r1e sus. Al doilea, groapa ce şi-afăcur
11enrm /JOrdei, după ce că e mare foa11e, a1JOi n-a
avui grije să o acopere pesre noapre cu ceva (.. . ]
(P. ISPIRESCU)
A doua zi Păturică ţ>lecă di11 1noşia
Răsucira la celeia/re moşii ale srăptînului său şi,
după ce făcu pe la fOare ctîre o ce1urare de felul
celei descrise 1nt1i sus, se Îllf0l11:îe Îll Bucureşti
cu două sure pu11gi de bani, r1e care le puse
deocamdară pe fundul siperului, zil't111du-şi î11
si11e cu o 11es1>usă bucurie: "Dotunne-ajură.1...
Una la mt111ă 1 " (NICOLAE FILIMON)
MÂNCA
(Parcă) a mâ ncat bureti (sau ciuperci, ceapa -
ciorii, la ur, măsălar). v. burete.
A(-şi) mâ nca (sau a-i mâ nca cuiva) banii (sau
averea)= A c heltui, a risipi, a toca averea:
Boierii stau vara la 1noşie, Îşi u1nţ>lu
lăzile cu aur şi r>e urină, iarna, vin la oraş de-şi
mă11tîncă banii şi r1errec cu ro/ii. (SPIRIDON
POPESCU)
Pe111m mtîndm cea din coif I Mâncai
Şt1prezeci de z/ofi. (JARNiK-BÎRSEANU)
A avea ce mâ nca (Pfm.) = A avea din ce tră i:
Slavă Dom11ului, am ce mânca la casa
d-rale. (ION CREANGĂ)
A crede că tot ce (sau toate câte) zboară se
mănâncă = A-şi imagina că se poate obţine orice:
Fă cwwşrinfă cu fara. N -o lua nwl!Gi pe
auzire, ţ>enr 111 că nu se 1năntî11că ror ce V-Joară, şi
 V asile JUNCAN

se-111t11111J/ă de deţXlrfe frtmdtifi 1; şi de aproape - Dotunne, zise arunci Sjlinrul Perre,

bo1ş w şrir. (C. NEGRUZZI) sr>eriar: ori hai să ne grăbi1n, ori să ne dă1n Într-o
1x111e, 1111 ctunva ostaşul cela să aibă ht11tag, )ri să
A fi mâ ncat ca alba (sau ia pa) de b am (Reg.) = ne găsiJn beleaua cu dt1nsul. Ştii c-t11n 1nai 11u1ncar
A fi sătul,
plictisit de ceva: eu o dară de la 1111111 Ctl t1ce.11t1 o cltelfă11et1lă. (ION
Ea era mt111ct11ă ca al/XI de ham de ct111d CREANGĂ)
lucra acolo. AsrJel î11vi11geret1 1111 purea .ră fie deetîT t1
lui Trică: băraie, ce-i dr epr, t1 mt111ct11, părul i
A fi mâ n cat pâ ine (sau pită)
din multe s-a ca1n rării, gt1rul Îi era zgt1ria1, dar din bancă
cuptoare sau a fi m âncat (ma i) multe paşti ror 11-a ieşit şi Î11 ge11u11chi 11u l-a ţJus dect1r dl.
(sau ma i multi crăcinni decât cineva) (Pfm.) = Blăgufă, w r e finea Ctl t1111ori1t11et1 lui Co.Hi să
A fi mai bătriln. (Pop.) A fi cu mai multă rămt111ă î111ret1gă. (IOAN SLAVICI)
experienţă: Dacă do111nii de 1nai sus şi IJreţJuşii lor;
- Nu 1nă Î1tvăft1{i voi fJe 1ni11e cu1n să dacă ziarele /01; „ Ideea europeană" şi
vor besc, c-a1n 1nt1ncar 1x1ine din 1nulre cuţJfoare, „Aurora", 11u vor dovedi afir1nt1(iile cuţJri11se Îll
zise bărrt1nul. so1nafia de 1nai sus, - ei vor 1nt1nca bătaie, căci
unei bănci internaţionale 11u ţ)(){1te să -i fie torul
A fugi (sau a alerga) mâ ncând pământul (sau de pennis. (TUDOR ARGHEZI)
mănâncă pământ ori pământul)
sau a mâ nca
pământ (ori pământul) (fugind sau alergând) A mâ nca ca în târgul (sau în satul) lui Cremene
(Pfm.) = A fagi foarte repede, în mare goană: (sau în codru) (Pfm.) = A mânca fără socoteală:
- Fugi.' ... Fugi.' răsu11t1u Î1n1>reju11,/ lui Moşneagul Într-o zi ţJierdu răbdarea şi
glasurile IXl(jocoriroore. Fără să-şi dea el seama, zi.re: - Măi IXlbă, mă11c111ci Ctl î11 rtîrgul lui
11iciot1rele tl.f.Culrau singure Î11de11111ul şi t1lergau Cr emene. (ION CREANGĂ)
11u?11ct111d pămtî11111I. (LNJU REBREANU)
Aleargă bărur. I
de gr oow pieirii A m ânca ca o pasăr e (sau ca o vr abie) (Pfm.)
Mă11t111că pă11u?11111I.
(G. COŞBUC) = A mânca puţin:
Fugea it1/XI, de mt111Ct1 pămt1111 cu gura. Deve11ifi zvelre 11u?11ct111d Ctl o vrabie?
(ŞEZĂTOAREA, IV) Sigur că da. (hllp://ti txbody.ro/)

A m ânca (cuiva) sau a- şi mâ n ca (cu cineva sau A m ânca carne de (sau din) om ori a-şi mâ nca
cu ceva) viata sau zilele, tinereţile, norocul etc. din carne (sau carnea de pe el) (Pop.) = A fi
= A(-şi) irosi exis tenţa: crud (cu alţii sau) cu sine:
Cărăuşia i-a Jo.li mai dmgă dectîr Cum .Hrigă zgri pfur oo icele pri11 poveşri
1Xi1ntînrul şi ror cărăuşia i-a 1nt111ct1f ct111ul. că ar 111c111Ct1 came de 0111, t1şt1 .Hriga ea ( .. . ]
(LIVIU REBREANU) (DAN LUNGU)
PreJăcărorie t1 Jo.li d11ket1ft1, pr et' wn
preJăcărorie t1 Josr 1x?11ă şi îmbrăfişt1ret1 lui cea A m ânca cartea (Pfm.) = A învăţa bine şi cu
dinrc1i, În culcuşul ei de ţJe cu11ror, rxînă ce a ambiţie:
lă.fl1t-o Însărcinară. . . 1xînă ce i-a 11uîncar A t1}1111s acolo î11văft111d /Je brt111ci, de.1ig11r,
110/'0Clll şi (()(lfă vitl{tl... (IDEM) chinuindu-se şi tt1rt1ndu-se ţJe11r111 a 1nt1nca cartea,
IOf t1şt1 wm .re rtîm 1ux1pret1 cu sacul la J11rt11 pe
A mâ nca băta ie
(sau chelfă neal ă, palme, u111tiut1 cet1pe11l11i. (RADU ALDULESCU)
papară, trânteală etc.) = A fi bătm. (Pex.) A fi
învins într-0 luptă, la o întrecere, la un joc de A m ânca cât (sau ca) un lup (sau cât patru,
societate e tc.: cât şapte, cât un turc din cei calici, ca o
căpuşă, ca o lăcustă, ca un popă, ca diacul de

386
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

pomene, de parcă n-a văzut tir verde) (Pfm.)

= A mânca mult şi c u lăcomie: A mâ nca nori de„. (Pfm.) = A fi extraordinar
El mtînca ca w1 lup flămtînd, căci nu de ...:
mai finea minre de ctînd nu mtînwse el legumă Mănâncă nori de fmmoosă. (PETRE
.fia11ă. (P. ISPIRESCU) COMAN)
Însă Oşlolxmu, w re mtînw ctîr
şe1){eSţ>rezece, ne w m rmsese pe gtînduri. (ION A mâ nca pâine şi sare (de pe un ta lger) cu
CREANGĂ) cineva (sau împreună) sau a m ânca t oţi o
DurXI fJrÎlnele /Jllfr u luni a1n Î11ce1Juf să pâine ş i o sare ori a mâ n ca (cu cineva sau top )
/JOf 1ntÎnca. Şi t11n 1ntÎncar cu şaţJfe g uri.I dintr-un blid (sau dintr-o zeamă) (Pop.) = A
(IOANA CHICET-MACOVEJCIUC) trăi la un loc. A convieţui:

Să re găsesc sănătoasă.' Dt1r să ştii că

A m ânca cuiva zil ele (sau viata) = A-i face
c uiva viaţa grea, a amărî, a c hinui (pe ci neva):
Trăsniră asta de ft1ră are să-1ni 1năntînce
zilele cu-ndărărnicia ei. (I. POP-RETEGANUL)
A m ânca de dulce = A mânc a de fmpt:
Ctlci ÎJJ vr e111ea 11osrului 1nt1r e 11u1nai
popa şi învăfărorul 11uînct111 de dulce: Belciug
fiindcă avea .11011wcul tifuris ir, iar Herdelet1
la-ntoarcere trebuie să găsesc şi co11il În casă;
de unde nu, ţ>t1ine şi sare cu 1nine nu 1nai
măntînci 1 (I. L. CARAGIALE)
- Mă băr/){lfe, de nu fi-ei lua copiii să-i
duci undeva În r1ustiert1te, ca să-i ţ>răţJădeşti, eu
ţx1ine cu sare de ţ>e un raler cu rine 11u 1nai
măntînc. (P. ISPIRESCU)
Am mtînwr din acelaşi blid, oho, încă din
co11ilărie... Prin lu111ea strtÎ1nl1ă t11n t'1nl1lt1f cu r1i1e,

fiindcă el 1111 voia să dea a.îeulra re 1ni11ciunilor şar11e îndi/zir la stîn. (NICHITA STĂNESCU)
1wpeşri... (LIVIU REBREANU) Mtînct111 di11Tr-w1 blid .rnnnale şi friprură
Ct1 să.fie împreună roară via(a. (ION GHINOIU)
A m ânca de-a gata (Pfm.) = A profita de munca Muierea rot su1Jăra 1nereu ţ>e 1noş, ca s-o
altuia: ducă, s-o ducă de la w.rn ei, că alrfel nu mai
Că a 1noşre11ir avere de-t1 gt1ra şi 1nănt111că 1năntîncă ţx1ine şi sare duţ>-un ft1ler cu 1noirul.
de-a gara din ea. (CEZAR PETRESCU) (l]ttp://www.e-calauza.rg/)

A m ânca foc (sau jăratic) (Pfm.) (D. cai) = A A mâ nca pâinea (sau pâinea şi sarea, pita )
fi foarte ime: cuiva (Pop.)= A fi găzdui t, întreţi nut de cineva.
T1t1se la .k~t1ră o că11,fă feret~t11ă Îit aur cu (Pop.) A fi în slujba cuiva. A se folosi de
l){lfru relegari de mtînwu foc. (P. ISPIRESCU) binefacerile cuiva:
Du1nnezeu i-au ostîndit, cac1 s -au
A m ânca foc pentru cineva (Pfm.) = A face videnir de cărre srăpânul 10 1; îmr>ămrul, a cărui
orice pentm a servi pe cineva. (Pfm.) A-şi pune au 1ntînct1f ţx1inea şi sare, ş i au vrur să se
viaţa în primejdie pentru cineva: închine la svezul. (NICOLAE COSTIN)
Celor ce 11u ştit1u carre le scrit1 şi le
ciret1 scrisorile. ltlră soldt1fii mtîncau foc pe111ru A mâ nca pe cineva (fript sau de viu) = A nimici,
el. (EUSEBIU CAMil..AR) a răpune, a doborî pe cineva; a c hinui pe cineva:
Vorincea 1ntînca zece ţ>re1nit111fi cu
A m ânca labe de pui. v. labă. 1Jălnmderea şi cwioşri11fele lui. (AL VLAHlJfĂ)
Cu 11evastă-1nea, 1nizerabile.1 Te-tun
A mâ nca lut şi pământ (Reg.) = A tăgădu i cu mtînwr 1 (I. L. CARAGIALE)
încăpăţânare: Da unde-s ticăloşii să -i 1nănc1nc.'
Mtînca fur şi ţJă1ntÎllf şi 11-t1r fi scos un (VASILE ALECSANDRI)
cuvtÎllf ţJOfriv11ic lui nici să-l 01no ri.
387
 V asile JUNCAN
M-ai mtîncar fripră,Jecior de lele ce mi-ai
1
fo.11 (P. ISPIRESCU)
A m ânca pe cineva (rar, din cineva) = A
frustra, a jecmăni, a păgubi :
De 11111/r re 1nă11tî11că 1negieşii şi
neamurile. (ZAHARIA STANCU)
Ct'1n, şi fu lli să 1năntî11ci din noi?
(VASILE ALECSANDRI)
A mâ nca piatră (Pfm.) = A răzbi toace greucăţile:
01nul harnic 1nă11cîncă ţJit1rră.
A mâ nca praz (sau borş, h aram, raba t,
ciuperci) (Pfm.) = A minţi; a vorbi fără rost:
- Mulre mai vede omul ace.1rt1 ctîr
trăieşte.I Măi fllrforule, 1111 1ntînca ha1t11n
.1pw1e drepl, ru eşri Gerilă? (ION CREANGĂ)
Nu fi-ai prim ir TO(lfă leafa?... - Măncînci
hamm, Ioane... N-am luar nicio leafă. (VASILE
ALECSANDRI)
„Noi am mtîncar rahar în ţJ/enare ca să
vă purefi băga voi şoru1rlele în că1tile edirare de
noi", t1vet1 să coJJ.k!11111eze fn ct1rnerele lui de
ediror Mircea Stînrimbreanu ( .. . ] (MARIN
RADU MOCANU)
A mâ nca pumni (sau palme, b astoane etc.) =
A fi bătut. (Fig.) A li aspru certat:
Chirifă se Încol{i cu oa1nenii şi 1ntî11că la
repezeală nişre p1w111i de la Toader Srnîmbu,
care de mulr îl rmşrea. (LIVIU REBREANU)
A m ânca răbdări prăjite (sau ciuperci, coaste
fripte) (Pfm.) = A nu mânca nimic; a răbda de
foame:
- la ceafă?... vede rtx1re? n-am mtîncar
1noarea ei?... Bine că 1ni-t11n adus a1ninre... Dar
ce mâncăm noi, fe1elor hăi? - la, răbdări
prăjire, dragă cwn11ăfică... (ION CREANGĂ)
Nu ror wnb/afi după bw1ărăfi; mai
1ntî11ct1{i şi răbdări ţJrăjire, că 1111 v-a fi 11i1nict1.1
(IDEM)
A mâ n ca singur bucatele şi a lăsa a ltora
zeam a (Pop.)= A trage si ngur foloa<ele:
El 1111 era dintre aceia care 1ntînca
singur bucatele şi lăsa altora zea1na.
A mâ nca (ceva) cu ochii = A fi ispitit de o
mâncare atrăgătoare. (Fig.) A dori mult ceva:
Ceasuri îllfregi pierdea Penelopa,
mt1nccînd cu ochii lacomi bijureriile. (JEAN BART)
A mâ nca (pe cineva) din ochi = A nu-şi mai lua
ochii de la cineva drag, a nu pierde din ochi:
Cei/a/fi oameni îl mâncau din ochi pe
Uracu. (PETRU DUMITRIU)
Albe11 o mânca di11 ochi, ea-i rrimirea pe
furiş ctîre o privire caldă. (AL. VLAHUŢĂ)
A se mâ nca cu lucrul (Reg.) = A se speti muncind:
şi Să ştiu ctînra ca cucul, I Nu 111-aş 1ntî11ct1
cu lucrul. (JARNiK-BÎRSEANU)
Leneş ctun era, 1111se11uî11ca cu lucrul.
A-i mâ nca colacul (sau cola cii, coliva) cuiva
sau a-i mâ nca (cuiva) din coli vă (Pfin.) (De
obicei, în imprecaţii) = A vedea mort pe cineva.
(Pfm.) A omorî:
Ct111d îl văzu pe Cubreacov, în mi111e îi
{tÎŞlli o a1ni11rire dureroasă şi odară cu et1 Îl
năţJădi un vlll de 111şi11e, fiindcă, Într-o bună zi,
el i-a mtînwr colac11/ /11i Vlad Cubreacov.
(DUMITRU CRUDU)
Profane mtîini mi-au răsfoir, I la laşi,
arhiva. I Revisrele m-au ţJrohodi1, I Amicii mi-au
mtîncar coliva . (G. TOPÂRCEANU)
Sădeclare ( .. . ] că - alrminreri - îi
măntîncă,fără milă, coliva ş i-l t11w1că,fără popi
şi bociroare, în groapa cu gunoi. (G. M.
ZAMFIRESCU)
A-i m ânca inima (sau s unetul) cuiva (Pfm.) =
A necăji pe cineva peste măsură:
Maria Miru ieşise din casă şi urla la ea,
să se dea jos că de.Hui i-a mtîncar .111f/e1ul, a
{i11ur-o fJe 1ntîncare şi haine, şi ea i-t1/u1t1r {uict1
din buroi ( .. .] (MIRCEA DIACONU)
A-i mâ nca norocul (cui va). v. nor oc.
388
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
A-l mânca (pe cineva) să.„ (Pfm.) = A
impulsul, îndemnul să ...:
Mă 1nănt1ncă să 1nă duc lt1 iar1nt1roc.
(TUDOR PAMFILE)
A-l m ânca palma (sau p almele). v. palmă.
A-l m ânca palma dreaptă (Pfm.) = A simţi o
senzaţie de mâncărime î n palma dreaptă, semn
că trebuie să dea o sumă de bani:
I s-a mai î111c1111plt11s-o111ănc111ce palma
dreapră şi să dea bani fO(lfă săpră11uî11t1.
A-I m ânca palma stângă (Pfm.) = A simţi o
senzaţie de mâncărime în palma s tângă, semn că
va primi o sumă de bani:
Era bucur os, căci de dimineafă îl mcînw
rx1l111t1.11cîngă şi rocmai em zi de ftîrg.
A-l mâ nca s pinarea sau pielea, (pop.) cojocul
(Pfm.) = A se comporta ca şi c um ar cere să fie
bătut:
Pe.fe1nne re 1năntî11că .'lţ>inarea, cu1n văd
eu, 1năi {ică, şi ia acuş re .k~arţ>Îll, dacă vrei, ba
ş-un roţ>Or f(ift1c, dacă 1nă crezi, de-i zice t11nt111,
puiule' ccînd îi scăpa de mcîna mea! (ION
CREANGĂ)
Arunci iedul de sub cherşi11, să 1111 racă?
- Îl păşret1 păcarul şi-l mcînca spi11tirea,
sărăcu(ul' (IDEM)
Taci, mă, din gură şi pleacă d -aici ... Ori
re măncîncă r>ielea? (MARIN PREDA)
A-I mâ nca tă lpile (Pfm.) = A nu avea astâmpăr
să stea î mr-un loc:
Copila em mereu agirară, de parcă o
mcîncau rălpile.
A-şi mâ nca (sau a-şi pierde) lefteria. v. lefterie.
A-şi mâ nca a marul (sau viata)= A avea o viaţă
grea, chinuită:
Una din cele fXlfru 1noşii 1>e care ne
mâncăm, mw1ci11d, t11naml. (ZAHARIA STANCU)
A-şi m ânca averea (sau banii , aurul) cn
lingura (Pfm.) = a) A cheltui fără măsură:
V al11111tt! ol TT./eo
simţi Ct111d ert11n co11ilă, t1uzet11n de 11111/re ori
femeile di11 Hălmagiu spwuînd: „Şi pe mine 111-a
eres.cur naşa, 1n-t1 fnzesrrt1f şi 1n-t1 cununat", ca
r>e urină să Îll{eleg re11roirurile 1na1nei că 1Jărinfii
ei au mtînwr aver ea cu lingura (MAGAZIN
ISTORIC, voi. 38, 2004)
b) (Pfm.) A fi foarte bogat:
El a fosr zgtî1t' if fO(lfă viaft1 şi la
bărrtîne{e Îşi 1nănc1ncă banii cu lingura.
A- şi m ânca credinţa sau omenia, lefteria,
(reg.) leanca (Pfm.) = A-şi pierde prestigiul,
cinstea:
Cine a 1ni11{ir o dară 1111 se 1nai crede
ctînd SfJ1me adevărul. Îşi mănâncă cr edinfa w
figt11wl biseriw. (ANTON PANN)
Aşa şi ru {-ai 1ntîncar credinfa de acu1n
Î11t1inre, că dtlcă, ct1nd re-tun 1nt1ngt1it1r, răul
mi-ai cugerar, acum, ctînd re pedepsesc, binele o
să-mi gtîndeşri? (POP.)
Pe11r111 co1n1x1ra{ie, vă voi i11/or1nt1 că
tun t1vur şi noi doi deţJufa{i care şi-au 1ntînct1r
omenia şi 1>e wre i-am dar afară fără discufie.
(OCTAVIAN ANDRONIC)
A-şi mâ nca de s ub unghii (sau de s ub unghie,
de s ub tălpi , de s ub dâns ul) (Pfm.) = A fi
foarte zgârcit:
Ziccîndu-i: frige-lime, I Îşi mănâncă de
supr rălpi (de supr unghii). I Penim o rx1m îşi
ţJ1me şrreangul de gtîr. I Penrru bani îşi vinde
suj1erul. (ANTON PANN)
Du1nnet1ra 1111 trebuia sa re fi-11surar,
dacă re şriai pâdir, să iei r>e Acrivifa, faw lui
Hagi Cănufă, w re n-a fo.11 învăfară la wsa
1Jiirinrească să-şi 1nănc111ce de sub unghie.I... (1.
L. CARAGIALE)
A fo.11 odară w1 scîr b. El avea o spuză de
COfJÎÎ şi e 1t1 aşa de ligănos, de-şi
1nt1nca de sub
unghii, cum se zice. (P. ISPIRESCU)
b) (Pop.) A se afta în raporturi de strânsă
prietenie cu cineva:
Ei emu nedespă1Jifi, de parcă-şi mtîncau
de sub unghii.
389
 V asile JUNCAN

Îi mănâncă câinii (sau ratele) din traistă (sau Din treifet~iori, ct1{i are tt1ra, niciunul să
din buzunar) (Pfm.) = a) Se zice despre un om nu fie Imn de nemica? Apoi dreţ){ .1ă vă .1rmn că
mic de statură: a11mci degeaba mai .Hriwfi mânwrea, dragii
De init~ ce e, Îi 1năntî11că şi ccîi11ii din mei. (ION CREANGĂ)
butuna 1: Nu vezi că nu-i bun de 11i1nic şi srrică
b) (Pfm.) Se zice despre un om prost, bleg: mt111ct1rea degealx1.
Dar, cu1n a1n SfJUS, 01nul nosrru ert1 un
0111 de t1ceia căruia-i 11uî11ca ct1inii din rraisră, şi Asta -i altă m âncare (de peşte)= Asta e c u totul
fO(l(e rrebile, ct?re le făcet1, le făcea pe do.1. (ION altceva:
CREANGĂ) M-a ţJrins, 1111 111-a ţJrins, aia e altă

mânwre de ruşre. Acu', rwve.Hea a.1w a Jo.ir!

Îti vine să-l (sau s-o) mănânci (din ochi, de (SORIN STOICA)
viu, de vie) (Pfm.) =Se spune despre o persoană
frumoa~ă, atrăgătoare: MÂNCĂRICI
- Da vezi ce fnmmşică-i, diavoloaica 1 ffi A avea mâncărici la (sau de) limbă (Pfm.) = A
vine .1-0 mănânci de vie. 01ASllE ALECSANDRI) avea c hef de vorbă:
Fe1neit1 vorbet1 Întruna de ţJt1rcă t1vet1
Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă (Pfm.) = mâncărici la limbă.
Fom1ulă care exprimă dispreţul faţă de cineva

sau ceva, precum şi hotăriirea de a renunţa să MÂNCĂRIME

n1ai facă ceva: A avea mâncărime la degete = A fora:
- Mă 1ntî11caşi friţ>fă, Greucene, ţ>ret~tun flldividul pove.Hea că arw1ci ct111d illfra
ai mt?nwr şi pre bărbarul meu. (P. ISPIRFSCU) Îll 1nagazin tivea 1nt1ncăriJne la dege1e şi fura
lucruri 1nărunre.
Mânca-ti-aş ochii sau mâ nca (-mi)-te-aş (Pfm.)
= Ex primă afecţiunea faţă de interlocutor, A avea (sau a simti) mâncărime (sau, reg.
căutând să-i câştige bunăvoinţa: mâncărici , mâncătură) la (sau de) limbă ori a
- Te lauzi, grozavule' -Mt1net1-fi-<1ş avea vierme (sau, reg. gâdilici) la limbă sau a-1
m~Jtii, dacă 11u-1ni vine să răstorn ţ>uşcăria asta mâ n ca (ori a-1 arde limba) sau reg. a-1 frige
şi săvin să re it1u din bratele starostelui.' limba (ori la limbă) = A vorbi prea mult. A fi
(EUGEN BARBU) limbut, palavragiu, vorbăreţ; a nu putea păma
un secret:
MÂNCARE Numai arâw, că moş Ion Roară, după
A fi tot o mâ ncare de peşte = A fi acelaşi lucru, ct?re văw.1e şi după ct?re păfi.1e el în viaft1 .fli, nu
a fi cotu na: ţJrea 11unet1 re111ei ţJe vo1fJele boiereşti şi t1vet1
Lt1 rine creştinul şi 1Jăgtînul sunr ror o gâdilici la limbă, adică .1pw1et1 omului verde în
mt?nwre de l'eşre? (GALA GALACTION) od1i ( .. .] (ION CREANGĂ)
( . . .] încermră deodară .1ă aibe rofi o
A i se întoarce cuiva nuîncarea. v. întoarce. mâncărime de limbă. (ION AGÎRBICEANU)
So1t1 Î1111Jărtd1Jui... s1infen o 1ntî11căr1ine de
A o duce (sau a petrece ere.) (tot) într-o mâ ncare c1tvtî111 îi1 wîiful limbei. (BARBU DELAVRANCEA)
şi (într-0) băutur ă = A chefui foarte des: Avea, bief, mâncărime de limbă, dară îi
Erau ve.1eli ror rimpul, căci o duceau ror era frică de cap Ctl .1ă dea pe fafă 1ai11t1. (P.
Îllfr-o 1ntîncar e şi băutură. ISPIRESCU)

A strica mâ ncarea degeaba (Pfm.) = A trăi fără

a fi de vreun folos:

390
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

MÂNECĂ A-şi s uneca m ânecile = A se apuca c u toată

A (nu) s e lăsa tras de mânecă (Pfm.) = A (nu) seriozitatea de un lucru:
se lăsa prea mult rugat: AţJOi, de sus, Îi veneau aviv1l şi
Paraschiv se uiră la rară/ său şi evenrualele observa{ii, În urina căro1t1 se
1nur1nură cu 11e11ăsare: - Lasă-l să se dărt1111e.' ... tY>1ifor1na, Îşi sufleca 1nc111ecile şi se t1ţJuca
Să 1111 zit~e{i că 1111 v-a1n rugt1r şi 1111 v-a1n rras de efecriv de lucru. (CĂTĂLIN MIHULEAC)
mânecă! (MARIN PREDA) U11ii Îl JJrivet1u ţJe ţJreor cu ad1nira{ie,
a/fii cu duş1nă11ie ţJe11rru că ţJOţJa cel rc111ăr şi-a
A da cu mâ neci largi (Pop.)= A da cu plăcere: suflecar mânecile şi s -a pus pe Treabă' (CĂLIN
Părinfii fe1ei ... au de bucurie că le-a KASPER)
11icar un 0111 aşa de bun şi o dt1u cu 11u1net~i largi.
(ION CREANGĂ) A- şi şter ge nasul cn mâneca (Pop.) = A fi
prost crescut:
A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu Şi ţJe11rru că
a1n auzir că, Îll alră ţX111e,
cineva). v. clin. ot11ne11ii su11r Într-adevăr binet~rescu{i, 11e-01n
şterge noi 111unai acasc111asul cu 1nc111et~a ht1i11ei

Ao băga pe mânec ă (Pfm.) = a) A se speria de ( .. .](TUDOR ARGHEZI)

consecinţele unei fapte săvârşite:
El însă o cam băgase pe mtîn ică, dară MÂNJI
se prefăcea că nu-i 1x1să. (IOAN SLAYICI) A mâ nji (cuiva) o palmă= A da cuiva o palmă:
Ct'111 t1uziră ginerii Î1n11ărt1rului, o Individul i-a mtînjir o rx1/mă clte/11erului
băgară 11e 1ntînecă )ri 1nărrurisiră că aşa este. (P. de 1111 s-a văzur.
ISPIRESCU)
b) (Arg.) A da de necaz, a intra încr-0 încurcăo.1ră: A o mâ nji la ceafă (Reg.) = A spune un lucru cu
Piciul, însă, o băga
pe mtînet'ă, fiindcă totul nepotrivit; a face o mare prostie:
vedea că slujba 1111 se 1nai sfiîrşeşre, Îşi sr1u11ea Face ce face şi-o mtînjeşre la ceafă!
ct1 s-au dus boii d 1t1cului şi se ho1ăra, orice t1rfi
să it1să, să 1111 1na idea .~11111
de vit1fă, să fllcă 11e Nici cât te-ai mâ nji la nn ochi = Foarte puţin,
morrul. (AL. MACEOONSKI) aproape deloc:
N-a1n ba11i nici cc1r re-t1i 1nc111ji la u11
A scoate din mânecă (Pfm.) = A gă<i la ochi. (IULIU A. ZANNE)
repezeală un răspun s, o explicaţie, o soluţie:
Accide111ul înscenar de Ivan spre a MÂNTUI
1nasca ruina ţ>rOţ>riei cariere, are11rt1rul unui A mâ ntui în bătaie (Reg.) =A bate zdravăn:
rtînăr Sokolov îm/JOTriva sa, e.He ulrimul as 11e L-a 111t1111uir î11 băraie 11e bierul copil,
care părinrele Ivan îl mai poare scoare din î11ctîr 11u se purea ridica de jo.1.
mânecă( .. . ] (IOAN STANOMIR)
A se mâ ntui (cn cineva)= A muri:
A trage (pe cineva) de mânecă (Pop.)= A insista: N-a mai dus-o mulr bărn1nul, s-a
Fe111eit1 'ii trăgea Î11fru11a de 11u111ecă, 111lÎllfllif CU e/.
zit~c111du-icu glas 1no11oro11, fără să se
sinchisea.k~ă de ocările lui: - Hai, Si1nioa11e, hai A se mâ ntui ata de pe ghem. v. ghem.
zău acasă, că 11u1i11e trebuie să re scoli cu
11oa1JTea-11 CGfJ să re duci după lemne (... ) S-a nuîntuit =S-a tern1inat, s-a isprăvit, gata, nu
(LIVIU REBREANU) mai e nimic de zis sau de făcut:
Nu1nt1i m}1ii să-i fi văzur şi s-a 11u111ruir.I
Srraşnic ro11u1n 1 (MIHAIL SADOVEANU)
391
 V asile JUNCAN

Ei, GfJOÎ s-a 1ntî11ruir, că cu d-ra 1111 1nai Şt1pre arapi, de car ele fifăia inima şi fi
pot11e să vorbea.'il'ă nimeni. (ŞEZĂTOAREA, I) făcea mtî1t'ă
111 roară vremea povesririloi: (I.
GHERASIM GORJAN)
MÂNZ
A lua m ânz (pe cineva) (Reg.) = A-şi face pe A nu zice 11ici ntârc = A nu zire nin1ic, a tărea
cineva tovarăş nedespărţit: din gură:
Oriunde mergea, el 11 lua mtî11z pe Voinicul, cu1n Îi deie feciorul drt'1nul, 1111
frarefe cel mic. zi.re nici mtîrc. (SIMION FLOREA MARIAN)

A umbl a (sau a bate, a face, a se duce) calea A se face mârcă (pe pământ)= A se ghemui:
mâ nznlui = A se obosi zadarnic; a umbla fără Car>r ele 1ncepu ră să beltăia.ocă cu
rost şi fără folos: Îllfrisrar e şi să se uite .'lţJre băiat care se făcuse
A1n bărur, oh, 111unai calea 1ntînzului.' I 1ntî1t~ă ţJe 1Jii1ntÎJJf Înfr-unul din coifurile căinării.
Şperlă şi pară' M-a făcur de rtîs fa lume, de (SPIRIDON POPESCU)
barjocură fa (ară' ... (G. COŞBUC) Pă urmă legai cu lm1ul o halcă de came
Îllfr-o a.Hfef de sirut1fie, fa ce să mai fac Îll sr1i11t11-e f0l11·re srrtîlls şi 1nă făcui 11uî1t~ă ţJe
eu cafea mtînwlui fa Bucureşri? (ONISIFOR ţJil1ntÎllf, ţJe brtîllci, ţJuilld Îll gtîlld că llt'1nai cu
GHIBU) tlcet1stă născocire voi ţJufet1 ieşi dill tlcet1
prăpasrie grozavă. (I. GHERASIM GORJAN)
A umbla ca mâ nznl dnpă iapă sau a merge
(ori a se tine) mâ nz (după cineva) = A se ţine MÂRLĂ
pretutindeni după cineva, a nu se dezlipi (de A se face mârlă (Pop.) = A se ghemui de frig în
cineva), a se ţine scai (de cineva): pat, În culcuş :
Şi 1111
re 1nt1i fine duţJă 1nine ca 1ntînzul /11rrt1se În ct1să rre111urtînd de frig şi
după iapă' (MIHAELA GHEORGHE) repede s-a făcui 11u1rlă.
M ergem. Ei doi 1nainre, eu după ei,
mtînz. (ZAHARIA STANCU) A(-i) cădea mârlă pe pârlă (Pop.) = A se
îndrăgos ti de cineva:
MÂNZEŞTE Şi i-a căzur mtîrfă pe p<1dă. I Şi i-a căzur fa
A râde (sau a zâmbi) mânzeşt e = A râde (sau a inimă Trmc, I Ca clo,'il' a pe ouă clonc. I Ş-t1/>0i, I
zâmbi) silit, nenatural : Dragosrele r>re11oire I Ca bucmele-ncălzire.
Creangă 111 ve.Honul lui de dimie (ANTON PANN)
descheiai, de.ocuff, /X11lftilonii .111j1ewfi deasupra
gleznelor, stă ţJe o buturugă, rtîde 11uînzeşre şi MÂŢĂ
cfarină capul. (G. BĂLĂIŢĂ) A li (ca o) mâtă plouată (sau ndă) (Fam.) = A
Ct1 şi cu1n abia se t1b{inuse ţxînă arunci, fi fără chef, abătut. A fi ruşinat, umili t:
Prorec10111l 1neu ztî1nbi 1ntînzeşreşi bătu cu Scheaun 111 surdină, ca o mtîfă plouară
/XI/ma 1n masă( . . . ] (GH. YÎRTOSU) şi fără ţJer.ront1/ itare şi Încer c să ies.
(https://insiratemargaritarebyadrianatirnoveanu.
MÂR C wordpress.com/)
A ba te mârcă = A bate zdravăn:
L-a bătut 111tîrcă 1>e chelner şi a venir A li învăţat ca mâta la lapte (Pop.) = A fi rău
imediar pol ifia. învăţat. A avea un obicei prost:
Copilul era 111văfar ca 111tîft1 fa fapre şi
A face mârcă (pe cineva) = A face pe cineva să Îllft1 rt.ill lt1 1nt1să.
nu scoată nicio vorbă:
A li mâtă blândă (Fani.)= A li prefăcm, ipocrit:

392
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Să 1111 11e facă el mai rtîr ziu să plt111ge1111 Copiii .1-<111 dar de-t1 mt1fa-popii p<111ă-11
Să 1111jie mtîfă blt111dă, zic ... 01ASll.E WPAŞC) vale.
E,Hi ml/fă bltî11dă, mai bi11e zii coroiaş
răcur, w re zgtîrie mai dihai det'lÎI cei w re se duc A se face mâţă (Reg.) =A se ghemui ca o pi sică
11ot1prea la 11w11ă' (BUJOR NEDELCOVICI) la pândă:
Vtî11ărorul s-a făcui mtîfă şi .Ha în
A nu avea nici mâtli Ia casă (Reg.) =A fi foarte aşte/Jfarea vt111arului.
sărac:
De sărtL~i ce erau~ nici 1nt1/ă lt1casă11-ttvetut A se învârti ca mâţa în j urul oalei cu
smântână (Reg.) = A da târcoale unui lucru sau
A păti cins tea mâţei la oala cu smântână unei fiinţe c are îi place:
(Reg.) = A fi bătut: Din co11fi1w111I celo r 26 de î111rebări
Rece111, î11 M dogul 101; rJO!irmcii lx1rost111i reiese că noul g uvern se fJurra ca ţJ isit~a În jurul
s-t1u stuţJÎf ca 1ntî{ele şi vor avea cinstea 11u1{ei la oal ei cu .11mî111tî11ă, Cil .1<.' orml de a găsi
oala cu smtî111tî11ă. (hnp://unimedia.info/) rwsibilirarea 1m11sferării 1111or drepruri de
IJroprierare asupra pă111tî11111rilor defi1wre de
A p rinde (pe cineva) cu mâţa (sau cu mâ na) în 111ă11ă.11iri ( ... ] (UA DRAGOMIR, CORNELIU

sac = A surprinde pe cineva care caută să MIHAIL LUNGU)

În~le: Flăcăul se învtîrrea î11 jurul fe1ei ca
Şi astt1 din 11rici11a ra; dacă eşti ţJrost şi 1ntî{a ÎJJ jurul ot1lei cu .flnt11lft1nă.
laşi să re prindă la cărfi cu mtîfa-11 sac?
01 ASILE ALECSANDRI) A se învârti ca mâţa pe lângă blidul cu păsa t

A prins ţJe boieri îmbltî11d cu 11uîfa-11 .rnc
şi i-a 1ms la pedeapsă. (IDEM)
( .. . ] dară t1cu111, ţJrins cu 11uîna În sac,
crun se zit~e, duţJă dt1tinele noastre cu 1noarre
rrebuie să mori. (P. ISPIRESCU)
Să 1111 care cu1nva să vă ţJrind şi ţJe
cu 1ntîft1-11 sac, că vai de 1na1na vot1stră.'
(CEZAR PETRESCU)
A r upe mâţa-n d ouă (Fam.) = a) A fi voi nic; a
fi energic, hotărât. A li vrednic:
A cu văd şi eu că eşti bărbar, 0111 verde,
colea, w r e mpe 11uîfa-11 două. 01ASILE
(Reg.) =A evita să spună adevărul :
Faw se înw1rrea w mtîfa pe lt111gă blidul
cu 11ăsar şi 11u şria cu1n să ÎncearXI.
A se spăla ca mâţa (Pliu.)= A se spăla superîicial:
voi Fii11dcă se spăla Ctl 11uîfa, ferifa era
1nereu cerrt1ră de bunica.
A se stupi ca mâţele (Reg.) = A nu se înţelege
bine. A se certa mahalageşce:
CuţJrinse ţ>e neaşrer1rare de o 111şi11e
ascunsă, ele se scuiţJllu cu furie ca 1ntî{ele,
barjm.~oret1u, se 1nuşcau şi În cele din urină

ALF.CSANDRI) a1w1ca11 vina pe bărbar ( .. . ) (G. BĂLĂIŢĂ)

Ele .w111 vesele, g lw11efe şi au o plewre
1nt1r e 11e11rr u voinici. Un 0111 vrednic, car e r u11e A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mâţa (sau
mt?fa-11 două, după pr ovedJul poporal ( .. . ] pis ica) în calendar. v. calendar.
(IDEM)
b) A se învoi la preţ c u ci nev a: A se uita ca mâţa la peşt e (Reg.) = A privi cu
Ptînă la urină t111 111/Jf 11uîfa-11 două şi s -1111 lăcomie:
î11feles la ţJref. Robi11so11 s-au 1J11s să şadă ţJe 1x11
11irtî11d11-să la frigar ea cu friprură Ctl mtîfa la
A se da de-a m âţa-popii (Pop.) = A se da peste peşre. 01 ASILE DRĂGHICI)
c ap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul: Degealx1 s-a uirar ea w 11uîfa la peşre,
că 11-a 11ri1nir 11i1nic din bunără{ile de ţJe 1nt1să.
393
 V asile JUNCAN

A trage mâţa de coadă (sau reg. pe rogojină) MEI

(Fam.) = A o duce greu din cauza sărăciei:
Fa.iolă s-a r>rivarizar şi el oleacă, da·
mai mulr rrage mâfa de coadă. Îi ies bani de-o
ber e. (DAN LUNGU)
A trăi(sau a se înţel ege etc.) ca mâţa cn
şoarecii (sau cu şoarecele ori cu câinele)
(Fam.) = A fi în relaţii foarte rele unii c u alţii:
Toară via/a, cei doi s-au înfeles ca 11uîfa
cu şoaret~ ii.
Cât a i z ice mei (Rar)= Într-0 clipă, imediat:
Când puse mtîna pe colivie, o dară fir>ă
ţJllsăret1 şi,
ct1f t1i zice 1nei, se văzu Încongiurt1f
de o 1nul{i1ne de ţJllseri, ct1ri 1nt1i inici, cari 1nt1i
mari, fitx1nd pr e limba foi: (P. ISPIRESCU)
MELC
A avea o faţă de melc obosit (Arg.)= A fi urât,
a avea fizionomie neplăcută:
Tipul avea o fafă de melc obosir.

A trăi ca mâţa pe rogojină (Reg.) = A o duce A se mişca ca melcul (sau cu paşi de melc) = A
rău: se mişca foarte încet:
De ct1nd Îi şria1n, ei rrăit1u ca 1nt1{a ţJe Mlli rer>ede, 1nai retJede, zicea1n Îll
rogojină. gând, dobirocul ă.Ha de băcan mişcă mai ceva
et1 melcul. (DAN COMAN)
A umbla ca mâţa pe lângă la ptele fierbinte Din wfeneaua de /Je.He drum ieşi la
(Reg.) = A dori ceva de care se teme: vedere şi se ar>rOJ>ie de noi, venind cu JXIŞÎ de
Voia să-i vorbească fe1ei şi umbla de 1ne/t~, u11 rără111ş cu fes vechi r>e caţJ, cu şalvari
ctîreva zile ca 11uîfa pe ltîngă laprele fierbinre. largi şi rupfi şi descui/. (ZAHARIA STANCU)

A-i oua şi mâţa (Reg.) =A fi om norocos: A tăcea ca melcul = A nu rosti nicio vorbă:
Unora le ouă şi mâfa, iar a/1ort1 1oa1e le De obicei, Ra111i răceli Cll un inele. Uneori
ies pe dos. libera. E clt1r că 1111 şrit1 11i1nic În legătură cu
t1cfiw1ile viiroare ale Orgt111izt1fiei. (DRAGOŞ
Când o prinde mâţa peşte şi coada la urs o MARIUS CHIRIAC)
creşte sau când o face ursul coadă şi prepeliţa

noadă ori când se va vedea ursul cu cercei MELEAG

umblâ nd după miei, lupul cu cimpoi umblâ nd A umbla mel eaguril e (Pop.) = A hoinări prin
după oi ori când oi vedea u rsul în doi craci, împrejurimi:
văcar după vaci. v. u rs. Aş umbla meleagurile, I Păn · fi-aş găsi
leacurile. (M. SEVASTOS)
MEDALIE Iancu s1ăret1 Îll «casele Dudescului», lile
Reversul medaliei = Aspectul complementar, unchiului său Constt111ri11, care u1nbla 1neleagurile
opus (adesea neplăc ut) al unui lucru, al unei prin Europa. (NICOLAE IORGA)
probleme, al unei situaţii:
Există şi reversul 1nedaliei: roc1nai din A-i şti cuiva meleagul (Pop.) = A-i cunoaşte

aceasră cauză, fafă de opera alror memorialişri, cuiva secretele, gândurile:

cea a lui Sion se ţ>rezinră infinit 1nai .'lţJ011ta1tă şi Numai j(lfa îi şria acum bine meleagul.
mai na/urală. (MIHAI ZAMFIR)
Reve1~ul medaliei, îmi sp1mea colega MELIŢA

mea, e.He răsrxîndiret1 exponenfială t1 se1viciilor A meliţa din g ură (Fig.) = A vorbi mult şi fără

psihiarrice car e se ocupă de efec1ele sec1mdt1re rost:

ale ace.Hei fericiri pltmific(lfe. (VINTILĂ
MIHĂILESCU)

394
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

'Ţafa Niculina nu 111ai o.11enet1 111eliftînd MENDRE

cu gura, În dreaţJfll şi În srt1ngt1, şi t1jurt1ndu-se A- şi face (sau a-ş i juca) mendrele (cu cineva)
şi cu 111t1inile. (ION PAS ) = a ) A-şi face toace gusturile, a -şi satisface orice
capriciu. A-şi face de cap:
Îi meliţă gura (Fam.) = Se zice despre un om După a noa.mii părere organele .Harului
care vorbeşte repede: 1111 există ţJe11t111 a fi lx1rjocorite de orit~i1Je şi ţJe11t111
Vet~inei Îi 1neli{a gura ca o 1noară stricară. ca infe riorii să-şi ţJOată face 1ne11drele Înlăuntrul
orgt111i11n11l11i wcial. (MIHAI EMINESCU)
MELIŢĂ Şidin ţJricina asta socotea Ct'1ninte să-i
A da cu meliţa (sau din me liţă)= A trăncăni, a lase ţJe săteni să-şi facă 1ne11drele, cu1n Îi taie
flecări: capul. (LNIU REBREANU)
Ş-apoi, când venea 111oşneag11I de pe b) A-şi bace joc de cineva. A necinsti, a batjocori o
unde era dus, gura lx1bei 11111bla c11111 11111blă femeie:
111elifa. (ION CREANGĂ) ( .. .] dar 1111 poare ilira că a.Ha s-a
Întt1111ţJlat 11u1nai nu1nai din ţJrici11a tt11fei de
şi

O dat cânipa prin meliţă (Pop.) = Se zice 11evastă-sa, ca re-şi face 1ne11drele cu tătit~u{ul

despre un om flecar: ei... (RADU ALDULESCU)

De cu1n inrră În casă şi deschide gurt1,
{Xllt'ă dă ctîni{XI prin 111elifă. MENI
A meni a bine (sau a rău) = A prezice lucruri
Parcă te-a făcut mumă-ta la meliţă (Pop.) = favorabile (sau nefavorabile):
Se zice celui bun de gură: Glasul său 1ne11eşte a bine ctînd răsu11ă
Trăncăneşti de ţJll1t~ă re-a făcur 1n1'1nă-ra de-a dret1ţJfa auzului, şi di111>0trivă, 1ne11eşte a rău
la 111elifă, gură srx111ă ce eşri 1 ct111d 1iis1mă în .11<?11ga. (VASllE ALECSANDRI)

MEMORIE
A avea memorie (sau memoria ) scurtă = A nu
putea (sau a nu vrea) să ţină minte ceva ; a uita
repede ceva; a fi uituc:
Au 1ne111or it1 scu11ă, s-1111 obic1i1uir cu relele
şi uiră lesne pe cei w r e i-au asuprii. (ION GHICA)
MERCHEZ
A şti merchezul cuiva (sau la ceva) (Reg.) = A şti
socoteala cuiva (sau la ceva), a cunoaşte rosnII :
Ci11e 11u-i ştie 1nerchezul ţ}(){1te scoto ci-n
ser rarct?r pofreşre, că 1111-i dă de f1111d11I
adevărar. (I. L. CARAGIALE)

N11-111i ami111esc să 111ai fi Jo.IT vreodară

în viată artîr de nefwrărtîră şi să 111ai bolesc mtîra A-i veni (cuiva) Ia merchez = A-i 'eni la socoteală.
Înainte de o det~izie, dar tun 1ne1noria scurtă, aşa Ha, aferim, fm111os ( .. . ] aşa-111i 111ai vine
că e posibil să se 111ai fi înrt1111plar. (LAYINIA la merchez. (VASILE ALECSANDRI)
BRANIŞTE)

În mem ori a cuiva (sau a ceva) = În amintirea
cuiva, spre aducerea-an1inte a cuiva:
Aproxi111ativ 30 de jt111da11ni din cadml
lnspec10rt1T11l11i J11defet11 de Jandaimi Sibiu au
1x111icipat, lun4 la w1 cer e111onial r eligios în
1ne1noria colegului 101; care a fost 01nort1t În urină
CU /XITm ani ( .. .] (http://www.mediafax.ro/)
MERGE
A bate (sau a freca, a croi, a Oocăi pe cineva) de-i
merg (sau să-i meargă) fulgii (sau peticele, colbul,
mttuJ). V. fulg.
A merge (sau a pleca) (ftecare) în (sau la) treaba
lui (Pop.)= A-şi relua treburile obişnuite, a-şi vedea
de inreresele sale:
Cei trei ca1narazi se desţJllrt, să 1neargă
fiecar e la rr ea/XI lui. (1. L. CARAGIALE)

395
 V asile JUNCAN

- Nit~i 1111 cred că 1nă aşte/Jfa1n la Ş-au închis şi pe Iordache vomicul ( .. .]

alrceva, rtîse Melina şi-şi luă rămas Imn de la ş-au ţJus cai1naca1n În locul lui ţJe Jon Buhuş

Selxwitm, fiecare plecând în Treaba lui. ( . . .], ca să proprească (ara să nu margă dur>ă
(DIANA PETCU) dtîn.111.ră-I rx?rască. (ION NECULCE)

A merge aţă. v. aţă. A merge în bobote. v. b o b o t.

A merge ca pe roate. v. roată. A merge îna intea cuiva = A întâmpina pe cireva:

El Încă 111-a Ct'1lO.ocur, şi salurc111du-111ă au
A merge ca racul (Arg.) = a) A merge cu dtd 1ntîna cu 1ni11e, t1/JOÎ l-a1n Î11rrebt1r că unde
spatele î nai nte: 1nerge, la care el 1ni-a răSfJu11s că 1nerge Î11ai111ea
Cor>i/11/ încerca să meargă ca racul. r>ări11(ilor lui Ctlre Vili de la Bemadea la Oşorlieiu
b) (Fig.) A regresa: (. . .] (IOAN OROŞ, RALUCA RANCA)
POl1fe 11-0 să fie chiar t1şa, căci Î11lli11re
şi la noi TOI capiwlism a fo.H şi nu se poare A merge la cartuş (Arg.; înv.) = A fi condamnat la
.'I/June că 11e-t1ru11ci se 1nerget1 ct1 rt1cul, a maute:
r eplictlT 1111chi11/ Vale111i11. (NICOLAE S IRIUS) Miliwrilor le era frică acum că vor
Vai de bief ro11u?n săracul, I l,1dără! ror dă 1nerge lt1 ct1rruş şi 1111vt11nai şri 11i1ne11i de ei.
ca 1t1cul, I Nici Îi 1nerge, 11it~i se-ndetunnă,
I Nit~i Îi
esre f(){111111a roamnă ( . . . ] (MIHAI EMINESCU) A merge la pieire (sau, mai rar, la pieirea capului)
= A ajunge în primejdie, a-şi periclita exi<tenţa:
A merge ca un ceasornic (sau ca ceasul ori ca Să se lase de a face călăroria aceasra,
uns) (Arg.) = A funcţiona foarte bine, a evolua ca 1111 care crunva să 1neargă la 11ieirea car>ului
perfect: .rău. (P. ISPIRESCU)
Şi merge Ctl '"'ceasornic: şi la prepe/ifi,
şi la ie11uri. Merge şi lt1 ie11uri? Cu1n 1111, 1nerge A merge mână în mână (cu„.) = a) A fi în strânsă
şi laie11uri; d0l1r I-tun dre.ft1f eu singur. legătură, a se desfăşura concomiten~ a se înlănţui:
(MIHAIL SADOVEANU) E1t1 un t1d1niraror al ralenrului lui Tiru şi
Şi cu 111i1soarea trebuia rezolvat. fn ziua de aceea se î111r efi11ea11 deseori despr e
vizirei, torul va 1nerge ca u1t't. Se Îltfeleget1u ei şi cu lire1t1rură, ajurt1fi de 11u1neroase f>llhare, căci
Dumnezeu dacă era nevoie. (VIORICA RĂDUŢĂ) ungurului ÎÎ ţJ/ăcea 1nulr v1i1ul t1crişor, .'lţJu11c1nd
veşnic că vinul şi lirerarura 1nerg 1ntî11ă-11 1ntînă.
A merge de-a roata (sau de-a zbârdigoala) (LIVIU REBREANU)
(Reg.) = A se da peste cap: b) (Pop.; d. persoane) A fi înţeleşi pentru
M11zict111{ii produc o wcofonie .fă/barică, săvârşirea unei nereguli, fraude etc.:

evreii cc1nră un .roi de 11sal111aiie rrăgtl1t1ră, co11iii El a 1ners 11u1nă În 1nt1nă cu directorul
sar firx?nd sau .re dau de-a roara ( . . .] (VASILE băncii şi au/urt1r Î11111reună srune 1nari de bani.
ALF.CSANDRI)
A merge până „. = A ajunge până la...:
A merge după cineva = a ) (Înv.) A urma (pe Şriam rx?nă unde merge afec(iw1ea
cineva): mamei. (CAMIL PETRESCU)
Cine vt1 sluji inie, duţJă 1nine să 1neargă.I O 11rie1enă t11ners cu Î11drăv1et1lt1 ţxî11ă
(CORESI) chitu- să-mi rragă palme. (I. L. CARAGIALE)
b) (Pop.; d. femei) A se mărita: Duhul de .wpersri(ie mer.re rx?nă (I cr ede că
Of' Draga mea1 dacw11 de-ai p11111r 111 şi schimbt11-et1 porr11/11i ce ei fi't.'11.wii de vreo câfivt1
merge după w1111ire Md ca acesra' (I. G. SBIERA) anifu.re w1 .rem11 1ii11. (NICOLAE BĂLCESCU)
c) A accepta sfaturile cuiva:

396
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
A merge pe gât (O. mâncăruri )= A aluneca pe
gât:
Mă răţJed fn cra1nă Ş-tlduc şi un cofăiel
de vin ca să meargă 1Jlăci111ele ace.Hea mai bine
pe gtîr. (ION CREANGĂ)
A merge pe lângă pantof (Arg.) = A li foorte prost
Dacă mergi pe lângă pa111of 1111
ÎJJ.~a11111ă că re fii du11ă cineva st1u că 1111 ţJO{i
fine 1x1sul cu ci11evt1. fnsea1nnă că eşti 11r osr.
A rt?r. (http://ianculescuhimself.ro/)
A merge prea departe = A-şi îngădui prea
multe, a depăşi limi tele îngăduite:
Sub as1Jec/ negariv, Vives merge prea
depa11e în separarea pe care o face î111re logil'ă
şi limbaj( . . .] (EUGEN COŞERIU)
Dacă ar e 1101rx1J să llibă ri1n11 să scrie,
să-şi e.-q-1r1ine orga11iu1r ce s11u1Je, cred că ar 11uret1
merge foarre depai1e. (ALICE VOINESCU)
A merge şontâc-şontâc =A şchiopăta:
Şi merge şo111t1c-şmrt1c la masa rm rinrelui
să-i arme /Jănufii de nichel (I. L CARAGIALE)
A merge (sau a umbla ) pe două cărări. v. cărare.
A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la
s unet) (Pop.)= A(-i) plăcea foarte mult:
Îllfr-wia din zile, lui Sramare, ocupai
fiind cu obişnuirele
sale cerce1ări jilozojiu, i .re
1Jăm, o cliţJifă, că
a rms mtîna şi ţJe cealalră
}umărare a „lucrului în sine", ctînd fu di.Hras de
o voce femeiască, o voce de sirenă,
ce mergea
dreţJt la i11i1nă şi se auzea ÎJJ derJiirrare,
pieru111d11-.re ca w1 ecou. (URMUZ)
AţJOÎ, fiindu-şi firea şi luc111du-şi i11i1nt1
În din{i, dete nişte răsţJt'1JSuri
de 1ne1:11e
rocmai la inimă. (P. ISPIRESCU)
Avea catvingerea 1nt1re că ve1fJu/ său
fierbi111e 1nerge dre1Jr În 1i1i1na {ărt11u,lui şi o
modelează dtl(Jă i111e11fiile lui. (UVJU REBREANU)
A-i merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba
e tc.)= A se spune despre el că ... A fi renumit:
V al11111tt! ol TT./eo
T(}{1fefiind gt1ra, se cunu11ară şi/ăcură o
nwlfă,de se du.re ve.Hea în şapre sare. (P.
ISPJRESCU)
A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva)
gura ca o moară (11o doro gită sau strica tă,
neferecată etc.). v. moară.
A-i merge cuiva în (sau din) plin. v. plin.
Aşa ma i merge = Aşa e bine, se potriveşce:
- Şe1ve1 vărgai, pe Dunăre anm.'a f?
- Şa17Jele.
- Min/i, mofaro 1- Ctuwbeul. - Ei, aşa,
aşa mai merge. (BARBU DFLAVRANCEA)
- Ei, dacă nu se rware a llfel, hai să
vede111 ce Î11rrebări t1ve{i ţJenrru 1ni11e. - Aşa 1nai
1nerge, PaţXI.' Fii cooţJe1t1nr şi rorul o să se
1ermi11e cu bine. (IULIAN SÎRBU)
De ce merge (sau pe zi ori pe a n) ce merge =
Pe măsură ce trece timpul:
( .. .] li1J.rn de disciţJlină în fabrici şi
1ni11e, ţJ1-ecu1n şi co11ducer ea ţJlină de ig11ort111{ă
a 1narilor Î11f1t!JJri11deri industria le ţJroduc un
gol care creşre pe zi ce merge. (VADIM
GUZUN)
Joacă de-i merg peticele (sau de-i merge
colbul) = Joacă cu nrnltă pa~iune, cu mult foc:
ZL1na... t111 începui deodară să joace, şi
unde nu juca şi juca de-i m ergea pe1ecele. (I. G.
SBIERA)
Şijuca şi juca de-i mergea colbul. (IDEM)
Meargă-i numele! = Să nu se mai audă de el
sau de ea decât numele:
Că-s pr(){Wă foc şi gură rea 1 I Şi t11d 1 îi
/erei w11blă-n cap, fu, .rotii, I S-tl}w1gă ea Lucsandrei
noră' I O, meargă-i nw11ele 1 I N-o vezi I La horă?
(G.COŞBUC)
Merge vorb a = Se spune, se vorbeşce peste tot:
- Nu. ... D o1n11ia ta, ştiu că ai nasul inuit
ţJrea deliw1, dar din vechime merge vodJa că
lxmii n-au miros. (ILEANA CUDALB)
Aşa le m erge vorlx1 Odo/Jăceşrilor că-s
vită de uriaşi. (EM. GÎRLEANU)
397
 Vasile JUNCAN

srorşila 1neserie )ri t1ftÎrna{i În vreun gea1n, să se

Pe zi ce merge sau de ce, pe cât merge = Pe
mă~ura ce trece \Temea, pe zi ce trece; progresiv:
Şi În chaosul uitării, orit~tun orele
alerge, I Ea, di11 ce în ce mai dragă, fi-ar cădea
pe zi ce merge. (MIHAI EMINESCU)
usuce. (DOINA RUŞTI)
Celui cu meserii multe casa-i este fără curte
(Pop.) = Cine se ocupă de prea multe lucruri
deodată, nu realizează mare lucru:

Târgul Frw11os, de ce merge, se face Alreori, sarira ţJr'Overbului loveşre şi 1nt1i

urâr. (C. NEGRUZZI) în pli11 e11ciclopedismul re/mic, ca t1fu11ci ct111d
cons rară că: „ Celui cu 1neserii 1nulre, I Casa-i
Treacă (şi) meargă= Fie! Să zicem că se poate: esre fără curre.1 ". Prin u11nare, enciclo11edi.wnul
- Greu lucru 1nă Întrebaşi, 1na1nă.' dar, se răzl1ună crunr asu11ra 1neseriaşului care-l
t1ide, rret1că-met1rgă. (NICOLAE FILIMON) ţJracrit~ă, ţJrin reţJercusiunile cele 1nai nefasre

Câr penrr-o r>iele, freacă şi meargă, I
Fiindcă s i11gur spui c-ai dreprare. (GR.
ALEXANDRESCU)
Unde merge mia, meargă şi s uta (Pfm.) =
Dacă s-a c heltuit atât de mult, se mai poate
c heltui încă puţin :
PEPELEA: Bună f0<.'mt1lă! ... Dar ceva
t1dt1lmt1ş? ARVINTE: O lxmifă de nuci u.icare ...
hai, rret1că de la 1ni11e; unde-o 1ne1:11inia,1neargă
şi .wftl... 01 ASILE ALECSANDRI)
MERTIC
A(-şi) Ina (sau a da cuiva) merticul = A primi
(sau a da cuiva) o bătaie:
(... ]şi Încă să 1nt1i şti{i că eu t1n fot1ne: /X?
cine 111-0 suţxlra cu arcîtit~a 1năct1r, l111les11esc ş i-l
tri1nir 11u1naidecc1r la agie să-şi ia 1ne11icul şi de-
acolo! Scw1! ... Afi îitfeles?... (1. L CARAGIALE)
MESERIE
(Om) de meserie = (Om) de specialitate, c u
experienţă într-un domeniu de activitate:
E cel 1nt1i co11crer ş i 1nt1i colort1f dintre
psihologii de meserie. (G. !BRĂILEANU)
t1.wpm bunei lui srări. (MARCEL LUTIC)
La m eserie (Arg.) = La perfecţie:
Bă, dar le .icrie la meserie. Tipul lucra
la wt ziar pe la Giurgiu, unde făcea rexre, penim
ocazii, ţJe care să le SţJună acrivişrii de la ţX111id,
să le pună î11 relegrame la zilele fesrive ( . . ]
(ADRIAN ALUI GHEORGHE)
MEŞ
A nu-i da meşii (cuiva) (Fam.) = A nu-i
conveni, a nu-i da mâna (cuiva) ; a nu cuteza:
Pe unde Îl şrie, I Nu-i dă 1neşii să 1nt1i
vie. (ANTON PANN)
A-i da (cuiva) meşii = A-i da (cuiva) mâna, a
cuteza:
Să se ducă
acolo, nu-i da 1neşii, căci nu
şria că ce drăcovenie să fie t1it1. (P. ISPIRESCU)
Însă ţJe unde Îl şrie, I Nu-i dă 1neşii să
mt1i vie. (ANTON PANN)
A-l tine pe cineva meşii = A fi în stare, a putea:
Ei, şi dt"nneara ai vrea să re a11'11Ci, crezi
că re fin meşii? (MATEIU I. CARAGIALE)

A face (ceva) Ia m eserie (Fam.) = A face (ceva) MEU, MEA

într-o manieră ireproşabilă, fără c usur: A rămâne (sau a fi) pe-a mea= A rămâne (sau
Era o ripă plt1nrurot1să, scul1Jfumlă, a fi) aşa cun1 vreau eu, aşa cun1 zic eu:
solidă, cu oclte!tlri enormi, crupă la ewj, pulpe Ptînă la urină ro111e-a 1nea a ră1nas.
fine, şlefuire la 1neserie, ce 1nai, ct111cer.'
(DANIEL CRISTEA-ENACHE) MEZAT
Bineînfeles, î11 rimpul ăsftl îl vedeam deja A scoate (sau a vinde) la mezat = A vinde
Ct'1n fretlcă a11licar ciort111ii, 1nt1iourile, (ceva) la licitaţie:
chilo{ăriJnea, că1năş ile şi 1}(){1fe uneori IXlllfalonii,

398
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Udoi scorea la mewr în ulifă boaifele ( .. .] sub rx1văza 1111ei l11mi11i Jaf.le s-a
()(1menilo r în nevoi. (I. BOTEZ) /i'tcur inic În t'1nilinfa şi neajutorarea sa.
( .. . ] î111r-o zi 101 ce mai avea în fa ră (NICOLAE CRISTACHE)
rrebuia să fie vtîndur şi scos la mezar. (EUGEN /11rendenrul deveni init~, sţJiişir şi
BARBU) 11eferid1, şi gafa pe care o făc„se r>ăn?nd„-i-s e

Parcă s-ar pune în sftîrşir

la mezar ire1>arabilă ( .. . ](EMIL BOTTA)
ţ>enrr-un ţ>re{ oarecare 1xî11ă şi idealul unora din
eroii şi 1narririi noşrri, t1 că 111i ret1lizare e 1nai Cu mi c, cu mare = Toată lumea:
derx111e dect?r orişict111d. (MIHAI EMINESCU) Aj„11gt111d la îm1Jărăfit1 rarălui să" şi
auzind că vine fiul său cel inic, Îi ieşi Înainte cu
MI AU 1nare, cu inic, ca să-l 11rii1nească, duţJii cu1n i se
A nu zice nici mian (Fam.) = A nu mai zice nimic: cuvenea. (P. ISPIRESCU)
Mirirelul era vtînăr ca w1 fiwr de bivol Arunci 1nul{i1nea, cu init~, cu 1nare, şi
bărrtîn, 11it~i 1niau 11u 1nai zicea; cli11ea 11u1nai din Î1n11ărarul Î1nţ1reu11ă cu dtîll.W, strigară Îllfr-un

ochişorii lui ccî11>i{i ca un broscoi În />Îerzare. (I. grai, că aceşri so{i să-i do1n11ească de aci
L. CARAGIALE) î11ainre. (IDEM)
Îllfr-o dimi11eafă a căiau fJe broasca-
{estoasă a Veronicăi,
dar 1111 s-a s11arr. Nici 1nit1u Din mi ca copilărie = Din vârstă fragedă:
n-a zis. (DAN LUNGU) El din mica copilărie a" Jo.li dar cărră
ace.He. (VASILEDRĂGHICI)
A-i lua cuiva mia ul (Fam.) = A face pe cineva
să tacă: Mic la minte = Cu ori zone limitat, mărginit:
Dacă îl prindea nea Ghifă cu şoalda... îi El e ma re ş i .Hogos ((pop.) corpolent,
dedea una cu ciownul de ferecai 1>ierrele de-i voluminos]. I LLI mi111e mic şi pro.li' (JARNiK-
lua miaul. (MIHAIL SADOVEANU) BÎRSEANU)

MI C, -Ă Mic la sun et = Cu caracter josnic, meschin,

(A fi) mic la os = (A fi) cu oase mici, delicate: egoist, lipsit de generozitate:
Slăbuf, timid, mic la os, cam deşimr la Noi... la 11işre asrfel de oameni le zicem
rmp, cu pielea .Hri'ivezie. (1. A. BASSARABESCU) mişei, ori mici la s"j1er. (P. JSPIRESCU)

A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic sau a fi MIE

în (sau la ) degetul mic al cuiva. v. deget. A avea o mie şi o sută pe cap (Fam.) = A avea
foarte multă treabă sau griji, nevoi etc.:
A face ochii mi ci = a) Se spune despre un om Ea se ţJltîngea 1nereu că are o inie şi o
obosit care este pe punctul de a adormi: sură ţJe caţJ, dar nu făcea 1nare lucru.

Fe111eit1 era obosiră şi Înce11use să /llcă

ochii inici. A-l trece o mie de năd uşeli (sau de s udori) =
b) Se spune despre un om care se preface că nu Exprimă starea cuiva care izbuteşte c u greu să
vede: facă ceva sau care se află într-0 situaţie di ficilă:

Tresa re şi, du11ă cu1n a tresă rit, se vede Un fior îl .mii/Jăr" de /tl degerele
clar că Îi e frit~ă să nu fie recu11oscur. Face ochii ţJicioarelor şi 1xî11ăÎll c reştetul ctq1ului. II r1-et~ură o
mici. (BOGDAN SUCEA VĂ) inie de năduşeli şi o t11ne{eală ţJute111ică Îi cu11ri11se
101carml. (JEAN BĂILEŞTEANU)
A se face (sau a deveni) mic = A deveni umil Două rt111duri de răcori şi două 11111duri

sau timid: de 11ăd„şeli îl rrec î111r-o clir>ă. (N. D. COCEA)

399
 V asile JUNCAN

Mii şi s ute (sau mii şi mii, mii de mii) = Extrem A d a de miere sau a-i pica (cuiva) miere-n
de mulţi: păsat (Pop.) =Se zice despre cineva care are un

Să fi dar mii de mii de lei, 1111 găseai fir noroc neaşteptat. Se zice despre cineva căruia îi
de mac, /Jri111re 11ăsip. (ION CREANGĂ) merge foarte bine:
Frunză verde-li 1nă111lui, I Nu crede O dar de miere şi d11m11eei. (VASILE
feciomlui I Că re p1111e pe-1111 ge111mche I Şi-fi 101 ALECSANDRI)
mi111e mii şi sure. (JARNiK-BÎRSEANU)
A li bun (sau dulce) ca mierea câinelui (Pop.)
MIEL = A fi răutăcios:
A avea somnul mieilor (Pop.)= A dormi mult: Cei care-l şriau ac1"n Îi s1>u11et1u că e
Bărrt111ii 1nei .'lţJu11eau: cine doar1ne În bun ca 1nierea ct1i11elui.
JlOllfJfea t1ceas1a car>iiră .ro11111ul iniei/or. Actun
î111elege[i? Nu vreau să capăr .1am1111/ mieilor. A înota în miere (Pop.) = A fi foarte bogat:
(VASILE ANDRU) Î11oară În 1niere, cu1n să 1111-i dea 1ntî11a
De dimi11ea(ă ror sforăie, 1x11r:-ar avea să a runce bt111ii În stt1nga şi-n dret1fJfa.
so1n11ul 1nieilor.
A-i tăia cuiva cuvântul cu miere (Rar) = A
A face miel de ghindă (Pop.) = A fi lipsit de întrerupe pe cineva din vorbire, spre a-l ajuta:
caracter. Dacă 1111 esre cu fJufi11fă, 1nai zise
Dacă şriam că .re face miel de ghindă, Ţugu/ea (...] - Să-fi rai ww111111/ cu miere,
11u 1nă lăstun 11e 1ntî11a lui. ră.1ţJw1.1e Ur.111/, dară rrebuie .1ă fie cu purin(ă.
(P. ISPIRESCU)
A umbla ca mielul orbului (Pop.) = A umbla
neîngrijit: În buze (sau gură) miere şi în inimă fiere =
M t11nt1 1nereu Îi s11unet1 băit1rului să JJu Exprimă viclenia şi făţărnicia cuiva:

1nai u1nble ca 1nielul o rbului şi să fie arenr Ct'1n L-a sfăruir să 1111 se 1nt1i Î11creadă În ea,
se Î1nbrtlcă. căci În buze e 111iere şi În i11i111ăfiere.

Mielul blâ nd s uge la două oi =Se spune despre Să fie (sau să ştiu, să ştii etc.) că este (şi) miere
persoanele care trag foloase din două părţi: (şi tot nu...) = Se spune pentru a arăta hotărârea
Pt111ă la urmă .Hraregia Chişi11ă11/11i fată nestrămutată a cuiva de a respinge propunerea sau

de Bucureşti se rezu1nă /0011e 11ufi11 la vorbe şi o situaţie, oricâte avantaje aparente ar prezenta:
fot111e mulr la fapre pe pri11cipi11/ „mielul blt111d Să fie şi 111iere şi ror 1111 1nă Î11rovărăşesc
suge de la două oi". (http://www.timpul.md/) Cil e/.

MIERE MIEZ
A avea miere de şarpe la inimă (Pop.) = A fi rău: A hrăni (sau a creşte pe cineva) cu miez de nucă
lng i11e111l era din aceia care tiveau (Plin.)= A ţine pe cireva în huzur, a ră<laţa:
1niere de şa11>e la iniJnă şi roti se fereau să-şi Când îl văzu fJe Făr-Fmmo.1 î11 p11s1i11,
facă de lucru cu el. zise calului său: SJJune frăfi11e-rău să-şi aru11ce
srărx111ul În nori şi să vi11ă la 1ni11e, că I-oi hrăni
A da bani pe miere (Reg.) =A mustra. A batjocori: cu miez de 1111că şi I-oi adăpa cu lapre dulce.
lt1s ', zice vulpea (... ] că mi re-oi prinde (MIHAI EMINESCU)
eu, cioară s11urct1ră ce eşti, fi-oi dt1 eu bt111i ţ>e
1niere că 111'1nt1i fu 1ni-ai făcur şoria asta.I A intra în miezul lucrurilor = A pătrunde în
(ŞEZĂTOAREA, III) fondul problemelor, a studia chestiunile adânc,
în profunzime:

400
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

lt1ră,
unii ct1rresc Î111ţJOlriva Srt1re{ului A(-i) miji (cui va) mustaţa = A începe să -i

socotind că el 1111 inrră În 1niezul lucruri/01; că crea<că unui tânăr mustaţa, a fi pe punctul de a
11u vrea să-i primească (...] (TEOCTIST CAIA) deveni bărbat:

An1 crezul, Î11ai111e de a inrra În 1niez11l D-abia îi mijea mu.Hafa deasu1>ra gurei,
lucrurilor, că locul ÎJJftîi, 11u1neric, va fi acela al 1nit~ă,ce se111ă11a t1rt1r de 1nulr cu a Saşei.

.Hejarului şi al „speciilor" sale (... ] 01 ALERIU (DUD...JU ZAMFIRESCU)

DINU)
MIJLOC
A pipăi miezul cuiva (Rar) = A afla adevărata A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a tine etc.)
valoare a cuiva: de mijloc = A petrece braţul în j urul taliei cuiva
Era w1 gâ11d vechi al fu4 dar 11u-I puret1 (în semn de afecţiune):
dezghioca, 11u-i p111ea pipăi miezul. (DAN WNGU) Abia duţJă ce t1i Înce11ur să 1nă ţJrinzi de
1nijloe, arunci /Xltt.~ ă a1n sÎln{ir că re gt111deşri la
A vorbi fără miez = A vorbi cuvinte deşarte, mine w la o femeie! (CĂLIN KASPER)
fără temei: Ftiw mi .re speria, I Da· la lufJfă .1-<1puet1;
Toţi vorbesc, de la 1nu1tciror la 1ni11isrru. I Namila .re 11ăcă}tl, I Pe Novac îl apuw, I fi apuw
Mulr şi fără miez. (PA YELCORUŢ) de mij/0<.' , I Să-l anmce îi1 fJOIOC [(reg.) pârâu].
(CRISTEA SANDUTIMOC)
MIGDALĂ Haide, prinde-mă mai bi11e de mijloc.
A încânta (pe cineva) cu migdale amare (Reg.) = (G. COŞBUC)
A spune cuiva vorbe răucăcioao;e, aparent plăcuce:
Ele .re sărurtueră de prezenta mu.rnfirei A băga (pe cineva) la mijloc (Plin.) = a) A
care 1nai 1nulr le Î11ccînra cu 1nigdale t11nare. înconjura pe cineva c u simpatie, cu afecţi une:
Colegii o băgau î11rordeaw1t1 (Je fară la
MIHOHO mi} IO<.' .
Pentru behehe vei prăpădi şi pe mihoh o b) (Fam) A pune pe cineva încr-0 situ aţie dificilă.

(Pop.) = Exprimă situaţia c uiva care, umblând
după un lucru mărunt, riscă să piardă un altul de
preţ:
Nu băga mâ11a u11de 11u-fi fiedJe oaft4 11ici
căura cai 1no1ti să le iei ţJOtcoavele, căci 11e11rr u
behehe vei prăpădi şi pre mihoho. (C. NEGRUZZI)
A face din cineva obiectul glumelor, ironiiloi:
Du-re acolo, că e ci11eva 24 de ore î11
Afacerea 11u fJO(i ... Fiewre e băgar
pe1111t111enfă.
la mijloc, la râ11dul lui. (SORIN STOICA)
Nu-i (J/ăcea să fie băgar la mijloc şi
(J/ew imediar.

MIJI A fi ceva la mijloc = A fi ceva nelămurit,

A (se) miji de ziuă = A se face ziuă: necunoscut, suspect:
Şi a}1•1gâ11d el îi1 pădure pe câ11d .re mijea BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la
de ziuă, li răitd le11111e, a Î11cărct1f ct1r1J u/rt1văn şi mijloc... FARFURIDI: Ceva la mijloc ...
l-a cetluir b1i1e, şi ţx1n-or 1nai 11u111ca IX>ii, s-a ţJus să TRAHANACHE: Ceva la mijloc? FARFURIDI:
mă11tî11ce şi el ceva. (ION CREANGĂ) Da, aşa, dacă e rrădare, adică dacă o cer
i111eresele parridului,fie. (I. L. CARAGIALE)
A miji a râs (sau a râde) = A schiţa un zâmbet, Gc1ndi11du-se 1nt1i bine, George Îşi zise
a surâde: (Je urmă că rrebuie să fie ceva la mij/0<.' . Şi
Kira, mijind a rtîs, răspw1de. (BARBU gt111dindu-se ia1; îi fulgeră prin mi111e: - lo11 1
DELA VRANCEA) (LIVIU REBREANU)

A fi la mijloc (Înv.) = a ) A fi prezent într-o

adunare, la o co nsfătuire:
401
 V asile JUNCAN
Or .Ha la pace, fiind şi a/fi crai megieşi
la mijloc să .wcorească şi să judece. (ION
NECULCE)
b) A fi în cauză, în joc:
To1uşi, dacă 11-ar fi Jo.IT Olga la mijloc,
el 11-ar fi avui 1ăria s-o alu11ge cu a1tîra
bru1alif(lfe. (LIVIU REBREANU)
A li (cineva) la mijloc = A fi (cineva) pricina,
cauza, explicaţia unui lucru sau a unei situaţii:
Aiâ î11că rrelmie să fie w1 drac la mijloc.
(ION CREANGĂ)
A li moale de mijloc (Pop.)= A fi linguşitor:
Bărba1ului îi plăcea să fie moale de
mijloc cu tmlorirăfile.
A se pune (sau a sta) la mijloc = A se amesteca
între cei care se ceartă pentru a mijloci o
În1păcare, a interveni:
Văzt111d noi că era ctîr pe ce să .re
Încaiere la bătaie, ne /Ju1te1n la 1nijloc şi-i
împăcăm w mare greu. (ION CREANGĂ)
A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc (Fam.) =
A garanta c u viaţa:
Mi-au s11us inie cine l-au văzur că Jon a
luai-o (pupăza]; gt11ul îmi pw1 la mijloc. (ION
CREANGĂ)
Cale (sau drum) de mijloc =Soluţie intermediarii,
încre două extrem!:
Ct111d îi alb, spw1 alb, şi la negru, spun
negru... ori, ori.I Că d11,1n de 1nijloc 11u e.~isră.
(M. DAVJDOGLU)
Liberali.11nul rus di11 a doua jwnă1a1e a
set·o/ului al XIX-iea se doreşre afi w1 fel de cale
de 1nijloe Îllfre .'lfJÎrirul reac{ionar şi radit~ati.îln
(... ] (ANTOANETA OLTEANU)
MILĂ
(A li) vrednic de milă = (A fi) într-o si tuaţie
jalnică, (a fi) demn de compătimit:
Făct111d deosebire î111re 11epofii vrednici
de milă şi î111re Sergiu, pe w re se vedea că allfel
îl prefuia, îl luă sub bi11evoif(x 1rea .rn 0<:ro1ire
(... ] (CEZAR PETRESCU)
402
Am văzul negru în fata ochilor în clifXI
aceea. Vasăzit~ă aj1'11Sese1n vrednit~ de 1nilă?
(OCTAVIAN PALER)
(Ţi~) m ai mare mil a =Se zice despre cineva
care se află într-0 stare demnă de compătimit:
Gemea copila. I Şi-apoi plt111gea, mai
mare mila. (G. COŞBUC)
Dar 1oc111ai aşa, izgonii de pe.He 101 di11
!tune, de {i-e 1nai 1nare 1nila, el ştie să se
Întoarcă dintr-o dară Îll i11i1na lucrurilor.
(CONST ANT IN NOICA)
A avea milă de... = A se purta c u grijă, cu
menajamente, faţă de cineva sau de ceva:
- Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dacă
e.He că t1 lăsai Dw1111ezeu să fim mari pe.He a/fii,
tir trebui să ave1n de dtînşii, că
1nilă şi ei,
sărmtmii, swlf oa111e11i! (ION CREANGĂ)
Avea 111ilă de ea, deşi /lu voia să-i
illSf>ire Sţ>era!lfe deşerte, ţ>recu111 arfifăcur orice
bărbar [alrul] î11 /0<:u-i. (MIHAI EMINESCU)
A cere milă = A cerşi:
fi î11văfă bt1/x1 să-şi ia pălăriile di11 cap...
ct111d va cere ea milă. (I. POP-RETEGAN UL)
Şi s -a pus Mărcuf î11 silă I Să ceară
mereu la milă. (JARNiK-BÎRSEANU)
A face (cuiva) milă = A provoca compătimirea,
a fi vrednic de plâns:
Gc111di11du-se la propria sa viafă,
searbădă şi J1eÎ11.~1n11ară, rc111ărului i s-a făcur
milă de cel pe w re 1oc111ai se pregă1et1 să îl
1ri111iră la 11ux 111e. (IULIAN TĂNASE)
A lăsa (pe cineva) în mila Donumlui = A lă<a (pe
cineva) în voia sorţii, a nu se mai interesa de el:
E1t.~ute Îi lăsă Îll 1nila Do11111ului. De aci,
ror î111orct111du-.re, .re coborî la u!1ca1 î111r-o (ară
ţ>e 1na rgi11ea 1nării ca să se 1nai odi/JJ1ească
oleacă, după a!tîftl muncă. (P. ISPJRESCU)
A nu avea sau a nu an a milă (undeva sau la
cineva) (Pop.) = A nu găsi bunăvoinţă (undeva
sau la cineva) :
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

S1 răin11-s ca pasă rea, I N -am
nicăierea. (JARNiK-BÎRSEANU)
A nu fi mijloc (de a„.) = A nu exista o
posibilitate de înfăptuire, de realizare; a fi
imposibil de înfăp tuit, a nu fi chip:
Ctmlă, wm vei şri, a căpăra (bani] de la
ru1t.~i,
t1lr1ninrer et1 1111 e 1nij/m~ de lucrt1re.
(NICOLAE BĂLCESCU)
A-i fi (sau a i s e face) milă (cuiva de cineva) =
a) A compătimi (pe cineva):
Mi-e 1nilă de 1na1na şi 11u ţJOt să-i s11u11
nici w1 c11vt1111. (AL. SAHIA)
Fie-fi milă de două .111j1e1e nevinovare.
(ION CREANGĂ)
D-rale fi-e milă de mine. (C. NEGRUZZI)
milă de ţJăsărică. Însă nu-şi 1nt1i 1>ufet1 lua cuvtînrul
înapoi. (EM. GÎRLEANU)
Să
vii, lx1de, şi la mine, I Ca să-mi fac
milă de line I Cu-o cojifă de mălai. (JARNiK-
BÎRSEANU)
De mila cuiva= Din compătimire faţă de
cineva; de jalea cui va:
Grăbii popoml cmci făcea/ De mila ei,
şi .Ht1-ngrozi1. (G. COŞBUC)
Au venii la dânsa o mu/fime de v11/111ri,
11u1nai de 111ilt1 ei şi au Î11rrelx1r-o de ce rcînguieşre.
(1. G. SBIERA)
De milă=Din compătimire:
Începu a se boci, de fi se rtif>ea
rănmchii de milă. (P. ISPIRESCU)

b) A se îndura, a se milostivi (de cineva): Eu o iubesc acum mai mulr de milă. (C.
Văuînd Du11111ezeu că gtîngăniile şi NEGRUZZI)
gujuliile„. net~onrenir ÎÎ necăjesc fJe ot11neni, i s-t1 (Fig.) Şi fnmzele cad de milă.
făcui milă deaceş1it1. (POP.) (JARNiK-BÎRSEANU)

A-i fi milă ca ţiganului de pilă= A nu cruţa pe
ninreni:
Mi-e jale, mi-e milă I Ca figan11/11i de
pilă. (IOAN POPOVJCI)
Avefi milă de câini cum tire fig{lfm/
de pilă' (http://www.observatordebacau.ro/
De silă, de milă sau de milă, de silă = Vrilnd-nevriind.
De mie, de nevoie:
De milă de silă, luă el şi nifele merinde
ce-i dase fala; dară lui nu-i a 1dea de mâncare.
milă (P. ISPIRESCU)
Avea cincizeci de t111i şi 11işre 111de
îndepă11t11e pe acolo, care de silă de milă 1-arfi

A-i plâ nge (cuiva) de milă = A fi cuprins de aj11u11. (RADU ALDULESCU)

părere de rău pentn1 suferinţele sau pentru starea

c uiva: Fără milă de păcat (Pop.) = Fără teama de a

Dar în gândul meu: Ctînd afi şti voi ct1Te a
1Jiiri1nir, sireaca, din ţ>ric1i1a 1nea, şi eu d1i1 ţ>rit~ina
ei, i-t1fi fJ/t111ge de milă! (ION CREANGĂ)
- De ce să nu-mi p/tîngefi de mi/ii ? Swlf
mda voa.Hră. - Nu fi-aş p/tînge de milă,
Cosrandino, nici dacă re-t1ş vedet1 Întinsă 1>e
năsălie şi cu lwnânare aprinsă la cap. (ZAHARIA
STANCU)
A-şi face mil ă de (sau cu) cineva= A se îndura,
a se milostivi (de cineva):
Maka Domnului să-şi facă milă de fa1a
1
mea (C. NEGRUZZI)
greşi:
Am p111ea zil'e, fără milă de rmcar, că era
cel mai Imn meşrer î111re megieşi. (P. ISPIRESCU)
Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu (Înv.) =
Formulă de introducere la scrierile vechi, în acte
adn1inistrative, scrisori etc.:
În rracrarurile sale de alit11fă cu regele
Polmiei Vladislav, Mi1ua .re i111i111/a asrfel:
„Mi1ua, din mila lui Dumnezeu voievodul Valahie4
duc.111/ Făgăra,~11/11i şi al Omla,~ului, comirul
Severinului, despoh•I Dolmxliâ11/11i şi Damml
Drăstiomlui„ ere. (VASILE ALECSANDRI)

( .. . ] şi fiindcă îndura rea lui Dumnezeu Flarule de Bara, pr(){1spă111/ ca1dinal

1111 cuJJot1şre 1nt1rgi11i, i se /i'tcu 111ilă Zidirorului ales fJrin 1nila lui D1'1111Jezeu, a celor rrei
403
 V asile JUNCAN

prie1e11i er>iscopali şi a încă vr eo pairu fete

bi.lericeşri din Conciliul Episcopal de la MILOSTENIE
Avignon, se ridil'ă ( ... ](ADRIAN VOICU) A face milostenie = A da de pomana c uiva:
Tu ÎllSă, ctînd faci 1niloste11ie, să /lu ştie
Unde (sau pe ce) pune el m âna, pune şi srt1nga ra ce face dreapra ra. (BIBLIA)
Dmnnezen mila = Se spune despre acela căruia Cr escându-fi averile, bagă de seamă ca
îi merg toate din plin: /lu cu1nva să fi se Î1n11ie1ret1scă i11i1nt1, ca să
Pe ce fJunet1 1ntî11a, 11unet1 şi Du11111ezeu 11eglijezi a face 111ilos1e11ie şi să 11e.wco1eş1i pe
mila. (P. ISPJRESCU) sărac când îl vezi(...] (DIMITRIE CANTEMIR)

01it1r se şi sr>une: „unde fJt.'ne Fit~u 11uîna,

pwie şi Dumnezeu mila". (LEONARD ZĂICESCU) A-i tremura mâ na de milostenie (lrn.) = A li
un om zgârcit:
MILITĂRIE Se vedea că e 01nul care-i tre1nura 11uîJ1a
A da jos milităria din pod (Pfm.) = A deveni de 1nilosteJ1ie, aşa că l-au lăsat Îll ţJllce şi /lu
aspru: i-au 1nt1i ce111t J1i1nic.
Bulgarii t111 dai mili1ăria jos din pod.
A11rre11re11orii şi-t1u deschis fir111e Îllfr-o fostă MINCIUNĂ
bau1 t1 Arma1ei, 11t111sformt11ă î11 fXllt' de A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau
srar111p11ri. (http://www.startupcafe.ro/) a prind e (pe cineva) cu minciuna = A dovedi
Ioan Radu esre ftOfănîT să co/)(){1re milirăria că cineva a spus un neadevăr:

din 1>0d11I Are11i11l11i dur>ă e1>iwd11I de la Galtl{i şi să Mihai îl deie de mi11ci1111ă scoftî11d carie
11u 1nai tolereze 1u'ciun gest de i11di~iţ1li11ă Îit ct«/11,/ a împăra111l11i. (NICOLAE BĂLCESCU)
I0111l11i. (hnp1/www.gazetasv.ro/) Dar lliciodată /lu Îi sr1u11e cuiva că l-ai
ţJrills cu 1ni11cit111a şi 11ici 1111 dt1 se1n11e că /lu t1i
A face militărie cn cineva (Fam.) = A se purta î11credere î11 el' (CRISTIAN SJMA)
c u cineva aspru, a struni pe cineva:
S-t1 a11ucar să fllcă o srrt1şnică 1nilirărie A li putină de minciuni (Pop.) = A fi foarte
cu o.fiferii şi lmpa. (CAMIL PETRESCU) n1incinos:
Cu mine pol face mili1ărie şi e de efec1, la d racu cu poveşrile Tale! ... p111i11ă de
dar dacă cineva din afară s-ar ţ>urra aşa cu 1ni11cit111i ce eşti.' ... strigă Costt1c/Ji, s11erit1t de
1ni11e, arunci, oar e, car e 1ni-ar fi r et1c{ia? 11oua istorie cu care Nicolai fi a1ne11i11{ase.
(EUGENIA LÂSZLO) (NICOLAE GANE)

A Ina (pe cineva) la militărie = A încadra pe A ieşi de minciună. v. ie şi.

cineva, la recrutare, în categoria celor apţi
pentru serviciul militar:
A1n recrutt1t t111ul trecut şi 1111 111-au luat
la milirărie. (ZAHARIA STANCU)
-Auzi, mă Ş1efa11e, pe ăsra când l-a luar
la 1nilirărie, t1cu-s vreo cinci-şase ani, a star ctît
a star, şi ţJe urină l-a ţJus drt1cu s-o şteargă.
(LETIŢIA PAPU)
A se pune cn milităria pe cineva (Pfm.) = A crea
cuiva un regim (militar) se'er; a ţine din scurt
Ptînă ll-Osă !le ţJuJ1e1n cu 1nilităria ţJe el,
1111 se dă 1>e brazdă.
A purta (sau a duce, a tine) (pe cineva) cu
minciuni = A promite mereu (ceva c uiva), fără a
se ţine de cuvânt; a duce c u vorba:
Turcii şi tătarii to t cu 1ne11cit111i l-t1u
pur rar IM Cifed şi 1111 i-au dar agiuror. (ION
NECULCE)
A umbla cu traista (sau cu plosca) de
minciuni. v. umbla .
Ce-i în mână nn-i minciună = Îndemn de a nu
se lă<a ademenit de avantaje nesigure:

404
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Tară-său, /JO/XI Net'u/a i, nu-i vorbă,
avea de unde să-i rri1niră; dt1r ce-i În 1ntînă nu-i
minciună. (ION CREANGĂ)
- Măi Ioane, eu şriu una şi bună, că ce-i
Îll 1ntînă nu-i 1ni11ciună.' făcu Vasile Baciu
apăsar. (UVIU REBREANU)
Cu ra1re aceste, ştii una? I Ce-i În 11uînă
nu-i minciună I Hai, să fugim împrew1ă. (VASILE
ALECSANDRI)
Minciună gog onată (Mai ales despre minei uni,
prostii ) = Mare, exagerat, încornorată:
Iliescu e 1'11 f>rO.H ClÎtld Crede
SţJu1tcînd 1ni11ciu11i gogonate, zdruncină 1noralul
raberei duşmane. (ION PAS)
He ' he ! ... gogonară o mai spuseşi,
j111x?ne. (VASILE ALECSANDRI)
Strunga minciunilor şi vama rachiului (Pop.;
gmţ.) =Om mincinos şi beţiv:
Cunosc un vaţJOrean, căţ1irt111 de llţJă
duft~e; călătoreşte din şan{ În şan{, dar Îi 0111 de
nădejde: strunga 1ninciunilor ş i va1na rt1chiului.
(VALERIU RÂPEANU)
MI NTE
A învăţa minte pe cineva. v. învăţa.
A(nu) fi întreg la (sau de) minte = A (nu) fi c u
judecata normală, sănătoasă:
Temându-se că va pie1de ce avea de
moşrenir, unul din fiii săi l-a dar în judecară,
t1cuztî11du-I că 1111 1nai era Întreg la 1ni11re.
(OCTAVIAN PALER)
Aşa-i că ţ>ri1narul vostru 1111 e Întreg la
minre?-Dona, de ce vorbeşti aşa? (ION LAW)
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea
copiilor = A avea j udecata slăbită (din cauza
bătrâneţii):
- Pa 1t~ă a1n dar ÎJJ 1ni11rea coţ>iilor,
sctînci Margareta. - Şriu, rrelmie să re gtîndeşri
la'"' rraramenr. (VLAD NEAGOE)
N-a aţJucar să rer1ni11e căci roti au
răbărtîr cu gura, s-o sfâşie: se vede c-a inrrar în
minret1 copiilor de se gtîndeşre la asemenea
lx1wconii. (LIVIU REBREANU)
V al11111tt! ol TT./eo
A avea mintea-n colţuri (Arg.)= A fi prost:
După ce a/re generafii demnirare cu
minrea-n coifuri le-au luar şpaga respeuivilo r
co1nercian{i r1e11rru a-şi ridica su11er111agazi11ele
În oraşe, gtîndiro rii În funcţie azi vor să le
1ele1J011eze pe câmpuri, că ror au fosr dacii
invenrarorii 1ele1J011ării fără comlm.Hibil.
(http://www.academiacacavenc u.info/)
A fi orb de minte (Reg.) = A fi prost:
Se/im ZLlhid-kiafi ml, Se/im c1w11, od>de
că, 1ni11re, I Ucis-au cu-a sa 1ntînă ţJe bunul 1neu
1Jărinre! (VASILE ALECSANDRI)
Norodul cel orb de minre I Credea
ace.Hor cuvinre (...] (B. P. HASDEU)
A i se întuneca mintea. v. întuneca.
A încăpea cu mintea. v. încăpea.
A se aluneca cu mintea (Reg.) = A-şi pierde
judecata: O face pe femeie să se alunece cu
minrea. (ION CREANGĂ)
A se limpezi la minte. v. limpezi.
A(-i) suci (cuiva) capul (ori mintea sau minţil e).
v.suci.
A (nu)-1 duce mintea (sau capul) = A (nu) fi
inteligent:
-Arc1ra 111-a răiar ct1ţ1ul ş i 111-a dus 1ninrea,
lt'1ni11t1re Î1111Jărare, art1ra tun jăcur. Măria ra
judet'ă şifă ce e cu dre1>111/. (P. ISPIRESCU)
A-i lua (sau a-i s uci, a-i fura) cuiva mintea
(sau minţil e) = A face pe cineva să-şi piardă
judecata, să nu mai ştie ce face:
Eu să-mi dau fara la asemenea mojici?...
Doar dacă mi-o lua Dumnezeu mi11[ile! Bă-dă-
1t111i1 ... (DUILIU ZAMFIRESCU)
A/JOi .wcoreala asra e srn1m/Jă, măi
otuneni.' Cine v-a Învă{ar şi v-a sucir 1ni11{ile rău
a făcur, că, iară, v-afi pierdui c11m1Jăr11/ şi
w11blt1fi d111Jă /JOfcoave de w i morfi în loc să vă
405
 Vasile JUNCAN

vedefi de rreburi ca (){1menii cumsecade. (LIVIU Să fi Jo.li Îllfr-adevăr cu pu1i11fă ca

REBREANU) Ghindă să nu-l 1nai ret~unoască? Nu, 11u era cu
puTinfă deuîr dacă acesra nu mai avea mi11file
A-i s ta cuiva mintea în loc = A rămâne uimit, acasă. (PETRU DEMETRU POPESCU)
uluit; a nu mai înţelege nimic: Srrtîngefi mi11file acasă, ză/udule' (ION
În ace.li scop s-au a/acar nişre fonduri CREANGĂ)
de f(i .Hă minrea î11 loc. (AURA CHRISTI)
Ct?nd .re va sft?1ş i acea.Hă epocă A-şi aduna minţile. v. a duna .
11efa.11ă ? Îmi sră minrea în loc la gt?ndul ce .re
perreu î11 U11garia. (ALICE VOINESCU) A-şi bea minţile. v. bea.
Dar făcea nişre lucmri de-fi s1ă1ea
minrea î11 loc. (ADRIAN ALUI GHEORGHE) A-şi frământa mintea (sau minţile) = A se
gândi mult la ceva. A-şi bate capul:
A-i ve11i ceva în 111inte sau a-i trece, a-i da, a-i Mă ciudet11n ÎJJ 1nine Ct'1n de să nu-l văz
trăsni cuiva ceva prin minte (sau prin cap) ÎllCO/ro li llţJuca/, şi fOI/1ii11u111rc111du-1ni 111inret1
(Pfm.) = A se gândi (dintr-o dată) la cineva sau să ştiu cu1n li venir şi cu1n s-a dus/liră să bag de
la ceva: .reamă, am adormii. (P. ISPIRESCU)
Păr1i1{ilor COţ'll'lului 11ici 1111 le rret~etl fJrin

minre să ompsea.'il'ă pe coroşman. (P. ISPIRESCU)
Fiul craiului, boboc în felul său la Trebi
de aie.He, .re /J01riveş1e Spânului şi se bagă în
fi111rcî11ă, fără să-i trăsnească ţJrin 1ninre ce i se
pot11e î111tîmpla. (ION CREANGĂ)
Aici îi rrăsni î11 cap lui Dănilă că el ar fi
bw1 de călugă1; după vodJe/efrăfine-său. (IDEM)
A-şi ieşi din minţi = A înnebuni ; a-şi pierde
cumpătul :
Dară ră111ase ca ieşit din 1ni11{i, ccînd, iit tm~
de 1nere coa11re t1urii, văzu că ţJ0111ul Î1unugurise d1i1
nou, iară merele nicăiri. (P. ISPJRESCU)
- Mie mi-a neci1wi1 fara cu sila, bărt1nd-o
până şi·a ieşii di11111infi. (NICOLAE FILIMON)

-A, St1şo, 1111 ştii o co1nedie?. .. Ghiceşte...

Nici nu-fi trăsneşte 11ri11 ct111: ave111 un ginere A-şi pierde minple (sau mintea) sau a nu li în
pe111ru Tincuft1. (DUILIU '.ZAMFIRESCU) toate minţile = A înnebuni sau a fi nebun:
S-ar fi a sftîrşir rău pe111m musafiri Da el de dragă ce i-a picai ft11a ş-a

înfiorăToarea Tăvăleală, dacă nu-i dădea frarelui
pri11 mi111e o .Hraragemă. (I. L. CARAGIALE)
Îşi ami11Ti de Florica. Ce bw1ărare de fară.
Şi frw11(){1!ii... Şi ct?T a iubir-o până ce nu i-a
rrăsnir prin minre gândul să ia pe A11a' ... (LIVIU
REBREANU)
A-i veni mintea (sau minliJ e) Ia Ioc (Fam.) =A
se cuminţi. (Pex.) A se maturiza:
Refuz Însă
- În sftîrşir 1ni-a venir 1ninrea
la loc - să 1nă adtîncesc În 1nela11colii deşarte şi
bolnăvit~ioase arcîra vre111e ctît sunt sănătoasă.
pierdui mi111ea. (MIHAI EMINESCU)
Unii de necaz ctînd dau I Pierd şi minrea
ce o au. (ANTON PANN)
Amabilul Fănică rrebuie să ft«.'ă ve11in de
1noa11e... t1ft1t 1nt1i bine 11e11r111 1111i1e.I fşi 11ierde
mi11file, art11 mai rău pe11rru e/ 1(1. L. CARAGIALE)
- Am iubir-o mulr, nespus de mu/1, rară -
făcu Puiu cu ochii Îit gol şi ţJllrcă />itXiindu-şi
suj7e1ul. Mulr de TOI şi cu roare asrea vezi bine cum ...
Tăcu şi apoi adăugă aprmpe îi1 Ş(){1/Xă: Poare că
mi·am pie1du1 minfile... (UVIU REBREANU)

(JENI ACTERIAN) A-şi pune mintea cu cineva= A lua în serios pe

cineva (care nu merită) :
A-i veni (cuiva) minţile acasă (sau la loc, la Dar Sjllnra Du111i11ică, blândă şi
cap) sau a-şi băga minţile în cap = A deveni Îngăduirot11-e., 11-a v111r să-şi ţJuie 1n1i1rea c-o
mai înţelept, mai chibzuit; a se cuminţi: şr1u111/x11ică ((pop.) nebunatic, nea'itâmplrat, zvăpăiat]
şi c-o leneşă defară ca t«.'easra. (ION CREANGĂ)

406
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Zidam clătină din cap: - Da dwmiealor ce- are ieşiri 11ewllfmlare ft1fă de ce1ăfe11ii la,~111114 fie
şi mai pun 111i111et1 cu copiii? (LNIU REBREANU) e11 gms, fie la buctuă, care 111i111e de sri11ge şi ctî11d
11-t1r tiveli nevoie, nu li luar-o el c111nvll rllVlll.
A-şi veni în minte (Înv.) = a) A deveni înţelept: (http://www.romaniacuraca.ro')
Şi-avenir el În 1ni11rea lui şi-i SJJune la
urs( ...] (CRISTEA SANDU TIMOC) MINUNE
b) (Pop.) A-şi recăpăta calmul: A ajunge (sau a fi) de râsnl (sau de minunea)
Cu g reu şi-li 1nt1i venir Îll 1ni11re du11ă o lumii. v. lume.
ase111e11et1 cet1rră.
A face minm1i = a) (Determinat prin «de vitejie»,
Aproape de mintea omnlni. v. a proape. «de bravură» etc.) A face ceva uimitor, greu de
îndeplinit, a se distinge prin fapte strălucite:
La mintea omnlui (fam. a cocoşnlui) = Uşor de L-ll1n văzur cu ochii 1nei făct1nd 1ninuni
înţeles, clar: de virejie. 01 ASILE ALECSANDRI)
Îllftîi 1111 î11feleg, deşi e la 111i111ea omului, Ro1nt1nii făcuseră 1ni11uni de virejie şi
crun ţJOllte să nu-fi fie doi; ctînd inie 1ni-e aşa dovediseră ctîr de puremică esre 11afia cea mai
cum îmi e. (MARIA BANUŞ) mil'ă ct111d se lupră ţJellfm liber rarea sa.
Ela 111i111et1 cocoşului, car e di111r efemeile (NICOLAE BĂLCESCU)
car e t111 cirir cai1ea 1111 a simfir la fel?' (EUGEN b) A produce un efect foa rte bun:
ISTOOOR) Artîr pe111n1 dige.Hie, ctîr şi pe111n1
ret'1naris1n, g/Ji1n/Jirul ţ}(){tfe ft1ce 1ni11u11i.
Mintea rom ânnlui cea de pe ur mă (Pfm.) = (http://www.csid.ro/)
Înţelepciune pe care o capătă cineva după ce a Medit~ll1nenrul llcestllft1ce 1ninuni.

greşit acţionând pripit:

- A, vasăzit~ă l-t1uarestt1r?. .. Foor re bine A se duce minune (Reg.) = A se duce vestea:
t111făcut... Actuna cred că o să vă vie şi vouă 1ninrea Se di1ce 1n1i1une ce rău ne cunooşre1n noi
cea b1111ă tl 1w11t11111lui 1(LN!U REBREANU) 1111ii pe a/fii, chiar 11afiile acesret1 ale T1t111silva11iei
M-t11n r ugt1f să-1ni det1 Do11111ul 1ninret1 îi11prew1ă locuiroare, wlll pealra. (G. BARIŢ)

ro1ntînului de ţJe urină, convins că cei

din urmă vor fi cei di11rt1i. (GEORGECOLPIT) De-a (sau reg. d-a) minune (Rar)= I acă numai
aşa, ca o Încercare, să veden1 ce-0 să se Întân1ple:
MINfl D-ll 1ninune, ill să vede1n unde lire să se
A-şi minţifoamea (Pop.)= A-şi potoli temporar ma i a.wmdă. (P. JSPIRESCU)
foamea cu mâncare puţi nă:
Îmi mai 111i11fii 11ifel foamea cu ţJoamele !\tiare n1inune să... = M-aş n1ira să ... , sunt
ce găseam. (I. GHERASIM GORJ AN) aproape sigur că nu ...:
Mllre 1ninune să vi11ă el t1cu1n.
Minte de s tinge (sau de stă soarele-n loc, de-ti
stă ceasnl, de-ngh eată apele)= Se spune despre Mare minune (sau minune mare)= Exclama ţie

un om foa rte mincinos: care ex primă uimire, admiraţie etc.:

Mi111e de sră .l()(lr ele-11 loc, iar luna să Şi tdunci, 1ninune 1nllre.I 1u'1nt1i it1cll au şi
bagă d111Jă nor de mşi11e. (1. POP-RETEGANUL) îi1cermr a curge .fimucele cu dr ooia, clllă pulbere şi
Orit~e a i face şi orit~u1n le-ai vo1f1i, nu-i spuză, ctîrăfnmză şi iadJă. (ION CREANGĂ)
l)()fi î11d111Jleca; şi 111i111 de î11gheafă aţJe/e pe o Mt1re 1ninune .' .. Dll b1i1e, Ct'1n de vă găsi{i
rază de zece kilomerri. (N. STEINHARDT) a111t111doi ît1 ct11ri11fe? 01 ASILE ALECSANDRI)
Mi se pare îiuă legitimă Îllfrelxzrea dacă
un 11r1inar ct1re dist111ge ror ţJe ce ţJune 1nt111a, ct1re
407
 V asile JUNCAN
MIRA
Mă miram eu să nu„. = Eram sigur că„.:
Mă 1ni1t11n eu, să nu-fi dai În r1e1ec.
(CALISTRAT HOGAŞ)
(În forma regională miera): Mă mieram
eu să 1111 se Î11grijet1scă bit1ft1 bt1bă de 1ni11e.
(ION CREANGĂ)
Te miră de nu„ . (Rar)= Cine ştie dacă nu . ..
No1rx că i se .~urrase calea şi ajunse
acasă, căci, de {1i1ea d11unul 1nai lung, re 1niră de 1111
rămânea Cil gtîTlll .ITrtimb (...] (P. ISPIRESCU)
Te miri cmn = Nu se ştie cum, fără voie:
Ct?re a .wferir şi ne11oroci1t1 twa de
flintă, ţJllrcă nu-fi vine a crede şi re 1niri Ct'1n le
poare ît1dllra' (LIVIU REBREANU)
Un senriJnenr rrăir cu arc1ra 11urere, Î11cc1r
re 1niri Ct'1n de nu-fi SfXlrge coşul 11ie11rului.
(AURA CHRISTI)
Alteori, nostalgiile izl1uc11eau re 1niri ctun
şi re miri llnde. 01 ARUJAN VOSGANIAN)
Te miri unde = Undeva, cine ştie unde:
Aşa v1i1 1r..,~,1,rile
În lu111et1 tlcet1stt1: 11/eci În
neşrhue şi re miri w1deajw1gi. (IOAN SLAVJCJ)
Mt1i aveau şi t1lre 1nt1raferuri, adu11t1re
de pe re miri llnde. (ION PAS )
Te miri (sau miră) ce (şi ma i nimica) (Cu
valoare de substantiv) = Nimica toată; cine ştie
ce, lucru n1ărunt:
lniJnă sltlbă, t1şa ca să se clt1ri11e şi să
se-11duioşeze de re 1niri ce, 11-t1vell cuvi ot1sa.
(AL VLAHlJfĂ)
Llli îi da, re miri ce. (P. JSPIRESCU)
MIRARE
A se lua de (sau pe) gânduri, de mirare. v. lua.
Ar fi de-a mirarea sau a-i fi cuiva de-a mirare
(Pop.) = A i se părea surprinzător, a fi surprins,
mirat, nedumerit, uimit:
Aşa-i că vi-i de-li 1ni1t1re? g răieşte
râzând. (MIHAILSADOVEANU)
Mi-i de-a mirarea de llnde ai să-l iei,
dacă n-arefiinfă pe lllme. (ION CREANGĂ)
N-ar fi de mirare să„. = Ne pmem aştepta să .. „
e posibil să ...:
N-ar fi de mimre să-l vedem de.rd1izli11d
două-Trei afaceri .1et111daloa.1e (CEZAR PETRESCU)
f.l-t1rfi de 1nirllre să se ridice şi cei de-tlici.
(LMU REBREANU)
MffiAZ
A fi (sau a se face) de miraz sau de mirazul
lumii = A se face de râs:
Dar eu, Taică, am rămas I Să-mi perd
noaprea cu necaz, I Să fiu lllmii de miraz, I Şi de
nîslll ferelor, I Cleverea nevesrelor' (POP.)
A fi vrednic de miraz= A fi vrednic de batjocură:
Nu şriu de 1ni11u11e sau de 1nirllt. illsre
vreadnic. (D. ŢJCHINDEAL)
MffiEASĂ
A fi mireasă cu„. (Înv. şi pop.; d. fete, femei) =
A se căsători cu...:
Dll şi Sfi111fll Du1ni11ică şrill că Lt'1lll-i
mireasă cu Soarele. (POP.)
A mâ nca ca o mireasă= A mânca foarte puţin:
Lt1 1nllsă, fllfll li 1ntî11ctlf Cll o 1nirellsă,
dorind să facă o impresie bllnă.
A plâ nge ca o mireasă= A plânge tare, c u foc:
Şi Cil roară .11ărui11fa llli Moş Forea şi a
llli bădifa Vasile, Smărăndifa a mtînwr 1x1para,
şi fJe urină şedell cu 1ntîi11ile fli ochi şi fJlt111gell
Cll o 1nirel1să, de sărell că111ăşa de fJe dt111sa.
(ION CREANGĂ)
Pltînge, ca orice mireasă ... Are să se
porolea.'il'ă! (PETRE DULFU)
A s ta (de) parcă i-a murit mireasa (Pop.) = A
sta supărat:
Sellrll, bu11it~ut Stll de fJllrcă i-ll 11u1 rif
1nirel1sa şi 1111 1nlli vorbell cu 11i111e11i.
el A s ta ca o mireasă (Pop.) = A nu lucra nimic, a
sta degeaba:
- Ce Sflli Cll o 1nirel1să? ru11ll 1nooşa
Lea11fa ctînd se înapoia mai devreme şi o găsea
408
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

făcându-şileC{iile. Nu vezi că 1111-i nimic de Dar I Vremea descoperă adevărul. I A

mâncare? (CELLA SERGHI) 1ntînca usturoi şi gurtl a nu-fi ţJu{i 1111 se ţJOOfe.
Şi caură-1ni nişte cartuşe
bune, hai, 11u (ANTON PANN)
mai .Ha ca o mireasă. (FĂNUŞ NEAGU) Dar ea Îi răs11u11se, ca şi cu1n nici
usturoi 1111111tîncase, nit~i gu1t1nu-i1nirosea ( .. ]
MIRIŞUG (P. ISPIRESCU)
A umbla în mirişng = A umbla după afaceri:
Negu.Hor fiind, el umbla î11 mirişug Nu mi roase a bine = E semn rău:
(beneficiu, câştig, profit] prin roare it1mtmx1cele Nasul lui de copoi îi spw1e că ce se
din Î111ţ1rejuri1ni. Îllft111111lă cu Paşenka nu 1niroase a bi11e.I
(GABRIELA ADAMEŞTEANU)
MIRONOSIŢĂ Ceva nu 1nir0l1se a bi11e În lu111ea
A face pe mironosiţa = A-şi lua aere de voa.Hră... (SÎNZJANA POPESCU)
nevinovăţie, a sin1ula pietate şi n1odestie:

Pe111m re.IT şi detalii precise, adresafi-vă Miroase a„. = Pre vesteşte (ceva), denotă, anunţă

dom1111l11i, car e ft1ce l'e miro11osifa1 (CEZAR (ceva):

PETRESCU) Toa1ă fo1fora
asra mirosea a i11.1pecfie.
Ea î11ti11de palma să-l acopere pe al e4 dar (EUSEBIU CAMILAR)
o ft«.' e prea încet. - Hai, hai, o repede. Hai, ha4 1111 Mir0l1se a ceară. Miroase a fu111 şi
mai ft1ce pe miro11osift11 Ce î1t1eam11ă w1 pahar la 1niroase şi a ră1nt1ie. Cel 1nai rare Însă 1nir0l1se a
valoarea ra? 1(GABRIELA ADAMEŞTEANU) 111011... Mir0l1se a 1norr... A 1nurir 1nt11na...
(ZAHARIA STANCU)
MIROSI
A mirosi a butoi (Pfm.) = A fi beat: MISTUI
El 1nirosea a buroi rotiră ziua ... A nu putea mis tui (pe cineva sau ceva) (Fam.)
= A nu putea suporta pe cineva (sau ceva):
A nu mirosi a nas de om (Pop.) = A nu fi Feciorii de Î1nţ>ărt1f nu ţJutură 1nisrui
cinstit, onorabil, demn: vodJele ciobă11a,~11l11i. (P. ISPIRESCU)
Să u1n}J/a(i 11u1nai llŞtl ft1'1tZll frăsinelului
(... ]şi vă /ăudafi că swlfefi feciori
de cmi, asra 1111 MIŞCA
miroase a 11as de om. (ION CREANGĂ) A mişca din urechi (Fam.) = A sugera c uiva că
Îi dai un bacşiş în schin1bul unui serviciu, al unei
A-i mirosi (cuiva) a catrinţă (D. bărbaţi; pop.) favori etc.:
= A începe să umble după femei: Pt1nă la urină bancherul trebui să inişte
Ctînd s-a face 1nai 1nărişo1; a re să din urechi. (ZAHARIA STANCU)
Încet11Jii a -i 1nirosi li ct1frin{ă, şi cu listă
rânduială 11-am să am folos de el 11icioda1ă. A mişca toate pietrele (sau toată piatra, toată
(ION CREANGĂ) coarda, tot firul) (Pop.)= A face tot ce e posibil
pentru atingerea unui scop:
Nici nu pute, nici nu miroase. v. puţi. ( .. .] de când t111 auzii că vr eau să-l
aleagă pe Axen1e, şrerg din lisre pe mulfi dimre
Nici usturoi n-a m âncat, nici gura nu-i cei cu 8 florini şi 1nişcă roate ţJierrele ca ro1nt1nii
miroase (Pfm.) = Se spune despre cineva care se să rămână î11 ce1t' 11I î111tîi al comi1a111l11i Albei de
preface că nu ştie nimic despre o faptă la care a Jos î11 minorira1e. (SIMION RETEGAN)
participat:
Mişcă (La imperativ sg.) =Du-te• şterge-o•:

409
 V asile JUNCAN

Mişcă' mişcă, camcudă ((fig.) om fără când i1111t1 îi1 vodJii Cil dire o ftuă el venea pesre ei
valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-0 şi-l î111reba defafă cu ea( ...] (DAN CHIŞU)
adunare )) .' - Ba 1111... M a' r og.1 F'
·ara• ţJrt.ţXI.
., ... M a 1. Îmi 1>/ăcuse de el, !Of rim1ml mă lua la
avem o .wcoreală. (B. P. HASDEU) 1nişro că scriu />Oezii, dar aşa, cu drag
Mişcă, băiere 1 (AL. ODOBESCU) (LAYINIA BRAN IŞTE)

MIŞCARE MIZERIE
A (se) pmte în mi şcare = A intra sau a retermina A-i Ilice cuiva mizerii = A cauza cuiva replăceri; a
pe cineva să incre în acţirnte: şicana:
El se duse fJer.wnal să vadă rmrerea A1>0i i-au fi'tcur arc1rea 1nizerii, Î11cc1r
aceea colosală de rragere, dar mai ales voinfa A.trnĂy, după ce i se su1>rimă (JO.Hui de la
ce o punea în mişcare. (CONSTANTIN ŢOIU) sr>i!alul Brâncoveanu, părăseşre /ara la 1889.
(CONSTANTIN BACAL.BAŞA)
A face mişcare = A se plimba, a umbla în aer Le dă ctîre un se1viciu ţJrosr, Îi
liber: 11ăţ1usreşre undevt1, le ft1ce 1nizerii 1xînă ccî11d se
Du1Jii cină, bărrtîn1J li ieşir Îll curre, s1i1gu1; ţJrezinră
cu sacul de făină, cu u11 cutt.~an e1c.

Cll Îit fOlde serile bune, să /t«.~ă 11uf1i1ă 111işcare (MARIA BANUŞ)
înai111e de a se culca. (LMU REBREANU)
MOACĂ
A prinde mişcarea (Fam.) = A înţelege repede A d a (sau a lovi, a arde) la moacă (Pop.) = A
desfăşurarea unei acţiuni sau rostul ei ascuns: bate rău, lovind la cap:
D-l Chirife.1eu are w1 sufle! de a 11isr, Da · o să-fi frig vreo câreva mai uşoare.
care 11ri11de 1nişcarea sufle1ea.~ă a indivizilo r şi Şi re las şi ţJe rine să-1ni dai una-11 1not1că.

li 1nt1selor, În ct1ri se fră111tînră energii 1nari, (LUCIAN DAN TEODOROYICI)

simple, naiu rale, 11ecioplire. (AN ALE, 19 12) Însă în a/1e condifii aş fi pr0<.'eda1
Nu i-ll venit li crede, dt1r ea a ţJrins /Jiirbă1eşre - l-aş fi i11vira1 şi i-aş fi dtll la moacă,

1nişcarea şi le-a dejucat rotire 11/anu rile. t1 declarai Marian Lupu pe111ru Pro Tv.
(http ://www.timpul.md/)
Nicio mişcare ! (Cu valoare de imperativ) = (Să
fie) linişte! tăcere! : A o Ina la moacă (Pop.) = A primi o bătaie

Iancu rărea din ce În ce cuvinrele, zdravă nă, cu lovituri la cap:

llfJtOţJiindu-se de bărrtîn. Nit~io 1nişcare, nicio Ptînă la urmă o s-o ia la moacă, dacă
clip[irej, niciun răsufle!. Îl auzea? (ION nu-şi vede de treburi.
MARIN SADOVEANU)
Pe de-a m oaca (Arg.) =Gratuit, pe gratis:
MIŞCORICI ( .. .] sezonul !recul a luai o mie de
A avea mişcorici (O. copii) = A fi neastâmpărat: goluri de la nişre nărăflefi, da' are r>ile la
Ofelia are mi,1eorici la rălpi, ai impresia federafie şi-l se/ee(ionează ăşria 11e de-a moaca,
că dt111sează şi ccînd 1nerge. Arunci ccînd 1nai cit ir că tizi, ctînd echiţXI a Învins, el a a1Jărt1r un
ctî111ă? (http://www.revista<ingur.ro/) t'1t.'lţJrezece 1ne1ri şi două goluri sigure ( .. . ]
(CĂTĂLINŢÎRLEA)
MIŞTO -Şi până
la .eft11şirul lui aprilie să mw1ce.1e
A Ina (pe cineva) la mişto = A-şi bate joc (de pe de-a moaw? (V ARUJAN VOSGANIAN)
cineva), a-l ironiza:
Nu-i plăcea comţJ01tame111ul lui Gelu, M OALE, MOI
pe111ru că 1011imp11J îl lua la mişro, şi de fiecare d(lfă A avea picioare moi = A umbla, a se mişca încet:

410
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Căpiu11111/
de t1/1ădt11ă, vioi şi .1pri111e11, Babei mele 11-are .ră-ifie moale, ct111d m-
avea acu1n fJÎCÎOl1rele 1noi şi 1nergea din ce În ce oi îllfot1rce t1ct1.ră. (ION CREANGĂ)
1nt1i greu.
MOARĂ
A fi m oale (sau tare) în gură ori a avea gura (Pe rând) ca Ia moară = Unul după altul,
moale (sau tare). v. gură. fiecare la rondul său:
Pe uşile deschise larg unii inrrau )ri a/fii
A fi moale la inimă = A fi bun, milos, îngăduitor: ieşeau w la moară. (LIVIU REBREANU)
Maica era ft1re 1not1le lt1 i11i1nă, duioasă. Pe fJOll t1ll Covtllciucilor i11rrt1u şi ieşet1u
(1. G. SBIERA) ct1 la moară. (DAN LUNGU)
Bunica era 1notlle la iniJnă cu nefX>{ii ei.
A ajunge de la moară la râşniţă = A ajunge
A nu-i fi cuiva moale = A nu se simţi bine. A rău. A decădea, a scăpăta:
avea neplăceri: 011111/ 11e11111/fwni1 fuge de bine şi dă
Ei, cucoane, cut:Olllle.1Puternic eşti, 1negieş JJe.11e mărăcine. I Sar e din lac î11 1mf I Şi t1}1111ge
Î1ni eşti, ca răzeş ce 1nă gă1te.k~, şi ştiu bine că n-are de la moară la rt1ş11ifă. (ANTON PANN)
s.ă-1ni fie 1noale cc111d 111-oi Înroorce acasă, unde 1nă
t1ş1et1pră nevoile. (ION CREANGĂ) A da la moară = A bea zdravăn:
Dt1.1ă şrii d-ra, că babei mele 11-t1r e să-i De 11-t1r fi dar la moară fO(l(ă vit1ft1,
fie moale, ct111d 111-oi î111ot11u t1ct1.1ă. (IDEM) /JOllfe că ar 1nlli/i rrăir şi azi.

A o lăsa m ai moale (Arg.) = a) A-şi
eforturile într-0 direcţie. A se relaxa:
fi lăsa să .re tlf>t·opie CtÎI să 1111 iflfre î11
bărait1 p11ş1ilor, tl/JOi lovea wii wre alergau 1x?11ă
s.e distan{t1u o /Jucară bună de d11un şi iarăşi Îi lăsa
mai 111ot1/e. (BUJOR NEDFLCOVJCI)
b) A se purta mai frumos c u cei din jur, a fi mai
paşnic:
Vorlx1 e, acum, ce facem? Mergem aşa
crun a1n 1ners, oblu, ori o lăsă1n 1nt1i 111oale?
(CAMIL PETRESCU)
El t1 ret1/izt1Tcă mă pie1d cu firea şi mi se
JXim că o va lă.1t1 mai moale. (G H. YÎRTOSU)
c) A nu mai exagera:
- Lt1s-o 1nai 1not1le, zic, ce re chinui fJe
f rigul ă.11t1? Mi-a ră.1pw1.1 vioi, ş111ed1ero.1: - Ce
dracu· să fac, rară, c-am ieşii la pensie, ce a/re
griji să t1111? (FLORIN LĂ'.ZĂRESCU)
A trăi pe moale = A duce o ,faţă bună, liniştită:
reduce A dejuga Ia moară rea. v. deju ga.
A is prăvi de m oară (Pop.) = A-şi epuiza toate
proviziile, toate resursele materiale:
Ve11i111/ îmi em prea mit' JJe lt111gă
d1e/111ielile .rn/1t1J1t1f11rile ((înv.) alai (domnesc),
suită, cortegiu] ce avea111, şi, ÎJJ sfi1rşir, isţJrăvii
de motll'ă. (I. GHERASIM GORJ AN)
A lăsa (pe cineva) în moara !ni (Pop.)= A lă~a
(pe cineva) în pace:
Văzt111d că 1111 se mai înfeleg, ei f-t111
fă.iar î11 moara lui /Je dr wnef.
A mâ na apa la moara sa = A căuta să tragă
foloasele singur:
Părea 11et1jurort1f şi ri111id, dt1r şria să
1ntîne a1x1 lt1 1not1ra lui, arunci ctînd lll{ii 1nai
isre{i 1111 reuşeau.

Eu rrăiesc bine, pe moale şi la wld. A se b ate (sau a se lupta) cu morile de vânt

(BARBU DELAVRANCEA) (Liv.) = A întreprinde acţi uni inutile, ridicole. A
se lupta cu duşmani ireali:
A-i fi (cuiva) moale sau a tră i (ori a se aşeza ) Să ai.„ o vicrorie car e să-fi dea fO(l(e
pe moale = A duce o viaţă I iniştită, fără griji. A .1t11i.1ft1C{iife, 1111 să re lx1fi cu morile de w1111 Ctl
o duce bine: w1 zevze<' ca mine. (CEZAR PETRESCU)
4 li
 V asile JUNCAN

Don Quijore se lupra Cil 111orile de w?nr A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva)
ale rret' 11T11l11i, eu 111ă luţJT Cil 111orile de vt?nr ale gura ca o moară (hodoro gită sau stricată,
viirorului. (NICOLAE CRIST ACHE) neferecată etc.) (Pop.) = A vorbi mult (şi inutil).

Fără îndoială, w1 Don Quijore car e .re A vorbi tare:

lupră cu 111orile de w111T fiindcă tire mimea
tulbure tir cere - s11er că sunre{i de acord - JJu
tlTâT înfeleger e, ct?r 111ilă. (OCTAVIAN P ALER)
A se întoarce ca moara în vânt = A fi nestatornic:
Ea era cu11oscu1ă că era În star e a se
Întoar ce ca 1noara În vt111r.
A trimite pe cineva de la moară la râşniţă = A
face pe ci neva să sărăcea<că; a purta (pe cineva)
de colo până colo:
Ce 111ă TOI Trimifi de la 111oară la rt?şnifă?
(TUDOR PAMFILE)
A(-i) da (cuiva) apă la moară = A-i crea cuiva
o situaţie favorabilă, a-i înlesni să facă un
anumit lucru; a î ncuraja:
Are cineva catJ să se liniştească de răul
rău? l-t1uzi-l-ăi: /Xlrcă-i o 1not1ră hodorogiră.
Numai gura lui se aude î11 roare părfile. (ION
CREANGĂ)
l,11r-o .1t1ră, durJă apel, când era reoria mai
îitf0<.Y1Tă, când căpraml Floresw Tuna şi dt11dt1ia îi1
gura 1nare ca o 1noară hodorogiră - se auzi un
.remnal de cor11. (MIHAD... SADOVEANU)
A-i umbla (cuiva) moara = A-i merge bine, a-i
merge toate din plin:
Să ne vese/Îln, ct1r ne Î1nblă 1nollrll, că
desrul ne vom pocăi la /Jărrt1nefe. (NICOLAE
FILIMON)
A-i veni (cuiva) apa la moară = A se schimba
În1prejurările În favoarea c uiva:

Mi·a dtlT a1Jă la 111oară Oaudel. Cr ed că Băiefii încep a w rge TO(i, care dincorro
abarerea 1nea vine din co11stt1rarea că 1111 t1n voie să cu blăste111urile 1Jări11teşti. Îi venise llCu1n şi lui
Trăiesc şi eu 111ai co111od. (ALICE VOINESCU) Dă11ilă apa la moară. (ION CREANGĂ)
lară de ce o carre reu111ă, car e în alr Cu ce11irudine că şi llCellstă stl11-e de
1no1nenr 1ni-arfi dar aţJă lt11noară şi 111-arfi uns lucruri Vll trllge greu fli dosa111l cu llCUZll{ii,
pe s11j1e1, îmi lasă 1m gu.H fot111e t1111t1r ( .. . ] încercă ofiferul car e simfi că i-a ve11ir apa la
(ALEXANDRU PALEOLOGU) moară. (MIRCEA CRĂCIUN)

A-i lua (sau a -i t ăia) (cuiva) apa de Ia moară Altă făină se macină acum la moară!. v. făină.
(Pop.; fig.) = a ) A priva pe cineva de anumite
avantaje de care s-a bucurat: Unul macină la moară = Unul singur trage
( ... ] scfti111/x?nd11-.re direcroml, li .1-t1 111ai toate foloa<ele:
răit1r li/XI de lt11noară, Însă a111icul 11ost111 a Lumea t1.Ha e pe dos, roare merg cu capu·
continuat să t111rr e11eze grtl{Ju/ său Înfru nearcul1are ll jos; fJufini suie, 1nulţi cobot1ră, unul 1nllcină fli
şcolărească a c111:wrilor 111ele. (MIOARA 1noară. Ş-atJOi llcel unul llt"e arunci ÎJJ 1nt1nă şi
ANTON, LAURENŢIU CONSTANTINIU) rx1inea, )ri cuţitul şi raiede unde vrea şi ct1t Îi fJ/ace,
b) A întrerupe pe cineva în timp ce vorbeşte, a 111 re uifi şi 11-ai ce-iface. (ION CREANGĂ)
nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu
n1ai vorbească: MOARE
Acea.Ha i-a luar ar1a de la 111oară şi a A mâ nca (sau a gusta) moarea (sau din moarea)
rrebuir să bt1ră
În re1rt1gere cu „discu{it1" cuiva = A avea de suportat supărarea, toanele cuiva:
111inară. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI) - Nu căutll că horăieşte, zise cell
Arunci, re1ntîndu-111ă să nu-l de11ri11d 1nij locie, 1nă1nucll lire fli ceafă 1111 ochi
pisălog, i-0111 răiar apa de la 111oară l11t111d11-I nelldo11nir, cu Cllre vede tor ce fllce1n, ş-atJOi tu
pe.He picior.(V. EM. GALAN) nu ştii cine-i 1nă1nucll, n-lli 1nt1ncar niciodată
moarea ei. (ION CREANGĂ)

412
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Arunci ea se prefăcu aşa de bolnavă,

A şti (sau a cunoaşte)
moarea cuiva (Reg.) = A ÎllCt1f z1neul cr ezu că o să dell 1nt111ll cu u1ot1rfell.
c unoaşte firea, obiceiurile cui va: (P. ISPIRESCU)
- Degeaba re mai .1elifoseş1i, Ioane, Ne-ll1n bărur cu fur cii 1x1rrusţJrezece lu11i
răsţJu11se 1na1na cu 11eţJăsare.' la 1ni11e 1111 se rret~ 1ner eu, ziull şi llOllf>fell, sub co1nll11dll lui
t1cesrea... Pare-1ni-se că şrii ru 1noarea 1nea... Geismar şi a lui Rorh; vedeam în rome zilele
(ION CREANGĂ) 1nollrfell cu ochii, că 11e ţJu11et1u 1nusclllii ror
înt1i111e la t1vt1111-po.1111ri. (ION GHICA)
Îmi bag capul în moare de sare numai să .. .
(Reg.) =Sunt dispus să fac orice numai să .. . : A da moartea (în ceva) = A muri î n număr
Ert1 ÎJJ stt1re să-şi bage ca11ul fn 1noare foa rte mare :
de st1 re 11u1nai să-i re uşească ţJ/anul. N-ll rrecur Însă 1nulr, că li dllf 1nollrfell
În ruru1ele de oi şi e1t1 ct1f l'e llCi să se
MOARTE IJrăţJădellscă rotire, dllcă o ţ}(lrfe nu sărellu În
(A fi) rău de moarte (sau de boală) = (A fi) rt1u şi 11u rrecellu JJe 1nlllul u11de ţJillUI r ell 11u
semn prevestitor, a ducător de moarte (de boală); avea nicio purere. (CRISTEA SANDU TIMOC)
a aduce ghinion, a fi semn rău:
Să11ră11u111a 1nt1r e. .. să 11u 11ret1 lt/1eşri A da morţii pe cineva (Înv.) =A ucide pe cineva:
sau spoieşri, căci e rău de boală. (POP.) !tir pre făfamic l-a u dar mor(ii. (GR.
Când g inerele 1111 se rade la 11w11ă e rău URECHE)
de moarre. (IRINA NICOLAU, CARMEN
MIHALACHE) A dezgropa mortii (Arg.) = A aduce î n discuţie
lucruri mai vechi, fiiră legătură c u obiectul unei
A azvârli (sau a băga) moartea-n ţi gani (Arg.) dispute:
= a ) A învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe Simion, omul aşa de bltî11d şi părând
alţii: chiar .ITllfJid ( .. .] avea din când în când 10a11e,
Dar poare c-a Jo.IT chit1r aşa, şi ovreiul co11side1t1re Cll „ţ>ăcllrele lui", şi t1ru11ci
de f rica fnc/J isorii a răsucir şurubu, a şi t1r1'11Ct11, „dezgrO/XI mor(ii". Făcea scandal, şi roară
vorlx1 ceea, moarrea în (igtmi (. . . ) (NOUA lumea din casă răcea. (G. CĂLINESCU)
REVISTĂ ROMÂNĂ, voi. 9, 19 11) Au1 scris llcesr CllţJirol şi ll1n redar
b) A lansa o idee, un proiect fără finalitate, care „C/1emarea" respecrivă 1111 penrm a dezgrO/XI
provoacă doar confuzie, derută: 1no1tii, nit~i ţJe11rru li incifll SţJirirele, ci ţJe11rru li
Din clire .1<.·rie Chrisrofi, zil'tî11d că clica şi 1Jreze111a adevărul. (TEODOR FILIP)
Bollit1c vor să arunce 1not111ea Îit {igani: că ft«-~ ei, şi
.re SfXllă pealfii. (I. HELIADE RĂDULESCU) A face moarte (d e om) (Înv. şi pop.) = a ) A
on1orÎ, a ucide pe cineva:
A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu 'Ţi-ai găsii duşman în mine, I Căci fac
ochii (Fam.) = A trece printr-o mare primejdie: moarre I Pe111m ea. (G. COŞBUC)
Cu ct1f obser va 1nt1i 1nare Îngrijorar e lt1 Să 11u re fi că1t1r ţJlîcarul să-i zi ci t1ru11ci
inrerlocurori, cu t1ft1f e1t1 1nt1i 1nt111dră, rt1dell şi vreo vorbă, că .refăcea moarre de om. (POP.)
declara 11epăsă1oare că îi plac grozav emo(iile -Srai, ZLlharie, că .re face moarre de om
violente şi Îi ţ}(lre văzur şi 1nollrfell cu
bine c-ll În Clisa llStll, şi noi t1ve1n să dău1 sel11nll.' zit~ eu
ochii. (LIVIU REBREANU) 1rem11râ11d ca varga defril'ă. (ION CREANGĂ)
DeţJrinşi li-Şi rrăi frlliul În ri1nţJi de b) (Pop.) A provoca un chin, o suferinţă:
voinicii I Ş-li dll 11u111ll cu 1not1rfell /ăr-ll 1nişcll Una mie fotirre-mi place I Cealalră
din loc. (VASILE ALECSANDRI) moarre-mi face. (I. BIBICESCU)

413

Spll1ncenele 111oarre-mi fac. (JARNiK-
BÎRSEANU)
A fi bobtav (sau beteag) de moarte, a fi pe
moarte, a se zbate (sau a s e lupta ) între viată şi
moarte, a fi pe patul de moarte (sau pe patul
morţii) = A fi în agonie, în comă:
Srancu... înfelegea că e pe 111(){111e.
(MARJN PREDA)
Slabă, .Ht?ldră
cwn era, căw la fXlf
bolnavă de 111oai1e. (ION CREANGĂ)
Nu 111ă da, 111ail'ă, de1XJrfe, I Să viu Cil
hainele-n srx11e, I Cu rrupul be1eag de 111oai1e.
(JARNiK-BÎRSEANU)
Bine.I 1iis1>t'11Se srejărelul, du-re
vii dect?r 111unai arunci când voi fi eu pe fXlful de
J11(){1rfe, pr et'wn ai zis 1 (POP.)
Episcopul Teofan Zăvort?rul îi scrie unei
fe111ei care era fJe IXlful de 111oar1e: „Nu vei
1nuri. Trur>ul rău va ţ>ieri, dar ru vei frece Într-o
alră l11111e ( .. .] (http1/www.sfaturiortodoxe.ro{)
A fi murit şi moartea (în cineva) = A fi
prăpădit, lipsit de vlagă:
Nu vedeţi că a 1nurir şi 1noarret1-11 el.I
A fi uitat de moarte (de Dumnezeu sau de
moarte şi de Dumnezeu) sau a-şi uita anii = A
fi foarte bătrân:
Ctînd, o dt1ră văz Înaintea 1nea un
fleoş [moleşit, fleşcăit] de bărrt?n, 1lira1 de
111oarre şi de D11111neze11. (POP.)
lndit11111I Mahaslua Murasi are 179 de tmi
şi SţJune că-i cel 1nt1i băI111n 0111 d1i1 ""ne. E sărut de
viafă, dar 111oa11ea rxu-e să-l fi 1iira1 penrru
rmdeaww. (hnp:/lwww.acitudineaonline.ro/)
A întoarce pe cineva de la moarte. v. întoarce.
A lega (sau a lăsa cuiva) pe cineva cu limbă de
moarte (sau cu jurământ) = A obliga pe cineva
(prin jurământ) să-ţi îndepli nea<că o ultimă
dorinţă, ex primată înainte de moarte:
Tes1a111en111I lui fm111os, prin ca1-e lasă
în li111bă de 111oa11e ca să fie îngropai cu gura la
ce/J, e 1nai Ct'11oscur det~t1r crezul 11111/r
evlaviosului Leonar ( .. .](MIHAI EMINESCU)
Vasile JUNCAN
Părin/e/e a lă1tu w li111bă de 111rx111e a1 ni111eni
.<ii nu .re tdingă de o.1e1nin1ele lui „plină la a doua 1-e11i1-e
a lui Hri11os ". (hnps:/flfl[atlplari.~varue"o!tlpress.ronVJ
Bit1ra 1nă111ucă lasă cu li1nbă de 111oarre:
căfrarele cel 111a1-e să ia locul şi wsa cea despr e
răsărir; cel 111ijlociu, cet1 deSfJre t1fJus; iliră noi,
ct1 1nezini ce sunre1n, să ră111t1ne111 t1ici, În ct1sa
băTll1nească. (ION CREANGĂ)
Sfarul î111rJiirăfiei, şriind hmărt?rea
ÎintJărăresei, lăsară cu grt1i de 1noo11e, se ror
{inet1 de ct1rt1 Î1n1Xi1t1rului ct1 să se Î11soor e, şi
mai 11111lre nu. (P. ISPIRESCU)
A muri cu moarte (Înv. şi pop.)= A muri
şi să 1111 condamnat la moarte şi executat:
Du1Jii dt1ri11ele not1srr e cu 1not1rre trebuie
să mori. (P. ISPIRESCU)
A muri de moarte bună = A muri de moarte
firească (de boală, de bătrâneţe):
Mihai a 11111ri1 de 111oa11e bună. (M.
DAVIDOGLU)
Dai; durJii 111oarrea lui Dan, 111oldovenii
puseră domn w1 alr fiu din flori al lui Mircea,
ct11-e se nu1ni Ale.-rt111d111, du1Jii nu111ele do11111ului
Moldovei. El muri de 111oarre bună în 1433.
(NICOLAE IORGA)
A nu avea moarte (D. obiecte) = A fi foarte
1noş, durabil:
Ghe1ele acelea nu au moai1e.
A s e da de ceasul morţii. v. ceas.
Asta e moartea mea (ta, lui etc.) = a ) Asta e
preferinţa (sau slăbici unea) mea (ta, lui e tc.):
Ciocolma e 111oa11ea mea, sr>usefemeia.
b) Acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru
cineva:
Me1:11ul fli cu1n1Jiirăruri, llSfll ertl
1not1rret1 lui, căci nu t1vet1 răbdt1re.
A-şi ana moartea= A muri:
Tărt1ne-său li fJ/ect1r cu oosret1 şi şi-li
aj1ar m(){111ea pe meleaguri .Hrăine. (POP.)
( ... ] unul zicea că fX>JXI cel bărrt?n e
Î11ger ct1 re-i Î11det11n11ă să 1net1rgă să se fJOCăit1scă
414
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

că ÎJJ grot11x1 tlceea şi-or aflt1 1not1rrea şi să nu-i -Şi-t1 revenii când i-a f1muu fJOfXI grijania
afle 11epocăifi; (I. POP-RETEGAN UL) ((bi<.; pop.) cuminecătură, împărtăşanie) pe gtîr.
Mt1naie zicea că .1-ar fi .mr1mlxa mau-rea la el.
A-şi face moarte (singur sau cu m âna lui) (NICOLAE BĂLAŞA)
(Înv. şi pop.)= a) A se omorî, a se sinucide:
M-ai dai, 1nt1ică, şi 11u-1ni 11/ace, I Moarre Viată fără de moarte (În basme) = Viaţă
cu mâna mi-oi face. (J ARNiK-BÎRSEANU) veşnicii, nen1urire:
b) A face eforturi disperate: Taci, Jărui meu, că fi-oi da ri11erefe fără
Pisict1 fşi făcu 1not111e să t1jungă unrul. bă!rtî11efe şi viafăfără de moa11e. (P. ISPIRESCU)
(G. F. CIAUŞANU)
MOAŞĂ
Bun să-l trimip după moarte = Se spune A- şi găsi moaşa să-l m oşească (Reg.) = A-şi

despre o persoană, care, fii nd trimisă undeva, gă<i naşul:

este aşcepcacă prea mule: Abia cu 1ni11e {i-a i găsit 1not1şa să re
Nimeni 1111 e.He mai Imn decâr el de 111oşească ...
rri1nis duţJii 111oarre.
MOAŞTE
Ca de fri ca morţii = Înfrigurat, febril: A avea rude printre moaşte (Rar) = A fi de
Alerga pe.He TOT, î111rebli11d încoace şi neam mare:
încolo, de frica mor fii, ce .1-<1 î111âmplar. E din cei cu oase sfim e, tire rude prim r e
moaşre, I Şi-i art11t1 de puremic, că a des abia mă
C u moartea în s unet = Extrem de mâhnit, fin I Să 1111-11cep să bar me1a11ii şi la dânsul să
disperat, deznădăjdu it: mă-11chit1 1 (D. C. OLLĂNESCU-ASCANIO)
Arald cu moarrea-11 .111j1e1 ... I Pe jef
răcur se lasă. (MIHAI EMINESCU) A păstra ceva ca pe nişte moaşte =A păma cu
- Vrei să ne despărfim? am î111rebar-o mare grijă:
11e un ron de 11re/ăcură netJăsare, deşi era1n cu Cu roare a.Hea,fiecar e făra11 îl pă.Hra ca
moarrea în .111j1er. (ION VINEA) pe 11işre moaşre. (PANAIT ISTRATI)
A ieşir Î111ţJărarul Îllllinrea ţJOţJ011,/ui şi i-a
Moarte de om (Fam.) = Mare înghesuială, fJOVe.HiT î111t1mplaret1. AtJOi fiecare ins a luar ctîre o
îmbulzeală: bucăfică din hlamida cioba1111l11i .iftî111, spr e a o
E 111oarre de 0111, 11u alra.1 NiJneni11u 1nai 1Jii.11ra ca pe 11işre moaşre sfime. (FLACĂRA
ţJOare i11rra. SACRĂ, voi. 1-6, 1934)

Pe viată şi pe moarte. v. viaţă. MOBILAT, -Ă

Primejdie de moarte = Primejdie mare, care
ameninţă viaţa cuiva:
Câr pe ce t1 Jo.IT să 11eb1111e.1c când am
aflar că re-ai găsir în primejdie de moarre.
(VASILE ALECSANDRI)
Şi
de ce sunre111 noi În ţ>rÎlnejdie În orice
clipă? În fiewr e zi eu .114111 în primejdie de
moarre; (ANA TĂTAR ANDRAS)
S-a strâmbat moartea la el (Reg.) = Se spune
despre ci neva care a murit:
415
A avea cap (bine) m obilat (D. persoane)= A fi
citit foarte mult, asimilând multe cunoştinţe:
Prejudect1ra co111uJ1ă a fosr şi 111t1i esre
şocară de faţJrul că roc111lli ot1111enii cu inruire,
cu111 llu fosr Lovillescu şi Călillescu, t1u dovedir a
tivea şi CllţJul reoreric cel 111ai bine 1110/Jilllr.
(NICOLAE MANOLESCU)
Sub.Htmfa spuselor dovedeşre aic i ce 1111
111ai era de dovedir: o Înzesrrare deosebiră, un
cap exrraordi11t1r de bine mobilar. (MARIANA
ŞORA)
 V asile JUNCAN

MOBILIZA
A mobiliza (pe cineva) pe loc = a) A păma în
timp de război (pe cineva) pe postul civil pe
care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare
impuse de starea de război:
Detxamdară, unul dinrre voi ar
mobiliwr pe loc. (CAMIL PETRESCU)
Şefii/ gării ji1.1ese mobilizar pe ltx, cu
grad de .111blocore11e111. Nu purra uniforma
armarei, ci ror hainele lui de
(CRISTIAN TEODORESCU)
b) (Fam.) A chema într-un anumit loc, cu un
anun1it scop. A convoca, a întruni, a aduna:
A servi (sau a s luji) ca (sau drept) model = A
constitui un exemplu vrednic de imicac:
Scrieri originale 1111 are, dar liJnba
fl·aducerilo r sale e.He apr oape clasică şi poare
fi servi de 1nodel orică111i scriiro r ro1ntîn. (MIHAI
EMINESCU)
Paginile lui de polemică por sluji Ctl
model de discu fie serioasă. (AL. YLAHUŢĂ)
ceferisr.
MODRU
A fi modru (Reg.) = A pucea, a fi c hip:
Văztînd oa1ne11ii că nu-i 1nodru să-i

( .. . ] adepfi ai Fronrului Salvării scoară

cu 11ureret1, s-au dt1f cu rugăciunea lt1
Nafionale s-au mobi/izar, la rândul lor, venind Dumnezeu. (POP.)
Îll Piaft1 Vie/oriei fJenrru li 1nt1111fesra fn s11riji11ul
CFSN şi al guvernului. (ION ILIESCU) A nu fi (sau a nu (m ai) avea) modru (Reg.) =
a) A nu mai putea, a-i fi imposibil să...:
MOCAN N-are wp de-a o 11Îra/ Nici modm de-a
A rămâne mocan (Arg.) = A rămâne cu gura o lăsa. (POP.)
că~cacă: „Nu-i modm, nu 1 De ce srau par? I Îşi
După ce i-a pove.Hir î111t1m/J/area, el a zice, el: Ce dracu-i asra? I Mă duc ca să-mi
ră1nas 1noet111 şi nu-i venea să creadă. găsesc nevasta; I Mă duc, duc, zău.' Plec astăzi
chitu- 1 "(G. COŞBUC)

MODĂ b) A fi peste măsură de... , a fi fiiră seamăn de ...:

A fi (sau a ajunge) la (înv. de) modă= A se Năcăjiru-s, de nu-i modm. (NERV A

bucura de mare trecere la un moment dac: HODOŞ)

Pe-t11w1ci era la modă vara, când
plewu la băi, I Regii, meşreri î11 bărăi, I Să-şi ia MOFLUZ, -Ă
dmmul încormva /Tordeawia (Jri11 M oldova. (G. A face mofluz = A aduce la faliment (pe
COŞBUC) cineva):
O, er oi!... A[i ajuns awm de modă de vă Pierdirea corăbiei lui îi făcu.fii mofluz.
scor din /e10pi.1efi I Şi cu voi drapându-şi nula (VASILE DRĂGHICI)
((cifra) zero; semn grafic care reprezintă această
cifră; (rar) lipsă de orice merit; ircapacicace cocală]. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = A da faliment:
vă cirează rofi nerozii (MIHAI EMINESCU) Cum NI răsrx?ndir vodx1 şi despre ttHa, au
1i1rrt1r la grijă 1nare creditorii lui kir lt111ulea, că
A-i trage (cuiva) o mo d ă de bătaie (Reg.) = A ră1ntîne 1111ef/11Z., şi s-t1u t1dt'1lt1r cu roţii la ctifeneaua
bace zdravăn pe cineva: de la Hanul w Tei( .. .] (I. L CARAGIALE)
Ct?nrăreful l-a ameninfar c-o să-i rragă - AţJOÎ vezi, nici asta 1111 se 1nai /JOare
o modă de băraie de-o să-l lase Iar. de-acum, vorbi el. T oare sărbărorile cele mari
tmfo.11 prinse de a/fii... gara, .1-t1 isprăvir 1 car e-a
MODEL apuwr a .'ii! chivernisi de la începui, bine de
A lua model de la ceva= A se orienta după bine. Ct1re 1111, ră1nt1ne 1noj7uz ţJe vecii vet~itor.
ceva, a i n1ita ceva: (G. TOPÂRCEANU)
De la şriubeiul albinei ia model şi
aşewre. (COSTACHECONACHI)

416
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A lăsa (pe cineva) mofluz = A înşela pe cineva MOLDOVENEŞTE

în aşceptările sale: A o lua sau a (o) spmte moldoveneşte =
A acţiona
Fuge cc111d 1111 re-aşrepf4 fuge cu alrul şi re sau a mrbi direct, făţiş, cu hotărâre şi energie:
lasă mofluz, sau .le !i<.' 11f111ii. (PAUL ANGHEL) ( .. .] 1111 va sfiifi; sp1me(i verde,
1noldove11eşre, ca la nişte fra{i ce vă sunre111; că

MOFT de aceea ne-tun adu11ar a it~i, ca să ne ft,1ni11ă111

A face mofturi = A fi exagerat de pretenţios: w1ii r1e alfii ( .. ] (ION CREANGĂ)

ltl ma.fii Pi111ea de-abia mt111că, iar
laurt1 ciuguli şi 1nai fJufi11 ct1 de obicei din
lm11ără(ile ce le căra Ghighi, care em supărară
că rocmai cei pe111ru w re le-au gărir fac (l(âfea
mof1uri de (i-e şi necaz. (LNIU REBREANU)
Mito dmgă, re rog 1111face mofturi... (I. L
CARAGIALE)
MOLIE
Ros, mâ n cat de m olii = Foarte bătrân şi
ramolit; foa rte vechi:
Ame(i(i de limbe 111ot111e, de pltme(i, de
colbul Ş<.'olii I Co11f1111da111 pe bierul dascăl cu w1
crai 111t111et11de molii. (MIHAI EMINESCU)

A umbla cu mofturi = A invoca motive lipsite MOLITVĂ

de temei: A ieşi la molitvă (O. lăuze) = A se duce la
- A.Ht1-i, f ra( ilor 1 mormăi Sum Răet111 i biserică pentru a i se citi rugăciunea rituală, la

cu ironia -i 1111111 g11s1t11ă de co11fr a(i. Ce-mi 40 de zile de la naştere:

w11blt1(i mie cu mof11u-i şi awdele parriori ce 1 Că ltl 4() de zile, ctî11d rrebuie .fii i .le facă
doar noi .w111em .11ăp<111ii 1 (LNIU REBREANU) 1nolirva, iese nu1nai 1nt11na st1u şi COfJilul? Lt1 40 de
zile iese 1nt11na cu COfJilul ţJe11r11' 1nolirvă, dacă
MOHOR copilul esre borezar; dacă 1111, le face pe a11uî11do11ă
A-şi drege mohorul (Rar)= A încerca să repare arw1ci. (hnp://babylenum.blogsJX>c.ro/)
o gafii:
Şi-a dt1r .fea1na că a greşir şi t1cu1n MOMEALĂ
Î11cerct1să-şi1nai dreagă 1noho11,f. (A umbla) cu şoşel ele şi (sau cu) momele. v.
şoşele.
MOLCOM, -Ă
A s ta (sau a şedea ) molcom = A sta (sau a MONEDĂ
şedea) nen1işcac, liniştit : A bate moned ă. v. ba te.
Nu-l răbda inima .fii .Hea molw m.
(LIVIU REBREANU) A plăti(cuiva) cu aceeaşi moned ă = A
Să şadă t«.'o lo molwm. (ŞEZĂTDAREA, I) ră~punde (cuiva) printr-o comportare similară :

Ln rtîndul nostru, eu $Î Buzdugan

A tăcea molcom = A păstra tăcere completă, a
nu spune nimic:
Dar Hamp-Alb răcea molcom şi de-abia
îşi purea descleşftl picioorele din sângele
Închegt1r, care e1t1 1nlli-1nlli să t'1nţ1le gr oo1x1.
(ION CREANGĂ)
- la raci 1nuft~o1n, 1năi drace, 11u-1ni ror
cobi a rău, 1no 11năi {ăranul net~ăjir, bojdicăind
sunre111 foa 11e net~ăji{i ş i ave1n .fellfi1n e11rul că
î111r-o zi va plări cu aceeaşi monedă. (REGINA
MARIA a ROMÂNIE I)
Cu roare că este cu şase t111i 1nai 1nare
dectît el, o va iubi cu 1x1siune şi va suferi cuintJlir
din cauza geloziei. Nu va rret~e 1nulră vre111e şi Îi
va plări cu aceeaşi monedă. (ARINA AVRAM)

1xî11ă în mijlocul og1iizii. (LNIU REBREANU) Asta e moneda plătită (Fam.) = Se spune respre o
întâmplare neplăcucă s urvenită în viaţa cuiva ca o
pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcme:

417
 V asile JUNCAN

O riţ>ă-1ni zicea că Î1ni sră 1nai bine Res11ecrivele sarir e vizt1u nu nu111ai un
machiai, să-11feleg că a.ITtl a Jo.IT doar o vorbă „caz" sau u11 individ cerrt1f cu 111orala, ci
ca 1nonedă ţ>lăriră sau chiar
fe111eiască, a11,11cară defet~{Îl'11i erit~e ca iţJOCrizia, 01J0111'11is111ul,

sunt al dracului de si1n/XlfÎl~ aşa .'lfJOÎt ? 111i11cit111a, i11er{ia, car e stăteau (stt1u ?) la lx1za
(http://www.buneseu.ro/) sisremului .wcial-poliric. (CĂLIN CĂLIMAN)

MONOSILABIC, -Ă A face morală (cuiva)= A moraliza pe cineva:

A răspunde mon osila bic (sau cu monosilabe) Mi-aduc a111i11re că i-a111 făcur o 111orală
= A răspunde foarte laconic: lungă de 1'11 cet1s, şi f11 1110111e11rul cc1nd i-o
l-a zt1mbi1, a răspwu mo11osilabic de făceam simfeam ce i11uri fă e aceasră morală ( .. . ]
ctîreva ori, a fJ/ărir co11.wmafia şi a plewr. (ANTON HOLBAN)
(MIHNEA RUDOIU) D. Nae, şrii, mai gafa/I/, i-a luar bilerul
La Î11ce1>uf 1ni-a răs1>u11s 1no11osilabic.~, dar şi vr eo cinci f ranci cc1{i i-avea Îll buz1"1a1; i-a
rrepuu a devenii mai priere11os. (ADINA DABU A) făcur 1'11 111oral bun, din ţJOrc şi din 111ăgt1r 11u l-t1
mai .rcos, i-a Tras vr eo două palme şi l-a dar pe
MORAL uşe afară... (I. L. CARAGIALE)
A avea moralul ridicat = A suporta c u c uraj, cu
tărie o situaţie grea, a nu se lăsa copleşit de o MORIŞCĂ
nenorocire: A ajunge de la moară Ia morişcă = A ajunge
Echipajul avio11ului „ IL-4" em compus rău, a decădea; a sărăci:

di11 pairu oameni, dar rmreafi deser vii şi de Trei. Nu cr edea c-o să aju11gă de la moară la
Pe1:11011alul r egiJnenrului era rcînăr şi avea 111orişt~ă şi o s-o ducă aşa de greu.
moralul ridiwr. (PAVEL MORARU)
A face morişcă (de vânt) în chică (sau în cap,
A ridica m oralul cuiva= A-l îmbărbăta, a-l în păr) (cuiva) (Pop.) = A trage de păr (pe
încuraja: cineva); a bace zdravăn (pe cineva):
Srrigă cu noi, să-i ridică1n 1noralul. Alt.I D1'11111ezeule, cc1nd i-t1111 văzur, ert1
U1t~ă, U1T.~ane.I Urcă, Ur ct111e.I Dt'1nirraş 1111 t>r ea să 11ebunesc de bucurie şi În 11ri111a furie a111 f1t1s
avea nevoie de 1nulre Înde1n11uri. Avea 1noralul Trei ţ){l/me figa11cei, ţJrecum ţi lui jup<111u Gu/ifă
destul de ridict1r. Şi unchiaşul Îşi t11ni11ri cu1n i-a i-am făcur o morişcă î11 chil'ă ( .. . ] (VASILE
ridit~ar lui 1noralul, cu rreizet~i şi Şll/>fe de ani În ALECSANDRI)
urmă ( .. .] (CEZAR PETRESCU) - Trebuie să vre{i, le 111ai zise 10111c1na)rul,
că de unde 11u, vă fac 111orişcă În ţJăr. (P.
A(-i) scădea (cuiva) moralul = A (se) demoraliza, ISPIRESCU)
a (se) descuraja:
Re1>reze11ran{ii sovietici În Co111isia Alit1ră A-i umbla (cuiva) gu ra ca o morişcă = A vorbi
(Sovierică) de Co111rol (O\SC) .w.l(i11 că momlul mule şi fără rosc:
acesror 1•1irăfi (romtî11e) esre foo11e scăzur şi că cei Sergemul di11 Armtua Sovie1il'ă ll1dea
111ai 111ul{i, ofiferi şi fr11{Jă., nu 111ai au inleres În Îngăduitor, În vre111e ce lui Per111{ Gândac Îi turui'a
pw1t1rea ră;.boiului ( . . ] (DINU C. GIURESCU) gura w o moriş<.'ă. (CEZAR PETRESCU)
Fetita lui Andricu 111-a ca111 ÎltsţJăi111c1nrt1t,
MORALĂ Îi 111erge gura ca o 111or~'ică În care s-ar fi rurnar
(A fi) certa t cu m orala = A fi imoral: 11w11ai ct11pe murdtire' (ALICE VOINESCU)
Şrim că se fabrică piese imorale 11u
fiindcă t1uror ul e ce11ar cu 111oralt1, ci 11e11r111 că MORMAN
publicul cer e săfie amăgir. (ILARIE CHENDI) A cădea m onnan = A cădea grămadă, la un loc:

418
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
Vt111ărorul căzu morman de pe wl. (P.
ISPIRESCU)
A face morma n (pe cineva) (Fam.) = A zdrobi,
a omorî pe cineva:
- Pe el I-taiJutmir de la Tălpi până la creşre1,
apoi l-a dumiuu bud'ifele şi l-au făc1u momum îi1
mijlocul cttiei; Îll w11ful mo111u11111/ui i-au pus Ctlpul
cu di11fii n111jifi. (BARBU DELAVRANCEA)
MORMÂNT
A duce (pe cineva) în monuâ nt sau a b ăga
cineva) în mormâ nt = a) A pricinui moartea
cuiva:
Se a1>ropiase de el boota w r e avea să-l
ducă ... la mormtîllf. (ZAHARIA STANCU)
b) (Pex.) A necăji, a c hinui foarte mult (pe
cineva):
- /)(I vid al meu a re de gt111d să mă bage
de vie Îll 1nor1nt1nr, cu llţJucărurile lui, cu1n
eu. (ION CREANGĂ)
Copi lui ace.Ha ar e să 11e bage î11
mormt?llT. (CEZAR PETRESCU)
A fi cu un picior în mormâ nt (sau a fi pe
marginea mormâ ntului) = A fi slăbit de boală
sau de bătrâneţe. A nu mai avea mult de trăit:
Rudele vedeau că bărn111t1 e cu'"' picior
În 1nor11u1nr şi se t1şre11rau de la o zi la alra să
freacă lt1 cele veşnice.
A-şi săpa singur mormâ ntul = A-şi cauza
singur nenorociri care îi pot aduce moartea:
Î11 /JtlTimi, Tu singur Î(i sapi mo11ntî11rul.
(COSTACHE CONACHI)
Liniştede monuânt =Tăcere deplină:
Împrejur stlTu/ do1111ea .rnu se prefăcea
că doarme î11Tr-o linişre de mo11nt111r. (LIVIU
REBREANU)
Ct111d am iflTmT î11 pădure, s-a făcur o
linişre de momuînl; sub bolw brăde1ului, w1111
1111 bărea şi era o ţJt1ce, ca-11rr-o caredrală.
(DIMITRIE BEJAN)
Nici în mormâ nt = Niciodată:
V al11111tt! ol TT./eo
Nici Îll 1nor11uînr 11-t11n să uir binele ce
mi l-ai făcur. (CAMIL PETRESCU)
DuţJă co1nasare, au ră111as, fireşte, Îll sar
şi o .fea1nă de ne1nul{1uni{i, cari s-au jurt1r să nu-l
cmfe pe „popa"nici în mormt111r. (LUCIAN
BLAGA)
MORT, MOARTĂ
A ajunge la un sau într-un punct m ort = A fi
în imposibilitatea de a gă<i o soluţie:
Deşi torul 1x11-e sc!t/1iro1; nu-i 1nerge 11i111ic;
(pe e.-riste11/t1 lui re11siont1ră li t1jt'1l.'t Înfr-un ţJuncr
111011 de ci1rn doi ani ( .. .](AURA CHRISTI)
- Deci, dragă... ver e, dacă por să-fi
s11u11 t1Şt1, te tifli Înfr-u11 ţJunct 1norr. Adit~ă
111011 ... dacă î11felegi ce vreau să spun. (DAN-
MARIUS SABĂU)
A băga m ortu-n casă (Arg.)= a) A-i face cuiva
văd neplăceri :
Ce 1nt1i, le-t1i băgar 1no11u-11 ct1să ot11nenilor
cu îi111xîdigărurile wle. (RADU ALDULESCU)
b) (Spt.) A da unui adversar o lovitură decisivă:
Deşi Muru a fo.H la srriprease, le-a băgar
1no11u-11 ctt'tă finlt111dezilor şi 1nt1ceda1e1u·to1:
(SORIN STOICA)
A li (a deveni, a rămâne etc.) lit eră moartă. v.
literă.
A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă= A
fi înlăturat ca necorespunzător dintr-un post de
ră<pundere; a fi considerat inmil:
Nu1ni f fli „ Co11vorbiri litert1re" tun
î11feles că fusesem Tras pe I inie moorră ( ... ]
(CASSIAN MARIA SPIRIDON)
Toţi t«.~ei ct1re văd evenrut1l luc11,rile 1nt1i
b1i1e, .'ttlu critică rov<lrăşe.'tC unele greşeli, sunr ţJuşi
pe li11ie 1110011ă, swlf co111pro111işi. (MIOARA
ANTON, LAURENŢIU CONSTANTINIU)
A fi ma i mult mort (decât viu) = A fi istovit,
epuizat (de boală, de frică etc.):
( .. .] haiducul prinse să rtîdă, îl citi.Iii cu
o ţJll/Jnă bine t1şte111ură 11este obrt1z ţJenrru ct1
alră dară să 1111 mai poorre degealx1 pisroale la
drt'1n, şi, duţJă ce-i luă t111nt1 şi ţJu11gt1, Îşi căură
419
 V asile JUNCAN
de Treabă, /ăsc111d pe bierul Leuşret111 111ai mulr
111orr deuîr viu. (NICOLAE GANE)
Ptînă tun ajuns eu, se isţJrăvise băraia,
povesri dc111.wl familiei 11erălxiăroore, urcc111d î11
pridvor. A /ăstH-o 111ai 111ulr 1110011ă deuîr vie,
bitaa fară... A111 văwr-o. Ţi se fnî11ge i11i111a.
(LIVIU REBREANU)
A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva= A
nu pucea trăi fără cineva sau ceva; a fi doritor
sau ahtiat de (sau după) ceva, a ţine mult la
cineva sau la ceva:
E 111orr după căi111ăcă111ie
((înv.) formă
de guvernământ provizoriu în timpul cât tronul
era vacant sau pe timpul absenţei domnitorului:
locotenenţă domnească]. (CAMIL PETRESCU)
Pentru că era 1norr du1Jii ri11a astt1, Încă
din cliţJll ctînd o văzuse ÎJJ rre11. Şi Înce11u să
pltî11gă. (DUMITRU CRUDU)
A nn ieşi nici mort (sau nici în ruptul capului)
din.„ = A nu-şi schimba convingerile, obiceiurile; a
o ţine una şi bună:
Din ce ştie ea, 11u vret1 să iasă nici
111()(1rfă. (I. L. CARAGIALE)
A o l ăsa moar tă (în păpuşoi) = A lă~a o
c hestiune încurcată, a renunţa la ceva:
S-a tret~e ea şi asta; obraz de .k~oor{ă, şi
las-o 1noarră-JJ rXir1uşoi, ca 111ulre altele ce 1ni s-au
Îllft11nţ1lt1r În vit1fă, 1111 aşa Îllfr-un an,
doi şi
deodt11ă, ci î11 111ai mu/fi ani şi pe nî11d, w la
111ooră. (ION CREANGĂ)
Ao lăsa moart ă (Fam.) = a ) A înceta brusc o
acţiune:
Pro11rierarul 1naşi11ii i-a s11us 1neşrerului
să-şi .Hrtî11gă reţJede sculele şi s-o lase 111oarră,
că 1111 se ţJrit~eţ>e la 1noroare.
b) A-şi întrerupe brusc firul ideilor, o
argumentaţie, un discurs e tc.:
Lt1s-o 1noarră, băie1e, că ştiu io ce ştiu.
Nu-i de glu111ă. Ce-t11n văzur la televizor şi-n
ziare... (RADU ALDULESCU)
Hai, las-o 111ot1rră.' Nu vret1u să ne
sct111dt1/i;.ă111 111ai mulr det'c1T e.He wwl. (VLAD
A. POPESCU)
420
A scula (sau a trezi, a deş tepta) şi morţii (sau
din morti) = Se spune în legătură c u zgomote
sau surse de zgomot foarte pmernice:
Unde 111t1i fJui că avea ochifoarre buni şi
o voce care trezea 111or{ii din 111or11uî11r.
(TUDOR NEDELCEA)
Ctîreodară, mi se î11Ttî111plă să mai swp
ccîre un castron 111eralic În chiuvetă, iar t.go111orul
ăsra Î111i ţJllre că a r ţJufea scula 111or{ii din
111011ni111e. (CĂLIN TORSAN)
A s e face mort în păpuşoi sau (substantivat) a Ilice
pe mortul în păpuşoi = A se face că nu ştie nimic.
A simula nevirovăţia. A face pe prostul:
Să vă facefi 111()(111e-11 popuşoi, să 11u
spw1efi 11ici laie, 11ici bălaie. (ION CREANGĂ)
Carri11t1, văzcînd şi ea fJe bărbt1fu-său
că-i aşa de nătărău, a Închis m~hii ca 111tî{a şi s-a
făcui moarră-11 păpuşoi... (IDEM)
Face fJe 111orrul î11 păţmşoi. Te
/X>111eneşri că l-o fi a1Jucar ruşinea de ccîr a rras
la 111ăsea... (D. R. POPESCU)
A umbla sau a merge ca după m ort = A merge
foarte încet:
Merge Î11cer, Încer de ror, cu111 111erge111
cu roţii, 111erge ct1 dutJă 111orr. Mt1111t1 e 111orrul
dutJă care 111erge111 Încer, ca duţJă 111orr.
(ZAHARIA STANCU)
A învia din morti (Fam.) = A se reface după o
boală sau un accident extrem de grav:
Acu111 .wldtuu/ tirăw j()(irfe bine, era
11,111en În ob1t1ji, de 1x1rcă arfi Înviar di11111or{i.
Mai urnit mort (decât viu) = Istovit, prăpădit
(de boală, de frică e tc):
Palid w o u111bră, eu ali111a111 de-a
lungul zidurilor oraşului 111ai 111ulr 111orr deccîr
viu. Fălcile 111i se-11fimdase adânc, albul ochilor
se-11gălbe11ise şi 11egrul em Tur/Jure şi .Hi11s ( .. . ]
(MIHAI EMINESCU)
Deacii (diacii) văzându-l ei leşi11c111du şi
111t1i 111ulr 111011 deccîr viu, du1Jă cuvcînrul lui, l-au
călugărit şă i-au fJus n1'111e de călugărie
Pahomie. (G R. URECHE)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Mese libere nu se găseau, ringul de

Mort-copt = Cu orice preţ, neapărat, vrând- dtms gemea, î11ghe.111ialăct1 la Moşi, dar pri111re
nevrând, cu c hiu, cu vai: co11St'1nt1rori se tifla -şi le ieşi Îll Îllftî111ţJinare ca
Dar, fiindcă 1ni-au 1nai ieşir 1x1nă acr"n 1111fachir - Raul însuşi. (VIRGIL DUDA)
Înainte Încă doi s1xî11i, şi cu rine al treilea, aţ>0i Toţi juct1u şi chiuiau În 1nijlocul

1nt1i-1ni vine a crede că asra-i ţara s1xî11ilor şi n-a1n drt'1nului, de se srrcî11sese lu111ea ca la 1noşi.
Încorro; 1norr-co1J1, trebuie să re it1u cu 1n1i1e, dacă
zici că şrii bine locurile pe aici. (ION CREANGĂ) A s pune (sau a înşir a, a îndruga) moşi pe
Mo11-copr, Trebui să fac pe cheful groşi (sau moşi păroşi ori a înş ira la gogoşi sau

1nt11nei, să fJ/ec fără voi11{ă şi să lt1s ce-1ni ert1 verzi şi uscate ori multe şi mărunte) = A
drag' (IDEM) îndruga nimicuri, a spune vorbe fiiră temei,
minciuni. A povesti lucruri fa nteziste:
Mortul de la groapă nu se m ai întoarce = Se Eu nu vă s1Jull 1noşi-1Je-groşi, ci nu1nai
spune despre un lucru pierdut definitiv, despre lucruri ţJe care le-a111 t1uzir de la oa1ne11i ce
ceva care nu mai poate fi îndreptat: Trebuiesc crewfi. (AL. MACEOONSKI)
Vrusei să gltunesc cu dtînsul şi-i ce111i Ori gcîndeşti că-ţi SfJUll 1noşi-ţJe-groşi,
Î1ni răs11u11se: - O.' o.' D o1n11ule,
ÎJJtlfJOÎ banii. El w să glumesc Cil d-1t1? (I. L. CARAGIALE)
morrul de la groopă nu se ma i î111oarce. (P. Aflând slug ile că în ct1.1t1 t1s1t1 nu ct1111ă
ISPIRESCU) coco,~ul, se dedeau bine cu găina; îi Tu m au fel
Sanda, când era vorlx1 de comunism, de fel de gogoşi, care de w re mai umfla re pe
1ner eu s11u11ea că 1no11ul de lt1grot1ţXI1111se1nai plawl dumneei: că d1111111ealui face şi drege, că
Î111oarce şi că ea se bucură de ceea ce are. umblă a,1t1 şi l'e dincolo.(IDEM)
(DAN LUNGU) - Ei bine, fu 1ni-ai Î11şirat verzi şi
uswre; ia .Hăi să-fi sp1111 şi eu pe ale m ele( . . ].
Morţii cu morţii, viii cu 'iii = Se spune în legătură (ION CREANGĂ)
cu atitudirea egoistă, repă~toare a cuiva care nu Tor înşiră la gogoşi, S[Juind desţJre

regretă moartea mdelor sau a prietenilor: moşi-rJăroşi. (ANTON PANN)

Mo1tii cu 1norţii, viii cu viii. Mortul 11u
1nt1i are 11evoie de 11i1nic. Viului i se face fot11ne, i A-i veni cuiva moş Ene pe la gene= Ai se face
se face se1e. Trebuie să-i dai să măntî11ce, somn, a începe să moţăie:
Trebuie să-i dai să bea. (ZAHARIA STANCU) pe vremea copilăriei m ele, unde
( .. •] Ctl
Mo1tii cu 1no1tii, viii cu viii. Tu eşri viu să tun la1nţXI de citit şi ca11ea, cu care să-1ni
şi nevărămar. (IOAN GROŞAN) u1nţJlu ri111ţJul, Înainte de a veni 1noş Ene l'e la
gene. E cel mai simplu lucru cu purinfă.
Nici mort sau mort-tăiat = Cu niciun chip, sub (IOANA IONESCU)
niciun n1otiv:
- N-afi vrea să plect1fi de aic i? - Nici Din (sau de la) moş i, (de la) strămoşi = De
morr. (MIHAILSEBASTIAN) demult:
Mi-e dmg Ctl ochii mei din wp I Şi nu Îi deie 1111 inel ce zicea că îl tire de la
l-aş da nici mo11. (G. COŞBUC) moşi, de la .Hrămoşi. (P. ISPIRESCU)
Dar noi aveam ponmcă de la Milomdovici, Din 1noşi-stră1noşi la noi se SJJune I C-a
mo1ti·Tăiafi să 1u11Jărăsim lrxuL (ION
GHICA) fost a rt1iului 1ninune I Pe ti1nţJii naşterii lt"neşti.
(VASILE ALECSANDRI)
MOŞ
A s e s trânge (sau a s e aduna) lumea ca la m oşi La moşii ăi verzi = Niciodată, la sfântu-aşteaptă:
= A se aduna lume nrnltă pentru a vedea ceva Vei 1nai căţJăta şi fu caţJ la 1noşii ăi

neobişnuit: verzi ori la rx1şrele cailor. (P. ISPIRESCU)

421

MOTIV
A da cuiva motiv să .„ = A provoca pe cineva
să... A da cuiva pretext să ... :
Recomt111dt1ret1pe care a făcur-o
ro1nt111cierului francez. a co11{i11ur şi dt1JJ.fll o
„ţJerlă", care i-a dar 1noriv, roruşi, li se făli cu
dânsa mai rtîrziu. (ION PETROVJCI)
Judec după arirudinea pe care o t111 fafă
de 1nine. Nu 1ni-au dar 1norive să-i bănuiesc de
di.'il' rimina re. (IRINA NECHIT)
MOTOTOL
A face mototol = A mototoli:
Furtunile sunr nişte co11ile nebunt1rice ...
î111r-o clipăfac pe om mororol, îl dăn1mă
pămt1111. (MIHAIL SADOVEANU)
Omul face 1m .wc mororol şi-l pune sub
wp. (EM. GÎRLEANU)
Lovind-o cu burduful după wp, o făcu
mororol d111Jă uşă. (P. ISPIRESCU)
A s e face mototol = A se strânge, a se ghemui:
Când ajw1.1e jos, se făcu mororol de
durere. (P. ISPIRESCU)
MOŢ
(A fi) cu mot (în frunte) sau ma i cu mot = (A
se socoti) mai deosebit, mai iscusit, mai grozav:
Să-l
vezi ţJe Marrin: el cu mofu-nfnmre.
(M. DAVJDOGLU)
Cum re-ai brodii 111 mai cu mof, I Mai
firoscos deu?r noi rofi ? (POP.)
A face (pe cineva) cu m ot (Reg.) = A defăima:
Ea nu pierdea niciodară ocazia s -o facă
cu 1110{ r>e vecina ei.
A spune lucrurile cu mot =A exagera, a înflori
ceva:
S11une-le niţel 1nai cu 1110{, iar
hodoronc-rronc ca din ropoi: (P. ISPIRESCU)
Mot şi el = Se spune când cineva intervine
(nechemat) într-o disc uţie:
Ctînd fi-e lumea mai dragă, mof şi el 1
V asile JUNCAN
MUC
A ajunge pe drumuri sau la (ori în) sapă de
lemn ori (reg.) la lulele sau la mucuri de ţi gări.
v. ajunge.
A avea nrnci în cap (Arg.) = A avea idei
ciudate, extravagante:
„Ai 1nuci-1nuci-1nuci Îit ct1f> ",aud (şi 11u-1ni
vine să cred că aud asTtl; C.N.A-111 o fi .wrd?)
(MAGDA URSACHE)
A da cu mucii-n fasole (Arg.)= A face o gafă:
Şi-acrun,ca să 1111 1nai dai cu 1nucii În
fasole, i111eliglten111 lu raw, să-fi explic( .. . ]
(http://www.tion.ro/)
la - Afi dar-o cu mucii în fasole cu
arricolul ăsTtl' (http://www.timesnewroman.ro/)
A lua mucul lumânării = A se alege numai cu
ceva lipsit de valoare, a rămâne păcălit, pentru
că n-a ştiut să profite de împrejurări:
l.n .eft-1rşir llt'1nai el a lutd 111ucul luuuînării,
căci rofi ceilalfi au lutlf ce a fosr mai Imn.
A s e face muci (lrn.; în limbajul adolescenţilor)
= A se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate:
M-amfăcur muci 1 Am făcui sca11dal 1
(SORIN STOICA)
Cum se reface srudenrul ăsTtl din Vaslui
după ce s -a făcui muci de Revelion!
(http://www.wowbiz.ro/)
A-i ajunge (sau a-i veni) cuiva mucul la deget =
a) A se afta încr-o situaţie dificilă, a fi în prin>ejdie:
Simfet1 că i-a ajuns mucul la dege1 şi era
speriar de ror ceea ce s -a î111t1111pltlf.
b) A ajunge la capătul răbdării:
Şi-aţJOi
românul, mai ales ctînd îi vine
111ucul la dege1, 11u se lasă cu una cu două.
(SIM ION FLOREA MARIAN)
1111 aşa,
A-i da muci (sau bice). v. bici.
A-i pica (sau a-i curge) mucul (sau mucii)
după cineva (Fam.) = A-i plăcea c uiva mult
cineva. A fi foarte îndrăgostit de ci neva:
422
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Vă i11ngi11tl{i am1a1tuă111 pm!tfudul cămia î1

curg mucii după pipife? (hnp;//www.relegrafonline.ro') A mui a cuiva gârbiţa (sau gârliţa). v. gârbiţă.

A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la A muia oasele (sau ciola nele) cuiva (Fig.;
cineva) (Fam.) = Se spune despre cineva care pfm.) =A bate foa rte care pe ci neva:
merge prea des undeva: - Asemenea de.Hrăbăfafi /rebuiesc dafi
Tot1ră ziua Îi J>ică 1nucul la casa pe mâna jandarmilor să le înmoaie ciolanele.
plu1011ierului. (ZAHARIA STANCU) Nu1nlli llŞtl s-tlrft1ce ot11neni de 01nenie. .. Păctlf
că I on nu I-li scururllf fJufi11. .. Ar fi 1nerift1f. ..
Să nu dai (nici) mucii pe el (Fam.) = Se spune (LNIU REBREANU)
despre o persoană lipsită de orice valoare:
Acuma, când roară lumea .Hă cu suj7e1ul la A se n1uia la i11in1ă. v. inintă.
gură să nu-i dea afară, el îşi pune palma-nfimd şi
1>leacă de bună voie, c-t1re ... Nu 1neriră 11it~i 1nucii MUIE
să fi-i dai pă ei. (RADU ALDULFSCU) A da muie (O. bărbaţi) = (A invita o femeie să
practice sau) a practica sexul oral:
MUCHIE B. zil'e că vrea să-i dea muie. (CRISTINA
(A fi sau a s ta) pe muchie de cotit. v. cotit. NEMEROVSCHI)

(Ca) de o muchie de cupt (Rar) = Foarte
puţin de tot:
De o 1nuche de cufir 1nai trebuia ros
lemnul. (ŞEZĂTOAREA, li)
Pi.1iwfa, .Hrăbărtînd fXltt'ă dmmul înalr
al celor nouă vă1ni, 1ni se ţJărea că 1nerge ţJe o
cale Îngustă n1unai ct1t o 1nuchie de cu{if.
(CALISTRAT HOGAŞ)
A tăcea muchie (Reg.) = A nu scoate niciun cuvânt:
Ruş1i1t1ră,/t1ra a f<lcur 1nucltie rooră set11t1.
puţin, A duce cu muia = A face promi<iuni înşelăroare:
Autorii r o1ntîni - cu o intuiţie sigură şi o
fJufere t11>erceJJfivă ct1r e-i onoret1ză (şi e o
dovadă în fJ/us a greurăfii de a -l duce pe român
cu 1nuit1,fie et1 orit~t1f de savt111ră) - t1u r eSfJins-o
( .. .] (N. STEINHARDT)
MUIERE
A lua muiere= A se că<ători, a lua în căsătorie:
Şi bogaru-mi dă aver e I Să iau faltl lui
muiere. (JARNiK-BÎRSEANU)

Cât a i pune pe o muchie de cupt = Foarte MUJDE I

puţin, mai nimic: A avea mujdei la inimă = A fi plin de mânie,
O fi1gi1 iapa ceia di-o c1iifX1f şi e, da nici furios:
de {igan 1111 s-a ales 11it~i 1nacar ct1t ai 11u11i ţ>i-o Nip1 Şe1pe, călare pe-un că/uf alb, venea îi1
muchi di cufir. (ŞEZĂTOAREA, IV) galop şi când se atiiftl el aşa Îfl galop însemna că
avea mujdei la inimă. (EUSEBIU CAMILAR)
MUGUR
A fi ca mugurul brumat = A fi trist, JX>Somorat: MULT, -Ă
Muiere dragă, ce gând re mu.Hră de eşri A fi ma i mult mort (decât viu). v. mort.
ror ca 1nugurul b11,1nar ÎJJ raza soarelui? Întreba
.wful î111r-o zi. (IOAN SLAVICI) A nu fi mult să. „ = A lipsi puţin ca să . . A fi
pe punem! de a .. . , gata să:
MUIA Şi ce să vezi, fJesre scurt ri1n/J s-t1
A i s e muia (cuiva) ba la ma lele. v. balama . îmbolnăvii, că nu era mulr să pie1d /X1ie1ul.
(ANff A NANDRIŞ-CUDLA)
A i s e muia (cuiva) gura. v. g ură.
423
 V asile JUNCAN

A nu ma i avea mult = A fi pe moarte, a nu mai Lăsafi 1năcar srră1noşii ca să doa11nă-11

avea de trăi t decât pu ţine zile: colb de c1011it~i; I Din tret~urul de 1nărire v-a r
Ştiu că 11u 1nai a1n 11111/r: de aceea re-a1n privi cel 11111/1 iro11ici. (MIHAI EMINESCU)
che111t11. (MIHAIL SADOVEANU)
Cu atâ t (sau atâ ta) m ai mult = Într-o măsură şi
A nu ma i avea zile multe = A fi aproape de n1ai n1are, n1ai intensă:

moarte: Mi11tet1 cu ct1tu-i 1nt1i 1nt11-e, cu att1tll 1nt1i

Părinte, zicea un ţigan rob, În vtîrsră ca 11111/r lucret1ză, I Căci lenevindu-se 1not11-e.

de 70 de a11i, văd că 1111 o să mai t11n zile 11111/re (COSTACHE CONACHI)

de rrăir. (P. ISPIRESCU)
Păct1r şi
de ea, dar ror 1111 1nai tivea zile
11111/re. (AL. VOITIN)
A nu şti multe = a) A trece repede la acţiune, a
lua hotărâri energice:
Şi, ifi spw1 ca o mamă, o rn111ti1-o acolo
unde se găset1, că 1111 ştie 111ulre, s-o u11111lur rol de
fulgi şi cu plozii defafă. (MIRCEA DANEUUC)
Habar nu tun de unde venise 11l1i1 de 111ie, şi
madam Ana, care 1u1 ş1ie m11/1e, l-a î11şfăca1 şi l-a
muitu îi1 gaz. (GABRIELA ADAMEŞTEANU)
b) A se supăra uşor: Ai grijă cu ea, vorbeş1e-i
frtunos, că 1111ştie1nulre.
A voi (ceva) şi mai muhe nu = (A voi) cu orice
preţ, cu tot dinadinsul, a nu renunţa cu niciun chip:
Voia cu dinadiJJsul să t1ibă fJentru
dt111s11/ i11elul lui Făr-Fmmos şi mai mulre 1111. (P.
JSPIRESCU)
Asta-i prea mult (Fam.) = Asta întrece mă<ura,
depă~şte ceea ce trebuie sau se cu vine:
Zular ((înv.) gelos]? Bădx1111 meu' Asw-i
prea m11/11(MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Ce să s pun (sau să fac) ma i mult?= Asta e tot,
nu pot (sau nu-i necesar) să fac sau să spun
altceva:
U11ii secerau, a/fii legau s11opi... mă rog,
claca dmcului era; ce să sp1111 mai 11111/1? (ION
CREANGĂ)
Cel mult = a) Maximum:
Voi plew di11 B11c11reş1i pe111r11 cel 11111/1
două zile.
b) În cel mai bun caz:
De mult = a) De o bună bucată de vreme:
Mămăliga .re răcise de m11/1 pe
măsufă. (EUSEBIU CAMILAR)
U11 d11ş111a11 de lup... de mult pâ11dea vreme
cu prilej ca să pape iezii. (ION CREANGĂ)
Dar cuibu-mi j os cade, I Că de muli îl nx1de
I U11 şaqJe a1111pli1. (VASILE ALECSANDRI)
b) (Reg.) Devreme:
Di111i11eafa de 11111/t, ctî11d .re deschid
1năcelăriile, se tcîra şi el tifară şi, ŞOJJtt1c-şontc1c,
venea să cerşească la uşa 1nagher11iţelor roşii.
(GALA GALACTION)
Din mult în ma i mult (Rar) = Din ce în ce mai
mult:
DefăÎlnau diJJ inuit În 1nt1i inuit
petrecerile ho/reiei. (C. NEGRUZZI)
Mai mult decât probabil sau (fam.) ma i mult
ca s igur = Exprimă o probabilitate foarte mare:
Mai mulr de<.111 prolx1bil wm că o pa11e
<XII/XI î11ă/(i111ea predo11111i1oare. (B. P. HASDEU)
Nu se va da bătui, ştia t1sta, fJentru că
niciodată nu o făcuse şi, 1nai inuit ca sigur, nici
t1cu1111111 o va face. (SILVIU UDREA)
Mai mult = Mai ales, mai cu seamă, în special,
îndeosebi:
Mai inuit de bucurie că au venii, Îi
!i<.'ăpă ea. (P. ISPIRESCU)
Eu o iubesc awm mai 11111/1 de milă. (C.
NEGRUZZI)
Mai mult sau (ori) ma i puţin = În oarecare
mă<c1ră, î ntrucâtva, aproximativ:
Consr"n a1n avut noi, 1nai inuit ori 1nt1i
p11fi11, şi a/1ăda1ă. (M. DAVIOOGLU)

424
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Tor ce doreşri dum11ea1t1 .re poare realiw

1nt1ine, /JOÎ1nt1i11e, Înfr-un viiror 1nai 1nulr st1u 1nai Şi m ai mnlte nu... = Nimic altceva decât ... , cu
pufi11 î11depărra1. (CEZAR PETRESCU) orice chip, neapărat:
Voia să aibă
11e111ru dt111sul i11elul lui
Mult şi bine= Vreme îrdelungată; pencru rordeauna: Făr-Frwnos şi mai mutre 11u. (P. JSPIRESCU)

Dormeai ru mulr şi bine Harar>-Alb, de

nu eram eu. (ION CREANGĂ) MULŢUMIRE

El băru.re capul mu/1 şi bine să dea în cap A aduce multrnnire(a) (sau mnlţumiri(le) (cuiva)
pe faltl împărarului, îi1 lipsa fiului .rău, dară fO(l(e =A mul~1mi (cuiva):
mrejele lui rămă.re.reră de n1.t (P. ISPIRESCU) Muc mu/punirile mele d-lui Părtîdăgea11u
peflfru .rolicirudinea gener(){1.ră ce arară. (I. L
M nlte (şi) de toate sau (rar) nrnlte toate = Tot CARAGIALE)
fel ul de lucruri:
Nebun, din ce?... Din mutre roare. (G. A avea de mulţumire (Înv.) = A fi mul ţumit
COŞBUC) să .. . ; a considera ca bucurie să .. . :
Gtî11dindu-.re m ereu la mutre de roare. N-ai fi avur de 1nulţă111ire şi bucurie să
(ION CREANGĂ) r>riveşri aşa feliu de crude mor(i. (VASILE
DRĂGHICI)
M nlte şi mărunte = a) Lucruri de tot fel ul:
De la w1 asem enea j1eca1; cu agerime MULŢUMITĂ
descusut, 1nulre şi 1nărunre se ţJufeau t1flt1. A fi de mnltumită = A da satisfacţie, a
(CEZAR PETRESCU) mulţumi:
Începe a .re clticori şi a spune de la Ne-a dar felurire 11uî11cări şi 1nelşţ}{lize
111u11ă mutre şi mănmre. (ION CREANGĂ) ((reg.) prăjitură (de casă)], ca să 11e fie de
b) (Substantivat) Fleacuri, nimicuri: mu/fumiră. (MIHAIL SADOVEANU)

Mutre şi 1nărunre a1n a -fi Sf>une, stiJnt1re
d-le dtxror. (I. L. CARAGIALE)
M nltnl cu mnltnl (sau mnltnl cu mnlt, mnltnl
cu pământnl) =Oricât de mult, foa rte mult:
Cafea aşa bună ( .. . ) 11u găsea el, să fi
dar mulrul cu mulrul î11 a lră parre. (I. A.
BASSARABESCU)
To(i, î11 ftx de mu/fumiră I Pre mtună au
w11ili1. I Să mă vadă prăpădiră, I După ce i-am
Jo.li ci11s1i1. (NAUM RÂMNICEANU)
MUNCĂ
A fi muncă de muncă (Reg.) = A fi greu să .. . :
Acolo era 111u11că de 111u11că şi 1111 s-a 111ai
dus 11icio zi.

Nu ma i e mnlt până departe = Se spune pentru A se da la muncă = A se pune pe treabă; a-i

a arăta că un lucru care părea foa rte îndepărtat, plăcea să muncescă, a munci :
greu reali za bi I, urmează a se produce, a se Dar sfinţi Î11că 1111 avea Du11111ezeu, C(/ci
realiza curând: încă 1111 se dăduse 11i111e la 111w1 că. (POP.)
Ci1t~ut ţJlet~ase să vtîndă bucurii În urbet1
lipsiră de 1:.:1i11e. Mai am pu(i11 şi ajung î11 ftxul din A trece (pe cineva) la munca de jos (D. şefi) =
care 11u mai e.He mu/1 rx111ă depai1e. (FLORENTIN a) A trasa (unui subaltern) o sarcină neplăcută:
SMARANDACHE, GH. NICULESCU) S-a rer111i11t1f cu şefia... De 11uî i11e rret~eţi
cu roţii la 111u11cadejos şi 111aifaceţi 111işcare.. .
Nu ma i în mnlt să... (Înv.) = De aici înainte să b) (lrn.) A retrograda (pe cineva) dintr-o fonc ţie:
nu n1ai ...: Aşa că, drepr pedeapsă, m-au rrimis la
Nu 1nai În 1nulr vorot1vt1 LuţJu/ui să se munca de jos, .fă spăl două swarhers (cosif(){ire)
1răgă11eze. (DIMITRIE CANTEMIR) Kro11e. (MARCELSECUI)
425
 Vasile JUNCAN
Dt1că 1nai Îllftîri.ii, de 11uî i11e re rret~
1nu11ca de jos...
A-i fi muncă de cineva (Reg.) = A se jena:
Mi-e muncă de el, drepr să-fi spw1,
1nai bine fJ/ec În h'1net11netl.
Muncă silnică= Pedeapsă care se aplică pentru
fapte penale grave, pentru crime (pronunţată
printr-o hotărâre judecătorească):
Didina... îl orbeşre, riscând a.Hfel să fie
arestară şi să 1neargă la 1nu11ca silnică. (C.
DOBROGEANU-GHEREA)
Elena Pă!răşcanu a primii 14 ani de
mw1că silnică, Alext11dru Ionescu t1 fosr condamnai
la 15 ani de mw1că silnică. (COSMIN
BUDEANCĂ, FLORENTIN OLTEANU)
MUNC I
A se munci (sau a se frământa ) cn gândul = A
se frământa, a nu avea astâmpăr:
Ziua, llOllfJfea, fi 1nunceau t1ces1e
gtînduri şi 1111 ştia crun să facă să-şi Î1nţ1linească
pofta inimei ( .. .] (P. ISPIRESCU)
Până arunci bieful flăcău se fră11u?nra cu
gândul ce o să facă el şi unde o să-şi ducă
mireasa. (IDEM)
Se fră111tî111t1 mulră vreme cu feluri de
gânduri. (VASILEDRĂGHICI)
- Dănilă însă ofra din greu ltîngă burduful
Cil bani şi .re rar frămt?nra Cil gândul ce-i de jăcur.
(ION CREANGĂ)
A-l munci (pe cineva) dracnl (Pop.) = A avea
convulsii epileptice:
(...] t1 aj1ar de la pret'upefi că pe wltl din
ferele lui ZL1111fimche Ulieml din Colen1ina, a de s-a
logodii cu Ilie Bogasieml de la Bară{ie, o mw1ceşre
dmcul de vreo zece zile... (I. L. CARAGIALE)
MUNTE
De pes te munti (În raport cu regiunea Moldovei
şi a Munteniei) = Din Transilvania:
Românii de pesre m1mfi.
Prin munti şi văi = Peste coc:
la 01e111area-fi fJOrfi r>rin 11mnfi şi văi: I Şi
vin înd1inărorii răi. (A. MATEEVICI)
Familia lui Lisandru a Jo.IT mt?nară de
foa111e din Basa1t1bia, ţJurft1ră ţJesre 1nu11{i şi văi,
şi prin zăpezi ( . .] (CORNEL IV ANCIUC)
MURG
Paş te, murgnle, iarbă verde. v. paşte.
MURGAN, -Ă
A înţărcat morgana = A dispărut posibilitatea
unor avantaje nenteritate:
Dar oare, dac-ar Î1l[ă1t.Y1 1nurgana, ror cu
progres11-t1r merge? Ş-o .ră-n{tlrce-odară, pasămire,
că 1111 sunt În roare zilele Pt1ştile şi arunci s-or
co11v1i1ge şi co11f1t1{ii că unii su11r ţJrierenii 1nesei,
t1ffii ai nevoii. (MIHAI EMINESCU)
MURI
A n1uri cu n1oarte. v. n1oarte.
A muri cu z ile = A muri înainte de vreme (în
împrejurări
nefaste sau neglijând o boală):
Tor aşreprând docrorn( el t1 murir Cil zile.
A muri de foame= a) A fi foarte flămând:
(...)şi răbărall pe bierul 0111 Cil gura: rară,
mi-e foame, rară, mm· de foame. (P. ISPIRESCU)
Nil şrii să re fJOtJi, frăfie, Cil firile
01ne11eşri; I Şi cu ri11e 1nor de f0l11ne.' I Dar şezi
fu, eu să 1nă duc, I Şi să vezi acr"n Îndară /Jucare
wm îti adllc. (ANTON P ANN)
b) A fi foarte sărac:
Dt1 ', slt1vă Do1n11ului, ni1ne11i ţJe-arunci
nu ţJierea de f0l11ne, nici că ră1nt1nea la Crăciu11
fără ţJ01t~, la Paşre fără veşu1inre noi şi la Moşi
fără doni{i şi ulcioare şi ţJ01nt111ă 1nor{ilor.
(BARBU DELA VRANCEA)
A muri de moarte bună. '" moarte.
A muri după cineva (sau după ceva) = a) A
ţine foarte mult la cineva (sau la ceva):
Fere 1nari şi u1irirele, I Moare neica
după ele. (POP.)
426
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Sft1nrul soare, dacă-i .roare, I Şi ror după
rine 1noare; I Dară eu fecior sărac, I Ct'1n să 1111
mor de-al rău drag? (J ARNiK-BÎRSEANU)
b) A suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva):
Dacă nu-i ştia t1casă ltîngă ea, 1na1na
băiefilor murea dutXi ei şi se ror gândea ce fac.
A muri fiiră lumânare = A muri pe neaşteptate,
fără a putea fi îndeplinită datina aprinderii unei
lumânări:
- lt1să
c-a murii, Ctl w1 dobiroc, fără
lt'1ntÎ11t1re ct1 să-i fi Î11c1u·s cineva ochii,
şi fără
adăugă cellalr, cel pufin la ît1no111u?n1t1re să aibă
1x111ede rânduiala cerettfcă. (IOAN SLAVJCI)
Biserica s-a u1n1>lur de versuri 1nir e11e,
iar To1nozei şi-a a1ni11rir că Nit~/Jira a 1nurir
nes1JOvedir, neÎ1n1>ă11ăşir şi fără l1untînare ...
(DORIN ŞTEF)
A muri intestat. v. intesta t.
A muri să .. . = A fi foarte dornic de a . ..
Murea să tifTe roare desr>re roti şi să
deve1ească. (LIVIU REBREANU)
( .. .] căci murea să.fie pe scenă alăruri
de Irene Wo11h, de la care voia să fure seae1ele
meseriei. (ANDREI ŞERBAN)
Nici nn trăi eşte, ni ci nn m oare = Se spune
despre cei ce zac bolnavi vreme îndelungată:
- Dar nevasta ce are? - D-t1ţJOi cine-o
1nai ştie ce are? răs11u11de 01nul Întunecat. De
doi ani gogeşre (a fi bolnav timp î ndelungat, fără
a prezenta simptome clare şi fără a sta la pat],
nici 1111 trăieşte, nici 11u 1noare... vai de ţJăcarele
ei 1 (OTILIA CAZIMIR)
El nici 1111 rrăieşre, nici 1111 1not1re. Ctî1n1>ul
s-a Î11cleşfl1r Îll el ca o liţJira1re, şi 1111-i dă d11'1ntJ de
pe bucara de ogoi: (TUDOR ARGHEZI)
Nu i-ar mur i multi înainte! (Gmţ.) =Se spune
la adresa unei persoane pe care o urăşti, căreia îi
doreşti moartea:
Nt'1nt1i de 1111i-ar 1nuri 1nulfi Î1tai11re.' să
1răit1!1că rrei zile cu cea de-alalrăieri 1
CREANGĂ)
Val11111tt! ol TT./eo
Şi
veni rovarăşul Vang/iele /011, 1111 i-ar
mai muri multi înai111e. 01 ALERTU RÂPEANU)
Până mor = Vreme îndelungată; întreaga viaţă
(de acum î nainte):
Da blidu-i de cosiror, I Nu se S/Xlrge,
până mo11 (POP.)
- S-ar SţJu11e că 1xî11ă 1nor 1111 a1n
înlocuiror. (CONSTANTIN BANU)
Să mor! = Formulă pentru a întări o afirmaţie:
Să mor dacă înfeleg ceva. (I. L.
CARAGIALE)
Să
1nor io de 1111-i aşa.' Nu fi-a1n SJJus?
Ce mi-ai spus? Că la Gherla esre w1 n1r I Cu
iar/Xi de despărfil( ...] (GRIGORE LEŞE)
Trăind şi nemurind = Dacă vom trăi:
Trăind şi 11e111uri11d re-oi sluji eu, 1năi
lx1deo 1(ION CREANGĂ)
MUSAFIR
Casa nemăturată musafiri aşteaptă = Se spune
despre un lucru care vine pe neaşrepmte, într-un
moment nepotrivit:
Fi11,1 11art1tiv JJr1i1c1jxJ JJrezinră Îl1rtîl11irea
Maşei cu Extrareresrnd, wre tlfXM! pe 1tet1şreprt11e
(cu1n este şi fir esc) În cu11ea ei Înrr-o searii,
co1fir11u'i11d zicala co11/or1n căreia „ Cast111e111ărurară
musafiri aşreapră". 01ASILESPIRJOON)
MUSCĂ
A cădea (a se băga, a se lovi, a pica, a se potrivi)
ca musca-n la pte = A sosi undeva într-un moment
rău ales sau a interveni într-o discu~e în mod
nepotrivit:
- De ce 1111-fi vezi de rreabă, Mft1din? Ai
o 1neserie bună, eşti llţJrecit1r. Ce re lx1gi ca
mu.oca-11 lapre ? (GEORGE ARION)
A face musca cât cămila = A exagera:
( .. .] îi crătXlu măselele în gură de se1e,
ritJul t'1nbla cu 1x111tahuza ţJrin oraş, era uns cu
roare alifiile, face musw ctîr cămila, îi căzu
(ION 11t1.wl, în piepr îi /Jăreau parmzeci de inimi ( . . ]
(DUMITRU CRUDU)
427
 V asile JUNCAN

Mincinosul cu de-a sila face musca ctîr Nu re lua după cele ce vezi la a/fii, ci
cămila. (TEODOR FLONTA) lasă să .1e ia a/fii d111Jă şrii11fa ra; că „cine să ia
după muscă ajunge la /Jălegar". (POP.)
A muri ca muştele = A muri în număr foarte mare:
( .. .] În r1inţJ vei vedet1 cu1n 1111 trebuie să A se simti (sau a se şti) cn musca pe căciul ă. v.
si1n{i 11i1nic fJe11r111 ei 1111 trebuie să si1n{i 11i1nic căciulă.
ţJenrru 11i1ne11i trebuie să ştii că orice t1i fllce vor
11mri TO{i ca muşrele Toamna rt11ziu. (BOGDAN A se s peria de toate muştele = A se speria de
COŞA) orice fleac, de toate nimicurile:
Ea ţJovestea aceste lucruri cu o se11inărt1re E vireaz nevoie 1nare.' Nu se SţJerie el de
care uneori 1nă SJJeria. lini ţJOvesrea ctun a „ 1i1rrt1t roare 1nuşrele.'
/tx11ne1ea ÎJJ {ară", Ct'1n otunenii 1111 1nt1i aveau ce
mânca şi „mureau ca muşrele ". 01 ASILE ERNU) Nn toate muştele fac miere = Nu oricine poate
face ceva bun şi folositor:
A se a duna (sau se s trânge, a veni) ca muştele ( .. .] şi când la Treabă, lu?[ în .ws, lu?[ î11
(la miere) = A se aduna în număr mare şi cu j os, da din coif în coif şi nu şrit1 de unde s-o
mare plăcere, acolo unde se pot obţine anumite ÎnceaţJii şi unde s-o sft1rşească, vezi că nu roare
avantaje: m11şreleft1c miere. (P. ISPIRESCU)
la conc1u-sul orgtmizar de acel po.H
ţJriva1, tinerii se1oşi de glorie şi de bani se Pentru o muscă îşi dă palme =Se spune despre
adunaseră ca 111uşrele la 1niere, iar şansele lui on1ul iute, n1ânios şi Îndărătnic:
Ma1t~et 1111 au ţJărur 11it~io cltjJă 1nai 1nari dect1t Slugi, ct?ine, pisil'ă bărea cu sudalme, I
ale miricului Sisif (IULIAN CIOCAN) Şi r>enrru o muscă îşi da-n obraz palme ( .. . ]
Nouă ne sunr 1nlli a11roţ1it1fi ot11ne11ii (LAURENŢIU ULICI)

simpli, încă neî111inafi, dectîr acea.Hă pleavă

t1rrisrică ce dă năvtllă la t111a nouă ct1111uşrele la Să se an dă musca! = Să fie tăcere deplină, să
miere. (LEO BUTNARU) fie linişte perfectă:
( .. .] iar ge11era/11/ de ordine, car e nu
A se auzi musca (murând) = A fi o !ăcere deplină: ţJuneanore la Î11văţărură, ci llt'1nai Î11.fe11111a cu o
N-t1ţJucară să se aşeze bine şi t1uziră un cruce, cu două şi cu rrei, JJe cei ce nu srt1u
sune! de bucit,111. Alunei se făcu o răcere de se smirna, ctînd îi venea lui pof1ă „să se audă
auzea musca zlxîmc?ind. (P. ISPIRESCU) 111u.k~a În rava11", lua ce ţJurea de la 1no11irori,
primi şi şcolari. (BARBU DELA VRANCEA)
A se ba te ca de muscă= A nu-şi găsi locul:
Băiefii se /Jăreau ca de muscă aşreprc?nd MUSTAŢĂ
să le vină rândul să alerge. A râde (sau a zâmbi) pe sub mustaţă = A râde
(sau a zâmbi) pe ascuns:
A se ba te de muscă= A sta degeaba: Domnul nosrru .le u?mbi pe sub 11msrăfi de
Ptînă la urmă călăreful .Hrăi11 esre minciwia ce ctîq>i.le Toderică. (C. NEGRU2Z1)
zvtîdir de 11e Sf>i1iar ea calului undeva. Du11ă - Cucoane, dă-1ni o 1nt1nă de ajuror să
aceea, rome hergheliile îşi iau din nou locurile ÎndreţJf sania.' SţJu.fe viziri ul bărrt1n, zt11nbi11d ţJe
lor şi ţJasc 1nai de1x1rre sau se lx1r de 1nuscă. sub m11s1t1fă. (CEZAR PETRESCU)
(ŞTEFAN BĂNULESCU)
A trage (sau a duce) la mustaţă (Reg.) = A bea
A se lua după muscă = A ţine cont de sfaturile mult:
unor povăţuitori răi:

428
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Când fragi la mu.Het1fă, de ce nu re MUŞCA

olicăieşri [(reg.) a se văita, a se văicări, a se A muşca pământul (sau ţărâna) = A cădea la
tângui) t11âra? (ION CREANGĂ) pământ (rănit sau mort):
Văru-1niu Tuguriu 1nuşcase 1>ă1ntî11rul,
A(-i) miji (cuiva) mustaţa. v. miji. cu ranifa î11 spinar e, la Primam. Îl îngropaseră
acolo. (ZAHARIA STANCU)
A-i r âde (sau a-i zâmbi) (cuiva) mustaţa =A
se bucura: A-l muşca pe cineva de inimă să„. = A se lă<a
Cum văzu pe Ercule, îi zâmbi musraft1. ispitit să... A fi cât pe-aci să... :
(P. ISPIRESCU) - Iacă: cum d-ra, om c11 de.Hulă doxă la
Gesrul 11os1111 randru şi s1i1cer l-a su171rins caţJ, rrecur şi fJrin ciur şi fJrin dt111non, lovir cu
plăcur; îi zâmbea 11msrt1fa. (GH. VÎRTOSU) capul şi de pragul de .ws şi de cel de jos, şi la
vt11:11ra du1nirale, cu1n d-ra, zic, re-ai lăsat să re
A-şi răsuci (sau a-şi s uci) m ustaţa ori a face cu 1nuşre şa11Jele de ini111ă şi să
faci greşeala d-a
mustaţa = A cocheta c u o femeie, răsucindu-şi /11a de m11iere afară mare? (P. JSPIRESCU)
mustaţa:

Înrr-o zi se Î11cu1nese a-i face cu A- şi muşca la bele. v. lab ă.

mu.Haft1, dară cam cu sfială; ea se uiră galeş la
dânsul. (P. ISPJRESCU) A- şi muşca limba (sau b uzele) = A-şi ascunde
un sentiment putemic de bucurie, durere etc.,
Să-mi razi (sau să-mi radă, să-mi radeţi) stnîngând limba sau buzele între dinţi; a tăcea,
mustaţa (sau mus tăţile) (dacă iru„.) (Fam., ca evitând să spună ceva nepotrivit:
întărire a unei afirma~i) = Se spune pentru a arata Flăcă11lui îi />ieri roară oboseala din oase.
că eşti foarte sigur de cele ce afirmi; fă -mi ce \Tei: Stîngele Îi năvăli În obrt1z. V111 să răSfJu11dă cu o
Dacă 11u vă va /June Într-o să11ră1ntî11ă suda/Jnă, dar Îşi 1nuşcă buzele şi-şi u11nă t1/>0Î
srătJtînul ţ>e ţ>icioare, să-1ni rade{i inie 1nustafa.' calea zil'ând nepă.făror doar artîra: - Bine, bine . ..
(MIHAIL SADOVEANU) Noapre bună' (UVIU REBREANU)
De n-oi t1duce un net11nf viu-viule{, să-1ni Mulfu111esc, Îi răsţJuJJse Tirus şi băgă ÎJJ
mdefi 11m.Hafa. (VASILE VOICULESCU) vireză, după care tmro/mzu/ pomi pe drumeag la
dret111ra, În ri1nţJ ce şoferul fşi 1nuşct1 li1nba
MUSTRA 11enrru ţJrosria care roc1nai Îi ieşise din gură.
A da în m ustrare (Înv.) = A mustra, a dojeni: (LIVIU OLTEAN)
Pr1i1 ce-{ greşi 01nu' l-ai dar ÎJJ 1nustrare. Şrii că, arw1ci când minfi, ai obiceiul de
(DOSOFfEI) a-fi 1nuşca buzele ţJe interior? Faye lăsă să-i

scape'"' ofrar adânc. Şrii ce? Şi chiar dacă mi-a

A-l mustra cugetul sau a avea mustrări de 1Jăsar arunci, 11u-1ni 1nai 1x1să llCu1n, 1nai zise et1,
cuget (sau de conşti inţă). v. cuget. cobortîndu-şi genele şi avtînd grijă să nu-şi 1nai
m11ş1e buzele. (MIHAELA GHEORGHE)

MUŞAMA
A face muşama (Arg.; înv.) = A muşamaliza. A A- şi muşca mâ inile (sau degetele)= a ) A se căi
ascunde o greşeală care ar trebui pedepsită: amarnic de ceea ce a făcut:
Act"n ne ră1ntîne să ne ţ>ăziJn ail~Î vro Ai să-fi 1nuşri 11uîinile ... şi ai să re dai cu
ct1tăva vre1ne, 1xî11' ce s-a ft1ce lucru 1nuşa1na. carml de roti perefii. (CAMIL PETRESCU)
(VASILE ALECSANDRI) b) A se înfuria:
f,ţ; muşw fara acum degefelele .. de ci11dă şi
de mşi11e, dar n-avea ceface. (ION CREANGĂ)

429
 V asile JUNCAN

L-a muşcat albina d e limbă = Se zice despre

un om tăcuc şi prostănac sau despre un om beat: S-o spui (sau să i-0 s pui) lui mutu (de la
De înfeles nu re pureai înfelege cu Manuta nţă) = S-o spui cui vrea să te crea dă,

dânsul, de pan'ă 1-arfi muşcai albina de limbă. căci e u nu te cred :

-Aşa cr ezi fu, să i-o SţJui lui 1nuru. - Eo
Să nu te muşte şarpele (de inimă) = Nu cumva femeie ca roare femeile, şirea1ă ca fO(l(e femeile
să... să nu te laşi ispitit: vulpe. (VLAD NEAGOE)
Să 1111 ct1r e Ct'1nvt1 să re 1nuşt e şa11Je/ e de Asta să i-o SţJui lui 1nuru .I se răfoi
inimă să re duci acolo, că e s1i11gere de rine. (P. Tifoen. După ce-ai băgar î11 cap fO(l(e isroriile
ISPIRESCU) asrea ved1i, de-fi zboară vorbele ca albinele di11
cojnifă, acu1na vii să-1ni SţJui verz.i şi usct1re, că
MUŞCHI 1111 şrii ce1i. (ION BRAD)
A avea muşchi (sau pitici) pe creier (Arg.) = A A1ra să i-o spui lu' Muru de la Mt11u•ftmfă 1,
fi nebun: replică dur şi rx111ial. de fapr lxujocoriror, cel din
- Are pirici pe creier? Sinceră să fiu, fafă, de lângă şofer fără să mă îiurebe cine e

Birchy avea dinainre pirici pe creie1; dar poare Mmica. (IOAN JON DIACONU)
că abia acum le-a făcui ro.IT de ce1ăfenie
neuronală. (CRISTINA FRÎNCU) Unde a dus (surdul roata şi) mutul ia pa =
Foarte departe, la dracu-o praznic:
C-aşa vrea muşchii mei! (Arg.) = Fiindcă aşa Hairi.' liţJseşri dinaintea 1nea şi du-re
vreau eu!: unde-a dus surdul roara şi 111urul ia11a, ca să 1111
- De ce l-ai wftir fJe ăla ?- Aşa a vmT mai aud de numele rău. (ION CREANGĂ)
muşchii mei. (http://www.123urban.ro) Ş-11 tm.~ să 1nă iei 1nirettfă, 111-ai lăstd să u1c
Se uiră lt1 1nine chiortîş, şi 1nă Î11rret1bă bo11a1să şi re-<1i dus, duce-re-ar apa 111de şi-<1 d"1
care-i rreaba mea. E casa lui, face ce vrea 1111u11J itl{Xi! (MIRON RADU PARASCHJVESCU)
muşchii lui. (http://www.sebastianbargau.ro/)

MUTA
MUŞTAR A-i muta (cuiva) fălcil e (sau căpri orii) (Fam.)
A-i sări (cuiva) muştarul (Fam.) =A se înfuria, = A-i trage (cuiva) o palmă c u putere, a lovi
a se supăra: peste obraz:
Em la cos111111, se ma111rizt1.1e, dar vodJele VtînăT de furie, majurul se rerJezea la om
- 101 na,~pa! Şi mi-a sării muşraml. (FLORIN şi-i 111ura făft~ite, ar1oi Îi .îlnulgea din 11uî11ă
IARU) goarna( .. .) (PANAIT ISTRATI)
Mi-a sărir 1nuştt1111l şi 11e-t11n cerrar. lt111dt111nii vă suduie şi vă 1nură
Declt1rafit1 era o porcărie, mai ales ctînd venea căpriorii. (CEZAR PETRESCU)

de lt1 un 0111care11u 1nai trecuse de t111i de zile ţJe Ş-apoi itm să mi 1e-111pi11gă păcarul să re

la locul de m1mcă. (ŞTEFA N AGOPIAN) clatini... va/eu, 1nt11nulica 1nea.1 Î{Î toarnă 11işre
propele ((fam.) pumn) la fălci de-fi .Hră111111ă
MUT, -Ă căpriorii... 01 ASILE ALECSANDRI)
A rămâne mut = A nu răspunde:
Una din cele două umbre dispăru îllTr-o A-şi muta gândul = A-şi schimba părerea,
casă apropia fă ( .. .) Cealalră rămase mură. intenţiile. A a se răzgândi:
(MIHAI EMINESCU) Vezi că duhul şrit1 că de 1111 vt111uret1 nici
El rămtîne 111111. Ea se anină de el ca o ÎJJ li treia seară să izburet1scă, a11oi rrebuit1 să-şi
11lt111ră vie de un r111ţJ 111011, şi insistă, Îl Îllfreabă: mure gt111d11l; (P. ISPIRESCU)
- Ce ai Virgil, ce ai? 'Ţi-am făcur eu vreun rău?
(EMIL RAŢIU)

430
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

MUTRĂ
A aranja (sau a boţi, a s tâlci) mutra cuiva =
A desfigura pe cineva în bătaie:
Cu1n s-o Întreb cine i-a srt1ft~ir 1nurra Îll
halul ăla? (CONSTANTIN ARCU)
Individul i-a aranjat 1nur1t1 băiatului şi a
fug ir.

A face mutre (Fam.) = a) A face nnfturi, nazuri, a

nu fi de acord:
Muu1 îmi face mur1-e. (VASILE
ALF.CSANDRI)
Richi se uiră la mi11e, face 11mrre. Mă fac
că beau ca să mă aflu î11 Treabă. (MARIA
BANUŞ)
b) A fi exagerat de pretenţios:
Nu-l limira, 11u-i face crize de gelozie,
lasă-l liber, fără să-i faci 11mrre la î11roarcere,
11e-am î11(eles? (http://www.stilultau.com)

A tăia mutre (Rar, calc după germ. Gesichrer

scl111eide11) = A se strâmba, a se schimonosi:
Ea î11ce1m să tr?dă, ct111d văzu pe w1 bărrt111
1nucalir silindu-se a tăia 1nurre evlavioase, /Jt?llfru a
imrm11e Tt-ediroriloi: (MIHAI EMINESCU)

După mutra cuiva= După rangul, după

condiţia socială a cuiva:
Luă de .w(ie o zt111ă după murra lui. (P.
ISPIRESCU)

Mai ai nwtrăsă vorbeşti (Fam) =Mai ai îndrăzneala

să spui:
- Mai ai 1nurră să vorbeşti?, i-a .'l/Jus

Nu e de mutra lui (Fam.) = E mai presus de

ceea re i se c uvine:
Pescarul cunoştea şi el că 11u fJrea e de
1nurra lui aşt1 bucă{ică şi nu-i ve11et1 să cret1ză

( .. . ] (P. ISPIRESCU)

MUZICUŢĂ
A avea muzicuţă (Reg.) =A vorbi excesiv:
Fe111eit1are1nuzicufă, 11u glt"nă.I

431
 Va.li/, llJNCAN
N
NA
Na-ti·o (bună) sau na-ri-o frâ ntă (că ţi-am
d res-o) = Se spnne pentru a arăta contrarietate,
surpriză. decepţie e1c. Se spnne pentru a marca
lipsa de acord cu cele spnse de cineva:
Ei, 11a-f i-o bună, o aud 1nur1nurâ11d Nu
$fiu ce r>ot1re st'i Î11se11111e ace.f1 „Ei, na-fi-o
/Jun<i " . „ Ei, na-fi-o b1111tl, cuiu sti te tuşei?.'" sau
,.Ei. 1w-fi-o b11nă, c11111 dmcri" s<i re i11besc doar
pe rine?!" (LUCIAN DAN TEODORO V ICI)
la el pzu1ga o s11ceşie, o i111•(J11eş1e ş-opoi
::jce: ..Na-{i-o fr{J111ă, cii /i·<im dres-0! Di11rr-o
/>ered1e de boi de-a mare dragul să te 11i/i la ei am
rtima.r c-0 p1111gă goală. (ION CREANGĂ)
NADĂ
A <la d e nadă = A prinde gust pentru ceva. A se
înnădi:
El •'<'nea acw11 de.r la ei. fiindcă a da1 de
11odă b1111ă ttifamilia lor.
A(-~i) face nadă = A-şi face un obicei, o
deprindere, un nărav:
Nadă n11 se face î11 vriereş11g. că 1wda-i
IJ111ui 1111111ai lapl11g. (ANTON 1>ANN)
NAl<'TA UNĂ
(Parcă-ar fi) scos d e la naftalină (Fam.) = a ) A
fi învechii. demodai, desuet:
Purta o p<ilărie llet:lie, t"tJre parcă ertJ
.rcoa.ră de la 11aftal i11ă.
b) A reveni în atenţie clup.'I o lungă uitare :
Şi iii /ralia sa11 Frtm(a există /Xltfide
co111t111i.\1e, det~i 11ure111 1olert1 renaşterea PCR, Îll
t 1<11ia111aPSM, sub contlt.:.:eren 11111â litler co1nu11is1
scos de la 11aftali11ă. (A I.EX ŞTEFĂNESCU)
Maiorii Hartforrl afos1 d1e111a1 la daorie,
st.YJS de la nofiali11ă alăwri de al{i eroi din campw1ii
de mult uilllle[ ...] (RADU MĂRCULFSCU)
Periodic, ei sc01 de lll 11ajiali11ă câreva
lo:.inci. CtÎfeva devize, /N! t:t1re nici 1năct1r nu le
432
/)(}I .ftLf{Îne, pentru cii suni de o incultură
fllgro::jtoare. (PETRE P. CARP)
A pune (ceva) la naft.a linA (Fam.) = A nu se
mai interesa de ceva. (Fam.) A cla u itării:
R,>1nt111ul 11u-şi uirli 1111'etenul, ci Îl 11u11e
la nllftali11ă. (PANAIT ISTRATI)
CompartJ/io Îtdre 111t1rile 1ri{i1mi 111me de
ase111et1ea tti liu11i11ă tlifem1/e Setl'libile. [ ...] Plwml
frw11.'t!: a fost pus la nlljlali1iă. (ALTERNATNE,
voi. 2. 1991)
NAIHA
(A 11) dat naibii = a) Care pricinuieşte mu ltă
băiaie de cap:
E doi naibii, glija lui cea more esie să dM
im{Jresia că 101 ce face, 1<0i1 face, slobod face, din
ct111descetldet1/ă şi 111ărini111ie. (N. STFJNHARD1)
Plt111i lui Becoli dt6 in l'ileag de DrtJgomir:
,.E dat naiJJi4 e diobolic" (Nip1/www.ziare.cont)
b) Care este foarte dezghe1m şi descurcăreţ:
E dar naibii la liremrrmi. Dar la ce Î(i
s1111n eu roare asrea. N-ai să În(efegi 1nai 11i1nic.
(MIHAIL SEBASTIAN)
E dai noibii la 111lJ/e111<1tică: a făc111 cele
11JtJi grele proble111e Îiltr-11111i1n11 record
A căuta pe naiba = A se aventura în ceva, care
poate avea urmări neplăcute:
-Nu {i-e bine <1şa? C<m(i IX! nai/XI?
A da (sau a lăsa) la n aiba (sau naibii) = A
renun1a la ... A nu mai 1ine seama de ... A nu se
mai imercsa de ceva sau de cineva. A abandona,
a părăsi:
Şi eu le-(1$ sfo111i 111oi bine să-fi cau1i de
rrealxi şi să laşi la nai/xi ;i zmeu şi tor, că l)(){Jfe
sti-fi ră1mie vi<1fa. (P. ISPTRESCU)
Vel·inărarea A11.ttriei e 01nort1toare
1>e11trt1 noi tlacă nu ne 1•0111 tre:i tle l'fl vr e111e şi
'"' 1vJ111 a1·1u1ca la nai/){l IOfi f>e l't:eJJIOrii,
S11bpercep10rii, s11b - s11b - 1>erceptorii. docă 1111
\'0111 descărca pe ţărm1 şi „„.; ''°'"
migura o
de:::voltare li11iştită [ ... ] (MlHAI EMINESCU)
Te la.r 11aibii, săr<icie, I Şi mă duc la
11irejie. (JARNÎK-BÎRSEANU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
A da de (sau a vedea pe) n aiba = A o păţi ;
nin1eri Într-0 Încurcătură:
Dacăse (lfi11gea cineva de w1 câine al
Cazangiilor... da de naiba cu ei. (ION PAS)
Înrr-o zi o să vezi şi fu 11e naiba şi 1111 e
deţX111e ziua. Abia acum ai dar de naiba. Să văd
crun ieşi din asra.
A nn avea nici pe na iba (sau nici pe dracul) =
a) A nu avea nimic, a fi perfect sănătos:
Jucă1n, zău, roară ziua şi 11-ave111nici11e
11ai/X1 1(POP.)
b) A nu se resimţi în urma unui efort:
DurXI 1net~i, jucătorii 11-t1veau nici
naiba; erau În stare să 1naijoace.
A-l Ina (p e cineva) dracul (sau dracii, ma m a
dracului, top dracii, na iba). v. drac.
Al n aibii ! = Se spune pentru a exprima mirarea:
Al naibii' A reuşir şi de daltl aceasw.
Ce na iba! = Se spune pentm a exprima nerăbdarea
sau nenndţumirea:
Odară sări drepr în sus. - Ce 11ai/X1,
rrebuie să fie ceva. Mă repez să văz ce
dracoven ie să fie aceea. (P. IS PIRESCU)
Dn-te (sau fugi) la na iba! sau du-te n aibii !,
Ina-te-ar na iba!, fire-ar (sau fir-ar) a l na ibii
(să fie)! = Se spune pentru a exprima o
imprecaţie sau un blestem:
Năzdrăvani-s, bară-i naiba, crun ne siJnr
îi vezi că-ndmgă, I Unul /X1re, alrul ct111ră ... ş-o
rulim urtîr la fugă. (MIHAI EMINESCU)
-Să re ia 11ailx1, izbucni băiarul hohori11d şi
făcându-se 11evăzur. (MARIN PRFDA)
La na iba! = Formulă (de dispreţ) prin care se
exprimă dori nţa de a renunţa la ceva, de a se
lepăda de ceva:
Dar la 11ai/X1 f 1w1zt1 verde 11 Ce să mai
rocăm degeabă ? (B. P. HASDEU)
Naiba de ... = Afurisitul, blestematul de...:
Ei, iaca 11ai/X1 de părău, I Mi-l puse
focu-11 dmmul rău 1 (G. COŞBUC)
Val11111tt! ol TT./eo
a
NAMIAZĂ
Ziua nămi aza-mare = (În) plină zi:
E ziua nă1nit1ză-1nare, e soare de ÎnceţJuf
de roamnă. (CAMIL PETRESCU)
NANI
A face na ni (În limbaj ul copiilor; substantivat)
=A se culca, a adom1i; a dormi:
Ştie că llCu1n e r1inţ11J să 1năntî11ce, t1/JOÎ se
va juw, pe urmă va face lx1ie, după care asculră
povesrea, după w reface 11a11i. (IRINA PETREA)
ţJe NAP
(Gol) na p sau ca un nap, ca na pul = Complet
dezbrăcat; (pex.) foarte sărac:
Acelaşi drt'1n ca la sosire, aceiaşi
„grădină w1ivei:wlă", aceiaşi .HradăEliade
Rădulescu, în /JOtJile căreia se iveşre, di11 ct111d
în ct111d, suuueftl de bronz a wwi Ţigănuş gol ca
napul. (NICOLAE IORGA)
E îmbrăwr ca w1 nap I Din ctîluîie ptî11 ·
la cap. (ANTON PANN)
Unde-nceţJe a stărosti ţJe 1nire... că-i
îmbrăct11 (amră w1 deger al mtî11ei în sus; adil'ă
gol ca napul). (ŞEZĂTOAREA, III)
Prost ca n apul = Foarte prost; tembel, imbecil:
Oameni ce swu pro.IT cu capul I Şi di11
ce În ce 1nai graşi I Oa111e11i grt1şi şi 11roşri ca
11arml' (http://groparu.ro/)
NARĂ
A băga pe sub nară (sau nări) (Reg.) = A mânca:
LLI masă, el 11u mai co11re11ea să /X1ge r1e
sub nări.
A se umna în nări sau a-şi umna nările = a )
A-şi lua un aer semeţ, o ţinută mândră:
Cel mai mtire... I Se rădică î11 scări, I Se
umflă î11 nări I Şi-şi face ochii ro111ă I Pe.He
oşrirea ro(lfă. (ELENA SEV ASTOS)
Şi pros1t11eule nări I Şi le umflă
orişicine În savante adunări I Ctînd de rine se
vodJeşTe. (MIHAI EMINESCU)
b) (Pex.) A se îngâmfa. A se e nerva:
433
 V asile JUNCAN

Ea şi-a u1nflt1r nările şi ii}-Jea În stcînga Mincinosul 1111 1nai ar e nas În ft1fa
şi-n dreaJJfa. noastră.

Cu nările (sau nara) în vânt =a) (O. cai) Cu A (nu) fi (sau face) de nasul (cuiva) = A (nu) li
gâtul încins, în goană mare: potrivit c u cineva. A (nu) fi destul de bun pentru
Roibii cu nările-11 vtÎllf I Vor trece-JJ cineva:
sălba1ec galop. (G. COŞBUC) - O.I o.I voinicule, 1nai Încet, 1nt1i Î11ce1,
b) (O. oameni) Mândm, ţa nţoş, sigur de sine: re-ai t>rea grăbii; 11u e de nasul rău o t1se1ne11et1
El venea cu 11ările-11 vtÎllf ca un fJrin{ şi bucăfică 1 (P. ISPIRESCU)
vor bea ţJOrunciror celor ţ>rezen{i. Zenobia, 1răgtînd cu ured1ea r1e ici şi pe
d1i1colo, ca roore fe111eile, tuli.ea şi-i SfJunea că
NART lu111ea vo1fJeşte c-arfi 1nai bine să se asttîinJ'Jere cu
A face nart (la ceva) = A începe un lucru. A lua Ana, care nu-i de nasul flii. (LMU REBREANU)
iniţiativa:

A făcui narl la (arină. (POP.) A (nu)(-i) da nas (cuiva)= A (nu) pem1itecuiva să

A fi cu nart (O. oameni)= A avea obligaţia de a
termina un lucru până la o anu mică dacă sau până
la un anumit punct. (O. lucrări) A trebui să fie
cerminac la o dacă fixă:
fie prea familiar, prea îndrăzneţ sau obraznic:
Nu cunoştea la sufle/ul ei ce sunr iSfJirele şi
cursele dragostei, şi fJrin u11nare /lu da !las
SfJIUWlului să .re Îllfinză. (P. !SPIRESCU)
Penr111 că i s-a dt1t !las ccînd era init~,

Pufi11i bani roa1nna; 11111/ră 1nu11că vara;
că le ţ>une{i ase111enea nart, de 1111 se 1nai
descur ca. (MIHAIL SADOVEANU)
A pune (sau a da, a face) nart sau a t ăi a
(Îrg.) = A fixa un pre\ de vânzare, peste care nu
se poare trece:
Au 1ăia1 nt111ul gn1ului la schelele
Dunării pe şase lei chila. (ION GHICA)
Să p1mefi nai1 la 1oa1e lucrurile ce vefi
1tîrgui. (NICOLAE FILIMON)
A-i pune (cui va) na rt (Înv.) = A fixa un termen
c uiva; a impune c uiva o obligaţie:
Ciobul începu să se vai1e: Hop, hop,
1
hop I Că m-am sparl. I Sftînftl cruce mi-a pus
acr11n băiatul a devenit un i1n1Jerti11e11r.
ţ>Ot
A (nu)- şi cunoaşte (sau a(nu)- şi şti) lungul
nasului = A (nu) şti să-şi limiteze pretenţiile. A
nartul (nu) fi modest. A (nu)-şi da seama de măsura pe
care trebuie să o păstreze faţă de alţii. (Pex.) A
nu se comporta cuviincios. A (nu)-şi da seama
de câce este în stare să facă c u forţele proprii:
( . . .] şi ace.li 1tînăr şi gr os colabora/Or
de la „N. Fr. Presse" Jiu-şi cuJ1oaşte lungul
J1asului, judet~ă făr' a şti J1i1nic şi batjm.~oreşte
1oa1e fJOpoarele ct11e n-au plecar e de-a .re sărura
cu jidanii. (MIHAI EMINESCU)
Cu Ad11a11 lanovici 110le111izase şi
t1lrădt1ră, dar t1ct11n ftîllărul Îi dovedea că !lu-şi
cuJ1ot1şte lu11gul 11asului: fusese CO/lfrazis chiar

na11. (ION C. VISSARION) Profewrul, ceea ce i se (Jărea inadmisibil.

(FLORIN LOGREŞTEANU)

NAS Pe zi ce trece, chiar şi cei care Îşi 1nai

(A fi) ca de nasul tău (lui etc.) = (A fi) potrivit ştiau ccît de ccît lungul 11asului şi 1nai avet1u o
c u...: umbră de bw1-si111( ,~i l-au pierdui. (GABRIELA
Îfi dau o parohie aşa, ca de nasul ADAMEŞTEANU)
sjinfiei-1t1le. (DAMIAN STĂNOIU)
A avea (sau a fi cu) nas de câine (Reg.) = A li
A (nu) avea nas = a) A (nu) în drăzni: fără ruşine:
Nu 1nai avea nas să se t1rt1re. Mama i-a spus fe1ei să se ferească de el
b) A (nu) avea amoritace, trecere, credit: că are 11as de ccîille şi vorbeşte vrute şi J1evrure.

434
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A avea lumânări la nas = Se spune despre Ct11 dă cu nasul de greu, nu mai rezolvă
cineva care este încă un copil. Se spune despre nicio probi emă.
cineva care se comportă copilăreşte, prosteşte:
Abia vi s -a uscar laprele pe bor, iar din A da nasul (cu ceva) = A lua cunoştinţă de
nas... Şre rge{i-1, 1năi, că vă ţJÎl~ură şi t1cu1na.' ceva. A se familiariza c u ceva:
Aferim! Ruşine obrazului să vă fie; cogeamire După ce vei da nasul cu greurăfile vie/ii,
fecio ri ca voi' Ca mtîine îmb/afi după fe1e, abia t1fuJJci Î{Î vei da sea1na că va trebui să re
sărind gardurile, şi cu ltwu?nări la nas? (ION schimbi.
GRĂMADĂ)
Nu vezi că ai lu11uînări lt1 nas.' Fii arenr A da nasul cu cineva = A se întâi ni c u cineva
că schimbăm foaia . .. pe neaşteptate şi de obicei fără a dori:
Tocmai când se aşrepw mai p11fit1, t1 dai
A avea n as de prepelicar = A presimţi, a intui nasul cu diret~rorul liceului.
exact o si tuaţie:
E near1ărar nevoie să vezi 1nai deţJllrte A da (cuiva) nas (sau obraz). v. da.'
dectîr lungul nasului, să ai nas de prepelicar.
(N. STEINHARDT) A duce (sau a purta, a târî, a tine) de nas (pe
cineva) = a) A stăpâni pe cineva, determinându-l
A avea nas, a-şi ridica nasul sau a -i da (cuiva) să acţioneze într-un anumit fel:

nasul = A îndrăzni, a cuteza: M-t11n gtîndir: „Dot11n11e, un 01n aşa de

De i-ll 1nai da lui nasul să 1nai 1niroase cu1nsecade, aşa de inteligent şi de cult, cu aşa
pe-aici, apoi las'! (ION CREANGĂ) 1nerea/Jnă ... ce uşor i-ar fi unui şarlt1tan, ţ>rosr şi
Gospodarii buni... nu-şi rădică nasul 1nai inculr, să-l ducă de nas şi să -şi bară jrx de el!"
sus dectîr .w cuvine. 01 ASILEALECSANDRI) (1. L. CARAGIALE)
b) A purta pe cineva cu vorba. A amăgi, a înşela
A cădea cu nasu-n terci sau a-şi turti nasul, a pe cineva:
lua în nas (ruşinea) = A-şi pierde reputaţia. A fn f(){1te zilele se adună Î1nţ>reună cu rotii şi
păţi ceva ruşinos: a/Ia n-au de vorbii dect11 lx11feli şi răurăfi, ca să

DllcăJJu re-t1ş cuJJot1şre, diavole vtîre fitiluri şi ztîwnie ÎJJ raită 1nahalaua: c1t1ţ>ii de
nemfesc, fi-aş 11111i na.wl. (D. R. POPESCU) necaz că 1111 (JOI să srăpânească d11m11ealor pe 10/i
De ctînd a căv1r iar cu nasu-11 terci, 1111 mahalagiii noşrri, să-i fJoa11e ei de nas după cum le
l-a 1nai văzut 11i1ne11i la ctifenea. r1face foi: (1. L CARAGIALE)
Ba regele Ram/J.linir în.wşi deie mtîna
A da (sau a băga) pe s ub n as = A mânca (cu fiicei lui i11bi1e celui mai mare ho( din (ară care
lăcomie): ducea de nas şi fJO/ifia publică şi cea seu-e1ă
Som-.ltl („. ] se silea t1 băga pe .wb nas ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
ctî1maii111e. (P. ISPIRESCU)
Privea lacom în faifurie şi băga pe .111b A duce (sau a trage) pe cineva cu nasul la
11t1s ror ce era ÎJJ et1. teică (Reg.) = A da în j udeca tă pe cineva:
Păg11bi111/ n11 s-a lăsai până ce nu l-a dus

A da cu nasul (pe undeva sau prin ceva) = A trece r>e vet~iJJ cu nastJ la teică şi s-aujudet~(lf doi a1u'.
în grabă pe undeva. A crece întâmplăror pe undeva:
A dar cu nasul r1e la Ş<.'oa/ă şi imediar a A fi cu nasul de ceară. v. ceară.
şters - o În ţJllrc.
A lăsa (sau a pune) nasul în jos (sau în
A da cu nasul de ceva = A întâmpina o dificLdtate: pământ)= A se mşina, a se simţi vinovat:

435
 V asile JUNCAN

George ţ>use nasul ÎJJ ţJil1ntînr şi răcu. A pune (sau a lăsa) nasul în jos (sau în
(LIVIU REBREANU) pământ)= A se mşina; a se simţi vi novat:

George t>u.fe nasul ÎJJ ţJă1ntînr şi tăcu.

A lua (cuiva ceva) de sub (sau de la, de
nas= A lua cuiva ceva din faţă, din apropiere:
Poporul' ... Să .'iliră poporu/I c„m ?...
să-mi f"re bw1ărare de fară de s"b nas ?
(VASILE ALECSANDRI)
Mama... i-a /„(I( ft11f„rit1 de .wb nas.
(AL SAHIA)
A merge cu nasul în vânt = A merge mândru,
ţa nţoş:
lângă) Ni1neni 11u 1nai deschise gura, iar Tiru, bucuros
că t1 !iCăfXlf "şor de i11virafit1 la dans, se apropie
şi el de Belci"g ( .. . ] (UVIU REBREANU)
DuţXI
ce şi-li dllf .fetunll că şriu cu lu.-r de
tunănunre cu1n s-llu ţJerrecur /t1ţJfele, li ţJus nllsul
În jos.
A râde (cuiva) în nas (sau în faţă, în obraz). v.
râde.

El - mafifios"( c" nas"/ î11 wî111. (MARIA A râde pe sub nas = A râde pe a<cuns, discret:
BANUŞ) S-a t111w1far la radio, i-a zis A11ro11 f„i
Ct1nd vine lt1 noi, 1nerge cu nasul ÎJJ vt111r lvllnov, Cl11-e li rtîs 1ntînzeşre ţJe sub nt1sul lui
1nereu şi ne t>riveşte de sus. borcă11ar şi 11e-adar cheia. (ADINA POPESCU)
flldivid"I c" gre" se .11ăptî11et1 şi râdea
A nu vedea de nas =Se spune în bătaie de joc, pe .wb nas.
atunci când cineva nu vede un lucru aflat c hiar
în apropierea sa. A fi neatent: A se împiedica de n as = A avea nasul excesiv
Cred că 11u 1nai vezi de nas, de ce 1111 eşti de lung:
1nai arenr? Ferele Îi zil~et1u, 1nlli În gltună, 1nlli În
.ferios, că .fe Î1nţJiedică de nlls şi băit1rului nu-i
A nu vedea ma i departe de(cât) lungul plăcea.
nasului = (A fi prost sau) a fi limitat din punct
de vedere intelectual. A fi neprevăzător: A se întâlni (sau a da) nas în nas (cu cineva)= A
( .. . ] e îng rădiră de (l(tîrea prej„decăfi şi se întâlni cu cineva, pe neaşteptate, faţă în faţă:
obiceiuri şi idei 1>ret~once11ure, Înct1t 11u ţ>oare Î11 fafa lice"l"i, nas î11 nas, Cil
vedea mai depa11e de '""g"I 11as"l"i. (MARIA judet'ărorul. (LIVIU REBREANU)

BANUŞ) D"pă w1 som11 rewnj0110111, pe la orele 12

lini ţJare rău, dar inie asta 1ni se ţJllre o 1n-t11n dus fli regi111enr şi, cu/Jnell, 1n-ll1n Î11rtîl11ir nlls
gândire de om pro.li care "" vede mai derxirre îi1 nas c" Elejleresc". (ION PANTAZI)
de /„11g„f 11t1.wl "i. (http://farasuparare.ro/) Şi cu cine cr ede{i ctl dt1u 11as În nlls ? Cu
A aj„11s la falime11r, pe11rru că"" vede dom11"/ Pt1padopol. (CRISTIAN SĂILEANU)
mai deparre de /„11g„/ 11t1.wf„i.
A s e întoarce (de undeva) cu n asul în jos = A
A nu-i ajunge (cuiva) cu prăjina (sau cu se Întoarce n1şi nat:
strămurarea ori strămurarita) la nas. v. ajw1ge. A doua zi pândi şi cel mijloci"; dară
nil~Î el nu/u 1nai b1-et1z, ci .fe ÎllfOt11:11e fli ft1răl său

A nu-şi cunoaşte lungul nasului = A fi arogant: w 11as"I î11 jos. (P. ISPIRESCU)
Apo/1011 nici că-l lxiga îi1 seamă; dar
venindu-i cu gret1fă de t1ftîtt1 cureu1re, vru În cele A s trâmba (sau a cârni) din n as (sau din buze)
din u11nă să-i taie de ung/Jiş0l1ră şi să-i arare că sau (rar) a-şi cârni nasul = A-şi manifesta
11"-şi c111oaşre lu11g„/ 11t1.w/„i; (P. !SPIRESCU) nemulţumirea, dezaprobarea, dispreţul:
Căci Îllfr-ttdevăr u11 ţJublic Cllr e Sfrt1111/Jii
di1111as î11da1ă ce vede repeTt111d„-se de două .rn"

436
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

rrei ori o ţJiesă bună şi t1şret111ră cu nerăbdare U11 bondar r o11md î11 rxî111et' I Somnoms
ror lucruri nouă cr euînd 11e llC/ori cai de fJOŞtă 11e nas ca fJOfJÎÎ glăsuieşre-11cer un ctînret~.
( .. . ] w1 t1.1eme11ea public pierde dreprul de-a (MIHAI EMINESCU)
avea w1 rearru bw1 ( .. . ](MIHAI EM INESCU)
- Hai, pleacă d-aiâ, să 11u re mai aud A zvârli sau a arunca (cuiva ceva) în n as
flecărind.' Mi-e .k~tîrbă şi-1ni vine rău Ctînd vă (Fam.) = A reproşa, a spune direct, fără înconjur,
văd, izbucni şeful .Hnîmlx111d din 11a.ţ apoi fără menajamente:
rrt1111i geamul şi scuipă cu greafă. (LIVIU - Ce re fii, 1nă, du1Jii u11i1e ? - rl'i.~11i
REBREANU) oş1ea111J rare, Î1llu11u111du-se şi zvt1111i1d11-i vorbele
îi1 nas. (MIHAILSAOOVEANU)
A tăia sau a frânge, a rupe, a scurta, (reg.) a
tâ mpi (cuiva) nasul = A pune pe cineva la locul A-i atârn a cui va belcing(ul) în nas sau (reg.)
lui. A pedepsi pe cineva: a-i atârna (cuiva) cingbelul (sau i abaşaua) de
Bierul Şrefa11 Voievod! El şria să facă nas. v. atârna .
fărtî111e ţJe turci, rărari, leşi şi unguri, ştia 11ifit~ă

slavonească, avuse[sej mai mutre n111duri de A-i cădea (sau a-i pi ca, rar, a i se muia cuiva)
11eve.11e, bea bine la vin ved1i de Cornar şi din nasul (Fam.) = a) A-şi pierde mândria. (Fam.)
ctînd ÎJJ ctînd răia ca11ul vreunui boier sau 11t1sul A-şi pierde îndrăzneala:
v1wwi prin( rărăresc. (MIHAI EMINESCU) - Ţi-a Cll/11 fJÎCllf lll1St1/, 1111-Î llŞll?
- Bi11e-afi făcur, că i-afi mai răiar pufi11 b) (Fam.) A rămâne mşinat. (Fam.) A rămâne
din nas. A începui să .re wm obrăv1icească. f11 umilit:
privi11fa asra 11u mai încar1e discufie. (LIVIU DurJă ce i-<1111 dezvăluir roare î111tîmplările,
REBREANU) i-a mai căwr nasul şi cred că a î11feles 1x?11ă la
u11nă.
A umbla (sau a fi) cu plosca (ori cu ţuica) la
(sau în) n as sau a pup a nas belit, a-i ieşi cuiva A-i creşte (cuiva) nasul cel tăiat = A se obrăznici
vi nul în nas = A fi beţiv: din nou, duJii ce a fost mustrat, pedepsit:
U111JJ/t1 rotiră ziua cu 11/osca-JJ nas şi 11u Acu1n 1neriră o 11edet111să 1nt1i t1s11ră, că
făcet111i1nic. i-ll cr escut 11t1sul cel răit1r.

A umbla (sau a fi, a se tine, a merge) cu nasul A-i da (cuiva) cu ardei (sau cu chibritul, cu
pe sns (sau în vânt) sau a-ş i tine (ori a-ş i frunză de tutun, cu ceva) pe la nas. v. ardei.
r idica, a-şi purta etc.) nasul (pe sau în) sns = A
fi îngâmfat. A fi obraznic. A fi sfidător: A-i da (cuiva) p este n as sau a da (sau a pune
Bagă de .reamă că, durJă ce e sărac, cui va, ceva) peste nas, a scoate (cuiva ceva) pe
apoi e şi cu nasul pe .ws. (P. ISPIRESCU) (ori prin, pe s nb) nas, a(-i) trece (cuiva ceva)
Albumul? Baf-mt1scar cu lume mutră, I f11 pe s ub n as, a-i freca (ceva) s ub nas, a-i trage
care roţi ţJe sus fşi ţ}(){111ă nasul, I Disi1nultî11du-şi una (ori un ibrişin) pe la nas = A face pe
murra, gtî11dul, glasul... I Cu rofi vod1e.1e şi nimeni cineva să se simtă că nu s-a purtat cum se
11u t1.1eu/1ă. (MIHAI EMINESCU) cuvine. A-i face c uiva aluzii răutăcioa<e. A-i
reproşa cuiva ceva cu răutate:
A vorbi (sau a cânta etc.) pe nas = A vorbi (sau - Tu Îi dai 11t1s, zise Tirt1. - Vezi să 1111-{i
a cânta etc.) fonfăit: dau eu una 11e.11e nas, t11ne11i11fă mama. (MARIN
Marache, î11 carn1/ mesii, ctî11ra pe nas. PREDA)
(1. L. CARAGIALE) Penim fapltl comiiă, rJări11fii î1 dădeau
1nere111>es1e 11t1s, dar el 1111 se si11chi„fet111icialară.

437
 V asile JUNCAN

A-i d a (cuiva) şi pe gură şi pe nas= A da c uiva - Ce, n -ai mai văzur adolesce11fi befi
mai mult decât îi trebuie. A îmbuiba: rurră? Act"n ieşi afară, că eu şifii-1nea ave1n de
Era de aşreprar să-i dea şi IJe gură şi pe ţ>urrar o discu{ie serioasă.1 Şi i-11111 r11111rir uşa-11
nas, ţJe11rru că Îl şria un gu11nt111d Înrăir. nas. (ANDREI RUSE)
b) A pleca s upăra t, trântind uşa:
A-i d a (sau a -i ajunge, a -i mirosi cuiva) pe s ub A plecar fiu-ios de acasă, rnî111i11du-i
nas = A se simţi jignit: soacrei uşa Î1111as.
l-a dar pe .wb nas şi-i rare .wpărar pe el.
A-i trece (cuiva) pe la (sau pe lângă, pe sub)
A-i d a (sau a-i ie şi cuiva) ceva pe nas sau (înv.) nas = A-i trece pe dinaintea ochilor. A pierde un
a vărsa ceva pe nas = A o păţi: prilej favorabil:
Sptînul vr ea să-fi răpună capul cu orice - Afurisifilor ! care di111r e voi nu e
chip şi de-aceea re-a Trimis să-i aduci sălăfi din zevzec, să-i freacă IJe sub 11as roare şi el să 1111
Grădina Ursului, dar i-or da ele odară pe nas ... bage nimic la cap, Trebuie să fi luar seama, Ctl şi
(ION CREANGĂ) 111i11e, că roţi ot1111e11ii sosiţi de fJe lt1 dtînşii aici
Eu am 1m unchi bărn1n de 999 de ani şi lt111oi 1111 se fJltî11g det~tîr 11u111t1şi11u111t1 de soţiile
52 de săpră11uî11i; şi de-I vei purea Trtînri pe lor. (I. L. CARAGIALE)
dtînsul, arunci să re Încer ci şi cu 1nine, dt1r cred I-li rret~ur fJe ltî11gă 11t1s oct1zia unică de
că fi-a da pe nas. (IDEM) a vizira A111erica.
Bine, bine.I cercaţi voi 1nar ea cu dege1ul,
dar ia 1 să vedem, cum i-fi da de fimd? Vă vor A-i trece pe s ub nas = A-i reproşa:
ieşi ele roare ace.He pe nas. (IDEM) Văd că mă socorifi ahrit11 după averi şi
111ilioane, cu111111i-a rrecur-o aceasra JJe sub 11as
A-i întoarce (cuiva) n asul = A ignora î n mod şi p rierenul Zt1harit1. (CEZAR PETRESCU)
voit şi ostentativ prezenţa cui va. A manifesta
dispreţ faţă de cineva: A-şi arăta sau a(-şi ) scoate n asul (la ive ală)

Mi se 1x1re sau chit1r Î1ni Î11ror ci 11t1sul? (Fam.; d. oameni) = A se arăta undeva unde nu a
Nu şriu ce să 1nt1i cred. .. mai fost văzut de mult timp; a apărea:
De vr e111e ce le găseşri bune a-şi arăra
A-i lua cuiva ceva de s ub nas = A-i lua c uiva nasul în coltXmele „Co11vodJirilor", publică-le
ceva din faţă, de sub ochi; a deposeda: sub 111w1ele meu. 01 ASILE ALECSANDRI)
Tu, dragul meu, ai luar moşia ra de .111b
nasul sărenilor care u1n/Jlt1u s-o cu1n1Jer e şi s-o A-şi b ăga (sau a-ş i vâri) nasul (undeva) sau în
îmrxirră înrre ei. (LIVIU REBREANU) (ori la) ceva sau unde nu-i fierbe oala (Fam.) =
A se amesteca într-0 problemă, afacere etc. care
A-i s ta (cui va) ca piperu-n nas = A nu-i fi pe nu-l priveşte:
plac c uiva: Pre1urinde11ea vt1rt1ndu-şi 11asul, t111
Ori de ctîre ori Trecea pe la noi, chiar venir la ace.IT... izvor. (D. ŢICHINDEAL)
dacă 1111zicea11i1nic, Î1ni sta ca 1>i11er u-1111as. Mereu Îşi bagă 11asul În treburile 111ele,
dar nu înfelege.
A-i trânti (sau a-i închide, a-i da cuiva cu)
uşa-n nas = a) A refuza să primească pe ci neva. A-şi beli (sau jupui, rupe) nasul = A fi în
A goni pe cineva c u dispreţ: primejdie ; a o păţi:
Pentru o secundă 1Xl111 că-i vt1 frtÎJJfi Dt1că nu re asrt11111Jeri, o să-fi beleşri 11t1sul.
uşa-JJ 11t1s, dar 1111, rrase aer În 11ie11r, reuşi să se
calmeze ctîr de ctîr. (RADU ALDULESCU) A-şi lua nasul la purta r e sau a-şi lungi nasul =
A deveni prea îndrăzneţ. (Pex.) A se obrăznici:

438
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
N-a rrecur apoi mu/1, şi Midlwr-paşa,
desţJre ct1re 11u-nce1t1u li vorbi gaze rele roare 1nai
mulr Ctl de Mt1hom e1 ba că e isref om de .Har, ba
că e bărur la wp ca berbet· u/ la coadă, ba că e
geniu şi ctîre t0l1te secături - Î11ceţJu să-şi ia
nasul la purwre: prinsese mulw libiul coaje. (I.
L. CARAGIALE)
Ct?r t1 fosr George al m eu de delicar şi
de nobil, nici n-a1n cuvinte să vă s1>u11. (Nu v-t1ş
scrie complimenrele ace.11et1, dacă n-aş fi sigură
că el nu le va afla niciodară; alrfel ar fi î11 swre
să-şi ia nt1.wl la pu11t1re, dragul meu dmg')
(LIVIU REBREANU)
DurXI acest suct~es ne111erirar ş i-a lua t
nasul la purrare.
A-şi pleca nasul = A se umili:
Alexa T ott1111ac fJuse ţJiciorul Îll scară şi
se zvârli pe cal; apoi îşi pfet·ă na.wl t1!1c ufir
Do111nul său: - Dt1că nu-l găsiJn llici, 1năria fli,
zt11nbi el, căură1n un loc flli11ic 11e11rru hodina
măriei wle ( .. .](MIHAIL SADOVEANU)
Zilnic îşi fJ/ew nasul ţJe lt?ngă unii
di111re colegii săi şi de aceea ei fuget111 de el.
C n nasn-n şold, cu miina-n vânt = Se spune
despre ceva nepotrivit:
A vo1f>if cu 11asu-11 şold, cu 1nt1na-JJ vt1111,
de aceea niJneni 1111 l-a tl„f.Culra r.
Îi curge untura (sau îi dă grosul) pe n as (Gmţ.;
irn.) =Se spune despre oamenii slabi:
De gms ce e, îi c111ge u1111,,-a pe nas. (B.
P. HASDEU)
Nu miroase a nas de om = Nu e faptă de om \Tednic:
Să wnbftl(i nwnai aşa, fnmza jiiisinelufu4
rotuă vitl{a voa.mii şi să vă /ăudt1fi că swlfefi feciori
de cmi, a.Ha nu 111irrx1se a nas de om... (ION
CREANGĂ)
Nu-i (sau nu face) de nasul tău (lui etc.) = Nu
meriţi, e mai presus de ceea ce ţi se c uvine:
Îmi aduce ... două .Hicle de lichioi: .. - De
unde le găsişi, 1nă urc1rule?-Înfreb- astea nu sunr
de na.wl rău 1 (CEZAR PETRESCU)
V al11111tt! ol TT./eo
Nu-ti pică sau nu-ti cade n asul ori nu-ti ia din
nas (Fam.) = Nu ţi se întâmplă nimic. (Fam.)
Nu-ţi pierzi din demnitate :
O să-mi fie greu să îndur a1t11ea ocărî
îllTr-o s i11g111ii zi. - Şi ce? Î(i cade na.wl dacă Te
ocărăşre? Nu-fi wde. (ZAHARIA STANCU)
Încearcă să-i vorbeşti, că n-o să-fi ţ>it~e
Să-mi ta i nasul dacă... = Se spune pentru a
întări o afirmaţie sau o negaţie:
Să-mi rai na.wl dacă re mini. .. Îllfreabă-i
şi ,,e cei/a/fi.
Să-ti fie de nas! (Fam.) = Se spune pentru a
arăta că unei persoane ar trebui să-i fie ruşine:
Penim ce ai făcui, ar Trebui să-fi fie de
nas.
spre
NAŞ
A-i fi (cuiva) naşul (sau naşa)= A gă<i mijlocul
de a potoli, de a cuminţi, de a face inofensiv pe
cineva. A-i veni cuiva de hac. A pune la punct
pe cineva:
Buni căţei.' dar ror eu sunrnaşul lor, zise
el, şi iar Îi nerezi şi, aşa fXIS cu fXIS, se aţ>rOţ>ia
de ctîrciw11t1 părăsiră. (IOAN SLAVICI)
las· pe 111i11e, că eu li-s naşa. (TUDOR
PAMFILIE)
(Pex .) A bate pe cineva.
A- şi găsi naşul sau a da de (sau peste) naş (D.
copii neastâmpăra~ sau persoane capricioase,
năzuroase)= A întâlni omul e nergic care ştie să-l
potolească. (Pex.) A îmâlni pe cineva care ştie să
pună la punct pe cel vizat:
Maica E1nilia a fnrcî1nţ1i11ar ţJe cuviosul
ţJiirinre Flavian la intrarea chiliei duhovniceşti.
- Ci1wire pări111e, ce să zic, o fi el Diavolul
desrul de rare, dar cu sfi11fia -1t1 şi-a găsii 11t1,~11/.
(DAMIAN ST ĂNOIU)
O fi el grozav .Hagiarul, dar şi-a găsii
naşul. (CONSTANTIN NOVAC)
NAŞTE
A fi născut în zi de lucru = Se spune despre
omu I harnic:
439

Munceşte ccîr ŞllfJfe, /Xltt~ă-i născur
de lucru.
Născut, iar nu făcut = Ale cărui însuşiri sune
înnă~cute sau ereditare, nu dobândite (cu
inversiunea expresiei):
Ctiracrerul fotu-re laborios al cr eafiw1ii
flt1ube 11iene a r indict1 ÎJJ autorul ei un scriito r
făcui, iar 11u 11ă.1cu1. (TUDOR YIANU)
Î11 primul llî11d, Flori11 a Jo.IT w1 ziar i.H
născut, 1111 făcut. N-a ţJrea t1vur niJneni ce să-l
î11vefe. (hnp://ziarullumina.ro/)
NAŞTERE
Ada naştere = a) A naşte, a crea:
Iar Îndrăgindu-se de unul dintre tinerii
noştri boieri, li ră1nt1s În ca11irt1lt1 noastră ţJt1nă
ct111d a 1nurir, dt1nd naştere u11uit1 din bărrt1nii
11oş1ri ge11erali.
(ION GHICA)
b) A genera, a produce, a provoca, a stârni:
Meşteşugul cuvtînrului . ..a dar naştere
lirerarurii şi elocve11fei. (TUDOR ARGHEZI)
Crăifarii, oriunde a r fi căzur... dau
11aş1ere la încăierări. (AL. MACEDONSKI)
NATA-PLATA
A merge na ta -pla ta (Mun.) = A merge lipăind
şi cu paşi n1ari:
Ele mergeau 11ara-ţJ/ara pe.11e ctîmfJ.
NAŢIUNE
A fi de naţie spurcată (sau rea, a dracului) =
A fi răutăcios. A fi c u năravuri rele:
De î11dară î11.1ă ce se iviră cele di111tîi
se11111e ale boa/ei, 11u 1nt1ifusei 11entru iubirt11nea
dect11„011t1fie .1purc(l(ă". (PANAIT ISTRATI)
S11urcară na{ie.I -Alflninreri, sunr boieri.
1111 vor să 1năntînce
roti dinrr-o oală,
.1-apleacă. (G. TOPÂRCEANU)
E,Hi de 11t1fie rea, pe TotUă lumea împu11gi
cu vor/XI.
A fi naţie blagoslovită = A fi om bun, blând:
( .. . ] co11.wlaret1 vine di11 fap1ul că 11u
sunre1n singura 11a{ie blagosloviră cu eşecuri
t1rhirec1011ice. (http://www.clon.ro/)
V asile JUNCAN
În zi După fap1ele rate bu11e .re vede că eşri
11t1fie blago.1/oviră.
NAVETĂ
A face naveta = A parcurge un drum dus-întors
în mod regulat:
Elface 11t1vera. Vr eo ci11ci sau şa.ie di11
op! fac 11avera 101 pe linia a.11a a 0/1e11ifei.
(RADU ALDULESCU)
NAZ
A face nazuri = A se comporta ca un om ră<făţat,
cu pretenţii schimbătoare sau nechibzuite. A se
fandosi. A refuza ceva în mod afectat:
Înce1Ju să-1ni facă nazuri, roc1na ca un
copilaş. (ANTON PANN)
- Hai, vino, 1111 1nt1i ft«.~e nai.uri, că dacă
ft1ci nazuri 1nă su1xlr, şi dacă 1nă su1Jiirrrag, şi dacă
Trag 11u frag deftx î11 gol (ZAHARIA STANCU)
Fara-1 plăcea şi ea pe el... A cerur-o
hagiului, iar acesra, fără nazuri 1nulre, i-a dar-o.
(1. L. CARAGIALE)
NAZ AR
A ajunge la nazarul cuÎ\'8 = A obţine bunăvoinţa
cuiva:
(... ] di11 cauza i111eligenfei lui, - căci
afo11i111relea e i111elige1111tîlharul-.1-t1 pomenii luai
la 1nare nt1zar de Cuza, care era roc1nai 1>e arunci
rxî1t'ăfab î11 Gafafi. (TEODOR VĂCĂRESCU)
A avea (pe cin eva) la nazar (Înv.) = A acorda
cuiva protecţie. A avea pe ci neva în graţie; a fi
binevoitor (cu cineva):
Şi cu po.11elnicul 11u-i vorba î11 zadai; I
Fiindcă tifa mea îl tire la 11t1zai: (ALF.CU DON ICI)
Î111ot1rce-1e îi1 grădi11ă ,~i ră.1rxî11deş1e vodJă
că li Îitdret1/Jra şi-11 srtî11ga că 1ni11isrrul 1nă are la nt1zar
şi că 1n-a che111ar tizi Îit ctiJine11J său ca să-1ni
poro11cească ceva. (VASILE ALF.CSANDRI)
A scoate (pe cineva) de la nazar = A dizgraţia
pe cineva:
De ce 1e-a .oco.1 de la 11azar ? U11a, penim
că Îi vo1fJeşri adevă11,1, şi ttlra că re-iji Învrăjbir cu
vreu11 măscărici al său. (I. GHERASIM GORJ AN)
440
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

NĂBĂDAIE - Aş vrea să 1nă fnve{i cu1n să ct1uf de

A băga în năbădăi = a) A speria. A face pe moşie, jiifldcă de la d-l Nae slabă nădejde ...
cineva să-şi piardă calmul, stăp ânirea de sine: (DUILIU ZAMFIRESCU)
Această co11>0ra{ie liberală şi u1nt111irară Vom da de dânsa pe cale, că aici,
nedreprăfeşTe, lx1TjocoreşTe şi jupoaie pe fărtm pr eum1 văd, îi nădejdea slabă. (ION BUDAI-
fără nicio 1nilă; sunr 1ne1nbri În t1ceastă onorabilă DELEANU)
co17J01t1{ie al căror 11u1nai n1unele bagă În
năbădăi sare î111r egi. (MIHAI EMINESCU) A s e lăsa în nădejdea cuiva= A se bizui pe ...:
b) A înnebuni, a zăpăci: O vr eme chiar se lăsă Îfl nădejdea lui, şi
Lelea, cu făp11u-t1 ei, I M-a băgar în el t1 ror amt111t11 şi t1 cam dus-o cu vorlx1 ( .. .)
năbădăi. (JARNiK-BÎRSEANU) (RADU ALDULESCU)

A-I a puca (sau a-1 găsi) pe cineva năbădăile = A trage nădejde ca ursul de coadă = A
A se mânia, a se înfuria: nădăj dui lucruri imposibil de realizat:
- Minuni ca roare 1n1i1u11ile.1 i}-Jieră Pirac. Şriu că J1-t11n llOroc... dt1r frt1g şi
N-t11n văzut cu m}1ii, da· a1n t11,zil Zice c-a vi11detY1f eu nădejde ca 1u:111/ de coadă: doar îmi va (Jica
/Je Lina Todire.wi, care-oadu.w mă-sa a.Hă-iarnă la şiinie Îllfr-o zi o co1nţ1t111ie de turişti ct1re să 1nă
sfinfitl-fa să-i cireşTi de ducă-.w-pe-pustii... de em să sa/re nife/1 (MANUSCRIPTUM, voi. 6-7, 1975)
1not1răde ror dtl{Xi ait1, c-a a11uctd-o şi 1nt1i rău Trage nădejde ca sptînul de badJă şi ca
năbădăile... (G. TOPÂRCEANU) ursul de coadă. (www.grai.ro/)
Cum s-a arărar Negoifă, domflifa a ST(I(
din ca1> şi a-nce11ur să {Î/Je, a1>uct1ră de f0l1te A( -şi) lua nădej de a (de... sau de Ia ... ). v. lua.
năbădăile( .. . ] (1. L. CARAGIALE)
A-şipune (sau a avea) nădej d ea (în cineva) =
NĂDEJDE A avea î ncredere în forţele şi capacitatea c uiva,
A (nu) trage nădejde (de cineva) sau (reg.) a-i a se încrede în...:
trage (cuiva) nădejde = a) A spera, a nă dăjdui: - Ce re face să-fi pui asemeflea nădejde
- Ai jăcur gn?u mu/f? - TOf t11n făcur, dar în mine? (MIHAIL SADOVEANU)
flu ct?r Trăgeam flădejde. (DUILIU ZAMRRESCU) - Por .fă t1m nădejde Îfl voi? (ION
b) A spera să revadă o fiinţă iubită. A spera să CREANGĂ)
aibă aproape pe cineva. (Spc.) A spera să ia î n

că<ătorie o fiinţă i ubită: E nădejde să .. . (sau de .. .) (Reg.) = E<te posibil:

- Băie1e, i-a răsţ>u1ts 111t11na, 1111 v r et1u să Nu e nădejde de el, zise Werner
re OfJr e.fC de la ce ai pus de gt?nd; dar Î(i por Srauffacher, şi îflsă el ar fi fo.H w1 rmremic a/iar.
mai diflainre spune că degeaba Tragi nădejde. (C. NEGRUZZI)
(1. L. CARAGIALE) A1d sbienînd o gaie, IE nădejde s-avem
De fi-a ct?nra cucul bine, I Trage ploaie. (IULIU A. ZANNE)
flădejde de mifle. (JARNiK-BÎRSEANU)
Mu/fi rrăgeau flădejdea să-l ia de Slabă nădejde (Pfm.) = Puţin probabil, nesigur:
gifler e, dar flăcăul era chirii la capul .rău şi nu Slabă nădejde să vie alrul şi să-fi spuie.
se da cu una, cu două. (ION CREANGĂ) (CEZAR PETRESCU)
c) A spera să aibă copii: Că de la muşTerii ca Tifle slabă nădejde
De băiefi nu mai frag nădejde, pellTru că de viafă, măi Spiridoane! (LIVIU REBREANU)
baba mea e o .HeqJăTură. (ION CREANGĂ) Slabă nădejde, am 1111na1, căci n-ar e
nicic1un aer călăre.IC. (C. NEGRU2Z1)
A fi slabă nădejde (să... sau de ... ) = A avea
prea puţină încredere sau speranţă în ceva:
441
 V asile JUNCAN

NĂDI Îşi fac nălucă desr>re î111oarcerea . .. lui

A nădi din tei curmei (Îrg.) = A fi foarte sărac: Arrila. (AL. ODOBESCU)
Unora 1111 le li/JSea 11i1nic, dar ei nădet1u
rei de cu11nei şi abia Îşi ducet1u zilele. NĂMOL
A face (băi de) năm ol = A -şi acoperi corpul cu
NĂDRAG un strat de nămol c u proprietăţi radioactive, în
A-i scutura (cuiva) nădragii de praf (Fam.) = scopuri curative:
A bate zdravăn pe ci nev a: Dragul 1neu Geo, sunr din nou t1ici Cll
l-a .ocururar nădragii de praf, de l-a făcur să-mi îngrijesc durerile de brafe, dar asw îmi face
zob. foai1e bine şi cred că fi-arface şi fie, băi de nămol,

băi remiale, r>iicină el<'. (MĂDĂLINA LASCU)

NĂDUF Mai bine fi lua1n cu 1nine la 1nare, să
A-şi vărsa nădnfnl (pe cineva) = A-şi manifesta facă băi de nămol.
supărarea faţă de cineva:
Din rujiş f(i pofi vă1~a năduful şi nu re NĂPASTĂ
vede 11i1ne11i, nici 1111 re fJOl1fe lua ci11evt1 de A cădea (sau a pica) năp aste = a) A provoca
guler. (TRAIAN CHELARIU) cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri:
LiţJSi{i de dtî?fJfuri/JOlirice, 101nt1nii nu-şi - Ce vorbe sunr aceste? Tu să-1ni zici că
pm văi:ltl năduful deuîr făcând greve ş i fi-am picar năpasre? (VASILE ALECSANDRI)
manife.Hafii. (DOINA URICARIU) b) A nedreptăţi; a persecuta:
- Ma re năpasră a căzur pe capul no.Hm,
NĂDUŞEALĂ cuconaşule.' strigară 1nai 1nul{i deodt1tă o să ne
A-l trece (a-1 cuprinde) (toate) năduşelile = A duce111 În lt"ne, căci D1'1n11ezeu a lut1t dreţJtarea
transpira abundent din cauza căldurii, a efortului de pe pămânl; (NICOLAE FILIMON)
fizic, a emoţiei, a spaimei etc. (Pex .) A depune
mari eforturi. (Pex.) A avea mari emoţii: A grăi cu năpaste = A spune neadevăruri,
Omul a.oculra şi-l 1recet111 năduşelile de nedreptăţind pe cineva:
ctîre t111zea. (ION PAS) Grăiesc cu năţJllste şi ca nişte ot11neni
Îl rreuau năduşeli pe bieful băiai, şi care 1111 pricep şi nu şriu. (ION NECULCE)
vederile i se î1111mewu. (AL. VLAHUŢĂ)
NĂPĂDI
NĂJIT A-l năpădi s udorile = A-şi da osteneala. A
A-şi face de năjit = A căuta ceartă, bătaie: trudi :
Copilul îşi face de năjir, iar mama se Nu a Î11le11111ir t1runci de SfX1i1nă, Jiu au
su1Jiiră. năţJădir-o sudori ret~i şi Jiu s-11 Închinat ţJe la
icoane după ajuror? (ION AGÎRBICEANU)
NĂLUCĂ M111cea din greu, de-1 năpi'idew sudorile.
A-şi face nălucă sau (reg.) a-şi
lua năluca= a)
A fi c uprins de panică. A se speria: NĂPUST
El srmse că voind a rreu 11es1e o pw11e, A fi năpust de păduchi = Se spune despre
pe unde Trecea în roare zilele cu oile, de a.Hă cineva care are păduchi mulţi:
dară 11u şrie cu1n Îşi /(/Cu nălucă o oaie şi sări În PrizoJ1ierii erau năţJust de ţJilduchi.
râu, după dânsa alra, după asw alra, până ce .re
năţJusriră oile ş i săriră 1nai roare În rtîu. (P. A lăsa năpustului = A nu se mai preocupa de .. „
ISPJRESCU) a lă<a în pace:
b) A se amăgi singur. A i se părea că vede sau
aude ceva; ai se năzări :

442
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo
Lasă-l năpu.Hului, zise bărrtînt1, să re
feret1scă D1'1n11ezeu să nu-l cunoşti, ci să fii
101det11ma ocolir de el. (I. POP-RETEGANUL)
A veni năpustă = A năvăli peste cineva:
Hoţii t111 venit nătJustă În casă.
NĂRAV
A (se) învăţa cn nărav = A (se) obişnui să
pretindă ceva ca pe un drept al său:
Tu, cu şcot1lt1 fli, l-t1i de11rins cu nărav.
(ION CREANGĂ)
A fi cu nărav (O. oameni) = A fi capricios,
dificil ; a fi încăpăţânat:
Nom cea răsfăftdă mâncă pe nerăsuflme,
da şi de 1n1'11cir, o {1i1ea ror Î11ai111e, eraft1ră cu nărav
(.. . ] (CRISTEASANDUTIMOC)
Degeaba o ponosea el pe Simonelft1 că e
cu nărav rău şi .'lfJurcară şi Îll slujba satanei( . . ]
(O. R. POPESCU)
NĂVALĂ
A da năvală. v. da.'
A-i da (cuiva) năval ă (Rar) = A copleşi, a
covârşi (pe cineva):
De ce-aş si1n{i că suie vr e111et1 şi 11-t1ş
opri-o pas cu rx1s, I Să văd că singură din 1mnă
îmi dă năvală şi mă curmă. (TUDOR ARGHEZI)
Ceas de năvală (Înv.) = Împrejurare grea,
copleşitoare; ceas de cumpănă:
Ce ru, Doamne sfi111e, la ceas de năvală I
De sus îmi Trimirea ra sprejeneală. (DOSOFTEI)
NĂVALNIC, -Ă
A avea năvalnic (Reg.) = a) A fi iubit, simpatizat
de lume:
Năvalnic t1vet1şi1nt1rea virrure de aft1ce
să năvălească pefirorii î11 wsa fe1ei. (IORDAN
CHIMET)
b) Se spune despre o prăvălie care are mulţi
clienţi.
NEAGĂ
A fi gol neagă (Reg.) = A fi gol puşcă:
443
Ctînd t1 ieşii din apă, el era gol neagă.
A fugi de cineva ca de neaga-rea = A fugi de
cineva ca de dracul:
Qînd o vedea că intră În curre, ei
fugeau Ctl de net1gt1-ret1.
A o tine ca neaga-rea = A susţine mereu unul şi
acelaşi lucru; a o ţine una şi bună:
Femeit1 o fi11et1 Ctl net1gt1-ret1, dar
niJneni 11-01nt1i băga Î11 set11nă.
A s ta neagă-rea în s pinarea cuiva= A se ţine
scai de cineva; a nu slăbi pe cineva din ochi:
Mă ghio11ane, 11u-1ni 1nai sta neagă-rea
în spit1t1re' (ION PAS)
NEAJUNS
A face cuiva neajuns (Înv.) =A face un lucru în
detrimentul c uiva. A provoca c uiva neplăceri:
Unde swlf Cil rrei, Cil doi, I Vorba le e 101
de no4 I Şi ft1c sft11uri pe tlS<.'wl.I I Să ne facă-un
neajuns. (VASILE ALF.CSANDRI)
NEAM
A avea neamuri (bune) = A fi dintr-o familie
bogată, aleasă şi inO uentă:
Căci sărtlc e ft1r e şi nici 11ea1nuri n-are.
(G. COŞBUC)
A fi (sau a se face) neam (cu ... ) = A avea sau a
intra în legături de rudenie cu cineva:
Ţi-oi da Ctlr Cil şase boi, I Să re faci
mdă Cil noi. (POP.)
A fi de neam de„. sau a-şi trage neamul din.„
= A fi de origine ...:
Boie111l din ct1să obicinuia se vede a
şedea cu roore 111dele şi cu roti servii de-o ordine
suţJerioară la una ş-t1ceeaşi 1nasă. E dr efJf că cei
1nai 1nul{i din aceşria erau de nea111, deşi
sărăci{i, şi s-ar fi si1n{if t1ri11şi dt1că lucrurile
111erget1ll t1/rfel. (MIHAI EMINESCU)
A fi de un neam (cu)„. = A fi din aceeaşi
familie c u ...:
 V asile JUNCAN

Saşii fineau fi reşre cu stăfJt111irorul că s-a săturat ro1nt1nul să ror t1udă că-i 1nerge
ne1nfesc, care era de un nea1n cu dtînşii. rău. (ltup://www.oraan.ro/)
(NICOLAE IORGA)
Neam de neamul men (tău e tc.) = a) (În
A li neam după Adam sau a li neam (de) a propoziţii negative, întărind negaţia) Nimeni din
cincea (sau a şasea, a nona) spiţă = A fi rudă familia mea (ta e tc.):
foa rte îndepărtată sau a nu se înrudi de loc c u N-a călwr neam de neamul lui Precup
cineva: pe covoare per.1i eneş1i. (CEZAR PETRESCU)
Erau şi nea111uri aşa 1nai de1x111e, a Crezi că eu de bine bar dru111urile cu
cincea, a şa.rea .11>ifă. (1. POP-RETEGANUL) rrai.Ha de icoane în .1pinare? Aoleu! N-a umblar
cu treburi d-astea 11ea1n de 11et11nul JJOStru.
De neam (sau de neamul lui) sau neam de ... = (LIVIU REBREANU)
De origi ne, de naţionalitate: - Ceapă cu mămăligă? d-a1>0i neam de
Jder a aj1ar că, de neamul lui, acel 11et11nul 1neu JJ-a 1ntînct1f aşa /Jucare.' (ION
.rlujiror e alvanir ((înv.) albanez] şi-l cheamă CREANGĂ)
Grigore Doda. (MIHAIL SADOVEANU) b) (În propoziţii afirmative) Din tată în fiu, din
Suni, paşă, neam de beduin, I Şi de la n1oşi-străn1oşi:
Bab-el-Mt111deb vin . (G. COŞBUC) Ai voşTri .1ă fie (aceşti munţi] de veci, şi
11ea1n de 1Jea1nul vostru să-i stăţx1nească-JJ ţJace.
De tot neamul = a) De diferite naţionalităţi: (AL. VLAHUŢĂ)
Trăiau Îll oraşul acela ot11ne11i de ror Tă1nădăie11ii... 11ea1n de 11et11nul lor t111
neamul. (VASILE SCURTU) rărăcir prin Bărăgan. (AL. ODOBESCU)
b) De toate fel urile, fel de fel:
Teodoro.I c reşret1 .wb par şi în podul NEAl\>ff
casei ţJ011,1n/Jei de ror 11et11nul şi de roară 11a11a: A fura (sau a apuca, a Ina, a prinde, a pupa, a
şi de cei 111oft1fi, şi de cei încălfafi ( .. . ) (ION turti) luleau a neamţului (cn zale cn tot), a se
GHICA) Ina cn luleaua lui Dumnezeu sau a se afuma
cn luleaua. v. lulea.
Fără neam şi fără ţară = Se spune despre
cineva care nu-şi cunoaşte originea: A merge (sau a umbla ) drept ca n eamţul (Rar)
Cei fără nea1n şi fără Dt'1nnezeu - aşa = A fi beat şi a merge clătinându-se:
cu1n i-a borezt1r fJOfJOrul - au r1or11ir să t1ţ>ri11dă A plewr de la ctîrciumă, mergând drepr
focul în /ară şi .1-0 înece în .rtînge. (IOAN Ctl neam/ul.
SCURTU)
Şi roruşi de ce .rct1nreit1 Revolufiei .1-a A se face (sau a li) neamţ = A se preface că nu
t11>r1i1s roc1nai la Ti111iş0l1ra? fn 11ri111ul rc1nd 11e11rru înţelege:
că tiJnişoren ii
erau la curent cu ror ( .. .] Î1n/JOtriva Nu re face neam/, că pricepi foarre bine
asuţ>riro11,fui
co1n1'11is1, fără Du111nezeu,fără nea1n ce SfJuJJ.'
şi fără /ară, cum îi denwniie generalul Niwlae
Răde.rcu. (SABIN IV AN) A s pune drept ca neamţul (Rar) = A spune
lucrurilor pe nume:
Ia cn pâine neamule! (Înv.) = Expresia era folosită Nu re mai codi tlfâra, .1p11ne d repr Ctl

de negustorii ambulanţi şi de precupeţe ca reclamă neam/ul ce a i de .1p11.1.

pencru desfacerea produselor comercializate (în
di,erse ao;ocieri ironice se regăseşte şi a<eăzi): A tăcea ca neamţul (Rar) = A fi foarte tăcut şi

Contează? Nu contează, 1Jea111ule, ia înc his; a tăcea chitic:

d-aci t>tîine şi circ gratis, să ne 1nai desti11de111,

444
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

El sra î111r-w1 coif al casei şi răcea ca Pe nebăgate de (sau, mai rar, în) seamă = Fără
neam ful. a (se) băga de seamă, neobservând sau nefiind
observat; pe nesimţite:
NEAPĂRAT, -Ă Pe nebăgare de seamă, mă depărram de
A(nu) fi neapărat (necesar) = A (nu) trebui: fimă. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Nu e near1ărar necesar să se conchidă Şi vânează ici, vânează colea, se
de aid că e vorba de influente orienrale, în derJărrase de oamenii săi, pe nebăgare în seamă.
special babiloniene. (ION PETRU CULIANU) (P. ISPIRESCU)

NEA VENIT, -Ă NEBĂGĂTOR, NEBĂGĂTOARE

Nul şi neavenit = Lipsit de valabilitate, c onsiderat Nebăgător de (sau în) seamă = a) Indiferent,

ca inexistent nepăsător; dispreţuitor:

Ve1dicrul Arbirrajului de la Viena din 30 Nu fi 1ntîndru şi nebăgător În sea1nă, ci

t111gu.H 1940 e.He dedarar nul şi neavenir. (GH. cercerează-fi ( .. .] amidi sau ţJrie1enii. (ANTON

BUZATU) PANN)
b) Care poate fi trecut cu vederea; neglijabil,
NEBĂGARE imperceptibil:
A fi de (sau a avea) neap ărată nevoi e sau Ase111e11ea chiar şi inie s-t1-11ttî1nţ1lar

trebuinţă = A fi sau a avea absolută nevoie: acest a1nor, I Prea inic i-a fosr Î11ce1Juful şi În
(Eu cer] p0<11e prisos acolo unde se tiflă seamă nebăgă101: (ANTON PANN)
ceea ce e.He de neapărară rrebuinfă. (AL.
ODOBESCU) NEBUN, -Ă
Să aibă... frx, lucm ce-i era de A (o) face pe n ebunul = a) A-şi acorda o
neapărară rrebuinfă. (VASILE ORĂ GHICI) importanţă exagerată. A fi mereu cu nasul pe
Nu-i vorbă, că inie una 11u-1ni ft1ce sus. A fi nemulţumit:
rrebuinfă. Dar rare 1nă 111ier şi eu de aşa Nu face fJe nebunu' .I se răsri el Îit ŞOllJJfă.
comedie 1. .. (ION CREANGĂ) Ctînd cwioşri .reara, cobori aşa 1 (ION VIN EA)
Şi ieri l-am văzul, e nebun. Nu, o face pe
Cu nebăgare de (sau în) seamă = Fără a da nelmJUil. Ba e chitu- nebun de legar. (G. BĂLĂffĂ)
atenţia cuvenită: b) (Fam.) A se preface că nu ştie nimic:
Să 11u rrece1n cu nebăgare În sea1nă ţJe Se vedea că o făcea pe nebunul, dar cei
lt?ngă Bălăneşri. (C. NEGRUZZI) defafă nu l-au mai î111relx1r nimic.
Cu nebăgare de samă, btînd o dară apă
l'e osreneală, au căpărar ofrică. (VASILE A fi nebun (sau, rar, bun) de legat. v. lega.
ORĂ GHICI)
A fi nebun de bucuri e (de groază, de du rere
NEBĂGAT, -Ă etc.) = A fi cuprins, a fi copleşit de bucurie
Nebăgat în (sau, rar, de) seamă = a ) Care nu (groază, durere etc.):
este luat în consideraţie, trecut cu vederea, Mulfi111ea, nebună de groază, Îşi caură
ignorat; neşti ut, necunoscut, obscur: .rcăptirea-n fugă. (AL. VLAHUŢĂ)
De ce unii sunt 11urer11it~i )ri alţii l-a 01Jărir pe rofi, de fi/XIII şi fugeau nebuni
nebăgafi în seamă? (NICOLAE FD...IMON) de usrurime şi de durere. (ION CREANGĂ)
b) Care nu a fost observat:
M-a1n srret~urt1r, nebăgat În sea111ă, 11e A fi nebun de carte = Se spune despre cineva
uşă. (NICOLAEGANE) care a învăţat foarte mult:
Ei cr ed că Învăţaţii nu f)()f ca să nu-şi

fJiardă 1ninrea, aşa Încc1r, voind să lt1ude

445

Învăfărura cuiva, zicea des11re densul
este nebun de carre. Ruşinos ţ>roverb se />Oll11ă
î11 privinfa acea.Ha prin gura Moldove11ilor!
(CONSTANTIN V. OBEDEANU)
( .. .] arunci când vor să laude şrii11fa
cuiva, .'lfJUJJ că li
ajuns nebun de ţJret1 1nulră
î11văfărură. (DANIEL BARBU)
A li (sau a umbla) nebun după cineva (sau
după ceva) = A fi foarte îndrăgostit de cineva, a
iubi peste măsură pe cineva; a-i plăcea la
nebunie, a se da î n vânt după cineva (sau ceva):
Când eram fară... u111bla11111ebună după
el. (M. DAVIOOGLU)
Era1n nebun du11ă o vt1ră li 1nea.
(BARBU DELA VRANCEA)
Acesre domnife... erau nebune după joc şi
pe fiewre noapre mpeau câre o pereche de conduri
de mărase albă, dă11fui11d (P. ISPIRl:SCU)
Nu te fă nebun! = a) Nu te face a nu pricepe:
- Nu re fă nebun. - Unde l-ai dus? - Pe
cine? - Pe Lenin. - Lasă-1nă-11 ţJllce, baron o.'
(ANATOL MORARU)
b) Nu-ţi face de cap' Astâmpără-ce•:
Nu refă nebun' Suii li11iş1ir 1
NEBUNEALĂ
A băga în nebuneli = A face pe cineva să-şi
piardă dreapta j udecată. A zăpăci pe cineva. A
scoate pe cineva din minţi:
Tu i-ai da Cil fierbinfeală, I Ea re-a bagă '11
11ebuneală. (POP.)
NEBUNI
A s e nebuni după cineva (sau după ceva)
(Fam.) = A-i plăcea cineva (sau ceva) foarte
mult, a nu mai pmea după...:
- Ce vorbiţi Î1nţ1reună? Jan .'I/Juneţi şi
mie. Că mă nebunesc după cabazltîcuri ((înv. şi
reg.) păcăleală, poznă, gl umă ]. (VASILE
ALECSANDRI)
NEBUNIE
A-i veni (cui va) nebunia (sau, rar, nebunie)
(Fam.) = A-şi pierde stăp ânirea de sine, a se
înforia foarte care; a- şi ieşi din fire:
Vasile JUNCAN
că E1t11n Însă /XISionară de />Oe{ii ro1naJJfit~i
f rancezi, de acolo cred că 1ni-a venit nebunia cu
poeziile. (MONICA PILLAT)
O nebunie = Se spune ca elogi u superiaciv
despre un lucru, despre o întâmplare, o si maţie
excepţională:
Ţii 111i11re d1'1ni11eca rrecură lt1 St1n-Do1ni11ic
(...] Em o nebw1ie. (MIHAIL SEBASTIAN)
E o nebunie ce 1ni s-a Îllft1111r1lar.
Înfelegi, o nebw1ie. (AURA CHRISTI)
NECAZ
A avea necaz (pe cineva) = A fi supărat (pe
cineva), a purta (cuiva) pică, a purta (cuiva)
sâmbetele:
Avell chillr 11ecllz fJe ot11ne11ii Cllr e se
1iira11 la el cu milă. (AL. VLAHUŢĂ)
M-aş face 111 jlururuşor... I M-aş fJ111e pe-o
floare de crin I Să-i beau suf/efelul din scâ1 / Ci't.'i
am eu pe-ofloare newz. (MIHAI EMINESCU)
A da de ziua necazului = A ajunge în împrejurări
neplăcme:
Ele nu credeau c-o să dea de ziua
11eclltului roc1nt1i llCu1n.
A face haz de necaz. v. haz.
A muri (sau a crăpa) de necaz (sau de ciudă)
=A nu mai putea de ci udă:
Văztînd el drllcul că nit~i ait~i 11-ll iz/Jufif
11i1nicll, crtîşcă din 1năsele şi crll/Xi de ciudă,
fJe11rr u că erll Îng rijit cu ce ob1t1z să se Înfăţişeze
înai11ret1 lui Set1rtwsd1i. (ION CREANGĂ)
De ci udă-i ve11el1 să c1tl/Je, I Să 1nirll ilir
wm să scape. (ANTON PANN)
Boierul, ctînd mai vede şi a.Hă dandanaie,
crăf)(I de ciudă şi nu şrill ce să 1nai facă, doar vll
!i<.'ăpa de cucoş. (ION CREANGĂ)
A scoate din necaz = a) A ajma pe cineva la o
n1are nevoie:
Dar nu re ţ>t·ea î111risra pe11rm frarele
posrelnic, că-l vom .ocoare şi pe el di11 necaz, cu
ll}uro11,f M t1icii Do111nului, Cll llZi, Cll 11u1ine, C<i~i
maree mila măriei-sale lui vodă (B. P. HASDEU)
446
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

b) A creşte copii sau pui de animale pâ nă la o A-şi vărsa necazul pe cineva = A-şi descărca
vârstă când nu mai necesită prea multe îngrijiri: mânia asupra c uiva:
Aveau odară w1 vitei; îl scoseseră din Şi dacă el, din .1e111i111en111/ superioriră(ii,
necaz - se ţJrăt>ădise vaca şi ră111ăsese bieful ră1ntînea a1>are11r rece la ironii sau atllcuri, iit
fără ftîfă. (I. L. CARAGIALE) lu111iile sale îşi văi:rn necazul în chip de epigrame
(.. . ) (G.CĂLINESCU)
A s e vedea d easupra n ecazului = A învinge o Ca să nu .Ht?meşri geloziile celor/a/fi
greutate, fără a-i mai păsa de cei care l-au ajutat: COfJÎÎ din Clisă fJe1trr u are1t{ill şi rrt1ra1ne1trul
Dacă pe de o rxirre admiri încordarea, preferen(ial acordare bolnavului, nu-i neglija,
cu care 1nuJJceşre bărbatul ct1 să se 1111 le re1Jroşt1 că „1111 Î11{eleg ", 1111 {ÎfJll fli ei, 1111
sa/re det1.wprt1 necazului, pe de alră rx111e re re răz}Ju11a fJe ei, 1111-(i vărsa 11ecllzul llSufJra lor
ui1neş1e uşuri11ft1 cu care fe111eia a1nerict111ă se ( .. .)(IRINA PETREA)
ada1){ează
purerilo r b11ge111/11i .wf11/11i ei ( .. ]
(NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ, voi. 9, 19 11) Îi dă necazul de nod = A avea de înfmntat mari
greutăţi. A fi foarte nenorocit:
A(-i) Ilice (în) necaz = A supăra pe ci neva î n Zmeul nu fu mu/fămir nici cu asra. Îi
mod intenţiona t. A că uta să întărâte pe cineva. A dăduse 11et~t1tul de 11od, şi 1nai cea1t.YI u11a.
fare c uiva În ci udă: (ANTOLOGIE de LITERATURĂ POPULARĂ:
Piricii care-or rămas,
I Pun căciulile pe BASMUL, 1956)
nt1s/Şifaclafere năcaz. (JARNiK-BÎRSEANU)
La necaz = a) În momente de supărare, când e
A-i fi (cuiva) necaz = A-i fi ciudă, a-i părea rău supărat:
(de ceva): Ct11nart1zii ert1u Oluneni Ct'1nSetY1de, care
Scăpa de dara a.Ha Pirgu şi mi-era îşi credeau la necaz.
(CAMIL PETRESCU)
necaz, deoarece n-avea1n m~Jt; să-l văd. LLI necaz. sp1me omul mulre. (I. L.
(MATEIU I. CARAGIALE) CARAGIALE)
Nu şriu ce-avea fara, că-i era necaz I Şi b) Într-un moment critic, în primejdie:
umbla de colo până colo beară. (G. COŞBUC) Auzir-t1{i de-u11 vitellz I Ct1r e veş11ic şede
Nu {i-e 11et~t1z ctînd re i'z/Jeşte un a11năsar, I rreaz I Ct?r e (etira la necaz? (VASILE
Ci ct?nd re rn?nreşre w1111ăgai: (ANTON PANN) ALECSANDRI)

A-i fi (sau a avea, a purta) necaz pe cineva = NEFĂCUT, -Ă

A fi supărat pe cineva. A purta pică, ranchiună A face o nefăcută = A face o prostie; a comite o
c uiva: poznă, o boroboaţă:

Aceeafe111eie Îi ţJu11a necaz bătrtînei, că Dar să vr ea să ră1ntînă. Nu 11e 1nai /llci

nu rrăia bine cu soacră-sa. (POP.) vreo nefăcură? O să re răiem de la Facebook, a
spus Dragnea, zâmbind, privind cărre Po111a,
A-şi îneca necazurile (sau a marul) în băutură care se afla în sală. (http://mews.ro/)
= A se apuca de băut (din cauza unei decepţii, a Copila a făcur iar o nefăcură.
unor supărări etc.):
Nevastă-sa şi coţ>ilaşii se {i11et1u du1>ă NEFIERT, -IARTĂ
dt?n.w( goi şi mp(i, ca vai de ei. Iar el căura să-şi A vorbi fierte şi nefierte = A vorbi multe şi de
Înet~e a1na11,f şi necazurile În clondirile toate, şi ce trebuie şi re nu trebuie:
ct1rci11111arului. (P. ISPIRESCU) Ei vorbesc fie 11e şi nefie11e, dar nimeni
1111-i 1nai bagă Îll setună.
A-şi înghiţi a marul sau necazul. v.amar.'

447
 V asile JUNCAN
NEGffiNĂ
A alege neghina din grâu = A alege binele de
rău, a despărţi pe cei buni de cei răi:
Ah' maşreră haină I fnsăşi 111 ales-ai
pellTru mine gn?ul de neghină. I fn aceasră culă
neagră bob c11 bob t11n ad11nar I Rod11/ b11n. (AL.
DAVILA)
A nn şti să deosebească grâul de neghină = A
nu pucea face distincţie dintre bine şi rău sau
dintre cei buni şi cei răi:
E Treaba /11i să deosebea.'il' ă r od11/ Imn
de cel .Hriwr, grt111/ de neghină, hrana de
orravă. (AURELC. POPOVICI)
N11 oricine avea înfelepciw1et1 de a despă1Ji
gn?11/ de neghină. (NICOLAE CARANDINO)
A semăna neghină (în urechile cuiva) = A
produce discordie, ceartă:
( ... ] lipsifi de conşriinfa responsabilirăfilor
slovei scr i'le sau a cuvtînrului rostii, falsijilYi cu
bună ştiinfă realitatea ţJe11t111 a .fe1năna neghina
disco1diei, a îi1vrăjbirii dillfr e /JO/JOOre. (ŞTEFAN
PASCU)
NEGLIJEU
A fi în neglijeu = A fi îmbrăcat sumar, a fi c u
toaleta neterminată:
S11111 de-abia îmbrăwră, swll în neglije,
în cel mai mare neglije. (C. NEGRUZZI)
NEGRU, NEAGRĂ
A avea sau a-i fi (cuiva) inima neagră = A fi
foarte trist:
Însă Ileana ror 111'1nt1i ţJe raică-său e 1t1
su1Jiirt1ră. Îi 1Jărea 0111 cu i11i1nt1 neagră, deşi
pr ea m11/1 finea la el. (IOAN SLAVICI)
A avea s unet negru sau a fi negru la sunet
(sau la inimă) ori a fi negru în cerul-gurii
(Reg.) = A fi rău, neî ndurător:
Şi alegerea f11 b11nă şi pe plac11/ T11T11ror.
N11mai Şoiman era negru la fafă şi la .111j1e1.
(PETRU DEMETRU POPESCU)
Soacm, deh' Ca wacr ele, era neagră-n
cerul g11rii. (POP.)
448
A deosebi a lbul de negru = A deosebi binele de
rău:
( ...] d11pă 1Jărerea mea wcoriră înde.1111/
de bună, şi ai ajuns Într-o vtît:'llă ccîr să />O{i
c1moaşre şi deosebi alb11/ din negm, d11/cele din
t11nt1r şi lmn11/ din ră11 ( .. . ] (POP.)
A face (cuiva) z ile negre = A supăra pe cineva
foa rte tare şi frecvent:
Proţ>riu-zis, ea 1111 ţ>rea credea În nebunia
/11i şi-l rmra ca şi când el s-ar fi r>refăcur, ca să-i
facă ei zile negre. (G. CĂLINESCU)
Nu s-a su1Jărt1r ţJe 1nine şi nici 1111 a Încer ct1t
să-1ni /t«.~ă
zile negr e, t1şt1 cu1n 1nă t1ştefJfa11t
(MARIUS OPREA, STEI ĂREL OLARU)
A face a lbul negru = A denatura spre rău
adevărul despre ceva sau despre cineva. A
dovedi că un lucru este altfel decât în realitate:
(...] îl dere să învefe rero,-iw ce pe t1T1111ci
.re ziua că esre at1a de a face 11egm alb şi alb11/
neg111, de a /t«.~e 1n1i1ciuna (lt/evăr şi adevărul
mi11ci1111ă. (I. HEUADE-RĂDULESCU)
A face din a lb negru ş i din n egru a lb (Fam.) =
a) A avea o mare putere de convingere:
E11 .rocm că Treaba a.Ha .re p111ea face şi
fără de noi; că, dă, noi şri1n li Îllvt111i StlfJll,
cot1sa şi sece1t1, dt1r du11111et1voostră Învtîrri{i
co11dei11/ şi, ct111d vr efi, şrifi a face di11alb11egru
şi di1111egru alb... (ION CREANGĂ)
b) A fi inconsecvent:
Căci, î111r-t1devăr, ce cr edi11fe fJOare
t1vet1 un 01n ct1r e t1zi sus{ine, 1nt1illi co1n}Jt1re ullul
ş-t1celt1şi lucru, un 01n li că 111i 1neserie este să
dovedească că 11egru-i alb şi t1lb11-i 11egru?
(MIHAI EMINESCU)
A fi (sau a s e face) negru (ca) (pământ(ul) = A
fi foa rte supărat, mânios; a fi negru de mânie, de
supărare:
Sp1111e-mi, 111t111dră, ce (i-e gt1nd11/, I De
eşri 11et1gră ca 1Jămt?11111/? (POP.)
Av1111n, J1egr u de sur-xirare, d1i1 fJric1i1t1 unei
tl}l1ceri cu J10far1J, .fe1vet1 roruşi 1t1chitJ 1nai fJr o1nfJf
chitu- det'âT a/re dăfi. (LM U REBREANU)
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A fi negru în cerul gurii = a) (O. câini) A fi

rău: Albă, neagră, asta este = Se spune pencru a arăta
Î11 fO(l(e zilele îi deschidea borul, ca să că un fapt împlinit nu mai poate fi schimbat
vadă dacă are negru sub cerul gurii; avea Albă, 11et1gră, cum o fi. .. dar eu îti aduc
negru, dar ce folos, că 11u era rău deloc. ccînd vrei o duzină de faini/ii care şi-au făcut
(DUILIU ZAMFIRESCU) ro.IT de 11ebu11i prot1spefi 1••• (MARCEL SECUI)
b) (O. oameni) A afişa o atitudine caustică, ironică:
Bogza are cel 1nt1i 1nul1 neg111 Îll ce111l gurii Ba e albă, ba e neagră. v. a lb.
din1re IO{i t1vt111gt11diş1ii. (EUGEN !STOOOR)
Nici albă, nici neagră. v. alb.
A nn-i zice (cuiva) negri ti-s ochii (Îrg.) = A nu
face nicio imputare cuiva. (Îrg.) A nu mustra pe Post negru = Post foarte sever, fără nici un fel
cineva. (Îrg.) A nu supăra cu nimic pe ci neva. de mâncare sau băutură:
(Îrg.) A nu lua î n seamă pe cineva: Am să fin (JO.IT negru douăsprezeu
(El] umblă în TO(l(e părfile fără să-i zil'ă vineri înşii: (MIHAD...SAOOVEANU)
11ime11e: negri fi-s ochii' (M. SEV ASTOS)
( .. . ] cică pom e.1<' aşa prin {tl ră, fac ce NEGUSTOR
vor şi 1111 Îndrăzneşre niJneni să le zică nici negri Negustor greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de
fi-s ochii' ... ht1/t1/ de dt111,~ii ' halal de noi ' mt leu) sau negustor de piei de cloşcă (sau de
(SPIRIDON POPESCU) ploşnitli, de purici) = Negustor sărac, care face
Şt1ţJfe t111i de11arre de 1ni11e şi 1111 1ni-t1i comerţ cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare:
scris negri {i-s ochii.1... Nu 1nai şria1n de
1năcar: De la o vre1ne Încoace, Însă, văzură că
eşri mori ori viu ! 0/. A. URECHIA) dau îndărăT. Unde pt111ă aci era bilşugul î11 wsa
lor, acum t1jw1.1eră 11egusrori gr ei Ctl fulgul pe
A se îmbrăca în negru = a ) A se îmbrăca în apă, cum se zice. (P. ISPIRESCU)
haine negre: Dacă 11u-i fJ/ăcea să scobească
Ct111d e să-şi plărească raxele, se rămăşifele de prinrre di11fii n111jifi de hoiruri,
îmbracă la negru şi .Hă î11fip1, oficial, Ctl la o purea să se facă 11egusror de piei de cloşcă.
veghe de morr. (OCTAVIAN DĂRMĂNESCU) Mi111mtlf şi bănos meşre,~ug 1 (ION CĂLUGĂRU)
b) A fi în doli u: Văzt111du-I i111rt111d cu doi ht1111t1/i după
Ea se Î1nbrăcă ÎJJ negru şi-şi lăsă 1Xl111l dtînsul, Încărca{i de bu ct~ete, cocoşarul a rid ict1r
deS/J/erir (pe) spare, şi t1Şt1 merse de pe/recu (Je brt1fele în 1t1vt1n: - Ce-i cu rine, frare Andr ei ?...
frt11e-său lt1 gr(){1pă. (P. JSPIRESCU) Te-a i făcui 11egu.Hor de piei de cloşcă? Andrei t1
î11cer ct11să SCtl/Je cu o mi11ciu11ă. ( NICOLAE D.
A vedea (sau a zugrăvi) toate în negru = A fi COCEA)
pesimist:
Aceş1it1 îi face pe mu/fi să creadă că-şi NEÎNTORS, -OARSĂ
spw1 gt111dul t1devărt11 cei ce-şi dau silin{tl de a -l A donni somn neîntors = A dormi adânc, linişrit:
pr eze111t1 dr epr pesimi.H, w re le vedea roare î11 iit dor111iror şi se ÎndretJfă .'lfJre fJtO,
Intră

negru şi exagerează păwrele t1/rfel mic i ale
oameni/o i: (IOAN SLAVJCI)
Î11 pltî11gerile ace.Hui 11et1m de a.wprifi,
cărănia e zugrăviră ror aşa de negru ca
ci0<:oimet1. (ANTON BACALBAŞA)
U11 t111t1/i11, orict?r de obiec1iv, obser vt111d o
.rocie1are ct1r de 11or1nlllă, vt1 zugrăvi rol „11eg111" ţJe
(){111tet1i. (G. IBRĂILEANU)
449
unde căv1 obosit Într-un so1nn greu. Do11ni neÎnto1:'1
plină t1 doua zi dimi11et1ft1. (ANASTASIA POPA)
A se duce pe drum neîntors (sau pe cale
neîntoarsă) = A muri:
De 11-t1r fi avui S(){1cră-st1 Co11.Ht1ndit1
milă să-l aplece la o capră, s-ar fi dus şi Ghifă
pe d mm 11eîn10 1:1. (MIHAIL SADOVEANU)
 V asile JUNCAN

b) (Pex.) A (se) distruge:

NELUCRARE He4 domnule! oftă cu năduf gaula. Ploaia
A lăsa în nelucrare (Jur.) = A nu da curs unei asra reface 11eom1(MIHAD...SAOOVEANU)
acţiuni j udiciare:

Judecătorii au lăsar dosa11,/ iit 11elucrt1re.

NEPOFTIT, -Ă
A rămâne în nelucrare, a li ne în nelucrare Nepoftitul n-are scaun = Se spune despre cei
(Înv.) = A nu fi aplicat, folosit, exploatat: care se amestecă în treburile sau în vorba altora:
Ct1r fJe11r111 cei sănăroşi, ţJe ct11-e E1t11n şi eu fJ-acolo şi căsct11n gurt1 ţJe
Î1nţ>rejurări deosebire Îi fin Într-o neluc1t1re di11afară, 11e la roare .făd1ările, căci 11iâ
siliră, socie1area le este dt1roare cu 1nuncă. ţ}()111e11eală 11u era .fă fiu şi eu l}()ffit, şi aţ}()i se
(MIHAIL KOGĂLNICEANU) şrie că 11e11ofrirul scaw111-are. (P. ISPIRESCU)
f11 loc d-a ţ}()mi a.wpră-i, el sră î11 Ct1ră-fi de rreabă! ce re amesreâ dwn11eara
11e!tcrare, 1năguli11du-se cu 11ădejdet1 că cu vor/XI Îi 11epifrir î11vorlx111ot1s1ră? (I. L CARAGIALE)
va aduce la cw10.1ti11fă. (NICOLAE BĂLCESCU)
NEPUTINŢĂ
NEMŢEŞTE A fi cu neputinţă = A fi imposibil:
A plăti nemţeş te (Fam.) = A plăti părţi egale Căldura 1niezului de iulie ert1
din preţul unor bunuri de care s-a beneficiat î n covt11şiroare şi ar fi Jo.IT cu 11e1mri11fă de
con1un: î11fnmrar, dacă u111bra rJădurilor 11-ar fi
Mi se ţJllre 1nai curar şi 1nai frt'1nos să srt1111ţJărar-o 11ufi11. (CAL!STRAT HOGAŞ)
plări111 11e111feşre, fiecar e parrea lui. E aşa de Dot11nnă, 1ni-e cu 1JeţJufi11ţă I Să .k~riu
f rtunos ca ot11ne11ii să ţJ/ărească ne1n{eşre, vei:wri cu re11di11fă, I Dar cum mă sileşri .fă-fi fac, I
fiecare ptirrea lui. (TEODOR MAZILU) Voi î11vi11ge-a11evoi11fa, I 1,1.fă 11wnai cu re11di11ft1 I Să
Arn t1vur un 1>rie1e11 ce tivea o ţJOlirică din a vă plt«.' ' (CINCINAT PAVELESCU)
plă!i 11emfeşre. (http://fomm.softpedia.cony')
A-l trece (pe cineva) neputinţa (Fam.) = A se
A se îmbrăca nemţeşte (luz.) = A se îmbrăca scăpa pe el:
după moda occidentală: Defrică l-a rrecur 11ep1ui11(a r1e bieful copil
Ea băga şi aşa ţ>rin Întuneric de setună
că el era î111brăwr 11emfeşre. (IOAN SLAVICI) NERV
Lepădase lebadeaua ((învechit şi A avea nerv = A fi plin de viaţă, energic, dinamic:
arhaizant; şi în forma lebadea) haină bărbătea<că, Olgufa 11u râdea. f11 111t111a ei, mchew
scurtă până la genunchi] şi 10111barera t1vet1 nerv de cravaşă şi ft111rezii de s1x1dă.
[acoperământ pentru cap de modă orientală) şi .re (IONEL TEOOOREANU)
î111brăcase 11emfeşre. (ION GHICA) Vorbet1, vo1fJea, t1vet1 ne1v, ft1r111ec şi
ceva î11 r1lus. (A URA CHRISTI)
NEOM
A (se) face (sau a ajunge) (din om) neom = a) A avea nervi = A fi e nervat, a fi ira<cibil,
(A face ca cineva să- şi piardă sau) a-şi pierde nervos; a face o criză de nervi:
însuşirile de om normal. (A face pe cineva să nu Q1reodară are ner vi şi 11u vrea să vadă

mai fie sau) a nu mai fi el îns uşi: pe 11 i111e11i. (CEZAR PETRESCU)

Mă-ra re-t1 făcui 0111 ca rofi şi ru re-ai
făcur 11eo111. (BARBU DELAVRANCEA)
Neg111-i, dot11nne, ţJă1nt1nru, I Da-i 1nlli
negru 1m?ru; I Din 0111 re face 11eo111. (JARNiK-
BÎRSEANU)
A avea nervii s la bi = A li uşor de e nervat. A fi
uşor impresionabil:
Turilă, se fJare, t1vet1 11e1vii 1nt1i slabi.
Sau 111ai slăbifi. (ION O. SÎRBU)

450
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Dar coşciugele de m ewl aveau deja Deoct11ndară, Îll casa 11ot1stră lucrurile
fJrOfJriela ri, roti ot11neni ÎJJStări{i, dar cu ner vii s-au li11iştir şi roore 1nerget1u bi11e. Torul va
s labi. (DAN STANCA) merge ne1ed până prin t11111I 1950. (AURELIA
BA LABAN)
A fi în n ervi = A fi nervos. A fi în starea de
spirit necesară pentru ceva: A-i fi (sau a-i veni) neted = A-i fi uşor, comod
Actun ctînd sunr În nervi... 1nă Oţ>reşre să facă ceva:

mila. (ION PAS) Lui Îi venea 11ered, vezi bi11e, să se

A-l a puca n ervii = A avea un acces de furie:
M-llu llţJucar roţi nervii. Hodoronc-tronc
aţJăs ţ>e clanţă, ş i cobor din 1nt1şi11ă, sub
r>rivirile ît1grozire ale celo r doi. (LIVIU BAL.C)
A-şi calma nervii = A-şi potoli surescitarea:
( .. . ]a băgm însă de seamă că eagirar şi
lupre... namila de om, cu oam enii de boiul
no.Hru. (P. ISPIRESCU)
Oricu1n 11ered 1111 11e vine I De orişice 1111
ni-e bit1e. (ANTON PANN)
NETEZI
A netezi calea (sau drumul) = A înlătura
di ficultăţile, creând condiţii favorabile; a înlesni,

s-a /Jorărt1r să-şi ca/Jneze ţ>u{in ne ivii Înainte de a uş ura:

a ieşi în omş. (VLAD NEAGOE) Toţi tlceşria 1111 ert1u Însă dect1r 001ne11i
dest1i1aţi a 11e1ezi ctllea şi a Î11/ăru1t1 greutăţile inici,

NESĂRAT, -Ă deoarece 1u1 Poorra oro1na11ă e1t1 ţJuterea de care se

A trăi cruda cu nesărata (Reg.) = A o duce îi1grijea Curret1 din Viet1a. (MIHAI EMINESCU)
când mai bine, când mai rău: În e.wn(ă, Tribuna po1>0rului esre o
În ulrima vrem e, familia lo r Trăia cruda rmbliw(ie de pro1){1gt111dă, meniră a ne1ezi
cu nesărt1ra, dar 11u se 11ltîngeau 11i1nănui. drt'1nul către i1111Ju11erea ideologiei co1nu11iste.
(N. STEINHARDT)
NFSPĂLAT, -Ă
A fi nespălat la gură = A vorbi în tem1eni NEVĂZUT, -Ă
necu viincioşi, injurioşi, obsceni: A se face nevăzut = A pleca brusc. A dispărea
- Şrii ce, omule 1.. păzeşre-(i gura cea dintr-0 dată (şi în tai nă) de undeva:
nesţJălară şi 1nă du unde {i-t1 ţJOru11cir Mărit1-Sa Se strecură ţJri11rre 001ne11i, se făcu
să mă duci( . . . ] (SIMION FLOREA MARIAN) nevăzură şi rămăsei c-u11 gol în s11j1e1. (MIHAIL
SADOVEANU)
Pe nespălate = Fără a se spăla, î nainte de a se Cu1n 11-a 1nai Î11ti11s 1nasă 1nare, ţJriere11ii
spăla: s-aufăcur nevăwfi. (I. L. CARAGIALE)
Fie1:11e buruienele... şi le bău de trei ori Poşwşul îmi de.1<.'ăret1.1e /){lgaju lt111gă

pe nespălare. (SPIRIDON POPESCU) 1nine şi se făcuse 11evăzur cu că111ţă cu tor.

Zice Cioctîdtmul: „E de dimineafă şi dit1 (VASILE ALECSANDRI)
norocire I Gusrt1ret1 (i-e gara I Dar pe nespălare I Arunci Sft1nrul Perru s -a făcur nevăwr
Cwn să mt1nci,ft11u11e?" (P. ISPIRESCU) dinainrea lui, 1u-ct1nd11-.1e la cer. (POP.)

NETED, -Ă Pe nevăzute = Fără a vedea, fără a controla:

A merge (ceva) neted = A decurge normal, fără Biserica JJe 11evăzure 11e creşte fJenrru
complicaţii sau dificultăţi: acea .lltlre superioară de credit1(ă, adică de
Când a văzur ridilo.wl că cu grecu de realizare a Tainelor. (ALICE VOINESCU)
is111t1v11ic 11111nerge 11e1ed ca cu /Jt.'1tgairul de 11et11nt Şoimul ap11<.Y1.1e coc~ul pe nevăw1e şi îl
a imrar lt1 grijă. (ION CONSTANTIN FILITTI) ridica.le îi1 aei: (CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU)

451

NEVOIE
A avea (sau a fi) nevoie (de cineva sau de ceva)
= A fi necesar cineva sau ceva:
El a îitfeles ctîră nevoie are ticeaHa, î11
valea D111ării inferioare, de wt aliar serias de alră
rasă dectîr 1t1st1 slavă( .. .] (1. L CARAGIALE)
Ţt1ra are nevoie 1nai 1nulr ct1 oriccînd de
linişte Î11ă1'11t111 şi de o arirudine serioasă ş i
limpede ft1fă c11 .Hrăi11ă1t1ret1. (IDEM)
A avea (sau a fi) nevoie= (Urmat de un verb la
conjunctiv sau la infinitiv) A trebui să .. . :
( ... ]acele pe/receri cinege1iu, î11 care
vtînăTorul n-are nevoie să 11mble pe jos. (AL.
ODOBESCU)
111 asră-set1ră a1n Însă nevoie să-1ni
amillfesc despre cei/a/fi. (CEZAR PETRESCU)
Mt1i de111ulr er t1 nevoie t1 se Ct'1nţXi1t1 ct1i
din sra111rile vedne. (C. NEGRUZZI)
A avea nevoie (de sau de c ătre, despre cineva
sau ceva) (Înv.) = A avea neplăceri, dificultăţi
din partea c uiva sau a ceva. A avea de suferit din
partea cui va sau a ceva:
( .. . ] a11 Trimis .rol la dtîns11/ den sfa111/
boiarilor de Ardeal, tirăTtînd nevoia ce a11
despre Mi/tai Vodă. (NICOLAE COSTIN)
A da de nevoie (Reg.) = A ajunge într-o situaţie
neplăcută, dificilă:
To111-i bine şi jiw11os rxînă dai de nevoie.
A fi (sau a sta) în nevoie (Înv.) = A se afla î n
pericol :
V11/111rul îi zise: N11 da, Ţ11g11/ea
că 1nulr bine fi-oi fJrinde ct111d vei fi În nevoie şi
Te vei gândi la mine. (POP.)
A fi de nevoie (sau a face cuiva nevoie) = A
aduce cuiva neplăceri , a pricinui necazuri:
Jivinele cele 1nai voinice şi 1nai grase
era11 cele mai de nevoie. (GALA GALACTION)
Pre ardeleni n11-i lăsa să .re odilt11ească,
ce p11rurea le făcea nevoie. (GR. URECHE)
lt1 a/fi le-ai făcui pe voie. I 'Ţie fi-ai
făcui nevoie. (JARNiK-BÎRSEANU)
Vasile JUNCAN
A fi la (mare) nevoie (Îvp.) =A fi într-o situaţie
grea, la ananghie:
Dar eu bănuia1n că, de cc1re ori e la 1nare
nevoie, Tor Colx1din o aj111ă. (CELLA SERGHI)
E1t1u cu rotii la 1nt1re nevoie şi 1111 1nt1i
ş1it1u ce să facă.
A fi mâ ncat de nevoi (sau de necazuri) = A
suferi multe necazuri, lipsuri:
Mtî11w111-s de nevoi, I Ca iarba de cele
oi (JARNiK-BÎRSEANU)
1
-Asculră-111ă, draga rarii, şi ia sea111a bine
ce-fi SţJu11, că-s 01n bărrt111 şi 1ntî11ct1r de roore
necazurile din /11me. (UVIU REBREANU)
A fi nevoie de cap (Reg.) = A fi în pericol de
moarte:
Să n11
Te ducă păc(lfele să vânezi p·t1colo,
că esre nevoie de caţJ. (P. ISPIRESCU)
A încăleca pe nevoie. v. încăl eca.
A nu avea (nicio) nevoie (de cineva sau de
ceva) (Înv.) = a) A nu avea nicio grijă. A nu-i
păsa de ci neva sau de ceva:
De 11erreb11ice urinări să 11-aibi 11icio
nevoie. (ANTON PANN)
b) (Reg.) A nu avea habar de nimic:
Ctîr desţJre ea, 11-avea 11icio 11evoie şi
era 1nereu veselă.
A se da în nevoi (Înv.) = A avea de îndurat o
nenorocire. A se nenoroci:
Bierul ţJădurar s-a dar iar În 11evoi şi
vi1eaw, si1n{ea că 11u 1nt1i ţJ(){1fe Î11dura.
A se tine ca nevoia de om = A urmări pemianenc şi
insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri. A se ţine
scai de cineva:
Co/Jiii se finea11 ca nevoia de om de
1nu.wfirul ve11ir.
A-şi băga viata în nevoi sau a băga (pe cineva)
la (mare sau grea) nevoie (Reg.) = (A intra sau)
a băga pe cineva într-o mare încurcătură. (Reg.)
(A intra sau) a băga pe cineva într-0 si tuaţie
foa rte dificilă, primejdioasă:
452
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Arunci Harap-Alb, ieşind plin de De voie, de nevoie rrebui să se scoole.

mâhnire, se duce în grajd la cal şi, nerezindu-1 (ION CREANGĂ)
fJe coa111ă şi să11,tt1ndu-I, zice: - D1t1gul 1neu Slur, neslur, a i să fii a mea de voie, de
rovarăş, la g rea nevoie m-a băgar iar S1x1nu/ 1 nevoie. (VASILE ALECSANDRI)
(ION CREANGĂ) De voie, de nevoie, trebui să se ducă
t1colo, căci ochii nu-i dase În geană de 1111 şriu
A-şi căuta de nevoie = A se îngriji de propriile ctîr rimp. (P. ISPIRESCU)
sale interese şi obligaţii, fără a se amesteca î n
lucruri care nu-l privesc şi fără a incomoda pe De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) (Înv.) =
alţii: Din cauza ...:
Dacă auzet11n aşa, 1nă s1Jălt11n binişor fJe lt1 Ajuror care Înft1rzie ct1rva din nevoia
gură şi-mi căuram de nevoie... (ION CREANGĂ) iernii. (NICOLAE BĂLCESCU)

A-şiface nevoile = (A defeca sau) a urina: În nevoie (de ceva) = Lipsi t (de ceva); în
L-a ucis g lonful... ct111d îşi făcea nevoile. suferinţă, î n necaz:
(CEZAR PETRESCU) Pe Nadi11a o şrie veşnic În 11evoie de
Seam, :1t111tinelele di11 /JO.Hui din apropierea bani. (LIVIU REBREANU)
grădinii săreau de mulre ori gardul pe111m a-şi ft1ce Creşrinul nu-l ma i vede pe aproapele
nevoile. (FLORENTIN SMARANDACHE) său aflar În 11evoie, ci se vede fJe el Însuşi aflt1r În
nevoie. (RODICA POP)
A-şi prinde o (sau vreo) nevoie (sau nevoile cu
ceva). v. prinde. La (vr eme de) nevoie = În împrejurări grele, la
necaz, la nenorocire:
A-şi vedea (sau a-şi căuta) de nevoi = A-şi face El... re va învăfa... ce să faci la vreme de
lucrul de fiecare zi. A fi preocupat de propriile nevoie. (P. ISPIRESCU)
sale interese: Pă.Hreaz-o, că fi-a prinde bine la
- Nu re /June ÎJJ /JOt1ră, 1năi 01nule, cu nevoie. (ION CREANGĂ)
Î1nţJărt1rul
iadului; ci 1nai bine ia-fi bănişorii şi Priere11ul la 11evoie se cu11ot1şre.
ctmră-fi de nevoi. (ION CREANGĂ)
La ultimă nevoie (Rar) = În ultimă instanţă:
C u vai-nevoie = Cu gremate, c u greu; c u chiu, Corneli scrie lui Şi11cai la 8 iunie,
cu vai: ţJroresrtînd că 11u1nai la ulriJna 11evoie ş i srrtîns
Cu vai-nevoie mă fineam de dcîn.llll ctîr de a1nicii săi şi-a ţJrezenrar cererea fJenrru
colea. (CALISTRAT HOGAŞ) cenwră. (NICOLAE IORGA)
Mă rrezeşre 1na1na Într-o di1nineafă din
cu vai-nevoie, zicc1ndu-1ni: - Scot1lă,
.11011111 Mă încolţesc nevoi le. v. încolţi.
duglişule( .. . ] (ION CREANGĂ)
Nevoie mare = (Formând superiative) Straşnic,

De nevoie = Fără voie, silit de împrejurări, grozav:

neavând încotro: Se aveau bine nevoie 1nare, Încă de fJe
Din t1ttîrea sure de ro1ntîni 1111 tun găs it ct111d erau surori. (DAMIAN STĂNOIU)
ţJeniJneni şi, de nevoie, tun JJlecar singură. Em o zână nalră, .wbfirică şi drăgălaşă,
(SANDA BUDI Ş) şi frwnoosă nevoie mare! (P. ISPIRESCU)

Ui:llll joacă de nevoie. Fiul văduvei Întrecuse JJe roti boierii şi

Îm(Jărafii la boi ((pop.) trup, statură, înfăţişare ,
De voie, de nevoie = Vrând-nevrând, silit: fizionomie] şi la .Har. El era arăros nevoie ma re.
(IDEM)
453
 Vasile JUNCAN

Zor-nevoie= Numaidecît, cu orice preţ: Nici de Ioc (sau înv., de leac) = Absolut de loc:
Bărrtînul... vrea zor-nevoie să 1nă Mulr e duşmanul jurar: I Te vede că
ginerească. (I. L. CARAGIALE) pltî11gi de foc, I Lui nu·i pasă nici de loc. (POP.)
Azi ar rrebui să 1nerge1n zor nevoie la
con[eri11(a dw1111ealui. (IOANA PÂRVULESCU) Nici mă ninge, nici mă plouă = Se spune
despre bărbaţii care se aftă sub ocrotirea unei
NEVOINŢĂ femei :
A pune (sau, rar, a face, a avea) (multă) nevoinţă Vasilache era fericii: î111r e două 11u mă
(sau tmtă nevoinţa)= A depune eforturi deosebite: 11louă. Nici 1nă ţJlouă, nici 1nă ninge, Dllr cu
Pret~tun un 0111 casnic.~, vrtînd ca să una, rordetmna 1 Din nefericire f>ellfru el, ploaia,
sa1ne11e grt1u cu1t1f În holda lui, ţJune 1nulră de car e .ie cr edea !i<.' ăr>aT î111r e cele două, r><>mea
nevoinfă de-I ceme şi·/ wrăfă de neghină şi de o dară cu .wfia sa. (VIRGIL BRĂDĂŢEANU)
t1lrele, t1şa şi sfinţii
1Jiiri11{ii noştri au 1Jus 1nulră
11evoi11fă de au cernut cu ciu11,f chibzuelii roară Nici pas = De loc:
sft1nra Scriprură ( .. . ] (ANTIM IVIREANUL) Voi 11rivegltetl nurorile ... şi nu le-oi lăsa
nici fJllS li ieşi din Clisă, În 11/1sa fet~iorilor 1nei.
A pune nevoinţă la.„ = A insista pe lângă cineva: (ION CREANGĂ)
( . . . ] 1><>1w1cifu·.1e·au să facă corru în
carele să-şi ducă rugă1ninre şi rugă cărră Nici tn... , nici tn... = Se spune pentn1 a accentua
plăcearea cea bună a S.finfiei lui, iară în lipsa mai multor lucruri:
rrur1easca socori1t{ă
au zis celor care vor ţ>une Habar n-avefi de nimid Am o vesre foa11e
nevoi11fă la sfimele bis ea rid ( .. . ]
(REVISTA tristă: nit~i tu, nici ru, nit~i ru nu sunte{i lllrcevtl det~t1t

ISTORICĂ, voi. 7-8, 1921) came. Bucăfi de came. (LORENA WPU)

NEVRUT, ·Ă
Vrute şi nevrute = Vorbe goale; Oeacuri, palavre:
Dar În 11oa11ret1 cu 11rici11t1 s-au Sf>us
v11,re şi nevrute. De la bancuri ţJOlirice
riscul, astăzi ţJllre de rtîs, arunci 11u e1t1 deloc
aşa) şi .wldăfeşri fără perdea la r><>vesririle
bătrtîneşri, sttifii, strigoi, otuneni cu 11ureri
nebă11uire ere. (G. BĂLĂffĂ)
Dt1că vedea1n d1
i1 drt'1n cevtl i11rere.ft111r, ce
purea săfie pw1C1 de arracfie rurisrică, ne îndreprtun
spre el, făceamforografii, disc111t1m vmre şi 11evn11e,
ca î1lfr-<> vacan/ă. (MIRCEA BĂTRÂNU)
NICI
Nici cât (e) negru sub unghie = Absolut nimic:
Oşlolxmu, r>rosr-pmsr, dar să m·f tllingă
cinevtl cu ct1t e 11eg111 sub unghie, că-şi llZVt1rle
fămă după cap, ca buhaiul. (ION CREANGĂ)
Ţărllni? Nu sunr. Pro11riefllri nu,
î11văfafi nici câr negrul .wb unghie, fabricanfi -
nu1nai de /}(I lavre, 1neserillşi nu, bretlslă cinstiră
n-au, ce swlf dar? (MIHAI EMINESCU)
Lt1 u11nll urinei, ni1ne11i nu e vinovat,
nici lu, nici el. (IRINA PETRE)
Nici una, 11ici douăsau 11ici una, 11ici alta =
(cu ror Fără multă vorbă, îndată, imediat, numaidecât:
Şi, nici una, nici două, ha(! pe ied de
gtîr, îi răreză car>ul pe loc şi·/ mănâncă aşa de
iure şi Cil artîra r><>flă, de-fi părea că nici pe-o
mă.iea 11u a re ce pune. (ION CREANGĂ)
Fiul cel inic... se 1101neni cu zt1nll că
vine, şi nici unll nici lllfll, {OfJ .I se 11rinse lt1ngă
dtînsul î11 horă. (P. ISPIRESCU)
NICIODATĂ
A fom (odată) ca niciodată = R>rnndă folosită la
începutul basmelor, pentru a arata că acţiunea se
pecrece într-un timp foarte îndepărtat, nereterminat
A Jo.IT odară ca niciodară; că de 11-arfi
nu s-ar mai r><>vesri. (P. ISPIRESCU)
A Jo.IT odară ca-n f>Oveşri, I A fosr ca
niciodllră I Din rude 1nllri Î1n11ărăreşti, I O 11retl
frwnoasă fară. (MIHAI EMINESCU)

454
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo
NICOVALĂ
A fi (sau a se ana etc.) între ciocan (sau bar os)
şi 11icovală. v. ciocan.
NIME NI
A fi ca nimeni de pe lume = A fi ciudat, c u
comportări neobişnuite:
Fara părea t1 fi ca nimeni de pe lume.
A nu fi cununa t cu nimeni (sau cu cineva). v.
cununa t.
NIMERI
A (o) nimeri (ca ţiganul) miercurea (sau vinerea)
la stână = A ajunge undeva încr-un moment
nepocri,1t:
N1unai Îit zilele de 1nie1t.~uri şi vineri 1111 se
da niciodară lm?nză de la srt?nă, penim că fiind zile
de set', .re credea că t1cetwt1 ar împu(int1 f m prul
oi/01: De unde li ră111t1s ţx1nă t1srăzi zicalt1 Îit fJOJ')()r
că „111ine reş1i ca ţigt111ul 1ni'ercuret1
la stc1nă" (cc1nd
nimereşti rău undeva} (http://tidy.3x.ro/)
A (o) nimeri ca I rimia (sau ca I van, ca S ta n)
cu oiştea-n gard sau a (o) nimeri ca ţiganul la
împărat, a (o) nimeri ca nuca în perete = a) A
proceda exact cum trebuie.
b) A-şi face o socoteală greşi tă, nep otrivită:
Şi, dacă-l dau ăş1it1 afară, c-a nimerir-o
cu oiştea-n gard, 1x1gubă-11 ciutJerci, .'I-li 1na i
î111t1mţJ/t1r! (ALEXANDRA STĂNESCU)
Cet111t1 fără păruială, Ctl 111ulft1 fără
lăutari. Se lovi ca nuca ÎJJ 11ere1e şi vorba ra,
iacă, răs11u1t.feră ei. Dară noi 1111 ne cerră1n, ci
111u11t1i ne sfădim. (P. ISPIRESCU)
A nimeri bine (sau nimeri rău) = A acţiona
corect (sau incorect):
Bob n imeri bine momenrul. Pe la
sftîrş irul lui iulie începu ş i la Viena ş i la Pesra
t1resraret1 „iacobinilo r". (D. PRODAN)
Aşa .re face că se căsărori la nimereală,
dreţJf r1e11tru care 11u 11i1neri rău deloc, deşi nici
nu-i trecuse ţJrin CllfJ să JX1rvi11ă 1>e .'lfJinarea lui
.wcm-.fiiu ( .. .] (RADU ALDULESCU)
Dar fec iorul em net1.Htîmpărt1r de dom/
fr(lfe-.fău si al .wră-.rei, şi deci rrebui să plece. Şi
455
se duse şi niJ11eri nici 111a i bine, nici 111ai rău de
cu111 o ni111erise /rare-său cel 111t1i 111are.
(BASME POPULARE)
A o nimeri (bine) (Fam.) = A spune lucrurilor
pe nume . (Fam.) A ghici:
Am t1f/t1r... se şrie... fO(lfă lumea vo rbeşre
nu111t1i de asra şi ţJOf să vă SţJun că a{i ni111erir-o
bine cu dom nul profesor ... (MANUSCRIPTUM,
voi. li , l 980)
N-a i nimerir-o, a ude înapoia sa glasul
băi e(elului şi înroorce spre el o fafă răvăşiră.
(FLORIN LOGREŞTEANU)
P(){1fe 111ărgărirar.I - Chiar ai ni111erir.
(VASILE DRĂG HICI)
A o nimeri ori a o nimeri bine sau rău (Fam.) = A
proceda (aşa cum trebuie sau) cum nu crebuie :
Dar fn gt1ndul 111eu: Şrii c-a111 niJ11erir-o?
bine că nu-s acasă; ş i, de n-ar veni degrtlbă, şi
mai bine-t11·fi' ... (ION CREANGĂ)
A-l nimeri pe cineva = A-i face c uiva pe plac.
A satisface hatârul cui va:
- Aşă -i că ne-ai niJ11erir? - Bine v-11111
găsir sănătoşi, 111ăi băie{i, răs1Ju11se 111oş Vasile.
(ION CREANGĂ)
M-t1i ni111erir; nu 111ă aşreţJft1111 fli o
ase111enea su11Jriză.
NIMI C
A nu avea 11in1ic a face = A nu avea nicio
legătură cu ceva:
De t«.' eea îşi făcea de jiewre d(lfă ctînd
fJri111ea o 111isiune ţJtYJţJriul său ţJ/t111, uneori ţJllrttlel,
adică nu avea nimic de a face cu indictl(iile pe w re
i le di'ldet1 şefi•/ ( .. .] (EUGEN URICARU)
Mai mu/1, Mihai era deplin convins că
Victor Ursu n-avea ni111ic de afli ce cu incendiul.
Aşa că se î111ot1rse spre uşă şi ieşi ( . . ] (EUGEN
PATRICHE)
NINGE
(Parcă) îi tot ninge ş i (îi) plouă sau (parcă) îi
plouă şi (îi) ninge = Se zice despre ci neva care e
mere u supărat , posomorât:
 V asile JUNCAN
Ce naiba, /Xl1t'ă ror ffi ninge şi-fi plouă! ...
se 1ni11ună JJrieti11ul de 1nurra-i 110so1nortîră.
(CEZAR PETRESCU)
Da ce srai, bre omule, aşa .1et111Ji1, de /Xlre
că... ffi ninge şi-fi plouă. (ŞEZĂTOAREA, III)
Nu-l vede(i câr e de î1lflmeca1, de /X11t'ă-i
plouă şi ninge mereu? (ION AGÎRBICEANU)
A-i ninge în barbă (sau pe cap )= A încărunţi:
Acolo .Hă la masa ft41gă, albă, I Bărnînul
zeu cu IXldXI de nin.roare. (MIHAI EMINFSCU)
E nins în Inna !ni ma i = Se spune despre o
persoană care a încărunţit devreme:
Românul i ubeş1 e imaginile poe1 ice, de
ţJi/dă: Un 0111 bun, e bun Cll sânul 1na1nei, sau e
bun de ţJus ţJe rană; u11 voinic e Păunaş de
codru; u11 ftînăr cu ţJărul alb e nins Îll luna lui
1nai; fe111eia frt'1noasă e 111ţ1ră din soare ... e1c.
(VASILE ALECSANDRI)
Nici îl ninge, nici îl plouă (Fam.) = Nu are nicio
grijă:
Dt1r t«.~u1n, unuia care a ajuns Îllfr-o fi"1c{ie
t111t'1ne, nu-i 1nt1i 11/ouă, nu-i 1nt1i ninge, indiferent
cum m1#1Ceş1e (.. . ] (ION LĂNCRĂNJAN)
Ningă-plouă = În orice împrejurare. Orice s-ar
întâmpla:
Pe-asta ţJutea să ţJ/ouă, să ningă, s-o
Trăsnească, rezisra la orice, ctîrtîia la fel,
imr1e11ud){1bilă. (IOAN GROŞAN)
Pe când ningea pe miri şte (sau de când ningea
în căruţă) (Pop.)= Demult:
Acet1sra era ţJe ctî11d 11inget1ţJe1nirişre ş i
se 11rindea peşre fJe brazdă. A fosr odară w1 om
păcălici, Păcală, ce-l fugăreau (}(1menii din
casele lortifară. (ANGELA ŞERDEAN)
NISIP
A clădi (sau a face, a funda) (ceva) pe nisip
= A întreprinde o acţiune fără a avea o bază care
să o susţină, fără sorţi de izbând ă:
( .. . ] dar cine mai finea minre acesre
vorbe înrr-w1 ltx unde rorul se clădea pe nisip,
456
inic şi În grabă, fără 1năre{ia altor lăcaşuri.
(EUGEN BARBU)
A pune (cuiva) nisip în oclti = A face pe cineva să
vadă lucmrile altfel de cum sunt. A înşela pe cineva:
Judecătoareaa Înce11ur să JJu 1nai aibă
Încredere În ea, de 11arcă cineva i-ar fi 11us lliSifJ
În m~/Ji.
Ca nisipnl (mării)= În număr foarte mare:
Multi ca frunzele de brad, I Ca nisipul
de IJe vad. (VASILE ALECSANDRI)
NIZNAI
A face pe nizna i (sau pe nizna inl) = A se preface
că nu este la curent cu evenimeno.II petrecut. A
pretinde că nu ştie nimic despre ceva:
- Încă re faci niznai? Ei, lvt11e, Ivane'
Nt'1nai răbdarea şi bu!lătarea lui D111n11ezeu cea
fără de marg1111 poare să r1recovtîrşa.1eă
jărMelegile şi îndărăTnicia ra. (ION CREANGĂ)
Nu are lliciull rosr să facă 11e llizllaiul.
(ZAHARIA STANCU)
NOD
A cănta (sau a găsi) (cuiva) nod (sau, rar,
noduri) în papură = (A căuta sau) a găsi c u
orice preţ greşeli, cusumri, acolo unde ele nu
sunt. (A căuta sau) a gă<i cuiva motiv de
învi nuire pe nedrept:
( ...] în fine publicul .re indignează,
văuînd 11e semşii de vorbă căurtînd nod în
/XI/Jură 11enr111 a 11ierde ri1n1>ul 11e J1i111icuri; se
11ierde ri1n11ul cu ca11r1[ii 11arla111e11rare, cu
deV-1areri seci, cari JJu valoreatii Ilici ju111ărare
ctîr diurna. (MIHAI EMINESCU)
A căuta nod în mămăligă. v. mămăligă.
A da în nodnri (D. cereale) = A creşte:
Grt1ul a dt1r Îll SfJÎc.~, iar 01zul şi ovă.zuf
dau în noduri. (BULETINUL, 1929)
A înghiţi (cn sau la) nodnri sau a înghiţi nod ni
= A suporta un necaz, cu an1ărăciune, o
umilinţă, fără a spune ni mic. A înghi ţi c u mare
greutate din cauza unei neplăceri, supărări etc.:
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

Crezt111d-o dar eu acet1sta, că e cu1n a1n ceea ce îi făcea pe rJăgt1ni să înghiră cam cu
auzir, I O şi luai de nevasră, la a/rele n-am noduri. 01 ASILE LUPAŞC)
gtîndir. I Şi după nwlfă în grabă t11n înghifif acel Odt1ră 111ă roşii ca focul, şi dinrr-o
nod, I N-am vrui fJeflfru aşa rreabă să fim de râs .wrbirură înghifii ror .rnlerml (băutură preparată de
la nor od. (ANTON PANN) orienmli din salep, miere şi apăl Ne-a mai dar încă
fm1Jăra111/ răcea la roare acesre, îi cc1re unul. L-11111 băur cu noduri, că n-a111 111ai
asculta cu dezgust şi n1unai Înghifea noduri. îndrăznii să-mi ridic ochii din ceaşcă. (BARBU
(ION CREANGĂ) DELA VRANCEA)

A înghiţi noduri = A îndura ceva în tăcere: A s e urca un nod în gât = a ) A se sufoca:

Voia ftînărul să 1111 fie .fet11nt1 şi roruşi Le conrempft1n cuprins de o 1ri1refe
.Hăr11.1e pe ghimpi la masă şi înghifi.1e cu noduri, .efltşie1oare ce u1t.~a n<lvalnic ca un nod În gc1r,
căci Miron fuga fusese şi 1nai ursuz, 1111 i-a amenin(l1nd să mă Îiteu. (NICOLAE CORBEANU)
adresar nicio ţJrivire şi s-a hăituit roară vr e111ea b) A fi c upri ns de nelinişte. A fi emoţionat :

cu fiul său fJe fel de fel de mănmfiş1u-i. (LIVIU (.. . ]mi se urcă fJan'ă w1 nod în gtîr şi-mi
REBREANU) vine să plt?ng. Şi asra mă face nervoasă, chiar rea.
Nevasta, ne1naiavtînd Î11corr o, răcea şi (MARIA BANUŞ)
înghifet1 noduri. Toare ca roare, dar carul său
era de haimana. (ION CREANGĂ) A tăi a nodul gordia n = A recurge la un mijloc
extrem în rezolvarea unei si tuaţii, căreia nu i se
A lega paraua cu zece noduri = A fi foarte zgârcit: poate găsi altă soluţie:
Pe lt?ngă ace.Hea mai avea .Hrt1nse şi A11. 7 e fără come.Har e sabia lui
1Jără/11fe albe penrru zile negr e; căci l ega Alextmdru îm1Jăr(I(, car e raie nodul gordian fără
JXlraua cu zet~e noduri şi rre1nura du1Jii ban. a Încerca de a-l desccîlt~i, şi consecuenl, de111n
(ION CREANGĂ) ar fi Jo.IT din pat1ea f raC{iei <ca>, în loc de a
Dar noi, popor de fărani, nu le purem moriva o declarafie de r evizuire în genere, de a
fO(lfe acesrea dectîr c11-nce111/, şi unde f rtmfuzul e nu face deltx o asemenea declarafie şi de t1 se
cu dt1re de 1ntînă noi trebuie st1 legă111 1x11nua cu asocia fără reze 1vă cu OţJinia d -lui Doca11.
rrei noduri, fJe11r111 că ceet1 ce un ţJOţJOr t1gricol 11u (MIHAI EMINESCU)
are niciodară swlf banii. (MIHAI EMINESCU) Piricu le sfidează şi Î11cet11·că să inducă
Lumea vodJeşre că Abdul-Hamid e mână în er oar e }11.Hifia, apararul de swr condus de
SJX111ă şi-i /Jlace oca 1nare, dar ltunea n-are elemetlfe coruţJfe e incaţJabil de decizia
cuvtî111; din co11rra, s-ar ţJutea SţJune că leagă necesară şi rolul de a răia nodul gordian revine
1X1rt1ua cu şeţJfe noduri şi are obit~eiuri foarre for felor de .Htînga. (AL. IVASIUC)
simple. (IDEM)
A trăi cu noduri fripte (Reg.) = A nu avea ce
A lega pe cineva nod = A lega pe ci nev a foarte mânca. (Reg.; pex .) A muri de foame:
strâns: (liganul] Irma
10 1cu noduri f ripre
Pe ho( l-au legar nod şi acum nu mai învăluire cu răbdări prăjire. (POP.)

făcea ni111ic rău.

A-i s ta nod sau ghem (în capul pieptului) = A
A merge sau a se duce, a aluneca (pe gât) cu se scârbi de o mâncare, de oameni e tc.:
noduri (O. mâncare sau liiL[ură) = A aluneca foarte Îşi a111i111i .Hrigărele disperare ale
greu pe gât din cauza unei neplăceri, emoţii etc.: 111ercenarilo r şi si111{i un nod În caţJul ţJÎeJJfului.

El şi cavalerii lui fşi fineau ţJrea (COSTI GURGU)

remurele rxdo,1e apr oape, la picioar ele scaunelor

457
 V asile JUNCAN

NOIMĂ ( . . .] şi pe111ru că băiarul îi semăna

A avea noimă = A avea un în~les; a însemna ceva: 11u111ai ei, de /'}{lrcă 1-ar fi co11ceţJuf siJJgură, era
fm11ărarul chemă pe grădinar să-i srmie .fe11fi111e11ral, 111elaJJcolic.~, ţJu{i11 cu caţJul În nori,
ce noimă să aibă florile ce rrimisese fe1elor sale. w1 arii.IT î11felul lui. (CONSTANTIN STOICIU)
(P. ISPIRESCU)
Tret~ărorii se 1nirau, Însă negustorii Parcă ar fi căzut din nor = Se spune despre o
locului ştiau că t11x1ri{it1 bătrt1nei cu gea1nt111ra11 persoană străină de cele ce se petrec în j uml ei:
1111 era nici singulară, nici Îllft1111ţJ/ăroare, că Ea t1răra de 1x11t~ă ar fi căzur diJJ JJOri.
ro rul t1vet1 o noi111ă, u11 sens, ţJe ct1r e Însă JJt'1nai (LEON NEGRUZZI)
bărrânaavea de unde să-l wnoa.1eă ( .. . ] ( ...] 1111-I t11,zi şi nic.~i 1111-I ţJrivi şi ţJlecă
(FLAVIUS ARDELEAN) SţJre ct1111era de u11de venise, ne/Jăsăroare, ca şi
cum ar fi căzur din nori r1e o plajă pusrie ( . .]
A găsi noima (Rar) = A găsi soluţia la o (D. R. POPESCU)
problemă. (Rar) A-i veni c uiva de hac:
- Care va să zică, pe1ecul ă.Ht1 de mărase NOROC
se f>Ollfe cu1n1Jii1t1 11u1nai cu 1nine, zise Î1n1Jiiraru' A avea noroc (sau norocul) că „. = A avea
ct1r e Înţelesese el 11oi1nt1 tlcestei cu1n11ene, Cll un şansa să ...:
împăral ce era el acolo. (P. ISPJRESCU) Lt1 Ct1111eră şi la SeJJaf JJ-a t1vur 11orocul
( . . . ] msrul oril'ărei comexrualizări e de să asisre deuîr la şedi11fe obişnuire şi pliaicoase,
a găsi noima „ambiguirăfilor" ce nu por fi fără vr euJJ di.k~urs i111/JOrft111f, dar lui i-a fJlăcur
înlărurare sponran, din m ei:1, de la nivelul şi aşa ( .. . ](LIVIU REBREANU)
leuurii Textuale. (GEORGE MUNTEANU) A avur 11orm~ut să cuJJoască o /Je1:foa11ă
Cil 10 1ul deosebiră.
A nu avea (nicio) noimă = A nu avea niciun
înţeles, a fi absurd. A nu avea nicio explicaţie: A avea noroc (sau norocul) că „. sau noroc (de la
( .. .] condt11nnă 1nuzica clasică, ct1re 11-ar Dwnnezeu sau din cer până în pământ) că„. sau
avea nicio noimă. (C. NEGRU2ZI) norocul„. că„. = Din fericire ..., bine că...:
( .. . ]dar era acelaşi lucru, căci exisr enf a Noroc de la Dumnezeu că era o fală
nu mai avea noimă fără fiinfa aceea delicară de mbace şi răbdă1oare. (ION CREANGĂ)
lt111gă dt111.wl. (MIHAIL SADOVEANU) NorO<.' că preşedimele republiui, d-l /.
Grlvy, şi 111i11ister ul t1crual, co11dus de uJJ 0111
NOJI moderai şi înfelepl ca d. Waddi11g1on, fim1nd
A nu noji două într-un tei (Olt.) = A nu reuşi .fea111ă şi de 111t111ifestt1{1l1 u11t111i111ă li guver11elor şi
să a goni sea<că nimic: li fJresei străine, llu fJriceţJuf i111e11sul ridicol li u11ei
Toară vart1, ei 11-au nojir două Înfr-un rei asem enea acuu1fiw1i ( .. .](MIHAI EMINESCU)
şi se gt1ndeau să se Î1n11r 1'1nure de la vecini.
A avea noroc de (sau la) cineva (sau de ceva) = A
NOR avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva)
A ba te cu fruntea în nori. v. ba te. folositor; a pmea profna sau a se bucura de cineva
(sau ceva), a se pure a sluji de cineva (sau de ceva):
A fi sau a trăi (cu capul) în nori = a) A trăi izolat Tor dr u111ul t1vură nor oc de v1-e111e bună.
de realitatea înconjurătoore, într-0 lume fanrezio;că: (MIHAIL SADOVEANU)
Ni111ic 11-ar ţJărea 111lli llllfural dectîf ca Au t1vur 11oroc de uJJ vt111r buJJ de lt1
oa111e11ii să ia lucr urile aşa cu111 su11r şi să JJu coti.Hă. (JEAN BART)
Cllufe În 11ouri ceea ce-i di11ai11rea JJasului lor. Ai avui mare nomc de mi11e. (ION
(MIHAI EMINESCU) CREANGĂ)
b) A fi distrat:

458
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DERC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

A avea n oroc la „. = A avea succes la„., a reuşi
la ...:
-Afi avui noroc la wî11ăroare? (BARBU
DELA VRANCEA)
Când mai 11ăşrea, îl vindea unei femei
car e avea 11or rx la CO(Jii. Mama îl dădea 11e
fereastră şi zit~ea: «Să fie al rău, că
rrebe». (ION GHINOJU)
A avea noroc porcesc (sau orb, chior, cu
carul) sau a -i curge (cuiva) norocul gârl ă = A
obţine întotdeauna succese foarte mari î n
acţiunile riscante î ntreprinse:
Uneori avetun noroc ţJorcesc. AţJărea un
amil' uirar, cu chef de dar. Alră dară, Dan
( .. .] femeile bisericoase din stlf îi
băgase 1na1nei o 1nul{iJne de bt1t.tlco11ii În CllfJ,
care de ct1re 1nt1i ciudare: ba că a1n să ţJetrec
Între ot11ne11i 1nari, ba că-s 11li11 de noroc, ca
br oasca de păr, ba că am w1 glas de înger, şi
mulre a/re 111i111măfii ( .. .] (ION CREANGĂ)
inie 11u-1ni
A-i cânta (cuiva) de noroc (D. pă~ări) = A-i
prevesti cuiva succesul în acţiunile întreprinse:
Pasăre galbenă-11 cioc, I Rău 111i-t1i ct1111a1
de nor oc, I De fi-ar pica ciocul rău I Precum mi-ai
ctî111a1 de rău 1 (VASILE ALECSANDRI)
A-i m ânca norocul (cuiva) = A fi vinovat de
nereuşita acţiunii Întreprinse de cineva; a

Goa11fă m-a luar la masă. (FLORIN IARU) nenoroci pe cineva:

Uneori, oameni fără (Ji<' de i11.1pirafie CăţJrarului nu-i 11/ace trăncăneala
scriiroricească aveau un noroc chior, ÎJJ ri1nţJ ce tovarăşului, Îşi aduce t1111inre de ce i-ll făcut

/goi: .. Ei bine, acesr om era lipsii de noroc. Ha1t11nu şi i se 1x1re că rare-i 11rosr de cară În
(DAN DOBOŞ) spinare pe cel ce i-a mt111ca1 norocul. (LIVIU
Din ziut1 În ct1re s-t1 roc1nir Chirică lt1 REBREANU)
Irx1re, norocul î1 curgea gârlă. (ION CREANGĂ) Prejăcărorie a fosr dukeafa, /Jt1'<'wn
fJt-efăcărorie a fosr 1xî11ă şi îmbrăfişai-ea lui cea
A avea noroc sau a fi cu noroc = A avea succes dimtî4 î11 culcuşul ei de ţJe CU/JIOr, plină ce a lăsar-o
în acţiunile întreprinse, datorită unor împrejurări ÎJ1S(/rc1i1tdă... ţxînă ce i-a 1ntî11ct1r 11orm~ut şi rotiră

favorabile neaşteptate: viafa... Acuma degeaba s-ar mai căi (IDEM)

N-avea nor oc la vâ11a1. (P. ISPIRESCU) Ridică-re 11egurifă, I De pe casa
Se vede că ror mai ai oleacă de noroc, lx1diului, I Să i-o văz, mtî11ct1-o-ar focul I Cum
de-ai nimerii rocmai la mine. (ION CREANGĂ) mi-a mt111ca1 el nor ocul. (JARNiK-BÎRSEANU)
Intrase cu rorba ţJ/ină, clîci
act1să

avusese nor oc î11 ziua aceea. (C. NEGRUZZI) A-i s urâde cuiva norocul = A-i merge bi ne
cuiva În viaţă:
A da noroc = a) A da mâna c u cineva. (Pex.) A Făgădui surorii sale că
o va lua cu
saluta: dtînsa să o 1nai st~ooră ţJrin ft,1ne, căci 1111 se ştie
Au dar noroc şi au Î11ce11ur să discute de unde sare norocul 01nului şi 1nt1i ales al unei
verzi şi usct1re. fe1e. (LIVIU REBREANU)
b) A ciocni paharul de băutură c u cineva: DurXI căsătorie i-t1 surtîs norocul şi tui
Aşadar 11u111ile-JJ sus şi noroc să det1 rrăir fericifi 1xî11ă la sft11şirul viefii.
Du11111ezeu, ct1 să ţXXltă bea llC/ulllul 1n1i1is1111 de
interne tddă111aşrJ tlcesrei răsc111n1Jărări. Se ştie că A-şi face de noroc = A face descântece, vrăji
11u-i disrJface acesr .roi de ocurx1fie, mai ales ctî11d e etc. (pentru a-şi ghici soarta sau) pemru a -şi
î11folosul „11a{iw1ii ". (MIHAI EMINESCU) asigura succesul în acţi unile întreprinse:
°Ţiganca i-a făcui de nor oc fe1ei, căci 11u
A fi plin de noroc ca broasca de păr sau (înv.) se 1nai 1nărira şi se re111ea să 1111 ră1ntînă /ară
a-i s ta norocul tot împotrivă = A nu reuşi în bărnî11ă.
acţiunile întreprinse. A fi ghinionist:

459
 V asile JUNCAN

A-şi încerca (sau a-şi is piti) norocnl = A vedea - Unde-i 11orm~ut să />Of rret~e şi eu Îit {arii.'
dacă este norocos: susr>ină Tiru cu 1ntîndrie. - ltlsă, că ase111e11ea
Dă-1ni voie ca să 1nă duc )ri eu ţJe urina 110t·oace 11u î111tîrzie. (LMU REBREANU)
frafilor mei; 11u de alră, dar ca să-mi î11ce1t' Incendiul s-a Î11ri11s grozav În u11na
11orocul. (ION CREANGĂ) 11ot1srră. Parc-t1ş vret1 tlCu1n să se sringă ct1f 1nt1i
Ei, Cărăli11, acu-i acu I Ca să-fi înce1t'i cun1nd „de la si11e ". Dar u11de-i 11orocul ăsra ...
11orocul. (MIHAI EMINESCU) cu art1ra t11Jii dedesubt şi uscăciune det1su11ra.'
A ră111as deci /Jorărtîf că ne vo1n Î11cerct1 (G. TOPÂRCEANU)
norocul ctînd va veni fJriJnăvt1rt1 şi va Înverzi
pădurea. (ION IOANID) NOROCIRE
Din norocire = Din fericire:
Cnm (sau ce) a (sau o) d a târgnl şi nor ocnl Di11 11oroâre, rară/ meu dormea ( .. . ],
(Reg.) = A face ceva la întâmplare, indiferent de î11ct1111-a auzii. (MIHAI EMINESCU)
rezultat:
- Apoi dă, rară, cum t1 dar rtîrgul şi NOROI
norocul; tun de trecut ţJr1i1 inu/re locuri şi 1111 vret1u A împroşca (pe cineva) cu nor oi sau a zvârli
să mă ia ()(1me11ii la ochi. (ION CREANGĂ) (sau a izbi, a s tropi) cu nor oi (în cineva) = A
calomnia pe cineva:
La cât mi (ti-, i- etc.) -a sta norocnl = În ce ( . . .] asrăzi au aju11s la cele mai înalre
n1ăsură este cineva favorizat de soartă: de1nniră{i ale tării, şi-au creat stări colosale şi
Nu şriu zău la cc1r 1ni-a sra norocul. stro11esc cu noroi 11e cei care 1111 i-t1u i1nirar.'...
(ION CREANGĂ) (NICOLAE FILIMON)
Doresc să arăt că u11 0111 care este
La (sau într-un) nor oc= La întâmplare, fără a Sf>rijinir, criricar cltit11; dt1r Într-un inod obiec1iv,
fi sigur de rezultat: tire alr ela11 în a-ş i îndeplini idealurile decâr
Socotind că li venir vre1net1... o ce111 de unul ct1re este 11er1nt1nenr Î11111roşcar cu noroi
.wfie î111r-w111oroc. (NICOLAEGANE) î11venina1. (ION HADÂRCĂ)
A11ucă şi el Înfr-t'1J noroc .'tfJtt! răsărir. Cu1n ar fi dacă 11-t11n 1nt1i Î1nţ1roşca, 1nulr
(P. ISPIRESCU) ţ>rea des şi ne111erift1r, cu noroi. Dacă 1111a1n1nai
culrx1bi/iza la modul general şi cu o frene11fă
Noroc că„. = Din fericire s-a î ntâmplat că..., mulr prea mare( . . .] (ELENA DICAN)
bine că ...: Cu siguran{ă, l-ar fi Î111ţ1roşct1t cu noroi
Noroc că roe1nai arunci sosise ţJusrnicul. şi i -tir fi a nmcar î11 ft1fă acuzafii ( .. . ]
(P. ISPIRESCU) (CAMELIA CAV ADIA)
Noroc din cer 1x1nă-11 ţJil1nt1111, că 1111 111-a
prins ... harami11ul (om rău, lipsit de milă) de A se înfmtda în noroi (sau în mocirlă). v. înfunda.
Trăsnea, căci avea 1nare ciudă ţJe 1nine. (ION

CREANGĂ) A tâ rî (p e cineva) în noroi. v. tâ rî.

Noroc! = Formulă de salut sau de urare: NOSTRU, NOASTRĂ

- Noroc, noroc, cucoane.I Îi strigă Ai noştri (Înv.) =a) Partizani politici:
Ctîrciw11t1rul Busuioc, di11 pmg, vău111du-I 1recti11d. Trăiască a i 11oşrri, d-le k111cule' (I. L.
(LNIU REBREANU) CARAGIALE)
Trăiască ai noşrri ... Trăiască 1narele
Unde-i norocnl să„. =Ce bine ar fi să...: nosrru conducăror şi Î1tvăfăror, tovarăşul Srt1lin.I
(PAUL GOMA)

460
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

b) Per.;oane care împărtăşesc aceleaşi idei sau De vei avea vr eme, ia 1101e 10 1 despr e
principii: acea epocă. (ION GHICA)
/tir dacă aveai bărbă(ia de a le spune să
1111 se Însoţească cu 1nişeii rururor /)()ţJoarelor A Ina o notă bună (sau rea). v. Ina.
din r egmul ungar, căci asemenea /Xlfrio(i îi fac
rururor urgisi{i, deschise Î{Î ert1u re11111iţele cu1n NOTORIETATE
mi-a fo.H mie cea de la Va( şi wm î11 1111nă le-a A fi (sau a deveni, a ajunge ecc.) de notorieta te
fosr alrom di111r e ai 11oş1ri cea di11 Seghedi11. publi că = A fi sau a deveni, a ajunge ecc.
(IOAN SLA YICI) cunoscuc de coacă lumea:
Crede111 de fJri11os a ne 1nt1i Îltf1i1de ÎJJ
NOTĂ acett11ă privi11(ă; ne referim cftitir la rextul
A face notă discordantă = A avea o atitudine 1ne11{io1ll1f1Jui rtl{JOt1, coJJstarlind În rret«.~ăr că este de
care nu se potriveşce Într-un caz dat. A avea o nororief(ITe publiâi şi ne1ăgăduir că de la legea din
părere sau o atitudine diferită faţă de a ale ora: 1851 a începui îi1 adevăr să progreseze agriuJrurt1,
Nici România 1111face noră di.1wrda111ă în fJ/iisila virel01; .'iTarea săreta111lui, are11dtiş1J114 a
aceasră l'rivi11fă şi re11di11fă, ci, dimporrivă, define l"r>prief(lnJui. (MIHAI EMINESCU)
unele rewrduri ab.wlu1 rris1e. (IOAN TEŞU) Du1Jă discu(ia p1111t11ă cu Dori11
A.Hfel /Xlrfidul co11se1varor a î11(eles t1 Ursărescu, Î1ni sun ct1fivt1 buni 11rie1eni să le
1111 face di11 ce.Ilia izraeliră ce.Hi1me de parrid, SfJUJJ şi lor ceet1 ce devenet1 de acu1n Încolo de
iar 1111 Îllf111nd ÎJJ co1nisit,11i 11et~onsriru{io11ale şi nororief(lfe publică. (LIVIU BRĂTESCU)
ve11i11d a mai adăoga o noră di.1corda111ă la
lwo.wl de OfJi11i1mi ce pu11t1r ea fără de11111ira1e NOU, NOUĂ
( .. . ](MIHAI EMINESCU) A se nita ca viţel ni la poar tă nou ă. v. viţel.

A fi în notă = A se potrivi unei situaţii: Ce ma i (e) nou?= Ce s-a mai încâmplac în

Ceea ce s1>ui 1111 e deloc În noră cu ce s-a ultima vreme?:
î111âmplar zilele rrecure. - Ce 1nt1i e nou? -A11ăi... ror lllea şi iar
alea: noroi, ploaie, - mizerie goală. (DUILIU
A fo rţa (sau a exagera) nota = A trece dincolo ZAMFIRESCU)
de limitele obişnuire în atitudini, comportări ecc.: Lasă lele loa11ă, nu mi-e foame, am
De asră titiră Emta111el .rocorea că-i bine să 1ntî11ct1t 1nai devre111e şi nici f rig 11u-1ni este. Srai
facă ţJe ofe11st1Tul, peflfm a-i 1aro11t1 di1pozi(ia, să d1un11eara 1nai bine aici ltîngă 1nine şi s11une-1ni
vadă dacă poorefor{tl nora. (RADU ALDULESCU) ce mai e.'iTe nou. (LIA MUREŞAN)

A Ina notă (de ceva) = A afla ceva. A reţine Lume nouă! = Exclamaţie c u care întâmpinăm
ceva. A ţine seamă de ceva: pe oa<peţii rari:
Bc1rzorescu, 1>arcă nici n-ar fi lut1f noră O.' Lu111e nouă.' Bine t1fi ven ir.I Nu 11e-a1n
de exis1e11(t1 ei, ieşi pleu?11du-se adânc, să 1111 se văzut de ceva vre111e.I

lovească cu wpul de pmgul de .ws. (LIVIU

REBREANU) NOUĂ
Acuma î11(eleg fie r berea să1e11ilor! făcu (Peste) nou ă lări ş i nouă mări sau (peste) nouă
jandar1nul 1r,1ni11ar. Act'1na şriu de unde ţ>Orneşre mări şi nouă lări,peste nouă ţări şi măr~ peste
a(Î(ar ea„ . Foorre bi11e. Am luaT 1101ă. Dar aici nouă mări, peste nouă lări = fuarce departe:
sunr În exerciţiul fi'11c{Ît'11ii şi re /JO/tesc să Dar de ce 1111 trece 1năcar să-i s11uie lui
părăseşri odaia imeditlf 1(IDEM) că uire aşt1 şi t1şa, că doar 1111 e 11este nouă 1nări
şi nouă (ări? Ori poare n-o fi dc111.wl rarăl
A lua note = A face însemnări: copilului? (LIVIU REBREANU)
461
 Vasile JUNCAN

Şi merg ei şi me1g cale lungă să le-aj1u1gă, Pe pla nul al nouălea = Se spune despre ceva
Ttl'<'ând 1>e.11e nouă măr4 1>esre nouă fări. (ION neimportant, lăsat la o parte:
CREANGĂ) Ea a fo.H nevoiră să le la.ie roare pe
Vesrea fnunu.iefii rale a Tt<'l'l•T pe.He nouă p/a11ul al 11ouălea.
mări şi muă fări. 01ASILE ALF.CSANDRI)
Om ca badea nu se vede... I Pofi să caufi NU
nouă mări, I Nouă mări şi nouă fări 1 (JARNiK- A nu zice nu = A nu nega. A accepta:
BÎRSEANU) Cr ed că nici „ Camera de 1-elara1-e " nu .ie
vt1 juct1, deşi Paleologu o 1>r o11une În 11!/Jerroriu
A avea nouă bă ieri Ia (gu ra de Ia) pungă . v. Tearmlui Norrara. Lovinescu, swq>ia i111eleauală,
baieră. nu zice da, nu zice nu. (MARJA BANUŞ)

A avea no u ă suflete (sau vieţi) = A fi foarte A s pune că nu = A nega:

rezistent; a fi foarte vi teaz: Mă, dtlcă eu Î{i .'lfJuJJ că 1111, şi fu 1111
Lutî11du-111ăÎntr e ei rrei fJe sus, ca fJe o cr ezi, llfu11ci fllci din gură şi JJu-1ni 1nt1i .'lfJu11e
ţJllnă, şi ÎJ1forctî11du-se s111-e cei rrei securişti ce nimic. (MARIN PREDA)
ne veghet1se, fşi ridică 11ălărit1 şi le SţJu„~ În
rret1căr: Ai noştri ct1 brt1zii, ro1ntînii În veci JJu A-l lua pe . nu" în braţe. v. lu a.
ţJier, JJtînă şi bu11it~ete t111 nouă vie{i În 11i er1rul de
aramă. (IOAN MUNTEANU) Ba bine (că nu)!. v. ba.

Ducă-se, du-te etc„ (sau te duci etc.) opt cu-a De (sau dacă) nu = În caz contrar ...
brânzei sau opt şi cu a brânzei nouă. v. brânză. De 1111, .k~1ti1nb li fli coroaJJă Îllfr-o
ramură de spini. (MIHAI EMINESCU)
A merge pe nou ă (sau două) căr ări = A fi Nu pofi co11.Hrui o wsă dacă nu r especfi
foarte beat: îmocmai legile geomerriei, dacă nu fii co111 de
Am ajuns acasă pe două cărări de la 1-ezisre11fa marerialelor ( .. . ) (IRINA PETREA)
gă/efile de vin şi Jack&Coke conwmare.
(CODIN MAT ICIUC) Nu a ltceva (sau nu alta) = Se spune pentru a
Când venea vr em ea să ajungă acasă, ei confirma cele spuse anterior:
1nerget1u 11e nouă cărări de la ctîrcit"nă. S-o bafi până la scînge, nu alrceva ... s-o
lx1fi cu biâul, nu alrceva! A.Ha e pedeapsa ei ...
NOUĂLEA, NOUA (GIB I. MIHĂESCU)
A fi în a l nou ăl ea (sau în al no uăs prezec ele a) Era frw11ot1să, băi frare, de dădeai î11
cer = A fi foarte fericit; în c ulmea fericirii, a Ml Mială, nu a/rat (DAN LUNGU)
măririi, a preţuirii:

L-am ridiwr î11 fa mas ia mea p<111ă la a l
11ouăs1n-ezecelea cer 1 01ASILE ALECSANDRI)
111 această nouă coJtdifiune, Sţ>irirul său
se sur>fiază ca firul de borangic, imaginafia lui
se înaltă până la al nou/ea cer, devine filosof
peripare1ic ( .. . ] (NICOLAE FILIMON)
Eram î11 al nouălea cer. Aplauzele ce
răsunau Îi asigurt1u ct1redra t1sra 11e11r111 cel
pufin w1 t111 şcolar înai111e. (ION D. S ÎRBU)
Nu şi nu = Formulă care exprimă împocrivirea,
refuzul categoric al cuiva de a-şi schimoo puncOJI de
vedere. Exprimă inmilitarea unui efort
Orictîf 1-aifi 111gar să vină, el 1111 şi nu...
NUCĂ
A se lovi (sau a s e potri vi, a se nimeri) ca
nuca-n perete (sau, rar, în gard) (Pfm.) = A nu
se potrivi deloc:
( .. .] dar, dacă se-11Ttîmplă să cază
ca11ea În 1ntî na vr eunui 1necaJJic de dr tun-de-

462
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

fie1; apoi acela are să .re amuzeze foa 11e mulr cu

lx1livernele doet'1ne11rt1re ale narurlllisrului: rrei NULĂ
din fJllfr u 1Xl1ti sunr fJOfrivire ca nuca-11 fJer ere. A face nulă = A reduce la zero, a anula; (fam.)
(1. L. CARAGIALE) a face praf:
Mevăml e.He că mai rmdewta localizarea Vameşi de aceia care fac 1111/ă pe cei de
.re pmriveşre ca 11uca-111Jere1e; (IDEM) la "Vămile Văzduhului." (FILOCALIA)

Apo i o ia la /XlfJuc şi hai, hai' hai, hai'

ajunge î11 sar, la fmre-său, şi pe ltx ct1qJeş1e o
1ni11ciună,
car e se ţJOfrivea ct1 nuca ÎJJ ţJărere.
(ION CREANGĂ)
Păi, arunci, dacă t1ici cuvt1nrul de
rovarăş se 11i1nereşre ca 11uct1-JJ ţ>erere, Ct'1n o să
t1udă,
do1nnu 1>ărinre, cuvtînrul „ Preacuvioase? "
(T UDOR MANTA)
Când o face plopnl nuci (sau pere) şi răchita
mere dnlci (sau mi cşunele) (Pop.) = Niciodată:
Ct111d a creşre grâu Îfl casă I Şi-a păli cu
floaret1-11 casă, I Şi-a păli cu spicu-11 masă, I
Ct111d a face plopul nuci I Şi răchiftl mere dulci -
I Toc111a -t1ru11ci şi nici llfuJJci I Vo111 f i noi
11emfilor slugi. (T UDOR COLAC)
NUIA
A da nuiele = A pedepsi prin bătaia c u băţul:
Să-i dafi douăzeci ş i cinci de nuiele. (I.
NUMAI
Fără numa i = Decât:
N-au fără JJt'1nai un 111ijlo c a-şi 1Xlstra
11t1fio11t1lirt1ret1 101; şi tlcesrt1 e federt1fit1, iar 1111
.1Upre111afit1. (ION GHICA)
Nu numa i = Mai mule decât ...; afară de... , pe
lângă:
Îi era drag ţJă1ntînrul 1111 11u1nai 11e11rr u
câşrigul ce-l fJroduce. (LIVIU REBREANU)
Fuge lumea de dtî11.1U/ de-şi scoare
ochii; şi 11u 11u1nai t1ft1tt1, dar chia r ctînd se uiră
la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc
ră111t111e moa11ă. (ION CREANGĂ)
Numai aşa = De formă, fără rost, degeaba:
Nu-l duce1n noi la sţxînzurăroare 11u1nt1i
aşa de flo ri de cuc. (ION CREANGĂ)

POP-RETEGANUL) Numai cât sau numa i ce = Abia, doar:

Li .re rrăgea ct11evt111uiele la rălpi, ca să Numai ce-l privesc odară i11 ochi... şi-fi
le vie mi111ea la cap. (ION GHICA) spw1: «alb ori 11egm». (M. DA VIDOGLU)
Şi
11w11Gi ct?r a gt111di1 Fă1-Frw11os, şi
NUL, -Ă î11dară au şi fosT de fafă pări11fii împărăTe.rei lui.
A declara n ni = A anula: (ION CREANGĂ)
În ct1zul În care co11srt1ră că actul
res11ec1iv a fost ado11rar incorect sau că 11u se Numai ce (iacă) sau numa i (ce) iaca = Ia că,

/X1zează pe diSfJOzifiile di11 Tra1t11e, Currea îl deodată:

poare declara nul ş i 11eave11i1. (hccp://ro.bab.la/)
A fi uni la ... = A nu şei nimic (încr-un domeniu
oarecare):
E1r1n ml lt111uUt'11>'.dili (GALA GALACTION)
Bagajul lui de engleză era nul. Î11
Aşre11ra, aşre11rt1... şi 11u1nt1i ce-o vede că
vine, 1Jăşind Înce1 ţJrin it11fx1 Înrourată. (1.
MIRONESCU)
Şi cu1n stt1 ea În 11reaj1nt1 fiînrt111ei, nu1nt1i
ce iaca pe slujnica şriură. (ION CREANGĂ)
Moş Nid1ifor decitxălase [(reg.) a

(Jerioada di11 Timrml pregăTirii şi elaborării desface în părţile componence; a demo nea]
acrelor de emigrare l-am î11văfar ctîreva cuvi111e că111{a şi-o ungea; ccînd n1unai iaca se trezeşte

î11 /im/XI franceză crezând că 11e vom .Habili 11e la S/X1Tele lui Cil ju/JlÎll Şrrul. (IDEM)
m eleagurif rt111cofo11e. (ADRIAN FLOREA)
Numai de sau numa i dacă = Doar dacă, cu
N ni şi neavenit. v. neavenit. condiţia ca ... :

463
 V asile JUNCAN

Lucmrile se fac nwnai dacă le şrim face. Afară de acesrea, mai e.He încă o
(IOAN SLA VJCI) wregorie foarre mil'ă, 1>ierdură î11 grămada
celorlalre rrei, dar fJe w r e, 1>ellfm inrere.wl
NUMĂR obiet'Tivirăfii cerce1ării de fafă, nu rrebuie s-o
A nu (m ai) avea număr= A fi peste mă<ură de dă111 uitării - categoria ţJieselor originale, ct1ri
nun1eros: sunt aşa de ţJufine că le-tun ţJutea 11u1nărt1 ţ>e

Apoi preofii, ct?nwr efii şi faclele nu mai degere. (I. L. CARAGIALE)

aveau număr. (NICOLAE BĂLCESCU) fn rear ml românesc numeri pe degere
acrrifele wre în afară de fmmu.1efe să aibă şi
C u (sau în) număr= Numărat, c u socoteală, cât femi11iwre. (ION DICHISEANU)
trebuie:
Aduse roore mafele şi le dere iarăşi în A număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghipturile)
mună i: (P. JSPIRESCU) = A ţine cuiva socoteală de cât mănâncă. A da cuiva
mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău:
Fără (de) număr= Nenumărat, fiiră margini, Le 11u1năra Î111/Jucărurile; regrefa fiecare
nelimitat: Înglt1[irură a lor. Nu ră1ntîne nicio Îndoit1lă asuţJ1t1
illfreaga ft11mă fără mmă1; fiiw mt?lului acesrei st1t1nii sirua{ii de duş111ănie; 0111111 acesta le
primordia( sefrămt1nftL (MIHAIL SADOVEANU) dorea dispt1rifia. (MIHAIL SADOVEANU)
Ei frec ca vijelia cu ariţJÎ fără 11u1năr.
(MIHAI EMINESCU) A număra paşii cuiva (Rar) = A supraveghea
Se zărea arunce ţ>e 1uneda ctî1nţ>ie ... pe cineva de aproape:
delfini fără nwnăr. (VASILE ALECSANDRI) Pa1t.~ă nu1nără fXIŞii, rx1rcă d1
11uie lm.~ul Îit
mei:wl 101: Să ducă ei, 1>e /Xlful de aifani, cedJ
L a număr sau în număr de.„ =În total: rrt?nlir di11 muchie de srt?nw, ori misrref dobon?r la
S/e111icii, nouă lt1 llt'1năr, 110vesteau, şi jirişrea pădurilor? (BARBU DELAVRANCEA)

jiewre înşira ct?re-o legendă, ct1re-w1 basm ori

o-111t1mplar e. (G. COŞBUC) A număra pietrele (sau pavelele) = A umbla
Adwu?ndu-se boierii, 47 la 1wmăr, fiiră treabă, fiiră rost:

Lăpuşneanul se rmse în ct11ml mesii. (C. Aceasră „Dt1cie viiroare" 1111 e Î11să
NEGRU2Z1) nimic alr dect?r '"' mijloc de-a crea celor
Pufi11i erau la llt'1năr ostaşii Ro1ntî11iei. ce nwnără pierrele şi mână muşrele la arm( .. .]
(GR. ALEXANDRESCU) (MIHAI EMINESCU)
Pe ltîngă acea'lfll, t«.~eşti rineri sunr
NUMĂRA apr ()(1pe rofi mde cu membrii co11.1iliulu4 fii de
(A fi) s la b sau (im.) gras de-i numeri coastele 1x11riofi avufi w ri t111 a111bifit1 de-a 1111nă1t1 pierrele
= A fi foarte slab: wpiwlelor Apusului pe d1elruiala rx11riei. (IDEM)
Eu îl văd fJe-acela: slab, de-i 111w1eri
coosrele... Pa1t'ă ce, dacă ia şi el ct?reodară o A număra puţin = A dura puţin, a trai puţin, a
ooie, ori 1m miel? (MIHAIL SADOVEANU) fi efemer:
Dar ţJăsrrăvul e ţJrea r1-ecă1or şi nu1nără
A (putea) nwuăra (ceva) pe degete (sau pe o pufin. (MIHAIL SADOVEANU)
mână) = Se spune pentru a arăta că e vorba de
un număr foarte mic de obiecte sau de fiinţe: Până numer i (la) trei (Fam.) =Într-o clipă:
De .111b1 pălăria !iOi()(1să i se ;Ju?rlea Capul rrebuie să-l vâri î11 arm până la
păml lung, t11ne.11eu?ndu-se cu bar ba lăfoosă sprâncene. Picioorele, co111ple1 î111inse, până
cafenie, În care firele argintii se 11ureau 11u1năra nw11eri rrei... (CELLA SERGHI)
pe dege1e. (LIVIU REBREANU)

464
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
V al11111tt! ol TT./eo

NUMĂRARE A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău (Îcn.)

Nu-i vr eme de numărare (Reg.) = Nu este = A (nu) interpreta greşi t sau c u rea-voinţă
vreme de pierdut: vorbele c uiva. (Pex .) A nu se s upăra:
Nu sta{i cu 11uîi11ile Încrucişare, că nu-i Nu şti1n 1x1nă asrăzi det~t1t n1unai două
v1-e1ne de 11u1nă1t1 1-e.' abareri a le .Hudenfilor de la Cemăufi, care însă,
deţXlrfe de a constitui o cri1nă În ochii noştri, nu

NUMĂRAT, -Ă le-a1n ţJurea lua În nu1ne de rău dect1t dinrr-un

Bani număraţi =Bani numerar, gheaţă, peşin: exagerai pw1cr de vedere a l politiei .uarul ui ( . . ]
Eu 11-tun juct1f fJe cr edi1, ci-11 bani (MIHAI EMINESCU)
11u1nărt1{i 1>e 1nt1să, şi dtlc-tun /i'tcur-o, trebuie să
am şi curajul de a o mărrurisi. (IOAN SLAVJCI) A auzi de numele cuiva = A cunoaşte din
Vtîmiirile cele (l(lÎf de numeroase par t1 auzite, din reputaţie:
fi dt1r 11u1nai rar naştere la ţ>rocese, deoarece se - Crede{i-1nă,
n-a1n t1uzir niciodt1tă de
/ăceau 1nai ro rdet1u1ta ţJe bani llt'1năra{i Î11ai11rea 1Je1:11oană, zise ea. Eu sunt şi iii co1nirerul de blm~,
do11111irorului sau a 1na11orilor ce e1t1u fată l a dar 1H1111 auzii nw11ele ăsra. (VOICU BUGARIU)
facerea Tocmelii. (A. D. XENOPOL) Pt1nă acu1n, el n-a t1uzit de n1unele lui,
deşi e1t1 binecunoscut de SţJet~ialişti.

Bob nwuărat =Exact, întocmai; lămurit, amănunţit

Dovedeşte,bob llt'1nărt11, că t1renzile t1u A cunoaşte (pe cineva) numa i după nume (sau
scăzur. (BARBU DELAVRANCEA) din) nume = A cunoaşte ceva din auzite, fără să-l
'Ţara Românească exisra ca srar fi văzut vreoda !li:
tmronom de la 1260-70, va să zică bob nw11ărar C.mosc ţJe Ion Buzdugan, Viaor
de şase secole( ... ] (MIHAI EMINESCU) Tulbure, 1Je 111w1e Popescu, dar 1Je ca re-I cunosc
numai durJă 111u11e ( .. . ] (VADIM GUZUN)
NUMĂRĂTOARE Nu s-a îllftîlnir niciodară cu ea, dar o
A face numărătoare (Reg.) = A număra câte oi cunoaşte nu1nt1i duţJii nu1ne.
are o stână:
(.. . ] după ce .re va horă1f la o m~ie A lovi (sau a păti, a-i trage cuiva una) în (sau la )
Î11tinderet1 locului ce trebuie 1>e111ru o viră du1Jii muuele tatălui (Fam.) = A lovi pe cineva drept în
re111eitJ de 1nai sus, se vt1/t«.~e11u1nărăroare ru1uror frunte (în locLd unde se mimiesccreştinii) :
virelor sărenilor, legiuire (.. . ] (CONSTANTIN - Ba nu-i destul.' şi-i 1nai rrage şi-n

TĂNĂSESCU, ŞTFFANGRIGORAŞ) numele rarălui una! (ION CREANGĂ)

Măi slă/Jănogilor, eu pe voi vă 1Jăle.1e în
În numărătoare = În numerar, în bani gheaţă: n1unele rt1tălui şi vă ţJrăvălesc cu ţJiciorul În

Văzând că nu (JO{i că1Jăra bani în llÎ/Jă. (MIHAILSAOOVEANU)

11u1nărărot1re,
ia o ort1nduit1lă la visterie.
(MIHAIL KOGĂLNICEANU) A lua sau (rar) a avea (pe cineva) în nume de
bine (sau de rău). v. lua.
NUME
(Numa i) cu numele = De formă, în aparen ţă: A nu-i (ma i) şti (sau auzi) cui va de nume = A
( .. . ] el era numai cu nw11ele wpul nu avea niciun fel de veste despre cineva:
familiei, fiindcă de far" neva.uă-.rn, Aglaia, Nu li s-t1u 1nt1i t1uzit, ni1nică de nu1ne. (I.
ducea roară Treaba. (DUILIU ZAMFIRESCU) G. SBIERA)
Era rege nu1nt1i cu n1unele. Ni s -or pierde 111111ele I Şi nu ne-or şri de
nume. (MIHAI EMINESCU)

465
 V asile JUNCAN

A scoate (sau a scorni, a face, a-i ieşi cuiva) nume

(rău) =A (se) vorbi re rău despre cireva. A se afla Cu (sau sub) nume de„ .= a) Cu titlul de.. sub
sau a pune pe cineva într-o lumină defavorabilă: formă de . . .
Şi decc1r să-1ni iasă 1tt'1ne rău, 1nai bine b) Sub pretext că .. . spunând că .. .:
să 1nor; căci ce glăsuieşte o zicătoare: dect1r să ( .. .] bt1bt1 se llrcă î11 pod, Cil 111u11ele să
it1să 011111/ui 11u1ne rău, 1nai bine ochii din caţJ. le aducă slănină. (POP.)
(P. ISPIRESCU)
Cu numele sau cn nume de„. =Numind, numit,
A spune (sau a z ice cuiva, a chema pe cin eva având numele de...:
sau ceva) pe nume = a) A rosti (cu voce tare) Au ră1nas iit .eft-1rşir s1i1gur 11u1nt1i cel 1nt1i
nuntele cuiva. A nunti: mic jill, w nw11ele Crusoe. 01ASllE DRĂGHICI)
Mă strigă „1nucosule" .ft1u „ţ>iciule " ... S-t1 !i<.'lllt1r mai an I Bădica Troian I Şi-a
Niciodară 1111 1ni-a S/Jus ţJe 11u1ne.
De ţJarcă i-ar încăliwr I P-lln wl î11văft1T I Cil 111u11e de Grt1llr.
fi fo.H ruşine Cil mine. (SÎNZJANA POPESCU) (POP.)
b) (Pex.) A spune ră<picat, fără ocolişuri:
Le-tun zice noi ţJe llt'1ne şi Încă cevt1 ţJe Pe nume = Rosti nd numele (cuiva):
det1Sllprt1 dacă tir fi vr emea vr eme şi ft1rt1 pe Dănilă însă t1 începllT a-i srrigt1 pe
pace. (MIHAI EMINESCU) nw11e. (ION CREANGĂ)
Blând r>e nllme el o cheamă. (MIHAI
A( -şi) lega muuele (de ceva) = A (se) face EMINESCU)
cunoscm prin ceva. A (i) se asocia repmaţia cu ceva: Ni1ne11i 11u vrea să-1ni zică ţJe 11u1ne.1(B.
El voia Cil oriu r>ref să ră11u1nă lt1 P. HASDEU)
conducerea guvernului, ţJenrru a-şi lega Jtt'1nele
de 1nt1rile even iJnenre ce se de.efă)ru rau. Pe numele cuiva (D. o proprietate, un act etc.)=
(ANASTASIE IORDACHE) Înscris ca proprietate legală a c uiva:
Nu ţJOf suferi ideea de a 1111 Înse1nnt111i1n1"c Să afli dllpă w1 an, doi că-şi d1lret1ză o
În vit1fă, de t111u co111ribui cu 11i1nic la ea, de a 11u-1ni wsă Cil rrei ewje, pe nllmele neve.Hii. (CEZAR
legt1 nw11ele de ceva. (G. CĂLINESCU) PETRESCU)

A-i da nwuele„. (cuiva) (Înv.) = A se numi... , a Pentru numele lui Dwunezeu (sau al cerului)! =
se c hema ...: a) Exclama~e care subliniază, întărind, o mgăminre:
Şi-i era 111111ele Plt1cftida1. (DOSOFTEI) Pe11r111 11u1nele lui Du1n11ezeu 11u vret1u
să mor' Nil vr etlll să mooooor' (ŞTEFAN
A-i m erge (cuiva) numele că„. = A i se duce DUMITRESCU)
vestea că...: b) Exclamaţie care exprimă indignare,
Fe1neii i-a 1ners 11u1nele Îll ror rc1rgul, nedumerire, exa<perare:
w r e s-a şi grăbir, dllpă nedezminfiTlll obicei al Ct111d şi-a dar set1111t1 că vroiam să-l
bucureştenilor, să-i ţJoret~lea.k~ă cc1rcit"na aşa ţJărăse.k~ chiar Înaintea control ului, a srrigt1f:
cum s-t1 t1ră1t1r. (AL. OFRIM) Penr111 nu1nele lui D1'1n11ezeu, acu1n {i-ai găsir să
pleci în concediu? (DANIEL SUR)
A-şi face (un) nume = A ajunge cunoscm,
vestit, prin acţi uni pozitive. A-şi face o carieră: Să nu-mi (m ai) zici (sau s pui) pe nume dacă „.
În foarre .w111ă vr eme de la de/ml, p rin (Fam.) =Să nu mă mai recunoşti dacă...:
comenrariile .mie lirertire şi prin arricolele de Dt1că 11u re-oi/ace eu să it.IJufeşri, să 11u-
t1c1ut1lirt1re ClllTllrt1lă, Sebt1.Hit111 şi-a făcllT '"' mi mai zici pe nw11e. (P. ISPIRESCU)
11u1ne fn lu111ea literară bucureşret111ă. (MARTA
PETREU) Sub (rar în) nume de„. =Ca, drept, anume:

466
 Dirfia11or de "'{Jresii "'11/IÎll'{ti f11 ca11texte (DE RC) D - N
Val11111tt! ol TT./eo

Să se ducă la dcînwl .1upr 11w11e de sol.
(1. GHERASIM GORJ AN)
Î11111u11e de om mor i 1-afi lă.rnr. (POP.)
Veniti-ar sau pieriţi-ar numele sau să nu-ti
mai aud de nume, nu ti-aş mai auzi de nume,
acolo să-ti rămână nmuele (În i mprecaţii) = S e
spune unei persoane insuportabile. S e spune
cuiva pe care nu vrei s ă-l n1ai revezi nicio dată.
Se spune cuiva căruia Îi doreşti n1oartea:
Să
11u ma i a ud de 11w11ele rău 1
CREANGĂ)
( .. .] că de-mi faci ruşine, cu mt111ile mele
re-oi .1/ufi şi .1/ură re-oi alu11ga din ocolul meu să re
duci Încorro re-or fndreţJfa m}1ii, şi să nu-fi 1nai
aud 11ici de11ume! (LIVIU REBREANU)
Z i-i pe nume! = Spune -mi numele lui, de care
mo mentan nu-mi amintesc. Se spune c ând
cineva nu-şi an1i nteşte pe n1on1ent denun1irea
exactă a unui obiect:
- Dar oare ţJe acesta cu1n 1na1na
dracului 1-aji mai chemt111d?- Zi-i pe 11w11e să
fi-I .1pw1. (ION CREANGĂ)
Ei 1••• Nu faci w1 pa.1 de aici p<111ă 11u-i
zici fJe 111w1e (...] Zi-i odară r1e 11ume! (I. L.
CARAGIALE)
NUMI
A-i numi cuiva rău (Reg.) = A prevesti c uiva
ceva rău:
Bărrtîna i-a 11u1nir rău fe 1ei şi acu1n ea
căzut ţJe gtînduri.
în frac~i echivalente c are au numitoml identic
pencru a efectua adunarea sau scăderea fracţiilor.
Î11 cazul î11 car e avem de efecruar
t1dunări sau scăderi de f rac{ii, aşa
Ct'1n deja
şrim, e.He 11ecesar să aducem fraC{iile la acelaşi
11umifOi: (hllp://82. 78. 197.97)
b) (Fig.) A egaliza în mod forţat. A plafona:
Exagert111d ct?reodară, aşa cum obiş11uia
1nereu, afir1na uneori că nu1na i o instruc{ie
01nogenă care eliu1i11ă su111rize/e şi aduce
(ION inidivizii la acelt1şi nu1niror e ÎJJ stare să cret1scă
.rocierăfi viabile, apre să 111111eze o cale de
.wpraviefuire şi pr ogres. (GH. SCHWARTZ)
c) A j udeca nedifere nţiat două sau mai multe
aspecte. (Fig.) A pune de acord puncte de vedere
diferite. A uniformiza fără temei păreri, tendinţe
sau concepţii diferite:
Cu1n să t1duci la t1celt1şi nu1niror t1rcîrea
păreri ce se bar cap î11 cap? (AL VLAHUŢĂ)
Ur1năreau să t1ducă la t1celt1şi 11u1niror
si1n11lis1 şi vulgar acrivirt1ret1 scriirorilor şi
arriştilor,
Î1n1>i11iri, 11ri11 natura Îndelernit~irii...
(DANIEL CRISTEA-ENACHE)
NUNTĂ
A da (cuiva) de nuntă (Rar) = A bate tare pe
cineva:
După cele î111t1mpla re, el se remea să 11u-
i 1nai det1 iar de llt'1lfă şi t11nă 11urisir.
A fi mmtă (Reg.; d. oameni) = A fi în număr mare:
a - Da ce v-afi adu11ar artîfia? E 11w11ă?
(POP.)

Numindu-5e pă s ine (Reg.) = Făcând u-şi faimă, A pleca cu nunta (O. câini) = A se ţine haită
nun1e: după o căţea:
Fiind anchert1{i, tlceşri {ăra11i t1u TOl1fă llOllfJfea cc1inii vet~inilor tui 11lecar
1nărrurisir că ft1lht1rii de t1cu1n 11u1ni11du-se ţJă Cll JlU/lfll.
sine Cum fii [nume dat ţăranilor români şi
maghiari participanţi la războiul ţărănesc din NUTREŢ

15 14) împărarului au j urar cu rofii lui Hor ea
(... ]. (ŞTEFAN PASCU)
NUMITOR
A aduce la acelaşi numitor = a) A transforma
două sau mai multe fracţii care au numitond diferit
A pune (cuiva) nutreţ pe darac (Pop.) = A face
(cuiva) rău pe ascuns:
-Săfificu băgare de seamă, că femeia vă
r1une nurre{ 11eda1t1c şi 11-osă vă 1neargă b1i1e.

467