~ -

19 72
 f76
{f; J.Jr.v<X.v €1C>\, ~-'W-"~1~·1,rj
 ~----·"'

COl~·srANTlN BRÂNCUŞ!
CUVÎNT ÎNAINTE

A r trebui să ne amintim intă o dată, in1preună sau, fÎ mai bine fncd,

sinJ?,un° ·- şi Î11 vremea noastră 11u va fi niâodattl prea mult !tJJI de
priso.J -- cavintelr., celebre şi anonime. ale lki Brdntll/i-- «În dipa
dn<l am încetat de a fi copii, ::i.m murit». Este, dacă vr,ţi, şi epigr&Jfid ,
m()fto-11/, esenţfl, le,~ea inlimtl dar ;ri cea .formald, exterioara, a ace1tui
volum, in definii iv, ciudat ( in măsura in care p11ritalea, candoarea,
in~enuitatea pot 4pare 11neori, şi pe 1Tedrept, ciudate şi, de a/Îlea ori
prăfuite şi desuete in acut veac, tolufi, al minufJilor)-
.,fi cu cit au fost mai fascinante , mai surprinzdtDare, mai de nefnţeles
chiar, minunile t•remii noastre, ru atit ne-am simţit mai credindos
dtirui/i ateJ/or idealuri module, ldcute, (are se mulţumesc pu/in,
tll

hrănilldu-.re din ele Însele, fe rindu-se de i.fpitele efmure ale modei, in

felul lor, eterne; CenNşdre.rele artei, care au Jost fi care vor fi, p()a/e,
HJereu, purifalea, candoart(I, Îf1.p_tnuitol1.a„.
>"i at1111ci s-a intîmplat atest luu11 neohirnuil: Înfăpt11ind cu des111lă
lr11dd, dar fi c11 p11/ină nebunie, acest volum drept o iaudă adusă p11rilă,tii
sufletului omeneJc, 0111 observai căfusesem pină 1it acea clipă robii unei
prejudecdţi, unei neinţdegtri. Ca niciodată, 'a in vremea noastră, pHrila-
tea nu a insemnat pentru artist un ideal mai plin de noble/t şi n1ai nete far;
candoarea nu o conţinut, ta acrJ11I, magia unei frumuseţi secrete, care na se
dezvăluie dftil celm· ale:ri, nicidnd inocenţa nu s-a n1ărturisit, ca m

5
 acut veac lulbRrat, drept starea de har care tfkuitfte rruturile l.umii
şi intrede.sthide, poate, porţile fericirii.
Şi, iltleon chiar, fără voia notufrd, hazard11t i11lervmind ~ generaz.i-
tate În treburile acestei cărţi, a.111 pntut Jescopn-i acel t!J()menl smic, pe
carţ la .unii fi bt!nui12m mai degrabă declf fi fliam, momentul adevărului,
tare erle, c:redem noi, mommtui purităţii . .fi I-ani aflat pe ntc11noscutul
cfnJiJreţ, pe artist, fratele neutru din totdeauna remmţfnd ia onorurile
fi ispitele veac11J11i, scriindu-;i tuttJmmtul tu tllVintele sifllple ale lui
BrJntlifÎ desmÎluin-le "' vîtfMI dege/11/ui pe 11i.ripul spălai de va/Jtrile
mJrii. AceaJfa este, poate, şi fomza eternităţii.
Aşa a Ilia/ naffere, oarecum ca un dntec, volu1n11/ de faţă. În această
dipd dt răgaz final, pr1:vind1J-i pe oaspeţii 'tlOfiri ad1111aţi în pagini,
Încep .I4 fnţtleg nedutneririle pt care ie IJ(J provuca, duigllF, cu atita
lndreptr!ţire uneori: ra.ţiun4a wtor invitaţii, ordinea arez.ării /or,j1utifi-
carea unor absenţe. Însăşi nofi1111ea, i'nscrisă ţi pe copertă, de antologie,
nu a fost cea mai fericit aleaJti, căci unul din caracterele cele mai de
seamă 11/e ideii'ar /rebui să fie şi cuprinderea tota/J, bazată pe ojudetată
fără părtinire fi fără .sltlbiti11ni. Dar infăptvirea noa.Itr4 a joJt, fÎ 4til
ştiut, şi am ÎTJt,ăduit de atftea ori af~ nedreaptă fi v11JnerabiM, şi 1acrificiile
dureroa!e. Am sacrificat pe atfţia mari, din cei mai tJ1ari, pe care vom
conti.nua a-i admira fără a înceta de a-i i11bi. Şi ~ine n-a putut intra
lntr-urml din ccmparti111entele arbitrare ale glumei poetului german
Christian Morgenstern, tran.rformată în idee de structlh"ă <Z cdrţii,
n-a mai putui intra J4Joc. E!te. adevărat lnsă tă a Jo1t vorba de 1111
sacrificiu patager 1i inocent, intenţia noastră nefiind de a cuprintk totul
. . .
ti de a stabili. harta inocentei arti1tice asemeni unei hărli a cerului, În
care rinJ mnouule cu atiJa stupifiantii precizie dfrtanţele in ki./ometri
dintre 11n a.rtru ţi altul. Ne ffJgăduim a ne am4gi },; J!/ntltd că fiecare
iniţiativă analogă din viitor, tll mai mari atnbi/u in ceea ce pl'iveţte
rigoarea, ()rdinea li spiritul de dreptate, f1i va .i.reza in alte unghiuri
prielnice aparatele de filtrare şi va repara, .rfnt 1igur, inju.r#/iik
v0Lum11/ui de faţă. (Este Îllsă po;ibil să .re r:reez..e atunci inju.stzjiile a/tQr
omi.riuni, cări va treb1ti,fatalmertte, 4 1e fine Jeama ca ţi in caz.ul nostru,
de t111ele limite general umane, ca să l1JI le uităm fi pe ţt/e editoriale,
ceea ce ar put1a to111tit11i, în definitiv. o d111tul de palid4 mingîiere pentru
sinc~ra nf'lastrt1 mihnire de acum).
Pt de altă parte, vo:m putea obserM lmprewui c11m, alăt11ri de atîtea
valori supreme ale spiritului, jos! arezate la loc de cinste nume şi
tlll

opere de un grad secundar, pe care nki timpul, nici o reală influenţă

a.supra sensibilităţii .contemporanilor lor nu le justifică ulecţia. Este
adevarat. O primii explicaţie ar putea fi exprimată lapidar: prezenţa
lor a joJt neoesară, chiar fără strălucire, pentru convenţia tematică
aleasă. Fixîndu-ne .altă ordine) alte puncte de plecare, fărti fndoială
mul/iar fi lipsit, a~tii arfi fost cei chemaţi. Şi există doar alftea ordine
po.ribile... 111ulfit11dinea lor este un prilej de continuă f a.rcinaţie a vieţii
şi ar trebui să considerăm drept un privilegiu ai lumiifrutnu.reţii posib·ifi-
tatea ca operele şi autorii, 11ncori independenţi unii de alţii, să pluteascii,
liberi ca nişte corăbii, pe ap~le vremii, îngăduind gu1turilor să aleagă,
să prefere, Jă dispună cu un 1pirit de toleranţd pe care l-am dori cit
mai profund. ln aceeaţi ordinea de idei, am putea aminti &ii lumea purităţii
aşa cum tzemo i11Jaginăm noi este o Junu deschisă, ideea de competiţie fn
sens sportiv fiindu-i interzisă. Candoarea nu creează campioni şi inocenţa
1111 ar putea participa la o întrecere care ar decerne lanri,fitrd a-şi altera

Juhstanţa, anula temeiul ei de existenţă.

De aici s-a nă1cuf, deşi fn locuri atft de îndtpărtate ale Terrei, şi
Jării a se cunoaşte unii pe alţii, lumea unică~ compusă din aceleaşi mate-
riale, organizată după ritmuri fundamentale, similare, populată de un
număr restrîns de penonaje, fără a-şi schimba identitatea, caracterele,
fizionomiile, trăind după aceleaşi legi ri murind după aceia;ri ritua/ -
lumea purităţii.

GEORGES BRAQUE
 Ar putea oare constitui mai mult„ dincolo de ceea ce este fn prezent,
adică un drum particular, o n1odalitate aleasă, o variantă doar a geniului
artistic? Ar putea deveni o limbă universală, un fel de esperanto, un
elan general, care să secrete bucuria elementară a inocenţei în aerul
fncărcat, de atitea ori, de angoasele i111aginare fi reale, pe atîtea drumuri
ale planetei ?
Să nu-i ceretn mai 1nult decit poate da. Poate că rostul vremii noastre
a fost de a prilejui, in artă, dialogul Intre conştiinţa problematică,
indureratd, ,ri conştiinţa pura, lu1ninată de bucuria sa interioară. Şi va
fi, poate, destinul unei alte genera/ii de a strînge roadele acestor dezbateri,
de a culege adevărurile fiecăreia şi de a le reuni într-o sinteză pe care noi,
astăzi, nu ne-o putem itnagina.
De aceea am dorit ca volumul să aparţină, În Întregime, vremii noastre
şi, cu dteva excepţii, ne-am respectat planul iniţial. Dar cum ani fi
putut refuza accesul acestor titani, care aufost şi vorfi mereu: Shakespea-
re, Goethe, Rabelais, Eminescu? Ei au adăugat dimensiunii spaţiale
ţi tnarea dimemiune temporalii, şi astfel, datorită lor, an; putut inţelege
nu numai că toţi vorbim acum aceeaşi limbă, dar că această Jimbă a
inocenţei nu este o descoperire de ultimă oră, o incvaţie a agita-
tului secol X X, un monopol ai veacului nostrufrămîntat, ci opermanenţă.
Nu singura. fireşte, dar o permanenţă fundamentală a omului de dincolo
de timp, a copilului etern.
Să-mi tngăduiţi, acum, aproape de sfîrşit, să relev cu toată.sinceritatea,
un ultim fapt. Dacă poate fi privit cumva ca un merit, atunci e situat
dincolo dt vointa fi munca noastră~ si oricum nu trebuie părăsit sau rău
t I _, ;

înţeles. Că bucuria eternă şi simplă, care trăiefte în această carte, şi-a

găsit adăpo.rt şi cinstire la rm popor care a ştiut să iubească fi să respecte
întotdeauna bucuria, a sa şi a altora. Că această lume a visului şi-a
descoperit preţuire la un popor care a ştiut întotdeauna să viseze, fără
a uita, de.rcon.ridera sau preţui mai puţin realitatea, cu întrebările)
frumuseţile şi durerile ei. Că aceartă limbă universală a nevinovăţiâ a
pututfi Înţeleasă de un popor care fşi iubeşte ca pe un bun suprem propria
sa limbă, respectfndn-le pe foale celelalte. Că această carte a poeţilor
lumii e!fe, înainte de toate, o carte românea.rcă.
Şi dacă toate acestea sfnt adevărate, şi noi credef!J că sînt adevărate,
atunci aventura noastră comună a meritat a fi trăită, iar mica lampă
a acestei cărţi a fi prinsă de creanga mbţire a unui copac fără nume,
aşteptindu-şi oaspeţii.
CHRISTIAN MORGENSTERN

CUM MEMOREAZĂ
ŞTRENGARUL LUNILE ANULUI

/aguarie.
Zebruarie
A1oartie
Caprilic
Maidan
Junincă
Julică
Augustos
1/iespembrie
Coptov1brie
Noremhrie
Recembrie
 JOCURI DE COPII

·.

'
 \ / / _
•../

r/
I ..,. I

....1f
\.
>
ft I •
,,,, ... t

~
"

PABLO PICASSO
JON CREANGA
NU STIU
' AL TII
, CUM SÎNT ...
NU ŞTIU ALŢII CUM SÎNT, dar eu,
cînd mă gîndesc la locul naşterii mele, la
casa părintească din Humuleşti, la stîlpul
hornului unde lega mama o şfară cu mo-
tocei la capăt, de crăpau miţele jucîndu-se
cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de
care mă ţineam cînd începusem a merge
copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam,
cînd ne ;ucam noi băieţii de-a mijoarca,
şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul
şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi
acum inima de bucurie! Şi, doamne, fru-
mos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii,
şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era
îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor
erau de-a pururea în petrecere cu noi şi
toate îmi mergeau după plac, fără leac de
supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi
sturlubatic şi copilăros ca vîntul în tul-
burarea sa.
Şi mama, care era vestită pentru năzdră­
văniile sale, îmi zicea cu zîmbet uneori,
cînd începea a se ivi soarele dintre nouri
după o ploaie îndelungată: «leşi, copile
cu părul bălan, afară şi rîde la soare, doar
s-a îndrepta vremea». Şi vremea se în-
drepta după rîsul meu ...
Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a
face, căci eram feciorul mamei, care şi ea
cu adevărat că ştia a face multe şi mari
minunăţii, alunga nourii cei negri de pe
deasupra satului nostru şi abătea grindina
în alte părţi, înfigînd toporul în pămînt
afară, dinaintea uşii; închega apa numai cu
două picioare de vacă, de se încrucea lumea
de mirare; bătea pămîntul sau păretele sau
vrun lemn, de care mă păleam la cap, la
mînă sau la picior, zicînd: «Na, na!» şi
îndată-mi trecea durerea„. Cînd vuia în
sobă tăciunele aprins, care se zice că face
a vînt şi vreme rea, sau cînd ţiuia tăciunele,
despre care se zice că te vorbeşte cineva
de rău, mama îl mustra acolo în vatra fo-
cului, şi-l buchisa cu cleştele, să se mai
potolească duşmanul. Şi mai mult decît
atîta: oleacă ce nu-i venea mamei la soco-
teală căutătura mea, îndată pregătea, cu
13
degetul îmbălat, puţină tină din colbul
adunat pe opsasul încălţării; ori mai în
grabă lua funingenă de la gura sobei, zi-
cînd: «Cum nu se dioache călcîiul sau gura
sobei, aşa să nu mi se dioache copilaşul!»
şi-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în
frunte ca să nu-şi prăpădească odorul! .. .
Şi altele multe încă făcea.
Aşa era mama în vremea copilăriei mele,
plină de minunăţii, pe cît mi-aduc aminte;
şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei
m-au legănat, dnd îi sugeam ţîţa cea dulce
şi mă alintam la sînu-i gîngurind şi uitîn-
du-mă în ochii ei cu drag! Şi sînge din
sîngele ei şi carne din carnea ei am împru-
mutat, şi a vorbi de la dînsa am învăţat.
Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, cînd
vine vremea de a pricepe omul ce-i bine
şi ce-i rău.
Dar vremea trecea cu amăgele şi eu
creşteam pe nesimţite, şi tot alte gînduri
îmi zburau prin cap şi alte plăceri mi se
deşteptau în suflet, şi în loc de înţelep­
ciune, mă făceam tot mai neastîmpărat şi
dorul meu era acum nemărginit; căci sprin-
ţar şi înşelător este gîndul omului, pe ale
EUGEN DRĂGUŢESCU
14
căruia aripi te poartă dorul necontenit şi
nu te lasă în pace, pînă ce intri în mor-
mînt.
Însă vai de omul care se ia pe gînduri !
Uite cum te trage pe furiş apa la adînc,
şi din veselia cea mai mare cazi deodată
în uricioasa întristare.
Hai mai bine despre copilărie să po-
vestim, căci ea singură este veselă şi ne-
vinovată. Şi drept vorbind, _..acesta-i ade-
vărul. ' ....
Ce-i pasă copilului, cînd mama şi tata
se gîndesc la neajunsurile vieţii, la ce
poate să le aducă ziua de mine, sau că-i
frămîntă alte gînduri pline. de îngrijire.
Copilul încălecat pe băţul său gîndeşte că
se află călare pe un cal de cei mai straşnici,
pe care aleargă cu voie bună, şi-l bate cu
biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi
răcneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul;
şi de cade jos, crede că l-a trîntit calul,
şi pe băţ îşi descarcă mînia în toată puterea
cuvîntului ...
Aşa eram eu la vîrsta cea fericită, şi aşa
cred că au fost toţi copiii, de cînd îi lumea
asta şi pămîntul, măcar să zică cine ce-a zice.
 GRANDVILLE

GUSTAVE DORE

15
L. N. TOLSTOI
JOCURI
Vînătoarea se sfirşise. Pe covorul întins
la umbra mestecenilo.r tineri, toată lumea
se aşezase în cerc. Strivind în preajma lui
iarba verde şi mustoasă, sufragiul Gavrilo
ştergea farfuriile şi scotea dintr-o cutie
piersicile şi prunele învelite în frunze.
Printre ramurile verzi ale mestecenilor
tineri, soarele străbătea şi arunca pete ro-
tunde şi jucăuşe de lumină pe desenul
covorului, pe picioarele mele şi chiar pe
capul pleşuv şi năduşit al lui Gavrilo. O
adiere uşoară, ce se furişa prin frunzişul
copacilor, prin părul şi peste faţa mea
asudată, mă răcorea înviorător.
După ce ni s-a dat îngheţata şi fructele,
nu mai aveam ce face pe covor şi, înfrun-
tînd razele piezişe şi dogoritoare ale soare-
lui, ne ridicarăm ca să pornim la joacă.
- De-a ce să ne jucăm? întrebă Liuboci-
ca, strîngînd ochii în lumină şi ţopăind
prin iarbă. Haideţi să ne jucăm de-a Ro-
binson.
- Nu„. E plicticos, îngînă Volodia to-
16
lănitpe jos şi molfăind în gură nişte frunze.
Mereu de-a Robinson! Dacă vreţi cu orice
preţ să ne jucăm, mai bine să facem un
chioşc.
Se vedea că Volodia făcea pe grozavul.
Era desigur mîndru, . fiindcă încălecase
«calul de vînătoare» şi se prefăcea că-i
foarte obosit. De altfel, poate că începuse
să aibă prea mult bun simţ sau prea puţină
imaginaţie, ca să se mai bucure de jocul
acela, care consta în reprezentarea cîtorva
scene din «Robinson suisse» pe care-l citi-
sem cu puţină vreme înainte.
- Hai, te rog.„ de ce nu vrei să ne faci
plăcerea asta? se ţineau scai fetiţele de el.
Poţi să fii Charles sau Ernest sau tatăl,
cum vrei tu, spunea Catenca, în timp ce-l
trăgea de mîneca tunicii, silindu-se să-l
ridice de jos.
- Zău că n-am chef, mă plictiseşte!
se încăpăţîna Volodia, întinzîndu-se şi
zî nbind mulţumit de el.
- Atunci maj bine am fi stat acasă,
dacă nu vrea nimeni să se joace, îngînă
Liubocica printre lacrimi.
Era grozav de plîngăreaţă .
-- Ei, hai să începem! Numai te rog
nu plînge; ştii că nu pot să sufăr bîzîiala.
Indulgenţa lui Volodia ne-a făcut foarte
puţină plăcere; dimpotrivă, aerul lui plic-
tisit risipea tot farmecul jocului. Cînd
ne-am aşezat pe pămînt şi am început să
vîslim din toate puterile, închipuindu-ne
că ne ducem cu barca la pescuit, Volodia
si-a încruci'i:U..' bratele într-o atitudine care
' ' '
n-aducea nici pe departe cu a unui pescar.
Eu i-am atras atenţia, dar el mi-a răspuns
că-i totuna dacă dăm mai tare sau mai
încet din mîini, fiindcă nici nu dştigăm ,
nici nu pierdem nimic, şi prea departe
tot n-o să ajungem. Fără să vreau, îi dădeam
dreptate. Cînd, pe urmă, m-am făcut că
mă duc la vînătoare, în pădure, cu un băţ
pe umăr, Volodia s-a culcat pe spate şi ,
punîndu-şi mîinile sub cap , mi-a spus că
şi el fusese la vînătoare. Faptele şi cuYin-
tele lui ne stricau cheful de joacă şi ne su-
părau, mai ales că în fundul sufletului
trebuia să 'recunoaştem că Volodia are
dreptate.
Ştiu şi eu că dintr-un băţ nu poate ieşi
un glonte ca să ucizi o pasăre, ba nu-i chip
să tragi cu băţul nici măcar o împuşcătură.
Era doar un joc. Dacă judecăm aşa, nici
cu scaunele nu se poate porni la drum;
totuşi, cred că Volocha mai ţinea minte
cum, în serile lungi de iarnă, acopeream
un jilţ cu basmale ca să facem din el o
caleaşcă; unul din noi era vizitiu, altul
lacheu, iar fetiţele stăteau la mijloc; trei
scaune se transformau în troică şi por-
neam aşa, cu toţii, în călătorie. Şi cîte nu
ni se întîmplau de-a lungul călătoriei! Ce
vesel şi ce repede treceau serile de iarnă!. ..
Dacă te-ai lua numai după ce-i adevărat,
atunci nici un joc n-ar mai fi cu putinţă,
şi dacă nici un joc nu mai e cu putinţă ce
mai. ramme
~ '
a tunc1.. ;> ...
ALFRED ] ARRY
17
* * *
JOCURI DE COPII

Din oceanul Pacific

A ieşit un peşte mic.
Şi pe coada lui scria:
«leşi afară dumneata!»

Unu, doi, păpuşoi,

Trei, patru, lapte acru,
Şapte, opt, mălai copt,
Nouă, zece, apă rece.

Pe o bancă cristalină
Un căţel în pijama
Tot cînta din mandolină:
«Aoleo, măseaua mea!»

Un pitic atît de mic

Făcea baie în ibric.
Pe săpun alunecă
Şi pe loc se înecă.

18
LUCIA DEM. BALACESCU
 -Hai acas'
- Cu ce glas?
- Cu ăl din pod.
- Podul· unde e?
- L-a ars focul.
- Focul unde e?
- L-a stins ploaia.
- Ploaia unde e?
- Au băut-o b9ii.
- Boii un.de s.înt?
- I-a mtncat lupul.
- Lupul unde e?
- L-a împuşcat tata.
- Puşca unde e?
- Au mîncat-o şoarecii
- Şoarecii unde sînt?
- I-a mîncat pisica.

Şapte capre de hîrtie

EUGEN DRAGUŢ ESCU Şi cu dinţi de caşcaval
Jucau hora pe clmpie
Şi mîncau. carne de cil
Dumneta să ieşi afar'.

Caloiene, caloiene;
Mai du-te la tatăl tău
Şi c:ere-1 · cheiţele;
Să deschizi portiţele.
Caloiene, caloiene,
Că de dnd n-a mai plouat,
Porumbaşii s-au uscat,
Copilaşii n-au mlnc:at.
Grînele s-au veştejit
Şj îerhiţa n-a ieşit.

Turtă mălai
Se suie în tramvai.

20
 Tramvaiul porneşte,
Turtă mălai soseşte,
Pe tine te găseşte.

Bam, ham, bus

Saracademus.
Tichi tace
Tichi trece.

Am, dam,. dez,

Zizi, mani, frez,
Zizi, mani, pomparez,
Ani, dan, de2.

A.n, dan, cienus

Zaracatenus,
Za.racatica, bambus,
Labele de urs.
Baba fără păr
A mîncat un măr.
TUDOR ARGH
Un domn şobolati .
A-nghiţit un l:!t:>l_q:v~n
şf s-a dus Ia fa'rnl,~cie„
Să cumpere doctone. ,
Doctorie n-a găsit
Şi de frică a murit.

Am, bam, bus,

,Ţine-te ,de urs,
·l;;Jrsul n-are coadă,
·~a-·fuîncat o babă,
BAba n-are -furcă,
C-a mîncat o ~.urcă,
Curca n-are pene,
C-a mîncat~o Ene.
L. N. TOLSTOI
21
 Ene n-are cap,
C-a mîncat un ţap.
Ţapul n-are c0arne,
C-a tnîncat bomboane.
Bomboanele sînt dulci,
Tu~ măi nene, să te duci.

LUCIA DEM. BALACESCU

22
FRAN<;OIS RABELAIS

JOCURILE LUI GARGANTUA

culoare,
protos,
ţacă sau panţarola,
-mas lă-bătătoare,
coz sau tromf,
ferbere cu şantel şi fără ,
tablanet şi oglindă,
preuteasa sau crăiţa mare,
coţcă sau cacealma,
zece-ochi sau şamşurcă,
tre1zeşunu,

perechi,
popa-prostu,
uite popa nu e popa,
copeica,
stuci sau douăşunu,
toci,
şaizăşase, cu licitaţie şi o mie una,
concină prădată, dreaptă, mică, mare, cu tabinet
maus,
dardăr,
spatii sau spăngi,

23
 ma.ca,
cunună,
taroc sau cordea,
durac,
clop,
de trei ori mazu,
stos,
cheţul,
birlicul sau tuzul,

LUCI A DEM. BALACESCU

fofirlica,
şah,
hîrjete,
table,
ghiulbahar,
dupi,
table drepte sau oştable,
coţcă sau oase,
ţincuşi sau zaruri,
dame sau abac,
şudbah,
arolă-areşcă,
cipicul sau de-a puha,
de-a iepuraşul sau vînătorul şi copoii,
de-a gaga-gaja sau de-a trei colaci,

24
 de-a cip-cirip te ciup sau căptuşala,
gîdeluş sau caua-caua un'te duci,
de-a bîr, oiţă, bîr sau lupii şi oile,
de-a ciuş, ciuş, măgăruş sau mînă măgarul,
de-a cimel-cimel,
oina,
de-a borşul,
de-a hoţii şi vardiştii sau nici un hoţ în pădure,
de-a vulpea şchioapă la boboci,
de-a berbeleaca,
de-a pitulicea sau v-aţi-ascunsul,
de-a fripta,
de-a mija,
de-a tontoroiu! sau crăguiul,
cu cercul şi coarda,
de-a poarca sau în gogi,
ţurca sau celichiul,
în buş la ţăruş,
popici sau cheglă,
hocus-pocus,
cu labda-n ogoi,
cu praştia,
de-a pitişul,
de-a foarfeca,
de-a azvîrlita,
de-a bafta-n trei sau loton,
cu zbîrnelul sau vuva-zbîrnîitoare,
cu sflrleaza,
cu titirezul,
capra,
de-a puia-gaia sau de-a cureaua,
în scrînciob,
bîza,
de-a pumnareta pumna pi,
poştalionul,
de-a prinselea,
de-a mîţa oarbă ,
de-a prîsnelul,
de-a baba-oarba,

PIERRE BONNARD
 o
o

W. M . THACKERAY

de-a lăcusta,
de-a cîrja,
faţa,
în bumbi,
ala-bala,
de-a sflrla,
de-a roata,
de-a trînta,
scara mîţii,
de-a ulii şi porumbeii,
de-a leapşa pe ouate,
de-a ineluş-învîrtecuş,
lapte-gros,
şotron sau căldăruşa,
cu zmeul,
în bobîrnaci,
cu tifla.

26
* * *
ZECE NEGRI MITITEI

Zece negri mititei chefuiau de casă nouă.

Unu s-a-necat c-un· os. Şi-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei se sculau tîrziu de tot.

Unu nu s-a mai trezit. Şi-au rămas doar opt.

Opt negri mititei se hrăneau cu lapte.

Unu a băut prea mult. Şi-au rămas doar şapte.

Şapte negri mititei tăiau beţigaşe.

Unu s-a tăiat pe sine. Şi-au rămas doar şase.

Şase negri mititei vînau des viespi şi furnici.

Pe-unu viespea 1-a-nţepat. Şi-au rămas doar cinci.

Cinci negri m1ttte1 au plecat la teatru.

Unu a murit de rîs. Şi-au rămas doar patru.

27
 Patru negri mltlte1 lopătau lîngă bordei.
Pe-unu 1-a-nghiţit un crap. Şi-au rămas doar trei.

Trei· negri mititei la parcul cu maimuţoi.

Pe-unu l-a mîncat gorila. Şi-au rămas doar doi.

Doi negri mititei raceau plajă. Dar simunul

Pe-unu l-a prăjit de tot. Şi-a rămas doar unu.

Un negru mititel, singur, ca nebunul,

Pîn-la urmă s-a-nsurat
Şi n-a mai rămas mei unul.

SLAWOM!R MROZEK

28
TUDOR ARGHEZI

ZECE MIŢE

GEORGE TOPJ RCEANU

· Zece mîţc-au. fost poftite

La un ceai, pe neglndite.
Dar, de teamă să n· o plouă,
Foa,tc şi de altă frîd,
Stă la uşă cca mai m ică
Şi·-au plecat de-a.casi nouă.

Nouă miţe-ascultă-aici
Un concert pentru pisici.
Una sforă ic pe nas
Şi acuma doarme dusă .
Şi ditl toată ceata spusă
Miţe opt au mai rămas .

Opt p1S1ci se duc la riu

Unde-i apa peste brîu
Plină-n fund cu frig şi noapte.
Un pjsoi. cum a călcat,
a s-a dus! şi s-a-nccat
Şi-au dmaş cu toate, şapte.

29
 TUDOR ARGHEZI

Şapte miţe s-au jucat

A un joc ncmaijucat.
Căclmizile,fiind groase,
Au lovit pe una-n cap,
Ca o muche de dulap,
Şi-au rimas, din şapte, şase.

Şase mîţc din grădină

S-au suit într-o ma~ini,
Şi-n tîrl!gi, ca în opinci,
Una ne-ndpind1 frumos,
Au Jăsat-o-n drum, pe jos,
Şi din şase mai sînt cinci.

Cinci pisid s-au dnduit

Sus, pc mal, la pescuit.
Hai, mai prinde-l, daci poţi!
O pe unul l-a furat
Racul cel răscăcărat
Şi -au rămas patru din toţi.

Patru mîţc, după peşte,

V or să-l prindă lntre deşte
Şi cu mîna, vrei, nu vrei.
Una fuge, cu un crap,
Să şi-l faci la proţap,
Şi-au rămas, din patra, trei.

.30
 Trei p1S1c1, precum se ştie,
S-au dus la menajerie
Ca să vadă un cotoi,
Însă pe cel mai drăguţ
L-a luat şi l-a dus un struţ
Şi-au rămas pisicii doi.

Două mîţe, chipurile,

Au bătut
nisipurile
Toată ziua, toată luna.
Dar o mîţă , mi s-a spus,
A zburat şi s-a tot dus
Şi-a rămas, din două, una.

O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică şi mică.
Şi, bolnavă, s-a culcat.
N u mai ştiu ce s-a-ntîmplat.
Nu mai e nici o p isică.

TUD OR ARGHEZI
 î

SAUL STEINBERG
ION V/NEA

CÎNTECUL URSARULUI

Joacă bine,
Mo~ Mattine,
ş-oi avea
grijă de tine.

O dud greu
pe două labe,
blană rară,
coaste slabe,

colţi ştirbiţi.
ciuntite gheate,
botniţă
la botu-n fiare.

Hămesit
de-ţi mesteci lanţul,
mormăi dnd
începe danţu.

33
 Plozi şi. cUni
te stnulgt te toacă,
doar ba.cut
ţi-arde de joad.

Tu pe jos,
io în cărui „
porţi izmen
de m.aimuţ

\.. "' ... -·-

J
.

„•

I •

EUG.E DRAGUTESCU

4
şi tichie
pe-o ureche,
dus de-un veac
pe calea veche.

Nu ţi-e truda
în zadar;
te-am gătit
ca pe-un jandar.

Fedeleş ţi -am
strîns puterea,
scuipi de ciudă
ca muierea.

Zic din fluier

joci în dungă,
lingi măciuca,
bag în pungă!

Baţi mătănii
tumba-n loc
şi de leac
dai smoc de smoc.

Calci bolnavii
peste şale,
mari sînt minu-
nile tale.

Dar să nu vrei
să mă pupi:
ce ţii -n braţe
strîngi de rupi.

35
 Între noi, ca
să-mi fii dragu,
numai bezna
ş1 c10magu.

,J

- ~
-:>-~~
~ ........~.
W. M. THACKERAY

36
 ,
MORICZ ZSIGMOND

A FOST ODATĂ

A fost odată o
mică micuţă
căsuţă,
în ea locuia
o mică micuţă
pis-pisicuţă,
care-avea lîngă ea
doi mici
micuţi boi pitici,
ce poftă-au avut
de un mic mititel
dovlecel.
Vai! unde sînt azi
cei doi mici
micuţi boi pitici,
şi unde mica-micuţă
pis-pisicuţă,
ea cutreiera
cu pasul uşure
mica micuţă pădure,
dar nu mai găsea
vai şi-amar
pe nici un fugar.
Intr-o zi ea găsi

37
 un.. mic
· dovlecel
mititel
şi de jale
dădu puţintel
cu. piciorul în el
Micuţul dovleac.
s~ dădu peste ca
ş1 din el p
căzură
„ 0 1
• ura, ura
b.ou de-a dur a, '
şi-acum gata
si . ne este
, mica micuţă
poveste.

JEAN COCTEAU

38
ION BARBU

DUPA MELCI
( fragmml )

«Melc, melc,
Co tobele,
Ghem vărgat
Şi ferecat;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătîng, şi fă-te- ncoace;
Nu e bine să te ascunzi
Subt păreţii grei şi scunzi;
Printre vreascuri cerne soare,
Colţi de iarbă pe răzoare
Au zvîcnit, şi muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Co tobele,
Iarna leapădă cojoace,
Şi tu încă subt găoace!

Hai, ieşi
Din cornoasele cămăşi!
Scoate patru firişoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede ş1 m1c1
Patru fire de arn1c1;

39
 Şi agaţă la feştile
Ciufulite de zambile
Şau la fir de mărgărint
Imbălatul tău argint. „

Peste gardurile vii

(Colo-n vii),
Ori, de vrei. şi mai la vale,
Pe tarlale,
Hai, întinde brîu de bale„ .»

~---:::::::-=--

<::::::::::::::_____ ~

.
11~ •• --
VASKO POPA

DE-A CUIUL

Unul face pe cuiul, al doilea

pe cleştele ,
alţii pe meşterii.

Cleştele prinde cuiul de cap,

cu dinţii,cu unghiile îl apucă
şi-l trage, îl tot trage
ca să-l smulgă din podele.

De obicei nu-i smulg decît capul.

E greu să smulgi din podele
un cut.

Meşterii spun atunci :

Cleştele .
nu face nici două paralel

Îi despică fălcile, îi sfărîmă braţele,

îl aruncă pe fereastră.

41
 Şi atunci, altcineva face pe cuiul,
altcineva pe cleştele,
altcineva pe meşterii.

DE-A FURATUL
TRANDAFIRILOR

Cineva se preface-n tulpină de trandafir.

Alţii, în fiice ale vîntului.
Ceilalţi, în hoţi de trandafiri ...

Hoţii pîn' la trandafiri se furişează.

Unul fură trandafirul
şi-l ascunde-n inimă.

Fiicele vîntului apar

şi văd frumuseţea ruptă
şi îi fugăresc pe hoţi.

Le despică piepturile, rînd pe rînd,

găsesc inima, la unul,
iar la altul, zău, nimic.

Le despică , le despică piepturile,

găsesc inima la unul
şi într-însa trandafirul furat:
(
I
\
 FEDER/CO GARCIA LORCA

DE-A CENUSA
'

Unii sînt nopţile, alţii stelele.

Fiecare noapte îşi aprinde steaua ei
şi dansează o horă neagră în juru-i,
pînă dnd steaua se arde.

Nopţile se-mpart între ele:

unele devin stele, celelalte
rămîn nopţi.

Din nou fiece noapte-şi aprinde

steaua ei
şi dansează o horă neagră în juru-i,
pînă dnd steaua se arde.

Cea din urmă noapte se face şi stea

şi- noapte.
Singură se-aprinde pe sine
singură dansează o horă neagră în jurul ei.

43
TIBERIU UTAN

PRISCA
•

- Pe cine îngropaţi?
- A murit roasca broasca cotoroasca
clac în lac
sus nespus
cînd păcăne iasca.

- Pe cine îngropaţi?
- Cioca-boca
batem cuie
la nepotul lui loca.
Tac'su'vătaf
ţinea-n şerpar
piţule vraf.

- Pe cine-ngropaţi?
- Dacă nu batem cuiele bine,
se trezeşte şi vine.
Roasca broasca a murit
domnul Kit s-a prăpădit.
Kit trăieşte veselind
îngropăm pe Hukabind.

- Pe cine?
- Huka te omoară blînd
şi te mîngîie rîzînd.
GIOVANNI BATT!STA BRACELLI
MAX J ACOB

PENTRU COPII
SI
'
PENTRU RAFINAT! .

La Paris, di, di,

Pe-un cal gri
La Nevers m-aş pierde
Pe-un cal verde
La Issoire
Pe un negru armăsar
Ah! ce frumos! ce frumos!
Ah! ce frumos ! ce frumos!
Tii!

Sună-un clopot monoton

Pentru fata mea Yvonne.
Cin' s-a stins la Perpignan ?
Soaţa unui căpitan.
Cin' s-a stins în La Rochelle?
Nora unui colonel.
Cin' s-a stins la Epinal ?
Soaţa unui caporal.
Tii!

La Paris tătuţă. Tii !

La Paris ! dar la Paris, spune, ce-mi vei dărui?

46
 i}}

Am să-ţi dau o pălărie

De culoare alunie.
Pentru mînă o poşetă
De mătase şi cochetă.
Şi-o umbrelă ca un flutur
C-un mîner de ghinde-n ciucur.
Rochie de-aur, broderii,
Pantofiori portocalii
Şi să porţi de sărbătoare
Mărgele bijuterii
Tii!

Sună-un clopot monoton

Pentru fata mea Yvonne!
Clopot din Paris îmi pare
Este vremea de culcare
Clopot din Nogent mai dulce
Vrea şi tata să se culce
Clopot din Givet răsună ALEXANDER CALDER
La culcare, noapte bună.

Ah! dar nu ! nu încă! spune

Să-mi dai o maşină care
Să stîrnească-n urma-i, tare
Nori de praf şi zarvă mare,
Doamnelor, fiţi dar atente! bariera sus în zare
Sînt Yvonne şi cu tăticul care zboară pe cărare
Tii !

47
MAURICE FOMBEURE

NAIVĂ

Şi regele, făcînd un semn,

Eu, zise, vreau măgarul meu
Să aibă clopoţei de lemn.

Regina zise: vreau pe asin

Să fie clopoţei de frasin.

Iar prinţul: pe măgar eu ţin

Să fie clopoţei de pin.

Grăi prinţesa blînd şi tandru:

Eu vreau din lemn de palisandru.

Nebunul se rosti şi el -
Vreau clopoţei de păducel.

Şi au trimis după tîmplar,

Dar el avea cireş amar.

48
 N INA CASSIAN

EXERCITII DE MEMORIZARE
t

În strîmtoarea Skagerak
ieri, am pescuit un rac.
În strîmtoarea Kategat
~ra peşte, dar sărat.
In strîmtoarea mării Behring,
~ heringă şi un hering.
In strîmtoarea Dardanele,
!rei plătici şi cinci plătele.
In canalul de Suez,
un morun cu mult orez.
În strîmtoare la Bosfor,
un chefal cu mult fosfor.
În strîmtoarea Magelan,
patru mrene şi un mrean.
In canalul Panama,
Vodă, da, si Hîncu, ba.
În strîmto~rea Beltul mare,
un homar si cinci homare.
În strîmto~rea Beltul mic,
? plătică şi-un plătic.
In strîmtoarea Gibraltar,
cinci homare şi-un homar etc.

49

EUGEN DRĂGUŢESCU
ALFRED JARRY

MARSUL BOTONILOR
9

Am la tunică un', doi, trei botoni,

Patru botoni !
Am cinci, şase, şapte, opt botoni,
Nouă botoni !
Zece, unspe, doispe, treispe botoni,
Paispe botoni !

.
Am la tunică,
am cinspe botoni,
Şaispe botoni !
Am opspe, nouspe, douăj' de botoni,
Douăj' de botoni !
Douăşunu, douăsdoi de botoni,
Treizeci de botoni !
Am la tunică patruj' de botoni,

... 'J'de botom.

·1
Am patruşcinci, paşcinci de botoni,
...Cinci de botoni !
Am şaptezeci, şaptezeci de botoni,
... Zeci de botoni!

Am la tunică 'jde mii de botoni,

... Mii de botoni !.. .

so
 ~ ,~~~

,( \
~

GEORGES BRAQUE
ERSKINE CALDWELL
TOAMNA DINTÎI
Aşezaţi pe pajişte, priveau frunzele tre-
murînde ale bătrînilor arţari. El, de o
parte a căruciorului, sprijinindu-se cu un
braţ de latura vopsită în roşu; ea, de cea-
laltă parte, şedea turceşte şi cu mîinile
împreunate în poală.
- Moşul lor e cel de colo, spuse Eliza-
beth, arătînd cu degetul un copac aflat în
cealaltă margine a pajiştii . Ştiu că-i cel
mai bătrîn dintre toţi, pentru că veveriţele
acolo şi-au făcut cuibul.
- Proasto, nu după asta se vede că-i
cel mai bătdn I îşi dădu Robert cu părerea.
După frunze se vede, fiindcă rămîn verzi
mai tîrziu decît ale celorl~lţi. Cei dintîi
ruginesc copacii tineri.
Acum o săptămînă copacii mai erau
verzi ca iarba cosită proaspăt, apoi însă,
din senin, au început să-şi schimbe cu-
loarea. Ptlcul de arţari de pe deal pare
zugrivit cu portocaliu şi stropit cu aur,
arborii tineri îmbrăcînd nuanţele mai în-
tunecate; arţarii din grădină, Însă, plantaţi
cu mulţi ani în urmă, băteau în galben"şi
52
purpuriu. Foarte curînd, frunzele aveau
să-nceapă să se sucească şi să se-nvîr-
tească nebuneşte pc ramuri după fiece
suflare de vînt, pentru ca apoi să se des-
prindă şi să cadă la pămînt, filflind. Pe
urmă iarba avea să pălească, florile aveau
să se usuce şi, pînă la prima zăpadă, peste
dealuri şi ogoare avea să se aştearnă veş­
mîntul cafeniu închis al toamnei.
- Astă-noapte, pc cînd dormeam, a
plouat cu vopsea, destăinui Elizabeth.
Uite pe fiece copac cerul a deşertat o
cutie de vopsea.
- Tăticu spune că s-a dus vara. Mi-a
povestit cum în fiece an, cînd vara e pe
sflrşite, pomii se-mbracă în roşu, în galben
şi portocaliu.
- Anul trecut n-am băgat de seamă.„
- Mi-a spus mie tăticu că anul trecut
s-au boit toţi copacii. Au fost întîi galbeni
cîtva timp: apoi au ruginit pînă la unul.
Cînd frunzele ruginesc, înseamnă că-s gata
să cadă dintr-o clipă într-alta. Asta fiindcă-s
moarte.
 Deodată uşa casei se deschise. Robert
lăsă jos oiştea căruciorului şi ţîşni către
verandă.
- Uite, tăticu! Uite, tăticu! A ieşit tăticu
să se joace cu noi !
Elizabeth alergă şi ea. De-a buşilea ur-
cară amîndoi, cu mare grabă, treptele
verandei.
- Ce poftiţi? îi întrebă tăticu.
- Vino să te joci cu noi I răspunse
Robert, ţopăind în jurul lui şi agăţîndu-i-se
de braţ . Hai să ne jucăm I
- Tăticule, s-a sfirşit săptămîna asta?
se amestecă Elizabeth în vorbă. Rămîi
acum două zile întregi cu noi?
- Da, s-a încheiat săptămîna. Gata,
două zile nu mă mai duc la oraş I
- Hai, tăticule, să ne jucăm I îl rugă
Robert, trăgîndu-1 în jos pe scară . Hai să ne
jucăm de-a toate cele I
- Nu ne mai jucăm de-a ursul, că ne-am
săturat, nu-i aşa? îl încercă tăticu. De-a
ursul ne-am jucat săptămîna trecută. Ce
joc să jucăm săptămîna asta?
- De-a ursul! strigă Robert. Ne jucăm
iar de-a ursul. Îmi place mai mult decît
orice joci
- Tocmai mă gîndisem la un joc nou,
spuse tăticu. Ce zici, Robert, de-a caii n-ai
vrea să te joci?
- Mai întîi hai să ne jucăm de-a ursul,
se rugă Elizabeth, trăgîndu-J peste pajişte.
Numai un pic, tăticule, şi apoi jucăm tot
ce vrei tu ...
- Bine, încuviinţă tăticu. Dar de astă
dată cine să fie ursul ăl mare?
- Tu, tăticule! răspunse Robert. Doar
tu eşti totdeauna ursul. Hai, fă ca ursul I
- Mor-mor I mormăi d.ticu, lăsîndu-se
în patru labe. Mor I Mor I Mor I
- Vai, nu mă speria l ţipă Elizabeth,
dîndu-se înapoi. Zău, te rog, nu mă speria!
Mi-e tare frică de urşi I BEN SHAHN
 - Mor-mor! Mor-mor! mormăi tăticu,
rîdind iarba cu unghiile, şi apoi, legă­
nîndu-se greoi, se luă după Elizabeth.
- Pe mine nu mă sperii! se lăudă Ro-
bert. Uite, poftim, mormăie şi la mine!
- Mor-mor! Mor-mor!
- Uită-te-neoa'! Mure şi zmeură pen-
tru ursul cel mare, îl ademeni Elizabeth,
întinzînd către el un pumn de iarbă.
Ursule, nu vrei mure şi zmeură?
- Mor! mormăi tăticu, lingînd firele
de iarbă din mîna ei. Mor-mor!
- Ia uită-te la mine, acum încalec pe
urs! trîmbiţă Robert. Încalec pe ursul cel
mare. Nu mi-e frică!
Robert se repezi vitejeşte şi, după ce se
cocoţă în spinarea lui tăticu, prinse a-l
împunge cu o rămurică uscată, culeasă
sub arţari, ca să se ridice în două labe.
- Hai acum să ne jucăm de-a caii,
propuse tăticu. Un joc nou. De-a caii nu
ne-am jucat niciodată, nu-i aşa, Elizabeth?
- Hai, zău l strigă Elizabeth. Fuga,
Robert! Descalecă de pe urs, să ne jucăm
de-a caii l O să fie straşnic, nu-i aşa, tăti­
cule?
- Sigur, straşnic! întări tăticu. Dar calul
cine să fie?
- Tu, răspunse Elizabeth. Tu să fii
calul.
- Bine. Atuncea eu îs calul. Păzea!
Faceţi loc, că vine armăsarul cel alb ca
spuma, armăsarul sălbatic l
- Şi armăsarul ce-are să facă? întrebă
Robert.
- Ar vrea niţel zahăr armăsarul, zise
tăticu. Zahărul ii place mai mult ca orice.
Şi sarea îi place cîteodată, dar acum ar
vrea niţel zahăr. De mult n-a mai gustat
zahăr.
- Şi unde o să găsească zahăr armă-
sarul? se miră Elizabeth. Aici, afară,
n-avem zahăr.
54
- Ni-ha-ha! necheză tăticu, pornind
să alerge în patru labe în -jurul lor, săltînd
şi zvîrlind.
- Calul caută zahăr, desluşi Robert.
Fereşte! Vezi să nu te lovească armăsarul
sălbatic!
Tăticu se opri locului şi, după ce în-
toarse capul mai întîi într-o parte, şi apoi
în cealaltă, ridică un picior în aer.
- Păzeşte! răcni Robert. Armăsarul
vrea să zvîrle l
O clipă tăticu rămase cu piciorul în sus
şi zvîrli de cîteva ori. Din pricina smuci-
turii, pantoful îi sări cît colo.
- Armăsarul şi-a lepădat potcoava! vesti_
Elizabeth. Să fim cu ochii în patru, s-a
miniat că nu i-am dat zahăr.
- Mie nu mi-e teamă de armăsar! se
grozăvi Robert. Uite! Îl încalec!
- Are să te trîntească ! îi strigă Elizabeth.
Mai bine aşteaptă, încaleci după ce-i dăm
puţin zahăr.
- Ia te uită! Aşa se prind şi se îmblîn-
zesc armăsarii sălbatici!
- Ni-ha-ha! necheză tăticu, pornind în
galop.
Ceva mai încolo se opri şi zvîrli de cîteva
ori cu piciorul cel încălţat. Dar al doilea
pantof nu-i sări din picior cum sărise
celălalt.
- Acu' să te uiţi! se lăudă Robert. Să
vezi, am să ocolesc pajiştea, călare pe armă­
sarul sălbatic!
Tăticu nu se clinti decît după ce Robert
izbuti să i se urce în circă. Apoi, cu mişcări
zvîcnite, întoarse capul dintr-o parte în-
tr-alta, sforăi şi rîcîi iarba cu unghiile.
- Lasă-mă să-ncalec şi eu„. se rugă
Elizabeth. Aş vrea să călăresc şi eu pe
armăsarul sălbatic.
Se căţără în spinarea lui tăticu, la spatele
lui Robert, pe care-l apucă de mijloc, să nu
se trezească pe jos cînd o începe armăsarul
să zvîrle şi să dea înapoi. să nu facă zgomot. Robert o ţinea de mină
- De ce stai culcat, tăticule? întrebă şi dusese şi el degetul la buze. Elizabeth
Robert. Sîntem sus amîndoi. Poţi să te îşi acoperi gura cu dosul palmei, dind din
scoli, tăticule. Hai, porunceşte armăsaru­ cap spre a arăta că înţelesese, şi căscă
lui sălbatic să sforăie şi să se ridice pe ochii mari. Era limpede că peste o clipă
picioarele dinapoi! aveau să-i tragă o sperietură straşnică lui
Tăticu rămase nemişcat pe pajişte. Eli- tăticu, care habar n-avea că Robert se
zabeth se dădu jos, iar Robert apucă o întorsese şi venise şi mama.
rămurică uscată de arţar, cu care îmboldi Cînd ajunse la doi paşi de el, mama
armăsarul să se ridice. depărtă degetul de buze şi cu capul făcu
- Nu vrea să se ridic;e, zise Robert. semn de încuviinţare către Robert şi Eli-
V rea să stea în patru labe. zabeth, care abia îşi stăpîneau nerăbdarea.
- De ce nu mai vrei să te joci de-a - Bau ! strigă mama, îngenunchind în
caii, tăticule? întrebă Elizabeth. Dacă te-ai iarbă, lîngă tăticu.
săturat de joaca asta, hai să jucăm altceva. - Bau! Tăticule! răcni Robert.
Ştiu eu un joc care se cheamă puia-gaia. - Bau! răcni Elizabeth, ţopăind de
N-ai vrea să vezi cum e? E tare frumos, bucurie.
tăticule ... Mama se uita la tăticu, aşteptîndu-1 să
În cele din urmă, Robert descălecă şi el ridice capul şi să-i zimbească. După ce
şi se îndreptă spre verandă. La mijlocul zăbovi o clipă, se aplecă, să-l privească
drumului se opri şi privi înapoi la tăticu mai de-aproape.
şi la Elizabeth, care rămăseseră pe pajişte. O furnică mititică şi neagră îi umbla pe
- Tăticule, am să te spun mămichii
că nu vrei să te mai joci cu noi. Are să
vină afară şi are să te puie să te joci mai
departe cu noi.
Apoi fugi spre casă. Elizabeth se apro-
pie de tăticu, cătînd cu luare-aminte în
iarbă după trifoi cu patru foi.
De pe arţarii din grădină frunze sîngerii
se scuturau şi se aşezau pe pajişte. După
fiecare pală de vînt, frunzele se suceau şi
se-nvîrteau în jurul codiţelor delicate, pînă
se desprindeau de ramuri şi, filfiind, ca
nişte petice de hîrtie roşie, se aşterneau
pe iarbă. Pe deal, copacii, scuturaţi cu aur,
foşneau şi se legănau, întorcînd frunzele
în bătaia razelor soarelui.
Însoţită de Robert, mama ieşise pe uşa
din faţă şi se îndrepta spre pajişte. Ducînd
degetul la buze, mama le făcu semn să nu
scoată nici un cuvînt şi se apropie păşind
uşor, în vîrful picioarelor, pe iarba moale,

nas. Pe spatele cămăşii lui albe, o lăcustă
mare, verde, cu picioare lungi sta gata să
sară.
-Ia te uită la lăcusta asta caraghioasă!
exclamă Robert, stîrnind-o cu un firicel
de iarbă. S-a aşezat pe cămaşa lui tăticu.
Uite cum mai sare!
- Sst I flcu mama, ducînd din nou
degetul la buze. Nu faceţi zgomot. Tăticu
doarme tun.
- Bine, dar cum să ne jucăm, dacă tă­
ticu nu mai face pe armăsarul sălbatic?
se jeli Elizabeth, strîmbînd din buze.
- Jocul ăsta de-a caii nu-i cine ştie ce„.
declară Robert. Cînd s-o trezi tăticu, aş
vrea să începem alt joc.
56
HENRI MATISSE
Mama se aşeză pe pajişte lîngă tăticu
şi-i luă mîna. O ţinu o clipă într-a ei,
apoi o lăsă să cadă..
- Ce s-a întîmplat? întrebă Elizabeth,
agăţîndu-se de fusta mamei. De ce ai
gemut, mămico?
Mama îşi muşcă buzele, cu privirea
aţintită asupra cămăşii albe imaculate a lui
tăticu, în punctul de unde sărise lăcusta.
O frunză roşie-castanie de arţar fllfii prin
aer, sucindu-se şi învîrtindu-se în cădere,
iar în cele din urmă veni să se aşeze pe
cămaşa lui tăticu.
- Are să se mai joace tăticu cu noi cînd
s-o deştepta? voi să afle Robert. Aproape
isprăvisem joaca de-a caii, şi au mai rămas
nişte jocuri noi, pe care vrem să le în-
cercăm„.
- Cînd ne-am jucat de-a caii, tăticu a
zvîrlit cu atîta putere, încît i-a sărit pan-
toful din picior, povesti Elizabeth. lată
pantoful!
Şi-l ridică de jos, dar mama i-l luă re-
pede şi-l strînse la piept cu amîndouă
mîinile. Fără să-l privească, îşi mişcă de-
getele de-a lungul lui, pipăindu-l parcă
p~ntru a-i dibui forma.
De pe nas furnica mică, neagră se suise
pe fruntea lui tăticu şi se oprise să cerce-
teze nu ştiu ce.
- Acum, spuse mama luîndu-i de mină
pe Elizabeth şi pe Robert, trebuie să mer-
gem în casă. Vă duceţi sus în camera
voastră şi staţi acolo pînă vă chem. Luaţi
cărţile şi vă uitaţi la poze sau clădiţi o
casă din cuburi, dar pînă nu vă strig eu,
LUCI A DEM. BALACESCU
să nu vă uitaţi pe fereastră. Hai, Robert,
hai, Elizabeth, duceţi-vă sus! Mama are
treabă acum ...
Intrară în casă. Mama rămase lingă
piciorul scării, uitîndu-se după copiii care
urcau treptele spre camera lor. Se rezemă
de stîlp, ţinînd strîns la piept pantoful pe
care tăticu îl pierduse cînd se juca de-a
caii sălbatici.
- Cc păcat că trebuie să stăm în casă
cînd afară-i aşa de frumos! se văicări
Robert. Frunzele roşii au să se scuture în
curînd, n-are să mai rămînă nici una„.
- Mamă, să ne chemi îndată ce se
trezeşte tăticu, se rugă Elizabeth. Te rog,
mamă! V rem să isprăvim jocul de-a caii
şi, afară de asta, mai avem de jucat şi
jocuri noi...
- Da, răspunse mama, sigur c-am să
vă chem.„
JOCURI DE POEŢI
PAUL KLEE
FRAN~OIS RABELAIS

Aeqad ,..._,„.„
[11•-p<ofcm,

Enl•••--lili-ar,
aocasţaif'tirlin4c•Wri••••.
Tla:ll co11c wnitC cado(c.
y„ •• 4uia loio olrioy rR fvr<lofc
T..,.c..Co~·*••1<n...,.....
En iDyc foit rAlia 4-N-• dof<.
IAqed '°!<"I....,... ~li la ranpcn..
s..-lli...... -.;.,·„,.w.
Q.!.i"".lo~ oftudcmil'Ctc.
"""Dl C. pcrM YOC 1""!1L
107, fMbl.dM011foir•n•illc.
Olo•lill•

NcUfttn.

ANONIM (CHINA)
JACQUES CELLIER DE REIMS
GUJLLAUME APOLLINAIRE
 1'44„„
11 ...
l„,,
he „
'· ..B~
,, t „.
~\( ,.
LOUISE DE VILMORIN
DINO BUZZATI
C. MORGENSTERN

V V

V V V V

V V V V

V V V V

V V V V

V V

CÎNTECUL DE NOAPTE AL PEŞTELUI

MAN RAY

---
-----
-----
--
----
-----
---
----
----
---
----
----
-----
----
----
--
----
---- -
SONORITATE
AVENTURA
RAINER MARIA RILKE

BĂIATUL

Aş vrea să fiu ca unul din acei

ce trec prin noapte cu sălbateci cai,
cu facle-asemeni unui păr bălai
ce fllflie în vîntul goanei lor.
Nainte-aş vrea să stau ca într-o luntre,
mare şi ca un steag desfăşurat.
Sumbru, cu auriul coif brăzdat
de iuţi sclipiri. Şi-n rînduri, după mine,
zece bărbaţi, de-a mea întunecime,
avînd aceleaşi coifuri schimbătoare,
ba negre, vechi şi oarbe, ba străvezii şi clare.
Şi cineva alături deschide drum, şi ţipă
o trîmbiţă ce-n fulgere se zbate,
şi ne deschide o grea singurătate
prin care trecem ca un vis de-o clipă:
1n urma noastră case-ngenunchează,
în faţă uliţele-adînc se-ndoaie,
luăm pieţe cu asalt, ce fug de groază,
şi caii ropotesc, şi-i ca o ploaie.

73
 ROBERT DESNOS

A
COMPLÎNGEREA LUI FANTOMAS
( f rag111e111 )

Linişte!. „ Daţi ascultare

Tristei lungi înşiruiri
De orori, nelegiuiri
Şi delicte pentru care
Nepedepsit a rămas
Criminalul Fantomas !

Groaznica calamitate
Cu acel autobus
Capotînd în bancă brusc:
Seifuri, de valori prădate ...
Ţineţi minte? Nu-i aşa?
Opera e tot a sa.

Epidemic, dar feroce

Pustiit de ciumă-i tot
. . .-.! " ;'' Solitarul pachebot.
.· Ce privelişte atroce!
Agonii şi morţi pe vas!
FR ANZ KAFKA Vinovatul? Fantomas !

74
C-un birjar ucis pe capră
Circula fiacrul gol.
Îl strigau clienţii-o cor
Neştiind farsa macabră,
Căci umbla acest cupeu,
- De un mort mînat - mereu.

Trandafirii evitaţi-i
Cînd sînt negri, căci - perfid,
Emanînd parfum - ucid
Prin perverse emanaţii:
Tot al lui e şi acest
Scelerat delict funest!

La regina din Olanda

Chiar, a săvîrşit un furt,
Juv' l-a prins într-un timp scurt,
Arestat cu toată banda.
Dar el însă a scăpat
De verdictul meritat.

Urmele să-şi poată şterge

Şi-a croit nişte mănuşi
Chiar din piele de răpuşi :
Deci amprentele de deget
Acuzau nu pe făptaş,
Ci pe mort drept ucigaş.

Spectrul lui păşea pe apă

Pe rîu chiar la Valmondois.
În van Juve îl căuta
Speriind copii de-o şchioapă:
După actul criminal,
Fantomas fugea pe val.

Chiar poliţiei engleze

Festa i-a jucat ades. CHARLES BAU DELA! RE

75
 Dar ea repurtă succes:
Reuşi să-l aresteze.
Spînzurîndu-1, 1-a-ngropat,
Dar banditul a scăpat.

Am scris pentru-ntreaga lume

Acest cîntec ce-l imprim
Despre Fantomas, ce, ştim,
C-a-ngrozit-o cu-al său nume.
Viaţă lungă eu, cu drag,
Vă urez cînd mă retrag!

Final

Umbra unei mari himere

Peste lume şi Paris:
Cu ochi gri, ca din abis,
Iese-un spectru în tăcere:
Tu eşti, Fantomas? Tu, deci,
Iar pe-acoperişe treci?

.;,,1

•,
r;: v ~
,.,
:.I
iJ

.ţi
{!

tT
"'"'
1.A.J'

LUCI A DEM. BALACESCU

76
 ,
JACQUES VACHE

SI-AM
•
SĂ FIU VINĂTOR

Şi-am să fiu vînător, ori căutător

de aur, ori miner, ori sondor. Bar «Arizona»
(whisky-Gin and mixed) şi păduri frumoase
numai bune de exploatat şi ştiţi panta-
lonii aceia grozavi de călărie cu pistol mitralieră,
ras fraîche şi mîini îngrijite cu inel pe ele.
Toate astea, vă spun eu, sflrşcsc ori printr-un
incendiu ori într-un saloon (o dată îmbogăţit)
-Well.

L. N. TOLSTOI

77
CARAN D'ACHE

i1-: -
':. ·. ~-'i
·;a -- · y·.

SCRISOAREA LUI NAPOLEON CĂTRE MURAT

~

~1 · .v-
RADU STANCA

BUFF ALO BILL

Diseară poştalionul va trece prin strîmtoare,

Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut,
Întocmai ca pe vremea cînd mînuiam topoare
Şi flinte ghintuite. Întocmai ca-n trecut.

Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge,

Nu de mătăsuri fine, podoabe sau găteli,
Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge
Şi nici prin buzunare cusute-n căptuşel i.

Azi nu ca să ne-nfigem în saci cu aur braţul

Ne vom lupta cu ceata de călători calici,
Şi nici ca să mai rîdem puţin, zvîrlind cu laţul.
Ne vom ascunde ochii sub măşti , iubiţi amici.

Nu ca să punem mina pe călătoarea blondă

Ce tremură şi-şi vîră colierul între sini,
Nu ca să scoa.t em f~tei. ·inelul tle l'ogodnă
Vom răsuci cu vei-Vă pist6alele în mîini.

80
 Azi nu vrem punga groasă a doftorului roşu
Ce clănţăne alături din dinţi, înfricoşat,
Nici corfele cu păsări de curte, nici cocoşul
Ce dă din aripi lîngă docarul răsturnat.

Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă-seară

Aduce poştalionul, şi mai de preţ decît
O călătoare zveltă, subţire şi sprinţară
Sau saci cu bani de aur, umpluţi pînă la gît.

]OAN MtR6
Diseară poştalionul aduce un domn de seamă,
Un călător de vază şi-un hoţoman de soi,
Aduce Timpul - domnul pe care nici o vamă
Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi.

Boierul cu palate şi herghelii în care

Trag cai de rasă anii albaştri după ei,
Un negustor de vinuri, cînd dulci şi cînd amare,
Şi-un hrăpăreţ pe care nu-l pot momi femei.

Bogat din cale-afară şi gras de nu-şi încape,

Prin haină i se vede umflată punga grea,
În degetele-i scurte inelele fac ape
Şi pe reverul bluzei poartă fălos o stea.

Pe pîntec îi străbate un lanţ de aur vesta

Şi-un ceas rotund în care din cînd în cînd, zelos,
Priveşte pe sub gene, ca nu cumva-n acesta
Să fi rămas o clipă - din veacuri - de prisos.

Cînd aţipeşte-n jocul căruţei şi în saltul

Legănător pe care catîrii suri îl fac,
El sforăie şi doarme ca orişicare altul,
El moţăie cuminte ca orice prostănac.

81
 N-are nimica straniu şi nici la chip nu-i groaznic,
Atîta doar că n-are pereche de zgîrcit,
Nu e vegheat de nimeni, păzit de nici un paznic,
Călătoreşte singur şi-i veşnic obosit.

Aşa că nu vă temeţi de el, va fi o luptă

Din cele mai uşoare, iar de-1 vom prinde-n laţ,
În pînza veşniciei de astă dată ruptă,
Noi, dintre toţi tîlharii, vom fi cei mai bogaţi.

Căci, dacă punem mîna pe el şi pe comoară,

Ne-am pricopsit, prieteni, cum nu ne-am aşteptat,
Şi, dacă punem mîna pe el, în astă-seară,
Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat.

JEAN COCTEAU

82
E. E. CUMMINGS

PORTRET

A murit
Buffalo Bill
cel care
călărea un armăsar
argintiu
Şi dobora undoitreipatrucinci porumbei numai aşa, isuse,
frumos bărbat era.
Şi-aş vrea să ştiu
Doamnă moarte
cum îţi plac privirile lui albastre.

83
A. P. CEHOV
BĂIETII
- A venit V olodia ! strigă cmeva din
curte.
- Volodicica ! a sosit! chiui Na-
talia, dînd buzna în sufragerie. Măiculiţă,
doamne!
Toată familia Corolev, care ceas de
ceas îl aşteptase pe Volodia al lor, se
repezi buluc la fereastră. La intrare se
oprise o sanie largă c-o troică de cai albi
din care se ridica un abur gros. În sanie -
nimeni: V olodia intrase si-si desfăcea acum
' '
în antret gluga, cu degetele îngheţate şi
roşii. Mantaua de licean, şapca, galoşii şi
părul la tîmple îi erau pline de promoroacă
şi toată făptura-i împrăştia un aer de
proaspăt şi de ger, că uitîndu-te la dînsul
ţi-ar fi plăcut să îngheţi şi să faci: «brrr !».
Mama şi mătuşica se repeziră să-l sărute
şi să-l îmbrăţişeze, Natalia i se prăvăli la
picioare ca să-i scoată pîslarii, surorile
scoteau ţipete, uşile scîrţîiau, se trînteau,
iar tatăl lui Volodia, numai în vestă, c-un
foarfece în mînă, dădu năvală în antret,
strigînd speriat:
84
'
-De ieri de cînd te aşteptăm! Ai ajuns
teafăr? Nu ţi s-a întîmplat nimic? Pentru
Dumnezeu, lăsaţi pe băiat să se îmbrăţi­
şeze cu taică-său. Mă rog, îi sînt ori nu-i
sînt eu tată?
- Ham! Ham!... detună cu voce groasă
Milord, un cîine mare, negru, lovind cu
coada în pereţi şi-n mobilă.
Timp de vreo două minute toate se
învălmăşiră într-o larmă veselă. Cînd cea
dintîi izbucnire de veselie se mai potoli,
Corolevii băgară de seamă că, în afară de
V olodia, în antret se mai afla un omuleţ
înfofolit în fulare, glugă şi şaluri, totul
acoperit de promoroacă; stătea neclintit
într-un ungher, în umbra unei şube mari
de vulpe.
- Dar ăsta cine-i, Volodicica? întrebă
mama în şoaptă.
- A, da, îşi aduse aminte Volodia,
acesta-i... am onoarea să vă prezint pe
camaradul meu Ceceviţin . elev în clasa
a doua ... L-am invitat la noi.
- Poftim, poftim! Ne face mare plăcere!
 zise bucuros tatăl. Să mă ierţi că sînt aşa,
ca acasă, numai în vestă. Poftim! Natalia,
fii bună şi ajută domnului Cerepiţin să se
desbrace. Dar, pe cuvînt, cîinele ăsta-i o
pacoste! Scoateţi-I afară de-aici!
Nu mult după aceea Volodia şi priete-
nul său Ceceviţin, năuciţi de primirea
zgomotoasă şi încă rumeniţi de frig , stă­
teau la masă şi beau ceai. Soarele de iarnă,
pătrunzînd prin geamurile înflorite de ger,
juca pe samovar şi-şi scălda razele-i curate
!n castronul cu apă de clătit ceştile de ceai.
In odaie era cald si . .
' băietii simteau cum în
trupurile lor îngheţate furnicau şi se luptau
frigul şi căldura, nici una nelăsîndu- se mai
prejos.
- Şi-aşa, iată şi Crăciunul! spuse tata
încîntat, răsucindu-şi o ţigară de tutun
castaniu. Şi parcă mai ieri era vară şi te
petrecea mama plîngînd. Şi iată că ai sosit ...
Repede mai trece vremea, frate dragă.
N-apuci să spui of! şi gata, bătrîneţea-i la
uşă. Dar, mă rog, domnule Cibisov ,
ia şi mănîncă , nu te sfii. La noi e fără
fasoane.
Cele trei surori ale lui Volodia, Catia,
Sonia şi Maşa - cea mai mare dintre ele
avea unsprezece ani - stăteau la masă şi
n-o slăbeau o clipă din ochi pe i:ioua lor
cunoştinţă. Ceceviţin era de aceeaşi vîrstă
şi statură cu V olodia, dar nu rotofei şi
bălan ca el, ci slab, negricios şi plin de
pistrui. Avea părul aspru ca o perie, ochii
mici, buzele groase, într-un cuvînt nu
era de loc frumos şi, după înfăţişare, de
n-ar fi purtat tunică de licean, ai fi zis că-i
băiatul bucătăresei. Era întunecat, tăcea
într-una, nu zîmbea de loc. Privindu-l,
fetiţele şi-au dat imediat seama că trebuie
să fie foarte înţelept şi învăţat . Era mereu
cu gîndul aiurea, aşa de cufundat într-ale '"'"'""''" ~
lui, că dacă-l întrebai ceva tresărea, scutura LUCI A DEM. BALACESCU

85
din cap, rugind să i se mai puie o dată
întrebarea.
Fetiţele băgară de seamă că şi V olodia,
pe care îl ştiau vesel şi guraliv, acum vorbea
puţin, nu zimbea de loc, ba parcă nici nu
se bucura c-a venit acasă. Tot timpul
ceaiului, nu s-a întors dedt o dată către
surori si
' .
atunci cu niste vorbe tare ciudate.
Arătînd cu degetul la samovar, a spus:
- În California în loc de ceai se bea gin.
Şi el părea muncit de gînduri, şi, jude-
dnd după privirile pe care le schimba
din cînd în cînd cu prietenul său Cece-
viţin, gîndurile băieţilor erau aceleaşi.
După cea; · 1 ' · u :·ă cu toţii în odaia copii-
lor. Tatăl şi feuţel.: se aşezară la masă,
urmîndu-şi lucr..tl întrerupt de sosirea băie­
ţilor. Făceau, din hlrtie felurit colorată,
flori şi franjuri pentru pomul de Crăciun.
Era o ocupaţie pasionantă şi gălăgioasă,
fiecare floare nouă fiind întîmpinată de
HENRI MICHAVX
către fetiţe cu strigăte de entuziasm, ba
chiar cu ţipete de uimire, de parcă floarea
ar fi căzut din cer; tăticul, de asemeni, se
extazia şi arunca din cînd în cînd cu foar-
fecele de podele, supărîndu-se că nu-i
destul de ascuţit. Mămica, c-o faţă plină
de îngrijorare, intra ca o furtună în odaia
copiilor, întrebînd:
- Cine mi-a luat foarfecele? Ivan Nico-
laici, iar mi-ai luat foarfe-cele !
- Pentru Dumnezeu! Nici măcar un
foarfece nu pot să am şi eu în casa asta?
răspundea cu o voce . plîngăreaţă Ivan
Nicolaici, lăsîndu-se pe speteaza scaunului.
ca un om grozav de jignit. Dar peste <
clipă iar începea să se extazieze.
Altădată, cînd venea Volodia, se înde-
letnicea şi el cu pregătirile pentru pom,
ori alerga afară să privească cum creşte
muntele de zăpadă ridicat de vizitiu şi de
argat. Dar acuma nici el, nid Ceceviţin
nu se sinchiseau de hîrtiile felurit colorate
şi nici prin grajd nu puseseră piciorul;
ci aşezaţi la fereastră se sfătuiau în taină,
şuşotind; apoi deschizînd atlasul geografic,
începură să cerceteze cu de-amănuntul o
hartă.
- Întîi în Perm„. spuse încet Cecevi-
ţin„. De-acolo în Tiumen„. Pe urmă în
Tomsk.„ Apoi„. apoi vine Kamciatka„.
De-aci canibalii te trec cu luntrile prin
strîmtoarea Behring ... lată şi America.„
Aici sînt multe animale cu blană.
- Dar California? întrebă V olodia.
- California e mai jos. Să te vezi ajuns
în America; de acolo California e la doi
paşi. Acolo vom trăi din vînat şi jaf.
Ceceviţin se ţinu toată ziua departe de
fetiţe, se uita numai la ele pe sub sprin-
ceană. După ceaiul ·de seară, însă, se în-
tîmplă să fie lăsat cinci minute cu ele.
Era greu să nu deschizi gura. A tuşit întîi
sumbru, şi-a frecat mina stingă cu palma
dreaptă, apoi, privind posomorit la Catia,
a întrebat:
- Ai citit pe Mayne Read?
- Nu l-am citit. Ascultă, ştii să patinezi?
Cufundat în gîndurile lui, Ceceviţin n-a
răspuns nimic la această întrebare ; ci
umflîndu-şi tare obrajii, a răsuflat o dată
prelung, ca şi cum n-ar mai fi putut de
cald. Apoi, ridicînd iar ochii la Catia,
spuse:
- Cînd cireada de bizoni aleargă prin
pampas, se cutremură pămîntul; iar mus-
tangii speriaţi o iau la goană, nechezînd.
C-un suds trist, adăugă:
- Iar indienii atacă trenurile; dar cea
mai marc pacoste sînt moschitele şi ter-
mitele.
- Ce sînt astea?
- Un fel de furnici, numai că au aripi.
Muşcă foarte rău. Ştiţi cine sînt eu?·
- Domnul Ceceviţin.
- Nu. Sînt Montigomo Ghiară-de-Uliu,
şeful neînvinşilor!
Maşa, cea mai mică dintre fetiţe, se uită
la el, apoi la fereastră, în dosul căreia cădea
înserarea, şi spuse îngîndurată:
- Ieri la noi au gătit linte.
Vorbele aşa de neînţelese ale lui Ceceviţin,
faptul că mereu şuşotea cu Volodia, că
Volodia nu voia să se joace şi se gîndea
mereu la ceva, toate erau tainice, ciudate.
Cele două fetiţe mai mari, Catia şi Sonia,
au prins a-i urmări cu ag~rime pe băieţi.
Seara cînd cei doi s-au dus să se culce, ele
s-au furişat la uşă, ca să audă ce vorbesc.
Vai ce-au aflat I Băieţii se pregăteau să
fugă undeva în America, ca să caute aur.
Îşi pregătiseră toate de drum: un pistol,
două cuţite, pesmeţi, o lupă de aprins focul,
un compas şi patru ruble. Au mai aflat
că fugarii trebuiau să meargă pe jos cîteva
mii de verste, să se lupte pc drum cu tigrii
şi cu sălbaticii, să adune aur şi fildeş, să
omoare pe duşmani, să se facă piraţi, să
bea gin şi la urmă să se însoare cu nişte
fete frumoase, făcîndu-se cultivatori de
plantaţii. Volodia şi Ceceviţin, în focul
discuţiei, se întrerupeau mereu unul pe
altul; Ceceviţin numindu-se pe sine cu
acest prilej Montigomo Ghiad-de-Uliu,
iar lui Volodia dindu-i numele de Frate-
Faţă-Palidă.
- Nu cumva să spui ceva mamei! zise
Catia către Sonia, în timp ce se duceau la
culcare. V olodia arc să ne aducă din
America aur şi fildeş şi dacă spui n-au să-l
lase să plece.
Cu o zi înaintea ajunului, Ceceviţin a
cercetat într-una harta Asiei, tot însem-
nîndu-şi ceva; în acest timp Volodia bo-
sumflat de parcă l-ar fi înţepat o albină,
se plimba morocănos prin odaie şi nu voia
87
să mănînce nimic; ba o dată, oprindu-se la
icoana din camera copiilor, spuse, făcîn­
du-şi cruce:
- Doamne, iartă-mi mie păcătosul!
Doamne, ocroteşte pe măicuţa mea, săraca!
Şi spre seară a plîns; iar cînd să se ducă
la culcare, a îmbrăţişat lung pe tata, pe
mama şi pe surori. Catia şi Sonia ştiau ce
înseamnă asta, dar Maşa cea mică habar
n-avea de nimic, dar absolut de nimic.
Uitîndu-se gînditor la Ceceviţin a spus doar
c-un oftat:
- Dădaca a zis că în post se mănîncă
mazăre si linte.
În aj~n, Catia şi Sonia, doritoare să afle
cum vor fugi băieţii în America, s-au
sculat dis-de-dimineaţă şi, coborînd înce-
tişor din pat, s-au furişat la uşa lor.
- Care va să zică nu mergi? Spune:
nu mergi? întreba supărat Ceceviţin.
- Doamne, doamne! plîngea încet Vo-
lodia. Cum vrei s?t merg? Mi-e milă de
mama.
- Frate-Faţă-Palidă, hai să mergem, te
rog. Mi-ai dat cuvîntul că mergem. Chiar
tu m-ai stîrnit. Şi-acuma cînd să plecăm,
te-a apucat frica?
- Nu mi-i fri.„ frică... dar mi-i ... mi-i
milă de mama.
- Mie atît să-mi spui: mergi ori nu
mergi?
- Merg, dar„. mai stai.„ Să mai stăm
un pic acasă.
- Atunci plec singur, hotărî Ceceviţin.
Mă descurc eu şi fără tine. Şi mai voiai să
mergi la vînătoare de tigri şi să te lupţi!
Dă-mi înapoi capsele, dacă-i vorba pe-
aceea !
Volodia plîngea cu-atîta amar, că su-
rioarele nu se putură stăpîni şi începură
şi ele să plîngă pe înfundate. Se lăsă tăcere.
- Aşadar nu mergi? întrebă din nou
Ceceviţin.
88
-Me ... merg.
- Atunci îmbracă-te.
Şi Ceceviţin, ca să-l convingă pe Volo-
dia, începu să laude America, să ragă ca
tigrii, să şuiere ca vaporul, să înjure,
făgăduind să-i dea tot fildeşul şi toate
pieile de tigru şi de leu.
Şi băieţelul acela negricios şi slăbuţ, cu
părul ca sîrma şi plin de pistrui, părea
fetiţelor ceva nemaipomenit şi minunat.
Era un viteaz plin de hotărîre, un om
neînfricat şi răgea aşa de cumplit, că de după
uşă ai fi jurat că-i cu adevărat un tigru sau
un leu.
După ce se întoarseră ia ele în cameră,
pe cînd se îmbrăcau, Catia, cu ochii plini
de lacrimi, spuse :
- Vai, mi-i aşa de frică!...
Pînă la ora două cînd s-au asezat
' la masă ,
a fost linişte deplină; dar la prînz dintr-o
dată s-a văzut că băieţii sînt lipsă. Au
trimis la odăile slugilor, la grajduri, la
pavilionul administratorului, n-au fost gă­
siţi nicăieri. Trimiseră să-i caute în sat,
nici acolo nu dădură de ei. Şi ceaiul l-au
băut tot fără băieţi; cînd veni vremea
cinei, mămica începu să se neliniştească,
ba a şi plîns. Noaptea umblară iar prin
sat să-i caute, se duseră cu felinarele la
rîu ... Vai, vai, ce tămbălău!
A doua zi a sosit comisarul si au intrat
toţi în sufragerie să scrie c~va. Mama
plîngea.
Dar iată că la cerdac se opri iar sania cu o
troică de cai albi din care se ridica un abur
gros.
- A venit V olodia ! strigă cineva de-
afară.
- Volodicica a sosit! gîfiia Natalia,
dînd buzna în sufragerie.
Şi Milord lătră cu voce de bas profund
«ham, ham!» Se dovedi că băieţii fuseseră
prinşi în oraş, în piaţa mare (umblau şi
 întrebau unde se poate cumpăra praf de
puşcă). Volodia, cum intră în antret, se
aruncă hohotind de gîtul mamei. Feti-
ţele, tremurînd, se gîndeau cu groază ce
arc să se întîmplc, auzind cum tata pofteşte
la el în birou pe Volodia şi pe Ceceviţin.
I-a ţinut mult de vorbă acolo şi mama se
auzea şi ea vorbind şi plîngînd.
- Se poate una ca asta, frate dragă?
îi convingea tata. Dacă află la şcoală, vă
dă imediat afară I Să-ţi fie ruşine, domnule
Ccceviţin ! Nu-i frumos deloc ce-ai făcut!
Dumneata eşti capul răutăţilor şi nădăj­
duiesc că părinţii au să te pedepsească cum
~.
se cuvine. S-a mai pomenit aşa ceva?
Unde aţi petrecut noaptea?
- La gară, răspunse ţanţoş Ceceviţin.
V olodia a stat după aceea culcat, cu
prosoape înmuiate în oţet la frunte. S-a
trimis numaidecît o telegramă nu ştiu
unde şi chiar a doua zi a şi sosit o doamnă,
m~ma lui Ceceviţin, să-şi ia băiatul acasă.
In clipa plecării, chipul lui Ceceviţin se
arătă tot aspru şi semeţ. Luîndu-şi rămas
bun de la fetiţe nu rosti nici un cuvînt,
luă numai albumul Catiei şi-i scrise drept
amintire: .
«MONTIGOMO GHIARĂ-DE-ULIU».
PAUL KLEE
MARK TWAIN
DUELUL LUI TOM SAWYER
Tom mergea pe cărări lăturalnice, ca să
nu dea ochii cumva cu şcolarii care se
înapoiau la şcoală. Apoi domoli pasul
şi-şi urmă drumul, mîhnit. Trecu de două­
trei ori un firicel de apă, pentru că una
din superstiţiile copiilor era că trecînd o
apă zădărniceşti orice urmărire. Jumătate
de oră mai tîrziu, dispărea îndărătul casei
Douglas, aşezată tocmai pe vîrful măgurii
Cardiff. Şcoala o lăsase mult în urmă;
abia se mai zărea, departe, printre căsuţele
din vale. Intră într-o pădure deasă, îşi croi
drum pînă în inima ei şi se aşeză pe un
petec de muşchi, sub umbra unui stejar.
Nu adia o suflare. Zăpuşeala amiezii fă­
cuse pînă şi păsărelele să amuţească. Firea
toată era cufundată într-un somn adinc,
întrerupt dnd şi cînd de bătaia îndepăr­
tată a unei ciocănitoare, după care tăcerea
şi însingurarea, ce domneau peste tot locul,
se lăsau şi mai apăsătoare. Sufletul băiatu­
lui era plin de tristeţe. Şi simţirea îi era în
deplină armonie cu cele ce-l înconjurau.
Şezu vreme îndelungată aşa, cu coatele pe
genunchi şi cu bărbia în mîini, adîncit în
gînduri. I se părea că viaţa nu era, în cazul
cel mai bun, dedt o trudă zadarnică; aproa-
pe că-l invidia pe Jimmy Hodges, de cu-
rînd răposat. Cit de odihnitor trebuie să
fie - gîndea el - să dormi uşor şi să visezi
de-a pururi, vîntul să susure printre ra-
muri, să-ţi mîngîie iarba şi florile de pe
mormînt, iar tu să nu mai ai nici o grijă
şi nici o supărare, în vecii vecilor. Dacă ar
şti că e în regulă cu notele la şcoala de
duminică, el unul ar fi gata să părăsească
lumea, să termine o dată cu toate. Şi-apoi,
şi fata aceea! Cu ce-i greşise el? Cu nimic:
Avusese cele mai bune gînduri - şi ea îl
tratase ca pe un cîine; da, da, curat ca
pe-un cîine. Are să-i pară ei rău odată şi
odată - dar poate că atunci va fi prea
tîrziu. Ah, de-ar fi putut să moară pentru
dtăva vreme I
Dar inima schimbătoare a tinereţii nu
rabdă multă vreme strînsoarea aceluiaş
tipar. Pe nesimţite, Tom lunecă înapoi spre
preocupările lumeşti. Dacă ar întoarce
91
--,iL. ~ . .,__ __„
~--:-.
A. S. PUŞKIN
acum spatele tuturor şi ar dispare în chip
misterios? Dacă ar pleca departe, cît mai
departe, către meleaguri necunoscute -
peste mări şi ţări - şi nu s-ar mai întoai:,,ce
niciodată? Cum s-ar simţi ea atunci? Işi
aminti că avusese de gînd să se facă clovn;
acum gîndul ăsta îl sdrbea. Glumele de-
şarte şi tricourile soioase jigneau, de bună
seamă, un suflet avîntat pe culmile negu-
roase ale visării romantice. Nu - soldat
are să se facă şi are să se înapoieze după
ani îndelungaţi, obosit de lupte ·şi acoperit
de glorie. Ba nu - mai bine ar fi să meargă
cu pieile-roşii să vîneze bivoli sălbatici şi
să se războiască prin lanţurile de munţi
şi prin cîmpiile întinse şi fără de cărări ale
V estului îndepărtat. Cîndva, tîrziu, are să
revină în chip de mare căpetenie, cu plete
înţesate cu pene, vopsit fioros - şi aşa
are să intre în şcoala de duminică, într-o
dimineaţă somnoroasă de vară. O să scoată
un chiot de luptă, de-o să îngheţe sîngele
în vinele tuturor, şi ochii colegilor au să
se aprindă de invidie. Dar stai - exista
ceva mai măreţ chiar şi decît asta. Pirat
are să se facă I Acum găsise ce-i trebuia !
Acum îşi vedea limpede viitorul, plin de
o neînchipuită strălucire. Lumea întreagă
o să răsune de numele lui, şi auzindu-l,
oamenii se vor .cutremura. Cc falnic va
92
brăzda mările furtunoase cil corabia lui
mai iute ca vîntull Îi va zice «Vijelia» şi va
fi lungă, joasă şi neagră, c-un steag sinistru
fllflind la proră! Iar cînd va fi în culmea
gloriei, are să apară fără de veste în bietul
tîrguşor al copilăriei sale şi are să intre
măreţ în biserică, ars de soare şi vînturi,
îmbrăcat cu pantaloni bufanţi şi cu pieptar
de catifea neagră, încălţat eu cizme înalte
pînă la genunchi, încins cu un brîu sta-
cojiu, cu cingătoarea înţesată de pistoale
mari şi la şold cu un pumnal mare, ruginit
de sîngele celor ucişi. La pălăria de pîslă,
cu marginile mari, îi va flutura o cascadă
de pene şi în mîini va ţinc desfăşurat
steagul negru, cu hîrca şi oasele încrucişate.
Cum îi va mai creşte inima de încîntare,
cînd va auzi, şoptindu-se în preajmă: «E
Tom Sawyer, piratul! Răzbunătorul Negru
al Mărilor Vijelioase I»
Da, se hotărîse - pirat arc să se facă I
O să fugă de acasă şi-o să înceapă îndată.
Chiar de mîine dimineaţă va porni. Trebuia
deci să se pregătească -d e pe acum. Trebuia
să-şi adune averea. Se duse Ungă un trunchi
prăbuşit şi putred ce zăcea în apropiere şi
cu briceagul căpătat de la Mary începu să
scormonească sub unul din capete. Curînd
izbi în lemn, sunînd a gol. Puse mina pe
locul acela şi rosti solemn desdntecul:
 Ce n-a fost, să vie!
Ce a fost, rămîie I
Apoi scormoni pămîntul, pînă ieşi la iveală
o sdndurică de brad. O ridică şi dezveli
o casetă micuţă, făcută din scîndurele de
brad. În case-tă se afla o bilă. Mirarea lui
Tom nu mai cunoştea margini. Scărpinîn­
du-se după ceafă, nedumerit, spuse pentru
sine:
«Asta-i nemaipomenit!»
Zvîrli înciudat bila dt colo şi rămase
pe gînduri. Adevărul era că îi dăduse greş
un descîntec în care, ca toţi tovarăşii săi
de joacă, avusese o încredere nezdruncinată.
Dacă îngropi o bilă, cu descîntecele de
cuviinţă, o laşi aşa două săptămîni şi-apoi,
o dezgropi cu descîntecul rostit de el
adineauri, găseşti toate bilele pe care le-ai
- .
pierdut vreodată, adunate în acel loc,
oricît de departe ar fi fost una de alta.
Dar iată că acum chestia asta dăduse greş;
şi nu mai exista nici măcar umbra vreunei
îndoieli. Întreg edificiul credinţei lui Tom
se zguduise pînă în temelii. Despre reu-
şita acestei metode auzise pînă acum de
nenumărate ori, dar niciodată nu aflase
ca ea să fi dat greş. Uita că el însuşi încer-
case pînă atunci de cîteva ori, fără să fie
în stare să regăsească ascunzătoarea. Cîtva
timp se strădui să înţeleagă şi în cele din
urmă se dumeri: vreo vrăjit~are îşi băgase
nasul şi-i stricase descîntecul. Îşi puse în
gînd să se lămurească pe deplin în această
privinţă şi începu a cerceta de jur împrejur,
pînă dădu de un petec nisipos, cu o sco-
bitură în el, în chip de pîlnie. Se culcă
SALVADOR DALI
la pămînt, puse gura lingă marginea sco-
biturii şi strigă:
«Gîză mică, frumuşică,
Spune-mi, rogu-te frumos,
Spune-mi tu, a cui e vina,
De-mi ieşi treaba pe dos?»
Nisipul a început a se surpa şi curînd
a ieşit la iveală un gîndăcel negru, care,
speriat, s-a cufundat iar după o clipă.
«Nu vrea să spuie! Va să zică tot o vră­
jitoare mi-a făcut-ol Ştiam eu!»
Tom era încredinţat că e zadarnic să
încerci să lupţi cu vrăjitoarele, aşa încît,
descurajat se dădu bătut. Dar socoti că
era păcat să piardă bila pe care o aruncase
adineauri şi se apucă s-o caute cu răbdare.
Se întoarse la tezaurul lui şi luă întocmai
aceeaşi poziţie în care se afla cînd zvîrlise
bila. Scoase altă bilă din buzunar şi o
zvîrli în acelaşi fel, grăind:
94
«Surioară, mergi de-ţi cată sora!»
O urmări cu luare-aminte să vadă unde
se opreşte, şi se duse după ea. Dar bila se
oprise pesemne prea degrabă sau se rosto-
golise mai departe decît trebuia. Tom mai
încercă de două ori. La ultima încercare,
izbuti. Cele două bile erau acum la un pas
una de alta.
În clipa aceea, abia răzbătînd prin bolţile
verzi ale pădurii se auzi răsunînd o trîm-
biţă, o trîmbiţă din acelea mici cu care se
joacă copiii. Tom lepădă la iuţeală surtucul
şi pantalonii, îşi făcu dintr-o bretea cingă­
toare, zgîndări prin nişte vreascuri îndă­
rătul trunchiului putred şi scoase la iveală
un arc şi o săgeată de lemn, o sabie fabri-
cată dintr-o şipcă şi o trompetă de tinichea.
Într-o clipă le înşfăcă şi o zbughi cu ele,
desculţ, cu cămaşa fluturînd în fugă. Se
opri curînd sub un ulm bătrîn şi trîmbiţă
un răspuns, apoi, călcînd tiptil, începu
să cerceteze cu luare - aminte împrejurimile,
iscodind cînd într-o parte, cînd într-alta.
V orbea, cu glas cumpănit, unor tovarăşi
închipuiţi:
«Staţi locului, voinicii mei! Staţi as-
cunşi pînă dau semn din trîmbiţă !
Chiar atunci se ivi Joe Harper, în vest-
minte la fel de sumare şi cu arme la fel de
------~ SAUL STEINBERG
impunătoare ca şi cele ale lui Tom. Tom
răcni:
- Stai! Cine cutează a intra în Codrul
Sherwood ului fără învoirea mea?
- Guy de Guisborne nu cere învoirea
nimănui. Cine eşti tu care„. care ...
- .„te încumeţi a-mi vorbi astfel, îi
suflă Tom - căci vorbeau pe de rost,
«după carte».
- Cine eşti tu, care te-ncumeţi a-m1
vorbi astfel?
- Cine sînt eu? Ce întrebare! Eu sînt
Robin Hood, după cum curînd va afla
leşul tău nemernic.
- De eşti tu cu adevărat acel vestit
haiduc, bucuros lupta-mă-voi cu tine, pen-
tru domnia acestui falnic codru. În gardă!
Şi strîngînd amîndoi în mîini săbiile de
lemn şi trîntind la pămînt celelalte catrafuse,
se aşezară în poziţie de scrimă, picior lîngă
picior, după care porniră o luptă aprigă,
după toate regulile artei - două lovituri
de ameninţare sus, două de degajare jos -
pînă ce în curînd Tom îşi dădu cu părerea :
- Acu, că ai prins mişcarea, dă-i dru-
mul iute!
Şi începură să lupte şi mai crîncen,
gîfiind şi năduşind de atîta trudă.
Nu trecu mult şi Tom strigă:
- - Hai, cazi, cazi odată! De ce nu cazi?
- Că nu vreau!„. Cazi tu, de ce să nu
95
 cazi tu? Tu ai luat mai multe lovituri.
- N-are-a-face. Eu nu pot să cad.
Dacă nu scrie la carte... La carte scrie:
«Apoi, cu o lovitură măiastră din stînga,
el îl doborî pe bietul Guy de Guisborne».
Dă-te mai aşa, să te pot lovi din stînga !
Cum nu se putea trece peste scrisa cărţii,
Joe se dete «mai aşa», primi lovitura din
stînga şi se prăvăli la pămînt.
Apoi se ridică, spunînd :
- Acum e rîndul meu să te omor.
Aşa-i drept.
- Da de unde - asta nu scrie la carte.
- Atunci să-i fie ruşine lu ăl de n-a
scris. Păi ce, aşa merge?
- Ascultă, mă Joe, n-ai decît să fii tu
călugărul Burtămare sau băiatul morarului
Berechet şi să mă croieşti c-un băţ, sau
mă fac eu judecătorul din Nottingham şi
tu eşti oleacă Robin Hood şi mă omori.
Joe spuse că aşa mai merge, după care
săvîrşiră şi isprăvile astea.
PABLO PICASSO
După aceea, Tom redeveni Robin Hood,
Şi călugăriţa trădătoare îl lăsă să sîngereze
din rana-i neîngrijită, pînă ce viteazul îşi
pierdu toată vlaga. În cele din urmă, Joe,
închipuind o ceată întreagă de haiduci
jelindu-şi căpetenia, U trase cu mîhnire
pe Robin Hood deoparte şi-i aşeză arcul
în mîinile slăbite, iar Tom grăi:
- Unde va nimeri săgeata aceasta, acolo
să-l îngropaţi pe Robin Hood, tocmai în
inima C1>drului.
Apoi trase cu arcul şi se lăsă pe spate,
pentru a-şi da duhul. Dar; nimerind în
nişte urzici, sări în sus - ceva cam prea
vioi pentru un cadavru.
După acestea, băieţii s-au îmbrăcat si
au plecat spre casă, mîhniţi că nu m~i
existau haiduci si întrebîndu-se ce dăduse
în schimb lumii ~ivilizaţia modernă. Amîn-
doi erau de părere că mai bine e să fii timp
de un an haiduc în pădurea Sherwood,
decît preşedinte pe viaţă al Statelor Unite.
ANIMALE
 •
IVAN GENERALIC
CHRISTIAN MORGENSTERN

CIOROIUL PAT

Cioroiul Pat
placi placi hu hu
neajutat
taci taci tu tu
stătea hai-hui
pe piatra lui
placi placi taci taci
hu hu

Doamna de ceaţă
placi placi hu hu
îl mai răsfaţă
taci taci tu tu
Îi spune: zău
nu stai prea rău
placi placi taci taci
hu hu

Un an s-a dus
placi placi hu hu
Dar la apus
taci taci tu tu

101
 Cioroiul Pat
a răposat
placi placi taci taci
tu tu

VICEVERSA

Stă iepurele în livadă

crezînd că nimeni nu-i să-l vadă .

Dar de pe-un dîmb de vis-a-vis

un om stă cu-o · lunetă şi

îl urmăreşte cu mult zel

pe urecheatul mărunţel,

un om, la rîndul lui privit

de-un zeu blajin şi liniştit.
))

102
BROASCA TESTOASĂ
•

Am ani o mie asta-i tot -

şivin asupră-mi alţii;
sub Teobald, regele got,
crescui în rezervaţii.

Atîtea-au1 fost în aceşti am

de care nu ştiu boabă;
acum expusă-s pentru bani,
la Moşi, într-o tarabă.

Stafia morţii nu-mi dă ghies.

nu-i ştiu temuta coasă.
Sînt broasca ţes, - sînt broasca ţes
sînt broasca ţes-toa-toasă .

103
LE CORBUSJER
 NOI FĂPTURI
PROPUSE NATURII

Cangurangutanul
Gîscangurul
Muscămila
Căprîioasa
Prepelicapra
Găino rog ul
Cocornutul
Vi tăunul
Viespelicanul
Pisicîinele

104
Rinocerbul
Bivolişiţa
Hipopîndăul
Şacalăul
Brotacvila
Guvidra

ANDRE FRAN<:;OIS

105
CLAUDE „„1VELINE

PORTRETUL PĂSĂRII-CARE-NU-E

Iată portretul Păsării-Care-Nu-E.

Nu-i vina ei că cel ce le face pe toate
A uitat s-o facă.
Seamănă cu multe păsări, fiindcă vieţuitoarele
care nu sînt seamănă cu cele care sînt.
Dar cele care nu sînt nu au nume.
Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-Care-Nu-E.
Şi iată de ce e atît de tristă.
Poate că doarme încă sau aşteaptă să i se îngăduie a fi.
Ar vrea să ştie dacă poate să deschidă ciocul, dacă
are aripi, dacă nu-şi pierde culorile
cînd se cufundă în apă, ca o pasăre adevărată.
Ar vrea să se audă cîntînd.
Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară.
Ar vrea să facă pui mici, foarte urîţi şi foarte vii.
Pasărea-Care-Nu-E visează să nu mai fie un vis.
Nimeni nu e mulţumit, niciodată, nicăieri.
Cum vreţi oare ca lumea să meargă bine
în condiţiile astea?

106
GEORGES BRAQUE
I. AL. BRÂTESCU-VOINEŞTI
PUIUL
SANDI, SA ASCULŢI DE MÂMICA.
Într-o primăvară, o prepeliţă aproape
moartă de oboseală, - că venea de departe,
tocmai din Africa, - s-a lăsat din zbor
într-un lan verde de griu, la marginea unui
lăstar. După ce s-a odihnit, vreo citeva
zile, a început să adune beţigaşe, foi uscate,
paie şi fire de fin şi şi-a făcut un cuib pe
un moşoroi de pămlnt, mai sus, ca să
nu i-l înece ploile; pe urmă, şapte zile
de-a rîndul a ouat cite un ou, în tot şapte
ouă mici ca nişte cofeturi şi a început ca
să le clocească. Ai văzut cum stă găina pe
ouă? Aşa sta şi ea, doar că ea în loc să
stea în coteţ, sta afară în griu; şi ploua,
ploua de vărsa şi ea nu se mişca, ca nu
cumva să pătrunză o picătură de ploaie la
ouă. După trei săptămîni i-au ieşit nişte
pui drăguţi, nu goi ca puii de vrabie,
îmbrăcaţi cu puf galben ca puii de găină,
dar mici, parcă erau şapte gogoşi de mă­
tasă şi au început să umble prin griu după
mîncare. Prepeliţa prindea cite o furnică,
ori cite o lăcustă, le-o fărîmiţa în bucăţele
mici şi ei, pic! pic! pic! cu cioculeţele lor,
108
o mîncau numaidecit. Şi erau frumoşi,
cuminţi şi ascultători; se plimbau prin-
prejurul mamei lor şi cînd îi striga: pit-
palac! repede veneau lîngă ea„. Odată prin
iunie, cind au venit ţăranii să secere griul,
ăl mai mare dintre pui n-a alergat repede
la chemarea mă-si, şi cum nu ştia să zboare,
haţ ! l-a prins un flăcău sub căciulă. Ce
frică a păţit, cînd s-a simţit strîns în palma
flăcăului, numai el a ştiut; îi bătea inima
ca ceasornicul meu din buzunar; dar a
avut noroc de un ţăran bătrîn, care s-a
rugat pentru el.
- Lasă-l jos, mă Marine, că e păcat
de el, moare. Nu-l vezi că de-abia e cît
h.i.leaua.
Cînd s-a văzut scăpat, fuga speriat la
prepeliţă să-i spuie ce-a păţit. Ea l-a luat,
l-a mîngîiat şi i-a spus:
- Vezi ce va să zică să nu mă asculţi?
Cînd te-i face mare, o să faci cum ăi vrea
tu, dar acum că eşti mic, să nu ieşi niciodată
din vorba mea, că poţi să păţeşti şi mai rău.
Şi aşa trăiau acolo liniştiţi şi fericiţi.
 Din seceratul grîului şi din ridicarea sno- o clipă de socoteală
le-a poruncit să se
pilor se seu tu raseră pe mirişte o groază de pitulească jos, lipiţi
cu pămîntul, ş1 cu
boabe cu care se hrăneau şi, măcar că nu nici un preţ să nu se mişte.
era vreo apă prin apropiere, nu sufereau - Eu o să zbor; voi să rămîneţi ne-
de sete că beau dimineaţa picături de mişcaţi; care zboară, e pierdut. A ţi înţeles?

rouă de pe firele de iarbă. Ziua, cînd era Puii au clipit din ochi c-au înţeles, şi
căldură mare, stau la umbră în lăstar · au rămas aşteptînd în tăcere.
după-amiaza, cînd se potolea vipia, ieşeau
' Se auzea flşîitul unui cîne care alerga
cu toţii pe mirişte; iar în nopţile răcoroase prin mirişte şi din cînd în cînd glasul
se adunau grămadă ca sub un cort, sub omului:
aripile ocrotitoare ale prepeliţei. Încet- - Unde fugi? înapoi, Nero!
încet puful de pe ei s-a schimbat în fulgi Fîşîitul se apropie, - uite cinele; a
şi în pene, şi cu ajutorul mamei lor au rămas împietrit cu o labă ·în sus, cu ochii

început să zboare. Lecţiile de zbor se fă­ ţintă spre ei.

ceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, cînd . - Nu vă mişcaţi, le şopteşte prepeliţa

se îngîna ziua cu noaptea, şi seara în amurg, ş1 se strecoară binişor mai departe.
căci ziua era primejdios din pricina hereţi­ Cinele păşeşte încet după ea. Se apropie
lor, care dădeau tîrcoale pe deasupra mi- gr:ăbit şi vinătorul. Uite-l: piciorul lui e
riştei.
Mama lor îi aşeza la rînd şi îi întreba:
«Gata?» «Da», răspundeau ei. «Una, două,
trei!» Şi cînd zicea «trei», frr ! zburau cu
toţii de la marginea lăstarului tocmai colo
lîngă cantonul de pe şosea şi tot aşa în-
dărăt. Şi mama lor le spunea că-i învaţă să
zboare pentru o călătorie lungă, pe care
trebuiau s-o facă în curînd, cînd o trece
vara. «Şi o să zburăm pe sus de tot, zile
şi nopţi, şi o să vedem dedesubtul nostru
oraşe mari şi rîuri si marea».
Într-o după-amia~ă pe la sflrşitul lui
august, pe cînd puii se jucau frumos în
mirişte împrejurul prepeliţei, aud o căruţă
venind şi oprindu-se în drumeagul de pe
marginea lăstarului. Au ridicat toţi în sus
capetele cu ochişorii ca nişte mărgele
negre şi ascultau.
- Nero! înapoi! s-a auzit un glas stri-
gînd. Puii n-au priceput; dar mama lor,
care înţelesese că e un vînător, a rămas
încremenită. Scăparea lor era lăstarul, dar
tocmai dintr-acolo venea vînătorul. După H . G. WELLS
acum aşa de aproape de ei, încît văd cum
i se urcă o furnică pe carîmbul cizmei. Vai!
cum le bate inima. După dteva clipe pre-
peliţa zboară ras cu pămîntul, la doi paşi
de la botul cîinelui, care o urmăreşte:
vînătorul se depărtează strigînd: «Înapoi!
înapoi!». Nu poate trage de frică să nu-şi
împuşte cînele: dar prepeliţa se preface
aşa de bine că e rănită, încît cinele vrea
cu orice preţ s-o prindă; iar cînd socoteşte
ea că e în afară de bătaia puştii, zboară
repede spre lăstar.
În v remea asta puiul ăl mai mare, în loc
să stea nemişcat ca fraţii lui, după cum le
poruncise mă-sa, zboară; vînătorul îi aude
pîrîitul zborului, se întoarce şi trage. Era
cam departe. O singură alică l-a ajuns la
aripă. N-a picat, a putut zbura pînă în
lăstar; dar acolo, de mişcarea aripei, osul -
la început numai plesnit - a crăpat de tot,
şi puiul a căzut cu o aripă moartă. Vînătorul
cunoscînd desimea lăstarului, şi văzînd că
trăsese într-un pui, nu s-a luat după dînsul,
socotind că nu face truda de a-l căuta prin
lăstar.
Ăilalţi pui nu s-au mişcat din locul
unde-i lăsase prepeliţa.
Ascultau în tăcere. Din cînd în cînd se
auzeau pocnete de puşcă şi glasul vînăto­
rului strigînd: «apporte !». Mai tîrziu că­
ruţa s-a depărtat înspre vînător pe dru-
meagul lăstarului; încet-încet, pocnetele
şi strigătele s-au pierdut, s-au stins, şi în
tăcerea serii care se lăsa, nu se mai auzea
decît cîntecul greierilor; iar cînd s-a înnop-
tat şi răsărea luna dinspre Cornăţel, au
auzit desluşit, glasul mamei lor chemîndu-i
din capul miriştei: «Pitpalac! Pitpalac!»
Repede au zburat înspre ea şi au găsit-o.
Ea i-a numărat; lipsea unul.
- Unde e nenea?
- Nu ştim, a zburat.
110
Atunci prepeliţa desperată a început
să-l strige tare, mai tare, ascultînd din
toate părţile . Din lăstar i-a răspun~ un
glas stins: «piu! piu!»
Cînd l-a găsit, cînd i-a văzut aripa ruptă,
a înţeles că era pierdut; dar şi-a ascuns du-
rerea, ca să nu-l deznădăjduiască pe el...
D-atunci au început zile triste pentru
bietul pui; se uita cu ochii plînşi cum fraţii
lui se înălţau la zbor dimineaţa şi seara;
iar noaptea, cînd ăilalţi adormeau sub aripa
mamei, el o întreba cu spaimă:
- Mamă, nu e aşa că o ·să mă fac bine?
Nu e aşa c-o să merg şi eu să-mi arăţi
cetăţi mari şi rîuri şi marea?
- Da, marnă, răspundea prepeliţa si-
lindu-se să nu plîngă.
Şi a trecut vara. Au venit ţăranii cuplu-
gurile şi au arat miriştea, prepeliţa s-a
mutat cu puii într-un lan de porumb de
alături; dar peste cîtăva vreme au venit
oamenii de au cules porumbul, au tăiat
cocenii şi au întors locul; atunci s-au mutat
în ~nişte părloage din marginea lăstarului.
In locul zilelor mari şi frumoase au venit
zile mici şi posomorîte, a început să cadă
brumă şi să se rărească frunza lăstarului.
Pe înserat se vedeau rîndunici întîrziate
zburînd în rasul pămîntului, ori pilcuri de
alte păsări călătoare, iar în tăcerea nopţilor
friguroase se auzeau strigătele cocorilor,
mergind toate în aceeaşi parte, către mia-
zăzi.
În inima bietei prepeliţe era o luptă
sfişietoare. Ar fi vrut să se rupă în două:
j umătate să plece cu copiii sănătoşi care
sufereau de frigul toamnei înaintate, iar
jumătate să rămîie cu puiul schilod, care
se agăţa de ea cu desperare. Suflarea duşmă­
noasă a Crivăţului, pornită fără veste într-o
zi, a hotărît-o. Decît să-i moară toţi puii,
mai bine numai unul, - şi fără să se uite
-
~ MAX ERNST
înapoi, ca să nu-i slăbească hotărîrea, a
zburat cu puii zdraveni pe cînd ăl rănit
striga cu deznădejde:
- Nu mă lăsaţi! Nu mă lăsaţi!
A încercat să se tîrască după ei, dar n-a
putut, şi a rămas în loc, urmărindu-i cu
ochii pînă au pierit în zarea dinspre
miazăzi.
Peste trei zile toată preajma era îmbră­
cată în haina albă şi rece a iernii. După
o ninsoare cu viscol, urmă un senin ca
sticla, aducînd cu dînsul un ger aprig.
112
*
* *
La marginea lăstarului, un pui de pre-
peliţă, cu aripa ruptă, stă zgribulit de frig.
După durerile grozave de pînă adineaori,
urmează acum o piroteală plăcută. Prin
mintea lui fulgeră crîmpeie de vedenii„.
mirişte„ . un carimb de cizmă pe care se
urcă o furnică... aripa caldă a mamei. Se
clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort,
cu degetele ghearei împreunate ca pentru
închinăciune.
DINO BUZZATI
ROBE RT DESNOS

FURNICA

O furnică lungă de-un stînjen,

C-o borsalină cît roata pc cap.
Asta, zău nu există, zău nu există.

O furnică trăgînd la un car

Plin de pinguini şi canari.
Asta, zău nu există, zău nu există.

O furnică vorbind franţuzeşte, latineşte şi

iavaneşte.
Asta, zău nu există, zău nu există.
Şi de ce nu?

GETA BRATESCU
JULESSUPERVJELLE

ANTILOPA

Atît de fin e capu-i că pluteşte

Prin slava zilei fără moarte,
Încît ducînd tot ceru-n coarne
Jivini o cată de departe.
Semeţul leu ca o nălucă
De spaimă fuge unde apucă.
Ducînd pe frunte protectoare
Fărîma asta de minune,
Cînd trece-n juru-i tot tresare.
Şi bufniţa înfricoşată
In bezna groasă se îngroapă,
Iar şarpele gata să muşte
Stă blînd împresurat de muşte.
Cînd antilopa vede-un tigru
Curaj îi dă şi echilibru.
Dispreţuind izbînzile uşoare,
Ea şi-a ales văzduhul din cărare.
I

I I

Ir .
-

/ '
I·
ANTOINE DE SAINT-EXUPERY

INTILNIREA PRINŢIŞORULUI
CU VULPEA

... Atunci apăru vulpea:

- Bună ziua, zise vulpea.
- Bună ziua, răspunse politicos prin ţişorul, care întoarse.
capul dar . nu văzu nimic.
- Sînt aici, zise vocea, sub măr.„
- Cine eşti? în trebă prinţişoru l. Eşti foarte drăg\lţ·
- Sînt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, propuse prinţişorul. Sînt atît de
trist...
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sînt domesticită.
- Oh! Pardon, zise prinţişorul.
D ar după o clipă de gîndire, adăugă:
- Ce înseamnă «domes ticită» ?
- Nu eşti de pe aici? Ce cauţi?
- Caut oameni, spuse prinţ işorul. Ce înseamnă «domesticită»?
- Oameni, spuse vulpea; au puşti şi vînează. E ceva destul
de supărător. Cresc şi găini. E interesul lor. Cauţi găini?
- Nu, spuse prinţişorul. Caut prieteni. Ce înseamnă «do-
mesticită»?
- E ceva prea uitat, zise vulpea. Înseamnă «a crea legături».
- A crea legături?
- Desigur, spuse vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru
mine decît un băieţaş care seamănă cu a lţi o sută de mii de băie­
ţaşi. Şi eu n-am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine.

116
 Eu nu sînt pentru tine decît o vulpe care seamănă cu alte o sută
de mii de vulpi. Dar dacă mă vei domestici, vom avea nevoie
unul de celălalt. Tu vei fi pentru mine unic în lume.
- Încep să înţeleg, spuse prinţişorul. Există o floare„. Cred
că m-a domesticit.
- Tot ce se poate, spuse vulpea. Se văd atîtea pe Pămînt.
- Oh! Nu pe Pămînt, zise prinţişorul.
- Pe altă planetă? Acolo sînt vînători?
-Nu.
- Asta e interesant; dar găini sînt?
-Nu.
- Nimic nu e perfect, suspină vulpea.
Dar vulpea se întoarse la ideea ei:
- E monotonă viaţa mea. Eu vînez găini, oamenii mă vînea-
ză pe mine. Toate găfo.ile seamănă între ele, toţi oamenii seamănă
între ei. Aşa că, vezi, mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă vei do-
mestici, eu voi cunoaşte un zgomot de paşi care va fi cu totul
deosebit de celelalte. Ceilalţi paşi mă vor alunga în pămînt,
paşii tăi mă vor scoate afară, la lumină, ca o muzică. Şi apoi,
ia te uită colo! Vezi lanurile de griu? Eu nu mănînc pîine.
Pentru mine griul e inutil. Lanurile de grîu nu-mi amintesc
nimic. Şi asta e foarte trist. Dar părul tău are culoarea aurului.
Atunci va fi minunat cînd mă vei domestici. Grîul, care e auriu,
o să-mi aducă aminte de tine. Şi are să-mi placă foşnetul vîntului
de grîu„.
Vulpea tăcu şi privi îndelung pe prinţişor.
- Dacă vrei.„ domesticeşte-mă, spuse ea.
- Sigur că vreau, răspunse prinţişorul, dar nu prea am timp.
Am prieteni de descoperit şi lucruri de văzut.
- Nu cunoşti decît ce domesticeşti. La început ai să te aşezi
ceva mai departe de mine, uite aşa, în iarbă. Eu am să te privesc
şi tu n-ai să spui nimic. Graiul e izvor de neînţelegere. Dar în
fiece zi vei putea să te aşezi niţel mai aproape„.
A doua zi prinţişorul veni iar.

?:'I ..
·):~.
MIGVEL HERNANDEZ
 - Ar fi fost mai bine dacă veneai la aceeaşi oră, zise vulpea.
Dacă vei veni, de pildă, la patru după prînz, eu voi începe de
la trei să fiu fericită. · La patru o să şi încep să mă frămînt şi să
mă îngrijorez; aşa, voi cunoaşte preţul fericirii. Dar dacă vei
veni la orice oră, eu nu voi şti niciodată la ce oră să-mi îmbrac
inima... Trebuiesc rituri.
- Ce este un rit?
- Şi asta e ceva prea uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face
ca o zi să fie deosebită de alte zile; o oră, de alte ore. Este un rit,
de pildă, la vînătorii mei. Joia ei se duc în sate să joace la horă
cu fetele. Aşa încît joia e o zi minunată. Mă duc să mă plimb
departe pînă unde sînt viile. Dacă vînătorii ar juca la horă în
fiecare zi, zilele s-ar asemăna între ele, iar eu n-aş mai avea joia
vacanţă.
Aşa că prinţişorul domestici vulpea.
Şi cînd se apropie ceasul plecării:
- Ah, zise vulpea, îmi vine să plîng.
- E vina ta, spuse prinţişorul. Nu-ţi doream răul, dar tu
ai vrut să te domesticesc.
- Sigur, spuse vulpea.
- Bine, dar acum îţi vine să plîngî, spuse prinţişorul.
- Sigur, zise vulpea.
- Atunci nu cî ştigi nimic din asta.
- Cîştig, spuse vulpea; din pricina culorii grîului.
Apoi adăugă:
- Du-te să vezi rozele. \' ei înţelege că roza ta e unică în
lume. Apoi să te întorci să-mi spui la revedere. Iar eu o să-ţi
dăruiesc un secret.
Prinţi şorul se duse să vadă rozele:
- Voi nu semănaţi de loc cu roza mea; voi încă nu sînteţi
nimic, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit şi voi n-aţi domesticit
pe nimeni. Sînteţi cum era vulpea mea, înainte: o vulpe la fel
ca alte o sută de mii de vulpi. Dar eu am făcut-o prietena mea
şi acum ea e unică în lume.
Şi rozele erau destul de stingherite din pricina asta.
- Sînteţi frumoase, clar sînteţi goale, le mai spuse el. Nu se
poate muri pentru voi. Sigur, un trecător de rînd ar crede că
roza mea seamănă cu voi. Dar ea singură valorează mai mult
ca voi toate la un loc, fiindcă pe ea am stropit-o eu; fiindcă
pe ea am adăpostit-o după paravan. Fiindcă ei i-am strivit omi-
zile, (afa ră de două-trei, pentru fluturi), fiindcă pe ea am ascul-
tat-o plîngîndu-se, ori lăudîndu-se, ori chiar tăcînd uneori.
Fiindcă e roza mea.

118
 \.-./. I \
1~ ~~-) .
<!ig\3~ ~

'>°'iC:) H. G. WELLS
 Şi prinţişorul se întoarse la vulpe:
- Adio, spuse el...
- Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. E foarte simplu:
nu se vede bine decît cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.
- Esenţialul e invizibil pentru ochi, repetă prinţişorul, ca
să-şi aducă aminte.
- Timpul pe care l-ai pierdut cu roza ta, el dă însemnătate
rozei tale.
- Timpul pe care l-am pierdut cu roza mea. .. repetă prin-
ţişorul ca să-şi aducă aminte ...
- Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu
trebuie să-l uiţi. Devii întotdeauna răspunzător de ceea ce ai
domesticit. Tu eşti răspunzător de roza ta. .
- Sînt răspunzător de roza mea ... repetă prinţişorul ca să-şi
aducă aminte. ·

ANDRE MALRAUX
VACHEL LINDSAY

BIVOLII
CE SE HRĂNEAU CU FLORI

De demult bivolii se hrăneau cu flori primăvara,

Rătăcind pe acolo unde azi dntă locomotiva
Şi florile preriei zac culcate la pămînt .
Unduinda, frageda, înmiresmata iarbă
A fost înghiţită de grîu,
Roţi, roţi, roţi se-nvîrtesc
Şi primăvara tot dulce este,
Dar bivolii ce se hrăneau cu florile ei
Ne-au părăsit de mult.
Nu mai împung, nu mai mugesc,
De pe coline nu se mai rostogoiesc
Cu ascuns vicleşug,
Cu pitite copite.

CONSTANTIN BRANCUŞf ( tS.-.... „

 ' ,
JUAN RAMON JIMENEZ

TRANDAFIRI

Cc de trandafiri cad peste noi, Platero I albaştri, roşii-galbeni,

fără culoare. Parcă tot cerul se destramă în trandafiri. Uite cum
mi se umplu umerii, braţele, fruntea„. Ce să fac cu atîţia tran-
dafiri?
Poate ştii tu, că eu nu ştiu de unde vine această ninsoare care
înfrumuseţează în fiecare zi dmpia, chemîndu-te cu trandafirii
ei de puq,ură şi de zăpadă - tot mai mulţi, tot mai mulţi tran-
dafiri - ca în tablourile lui Pra Angelico, cel ce îşi picta gloria
stînd în genunchi. Ai crede că din toate cele şapte balcoane ale
Pa.radisului cineva aruncă trandafiri. Zăpadă fierbinte, abia
colorată, trandafirii cad peste turla bisericii, peste acoperişuri,
peste arbori. Şi tot ceea ce-i puternic devine, sub podoaba lor,
gingaş. Tot mai mulţi, tot mai mulţi trandafiri...
S-ar părea, Platero, că în timp ce' sună trompetele, viaţa noastră
îşi pierde forţa obişnuită şi că o putere nouă, dinlăuntru, mai
puternică, mai constantă şi mai pură, asemenea izvoarelor, face
ca totul să urce la stelele ce se aprind de trandafiri.„ Tot mai
mulţi trandafiri... Ochii tăi, pe care tu nu-i vezi, Platero, şi pe
care îi ridici cu blînd~ţe spre cer, sînt doi trandafiri minun~ţi.

FRANZ MARC
 ZBOARĂ CANARUL

Într-o zi, nu ştiu nici de ce şi nici cum, canarul verde a zburat

din colivia sa. Era un canar bătrîn, o amintire tristă de la o
femeie care a murit. Nu i-am dat drumul ca să nu moară de frig
sau de foame. Sau să nu-l mănînce vreo pisică.
A zburat toată dimineaţa printre rodiile din grădină, prin
pinul de la poartă, prin liliac. Iar copiii au rămas nemişcaţi în
balcon, absorbiţi de zborurile scurte ale păsării. Liber, Platero
se odihnea lingă tufa de liliac, jucîndu-se cu un fluture.
Spre seară, canarul s-a aşezat pe acoperişul casei şi a stat mult
timp, toropit de soarele care cobora. Şi dintr-o dată, fără să. ştie
nimeni nici cum, nici de ce, a reapărut în colivie, din nou vesel.
Cîtă hărmălaie in grădină! Copiii săreau, băteau din palme,
surîzători şi aprinşi ca dimineţile. Nebună, Diana îi urma cu
lătrături scurte, iar Platero, molipsit, într-o tălăzuire de argint,
făcea tumbe ca sturzii, se răsucea pe loc într-un dans necioplit
sau zvîrlea cu copitele dindărăt în aerul limpede şi suav.

MOARTEA CANARULUI

Vezi, Platero: canarul copiilor a murit spre dimineaţă, în

colivia lui de argint. E adevărat că era foarte bătrîn, săracul ...
Ultima iarnă, mai ţii minte, şi-a petrecut-o liniştit, cu capul sub
aripi. Spre primăvară, cînd soarele a făcut copacii să înfrun-
zească iar şi cînd s-au deschis cei mai frumoşi trandafiri din
curte, a vrut să adauge şi el ceva la bucuria pentru noua viaţă
şi a cîntat; dar vocea-i era stinsă şi hodorogită, ca un flaut
spart.
Cel mai mare dintre băieţii care îl îngrijeau, văzîndu-1 ascuns
în fundul coliviei, s-a grăbit, plîngăreţ, să zică:
- Da' nu i-a lipsit niiica, nici mîncalea, nici apa ...
Da, Platero. Nu i-a lipsit nimic. A murit şi pace, ar spune
Campoamor, un alt canar bătrîn ...
Platero, o fi existînd, oare, un paradis al păsărilor? O fi exis-
tînd o grădină verde în cerul albastru, îmbrăcată în flori de
trandafiri aurii, ca sufletul păsărilor albe, roşii, albastre, galbene?
Ascultă: diseară, copiii, tu şi eu vom duce pasărea moartă în

123
 grădină. E lună plină şi, sub argintu-i palid, bietul cîntăreţ, în
rn;rnile nevinovate ale Biancăi, va părea o petală veştedă de crin
galben. O să-l îngropăm în pămînt, sub trandafirul cel mare.
La primăvară, Platero, îl vom vedea ieşind din inima unui
trandafir alb. Şi aerul înmiresmat va deveni sonor, iar prin
<::1arele de aprilie va pluti o rătăcire de aripi invizibile şi un
şuvoi secret de triluri de aur curat.

DRUMUL

Cîte frunze au căzut peste noapte, Platero ! Ai crede că pomii

s-au dat peste cap şi şi-au aşezat coroanele în ţărînă, iar acum
stau cu rădăcinile înfipte în cer, dorind parcă să arunce sămînţa
lor în albastrul îndepărtat . Priveşte la plopul acesta: parcă e
Lucia, fetiţa cu păpuşi, jucătoarea aceea de la circ, care-şi risipea
păru-i de foc pe covor, ţinînd picioarele frumoase şi fine în sus,
încătuşate în inelul din vîrful cupolei.
De-acum, Platero, păsările or să se uite la noi cum călcăm peste
fr..:!r.ze de aur, printre ramurile goale, aşa cum le vedeam şi noi
altă dată printre frunzele verzi, primăvara. Cîntecul suav pe
care frunzele l-au rostit sus pare o rugăciune uscată, risipită
de jos!
Vezi cîmpul, Platero, umplut cu frunze? Cînd vom mai veni
pe ai~i, duminica viitoare, n-ai să mai vezi nici una. Nu ştiu
unde pleacă să moară. Trebuie că păsările, cu dragostea lor
pentru primăveri, le învaţă taina aceasta a morţii frumoase
şi nevăzute, pe care n-o avem nici tu, nici eu, Platero„ .

•
FRANZ MARC
124
 PRIMĂVARA

În somnul meu de dimineaţă, mă necăjeşte o-ndrăcită hărmă­

laie de copii. În cele din urmă, nemaiputînd dormi, mă dau jos
disperat din pat. Atunci, uit!ndu-mă pe cîmp prin fereastra
deschisă, îmi dau seama că păsările fac gălăgia asta.
Ies în livadă şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru ziua azurie!
Concert liber de pliscuri, proaspăt şi fără sflrşit ! Rîndunica îşi
încreţeşte capricioasă ciripitul în fintînă, fluieră mierla pe
portocala căzută; grangurul trăncăneşte de zor în stejar; canarul
rîde lung şi migălos în vîrful eucaliptului, iar în pinul.cel mare,
vrăbiile pălăvrăgesc fără măsură.
Cît de frumoasă-i dimineaţa! Soarele revarsă pe pămînt
bucuria lui de argint şi de aur; fluturi într-o sută de culori se
joacă peste tot printre flori, prin casă, pe la izvor. Pretutindeni
cîmpul se deschide cu pocnete, cu foşnete, într-un clocot de viaţă
sănătoasă şi nouă. Parcă ne-am afla într-un fagure mare de lumină,
care-ar fi inima unui imens şi cald trandafir purpuriu.

YVES TANGVY

125
RUDYARD KIPLING
SLUJITORI AI REGINEI
O lună încheiată plouase cu găleata,
plouase asupra unei tabere de treizeci de
mii de oameni şi mii de cămile, elefanţi,
cai, bivoli şi catîri, strînşi cu toţii laolaltă
într-un loc ce se numea Rawal Pindi şi
aşteptînd să fie trecuţi în revistă de vice-
regele Indiei. Emirul Afganistanului -
regele înfricoşător al unei ţări cumplit de
înfricoşătoare - venise în vizită la vice-
rege; şi emirul adusese drept oaste a lui de
pază opt sute de călăreţi şi cai, care nici-
odat' în viaţa lor nu mai văzuseră o tabără
sau o locomotivă, oameni sălbateci şi cai
tot sălbateci, veniţi de undeva din fundu-
rile Asiei Centrale. Şi noapte după noapte,
fără greş, cîte un pilc de asemenea cai
îşi rupeau piedicile şi alergau înnebuniţi prin
întuneric, frămîntînd cu copitele noroiul
din întreaga tabără, sau cămilele rupeau
pripoanele şi goneau zăpăcite împiedi-
cîndu-se de funiile corturilor, şi vă puteţi
închipui cit de plăcute erau lucrurile aces-
tea pentru nişte oameni care încercau să
doarmă. Cortul meu era aşezat departe
126
de şirurile cămilelor, şi socoteam că mă
aflu în siguranţă dar, într-o noapte, un
ostaş a vîrît capul la mine în cort şi mi-a
strigat:
- Ieşi repede afară! Năvălesc încoace!
Cortul meu e la pămînt !
Ştiam cine năvălea într-acolo, aşa că
mi-am tras în grabă cizmele, mi-am pus
în spate foaia de cort şi m-am repezit
în umezeala şi noroiul de afară. Micuţa
Vixen, căţeluşa mea foxterrier, a ieşit din
cort pe partea cealaltă; după aceea s-au
auzit zbierete şi gîfiieli şi mormăituri, şi am
văzut cum se prăbuşeşte cortul în clipa
cînd stîlpul din mijloc se azvîrli într-o
parte, şi pe urmă cum începe să joace în
loc, la fel ca un strigoi ieşit din minţi.
O cămilă se izbise cu pieptul de el, şi, aşa
ud şi furios cum eram, tot nu m-am putut
stăpîni să nu izbucnesc în rîs. Dar îndată
după aceea am rupt-o la fugă, fiindcă
n-aveam de unde şti cîte cămile scăpaseră
din pripoane, şi în curînd nici nu mai
puteam zări tabăra, în vreme ce îmi tot
 croiam drum prin noroi. În cele din urmă
m-am împiedicat şi-am căzut peste făl­
ceaua unui tun, iar atunci mi-am dat
seama că mă aflu aproape de sectorul
artileriei, acolo unde tunurile erau înşiruite
pentru vremea nopţii. Şi cum n-aveam de
loc dorinţa să tot orbecăiesc prin întuneric
şi burniţă, am întins foaia de cort peste
ţeava unui tun şi am alcătuit un fel de coli-
bă, folosind doi sau trei drugi dintre aceia
cu care se curăţă ţevile tunurilor, apoi
m-am întins lîngă o proptea, întrebîn-
du-mă în gînd unde oare s-o fi putut duce
Vixen şi unde anume mă aflam de ade-
vărat . Chiar cînd eram aproape gata să
adorm, am auzit scîrţîit de hamuri şi un
sforăit, apoi un catîr a trecut pe lingă mine
scuturîndu-şi urechile ude. Făcea parte
dintr-o baterie de munte, fiindcă auzeam
bine zgomotul curelelor, cataramelor, lan-
ţurilor şi celorlalte lucruri atîrnate pe
samar. Tunurile de munte sînt nişte tunuri
micuţe, făcute din două bucăţi, care se
înşurubează laolaltă cînd vine vremea să
fie folosite. Şi sînt purtate pe munţi,
oriunde un catîr este în stare să se caţere,
fiind foarte folositoare în luptele din
locuri prăpăstioase. În spatele catîrului
venea o cămilă, plescăind şi alunecînd prin
noroi cu picioarele ei mari şi moi şi bî-
ţîindu-şi mereu gîtul înainte şi înapoi, ca o
găină plecată singură la plimbare. Din
fericire, învăţasem destul de bine de la
băştinaşi graiul animalelor - nu al sălbă­
ticiunilor, bineînţeles, ci al celor din ta-
bere - ca să înţeleg ce spunea. De bună
seamă că era chiar cămila care se năpus­
tise peste cortul meu, fiindcă am auzit
cum îi spunea cadrului:
- Şi ce mă fac eu acum? Încotro să
apuc? M-am bătut cu o arătare albă, care
tot făcea valuri, iar arătarea aceea a luat PABLO PICASSO

FRANCIS PICABIA
un par şi m-a pocnit peste gît. (Era vorba
de stîlpul din mijloc al cortului meu, şi
tare m-am mai bucurat aflînd-o ). Crezi
c-ar trebui să fugim mai departe?
- Aha, va să zică tu ai fost, răspunse
catîrul; tu şi cu prietenii tăi aţi întors
tabăra cu josul în sus? Bine! Vedeţi voi
ce bătaie o să luaţi mîine dimineaţă pentru
isprava asta; da' lasă să-ţi dau şi eu o
mică arvună, chiar aici pe loc.
Am auzit cum scîrţîiau curelele samaru-
lui cînd catîrul s-a întors cu spatele şi i-a
ars cămilei două copite în coastele care au
răsunat ca toba.
- Altă dată, a urmat catîrul, să te înveţi
minte şi să nu mai dai năvală noaptea
într-o baterie de catîri strigînd: «Săriţi că
arde focul şi dau tîlharii !» Stai jos şi nu
mai bîţîi într-una din gîtul tău caraghios.
Cămila s-a ridicat îndoindu-se în două
după năravul cămilelor, ca o linie care se
frînge la mijloc, şi s-a aşezat gemînd.
Atunci s-a auzit în întuneric tropot saca-
128
dat de copite, şi un cal mare de cavalerie
s-a apropiat în trap solemn, ca la paradă,
a sărit peste o fălcea de tun şi s-a oprit
chiar lingă catîr.
- E nemaipomenit, a zis calul, sforăind
cu putere. Iar au năvălit cămilele prin
şirurile noastre - a treia oară în săptămîna
asta. Cum să-şi mai păstreze un cal fala,
dacă nu-i lăsat să doarmă? Da' cine-i aici?
- Sînt catîrul purtător de chiulasă de la
tunul numărul doi din bateria întîi arti-
lerie de munte, răspunse catîrul, iar dînsa
e o prietenă de-a dumitale . .Ea m-a sculat
şi pe mine din somn. Da' dumneata cine
eşti?
- Numărul cincisprezece, escadronul
cinci din Regimentul nouă de lăncieri -
calul lui Dick Cunliffe. Dă-te puţin mai
încolo, aşa.
- Vai, te rog să mă ierţi, se scuză catî-
rul. Pe întunericul ăsta nu vezi nici la un
pas. Ce zici, nu te-apucă toate năbădăile
cînd vezi de ce sînt în stare cămilele astea?
Am plecat din şiruri ca să aflu aici puţină
linişte şi pace.
- Domnilor, zise cu umilinţă cămila,
am avut nişte visuri urîte în timpul nopţii
şi ne-am speriat cumplit. Eu nu-s decît
o biată cămilă de povară de la Regimentul
39 infanterie băştinaşă şi nu sînt aşa de
vitează ca domniile-voastre, cinstiţi domni.
- Atuncea de ce n-ai stat la locul tău
să cari poveri pentru Regimentul 39 in-
fanterie băştinaşă, în loc să dai buzna şi să
alergi prin toată tabăra? întrebă catîrul.
- Da' am avut nişte visuri atît de în-
grozitoare, răspunse cămila. Îmi pare foarte
rău. Ia ascultaţi! Oare ce s-aude? O luăm
iar la fugă?
- Stai jos, porunci cadrul, dacă nu vrei
să-ţi fringi picioarele alea ca nişte beţe
printre tunurile de-aici. Apoi ciuli o ureche,
rămase o vreme în ascultare, ş1 zise:
Bivoli! Bivoli de la tunuri. Pe cuvîntul
meu, tu şi cu prietenele tale aţi luptat din
greu ca să nu lăsaţi pe nimeni treaz în
toată tabăra. Trebuie să-i tragi zdravăn
cu ţepuşa, dacă vrei să urneşti un bivol
de la tunuri.
Am auzit un lanţ greu tîrîindu-se pe
pămînt şi, prinşi în acelaşi jug, au apărut
doi bivoli dintre cei mari şi albi care trag
tunurile grele, de asediu, cînd elefanţii nu
vor să se mai apropie cu nici un chip de
zgomotul luptei; şi imediat în urma lan-
ţului, gata-gata să calce pe el, venea un alt
catîr de samar strigînd din răsputeri pe
cineva cu numele de Billy.
- Asta-i unul dintre recruţii noştri, a
zis cadrul cel bătrîn, adresîndu-se calului
de cavalerie. Pe mine mă strigă. Vino în-
coace, bobocule, şi termină cu zbieretele;
pînă azi n-a murit nimeni din pricina
întunericului.
Cei doi bivoli s-au întins împreună pe
pămînt şi au început să rumege, dar cad-
rul cel tînăr s-a înghesuit lîngă Billy.
- Nişte arătări! a strigat tînărul. Nişte
arătări cumplite şi înspăimîntătoare, Billy !
Au dat năvală peste şirurile noastre tocmai
cînd dormeam. Crezi cumva c-au să ne
omoare?
- Ce mai copite ar trebui să- ţi trag eu
ţie, îi răspunse Billy. Auzi colo; un catîr
amărît ca tine, doar cu un pospai de in-
strucţie, să facă bateria de rîs în faţa dom-
nului aici de faţă!
- Ei lasă, lasă! interveni calul. Nu uita
că la început toţi sînt aşa. Prima oară cînd
am văzut eu un om (era în Australia, şi
pe-atunci n-aveam decît trei ani), o jumă­
tate de zi nu m-am mai oprit din goană,
şi cred că de-aş fi văzut o cămilă, şi- n
clipa de faţă tot în goană aş ţine-o.
Aproape toţi caii cavaleriştilor englezi
sînt aduşi în India din Australia şi-s învă­
ţaţila călărie chiar de către ostaşi.
- Asta aşa e, recunoscu Billy. Hai, nu
mai dîrdîi de frică, bobocule. Prima oară
cînd mi-au pus mie samarul pe spate,
cu toate curelele şi cataramele lui, am săl­
tat pe picioarele dinainte şi-am zvîrlit
pînă ce am aruncat tot din spinare. Pe
atuncea încă nu învăţasem adevăratul meş­
teşug al zvîrlitului, dar toţi tunarii din
baterie au spus că-n viaţa lor nu mai
văzuseră aşa ceva.
- Da' nu era nici samar şi nici altceva
care să zdrăngănească, lămuri cadrul cel
tînăr. Tu doar ştii că de asemenea fleacuri
nici nu-mi mai pasă. Erau nişte arătări ca
un fel de copaci şi din toate părţile se
prăvăleau mugind asupra şirurilor noastre;
atuncea mi s-a rupt pana de la căpăstru
şi nu mi-am putut găsi nici stăpînul, nu
te-am putut găsi nici pe tine, Billy, aşa
c-am luat-o şi eu la fugă după... după
domnii ăştia.
- Hîm! mormăi Billy. Eu de îndată
ce-am auzit că au scăpat cămilele, am plecat
singur, de capul meu. Dacă un catîr -
, încă unul de la o baterie de tunuri de
si
munte - ajunge să le spună «domni»
unor bivoli de la tunuri, înseamnă că s-a
VLADIMIR MAIAKOVSK/

scrintit rău din pricina spaimei. Cine sîn-
tcţi voi, ăia de-acolo, de pc jos?
Bivolii de la tunuri au înghiţit ce rume-
gau şi au răspuns, amîndoi într-un glas:
- Jugul al şaptelea de la tunul unu al
bateriei de artilerie grea. Dormeam cînd
au dat năvală cămilele, da' dacă am văzut
că ne calcă în picioare, ne-am ridicat de
jos şi am plecat. Tot e mai bine să stai
liniştit în noroi, decît să fii călcat în pi-
cioare pe-un aşternut bun de paie. Noi i-am
spus prietenului acesta al dumitale că
n-are de ce să se sperie, da' el ştie aşa de
multe, că nici n-a luat scama la ce spuneam
noi. Îh!
Şi iar au început să rumege.
- Iacă aşa păţeşti cînd te laşi stăpînit
de spaimă, zise Billy. Ajungi de rîsul
bivolilor de la tunuri. Bănuiesc că te unge
la inimă, nu-i aşa, bobocule?
Catîrul cel tînăr clănţăni din dinţi şi
l-am auzit spunînd ceva, precum că nu-i
este lui frică de nici un fel de bivol bătrîn
şi butucănos de pe lumea asta; numai că
bivolii s-au mulţumit să-şi facă semn
lovindu-se uşor în coarne şi şi-au văzut
mai departe de rumegat.
- Acuma nu te mai şi înfuria, după ce
ţi-a să rit inima de spaimă. Asta-i cel mai
urît soi de laşitate, vorbi calul. Oricui îi
poate fi iertat că se înspăimîntă, în pute-
rea nopţii , eu aşa socotesc, dacă vede ceva
şi nu ştie ce anume este. De cite ori n-am
rupt noi ţăruşii de care eram priponiţi,
patru sute şi cincizeci de cai deodată,
numai fiindcă un recrut povestea tot felul
de istorii cu şerpi, de-acasă, din Australia,
şi-atîta a povestit pînl cc ne-am speriat
de moarte de capetele penelor de la că­
pestre.
- Cînd eşti în tabără, totu-i cit se poate
de bine în privinţa asta, recunoscu Billy.
Nici cu nu mă dau în lături s-o iau la goană,
ca şi cînd aş fi speriat, doar aşa, ca sl fac
haz, cînd se întîmplă să nu fiu scos la
dmp o zi sau două: da' ce te faci dacă te
afli în campanie?
- Ehei, asta-i cu totul altă traistă de
ovăz, zise calul de cavalerie. Atuncea
înseamnă că Dick Cunliffe c la mine în
spinare, mă strînge zdravăn cu genunchii,
şi tot ce am eu de acut e să bag scama pe
unde calc, să mă proptesc cu tărie pe
picioarele dindărăt şi să fiu ager la porun-
cile frîului.
- Ce-i aceea să fii ager la poruncile
frîului? întrebă cadrul cel ttnlr.
- V ai de viaţa şi de zilele mele sfomi
calul de cavalerie. Vrei cumva sl zici el în
meseria voastră nu se învaţă să fii ager la
poruncile frîului? Da' cum poţi fi bun de
vreo treabă, dacă nu te întorci numaidedt
în loc, de îndată ce simţi pe gît apăsarea
dîrlogului? Doar de asta atîrnă viaţa că~
lăreţului tău şi, de bună seamă, însăşi
viaţa ta. Într-o clipă te propteşti pe picioa-
rele dindărăt şi te întorci roată în loc, dacă
simţi dîrlogul pe gît. Iar dacă n-ai unde
să te întorci roată, te tragi puţin înapoi,
te ridici pe picioarele dindărăt şi aşa te
răsuceşti. Asta înseamnă să fii ager la
poruncile frîului.
- Pe noi nu ne învaţă dintr-astea, spuse - Da, că de m-ar tăia cu cuţitul şi
înţepat Billy, cadrul. Noi învăţăm să dăm
m-ar durea, tare mi-ar mai păsa mie a cui
ascultare omului, care ne duce de căpăstru: e vina I zise cadrul cel tînăr.
să mergi înainte cînd îţi spune să faci aşa,
- Ba ar tt"ebui să-ţi pese, îi răspunse
ori să dai îndărăt dacă ţi se porunceşte. calul. Dacă n-ai încredere în omul tău,
Aş zice că-i oarecum acelaşi lucru. Da' e mai bine s-o iei îndată la goană încotro
cu povestea cea hazoasă, aia cînd trebui~ vezi cu ochii. Aşa fac mulţi dintre caii
să te propteşti pe picioarele de dinaJ:>Ol noştri şi eu nu le găsesc nici o vină. Da'
şi cînd cred că nu prea le me~ge bine după cum vă spuneam, n-a fost vina lui
genunchilor, cu aia cum te descurci de-ade- Dick. Omul cu cuţitul zăcea culcat la
vărat? pămînt, iar eu m-am întins şi am sărit,
- După împrejurări, răspunse calul de ca să nu calc pe el, şi-atuncea m-a tăiat
cavalerie. De obicei trebuie să năvălesc cu cuţitul. Data viitoare, cînd o mai fi să
într-o mulţime de oameni păroşi, care urlă trec peste un om căzut la pănlint, am să
de te asurzesc şi au nişte cuţite grozave - calc pe el - şi-am să calc zdravăn.
nişte cuţite lungi şi strălucitoare, mai rele - Hîm ! fornăi Billy. Ai zice că-i cu-
decît ale potcovarilor - şi trebuie să am
grijă ca totdeauna ciz~a lui ?ic~ s-~
atingă pe cea a omului de alaturi, da_
numai s-o atingă. Văd mereu lancea lui
Dick lingă ochiul meu drept, şi atuncea
ştiu că-s în bună pază . Nu mi.:.ar plăcea . de
loc să fiu calul ori omul care stă împotriva
lui Dick, cînd sîntem noi porniţi în goana
mare.
- Şi cuţitele alea nu pot să-ţi facă
vreun rău? întrebă cadrul cel tînăr.
- Păi... şi eu m-am ales o dată cu o
tăietură în piept, da' n-a fost vina lui Dick ...

PABLO PICASSO
rată nebunie. Cuţitele sînt nişte lucruri
scîrboase, oricum ar fi să fie. Treabă cu-
rată şi frumoasă e să te urci pe munte cu un
samar bine cumpănit pe spinare, să-ţi
propteşti zdravăn în pămînt toate patru
picioarele, ba şi cu urechile să te sprijini,
dacă ar fi cu putinţă, să te tîrîi, să te caţeri,
să te încovoi şi să te zbaţi mergînd mereu
înainte, pînă ajungi cu sute de picioare mai
sus decît toţi ceilalţi, pe-o treaptă de stîncă
unde abia ai loc să pui copitele. Pe urmă
stai acolo şi nici nu te mişti - niciodată
să nu aştepţi să te ducă omul de căpăstru,
bobocule - stai neclintit pînă cînd tunu-
rile sînt puse la locurile lor, iar după asta
te uiţi cum cad ghiulelele cele mici şi
ţuguiate peste vîrfurile copacilor din văile
depărtate.
- Şi niciodată nu te poticneşti? întrebă
calul.
- Oamenii zic că dacă se poticneşte un
catîr, înseamnă că se face gaură în cer,
răspunse Billy. Din cînd în cînd se poate
întîmpla ca un samar prost cumpănit să-l
stînjenească pe catîr la mers, da' numai
arareori. Mi-ar place să vă arăt cum se
lucrează în meseria noastră. Tare frumoasă
meserie. Să stiti
' ,
că trei ani încheiati mi-au
'
trebuit ca să învăţ ce anume aşteaptă
oamenii de la noi. Tot secretul şi ştiinţa
meseriei e să nu te arăţi niciodată pe linia
zării fiindcă, de faci prostia asta, e foarte
cu putinţă să tragă în tine. Ia aminte la
vorba mea, bobocule. Totdeauna să te ţii
cît poţi mai ferit, chiar dacă pentru asta
e nevoie să faci un ocol de o milă. De
cîte ori pornim la un asemenea urcuş, eu
merg în fruntea bateriei.
- Să tragă în tine şi tu să n-ai putinţa
să te năpusteşti asupra celor care trag!
se minună calul de cavalerie, adînc cufun-
dat în gînduri. Asta n-aş putea s-o îndur.
132
Eu aş vrea să pornesc la şarjă - cu Dick
în spinare.
- Da' de unde! Nici vorbă să faci ce
vrei tu. Doar ştii bine că de îndată ce
tunurile sînt aşezate în poziţie, toată treaba
o fac numai ei. Treabă curată si '
de stiintă
' ,
înaltă. Da' cuţite! Zău că mi se întorc
maţele pe dos!
De-o vreme încoace, cămila de povară
îşi tot clătinase capul înainte şi îndărăt,
dornică să se amestece şi ea în vorbă.
Pe urmă am auzit-o cum spune, după ce
mai întîi a hîrîit neliniştită,' ca să-şi dreagă
glasul:
- Eu ... da ... eu ... am luptat şi eu puţin,
da' nici cătărîndu-mă si nici dînd năvală.
' '
- Sigur că nu. Acuma, dacă ai spus
vorba asta, interveni Billy, îmi dau seama
că nu pari a fi fost făcută să te caţări sau
să alergi ... cine ştie cît. Ei, da' ia spune:
cum a fost, bătrîno Balot de fin?
- Aşa cum se cade să fie, răspunse
cămila. Stăteam noi cu toatele culcate ...
- Vai de mine şi de mine: auzi ce vorbă
ruşinoasă! zise calul, cu glas scăzut. Stă­
teau culcate!
- Şi stăteam noi culcate ... eram o sută
la număr, continuă cămila, într-un careu
mare, iar oamenii au rînduit kajawah -urile,
poverile şi şeile, pe marginile careului, apoi
au început să tragă cu puştile pe deasupra
spinărilor noastre, adică oamenii făceau
isprava asta, de pe toate laturile careului.
- Da' care anume oameni? Oricine se
întîmpla să fie, aşa, la nimereală? întrebă
calul de cavalerie. Şi pe noi ne învaţă la
şcoala de călărie să ne întindem la pămînt
şi să lăsăm stăpînii să tragă cu arma pe
deasupra noastră, da' Dick Cunliffe e
singurul om de pe pămînt pe care l-aş
lăsa să facă una ca asta. Mă supără tare
chinga şi, în afară de asta, cînd stau cu
capul pc păm1nt nu mai văd nimic.
- Da' ce însemnătate
are cine anume
trage pe deasupra ta? se mh:ă cămila.
În imprejutări dintr-astea sînt oameni cu
duiumul, sint o mulţime de cămile şi
nenumăraţi nori de fum. Şi atuncea mie
ou tn.i-e teamă de loc. Stau cuminte si ,
,;~·
a~tept. ,„:,
- Da' cu toate :astea, o dojeni Billy,
visezi ut1t noaptea şi tulburi o tabără
întrea.gă. Hehci ! Mai înainte de-a mă
întinde cu la pămînt, căci să stau culcat
de asta nici vorbă, şi lnainte de-a lăsa un
om să · tragă cu puşca pe deasupra
copitele melc şi capul acelui om ar avea a„şi
spune o vorbă tn taină . Da' voi oare a~i
maj auzit vreodată o poveste atit ·d e
cumplită?
Dupi. asta a urm~t tăcere :îndelungată,
iar la o vreme unul dintre bivolii de la
t unuri şi-a înălţat capul lui uriaş şi a zis:
- Ce-i drept e drept: povestea-i tare
năzdrăvană . Fiindcă doar într-un singur
fel se poate lupta.
- Aha, ia s-auzim, zise Billy. Te rog
să nu te sfieşti din pricina mea. Bănuiesc
că flăcăii voştri luptă proptiţi în cozi.
Aşa~i, ori nu-i aşa?
- Doar într~un singur fel se poate lupta,
me~, rostiră cei doi lntr-un singur glas. (Se
vede treaba d. erau gemeni). Şi iară anume
în ce fel: Înjugi toate cele douăzeci de
VICTOR. DE VASARELY
perechi,, dţi skttem cu toţii, la tun.uf .oe1
mate, chu.r în clipa clnd Două Cozi dă
~mnal din tdnibjca lui. («Două Cozii> e
potecla dat~ dclantula.i io jargonul ~
tabără.)
~ Şi de ce dă oul Cozi se:mnal din
tdmbiţi? 1.ntrebă CQtirnl cel tlnăr.
- Ca sl1 arate el nu mai face nici an pas
către locul un.d e e tnalţă fum. . are la
~ e Do Co~ I ta. Pe urmă noi cu
toţii ne opmurn lum.d cel maiie: Hd-
rap ! Hd-rup l fiindc.i ooi nici nu oe dţă ­
d.m ca mi1eJe ş.i nki ou zburdăm ca Yi ~e -
luşii. oi mergem domol pe ~ oe intj n
douăzeci de ju uri nu mai pu ţin, pini ne
dejugă oamenii, iar după. aceea ne vedem de
păscut, în vreme ce tunul <.-:el mate ti de
vorbă pe deuupr~ dm:pid cu zidutil~ de
plmint ale reunai ora • şi bucăţi ln cg:i
din zid se pri.buşesc arundnd fo vbduh
aidta. p·r2f,. îndt ai z.'c, c~. o ci.radă întreagă
de v1tc se tntoaree 111eas:i de la pişune.
- Aolcut i tocmai atonoea v-apllcl.
pofta de p scut? întrebă. uimit, catlnll
cel dnăr.
- Atuncea la fel ca şi ln alte dăţi. Mln-
cuea e totdeauna binevenită. Ş i paştem
noi a.şa pini lnd sl.otem înjuga.ţi din nou
pe urmăi ne opintim b tunul oel mar .,j
U cătăm ptnl la Io ul u.ode oe aşt · ptă
Doui Co2:1. Uoeorj intîmplă a i în
oraşul acela s! · . afle tunuri mari. ar>c ~.iele:·
au. d e vorbit cu noi, iu at\lnd unii dintre
1
ai noştri slnt ucişi şi 1nseamnă că cei d.mit~.Î
au mai multl iarbă de J?lscut. Asta-i doar
. oarta., nimic altceva declt Soarta. Dt. • nu-i
mai puţin adcvlrat ci Două Cozi c grozav
d ·, b.- E~ i af3 st ·c uvine să lu.\'~i.
oi sintem fra·p . i Hapun e locul no- ru
de baştini. Tata a fost taur sfint al lui
Şi.va. Asta am avu de spus.
- Ap. uite eli azi~ooap e am tnvirac
134
cu adevărat ceva, vorbi calul de cavalerie.
Da' dumneavoastră, domnilor de la baterit\
de munte, vi. mai aride de mîncu:e dnd se
trage asupra domnjiJ01 vo stre cu urno.rile
cele mari, ~ Două Cozi. a rămas mult în
urmi?
- Cam to adta cit ne arde şi să ne ,cuJ~
clm la pămint c:a ă. otindă oamenii
peste noi, sau ·s i dăm nlv li ~supra unor
oameni cu cu ţite în miini. Oe cînd s!nt
n~am maj auiit asemenea istorii. O sdncă
pc munte, un amu bjne cumpwt:, ·u a
•O M mare SJ po i BV·Cil 'ln~redere ci~ la·:i
-tj alegi singur clntea. pi •C tt ţi-s cadrul.
Da'·.„. trăsnăi diatt„'2:1elalre... Nut ro ti
Bmy co w ie, izbind cu p · iorol în pinl!nt.
- nou e lucru bine . t'Î\lt., rispunse alui
de cavalerie~ el a u o te vietăfile sînt la fel
alcătuite, ~i îmi dau lim~dc seama că cd
din neamul dumitale, vorbesc de neamurile
di.ns _re parte2. tadluj n·a.r izbuti să. iote~
leagi foarte muJre lucruri.
- Lasă-i în pace şi 01.1 te mai lega de
n :murile mele din p.re a.rtea tatii. zise
Billy minio · ; ·· d nici unui atlr
nu-· vine la ind mini si-i aduci ~inrc
d . taică-său a fo măgar . Da~ tatăl meu
a fost un nobil dinspre miaiăzi şi era ~n
stare să trînteasd la plm1nt ~ i să toace cu
din ţii şi copitele orice cal i.-ar fi ieşit to
calc. Si nu u iţi treaba asu, mii. brumby,
roib ş· d:cşimd .
Br'lllll/ry înseamnă cal o răva.ş şi făd. nlci
un fel de deprindere a.leasă . Acnma î.ocbi-
puiti vi ce ar -imp un c:tl falnic şi de cea
mai bună rasl ·c:bd altul, • 1imat 1 o
·c ot,gl 1 I-ar face mîr1oagi, şi o să putep
pricepe ce era în inima cch.11 adus din
Australia. Am vbut ptin întuneric cutn ti
sticlea albul ochilor.
- la a.scul . inco.a~ mă fecior de asin
importat din Mal0iga, rosti calul. scrîşnind

BENEDlCT GANE5CU
din dinţi. Am să te fac eu să afli că din
partea . mamţi mă înrudesc chiar cu Car-
bine, care a dştigat cupa la Melbourne,
şi prin locurile de unde vin eu nu sîntem
deprinşi să ne lăsăm călcaţi pe copită de
nici un catîr cu bot de papagal şi cap ca de
porc> pus la dîrvală într-o baterie de
puşcoace, care trag cu boabe de mază.re.
Eşti gata de bătaie?
- Saltă pe picioarele de dinapoi !
Billy.
Şi amlndoi s-au tras îndărăt şi s-au
întors unul către celălalt, dar tocmai clnd
mă aşteptam la o luptă pe viaţă şi pe
moarte, în întuneric. dinspre clreapta se
auzi gîlgîind un glas gros, care striga:
- Ei. copii, ce v-a venit să vă luaţi la
cea.rtă? Ia fiţi cuminţi.
Amîndouă vietătile s-au domolit sfo-
i:ăind cu dispreţ, fiindcă nici calul ~i nid
cadrul nu îndură. să audă glasul elefan-
tului.
- E Două Cozl, a zis calul de cavalerie.
Nu pot să-l sufăr. Nu-i cinstit să a! cîte o
coadă la fiecare capăt.
- Şi mie mi-e tot adt de dra.g, :răspunse
Billy trăgîndu-se alături de cal, ca să-i
sin1tă tovărăşia. Noi doi ne asemănăm
foarte mult în unele privinţe. .
- Cred că asta ni se trage de la mamele
noastre, urmă calul. N .-.a.re nici un rost să
ne mai certăm. Hei l Ia ascultă, Două Cozi,
eşti legat?
- . Da, mărturisi Două Cozi, dzînd de i
se cutremura tot trupul. Am fost priponit
pentru noapte. Şi am auzit tot ce-aţi vorbit
voi acolo. Da' nu vă fie frică. Nu vin la voi.
Bivolii şi cămila rostiră deodată, dar nu-
mai cu jumătate de glas:
- Să-ţi fie frică de Două Cozi! Auzi ce
vorbă!
Pe urmă doar bivolii vorbiră mai de-
parte:
- Ne pare rău că ai auzit, da.' ce-am spus
noi e adevărul adevărat. Ia spune, Două
Cozi, de ce ţi-e aşa de teamă clnd încep să
tragă tunurile?
- Păi, răspunse Două Cozi fredndu-şi
un picior de dinapoi cu laba celuiJalt, la
f~l cum face un băieţaş dnd spune o poe-
răgi zie, nu prea ştiu dacă o să puteţi înţelege.
- De ştiut nici noi nu ştim, da' tunu-
rile tot trebuie .să le tragem. răspunseră
bivolii.
- Ba eu ştiu, şti~ că sînteţi cu mult
mai viteji decîr vă socotiţi voi ·a. fi. Însă cu
mi.ne e altceva. Nu mai tlrziu decît ieri,
căpitanul bateriei mele mi-a zis anacro-
nism pachidermie.
- Bănuiesc eu că asta o fi un alt fel de a
lupta, oare să nu fie aşa? întrebă Bmy după
ce îşi mai recăpătase curajul.
- Ce inseamnă asta voi nu ştiţi, sînt
135
sigur, da 1 eu ştiu. Î.nseamnă că nu-i n1c1
caldă, nid rece~ şi chiar în starea :uitia mă
aflu. Fiindcă eu pot să v-ăd înăuntrul
capului meu ce-are d se întlmp1e dnd osii
detune o ghiulea: dat V"oi. bivolH. nu dnteti
în stare,
- Eu dnt, se făli calul de cavalerie.
M~r aşa. puţin. Dat fac tot ce pot ca să
nu mă glnde$C b asemenea treburi.
- Eu pot să viid mai multe decît tine,
ba chiar mă ţi gfndtst la ele, Ştiu că-s mult.
la trup şi ded am berechet la ce să port de
grijă, iar dad ~ş fi cumva vătămat:, nimeni
nu se pricepe ce lea.cud sii~mi dea. Tot. c.e·s
mstare oam:cnii d. facă e să taie solda edur
care mă mtaă, pe toată vrem.ea dt sînr
bolnav. iar e.u ln cel care rnă mini\ n·am
lncredere.
- Aha! se mirii. calul. Asta-i toad
socoteafa. Eu am lncredere în Dick.
- Mie poţi si-m1 puj în spinare şi un
reg.iment lntr.eg de de-alde Dick. d. tot
n-am si fiu mai l.iniştit:. Ştiu doar adra
dt să pot fi muncit de gri}i şi nu destul a
s.i mi pot descotorosi de ele.
-- Noi nu pricepem, ziseră bivolii,
- Ştiu că nu pricepeţi. Numai că nu cu
voi vorbesc. Voi nu ştiţi ce-i aceea slrtge.
- Ba ştim, r:ie împotriviră bivoHL E
ceva roşu, care se $CUtge ln păm1nt ~i
miroase.
Calul de cavalerie zvtrli, fileu o sărituri
ţ;1 t>fo.răi cu putere, ziclad :
·-- Nu mai vorbiţi despre: asta. Numai
dt mă g:indesc !a d şi H şi simt mirosul.
Mă face s-o rnp la goană, dnd nu-l am pe
Dick în spinare.
- Da' alei nu~î nici un fel de slnge,
spuseră cămila şi bivolH. Ce dracu eşti
aşa de prost!
- E ceva nesuferit, adăugă şi Billy,
Mie nu-mi vine 1H) iau la goană, da'
H6
nki nu vreau să vorbesc despre eL
- Ei, acuma aţi î.nţdet cum staţi I ro:i.d
Două Cozi, illnd din coadă ca să-i faci pe
ceilalţi să priceapă şî mai bine.
- Sigur. Dnu am star aicea toatl
noaptea, spuseră bivolii.
Două Cozi Jovj cu laba în păm.int pînă
ce inelul de fier din jutul piciorului lnce:pu
să zomăie, apoj zise:
„„„„ Of şi iar ofl Doar nu cu voi vorbeoc.
V oi nu. slnteţi lrt stare sl vedeţi nimic
1năuntro.l capetelor.
-· Nu. Noi vedem a.furi, pe cei patru
ochi ai !10Ştti 1 ds,punsed bivolii. Vedem
drept lni1nte.
-.~„ Dacă aş putea fote şi eu ala şi nimic
altceva, n-ar mai fi de loc nevoie de voi
ca si trageţi tunul cd ma.re. De-aş fi eu
cum e căpitanul meu - ăsta-i în stare să
vad! fel de fel de Jucrn.ri în capul lui,
tnc.ă inainte de po:rnira 1mpuşcăturilot~
şi se cutremură din tot trupul~ da„ ştie prea
multe ca s-o mai pmt:ă lua la fugă - de-aş
fi eu ca cl, a.ş trage tunul. Numai că dacă
aş fi fost chiar ath de deştept, acuma nu
m-aş afla aici. A~ fi rege 1n pădure~ .:um
eram odinioară, aş dormi dte jumătate de
:d ~i m-aş scălda de cite ori aş avea. chef.
De~o !unâ întreagă n~am mai făcut o ba.ie
ca lumea.
·- Tot ce spui tu e foarte adevăr-ar,
incuvii:nţă Billy; da.' da.el ll dai cuiva un
nume foarte lung, nu înseamnă de loc
d l-ai făcut să fie mult mai de ispravă.
- Şşti ! îl dojeni calul. Eu cred c-am
înţeles ce vrea să spunll. Două Cozi.
- Aşteaptă lnd o clipi şi ai să inţdegi
şi maj bine, spuse supirat Doua Cozl.
la~ numai să mă lămuriţi şi pe mine de ~e
nu vi pla.ce asta!
Începu să sune cu furie din trîmbiţă,
dr de Utre 11 ţineau puteri.le.
 - Isprăveşte odată! strigară într-un glas
Billy şi calul de cavalerie, iar eu îi auzeam
cum bat din copite şi se cutremură din
tot trupul. Trîmbiţa elefantului e tot-
deauna supărătoare, mai cu seamă într-o
noapte întunecoasă.
- Ba n-am să isprăves.c, se împotrivi
Două Cozi. Şi mă rog dumneavoastră,
nu vreţi să mă lămuriţi?
Şi iar începu cu urletele din trîmbiţă.
Pe urmă se opri dintr-o dată, iar atunci
auzii în întuneric un mîrîit uşor şi îmi
dădui seama că Vixen dăduse în sflrşit
peste mine. Ştia şi ea, tot atît de bine cum
ştiam şi eu, că dacă se află pe lume ceva de
care elefantul să se teamă mai mult ca de
orice, atunci acel ceva e un căţeluş pornit
pe lătrat ; aşa că se opri din drum ca să-l
gonească pe Două Cozi mai aproape de
pripon şi începu să latre în jurul piciorului
său uriaş. Iar Două Cozi se trase îndărăt
şi începu să scîncească:
- Fugi de-aicea, măi căţeluş! Nu mai
adulmeca pe la gleznele mele, că uite
acuma îţi trag un picior. Hai, fii cuminte,
mă! căţeluş frumos, fii cuminte. Pleacă
acasă la tine, lighioaie lătrătoare! Aoleu,
săriţi şi luaţi-l de-aicea! la uitaţi-vă, acuma
are să mă muşte!
- Mie mi se pare, spuse Billy către
calul de cavalerie, că prietenului nostru
Două Cozi îi e frică aproape de tot ce se V /CTOR DE V ASARELY
află pe lume. Să am eu cîte un tain de fiece
cîine pe care l-am pocnit cu copita la
cîmpul de instrucţie, cred că m-aş îngrăşa
de m-aş face cît Două Cozi.
Atunci am fluierat, şi Vixen, plină toată
de noroi, a venit fuga la mine, m-a lins
pe nas ş1 mi-a spus o poveste lungă despre
cum a vînat ea în folosul meu priQ toată
tabăra. Nu-i spusesem niciodată că înţeleg
graiul animalelor, fiindcă altminteri cine

137
stie ce obrăznicii si-ar fi îngăduit. Asa că am
~îrît-o la pieptuÎ meu, sub foaia de cort,
iar Două Cozi a pornit să se plimbe de
colo-colo, să tropăiască şi să mormăie
de unul singur.
- Nemaipomenit! E într-adevăr nemai-
pomenit! zicea Două Cozi. E ceva care
ţine de neamul nostru. Da' unde naiba s-o
fi dus ligb i,>aia aceea nesuferită?
Şi l-am auzit cum căuta împrejur cu
trompa.
-- S-ar părea că fiecare ne purtăm după
cum ne e firea, vorbi mai departe elefantul,
suflîndu-si nasul. Da' ia ascultaţi, domnilor:
mi se pa~e că v-aţi cam speriat cînd am
sunat eu din trîmbiţa mea.
-- N-as zice chiar că m-am speriat,
răspunse 'calul de cavalerie, da' parcă aş fi
avut un roi de viespi în locul unde ar trebui
să se afle şaua. Să nu mai începi iar.
- Eu mă sperii de un căţeluş, iar cămila
asta de aici se sperie noaptea de visuri
rele.
- E un mare noroc pentru noi că nu
sîntem siliţi să luptăm cu toţii în acelaşi
fel, zise calul de cavalerie.
- Ce-aş vrea eu să aflu, spuse cadrul
cel tînăr, care multă vreme nu scosese nici
o vorbă, ce-aş vrea eu să aflu este din ce
pricină trebuie neapărat să luptăm, în
orice fel o fi.
- Fiindcă aşa ni se porunceşte, răspunse
calul, sforăind cu dispreţ.
- Aşa-i porunca, întări Billy catîrul;
şi îndată clănţăni din dinţi.
- Hulem hai! (Aşa-i porunca), bolborosi
cămila.
- Hukm hai! repetară bivolii dimpreună
cu Două Cozi.
- Bine, da' porunca cine o dă? stărui
catîrul recrut.
- Omul care te duce de căpăstru. Sau
138
şade la tine în spinare. Sau ţine funia cu
care eşti legată peste bot. Sau îţi răsuceşte
coada, răspunseră unul după altul Billy,
calul de cavalerie, cămila şi cei doi bivoli.
- Da' lor cine le dă porunci?
- Prea vrei să ştii multe, bobocule, zise
Billy. Şi în felul ăsta sigur te învîrteşti de-o
bătaie. Tot ce ai de făcute să te supui omu-
lui care te duce de căpăstru şi să nu pui
întrebări.
- Are perfectă dreptate, încuviinţă
Două Cozi. Nu pot să mă supun totdeauna,
fiindcă starea mea e aşa şi-aşa, nici caldă
nice rece: da' Billy are dreptate. Supune-te
poruncilor omului din preajma ta, fiindcă
altminteri opreşti în loc toată bateria şi te
mai ·Învîrteşti şi de-o bătaie zdravănă.
Bivolii se ridicară de jos ca să plece şi
spuseră:
- Uite că se crapă de ziuă. Noi ne ducem
îndărăt, la locurile noastre. E drept că nu
vedem decît cu ochii şi nu sîntem prea
ageri la minte; da' cu toate astea, noi
sîntem singurii care nu ne-am speriat azi-
noapte. Noapte bună, vitejilor.
Nimeni nu le dădu răspuns şi numai calul
zise, ca să schimbe vorba:
- Da' unde-o fi căţeluşul? Cînd vezi
un ciine, înseamnă că se află şi om prin
preajmă.
- Aicea sînt, lătră Vixen. Sînt aicea,
sub ţeava tunului, împreună cu stăpînul
meu. Măi, arătare deşirată şi bîlbîită, tu,
cămilă, tu ne-ai dărîmat cortul. Stăpînul
meu e tare mînios.
- Aoleu! rostiră bivolii. Oare o fi alb?
- Sigur că-i alb, răspunse Vixen. Doar
nu ţe-i fi închipuind că de mine se îngri-
jeşte vreun harap care mină bivoli.
- Hua! Uah! Uh! rostiră cu grabă
bivolii. Hai să plecăm repede.
O luară din loc înotînd prin noroi, dar
făcură ei ce făcură şi se prinseră cu jugul
în oiştea unui car cu muniţii, aşa că nu
mai putură face nici un pas.
- Ei, acuma v-aţi aranjat, spuse Billy
foarte liniştit. Nu vă mai zbateţi. O să
staţi pironiţi acolo pînă se face ziuă.
Da' ce naiba v-a apucat?
'„.,, 4
-'
., •·,,:...,
----,~·1._„
~. ~'---.4'. ., -~--....--..--
, . ;.lfi.
Bivolii porniră să sforăie şuierător şi
prelung, aşa cum fac numai vitele din
India, şi se opintiră înainte, traseră, smu-
ciră, se zvîrcoliră, bătură din picioare şi
alunecară prin noroi pînă ce aproape căzură
la pămînt, gemînd cu deznădejde.
- Acuma o să vă rupeţi gîturile, îi
pr~veni calul de cavalerie. Şi ce cusur le
găsiţi oamenilor albi? Eu laolaltă cu ei
trăiesc.
- Oamenii albi„. ne„. mănîncă ! Odată,
măi! strigă bivolul din partea noastră, şi,
cînd se opintiră, jugul se frînse cu o tros-
nitură, apoi bivolii îşi văzură alene de
drum.
Pînă atunci nici nu bănuisem de ce le
este atît de frică vitelor din India cînd
.-· , .
„
I
., „ "
...,,. -• .„
. - • „ .,,... •
....
PABLO PICASSO
dau cu ochii de englezi. Fiindcă noi mîn-
căm carne de vită - o hrană de care cei ce
mînă bivolii nu s-ar atinge pentru nimic în
lume - şi bineînţeles că obiceiul ăsta nu-i
de loc pe placul vitelor.
- Ei, fir-aş eu bătut chiar cu curelele
samarului din spinare! Cine ar fi crezut
că două matahale ca astea sînt în stare să-şi
iasă din sărite?! se cruci Billy.
- Lasă-i în plata Domnului. Eu mă duc
139
să mă uit la omul ăsta. Aproape toţi oamenii
albi, ştiu eu bine, au prin buzunare fel de
fel de bunătăţi, dădu de veste calul de
cavalerie.
- Atuncea am să vă părăsesc . Nici eu
n-aş putea spune că mă prăpădesc de dragul
oamenilor albi. Şi, în afară de asta, albii
care n-au un loc al lor unde să doarmă sînt
de obicei hoţi, iar eu duc în spinare o
mulţime de lucruri de-ale armatei. Hai
să mergem, bobocule, şi să ne întoarcem la
locurile noastre. Noapte bună, australia-
nule ! Cred c-o să ne vedem mîine la instruc-
!ie. Noapte bună, bătrîno Balot de fin!
Incearcă să nu te mai pierzi cu firea, făgă­
duieşti? Noapte bună, Două Cozi! Şi
dacă treci pe lingă noi, mîine, la cîmp, nu
mai suna din trîmbiţă . Ne strici formaţia .
Billy cadrul a luat-o din loc clătinîndu-se
în mers ca un adevărat veteran, iar calul
de cavalerie a venit să caute cu botul la
pieptul meu şi i-am dat nişte biscuiţi
în vremea asta Vixen, care-i o căţeluşă
grozav de isteaţă, i-a spus tot soiul de
braşoave cu privire la mulţimea cailor
aflaţi în grija noastră.
~ Mîine vin şi eu la paradă, în şareta
stăpînului, a încheiat Vixen. Unde te
găsesc?
- În flancul sdng al escadronului al
doilea. După mine se ia toată unitatea,
gingaşă cuconiţă, i-a răspuns calul, foarte
politicos. Da' acuma trebuie să mă întorc
la Dick. Toată coada mi-e năclăită de noroi,
şi mîine două ceasuri are să muncească
de-or să-i iasă ochii ca să mă pregătească
pentru paradă.
Marea paradă a tuturor celor treizeci de
mii de oameni a avut loc în după-amiaza
acelei zile, iar Vixen şi cu mine am căpătat
un loc bun, foarte aproape de vicerege şi
de emirul Afganistanului, cu căciula lui de
140
astrahan, neagră şi înaltă, împodobită în
frunte cu o stea mare de diamante. La
prima parte a parăzii soarele a strălucit
cu putere, şi regimentele au trecut ca nişte
necontenite valuri de picioare ce se mişcau
toate odată, şi toate puştile veneau pe-o
singură linie, pînă ce au început să ne
joace ochii în cap. Pe urmă a sosit cavaleria,
mergînd în pasul cel frumos care se cheamă
Bonnie Dundee, şi Vixen a ciulit urechile
acolo unde şedea ea, în lada şaretei. A
trecut şi al doilea escadron de lăncieri, iar
atunci am zărit calul de cavalerie, cu coada
ca de mătase împletită, cu capul lăsat în
piept, o ureche ciulită înainte şi alta îndărăt,
dînd cadenţa pentru întreg escadronul, şi
păşea atît de uşor de parcă juca vals. Mai
tîrziu au trecut şi tunurile cele mari, şi l-am
văzut pe Două Cozi şi alţi doi elefanţi
înhămaţi în linie la un tun de asediu de
patruzeci de fonturi, iar în urma lor veneau
douăzeci de perechi de bivoli prinşi în
juguri. Perechea a şaptea avea jug nou,
şi bivolii păreau cam ţepeni şi cam osteniţi.
La urmă de tot au venit tunurile de munte,
şi Billy, catîrul, păşea de parcă el ar fi fost
comandantul întregii parăzi, iar harnaşa­
mentul îi era aşa de uns şi de lustruit, că
lucea de-ţi lua ochii. L -am aplaudat de
unul singur pe Billy, cadrul, dar el nici
măcar o ochire n-a aruncat în stînga sau în
dreapta.
De la o vreme, a început iar să plouă şi
un timp, din pricina ceţii, nu s-a mai putut
vedea ce fac trupele. Străbătuseră în semi-
cerc pe întinsul cîmpiei şi acuma se adunau
în linie. Iar linia lor a crescut, şi-a crescut
pînă ce s-a întins pe o distanţă de trei
sferturi de milă de la un flanc la celălalt -
zid tare de oameni, cai şi arme. După aceea,
au pornit de-a dreptul către vicerege şi
către emir, iar cînd s-au apropiat, pămîntul
a început să se clatine ca puntea unui vapor
dnd motoarele duduie cu toată puterea.
Dacă n-ai fost de faţă, este cu neputinţă
să-ţi închipui ce impresie î nfricoşătoare
face asupra privitorilor această nestăvilită
scurgere de oşteni, chiar atunci cînd ştii
bine că nu e vorba decît de o paradă.
M-am uitat la emir. Pînă în clipa aceea pe
chipul lui nu se putuse citi nici măcar
umbră de mirare ori de alt simţămînt;
acum însă ochii începură să i se facă din
ce în ce mai mari, iar emirul strînse dîrlogii
în pumn şi întoarse capul să se uite în urmă.
Cîteva momente ai fi zis că e gata să tragă
sabia şi să-şi croiască drum printre englezii
şi englezoaicele adunaţi la spatele său.
Apoi înaintarea oştenilor s-a oprit dintr-o
dată, pămîntul a rămas neclintit, întregul
front a prezentat armele pentru onor şi
treizeci de fanfare au pornit să cînte toate
deodată. Aşa s-a încheiat parada, iar regi-
mentele au plecat prin ploaie către bivua-
curile lor ; iar o fanfară de la infanterie a
porniţ să cînte:
Trec animalele perechi,
Ura!
Trec animalele perechi,
ALBERT MARQUET
~lej'antulşicatfrul
Trec pertchi şi intră-n arcă,
Trec şi se ascund de ploaie.
Atunci am auzit eu cum o căpetenie din
Asia Centrală, om în vîrstă, cu plete lungi
şi cărunte, venit acolo împreună cu emirul,
îl tot iscodea pe un ofiţer din trupele
băştinaşe:
- Ei, zicea căpetenia, spune-mi, te rog,
şi mie: cum s-a putut rîndui o treabă aşa
de minunată?
Iar ofiţerul a răspuns: ·
- S-a dat o poruncă şi toţi s-au supus.
- Da' cum, vietăţile sînt la fel de înţe-
lepte ca şi oamenii? se minună căpetenia.
- Se supun şi ele, aşa cum se supun
oamenii. Catîr, cal, elefant sau bivol, fie-
care ascultă de porunca celui care-l mină,
acesta de a sergentului, sergentul de a
locotenentului, locotenentul de a căpi­
tanului, căpitanul de a maiorului, maiorul de
a colonelului, colonelul de a generalului
de brigadă, care comandă trei regimente,
generalul de brigadă de a generalului co-
mandant, care la rîndul său se supune
poruncii viceregelui, iar acesta din urmă
este slujitor al împărătesei. Aşa sînt rînduite
lucrurile ...
J ULES RENARD

PORTRETE

Fluturele
Această scrisorică de dragoste împăturită în două caută adresa
unei flori.

Libelula
Îşi îngrijeşte oftalmia.
De la un capăt la celălalt al rîului nu face decît să-şi înmoaie
mereu ochii umflaţi în apă rece.
Şi pîrîie, ca şi cum ar zbura cu electricitate.

Măgarul
Un iepure de casă, care a crescut mare.

Capra
Nimeni nu citeşte buletinul oficial afişat pe zidul primăriei.
Ba da, capra.
Se ridică pe picioarele ei dindărăt, le sprijină pe cele din faţă,
sub afiş, mişcă barba şi coarnele şi agită capul de la dreapta la
stînga, ca o doamnă bătrînă care citeşte.
După ce a terminat de citit, cum hîrtia miroase plăcut a clei
proaspăt, capra o mănîncă.
În ·comuna asta nimic nu se pierde.

Şopîrla

Zidul: Nu ştiu ce fior mă trece pe spate.

Şopîrla: Eu sînt.

142
 Şopîrla Verde
Atenţie, vopsit!

Nevăstuica
Săracă, dar curată, distinsă, ea trece mereu, în salturi mici,
pe drum, şi merge de la un şanţ la celălalt, să dea din gaură în
gaură lecţiile ei la domiciliu.

Cărăbuşul
Un mugure întîrziat se deschide şi zboară din castan. Mai
greu decît aerul, abia dibuind încăpăţînat şi mormăind ajunge
totuşi unde şi-a pus în gînd, cu aripile lui de şocolată.

- ,
)
MIGUEL HERNANDEZ

143
JORDAN CHJME T

LAMENTO CU O MARE
BAAAAALENĂ, CU UN LAC GALBEN
ŞI CU FRUMOASA ELENA

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Ascultaţi voi toţi:

solzi albaştri, galbeni, verzi şi roşii -
şi portocalii cu coada înnegrită de fum,
pătată de stele,
însîngerată de d rum.
Şi încă, şi încă, şi încă, solzi albaştri,
galbeni, verzi şi roşii -
şi portocalii cu coada înnegrită de fum,
pătată de fum,
însîngerată de stele.

IARBA FIARELOR

(de p11s la timple

să se deschidă poartă comorilor
fÎ fapta haină să nu se intîmple)

Şi încă, şi încă, şi încă,

după chemare,
după poruncă.

144

PIERRE BON NARD

 ARGHIR, PEŞTIŞORL' L CEL MIC

Era în marea îndepărtată, vă spun,

în marea mărilor,
departe, departe, peste amurguri, inimi şi turle,
stăpînul atotputernic şi bun
Baaaaaalena, aaaaaalena.

MO~!Îlr\ DE BLTREŢI
printre .rtiioi p1titti, prinlrt' pcce/i
( r,, printrr· /i11reţi)

Voi, solzi albaştri, galbeni, verzi şi roşii

şi
nu-i uitaţi pe cei portocalii cu coada
înnegrită de fum,
o, Baaaaaalena, aaaaaalena
lena ba.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

. Înghiţea tot ce-i ieşea în cale,

· ~ corăbii sîngeroase cu piraţi sîngeroşi,
#' un caic otoman cu semiluna pe bot,
farul de pe Insula Broaştelor,
',/ pe profetul Iona din Biblie (cu Biblie cu tot),
( un ostrov întreg cu soarele la asfinţit,
nordul şi sudul şi celelalte puncte cardinale,
care după cîte aud
au mai rămas pe ici pe colo
(pe la nord poate, sau la sud)
şi încă, şi încă, şi încă,
ce mai găsea ziua ascuns sub un lanţ de corali,
sub un mal,
sub o stîncă.

145
 · VIDMA CU 7 BRAŢE

( n11111ai 1apte,
pti11! demone, dl mai departe)

Îmi amintesc,
atunci am văzut noaptea ca un cocoş beat,
cu o eşarfă albastră pe umeri,
dansînd peste valuri.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Departe de aceste locuri

departe, departe
zăreai aşezat sub un cîrd de prepeliţe
lacul
spălîndu-şi cămăşile ţesute de berze, la soare,
de trestii sculat din somn dimineaţa,
sub şopîrle-ascunzîndu-se,
de teama verii,
de teama fluturilor,
era, cum vă spun acum, Lacul de Mîl-Galben
cu coada de şarpe
şi apa adîncă.

TRE
STii
LE
LE
GA
NA
TE
DE
VÎNT

Şi încă, şi încă, şi încă.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Acolo domnea peste un ochi de apă,

peste cele trei singure nopţi, peste cele trei gînduri
(cu solzii lor roşii, galbeni, albaştri),
voiosul Arghir, strămoşul strămoşilor mei.

146
•

..... ... -
„' ' -' „
•

\
•

,.
•
'··
,

I
•

·-f.:'
•

,
•

G. TOMAZIU
 Plecase de pe malul Dunării
într-o copaie de morar, albă ca piatra, iute ca săgeata ,
obraz chipeş, bun de petreceri, temut de peştii-sabie,
pînă la Cotu Pisicii,
speriind în ostroave spălătoresele cu caş la gură,
visînd pe spuma valurilor,
cîntînd cu plozii malurilor.

STEA l1 A DE MARE

(cine-o vede, cine-o crede)

Îmi amintesc,
atunci am văzut luna cu cinci aripi de ceară, .
ca o stea de mare
(ca luna).

ARGHIR, PEŞTIŞORU L CEL MIC

Era logodit cu o zvîrlugă din deltă,

frumoasa Elena, cea c-o ureche argintie,
de dragostea lor
îşi vorbeau şi pescăruşii în zbor.
Arghir, voiosul Arghir,
era departe atunci de casă. Zbura pe rîuri
necunoscute,
desfă tîndu-se cu gura pînă la ureche,
ascultînd talanga turmelor, ruga asinilor,
bocetul fintînilor,
greierii în moara cea veche,
cîinii în pustiu,
rîdea cu gura pînă la ureche
copacilor călători spre munţi , cu desagile
ciobăneşti la spate;
- n-avem timp, peştiş orule , mormăiau cu năduf,
în bărbi, cei bătrî m -
n-avem timp acum,
ne- aşteaptă munţii ş i troienile,
mioarele şi poienile.

148
PIERRE. BONNARD

149.
 CUCONUL DE BALTĂ

(Înfoindu-se fi infiorindu-se)

Într-o bună zi P<: lacul liniştit,

ca o furtună, ca Ingerul Judecăţii de Apoi,
de care pomenesc toţi cuconii bătrîni de baltă,
apăru Baaaaaalena, aaaaaalena,
înghiţi tot ce era mai aproape sau mai departe
şi printre toţi şi toate
.:.;:."" şi pe frumoasa Elena.

PIERRE BONNARD

150
 PASAREA ÎN FORMĂ DE PASARE
(care nechemată ascNlla fn dtsif
pe trestiile În formă de 1oapte)

Atunci a fost, fără doar şi poate,

Potopul cel Mare,
cînd toate păsările (în formă de păsări) au
dispărut de pe pămînt
şi de pe mare.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Se făcuse tîrziu;
seara ca un fir,
cînd un fior, nu mai mare decît un dor,
trecu prin voiosul Arghir
- iată semnul. fratele meu, semnul cel bun
care-l întoarce din cale pe călătorul nebun,
presimt eu fără doar şi poate, acum,
că un peştişor, pre numele lui Arghir,
este aşteptat, este chemat, este iubit.
La revedere, copaci, vă spun
la revedere.

VANGHELE, LIMBA TAIATA

STAROSTELE MORUNILOR DE DUNARE

Te-aşteaptă, smerite, la capăt de drum

1ruma grea,
limba de fiere.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

A ajuns acasă pe înserat

şi după ce a colindat apele în lung şi-n lat
cu vocea ca tunetul a întrebat:
- ei bine, iubiţii mei prieteni, cumnaţi şi veri,
slăviţi cum nu se mai poate de pescari, de matrozi,
de oieri,

151
 unde să
fie oare frumoasa, frumoasa Elena,
peşteledrag, pe care-l iubesc?
Inima mea o cheamă, dar n-o găsesc.

Oooo, iubite Arghir, voiosule Arghir, glăsui

unul fără nume, uitat,
în mătasea broaştei culcat,
a mîncat-o Baaaaaalena, aaaaaalena, lena ba.

Sărmanul peştişor, plînse amar,

cum ar plînge oricine pe lume
cînd ar afla
vai! cînd ar afla
o, lena lena lena
ba.

O AMFORA GRECEASCA DIN ADÎNC

CU GÎTUL SUBŢIRE

(de frunzele ro fii îmbrăţifală cu iubire)

Atunci plecă pe o rază de lună,

atît de mic era micul peştişor,
că valurile nici nu ştiau
că un peştişor trece prin ele
cu coada însîngerată de drum,
pătată de stele.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Într-o bună zi, cînd rătăcea plîngînd pe marea mărilor,

un adevărat munte, înalt cît cerul, îi ieşi în faţă;
era oare un munte de foc?
un munte de gheaţă?
cine poate şti oare ... dar lui Arghir strămoşul meu
îi îngheţă sîngele de frică în vine,
cînd văzu
Baaaaaalena, aaaaaalena.

152
 ~
I

( /

\.
 -- Eu sînt Arghir, voiosul Arghir,
peştişorul cel cu inima iubitoare,
călător pe apele pămîntului,
strămoşul peştişorilor cu numele de Arghir
care domnesc peste cele trei Lacuri de Mîl Galben,
mi~ai răpit iubita, pe frumoasa Elena,
dar a fost!
vai l acum nu mai e,
o, Baaaaaalena, aaaaaalena.
şi peştişorul vărsă iar din belşug lacrimi amare.

VOCEA BAAAAAALENEI

Tiran, tiran al apelor ce sînt, plînse ea,

bietul de tine, prietenul meu,
bietul de tine, plăpînd prinţ al apelor,
bietul de tine, fratele meu, plînse ea.
să plîngem împreună,
lena ba.
/Î o t4cere galben4 fi veche
o, dt tk galbene clipele
pe 1111 cantklabr11 tk alam4
inlr-o inim4 11uhe
Î/i pleac4 aripile.

Şi apoi
vocea Baaaaaalenei şoptindu-i încet la ureche
- am găsit gîndul cel bun, fratele, fratele meu
(şoptindu-i încet la ureche).

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

Preabine, zise voiosul Arghir, strămoşul meu Bră pereche.

Baaaaaalena îşi deschise gura zimbind
şi Arghir peştişorul dispăru pe gît,
înotă doar două-trei ceasuri bune
- asfinţise de mult -
şi pe cine credeţi că întîlni în Baaaaaalcna, aaaaaalcna?

154
 •„

--~e„
...·-
• „ - •.

JEAN vuBUFFET
 UN CETITOR ÎN STELE

pliscul ms,
ochii în stele

Ce ţi-e
scris, în frunte ţi-e pus
şi-n stele stă scris
pe frumoasa logodnică, cea c-o ureche argintie,
pe frumoasa Elena.

ARGHIR, PEŞTIŞORUL CEL MIC

pe frumoasa logodni~ă, pe frumoasa Elena, da, frăţioare ...

cu iubire cu iubire cu iubire s-au sărutat îndelung
aşa cum ştiu prea bine toate făpturile cerului,
apelor şi focului
că-şi sărută peştişorul logodnica
într-o Baaaaaalenă
sau în afară de ea.

0,LENA,LENA,LENA,BA

Aceasta este povestea, peştişorii mei,

fără doar şi poate,
toată povestea.
Plecaţi-vă acum capul pe valuri,
priviţi stelele,
îngenuncheaţi, prieteni,
şi împreună să plîngem, să plîngem,
să plîngem.

Cel dintre voi care va întîlni Baaaaaalena,

Baaaaaalena, Baaaaaalena,
să-i dea voiosului Arghir, pe care nu-l vom
uita niciodată,

156
prinţ al peştilor albaştri ca şi noaptea albastră
frumoasei Elena
şi copiilor copiilor lor
salutările mele

O baaaa, baaaa, baaa, ba.

PIERRE BONNARD
 ORAŞUL ...
ŞI tN ORAŞ . . . CASA
EUGEN I ONESCU
GELLU NAUM

CRUSTA

Oraşul avea o singură casă

casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singud limbă

în tot acest timp copiii

creşteau şi puneau o singură întrebare
pe clnd adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surlzînd

161
CARL SANDBURG
CEI DOI ZGÎRIE-NORI CARE HOTĂRÎRĂ
SĂ AIBĂ UN COPIL
Doi zgîric-nori stăteau de o parte şi de
alta a unei străzi din satul Ficat-cu-Ceapă.
În timpul zilei, dnd străzile mişunau de
oameni care cumpărau şi vindeau, aceşti
doi zgîric-nori îşi vorbeau unul altuia cum
îşi vorbesc munţii.
În timpul nopţii, dnd toţi cei care cum-
pără şi vînd se duceau la casele lor şi nu
mai erau pc strizi dccît sergenţii şi şoferii
de taxiuri, în timpul nopţii, cînd o ceaţă
se lisa peste strizi şi aşternea peste toate
o pînză vişiniu-cenuşie, în timpul nopţii,
dnd stelele şi ecrul scuturau t1şii de ceaţă
vişiniu-cenuşie deasupra oraşului, cei doi
zgîric-nori se aplecau unul spre altul şi
îşi şopteau. Dacă-şi şopteau secrete sau
dacă-şi şopteau lucruri simple, pe care tu
şi cu mine şi oricine le cunoaştem, asta-i
taina lor. Un lucru c sigur: ci erau adesea
vizuţi aplcdndu-se unul spre altul şi
şoptindu-şi în puterea nopţii, tot astfel
precum şi munţii se apleacă şi îşi şoptesc
în puterea nopţii.
Sus, pc acoperişul unuia dintre zgîrie-
162
nori, se găsea un ţap de tablă privind peste
prerii, şi peste lacurile albastre-argintii
strălucind ca porţelanul albastru al farfu-
rioarelor de ceai, şi departe peste rîurile
unduind ca şerpii de argint în soarele de
dimineaţă. Şi sus, pe acoperişul celuilalt
zgîrie-nori, se găsea o gîscă de tablă pri-
vind peste prerii, şi peste lacurile albastre-
argintii strălucind ca porţelanul albastru al
farfurioarelor de ceai, şi departe peste
rîurile unduind ca şerpii de argint în
soarele de dimineaţă.
Şi trebuie să spun că Vîntul de nord-
vest era prietenul celor doi zgîrie-nori.
Venind de-atît de departe, venind cinci
sute de mile în dteva ore, totdeauna atît
de repede, în timp ce cei doi zgîrie-nori
stăteau nemişcaţi, stăteau întotdeauna în
acelaşi vechi colţ de stradă de totdeauna,
Vîntul de nord-vest era un aducător de
veşti.
- la te uită, oraşul mai este încă aici!
fluiera Vîntul către zgîrie-nori.
Iar ei răspundeau:
 - Da, mai e; dar munţii mai sînt acolo - Ai de gînd să-mi dai jos gîsca de
departe, de pe unde vii tu, Vîntule? tablă de pe acoperiş? întrebă şi celălalt.
- Da, munţii mai sînt acolo, şi mai - Ba nu - rîdea Vîntul de nord-vest,
departe încă e marea, şi căile ferate umblă mai întîi către primul, apoi către celălalt -
mereu, alergînd prin prerie la munţi, la dacă vreodată am să-ţi dau jos ţapul tău
mare - răspundea Vîntul de nord-vest. de tablă, şi dacă vreodată am să-ţi dau jos
Şi mai era şi o făgăduială, pe care le-o gîsca ta de tablă, asta se va întîmpla numai
făcuse Vîntul de nord-vest celor doi zgîrie- dacă are să-mi pară rău pentru voi, că vă
nori. Adesea, Vîntul de nord-vest clătina paşte o durere şi e-nmormîntat careva.
ţapul de tablă şi clătina gîsca de tablă din Şi-aşa trecu vremea şi cei doi zgîrie-
vîrful zgîrie-norilor. nori stăteau cu picioarele înfipte printre
- Ai de gînd să-mi dai jos ţapul de sergenţi şi taxiuri, oameni cumpărînd şi
tablă de pe acoperiş? îl întreba primul vînzînd - cei care cumpărau duceau
dintre ei. pachete, colete, legături - în timp ce sus,

111.llJnC)DI)

„ r) noo no
,, •7 .„ ·~ onoonn
n '>
10 1) I) ''li

0
„nnnn
A ~ c o E
n
rino „nn
r \. ~ I J
l ll to\ N 11 o <>no f7n
1< TU W
(\ ~
'j. ~ z. o.. z
I) i;
I\ ~ t
~ f) (f)°tţ D

. ' .. ' ' ..

'':\~//'
' .. . ' \
' "'•··': ~· o o
;

o o
o o

FEDER/CO GARCIA LORCA

163
pe acoperişurile lor, stăteau ţapul şi gîsca
privind peste lacurile albastre-argintii ca
farfuriile de ceai din porţelan albastru şi
peste şerpii argintii ai unduirii durilor în
soarele de dimineaţă.
Aşa trecu vremea, şi Vîntul de nord-
vest venea într-una, aducea veşti şi făcea
făgăduieli.
Aşa trecu vremea. Şi cei doi zgîrie-nori
se hotărlră să aibă un copil. Şi hotărîră ca
atunci cînd copilul lor va veni, acesta să fie
un copil liber.
- Trebuie să fie un copil liber - îşi
spuseră unul altuia. Nu trebuie să fie un
copil care să stea nemişcat toată viaţa lui
la colţul unei străzi. Da, dacă vom avea
un copil, trebuie să fie liber de-a alerga
prin prerie, la munţi, la mare. Da, trebuie
să fie un copil liber.
Aşa trecu vremea. Şi copilul lor veni.
Era un tren-expres: Cramponul de Aur
Ltd., cel mai iute tren de mare distanţă
din Ţara Rutabaga. Alerga prin prerie; la
munţi, la mare.
Erau bucuroşi cei doi zgîrie-nori, bucu-
roşi de-a avea un copil liber, care să .iasă
din marele oraş, alergînd departe, la munţi,
la mare, alergînd atît de departe, pînă la cei
mai îndepărtaţi munţi şi pînă la cele mai
îndepărtate ţărmuri de mare atinse de
Vîntul de nord-vest.
Erau bucuroşi cei doi zgîrie-nori că
164
aveau un copil folositor, bucuroşi că ducea
o mie de oameni o mie de mile pe zi,
aşa îndt cînd oamenii vorbeau despre
Cramponul de Aur Ltd., vorbeau ca despre
un copil puternic şi frumos.
Apoi vremea trecu. Şi veni o zi în care
vînzătorii de ziare se apucară să strige ca
nebunii.
- Aoleu, vai, vai, ai... ajungea pînă la
cei doi zgîrie-nori, care niciodată nu se
prea sinchisiseră de ceea ce strigau vînză­
torii de ziare.
- Aoleu, vai, vai, ai.. . . era geamătul
vînzătorilor de ziare, care ajungea jar şi iar
la vîrful zgîrie-norilor.
Pînă în cele din urmă, urletul vînzăto­
rilor de ziare ajunse atît de puternic, încît
zgirie-norii ascultară şi auziră tînguindu-sc.
- Ultimele ştiri despre marele dezastru
de cale ferată I Amănunte despre distru-
gerea Cramponului de Aur I Multe vieţi
pierdute I Multe vieţi pierdute!
Şi Vîntul de nord-vest veni huind un
dntec slab şi trist. Şi tîrziu în după-amiaza
aceea, o mulţime formată din sergenţi,
şoferi de taxiuri, vînzători de ziare şi
cumpărători cu pachete se strînscră vor-
bind între ei şi mirîndu-se de două obiecte,
care se găseau unul lingă altul în mijlocul
străzii, pe şinele de tramvai. Unul era un
ţap de tablă. Celălalt, o gîscă de tablă.
Şi stăteau unul lingă altul.

SELMA LAGERLOF
O RASUL
'
DE PE FUNDUL MĂRII
Noaptea era calmă şi semna. Gîştele
sălbatice nu se gîndiră nici o clipă să-şi
caute adăpost în vreuna din peşteri , ci
adormiră pe culmea muntelui. Năpîrstoc se
întinse lingă ele pe iarba scurtă şi uscată,
socotind c-o să-l fure şi pe el somnul.
Vezi însă că în noaptea aceea era lună
plină şi lumina ei puternică îl împiedica
pe băiat să adoarmă. Stînd aşa tolănit
pe iarbă, prichindelul se gîndea cită vreme
trecuse de la plecarea lui de acasă şi, făcînd
socoteala, constată că pornise la drum de
trei săptămîni. Ba îşi aduse chiar aminte
că în acea zi era sîmbăta mare.
«În noaptea asta toate vrăjitoarele se
întorc acasă de la solomoniile lor», îşi zise
el zimbind. De stafii şi de spiriduşi e drept
că se cam temea, dar în vrăjitoare nu credea
cîtuşi de puţin. Dacă s-ar fi aflat pe lume
astfel de cotoroanţe, nu încape îndoială
că ar fi trebuit să le vadă în acea noapte.
Cerul era atît de luminos că de s-ar fi
mişcat ceva în văzduh, chiar cît o gămălie
neagră de ac, tot l-ar fi zărit .
166
o
Şi cum stătea el aşa, cu faţa în sus,
gîndindu-se la toate aste lucruri, deodată
i se arătă o privelişte neînchipuit de fru -
moasă. Drept în faţa lui zbura o pasăre
mare. Nu părea că-i dornică să treacă pe
lîngă lună, ci că fuge de ea. Pe fundalul
luminos al cerului, pasărea părea neagră
ca smoala, iar aripile ei răsfirate se întin-
deau de la o margine la alta a lumii. Pasă­
rea era mică la trup şi avea un gît lung şi
delicat, în timp ce picioarele îi atîrnau în
jos lungi şi subţiri ca nişte crengi de arin.
După cnm arăta, nu putea să fie altceva
decît un bărzoi .
Peste cîteva clipe, jupînul Ermenrich,
bărzoiul, se şi afla lingă băiat. Se aplecă
deasupra lui şi îl atinse cu ciocul, cu gînd
să-l trezească.
- Nu dorm, jupîne Ermenrich, zise
băiatul. Dar cum se face c-ai plecat de-
acasă în toiul nopţii, şi ce mai e nou pe la
Glimmingehus? Vrei să stai cumva de
vorbă cu mama Akka?
- Noaptea asta e prea luminoasă, ca să
 o
pot dormi, răspunse jupînul Ermenrich.
Şi cum n-am putut închide un ochi, m-am
hotărît să vin aici, pe insula Carol, ca să
mă-ntîlnesc cu tine, prietene Năpîrstoc.
Am aflat de la un pescăruş unde te afli
în noaptea asta, şi iată-mă-s ! Nu m-am
mutat încă la Glimmingehus, ci am venit
în zbor tocmai din Pomerania, unde-mi
este acum cuibul.
Băiatul era nespus de bucuros că jupînul
Ermenrich venise să-l vadă. Se întinseră
la taclale şi vorbiră despre tot felul de
lucruri ca doi vechi prieteni. În cele din
urmă, bărzoiul îl întrebă pe băiat dacă
i-ar fi pe plac să facă o scurtă călătorie, pe
spinarea lui, în acea noapte neînchipuit de
frumoasă. Băiatul îi răspunse că se în-
voieşte cu dragă inimă, dar numai cu
condiţia ca bărzoiul să-l readucă la gîştele
sălbatice, înainte de răsăritul soarelui. Ju-
pînul Ermenrich îi făgădui acest lucru şi
cei doi porniră la drum.
Bărzoiul zbură iarăşi drept spre lună.
Călătorii se ridicau tot mai sus în înaltul
PAUL KLEE
cerului, în timp ce marea rămînea tot mai
jos. Zborul era atît de lin, încît cei doi
păreau că plutesc în văzduh.
Băiatului îi făcu impresia că zborul nu
durase decît foarte puţină vreme şi deodată,
cînd nici nu se aştepta, constată că jupînul
Ermenrich se pregătea să coboare pe
pămînt. Poposiră pe o plajă pustie, presă­
rată cu nisip mărunt. De-a lungul ţărmu­
lui se întindea un şir lung de dîmburi
acoperite pe creştet cu secară. Nu erau
prea înalte, dar îl împiedicau totuşi pe
băiat să vadă ce se afla dincolo de ele.
Jupînul Ermenrich se aşeză pe unul din
acele dîmburi de nisip, ridică un picior,
îşi lăsă gîtul spre spate şi se pregăti să-şi
vîre ciocul sub aripă.
- Cît mă odihnesc eu, plimbă-te niţeluş
pe malul mării, îi zise el lui Năpîrstoc.
Nu te îndepărta însă prea mult, ca să poţi
nimeri înapoi la mine.
Băiatul avea de gînd să se caţere mai
întîi pe unul din dîmburi, ca să vadă ce era
în spatele lui. Nu făcu totuşi decît cîţiva
167
paşi, că se poticni cu galenţii de ceva tare. Se
aplecă şi văzu pe nisip un bănuţ de aramă,
ros atît de mult de cocleală, încît era
aproape străveziu. Dindu-şi seama că avea
de-a face cu un lucru lipsit de orice valoare,
nici nu se gîndi să-l ridice şi să-l pună în
buzunar, ci îl zvîrli cu piciorul cît colo.
Cînd vru să plece mai departe, rămase
uluit văzînd că la o depărtare de cîţiva paşi
se înălţa un zid înalt şi negru, cu o poartă
masivă, deasupra căreia se afla un turn.
JUAN RAM6N /IMENEZ
Cu o clipă mai devreme, cînd se aple-
case, înaintea lui se întindea marea strălu­
citoare, iar acum nu se mai vedea de fel
din pricina acestui zid lung, cu creste şi
turnuri. Şi drept în faţa lui, acolo unde
nu se aflaseră pînă atunci decît nişte bancuri
cu iarbă de mare, se deschidea acum o
poartă mare şi boltită. Năpîrstoc înţelese
numaidecît că era vorba de o vrajă. Îşi
zise totuşi că nu avea nici un motiv să
se teamă de aşa ceva. Niciodată nu-l
înfricoşase gîndul că ar fi putut să întîl-
nească la vreme de noapte lucruri vrăjite
şi duhuri rele. Zidul, cît şi poarta, aveau
o înfăţişare adt de frumoasă, încît băiatului
168
îi veni o poftă grozavă să vadă ce era
dincolo de ele. «Trebuie să aflu ce-i acolo»,
îşi zise el, strecurîndu-se pe sub poartă.
În bolta adîncă a porţii se aflau nişte
străjeri îmbrăcaţi în veşminte pestriţe şi
arătoase, înarmaţi cu lănci şi baltage.
Jucau zaruri şi cu gîndul numai la joc,
nici nu-l observaseră pe băiat, care se
furişă grăbit pe lîngă ei. Dincolo de
poartă, Năpîrstoc dădu cu ochii de o
piaţă largă, pavată cu lespezi mari. De
jur împrejurul ei se rînduiau case înalte,
pline de măreţie, printre care se deschideau
ulicioare lungi. In piaţă era un furnicar
de lume. Bărbaţii purtau mantii lungi,
îmblănite, şi sub ele se puteau vedea
veşminte de mătase. Pe cap aveau capi-
şoane împodobite cu pene, puse pe-o
sprînceană, iar pe piept le atîrnau lănţu­
guri. După portul lor falnic ai fi zis că-s
feţe domneşti, nu altceva. Femeile purtau
capişoane ţuguiate şi rochii lungi, cu mîneci
înguste. Erau înveşmîntate şi ele arătos,
dar fastul lor nu-l ajungea nici pe departe
pe al bărbaţilor.
Totul părea ca în cartea veche de basme,
pe care mama lui Nils obişnuia s-o scoată
din cînd în cînd din sipet, ca să i-o arate
băiatului. Lui Năpîrstoc nu-i venea să
creadă că ce vedea în faţa ochilor era
aievea.
Mai impunător şi mai arătos decît băr­
baţii şi femeile era însă oraşul în care se
afla. Fiecare casă avea cîte un frontispiciu.
Iar frontispiciile erau în aşa fel împodobite,
că păreau a se lua la întrecere unul cu altul,
arătîndu-şi ornamentele care de care mai
meşteşugite. Cui i-e dat să vadă la repe-
zeală atîtea lucruri noi, nu le poate ţine
minte pe toate. Năpîrstoc îşi aminti însă
mai tîrziu că văzuse frontispicii de toate
soiurile: ca un fel de trepte, cu firide rîn-
duite unele lîngă altele, în care se puteau
vedea zugrăvite diverse chipuri, frontis-
picii cu gemuleţe multicolore sau altele, or-
namentate cu dungi şi pătrăţele de mar-
mură albă şi neagră.
Pe cînd se minuna de toate aceste lucruri,
băiatul se simţi prins în vîrtejul mulţimii .
«Aşa ceva nu mi-au văzut încă ochii şi nici
n-or să-mi mai vadă vreodată I» îşi zise el
în sine, după care începu să cutreiere
oraşul, urcînd şi coborînd pe străduţele
întortocheate. Uliţele strîmte, dar înţesate
de lume, nu semănau de fel cu străzile
pustii şi întunecoase pe care le cunoscuse
în oraşele prin care fusese. În faţa porţilor
stăteau bătrîne care torceau, dar nu cu
furca, ci numai cu ajutorul unui sul.
Prăvăliile neguţătorilor erau deschise spre
uliţă, iar meşteşugarii lucrau afară, în aer
liber. Ici se topea untură de balenă, dincolo
se tăbkeau pici, iar peste drum era un
atelier de frînghierie, care nu se mai
sflrşea.
Dacă băiatul ar fi avut destul răgaz să
poposească pc acolo, e sigur că s-ar fi
putut deprinde să facă multe şi de toate.
La o răscruce îi fu dat să vadă nişte armu-
rieri, care făureau platoşe subţiri, iar mai
încolo, nişte giuvaiergii încrustînd pietre
scumpe pe tot soiul de brăţări şi inele,
strungari, care dădeau fierului tot felul de
forme, cizmari tălpuind încălţăminte de
piele roşie şi moale, meşteri în răsucitul
şi împletitul firelor de aur şi ţesători care
scoteau din războaie stofe lucrate cu mă­
tase şi fir.
Nils nu avea însă vreme de stat acolo.
Trecea repede mai departe, dornic să vadă
cît mai multe lucruri, pîriă cc totul nu
urma să dispară din faţa lui.
Zidul cel înalt dădea înconjur întregului
oraş şi îl împrejmuia întocmai cum împrej-
muieşte gardul o livadă. La capătul fie-
cărei uliţe se înălţa un turn încununat cu
creneluri. Iar deasupra lui stăteau de strajă
ostaşi cu armuri şi coifuri strălucitoare.
După cc străbătu în grabă tot oraşul,
Năpîrstoc ajunse la o altă poartă, dincolo
de care se întindea marea şi portul. Băiatul
văzu tot felul de nave de tip vechi, cu
bărci pentru vîslaşi deasupra punţii. Unele
din ele încărcau mărfuri, iar altele ancorau
chiar atunci. Hamalii şi neguţătorii dădeau
zor care mai de care. Unde-ţi aruncai ochii,
vedeai numai muncă şi însufleţire.
Dar băiatul nu putea zăbovi nici în port.
Se întoarse grăbit în oraş şi ajunse din nou
în piaţa cea mare. Drept în mijlocul ei se
înălţa catedrala, cu trei turle înalte şi cu o
tindă largă, împodobită cu chipuri de
sfinţi. Pereţii erau ornamentaţi în între-
gime cu sculpturi, incit nu se afla nici o
lespede de piatră care să nu-şi aibă podoaba
ei. Prin uşa deschisă se zăreau numeroase
cruci de aur, altarul cizelat în aur şi preoţi
în odăjdii de aur. În faţa bisericii se afla
o clădire cu acoperişul zimţat, cu un turn
îngust, care se avînta spre înalturi. Acea
169
 PAUL KLEE
clădire era pnmana. Iar între biserică şi
primărie, de jur împrejurul pieţii, se puteau
zări case, una mai arătoasă ca alta, cu fron-
tispicii şi cu cea mai felurită ornamentaţie.
Băiatul. se încinsese de alergătură şi
obosise. Incredinţat că văzuse tot ce era
mai de seamă în oraş, începu să umble mai
la pas. Uliţa pe care apucase acum era de
bună seamă cea de unde orăşenii îşi cum-
părau minunatele lor veşminte. Văzu o
mulţime de lume stînd în faţa dughenelor,
pe ale căror tarabe neguţătorii rînduiau
mătăsuri înflorate, zarafir , catifele cu ape,
crepun uşoare şi dantele subţiri ca pînza
de păianjen.
Înainte, cită vreme băiatul mersese cu
paşi grăbiţi, nimeni nu-l băgase în seamă.
Oamenii or fi crezut desigur că făptura
170
care alerga pe lîngă picioarele lor nu era
decît un şoricel. Acum însă, în timp ce
tnergea agale pe uliţă, unul din neguţători
îl zări şi începu să-i facă semne.
La început, băiatului îi fu frică şi voi s-o
ia la picior, dar neguţătorul îi făcea semne
mereu şi-i zimbea prietenos, întinzînd pe
tarabă o bucată splendidă de damasc de
mătase, ca şi cum ar fi voit să-l ademe-
nească.
Băiatul dădu din cap, cu un anume
înţeles. «Niciodată n-am să fiu atît de
bogat ca să pot cumpăra un cot de stofă
ca aceea» ... îşi zise el.
De astă dată, din fiecare prăvălie, pînă
la capătul celălalt al uliţei, neguţătorii
cătau cu jind la el... Oriunde îşi arunca
privirea, dădea cu ochii de cite unul care
îi făcea semne. Uitaseră cu toţii de clienţii
lor cu chimirurile îndesate de galbeni şi se
ocupau numai de Năpîrstoc. Băiatul îi
vedea dind fuga în colţurile cele mai
tăinuite ale prăvăliilor, ca să scoată de acolo
cele mai bune lucruri pe care le aveau de
vînzare, şi observa cu mirare cum le
tremurau mîinile de grabă şi de zel cînd
le aşezau pe tarabe.
În timp ce mergea el aşa, unul din negu-
ţători sări deodată peste tejghea, se luă
după băiat şi, după ce-l ajunse, întinse în
faţa lui o stofă ţesută cu fir de argint şi
nişte covoare, care străluceau în zeci de
culori. Năpîrstoc se uită la neguţător,
rîzînd cu seninătate şi voie bună. Apoi îşi
arătă palmele goale, ca să priceapă toţi
că nu avea nici o lăscaie şi că era timpul
să-l lase în pace.
Neguţătorul întinse însă un deget şi-i
făcu semn, impingînd spre el tot morma-
nul de mărfuri scumpe.
«Nu cumva vrea să-mi spună că ar vinde
toate astea în schimbul unui ban de aur?>:>
se întrebă Năpîrstoc.
Neguţătorul scoase un bănuţ ros, cel
mai mic care putea fi văzut vreodată, şi
i-l arătă. Era atît de dornic să-şi vîndă
marfa, încît mai puse deasupra ei şi două
potire grele de argint.
Băiatul începu atunci să-şi scotocească
buzunarele. Ştia bine că nu avea nici o
para chioară, dar nu se putu abţine să nu
caute.
Toţi ceilalţi neguţători sţ uitau să vadă
cum se vor desfăşura lucrurile. Văzîndu-1
însă pe băiat că-şi scotocea buzunarele,
săriră peste tejghele, îşi umplură mîinile
cu podoabe de aur şi de argint şi se grăbiră
săi le ofere. Toţi îi dădură să înţeleagă că nu
pretindeau ca plată decît un singur bănuţ.
Băiatul îşi întoarse pe dos buzunarele
de la vestă şi de la pantaloni, ca să poată
vedea oricine că nu avea nici un ban în ele.
PAUL KLEE
171
Atunci neguţătorii cei mari, mult mai avuţi
decît el, începură să plingă cu lacrimi.
Înduioşat de starea lor jalnică, Năpîrstoc
se gîndi ce să facă spre a le veni în ajutor.
Îşi aminti atunci de banul coclit pe care îl
văzuse mai înainte pe ţărmul mării.
Luînd-o la goană pe uliţă, ajunse din
fericire chiar la poarta pe unde pătrunsese
în oraş. Ieşi glonţ pe ea şi începu să caute
cu înfrigurare bănuţul coclit de aramă.
Îl găsi acolo unde îl aruncase, dar cînd
să plece înapoi spre oraş, ca un făcut, nu
mai văzu în faţa lui decît marea tălăzuin­
du-şi neîncetat valurile. Dispăruseră şi
zidul, şi poarta, şi străjerii, şi uliţele. Nu
se mai vedea nici o casă, nimic altceva
decît marea.
Îl podidiră lacrimile. La început cre-
zuse că tot ce-i fusese dat să vadă era doar
o nălucire. Uitase însă de acel simţămînt
pe care-l avusese în prima clipă. Se gîndea
numai la frumusetea fără de seamăn a
priveliştii, care-i b~curase sufletul. Îl cu-
prinse o mîhnire adîncă, văzînd că oraşul
dispăruse.
In aceeaşi clipă, jupînul Ermenrich se
trezi şi veni la el. Năpîrstoc nu-l auzi, totuşi,
astfel că bărzoiul fu nevoit să-l ciocănească
cu pliscul, spre a se face simţit.
- Mi se pare că te-a furat somnul şi că
dormi de-a binelea, zise bărzoiul.
- Ah, jupîne Ermenrich ! oftă băiatul.
Spune-mi rogu-te, ce oraş era cel pe care
l-am văzut aici adineauri?
- Zici c-ai văzut un oraş? făcu bărzoiul.
Ai dormit şi-ai visat, dacă vrei să ştii
adevărul.
- N-am visat de loc, păcatele mele!
zise Năpîrstoc, povestind bărzoiului tot ce
văzuse.
172
Jupînul Ermenrich îi răspunse atunci:
- Eu, unul, dragă Năpîrstoc, cred c-ai
dormit aici pe ţărm şi ai visat tot ce mi-ai
spus. Nu vreau să-ţi ascund totuşi un lucru.
Bataki, corbul, care-i cea mai învăţată
dintre toate păsările, mi-a povestit cîndva
că pe ţărmul ăsta s-a înălţat pe vremuri
un oraş cu numele de Vineta. A fost un
oraş bogat şi hărăzit să aibă parte de cele
mai mari bucurii, însă din nefericire locui-
torii lui au dat în boala trufiei şi a luxului.
Drept pedeapsă - aşa spune Bataki -
oraşul Vineta a fost înecat de un potop şi
scufundat în mare. Locuitorii lui nu pot
însă mu:i şi nici oraşul lor nu poate fi
distrus. lntr-o noapte, o dată într-un veac,
se ridică din fundul mării în toată splen-
doarea lui şi rămîne la suprafaţă o oră în
cap.
- Să ştii că-i chiar aşa ... zise Năpîrstoc.
Doar le-am văzut pe toate cu ochii mei.
- După ce trece vremea sorocită, ora-
şul se scufundă iarăşi în mare, dacă în
acest răstimp nici un neguţător din Vineta
n-a izbutit să vîndă ceva unei fiinţe vii.
Dacă tu, Năpîrstoc, ai fi avut la tine un
bănuţ cit de mic, să-l dai ca plată neguţă­
torului, V ineta ar fi rămas ai ci pe ţărm,
iar locuitorii ei ar fi trăit şi murit ca toţi
oamenii.
- Acuma abia înţeleg, jupîne Ermen-
rich, zise băiatul, de ce ai venit la mine
şi m-ai adus aici în puterea nopţii. Ai
crezut că voi fi în stare să mîntuiesc vechiul
oraş. Ce rău îmi pare că dorinţa dumitale
n-a putut fi îndeplinită!
Năpirstoc îşi duse mîinile la ochi şi
începu să plîngă amar. E greu de spus care
din amîndoi era mai mîhnit: băiatul sau
jupînul Ermenrich?
ERIC KNIGHT
SAM SMALL ZBOARĂ IAR
Se întîmplăca atunci, chiar în clipa în
care-şi trăgea pantalonii, să-şi amintească
de omul acela mărunţel, micul profesor
cu barbă care îl îndemnase: „Spuneţi sin-
gur: «Pot zbura! Pot! Pot!» Şi nu mai
pi~rde niciodată credinţa că poţi 4 '.
Intr-o clipă, Sam îşi petrecu bretelele
pe umeri, răcnind înfrigurat: «Pe dumne-
zeul meu, chiar pot zbura. Deschideţi
blestemata asta de uşă !>>
Cînd uşa se deschise, o luă din loc, tre-
cînd peste capetele poliţiştilor, care se
aplecară şi se lungiră la pămînt din calea
acestui trup plutitor.
Ca o săgeată se lăsă în jos pe coridor, apoi
o luă spre marea sală a auditoriului.
«Porcii dracului, strigă, vă arăt eu vouă!».
Îşi luă avînt şi se roti asupra lui însuşi,
încît pîntecul aproape că atinse tavanul.
] os, dedesubtul lui, mai toţi plecaseră
acasă, dar în lumină, zări o mică aglome-
rare de obraze care îl priveau cu nedu-
merire.
«Vă arăt eu vouă, porcilor», strigă şi
plonjă ca un avion în viteză.
Înspăimîntaţi, oamenii se risipiră în
grabă, împiedicîndu-se şi căzînd unii peste
alţii, iar Sam se îndreptă, plutind, spre ieşire.
Mai strigă ceva către mulţimea înghesuită
şi ţîşni în stradă.
«Ei, pot sau nu pot să zbor?» urlă, exe-
cutînd loopinguri, trecînd prin faţa feres-
trelor luminate, pe deasupra taxiurilor şi
a capetelor oamenilor, zbucnind în înăl­
ţime peste acoperişuri.
Se cocoţă uşor pe un acoperiş şi observă
cele ce se petreceau jos: taxiuri ciocnin-
du-se unele de altele, multimea strînsă
în jurul femeilor ce leşinase~ă. Se auziră
fluierăturile poliţiştilor, urletul sirenelor,
ambulanţe şi pompieri venind în goană.
A uzi mulţimea de jos strigînd şi văzu
masa albă a figurilor. Pompierii începură
să ridice scările.
«Dă-te jos de-acolo, că-ţi frîngi gîtul,
nenorocitule», strigă un poliţist. «Vă arăt
eu vouă!» intona Sam, făcîndu-le-n necaz.
«0.K„ deşteptule», spuse poliţistul. Cu
revolverul în mină, începu să urce scara.
Sam ridică un picior de pe parapet şi
173
FLORIN PUCÂ
făcu un pas în gol. Femeile strigau, apoi
cădeau leşinate. Sam rîdea. Îşi dădu drumul,
descrise. încet o spirală în jurul scării
pompierilo! şi se lăsă brusc deasupra
mulţimii. In ultima secundă se-ntoarse,
r~dicîndu-se brusc la cîteva sute de pi-
cioare.
Apoi, se lăsă din nou jos şi zbură dea-
supra capetelor. Gonea prin oraş, zbura
peste Broadway şi în jurul lui Times
Building. Se repezea de-a lungul s trăzil o r ,
lăsînd în urmă noduri încîlcite de circulaţie .
Deodată, paraponul îl părăsi ş1 simţin­
du-se plictisit de toate, se roti uşor tot mai
sus, cufundîndu-se-n noapte, pînă cînd
jos, depar.te, oraşul nu mai fu decît o
fontă de lumină. Acum nu se mai auzea
decît tot mai slab rumoarea metropolei.
Alături era insula, o dantelă de lumini;
174
fişiile sclipitoare erau străzi, gingaşele
filamente perlate, poduri peste fluvii, licu-
ricii incandescenţi, vapoarele din port,
mica omidă arzîndă ce se tîra în depărtare,
un tren. În majestuosul întuneric de dea-
supra oraşului, nu era nimeni care să
împartă cu Sam puritatea singurătăţii, doar
zumzetul unui avion departe spre sud în
vastul cer nocturn.
Melodia ce-i trecea pe faţă, îi aduse un
calm melancolic. Alunecă uşor în jos spre
oraş. Îl privi cu nedumerire şi uimire, în
timp ce întreaga, înnăscuta sa nesiguranţă
îi revenea.
«Ei, Sam, gîndi, ai îndrăznit şi ai izbutit.
Fir-ar să fie, să te văd, ce faci acum ca să
afli unde locuieşti?»
Privi în jos, dar, necunoscînd New-
y orkul, i se păru că toate străzile sînt la fel.
I se părea, vag, că una din înaltele clădiri
de dedesubt ar fi hotelul unde locuia.
Dar toate erau la fel. Zbură, amărît, în
sus şi în jos, dar, de recunoscut, nu-şi putea
recunoaşte hotelul chiar dacă l-ar fi văzut.
«Măi, ce încurcătură! Mult aş da să fiu
acum acasă, în Y orkshire !» spuse. Ne-
mîngîiat, mai zbură roată pînă cînd desco-
peri un acoperiş care părea destul de potri-
vit. Era un fel de terasă cu o mică pajişte
şi o fintînă şi ce era mai plăcut avea şi o
uşă turnantă. «la te uită, grădină sus pe
casă», spuse Sam. «Oricum, băiete, locul
e plăcut şi primul lucru pe care-l faci
dumneata e să te dai jos pe tăcute şi să-ţi
cauţi hotelul».
A doua zi de dimineaţă cînd s-a deştep­
tat. soarele îi bătea pe faţă şi un poliţist
îl ţmea de braţ.
«Ei, al naibii, să ştii că am întîrziat»,
gîndi Sam.
«la spune, cum ai ajuns aici sus?» îl
întrebă poliţistul.
«Cum? zburînd, băiete», răspunse Sam
cu toată seriozitatea.
Auzind asta, o femeie care stătea în uşa
scării ţipă: «Omul zburător!» şi căzu leşi­
nată.
«Aha, te-am prins ! spuse sticletele, sco-
ţînd revolverul. Şi nu-ncerca să-mi scapi
cu trucurile astea zburătoare».
Dar, Sam se şi hotărî în clipa cînd văzu
PAUL KLEE
revolverul. Era peste măsură de scîrbit
de toată comedia asta, aşa că ţîşni drept
în văzduh la vreo douăzeci de picioare mai
sus, trecu peste marginea clădirii şi o luă
la sănătoasa cu toată viteza. Totul se petrecu
atît de repede, încît poliţistul abia avu vre-
me să slobozească şase gloanţe. Sam le
auzi explodînd în aer, căci devenise atît
de sensibil la vibraţiile atmosferice, încît
putea simţi chiar şi hîrşîitul depărtat al
unui glonte.
Gloanţele îl speriară foarte tare şi făcură
să-i bată inima atît de repede, încît trebui
să se oprească spre a se linişti. Se opri să se
odihnească pe marginea unei clădiri, avînd
de gînd să rămînă acolo doar o clipă, cînd
auzi zgomot în spatele său. Se întoarse şi
zări o tînără şi frumoasă femeie, goală,
care făcea plajă, întinsă pe o saltea.
«V ai de mine, doamnă, exclamă Sam,
întordndu-se cuviincios cu spatele. Îmi
pare foarte rău că v-am deranjat».
Femeia dădu un ţipăt şi leşină şi ea.
Sam stătea acolo cocoţat, scărpinîndu-se şi
neştiind dacă trebuie sau nu să plece după
ajutor, cînd apăru în fugă bărbatul femeii
cu puşca în mină şi începu să tragă.
«Măi, ai dracului», zise Sam I Poate că
ăştia mă cred un cocoş sălbatic şi vor să
deschidă cu mine sezonul de vînătoare şi
zbură cît mai iute din preajma femeii ce-şi
lua baia de soare.
175
CHARLES DICKENS
CASA L Ul DAVID
Cînd privesc înapoi către spaţiile albe
ale copilăriei, cele dintîi chipuri care mi se
înfiripă desluşit în minte sînt mama, cu
părul ei frumos şi silueta-i tinerească, şi
Peggotty, care n-avea de loc siluetă, dar
avea ochii atît de negri, încît îi întunecau
parcă tot restul feţei, şi obraji şi braţe
atît de roşii şi de durdulii, îndt mă miram
de ce, în loc să ciugulească mere, păsărelele
nu veneau s-o ciugulească pe ea.
Parcă mi le amintesc pe amîndouă, la
oarecare depărtare una de alta, micşorate
în ochii mei, pentru că se aplecau sau înge-
nuncheau pe podea, în vreme ce, împleti-
cindu-mă, eu mergeam de la una la alta.
Mi-e prezentă şi astăzi o senzaţie pe care
nu sînt în stare s-o desprind din amintire,
senzaţia pricinuită de contactul cu degetul
arătător pe care Peggotty obişnuia să mi-l
întindă şi faptul că era asprit de cusut, ca o
mică răzătoare de nuci.
Se prea poate ca acestea să nu fie decît
închipuiri, deşi cred că amintirile noastre
pot pătrunde mult mai adînc în vîrsta
176
copilăriei dedt bănuiesc mulţi dintre noi;
de asemenea cred că la foarte mulţi copii
de vîrstă fragedă puterea de observaţie
este uimitor de precisă şi ascuţită. Socot că
despre oamenii vîrstnici care au un spirit
de observaţie deosebit s-ar putea spune
mai degrabă că nu şi l-au pierdut dedt că
l-au dobîndit; mai mult chiar, după cum
îndeobşte am băgat de seamă, aceşti oameni
păstrează o anumită prospeţime şi blîndeţe
şi capacitatea de a se bucura de viaţă, care
sînt şi ele daruri păstrate de ei din zestrea
copilăriei.
Pentru că am prins să vă spun toate
acestea, m-aş putea teme că iar am pornit
«să bat cîmpii», dar trebuie să arăt că toate
aceste concluzii se întemeiază în bună
parte pe propria-mi experienţă; şi dacă din
cuprinsul povestirii de faţă va reieşi că am
fost un copil înzestrat cu spirit de obser-
vaţie sau că, ajuns la bărbăţie, păstrez
proaspete amintirile din copilărie, înseamnă
că nu mă sfiesc să revendic aceste două
însuşiri.
 Precum am spus, cînd privesc înapoi
către spaţiile albe ale copilăriei, cele dintîi
chipuri care se conturează din vălmăşagul
amintirilor sînt mama şi Peggotty. Oare
îmi mai aduc aminte şi de altceva? Să
vedem.
Se desprinde, din negură, casa noastră,
care, în cele mai vechi amintiri, nu-mi
pare de loc necunoscută, ci aproape fami-
liară. La catul de jos se află bucătăria lui
· Peggotty, care dă în curtea din dos; în
mijlocul acesteia, pe un stîlp, un porumbar
fă1'.ă porumbei; într-un colţ, o' cuşcă mare,
fără cîine; şi o mulţime de păsări, care mi se
par uriaşe, se plimbă de colo-colo cu un
aer fioros şi ameninţător. Un cocoş, care,
vrînd să cînte, s-a cocoţat pe un stîlp, şi
acum, cînd îl privesc de la fereastra bucă­
ţăriei, parcă se uită fix la mine, şi atîta e de
strasnic, încît mă trec fiorii. Precum oa-
•
menii care trăiesc în mijlocul fiarelor
sălbatice văd lei în visurile lor, tot aşa şi
eu noaptea văd, în vis, gîştele, care, mer-
gînd legănat şi întinzîndu-şi gîtul lung, mă
urmăresc cînd trec pe lingă portiţă.
Aici e coridorul cel lung - mi se pare
nesfirşit de lung - care duce de la bucă­
tăria lui Peggotty la uşa din faţă. Din el
se deschide cămara întunecată, pe lingă
care e bine să treci repede noaptea; căci
cine ştie ce se poate ascunde printre acele
butoaie, garniţe şi cutii de ceai, cînd nu e
nimeni pe acolo cu o luminare aprinsă ca
să deschidă uşa cămării şi să lase să iasă
aerul umed, încărcat cu miros de săpun,
de murături, de piper, de luminări şi aromă
de cafea, toate amestecate într-o singură
boare. Apoi sînt cele două salonaşe; cel
în care ne petreceam serile, mama, cu mine
şi cu Peggotty - căci, după ce şi-a sfîrşit
treaba, Peggotty vine să stea cu noi, cînd
LUCIA DEM. BALACESCU sîntem singuri - şi celălalt, cel bun, în

177
care stăm duminica; frumos, e drept, dar
nu tocmai plăcut. Mie, cel puţin, mi se
pare că încăperea asta are ceva jalnic, căci
Peggotty mi-a povestit cîndva - nu ştiu
anume cînd, cu ani în urmă pesemne -
despre înmormîntarea tatii şi despre as~s­
tenţa înveşmîntată în haine negre. In
odaia aceasta, într-o duminică seara , mama
ne-a citit, mie şi lui Peggotty, despre
învierea lui Lazăr . Am fost atît de înfrico-
şat, încît mai tîrziu au trebuit să mă scoale
din pat şi să-mi arate, prin fereastra dormi-
torului, cimitirul tăcut, în care, sub lumina
solemnă a lunii, toţi morţii dormeau liniş-
178
tiţiîn mormintele lor.
Nu cred să se găsească nicăieri pe lume
iarbă pe jumătate atît de verde, sau copaci
pe jumătate atît de umbroşi, sau un loc
pe jumătate atît de tihnit ca pietrele de
mormînt din cimitirul acesta. Dimineaţa,
devreme, cînd mă ridic în genunchi în
pătucul meu, aşezat într-o nişă în dormi-
torul mamei, şi privesc într-acolo, văd
oile care pasc şi lumina roşie a zorilor pe
cadranul solar, şi atunci îmi spun: «Oare
o fi fericit cadranul solar că poate iarăşi
să ne spună cît e ceasul?».
ARTHUR RIMBAUD
THE ODORE ROETHKE o
I
o
SCAUNUL

E. T. A. HOFFMAN
Despre-un scaun, o-ntîmplare fără seamăn:
Că-i acolo - abia de bagi de seamă.
Ca să ştii că scaunul e chiar el,
.
Trebuie să te asezi acolo frumusel.
'

TAVANUL

Să spunem că Tavanul afară- ar năvăli,

Pe urmă ar răci, s-ar urca la cer şi-ar Muri?
Ca să nu existe nici o Tăgadă că s-a Dus,
Acoperişul ar sta drept Do va dă, Sus;
Socot că ar fi Mult mai Cuminte
Să-ntrebăm Tavanul cum se Simte.

179
,, SAINT JOHN PERSE

ARCUL

'
I
Dinaintea şuierăturilor vetrei, zgribulit în şuba ta înflorată,
priveşti unduind înotătoarele blînde ale flăcării. Dar un pocnet
despică umbra lin cîntătoare: e arcul tău, din cui, ce plesneşte .
Şi se deschide în lungul fibrei lui secrete, ca păstaia uscată în
mîinile arborelui războinic.

DINO BUZZATI
H. G. WELLS
NATURA
PAUL KLEE
WALT WHITMAN

CRED CĂ UN FIR DE IARBĂ

Cred că un fir de iarbă nu-i mai prejos dedt o stea ce-şi străbate
calea;
Că o furnică e tot atît de perfectă ca şi un bob de nisip sau ca
oul ciocănitoarei;
Că o broască ţestoasă e o capodoperă măreaţă,
O dudă obişnuită - podoabă pentru cereşti încăperi,
Cea mai mică încheietură a mîinii mele iscă gelozia oricărui
mecanism,
Şi un şoricel cuprinde atîta miracol, că milioane de necredincioşi
se sfinţesc văzîndu-1,
Şi cred că-n orice după-amiază din viaţa mea aş putea veni
să privesc fata fermierului fierbînd ceaiul în ibricul de tuci
şi cocînd pesmeţii.

o
o
CONSTANTIN BRANCUŞI
LUCI AN BLAGA

DIN COPILĂRIA MEA

Păşteam cu alţii gîştele-n arinişti.

Cu gîngurit de aur îmi venea dte-un boboc
şi îmi prindea cu prietenie-n cioc
sflrcul urechii,
şi plopii tremurau, străvechii.

Cînd toropit priveam prin gene

cum boii se mişcau prin flori de sînziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vîrful coarnelor ca melcii,
şi boii - b oii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.

Cînd mă trînteam în pajişte pe spate ·

cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.

Şi-mi mai aduc aminte:

într-un lan de cînepă

186
 o sperietoare pestriţă de paseri
se sprijinea
în par ca vînturi s-o alinte.
Ciorchine de turbări avea cercei,
o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.
Rîdeau copiii toţi de ea,
dar mie mi-era milă
şi-o iubeam.

Eram mic
şi siq.gur socoteam: ea mi-e aproapele
şi o iubeam.
Şi mă credeam un mucenic.

SZEP ERNd

.,
,I
,••
l t :
" <
I ,

I I I
I 1:

' ,
'.:;· ,,, ,,,, ,:
1,,,,,.„ .•
I
r.

.
,
,'
,,, ,•
,, '•,
, 1'

•
'I I•
11

'.
I I I
l i t: I '

I li ţ

: •1 : I t

• I I

, , '-.,.','
llL.

'•, '

DRUMUL FRUNZEI

187
RAFAEL ALBERT!

STRIGARE

Hai la nouri de vînzare:

nouri roşii şi bogheţi -
potolesc zăduful mare!

Vînd nori cirus, viorii,

şi nori roz şi dimineţi
şi amurguri aurii !

Şi-o stea galbenă-nvoiesc

de pe-un verde ram culeasă
chiar din piersicul ceresc !

Şi mai vînd zăpezi şi flăcări

Şi-acest cînt negustoresc!

188

HANS
 ION CA R A ION

NEVINOVĂŢIE

O caisă şi- un cais

alergau prin paradis.

Panica primordială
înc~lţi sub o petală,

tre sări sub un cubelc;

«Ea nu pealcă, eu nu pclc.

Nu de flică, da I ne calcă I
Eu nu pelc, nici ea nu .pealcă... »

(Şi-oamenii dintîi, buimacii,

le-au făcut semne cu macii.)

189

CHRISTIAN AiJDERSEN
 JULIAN TUWIM

CELE DOUĂ VINTURI

Un vînt pe cîmpie-alerga în galop,

Şi altu-n livadă pe joacă pus: hop I
Furiş prin frunziş
Trecea-n desfătare , la foşnetul lin
Cădea în leşin ...

Cel vînt - goanăvînt

Sări de trei stlnjeni, icni de pămînt,
Năuc, se-opinti şi de-a buş
Porni ca un sfredel învîrtecuş,
Săltă peste pomii în floare,
De-a dreptu-n livada lin foşnitoare,
Unde-n alint fără seamăn,
Furiş prin frunziş ,
Umbla fratele-i geamăn.

Floarea de vişin zbură ca zăpada,

Rîse în hohot toată livada,
Şi-a luat fratele şi-acum vijelie
Aleargă-amîndoi pe cîmpie,
Fac tumbe-n văzduh, printre nori,
Se-ncurcă prin aripi de mori,

190
Se-agaţă de păsări, le fură,
Gonesc cu suflarea la gură,
Coboară şi urcă-n tărie,
Se zbenguie-ocolo şi-ncoace !

E tihnă-n livadă şi pace.„

VINCENT VAN GOGH

191
EMILY DICKIN SON

VIN TUL
N-A VENIT AZI - DIN LIVADĂ

Vîntul n-a venit azi - din livadă -

De mult mai departe -
Pălăria n-o filfiie - nici
Să se joace cu Finul nu-i arde.
E-un biet trecător - poţi fi sigur de asta -
În trecere, foarte. -

Dacă lasă la uşă vreun con, ne dăm seama

Că s-a căţărat într-un brad-
Unde-i Bradul? Spune-mi, pe-acolo
Vreodată-ai umblat?

Şi dacă ne-aduce Parfum de trifoi -

Asta-I priveşte pe El - nu pe Noi-
Atunci ştim că a fost cu Cosaşii zăvoaielor
Ascuţind tăişul Orelor -

192
De-ar azvîdi cu Nisip şi cu Pietre -
Cu Pălării de Copii şi cu Pleavă -
Şi uneori şi cu o tufă ţepoasă
Răguşit - măcar un «Fereşte» - ar striga?
Cine!i nebunul să stea?
Ai sta dumneata
Zi : nu te-ai mişca?
 SĂ FACI O POIANĂ
S-AR CERE-UN TRIFOI
ŞI-O SINGURĂ ALBINĂ

Să faci o poiană, s-ar cere-un trifoi şi-o singură albină -

Un trifoi şi-o albină
Şi o visare.
Dar şi cu o simplă visare se poate
Cînd albinele sînt numărate.

FEDER/CO GARCIA LORCA

FRANSE MIHELIC

195
DINO BUZZATI
ÎNTÎMPLAREA CU VÎNTUL MATTEO
La începutul acestui secol, în Valle di
Fondo, vîntul Matteo era foarte cunoscut.
Puţine vînturi atinseseră vreodată în trecut
o notorietate asemănătoare cu a sa. O fi
fost sau nu adevărată lăudata sa putere,
sigur e că tuturor le era tare frică de el.
Cînd se apropia Matteo, păsările încetau
să dnte, iepurii, veveriţele, marmotele şi
iepurii de cîmp se virau în vizuini, vacile
scoteau mugete lungi.
În 1904 doborîse digul în Valle o; con-
struit pentru o in~talaţie hidroelectrică.
Cîrid lucrările se terminaseră şi erau pe
punctul de a aduce apa, un paznic al şan­
tierului, un oarecare Simone Divari, dis-
cutînd cu un coleg despre soliditatea
lucrării, se pare că spusese că nici cutremu-
rul, nici furtuna nu l-ar putea ameninţa.
Din întîmplare cuvintele acelea, aşa cel
puţin a i;tabilit ancheta guvernamentală,
foră auzite de Matteo care se enervă gro-
zav. Luînd un avînt bun, vîntul se prăvăli
peste zid, prăbuşindu-l pe neaşteptate.
Foarte ambiţios, prefera să domnească
196
în mica vale decît să hoinărească prin
marile cîmpii şi oceane, pe unde putea
întîlni uşor colegi mult mai puternici ca el.
De remarcat este faptul că el se bucura de
mare consideraţie chiar şi pe Ungă colegi
superiori din punct de vedere erarhic.
Rezultă de fapt că puternicele vînturi de
povară, care monopolizau transportul ciclo-
nilor, se opreau deseori să discute cu Matteo.
Şi nici cu ei vîntul din Valle di Fondo nu
renunţă la felul său de a trata grosolan şi
îngîmfat.
Matteo dobîndea vigoare specială două ore
înainte de înserat şi în general atingea
punctul maxim al forţei sale în perioadele
cînd luna era în creştere.
După furtunile sale cele mai mari, care
lăsau în satele văii pagube incalculabile,
Matteo părea obosit. Se întindea atunci
în anumite văi mici şi solitare şi dădea ocol
încet săptămîni întregi, absolut inofensiv.
De aceea el nu era întotdeauna urît. În
acele nopţi de calm, într-adevăr, Matteo
dezvăluia o altă mare calitate a sa: se
 FRANCIS PICABIA

în care nu reuşea să intre cu totul. Găsi

una imensă făcută în formă de biserică,
cu un lac în fund; dar era deja ocupată de
un prea puternic vînt oceanic care se
rătăcise, mult mai puternic decît el. Nu

.,
era nimic de făcut. Fu coţofana-paznic,
santinela, care în sfirsit îi dădu un sfat bun.
• •• În capătul Pădurii Bătrîne, chiar la picioa-
' rele lui Como, unde începeau stîncile,
" trebuia să se găsească o spărtură, mare ca
''
·•..••••••
...
. -.•.•
.
.„. •.
• gura unui puţ, care dădea într-o mare
peşteră sferică., complet nelocuită.
Matteo fugi la locul indicat. Găsi deschi-

'.. ..•. •.•

•
•• • • zătura şi cu mare trudă, subţiindu-se la
' maximum, se strecură în~unfru trăgîndu-şi
.. ' ..·,
• •
dovedea a fi un muzicant excelent. Suflînd
în mijlocul pădurilor, cînd mai tare, cînd
mai încet, vîntul se distra cîntînd: atunci
se auzeau ieşind din pădure lungi cîntece,
asemănătoare întrucîtva· imnurilor sacre.
Serile acelea, după furtună, lumea ieşea
din sat şi se aduna la marginea pădurii,
să asculte ore întregi, sub cerul limpede,
vocea lui Matteo care cînta. Organistul
Domului era gelos şi spunea că sînt prostii,
dar într-o noapte îl descoperiră şi pe el
ascuns la picioarele unui trunchi. Şi el
nici nu observă măcar că fusese văzut,
atît era de fermecat de muzica aceea.
În 1905 fu atunci cînd unul din vînturile
acelea mari, venit din străinătate, îi garantă
lui Matteo că nicăieri nu te odihneai atît de
bine ca în caverne; trebuia să găseşti o
peşteră de lărgime suficientă unde să te
poţi învîrti de jur împrejur; ceea ce,
spunea acel vînt, dădea o uşurare extra-
ordinară.
Matteo din ziua aceea începu să caute o
cavernă. Găsi unele mici, ca nişte tuburi,
după sine toată coada. Incepu apoi să se
învîrte împrejur, în peştera imensă, sim-
ţindu-se satisfăcut; producea un bubuit
special care ieşea prin deschizătură afară
cu un efect sonor armonios. Atunci duhu-
rile din Pădurea Bătrînă, care avuseseră
de la Matteo doar pagube, ieşiră pe tăcute
din trunchiuri, mişcară din loc un bloc
mare de piatră şi-l împinseră pînă la gura
deschizăturii, întemniţînd vîntul. Matteo
se-nverşună să redeschidă ieşirea: gaura
era prea strîmtă pentru a putea să sufle
prin ea şi blocul de piatră relativ prea
greu.
Nu se mai auzi, afară, bubuitul armonios
de la început, dar printr-o crăpătură, prea
strîmtă pentru a-i permite să fugă, începu
un şuierat furios care forma cuvinte.
Erau blesteme atroce, care continuară zi
şi noapte fără o clipă de oprire. Erau
asemenea blesteme că ierburile de jur
împrejur se uscară şi copacii cei mai apro-
piaţi pierdură o parte din frunze. Cu
trecerea anilor însă, şuieratul deveni slab,
blestemele încetară sau aproape şi micile
ierburi reîncepură să se ivească în apro-
pierea deschizăturii blocate. Prin crăpătură
ieşeau acum tînguiri: Matteo implora să i

197
 se redea libertatea. V occa pllngăreaţă ieşea
fără oprire şi deseori animalele sălbatice
se adunau în faţa stîncii, ascultînd uimite.
Mattco promitea supunere absolută celui
care l-ar fi eliberat: promitea să-l facă
bogat aducîndu-i copaci smulşi din pădu­
rile îndepărtate, cirezi şi turme ridicate
în aer din cele mai îndepărtate păşuni;
promitea să-i dea o marc putere cum aveau
puţini regi pc pămînt, să distrugă even-
tualii săi duşmani, să facă, după voia lui,
vreme rea sau bună, adunînd sau îndepăr­
tînd norii. Petrecea lungi ore descriind în
amănuntele cele mai mici modalităţile în
care îşi va demonstra recunoştinţa faţă de
cel care l-ar fi eliberat; şi afară, în timpul
acesta, nu era nimeni să-i dea ascultare,
decît micile ierburi, cite un iepure curios
şi cîrduri de păsări plictisite.
* - Jur că dacă Bastiano ...
Colonelul coborî personal la Fondo pe
bicicletă, angajă patru muncitori, cu tîrnă­
coapc, ciocane, pîrghii, dălţi, praf de mină
şi fitil, apoi urcă înapoi să-l elibereze pe
Mattco. Astfel vîntul ar fi fost la ordinele
lui şi el nu ar fi mai avut nimic de ce să se
teamă.
Procolo şi cei patru muncitori ajunseră
la baza lui Corno dcl Vccchio după un
marş obositor sub soare. El se trudi să gă­
sească blocul de piatră care închidea gaura
şi putu verifica că vîntul era încă întemni-
ţat: se auzea într-adevăr venind dindără­
tul pietroiului o voce subţire şi tînguitoare.
Colonelul cu o şovăială uşor de înţeles,
începu tratativele. Îndepărtînd puţin mun-
citorii pentru ca să nu poată auzi, se apro-
pie de blocul de piatră şi-l lovi cu bastonul
său. Apoi întrebă:
- Cine vorbeşte acolo înăuntru?
Şuieratul care provenea din stîncă se făcu
198
imediat mai intens şi formulă nişte cu-
vinte de neînţeles.
Procolo instinctiv se retrase, mai degrabă
încurcat.
- Doamne sfinte, bombăni ca pentru sine,
dacă începem prin a nu ne înţelege ...
Dar după cîteva minute colonelul o luă
de la capăt, se apropie din nou de piatră
şi rosti cu voce mai puternică:
- Dacă te scot afară, îmi juri ascultare?
Vîntu1 şuieră atunci, pronunţînd clar:
- Da, desigur, mă oblig.
- Mă numesc Procolo, ac;iăugă celălalt,
sînt colonelul Sebastiano Procolo.
- Mai tare! Nu înţeleg! şuieră Matteo
pe un ton supărător.
- Sebastiano Procolo, silabisi aproape
exasperat colonelul. Acum, jură, hai re··
pede.
Şuieratul pronunţă în mod distinct:
- Sebastiano! răcni colonelul.
- ... că dacă Sebastiano Procolo mă elibe-
rează din peştera aceasta eu îl voi asculta
totdeauna, voi distruge după voia lui
pe duşmani, voi aduce furtuna sau seninul
după cum vor fi dorinţele sale. Jur să-mi
arăt recunoştinţă, chiar cu preţul vieţii
cuiva. Viaţa mea va fi unită cu cea a lui
Sebastiano Procolo, pînă la ultima suflare.
- Foarte bine, spuse colonelul, ai termi-
nat?
- Mi se pare că da, răspunse celălalt
dinăuntru, jurămîntul s-a sflrşit.
Cu un fluier special de bachelită, colonelul
atunci îi rechemă pe muncitori şi le explică
că trebuiau să arunce în aer blocul acela.
Muncitorii se puseră imediat pe treabă,
cu zgomot mare de ciocane. Procolo se
retrase la umbră, la picioarele bradului
celui mai apropiat, îşi şterse sudoarea de
pe frunte şi se aşeză aşteptînd.
 „ • •
•
... .
•• •

• • •
·....„..
~
.

...

'•.,
•
~

\
•
•• lI
t

"„ .
• \
••
.· •.__.._
""".
. •

„•
• ..
'• ~„

'•
'
'
\
,„
.tt. .. ,
'! •••

~'l;!' .„
\ I! •
' ţ
.
„. •••
·-' ~ ' '
•' •
.„•
\ •\
'. ...
'~." '' •"9' ... ..
...
„'
•
.."'
•

•.

FEDER/CO GARCIA LORCA

199
 PABLO PICASSO
La prima explozie blocul sări în aşchii
mărunte. Deschizătura rămase aproape li-
beră şi se auzi înăuntru un vîrtej violent,
ca al unui imens lighean care se deşerta .
Apoi vîntul începu să iasă.
Matteo se ivi rotindu-se de jur împrejur
în formă de trombă de aer, agitînd fumul
exploziei, pentru a produce cel mai mare
efect posibil. Nu ieşise decît o mică parte
din el cînd colonelul, care sărise în picioare,
alergă spre deschizătură, ţipînd din răs­
puteri:
- Atenţie, pădurea mea! Dacă nu, ţi-o
poruncesc, lasă-mi pădurea în pace!
El agita în aer bastonul si muncitorii îl
priveau stupefiaţi. Îi v~ni~e în minte că
vîntul ar fi vrut să se răzbune pe duhurile
care-l întemniţaseră, şi să doboare, toată
sau parte din pădure.
- Nici o teamă, colonele, răspunse cu
semeţie Matteo, care se ridica mereu mai
sus spre cer.
Mergea izbindu-se de peretele lui Como,
deplasînd pietre chiar de o oarecare mărime,
care se abăteau şuierînd în jos. Colonelul
200
se îndepărtă, punîndu-se la adăpost, con-
cedie pe muncitori şi se întinse la umbră
să se odihnească. Timp de aproape o
jumătate de oră simţi ceva agitîndu-se
deasupra capului său. Matteo, după toate
probabilităţile, se întindea, după cei două­
zeci de ani de constrîngere.
Apoi vîntul coborî şi suflînd printre ra-
muri, îl întrebă pe colonel dacă avea
vreun ordin.
Procolo, după ce se concentrase cîteva
clipe răspunse că nu; vîntul să vină din
nou la el în dimineaţa următoare.
- Asta-i tot? făcu Matteo cu o nuanţă
de ironie.
- Asta-i tot, răspunse celălalt. E prima zi
şi pot să-ţi îngădui puţin răgaz.
Vîntul se îndepărtă şi se făcu tăcere. După
puţin timp colonelul o porni înapoi. In
ziua aceea avea nişte pantofi aproape noi,
care scîrţîiau la fiecare pas, tulburînd
liniştea pădurii.
*
Nu fu cea mai mare amărăciune a lui Matteo
în zilele acelea. În seara următoare, alune-
 cînd de-a fongul lui Valle di Fondo, el Te voi face să ţi le reaminteşti. Mîlne chiar,
întîlni un alt vînt cu o putere însemnată. la ora asta, eu voi face o furtună în valea
- Ce faci tu aici? întrebă Matteo pe un asta cum nimeni n-a mai văzut niciodată.
ton grosolan. Împiedică-mă dacă poţi.
- Sînt vîntul văii, dacă-mi permiţi, făcu - Tu nu te gîndeşti că anii trec, răspunse
celălalt, mă numesc Evaristo. Evaristo, care nu-şi pierduse calmul. Ai
După eliberarea din peşteră, Matteo încă face mai bine să te adaptezi; acum mai ai
nu aflase într-adevăr, că fusese înlocuit, încă un oarecare renume, o rămăşiţă din
în acei douăzeci de ani, în Valle di Foc.do, vechea glorie, dar mîine ai putea s-o pierzi
de un alt vînt. Nimeni, nici măcar pietrele, şi pe aceasta. Există un destin care e la fel
nu îndrăzniseră să-i spună adevărul, de pentru toţi: pentru unul timpul trece mai
teama furiei sale. Aşa o află chiar de la repede, pentru alţii mai încet, dar în fond ·
rivalul său. e tot aia. Ia seama, Matteo, la ce faci, aş
Trebuie să remarcăm că de Evaristo toată putea să-ţi spun lucruri crude. Resem-
populaţia era, în mare, destul de mulţu­ nează-te cît mai e timp!
mită. Nu ·că el ar fi fost vîntul ideal. Dar Dar Matteo plecă cu un cor de blesteme.
în acei douăzeci de ani nu făcuse niciodată Provocarea era stabilită.
mari pagube şi, deşi puţin leneş, răspundea Mesaje misterioase, care scapă cunoaşterii
aproape totdeauna la chemări, cînd locui- omeneşti, răspîndiră ca un fulger ştirea
torii văii, disperaţi din cauza secetei, orga- în toată valea. Şi în după-amiaza de 26 iunie
nizau procesiuni menite să înduplece cerul. 1925, întreaga populaţie, baricadînd cu
Evaristo atunci ieşea din letargia lui obiş­ grijă casele, urcă pe culmea munţilor încon-
nuită şi aduna, fără a veghea prea mult la jurători pentru a asista la luptă. Fundul
calitate, un număr suficient de nori, ca
să dea apă pajiştilor uscate.
La întoarcerea lui Matteo, cum e de la
sine înţeles, Evaristo nu se arătă de loc
dispus să-i cedeze locul ocupat cu atîta
prestigiu, dacă nu cu glorie, atîţia ani.
In ziua aceea, la ordinul dat de Matteo
de a pleca, răspunse că nu dorea nedrep-
tăţi; la întrebarea cui ar trebui să-i revină
stăpînirea asupra văii trebuia să se răspundă
cu chibzuinţă: să se facă o probă: cel mai
puternic ar fi avut dreptate.
Matteo prinse foarte bine batjocura care
se ascundea în acea propunere; şi Evaristo
îşi închipuia că el nu mai era Matteo de
odinioară, semănător de spaimă. Pier-
zîndu-şi minţile, el izbucni în invective şi
ameninţări de o vulgaritate neobişnuită.
- Ai uitat multe lucruri, şuieră Matteo.
GEORGES BRAQUE

201
 văii unde era de temut că se va descătuşa
uraganul rămase aproape pustiu. Bătrînii
infirmi se lăsad transportaţi în cărucioare
în cele mai bune puncte panoramice. Şi
animalele cele care aveau posibilităţi, fură
conduse în cabane îndepărtate şi bine
ascunse.
Fură văzute pisici vagabonde care aban-
doaau casele din Fondo şi se căţlt:au pc
pantele cele mai abrupte. Şi iepurii, veve-
riţele, unii spun că şi cîrtiţclc se adăpostiră
în munţi. Fundul văii rămase complet

Jj
. t I II
pustiu şi tăcut; nu se auzea.vocea nici unei
singure păsări. Unicul din toţi, clopotarul
voise să rămînă la postul său, pentru a face
să se audă, în caz de mare primejdie, răsu­
I I li I
netele clopotului celui mai mare.
I Profilul munţilor, acolo unde nu era aco-
I
I
'
t
perit de pădure, mişuna de figuri umane.
f I I S-ar fi spus că e o grandioasă serbare, dacă
I
I I ( \ ar fi fost mai multă veselie între oameni.
Toţi în schimb simţeau o frică blestemată.
Cei care cunoşteau episodul cu Benvenuto,
nu-i acordau mare importanţă; se gîndeau
I\ '
în schimb la furiile distrugătoare ale lui
Matteo, la digul prăbuşit, la copacul despi-
cat în două bucăţi, la podul prăvălit, la

- vacile aruncate cu violenţă în prăpastie.

Despre forţa lui Evaristo, fie şi după două­
zeci de ani, nu se ştia marc lucru. Dar părea
prea flegmatic, prea iubitor de viaţă liniş­
tită. Ce garanţie putea da un vînt care
douăzeci şi trei de orc din douăzeci şi
patru stătea înghesuit între zidurile unei
vechi biserici în ruină?
Evaristo obişnuia într-adevăr să stea în-
tr-un foarte vechi templu gotic, de pro-
porţii grandioase, numit San Gregorio al
licuricilor, din cauza extraordinarei abun-
denţe de astfel de gîze între zidurile sale.
Se-nălţa într-o localitate izolată la circa
trei sute de metri de Fondo, în mijlocul

202
codrilor. O parte a acoperişului său, mai
ţinea încă şi structura fundamentală se
menţinea foarte solid. Într-adevăr, parc
inexplicabil faptul că cercetătorii de istoric
şi de artă nu s-au ocupat absolut niciodată
de monumentul acela original de arhitec-
tură preţioasă şi bogat desigur în întîmplări
curioase.
Ziua se menţinuse limpede şi răcoroad„
cu tot anotimpul mai degrabă înaintat.
Trei sau patru micuţi nori izolaţi făcuseră
obişnuitul drum deasupra văii venind din-
spre nord-vest şi dispăruseră unul cîte
unul după crestele verzi. Abia spre orele
16 atmosfera începu să se agite uşor;
evident Evaristo se-nvîrtea nervos în aş­
teptarea duşmanului.
Bătrînii văii, cei care se pricepeau, obser-
vară că, din fericire condiţiile erau defavo-
rabile lui Matteo. Dată îtlnd marea trans-
parenţă a atmosferei, vîntul ar fi trebuit
să meargă să ia nori foarte de departe şi nu
ar mai fi putut ajunge odihnit pc cîmpul
de luptă.
Într-adevăr, la 16,30 Matteo nu găsise
încă nici un nor. Alerga cu nelinişte
îngrijorată de-a lungul lanţurilor, menţi­
nîndu-se la mare înălţime pentru a avea
vizibilitate mai largă. Dar în toate părţile
orizontul era perfect senin.
Era gata să se întoarcă, blestemlnd desti-
nul, cînd vocea sa furioasă fu auzită de un
prea puternic vînt transcontinental, de FEDER/CO GARCIA LORCA
putere nemăsurată, care plutea la o cotă
foarte înaltă. Era un celebru vînt pirat,
care avusese întotdeauna simpatie pentru
Matteo. Puse să i se explice treaba şi,
deşi se grăbea, vru să-l ajute pe prietenul
mai slab. Îndepărtîndu-se cu viteza fulge-
rului, după cîteva minute se înapoie trans-
portînd un castel ciclopic de nori, care se
instală repede în cer ; erau nori solizi şi

203
compacţi, de o factură minunată. Erau
pentru Matteo, din abundenţă.
Cum văzu că Matteo era foarte nervos şi
deja puţin istovit de căutarea obositoare,
vîntul transcontinental vru să-l ajute îm-
pingîndu-i norii pînă la intrarea în Valle di
Fondo. Matteo mergea pe urmele lui,
adunînd, deşi era superfluu, flşii de nori,
care, în mod inevitabil, rămîneau semănate
pe drum.
Cu toate acestea, Matteo întîrzie. Deja
mulţi credeau că faimosul vînt nu va mai
veni, unii, fluierînd, erau deja pe punctul
să coboare spre est şi Evaristo (asta puţini
o ştiură) se simţea uşurat moralmente,
cînd pe la 17,15 se profilă spre sud capul
argintiu al imensului nor.
Graţie impulsului foarte puternic dat de
protectorul său, Matteo putu să aducă
Îară greutate grămada de nori, în cîteva
minute, pînă aproape în susul văii. Manevra
fu foarte rapidă, dar foarte dezordonată.
Risipiţi în grabă, norii pierdură din densi-
tate. Valea fu cuprinsă de o umbră funerară,
doar ici şi colo pe cer rămîneau flşii prin
care se mai cernea parcă soarele. Atît timp
cît norii rămîneau atît de prost aşezaţi,
era imposibil să pornească furtuna.
Efectul în orice caz fu impresionant.
Oamenii rămaseră Îară suflare, femeile
căzură în genunchi închinîndu-se şi dinspre
sat începu să se reverse vocea clopotului
celui mare.
Evaristo însă nu~şi pierdu calmul. Să în-
frunte direct şi să alunge dincolo de vale
grămada aceea de nori ar fi fost imposibil
chiar pentrn .„ . . înt mai puternic ca el. El
înţelese că era vorba de minute. Dacă
Matteo ar fi reuşit să adune din nou
norii de furtună, bătălia ar fi fost pierdută.
Cu repeziciune dar Îară precipitare, Eva-
risto încercă atunci să mărească dezordinea,
204
să lărgească locurile de trecere încă des-
chise şi să atace în acelaşi timp corpul
marilor nori mai negri, fugind în jurul
lor şi rozîndu-i încet, încet. Aceea era
ultima speranţă.
Evaristo, care se crezuse pierdut la năpus­
tirea acelei mase înspăimîntătoare de nori
de furtună, îşi regăsi repede încrederea,
observînd că Matteo nu-i opunea rezis-
tenţă.
Trozneau la dreapta şi la stînga tunete
năpraznice, dar ansamblul norilor se desÎa-
cea progresiv în fişii. Strigăte înalte de
încurajare porneau din mijlocul mulţimii
adunate pe munţi. Pe o stîncă foarte expusă
urcase Simone Divari, gardianul digului
din Valleo, care, cu vorbele sale, provo-
case cu atîţia ani în urmă furiile lui Matteo.
În prăbuşire, fusese grav rănit şi acum
umbla în cîrje.
Lupta între cele două vînturi îl aprinsese
teribil.
- Ai revenit, eh? striga agitînd pumnii,
vînt infernal! Dac-o vrea Dumnezeu, ţi-a
sunat şi ţie ceas" . Mi se părea mie chiar
din primul moment că lucrurile s-au schim-
bat puţin. Bătrîn blestemat, acum îţi dai
seama. Apoi pot să ţi-o spun Îara grijă
ce eşti, ticălosule, azi cînd nu mai faci
doi bani.
Da, între şuierături şi tunete, . în culmea
luptei furioase, Matteo auzi vocea aceea
batjocoritoare. Se-ndreptă fără să-şi dea
seama în partea aceea, încercă să distingă,
între sutele de oameni care mişunau pe
pajişti, duşmanul.
Astfel pierdu clipe preţioase. În schimb,
Evaristo sufla Îară oprire în mijlocul
norilor, sfişiindu-i unul cîte unul. Petele
de soare pe povîrnişurile munţilor deve-
neau mereu mai largi. Norii pierduseră
acea frumoasă culoare de negru smolit şi
 se încolăceau sleiţi de puteri. Oamenii
urlau de fericire. Din vîrful unei coline
se auziră puternicele sunete nepăsătoare
de trompetă ale unei fanfare.
Armata de nori fu distrusă încet, încet.
Sleit de puteri, Matteo se mai înverşuna
încă, dar totul îi scăpa în mod inexplicabil.
Atacurile sale furioase se risipeau lovindu-se
de rezistenţa ordonată a lui Evaristo.
În prezenţa miilor de oameni, care acum
îl batjocoreau cu fluierături ascuţite de tot,
Matteo se încăpăţîna în lupta inutilă, deşi
simţea că se sfirŞeşte.
Începea să apună soarele cînd, din imensa
armată de nori nu mai rămăsese decît un
mic norişor, care, privit de jos, nu era mai
mare decît o nucă; un mic norişor porto-
caliu aprins, la o înălţime de circa opt sute
de metri, ridicol de singur în vastul cer
pur şi adînc.
Matteo se agăţă de el într-un efort suprem,
pentru a nu-l lăsa să-i scape. Bătălia era
acum pierdută, dar rezerva aceea ultimă
nu trebuia să-i fie smulsă. Se-nvîrtea în
jurul lui ca un vîrtej, aşteptînd ultimul
atac al lui Evaristo.
Atunci se-ntimplă un lucru neprevăzut .
Deşi mai era încă destulă lumină, se văzu
în mod distinct ţîşnind din micul norişor
un fulger splendid; tunetul produse un
bubuit sinistru.
Fulgerul, după trei zigzaguri, se prăbuşi
perpendicular pe acoperişul vechii biserici,
o zgudui cu o forţă teribilă, o prăbuşi toată
o dată, într-o prăfăraie galbenă de ruine.
Şi cerul rămase liber şi senin.
Pierderea bătrînului templu nu-i întristă
de loc pe locuitorii văii, care exultau de
înfrîngerea lui Matteo; ba ei găsiră chiar
foarte comic finalul acela neaşteptat. Iz-
bucni un imens hohot de rîs, care se răs-
MARC CHAGALL

205
MAX ERNST
pîndi din munte în munte, şi se lăţi în
toată valea, pe cînd păsările îşi reîncepeau
cîntecele pentru a saluta soarele care ple-
case să se culce.
* vale, auzi nişte vaiete prelungi şi se opri
Acolo unde se sfirşeşte pădurea bătrlnă
(după Corno, care marchează vîrful crestei),
muntele se termină brusc prin mici văi
prăvălite din pămînt roşu surpat. Este
Valle Secca, care dă în Valle di Fonda,
la şase kilometri peste sat. Apa a scobit rîpe
adînci şi triste, iar din cînd în cînd, fără
motive aparente, se prăvălesc pietre în
jos, urmate de lungi surpături de bolovă­
nişuri, care mor încet, încet. Ziua şi
noaptea tăcerea e întreruptă de aceste
sinistre fosnete.
În vîrful fortificaţiei în prăbuşire se des-
prinde coroana brazilor din marginea Pă­
durii Bătrîne. Uneori buza văii se năruie
şi trage în jos un copac, care va putrezi
pe-ncetul în fundul vreunui canal. Ar fi
prea greu între acele rîpe fragile să încerc_i
recuperarea trunchiului şi n-ar merita os-
teneala.
Acolo sus, în Valle Secca, se refugie în
seara aceea Matteo, pentru a rămîne com-
plet singur. La trecerea sa, din pereţii
roşii începură să curgă în jos mici surpă­
turi, care se strîngeau lent, răbdătoare ca
nisipul în clepsidre.
Matteo mergea bombănind, departe de
orice fiinţă vie, pentru a-şi mistui ruşinea.
Nu mai scotea, ca în păduri, un acord
armonios de sunete, ci un vaiet neclar
străbătut de murmurul bolovănişurilor
căzătoare.
În realitate, acela nu era un loc potrivit
pentru a plînge un regat pierdut. Tene-
brele urcau din fundul văilor moarte.
Matteo distrugea pămînturile roşii, care se
desfăceau în bucăţi cu resemnare, murmu-
rînd fraze neînţelese. Un florinte întîrziat,
care nu ajunsese încă la cuib, trecînd peste
cîteva minute să se rotească în aer pentru
a vedea ce este. Dar pămînturile roşii
erau ca de obicei pustii. Atunci pasărea
înţelese că era vorba de Matteo şi plecă
satisfăcută.
Unicul martor, un mic păianjen roşu de o
specie ciudată, povesti apoi că Matteo
nu cîntase niciodată atît de bine ca în
noaptea aceea. Păianjenul, trebuie spus,
avea în materie de muzică gusturi cu totul
ciudate, dar era considerat de cei mai mulţi
cu adevărat competent.
«Nu l-am auzit niciodată pe Matteo atît
de inspirat, spunea el. De obicei, cînd
cînta în pădure, să fim sinceri, scotea ade-
seori efecte ieftine. Oamenilor simpli le
plăcea, nimic de zis, dar aceea nu era
muzică. E inutil; pentru a fi artist adevărat
trebuie să fii prost dispus. Şi Matteo
înainte era prea satisfăcut, mereu prea
mulţumit şi sigur de sine. Doar în ziua
aceea, după lupta pierdută, mi s-a părut
într-adevăr mare. Acolo nu erau grămezi
de crengi pentru a da semitonurile şi sus-
pinele; vîlcelele acelea de pămînt, sub
raport acustic, sînt grozav de nenorocite.
Dacă nu e muzică autentică, nu iese nici
o scofală, trucurile nu sînt permise. Şi
totuşi Matteo făcu lucruri tare frumoase,
cîntind pînă dimineaţa, acompaniat doar
de bombănitul surpăturilor. Nu eram decît
eu să-l ascult; era de-a dreptul disperat.
Nu, eu nu am plîns, pentru un păianjen
ar fi ridicol, dar oricare altul, v-o garantez,
oricare altul.,.))
207
 CIRCUL

/
 •
PABLO PICASSO
WILLIAM SHAKESPEARE

VISUL UNEI NOPŢI DE V ARĂ

ACTUL 1

SCENA 2

QUINCE
Sîntem toţi în păr?

BOTTOM
Ar fi mai bine să-i strigi pe toţi, unul după altul, după listă.

QUINCE
Iată-i,aci-s trecuţi toţi pe care i-am socotit destoinici să joace
la reprezentaţia de gală ce-o dăm înaintea ducelui şi-a ducesei,
în seara de nuntă.

BOTTQM
Mai întîi, cinstite Quince, povesteşte-ne subiectul piesei,
apoi citeşte numele actorilor, şi pe urmă, să ne apucăm de treabă.

QUINCE
Piesa se cheamă: «Prea jalnica comedie şi cumplita moarte
a lui Pyrarn şi a Thisbei».

BOTTOM
E un cap de operă, să mă credeţi, şi foarte hazlie. Acuma,
Quince dragă, strigă pe actori după listă. Scumpi maiştri , nu
vă-ngrămădiţi !

2 11
 QUINCE
Să răspundă fitcşicare ! Nick Bottom, pînzarul !

BOTTOM
Aici. Spune-mi rolul care am să-l joc şi apoi vezi de altul.

QUINCE
Dumneata, Nick Bottom, ai să faci pe Pyram.

BOTTOM
Ce-i Pyram? Un amorez ori un tiran?

QUINCE
Un amorez care se omoară foarte frumos din dragoste.

BOTTOM
O, are să fie nevoie de ceva lacrimi ca să iasă bine rolul ăsta!
De 1-oi juca eu, n-am să cruţ de loc ochii adunării! Voi stîrni
o furtună de lacrimi, voi geme cumsecade... Cu toate că mai
drag mi-ar fi să joc p-un tiran! Sînt în stare mai bine ca oricine
să fac pe Herculca ! E un rol ăsta în care toate se prăvălesc ş i se
duc de ripă !.. .
Dar stînca se _prăvale,
Sfărmînd ce-i iese-n cale,
Răzbubuind în treacăt
Şi sparge orice lacăt,
Iar Phoebus ne desfide
Din caru-i de lumină
Şi-mbină şi dezbină
Destinele stupide!. ..
E frumos, hai? ... Zi acum pe ceilalţi confraţi. Iată ce ton
trebuie să ia Herculea sau un tiran oarecare; amorezul e mai
dulceag, mai pllngător ...

QUINCE
Francisc Flu te, cîrpaci de foale!

PLUTE
Aci!

QUINCE
Dumneata vei juca pe Thîsbea.

212
 PABLO PICASSO

FLUTE
Cine-i Thisbea? Vreun cavaler rătăcitor?

QUINCE
Nu; Thisbea e domniţa pe care Pyram trebuie s-o iubească.

PLUTE
Ba nu, zău, rogu-re, nu mă face să joc un rol de femeie, că,
uite, încep să-mi dea tuleiele ...

QUINCE
N-are a face; ai să joci cu mască şi-ţi vei subţia glasul cît vei
putea mai tare.

BOTTOM
Dacă pot să pun mască, lasă-mă pe mine să joc şi rolul Thisbei !
Am să-mi fac un glăscior îngrozitor de subţire: «Thisbea !

213
 Thisbea I Ah, Pyrame ! Scumpul meu dulce I Thisbea ta, iubita
ta Thisbea !»

QUINCE
Nu, nu; dumneata ai să joci pe Pyram, şi dumneata, Flute,
pe Thisbea!

BOTTOM
Bine, fie. Treci la altul.

QUINCE
Robin Starveling, croitorul!

STARVELING
Aici, Petre Quince !

QUINCE
Robin Starveling, dumneata ai s-o joci pe mama Thisbei,
Tom Snout, căldărarul!

SNOUT
Aici-s, Petre Quince.

QUINCE
Dumneata ai să faci pe tatăl lui Pyram. Eu însumi pe tatăl
Thisbei. Snug tîmplarul să facă pe Leul. În sfîrşit, cred că am
împărţit bine toate rolurile!

SNUG
E copiat rolul Leului? Dacă da, dă-mi-I, te rog, să-l învăţ,
că sînt cam greu de cap.

QUINCE
N-ai nevoie să-l înveţi, n-ai decît să răcneşti.

BOTTOM
O, lăsaţi-mă săjoc şi eu rolul Leului! Aş răcni-n aşa fel, că aş
răni toate inimile simţitoare I Aş răcni-n aşa fel că ducele ar
striga: «Bis răcnetul 1 Bis răcnetul !»

QUINCE
Dacă răcneşti aşa de fioros, te pomeneşti că faci pc ducesa
şi doamnele ei să leşine de spaimă - şi-ar fi destul ca să ne
spînzure pe toţi.
214
 TOŢI
Şi spînzuraţi ar fi copiii mamelor noastre!.. .

BOTTOM
Fără doar şi
poate, scumpi maiştri, dacă speriem damele,
toate au să aibă un singur gînd: să ne trimită la spînzurătoare !
Dar eu pot să-mi prefac aşa de bine glasul, că voi răcni gingaş ca
o turturea cînd gîngureşte. Voi răcni ca o privighetoare!

QUINCE
N-ai să joci alt rol dedt al lui Pyram. Pyram ăsta e un om dulce
la chip, ca un om pe care ţi-ar place să-l întîlneşti într-o lungă
zi cu soare; un cavaler drăguţ şi nostim.

BOTTOM
Bine, să- l joc. Dar ce fel de barbă s-ar potrivi mai bine cu
rolul meu?
QUINCE
Care ţi-o plăcea.

PABLO PICASSO

215
 BOTTOM
Aş putea să joc rolul ăsta cu o barbă în culoarea paiului, sau cu
o barbă portocalie ca bronzul, sau cu o barbă franţuză, galbenă
de tot.

QUINCE
Cele mai multe tidve franţuze şi-au pierdut părul; vei juca
deci şi tu fără barbă. Acuma, scumpi maiştri, aveţi fiecare rolul
vostru. Vă conjur, vă cer, vă poruncesc să le ştiţi pină mîine
seară şi să ne întîlnim cu toţii în poiana de lîngă palatul ducal,
la o leghe de oraş , am fi opăciţi de toţi cască-gură şi toată lumea
ar afla de planul nostru. Eu acuma dau fuga să fac o însemnare
de toate lucrurile ce ne trebuie pentru reprezentaţie. Vă rog s.ă nu
care cumva să lipsească vreunul.

BOTTOM
Nu vom lipsi. Acolo putem să repetăm în toată voia. Căutaţi
să fiţi cu toţi la înălţime.

QUINCE
Să ne-ntîlnim la stejarul ducelui.

BOTTOM
Venim, venim, orice s-ar întîmpla !

216
MIROSLAW HOLUB

CLOVNII

Unde merg clovnii?

Unde mănîncă?

Unde dorm clovnii?

FEDER/CO GARCIA LORCA

Ce fac clovnii
cînd nimeni nu mai,
cînd într-adevăr nimeni nu mai rîde,

mămico?

217
CEZAR PETRESCU
FRAM, URSUL POLAR
După puţină vreme, Fram avu alt prilej
să cadă la gînduri. De astă dată o prive-
lişte hotărîtoare.
Dormise întins la soare. Se deşteptase
după un vis, care, ca toate visurile lui de
acum, îl purtase iarăşi prin lumea depărtată
a oamenilor.
Zgăibărici nu se vedea nicăieri. Cînd
aţipise, se lungise şi el alături. Acum, nici
urmă!
Trosnindu-şi oasele, se ridică să-l caute.
În dreapta nimic, în stînga nimic. Merse
spre vîlceaua unde susura pe gheaţă o
şuviţă subţire de apă topită de sloiuri.
Acolo se opri cu răsuflarea tăiată.
Zgăibărici se ascunsese, să repete singur
P?-iaţeriile lui Fram. Saluta cu laba la
tîmplă. Mergea în paşi de vals. Se chinuia
să izbutească măcar un singur salt mortal.
Îşi făcea vînt. Cădea în bot. Încerca din
nou, cădea pe spate. Se încăpăţîna şi
luneca de-a dura.
Cînd simţi privirea lui Pram, scoase un
mormăit bucuros.
Se aştepta poate la felicitări.
218
Înaintă în două labe, saludnd şi răsu­
cindu-se în vîrful labelor, în tururi de vals.
Pe urmă se opri, cu palma în salut mili-
tăresc. Prietenul lui mai mare nu putea
să fie decît prea încîntat de asemenea elev
isteţ şi sîrguincios.
Dar prietenul mai mare al lui Zgăibă­
rici îl înşfăcă de ceafă, îl ţinu spînzurat în
văzduh şi începu să-i care cu nemiluita
tălpi de picioare în spate. Nu unul, nu două.
O duzină de duzini.
Puiul se zvîrcolea, mîdia, schelălăia.
Fram îi trăgea înainte, pînă ce osteni.
Apoi îl apucă de ceafă cu laba cealaltă, îl
întoarse cu faţa şi îl mai alintă cu altă
duzină de duzini de palme.
Cînd îi dădu drumul jos, Zgăibărici
căzu plăcintă.
Nu mai avea glas nici să se vaiete.
În mormăitul lui mînios, Pram îl întreba:
- Acum cred că ai înţeles : te las să faci
orice. Fă-ţi viaţa ta, aşa cum sînt legile
vieţii de aici. Dar nu te preface într-o
paiaţă ca mine I Numai aceasta nu vreau.
Unul ajunge! Un bufon la Pol ajunge... Un sloi plutitor cu un urs alb, singur,
Puiul se tîra la picioarele prietenului zgribulit, cu spatele întors spre ţărm.
mai mare, gudurîndu-se şi ce~înd iertare, Sus, puiul alerga dintr-un capăt în altul,
pentru o vină pe care nu o înţelegea. chema, scîncea, întindea gîtul. II striga pe
Se ţinu apoi pe urmele lui Pram, fricos Pram să se întoarcă îndărăt, să-l ia şi pc
şi de departe. Ond se oprea Fram, se oprea dînsul.
şi el. Cînd pornea, pornea şi el. Dar Pram, sloi alb şi neclintit pe sloiul
Ar fi vrut să-l împace şi nu ştia cum. alb plutitor, nu mai privea în urmă.
Ar fi vrut să-şi ceară iertare şi nu ştia Puiul se opri şi el. Se prefăcu şi el într-un
pentru ce. mic sloi neclintit, pe muchia ţărmului. Nu
Poteca, poteca lor pe care au bătăto­ mai gemu. Nu mai scînd.
rit-o de atîtea ori în zăpadă, împreună, Privi pînă cînd sloiul plutitor, cu umbra
ducea la ţărm. cea albă, se făcu mai mic, toţ mai mic, tot
Fram păşea îngîndurat, cu capul în jos. mai mic, pînă cînd se topi pe linia verde
Hotărîrea din el se limpezise. Poate îl a zării.
durea această hotărîre. Se despărţea de sin-
gura făptură din neamul lui, de care se
putuse apropia în asemenea pustiuri. Dar
pentru soarta puiului era mai bine aşa.
Il lăsa în puterile lui. Era isteţ, curajos,
se anunţa iscusit vînător. Era pregătit
pentru această viaţă.
Alături de dînsul ar ajunge şi el un bufon.
Un urs de nimic. Un August cel prost al
gheţurilor polare.
Grăbi paşii.
De sus, de pe muchia ţărmului, se des-
chidea oceanul verde şi larg, cu sloiurile
plutitoare depărtîndu-se dintr-o zare, din-
ţr-un necunoscut spre alt necunoscut, ca
tainice nave fără pînze, fără vîsle şi fără
vîslaşi.
Un sloi se oprise jos, ancorat de-un colţ
de stîncă. Se legăna gata să plece. Îl aştepta.
Pram nu privi îndărăt.
Îşi dădu drumul să lunece. Sări pe puntea
plutitoare. O desprinse de ancora stîncii,
o împinse cu piciorul.
Sloiul se legănă, se răsuci pe jumătate
învîrtit de curent. Pe urmă, prins în larg,
luă calea tuturor navelor în drumul lor
tainic, fără pînze, fără vîsle şi fără vîslaşi.
VLADIMIR MAIAKOVSKI

219
JEAN COCTEAV
RAMON GOMEZ DE LA SERNA

CIRCUL

Glumele groase, dar destul de teatrale, specifice circului,

răsar din te miri ce. Deşi nu sînt grozave, ele rămîn inimitabile.
- Tu nu eşti aici, spune primul clovn celui de al doilea - şi
ţi-o voi demonstra imediat aşa cum m-a învăţat filosofia.
- Cine mai e şi Sofia asta? întreabă al doilea cu o voce scîr-
ţîită de te trec fiorii. Eu nu ştiu decît o Sofie, logodnica mea...
- Bine, bine... îl opreşte celălalt. Spune, eşti tu acum la
Sevilla?
- Nu.
- Esti la Valladolid?
'
- Nu.
- Atunci, dacă nu eşti nici la Sevilla, nici la Valladolid,
înseamnă că eşti în altă parte ...
- Da .. .
- Atunci, dacă eşti în altă parte, înseamnă că nu eşti aici...
Al doilea clovn stă puţin pe ginduri, şi deodată - poc ! îi
trage o palmă primului.
- Da, de ce mă pocneşti? întreabă speriat acesta.
- Ca să vezi că sînt a1c1, îi răspunde al doilea.

*
* *
Caii de circ folosesc cea mai bună pastă de dinţi, ei sînt singurii
care se spală pe dinţi, iar unii spun că dinţii lor sînt falşi şi prinşi
în şuruburi.

221
 *
* *
În pădurile sub clar de lună sperăm mereu să surprindcm
unul din acele minunate spectacole de circ care se desfăşoară
în poienile luminate din plin, clnd animalele se amuză, bat
tobele şi suflă în trompete şi apar costumate în acrobaţi şi în
clovni.

*
* *
Visăm o femeie care să joace într-un circ în aer liber, agăţată
de cornul !unei, balansîndu-se încoace şi încolo. Ce număr
minunat!

PABLO PICASSO

22 2
 ~
--
--

JEAN COCTEAU

*
* *
Prestidigitatorul acela care mînca lumînarca făcea specta-
torilor o surpriză înclntătoare. Lumînarca lui era o banană .
Am fost atît de descumpăniţi aflînd aceasta, îndt de atunci,
orice banană ni se pare o lumînare. Iar dnd ţinem un sfeşnic în
mînă, ne cuprinde o poftă nebuni să înghiţim lumînarca.

*
* *
Arena arc ceva din curtea cu păsări, o curticică veselă, cu
cocoşi, păuni, raţe, găini şi fazani .

223
]ACK LONDON
ÎN CUSCA
, LEULUI
· Johnny, chestia este că cu binele
nu-i poţi convinge pe cîini să înveţe şire -
t 1icuri, şi tocmai asta e diferenţa între un
cîine şi o femeie -'-- îi spuse Collins ajuto-
rului lui. Alintîndu-1, îl poţi face cel mult
să se întindă pe jos, să facă tumbe sau să
facă pe mortul, sau mai ştiu eu ce alte
fleacuri. Şi într-o bună zi, cînd vrei să te
lauzi cu el pe la prieteni şi împrejurările
nu-ţi sînt prielnice, se enervează, îi sare
ţandăra, şi poftim de mai fă ceva cu el!
Aşa sînt şi copiii: îşi pierd capul cînd e
cineva de faţă, uită tot ce au învăţat şi te
fac de rîs.
Ei, pe scenă e altceva. Acolo au de
executat numere adevărate, care nu le sînt
pe plac şi pe care le urăsc chiar. Şi-apoi,
poate că nu se simt bine sau sînt răciţi,
au vreo mîncărime sau îi doare burta.
Şi atunci ce te faci? Spui publicului
«pardon» ? Şi unde mai pui că pe~ scenă
programul merge ca ceasornicul. Incepi
la oră fixă şi se întîmplă să ai pînă la şapte
reprezentaţii pe zi - depinde de contract.
Totul e să ai grijă ca fiecare cîine să îşi
224
MIGUEL HERNANDEZ
vadă de treabă şi să lucreze. Nici alintă­
tură, nici rugăminţi şi nici ploconeală.
:-.Ju există decît o singură cale. Trebuie să-i
faci să înţeleagă că o dată ce începi, nu mai
ştii de glumă.
- Cîinii nu-s proşti deloc, făcu Johnny.
Ştiu ei cînd e de glumă şi cînd nu!
- Te cred, încuviinţă Collins. Cum îi
slăbeşti puţin din chingi, se şi lasă pe tîn-
jeală. Încearcă numai să fii domol şi să
vezi cum încep şi ei să greşească. Trebuie
să le vîri frica-o oase, căci dacă nu, te po-
meneşti într-o zi că începi să cerşeşti pe
la circurile din provincie să te primească
ca să astupi golurile.
După o jumătate de ceas, Mihail auzi,
cu toate că nu înţelegea o vorbă, cum
maestrul dresor stabilea o altă lege faţă
de un alt ajutor de al lui:
- Noi avem nevoie de cîini din rase
încrucişate, de corcituri, Charles. Dintre
puri sînge unul din zece dacă izbuteşte,
şi ăsta numai dacă e laş. Asta e diferenţa
între ei şi corcituri - că nu sînt laşi. Ca
şi caii de curse, au sîngele iute, sînt sim-
ţitori şi mîndri, şi
mîndria e cel mai r~u
lucru. Ascultă-mă pe mine, m-am născut
în meseria asta şi am studiat-o o viaţă
întreagă. Şi am izbutit. Explicaţia e una
singură - mă pricep. Ţine bine minte:
mă pricep. Şi apoi, rasele încrucişate şi cor-
citurile sînt ieftine. Nu trebuie să-ţi pese
că le pierzi sau le uzezi. Oricînd poţi găsi
altele, şi încă pe o nimica toată. Şi nici
nu-ţi baţi prea mult capul ca să le înveţi.
Le vîri uşor frica-n oase. Aici e cusurul
cîinelui pur sînge: pe el nu-l sperii cu una
cu două. Trage-i o bătaie zdravănă unei
corcituri şi ce mai e în stare să facă? O
să-ţi lingă mîna, o să te asculte şi o să se
tîrîie pe burtă ca să-ţi facă pe plac. Corci-
turile au suflet de rob, asta e ! N-au pic de
curaj, şi numai de curaj nu ai nevoie la
niste cîini de circ. Nu-ţi trebuie decît
fri~a. Încearcă să-i dai o bătaie unui pur
sînge şi ai să vezi .ce se întîmplă ! Poate să
şi moară. I-am văzut cu ochii mei murind
după cite o bătaie. Şi chiar dacă nu mor,
ce crezi că fac? Ori se încăpăţînează, ori
se înrăiesc, ori amîndouă laolaltă. Ba une-
ori dau să şi muşte şi fac spume la gură.
Poţi să-i omori, dar nu poţi să-i împiedici
să muşte sau să facă spume la gură. De
multe ori nu mai eşti în stare să-i scoţi
dintr-ale lor. Ăştia sînt cei mai răi, sînt
cei care rezistă pasiv - aşa le spun eu.
Nu dau înapoi, orice le-ai face. Poţi să-i
omori în bătaie, că din asta tot nu te alegi
cu nimic. Sînt ca şi creştinii care se lăsau
arşi pe rug sau aruncaţi în ulei încins.
Mai bine mor„. şi chiar mor. Am văzut-o
şi p-asta. Sînt încăpăţinaţi şi am înţeles
să-i las în pace pe puri sînge. Tot ei sînt
mai tari. Ştiu ei să te stăpînească, aşa ca }U
să nu ajungi să-i stăpîneşti niciodată! Iţi
pierzi şi vremea şi răbdarea cu ei, şi te mai
costă şi o grămadă de bani. Uite-l pe terrie-
rul ăsta - şi Collins arătă cu capul spre
Mihail, care şedea la cîţiva paşi în spatele
lui, privind morocănos la cele ce se petre-
ceau în arenă. Este de două ori pur sînge,
şi tocmai de aceea nu face doi bani. Nu
i-am tras niciodată o bătaie bună, şi nici
n-am s-o fac vreodată. Ar fi pierdere de
vreme. Dacă îl sileşti, o să se bată, dar o
să moară luptîndu-se. E prea deştept ca să
se măsoare cu tine dacă nu-l sileşti prea
mult s-o facă. Iar dacă nu-l sileşti, apoi o
să stea aşa cum îl vezi şi o să se încăpăţîneze
. .
să nu învete nimic. L-as .zvîrli dt colo
chiar acum, numai că nu cred ca Del Mar
să se fi înşelat . Bietul Harry ştia că are o
specialitate, şi încă una grozavă, şi e de
datoria mea să i-o descopăr.
- Nu cumva o fi dresat să se joace cu
leii? întrebă Charles.
- E într-adevăr din cei cărora nu le-ar
fi frică să intre în cuşca leului - încuviinţă
Collins. Dar ce s-o fi pricepînd el oare să
facă cu leii? Îşi vîră capul în gura lor?
N-am mai auzit ca un cîine să facă una ca
asta, şi zău că n-ar fi o idee rea. Am putea
s-o încercăm şi p-asta că pînă acum am
încercat de toate.
- Îl avem pe bătrînul ăla de Hanibal,
spuse Charles. Leul ăsta lua capul unei
femei în gură pe vremea cînd lucra la
circul «Sales-Sinker».
- Numai că bătrînul Hanibal s-a cam
scrîntit, îi răspunse Collins. L-am urmărit
în ultima vreme, şi am făcut tot ce am
putut ca să scap de el. Orice animal poate
înnebuni cînd nu te aştepţi, în special
animalele sălbatice.„ Vezi, viaţa pe care
o duc ele aici nu e firească, dar dacă le mai
sare şi cîte o doagă, atunci adio! Pierzi
tot ce ai băgat în ei, şi dacă nu-ţi cunoşti
meseria, poate chiar şi viaţa!
Şi lucrurile ar fi putut ajunge ca Mihail
225
să fie pus la încercare cu Hanibal, şi atunci
poate că şi-ar fi pierdut capul în gura
uriaşă a leului, dacă norocul nu i-ar fi
întins la timp o mînă salvatoare. Căci nici
nu isprăvise Collins ce avea de spus, cînd
fu nevoit să asculte raportul grăbit al paz-
nicului leilor şi tigrilor. Omul părea să
aibe vreo patruzeci de ani, deşi arăta încă
o dată şi jumătate pe atît. Avea faţa ofilită,
cu zbîrcituri adinci şi verticale, care păreau
făcute de ghearele vreunei bestii, alta decît
el.
- Bătrînul Hani bal a înnebunit! le dădu
el de veste.
- Vorbă să fie - făcu Harris Collins.
Mai degrabă cred că tu ai îmbătrînit. Ţi-a
prins slăbiciunea, asta este! Vino să-ţi arăt.
Haideţi, veniţi cu toţii. Facem o pauză
de cincisprezece minute şi am să vă arăt
eu ceva ce nu s-a mai văzut pe nici o arenă,
de dnd e lumea! Numărul ăsta ar merita
zece mii pe săptăm~nă oriunde. „ numai că
LUCI A DEM. BALACESCU
n-ar ţineprea mult. Bătrînul Hanibal şi-ar
arăta repede ghearele, de jignit ce s-ar simţi.
Haideţi, să vină toată lumea. Veniţi cu
toţii. Cincisprezece minute pauză.
Şi Mihail se luă după cel din urmă şi
cel mai teribil stăpîn al său, conducînd
împreună cu el procesiunea de salariaţi şi
de specialişti care tocmai se aflau în vizită.
După cum se ştia prea bine, cînd Harris
Collins dădea vreo reprezentaţie, apoi o
dădea numai pentru elită, pentru numeroşii
specialişti în ale dresajului.
Paznicul leilor şi tigrilor, căruia firea lui
de bestie îi lăsase urme pe faţă, scînci în
chip de protest, cînd văzu că stăpînul lui
se pregăteşte să intre în cuşca lui Hanibal,
înarmat doar cu o coadă de mătură.
Hanibal era bătrîn, dar avea faima de a
fi cel mai mare leu aflat în captivitate, şi
nici nu-şi pierduse încă dinţii. Se plimba
în sus şi în jos prin cuşcă, greoi şi legănat,
aşa cum le e obiceiul animalelor în captivi-
tate, cînd deodată, o lume neaşteptată de
vizitatori năvăli în spaţiul din faţa cuştii lui.
Leul însă nici nu se sinchisi şi continuă
să meargă legănîndu-şi capul, întorcîn-
du-se cu supleţe de fiecare dată cînd ajungea
la un capăt al cuştii, cu aerul unuia care
urmărea un ţel bine definit.
- Uitaţi, aşa face de două zile, scînci
paznicul. Şi cum simte că te apropii de
el, întinde laba după tine. Uitaţi ce mi-a
făcut! Omul ridică braţul drept. Cămaşa
şi flanela îi erau făcute ferfeniţă şi nişte
şanţuri roşii, paralele, săpate de-a lungul
braţului, cu sîngele închegat pe ele, în-
semnau locul pe unde trecuseră ghearele
leului. Şi nici măcar n-am intrat la el.
M-a zgîriat printre gratii, dintr-o lovitură,
cînd mă pregăteam să-i curăţ cuşca. Cel
puţin dacă ar răcni sau mai ştiu eu ce!
Dar nu scoate nici un sunet, ş1 umblă
doar aşa, în sus şi în jos!
 - Unde-i cheia? întrebă Collins. Bine,
acum aşteaptă să intru şi după aceea încuie
la loc. Scoate cheia din broască, fă-o pier-
dută, arunc-o sau uită unde ai pus-o. Nu
mă grăbesc de loc. Am toată vremea să
aştept s-o găseşti şi să-mi dai drumul.
Şi Harris Collins, care nu era mai mult
decît o bucăţică de om şi care trăia cu frica
în sîn ca nu cumva, la masă, mama copiilor
lui să-i toarne farfuria cu supă fierbinte
în cap, intră în cuşcă, în faţa întregii mul-
ţimi de slujbaşi de-ai lu1 şi de vizitatori
de meserie, care îl priveau cu un ochi
critic. Intră înarmat doar cu o coadă de
mătură. Apoi uşa fu încuiată în urma lui
şi de cum se văzu înăuntru, îl privi nepă­
sător, dar încordat pe Hanibal, care se
plimba încoace şi încolo. Porunci din nou
să se încuie uşa şi să se scoată cheia din
broască.
Leul se plimbă mai departe de cîteva
ori, în sus şi în ,ios, refuzînd să-l ia în
seamă pe intrus. Apoi, pe dnd se întorcea
ca s-o pornească iarăşi spre perete, Collins
i se aşeză în cale ca la întoarcere să- i stea
în faţă, şi rămase înfipt acolo. Găsind
drumul blocat, Hanibal nu scoase nici un
răcnet. Dintr-o mişcare a muşchilor săi,
care păreau să lunece unii într-alţii ca sub
un înveliş mătăsos arămiu, dădu să izbească
piedica ce îi stătea în cale. Dar Collins
şttnd dinaintea leului ce avea acesta de
gînd să facă, lovi primul, trăgîndu-i una
cu coada măturii peste nasul moale. Ha-
nibal se dădu înapoi cu ui:i mîrîit şi repezi
ca fulgerul a doua lovitură, cu laba lui
puternică. Dar şi de astă dată Collins i-o
luă înainte, şi izbitura în nas îl tacu pe
leu să se dea înapoi.
- Trebuie să-l fac să ţină capul în jos -
numai aşa putem fi în siguranţă - mormăi
maestrul dresor, cu glas încet, dar încordat.
Aşa? Ei atunci, ţine-o şi p-asta !
Hanibal, furios şi pregătindu-se să facă
PAUL. KLEE
 un salt, ridicase capul. Dar lovitura pe
care o primi neîntîrziat peste nas îl sili
să-şi plece capul, şi regele animalelor, cu
nasul încă în pămînt, se dădu înapoi înce-
tişor, mîrîind şi scoţînd tot felul de sunete
din gîtlej şi din piept.
f. f'
I
I
t
o
- Dă-i drumul aşa! spuse Collins, luîn- It
du-se după leu şi pocnindu-l cu putere .
1'
peste nas, silindu-l astfel să-şi grăbească I
retragerea. Omul e stăpîn pentru că a'!:e
cap cu care să gîndească - îşi continuă
Collins lecţia. Şi de aceea trebuie să facă
\
în aşa fel, incit capul să-i conducă trupul.
Asta-i tot. Adică, trebuie să gîndească mai
repede decît animalul şi să i-o ia înainte
şi în acţiune. Să vedeţi cum îi vin eu de hac.
Nu-i nici pe departe atît de grozav cum
vrea să ne facă să credem. Şi tocmai ideea
asta care începe să-i încolţească în minte
trebuie să i-o scoatem. Las' că treaba asta
o s-o facă coada de mătură! Priviţi, vă rog!
Îl alungă pe leu de-a lungul cuştii, ples-
nindu-l necontenit peste nări, ca să-şi ţină
capul în pămînt.
- Acum o să-l înghesui în colţ.
Şi Hanibal, mîrîind, sforăind şi scuipînd,
plecîndu-şi capul şi încercînd să se fe-
rească de loviturile încăpăţinate ale cozii
de mătură, dînd şi el scurte lovituri de
labă, se trăgea mereu înapoi, ascultător,
într-un colţ, se ghemuia pe labele dinapoi
şi încerca să-şi ghemuiască trupul într-o
9ureroasă sforţare de a se face cît m'li mic.
Işi ţinea nasul tot timpul în pămînt;
părea să nu fie nici o primejdie să se re-
peadă. În mijlocul încordării, ridică nasul
şi trase un căscat. Dar cum o făcu foarte
pe îndelete, şi cum Collins se aşteptase la
asta, pentru că ştiuse înaintea lui Hanibal
că acesta va căsca, leul fu din nou plesnit
peste nas.
- Asta e ! anunţă Collins, vorbind pentru

228
 prima oară cu căldură în glasul lui din care
pierise orice urmă de încordare. Cînd un
leu cască în toiul luptei, să ştiţi de la mine
că numai nebun nu e; ba e chiar foarte la
locul lui. Sigur că e la locul lui, căci altfel
s-ar repezi sau ar încerca să dea cu laba,
în loc să caşte. Ştie bine că e bătut, şi căs­
catul nu vrea să însemne decît atît: «Mă
las păgubaş. Pentru numele lui Dumnezeu,
lasă-mă o dată în pace! Mă doare nasul.
Mare poftă aş avea să mă reped la tine,
dar nu merge. Fac tot ce vrei şi am să fiu
foarte cuminte, numai nu · mă lovi mereu
peste nas, că mă doare foarte tare!»
Dar omul e stăpîn şi nu-şi poate îngădui
să-l lase să scape atît de ieftin. Să vă intre
bine în cap că voi sînteţi stăpînii ! Asta să
le-o vîrîţi bine în cap. Nu încetaţi cînd
vrea el. Faceţi-l să înghită doctoria şi pe
deasupra să mai lingă şi lingura. Faceţi-l
să vă lingă piciorul care îi apasă capul în
ţărînă. Faceţi-l să lingă băţul care îl bate.
Ia priviţi!
Şi Hanibal, cel mai mare leu aflat ln
captivitate, cu toţi dinţii din gură şi captu-
rat în junglă la maturitate, un adevărat
rege al animalelor, se dădea tot mai mult
înapoi, şi se ghemuia tot mai adînc în
colţ, în faţa ameninţătoarei cozi de mătură
dfo mîna unei stîrpituri de om. Spatele
îi era încovoiat - o poziţie muşchiulară
care nu îi îngăduia să sară - iar capul şi-l
lăsa tot mai jos şi mai jos, ascunzîndu-1 în
piept cu cea mai mare umilinţă, proptin-
du-şi greutatea în încheieturi, apărîndu-şi
bietul lui nas cu labele masive, cu care,
dacă ar fi lovit numai o dată, l-ar fi sfişiat
pe Collins, ucigîndu-l pe loc.
- O fi el şiret - li se adresă din nou
Collins - dar n-are încotro. Trebuie să-mi
lingă şi piciorul şi băţul. Priviţi I
JEAN COCTEAV Ridică şi întinse piciorul sdng, nu şo-

229
văitor şi ca o simplă încercare, ci repede
şi hotărît, punîndu-1 pe gîtul leului. Băţul
era gata să lovească, înaintea oricărei
acţiuni posibile a leului, după cum şi
nlintca lui Collins gîndca înaintea oricărui
gînd al leului.
Şi Hanibal făcu cele cc îi fuseseră pre-
destinate şi prevăzute. Ridică capul ca
fulgerul, fălcile uriaşe se căscară, colţii îi
sclipiră gata să se înfigă în glezna delicată
şi acoperită cu ciorap de mătase, şi anume
chiar peste croiala decoltată a pantofului
cafeniu. Dar colţii nu ajunseră să se înfigă.
Abia se porniseră la o cincime de distanţă,
cînd coada de mătură care îl aştepta îl
plezni peste nas, fădndu-1 să şi-l vîre în
pămînt, sub piept, şi să şi-l acopere din
nou cu labele.
- Nu-i nebun de loc, spuse Collins.
Din puţinele lucruri pe care le ştie îşi dă
seama că eu pricep mai mult ca el şi că
i-am venit de hac. Dacă ar fi nebun, n-ar
şti şi nici eu nu i-aş putea ghici intenţiile
şi nici nu i-aş putea-o lua înainte. Atunci
FEDER/CO GARCIA LORCA
230
m-ar da gata şi ar mînji toată cuşca cu
măruntaiele mele.
Îl împungea pe Hanibal cu vîrful băţului,
şi după fiecare împunsătură ţinea băţul gata
să lovească. Şi leul cel mare zăcea şi răcnea
neajutorat, şi la fiecare împunsătură îşj
descoperea tot mai mult nasul şi-l ridica
tot mai sus, pînă cînd în sflrşit limba lui
roşie se ivi printre colţi şi linse gheata
care se odihnea nu prea blînd pe ceafa lui,
apoi linse şi coada măturii, care îi admi-
nistrase întreaga pedeapsă.
- Ai să fii un leu cuminte? întrebă
Collins ştergîndu-şi piciorul cu brutalitate
de ceafa lui Hanibal.
Hanibal nu se putea stăpîni să nu-şi
mîrîie ura.
- Ei, ai să fii un leu cuminte? repetă
Collins, frccîndu-şi piciorul încoace şi în-
colo şi mai brutal.
Şi Hanibal îşi arătă nasul şi cu limba lui
roşie linse din nou gheata cafenie şi glezna
delicată, tot cafenie, pe care ar fi putut-o
sfărîma dintr-o singură scrîşnitură.
ADRIAN MANIU

SALTIMBANCII

Pe strada adormită-n soare ...

Soarele era sus pe cer. „
A căzut o floare
dintr-o fereastră închisă cu fier,
cînd a trecut o casă de lemn,
cu un coş, cot scrintit, care fumega.
După casă, veneau trei urşi de cafea,
pe blăni cu semn de bici
şi cu cercei la nas.
Unul era mare,
doi erau mici.
Pe urmă a rămas
doar floarea căzută în strada frîntă,
carne crudă smulsă din răzor,
şi subt streaşină o colivie care cîntă,
şi pe ceruri sflşieri de aur, dintr-un nor.
Circul s-a oprit în piaţa principală,
lîngă han.
Vătaful a intrat, pe miini se spală,
bea lung, plătind grăbit un ban
sau un ducat.
Era ţigan, părca-mpărat.
Nervoase, muştele mergeau pe un şervet vărgat,
şi muştele mergeau tot mai încet. „

231
 La apus cerul se tăcuse violet.
Copii se-ntorceau de la şcoală.
Fugeau cu zmeie-n mînă,
făcute dintr-o coală.
Din poartă se-arătau codanele cu donicioara goală;
goleau poveştile şi răcoreau picioarele-n flntînă.
Dulăi lătrau,
cît ursul mare şi urşii mici
îşi lingeau labele albe de drum,
căutînd purici,
sau închizînd apa ochilor de fum.

Calul ostenit,
scutura coada posac,
mîndnd, pînă la urechi afundat în sac.

Copii şi alde gură-cască s-au oprit;

era sîmbătă sau joi;
la han, în borcan, se-nvecheau bomboanele no1„.
Dar toţi au privit «casa pe roate»,
şi, poate,
au stat pînă-n noapte, de nu s-au plictisit.

Din nimic, circul a crescut:

pînză umflată pe sfori„.
Gîştele, cînd defilînd au trecut,
au putut să vadă tricolori,
lingă un steag mare,
la intrare,
pe care sta scris: <<2 bani».

Întîmplările astea nu vin în om;e ani. r:.„ J

EDWARD LEAR
P. L. TRAVERS
MARY POPPINS LA CIRC
Acoperişurile ascuţite ale caselor din
Uliţa Cireşilor luceau, îngheţate de frig,
fără zgomot în abisul dintre case. Toate
sclipeau şi străluceau. Pămîntul era tot aşa
de luminat ca şi cerul.
- A şaptesprezecea, a optsprezecea, a
nouăsprezecea, a douăzecea„. zicea Jana,
numărînd, una după alta, stelele care că­
deau.
Cum dispărea una, alta îi lua locul,
pînă cînd ai fi zis că tot cerul era viu şi
dansa o dată cu stelele căzătoare, care îţi
luau vederea.
- Parcă ar fi un foc de artificii, zise
Mihai. Ia uită-te la asta! Sau parcă am fi
la circ. Crezi că în cer există circuri, Jana?
- Nu sînt sigură, zise Jana, cu îndoială.
Ştiu că este carul-mare şi carul-mic, cloşca­
cu-pui şi leul. Dar despre circ, nu ştiu.
- Mary Poppins trebuie să ştie, zise
Mihai, dînd din cap ca un om care ştie
ce ştie.
- Da, dar n-are să ne spună, zise Jana,
uitîndu-se iarăşi pe fereastră. Unde am
rămas? La a douăzeci şi una? V ai, Mihai,
ce frumos e ! Vezi? mai zise ea, sărind
însufleţită de colo pînă colo prin pat şi
arătînd spre geam.
O stea foarte mare, mai mare decît
toate cele pe care le văzuseră pînă atunci,
cădea acuma din cer drept spre numărul
şaptesprezece din Uliţa Cireşilor. Steaua
asta se deosebea de celelalte, prin aceea
că în loc să străbată întunericul în linie
drear .ă, se tot sucea şi răsucea, învălătu­
cindu-se prin aer într-un chip foarte curios.
- Bagă-te cu capul sub pernă, Mihai!
strigă deodată Jana. Uite că vine încoace!
Amîndoi se băgară sub plapumă şi îşi
ascunseră capul sub pernă.
- Crezi că s-a dus? se auzi deodată
glasul înăbuşit al lui Mihai. Sînt gata să
mă sufoc.
- Nu, nu m-am dus, îi răspunse o voce
limpede. Drept cine mă iei?
Foarte miraţi, Jana şi Mihai dădură
plapuma la o parte şi se ridicară în capul
oaselor. Pe tăblia ferestrei stătea, strălucind
233
puternic, steaua căzătoare, înfiptă în coada
ei strălucitoare.
- Veniţi încoace, voi doi! Repede! zise
ea, răspîndind prin toată odaia o strălucire
rece.
Mihai holbă ochii.
- Vreţi să spuneţi că... să venim cu
dumneavoastră? întrebă Jana.
- Desigur. Dar să vă îmbrăcaţi bine,
căci e răcoare !
Amîndoi săriră din pat şi alergară să-şi
ia pardesiile.
- A veţi ceva bani? întrebă steaua cu
vioiciune.
- Am doi gologani în buzunarul hainei,
zise Jana, cu glas şovăielnic.
- De aramă? Atunci nu sînt buni. Hai,
prindeţi! - şi steaua începu să împrăştie
în jurul ei o ploaie de scîntei, însoţite de
un zgomot uşor, şuierător, ca şi cum ar fi
ţîşnit nişte petarde la focurile de artificii.
Două dintre scîntei străbătură camera şi
aterizară, una în mîna Janei şi una într-a
lui Mihai.
- Repede, să nu întîrziem !
Steaua împrăştia prin cameră dîre de
lumină, care străbăteau prin uşa închisă
şi se întindeau pe scară în jos. Jana şi
Mihai veneau în urma ei, strîngînd în
mînă banii înstelaţi.
«Oare nu visez?» îşi zicea Jana, stră­
bădnd în goană grădina.
- După mine! striga steaua.
Ajungînd la capătul uliţei, acolo unde
se părea că cerul de gheaţă coboară ca să
se întîlnească cu pămîntul, steaua sări
deodată în sus şi dispăru în văzduh.
- După mine I După mine! răsună iarăşi
vocea. Aşa cum sînteţi, puneţi piciorul
pe o stea!
Jana îl apucă pe Mihai de mînă, ridică,
şovăind, piciorul de pe pavaj şi, spre marea
234
ei mirare, constată că steaua cea mai apro-
piată de pe cer era uşor de atins. Ea puse
piciorul pe stea, cumpănindu-se cu băgare
de seamă. Steaua părea destul de tare şi
de solidă.
- Vino, Mihai!
Şi aşa se urcară amîndoi pe cerul sticlos,
sărind peste abisurile dintre stele.
- După mine! striga de departe vocea
din faţa lor.
Jana se opri o clipă şi, ţinîndu-şi răsu­
flarea, se uită spre pămînt, ca să vadă cît
de sus erau. Uliţa Cireşilor - de fapt lumea
întreagă - se vedea mică şi sclipea ca
jucăriile din pomul de iarnă.
- N-ai ameţit, Mihai? îl întrebă ea,
sărind pe o stea mare, plată.
- Nu-u-u! Nu, dacă mă tii de mină.
Un moment stătură liniştiţi .. În urma lor
şirul lung al stelelor se întindea pînă la
pămînt, dar în faţa lor nu mai erau multe
lucruri de văzut, nimic decît o bucată de
cer pustiu, de un albastru închis.
Lui Mihai îi tremura mîna în mîna Janei.
- Ce-ce-e o să facem acuma? zise el cu
un glas care încerca să nu arate că îi era
frică.
- Mergeţi mai departe ! Mai departe !
Mergeţi înainte şi vedeţi ce se vede! Plă­
tiţi şi alegeţi ce vreţi! Balaurul cu două
cozi sau Calul-Înaripat. Miracole magice!
Minuni ale lumii! Haideţi! Haideţi!
Copiilor li se părea că o voce puternică
rostea aceste cuvinte chiar în urechile lor.
Se uitară împrejur, dar nu se vedea nimeni.
- Haideţi înainte, cu toţii! Şi nu scăpaţi
Taurul-de-Aur şi pe Vasilache-cel-Cara-
ghios ! O trupă de constelaţii renumită în
toată lumea, care dă reprezentaţii. Cine le-a
văzut o dată nu le mai uită. Daţi cortina
la o parte şi intraţi!
 ••••
' ...

..... .~

MARGARETA STERIAN
 Arena era acuma o grămadă de coarne,
copite, coame şi cozi de aur.
- Şi cu asta se termină? întrebă Jana
în şoaptă. _ pe care ei îl cunoşteau prea bine şi întoar-
- Aproape, răspunse Orion. In noaptea
asta se termină devreme, căci la zece şi
jumătate ea trebuie să fie acasă.
- Cine ea? întrebară copiii, într-un glas,
dar Orion nu-i auzi. El se ridicase în
picioare şi flutura cu mîna.
- Hai, vino! Repede! Lungeşte pasul!
striga el.
Intră Venus, călare pe Calul ei înaripat,
urmată de Şarpele înstelat care, cu coada
vîrîtă în gură, se rostogolea ca un cerc în
jurul arenei.
La urmă de tot veniră Cometele, intrînd
cu ifose printre perdele şi legănîndu-şi
cozile lor inelate. Muzica era acuma mai
puternică şi mai sălbatică. O dîră aurie se
ridica din pulberea de stele, cînd Conste-
laţiile, mormăind, cîntînd, strigînd şi mu-
gind, formară o horă, lăsînd la mijloc un
loc gol pentru Soare, ca şi cum n-ar fi
îndrăznit să stea prea aproape de dînsul.
Soarele, ţinînd în braţe biciul înfăşurat,
îi domina pe toţi. Pe măsură ce animalele
treceau, cu capul plecat, prin faţa lui, el
le făcea cite un semn uşor. Apoi Jana şi
Mihai văzură cum se ridica din arenă o
boare strălucitoare, care după ce făcu ocolul
publicului de Stele, se îndreptă spre loja
regală. Cînd razele acestei adieri căzură
asupra lor, copiii simţiră cum li se făcea
din ce în ce mai cald, apoi tresăriră, uimiţi,
cînd îl văzură pe Soare ridicînd biciul şi
făcînd un semn cu capul spre dînşii.
Cînd Soarele răsuci biciul o dată, toate
Stelele şi Constelaţiile începură să se învîr-
tească, fiecare pe pista ei. Apoi, dintr-o
singură mişcare, făcură toate o plecăciune.
- Oare se poate să se încline în faţa
236
noastră? şopti Mihai, strîngînd mai tare
Luna.
În spatele lor se auzi deodată un rîset
seră repede capul. În loja regală stătea,
singură, o persoană foarte cunoscută, cu
pălărie de paie, cu pardesiu albastru şi cu
un colier de aur în jurul gîtului.
- Salut, Mary Poppins, salut! izbucniră
glasurile mulţimii din Arena Circului.
Jana şi Mihai schimbară o privire. Va să
zică aici îşi petrecea Mary Poppins seara
ei liberă! Abia îşi puteau crede ochilor
şi totuşi era Mary Poppins, în carne şi
oase, cu privirea ei trufaşă :
- Salut! răsunară încă o dată strigătele.
Mary Poppins ridică mîna în semn de
salut, apoi coborî din lojă, păşind corect,
cu un aer important. Ea nu păru de loc
surprinsă văzînd pe Jana şi pe Mihai, dar
pufăi pe nări cînd trecu pe lîngă dînşii.
- De cîte ori v-am spus că nu-i frumos
să vă holbaţi la oameni? le spuse ea copi-
ilor, vorbindu-le peste capul lui Orion,
după care trecu de cîteva ori în lungul şi
în largul arenei.
Ursa-Mare ridică frînghia de aur. Con-
stelaţiile se traseră la o parte, iar Soarele
făcu un pas înainte şi începu să vorbească,
cu un glas fierbinte, plin de dulceaţă.
- Mary Poppins, scumpa mea, fii bine-
venită!
Mary Poppins, căzu în genunchi, cu o
plecăciune adîncă.
- Planetele te salută, iar Constelaţiile
ţi se închină. Ridică-te, copila mea!
Ea se ridică, plecîndu-şi cu respect capul
în faţa lui.
- Pentru dumneata, Mary Poppins, s-au
adunat Stelele în cortul albastru întunecat,
continuă Soarele, pentru dumneata au
renunţat în seara asta să lumineze lumea.
 Sper, deci, că eşti mulţumită de seara
dumitale liberă!
- Niciodată n-am avut o seară mai
frumoasă decît asta. Niciodată! zise Mary
Poppins, ridicînd capul, surîzătoare.
- Scump copil! mai zise Soarele, aple-
cîndu-se spre dînsa. Dar noaptea înaintează
şi dumneata trebuie să fii acasă la zece şi
jumătate. De aceea, înainte de plecare,
să dansăm cu toţii, în cinstea vremurilor
trecute, Dansul Cerului care se invirteşte.
- Daţi-vă jos, spuse Orion, împin-
gîndu-i uşor pe copii, care stăteau uluiţi.
Ei îşi dădură drumul de pe scaune în
aşa fel, încît aproape căzură în arena aco-
perită cu pulbere de stele.
- Unde vă este buna-cuviinţă, dacă pot
să vă întreb?. şuieră la urechea Janei vocea
bine cunoscută.
- Dar ce trebuie să fac? bîlbîi Jana.
Mary Poppins îi aruncă o privire şi făcu
o mişcare uşoară spre Soare.
Numaidecît Jana înţelese, îl apucă pe
Mihai de braţ şi îngenunche, trăgîndu-1 şi
pe dînsul la pămînt. Dogoarea Soarelui ii
învălui cu o dulceaţă fierbinte.
- Ridicaţi-vă, copii, zise Soarele, cu
bunătate. Sînteţi cît se poate de bineveniţi.
Eu vă cunosc - nu o dată v-am privit de
sus, în zilele de vară.
Ridicîndu-se în picioare, Jana făcu un
pas spre dînsul, dar el, cu biciul în mînă,
o făcu să stea pe loc.
- Nu mă atinge, Copil al Pămîntului,
o preveni el făcîndu-i semn cu mina ca
să se tragă şi mai înapoi. Viaţa este dulce
şi nici un om nu se poate apropia de Soare.
Nu mă atinge!
- Dar eşti chiar Soarele? întrebă Mihai,
deschizînd ochii mari.
Soarele făcu un semn cu mîna.
- O, Stele, şi voi, Constelaţii, zise el, JEAN COCTEAU
spuneţi cine sînt eu. Băiatul ăsta vrea
ştie.
- Eşti
Lordul Stelelor, o, Soare! răs­
punseră o mie de glasuri de Stele.
- Este Regele Sudului şi al Nordului,
stăpînul Răsăritului şi al Apusului, strigă
Orion. El se mişcă pe linia exterioară a
lumii şi Polii se topesc în măreţia lui.
Este Soarele cu adevărat, care scoate frunze
din seminţe şi acopere cîmpul cu bunătăţi.
Soarele zimbi către Mihai.
- Acuma crezi?
Mihai făcu din cap că da.
- Dacă-i aşa, muzica! Iar voi, Conste-
laţiilor, alegeţi-vă partenerii.
Soarele plesni din bici şi muzica începu
iar, o muzică de dans, uşoară şi veselă.
Mihai bătea tactul cu piciorul şi în acelaşi
timp stririgea Luna în braţe. Dar se vede
că o strînse puţin prea tare, căci deodată
se auzi o trosnitură puternică şi Luna
începu să se micşoreze.
- Vai, vai! Vedeţi ce s-a întîmplat !
strigă el, gata să izbucnească în plîns.
Tot mai mică şi tot mai mică se făcea
Luna, pînă cînd ajunse cit o băşică de
săpun, apoi nu mai fu decît un sîmbure de
lumină strălucitoare, iar după asta - Mihai
nu mai strîngea în mîini decît aerul gol.
- Nu se poate să fi fost Luna adevărată,
nu-i aşa? zise el.
Jana se uită întrebătoare la Soare, prin
pînza subţire de pulbere de stele. Soarele
îşi dădu pe spate capul lui de flăcări şi îi
zîmbi binevoitor.
- A fost sau n-a fost cu adevărat? Poţi
să-mi răspunzi dumneata mie la întrebarea
asta sau eu dumitale? Poate că n-o să ştim
niciodată mai mult decît că, dacă te gîndeşti
la un lucru, asta îl face să fie adevărat.
Aşa că, dacă Mihai crede că a avut în braţe
chiar Luna, înseamnă că a avut-o cu ade-
vărat.
238
să - Atunci este adevărat că sîntem în
noaptea asta aici? zise Jana plină de mirare,
sau numai credem că sîntem?
Soarele zîmbi iarăşi, dar cam cu tristeţe.
- Copilă, zise el, nu cerceta mai mult I
De la începutul lumii toţi oamenii pun
aceeaşi întrebare. Şi nici eu, care sînt
Lordul Cerului, nu ştiu ce să răspund.
Numai un lucru ştiu sigur: că este Seara ei
Liberă, că în ochii voştri strălucesc Con-
stelaţiile şi că toate sînt adevărate, dacă voi
credeţi că sînt„.
- Jana, Mihai! Haideţi, veniţi să dansaţi
cu noi! strigară ·Gemenii.
Jana uită de întrebare, ·cînd săriră toţi
patru în arenă, în ritm cu melodia cerească.
Dar abia ajunse la jumătatea rondului, că
încremeni deodată şi nu mai putea face
nici o mişcare.
- Mihai! Uite, uite! Uite că dansează
cu el!
Mihai îi urmări privirile şi rămase şi el
cu ochii mari deschişi, nemişcat pe picioa-
rele lui scurte şi groase.
Mary Poppins dansa cu Soarele. Dar
nu aşa cum dansa el cu Jana şi cu Gemenii,
cu pieptul şi cu picioarele apropiate .
Mary Poppins şi Soarele nu veneau
niciodată în atingere unul cu altul, ci
dansau unul în faţa celuilalt cu braţele
întinse în lături, respectînd întru totul
ritmul, cu toate că era atîta distanţă între
dînsii.
Î~ jurul lor se învîrteau în pas de dans
Constelaţiile, Venus cu braţele petrecute
pe după gîtul lui Pegas, Taurul şi Leul
mină în mină, iar Cei-Trei-Iezi sărind, gă­
lăgioşi, în două picioare. Copiii priveau
din mijlocul pulberii de stele, dar mişcarea
strălucitoare îi orbea.
Deodată, dansul începu să se moaie şi
muzica se stinse. Soarele şi Mary Poppins
rămaseră - amîndoi deodată, dar fiecare
 • ... „ •

I.
-----~..1=---1 1-==-i-=-r(~
. - r ---
J

r '--=""'\, - .

•
Ai y ·F H. j
4/A11411~
! h oT

l~~~~ii'5:Wlf~~
/~--+·~

-
111-------==-~-==-----.
:1 ---=--
r ,.... ~ ... '
. . .„ ~ r - r
' "' .
I •
~\Ua "f'l!~.&.·••4:..,, .

MARC CHAGALL

separat - nemişcaţi. 1n acelaşi timp toate repede mina la obraz, ca să se apere, ca şi

animalele se opriră din dans şi rămaseră
în aşteptare, fiecare la locul lui. Liniştea
în arenă era deplină, cînd Soarele începu
să vorbească:
- Dragi Stele şi Constelaţii, zise el
liniştit,a sosit timpul să vă duceţi înapoi
la locurile voastre de pe cer. Iar cei trei
oaspeţi pămînteni să meargă acasă, la cul-
care. Noapte bună, Mary Poppins ! Nu-ţi
spun adio, căci o să ne mai întîlnim noi.
Dar - deocamdată - drum bun, drum
bun!
Cu o largă şi graţioasă mişcare din cap,
Soarele se aplecă peste spaţiul care îl des-
părţea de Mary Poppins şi, cu mare solem-
nitate, atent, uşor, dulce, îi atinse obrajii
cu buzele.
- Ah! exclamară Constelaţiile cu invi-
die. A sărutat-o! A sărutat-o I
Cînd primi sărutul, Mary Poppins duse
cum sărutul ar fi ars-o. O clipă i se zugrăvi
pe figură o expresie de durere, apoi, cu
un surîs, întinse capul către Soare.
- Drum bun! zise ea, cu o voce atît
de dulce, cum Jana şi Mihai n-o mai auzi-
seră vorbind niciodată.
- Plecaţi! strigă Soarele, întinzînd biciul
şi Constelaţiile, ascultătoare, începură să
iasă repede din arenă. Castor şi Pollux îşi
împreunară mîinile împrejurul copiilor,
pentru a-i proteja, ca să nu-i răstoarne
Ursa-Mare cînd trecu pe lingă dînşii sau
să nu-i atingă Taurul cu coarnele sau să
nu le facă vreun rău Leul.
Dar zgomotele de pe arenă răsunau din
ce în ce mai slab în urechile Janei şi ale lui
Mihai. Ei simţeau cum li se lasă capul pe
o parte şi cum le cade, greoi, pe umeri.
Alte braţe îi cuprindeau acuma şi auziră,
ca prin vis, glasul lui Venus, spunînd:

239
 - Daţi-mi-i mie! Eu sînt Steaua-Păzi­
toare a caselor. Eu duc mielul la stînă şi
copilul la mama lui.
Copiii se lăsară în voia braţelor ei legă­
nătoare, clătinîndu-se uşor împreună cu ea,
aş~ cum se clatină o barcă pe valuri.
Incolo şi încoace, încolo şi încoace.
Dar o lumină ţîşni deodată prin faţa
ochilor lor. Să fi fost oare Balaurul care
trecea ca un fulger sau lămpiţa de noapte,
ca:_e îşi revărsa lumina asupra lor?
Incolo şi încoace, încolo şi încoace.
Amîndoi se cuibăreau acuma într-o căl­
dură blindă, plăcută. Să fi fost oare dogoa-
rea Soarelui care îi învăluia? Sau plapuma
din pat?
«Eu cred că este Soarele», gîndi Jana,
în vis .
«Eu cred că este plapuma», gîndi Mihai.
Şi din depărtare, ca prin vis ca o răsu­
flare, o voce rostea, abia auzit:
- Este ceea ce credeţi voi că este.
Drum bun ... Drum bun ...
Mihai se deşteptă, brusc. Îşi adusese
deodată aminte de ceva.
- Unde mi-e pardesiul? Pardesiul! L-am
lăsat sub loja regală!
Deschizînd ochii, văzu raţa pictată pe
tăblia patului, văzu căminul cu ceasul şi
cu Vasul Royal Doulton şi borcanul de
gem, plin cu frunze verzi. Şi mai văzu şi
pardesiul, atîrnînd la locul lui obişnuit din
cuier, cu pălăria alături.
- Dar unde sînt Stelele? zise el, ridi-
cîndu-se în pat şi uitîndu-se în jurul lui.
Vreau Stelele si ' .
Constelatiile !
- Zău? zise Mary Poppins intrînd în
cameră, îmbrăcată cu şorţ curat.
Înfăţişarea ei era aspră, dură.
- Numai atîta vrei? Mă mir că nu ceri
şi Luna!
- Am cerut-o! îi aduse el aminte cu
reproş. Şi am şi căpătat-o! Dar am strîns-o
prea tare şi s-a spărgat !
- S-a spart!
- Fie şi aşa,
da, s-a spart!
- Prostii! zise ea, întinzîndu-i halatul
de casă.
- S-a şi făcut dimineaţă? exclamă Jana,
uitîndu-se în jurul camerei, foarte mirată,
văzînd că se afla în pat. Cum de ne-am
întors acasă? Tocmai dansam cu cele două
stele gemene, Castor şi Pollux.
ALBERT M ARQUET
- V oi, cu stelele voastre! zise Mary
Poppins îmbufnată, trăgînd cearşafurile
de sub ei. Lasă că vă dau eu vouă stele.
Un-doi, jos din pat, vă rog! Am întîrziat.
- Cred că ai dansat prea mult astă
noapte, zise Mihai, dindu-se jos din pat,
fără nici un chef.
- Am dansat? Hm! Ce poftă de dans
să mai ai, cînd trebuie să îngrijeşti de cinci
copii, cei mai răi din toată lumea? zise
Mary Poppins, pufăind pe nan.
Părea rău dispusă, ca şi cum n-ar fi
dormit destul.
- Păi n-ai dansat aseară - în seara
dumitale liberă? zise Jana, aducîndu-şi

240
aminte cum dansase Mary Poppins cu
Soarele, în mijlocul arenei cu pulbere de
stele.
Mary Poppins deschise ochii mari.
- Sper că am ceva mai bun de făcut
în seara mea liberă decît să mă învîrtesc
de jur împrejur ca un titirez, zise ea,
înălţîndu-şi trupul cu trufie.
- Dar te-am văzut I zise Jana. Sus, pe
cer. Ai sărit repede din loja regală şi te-ai
dus să dansezi în arenă.
Şi ea şi Mihai se uitau, ţi.nîndu-şi răsufla­
rea, la Mary Poppins, care se făcuse roşie
la faţă de furie.
- Se vede că ai avut un fel de vis, zise
ea, scurt. Cine a mai pomenit ca eu, o
persoană bine, să sar din„.
- Dar am avut şi eu acelaşi vis, o între-
rupse Mihai, şi a fost un vis frumos.
Te-am văz.ul, şi eu şi Jana!
- Cum? Aţi văzut că am sărit?
- Da-a! Şi ai dansat.
- În cer? zise ea tremurînd de furie, şi
se apropie de dînsul cu o expresie întune-
cată, teribilă. Dacă mai aud o vorbă,
adăugă apoi ameninţătoare, numai o vorbă,
o să te pomeneşti că
dansezi tu, la colţ.
Aşa că, te previn!
Mihai îşi întoarse repede privirile în altă
parte, iar Mary Poppins străbătu iute odaia,
ca să scoale pe gemeni. Ai fi zis că şi şorţul
pocnea de furie.
Jana stătea pe marginea patului, uitîn-
du-se ţintă la Mary Poppins, care se aple-
case peste culcuşul gemenilor. Mihai îşi
puse încet papucii, apoi oftă.
- Se vede că totuşi am visat, zise el cu
părere de rău. Mi-ar fi plăcut să fi fost
adevărat.
- Ba a fost adevărat, zise Jana, şoptind
cu grijă şi continuînd să se uite ţintă la
Mary Poppins.
- De unde ştii? Eşti sigură?
- Uite! zise ea, arătînd spre Mary
Poppins, care stătea cu capul aplecat peste
patul Barbarei. Uită-te la faţa ei, îi mai
şopti ea la ureche.
Mihai se uită cercetător la Mary Poppins,
care era aşa cum o ştia: cu părul negru
prins cu agrafe după urechi, cu ochii
albaştri, ca ai unei păpuşi, cu nasul cîrn, cu
obrajii roşii strălucitori.
- Nu văd nimic„. începu el, dar se
întrerupse pe loc, căci,cînd Mary Poppins
întoarse capul, văzu şi el ceea ce văzuse
şi Jana.
Chiar în mijlocul obrazului era un semn
mic, strălucitor, arzător. Uitîndu-se mai
bine, Mihai văzu că forma era curioasă:
rotundă, cu marginile crestate, ca nişte
raze de foc, parcă ar fi fost un soare foarte
mic.
- Vezi? zise Jana încet. În locul acela
a sărutat-o.
Mihai dădu din cap - o dată, de două
ori, de trei ori.
- Da, zise el apoi, uitîndu-se nemişcat
la Mary Poppins. Văd„. Văd„.
241
 ELEGII
PENTRU FIINŢE MICI
VICTOR BRAUNER
WILLIAM SHAKESPEARE

CINTECUL LUI PUCK

Sînt vagabondul duh neastîmpărat

Al nopţii , ce cu pozne de bufon
Adeseâ-1 fac să rîdă pe-Oberon,
Cînd, nechezînd ca iepele, atrag
Pe hărmăsarul brudnic în huceag.
Adesea mă fac că-s măr copt în cuptorul
Cumetrei, şi cînd vrea să ia ulciorul
Să beie, eu de nasul ei m-anin
Şi berca curge în veştedul ei sîn...
Adcs, cea mai sfătoasă din bunici,
Cînd c rugată de nepoţii mici
Să spuie-un basm, rriă ia drept scăunel
Cu trei picioare: vrea să stea pc el,
Atunci alunec, baba se trezeşte
Jos, pe podele, blastămă, tuşeşte,
Iar toţi ceilalţi fac haz, se ţin de şale,
De rîd, pufnesc, strănută fo basmale
Şi jură că de cînd sînt ei pe lume
N -au pomenit aşa poznaşe glumei

245
EUGEN IONESCU

MOARTEA PĂPUŞII

A murit de congestie pulmonară,

păpuşa, madonă de ceară.
Păpuşile la căpătîi s-au strîns,
Cu ochii ficşi, sticlind a plîns.

Biserica de mucava pentru p1uc1

plînge în dangăte slabe şi mici.
Sicriul de carton e pregătit,
pe drum de hîrtie convoiu a pornit :

cai de lemn şi dric de ciocolată,

popa cu barbă de vată,
un arlechin, cu haine bizare
şi sora madonei, mai mare.

Unui pierrot rămas în drum

îi cad tărîţele din coate.
Şi-abia se mai aude cum
clopotul stinse sunete scoate.

246
ELEGIE MICĂ

A pornit pe carul alb

copilaşul cu păr blond,
cu lumină in priviri
şi cu suflet de argint.

Îl bocesc fără de grai

în odaia cu pat· mic,
trei păpuşi de porţelan,
trei păpuşi de porţelan.

A pornit pe carul alb

fata cu obrajii pali
cu viaţă-n ochii umezi
şi cu moarte în trup uscat.

Veştejesc în urma ei
trandafirii albi şi roz,
trandafirii albi şi roz.

PAUL KLEE
TARA
'
DE CARTON SI VATĂ .
În ţara aceea nu deosebeşti piatra
de pasăre sau duh:
Sînt de vată sau carton.

Cine vrea îşi scoate sufletul,

îl pune alături
şi-l priveşte ca pe o fiinţă străină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.

Oameni-i.;ăpuşi cinta rugăciune mută:

Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni păpuşi şi duhuri de vată!
Zîmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi şi ficşi!
Culorile sînt palide, nu ţipă
Spaţiul are doi metri cubi.
Focul e o cîrpă roşie şi îl iei cu mîna.

Ţara asta a mîzgălit-o, pe carton, un copil.

Copilul visează: nu-l trezi.

PAUL KLEE
JiMi-2
• •

EUGEN DRAGUTESCU
 SUVENIR
Aiurit
şi aburit,

cum eram,
tot mă iubeam.

În strachină, nătîng,
împlantam piciorul stîng,

şi nu călcam deştept
nici cu piciorul drept.

Dar printre nori

alergam uşor

iar dacă mă-ncurcam de stele

le culegeam, ca nişte mere.

Cum eram,
tot mă iubeam.

]OAN MIRO
ANATOLE FRANCE

ZIUA CATERINEI

E ceasu I cinci. Domnişoara Caterina işi adună păpuşile. E

ziua ei de primire. Păpuşile n-au grai: micuţa zînă care le-a dat
surîsul nu le-a dat şi darul vorbirii. A făcut aşa spre binele lumii:
dacă păpuşile ar vorbi, nu le-am auzi decît pe ele. Cu toate aces-
tea, societatea este plină de viaţă. Domnişoara Caterina vorbeşte
atît în numele musafirilor ei, ca şi pentru ea însăşi. Ea pune
întrebările şi tot ea dă răspunsurile.
- Ce mai faceţi doamnă? - Foarte bine, doamnă. Mi-am
rupt mîna ieri di'mineaţă în timp ce mă duceam să cumpăr pră­
jituri. Dar s-a vindecat. - Ah, cu atît mai bine. - Şi fetiţa
dumneavoastră ce mai face? - Are tuse măgărească. - Ah,
ce nenorocire! Tuşeşte?- Nu, este o tuse măgărească fără tuse.
- Ştiţi, doamnă, de săptămîna trecuta mai am doi copii. - Ade-
vărat? Acum aveţi patru. - Patru sau cinci, nici eu nu mai
ştiu. Cînd ai atîţia nu le mai poţi ţine socoteală - A veţi o toa-
letă foarte frumoasă. - Oh, acasă am altele încă şi mai fru-
moase. - Mergeţi la teatru ? - În fiecare seară. Ieri am fost
la Operă; însă paiaţa n-a jucat, fiindcă o mîncase lupul. - Eu,
draga mea, merg fa bal în fiecare zi. - Asta c foarte amuzant.
- Da, îmi pun o rochie azurie şi dansez cu tineri dintre cei mai
de vază, generali, prinţi, cofetari. - Sînteţi frumoasă ca o zînă,
micuţa mea. - Doar e primăvară. - Da, dar ce păcat că ninge.
- Mie-mi place zăpada fiindcă-i albă. - Oh, există şi zăpadă
neagră. - Da, dar aceea e o zăpadă nesuferită.

251
 Iată o conversaţie plăcută; domnişoara Caterina o conduce
cu îndemînare. Am s-o dojenesc totuşi : tot timpul stă de vorbă
doar cu acelaşi musafir, o păpuşă fermecătoare cu o rochie
frumoasă. Nu-i drept. O gazdă bună este la fel de amabilă cu
toţi invitaţii ei. Le arată tuturor aceeaşi bunăvoinţă şL dacă ar
fi să prefere pe cineva, aceia ar fi numai cei modeşti, mai puţin
fericiţi. Amărăciunea trebuie măgulită; este singura măgulire
permisă. Dar Caterina a înţeles asta singură. A descoperit ade-
vărata politeţe: cea izvorîtă din inimă. Ea le oferă oaspeţilor
ceai, fără să- l uite pe vreunul. Ba chiar stăruie pe lingă păpuşile
pe care le ştie nevoi aşe, nenorocite şi sfioase, să se servească
cu mici şi invizibile prăjituri şi cu sandvişuri făcute din piese
de domino. ·
Caterina va avea într-o zi un salon, în care va înflori vechea
politeţe franceză.

VLADIMIR MA/AKOVSKI

252
 MIRCEA HORIA SIMIONESCU
VAPORUL CU P ĂPUŞOAICE
- Păpuşoaica mea, povestea bătrînelul
cu pă!ărie de pai, se dădea în leagăn toată
ziua. Intre funiile atîrnate de o creangă a
nucului, ea ştia să se avînte mereu mai
puternic, mai îndrăzneţ, pînă ce, repezin-
du-se nebuneşte, izbutea să răstoarne cerul
cu stelele şi să îndoaie Calea Laptelui, ca s-o
poată sprijini cu un capăt în pămînt, ca pe-o
furcă.
Într-o zi, pe cînd o urmăream prin
fereastra larg deschisă, se iscă din senin un
vîrtej nemaipomenit, care trînti ferestrele
şi sparse un geam. Privii către grădină.
Ce mi-a fost dat să văd? În înserarea ce se
lăsa dinspre munte cobora pe valurile
aerului o pasăre mare, albă, străluminată
de o flacără orbitoare. Curînd, pasărea s-a
desprins din norul de spumă care o înso-
ţise, întinzînd picioarele spre pămînt.
Am strigat, am uşuit, am şuierat, cu
speranţa că răpitoarea se va speria şi se va
îndepărta. Păpuşoaica continua să se vîn-
ture în leagănul ei. Deodată„.
- S-a întîmplat ceva? sări Nana înspăi­
mîntată.
- Ai răbdare . Să vezi ce s-a întîmplat:
pasărea albă, după ce s-a rotit încă de două
ori pe deasupra, nehotărîtă încă să atingă
pămîntul, a început să răspîndească în
aer un zumzet plăcut, ca de muzicuţă.
Vîrtejul s-a oprit, aripile zburătoarei s-au
adunat, înfăşurîndu-i-se pe trup. A cobo-
rît, în sfirşit, în grădină.
Era înaltă, cam cît o girafă, şi mlădioasă.
Avea un gît arcuit, împodobit cu pietre
preţioase, penele păreau ţesute cu fir de
aur şi mătase, ciocul era de sticlă viorie,
iar coada rotitoare semăna cu o umbrelă
pe care cineva risipise toate culorile curcu-
beului. Pe spate purta o şa de pluş verde,
cu scăriţă de argint, hăţurile stăteau prinse
cu lănţic subţire.
Păpuşoaica s-a mirat, de bună seamă,
la vederea unei asemenea minunăţii. A
oprit îndată leagănul, apoi a bătut din
palme de bucurie şi, fără să audă strigătele
mele care încercau s-o oprească, a alergat
spre pasărea cc se odihnea cuminte şi
strălucitoare între florile pajiştii. Dintr-o
săritu ră se săltă în şa. Nici nu avui timp
253
sa iau măturoiul de după uşă şi să alerg
în grădină, că pasărea îşi şi desfăcu larg
aripele. Nu trecură decît cîteva clipite, şi
îşi avîntă în aer trupul uşor, ca un fus, ca o
păstaie aprinsă.
A făcut deasupra acoperişului cîteva
ocoluri, răspîndind în aerul serii, din nou,
zumzetul cunoscut de muzicuţă, şi-a întins
gîtul, în timp ce păpuşoaica, cocoţată pe
spatele ei, chicotea şi se bucura ca un clo-
poţel. Se ţinea bine în şa, strunea minunat
hăţurile, asta mi-a plăcut. Înălţîndu-se tot
mai mult, mi-a făcut deodată cu mina,
strigîndu-mi să nu-mi fie teamă, pentru că
acolo sus e grozav de plăcut, casa noastră
se vede din înălţime ca un desen izbutit.
În cele din urmă, pasărea fermecată, îm-
preună cu uşoara ei povară, se îndepărtă
spre munţi, pierzîndu-şi luminile de artificii
în adîncul înălţimilor.
Am rămas în mijlocul grădinii, cu mătu­
roiul în mină, nedumerit, înfricoşat, nepu-
tincios.
- Şi cum a fost cînd s-a înapoiat? l-a
întrebat Nana.
- Tocmai asta e problema: nu s-a mai
înapoiat. Păpuşoaicele, cînd pleacă, nu se
mai înapoiază niciodată. Trebuie să cauţi
altele. Uneori nu trece mult timp şi sosesc
în pachete frumoase, din ţările calde.
Cînd vine vaporul, fiecare vrea să aleagă
pe cele mai rotunde, pe cele mai grăsuţe, mai
pufoase. Sînt unii care doresc păpuşoaice
cu năsturaşi, alţii vor dintre cele cu scufiţă
şi, neapărat, dntătoare. În general, sosesc
de toate felurile, rotunjoare şi mărunte,
cu coşuleţe pline de pupicei şi linioare,
împodobite cu coroniţe şi panglici colo-
rate. Acum aştept de trei zile, mi s-a spus
că vaporul s-a rătăcit puţin prin ţara raţelor,
dar că şi-a dat seama de greşeală şi că, după
ce a plîns pentru că l-a certat mama lui,
vaporoaica, se va întoarce voios printre
254
copii. Nu va întîrzia. Am vorbit cu coman-
dantul portului. '
- Şi eu aştept acelaşi vapor, declară
Nana.
- Tu ai avut vreodată păpuşoaice? o
întrebă bătrînelul.
- Nu, niciodată. Am avut alte mici-
ceturi: o chiţcopasăre, un mişchifiţă, un
papuc codat, o şuşulină, un pufin ...
- Pufinul era dintre cei mici şi graşi?
- Se-nţelege, din aceia. Cei mai drăguţi
însă au fost felanii, tifelanii şi catifelariii.
- N-am auzit niciodată de catifelani.
Cum sînt aceia? se interesă bătrînelul.
- Un fel de cesuleţi cu .urechi, subţirei
în partea dinainte, cocodabili, îmblăniţi, cu
mustăţi şi rotile. Chiţăie, şi mănîncă cu
plăcere supape, dar nu pot suferi ciubucele,
piculinele şi se sperie rău de ticulicii din
pădure. Dacă le dai în fiecare zi mosorele
să se joace şi le mingii blăniţa cu o pensulă
moale, ştiu să spună şi poezii. Eu îi iubesc.
Dar acum doresc din toată inima să am si
eu o păpuşoaică. Una adevărată. Tata mi:a
spus că te poţi pomeni cu una, aşa dintr-o
dată, pe tartina cu unt, dimineaţa, la lapte.
- Astea sînt cele mai grozave dintre
toate, o asigură bătrînelul. Nici nu-ţi trece
prin cap de ce năzdrăvănii sînt în stare.
A mea, cea despre care ţi-am vorbit, venise
agăţată de un balon argintiu: ştia să rîdă,
să clipocească, să facă tumbe în aer, să se
bîlbîie, să se pituleze, să tipoteze, să se
pipopolnicească.
- Şi, după ce a plecat, de ce n-ai mai
luat alta?
- Pentru că la prăvălia cu biscuiţi
n-am găsit. Am comandat una la ceasor-
nicărie, pentru că voiam să fie proaspătă.
Am aşteptat mai multe zile să mi-o prepare.
Păpuşoaicele se fac din cheiţe, ouă, făină,
unt, puf de păpădie, vătui, pişcoturi şi
pantalonaşi cu bretele. Cînd m-au anunţat
că e gata, m-am dus s-o iau. Cînd colo,
ce să vezi: în loc de păpuşoaică, ieşise cu
totul altceva ...
- Te pomeneşti că un cucunache ! spuse
Nana.
- Exact, strigă bătrînelul. Cum de-ai
ghicit?
- Pentru că şi lui tata i s-a întîmplat
la fel.
- Un cucunache e un cucunache, în
timp ce o păpuşoaică e o păpuşoaică,
declară bătrînelul. Altă dată, am fost pă­
călit în altfel. Am aşteptat ca şi acum vapo-
rul şi, în cele din urmă, a sosit. M-am pre-
zentat să-mi aleg păpuşoaicele de care
aveam nevoie. Dar, vai, amară decepţie!
Vaporul era plin cu furnici . Marinarii erau
furnici, comandantul şi personalul erau
furnici.
- Aveau steag pe catarg?
-------------------------------- -----
- Da, aveau, dar era un steag cu fur-
nici„.
- Se înţelege.
Era timpul să se încheie această discuţie
interesantă; în port se produsese oarecare
mişcare. O mulţime de oameni se îndrepta
spre chei. Bătrînelul îşi luă de pe bancă
pălăria de pai şi-i întinse Nanei mina:
- Să mergem! Tocmai acostează un
vapor. Poate chiar cel pe care îl aşteptăm.
Dacă ne păcălim şi de această dată, mergem
în parc să-ţi cumpăr portocale. Îţi plac
portocalele?
- Sînt o lămîistă şi-o portocalistă ! spuse
Nana. Păpuşoaicelor le plac?
- Depinde. Dacă le oferi portocale din
buret, jumătate albastre, jumătate roşii,
sînt încîntate. Le place să le rostogolească
ori dinainte înapoi, ori dinapoi înainte,
ca la popice, ca la tintenfas.
ALFRED DE MUSSET
255
 MARIE LUIZE KASCHNITZ

PĂPUSI
•

Cele cinci păpuşi ale mele iucau un JOC.

Păpuşile se numeau:
Dona Klărchen,
Dona Livia,
Dona Betty,
Dona Marie.
Păpuşile beau din pocale de argint,
Se sărutau între ele pe amîndoi obrajii.
A lcătuiau un fel de conciliu mondial al păpuşilor,
Credeau în bunătatea păpuşii.
Afară un copac izbucni într-o mare înflorire de foc,
Cerul se întuneca în furtună de tropice.
În galben puhoi plutesc păpuşile mele:
Dona Klarchen,
Dona Livia,
Dona Betty,
Dona Rosa,
Dona Marie.

_,;:
. .- /,,....„
I
__
- -· -
'---.
,
GEORGE TOP!RCEANU
OSCAR WILDE
UN FOC-DE-ARTIFICII FĂRĂ PERECHE
Flăcăul Regelui se pregătea de nuntă şi
peste întinsul ţării domnea veselie mare.
Işi aşteptase mireasa vreme de un an şi,
în cele din urmă, sosise. Era o domniţă
mîndră şi făcuse cale lungă, tocmai din
Finlanda, într-o sanie trasă de şase reni.
Sania avea chip de lebădă mare, numai şi
numai din aur, iar între aripile lebedei
stătea Ea, frageda Domniţă. Mantia-i lungă
de hermină o acoperea pînă la glezne, pe
cap avea o căciuliţă uşoară, ţesută în fir
de argint, iar la faţă era palidă, la fel de
palidă ca Palatul-de-Zăpadă în care trăise
pînă atunci. Atît de palidă era Domniţa
în sania ce luneca pe străzi, încît lumea se
minuna văzînd-o.
- Parc-ar fi un trandafir alb, strigau cu
toţii şi-i aruncau flori de sus, din balcoane.
Măritul Mire ieşise în poarta castelului,
ca s-o întîmpine. El avea ochii viorii şi
visători, iar părul bălai, să fi jurat că-i aur
scump. Cînd o văzu, puse un genunchi în
pămint şi-i sărută mîna.
- Frumos era chipul tău zugrăvit -
îi spuse în şoaptă - dar tu eşti cu mult
mai frumoasă! Şi frageda Domniţă se
îmbujoră toată.
- Era un trandafir alb, adineauri
spuse un paj tinerel vecinului său - şi
acum, parcă-i un trandafir roşu.
Iar întreaga curte fremăta de încîntare.
Trei zile la rînd, toţi au umblat încoa
şi-ncolo spunînd: «Trandafir alb, trandafir
roşu, trandafir roşu, trandafir alb», şi
Regele dădu poruncă să se îndoiască sala-
riul pajului. Cum pajul nu primea nici
un salariu, aceasta nu-i era de prea mult
folos, dar porunca fiind socotită drept mare
cinste, a şi fost pe dată tipărită în Gazeta
Curţii.
Cînd cele trei zile îşi încheiară sorocul, se
sărbători nunta: o nuntă ca-n poveşti.
Mirele şi mireasa mergeau cu pas agale,
mină în mină, sub un baldachin de catifea
purpurie, împodobit cu rîuri de mărgări­
tărele. A urmat apoi un ospăţ obştesc
care a ţinut cinci ceasuri în şir. Vlăstarul
domnesc şi Domniţa şedeau în fruntea
sălii celei mari şi sorbeau amîndoi dintr-un
pocal de cleştar străveziu. Numai îndră-
257
gostiţii cei adevăraţi puteau să bea din
pocalul acela, căci dacă buze mincinoase
l-ar fi atins, cleştarul s-ar fi întunecat ca
cenuşa şi norul şi noaptea.
- E limpede că se iubesc - spuse pajul
cel tinerel - la fel de limpede ca şi Cleş­
tarul!
Şi Regele îi mai îndoi salariul încă o dată .
- Ce mare cinste! strigară într-un glas
curtenii.
După ospăţul de pomină veni rîndul
balului. Mirele şi mireasa urmau să dăn­
ţuiască împreună Danţul-trandafirului şi
Regele făgăduise să cînte chiar el din flaut .
Cînta grozav de prost, dar nimeni nu
îndrăznise vreodată să i-o spună verde,
căci el era Regele. Într-adevăr, nu ştia decît
două cîntece şi nu-şi dădea niciodată
seama pe care îl cînta din amîndouă; era
totuna însă, căci orice făcea, toţi strigau
în gura mare :
- Încîntător ! Încîntător !
Şi pentru a încheia sărbătoreasca rîn-
duire, un uimitor joc de artificii trebuia
să se desfăşoare chiar la miez.ul nopţii .
Domniţa nu văzuse în viaţa ei un foc de
artificii şi Regele dăduse poruncă Meşteru­
lui pirotehnist al Curţii să fie cu ochii în
patru de ziua cununiei.
- Ce-s acelea focuri de artificii? întrebă
ea pe Prinţ într-o dimineaţă, cînd se plimbau
pe terasă.
- Sînt un fel de auroră boreală~ rosti
Regele, care răspundea mereu la întrebările
puse celorlalţi. Atît doar că par mult mai
fireşti. Mie unul îmi plac mai mult <lecit
stelele, căci ştii dinainte cînd au să se
ivească, şi au un farmec tulburător, ca şi
cîntul meu regesc din flaut. Trebuie ne-
greşit să le vezi.
Astfel fiind, se înălţase la un capăt al
Grădinii regale un soi de podium mare şi
î ndată ce Meşterul pirotehnist al Curţii îşi
rîndui toate cele cuvenite, focurile de
artificii se aşternură pe taifas.
- Frumoasă-i lumea asta, începu vorba
un năpîrstoc de Plesnitoare. Ia priviţi
lalelele galbene de colo! Pocnitori adevă­
rate de-ar fi fost, şi mai drăguţe n-ar fi
putut să fie! Ce mult mă bucur că am
c::~lătorit ! Călătoriile hi luminează uimitor
mintea şi te descotorosesc de orice preju-
decăţi.
- Grădina Regelui nu e lumea largă,
prostuţă mică, răspunse o gogeamite Torţă
romană; lull" _a e un loc grozav de mare,
ţi-ar trebui trei zile ca s-o vezi în lung şi-n
lat.
- Colţişorul care ţi-e drag e pentru tine
lumea întreagă, grăi dusă pe gînduri o
Roată-de-foc, ce nu putea să uite un vechi
cufăraş de molift, îndrăgit în tinereţe,
şi. se fălea cu inima-i zdrobită. Dar dra-
gostea nu mai e la modă; au ucis-o poeţii.
Atîta au depănat-o în slovele lor, că nu-i
mai crede nimeni; şi nici nu mă miră!
Dragostea cea adevărată îndură şi nu crîc-
neşte. Uite, mi-aduc aminte ca azi„. dar la
ce bun?„. Visul-inimii s-a dus şi el, cu
vremea ...
- Dar de unde I i-o tăie Torţa romană.
Visul-inimii nu moare nicicînd. E la fel
ca luna de pe cer şi trăieşte-n vecii vecilor.
 Uite, de pildă, mirele şi mireasa, amîndoi
se iubesc din toată inima. Am aflat azi de
dimineaţă toate cele despre ei, de la un
Cartuş de carton care se găsea din întîmplare
în acelaşi sertar cu mine şi ştia noutăţi
proaspete de la Curte.
Roata-de-foc dădea însă din cap.
- Visul-inimii a murit, Visul-inimii a
murit, Visul-inimii a murit, bolborosea ea.
Făcea pesemne parte din fiinţele care
cred că, dacă spui mereu-mereu acelaşi
lucru, pînă la urmă ajunge a fi adevărat.
Deodată se auzi o tuse ascuţită şi seacă;
toţi priviră împrejur: venea de la un Foc-
de-artificii deşirat şi semeţ, legat la capătul
unui băţ lung. Tuşea totdeauna înainte de a
MAX ERNST
lua cuvîntul, ca să trezească luarea-aminte.
- Hm, hmm, făcu el, şi cu toţi ciuliră
urechea, afară de sărmana Roată, care mai
dădea încă din cap, bolborosind, «Visul-
inimii a murit».
- La ordine ! La ordine ! răcni din
răsputeri o Pocnitoare.
Avea fire de om politic şi cum luase
mereu parte la alegerile locale, ştia folosi
la vreme atare chemări parlamentare.
- Murit, murit, stărui Roata-de-foc în
şoaptă, şi pe urmă aţipi.
Îndată ce se făcu linişte deplină, Focul-
de-artificii tuşi a treia oară, apoi începu.
Cuvînta cu glas molcom şi răspicat,
parcă şi-ar fi dictat memoriile, şi privea
mereu de la înălţime pe cel cu care stătea
de vorbă. Avea, ce-i drept, o ţinută cu
totul măreaţă.
- Ce noroc pe flăcăul Regelui - aminti
el - că-i este dat să se cunune drept în
ziua cînd mie mi-e dat să mă înalţ . Dacă
lucrul ar fi fost rînduit din vreme, şi tot
nu s-ar fi putut nimeri mai bine pentru el;
dar zi noroc de Prinţ şi pace l
- Vai de sufleţelul meul izbucni nă­
pîrstocul de Plesnitoare; eu credeam că-i
tocmai de-a-ndoaselea, şi că pe noi urma
să ne înalţe în cinstea Măriei Sale.
- Mai ştii? Poate, pe dumneata, răs­
punse el. Da, da, nici nu mă îndoiesc, dar
vezi, cu mine e altceva. Eu sînt-un Foc-de-
artificii fără pereche pe lume şi mă trag
dintr-un neam tot fără de pereche. Maică­
mea a fost cea mai vestită Roată-de-foc
din vremea ei şi i-a rămas faima pentru
învolburarea-i graţioasă. Cînd s-a înfăţişat
mulţimii în toată măreţia, ea s-a rostogolit
de nouăsprezece ori în şir, înainte să se
avînte razna şi, de fiecare dată cînd se
rostogolea, zvîrlea în văzduh cîte şapte
stele trandafirii. Avea un diametru de trei
picioare şi jumătate şi era făcută din cel
mai bun praf de puşcă. Taică-meu a fost
un Foc-de-artificii ca mine, dar de viţă
franţuzească. S-a înălţat atît de sus în cer,
încît oamenilor le-a fost teamă că n-o să se
mai întoarcă niciodată. Totuşi, s-a îndurat
s-o facă, fiindcă era bun din fire, şi a coborît
strălucitor ca-n basme, într-o năvală de
ploaie aurie. Ziarele i-au lăudat măiestria
în cuvinte straşnic de măgulitoare, iar
Gazeta Curţii l-a numit o izbindă a artei
pilotehnice.
- Pirotehnice, pirotehnice, vrei să spui,
îl îndreptă un Foc bengal. Ştiu că se spune
I/
pirotehnic, fiindcă am văzut scris chiar pe
cutia mea.
 - Uite, că eu zic pilotehnic, i-o reteză mă simt mişcat pînă
la lacrimi.
Focul-de-artificii cu glas tăios, şi Focul - Dacă ţii să faci
altora plăcere, mai bine
bengal se simţi atît de înjosit, încît începu păstrează-te uscat! îl sfătui Torţa romană.
să dea ghionţi micilor Plesnitori, ca să - Da, da, fireşte, se amestecă Focul
arate că era şi el cineva. bengal, care era în toane bune. Şi asta din-
- Tocmai spuneam - urmă Artificiul tr-un obişnuit bun simţ.
- tocmai spuneam... Ce spuneam oare? ~ Bun simţ obişnuit? Nu mai spune!
- Vorbeai despre dumneata, îi aminti săn Focul-de-artificii ca ars. Ai uitat că eu
Torţa romană. sînt foarte neobişnuit, ba sînt chiar fără
- Vezi bine, ştiam eu că era vorba pereche în lume? Mă rog, oricine poate
despre ceva de seamă, cînd mi-au tăiat avea bun simţ, cînd e lipsit de fantezie I
atît de grosolan firul gîndirii. Urăsc groso- Dar vezi că eu am fantezie, fiindcă niciodată
lănia şi necuviinţele de orice soi, căci sînt nu văd lucrurile aşa cum sînt de felul lor
neînchipuit de simţitor. Nu e nimeni pe ci le văd cu totul diferit. Iar povaţa voastră
lume atît de simţitor ca mine; asta, cum de a mă păstra uscat arată că aici nu-i ni-
mă vedeţi şi vă văd. meni în stare să preţuiască o fire simţitoare.
- Ce-i aceea o fiinţă simţitoare? grăi Noroc însă că mie puţin îmi pasă! Singurul
Pocnitoarea către Torţa romană. spriiin ce-l ai de-a lungul vieţii e conştiinţa
- O fiinţă care, din pricina bătăturilor nemăsuratei inferiorităţi a tuturor celor-
sale, calcă mereu pe picioarele altora, lalţi I Şi simţămîntul acesta, eu unul l-am
îi răspunse în şoaptă Torţa romană ; şi cultivat totdeauna. Dar nici unul din voi
Pocnitoarea pocni aproape de rîs. n-aveţi pic de inimă! Vă arde de rîs si de
- Dar de ce vă găseşte, mă rog, rîsul? zbenguială, ca şi cum Prinţul şi Pri~ţesa
întrebă Artificiul. Mie nu-mi vine să rîd. n-ar fi chiar după nuntă.
- Eu rîd fiindcă sînt fericită, răspunse - Ei şi? Adică de ce nu? izbucni o
Pocnitoarea. mică Minge-de-foc. E cel mai potrivit
- Da? lată o pricină cam egoistă, se prilej de veselie, şi abia aştept să cutreier
încruntă Artificiul. Ce drept ai dumneata văzduhul ca să povestesc stelelor toate cele,
la fericire? N-ar strica să te gîndeşti la d-a fir-a-păr . Să vedeţi sclipire pe ele, cînd
aproapele dumitale. Uite, n-ar strica să te le-oi vorbi despre mîndreţea de mireasă„.
gîndeşti la mine. Eu mă gîndesc tot timpul - Vai, ce josnică privire asupra vieţii!
la mine, adică de ce n-ar face şi ceilalţi la se posomorî Focul-de-artificii. Dar nici
fel? Aceasta se numeşte a fi înţelegător. nu mă aşteptam la altceva. Nu-i nimic de
Este o însuşire minunată pe care eu o am capul dumitale; eşti un găunos şi un zev-
din belşug. Ia gîndiţi-vă, de pildă, că mi se zec I Uite, poate că Prinţul şi Prinţesa s-or
întîmplă ceva la noapte; se poate nenoro- duce să trăiască într-o ţară unde o fi un
cire mai mare pentru oricine? Prinţul şi rîu adînc şi poate că or să aibă numai un
Prinţesa n-ar mai avea nici o zi fericită, copil, un băieţaş cu păr bălai şi cu ochii
toată căsnicia lor s-ar duce de rîpă; cît viorii, leit taică-su; şi poate că într-o zi
despre rege, ştiu că nu şi-ar mai veni nici- copilul s-o duce la plimbare cu dădaca lui;
odată în fire. Drept vă spun, cînd stau să şi poate că dădaca s-o duce să tragă un
mă gîndesc la tot ce însemn eu pe lume, pui de somn sub un soc rămuros, şi poate
că băieţelul o cădea în rîul cel adînc şi s-o

26C
 ' J

1
' I

,,
• 10 14

•• ,, •I' ,,

EMILE COHL

261
îneca! Vai, ce nenorocire cumplită! Săr­
manii oameni! Să-şi piardă singura lor
odraslă! Ţi se taie răsuflarea! Eu, unul,
nu mai sînt bun de nimic!
- Dar nu şi-au pierdut singura lor
odraslă, mormăi Torţa romană. Şi nu li s-a
întîmplat nici o nenorocire!
- Am spus eu una ca asta? se răsti
Focul-de-artificii. Am spus numai că s-ar
putea. Dacă şi-ar fi pierdut singurul lor fiu,
la ce ne-am mai bate gura de pomană?
Nu pot suferi pe aceia care bocesc oalele
sparte. Cînd mă gîndesc însă că şi-ar putea
pierde singura lor odraslă, fireşte că mă
cutremur!
- Fireşte că te cutremuri! îi strigă Focul
bengal. Ştii, eşti cea mai duioasă făptură
pe care am întîlnit-o vreodată.
- Iar dumneata cea mai grosolană făp­
tură pe care am întîlnit-o vreodată, i-o
tăie Artificiul. Nici nu poţi înţelege prie-
tenia mea pentru Prinţ.
- la te uită, dar nici nu-l cunoşti măcar,
mormăi Torţa romană .
- A~ zis eu că-l cunosc? răspunse
Focul-de-artificii. Ba pot spune că dacă
l-aş cunoaşte, nu i-aş fi de loc prieten.
E grozav de periculos să-ţi cunoşti prie-
tenii.
- Mai bine păstrează-te uscat, stărui
Mingea-de-foc. Deocamdată ăsta-i lucrul
de căpetenie.
- De căpetenie pentru dumneata, vezi
bine, dar eu dacă am chef de plîns, uite că
plîng, se încăpăţînă Focul-de-artificii.
Şi izbucni deodată în lacrimi adevărate;
lacrimile şiroiau de-a lungul băţului, ca
stropii de ploaie, gata-gata să înece doi
cărăbuşi mititei care, cu gîndul să-şi dureze
casă împreună, căutau un loc uscat unde
să se aciuiască.
- Trebuie să fie din cale-afară de visător
262
dacă plînge aşa cînd nu e nimic de plîns,
socoti Roata-de-foc, şi scoţînd un oftat
adînc, gîndul îi zbură la cufăraşul din lemn
de molift.
Fiindu-le însă prea de tot silă, Torţa
romană şi Focul bengal începură a striga
în gura mare :
- Mofturi! Mofturi!
Aveau amîndouă picioarele pe pămînt
şi cînd ceva nu le era pe potrivă, ele ziceau
că-s mofturi.
Pe urmă luna s-a arătat pe cer ca un
minunat scut argintiu. Şi stelele au pornit
a licări şi un zvon de muzică a prididit
dinspre palat.
Flăcăul regesc şi Domniţa· erau în frun-
tea danţului. Şi atît de frumos dănţuiau
amîndoi, încît crinii înalţi şi albi îşi furişau
privirile prin fereastră şi nu-şi mai luau
ochii de la miri, pe cînd uriaşii maci roşii
dădeau voios din cap şi le ţineau măsura.
Pe urmă a bătut ceasul zece şi pe urmă
unsprezece şi pe urmă douăsprezece, iar
la ultima bătaie vestind miezul nopţii, toţi
ieşiră afară pe terasă, iar Regele trimise
după regescul său Pirotehnist.
- Să înceapă focurile de artificii! po-
runci Măria Sa.
Şi Pirotehnistul Măriei Sale făcu o plecă­
ciune adîncă şi se îndreptă către capătul
grădinii; îl însoţeau şase slujitori, purtînd
fiecare o făclie aprinsă la căpătîiul unei
lungi prăjini.
Priveliştea era nemaipomenit de măreaţă.
- Vîjj ! Vîjj ! porni Roata-de-foc să se
învîrte-n văzduh, de-a dura şi iar de-a
dura„.
- Bum! Bum! zvîcni Torţa romană .
La rîndul lor, Pocnitorile îşi jucau flă­
căruile sus, deasupra cuprinsului, în vreme
ce Focurile bengale coborau valuri pur-
purii peste toţi şi peste toate.
 - Rămas bun I strigă Mingea-de-foc pe
cînd se avînta spre cer, picurînd stropi de
scîntei albastre.
- Bang! Bang! răspundeau Plesnitorile,
veselindu-se pe pofta inimii lor.
Fiecare a fost o izbîndă, afară doar de
Artificiul fără pereche. Leoarcă de prea
multă jelanie, nu s-a mai putut aprinde.
Tot ce era mai bun în el, praful de puşcă,
fiind ud de atîtea lacrimi, n-a mai folosit
la nimic. Toate pîrlitele de rubedenii, cărora
el nici nu le-ar fi vorbit decît doar în
bobote, se răspîndeau în înaltul cerului,
sub chipul unor minunate flori de aur cu
boboci din pară de foc.
- Ura! Ura! striga întreaga Curte.
Iar Domniţa cea fragedă rîdea şi se
bucura.
- Se vede că m-au păstrat pentru vreun
prilej de pomină, îşi zise Focul-de-artificii.
De bună seamă, aşa trebuie să fie.
Şi se îmbăţoşă, mai trufaş ca oricînd.
In ziua următoare, o seamă de lucrători
veniră să aşeze toate la locul lor.
- Trebuie să fie vreo deputăţie, socoti
Focul-de-artificii; s-o primesc după cum
se cuvine.
Şi, ridicîndu-şi nasul în vînt, începu să
încrunte tare din sprîncene, ca şi cum s-ar
fi gîndit adînc la ceva foarte însemnat.
Dar lucrătorii nici nu l-au băgat în seamă
pînă în ·clipa plecării. Numai atunci unul
din ei îl zări din întîmplare.
- Ia te uită, măi! Un artificiu stricat!
Şi-l zvîrli peste zid, într-un şanţ.
- ARTIFICIU STRICAT? ARTIFI-
CIU STRICAT? îşi zicea el în vreme ce se
ducea valvîrtej prin aer. Cu neputinţă!
ARTIFICIU MINUNAT, aşa a spus omul.
STRICAT şi MINUNAT sună aproape
la fel, şi mai totdeauna tot acolo vine.
Apoi se prăbuşi în noroi.
- Nu prea te simţi bine aici, îşi dădu

NORMAN MAC LAREN

Artificiul părerea, dar trebuie să fie vreo
staţiune balneară la modă, unde m-au
trimis ca să-mi îngrijesc sănătatea. Negreşit
că nervii mei sînt grozav de zdruncinaţi
şi am marc nevoie de odihnă.
Deodată, o pîrdalnică de Broscuţă,
cu ochii strălucitori de nestemate şi o
hăinuţă verde pestriţată, veni înot spre el.
- Pare-mi-se un nou sosit l începu Bros-
cuţa. Zău aşa, la urma urmei, nimic nu-i
mai bun pe lume ca noroiul. Daţi-mi mie
o vreme cu ploicică, şi mai daţi-mi şi un
şanţ, şi nu-mi mai trebuie nimic. Spune,
ce crezi mata? Oare peste zi o să mai
plouă? Eu tot trag nădejde, deşi cerul e
senin şi fără pic de nour. Mare păcat!
- Hm l Hmm ! făcu Focul-de-artificii
şi se porni să tuşească.
- Ce glas îndntător ai matale! se minună
Broscuţa. Da, da, să juri că-i un orăcăit
şi orăcăitul e fără doar şi poate cel mai
melodios sunet din lume. O să auzi de-
seară concertul clubului nostru. Noi stăm
colea, în vechiul eleşteu din dosul casei
arendaşului şi cum răsare Luna, începem.
E atîta de tulburător, încît toată lumea stă
trează, ca să ne asculte. Uite, chiar ieri am
auzit-o pe nevasta arendaşului spunînd
mamă-si că n-a putut închide ochii toată
noaptea din pricina noastră. E grozav de
măgulitor să te cunoască aşa, toată su -
flarea!
- Hm! Hmm ! făcu îmbufnat Focul-de-
artificii.
Era tare plictisit că nu putea arunca şi el
o vorbuliţă.
- Da, da, încîntătoare voce, urmă Bros-
cuţa. Cred că o să treci pe la eleşteul raţelor.
Eu plec acum, ca să văd de fetiţele mele.
Am şase drăgălaşe de fetişoare şi mi-e
frică să nu le iasă Ştiuca în cale. Un căp­
căun, nu alta, care n-ar şovii să le înfulece
264
la prînz. Atunci, rămîi cu bine! Mi-a făcut
mare plăcere convorbirea noastră, ştii,
mare plăcere.
- Convorbire? Nu mai spune! bodogă­
ni Focul-de-artificii. Toată vremea ai pă­
lăvrăgit singură. Asta nu mai e convorbire.
- Cineva tot trebuie să asculte, răs­
punse Broscuţa. Şi aşa îmi place mie, să
vorbesc de unul singur; se cîştigă timp şi
se ocoleşte orice discuţie.
- Ba mie îmi plac discuţiile, se împo-
trivi Artificiul.
- Nădăjduiesc că nu! zise Broscuţa pe
un ton binevoi!or. Discuţii!~ sint îngrozi-
tor de vulgare. In lumea aleasă toţi gîndesc
aidoma în toate. Dar uite că-mi zăresc
fetiţele. Rămîi cu bine, încă o dată.
Şi Broscuţa o porni repede înot.
- Eşti groaznic de sîcîitoare, bodogăni
Artificiul. Şi groaznic de prost crescută.
Urîţi îmi sînt palavragiii care vorbesc nu-
mai despre ei - aşa ca tine, cînd cineva
vrea să vorbească despre el - aşa ca mine.
Asta numesc eu egoism şi egoismul e cel
mai nesuferit lucru, mai ales pentru o fire
ca a mea, căci se ştie bine cît sînt de apropiat.
Uite, ar trebui să iei pildă de la mine; n-o
să găseşti niciodată model mai ales. Acum,
că ţi-a ieşit norocul în cale, prinde prilejul,
pînă pornesc îndărăt, la Curte. O să plec
de-aici, iute, iute. Eu sînt la preţ mare de
tot, acolo, la Curte. Ia gîndeşte-te: Prinţul
şi Prinţesa s-au cununat ieri, în cinstea
mea! Fireşte că n-ai habar de toate astea,
eşti doară de la ţară!
- N-are rost să-ţi mai baţi gura de
pomană - îi spuse o Libelulă ce stătea
pe pămătuful castaniu din vîrful unui fir
de papură. Chiar nici un rost, fiindcă
Broscuţa a şi plecat.
- Destul de rău pentru ea, nu pentru
mine, răspunse Focul-de-artificii. N-o să-mi
pun eu lacăt la gură, numai pentru că dum-
neaei nu mă ascultă. Mie îmi place să-mi
aud vorba. E una din marile mele bucurii.
Deseori mă tre'Zesc vorbind aşa, de unul
singur şi sînt atît de deştept încît nu pricep
o iotă din tot ce spun.
- Atunci ar trebui să ţii prelegeri de
filozofie, îl povăţui Libelula.
Şi, întinzîndu-şi cele două încîntătoare
aripi străvezii, se avîntă sus, în înaltul
cerului.
- Mare neroadă şi asta, să nu rămînă
locului! zise Artificiul. N-a avut ea dese-
ori norocul să-şi îmbogăţească mintea ca
acuma. La urma urmei puţin îmi pasă .
Un geniu ca mine ştie că, într-o zi sau alta,
tot îşi va găsi preţuirea.
Şi Focul-de-artificii lunecă ceva mai
afund în noroi.
După cîtăva vreme, o Raţă-albă voini-
coasă veni înot spre el. Avea picioarele
galbene, labele în chip de lopăţele şi era
socotită drept mare frumuseţe din pricina
mersului ei legănat.
- Mac-mac-mac, făcu ea. Dar ciudată e
înfăţişarea dumitale! Aş putea să te întreb
dacă esti asa din nastere sau în urma unei
' ' '
păţanii nenorocite?
- Se cunoaşte că n-ai trăit decît la ţară,
răspunse Focul-de-artificii. Altfel ai fi ştiut
cine sînt Eu! Dar haide, te iert! N-ar fi
frumos să aştepţi ca şi ceilalţi să fie de soi
ales ca tine. Te-ar uimi, desigur, să auzi
că pot să mă urc pînă la cer şi să cobor, pe
urmă, într-un potop de ploaie aurie.
- Nu dau doi bani pe toate astea -
spuse Raţa - şi nu văd nici cui i-ar folosi.
Dacă ai putea să ari cîmpiile ca un bou, să
]OAN MJR6
tragi la căruţă ca un cal sau dacă ai păzi
oile ca un dulău ciobănesc, atunci aş mai
zice ş1 eu.
- Vai, vai, biata de tine! o căină Arti-
ficiul cu glas nespus de îngîmfat. Văd că
eşti de teapă joasă de tot. Cineva de con-
diţia mea nu e niciodată folositor. Noi avem
anumite haruri şi asta e mai mult decît
de ajuns. Eu unul n-am nici o înţelegere
pentru nici un soi de meserie şi cu atît
mai puţin pentru meseriile pe care pari
a mi le lăuda. Am fost totdeauna de părere
că munca trudnică e doar scăparea celor mea e să fac vîlvă mare pe pămînt.
care n-au nimic altceva de făcut - Odată mi se abătuse şi mie să intru
- Bine, bine, fie şi aşa, încuviinţă în viaţa politică, îşi aminti Raţa; sînt atîtea
Raţa care, potolită de felul ci, nu se lua lucruri care trebuiesc schimbate. Am pre-
niciodată la harţă. Fiecăruia cum îi place! zidat şi eu o întrunire acum cîtăva vreme
În tot cazul, sper să-ţi aşezi gospodăria si am luat hotărîri. Dar vezi, toate astea
a1c1. ~-au fost de mare scofală. Acum nu-mi
- Nu, nu, drăguţă, nu! se împotrivi arde decît de gospodărie şi-mi văd numai
Focul-de-artificii. Sînt numai un musafir, de ai mei.
un musafir de vază, şi atîta tot. Spun drept, - Eu sînt făcut pentru viaţa politică -
locul mi se pare mai degrabă anost. Aici se îngîmfă Artificiul - şi la fel toate rube-
nu e nici lume aleasă şi nici singurătate. deniile mele. Chiar cele mai umile. Pe
Adică e tocmai ca la mahala. Cred că o să orice vreme ne ivim, toţi ochii sînt pe noi.
mă întorc la Curte, căci ştiu bine că soarta Deocamdată, nu m-am înfăţişat încă lumii,

266
dar cînd o voi face, va fi ceva nemaipo-
menit de măreţ. Cît despre gospodărie,
prea te îmbătrîneşte şi-ţi răpeşte mintea
de la ţeluri mai înalte.
- Ah I Ţelurile tale înalte, dt sînt de
minunate! încuviinţă Raţa. Dar asta mi-a-
duce aminte că nu mai pot de foame.
Şi se grăbi să înoate la vale, ca dusă de
şuvoiul apei, strigînd: «Mac, mac, mac».
- Îndărăt ! Îndărăt! răcnea Artificiul.
Mai am să- ţi spun o groază de lucruri!
Dar Raţei nici nu-i păsa de el.
«Ducă-se I Mai bine că s-a dus! îşi spuse
atunci în sinea lui. Gîndeşte şi ea ca orice
făptură de rînd».
Lunecînd apoi şi mai afund în noroi,
Focul-de-artificii, începu să cugete la sin-
gurătatea unui geniu, cînd, deodată, doi
băieţandri în cămăşuţe albe se iviră cobo-
rînd în goană malul, cu un c~aun şi un
braţ de vreascuri.
- Asta trebuie să fie deputăţia! socoti
Artificiul şi încercă să-şi ia o înfăţişare de
zile mari.
- Ia uite, măi! strigă unul din băie­
ţandri, ia uite ce băţ caraghios! Cum naiba
o fi ajuns aici? Şi scoase din şanţ Focul-de:..
artificii.
- «BĂŢ CARAGHIOS!» zise Artifi-
ciul. Cu neputinţă! BĂŢ PREŢIOS? aşa a
spus băiatul. Băţ preţios, asta-i nespus de
măgulitor. M-au luat, se vede, drept un
înalt dregător al Curţii!
- Hai să-l băgăm în foc! îndemnă celă­
lalt băieţandru. O să fiarbă apa mai iute.
Şi aşa , după ce au strîns vreascurile
grămadă şi au pus Artificiul pe deasupra,
cei doi băieţandri au aprins focul.
- Cită măreţie! se bucura Artificiul.
Au de gînd să mă sloboadă ziua-n amiaza
mare, ca să mă vadă tot norodul.
- Acum să tragem un puişor de somn
spuseră ceilalţi şi cînd ne-om trezi, fier-
tura-i gata! Aşadar, băieţandrii se întinseră
DINO BUZZATI
pe iarbă şi închiseră ochii. mic ~i mare n-or să mai pomenească decît
Focul-de-artificii era grozav de ud, Şl-1 de mine!
trebui multă vreme pînă să se aprindă. Şi, într-adevăr, Focul-de-artificii făcu
Totuşi, în cele din urmă, para focului îl explozie.
cuprinse. Poc ! Poc ! Poc ! pocnea-n văzduh praful
- Acum, acum îmi dau drumul, strigă de puşcă.
el, proţăpindu-se cît putea mai drept şi mai S-ar mai fi putut îndoi cineva?
ţeapăn. Ştiu bine că o să mă înalţ sus, sus, Dar nimeni nu auzi nimic ... nici măcar
mult mai sus decît stelele, mult mai sus cei doi băieţandri, care dormeau buştean
decît luna, mult mai sus decît soarele. nu auziră mm1c.
O să mă înalţ sus-sus, mai sus decît. .. Iar pînă la urmă, tot ce a rămas din
Vîjj ! Vîjj ! Vîjj ! Focul-de-artificii cel fără pereche a fost
Şi o porni săgeată spre inima văzduhului. doar băţul; şi băţul căzu peste spinarea
- Încîntător ! se desfăta el. O să mă duc unei Gîşte, care tocmai se afla în plimbare
aşa, mereu, mereu, la nesfirşit„. lzbînda pe malul eleşteului.
e a mea! - Maică Precistă! se înspăimîntă Gîsca.
Nu-l văzu însă nimeni... A început să plouă cu beţe!
Deodată, o înfiorare ciudată îi străbătu Şi ţuşti în apă.
mădularele. - Ştiam eu că voi face vîlvă mare,
- Acuma! Sînt gata acuma să explodez! mormăi gîfiind Focul-de-artificii.
O să cuprind în flăcări lumea-ntreagă şi o „.Şi se stinse.
să fac atîta larmă, încît, vreme . de un an,

]OAN MIRO
JAMES BARRIE
PETER PAN
ÎN GRĂDINA KENSINGTON
De-o vei întreba pe mama dacă ea cînd
a fost mică auzise cumva de Peter Pan,
de bună seamă îţi va spune:
- Dar bine înţeles, copile!
Iar de-o vei întreba dacă pe-atunci el se
plimba călare pe o capră, îţi va răspunde:
- Mai încape vorbă, fireşte că da!
Apoi, dac-ai s-o întrebi pe bunica de-a
auzit de Peter Pan cînd a fost mică, îţi
va spune ş1 ea :
- Desigur, copile, am auzit de el.
Dar de-ai s-o întrebi dacă pe atunci el se
plimba pe o capră, îţi va răspunde că n-a
auzit niciodată să fi avut vreo capră.
Poate că a uitat, aşa cum uneori îţi uită
numele şi te strigă «Mildred», care-i de fapt
numele mamii. Dar cum să uiţi ceva atît
de important cum este capra? Aşadar nu
fusese nici o capră pe vremea cînd bunica
fusese mică. Şi prin urmare, să spui po-
vestea lui Peter Pan începînd cu capra,
cum fac cei mai mulţi, i-o prostie la fel de
mare ca atunci cînd îmbrăcîndu-te, ţi-ai
pune vesta peste haină.
RETROGRADUL
Bineînţeles mai înseamnă şi că Peter Pan
e foarte bătrîn, dar cum el oricum are
totdeauna aceeaşi vîrstă, n-are nici o im-
portanţă. Vîrsta lui este de o săptămînă şi cu
toate că s-a născut atît de demult, nu a avut
niciodată zi de naştere şi nici nu văd prin
ce întîmplare şi-ar putea căpăta vreodată
una. Şi asta pentru că a renunţat de-a fi o
fiinţă omenească pe cînd avea doar şapte
zile; a ieşit pe fereastră şi a zburat înapoi în
grădina Kensington, din Londra, de unde
vin pe lume toţi copiii.
Dacă-ţi închipui cumva că el a fost sin-
gurul copil care-a voit vreodată să fugă de
acasă, înseamnă că ai uitat de tot cum erai
tu la vîrsta aceea. Cînd David, care-i un
copil ca tine, a auzit de-ntîmplarea lui
Peter pentru pri.ma oară, a fost convins
că el nu încercase niciodată să fugă de
acasă. Dar eu i-am spus să se gîndească
bine, apăsîndu-şi tîmplele cu mîinile, şi
dacă s-a gîndit mult, tare mult, şi-a adus
aminte cu precizie cum o dată, în copilărie,
dorise să se întoarcă în vîrful copacilor.
269
Piticii lui ]ERZY FLISAK
l1 ROGRESISTUL
Şi apoi i-au mai venit şi alte amintiri, cum
ar fi aceea că stătuse trîntit în pat plănuind
să fugă de îndată ce-o adormi mama, şi
cum ea l-a prins la jumătatea drumului
spre sobă. Orice copil poate să-şi aducă
aminte aşa ceva, dacă îşi apasă tîmplele
cu mîinile, fiindcă toţi copiii au fost păsări
mai înainte de a fi oameni şi de aceea sînt
ceva mai sălbatici în primele săptămîni şi
simt un fel de furnicare la umeri, acolo unde
le fuseseră aripile. Aşa-mi spune David.
Ei bine, Peter Pan a ieşit pe fereastra
care nu avea zăbrele. Stînd pe pervaz, el a
văzut departe nişte copaci care erau fără
îndoială cei din grădina Kensington. Şi
cum i-a văzut, a uitat numaidecît că acum
el er~ un băieţel în cămaşă de noapte şi a
pornit în zbor, pe deasupra caselor, drept
spre grădină. E nemaipomenit cum de-a
putut să zboare fără aripi, dar locul unde
fuseseră îl furnica tare rău şi - şi poate că
toţi am zbura dacă am fi tot aşa de siguri
că o putem face, cum a fost Peter în seara
aceeat ... J
Este ne-nchipuit de greu să ştii prea multe
despre zinc, dar un lucru e sigur: că acolo
unde sînt copii, sînt şi zîne. Mai de mult
copiii nu aveau voie să intre în grădina
Kensington şi pe atunci nu era nici o zînă
27 0
acolo. Apoi copiilor li s-a dat drumul în gră­
dină şi chiar în aceeaşi seară au venit şi·
zînele cu duiumul. Ele nu pot să nu se ia
după copii, dar rareori ai să le vezi, şi asta
pe de o parte pentru că în timpul zilei stau
în spatele grilajului, unde nu ai voie să te
duci, şi pe de altă parte, fiindcă sînt atît
de şirete. Nu sînt de loc şirete după ora de
închidere a grădinii, dar pînă atunci,
sfinte dumnezcule I
Pe vremea dnd crai pasăre le cunoşteai
bine pe zinc şi cînd eşti copil mic îţi mai
aduci aminte multe lucruri despre ele şi e
tare păcat că nu poţi, atunc.i , să le scrii pe
hi rtie, fiindcă pc încetul le uiţi şi am auzit
chiar că unii copii au declarat că n-au văzut
niciodată o zînă. Şi dacă au spus asta în
grădina Kcnsington, poate că tocmai se
uitau la o zînă. Erau păcăliţi de zîna care
luase altă înfăţişare. E unul din cele mai
izbutite şiretlicuri de-ale lor. De obicei
se dau drept flori, pentru că suita reginei
se află în Bazinul Zînelor şi ac6lo sînt
atîtea flori încît o floare e ultimul lucru
care ar putea să-ţi atragă atenţia.
Se-mbracă întocmai ca florile si-si schim-
bă rochiile după anotimp, punîndu~şi rochii
albe cînd înfloresc crinii si albastre în
timpul clopoţeilor şi aşa 'mai departe.
Cel mai mult le place vremea şofranului
şi a zambilelor, pentru că acestea sînt flori
mai puţin colorate, dar pe lalele, în afara
celor albe care sînt leagănele zînelor, le
găsesc ţipătoare, aşa că uneori renunţă
zile de-a rîndul să se îmbrace ca lalelele.
Şi iată de ce le poţi prinde cel mai uşor
cînd începe vremea lalelelor.
Cînd cred că nu te uiţi la ele, o iau repede
la fugă, dar dacă te uiţi la ele şi le e teamă
că n-au timp să se ascundă, stau liniştite
şi se dau drept flori. Şi pe urmă, după ce ai
plecat fără să ştii că erau zîne, aleargă acasă
şi le povestesc mamelor lor prin ce aven-
tură au trecut.
Bazinul Zînelor este acoperit în întregi-
me cu iederă, din care zînele prepară uleiul
de ricină, cu cîteva flori ce cresc ici, colo.
Cele mai multe sînt flori adevărate, dar
unele sînt zîne. Niciodată nu poţi să fii
sigur care anume e zînă, dar un mijloc
bun de a afla este să te plimbi pe-acolo ui-
tîndu-te în altă parte şi apoi să te întorci
pe neaşteptate. Un alt mijloc pe care David
şi cu mine îl folosim uneori este să le pri-
veşti ţintă. După mai mult timp încep să
clipească şi atunci ştii sigur că sint zîne.
Mai se găsesc zîne şi de-a lungul Aleii
Copiilor Mici, un loc nobil ca toate locu-
rile unde sînt zîne. Odată douăzeci şi
patru de zîne au păţit ceva nemaipomenit.
Erau fetiţe de şcoală şi ieşiseră la plimbare
cu învătătoarea lor si purtau toate rochii
de zambile. Deodată' învăţătoarea şi-a dus
degetul la buze şi fetiţele au încremenit pe
un ră~ir gol dîndu-se drept zambile. Din
nefericire, învăţătoarea îi auzise pe doi
grădinari care veneau să planteze flori toc-
mai pe răzorul acela. Duceau o roabă plină
cu flori şi ce s-au mai mirat cînd au văzut
răzorul ocupat!
- Păcat să scoatem zambilele, a spus
unul din ei.
' '' .. AUTOSTOP
- E ordinul ducelui, răspunse celălalt.
Şi după ce au golit roaba, le-au scos din
pămînt pe sărmanele şcolăriţe înspăimîn­
tate şi le-au aşezat în cinci rînduri în roabă.
Bineînţeles, nici învăţătoarea, nici feti-
ţele n-au îndrăznit să se arate că sînt zîne,
aşa că au fost duse departe cu roaba, într-un
şopron de unde au fugit noaptea fără pan-
tofi în picioare. Dar părinţii lor făcură
atîta zarvă despre-ntîmplarea asta, incit
şcoala a trebuit să se închidă.
Cît despre casele zînelor, n-are rost să le
cauţi, pentru că sînt chiar contrariul case-
lor noastre. Casele noastre se pot vedea
ziua, nu însă noaptea. Ei bine, casele
zînelor le poţi vedea pe întuneric, dar nu le
poţi vedea ziua, căci ele au culoarea nopţii
şi n-am auzit pe nimeni care să vadă
noaptea în timpul zilei. Asta nu înseamnă
că au case negre, căci noaptea are culorile
ei tot astfel cum şi ziua le are pe ale ei,
atîta doar că acestea sînt cu mult mai
strălucitoare. Albastrul, roşul şi verdele
lor este ca şi al nostru, dar cu o lumină
în spate. Palatul este ~onstruit în întregime
din sticle multicolore şi este cel mai fru'-
mos dintre toate reşedinţele regale, dar
regina se plînge uneori că poporul ei
priveşte pe furiş înăuntru, să vadă ce face.
Sînt făpturi tare curioase din fire şi îşi
271
 turtesc aşa de rău nasul de geamuri încît
iată de ce, de cele mai multe ori îl au cîrn.
Drumurile lor sînt lungi de cîteva mile şi
foarte întortocheate şi au de-o parte şi de
alta dîre din fire de lînă toarsă, în culori
vii. Cum păsările obişnuiau să fure firele
pentru cuiburile lor, zînele au angajat un
poliţai, anume ca să ţină firele la celălalt
capăt.
Una din marile deosebiri dintre zîne şi
noi este că nu fac nimic folositor. Cînd
primul copil mic a rîs pentru prima oară,
rîsul lui s-a spart în mii de bucăţi care au
luat-o la goană în toate părţile. Uite-aşa
au apărut zînele. Ai zice că sînt grozav de
ocupate, de parcă n-ar avea nici o clipă
de pierdut, dar dac-ai sta să le întrebi ce fac,
n-ar putea să-ţi răspundă mai nimic. Sînt
îngrozitor de neştiutoare şi tot ce fac e
doar ca să se afle-n treabă. Au un poştaş,
dar el nu vine cu mica lui geantă decît de
Crăciun, şi deşi au şcoli frumoase, nu se
învaţă nimic în ele. Cel mai mic dintre co-
pii, fiind şef, e întotdeauna ales învăţător
şi după ce strigă catalogul, toţi ies să se
plimbe şi nu se mai întorc.
Trebuie avut în vedere că în familiile
zînelor cel mai mic e întotdeauna conside-
rat cel mai important şi de obicei devine
ÎN MUZEUL AVIAŢIEI
prinţ sau prinţesă. Copiii îşi aduc aminte
acest lucru şi cred că printre oameni tre-
buie să fie la fel şi de aceea sînt adt de
neliniştiţi cînd o surprind pe mămica lor
punînd alte aşternuturi în leagănul care
fusese al lor.
Poate ai băgat de seamă că surioara ta
cea mică vrea să facă tot felul de lucruri
pe care mama şi dădaca ar vrea să nu le
facă: să stea în picioare cînd trebuie să
stea jos sau să stea jos cînd trebuie să stea
în picioare, de exemplu, sau să se trezească
cînd s-ar cuveni să doarmă, sau să se
tîrască pe podea cînd poartă rochiţa cea

272
bună şi aşa mai departe şi poate că toate
astea le iei drept răutăţi. Dar nu-i aşa;
face cum le-a văzut pe zine că fac. La în-
ceput se poartă ca ele şi- i trebuiesc vreo
doi ani să înveţe să se poarte ca oamenii.
Furiile ei, greu de suportat, se pun de
obicei pe seama dinţilor care -i cresc, dar
nu-i asta; ea se- enervează pentru că nu o
înţelegem cu toate că vorbeşte o limbă
pe-nţeles. Vorbeşte limba zînelor. Motivul
pentru care mamele şi dădacele înţeleg
înaintea altor persoane ce vrea să zică -
cum ar fi că «doda» înseamnă «dă-mi
odată» sau «dee» este «de ce porţi o pă ­
lărie aşa de caraghi oasă?» - este că avînd
de a face mereu cu copiii mici, ele au în-
ceput să pri ndă ceva din graiul zînelor.
Nu de mult, David a stat să se gîndească
mai pe îndelete la graiul zînelor, apăsîndu-şi
tare tîmplele, şi şi- a adus aminte mai multe
vorbe de-ale lor, pe care am să ţi le spun
şi ţie într-o zi, dacă n-am să uit. David le
auzise pe vremea cînd era sturz şi deşi
i-am sugerat că poate erau de fapt vorbe
de-ale păsărilor, el spune că nu, pentru că
sînt despre glume şi năzdrăvănii, iar păsă­
rile nu vorbesc decît despre clăditul cuibu-
rilor. Îşi aminteşte limpede că păsările
obişnuiau să meargă dintr-un loc într-altul
LAPTE DE ALBINA
ca ni şte cucoane prin faţa vitrinelor, uitîn-
du-se la diferite cuiburi şi zicînd: «Nu-i
culoarea mea, dragă I» sau: «Cum s-ar
potrivi asta cu o căptuşală moale?» sau:
«D ar se va purta?» sau «Ce oribilă garni-
tu ră! » şi aşa mai departe.

Zînele sînt minunate dansatoare şi iată

de ce unul din primele lucruri pe care le
face un copil este să îţi ceară să-i dansezi
şi apoi, cînd o faci, să înceapă să plîngă .
Ele îşi ţin marile lor baluri sub cerul liber.
într-un loc numit cercul zînelor. D upă

273
aceea, săptămîni întregi poţi să le mai Yezi
cercul pe iarbă. Nu-i de la început acolo,
dar îl fac rotindu-se mereu în pas de vals.
Uneori ai să găseşti ciuperci înlăuntrul
cercului, sînt scaunele zînelor, pe care
slujitorii au uitat să le ia de acolo. Scaunele
şi cercurile lor sînt singurele semne pe
care aceste mici făpturi le lasă în urmă şi
nu le-ar lăsa nici pe ele, dacă nu le-ar place
atît de mult dansul încît să nu se mai
oprească din învîrtit pînă în clipa deschi-
derii porţilor grădinii. David şi cu mine
am găsit odată un cerc al zînelor care mai
era cald.
Există însă şi un mijloc să afli de bal mai
înainte chiar de-a începe. Cunoşti tăbliţele
pe care e însemnată ora de închidere a
grădinii din ziua aceea. Ei bine, aceste
şirete făpturi uneori schimbă pe furiş tă­
bliţa în noaptea în care va avea loc un bal
şi atunci ai să vezi scris că grădina se în-
DUPĂ MASĂ
274
chide la şase jumătate, de exemplu, în loc
de şapte. Şi aşa ele-şi pot începe balul cu
o jumătate de oră mai devreme.
Dacă într-o noapte ca asta am putea
rămîne în grădină, ca faimoasa Memi
Mannering, am avea de văzut minunăţii:
sute de zîne fermecătoare grăbindu-se să
ajungă la bal, cele măritate purtîndu-şi ve-
righeta în jurul taliei, domnii, toţi în uni-
forme, ţinînd trena doamnelor; băieţi cu
lanternă alergînd înaintea tuturor şi <lu-
cind cireşe de iarnă, care sînt lanternele
zînelor; garderoba unde îşi pun condurii
de argint şi capătă un bon pentru cape;
florile scurgîndu-se de pe Aleea Copiilor
Mici să se uite şi ele şi totdeauna binevenite
fiindcă sînt gata să împrumute cite un ac cu
gămălie; şi apoi masa de seară avînd la loc
de onoare pe regina Mob şi în spatele jilţu­
lui ei stînd lordul şambelan în mină cu o
floare de păpădie peste care suflă ori de
cite ori majestatea sa doreşte să ştie cît
e ceasul.
Faţa de masă se schimbă după sezon,
iar în luna mai este din flori de castan.
Slujitorii zînelor obişnuiesc să facă aşa:
bărbaţii se suie, cu duzinele, în copaci şi
scutură crengile şi florile cad ca fulgii de
zăpadă. Apoi femeile le-adună fluturîn-
du-şi fustele, pînă cînd se face chiar ca o
faţă de masă. Uite-aşa îşi capătă zînele
feţele de masă.
Au pahare adevărate şi trei feluri de
vinuri adevărate, anume: vin din boabe de
porumbar, vin din boabe de măcriş şi vin
de ciuboţica-cucului. Regina toarnă vinul,
dar sticlele sînt atit de grele încît ea doar
zice că toarnă. La început se dă pîine cu
unt de mărimea unui ban de trei peni, iar
b sftrşit prăjituri atît de mici că nu mai au
cum să lase fărîmituri. Zînele stau de jur
împrejur pe ciuperci şi mai înt1i se poartă
cuviincios şi pun mina la gură cînd tuşesc
şi aşa mai departe. Dar după puţin timp
nu mai sînt atît de bine crescute şi îşi înfig
degetele în untul care se scoate din rădă ­
cinile copacilor bătrîni, iar cele mai uri-
cioase se întind pe faţa de masă lingînd cu
limba zahărul sau celelalte bunătăţi. Cînd
regina vede una ca asta, face un semn slu-
jitorilor să strîngă masa şi s-o pună deo-
parte şi atunci toată lumea se îndreaptă
spre dans.
Regina porneşte înainte şi lordul şam­
belan în urma ei, ducînd două vase mici,
unul cu suc de micşunea şi celălalt cu suc
din floarea Pecetea lui Solomon. Sucul de
micşunea e bun pentru a aduce în simţiri
dansatorii care cad la pămînt ameţiţi, iar
sucul florii Pecetea lui Solomon este pentru
vînătăi. Zînele se lovesc foarte uşor şi cînd
Peter dntă din fluier mai repede şi tot mai
repede, ele se ţin după el pînă cad jos.
Pentru că, după cum ştii, fără să ţi-o mai
spun, Peter Pan este orchestra zînelor.
PUDOARE
El sta tn mijlocul cercului şi astăzi ruct
nu-şi mAai pot închipui un dans elegant
fără el. lntr-un colţ al invitaţiei pe care o
trimite orice familie bună stă scris «P.P.».
Dar zînele sînt făpturi recunoscătoare şi
la balul care a avut loc cînd prinţesa a
împlinit vîrsta pentru bal (ele împlinesc
vîrsta asta la a doua lor zi de naştere şi au
cite o zi de naştere în fiecare lună) i-au
îndeplinit dorinţa inimii lui.
S-a întîrnplat în felul următor: regina
i-a poruncit să îngenuncheze şi apoi i-a
spus că îi va împlini dorinţa inimii lui
pentru că a cîntat atît de frumos. Atunci
toate zînele s-au strîns în ·jurul lui Peter
să audă care era dorinţa inimii lui, dar el
a şovăit mult timp, neştiind ce să ceară.
~ Dacă vă cer să mă întorc la mama,
a întrebat el în cele din urmă, îmi puteţi
îndeplini dorinţa asta?
Vezi însă că întrebarea lui le-a necăjit,
pentru că dacă s-ar fi întors la mama, ele
i-ar fi pierdut muzica; aşa că regina şi-a
275
lăsat nasul în jos cu dispreţ şi a spus:
- Aida de, cere-mi să-ţi împlinesc o
dorinţă mai mare ca asta!
- E o dorinţă chiar atît de mică? a
întrebat el iarăşi.
- Uite-atît de mică, i-a răspun' regina,
apropiindu-şi palmele una de alta.
- Dar cît de mare e o dorinţă mare?
Regina a măsurat pe fustă o lungime
bunicică.
Atunci Peter Pan s-a gîndit şi a spus:
- Ei bine, atunci cred că am să cer
să-mi îndepliniţi două dorinţi mici în loc
de una mare.
Bineînţeles că zînele au trebuit să fie
de acord, cu toate că deşteptăciunea lui
le-a cam supărat. Iar el le-a spus că prima
lui dorinţă era să se ducă la mama, dar să
aibă dreptul să se întoarcă în grădina
Kensington dacă ar fi cumva dezamăgit.
Cît despre a doua sa dorinţă, pe aceasta
şi -o va spune mai tîrziu.
Au încercat să-l abată de la hotărîrea
asta şi i-au pus chiar tot felul de piedici.
- Pot să-ţi dau puterea să zbori pînă
la casa mamii tale, a spus regina, dar nu
pot să-ţi deschid uşa.
- Fereastra pe care am zburat de la ea
va fi deschisă, le-a spus el confidenţial.
Mama o lasă întotdeauna deschisă sperînd
că am să mă întorc în zbor.
- De unde ştii? s-au mirat zînele.
Şi într-adevăr, Peter n-a putut să le
explice de unde ştia .
- O ştiu eu aşa! a fost tot ce le-a spus.
Şi cum el a tot stăruit, n-au avut încotro
şi au trebuit să-i îndeplinească dorinţa.
Uite cum i-au dat puterea să zboare: l-au
gîdilat toate pe umăr şi în curînd el a simţit
o ciudată furnicare în acea parte şi după
asta iată-l ridicîndu-se sus, tot mai sus şi
luîndu - şi zborul dincolo de grădina Ken -
sington, peste acoperişurile caselor.
276
COŞARUL
Era atît de plăcut încît în. loc să zboare
drept acasă, a trecut pe deasupra catedralei
Sf. Paul, atingîndu-i uşor cupola, apoi a
ocolit pe la Crystal Palace şi de-a lungul
Tamisei înapoi spre Regent's Park şi cînd
a ajuns la fereastra mamei aproape că se
şi hotărîse ca a doua lui dorinţă să fie
aceea de a deveni o pasăre.
Fereastra era larg deschisă, exact aşa cum
ştia că trebuia să fie şi el a pătruns înăuntru
şi iat-o şi pe mama acolo, adormită. Peter
a coborît uşor pe marginea patului şi a
privit-o îndelung. Dormea cu capul pe
braţ şi adîncitura ce-o lăsa în pernă era
aidoma unui cuib căptuşit cu părul ei
ca5taniu ondulat. El şi-a adus aminte, deşi
uitase de mult, că ea întotdeauna îsi des-
pletea părul noaptea. Ce gingaşe er~u vo-
lanele cămăşii ei de noapte! Ce bucuros
era să aibă o mamă atît de drăguţă!
Dar părea tristă şi el ştia de ce părea
tristă. Un braţ i s-a mişcat de parcă ar fi
vrut să înconjoare ceva şi el ştia ce voia
să înconjoare.
- O, mamă! şi-a spus Peter în sinea lui,
dacă ai şti cine stă pe marginea patului tău!
Ştia că n-avea decît să şoptească «mamă»,
oricît de uşor, şi ea s-ar fi trezit. Totdeauna
 mama ta se trezeşte numaidecît dacă tu
eşti cel care-i rosteşti numele. Şi-atunci ce
strigăt de bucurie ar fi scos şi cum l-ar mai
fi strîns la piept! Şi cit de mult i-ar fi plăcut
lui, dar mai ales cit de minunat ar fi fost
pentru ea! lată ceea ce mi-e teamă că şi-a
spus şi Peter. El nu s-a îndoit niciodată
că întorcîndu-se la mama lui, i-ar fi făcut
cea mai mare bucurie pe care-o poate avea
o femeie. Nimic nu poate fi mai minunat,
se gîndi el, decît să ai un băieţel care să fie
al tău. Cît de mîndră i-o marnă să te aibă!
Şi pe drept cuvînt !
Dar de ce zăboveşte Peter atît de mult
pe marginea patului? De ce nu-i spune
mamei lui că s-a întors?
Aproape că mi-e teamă să recunosc ade-
vărul, şi anume că el stătea acolo şovăind
între două hotărîri. Uneori se uita cu dor
spre mamă şi uneori privea cu dor spre
fereastră. Bineînţeles că era plăcut să fie
iar băiatul ei, dar pe de altă parte, ce de
m in unăţii îl aşteptau in grădina Kensing-
to n 1 Era el ch iH atît de sigur că i-ar place să
mai poarte haine? Sări de pe pat şi deschise
un dulap să se uite la vechile lui hăinuţe.
Mai erau acolo, toate, dar nu putea să-şi
aducă aminte cum se îmbrăcau. Şosetele,
de exemplu, se purtau la mîini sau la
picioare? Tocmai era să-şi tragă una din
ele pe mină cînd i se întîmplă ceva deosebit.
Poate că dulapul a scîrţîit; în orice caz,
mama lui s-a trezit pentru că a auzit-o
şoptind «Peter» de parc-ar fi fost cel mai
minunat cuvînt de pe lume. El a rămas pe
podea ţinîndu-şi răsuflarea şi mirîndu-se
de unde ştia ea că el se întorsese. Dacă ar
mai fi spus o dată «Peter», el ar fi strigat
la rîndul lui «Mamă!» şi ar fi alergat la ea.
Dar ea n-a mai spus nimic, a scos doar un
geamăt uşor şi cînd el s-a uitat din nou
la ea, pe furiş, adormise din nou, cu la-
crimi pe obraz.
FLACĂRA OLIMPICA
A sta l-a amărît tare rău pe Peter, şi ce
crezi că a fost primul lucru pe care l-a făcut?
Stind pe marginea patului, i-a cîntat mamei
din fluier un prea frumos cîntec de leagăn.
L-a compus pe loc după cum rostise ea
«Peter» şi nu s-a mai oprit din cîntat pînă
nu i-a văzut faţa că i se înseninează.
Găsi că făcuse o faptă atît de inteligentă,
încît de-abia a rezistat să n-o trezească s-o
audă spunînd: «Vai, Peter, ce minunat
cînţi !» În orice caz, cum ea acum părea
mulţumită, el şi-a întors iar privirea spre
fereastră. Să nu crezi că se gîndea să zboare
şi să nu se mai întoarcă niciodată. Era cu
totul hotărît să fie iar băiatul mamei lui,
dar şovăia dacă să înceapă chiar din noaptea
aceea. Cea de-a doua dorinţă îl neliniştea.
Nu-şi mai dorea să fie o pasăre, dar să re-
nunţe la cea de-a doua dorinţă i se părea
nechibzuit şi pentru asta trebuia să se
întoarcă la zîne. Şi de asemenea, dacă
lăsa să treacă prea mult pînă să-şi spună
dorinţa, poate că nu i s-ar mai fi împlinit.
Se mai întrebă şi dacă nu fusese fără inimă
să plece fără să-şi ia rămas bun de la Solo-
mon, bătrînul corb.
- Tare-aş vrea să mai călătoresc, măcar
o singură dată, în barca mea! i-a spus el
visător mamei care dormea. A încercat
277
 chiar s-o convingă de parcă ea l-ar fi putut
auzi: «A r fi atît de minunat să le povestesc
păsărilor ce aventură am avut!» Şi apoi,
solemn: «Îţi făgăduiesc să mă întorc!»
Şi o şi credea.
Iar pînă la urmă, ştii, a zburat de-acolo.
S-a întors de două ori de la fereastră, vrînd
să-şi sărute mama, dar i-a fost teamă să
n-o trezească de bucurie, aşa că pînă la
urmă i-a cîntat din fluier un sărut minunat
şi-apoi a zburat înapoi în grădina Kensing-
ton.
Au trecut nopţi de-a rîndul şi chiar luni
pînă să le ceară zînelor împlinirea celei
de a doua dorinţi; şi nici nu înţeleg de ce o
fi întîrziat atît. Un motiv era că a trebuit
să-şi ia de-atîtea ori rămas bun, nu numai
de la prieteni, dar şi de la atît de multe
locuri îndrăgite. Apoi a făcut ultima călă­
torie cu barca, şi după asta a făcut într-ade-
văr ultima călătorie şi pe urmă a făcut
ultima călătorie dintre toate şi aşa mai
departe. De asemenea s-au dat şi o sume-
denie de serbări de rămas bun în cinstea
lui; şi un alt motiv liniştitor pentru el era
şi acela că de fapt nu era nici o grabă pentru
că mama lui oricum avea să-l aştepte mereu.
Acest ultim motiv i-a displăcut bătrînului
Solomon fiindcă le încuraja pe păsări să-şi
lase treaba de azi pe mîine. Avea Solomon
mai multe vorbe ale lui ca să le ţină la trea-
bă: «Nu renunţa niciodată de-a oua astăzi

UMBREl .E pentru că ai putea oua şi mîine» şi: «În

lumea asta nu ţi se oferă de două ori acelaşi
prilej». Şi iată-l pe Peter tot amînînd
într-una, vesel şi fără să păţească nimic.
Păsările comentau între ele şi începură
să trîndăvească.
Vezi însă că deşi Peter nu se grăbea de
loc să se întoarcă la mama, totuşi era ho-
tărît să o facă. Cea mai bună dovadă era
grija cu care se purta cu zînele. Ele doreau
foarte mult ca el să rămînă în grădină să
le cînte şi ca să nu mai ajungă să-i împli-
278
nească şi cea de-a doua dorinţă, căutau
să-l înşele făcîndu-1 să rostească
unele
dorinţi simple ca: «Aş vrea să nu mai fie
iarba atît de udă», iar unele dansau în
contratimp ca să-l facă să strige: «Aş vrea
să păstraţi măsura». Atunci ele i-ar fi spus
că aceasta era cea de a doua lui dorinţă.
Dar el le ghicea gîndul şi cu toate că uneori
începea să spună: «Aş vrea ... » se oprea
totdeauna la timp. Astfel, cînd în cele din
urmă le spuse cu curaj:
- Acum vreau să mă întorc la mama
pentru totdeauna!, ele trebuiră să-i gîdile
umerii şi să-l lase să plece.
A plecat în mare grabă, pentru că o
visase pe mam:l plîngînd şi el ştia prea bine
ce era acel lucru important după care
plîngea ea, şi că o îmbrăţişare de la Peter
al ei cel fără de seamăn ar fi făcut-o numai-
decît să zimbească. Cît era de sigur de asta!
Şi-i era atît de dor să se cuibărească în bra-
ţele ei, încît acum a zburat drept la fe-
reastra care trebuia să fie totdeauna des-
chisă pentru el.
Dar fereastra era închisă. I se puseseră
chiar şi zăbrele. Şi Peter căutînd să pri-
vească înăuntru printre ele îşi văzu mama
dormind liniştită cu braţul în jurul unui
alt băieţel.
Peter a strigat-o:
- Mamă! Mamă!
Dar ea nu l-a auzit. SPECTACOL
În zadar a bătut el cu pumnii şi picioarele
în zăbrele. A trebuit să zboare înapoi în
grădina Kensington plîngînd cu sughiţuri
şi să n-o mai vadă niciodată pe aceea care-i
era dragă! Ce băiat minunat voise să-i fie!
Vai, Peter, noi toţi dţi am făcut marea gre-
şală, n-am mai face-o a doua oară. Dar
Solomon avea dreptate: nu ţi se oferă de.
două ori acelaşi prilej, cel puţin celor mai
mulţi dintre noi. Cînd ajungem la fereastră,
fereastra este închisă. Zăbrelele s-au tras
pentru totdeauna.
279
N. TONITZA
TUDOR ARGHEZI

ABECE

A vrut Dumnezeu să scne

Şi nici nu era hîrtie.
N-avea nici un fel de scule
Şi nici litere destule.
C-un crîmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.

N-aş vrea nici atît să-l supăr

Cît piperul de enupăr,
Dar o să vă spui ceva :
Nici carte nu prea ştia.
Orişice invăţăcel
Ştia mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate.
Nu avea certificate.
Otu-i Dumnezeu de mare
N-avea trei clase primare.
La citit se-mpiedică,
Nu ştie aritmetică.

Ştie-atît: numai să facă.

la oleacă, pune-oleacă.

283
 Face oameni şi lumină
Din puţin scuipat cu tină
Şi dintr-un aluat mai lung
Scoate luna ca din strung.
Papagalul şi păuna
Şi-au smuls pana, cîte una,
Ca să-i facă pinsulă
Domnului din insulă,
Coliba de pe pămînt
A Celui înalt şi sflnt
Fiind clădită de peşti meşteri
Între talaze şi peşteri.

El a luat mai bine-o pană

De la ţarca năzdrăvană
Şi-ascuţindu-şi-o-ntre deşte,
Despidnd-o şcolăreşte,
Şi -a făcut condei, în stare
A seri şi pe piatră tare.

A-ntins cerul ca o coală ·

În toată tăria goală.
Însă pana nu scria.
A luat atunci o nuia
Şi a însemnat cu ea,
Cu argint, stea lingă stea.
Şi ca să vadă pe schele,
A făcut şi cruci de stele.

Ce-a scris noaptea s-a zvîntat,

Apoi, pîn' la scăpătat,
Cu sugătoare de soare -
Şi ziua şi pe-nserare
A citit şi tot a şters,
Cite-o vorbă, cîte-un vers,
Şi cite o dată, fată,
Toată foaia, cartea toată,
Fiincă Dumnezeu ce-a vrut

284
P-ormă nu i-a mai plăcut .
Că din scrisele prea ·drese
Nici lucru prea bun nu iese.

Cît a scris el cerul tot,

Să spui drept, a şti nu pot.
Învăţaţi cu cărţulie
Cred ·c-aproape o vecie.
Pe cît mintea îl ajută
Melcul crede d o sută
De vecii întregi şi pline.
Melcul ştie, cred, mai bine.
Însă cerul, în sflrşit,
E de-atuncea tipărit.

TUDOR ARGHEZI
RICHARD PARKER
ROABA
- Thomis, bagă-ţi minţile-n cap! Ajun-
ge! Dacă în două minute nu rezolvi adu-
narea pe care ţi-am dat-o, te prefac în
roabă. Ultimul avertisment.
Nu era singurul neasdmpărat. Toată
clasa parcă era cuprinsă de febră, dar îl
alesesem pc Thomis, ca să dau un exemplu.
Era o zi cu vînt puternic. Copiii sînt foarte
sensibili la astfel de fenomene meteorolo-
gice. În afară de asta, tatăl lui Thomis în-
casase 11 OOO de şilingi de la curse. Dar
dacă începem să găsim scuze puştilor,
unde ajungem?
Am lăsat să mai treacă trei minute.
- Ei, Thomis, ce s-aude cu adunarea?
- Nici n-am început-o.
- Bine! ! Să nu zici că nu ţi-am spus!
Şi imediat l-am prefăcut într-o roabă
de metal roşu, cu o roată de cauciuc.
Clasa se linişti numaidecît, aşa cum se
întîmplă totdeauna cînd se dovedeşte fer-
mitate. Puturăm deci lucra o jumătate de
oră încheiată. Cînd clopoţelul vesti re-
creaţia, i-am dat pe toţi afară din clasă .
286
- Bine, Thomis, poţi să redevii om!
Dar metamorfoza nu avu loc. M-am
gîndit că Thomis s-a încăpăţinat. Totuşi ,
după cîteva clipe, mi se păru că ceva nu
este în regulă, aşa că mă dusei la director.
- Domnule director, l-am prefăcut pe
Thomis în roabă şi nu mai pot să-l readuc
în pielea lui.
- Hm! făcu directorul fără să-şi ridice
ochii din registru . Şi eşti grăbit?
- Nu, dar sînt îngrijorat.
- Care Thomis e ăsta?
- Unul mic, solid, palid şi care sforăie.
- Cu părul roşu?
- Cel cu părul roşu este Sanderson.
Thomis are bucle negre, pe care le piaptănă
în «cuib de pasăre».
- Aha, adu-l la mine peste un sfert
de oră .
Gînditor, mă dusei în cancelarie. Ton-
gelow îşi pregătea ceaiul. Mi-am adus
aminte că era ceva prin sindicatul învăţă­
torilor.
- Tongelow, ce-ar fi să-ţi plătesc co-
tizaţia?
ţ
I '

/iL.J

HENRI MICHAUX

287
 După ce-şi puse ceainicul pc masă imi
răspunse:
- Cc poznă ai mai făcut? Nu cumva ai
aruncat vreun copilaş de la etajul al doilea?
- Nu. Dar nu vreau să fiu restanţier la
cotizaţii.
După ce mi-a luat banii, mi-a eliberat o
chitanţă pe care am împăturit-o cu grijă
în portofel. Parcă mă simţeam mai bine.
După zece minute l-am rostogolit pt:
Thomis pînă în cabinetul directorului.
- În fine, tot mi-au trimis pînă la urmă
materialul comandat!
- Nu, domnule director, este Thomis.
- Aha I Uitasem. Lasă-l la mine. Ţi-l
aduc cu în clasă cînd va deveni prezentabil.
M-am reîntors deci la catedră. Făcurăm
două compuneri fără ca Thomis să reapară.
Poate că bătrînul l-a uitat din nou. Cînd
m-am dus iarăşi în cabinet, l-am găsit în-
genuncheat pe covor fără guler şi cravată.
- Am încercat totul, zise directorul,
şi nu mişcă de loc. Ai făcut ceva neobişnuit?
- Nu, domnule director. O simplă pe-
deapsă obişnuită.
- Ai face mai bine să te adresezi sindi-
catului. Vorbeşte cu avocatul Maxstein
de la serviciul juridic şi explică-i ce s-a
întîmplat.
- Credeţi că sîntem în culpă?
- Mă tem că da. Grăbeşte-te să-l prinzi
înainte de a se duce la masă.
Am reuşit să obţin legătura cu Max-
stein, care m-a ascultat mormăind.
- Eşti sindicalist?
-Da.
- Cu cotizaţia la zi?
- Bineînţeles.
- Te rechem într-o od.. N-am avut
pînă acum probleme de genul ăsta.
- Nu puteţi să-mi daţi vreo idee, oricît
de vagă, de felul în care se prezintă situaţia?
- Sîntcm, bineînţeles, alături de dum-
288
neata. Asistenţă juridică gratuită, presă
favorabilă etc. Dar ...
-Dar cc?
- Dar n-aş vrea să fiu în pielea dumitale.
Şi îmi închise telefonul. Timpul trecu
greu. Nici un telefon de la Maxstein.
Directorul se plictisise de Thomis şi-l
evacuase pe sală. În rec:-eaţie l-am sunat
din nou pe Maxstein.
- N-am putut să-ţi mai telefonez, am
fost foarte ocupat. Totul depinde de ati-
tudinea părinţilor. Dacă sînt hotărîţi să te
urmărească va trebui să stăm de vorbă şi
să te asist.
- Pînă atunci însă copilule tot în stadiul
de roabă!
- Te sfătuiesc să-l duci imediat acasă
la părinţi. Vezi care-i atitudinea lor. Cine
ştie, poate că îţi vor fi recunoscători.
- Recunoscători?
- A fost un caz la Glasgow. Un ţinc
fusese prefăcut în maşină de tăiat şuncă.
.
Maică-sa a fost încîntată. Asa că du-te si
dă-mi un telefon mîine dimineaţă.
.
- Mulţumesc, maestre!
La ora patru, cînd piaţeta din faţa şcolii
era pustie, îl dusei pe Thomis acasă. Obser-
vai că pe străzi începusem să atrag atenţia.
Oameni pe care nu-i cunoşteam îmi dă­
deau bineţe şi trei sau patru persoane ieşiră
din prăvălii urmărindu-mă cu privirea pînă
ajunsei la Mr. Thomis. Casa era plină de
lume.
Se sărbătorea cîştigul de la curse. Mr.
Thomis mă privi cu nişte ochi sticl.oşi şi
încercă să se concentreze.
- Iată pe profesorul lui Teddy! Vino
să bei un pahar!
- Am venit să discutăm o problemă
în legătură cu Teddy ...
- Mai tîrziu, acum haide să bem un
pahar.
 Domnule, este o chestiune gravă,
l-am prefăcut pc fiul dumneavoastră în
roabă şi ...
- Nu-i nimic. Vino si bem ceva„.
Băurim în sănitatea calului, apoi în sină­
tatea doamnei şi domnului Thomis.
- Cît aţi cîştigat? întrebai eu politicos.
- Unsprezece mii de şilingi. Frumuşel,
nu?
- În legătură cu Teddy...
- Aha! Chestia cu roaba? făcu Mr.
Thomis. Ia să vedem.
Ieşirăm amîndoi în curte. El se îndreptă
spre roabă.
- Asta-i? întrebă el.
Dădui din cap afirmativ. Mr. Thomis
scoase cureaua lui enormi de la pantalon
şi o agită vîjîind prin aer.
- Teddy I Daci nu revii imediat la sta-
rea ta iniţială, îţi trag vreo cltcva porţii
de n-ai să le poţi duce!
Imediat roaba se prefăcu în Teddy Tho-
mis. Puştiul o luă la fugă în grădină, stre-
curîndu-se afară printr-o gaură a zidului.
- Vezi, zise Mr. Thom.is. V oi, profe-
sorii, sîntcţi prea bllnzi cu copiii. Hai să
mai bem ceva.
SAUL STE!NBERG
:; / 11
., ,/
 JACQUES PREVERT

.ORA DE DICTARE

I
,..,

Doi şi cu doi fac patru EUGEN DRAGUŢESCU

patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
Pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară
şi se joacă cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
Patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
Dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcînd?

290
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rînd
n-au nici un chef să facă treizeci şi doi
Şi-o şterg afară dt pot mai curînd,
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cîntînd
şi toţi copiii
muzica aud
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
o şterg frumos la rîndul lor
' .
si unu si cu unu nu fac mc1 unu si mct doi
ci fug şi nu se uită nici unu înapoi
'

Şi pasărea-liră cîntă
şi copilul cîntă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe cînd pereţii clasei
se prăbuşesc domol
şi geamurile redevin mstp
cerneala redevine apă
şi creta stîncă lîngă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

EUGEN DRAGUŢESCU
WILLIAM SAROYAN
ÎNTÎIA ZI DE SCOALĂ
E vorba de un băieţel pe care-l chema
Jim, întîiul şi singurul copil al doctorului
Louis Davy, blocul Matei 717, şi de întîia
lui zi de şcoală. Tatăl lui era francez, un
om de vreo patruzeci de ani, scund şi
îndesat, care nu cunoscuse în copilărie
decît mizeria, nenorocirile şi ambiţia. Mai-
că-sa nu mai era pe lume: murise născindu-1,
şi singura femeie la care ţinea era Amy,
menajera suedeză.
Amy a fost aceea care l-a îmbrăcat în
hainele de duminică şi l-a dus la şcoală.
Jim ţinea la Amy, dar acum nu mai ţinea
la ea, pentru că îl ducea la şcoală. I-a şi
spus-o. Tot drumul pînă la şcoală i-a
spus-o într-una.
- Nu ţin la tine, zicea. Nu mai ţin la tine.
- Ba eu ţin, zicea menajera.
- Atunci, de ce mă duci la şcoală?
zicea el.
Se mai plimbase cu Amy, o dată merse-
seră chiar pînă la Grădina Publică, ca să
asculte concertul de duminică după-amiază,
dar să te duci la şcoală era cu totul altceva.
292
'
- De ce? a zis el.
- Toată lumea trebuie să se ducă la
şcoală, a zis menajera.
- Tu te-ai dus? a zis el.
- Nu, a spus Amy.
- Atunci, eu de ce să mă duc? a zis el.
- Să vezi c-are să-ţi placă, a spus mena-
jera.
Mergea alături de ea în tăcere, ţinînd-o
de mină.
- Nu ţin la tine, zicea. Nu mai ţin la tine.
- Ba eu ţin, spunea Amy.
- Atunci de ce mă duci la şcoală? a
zis el, iar.
-De ce?
Menajera ştia cit de sperioşi sînt copiii
cînd trebuie să meargă la şcoală.
- Are să-ţi placă, a zis ea. Ai să înveţi
şi cîntece, şi jocuri.
- Nu vreau, a zis el.
- Am să vin să te iau în fiecare zi la
prînz, a spus ea.
- Nu ţin la tine, a zis el iar.
Femeia era tare necăjită că băieţelul
trebuie să se ducă la şcoală, dar mai ştia
şi că altfel nu se poate.
Clădirea şcolii i s-a părut şi ei şi băieţe­
lului tare urită. Nu se simţea în largul ei
şi, în vreme ce urca scările cu el, tare ar
fi vrut ca băieţelul să n-aibă nevoie să se
ducă la şcoală. Coridoarele şi sălile o în-
spăimîntau, la fel ca şi pe copil, şi mirosul
clădirii de asemenea, iar domnului Barber,
directorul, nu i-a plăcut de loc băiatului.
Amy s-a uitat de sus la domnul Barber.
- Cum îl cheamă pe fiul dumneavoastră?
a spus domnul Barber.
- E băiatul doctorului Louis Davy,
a zis Amy. Îl cheamă Jim. Eu sînt menajera
doctorului Davy.
- James? a întrebat domnul Barber.
- Nu, nu James, a zis Amy, ci Jim.
- Bine, bine, a spus domnul Barber.
Nu mai are şi alt nume?
lî
-
-·
- Nu, a zis Amy. E prea mititel ca să
mai aibă încă un nume. Jim Davy, adta.
- Bine, bine, a făcut domnul Barber.
Îl primim deocamdată în clasa întli. Dacă-i
prea greu pentru el îl trecem la grădiniţă.
- Doctorul Davy a spus să-l înscrieţi
în clasa întîi, a zis Amy. Nu la grădiniţă.
- Bine, bine, a zis domnul Barber.
Menajera ştia cît de speriat era băiatul,
cum sta aşa pe scaun şi încerca să-i arate
într-un fel cît de mult ţinea la el şi cît de
rău îi părea de cele ce se îndmplau. Ar fi
vrut să-i spuie ceva frumos, dar nu putea
spune nimic şi era foarte mîndră cît de
drăguţ se dăduse el jos de pe scaun şi cum
aştepta lingă domnul Barber să intre îm-
preună cu el în clasă.
Atît de mîndră era, că-n drum spre casă
a început să plîngă.
H. G. WELLS
 Domnişoara Binney, profesoara de la
clasa întîi, era o cucoană bătrînă şi smochi-
nită. Clasa era plină de băieţaşi şi de fetiţe.
Şcoala avea un miros ciudat şi · greu. Jim
s-a aşezat în bancă ascultînd cu toată
luarea-aminte.
A auzit mai multe nume: Charles, Ernest,
Alvin, Norman, Betty, Hannah,Juliet, Viola,
Pol(y.
Asculta cu atenţie şi a auzit-o pe domni-
şoara Binney întrebînd:
- Hannah Winter, ce mesteci în gură?
Şi a văzut-o pe Hannah Winter înroşin­
du-se. Hannah Winter i-a plăcut chiar de
la început.
- Gumă, a răspuns Hannah.
- Arunc-o în coş, a zis domnişoara
Binney.
O văzu pe fetiţă ieşind în faţa clasei,
scoţînd guma clin gură şi zvîdind-o în
coşul de gunoi.
Apoi a auzit-o iar pe domnişoara Binney :
- Ernest Gaskin, tu ce mesteci?
- Gumă, a răspuns Ernest.
Şi Ernest Gaskin i-a plăcut.
S-au întîlnit în curtea şcolii şi Ernest
l-a învăţat nişte ghicitori.
Amy îl aştepta la intrare după sflrşitul
orelor. Era morocănoasă şi supărată pe
toată lumea pînă îl zări pe băieţel. Părea
surprinsă că-l vede neschimbat, că nu-i
lovit, ori poate, prăpădit de tot, ucis chiar.
Şcoala şi tot ce avea legătură cu ea o
înspăimînta grozav. Îl luă pe băieţel de mină
şi ieşi cu el din clădire, mînioasă şi tare
mîndră.
Dar Jim de colo:
- Ghici, ce vine după douăzeci şi unu?
- Douăzeci şi doi, a răspuns Amy.
- Ai pe nas noroi, a zis el.
Seara, la cină, taică-său stătea foarte
EUGEN DRĂGUŢESCU tăcut.

294
 - Ghici, ce vine după douăzeci şi unu?
a zis Jim.
- Douăzeci şi doi, a spus tata.
- Ai pe nas noroi, a zis Jim.
A doua zi dimineaţă i-a cerut lui taică-său
cinci cenţi.
- Ce vrei să-ţi cumperi cu ei? l-a întrebat
tata.
- Gumă, a zis el.
Cu cei cinci cenţi de la tata s-a oprit în
drumul spre şcoală la prăvălia doamnei
Riley şi şi-a cumpărat un pacheţel de gumă
de mestecat «Spearmint».
- Vrei o bucată? a întrebat-o pe Amy.
- Chiar vrei să-mi dai o bucată? a zis
mena1era.
Jim a rămas o clipă pe gînduri, apoi a
răspuns, da.
- Ţii la mine? a spus menajera.
- Da, ţin, a zis Jim. Dar tu ţii la mine?
- Da, a spus menajera. Dar la şcoală
îţi place?
Jim nu ştia sigur, dar ştia că-i place
partea cu gurna. Şi Hannah Winter. Şi
Ernest Gaskin.
- Nu ştiu, a spus el.
- Cîntaţi? l-a întrebat menajera.
- Nu, nu cîntăm.
- Dar de jucat vă jucaţi? a spus ea.
- În clasă nu, a zis el. Numai în curte.
Îi plăcea foarte mult partea cu gurna.
- Jim Davy, ce mesteci? a spus dom-
nişoara Binney.
«Ha, ha, ha!» gîndi el în sinea lui.
Apoi cu voce tare:
-Gumă.
S-a dus pînă la coşul de gunoi, s-a în-
tors la loc şi l-a văzut şi Hannah Winter,
şi Ernest Gaskin. Asta era partea cea mai
frumoasă a şcolii.
Şi cu fiece clipă partea asta era mai mare.
- Ernest Gaskin, a strigat el în curtea EUGEN DRAGUTESCU

295
 11 ~

W ASSILY KANDINSKY

296
~colii , ce merteci?
- Carne crudă de elefant, a răspuns
Ernest Gaskin. Dar ta ce mesteci, Jim
Davy?
Jim s-a căznit să spună ceva foarte cara-
ghios, dar n-a izbutit.
- Gumă, a spus el, şi Ernest Gaskin a
iis ~i mai tare decît r:!sese Jim cînd Ernest
Gaskin spusese carne crudă de elefant.
Era caraghios: orice ai fi spus.
Cind să intre in clasă, o văzu pe Hannah
Winter, în hol. - Hannah Winter, i-a zis
el, c~ Dumnezeu mest(!ci?
Fetiţa rămase încurcată. Ar fi vrut să
spună ceva drăguţ, care să arate sincer
cit de încîntată era că Jim îi spusese pe
nume şH pusese întrebarea aceea cara-
ghioasă, luind în rîs şcoala, da~ nu putu
găsi nimic drăguţ, deoarece aproape intra-
seră în clasă şi nu mai era. vreme.
- Tutti-frutti, a spus ea cu o grabă
desperată.
Lui Jim i se păru că nu mai auzise nici-
odată o vorbă aşa de minunată şi toată
ziua şi-o repeta mereu in gînd.
- Tutti-frutti, i-a spus el lui Amy în
drum spre casă.
- Amy Larson 1 i-a mai spus el, ce tot
mesteci?
La masă i-a povestit tatii deşpre toate.
I-a mai spus ş.i asta:
~Era odată o colină. Pe colină era o
moară. Sub moari era o alee. Sub alee era
o cheie. Ghici ce e?
- Nu ştiu, a zis tata. Ce e?
- Milwaukee , a spus băieţelul.
Menajera eu 1ndntată.
- Mill. Walk. Key, a spus Jim. Şi apoi:
Tutti-frutti.
- Asta ce-i? a întrebat tata.
~Gumă, a răspuns el. De care mestecă
Hannah Winter.
- Care Hannah Winrer? a spus tata.
- E în da.să cu mine, a zis el.
·-Aha, a făcut rata.
Dupi masă, s-a aşezat jos pe podea cu
titirezul cel mic colorat în roşu, albastru şi
galben şi care zum::zăia învîrtindu-se. «0
să fie bine, gîndea el. Deşi e încă trist la
şcoală, dar partea cu guma e foarte hazlie
şi partea cu Hannah Winter foarte drăguţă.
Came crudă de elefant», repetă el în gînd,
pHn de incinta.re.
~ Carne crudă de elefant, spuse cu
voce tare către taică-său, care citea ziarul
de seară. Tata şi-a împăturit ziarul şi s-a
aşe:z:at pe duşumea l!ngă el. Menajera i-a
văzut al:ături pe podea, şi aşa, pard fără
rost, a prins a lăcrima.
W. M. THACKERAY
SERGHEI ESENIN

SAPCA
, MI-E PE CEAFĂ
MERG DE-A LUNGUL VĂII

Şapca mi-e pe ceafă. Merg de-a. lungul văii,

Port mănuşi de piele pe-nnegritc mlini.
Stepele sînt ro~e-n zările văpăii,
Rîul lin c-albastru între plopi bătrini.

Tinăr> fără grijă. Ce-aş dori eu oare?

Doar s-aud un clntec, zvon din pjept să rup,
Doar să-ml tot susure străvezia boare,
Doar să nu-mi simt gîrbov tlnărul mev trup.

De m-abat din cale, ies pe o colină -

Qţi bărbaţ~ neveste, toţi găteli purtînd?
Coasele murmură, greblele suspină.
«Bi, poete-ascultă, eşti ori nu plăplnd?

Pe pimînt mai bine-i. Nu pluti prin nouri.

Cum ţi-e dragă viaţa, munca s-o iube~ti .
Nu eşti de la ţară? N-ai de-aici ecouri?
Să vedem la coasă cit de vrednic eşti h>

Nu-.i peniţă
grebla, nici condei nu-i coasa,
Dar poţi seri cu coasa rînduri după plac.
Sub al verii soare dnd e-n cer mitasa,
Le citesc tot anul oamenii din veac.

298
Îmi dezbrac la dracul haina englezească!
Hei~ia daţi o coasă şi v-.a.răt ce pot! -
Nu-s de-al vostro oare, viţă ~rmeascl,
Şi nu-mi port în suflet satul peste tot?

Rid de grop1 şi pietre, singele să-mi fiarbă,

Bine-i, zău, ca-n ceaţa zorilor pe deal
Să aşterni cu coasa rînduri lungi de iarbă,
Pentru-a fi citite de berbec ~ cal.

RîndurHe-s clntec, slove ce mă-mpacă,

Şi voios în sinea-mi gînd piezi~ nu scald,
Că pot fi citite de oricare vacă,
Ce-o să ne plătească cu-al ei lapte cald.

PROSPER MERIMEF,
CA SĂ SE SUPERE OAMENII-
GRAVI, GRAVI, GRAVI
ŞI SĂ SE BUCURE COPIII -
MICI, MICI, MICI
 MARC
CHAGALL
URMUZ

CRONICARI
FABULĂ

Cică nişte cronicari

Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj
Neştiind că - Aristotel
Nu văzuse ostropel.
«Galileu ! O, Galileu !»
Striga el atunci mereu -
«Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi».
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: «Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!»

MORALA

Pelicanul sau babiţa.

 LAVRENT DE BRUNHOFF

304
* * *

LIMERICKS

O doamnă vitează din Nigru

Surîdea călărind pe un tigru.
Cind s-au întors din plimbare, ea
Nu se vedea. Numai tigrul
Cu pîntecul plin surîdea.

Era un tînăr din Devirni

Cu urechi de diverse lungimi.
Cea de calibru mic
Nu folosea la nimic.
Dar cealaltă fu premiată mereu.

*
Odată un tînăr din Bengal
Fu invitat la carnaval.
- V oi risca, spuse şoptit,
Mă voi masca în biscuit.
Dar cîinele îl hăpăi în hol.

306
 CURIOZITATE

*
În Creta o fată care
Era curată nevoie mare,
Cînd se scula din pat
Obişnuia să stea în cap
Să nu se murdărească pe picioare.

*
Trăia lîngă hotarul sur
Un moş dezordonat. Tot anul,
Dansa cu motanul
Şi-şi fierbea ceai în pălărie
Neliniştind pe cei din jur.

CHRISTIAN MORGENSTER N
JONATHAN SWIFT

CUM SE STING LUMINĂRILE

Sînt mai multe feluri de a stinge lumînările şi trebuie să le

cunoaşteţi pe toate: puteţi să treceţi repede cu vîrful luminării
pe lemnăria pereţilor, ceea ce o va stinge imediat; puteţi să o
aşezaţi pe jos şi să o stingeţi cu piciorul; puteţi să o ţineţi cu
susu-n jos pînă cînd propria-i grăsime o va sufoca; sau să o
înfigeţi invers în sfeşnic; puteţi să o învîrtiţi în mină pînă cînd
se stinge; cînd mergeţi la culcare, după ce aţi făcut pipi, puteţi
să înmuiaţi vîrful luminării în oala de noapte; puteţi să scuipaţi
pe arătător şi pe degetul mare şi să striviţi astfel feştila. Bucătă­
reasa poate să o vîre în putina cu făină, grăjdarul în baniţa cu
ovăz sau într-un maldăr de fin sau în aşternutul de paie; fata din
casă poate să stingă luminarea strivind-o de oglindă, căci nimic
nu curăţă mai bine o oglindă ca mucul de luminare; dar cea mai
promptă şi mai bună dintre toate metodele este să sufli în ea,
lumînarea rămînînd astfel curată şi uşor de aprins a doua zi.

308
 ('

'.1

/
·'

'""''/
·• / /,_

//

\.

GRA N DVILLE

309
E DWA RD LEAR

TREI REŢETE CULINARE

PLĂCINTĂ DE AMBLONGI

Luaţi 4 (ori 4 1/2) funţi de amblongi proaspeţi, şi puneţl-1

într-o tigăiţă. Acoperiţi -i cu apă şi fierbeţi-i vreme de opt ore,
fără întrerupere, după care adăugaţi 2 litri de lapte proaspăt, şi
!ăsaţi să fiarbă totul încă patru ore.
După ce v-aţi încredinţat că amblongii s-au frăgezit, scoateţi-i
afară şi puneţi-i într-o tingire mare, avînd grijă să-i scuturaţi
bine în prealabil. Presăraţi deasupra nucşoară pisată, şi adăugaţi
un strat de enibahar, ghimber şi o cantitate suficientă de piper
de Caiena.
Mutaţi tingirea în odaia de-alături, şi aşezaţi-o pe duşumea.
Aduceţi-o înapoi după un timp, şi lăsaţi-o să clocotească vreo
trei sferturi de ceas. Agitaţi cu putere tingirea pînă cînd amblongii
vor căpăta o culoare purpuriu-deschis. Apoi, după ce aţi preparat
coca, introduceţi-o cu grijă, adăugind totodată un porumbel,
2 ciosvîrte de vită, 4 conopide, şi mai multe stridii - oricîte.
Supravegheaţi cu răbdare, iar cînd vedeţi că începe să se
umfle coaja, adăugaţi din cînd în cînd cîte un pumn de sare.
Serviţi plăcinta în farfurii curate, şi aruncaţi-o toată pe fe-
reastră, cît mai grabnic cu putinţă.

31 0
 COTLETE CRÎMPOŢEŞTI

Procuraţi-vă cîteva ciosvîrte de vită şi, după ce le tăiaţi în

felii cît mai subţiri cu putinţă, tăiaţi şi feliile, în opt sau chiar
în nouă.
Luaţi tocătura astfel obţinută, periaţi-o repede cu o perie de
haine, nouă, şi frămîntaţi-o la întîmplare, dar în mare viteză,
cu o lingură de sare sau un polonic.
Puneţi totul într-o cratiţă şi duceţi-o într-un loc expus la soare,
- să zicem acoperişul casei, dacă acesta nu-i vizitat de vrăbii
sau alte păsări - şi lăsaţi cratiţa acolo, cam o săptămină.
La sflrşitul intervalului, adăugaţi puţină levănţică, puţin ulei
de migdale şi clteva oscioare de scrumbie; apoi acoperiţi totul
cu 15 litri de sos crîmpoţesc limpezit. Cînd e gata, tăiaţi totul în
formă de cotlete obişnuite, şi serviţi-le într-un şervet de masă ori
într-o faţă de masă curată.

SAUL STEINBERG

311
 PA TEURI GROHEŞTI

Luaţi un porc, în vîrstă de trei-patru ani, şi legaţi-i de un stîlp

unul din picioarele de dinapoi. Aşezaţi-i la îndelabă 5 funţi de
stafide, 3 de zahăr, 2 măsuri de mazăre, 18 castane coapte,
o lumînare şi 6 baniţe de napi; dacă porcul Ya minca toate aceste
lucruri, mai daţi -i pină se satură. Procuraţi- vă apoi ceva smîn-
tînă, cîteva felii de brînză de Cheshire, patru testele de hîrtie de
scris, şi un plic cu ace. Faceţi din toate astea o pastă şi puneţi-o la
uscat pe o pînză cafenie, curată şi impermeabilă. Cînd pasta e
perfect uscată - dar în nici un caz înainte - începeţi să-i căraţi
porcului lovituri zdravene, cu coada unui măturoi mare. Dacă
guiţă, repetaţi loviturile.
Cercetaţi pasta şi bateţi porcul, alternativ, timp de cîteva zile,
iar la capitul acestui interval vedeţi dacă s-au transformat în
pateuri groheşti. Dacă nu, înseamnă că n-au să se transforme ·
niciodată. În care caz, puteţi da drumul porcului, întreaga
operaţiune fiind terminată.

LAURENT DE BRUNHOFF

.3 I 2
RAYMOND Q UENEAU

CUM SE FACE UN PO

Este po - este po - e poemul meu

Pe care vreau - care vreau - vreau să-l editez
Ah eu în - ah eu în - ah eu ah iubesc
Al meu po - al meu po - al meu po popom

Al meu po - al meu po - al meu po poem

E a pro - e a pro - a propos de-un pom
Căci eu în - căci eu în - căci eu ah iubesc
Al meu po - al meu - al meu po popom.

El îmi dă - el îmi dă - el îmi dă poeme

Al meu po - al meu po - al meu popom
De-asta eu - de-asta eu - de-asta eu iubesc
Popoe - popoe - popoem în pom

Pun şi zahăr - şi mai pun - şi mai pun şi cremă

Peste po - peste po - peste popopom
Dar el me - dar el me - merită poemul
Care vreau - care vreau - vreau să-l editez.

313
314
DANIEL MROZ

315
HENRI MJCHAUX
UN OM CALM
Întinzîndu-şi mîinile peste marginea pa-
tului, Plume se miră că nu mai dă de perete.
«Ciudat - gîndi el - l-or fi mîncat furni-
cile ... » şi adormi din nou .
După cîtva timp, nevastă-sa îl trezi:
«Priveşte, leneşule! îi spuse, în timp ce ţie
îţi ardea de somn ni s-a furat casa.» Într-a-
devăr, deasupra lor se întindea un cer
nemărginit. «Ce pot să fac, gîndi el, ne
aflăm în faţa faptului împlinit.»
Puţin după aceea se auzi un zgomot.
Era un tren care se îndrepta înspre ei cu
toată viteza. «După cît pare de grăbit,
îşi spuse, va ajunge cu siguranţă înaintea
noastră» şi adormi din nou.
Apoi fu trezit de frig. Era scăldat în
sînge. Cîteva bucăţi din soţia lui zăceau
lîngă el. «0 dată cu sîngele, îşi zise, survin
întotdeauna o mulţime de neplăceri; dacă
316
JEAN Al. STER!ADE
s-ar fi putut ca trenul să nu treacă pe aici,
aş fi fost fericit. Dar, de vreme ce a trecut„.»
şi adormi din nou.
- Cum este posibil, întrebă judecătorul,
că soţia să se fi rănit în aşa hal, încît a fost
găsită împărţită în opt bucăţi, fără ca
dumneata, care erai alături, să nu fi făcut
un gest pentru a o împiedica, ba chiar
fără să fi băgat de seamă de cele ce se în-
tîmplă. Iată misterul. Iată cheia întregii
afaceri.
- Îmi pare rău, dar pe acest drum nu
vă pot fi de nici un folos, gîndi Plume şi
adormi din nou.
- Execuţia va avea loc mîine. Acuzat,
mai ai ceva de adăugat?
- Vă rog să mă iertaţi, zise, dar n-am
urmărit procesul. Şi adormi din nou.
VIRGIL TEODORESCU

SĂRIT• I

Săriţi că vine toamna şi am rămas în pom

uitat ca o caisă rămasă printre poame
săriti că vine toamna cu uriase coame
' '
de ploi dreptunghiulare şi pavoasul chior
săriţi că vine vîntul să-mi soarbă din urcior
săriţi că vine vîntul şi ploaia ca o navă
cu mirodenii de furat suavă
mireasmă de bătrîn apicultor
săriţi că vine t0amna cu vase mari pe plită
săriţi că pădurarule gata să mă-nghită.

FD\'V'A RD LEA

31
HANS GEORG RAUC H
CHARLES CROS

SCRUMBIA AFUMATĂ

Era un mare perete alb - gol, gol, gol,

De perete o scară - înaltă, înaltă, înaltă,
Şi jos o scrumbie afumată - uscată, uscată, uscată.

El vine, ţinînd în mîinile sale - murdare, murdare, murdare,

Un ciocan greu, un cui - ascuţit, ascuţit, ascuţit,
Şi-un ghem de sfoară - gros, gros, gros.

Apoi urcă pe scara - înaltă, înaltă, înaltă,

Şi bate cuiu - ascuţit - toc, toc, toc,
Sus pe marele perete alb - gol, gol, gol.

Dă drumul ciocanului - care cade, care cade, care cade,

Leagă de cui sfoara - lungă, lungă, lungă,
Şi, de capătul ei, scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată.

El coboară scara - înaltă, înaltă, înaltă,

O ia cu ciocanul - greu, greu, greu,
Şi apoi pleacă - departe, departe, departe.

319
 Şi de atunci scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată,
La capătul acelei sfori - lungi, lungi, lungi,
Lin se leagănă - mereu, mereu, mereu.

Am compus această poveste - simplă, simplă, simplă ,

Ca să se-nfurie oamenii - gravi, gravi, gravi,
Şi să se bucure copiii - mici, mici, mici.

EIJWARD LEAR

320
ERIC LINKLATER

RETETĂ
'
PENTRU BĂUTURA VRĂJITĂ

«Un Ceas cu Cuc, jumate Praz,

De Maimuţă o Labă, de Godac un Obraz,
Mătrăgună noptatecă (Acu Sare presară! ),
O Mustaţă de Tigru, Doi Bobi de Secară,
Un Mormoloc şi -un Rechin ghimpos,
Ceva Alb şi ceva Negricios -
Pui în Oală, să se-ncingă,
(Sufli-n Foc, să nu se Stingă!)
Pui în Oală, laşi să Fiarbă
În cel mai gras Ulei de Iarbă.

O pană de Pasăre ce zboară Arar,

Un Trandafir şi-o Ridiche şi-un Lăstar amar,
De Viperă o Limbă, de Năpîrcă o Fiere,
O Măsea de Balaur unsă cu Miere,
Trei Peri Negri dintr-o Coadă de Taur,
Un Vrăbioi, un Paianjen şi-o Rădăcină de Laur -
Pui în Oală să se-ncingă
(Sufli-n Foc, să nu se Stingă!)
Pui în Oală, laşi să Fiarbă
În cel mai gras Ulei de Iarbă.
Un Ou de Şopîrlă, Sînge de Guzgan,
O Ureche cheală de Motan de un an,

321
 Un Creier· de Dihor şi-un Ochi de Păun,
O Mînă de Urzici şi-un Gărgăun,
Apă de Iaz cu Licăr de Lună,
Fulg de Zăpadă şi Brumă de Prună­
Pui în Oală, să se-ncingă,
(Sufli-n Foc, să nu se Stingă!)
Pui în Oală, laşi să Fiarbă
În cel mai gras Ulei de Iarbă!»

LAURENT DE BRUNHOFF

322
AMBRO/SE BIERCE

OMUL ŞI GÎSCA

Un om jumulea o gîscă vie, fapt pentru

care, nemulţumită, victima acestuia îi a-
dresează următoarele cuvinte:
- Să presupunem că tu ai fi o gîscă.
Crezi oare că ţi-ar plăcea o asemenea
operaţie?
- Să admitem că nu, răspunse omul.
Dar ţie ţi-ar face plăcere să mă jumuleşti?
- Oho! Mai întrebi? fu răspunsul plin
de elan al gîştii, răspuns cum nu se poate
mai natural, deşi cam imprudent.
- Ei vezi? pune capăt conversaţiei
călăul, e tocmai ceea ce simt eu acum.

EDWARD LEAR
TRISTAN TZARA

CÎNTEC

Am în capul meu un cal

care sare şi-mi dă ghes
am în sînge o albină
vorbe-mi spune de iubire

dar albina-nţeapă calul

care-mi spune du-te naibii
totuşi eu n-am nici o vină
vină- i poate primăvara

EO\f/ARD L EAR

324
LEWIS CARROLL
ALISA IN GRĂDINA CU FLORI VII
«Aş
vedea cu mult mai bine grădina -
îşi spuse Alisa - dacă aş putea ajunge în
vîrful dealului acela; şi iată o cărare care
duce drept acolo - sau cel puţin - nu,
uite că nu e aşa. „ (după ce merse cîţiva
paşi de-a lungul cărării şi după ce făcu
nişte cotituri bruşte). Dar sper că pînă
la urmă tot acolo are să ajungă. Da' ce
curios se răsuceşte! Seamănă mai mult cu
un tirbuşon decît cu o cărare! Ei, cotitura
asta cred c-o ia înspre deal - aş, da' de
unde! O ia dfept înapoi spre casă! Ei,
atunci o să încerc altfel.»
Şi tot încercă: umblînd în sus şi în jos
şi încercînd cotitură după cotitură, dar
ajungînd mereu înapoi la casă, orice ar fi
făcut. Odată, cînd se avîntă într-o cotitură
ceva mai brusc ca pînă atunci, se pocni
cu capul în ea mai înainte de a se putea
opri.
- Degeaba discutăm, spuse Alisa, ridi-
cîndu-şi privirea către casă, de parcă s-ar
fi contrazis cu ea. Nici vorbă de-aşa ceva.
Nu intru încă. Ştiu bine că atunci ar trebui
să trec înapoi prin oglindă - şi iarăşi în
vechea odaie - şi că s-ar termina cu toate
aventurile!
Aşa că, întorcînd dîrză spatele casei,
o porni iarăşi pe-acea cărare, hotărîtă să
ţină drumul drept înainte, pînă cînd avea
să ajungă la deal. Cîteva minute totul
merse bine, şi tocmai îşi spunea: «Ei,
de data asta o scot la capăt», cînd cărarea se
suci brusc şi-apoi se scutură (după cum
povestea Alisa mai tîrziu), iar în clipa
următoare se văzu intrînd de-a binelea
pe uşă.
- O! Asta-i prea de tot! strigă. N-am
mai văzut casă ca asta, să-ţi stea aşa în
drum! Nemaipomenit!
Totuşi, dealul se vedea foarte lămurit,
aşa că nu rămînea nimic de făcut decît să
pornească din nou. De data asta dădu de un
strat mare de flori, mărginit cu părăluţe şi
cu o salcie înălţîndu-se în mijloc.
- O, Crin-Panteră! spuse Alisa, adre-
sîndu-se unei flori înalte, bălţate, care se
legăna graţioasă în vînt. Ce bine ar fi dacă
325
 ai putea să vorbeşti!
- Putem vorbi - spuse Crinul-Panteră
- dacă e cineva căruia merită să-i vorbeşti.
Alisa fu atît de uluită, încît nu putu rosti
nimic timp de un minut; i se oprise parcă
şi răsuflarea. În cele din urmă, pe cînd
Crinul-Panteră continua să se legene în
vînt, Alisa spuse iar, cu o voce sfioasă,
aproape în şoaptă:
- Şi toate florile pot vorbi?
- Ca şi tine, răspunse Crinul-Panteră.
Şi chiar mult mai tare.
- Nu e cuviincios să începem noi, ştii
- se amestecă Trandafirul - şi chiar
?lă-ntrebam cind o să începi tu.să vorbeşti!
Imi spuneam: «Faţa ei parcd ar spune ceva
- deşi nu e foarte isteaţă! „. Totuşi, ai
o culoare cum se cade, şi asta face mult».
- Mie nu-mi pasă de culoare, observă
Crinul-Panteră. Dacă ar avea petalele niţel
mai răsucite spre margini, ar fi destul de
plăcută.
Alisei nu-i convenea să fie criticată, incit
începu să pună întrebări:
- Nu vă e teamă uneori să staţi aşa
singure afară în grădină, fără nici o pază?
- Păi avem salcia în mijloc, spuse
Trandafirul. La ce-ar fi bună altminteri?
- Dar ce-ar putea face, în caz de pri-
mejdie? întrebă Alisa.
- Ar putea face pe cîinele de pază,
spuse Trandafirul.
- Face cu fiece ram: «Ham! Ram!»
explică o Părăluţă. Că doar d-aia se cheamă
creanga «ram».
- Cum, nici atîta lucru nu ştiai? ţipă
altă Părăluţă.
Şi-acum începură să ţiuie
toate de-a
valma, umplînd aerul de mici glasuri
ascuţite.
- Tăceţi cu toatele! se mime Crinul-
Panteră, legănîndu-se aprig de colo-colo
LEWIS CARROLL

326
şi tremurînd de enervare. Asta fiindcă ştiu
că nu pot ajunge pînă la ele! gîfli, plecîn-
du-şi capul tremurător spre Alisa. Altfel
n-ar îndrăzni I
- Lasă,nu te mai necăji! încearcă să-l
îmblînzească Alisa şi, aplecîndu-se spre
părăluţe, care erau pe cale să reînceapă, le
şopti: Dacă nu vă ţineţi gura, să ştiţi că vă
rup!
Intr-o ·clipă fu tăcere şi cîteva dintre
părăluţele roze se făcură albe la faţă.
- Chiar aşa l spuse Crinul-Panteră. Pă­
răluţele astea îşi fac de cap mai rău ca
oricine. Cum vorbeşte una, se pornesc
toate - ai putea să te usuci, nu alta, de
atîta hărmălaie!
- Cum se face că vorbiţi cu toatele
atît de bine? întrebă A lisa, nădăjduind
să-l împace printr-un compliment. Am mai
fost în multe grădini, dar nici o floare nu
ştia să vorbească.
- Pune mina jos şi pipăie stratul de
pămînt ! spuse Crinul-Panteră. Atunci at
să ştii.
Alisa f'ăcu după cum i se spusese.
- Stratul e foarte tare - zise ea - dar
nu văd ce-are a face„.
- În cele mai multe grădini - o lămuri
Crinul-Panteră - straturile - adică patu-
rile - se fac prea moi, aşa că florile sînt
mereu somnoroase.
Părea o explicaţie foarte rezonabilă, şi
Alisei îi păru bine că o ştia. :1
- Nu m-am gîndit pînă acum la una l'
ca asta! făcu.
- Părerea mea e că nu te gîndeşti nici-
odată, spuse Trandafirul, pe un ton cam
aspru.
- N-am mai văzut pe careva c-o mutră
mai neghioabă! se băgă în vorbă o violetă,
atît de neaşteptat, încît Alisa zvîcni în
sus, fiindcă pînă atunci Violeta nu mai
vorbise. LEWIS CARROLL

327
 - Ţine-ţi gura! strigă Crinul-Panteră.
Parcă tu vezi vreodată pe cineva! Stai cu
capu' sub frunze şi moţăi, atîta ştii ... Habar
n-ai ce e-n lume, parc-ai fi un boboc!
- Mai sînt şi alţii în grădină afară de
mine? întrebă Alisa, preferînd să nu bage
în seamă ce-i spusese Trandafirul.
- Mai e o floare în grădină, care ştie
să umble ca tine, adăugă el. Mereu mă mir
cum se poate una ca asta! (Tu mereu te
miri, intră în vorbă Crinul-Panteră.) Dar
e mai înfoiată ca tine.
- Seamănă cu mine? întrebă cu mare
interes Alisa, căci îi trecu prin minte:
«0 fi încă o fetiţă undeva prin grădină!»
- De, are o formă tot aşa caraghioasă
ca a ta, spuse Trandafirul, dar ea e mai
roşie, şi petalele parcă-i sînt mai mărunte .
- Sînt înfipte în sus, una lingă alta,
ca la dalie, spuse Crinul-Panteră, nu căzute
împrejur ca la tine.
- Dar nu eşti tu ~e vină, adăugă Tran-
dafirul, binevoitor. Incepi să te veştejeşti,
ştii, şi-atunci n-ai ce-i face, se cam pleoştesc
petalele.
Alisei nu-i plăcea de loc să se gîndească
la una ca asta, incit, spre a schimba subiec-
tul, întrebă:
- Vine vreodată pe-aici?
- Cred c-o s-o vezi curînd, spuse Tran-
dafirul. E dintre cele cu nouă stamine,
ştii.
- Unde le poartă? întrebă Alisa, cu
oarecare curiozitate.
- Păi, fireşte, în jurul capului, răspunse
Trandafirul. Mă miram că n-ai şi tu sta-
mine. Credeam c-aşa vă e felul la toate .
- Vine! strigă Pintenul Ciocirliei. Îi
aud pasul, ţac, ţac, pe pietrişul aleii.
Alisa întoarse capul, curioasă, şi văzu
că era Regina Roşie.
-~28
- A crescut mult! spuse de cum o văzu.
Aşa şi era: cind o găsise Alisa prima oară
în cenuşă, nu era mai înaltă de-un deget,
şi iat-o acum cu jumătate cap mai înaltă
decît Alisa însăşi!
- E din pricina aerului curat, spuse
Trandafirul, avem p-aici un aer minunat.
- Cred c-o să merg să-i ies înainte,
spuse A lisa; căci deşi găsea florile destul
de interesante, îşi dădea seama că ar fi
ceva cu mult mai măreţ să stea de vorbă
cu o Regină adevărată .
- Cum o să faci una ca asta! spuse
Trandafirul. Eu te-aş statui să mergi spre
partea cealaltă.
Asta i se păru f'ără noim·ă Alisei, încît,
nespunînd nimic, porni de îndată înspre
Regina Roşie, ca s-o întîmpine. Care nu-i
fu mirarea cind într-o clipă o pierdu din
vedere şi se văzu intrînd iarăşi pe uşa din
faţă a casei!
Cam înciudată, se dădu înapoi şi, după
ce se uită în toate direqiile după Regină
(pe care în cele din urmă o iscodi în de-
părtare), se gîndi că are să încerce, de data
asta, să meargă în direcţia opusă.
Reuşi de minune. Nici un minut nu
trecu, şi se văzu faţă în faţă cu Regina
Roşie, şi chiar în dreptul dealului la care
voise să ajungă.
- De unde vii? o întrebă Regina Ro-
şie. Şi încotro te duci? Priveşte în sus,
vorbeşte frumos şi nu-ţi mai tot suci
degetele.
Alisa se supuse tuturor acestor ordine
şi explică pe cit putu de lămurit că „se
abătuse din drumul ei. ·
- Nu înţeleg, cum adică din drumul
tău? zise Regina. Toate drumurile de
pe-aici sînt ale mele, dar tu, de fapt, ce
cauţi pe-aici? adăugă, cu un glas ceva mai
binevoitor. Fă o plecăciune cit te gîn-
deşti ce-ai de spus. Cîştigi timp.
Alisa se cam miră auzind-o, dar avea
prea mult respect pentru Regină, ca să
n-o creadă. «0 să-ncerc metoda asta acasă,
prima oară cînd voi fi întîrziat la dejum>,
îşi spuse.
- Acum e timpul să răspunzi, zise
Regina, privindu-şi ceasul. Deschide gura
mai bine cînd vorbeşti, şi spune de fiecare
dată «Majestate».
- V oiam doar să văd cum e grădina,
Majestate!
- Foarte bine, făcu Regina şi o ciocăni
uşurel pe cap, în semn de mîngîiere, ceea
ce Alisei nu-i plăcu de fel - cu toate
că, dacă-i vorba de «grădină», eu, una,
am văzut grădini faţă de care asta de-aici
e un pustiu.
Alisa nu cuteză să pună la îndoială
spusele Reginei şi continuă:
- „.Şi m-am gîndit să-ncerc să ajung
pînă în vîrful dealului aceluia.
- Dacă-i vorba de «<leah> - o între-
rupse Regina - eu, una, aş putea să-ţi
arăt dealuri faţă de care cel de colo s-ar
chema vale.
- Cum se poate? făcu Alisa, uimită că
totuşi o contrazisese. Cum o să fie un deal
vale? Ce absurditate!
Regina Roşie clătină din cap.
- N-ai decît să-i spui «absurditate» -
zise - dar eu, una, am auzit absurdităţi
faţă de care asta ar fi cuminte ca o definiţie
de dicţionar!
Alisa făcu din nou o plecăciune, deoarece,
după tonul Reginei, se temu că o cam
jignise; şi merseră înainte în tăcere, pînă
ajunseră în vîrful dealului.
Cîteva minute, Alisa stătu locului fără
să scoată un cuvînt, tot măsurînd cu pri-
virea, în toate direcţiile, ţinutul în care
se aflau. Era un ţinut foarte ciudat. O
330
seamă de p1maşe îl străbăteau, curgînd
drept dintr-o parte în cealaltă, iar terenul
dintre ele părea împărţit în pătrate prin
nişte gărduleţe vii, din tufişuri, care se
întindeau de la un pîrîu la altul.
- Zău dacă nu arată exact ca o tablă
mare de şah! exclamă Alisa în cele din
urmă. Ar mai trebui doar pe undeva să se
mişte nişte figuri„. Iată-le! adăugă încin-
tată, şi de bucurie începu să-i zvîcnească
inima mai iute. E un joc uriaş de şah, care
se joacă pe toată faţa pămîntului, dacă ăsta
o fi pămîntul, vezi bine. O, ce nostim!
Cît de mult mi-ar plăcea să fiu şi eu o
figură în jocul ăsta! Măcar şi-un Pion,
numai să joc şi eu, deşi, bineînţeles că cel
mai mult mi-ar plăcea să fiu Regină .
Spunînd asta, se uită cam cu sfială spre
adevărata Regină, însă tovarăşa ei doar
zimbi plăcut şi spuse:
- Asta-i destul de uşor. Dacă vrei,
poţi să fii Pionul Reginei Albe, fiindcă
fetiţa ei, Albişoara, tot e prea mică pentru
ca să poată juca şi, pentru început, eşti
în Pătratul al Doilea; cînd vei ajunge la
Pătratul al Optulea, vei fi Regină.
Chiar în clipa aceea, nu se ştie cum,
începură să alerge.
Alisa n-a înţeles niciodată - mai tîrziu,
cînd se gîndea la asta - cum începuseră;
tot ce şi-a amintit e că alergau mînă în
mină, iar Regina fugea atît de repede,
incit ea, una, abia se putea ţine după dînsa
- şi striga într-una: «Mai repede! Mai
repede!» dar Alisa simţea că-i e cu ne-
putinţă să alerge mai repede decît atît,
deşi s-o spună nu izbutea din cauza gîfli-
tului.
Cel mai curios lucru era că arborii şi
toate dimprejur nu-şi schimbau de fel
locurile; oricît de repede treceau ele,
păreau să nu întreacă nimic. «Mă întreb:
oare se mişei toate o dată cu noi?>, gîndi
biata Alisa, uluită. Iar Regina părea sa-i
ghicească gîndurile, căci strigă:
~Mai repede! Nu încerca să vorbeşti!
De fapt, Alisa nici nu credea că ar putea
să încerce. I se părea că n-o să mai fie în
stare să vorbească niddnd, intr-adt îşi
pierduse suflul; iar Regina tot mai striga:
«Mai repede l Mai repede?» ~.i o tîra după
dînsa.
- Ne-am apropiat de ţintă? izbuti Alisa
în cele din urmă să întrebe, giflind.
- Dadi. ne-am apropiat de ţintă? repetă
Regina. Cum, dar am şi încrecut-o, de vreo
zece minute l Maj repede !
Şi alergară înainte cîtăva vreme, în
tăcere, pe dnd vîntul vîjîia în urechile
Alisei şi parcă voia să-i smulgă părul din
LEWIS CARROLL
cap.
(<Hai! Hai!>) striga Regina. «Mai repede!
Mai repede!>) Şi-atît de repede alergau, că puteri ca să rămîi în acelaşi loc. Dacă vrei
în cele din urmă parcă lunecau prin aer să ajungi în alta parte, trebuie să goneşti
-· - abia atingeau pămîntul cu picioarele - cel puţin de două ori pe-atît de repede!
pînă. ce, deodat~, tocmai dnd Alisa simţea - O, nu, n-aş mai încerca) vă rog!
că-i cu totul ~i cu totul istovită, fuga spuse Alisa. Sînt mulţumită să d.mîn pe
încetă, şi fata se văzu şezînd jos, fără loc I A tîta că mi-e tare cald şi sete.
suflare şi ameţită. - Ştiu .eu ce ţi-ar plăcea l făcu Regina,
Regina o propti de un copac şi spuse prietenoasă,; şi scoase o cutiuţă din buzu-
cu bun~tate: nar. Serveşiţ-te cu un biscuit.
-·Acum poţi să te odihneşti puţin. Alisa gîn~i că n-ar fi cuviincios să refuze
Alisa privi în jurul ei, foarte surprinsă. - deşi nu era de loc ceea ce dorea. Îl luă
- Cum, da-mi vine să cred c-am stat aşadar şi-l mîncă cum putu - era îngro-
tot timpul sub copacul ăsta l Toate sint zitor de uscat. «În viaţa mea n-am mai
exact cum erau i mîncat cev~ adt de înedlcios l» gîndi.
- Bineînţeles ! spuse Regina, dar ce-aî - Pîn~.:.ţi a.stîmperi tu setea - zise
fi vrut? Regina - eu am să îau măsurile. Scoase
- Păi, în ţinutul nostru - făcu Alisa, din buzunar o panglică ~i se apucă să mă­
tot mai gîfiind niţeluş - de obicei ajungi soare terenul, înfigind ici şi colo n.i~te
în alt! parte dacă alergi foarte repede ţăruş mici. Cu doi pa~i mai încolo - zise
vreme î:ndelungată, aşa cum a.m făcut noi. înfigînd un ţăruş ca şă însemne distanta.
- Ce ţinut lenevos! spuse Regina. Aici, --- o să-ţi spun ce ai de făcut; mai vrei un
după cum vezi, trebuie să alergi din răs- biscuit? ·

331
PAUL KLEE

J
 - Nu, mulţumesc - răspunse Alisa -
unul mi-e prea de ajuns.
- Ţi-a trecut setea, sper, zise Regina.
Alisa nu ştia ce să-i răspundă, dart din
feridre, Regina nu aşteptă un răspuns,
ci vorbi înainte:
- Cu trei paşi mai încolo, iar o să-ţi
spun c:e ai de făcut, ca nu cumva să uiţi.
După patru pa~i, o să-ţi spun la revedere.
Şi după cinci, o să plec!
Între timp, plantase toţi ţăruşii, iar A lisa
o urmărea cu mare interes pe dnd se
întorcea la copac, ca apoi sl se îndepăr­
teze jncet de-a lungul şirului de ţăruşe .
La ţăruşul de doi paşi, întoarse capul şi
zise:
- Un pion înaintează la prîma lui miş­
care cu două ~trate, ştii asta. Aşa că vei
trece foarte iute printr-al Treilea Pătrat -
probabil cu trenul - şi-ai să fii foarte
curînd în Patra.tul al Patrulea. Ei, acel
pă.trat aparţine lui Ţiuici şi lui Ţiuită - al
Cincilea e mai mult apă - al Şaselea e al
lui CocirCocou. Dar văd că nu spui
nimic?
- Nu... nu ştiam că trebuie să spun
ceva chiar acum - rosti Alisa cu sovăiaJă.
- «Sinteţi foarte amabilă că-m'i spuneţi
toate astea» ar fi trebuit să spui - continua
Regina, pe un ton de mustrare serioasă -
dar hai să zicem c-ai spus. Al Şaptelea Pă­
trat e numai şi nutna.i pădure, dar o să-ţi
arate drumul unul dintre Călăreţi - iar
într-al Optulea Pătrat vom fi laolaltă
Reg1ne şi se va da o serbare ~j o petrecere
mare!
Alisa se sculă în picioare ~i făcu o reve-
renţă, apoi se aşeză la loc.
Ond ajunse la ţăru~ul următor, Regina
se întoarse din nou şi de data asta spuse:
- Vorbeşte franţuzeşte dnd nu ~seşti
cuvîntul englezesc, pune picioarele drept
înaintea ta şi adu- ţi a.minte cine eşti!
De data asta nu mai aşteptă reverenţa
Alisei, ci trecu iute spre ţăruşul c:elă.lalt,
unde se întoarl:ie o clipă, ca să spună:
«La revedere!» apoi zori căcre cel din
urmă ţăruş.
Cuin s-a întîmplat n-a ştiut Alisa nici-
odată, dar exac:t dnd ajunsese la ultimul
ţăruş, Regina Roşie dispăru. Da.că se
mistuise în aer sau dacă fugise repede în
pădure («Şi ~tiu că ~tie să fugă b, gindi Alisa)
degeaba se întreba, că n-avea cum să ghi-
cească - dar dusli fu, iar Alisa îşi aminti
că ea însăşi era Pion ~i că în curînd trebuia
sa execute o mişcare.
IVAN RABUZIN
MIHAIL EMINESCU
CETATEA ARGINTIE
El adormi; cu toate acestea, i părea că
nu adormise. Peliţele de pe lumina ochiu-
lui i se roşise ca focul, şi prin el părea că
vede cum luna se cobora încet, mărindu-se
spre pămînt, pînă ce părea ca o cetate
sfintă şi argintie, spînzurată din cer, ce
· tremura strălucită.„ cu palate nalte, albe ...
cu mii de ferestre trandafirii; şi din lună
se scobora la pămînt un drum împără­
tesc, acoperit cu prund de argint şi bătut
cu pulbere de raze.
Iară din întinsele pustii se răscoleau din
nisip schelete nalte„. cu capete seci de
oase... învălite în lungi mantale albe,
ţesu te rar din fire de argint, încît prin
mantale se zăreau oasele albite de secăciune.
Pe frunţile lor purtau coroane făcute din
fire de raze şi din spini auriţi şi lungi.„
şi încălicaţi pe schelete de cai, mergeau
încet-încet... în lungi şiruri ... dungi mişcă­
toare de umbre argintii ... şi urcau drumul
!unei, şi se pierdeau în palatele înmăr­
murite ale cetăţii din lună, prin a căror
fereşti se auzea o muzică lunatecă. „ o
muzică de vis.
Atunci i se păru că şi fata de lîngă el se
ridica încet... că trupul ei se risipea în aer,
de nu rămîneau decît oasele, că, inundată
de o manta argintie, apuca şi ea calea lu-
minoasă ce ducea în lună. Se ducea în
turburea împărăţie a umbrelor, de unde
venise pe pămînt, momită de vrăjile babei.
Apoi peliţa ochilor lui se înverzi... se
înnegri şi nu mai văzu nimica.
337
ANTOINE DE SAINT EXUPtRY
MIHAIL SADOVEANU
SFAT CU SORA-SOARELUI
Vremea era pe la toacă, dar căldura, încă
în toi, juca rotind ca răsfrîngerile unei ape
tainice pe deasupra caselor adormite. Uliţa
ridica, pustie şi singuratică, spre strălucirea
asfinţitului. Clopote începură a bate dulce
şi trist, de la bisericile tîrgului. Fetiţa se
opri o vreme în loc, ascultînd.
- Asa sunau clopotele si a t u n c i ...
' '
şopti ea cu ochii duşi.
Cei doi tovarăşi trecură domol pe cărarea
din marginea uliţii pînă sus în deal, la
plopii lui Mihalcea. Acolo Lizuca se opri
şi băgă de samă că s-a isprăvit cenuşa.
- Patrocle, ce facem noi acum? în-
trebă ea pe căţel.
Patrocle îşi scutură urechile mari şi o
privi ţintă:
- Nu ştiu, stăpînă !
Prin plopii tremurători străbătu un frea -
măt prelung. Duduia Lizuca zise:
- De aicea trebuie să apucăm pe drumu-
şorul de la stînga. Chiar şi frunzele plopilor
se-ntorc într-acolo. Pe urmă, avem să
trecem printre livezi şi prin dumbrava
Buciumenilor, şi îndată dăm de căsuţa
bunicilor. Dacă am isprăvit cenuşa, mer-
gem pînă acolo şi înapoi nu ne mai întoar-
cem. Acolo nu ne bate nimeni şi bunicuţa
are să plîngă şi are să se bucure că am venit.
Pe tine te dor picioarele, Patrocle?
- Nu.
- Nici pe mine. Hai să mergem. Uite,
Patrocle, pe aicea drumul e mititel şi îngust
d-ai mai frumos decît în tîrg. Şi la dreapta
şi la stînga s-au adunat păpuşoi. Se mişcă şi
sună ca nişte săbii. Dar eu nu mă tem.
Ei ne îndeamnă înainte şi ne pot apăra de
multe jivine rele. Vezi tu? păpuşoii au şi
împărăteasă, Patrocle. O floare mare şi
mîndră: bunica zicea că o cheamă Sora-
Soarelui. Să ne oprim aici, lîngă ea. Ce mai
faci mata, Sora-Soarelui?
Floarea cu coroană aurie se clătină lin
spre copilă, la adierea vîntului.
- Îmi pare bine că te găsesc înaltă şi
frumoasă, urmă Lizuca. Noi ne ducem
..
la bunicuta si la bunicul.
- Foarte bine, aprobă floarea-soarelui.
339
 - Căci acasă nu mai putem sta. Tata a
bătut din picior la bunici şi nu mai mă lasă
la dînşii. Şi cînd era tata acasă, mămica se
sfădea cu d1nsul; ţipa subţire, cerea să vîndă
livezile şi pădurea. Tata nu voia şi zicea
că sînt ale mele, rămase de la mama.
Iar mămica tropăia mărunţel şi se uita
holbat şi a căzut pe scaun leşinată; şi tata
a sărit şi a stropit-o cu apă. Pe urmă tata
s-a dus; iar mămica mă tot bătea, dar eu nu
plîngeam. Mă strecuram la Patrocle, în
cuşca lui, şi stam acolo ascunsă şi mă gîn-
deam la mama, care s-a dus şi nu s-a mai
întors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!
Floarea lăsă să cadă deasupra copilei două
petale ca nişte fluturi de lumină şi clătină
întristată din cap.
- Aşa-i că pe aici e drum la bunicii
----- - · __ __ _ -
..._
EO\'(IARD LEAR
mei? Atunci hai să mergem, Patrocle, că
altfel întîrziem.
La doi paşi de duduia Lizuca, căţelul
scurma repede cu o labă un muşuroi de
furnici, apoi îşi vîrî botul în el, mirosind.
Îndată începu să scuture din cap şi să
pufnească, ţopăind la dreapta şi la stînga.
Lizuca începu a rîde.
- Vezi, Patrocle, dacă nu le dai pace,
ele te muşcă. Stăi cuminte, să ţi le iau de pe
bot şi să le dau drumul în iarbă. Nu ştii
mata că aici este şi împăd.teasa furnicilor?
Şi dacă o scăpăm de primejdii, ea ne dă
un fir de pai; şi cînd avem ne.v oie de d1nsa
îndată vine să ne ajute, cu toate furnicile
ei. Aşa. Uite paiul. Hai să mergem. Rămîi
sănătoasă, Sora-Soarelui.
..
GEO BOGZA
PRIMĂVARA ÎN CARP AŢI
Am stat de vorbă, nu de mult, cu
munţii.
M-au întrebat, ca-ntotdeauna, dacă
am să le dau vreo veste.
Erau încă sub stăpînirea 1ern11:
acoperiţi de zăpezi, cu lacurile înghe-
ţate, cu pădurile de brad sticloase ş1
rect.
Le-am spus:
- Vă aduc, munţilor, o veste mare:
Vine primăvara!
În bîrlogurile lor, urşii scoaseră un
adînc suspin de uşurare. La poalele
pădurilor, zăpada păli sub cea clintii
împunsătură a ghioceilor.
Cîteva clipe mai tîrziu, vrînd să ne
arate că nici de data aceasta nu re-
nunţă la speranţa deşartă pe care o
nutreşte de la începutul lumii, de a
rămîne singură stăpînă peste întreaga
fire, iarna rîse răutăcios, dezvelindu-şi
obrazul vînăt şi rece, în stare să în-
gh~ţe şi ultima zvîcnire a vieţii.
In bîrlogurile Ciucaşului, urşii mor-
matra, decepţionaţi; la poalele pădu­
rilor, ghioceii se traseră înapoi, înfri-
coşaţi de gîndul vreunei imprudenţe
fatale; Bucegii păreau moşnegi gîrbov i,
obosiţi de viaţă şi de eternitate; lacu-
rile Făgăraşului: ochi îngheţaţi de su-
flarea morţii; iar Piatra Craiului apar-
ţinea unei planete al cărei soare se stin-
sese de mult.
-- Şi totuşi, dragii mei munţi, să
ştiţi că vine primăvara. Şi vine o pri-
măvară cum n-a mai fost alta pe aceste
pămînturi.
Şi urşii, şi ghioceii, ş1 piscurile înză­
pezite ciuliră urechea.
- Vine, le-am spus, o primăvară
formidabilă!
Ei erau sub privirile mele, atenţi,
prinşi în vaste oceane de gheaţă, gata
oricînd să asculte o veste mare.
- Sînt bucuros că mi-e dat să vă
vestesc - o, munţi bătrîni - că vine
o primăvară cum n-aţi mai văzut nici-
cînd. Ştiu că au fost pe aici multe pri-
măveri nemaipomenite, dar aceea care
vine le întrece pe toate. Ea este pri-
măvara primăverilor.
Ei mă ascultau fără să întrebe nimic,
iar eu le vorbeam cu o neclintită con-
vingere.
- De mii de ani se întorc cocorii
341
pe aceste pămînturi, dar cei ce sînt
acum în drum spre noi le vor găsi în
pragul unor transformări atît de uriaşe,
încît nu vor mai conteni scoţînd mari
ţipete de uimire.
De mii de ani se întorc cocoru d in-
spre miazăzi, dar numai cei ce vor sosi
în primăvara aceasta vor zbura peste
o Dacie în care urmaşii vechilor pă s -
tori se pregătesc să devină stăpîni pe
forţa atomului.
- Aceasta e vestea cea mare, dragii
mei munţi, pe care voiam s-o fac cu-
noscută enormului vostru auz. Bucura-
ţi-vă! Pămînturile pe care le străjuiţi
şi înfrumuseţaţi cu fiinţa voastră intră
acum si ele, în lumina orbitoare a nou-
lu i eY.'[ ... ]
N . TONITZA
CARLOS DRUMMOND DE ANDRA D E

COPILĂRIE

Tata încăleca şi pornea la cîmp.

Mama răminea acasă cu acu l în mină.
Frăţio rul dormea.
Copil singuratec, citeam sub arborele mango
povestea lui Robinson Crusoe,
o lu ngă po,·este ce nu se termina niciodată.

În lumina albă a amiezii chema o voce

care dincolo, în casa sclavilor, învăţa cîntece de lea gă n -

fără să le uite vreodată -

chema la cafea.
Cafea mai neagră decît bătrîna guvernantă.
Cafea gustoasă.
Cafea bună.

Mama stătea cu acul în mi nă

şi mă privea:
Pst. .. nu-l trezi pe micuţ .
Privea spre leagănul pe care se aşezase o mu scă.
Şi suspină.. . cît de adînc!
 Departe, tata îşi căuta vita
cutreierînd nesflrşita cîmpie.

Iar eu n-am ştiut niciodată că povestea mea

era mai frumoasă decît a lui Robinson Crusoe.

i .
( I

j .

,,... ( ' ·(

PAUL VALERY
]OHANN WOLFGANG GOETHE
NOUL PARIS
Am visat deunăzi, în noaptea dinspre
Rusalii, că stăteam în faţa oglinzii şi pri-
veam cum îmi vin hainele pe care mi le
făcuseră părinţii de sărbători. Purtam pan-
tofi de piele frumoasă, cu mari catarame
de argint, ciorapi lungi de bumbac fin,
îmbrăcămintea de dedesubt era de mătase
neagră şi haina dintr-un buracan verde cu
fire de aur în jurul butonierelor. Jiletca
era dintr-o stofă galbenă tăiată din vesta
de ginere a tatei. Eram frizat şi pudrat
şi buclele îmi stăteau pe cap ca nişte ari-
pioare. Se făcea însă că nu puteam de loc
să termin cu îmbrăcatul, pentru că luam
mereu o haină în locul alteia şi cînd îmbră­
cam una din ele, vedeam că alunecă de pe
mine îndată ce doream s-o îmbrac pe
următoarea. Nu mai ştiam ce să fac, cînd
un tînăr chipeş se apropie de mine şi mă
salută cu multă prietenie:
- Bine-ai venit, îi spusei. Mă bucur că
te văd aici.
- Mă cunoşti? întrebă tînărul zîmbind.
- Cum să nu ! răspunsei surîzînd la
rîndul meu. Dumneata eşti zeul Mercur.
Ţi-am văzut adeseori chipul pictat.
- E adevărat. M-au trimis zeii la tine
cu o misiune importantă. Vezi merele astea?
Întinse mîna şi-mi arătă trei mere, pe
care abia le putea cuprinde şi care erau
tot atît de frumoase pe cît de mari. Unul
era roşu, al doilea galben şi al treilea verde.
Le-ai fi putut lua drept nişte pietre pre-
ţioase, cărora li s-a dat forma unor fructe.
Vrui să întind mina către ele, dar Mercur
le trase înapoi şi-mi spuse:
- Află mai întîi că nu sînt pentru tine.
Trebuie să le dai celor trei tineri, cei mai
frumoşi din oraş, care îşi vor găsi apoi
soţii, fiecare după soarta lui, dar aşa cum
altele nici n-ar putea să-şi d orească . la
merele şi vezi de-ţi fă treaba bine! adăugă
zeul şi, după ce îmi puse merele în mînă,
plecă. Mi se părea că se făcuseră şi mai mari.
Le ridicai în sus, le privii în lumină şi
văzui că sînt străvezii. Dar deodată merele
se lungiră şi se făcură trei fetişcane fru-
moase coz, mari cit o păpuşă şi îmbrăcate
345
în straie de culoarea mărului din care se
iviseră. Şi cum se desprindeau încet din
mina mea, am vrut să le apuc, pentru a o
ţine în loc cel puţin pe una din ele, dar fetele
pluteau departe, deasupra capului meu ,
aşa încît nu mai puteam decît să le privesc .
Împietrisem de uimire, cu braţele întinse
încă şi mă uitam la degetele mele, ca şi
cum ar fi fost ceva de văzut acolo. Deodată
observai în vîrful unui deget o fetiţă dră­
guţă, mai mică decît cele care zburaseră,
sărind de pe un deget pe altul şi dansînd,
,·eselă şi plină de haz. Am stat să mă uit
la ea un timp, foarte mirat, şi cum îmi
plăcea mult, crezui că sînt destul de înde-
mînai ;c pentru a o prinde, dar deodată
si mţii o lovitură puternică în creştetul
capului şi căzui în nesimţire. M-am trezit
ah a la vremea cind trebuia să mă îmbrac
şi să mă duc la biserică .
În timpul slujbei mă tot gîndeam la
fetiţele mele, tot aşa în vremea mesei de
prînz, pe care o luam la bunici. După
masă mă dusei să văd pe cîţiva prieteni,
atît pentru a-mi arăta hainele noi, pălăria
purtată sub braţ şi sabia la coapsă, cît şi
pentru că le rămăsesem dator cu o vizită .
Dar n-am găsit pe nimeni acasă şi, cum mi
se spusese că prietenii plecaseră să se
plimbe prin grădini , mă gîndii să-i urmez,
pentru a petrece seara cu ei împreună.
Drumul mă duse către zidurile oraşului
şi ajunsei la locul care se numeşte pe bună
dreptate «zidul rău » , căci umblă stafii pe
acolo . ~1ergeam încet şi mă gîndeam la
cele trei zeiţe ale mele, dar mai cu seam ă
la nimfa cea mică. Ridica i degetele în su s,
în nădejdea că s-ar mai putea ca nimfa să
fie atit de drăguţă încît să apară şi să se
joace din nou pe vîrfurile lor. Vmblînd
aşa cufundat în gîndurile mele, obserni
în stînga o portiţă în zid, pe care n-o bă-
3 -46
gasem încă de seamă. Era scundă, dar
arcul ogival de deasupra ei era destul de
mare pentru a lăsa ~ :1 treacă pe omul cel
mai înalt. Arcul şi cadrul de piatră al porţii
erau dăltuite cu muit.·1 artă de meşterul
pietrar, dar mai cu seamă uşa îmi atrase
luarea aminte. Era făcută dintr-un lemn
vechi şi negru, destul de simplă, dar bă­
tută în benzi groase de bronz, a căror
împletitură, unde se cuibăriseră parcă pă­
sări vii, n-o puteam admira îndeajuns.
Ceea ce mi se păru mai ciudat era că uşa
asta n-avea nici broască , nici clanţă, nici
ciocan, aşa încît îmi spusei că numai
cineva dinăuntru ar putea-o deschide. Nu
m-am înşelat, căci apropiindu-mă pentru
a-i pipăi ornamentele, ea se deschise dintr-o
dată şi în prag apăru un om îmbrăcat în
nişte haine lungi şi largi, foarte ciudate.
O barbă venerabilă îi încadra chipul, fă­
cîndu-mă să-mi spun că de bună seamă
trebuie să fie vreun evreu. Dar el, ca şi cum
mi-ar fi ghicit gîndul, făcu semnul crucii,
dîndu-mi să înţeleg că este creştin şi
catolic.
- Ce cauţi pe-aici, domnişorule? mă
întrebă el cu voce şi gesturi prietenoase.
- Admiram poarta asta , am răspuns.
N -am mai văzut niciodată o asemenea
poartă. I-ar sta mai bine într-un muzeu,
desfăcută în bucăţele.
- Mă bucur că-ţi place, spuse bătrînul.
Pe dinăuntru este şi mai frumoasă. Intră
s-o vezi, dacă-ţi face plăcere.
Nu mă prea simţeam la largul meu. Îm-
brăcămintea ciudată a portarului, singură­
tatea locului şi un nu ştiu ce, care plutea
în aer, îmi strîngeau inima. Am mai ză­
bovit o clipă, pretextînd că vreau să mai
privesc poarta pe dinafară, dar aruncam
căutături furişe în grădină, căci în faţa
mea se deschidea o · grădină. Dincolo de
 poartă se întindea un loc mare şi umbrit;
tei bătrîni, crescuţi la distanţe egale, îl
acopereau cu ramurile lor încrucişate, aşa
încît societatea cea mai numeroasă ar fi
putut găsi acolo înviorare, în arşiţa dogo-
rîtoare a zilei. Pusesem piciorul pe prag,
iar bătrînul mă tot îndemna să intru. N-am
mai pregetat, căci auzisem că prinţii şi
sultanii nu se întrebau de loc, în astfel de
împrejurări, dacă există vreo primejdie.
Eram de altfel încins cu sabia şi puteam
sfirşi repede cu acel bătrîn, dacă m-ar fi
atacat.
Intrai deci liniştit şi portarul împinse uşa,
care se închise atît de încet, încît abia băgai
de seamă. El începu să-mi arate ornamen-
tele interioare ale uşii şi mai frumos meşte­
şugite, lămurindu-mi tot ce trebuia să ştiu
şi dovedindu-mi multă bună-voinţă. Cum
prinsesem încredere în el, mă lăsai condus
de-a lungul zidului circular şi acoperit cu
frunziş al grădinii, aflînd acolo multe lu-
cruri de admirat. Din guri de tritoni, aşe­
zaţi în firide împodobite cu muşchi, corali
şi sfărimături de stîncă, apa curgea îm-
belşugată în bazine de marmură. Din loc
în loc se vedeau colivii şi cuşti, în care
veveriţe şi cobai săreau încoace şi încolo,
apoi tot alte şi alte fiinţe blînde, după
pofta inimii. Păsările ne strigau şi fluierau
cînd treceam prin faţa lor. Mai ales graurii
îndrugau fel de fel de prostii. Unul din ei
striga mereu: «Paris, Paris! Narcis, Narcis!»
tot aşa de lămurit, ca şi cum ar fi vorbit
un copil la şcoală. În timp ce păsările ţipau
astfel, bătrînul părea că mă priveşte din ce
în ce mai sever. Dar eu mă făceam că nu
iau seama la ele şi nici n-aveam timp să
ascult, căci observasem că ne învîrteam în
cerc şi că locul acesta umbrit era un rotocol
care cuprindea în el un altul şi mai inte-
resant. MATEIU CARAGIALE

347
 Ajunsesem din nou la portiţă şi bătrînul
avea aerul că vrea să mă lase să plec. Dar
ochii îmi erau aţintiţi asupra unui grilaj
de aur, care părea că închide mijlocul
acestei grădini minunate, zărită de mine
în timpul plimbării pe care o făcusem,
deşi bătrînul mă conducea către zidurile
grădinii şi mă ţinea departe de acel punct.
Indată ce ne aflarăm din nou în faţa portiţei
îi zisei, înclinîndu-mă:
- Aţi fost atît de îndatoritor cu mine,
încît aş mai îndrăzni să vă rog ceva, înainte
de a ne despărţi. N-aş putea vedea mai
de aproape grilajul de aur, care pare că
înconjoară într-un cerc larg mijlocul gră­
dinii?
- Bucuros - răspunse bătrînul - dar
trebuie să te supui dtorva condiţii.
- Care anume? întrebai grăbit.
- Trebuie să-ţi laşi aici pălăria şi sabia
şi să nu te desparţi nici un pas de mine,
în timp ce te conduc.
- Cu plăcere! răspunsei şi-mi pusei
pălăria şi sabia pe prima bancă de piatră
din preajmă.
Bătrînul apucă cu mîna lui dreaptă
stînga mea şi mă trase cam tare după el.
Cînd ajunserăm lîngă grilaj, mirarea mi se
schimbă în perplexitate. Pe un soclu înalt
de marmură erau înşirate nenumărate su-
liţe şi lănci, ale căror vîrfuri ciudat împo-
dobite erau legate între ele, formînd un
cerc. Privii prin intervalele dintre ele şi
văzui îndărătul lor o apă care curgea do-
mol, prinsă între pereţi de marmură. În
limpezile adîncimi ale apei înotau încoace
şi încolo o mulţime de peşti aurii şi argintii,
unii încet, alţii repede, unii singuri, alţii
însoţiţi, mai mulţi împreună. Aş fi vrut
să mă uit şi dincolo de apa aceea, pentru a
vedea ce se află în inima grădinii, dar spre
marea mea uimire băgai de seamă că pe
348
malul dimpotrivă apa era ţărmurită cu un
alt grilaj, astfel rînduit că, unde era aici
un spaţiu liber, dincolo era o lance sau o
suliţă! şi că, dacă mai puneai la socoteală
şi celelalte ornamente, nu puteai vedea
nimic mai departe, ori cum te-ai fi aşezat.
De altfel, bătrînul care mă ţinea din ce în
ce mai strîns, nu mă mai lăsă de loc să mă
mişc. După toate cite văzusem, curiozita-
tea mea sporind, îmi luai curajul să-l întreb
pe bătrîn dacă n-ar fi cu putinţă să mergem
mai departe.
- De ce nu? răspunse el. Dar cu noi
condiţii.
Întrebîndu-1 care anume, bătrînul mă
anunţă că trebuie să-mi schimb hainele.
Am fost mulţumit auzind că era vorba
numai de atît. Mă lăsai condus pe lingă
ziduri, într-o mică sală curată, de ai cărei
pereţi atirnau fel de fel de veşminte amin-
tind costumul oriental. Mi-am schimbat
repede hainele, apoi bătrînul mi-a pus un
fileu pe cap, după ce, spre groaza mea,
mi-a scuturat violent pudra de pe el.
Aşa travestit, m-am privit într-o oglindă
mare şi mi s-a părut că-mi stă mai bine
decît în scrobitele mele haine de sărbătoare.
Am schiţat cîteva gesturi şi am început să
sar, aşa cum văzusem că fac dănţuitorii
la bilei. Dar deodată am zărit în oglindă
o firidă aflată în spatele meu. Pe zidul ei alb
atîrnau trei ştrenguleţe verzi, împletite
într-un fel pe care nu-l puteam distinge
bine din depărtare. M-am întors repede şi
l-am întrebat pe bătrîn despre rostul lor.
Bătrînul, foarte îndatoritor, desprinse unul
din ele şi mi-l arătă. Era un găitan de mătase
verde, potrivit de rezistent, ale cărui ca-
pete prinse în curele verzi, despicate în
două, îi dădeau înfăţişarea unei unelte desti-
nate pentru o întrebuinţare nu tocmai plă­
cută. Lucrul mă puse pe gînduri, aşa că-l
GIOVANNI BATTISTA BRACELLI

349
 intre bai pe bătrîn ce însemnau toate acestea.
Îmi răspunse binevoitor şi calm că ştrengu­
leţele sînt destinate acelora care ar abuza
de încrederea ce li se acordă aici. Atîrnă
apoi funia la locul ei şi îmi ceru să-l urmez;
dar de data asta nu mă mai apucă de mînă,
aşa încît putui merge slobod alături de el.
Mă întrebam cu multă curiozitate unde
să fie poarta şi podul prin care să pot trece
prin grilaj şi peste apă, căci pînă atunci nu
văzusem nicăieri nici poartă, nici pod.
Mă uitam atent la gardul de aur, în timp
ce ne apropiam grăbiţi de el, şi mare îmi
fu mirarea cînd văzui că deodată lăncile,
şi suliţele, şi halebardele încep să se mişte
şi să se scuture şi această ciudată agitaţie
se termină cînd toate vîrfurile armelor se
îndreptară unele împotriva altora, ca şi
cum două trupe înarmate ar fi fost gata
să se încaiere. Ochiul abia putea să sufere
atîta neorinduială şi urechea atîta zăngănit,
cînd, spre nespusa mea uimire văzui cum,
lăsindu-se cu totul în jos şi acoperind ca-
nalul, armele întocmiră cel mai minunat
pod care putea fi închipuit. Strălucind în
mii de culori, straturile grădinii se arătau
acum ochilor noştri. Erau acolo şiruri în-
crucişate de flori, care, privite în ansamblu,
alcătuiau un labirint de podoabe; toate
erau prinse în gardr,ri vii, făcute din nişte
plante verzi, mărunte şi lînoase, pe care
nu le cunoşteam. Pe fiecare strat se vedeau
flori de cîte o altă culoare, crescute puţin
de la pămînt, încît ochiul putea urmări cu
uşurinţă contururile după care fuseseră
orînduite. Priveliştea desfătătoare, de care
mă bucuram în lumina puternică a soarelui,
mă robise cu totul. Nu ştiam însă unde să
calc, căci aleile şerpuitoare erau acoperite
cu un nisip albastru, nespus de curat,
asemănător unui cer mai întunecat sau
reflexului său în apă. Mersei aşa un timp
alături de călăuzamea, cu ochii aplecaţi
spre pămînt, pînă cînd văzui, în mijlocul
rotocolului de straturi şi flori, o horă mare
de chiparoşi şi arbori de soiul plopilor,
prin care nu se putea zări nimic, căci ra-
murile lor de jos păreau crescute de-a
dreptul din pămînt. Călăuza mea, în loc să
mă ducă de-a dreptul acolo, mă tot împin-
gea către mijlocul grădinii şi mare mirare
încercai cînd, intrînd sub pomii cei înalţi,
descoperii în faţa mea galeria de coloane
a unui încîntător pavilion, care părea să
aibă portale asemănătoare şi în celelalte
aripi ale lui. Dar mai mult decît acest model
de arhitectură, inima îmi fu răpită de o
muzică, răsunind dinăuntrul casei. Cînd
mi se părea că aud o lăută, cînd o harpă,
cînd o ţiteră, cînd alte picurări de note,
care nu semănau cu sunetele nici unuia
din aceste instrumente. Poarta către care
ne îndreptasem se deschise la uşoara atin-
gere a bătrînului şi inima mi se opri în loc
cînd văzui că fiinţa care ne ieşi în întimpi-
nare semăna leit cu fata plină de nuri ce-mi
jucase pe degete în vis I Mă salută ca şi
cum ne-am fi cunoscut de mult şi mă pofti
să intru. Bătrînul rămase mai în urmă şi
eu înaintai, alături de ea, printr-un coridor
boltit şi frumos împodobit, către sala din
mijloc, a cărei înălţime de catedrală îmi
atrase privirea şi mă cufundă în uimire de
cum intrai înăuntru. Dar ochiul nu-mi
întîrzie mult asupra acesteia, căci un spec-
tacol mai fermecător mă ispiti. Pe un covor,
chiar sub cupolă, stăteau, întocmind un
triunghi, trei femei, îmbrăcate în culori
felurite: una în roşu, alta în galben, alta
în verde. Jilţurile lor erau aurite şi covo-
rul - un strat de flori fără cusur. Purtau
pe braţe cele trei instrumente muzicale pe
care nu le putusem deosebi de afară, căci
tulburate de sosirea mea încetaseră să cînte.
RUDYARD KIPLING
 - Fii binevenit! zise cea din mijloc,
aceea care stătea cu faţa către uşă, îmbrăcată
în roşu, şi cu harfa în braţe. Aşază-te lîngă
Alerta şi ascultă, dacă îţi place muzica.
Abia atunci observai că în faţa lor, de-a
curmezişul, era o banchetă pe care se afla
o mandolină. Drăgălaşa fată luă mandolina ,
se aşeză şi mă trase lîngă ea. Privii atunci
pe cea de a doua doamnă, aceea care se
găsea la dreapta mea, îmbrăcată în galben
şi cu o ţiteră în mînă. Dacă harpista avea o
statură impunătoare, trăsături mari şi o
atitudine maiestuoasă, cîntăreaţa din ţiteră
era mai degrabă o fiinţă graţioasă şi plină
de voioşie. Era zveltă, cu părul blond, în
timp ce chipul celeilalte era împodobit de
un păr negru închis. Felurimea şi armonia
muzicii lor nu mă putu opri să observ şi
pe cea de-a treia frumoasă, îmbrăcată în
verde şi al cărei cîntec de lăută avea ceva
şi duios, şi neaşteptat. Aceasta din urmă
părea că mă priveşte cu o deosebită stă ­
ruintă si că mie mi se adresează cîntecul ei.
' '
Nu-mi puteam da bine seama cum este,
căci mi se părea cînd gingaşă, cînd ciudată,
cînd deschisă, cînd îndărătnică, după cum
îşi schimba cîntecul şi expresia feţei; cînd
părea că vrea să mă mişte, cînd să mă aţîţe .
Ar fi putut de altfel să facă ce-ar fi vrut,
că tot n-ar fi pus stăpînire pe mine; mica
mea vecină, alături de care stăteam, mă
cucerise cu totul. Cum recunoscusem apoi
în cele trei doamne pe silfidele din visul
meu, fiecare îmbrăcată în culoarea uneia
din poamele visate, înţelesesem că n-aş fi
putut s-o prind pe nici una din ele. Mi-ar
fi plăcut mai mult micuţa de lîngă mine,
dar amintirea loviturii pe care mi-o dăduse
în vis era încă vie. Cîtva timp ea stătu
linistită cu mandolina în rnînă, dar cînd
stăpînele ei încetară să cînte, pnm1 po-
352
runca să ne înveselească cu vreo cîteva
arii. Abia ciupise de pe strunele ei două­
trei melodii de dans, cînd o văzui sărind în
sus. Făcui şi eu acelaşi lucru. Micuţa cînta
şi dansa, iar eu plin de înflăcărare îi înso-
ţeam paşii, aşa că executarăm împreună un
mic balet, pe care doamnele păreau a-l
privi cu multă mulţumire, căci îndată ce
încetarăm, porunciră micuţei să-mi poto-
lească setea cu c:va bun, aşteptînd să ni
se servească cina. In ce mă priveşte, uitasem
că dincolo de paradisul în care mă aflam
ar mai exista ceva pe lume. Îndată, Alerta
mă luă şi mă duse înapoi pe coridorul pe
care venisem. De-aici se deschideau două
odăi frumos orînduite. Într-una din ele,
unde locuia de obicei, îmi aşternu o masă
cu portocale, smochine, piersici şi struguri
şi mă desfătai gustînd cu o deosebită
poftă fructele ţărilor îndepărtate ca şi pe
acelea ale lunilor viitoare. Îmi oferi şi
zaharicale din belşug, apoi îmi umplu cu
vin spumos un pocal de cristal şlefuit;
dar nu simţeam nevoia să beau, căci mă
răcorisem de ajuns cu fructele cele zemoase.
- Haide acum să ne jucăm, îmi zise
Alerta ş i mă conduse în cealaltă odaie.
Aici parcă eram la tîrgul de Crăciun,
dar atîtea lucruri preţioase şi delicate n-au
fost niciodată văzute în încăperea în care
se adună darurile de sărbători. Erau acolo
tot felul de păpuşi, de haine şi unelte
pentru ele, de bucătării, dormitoare, maga-
zine şi nenumărate alte jucării. Alerta mă
conduse prin faţa tuturor dulapurilor de
sticlă în care erau păstrate .
Ea închise însă repede primele dulapuri
ş1-m1 spuse:
-- Astea nu sînt pentru tine. Aici -
adăugă ea - sînt materiale de construcţie,
ziduri şi turnuri, case, palate şi biserici,
s ă zi deşti un oraş întreg. Astea însă nu-mi
 plac mie. Să găsim mai bine ceva care să
ne placă amîndurora.
Scoase atunci cîteva cutii, în care zării
rînduit în vrafuri un întreg popor mărunt
de războinici, cum altul mai frumos nu
văzusem niciodată. Nu mă lăsă să privesc
mult timp în cutii, căci luă sub braţ una
din ele, iar eu pe cea de a doua.
- Să mergem pe podul de aur, mă
îndemnă Alerta. Acolo e bine să te joci
de-a soldaţii. Vîrfurile suliţelor îţi arată
cum trebuie să aşezi oştile în luptă.
Ajunserăm pe podeţul de aur, care se
cam clătina; în timp ce îngenuncheasem
pentru a-mi aşeza şirurile de soldaţi, auzeam
sub mine undele susurînd şi peştii clipocind
în apă. Toţi soldaţii noştri erau călări.
Alerta se lăuda că armata ei de femei era
condusă de regina Amazoanelor; eu îl
găsii pe Achile şi o impunătoare cavalerie
grecească. Oştile stăteau acum faţă-n faţă.
Ceva mai frumos nu se putea închipui.
Nu erau cavaleri de plumb turtiţi, oamenii
şi caii erau trupeşi, bine făcuţi. Nici nu
puteam înţelege cum se ţin pe picioare
fără nici o scîndurică dedesubtul lor.
Ne priveam cu mare mulţumire armatele,
cînd Alerta mă vesti că atacul începe.
Găsisem şi artilerie în cutiile noastre, mici
EDWARD LEAR
bile de agată frumos poleite. Cu aceste bile
urma să ne bombardăm, luînd seama să
răsturnăm numai figurile, nu cumva să le
şi stricăm. Canonada începu din ambele
părţi şi la început totul merse spre deplina
noastră mulţumire. Dar cînd adversara
mea văzu că eu ţinteam mai bine decît ea
şi că victoria, care atîrna de numărul călă­
reţilor rămaşi în picioare, îmi va reveni
mie, se apropie mai mult de rîndurile
mele şi, azvîrlind cum se pricep fetele,
obţinu succesul rîvnit: îmi culcă la pămînt
trupele cele mai bune şi cu cît pr~testam
mai mult cu atît creştea zelul ei. In cele
din urmă m-am supărat şi i-am declarat
că voi face la fel. Nu numai că m-am apro-
piat mai mult de ea, dar în furia mea am
început să arunc cu mai multă putere,
aşa încît vreo cîteva din micile ei amazoane
se $cură ţăndări. În ardoarea ei, Alerta
nu observă numaidecît; însă rămăsei ca de
piatră cînd văzui că bucăţile figurinelor
sfărîmate se adună singure şi că din ele se
iveau cai şi amazoane vii; acestea, sărind
de pe podul de aur, sub tei, alergau în
cerc şi se pierdeau apoi, nu ştiu cum,
către ziduri. Frumoasa 'mea adversară, de
îndată ce observă toate acestea, începu să
plîngă şi să se vaiete cît o ţinea gura, stri-
gînd că pierderea ce îi căşunasem e de
neînlocuit. Cum supărarea nu-mi trecuse
încă, mă bucuram de paguba adusă şi
luînd încă o mină de bile le aruncai orbeşte
şi cu putere în pilcurile ei de călăreţi.
Din păcate, de data aceasta atinsei regina,
pe care o cruţasem cît timp jocul fusese
dus după toate regulile. Regina zbură în
bucăţi şi aghiotanţii ei fură de asemeni
zdrobiţi; dar repede se refăcură şi luînd-o
la sănătoasa galopară cîtva timp în cerc,
la umbra teilor şi se pierdură apoi în direc-
ţia zidurilor.
În timp ce eu mă aplecasem să mai culeg
cîteva bile, care se rostogoleau pe suliţele
aurite, adversara mea striga mînioasă. În
turbarea mea, doream să-i nimicesc întrea-
ga oaste, dar ea, nepregetînd de Ioc, sări
asupră-mi şi-mi dădu o palmă atît de tare,
că începu să-mi vîjîiecapul. Auzisem că
la palma unei fete se răspunde cu o săru­
tare zdravănă. Îi luai deci capul în mîini şi
începui s-o sărut de nenumărate ori. Dar
ea ţipa cît o ţinea gura, aşa că, speriat, îi
dădui drumul, spre marele meu noroc,
căci în acelaşi timp mi se întîmplă un lucru
neînchipuit. Podeaua începu să tremure
şi să se scuture şi observai îndată că grilajul
se mişcă. N-aveam timp să mă gîndesc la
ce se întîmplă, nici nu ştiam unde să pun
piciorul ca să fug. Mi-era teamă să nu mă
înţep, căci suliţele şi lăncile , care se ridi-
cară deodată în sus, îmi spintecară hainele.
Într-un cuvînt, nu ştiu ce mi se mai întîmplă
că, ameţit şi asurzit, mă trezii sub un tei,
unde mă azvîrlise grilajul refăcut .
Totodată se deşteptă şi mînia mea, care
spori şi mai mult atunci cînd auzii batjocu-
rile şi rîsetele Alertei, azvîrlită şi ea alături
de mine, dar ceva mai uşor. Sării în sus
şi cînd văzui mica mea oaste, împreună cu
căpetenia ei, Achile, risipită în jurul meu,
354
îl luai pe erou şi dădui cu el de un copac.
Chipul în care el se adună din bucăţi şi o
luă la fugă mă bucură acum şi mai mult,
căci plăcerea răutăcioasă de a distruge se
unea cu priveliştea cea mai încîntătoare
din lume. Eram gata să-i trimit pe toţi
grecii mei pe urmele lui Achile, cînd
deodată începură să ţîşnească ape din toate
părţile, din pietre şi ziduri, din pămînt şi
ramuri, ori încotro mă întorceam, încru-
cişîndu-se şi biciuindu-mă. Hainele mele
prea subţiri se udară leoarcă şi, cum mai
erau şi rupte, nu pregetai să le scot de pe
mine şi să le arunc cît colo. Aruncai şi
pantofii şi toate celelalte învelişuri, unul
după altul, şi, cum era o zi caldă, găsii
că era foarte plăcut să mă scald în baia
de raze. Astfel despuiat, începui să mă
plimb în jurul apei ce ţîşnea, nedorind decît
ca plăcerea mea să se prelungească cit de
mult. Furia mi se potolise şi căutam acum
să mă împac cu mica mea duşmană. Dar
cum deodată apele se opriră, mă trezii ud
pe pămîntul plin de apă.
Ivirea neaşteptată a bătrînului nu mi se
păru de loc bine venită; aş fi dorit, dacă
nu să mă ascund, cel puţin să mă pot acoperi.
Ruşinea, frigul care mă făcea să dîrdîi,
încercarea de a mă acoperi cu ceva îmi
dădeau un aer nenorocit. Bătrînul folosi
această clipă pentru a mă mustra cu
asprime:
- Nu ştiu, zău - îmi strigă el - ce mă
opreşte să iau unul din ştreangurile verzi
şi să-l încerc, dacă nu la gîtul, cel puţin pe
spinarea dumitale!
Ameninţarea aceasta mă indignă peste
măsură.
- Cîntăreşte-ţi cuvintele şi gîndurile !
îi strigai la rîndul meu. Altfel să ştii că
eşti pierdut, împreună cu stăpînele tale.
- Dar cine eşti tu că îndrăzneşti să-mi
vorbeşti astfel? întrebă cu dîrzenie bă­
trînul.
- Un favorit al zeilor, i-am răspuns.
De acestia atîrnă dacă cele trei femei vor
'
găsi bărbaţi vrednici de ele sau dacă vor
îmbătrîni si se vor usca în schitul vostru
fermecat. '
Bătrînul se dădu cîţiva paşi înapoi.
- Cine ţi-a spus toate astea? întrebă el
mirat şi pe gînduri.
- Ia te uită la aste trei mere, trei giu-
vaere! îi spusei.
- Şi cît ceri pe ele? făcu bătrînul.
- Mai întîi pe micuţa care m-a adus
în halul ăsta, i-am răspuns.
Bătrînul se aruncă la picioarele mele,
ca şi cînd nici n-ar fi văzut noroiul din jur.
Apoi se ridică, fără să se fi murdărit, mă
luă prietenos de mînă şi mă duse iar în
camera unde mă dezbrăcasem, mă îmbrăcă
din nou cu o deosebită îndemînare şi
repede am fost iar frizat ca mai înainte şi
gătit ca de sărbătoare. Portarul nu mai
spuse nici un cuvînt; dar înainte de a se
despărţi de mine în pragul porţii, îmi arătă
ceva pe zidul de peste drum, apoi altceva
la poartă. Am înţeles că voia să-mi înti-
păresc bine în minte cele ce-mi arăta,
pentru a putea regăsi mai uşor poarta,
care se închisese pe neaşteptate în urma mea.
Mă uitai mai bine la ce se vedea peste
drum. Ramurile cîtorva nuci bătrîni se
înălţau deasupra unui zid înalt, acoperin-
du-i cornişa. Ele ajungeau pînă la o placă
de piatră, al cărei cadru l-aş putea recu-
noaşte, dar a cărui inscripţie n-am putut-o
citi. Această placă era fixată într-o firidă
în care o flntînă îşi vărsa şuvoiul ei de apă
dintr-o cupă într-alta, pînă cînd ajungea
într-un mare bazin, un fel de eleşteu, ce se
scurgea apoi în pămînt. Fîntîna, placa cu
inscripţia, nucii se înălţau toţi pe aceeaşi
verticală; i-aş putea zugrăvi, aşa cum i-am
văzut.
Oricine îşi poate închipui cum am pe-
trecut seara aceea şi zilele următoare şi de
cîte ori mi-am repetat în gînd toate aceste
întîmplări, pe care eu însumi abia le puteam
crede. Îndată ce mi-a stat în putinţă, m-am
dus din nou la zidul blestemat, dorind
să-mi împrospătez cel puţin amintirea sem-
nelor şi să privesc poarta cea minunată;
dar, spre uimirea mea, aIŢl găsit totul
schimbat. Nucii se înălţau în adevăr dea-
supra zidului, dar nu mai erau atît de deşi.
Am găsit şi placa de piatră, dar mult la
dreapta pomilor, fără cadrul ei împodobit
şi cu o inscripţie citeaţă. Spre stînga am
aflat nişa cu flntîna ei, dar ea nu semăna
de loc cu aceea pe care o văzusem mai
înainte, aşa că mi-a venit să cred că a doua
mea aventură s-a petrecut, ca şi cea dintîi,
numai în vis. Urma portiţei dispăruse cu
desăvîrşire. Singura mea mîngîiere este
observaţia pe care am făcut-o: că toate
acele lucruri păreau să-şi schimbe din nou
poziţia. Ducîndu-mă de mai multe ori
prin partea locului mi s-a părut că nucii
se apropie iarăşi unii de alţii, întocmai ca
plac_!l de piatră şi flntîna aflată altădată sub
ea. !mi vine să cred că atunci cînd toate
acestea se vor regăsi pe aceeaşi linie, va
ieşi la iveală şi poarta dispărută. Voi face
atunci tot ce-mi va sta în putinţă pentru
a-mi relua aventura. Nu ştiu însă dacă voi
mai putea să vă povestesc noile întîmplări,
sau dacă nu cumva voi fi oprit să vă mai
spun ceva.
MIGUEL HERNANDEZ
ALDO PALAZZESCHI

RIO BO

ODILON REDON

Trei case m1c1

cu acoperişuri ascuţite ,
o poieniţă verde,
un firicel de rîu : Rio Bo,
de straje un chiparos.
Microscopic ţinut, e-adevărat,
o nimica toată, dar, dar„.
deasupra-i e veşnic o stea,
o mare stea logostea
care pe dindos
îşi face ochiade cu vîrful de chiparos.
O stea îndrăgostită?
Cine ştie poate
de cumva o are
vreo mare cetate •

3 56
MAURICE MAETERLINCK

PASĂREA ALBASTRĂ

ACTUL III

TABLOUL 5

PISICA ( sa/utînd copacii pe rînd) : Salut, tuturor copacilor!

MURMUR DE FRUNZE: Salut!. ..
PISICA: Astăzi e o zi mare!... Duşmanul nostru vine să vă
răpească forţele şi să se dea pe mîinile voastre. E vorba de
Tyltyl, fiul tăietorului de lemne, care v-a făcut atîta rău ...
Caută Pasărea Albastră, pe care aţi ascuns-o de ochii Omului
. .
de la facerea lumii si care numai ea cunoaste taina noastră ...
(Murmur de frunze): Poftim? ... Ah! vorbeşte Plopul. Da,
aşa e, are un Diamant care posedă darul de a ne descătuşa
pentru o clipă spiritele. Poate să ne silească să-i dăm Pasărea
Albastră şi atunci sîntem pentru totdeauna la cheremul
Omului. (Murmur. de frunze) : Cine vorbeşte? Ia te uită!...
Stejarul...Ce mai faci? (Murmurul frunzelor stejarului.) Tot
nu ţi-a trecut guturaiul?.„ Nu te mai lecuieşte Miambalul?...
Şi tot cu reumatisme? Crede-mă, e din pricina muşchiului,
prea îţi pui mult muşchi pe picioare. Pasărea Albastră e tot
la Dumneavoastră? (Murmurul frunzelor stejaruluiJ Poftim?
Da, nu trebuie să stăm la gînduri, trebuie să profităm de acest
prilej ... trebuie să dispară... (Murmur de frunze.) Poftim?...
Da, e cu soră-sa, trebuie să piară şi ea ... ( Murmur de frunze.)
Da. Cîinele îi însoţeşte; nu-l pot depărta de ei cu nici un chip ...
(Murmur de frunzeJ Ce ziceţi? Să-l mituim? Cu neputinţă!...
Am încercat în fel şi chip! (Murmur de frunze) Ah, tu eşti,
Bradule?... Da, găteşte patru scînduri... Da, şi Focul şi Za-

357
 hărul, şi A pa şi Pîinea... Sînt toţi de partea noastră afară de
Pîine, pe care nu se prea poate pune temei ... Singură Lumina
ţine partea Omului; dar ea n-o să vie ... I-am amăgit pe copii,
i-am făcut să creadă că trebuie să se furişeze într-ascuns, în
timp ce ea doarme ... E un prilej unic ... (Murmur de frunze.)
Ah! e glasul Fagului. Da, aveţi dreptate, trebuie să înştiinţăm
animalele... Soldanul are toba? ... E aici la voi? ... Bine, să
bată adunar~a, numaidecît... Uite-i! (S'e aud bătăile tobei care
se depărtează. Intră Tyltyl, Mytyl ;ri Cîinele.)
TYL TYL: Aici e?
PISICA (slugarnică, mieroasă, iese repede i'n i'nti'mpinarea copiilor) :
Ah! Iată-te, micul meu stăpîn. Ce bine arăţi şi ce frumuşel
eşti astă-seară... V-am luat-o înainte ca să dau de veste că
veniţi ... Totul merge bine. De rîndul ăsta sînt sigură că am
pus mîna pe Pasărea Albastră. L-am trimis pe Soldan să bată
toba să cheme cele mai de seamă animale din partea locului ...
Au şi venit, aud foşnind frunzişul... Ascultă! Sînt sfioase
şi nu-ndrăznesc _să se apropie ... (Zvon de animale ca: vaci, porci,
cai, măgari etc. lncet, către Tyltyl, luîndu-1 deoparte.) Dar de ce
e
ai mai adus şi Cîinele ?... Ţi-am mai spus că la cuţite cu toată
lumea, chiar şi cu copacii ... Tare mă tem că prezenţa lui
nesuferită o să strice tot. ..
TYL TYL: N-am putut să scap de el. .. (Către Cîine, amenin-
ţi'ndu-IJ Marş de-aici, n-auzi, potaie!. ..
CÎINELE: Cine? ... Eu? ... De ce? ... Ce-am făcut?
TYL TYL: Ţi-am spus să pleci!. .. N-avem nevoie de tine, asta
e. .. La urma urmei, ne plictiseşti!. ..
CÎINELE: Am să tac ... Am să vă urmez de departe ... N-o să
mă vadă nimeni ... Vrei să fac sluj?
PISICA (încet lui Tyltyl): Cum îngădui asemenea neascultare? ...
Croieşte-l peste bot, zău că e nesuferit ...
TYL TYL ( băti'nd clinele) : Poate că aşa a1 să-nveţi să fii mai
ascultător ...
CÎINELE (urli'nd): Au! Au! Au!
TYLTYL: Ei, ce zici acum?
CÎINELE: Zic că trebuie să te sărut pentru că m-ai bătut ...
(Îl sărută şi-l dezmiardă pe Tyltyl.)
TYLTYL: Bine ... bine ... Ajunge ... Du-te!
MYTYL: Nu, nu; să rămîie aici ... Cînd nu e el aici, mi-e frică
de toate cele ...
CÎINELE (sărind şi guduri'ndu-se, gata-gata s-o răstoarne pe Mytyl) :
Oh, ce fetiţă bună!. .. Şi ce frumoasă! Ce bună e !... Ce frumoasă

358
_
.....

(
CONSTANTIN BRÂNCUŞI
Pisicile lui SINE

şi dulce e ! Trebuie s-o sărut! Încă, înca, mcă ...

PISICA: Ce idiot !„. Pe cinstea mea, o să vedem„. Să nu pierdem
vremea... Răsuceşte Diamantul. ..
TYLTYL: Unde să mă aşez?
PISICA: În bătaia razei ăsteia de lună; o să vezi mai limpede„.
Asa !.„ răsuceste-1 încetisor„.
Tyltyl răsuceş~e Diaman~ul. Îndată un freamăt lung stră­
bate ramurile şi frunzele. Trunchiurile cele mai groase şi
mai bătrîne se într~deschid şi din fiecare iese duhul care
sălăşluieşte în el. Infăţişarea acestor duhuri e deosebită,
după chipul şi asemănarea copacului pe care-l reprezintă.
Duhul Ulmului, de pildă, P. un soi de spiriduş ţîfnos, pîntecos,
ursuz; al Teiului e blajin, prietenos, vesel; al Fagului e fer-
cheş şi sprinten; al Mesteacănului e alb, sfios, neliniştit; al
Salciei e pipernicit, despletit, miorlăit; al Bradului e lung,
uscăţiv, tăcut; al Chiparosului e tragic; al Castanului e moftu-
ros, şi puţin cam snob; al Plopului e voios, obraznic, vor-
băreţ. Unele duhuri, care par amorţite, ies încet din trunchiu-
rile lor, şi se întind ca după o captivitate sau un somn secular.
Altele sprintene, grăbite, se desprind dintr-o săritură, şi
toate vin să se rînduiască împrejurul celor doi copii, ţinîndu-se
în apropierea copacilor din care au ieşit.
PLOPUL ( alergînd în fruntea celorlalţi şi strigînd dt îl ţine gura) :
O amem. .' „. O amem. mici..
. . ' „ P u tem să 1e vor b'im „' „ S-a tspra
. ~ vtt
.
cu tăcerea!„. S-a isprăvit!.„ De unde vin?„. Cine sînt?.,.
Cine sînt? (Către Tei care înaintează fumîndu-şi liniştit pipa.)
Îi cunoşti, tată Teiule?

360
TEIUL: Nu-mi aduc aminte să-i fi văzut ...
PLOPUL: Ba da, ia gîndeşte-te, ba da ... Tu cunoşti toţi Oamenii,
doar te-nvîrteşti mereu în apropierea caselor lor...
TEIUL (cercetind copiii): Nu, nu ... Nu-i cunosc. Sînt prea tineri ...
Eu nu-i cunosc decît pe îndrăgostiţii care vin să mă vadă
pe clar de lună şi pe băutorii de bere, care ciocnesc halbele
sub crengile mele ...
CASTANUL (înţepat, potrivindu-şi monoclul): Cine sînt ăştia? ...
Nişte sărăntoci de la ţară?
PLOPUL: Oh! Dumneavoastră, domnule Castan, de cînd nu
mai frecventaţi decît bulevardele oraşelor mari„.
SALCIA (apropiindu-se În saboţi, văicărindu-se): Doamne, Dum-
nezeule !„. Iar au venit să-mi taie capul şi braţele ca să lege cu
ele sarcinile de lemne.
PLOPUL: Tăcere !.„ lată Stejarul iese din palatul său !„. Pare
suferind astă-seară! Nu găsiţi c-a mai îmbătrînit ?„. Cam ce
vîrstă să aibă? „. Bradul spune că ar avea patru mii de ani,
dar eu sînt sigur că exagerează. „ Băgaţi de seamă, are să
ne spună el ce este cu ...
(Ştejarul înaintează încet. E bătrîn ca-n basme. Încoronat cu vise
şi învestmintat cu o mantie lungă, verde, brodată cu muşchi şi licheni.
E orb, barba-i albă flutură În vini. Se sprijină cu o mină pe 1111 bă/
noduros şi cu alta de 1111 tufan tinăr, care-ie călăuză. Pasărea Al-
bastră e cocoţată pe umărul lui. Cind stejarul se apropie, Începe o
forfotă respectuoasă in rîndul celorlalţi copaci, care se înşiruie şi
se înclină.)
TYL TYL: Are Pasărea Albastră I... Iute! Iute !.„ P-aici I.„
Daţi-mi-o„.
COPACII: Linişte!„.
PISICA (lui Tyltyl): Descoperă-te, e Stejarul!„.
STEJARUL (lui Tyltyl): Cine eşti tu?
TYL TYL: Eu sînt Tyltyl, domnule„. Cînd am să pot lua
Pasărea Albastră?
STEJARUL: Tyltyl, fiul tăietorului de lemne?
TYL TYL: Da, domnule„ .
STEJARUL: Tatăl tău ne-a făcut mult rău. Dintre fiii mei a
doborît şase sute, afară de asta mi-a doborît patru sute şaizeci
şi cinci de unchi şi mătuşi, o mie două sute de veri şi verişoare,
trei sute optzeci de nurori şi vreo douăsprezece mii de stră­
nepoţi„.
TYL TYL: Nu ştiu, domnule„. N-a făcut-o dinadins. „
STEJARUL: Ce cauţi aici şi de ce ai făcut să iasă duhurile
noastre din lăcaşurile lor?
TYL TYL: Domnule, să-mi fie cu iertare că v-am tulburat .. .
Pisica mi-a spus că o să ne destăinuiţi unde se află Pasărea
.\lbas tră ...
STEJARUL: Da, ştiu, cauţi Pasărea Albastră, adică marea
taină a lucrurilor şi a fericirii, pentru ca Oamenii să facă
încă şi mai grea robia noastră ...
TYL TYL: Nu, domnule; o caută pentru fetiţa zînei Berylune,
care e greu bolnavă ...
STEJARUL (jăcîndu-i semn să tacă): Ajunge!. .. Ne aud Ani-
malele!... U ode sînt?... Toate acestea le privesc şi pe ele ca
şi pe noi„ . Nu se cade ca noi, Copacii, să luăm asupră-ne răs­
punderea măsurilor grave care se impun„. În ziua cînd Oame-
nii au să afle ce am făcut, ceea ce vom face, se vor răzbuna
îng rozitor„ . Se cuvine deci să ne rostim toţi într-un glas pentru
ca ş i t ăce rea noastră să fie una ...
BRADUL (privind pe deasupra celorlalţi copaci) : Vin Animalele.~.
Vin în urma Şoldanului .. . Iată Calul, Taurul, Boul , Vaca ,
Lupul, Berbecul, Porcul, C ocoşul, Capra, Măgarul, t: rsul...
(Intră pe rînd Sufletele Animalelor, care, pe măsură ce le numeşte
Bradul, îşi fac apariţia şi se duc să se aşeze printre Copaci, afară
de Sufletul Caprei, care zburdă de colo-colo şi de cel al Porcului,
care scormoneşte cu rîtul pe la rădăcini.)
STEJARUL: Sînt toţi prezenţi?
ŞOLDANUL: Găina n-a putut să-şi lase ouăle, Iepurele de
cîmp avea de făcut nişte drumuri, pe Cerb îl dor coarnele,
cumătra Vulpe e bolnavă - iată adeverinţa doctorului -
Gîsca n-a înţeles, iar Curcanul s-a înfuriat ...
STEJARUL: Aceste absenţe sînt cît se poate de regretabile ...
Totuşi sîntem în număr suficient ... Ştiţi, fraţilor, despre ce
e vorba. Graţie unui talisman răpit puterilor Pămîntului,
copilul acesta poate să pună mîna pe Pasărea Albastră, şi să
ne smulgă astfel taina pe care o păstrăm de la începuturile
Vieţii ... Noi îl cunoaştem însă de-ajuns pe Om, ca să n-avem
nici o îndoială asupra soartei ce ne aşteaptă în ziua cînd va
intra în stăpînirea acestei taine. Iată de ce îmi pare că orice
şovăire ar fi pe cît de prostească, pe atît de criminală. E un
moment hotărîtor: copilul trebuie să dispară înainte de a fi
prea tîrziu. „.
TYL TYL: Ce spune? ...
CÎINELE ( dînd tîrcoale Stejarului ;ri arătindu-şi colţii): Mi-ai
văzut colţii, bătrîn neputincios?
FAGUL (indignat): A jignit Stejarul!
STEJARUL: Cine? ... Cîinele? Goniţi-l! Nu trebuie să răbdăm
un trădător printre noi. „.

363
 PISICA (încet lui l)lţy/): Alungă Oinck!.„ E o neînţelegere„.
Lasă-mă pe mine, aranjez eu lucrurile.„ numai goneşte-l
cît mai repede.
TYL TYL (către Cîine) : Pleacă, n-auzi!
CÎINELE: Lasă-mă să-i sflşii papucii de muşchi bătrînului
ăstuia gutos !„. O să ne prăpădim de rîs !.. ..
TYL TYL: Taci şi şterge-o„. Hai, marş, jigodie. „
CÎINELE : Bine, bine, mă duc ... O să mă întorc cînd ai să ai
nevoie de mine ...
PISICA (încet lui Tyltyl): Ar fi mai cuminte să-l legi; altfel o
să facă prostii; Copacii au să se supere şi au să iasă lucrurile
prost„.
TYLTYL: Cum să fac?„. Am uitat cureaua.
PISICA: Uite, tocmai vine Iedera cu coardele ei tari.„
CÎINELE ( mirîind) : Mă-ntorc eu! Mă-ntorc eu! Prăpădiţilor ! ...
Hodorogi bătrîni !... Adunătură de rădăcini uscate! ... Pisica
vă duce de nas! „. Am să i-o plătesc eu asta! Ce tot şuşoteşti
acolo, Iudă, tigru jigărit! „ . Ham! Ham! Ham!„.
PISICA: Vedeţi, ocărăşte pe toată lumea„ ..
TYL TYL: Adevărat, e nesuferit, nici că ne mai auzim unul
11e altul din pricina lui ... Coană Iederă, n-aţi vrea să-l legaţi?
IEDERA (apropiindu-se cu teamă de Cîine): N-o să mă muşte?
CÎINELE ( mlriind) : Dimpotrivă! Dimpotrivă!... O să te
sărute!. „ Aşteaptă şi ai s-o vezi şi pe asta!... Apropie-te, hai
apropie-te odată, morman de funii uscate.„
TYL TYL ( ameninţindu-1 cu băţul) : Tylâ !
CÎINELE ( tirindu-se la picioarele lui Tyltyl, dind din coadă) : Ce
trebuie să fac, stăpînul meu?
TYL TYL: Să te culci cu burta la pămînt !. „ S-o asculţi pe
Iederă. Să te laşi legat, că de nu„.
CÎINELE (mormăind printre dinţi, in timp ce Iedera îl leagă):
Sucito! Frînghie de spînzurat !.„ Funie pentru vaci !.„ Lanţ
pentru porci!. „ Stăpîne, uită-te. „ Îmi suceşte labele. „ mă
sugrumă.
TYL TYL: Foarte bine„. Aşa-ţi trebuie.„ Taci şi stai liniştit,
esti nesuferit ...
CÎINELE: Nu face nimic, dar n-ai dreptate ... Nutresc gînduri
rele ... Stăpîne, ia seama. Îmi astupă gura !.„ Nu mai pot să
vorbesc!
IEDERA (care a legat Clinele fedeleş): Unde să-l duc ?„. I-am
pus şi căluş„. N-o să mai sufle nici o vorbă„.

364
STEJARUL : Legaţi-l zdravăn acolo, în dosul trunchiului meu,
de rădăcina mea cea groasă... vedem noi mai pe urmă ce
facem cu el... ( Iedera, ajutată de Plop, duce Cîinele după trunchiul
Stejarului.) S-a Îacut?.,. Bine, acum ne-am descotorosit de
acest martor supărător şi renegat, să chibzuim după legea
noastră şi după adevărul nostru ... Nu vă ascund de loc că
sînt adînc emoţionat şi îndurerat... E întîia oară că ne e dat
să-l judecăm pe Om şi să-l facem să ne simtă puterea... Cred
că după răul pe care ni l-a făcut, după nedreptăţile peste mă sură
de mari pe care le-ai;n îndurat, nu încape nici cea mai mică
îndoială asupra osîndei care i se cuvine ...
COPACII ŞI TOATE ANIMALELE: Nu! Nu! Nu!... Nici o
îndoială! La spînzurătoare !. . . La moarte !... Prea mari ne-
d reptaţi.. .. p rea mu lt ne-a pngomt....
V ., . . I D e prea mu lt timp . I
....
Să-l strivim!. .. Să-l mîncăm !... Acum!. .. Pe loc!. ..

365
TYLTYL (către Pisică): Ce au? ... Nu sînt mulţumiţi?
PISICA: Nu te nelinişti ... Sînt puţin cam supăraţi din pricină
că primăvara e în întîrziere ... Las'pe mine ... O să lămuresc
eu lucrurile ...
STEJARUL: Nici nu se putea să nu gîndim toţi la fel. Ca să ne
ferim de pedeapsa ce-ar putea să ne vină trebuie să hotărîm
acum ce caznă ar fi mai nimerită, mai fără greutăţi, mai iute
şi mai sigură, care să lase mai puţine urme ce ne-ar învinovăţi,
cînd oamenii vor găsi micile trupuri în pădure ...
TYLTYL: Ce sînt toate astea? ... Unde vrea să ajungă? Am
început să mă cam satur ... De vreme ce are Pasărea Albastră,
să mi-o dea ...
TAURUL (ieşind înainte): Cea mai nimerită şi mai sigură e o
lovitură zdravănă cu coarnele în pîntec. Să mă năpustesc
asupra lor?... ·
STEJARUL: Cine vorbeşte astfel?
PISICA: Taurul.
VACA: Ar face mai bine să-şi ţie gura. Eu nu mă amestec .. .
Trebuie să pasc toată iarba de pe pajiştea care se vede colo,
în albastrul lunii .. . Am prea multă treabă ...
BOUL : Şi eu la fel. De altfel aprob totul dinainte ...
FAGUL: Eu vă ofer cea mai înaltă cracă a mea ca să-i spîn-
zurăm„.
IEDERA: Eu dau funia .. .
BRADUL: Eu dau patru scînduri pentru sicriu ...
CHIPAROSUL: Şi eu, locul de veci la cimitir...
SALCIA: Cel mai simplu ar fi să-i înecăm într-o gîrlă ... Îngrijesc
eu de asta ...
TEIUL (împăciuitor): Haide, hai ... Oare e nevoie să ajungem
atît de departe? Sînt foarte tineri. „ Am putea foarte bine să-i
împiedicăm să ne mai vatăme, ţinîndu-i prizonieri într-un ţarc
pe care mă oblig să-l ridic sădind tei de jur împrejur ...
STEJARUL: Cine-i cel care vorbeşte astfel? ... Îmi pare că recu-
nosc vocea mieroasă a Teiului ...
BRADUL: El e ...
STEJARUL: Va să zică e şi în rîndul nostru un renegat, la fel ca
şi în rîndul animalelor? ... Pînă acum n-aveam decît trădarea
Pomilor fructiferi; dar ăia nu sînt copaci adevărati ...

Pisicile lui SAUL STEINBERG

PORCUL (rotindu-şi ochii pofticios) : Eu socot că mai întîi trebuie
s-o mîncăm pe fetiţă ... trebuie să fie foarte fragedă...
TYLTYL: Ce îndrugă ăsta?„. Aşteaptă tu, Porcule„.
PISICA: Nu ştiu ce o fi, dar lucrurile iau o întorsătură urî tă„.
STEJARUL: Tăcere!„. E vorba să ştim care dintre noi va avea
cinstea să dea prima lovitură; care va îndepărta de pe creşte­
tele noastre cea mai mare primejdie ce ne paşte de la naşterea
Omului„.
BRADUL: Ţie, regele nostru şi patriarhul nostru, ţie ţi se cu-
vine cinstea„.
STEJARUL: Bradul vorbeşte?„. Ei, sînt prea bătrîn!... Sînt
orb, neputincios, braţele mele amorţite nu mă mai ascultă„.
Nu, ţie, fratele meu, mereu verde, mereu drept, ţie care i-ai
văzut născindu-se pe cei mai mulţi dintre aceşti copaci, ţk·ţi
revine, în locul meu, gloria nobilă a dezrobirii noastre„.
BRADUL: Îţi mulţumesc, unchiaşule„. Dar cum voi avea şi
cinstea de a înmormînta cele două victime, mi-e teamă să nu
trezesc, pe drept, invidia fraţilor mei; cred că după noi,
cel mai bătrîn şi mai demn, cel care posedă cea mai bună
măciucă e Fagul...
FAG UL: Ştiţi că sînt putred şi că măciuca mea nu prea e si-
gură... Dar Ulmul şi Chiparosul au arme puternice„.
ULMUL: Aş face-o cu plăcere; dar de-abia mă mai ţin pe pi-
cioare„. azi-noapte, o cîrtiţă mi-a răsucit degetul ăl mare
de la picior. „
CHIPAROS UL: Cît despre mine, sînt gata„. Dar ca şi bunul
meu frate, Bradul, dacă nu voi avea privilegiul de a-i îngropa,
mă voi bucura cel puţin de favoarea de a plînge pe mormîntul
lor„. Ar însemna ca fără drept să cumulez mai multe slµjbe„.
Cereţi-i Plopului să„.
PLOPUL: Mie?„. Cum îţi trece prin cap aşa ceva?„. Lemnul
meu e mai fraged decît carnea de copil.„ şi pe urmă nu ştiu
ce am„. tremur tot... de fierbinţeli„. Priviţi-mi frunzele„.
Pesemne am răcit azi-dimineaţă la răsăritul soarelui„.
STEJAR UL (izbucnind de mînie) : Vă e frică de Om„. Pînă şi
aceşti copilaşi singuri şi dezarmaţi vă insuflă acea spaimă
misterioasă, care a făcut pururea din noi robii care sîntem !. ..
Ei bine, nu„. Ajunge„. Fiindcă aşa stau lucrurile, fiindcă
această ocazie e unică, voi merge singur, bătrîn, neputincios,
tremurînd, orb, împotriva duşmanului din veac„. Unde e?
(Dibuind cu băţul se îndreaptă spre Tyltyl.)
TYL TYL ( trăgînd cuţitul din buzunar) : Spre mine se îndreaptă
bătrînul cu ciomagul lui?
( Toţi ceilalţi Copaci scot un strigăt de spaimă la vederea cuţitului,
arma misterioasă şi irezistibilă a Omului; ei aţin calea Stejarului
;fi îl opresc.)
COPACII: Cuţitul.. . la seama! „. Cuptul!„.
STEJARUL (zbătîndu-se): Lăsaţi-mă!.„ E totuna!„. Cuţitul
sau securea!... Cine-mi stă în cale? „. Ce?... Toţi? ... Toţi
vreţi.. ;i . . . (A runctn
' d czomagu
. I . ) E 1' b'me, fi1e.I „. R uşme
. noua ....
wl
Să ne dezrobească animalele!. ..
TAURUL: Iau sarcina asupra mea!... Şi cu o singură lovitură
de coarne!...
BOUL ŞI VACA (reţinîndu-1 de coadă): Ce te amesteci?.„ Nu face
prostii !.„ E bucluc !„. O să se termine rău !„. Tot noi o să
plătim„. Astîmpără-te„ . Treaba asta s-o facă Animalele
sălbatice ...
TAURUL: Nu, nu!.„ E treaba mea!. .. Aşteptaţi„. Dar ţineţi-mă,
că fac moarte de om !
TYLTYL (lui Mytyl care ţipă): Nu-ţi fie teamă!„. Stai în spa-
tele meu! „. Am cuţitul...
COCOŞUL: E îndrăzneţ piciul...
TYL TYL: Va să zică cu mine au ei ce au?
MĂGARUL: Sigur, băieţele, da' mult ţi-a mai trebuit pînă să
te lămureşti„ .
PORCUL: Poţi să-ţi faci rugăciunea din urmă, ţi-a sosit ceasul.
Dar n-o ascunde pe fetiţă... Vreau să-mi desfete ochii ...
Pe ea o s-o mănînc a dintîi„.
TYL TYL: Da' ce v-am făcut?
BERBECUL: Mai nimic„. Mi-ai mîncat frăţiorii, mătuşa,
bunicul, bunica. Aşteaptă , aşteaptă, cînd am să te pun la
Eămînt ai să vezi că am şi eu dinţi. „
MAGARUL: Şi că eu am copite„.
CALUL (tropăind mîndru): Să mă vedeţi pe mine ce-am să le
fac.. . Vreţi să-l sflşii cu dinţii sau să-l trîntesc cu copita?
(Se îndreaptă seme/ înspre Tyltyl, care-l întîmpină cu cuţitul ridicat.
Subit, cuprins de panică, Calul se Întoarce şi fuge cit îl ţin picioarele.)
Ah .' pai nu-u.I N u-1. d rept....
w . ' A şa nu... Se apara ...
w w

COCOŞUL (nu-şi poate ascunde admiraţia): Are curaj piciul!...

PORCUL (către Urs şi L!f.P) : Să ne năpustim împreună ... Am
să vă susţin din spate ... Ii dăm peste cap şi apoi o să împărţim
fetiţa cînd o fi la pămînt ...
LUPUL: Amăgiţi-l într-acolo„. Am să fac o mişcare de învă-
 Iuire. (Îl ocoleşte pe Tyltyl, îl atacă pe la spate şi-/ răstoarnă pe
jumătate.)
TYLTYL: Iudă l (Se ridică într-un genunchi, rotind cuţitul în aer,
acoperind-o cum poate pe surioara lui, care strigă desperată. Văzîn­
du-1 pe jumătate la pămînt, toate Animalele şi CoP,_acii se apropie
şi caută să-l lovească. Se face deodată Întuneric. lngrozit Tyltyl
strigă după ajutor.) Ajutor! Ajutor!... Tylo! Tyl8! Unde e
.. ~ .. . Tl
plSlca. ~ t
y o. „ . Tl y ette.IVem··
y ette .ITl ţi.1vem..ţt ,
„ „

PISICA (ipocrită, deoparte): Nu pot„. Mi-am scrîntit laba„.

TYLTYL (parind loviturile şi apărîndu-se din răsputeri): Ajutor !„.
Tyla ! Tylo !... Nu mai pot!... Sînt prea mulţi ! Ursul! Porcul!
Lupul! Măgarul! Bradul! Fagul!. .. Tylo! Tyl6! Tyla!
(Trăgînd după sine legăturile rupte, Cîinele sare de după trunchiul
Stejarului şi îmbrîncind Copacii şi Animalele se aruncă în faţa
_lui Ty/tyl pe care-/ apără cu înverşunare.)
CIINELE ( muşdnd cu furie încoace şi încolo): lată-mă! lată- mă!
Stăpîne I Nu-ţi fie frică! Pe ei! „. Am să-i muşc grozav! ... Ei,
cine mai pofteşte!... Na şi ţie, Porcule, asta-i pentru Cal, şi
asta pentru coada Taurului!... lată! Am sfişiat nădragii
Fagului şi haina Stejarului!. .. Bradul a luat-o la sănătoasa„.
N-are a face, n-a trecut primejdia.
TYLTYL (sleit ): Nu mai pot!. .. Chiparosul mi-a dat o lovitură
zdravănă în cap ...
CÎINELE: Au! Asta-i lovitura Salciei! Mi-a rupt laba!
TYLTYL : Năvălesc iară! Toţi deodată!„. Uite, Lupul!
CÎINELE: Stai, să-i fac safteaua !.„
LUPUL: Tîmpitule !„. Eşti fratele nostru I. .. Părinţii lui ţi-au
înecat puii !
CÎINELE: Bine au făcut!„. Cu atît mai bine !„. Pentru că-ţi
semănau.
TOŢI COPACII ŞI TOATE ANIMALELE: Renegatule!...
Idiotule !.„ Trădător! Ticălos! Găgăuţă !„. Iuda !.„ Părăseşte-l!
Îl aşteaptă moartea! Treci de partea noastră!
CÎlNELE (plin de înfocare şi devotament) : Nu! nu! Singur împo-
triva tuturor!... Nu, nu !.„ Rămîn credincios zeilor! Fiinţelor
celor mai bune! celor mai generoase! (Către Tyltyl:) Păzea,
iată Ursul!.„ Fereşte-te de Taur. Îi sar eu în beregată!.„ Au !
O lovitură de copită. „ Măgarul mi-a rupt doi dinţi ...
TYLTYL: Nu mai pot, T yl8!.„ Aul.„ Ulmul mi-a dat una...

~fr-;1
( ~ ':, )j
Jl )
 Uite, îmi sîngerează mîna.„ Asta Lupul sau Porcul mi-a
făcut-o ...
CÎINELE: Aşteaptă, stăpîne ... Lasă-mă să te sărut ... Rana am
s-o ling eu ... o să-ţi facă bine ... Rămîi în spatele meu ... Nu
mai îndrăznesc să se apropie ... Ba da!... Uite-i că se-ntorc !.. .
Ah ..I .. A- sta-1. atac, nu g1urna..I .. sva ne ţinem
V . tari..I
TYL TYL ( lăsindu-se să cadă pe pămint): Nu, nu mai pot ...
CÎINELE: Vin ... îi aud, îi miros!. ..
TYLTYL: Unde? ... Cine?
CÎINELE: Uite, colo!. .. Lumina!. .. Ne-a găsit!. .. Am scăpat,
prinţişorul meu!... Sărută-mă! Sîntem salvaţi! Uite!. .. Se co-
desc ... Dau îndărăt!. .. Le e frică!
TYLTYL: Lumină!. .. Lumină!. .. Vino, vino odată!... Gră­
beşte-te! S-au răsculat! S-au ridicat cu toţii împotriva noastră!
(Lumina işi face intrarea: pe măsură ce înaintează, Aurora se
ridică peste pădurea care se luminează.)
LUMINA: Ce s-a întîmplat? ... Ce e? Bine, prostuţule, to~ n-ai
învăţat ... Roteşte Diamantul! Vor reintra în Tăcere şi Intu-
neric şi n-ai să mai vezi simţămintele lor ... (Tyltyl întoarce
Diamantul. Numaidecît sufletele tuturor Copacilor se grăbesc
să reintre în trunchiurile lor care se închid la loc. Sufletele Anima-
lelor dispar şi ele; in depărtare se văd păscind liniştit o vacă-, un
berbec etc. Pădurea face iar pe nevinovata. Mirat, Tyltyl priveşte
în jurul lui.)
TYL TYL: Unde sînt? ... Ce au avut? .. . Au căpiat? ...
LUMINA: Ba nu, sînt totdeauna aşa, dar voi nu ştiţi, fiindcă
nu-i vedeţi... Ţi-am spus, e primejdios să-i trezeşti, dacă nu
sînt si eu cu tine .. .
TYL TYL ( ştergindu-şi cuţitul): Oricum, dacă nu era Cîinele şi
n-aveam cuţitul... N-aş fi crezut niciodată că sînt aşa de răi.
LUMINA: Vezi bine că Omule singur de tot contra tuturor pe
lume!
CÎINELE: Nu te doare nimica, stăpîne ?...
TYLTYL: Nu prea ... Pe Mytyl nici n-au atins-o ... Dar tu, bietul
meu Tylâ? ... Ţi-e botul însîngerat şi laba ţi-e ruptă? ...
CÎINELE: N-are a face ... Mîine nici n-o să se mai vadă ... Dar
am avut de furcă cu ei, nu glumă ...
PISICA (ieşind dintr-un desiş şchiopătînd) : Cred şi eu ... Boul mi-a
dat nişte coarne în burtă.„ N-au rămas semne, dar mă doare
rău ... Şi Stejarul mi-a rupt laba ...
CÎINELE: Tare aş vrea să ştiu pe care din ele„.

370
MYTYL ( mîngîind Pisica) : Săraca Tylcttc, c adevărat ?„. Unde
crai, că nu te-am zărit...
PISICA ( c11f4/drnicie) : Mămico, am fost rănită chiar la 1nceput,
atacîndu-1 pc Porcul cela rău, care voia să te min1nce... Atunci
Stejarul mi-a dat o lovitură grozavă, care m-a zăpăcit.. .
CÎINELE ( cdtre Pi1ică, printre dinţi) : Ştii, am două vorbe să-ţi
spun... Ai să vezi tu acuşi I...
PISICA (miorlăind către Mytyl): Mămico, mă insultă ... Vrea să
mă bată ...
MYTYL (către Cîine) : Las-o în pace, javră uricioasă„.
( Ies cu toţii. )

Cortina

EDWA RD LEAR

371
WILLIA M CARLOS WILLIA MS

FEMEIE TÎNĂRĂ LA FEREASTRĂ

Ea şade cu
lacrimi pe

obraz
obrazul pe

mînă
copilul

în poală
nasul lui

turtit
de geam

EUGEN DRAGUŢ ESCU

VASILE NICOLESCU

TARA
'
DE AZUR

Deschizînd cartea cu poze colorate

şi lipind-o de fereastra expresului,
copilul striga fericit:
«Priviţi şi voi lumea, dragii mei, minunaţi-vă!»
Şi fluturii, iepurii, pisica şi cîinele,
mingea şi scara, găletuşa, penele colorate
porniră în zbor peste lămîişul în floare,
peste mimozele aurind cerul, peste priveliştea
cu stînci de porfir,
peste azuriile trepte ale mării.
Şi toţi călătorii,
uitîndu-ne unii la alţii
făcurăm
mai mult, sau mai puţin,
acelaşi
lucru.

CHRISTIAN MORGENSTERN
HANS CHRISTIAN ANDERSEN
FETIT' A CU CHIBRITURILE
Era frig cumplit; ningea şi se făcea
noapte. Era cea din urmă noapte a anului,
noaptea de Anul nou! Pe frigul şi pe
întunericul acesta mergea pe stradă o
fetiţă săracă, desculţă şi cu capul gol.
Avusese ea pantofi cînd plecase de-acasă,
dar ce folos! Erau prea mari pentru dînsa;
îi purtase mai întîi mamă-sa şi fiindcă
erau aşa de mari, fetiţa i-a pierdut cînd s-a
grăbit să treacă strada, din pricină că
tocmai veneau în goană două trăsuri.
Un pantof nu-l mai găsise, iar pe celălalt
l-a şterpelit un băieţaş; zicea că are să-l
facă leagăn cînd are să aibă şi el copii.
Şi acuma, săraca fetiţă mergea desculţă
şi picioruşele ei erau vinete de frig. Ducea
într-un şorţ vechi o mulţime de cutii de
chibrituri şi o cutie o ţinea în mină. Toată
ziua umblase aşa şi nu-i dăduse nimeni nici
măcar un bănuţ. Şi-acuma era ostenită,
flămîndă şi pe jumătate îngheţată de frig.
Fulgii cădeau şi se prindeau de părul ei
lung şi bălai care-i atîrna frumos în cîrlionţi
pe umeri - dar ea numai la frumuseţe
nu se gîndea !
374
Nu mai putea de oboseală şi s-a aşezat
într-un ungher între două case; una era
mai ieşită în afară, aşa că între amîndouă
era un cotlon. Fetiţa s-a ghemuit strîn-
gîndu-şi picioarele sub dînsa, dar tot îi
era frig. Acasă nu îndrăznea să se ducă,
fiindcă nu vînduse nici o cutie de chibrituri
şi nu căpătase nici un bănuţ măcar. Tată­
său avea s-o bată; de altfel şi acasă era frig,
pereţii erau sparţi şi cu toate că astupaseră
crăpăturile cu paie şi cu zdrenţe, vîntul
tot răzbătea înăuntru. Mîinile îi erau a-
proape ţepene de frig. Un chibrit ar fi
straşnic acuma; ce-ar fi să scoată unul,
să-l aprindă şi să-şi încălzească degetele?
A scos un chibrit şi l-a aprins. Ce frumos
ardea ! Era o flacără caldă şi limpede ca o
lumînărică, o minunată lumînărică. Şi de-
odată fetiţei i s-a părut că şade în faţa unei
sobe mari de tuci, cu picioare de alamă şi
cu tacîm de alamă; în sobă era un foc
zdravăn şi fetiţa îşi întinse picioarele să
şi le încălzească„. dar flacăra se stinse,
soba pieri ... şi fetiţa se trezi ţinînd între
degete chibritul ars.
 A mai aprins unul şi iar s-a făcut lumină.
Zidul, acolo unde era luminat, s-a făcut
străve~iu ca un geam. Pe geam fetiţa văzu
o odaie cu masa pusă; pe faţa strălucitor
de albă erau farfurii de porţelan şi în mijloc,
pe o farfurie, era o coşcogeamite gîscă
friptă, umplută cu prune şi mere, din care
ieşeau aburi. Şi ce era mai minunat dedt
toate, gîsca a sărit din farfurie, a început
să umble pe jos legănîndu-se, cu furculiţa
şi cu cuţitul înfipte în spate, şi s-a îndreptat
chiar către fetiţă. Dar deodată chibritul
s~a stins şi n-a mai rămas dedt zidul gros
ş1 rece.
A mai aprins un chibrit. Şi deodată s-a
văzut stînd lingă un pom de Crăciun.
Era mai mare şi mai frumos .decît acela
pe care-l zărise pe geam la negustorul cel
bogat. Pe crengile verzi erau o mulţime
de luminări aprinse şi erau agăţate poze
colorate ca acelea din vitrinele magazinelor.
Fetiţa a ridicat braţele în sus - şi chibritul
s-a stins. Luminările s-au înălţat tot mai
sus şi deodată fetiţa a văzut că nu mai
erau luminări, erau stelele sus pe cer;
una din ele a căzut, lăsînd în urma ei o
dîră de lumină.
- Acuma moare cineva! a zis fetiţa.
Bunică-sa, singura fiinţă de pe lume care
o iubise şi pe dinsa, şi care acuma era
moartă, îi spuse odată: «Cînd cade o stea,
EUGEN DRAGUŢ ESCU
se urcă un suflet la cer.»
Fetiţa a mai aprins un chibrit şi flacăra
a făcut lumină de jur împrejur; şi în lumina
strălucitoare s-a ivit bunica, strălucind si
ea, cu zîmbetul ei bun şi blînd. '
- Bunicuţă l a strigat fetiţa. Ia-mă, ia-mă
cu tine! Ştiu că ai să pled şi tu dnd se
stinge chibritul, tot aşa cum a plecat şi
soba cea caldă, şi gîsca cea friptă, şi pomul
cel frumos l ·
Şi repede a aprins şi celelalte chibrituri
care mai erau în cutie, fiindcă voia s-o
mai ţie pe bunică-sa, să nu plece. Şi chi-
briturile au dat o lumină aşa de mare, că
se vedea mai bine decît ziua. Niciodată nu
fusese mai frumoasă buni~a; a luat-o în
braţe pe fetiţă şi amîndouă s-au înălţat
în strălucire şi în bucurie, şi fetiţei acum
nu-i mai era frig, nici frică: era în cer.
A doua zi dimineaţa, în ungherul dintre
cele două case, fetiţa cu obrajii roşii şi
zîmbet pe buze zăcea moartă, degerată
de frig, în cea din urmă noapte a anului.
Zorii Anului nou s-au ridicat deasupra
t~upuşorului mort, lîngă care erau împrăş­
tiate o mulţime de cutii de chibrituri, una
din ele cu toate chibriturile arse. A vrut
să se încălzească - ziceau oamenii. Dar
nimeni nu ştia ce frumuseţi văzuse ea şi
în ce strălucire intrase şi cc bucurie mare
îi adusese Anul noul
375
CHRISTIAN PINEAU
STEAUA ÎN COLIVIE
O stea căzătoare străbătu cerul, lăsînd
în urma ei o dîră de scîntei minuscule,
înghiţite în grabă de întunericul nopţii.
Marc nu avea încă vîrsta cînd să-si
dorească ceva şi să-şi urmărească dorinţa
..
în nopţi de nesomn; dar îi plăceau stelele
aşa cum le plac unora focurile de artificii,
de dragul luminii şi al cerului.
- Ştii că steaua asta .nu e prea departe
de noi - îi spuse el surorii sale Ghislaine,
care visa cu totul la alte lucruri atunci cînd
vedea o stea căzătoare.
- Ţi se pare, dar ea se află la o înălţime
pe care tu nu o vei putea atinge niciodată.
- Nici chiar cu un balon?
- Nici chiar cu uii balon I
- Dar stelelor nu le trece niciodată prin
cap să se apropie de pămînt?
- Stelele n-au cap.
- De unde r~ii? mormăi plin de neîn-
credere Marc, căruia i se părea că sora lui
e cam lipsită de imaginaţie.
Dar iată că o altă stea străbate cerul şi
se pierde la orizont.
376
- Ai văzut-o? Era mică, mică de tot -
zise copilul.
Ghislaine nu răspunse, cu gîndul la
dorinţa pe care şi-o formulase şi pe care
o păstra numai în inima ei. Dar zgomotul
paşilor lui Marc pe nisip o aduse la reali-
tate.
- Ce-ar fi să te duci mai bine la culcare?
îi spuse ea drept orice răspuns.
- Mai lasă-mă, te rog, să mai văd o
stea! Numai una I
În clipa aceea, o luminiţă străbătu spa-
ţiul, şovăind puţin în mersul ei.
· - Ai văzut-o? S-a oprit să ne spună
noapte bună, exclamă fericit băiatul.
A doua seară, Ghislainc avu alt tovarăş
pentru plimbarea ei nocturnă, şi Marc
rămase singur în grădină. Ţinea în qliini
o plasă de prins fluturi.
- La ora asta, fluturii n-au culoare,
aşteaptă pînă mîine dimineaţă să-i prinzi,
îl sfătui maică-sa.
Dar el nu-i dădu ascultare. Îşi pusese
ceva în gînd, fără să spună nimănui ce
anume. «La ce bun să le spui părinţilor
tot ce gîndeşti, cînd ei se cred atotştiutori,
fiindcă au citit mai multe cărţi decît tine»
îşi zicea el în gind.
Era o noapte frumoasă de august. Luna
pornise in urmărirea soarelui, lăsind miilor
de stele grija de a lumina grădina cu ră­
zoarele ei de petunii şi begonii.
Dar Marc nu vedea nici florile, nici masa
compactă a pomilor fructiferi încărcaţi cu
corcoduşe, cu piersici şi cu migdale; el nu
vedea altceva dedt calea lactee de pe cer.
Sora lui îl învăţase să deosebească steaua
polară, pornind de la cele două stele din
spate ale «carului».
În ceea ce priveşte restul stelelor, bă­
iatul se cam încurca.
Deodată, cum sta aşa, privind la cer,
zări o dîră luminoasă şi azvîrli plasa, dar
distanţa dintre el şi astru era prea mare
să-l poată prinde. Se gîndi atunci că ar fi
bine să se urce în vîrful colinei. Poate că
de acolo, fiind mai aproape, îi va fi mai
uşor să-l prindă. Zis şi făcut.
Băiatul ieşi tiptil din grădină în stradă,
trecu podul, pornind spre partea deluroasă
a oraşului. Cea opusă vîlcelei. Prin umbra
deasă a nucilor, stelele nu se mai vedeau.
Lui Marc i se strînse puţin inima de frică,
deşi drumul ii era cunoscut. Picioarele ii
alunecau, mîinile i se urzicau uneori, dar
el ţinea strîns în mină plasa de prins fluturi,
care i se părea o armă de apărare împotriva
tuturor primejdiilor.
Afundîndu-se pe o cărare, coti şi ieşi
din bezna copacilor, regăsindu-şi cu bucu-
rie stelele, prietenele lui. Dar i se părea că
ele se îndepărtează pe măsură ce el urca.
De ce oare? De bună seamă, fiindcă imen-
sele distanţe ale Universului nu erau încă
pe măsura înţelegerii lui. Iată-l ajuns în
vîrful colinei. Spectacolul era minunat.
Acum cerul nu-i mai putea ascunde nimic
din frumuseţile lui. Stelele căzătoare erau
mai numeroase decît oricînd. Se încruci-
şau în drumul lor, de parcă ar fi voit să
se salute.
HENRI MATISSE
 - Ce cauţi, băieţaşule? Licurici? îl în-
trebă bufniţa Olga, care sta, ca în fiecare
seară, pe o cracă de măr.
Se ştie de cînd lumea că bufniţele sînt
mioape.
«Deci nu pot deosebi o stea de un licu-
rici», gindi Marc.
- Tîmplarul Adhemar mi-a făgăduit
să-mi facă o coadă atît de lungă pentru
plasa mea de prins fluturi, încît să pot
ajunge cu ea pînă la cer.
- Deocamdată te rog să stai binişor.
Nu mai da atît din mîini. Ce, vrei să-mi
scoţi ochii? zise arţăgoasă Olga.
Băiatul începu să sară, parcă într-adins,
cînd pe un picior, cînd pe altul.
- Uite-o! Uite-o! Ea e !
Era steaua căzătoâre, care fusese atît
de ·bună cu el în ajun şi-i spusese noapte
bună. Nu mai încăpea îndoială, ea era,
atît de mititică, atît de sclipitoare şi la o
atît de mică distanţă de pămînt, încît
puteai s-o atingi cu mîna.
Dar astrul străbătu bolta cerească şi,
în loc să meargă în drumul lui, pierzîn-
du-se printre marile planete, începu să se
învîrtească în loc, apoi să coboare încetişor
către colină. Trecu o dată deasupra capului
lui Marc, aruncîndu-i o scînteie, ca o
ocheadă. Mai trecu a doua şi a treia oară,
dar de data aceasta chiar aproape de tot
de pămînt, şi deodată Marc simţi că o
greutate îi trage în jos braţul ridîcat spre
cer. Steaua se prinsese în plasa lui. Era
chiar ea, nu mai încăpea nici o îndoială,
steaua căzătoare!
Băiatul se grăbi să coboare poteca. Ini-
ma-i bătea tare de tot. Aleea nucilor, pe
unde trecuse cu o clipă înainte, era acum
uşor luminată. O lumina steaua prinsă de
el în ţesătura albastră a plasei de fluturi.
Şi ceea ce era curios e că nu era de 'loc în-
grijorată şi nu încerca să scape din plasă.
Dimpotrivă, părea că se bucură de picul
ei de odihnă, după atita drum de-a lungul
cerului.
«Unde s-o ascund? se întreba Marc. Şi
cum să fac s-o ţin mereu lingă mine?»
Începu să fie cuprins de acele griji ce-i
năpădesc pe toţi descoperitorii de comori,
care nu ştiu cum să le apere de lăcomia
oamenilor.
La trecerea lui prin grădină, petuniile
începură să-şi deschidă corolele, care se
închid peste noapte, crezînd că se iviseră
zorile. Florile de vanilie le parfumară calea
cu mirosul lor dulceag, clătin!ndu-se pe
tulpinile lor, ca nişte cădelniţe, pentru
a-i saluta.
Din fericire, nu-l văzu nimeni, şi Marc
urcă liniştit în cameră, cu plasa de prins
flutud în care sta pitită bine steaua căză­
toare. La intrarea lui, camera fu dintr-o
dată inundată de o lumină atît de mare,
încît ai fi putut crede că s-a aprins un bec
electric. Marc se gîndea cum să facă s-o
împiedice de-a fugi, dac_ă i-ar_yeni cum_!~
pofta. Şi, mai cu seamă, cum s-o ascundă
de ochii celor din casă, care veneau să
controleze dacă nu s-a dezvelit peste noapte
şi dacă perdelele sînt bine trase.
Îşi aminti dintr-o dată de colivia de unde
îşi luase anul trecut zborul un colibri dornic
de libertate. Deschise uşa coliviei şi intro-
duse cu multă grijă steaua, pe care o simţea
caldă în palmă, în interiorul ei, apoi acoperi
colivia cu o pînză pe care o folosise cînd
avusese colibriul, pentru a-i crea o noapte
artificială şi pentru a-i înnăbuşi ecoul
cîntului.
- Noapte bună, steluţa mea dragă! zise
cu multă duioşie în glas Marc şi se duse
la culcare.
Şi nici Ghislaine, nici mama lui nu sim-
ţiseră că în casa lor se petrecuse ceva deo-
sebit în noaptea aceea.
Deodată, perdelele se dădură fără zgo-
mot la o parte şi în camera băiatului pă­
trunse lumina puternică a mii de stele.
Pe cer se produsese o mare tulburare. Un
profan n-ar fi observat nimic, căci stelele
îşi urmează de obicei drumul într-o ordine
care nu admite nici un fel de abatere.
Totusi, Luceafărul era ceva mai colorat
în n~aptca aceea, iar Marte parcă voia să
o ia pe calea care duce spre cîmpul de luptă.
«Carul>> părea să transporte în cuprinsul
lui trupe misterioase. Stelele căzătoare se
înmulţiseră parcă şi cădeau din calea lactee
într-o linişte care nu făgăduia nimic bun.
Ia gîndiţi-vă numai ce revoltă se va fi
petrecut în cer! Cea mai mică dintre stele,
ultima, nou- născuta, fusese prinsă şi în-
chisă într-o colivie!
O planetă ca un bulgăre de foc trecu
prin faţa ferestrei deschise, iluminînd ca-
mera lui Marc mai puternic chiar decît
soarele de amiază.
380
Dar mica stea, tupilată sub pînza care
acoperea colivia dormea adînc. Lui Marc
i se păru că aude chiar un uşor sforăit.
O dată cu ivirea zorilor, tulburarea ceru-
lui se linişti şi perdelele ferestrei lui Marc
se închiseră singure, aşa cum se deschise-
seră.
În teiul cel mare, a cărui umbră acoperea
pe jumătate casa, începură a cînta păsările.
Marc se sculă devreme şi alergă repede
să ridice pînza care acoperea colivia. Steaua
era tot acolo, dar i se păru ceva mai puţin
strălucitoare decît fusese în ajun. «Nu-i
nimic - îşi spuse el - stelele sint mai puţin
sclipitoare ziua. Şi a mea îşi va regăsi
desigur strălucirea la căderea serii». Cel
mai important lucru era să nu dea cineva
de colivie.
Preocupat de gîndul acesta, lui Marc îi
veni ideea să ascundă colivia în cuflraşul
lui cu jucării, unde domnea o atît de mare
dezordine, încît nimeni n-ar fi avut curajul
să-l cerceteze. Apoi alergă la bucătărie,
să-şi capete micul dejun.
- Ce ai pc mîini? îl întrebă Ghislaine
cînd li pregătea cafeaua. Îţi lucesc de parcă
ar fi poleite cu aur„.
Şi în mai puţin de-o clipă, toată familia
se adună în jurul lui, să vadă minunea.
Marc ştia de unde veneau petele de aur
de pe mîinile lui, dar nu ar fi spus-o nimănui
nici pentru toate jucăriile din lume.
- Trebuie să fie nişte urme de nisip
de pe malul rîului, răspunse el la întrebările
lor stăruitoare.
- Dar cînd ai fost să te joci la du? îl
întrebă îngrijorată maică-sa.
- Aseară, înainte de a mă duce la
culcare.
- Şi cine ţi-a dat voie să te duci la rîu?
Ştii bine că ţi-aqi interzis să mergi acolo
după apusul soarelui I
 . Marc. tăcu. Din fericire, tatăl său privea
chestiunea. aceasta sub alt a.speet.
- L~ă-1 si meargă! zise d. Mai ştii?
Poate că-n nisipul acela se găseşte nisc:a.i
aur. Ar însemna c-a dat norocul peste .noi.
- Ai dreptate, tD.tă. Ce.ar fi dacă ne-am
duce imediat să cercetăm? zise Ghislaine.
Ideea fu adoptată şi toată familia porni
să cotrobăiast:ă prin apa pirîului, tulburln-
d-o şi speriind peştişorii.
Între timp, Ma.re urcă binişor în cameră,
deschise încet cuf'irul şi se uită la steaua
lui~ care arăta îngrozitor de prost. Căpătase
culoarea mucegaiului, pe care o au ciuper-
cile crescute prin pivniţe umede.
Băiatul avu o !l:i foarte agitată. I se
puneau tot felul de întrebări în privinţa
aurului de pc mlini, dar el o ţinea morţiş
că oîsipul rlului îi pătase mîinile.
Veni tn sflrşit şi noaptea. Marc abia
a~tepta.se să. fie singur, pentru a scoate
colivia din cufăr şi a o lăsa pe stea să respire
un pic de aer curat.
Acum părea. ceva mai sclipitoare, dar
pard nu atlt pe cît fusese în ajun. «Fărl.
îndoială, cufărul o anemiază» -gindi Marc .
.Dar către miezul nopţii, perdelele se dă­
duri din nou în lătud şi agitaţia din cer
se răsfrînse iar asupra camerei bifatului.
Un bulgă.tc de foc trecu prin faţa fe-
restrei, apoi un al doilea, iar unul se aşeză
pc pervaz~ împră~tiind în cameră o căldură
aproape de nesuportat.
~la scama~ băieţele - ii vorbi bulgă­
rele - ne-ai luat fettţa. şi o vei ucide ţin1nd-o
închisă ln cufăr I Stelele au nevoie de spaţiu
~i de noapte. ·
Al doilea bulgăre ii vorbi şi el:
- Ce faci~ copile? Vrei si semeni pi
acei oa.meni care închid în colivii c::eea cc
iubesc? Pisările, stelele, visele? Ce bucurie
poate să-ţi aducă sufcrint.d~ unui mic astru~ FRANZ KAFKA
 - Băîeţa.şule - reluă vorba primul bul- aşeză pe ma.rglnea :fere -trei. Steaua îşi
găre- - :ascultl~ rnl şi deschide coHvfa pînă. luă zborul ca o pasăre rlinită la primul ei
nu e prea tîrziu I Ai putea tu lăsa să moară zbor. Marc u:xnli:ri un dmp <.:u privilla
un peşte pe U'SCat, fără să-l arunci înapoi umbra ci palidă, apoi o pierdu din ochi.
în api.? Te stăcuiesc prieteneşte , nu te Rămase o vreme la fereastră, privjnd
prinde în astfel de jocuri pline de cruzime. îndelung cerul. Astrele ii trimiteau. într-un
Marc se trezi. Bulgirii de foc dispăruseră . limbaj special, neînţeles decît de el, semne
Numai stelde eldtoa:re îşi continuau cursa de recu.noştin~ă .
lor fantastkă pe firmameiu, lăsln_d tn eă­ Doodati au:z:i din fundul vîkelei un zgo~
derea lor mai multe sdntei dedt altida:ti. m.o t nelămurit... Zimbi. Ere::u o~menif de
Ridică în grabl ptnza de pe colivie. În . prin l'mprejurimi, a.re aflaseră şi veniseră
fundul ci, mica stea se stinsese aproape ~ să caute aur ln n.i şjpu] de pe marginea
Mate o luă în mlini, o dezmierdă, apoi o pMului„ ,

.•\.
t' -' ~:.a
. 'l°'. J
{1•p '{I
.„
EUGEN DRAGUTESCU
KENNETH GRAHAME

CÎNTĂRETUL DIN NAI

'
LA PORŢILE DIMINEŢII

Sfredeluşul sălciilor 1şi ciripea dntecul «A, ce răcoare binecuvîntată !» zise el şi

subţirel, ascuns în marginea întunecată. se aşeză, privind fogindur:at r1ul, tăcut şi
a malului apei. Deşi era trecut de zece preocupat.
noapteai cerul încă mai păstra dteva fişii <(Ai rămas la cină, desigur?», 1ntrebă
1ntîrziate din lumina zilei ce se dusese. Sobolul.
Dogoarea după-amiezii înăbuşitoare se des- «N-am avut incotrm>, zise Şoarecele.
trăma şi se :îndepărta la atingerea degetelor «Nici n-au vrut să audă cînd am pomenit
răcoroase ale nopţii scurte de mijloc de de plecare mai înainte, Ştii clt sînt de drăguţi
vară. Sobolul sta culcat pe mal, gîflind totdeauri.a. Şi-au dat osteneala.· să mă simt
focă de osteneala zilei grele, fără de nori Cît se poate de bine, plnă. în ultima clipă.
din zori şi pînă-n asfinţit drziu. Aştepta Dar m-am simţit ca un nemernic tot tîmpul,
întoarcerea prietenului său. Fusese pe apă . căci vedeam limpede că erau f oa.rte neno-
cu dţiva tovarăşi, lăsînd pe Şoarece liber, rociţi, deşi căutau să nu se bage de seamă.
pentru o întîlnire mai lungă cu Lutrul. Sobolule, mi-e teamă 'că au necazuri. Micul
Cînd se înapoiase, găsise casa întuneq.tă Portly lipseşte iar de acasă; tu ştii dt
~i goală şi nici urmă de Şoarece. Fără ţine taică-său la el, de~i nu prea vorbeşte
indoială că el rămăsese tîrziu în tovărăs.ia I
despre ast~.
vechiului său camarad. E.ra l:ncă prea cald <tOne, puşti ul ăla l», zise Sobolul nepă­
ca să poată sta în casă, aşa că Sobolul se sător. «Ei, şi? Mă. mir că-i mai poartă de
întinse pe n.i~te frunze mari, răcoroase. gri}ă! Mereu o ia razna şi se rătăi:::eşte şj iar
Se gindea hi ziua ce trecuse ş.i la lntîmplă­ te pomene~ti cu el; îi plac aventurile.
dle ei, care fuseseră toate foarte plăcute. Las' că nu i se 1ntlmplă nimic. Toată lumea
Pasul uşurel al Şoarecelui se auzi a.cum de p-aci îl cunoaşte şi-l iubeşte, ca şi pe
apropiindu-se pe iarba arsă de soare. tata Lutru. Poţi fi sigur că unul sa.u altul

383
dinm: aaimale ar e să dea peste el ~i are să-l
1
tduca aca.si sănătos fi teafăr. Ge, noi nu
~-am gisit de-:atîtea o,ri la nu ştiu d{i
kilometri dephtare de caslli ! Şi ci:a foarte
liniştit şi voios hi
<eDa, dar de data asta e ceva tnai serios»),
zise Şoarecele cu graviate. «Acum lipseşte
de dteva zile şi Lutrii au scotocit în tot
locul, prin dealuri ti vii, fără să găsească
cea mai micl u.rml. Au intrebat pe fiece
mimai, III kilometci împrejur, ~ nimeni nu
ştie nimic despre et Se v,ede dt de colo
că Lutrul e rnult m~ îng,r ijat dedt VTe2. să
mărturisească. Atlta am putut să mă de -
luşesc că micul Portly n-a prea 1nvăţ~t
încă bine să lnoate. Mi-am dat seama ci
taică-său se gîndeşte la stăvilar. Mai curge
lncă o mul.ţime de apl pe stăvilar, :în arm -
timpul ăsta, şi locul acela totdeauna îl
im:igca pe micuţ. Şi apoi sînt pe aoolo -
de - capcane şl tot felul de ohbîtH, ştH
doar. Lutrul QU. e dintre acei ce se îngrijo~
rează fără de' pricini pentru neunuJ din
copiii săi. Ori; acu.m e in.grij1orat. and am
plecat, a ieşit cu mine; spunea că simte
nevoia de aer şi d vrea s:â-şi dezmorţeasci
picfoarele. D ar mi-am dat seama că -nu era
asta,• el l-am tras de limbă şi jn cele! din
urmă am putut afla ce-ip :spusei. Se ducea
d petead noaptea stînd de veghe lîqgfi.
vad., Ţii nriate J,o cul unde era iltidată.
vadul vechi,, pe dmpnl dad încă nu se
clădise podul?~>
«îl ~tiu foarte bine»; ·zise Sobo lul. «Dar
de ce-ar sta LutrUl de veghe tocmai :acolo?>>
«Fiindcă se pare ci acolo i~a dat lui
P1ordy prirna lecţie de lnot>i , urmă Şoare·
oele. «De pe limba aoeeâ de nisip de lingă
mal. Şj tot acolo l·a Jnviţa.t să pcscuiasei,
Acolo a prins J>ortly primul pe:ş~ de 1carc
era mindru ncvojc mare. Copilul jubea
locul acela. Lutru} crede ci daci ar tJ::ece
înapoi de pc un,de este - dacă mai elite
384
undeva, mititelul de el - s-ar putea să
se îndrepte spre locul ca.re~i plăcea atîta;
şau. dacă ar da peste el, 'i l-ar aminti şi
poate s-at' opr.i aoolo si\ se joace. Aşa că
Lutrul se d~ 1n fiece noapte ac:olo şi
st~ de veghe - Ja întîmplai:e, înţdegi -
doar aşa. a indmplare b+
Rimaseră tăcuţi dtva c·mp, g~ndindu-se
amîncloi la acdaşi luc:tu. bietul animal,
singur şi cu inima rnîhnitl, ghemuit Ungă
vad. veghind şi a~tfpt1nd toată noaptea,
la întîmplare.
tilla, da, zise a:poi Şoarecele, cred d
ar: trebui să intrăm io ,c asi i). Dat nu se
urni din loc.
<~Şoar'e.ce, zfae Sobolul nici nu mi pot
gin.di să intru ~n casii si mă eul~ şi să nu
fac nimici deşi !le pare că nu e nimic de'
făcut. Să s<:oatem birca sl să vîslim pe
apă-n sus. Cam peste vr u~ ceas are să iasă
luna şi atunci vom ciuta. şi noi, cu toată
Luarea-aminte. Oricum, va fi mai bine declt
si mergem la culct.re fi sl nu facem nimic».
«Chiar :&şa mi:ii gîn.dcam şi 1e U», ~se Şon~
tccele. «E şi păica,t să te bagi in pat pe--0
astfel de noapte; nu mii e mult pînă-n zorii
s~ax putea îndmpla sl avem norocul, tn
tirnp ce ne plimbăm. să. dibuim vreo veste
despre el, de la cei ce se scoală devreme».
Sooa:seră barca şi Şoarecele luă lopeţile.
Visli <:u bă.gar~ de cam.ii. Departe, prin
mijlocul apei. se vedea o diră luminoasă,
care reflecta slab cetul ~ dar unde cădeau
pe apă umhrr:e, de pe mal,, din tufişuri, din
pomi, păreau compacte, ca ~i mru!nrile,
astfel înclt Sobolul trebwa sa drm.easd
cu chibzuinţă. Deşi lntunecoa să şi singuH
ratică, noaptea era plină de zgomote mîd,
de clntcce, şoapte ,1 foşnete. Ele trădau
pe micii locuitori zoriţi. care nu dormeau
şi--şi vedeau de treburile ~i de joCUl'jle lor,
de-s. ll!~ nopţii, p:lnă ce iuek soarelui
îi trimiteau în sflrşit la odihna bine meri-
tată. Chiar şi zgomotele apei erau mai tari
decît ziua, susurul şi clipocitul ei mai
neaşteptat şi mai aproape. Adesea tresă­
reau, părîndu-li-se că aud deodată chema-
rea lămurită a unui glas apropiat.
Linia orizontului se desena limpede pe
cer. Într-un anumit punct, se profila mai
întunecată, pe o transparenţă fosforescentă
şi argintie, care se înălţa şi creştea, creştea
mereu. În cele din urmă, peste marginea
pămîntului în aşteptare, luna se ridică în
măreţie lentă, pînă se înălţă clară deasupra
orizontului şi pluti înainte, descătuşată.
CHRISTIAN MORGENSTERN
Atunci începură să vadă din nou suprafeţe,
dmpuri întinse, grădini liniştite, şi apa
însăşi, de la un mal la celălalt. Totul se
desfăşura lin, limpezit de mister şi spaimă,
strălucind ca în lumina zilei, dar atît de
deosebit! Locurile cunoscute îi întîmpinau
din nou, în alte veşminte, ca şi cum s-ar
fi ascuns ca să-şi îmbrace podoabe noi,
curate, şi s-ar fi înapoiat tăcute, surîzînd
şi aştcptînd sfioase să vază de vor fi re-
cunoscute în ele.
Cei doi prieteni legară barca de o salcie,
descinseră în această împărăţie paşnică,
de argint, şi explorară cu răbdare tufişurile,
copacii găunoşi, meandrele şi micile lor
canale, şanţurile şi dîrele lăsate de ape
secate. Îmbarcîndu-se iarăşi şi trecînd de
partea cealaltă, urmară în felul acesta
cursul apei, tot cercetînd mereu, în timp
ce luna, senină şi calmă într-un cer fără de
nori, făcea ce putea -deşi atît de departe -
spre a-i ajuta în căutarea lor; pînă cînd îi
veni ceasul şi coborî şovăielnică spre pă­
mînt în silă, părăsindu-i, iar taina cuprinse
din nou pămîntul şi apa.
Apoi, încetul cu încetul, _începu să se
petreacă o schimbare. Orizontul se limpezi,
cîmpul şi copacii începură să se zărească
mai desluşit, dar parcă aveau altă înfăţişare;
începeau să se desprindă din taina ce-i
învăluise. O pasăre fluieră deodată şi tăcu.
De undeva porni o adiere uşoară şi făcu
să foşnească papura şi trestiile. Şoarecele,
care şedea în partea dinapoi a bărcii, în
timp ce Sobolul vîslea, se sculă brusc şi
ciuli urechiie, cu luare-aminte pătimaşă.
Sobolul, care cu lovituri uşoare de lopată
doar ţinea barca plutind, în timp ce scruta
cu grijă malurile, îl privi curios.
«S-a dus!», suspină Şoarecele, căzînd
385

înapoi în jeţul său. «Adt de frumos şi de
straniu, şi de noul Decît să se sfirşească
atît de repede, aproape c-aş dori să nu-l fi
auzit niciodată. Căci a deşteptat în mine
un dor, care mă doare şi-mi pare că nimic
altceva n-aş mai face decît să tot ascult
mereu. Nul Iată că se aude iar!», strigă
înviorat din nou. Fermecat, tăcu timp
îndelungat, cuprins de vrajă.
«Acum se-ndepărtează, începe să-mi sca-
pe», zise într-un drziu. «0, Sobolule! ce
frumuseţe! Murmurul vesel, bucuria, che-
marea subţire, limpede, fericită, a acelui
fluier îndepărtat! Niciodată n-am visat o
astfel de muzică! Chemarea ce cuprinde e
parcă mai puternică încă decît e melodia
de dulce! Vîsleşte înainte, Sobolule, vîs-
leşte l Cîntecul şi chemarea trebuie să fie
pentru noi».
Sobolul, minunîndu-se foarte, se supuse.
«Nu aud nimic, zise eL decît vîntul
şuierînd prin papură, trestii şi sălcii».
386
Şoarecele nu răspunse nimic! Poate nici
nu auzise. Furat de vrajă, dus departe,
tremurînd din tot trupul, toate simţurile
îi erau stăpînite de acel ceva, nou, care-i
prinsese sufletul plăpînd, îi dădea avînt
şi-l legăna, ca pe un copil neputincios, dar
fericit, cuprins de îmbrăţişarea unui braţ
puternic.
În tăcere, Sobolul vîsli statornic şi în
curînd ajunseră la un punct unde rîul se
împărţea, un braţ lung desprinzîndu-se
într-o parte. Printr-o mişcare uşoară a
capului, Şoarecele, care de mult lăsase
cîrma, îndreptă pe vîslitor spre acel braţ
de apă. Lumina, la început sfioasă, creştea
mereu, se revărsa, şi acum puteau vedea
culoarea florilor ce împestriţau marginea
apei.
«E mai limpede, mai aproape! exclamă
Şoarecele bucuros. Acum desigur că auzi
şi tu! Ah, în sflrşit văd că auzi!»
Cu răsuflarea tăiată, ţeapăn, Sobolul se
opri din vîslit, cînd şuvoiul dntecului
voios de nai se revărsă asupfă-i, ca un val,
îl prinse şi-l stăp1ni cu totul. Văzu lacrimi
pe obrazul tovarăşului, plecă capul şi în-
ţelese. Cîtăva vreme rămaseră astfel, cu
capetele plecate, mîngîiaţi de ierburile
lungi şi purpurii ce mărgineau malul.
Apoi, chemarea poruncitoare, ce mergea
mină în mînă cu melodia pătrunzător de
dulce, îl făcu pe Sobol să apuce iar vîslele
în neştire. Lumina creştea mereu, dar nici
o pasăre nu cînta, cum le e obiceiul la
apropierea dimineţii. Afară de muzica dia-
fană, totul era cufundat într-o linişte ne-
firească, mîngîietoare.
Pe dnd lunecau înainte, iarba îmbelşu­
gată din lunca cc se întindea de fiece parte,
părea în dimineaţa aceasta de o prospeţime
şi de o verdeaţă neîntrecută. Niciodată nu
văzuseră trandafirii măcieşului atît de vii,
florile sub sălcii atît de multe, trifoiul din Prezenţă augustă, foarte, foarte aproape.
luncă atît de înmiresmat şi pătrunzător. Se întoarse, cu greu, să privească spre
Apoi, murmurul stăvilarului ce se apro- prietenul lui, şi-l văzu alături, ghemuit,
pia începu să stăpînească văzduhul şi sim- copleşit, tremurînd din tot trupul. O tăcere
ţiră că se apropiau de sfirşitul expediţiei desăvîrşită continua să domnească în ra-
lor, oricare avea să fie. murile pline de păsări din jurul lor; iar
Un semicerc larg de spumă, lumini scli- . . .
lumina tot crestea si crestea.
Poate n-ar fi îndrăznit niciodată să-şi
pitoare şi valuri verzi-stăvilarul cel mare
unea canalul din mal în mal, tulburau toată ridice ochii, de n-ar fi fost chemarea încă
suprafaţa liniştită cu vîrtejuri şi dîre de prezentă şi atotputernică, deşi cîntecul
spumă şi înăbuşea orice alt sunet cu şoapta tăcuse acum. Nu se putea împotrivi, chiar
lui solemnă şi alinătoare. Cam în mijlocul de l-ar fi aşteptat pieirea după ce-avea să
apei, în îmbrăţişarea scinteietoare a stăvi­ privească cu ochi muritori la lucruri pe
larului, era ancorată o mică insulă, împrej- drept ascunse. Tremurînd, se supuse şi
muită des cu sălcii, cu mesteceni argintii înălţă capul umil; atunci, în ·lumina plină
şi cu anini. Tăcută, sfioasă, dar plină de a zorilor ce se revărsau - în timp ce toată
înţeles, îşi ascundea parcă taina îndărătul
unui val, pînă avea să sosească ceasul şi
o dată cu acesta, cei chemaţi şi aleşi.
Încet, dar fără nici un fel de îndoială
sau ezitare, cu un fel de aşteptare solemnă,
cele două animale trecură prin apa sflşiată
şi tumultuoasă şi-şi ancorară barca de
marginea înflorită a insulei. Descinseră în
tăcere şi-şi croiră drum prin flori, prin
buruieni îmbălsămate şi prin tufişuri, pînă
se aflară pe o mică poiană de un verde
minunat, împrejmuită cu arborii roditori
ai Naturii: merişori, cireşi sălbatici şi po-
rumbari.
«Ăsta e locul visului meu, locul despre
care ne-a cîntat naiul», şopti Şoarecele,
vrăjit. «Aci, în acest loc, aci ori nicăieri,
îl vom găsi pe El!».
Atunci, deodată, Sobolul simţi cum îl
cuprinde o sfială mare, o sfială ce-i muia
trupul, îl silea să-şi plece capul şi-l încre-
menea locului. Nu era groază sau spaimă -
se simţea minunat de liniştit şi fericit - ci
era o sfială ce se abătuse asupra lui şi îl
stăpînea. Cu toate că nu vedea nimic, ştiu
că nu putea să însemne altceva decît vreo LAURENT DE BRUNHOFF
 firea, împodobită cu belşug de culoare ne-
închipuit, părea să-şi ţină răsuflarea - el
privi în ochii Prietenului, Ajutătorului
însuşi. Văzu coarnele răsucite înapoi) lucind
în lumina crescîndă a dimineţii, văzu nasul
semeţ, coroiat, între ochii blînzi, ce-şi
coborau şăgalnic privirea spre dînşii, în
timp ce un zîmbet uşor plutea în colţurile
gurii bărboase; văzu muşchii vibrînd sub
pielea braţului ce odihnea de-a curmezişul
pieptului lat, mina lungă şi unduioasă,
care mai ţinea încă ţevile naiului de trestie,
abia desprins de pe buzele întredeschise;
văzu curbele splendide ale mădularelor
păroase aşternute pe iarbă, în tihnă maies-
toasă. La urmă de tot, văzu cuibărită chiar
la picioarele lui, dormind adînc, în pace şi
mulţumire deplină, făptura mică, rotundă,
durdulie, copilăroasă, a puiului de Lutru.
Toate astea le văzu timp de o clipă, pro-
iectate viu pe cerul dimineţii. Încetase să
mai respire şi privea cu toată raptura; pri-
vind tot mai trăia şi trăind, se minuna.
«Şoarece! găsi el răsuflarea să şoptească,
înfiorat. Ţi-e teamă?»
«Teamă? murmură Şoarecele, cu ochii
lucind de o dragoste nespusă. Teamă!
De El! O, niciodată, niciodată! Şi totuşi ...
Da, Sobolule, mi-e teamă!»
Şi cele două animale, ghemuindu-se la
pămînt, plecară capetele, în adoraţie.
Deodată, în toată splendoarea, se ridică
deasupra liniei orizontului discul mare de
aur al soarelui, privindu-i în faţă; şi pri-
mele raze săgetînd peste dmpiile întinse
din jurul apei loviră pe animale drept în
ochi şi le orbiră. Cînd putură din nou
vedea, arătarea pierise şi văzduhul era plin
de cîntecul păsărilor, care slăveau ivirea
dimineţii.
Priveau în gol, cu o tristeţe crescîndă,
pe măsură ce-şi dădeau seama, cu încetul,
388
de tot ce le fusese dat să vază şi de tot ce
pierduseră.
O adiere de vînt jucăuşă se ridică atunci
de pe oglinda apei, scutură frunzişul tre-
murător al plopilor, zgudui trandafirii
înrouraţi şi le suflă uşurel şi rnîngîietor
pe obraji. Cu atingerea ei blîndă veni uita-
rea. Căci acesta e darul din urmă şi cel mai
bun, pe care blîndul semizeu are grijă să-l
reverse asupra celor cărora li s-a arătat,
ajutîndu-le: darul uitării. Ca amintirea
copleşitoare să nu stăruie, să nu crească
şi să umbrească dragostea de viaţă şi plă­
cere, iar marea amintire, urmădndu-i, să
nu strice vieţile de mai tîrziu ale mieilor
animale ajutate să iasă din greutăţi, ca să
poată fi fericite şi cu inima uşoară, ca mai
înainte.
Sobolul îşi plecă ochii şi privi către
Şoarece, care se uita împrejurul lui, zăpăcit.
«Iartă-mă, n-am auzit ce-ai spus. Ce-ai
spus Şoarece?», întrebă el.
«Cred că am spus doar atît, zise Şoare­
cele, încet, că ăsta e locul pe care-l căutam,
şi că aici sau nicăieri îl vom găsi. la te uită!
Chiar el e, ştrengarul mititel!» Şi cu un
strigăt de bucurie, alergă spre Portly,
care dormea.
Sobolul însă rămase o clipă pe gînduri,
tăcut. Ca unul ce se deşteaptă brusc
dintr-un vis frumos, se străduieşte să şi-l
amintească şi nu reţine decît o simţire ne-
lămurită a frumuseţii visului, a frumuseţii
neasemuite! Pînă cînd şi aceasta la rîndul
ei păleşte, iar visătorul primeşte, cu amă­
răciune, deşteptarea aspră şi rece şi toate
neajunsurile ei. Astfel Sobolul, după ce se
luptă scurtă vreme să-şi culeagă amintirile,
dădu din cap cu tristeţe şi urmă pe Şoarece.
Portly se deşteptă, scoase un ţipăt de
bucurie şi se gudură de plăcere cînd dădu
cu ochii de prietenii tatălui său, care atît
LAURENT DE BRUNHOFF
 de des se jucaseră cu el. Dar după o clipă,
faţa lui pierdu înfăţişarea bucuroasă; el
începu să adulmece de jur împrejur, cu
scîncete jalnice. Ca un copil ce-a adormit
în braţul doicii şi deşteptîndu-se, se vede
singur, părăsit într-un loc străin, şi caută
prin toate colţurile şi ascunzişurile, aleargă
din odaie în odaie, cu deznădejdea mută
crescîndu-i în suflet, tot aşa Portly cerceta
insula, căuta şi tot căuta, îndărătnic şi ne-
obosit. Pînă cînd, în cele din urmă, veni
clipa cea neagră, cînd trebui să se hotă­
rască a renunţa şi se aşeză jds, plîngînd
amar.
Sobolul dădu fuga să-l mîngîie pe micuţ;
dar Şoarecele, şovăind, privea lung şi ne-
încrezător la nişte urme adînc întipărite
în iarbă.
«Un animal - mare - a fost pe aci»,
murmură el încet şi dus pe gînduri; şi
stătu şi se gîndi, se tot gîndi, cu sufletul
ciudat de tulburat.
«Haide, Şoarece! chemă Sobolul. Gîn-
deşte-te la bietul Lutru, care aşteaptă sus,
la vad!».
Portly se consolase repede la promisiunea
plăcerii ce-l aştepta: o excursie pe apă,
într-o barcă adevărată, în barca domnului
Şoarece . Cele două animale îl duseră la
. .
mal, îl asezară în sigurantă între ei doi ' în
fundul bărcii, şi porniră vîslind pe canal
în jos. Soarele era acum sus pe cer şi lucea
fierbinte asupra lor, păsările cîntau voioase
şi fără de grijă şi florile zimbeau şi le făceau
semne de pe ambele maluri, dar parcă
aveau mai puţină bogăţie şi strălucire în
culori - găseau animalele - decît îşi
aminteau că văzuseră de curînd pe undeva,
se mirau unde.
Ajunşi din nou la apa mare, îndreptară
capul bărcii în susul ei, spre locul unde
ştiau că stă de veghe, singuratic, ·prietenul
390
lor. Cînd ajunseră aproape de vadul bine
cunoscut, Sobolul trase barca la mal. Îl
ridicară pe micul Portly din barcă şi-l aşe­
zară pe potecă, îi spuseră să meargă înainte,
şi hătindu-l prietenos pe umăr, îşi luară
rămas bun de la el. Apoi ieşiră în larg.
Nu-şi luau ochii de la micul animal. Văzură
cum urcă poteca, cu mers legănat, mulţumit
şi ţanţoş, cum ridică brusc botul şi Începe
deodată să alerge stîngaci, iuţind mereu
pasul, cu scîncete ascuţite, gudurîndu-se
şi dînd semne de recunoaştere. Privind în
susul apei, putură vedea pe Lutru, ridicîn-
du-se încordat şi rigid din umbra unde stă­
tuse pînă atunci, ghemuit îq răbdare mută.
Auziră lătratul lui uimit şi bucuros, pe
cînd zvîcnea printre trestii, spre potecă.
Apoi Sobolul, cu o lovitură puternică de
lopată, întoarse barca şi o lăsă în voia
curentului puternic, să-i ducă iar în jos,
încotro va voi, căci misiunea lor era acum
terminată cu bine.
«Mă simt ciudat de obosit, Şoarece»,
zise Sobolul, plecîndu-se greoi peste lopeţi,
în timp ce barca îşi lua direcţia. «Ai să spui,
poate, că am vegheat toată noaptea; dar
asta nu-i nimic. Facem la fel jumătate din
nopţile săptămînii, pe timpul ăsta al anului.
Nu; mă simt ca şi cum aş fi trecut prin
ceva cu totul neobişnuit, aproape înspăi­
mîntător, care abia s-a sfirşit; şi totuşi nu
s-a întîmplat nimic deosebit».
«Sau ceva foarte surprinzător - minu-
nat - şi plin de frumuseţe», murmură
Şoarecele, rezemîndu-se înapoi şi închizînd
ochii. «Şi eu simt ca tine, Sobolule; sînt
mort de oboseală, deşi nu e o oboseală
trupească. Noroc că mergem în sensul apei,
ne duce ea acasă. Ce bine e să simti iar
soarele cum îţi pătrunde în oase! Şi să
asculţi vîntul cîntînd prin trestii».
«E ca o muzică, o muzică îndepărtată»,
zise Sobolul, dind din cap, somnoros.
 «Aşa mă gîndeam şi eu», murmură Şoa­
recele, visător şi sfirşit de oboseală. Muzică
de joc, din cea cu triluri ce curg şi se înşiră
fără încetare, dar are şi cuvinte în ea, cu-
vinte şi iar triluri ... Uneori le pot prinde,
apoi iar e muzică de dans, şi iar nu-i decît
şoapta subţire şi blindă a stufişului».
«Tu auzi mai bine decît mine, zise Sobo-
lul trist. Eu nu pot să prind cuvintele».
«Să încerc să ţi le redau, zise Şoarecele
blînd, cu ochii încă închişi. Acum iar se
preface în cuvinte„. se aude slab, dar
limpede»: Ca sfiala să nu stăruie,! Veselia
să vi-o năruie,/ Veţi vedea puterea mea, atunci
dnd vă voi ajuta,/ Dar apoi veţi uita.' Acum
stufişul reia refrenul: Veţi uita, veţi uita .
Suspină, şi ultimele cuvinte se sting în
foşnet şi şoaptă. Apoi glasul revine.
Mădulare de sînge şi răni le păzesc/ Şi sar
capcana ce o găsesc,/ Pe cînd lărgesc laţul, /
Poate-mi zăriţi o clipă bra/ul,/ Căci, sigur,
apoi veţi uita. «Vîsleşte mai aproape, Sobo-
lule, mai aproape de stufiş! E greu de prins
GEORGE CALINESCU
cuvintele, sînt din ce în ce mai slabe».
Ajut ;ri vindec, ospătez,/ Pui singurei În
codrul umed,/ Rătăcitorii îi găsesc, de răni şi
boli îi ingrijesc,/ Apoi le poruncesc să uite!
«Mai aproape, Sobolule, mai aproape! Nu,
e în zadar; cîntccul ~-a făcut una cu foşnetul
.
stufisului» .
«Dar ce înseamnă aceste cuvinte?» în-
trebă, mirîndu-se Sobolul. «Asta nu ştim>,
zise Şoarecele, simplu. «îi le-am redat aşa
cum le-am auzit. Ah! iată că se întorc iar,
şi de data aceasta plin şi limpede. De data
aceasta, în sfirşit, e adevărat, nu te poţi
îndoi, cîntecul e simplu, pătimaş, minunat!»
«Atunci spune-mi-1», zise Sobolul, după
ce aşteptase răbdător cîteva minute, pe
jumătate adormit de soarele fierbinte.
Dar nici un răspuns nu veni. Privi şi
înţelese tăcerea. Cu un zîmbet de mare
fericire întipărit pe chipu-i, ce tot mai
părea cufundat în ascultare, Şoarecele,
obosit, dormea adînc.
 r
ANDRE MAUROIS

DOMNIŞOARA CELEST A

- Acum, îi spuse domnul Ruşinel Mi- ŢARA LUI VREAU-ŞI-CAPAT

haelei, acum trebui' să-ţi căutăm rochie,
Direcţia materialelor
aripi şi baghetă. Baghete ... . etajul I uşaW
- O să am aripi şi baghetă magică? Aviaţie „ al Ii-lea „ L
întrebă Mihaela. Croitorie cerească „ al III-iea " X
- Bine-nţeles, încuviinţă Ruşine!. .. Te
felicit, adăugă dînsul, întinzîndu-i Mihaelei Domnul Ruşine} apăsă pe-un buton mi-
gheruţa. cuţ, ascuns în scoarţa copacului, şi se des-
- Pentru ce? se miră ea. chise o uşă .
- Pentru că eşti numită zînă... E o - O! rosti Mihaela. Ce ascensor adora-
mare cinste. bil! Tare-ncîntat ar mai fi frăţiorul meu,
- Bine, dar dumneata m-ai numit. Olivier, care-adoră ascensoarele ...
- Tocmai, zise Corbul, te felicit fiindcă - Dar dumneata? întrebă Ruşine!.
ai fost numită de mine. Este cea mai - Eu? Eu ador corbii, şopti Mihaela,
mare cinste. care-ncepea să-l cam cunoască.
- Atunci, de ce nu te numeşti pe dum- Corbul negru roşi de plăcere şi, cu aripa,
neata însuţi? întrebă Mihaela. îi mîngîie Mihaelei picioarele.
- Pentru că prefer să fiu corb, îi explică - Eşti o zînă mică şi de treabă, spuse
Ruşine!. el. .. Ascultă: te sui în ascensor, închizi bine
Ieşi de la ghişe.J.l, sări jos, îşi scoase uşa, pe urmă, apeşi pe butonul Croitorie.
ochelarii, îi vîrî sub ari}lă şi-i făcu semn Cînd se opreşte ascensorul, te dai jos şi
Mihaelei să-l urmeze. După ce-au mers 1eş1„.

cîtva timp în tăcere printre arbori, au ajuns - Am să trimit ascensoru-napoi, zise

în faţa unui stejar uriaş, pe care scria: Mihaela.

392
 „ .._
; „ •' I , ....

I,

r••i..;„ fr~ l_.

FEDER/CO GARCIA LORCA

- Dacă vrei, răspunse Corbul... Eşti
zînă, faci ce vrei ... In dreapta, ai să vezi
un birou cu-o placă pe uşă: Dra. Celesta.
Ai să baţi. Domnişoara Celesta e croito-
reasa zînelor.
- E drăguţă? întrebă Mihaela.
- E croitoreasă, zise Corbul, şi-o con-
duse pe Mihaela la ascensor.
Totul a mers de minune. De cite ori se
urca-ntr-un ascensor, Mihaelei îi era frică
să nu-l vadă că trece de ultimul etaj şi că
sparge-acoperişul casei. Dar ascensorul din

393
stejar opri la etajul trei, Mihaela ieşi, văzu
uşa domnişoarei Celesta şi bătu.
- Intră, strigă o voce dogită.
Mihaela intră şi văzu o doamnă bătrină ,
într-o rochie de mătase neagră şi cu-o
bonetă albă pusă peste nişte bucle argintii .
- Bună ziua, domnişoară, spuse doamna
bătrînă, cine eşti dumneata?
Mihaela-i întinse cartonaşul pe care i-l
dăduse Corbu l.
- Sînt zîna Mihaela, răspunse ea.
- Foarte bine, declară domn işoara Ce-
lesta. Ne ocupăm numaidecit de dumneata.
Mihaela porni după domnişoara Celesta,
care urcă o scăriţă-n spirală şi deschise o
u şă. Deodată, se pomeniră amîndouă pe-o
imensă platformă, cocoţată-n vîrful steja-
rului. De jur-împrejurul platformei, vedeai
numai frunze; deasupra - numai cer.
- Unde sînt stofele? întrebă Mihaela
mirată.
- Aici, răspunse d omnişoara Celesta,
arătîndu -i cerul. .. Rochiile de zîne pot să
fie făcute din cinci ţesături diferite: cer
complet albastru, cer albastru cu nor alb,
apus de soare (care există în toate nuanţele),
răsă rit de soare şi cer înstelat.
- Bine, zise Mihaela, dar cum le croiţi?
- Ai să vezi, răspunse domnişoara Ce-
lesta. Vrei cer complet albastru?
- Da, zise Mihaela.„ Nu vreau nori.
Domnişoara Celesta strigă : «Jupiter!»
Un vultur mare, pe care Mihaela nu-l
zărise, se lăsă din zbor la picioarele lor.
- Jupiter, croieşte o rochie de cer
complet ~stru, pentru zîna Mihaela„.
Numaidecît, te rog.
Vulturul îşi luă zborul, se-nălţă, dispăru
şi, după cinci minute, se-ntoarse purtînd
în cioc o fişie de cer bi ne- mpăturită.
- O! se bucură Mihaela ..• Frumoa să
ma1 e!
394
Nu mai văzuse niciodată ceva atît de
frumos ca ţesătu ra asta de cer: era albastră,
de-un albastru foarte palid; nu se vedea
albul în ea şi totuşi se ghicea că deasupra
cerului plutise un nor imperceptibil, toc-
mai dnd croise Jupiter; nu se vedeau
stele şi totuşi se ghicea că-n ţesătură sînt
si stele invizibile.
' - La pipăit, zise domnişoara Celesta,
e ca aerul că l duţ. Ai să vezi.
Desfăşură bucata de cer, care pluti în
jurul ei, şi-o drapă cu-atîta-ndemînare pe
Mihaela, îndt, într-o clipă, fetiţa se pomeni
îmbrăcată în cea mai elegantă rochie de
zînă, prinsă pe şold cu-o semilună şi pe
umăr cu-o stea.
- Sînteţi pricepută, îi spuse ea domni-
şoarei Celesta, pricepută ca o ...
Era cît pe-aci să spuie «Ca o zînă», dar
se gîndi că n-ar fi fost o dovadă de prea
mare modestie din partea ei, şi tăcu.
- Dar aripile?
- Ne ocupăm şi de ele. La etajul doi ...
D ar mai întîi, trebui' să te cîntăreşti.
- De ce? întrebă Mihaela.
- Fiindcă dimensiunile ar ipilor depind
de greutatea zînei. Pentru o zînişoară grasă
trebui' aripi mult mai mari decît pentru o
zînă uşoară, ca mata .
În sala unde se afla cîntarul, Mihaela
văzu un tabel mare, pe care scna:
GREUTATE ARIPI
15 kg 0,55 m.
16 „ 0,56 m.
17 „ 0,57 m.
18 „ 0,58m.
Cîntarul arătă că Mihaela avea 25 de
kilograme, iar tabelul, că-i trebu iau aripi
de 0,65 m.
 - Mergem la depozitul de anpt, zise
domnişoara Celesta. Ce doreşti?... Avem
aripi model vechi, din pene de st ru ţ, şi
aripi model nou, din mătase, pe cadru de
aluminiu.
- Care sînt cele mai bune? se interesă
Mihaela.
- Cele noi merg mai repede, răspunse
dom ni şoara Celesta. Cele vechi sînt mat
elegante.
- E preferabil să mergi repede, zise
Mihaela.
Domnişoara Celesta oftă.
- Vai! zise ea, aşa gîndesc aproape
toate zînele noi ... Penele mele de struţ au
început să putrezească... Atunci, uite:
aripi de 65 ... monoplan ... Avem şi aripi-
biplan, dar nu te sfă tuiesc. .. La vîrsta
dumitale, te fac prea grea. Aşteaptă, că ţi
le prind chiar eu.
Îi prinse Mihaelei aripile pe umeri, pe
urmă-i explică în ce fel trebuia să le folo-
sească la urcat, lacoborît, la asezat.
- Şi mai ales să fii foarte' atentă cînd
aterizezi.
- Ce-nseamnă să «aterizezi»? întrebă
Mihaela.
- Să te opreşti pe teren, pe pămînt
adică, răspunse domnişoara Celesta.
- Şi cînd ajungi pe mare? întrebă
Mihaela.
- Atunci se zice să «amerizezi», răs­
punse domnişoara Celesta.
- Şi dacă ajungi pe-un lac? întrebă
Mihaela.
Domnişoara Celesta păru · încurcată.
- Nu ştiu, zise ea. N-ai <lecit s-o faci,
dar să n-o spui„. Oricum, dacă va fi cazul,
să cobori numai cu aripile pc jumătate
strînse, domnişoară. „ şi cu viteză mică ...
La-nceput, toate zîncle noastre au acci-
dente, fiindcă vor să aterizeze prea repede.
EDWARD LEAR
Şi cînd ai să treci pe deasupra oraşelor,
atenţie la firele de telegraf!... Acuma,
bagheta!
Baghetele magice erau nişte beţişoare
de lemn, asemănătoare celor folosite de
copii, cînd se joacă, pe Champs Elisees,
cu cercul.
Domnişoara Celesta luă o baghetă şi
se-apropie de-un borcan enorm, pe care
Mihaela nu-l zărise pin-atunci, şi care
purta o etichetă:
AQUA IMAGINATIVA
(APĂ IMAGINATIVĂ)
Înmuie în el bagheta, care deveni numai-
decît străvezie ca sticla şi căpătă un luciu
aunu.
- Ţine, zise bătrina doamnă, întin-
zîndu-i Mihaelei bagheta. Acum poţi face
să apară imediat orice obiect doreşti, în
locul pe care-l atingi cu ea.
- Se rupe? întrebă Mihaela.
- Nu, nici gînd.
- Pot să-ncerc?
- Sigur că da!
- Eu şi fraţii mei, zise Mihaela, ne
dorim o maşinuţă care să meargă la fel ca
maşinile pentru oameni mari, dar, ştiţi,
una adevărată, cu motor ...
MAX ERNST
- Foarte bine, încuviinţă domnişoara
Celesta. Sprijină bagheta de pămînt şi
desenează o maşină aşa cum ai vrea să
fie ...
- Şi-are să iasă din pămînt? întrebă
Mihaela.
- N-are să iasă, zise domnişoara Ce-
lesta, are să fie aici, pur şi simplu.
- Nu se poate, zise Mihaela.
- Încearcă.
Mihaela sprijini vîrful baghetei magice
de pămînt, şi, numaidecît, o frumuseţe
de masinuţă rosie i se arătă în fata ochilor.
Într-adevăr, n~ ieşise din pămî~t: se for-
mase-n aer.
- Tii ! sînt grozav de bucuroasă! spuse
Mihaela încîntată. Pot s-o iau cu mine
în Grădina Fermecată?
- Asta nu, se-mpotrivi domnişoara Ce-
lesta. Spre Grădina Fermecată zbori prin
aer ... N-ai avea cum să transporţi obiectul
ăsta aşa de mare. Dar n-are nici o impor-
tanţă, de vreme ce, cum ajungi acolo, cu
ajutorul baghetei magice, ai să-ţi poţi face
una, două, nouă maşini la fel cu asta.
- A ! da? zise Mihaela, cu oarecare
tristeţe ... Dar n-are să fie aceeasi masină.
Cînd plec? ' '
- Numaidedt, zise domnisoara Celesta.
Te conduc la terenul de dec;lare.
H. G. WELLS
BAZARUL FERMECAT
Văzusem de multe ori Bazarul Fermecat,
dar numai de departe. O dată sau de două
ori chiar, trecusem prin faţa vitrinei sale
cu obiecte îmbietoare: mingi vrăjite, oglinzi
magice, pahare fermecate, păpuşi vorbi-
toare, material pentru scamatori, pachete
de cărţi de joc «obişnuite», o mie de obiecte
de acelaşi gen; dar niciodată nu mi-a
trecut prin cap să pătrund înăuntru. To-
tuşi, într-o zi, pe nepregătite, Gip m-a
prins de deget şi m-a dus în faţa vitrinei,
iar aici, nu ştiu cum a făcut, dar am simţit
că nu mai am încotro şi am intrat amîndoi
în magazin.
La drept vorbind, n-aş fi crezut că
o asemenea prăvălioară, cu vitrina ei
modestă se putea găsi aici, pe Regent
Street, între negustorul de tablouri şi
magazinul care vindea clocitori artificiale
cu puişori abia ieşiţi din găoace.
Dar, evident, ea se afla aici. Mi-o închi-
puisem pitită undeva, mai la vale, către
Circus sau la colţul cu Oxford Street sau
chiar în Holborn; întotdeauna pe cealaltă
parte a străzii şi, oarecum greu accesibilă,
asemeni unui miraj. Dar, de data aceasta,
fără nici o dovadă era aici, în vîrful arătă­
torului lui Gip scîrţîind pe geamul vi-
trinei.
- Dacă aş fi bogat, spunea Gip, arătîn­
du-mi oul fermecat, mi-aş cumpăra asta ...
Şi asta! îmi arătă o cocuţă cu lacrimi
adevărate pe obraji. Şi p-ormă p-asta !.. .
o cutie misterioasă, care se numea -
după cele scrise pe un cartonaş: «Cumpă­
raţi una, spre încîntarea prietenilor dum-
neavoastră».
- Sub unul din paharele astea, îmi
explică Gip, poţi să faci nevăzut orice
vrei. Am citit într-o carte... Tată, uite
cum dispare banul, dar vezi cum l-au pus
să nu se observe şmecheria.!...
Gip, dragul de el, cum a llai moştenit
din calităţile mamei sale; desigur, el nu
urmărea să intre în această prăvălie şi nici
nu dorea să i se cumpere ceva de aici.
Doar că, fără să-şi dea seama, mă tot
trăgea de deget înspre uşă, făcîndu-mă
397
să-i înţeleg dorinţa.
- Asta, făcu el, arătîndu-mi o sticlă
magică.
- Şi ce a~ face cu ea? l-am întrebat.
La această întrebare binevoitoare, 1ş1
ridică înspre mine ochii dintr-o dată lu-
minaţi.
- I-aş arăta-o lui Jessie, îmi răspunse,
gîndindu-se ca întotdeauna la alţii.
- Pînă la ziua ta nu mai sînt decît
trei luni, spusei eu punînd mina pe clanţă.
Gip nu spuse nimic, dar mă strînse şi
mai tare de deget şi intrarăm în bazar.
Nu era o prăvălie oarecare, era Bazarul
Magic, Bazarul Fermecat, însă Gip nu se
manifesta în nici un fel, de parcă ar fi fost
vorba de nişte jucării oarecare. Aşa că
lăsă conversaţia în grija mea.
Prăvălia era mică şi îngustă, destul de
prost luminată, clopoţelul sunase pentru
a doua oară cu un sunet plîngător, atunci
cînd închisesem uşa în urma noastră.
Singuri, cîteva minute, am putut să cer-
cetăm interiorul.
Pe vitrina de pe tejgheaua joasă, se afla
un tigru din carton presat, un tigru grav
cu ochii blînzi, care îşi legăna înţelepţeşte
capul; apoi, mai multe globuri ·de cristal,
o mînă din porţelan, care ţinea nişte cărţi
de ghicit, cîteva acvarii magice, de mărimi
diferite, şi o pălărie magică, ce, fără jenă,
îşi arăta arcurile. Aşezate pe podea şi
rezemate de tejghea, oglinzi magice te
lungeau la nesflrşit, îţi umflau capul şi
îţi scurtau picioarele sau te turteau cu totul,
de te vedeai ca un balon.
În timp• rîdeam amîndoi de aceste
schimonoseli, apăru şi negustorul.
El se ivi din spatele tejghelei, un omuleţ
ciudat, cu obrazul smead, o ureche mai
mare decît cealaltă şi o bărbie ca un galoş.
- Cu ce vă pot fi de folos? ... începu el,
398
întinzînd peste vitrină mîna-i cu degete
lungi şi magice.
Acest fel de a-şi semnala prezenţa, ne
făcu să tresărim.
- Aş dori - răspunsei eu - să cum-
păr pentru băieţelul meu cîteva jucării
din acestea ...
- Scamatorii?„. întrebă el. Jucării me-
camee.
.;i „. Jocurt. de interior
. . ;i....
- Ceva care să fie distractiv, spusei.
- Hm! făcu negustorul, scărpinîndu-se
în cap şi gîndindu-se niţel.
Deodată, văzui clar cum scoate din
creştetul capului o bilă de sticlă.
- Ceva cam aşa? întrebă el, întinzîn-
du-ne bila.
Gestul său era cu totul neaşteptat. Mai
văzusem eu şi nu o dată această scamatorie,
căci ea face parte din repertoriul obişnuit
al prestidigitatorilor, dar nu mă aşteptam
să o văd aci.
- Grozav! am spus rîzînd.
- Nu-i aşa?
Gip întinse mînuţa pentru a lua bila,
dar nu găsi decît palma goală a negus-
torului.
- E în buzunarul dumitale, spuse omul.
Gip vîrî mina în buzunar, bila era
într-adevăr acolo.
- Cit vă datorez?
- Nu luăm nimic pentru bilele de sticlă,
răspunse politicos, negustorul. Pe noi nu
ne costă nimic. Şi în timp ce vorbea, mai
scoase o bilă din cot, apoi încă una de
după ceafă, şi o puse pe tejghea, alături
de cea de mai înainte. Gip se uită cu grijă
la bila sa, pe urmă aruncă o privire între-
bătoare spre celelalte două şi, în sflrşit,
ochii săi miraţi se opriră asupra negusto-
rului.
- Puteţi să le luaţi pe toate, spuse ne-
gustorul surîzînd şi, dacă n-aveţi nimic
 împotrivă, încă una, o scot din gură ...
Iat-o!
Gip, amuţit, se întoarse spre mine, ca
pentru a-mi cere sfatul, pe urmă, într-o
tăcere deplină, băgă în buzunar cele patru
bile, mă apucă din nou de deget şi-şi adună
tot curajul în aşteptarea minunatelor în-
tîmplări ce ar fi putut să urmeze.
- Astfel ne procurăm noi scamatoriile
cele mai simple, ne comunică negustorul.
Am rîs ca un om care a priceput o glumă
bună.
- Într-adevăr, este mai ieftin, decît să
le cumpăraţi
de la angrosist, zisei eu.
- Într-o privinţă da, răspunse el. Deşi,
pînă la urmă, tot trebuie plătit, dar nu
chiar atît.„ cit crede lumea. Trucurile
importante, proviziile noastre zilnice şi
tot ce mai avem nevoie, noi le obţinem
din această pălărie„. Scuzaţi-mă că vă
spun aceste lucruri, domnule, dar nu
există nici un magazin de en-gros pentru
obiecte magice. Aţi remarcat cumva firma
noastră : «Adevăratul Bazar Fermecat»?
- şi-şi scoase din falcă un cartonaş de
reclamă comercială pe care mi-l întinse.
- Adevăratul, repetă, arătîndu-mi cu
PAUL KLEE
degetul cuvintele imprimate, şi adăugă:
Nu este nici un fel de înşelătorie.
Mă gîndeam că împinge gluma prea
departe. El se întoarse către Gip, cu un
surîs binevoitor:
- Dumneata, tinere, eşti un băieţel
minunat!
Am fost contrariat de această afirmaţie,
pentru că, în interesul disciplinei, asemenea
constatări nu se fac în faţa copiilor nici
măcar în familie. Gip, însă, o primi cu
liniştea sa neclintită, fără îns;"t să-şi ia
ochii de pe omuleţ.
- Să ştii că numai copiii foarte cuminţi
pot trece pragul nostru. Şi iată - ca o

399
dovadă - la uşă se auzi un tropăit ş1 o
voce de copil pus pe plîns:
- Ba eu vreau să intru aici, tăticule,
vreau să intru!
Un tată plictisit şi probabil scos din să­
rite încerca zadarnic să-l potolească:
' - Bine, Eduard, dar este închis!
- Nu, nu este închis, protestă copilul.
- Ba da, este închis, ne spuse negus-
torul. Pentru asemenea copii, este întot-
deauna închis.
Am zărit şi copilul, cu feţişoara sa palidă
şi trasă, cum arată toţi copiii care nu dorm
după-amiaza şi cer mereu bomboane; strîm-
bîndu-se de furie şi încăpăţinare, urîciosul
plîngăreţ zgîlţîia de zor clanţa uşii.
Îndemnat de firea mea îndatoritoare,
mă îndreptai spre uşă ca să le deschid.
- Inutil, domnule, mă opri negustorul.
Peste puţin, răsfăţatul de afară se depărta
urlînd şi tropăind cu ciudă.
- Cum aţi făcut asta? întrebai eu,
uşurat.
- Magie! îmi explică el, fluturînd din
mînă.
PAUL KLEE
Şi iată că din vîrful degetelor sale scăpă­
rară scîntei colorate ce se stinseră apoi
în întunericul bazarului.
- Înainte de a intra aci, spuneai, reluă
el, adresîndu-se lui Gip, că ţi-ar place una
din cutiile noastre «Cumpăraţi una spre
încîntarea prietenilor dumneavoastră»?
- Da, răspunse Gip, adunîndu-şi tot
curajul.
- Caută în buzunar!
Aplecat peste tejghea, surprinzătorul
personaj (ce trup lung putea să aibe)
ne prel.entă obiectul ca un prestidigitator.
- Hîrtie - spuse scoţînd din pălăria
cu resort o foaie de ambalaj. Sfoară - şi
începu a desfăşura din gură, ca dintr-un
ghem fără sfirşit, o sfoară cu care legă
pachetul; ajuns la sfirşitul operaţiunii, o
tăie cu dinţii, după care păru că înghite
ghemul. Apoi, aprinse o lumînare de nasul
unei păpuşi vorbitoare, îşi vîrî în flacără
unul din degete pînă cînd acesta deveni
ceară roşie, şi cu el sigilă pachetul.
- Aţi mai dorit şi un ou care dispare,
continuă negustorul, scoţînd unul din
buzunarul drept al propriei mele haine,
şi-l împachetă în acelaşi mod. Pe urmă
ambală şi Cocuţa care plîngea cu lacrimi
adevărate. Pe măsură ce termina cu un
pachet eu i-l dădeam lui Gip, care le
strîngea la piept cît putea de tare.
Copilul nu scotea nici o vorbă, dar ochii
săi îmi păreau tot atît de grăitori ca şi
gestul cu care îşi păzea la piept comorile.
Era pradă unor emoţii de nedescris : pentru
el, ceea ce vedea era ADEVĂRAT A
MAGIE.
. .
Deodată tresării, simtind că ceva miscă
în pălăria mea, ceva moale care tremura.
Scot imediat pălăria, şi de sub ea zbură
un porumbel speriat care merse pînă la
capătul tejghelei şi dispăru probabil în
vreo cutie din spatele tigrului de carton.
- Ţţ! Ţţ! făcu omul nostru, înhăţîn­
du-mi pălăria. Ce pasăre obraznică! Zău,
uite unde şi-a găsit să clocească!
Iată-l scuturîndu-mi pălăria şi adunînd
din ea două trei ouă, o bilă mare de mar-
mură, un ceas, o jumătate de duzină din
nelipsitele bile de sticlă şi, în sflrşit, flşii
de hîrtie,multă hîrtie, încă, şi încă, mereu,
şi în tot acest timp ţinîndu-mi un discurs
despre prostul obicei pe care îl au băr~aţii
de a nu-şi peria pălăria în interior; şi
spunea toate acestea în mod politicos, de-
sigur, dar într-un mod care se potrivea
întîmplător şi proprietarului pălăriei de
faţă.
- Se adună tot felul de lucruri, dom-
nule ... nu numai la dumneavoastră ... A-
proape la toţi clienţii noştri„. Este de
mirare cite lucruri pot duce cu ei fără să
aibe habar!
Grămada de hîrtie creştea, creştea mereu,
în curînd din negustor nu se mai vedea
decît capul, apoi, nici acesta, hîrtiile îl Vreţi să-mi spuneţi cit costă cu totul?
depăşeau, îl înecaseră cu totul. Numai Nici un răspuns.
glasul i se mai auzea. - Ascultaţi! spusei, ridicînd glasul. Aş
- Nici unul dintre noi nu ştie ce se poate dori socoteala şi pălăria, vă rog!
ascunde sub înfăţişarea plăcută a unui om, Mi se păru că aud ceva pufăind sub
domnule. Nu sîntem oare noi toţi nişte grămada de hîrtie.
exterioare periate, nişte învelişuri lustruite? - Ia să vedem sub tejghea, spusei eu
Brusc, linişte ... ca atunci cînd nimereşti lui Gip, mi se pare că-şi cam bate joc de
cu o piatră în gramofonul vecinului. Din- noi. Şi amîndoi ne uitarăm îndărătul ti-
tr-o dată vocea se opri, foşnetul hîrtiei grului cu capul clătinînd... şi pe sub
încetă si nu se mai auzi nimic. tejghea. Nu era nimeni, doar pălăria mea,
- Âţi terminat cu pălăria mea? întrebai cu gura în jos, pe podea; alături de ea, un
după cîteva clipe. iepuraş alb cu urechile blegi, din aceia
Nici un răspuns. M-am uitat la Gip, folosiţi de scamatori, părea pierdut în
Gip s-a uitat la mine, şi amîndoi - în gîndurile lui, păstrînd acel aer stupid şi
oglinzile magice, de unde imaginile noas- împrăştiat pe care numai aceşti iepuri pot
tre deformate ne priveau stranii, grave să-l aibă.
şi nemişcate. Mi-am ridicat pălăria, iar iepurele se
- Acum am dori să plecăm, zisei eu. îndepărtă sărind.

401
 - Tăticule, zise Gip încetişor, abia
auzit.
- Ce este, Gip?
- Să ştii că îmi place mult magazinul
acesta!
«Mi-ar plăcea şi mie - gîndii - dacă
tejgheaua nu s-ar fi apucat să crească
dintr-o dată blocînd drumul spre uşă».
Dar mă ferii să-i atrag atenţia copilului
asupra acestui fapt.
- Vino! Vino! şoptea copilul întinzînd
mîn::l către iepuraşul care ţopăia înaintea
jf-_.._ t~
r~
noastră. Micule, fă şi tu o scamatorie!
Gip rămase cu ochii la animalul ce se
strecură printr-o uşă întredeschisă pe care

I sînt sigur că nu o văzusem pînă acum.

Uşa se deschise de tot şi reapăru omul
acela caraghios, cu o ureche mai mare de-
cît cealaltă. Îmi surîdea, dar ochii lui
aveau o expresie de veselie şi sfidare.
- V-ar plăcea, să vedeţi sala noastră
de expoziţie nu-i aşa? ne întrebă el cu

J
I I
',•
inocenţă.
Gip mă trase din nou de deget. Mă uitai
în fugă spre tejghea. iar privirea mea
întîlni din nou pe aceea a negustorului.
Începui să constat că toată această magie
era puţin prea autentică.
- Dar nu mai avem timp, am răspuns.
Nu ştiu însă cum se făcu, căci înainte ca eu
să fi terminat fraza, ne-am pomenit în
sala de expoziţii.
- Toate mărfurile noastre sînt de aceeaşi
THOMAS MANN
calitate, ne lămuri negustorul frecîndu-şi
mîinile, adică din cea mai bună. Totul
aci este magie adevărată, garantată. Daţi-mi
voie, domnule!
Am simţit cum trage de ceva care mi se
prinsese de mînecă şi l-am văzut ţinînd
de coadă un drăcuşor roşu, care se zbătea,
se lupta, încercînd să-l muşte de mină;
imediat, negustorul îl aruncă după tejghea.
Sigur, nu era dedt o jucărie de cauciuc,
dar, pentru moment!... Gestul omului
fusese la fel cu cel al cuiva care pune mîna
pe o gînganie primejdioasă. Privii spre
Gip, dar el avea ochi numai pentru calul
cu balansoar, fermecat, desigur. Am fost
fericit că el, cel puţin, nu-l văzuse.
- Spuneţi-mi, i-am şoptit, arătînd întîi
spre Gip şi apoi spre drăcuşorul roşu.
Mai aveţi mulţi din aceştia?
- Dar nu este al nostru! Probabil că
l-aţi adus cu dumneavoastră, îmi replică
el, tot pe şoptite, cu un surîs şi mai luminos
decît cel de pînă acum. Este de m irare,
ce pot duce oamenii cu ei, fără măcar să
ştie! Apoi adresîndu-se lui Gip: Ai văzut
ceva să-ţi placă?
Sigur, erau acolo multe lucruri care
puteau să-i placă lui Gip. Cu un amestec
de încredere şi respect, el se întoarse
spre bizarul negustor.
- Sabia de acolo este fermecată? în-
trebă el.
- Da, această j ucărie este o sabie fer-
mecată. Nu se îndoaie, nu se rupe, nu taie
la degete. Ea face ca stăpînul ei să fie
neînvins în bătăliile pe care le-ar avea cu
orice fiinţă omenească sub optsprezece
ani. Avem de mai multe preţuri, de la
o jumătate de coroană, pînă la şapte şili ngi
şi jumătate, după mărime. Aceste panoplii
pe carton sînt foarte folositoare pentru
tinerii cavaleri rătăcitori: scut de apărare,
sandale care te poartă ca gîndul, coif care
te face nevăzut.
- Oh, tăticule! făcu Gip, cu respiraţia
întretăiată.
Am voit să aflu cît costă o asemenea
panoplie, dar omul nu mă ascul tă, el
avea treabă cu Gip; îl făcuse chiar să-mi
dea drumul la deget. Pornise să-i explice
întregul său depozit afurisit şi nimic nu-l
mai putea opri. Curînd, cu strîngere de
inimă şi chiar cu un sentiment de gelozie
îngrijorată, am băgat de seamă că Gip
apucase acum degetul acestui om, la fel
cum, de obicei, îl ţinea pe al meu. Desigur,
era foarte interesant ceea ce putea tipul
acela să-i povestească... şi avea un stoc
nemaipomenit de mărfuri în faţa cărora.
să-Ji poţi pierde minţile ... Totuşi ...
Ii urmam pas cu pas, abia deschizînd
gura şi fără a pierde din ochi pe prestidigi-
tator. Eram de altfel convins că Gip era
încîntat şi că, desigur, atunci cînd ar fi
venit timpul să mergem, vom putea pleca
fără împotrivire.
Sala în care ne aflam, lungă, cu nenu-
mărate colţuri şi firide, era un fel de galerie
întretăiată de tejghele, etajere, stîlpi, avînd
deschizături boltite, ce duceau în alte
raioane, unde vînzători ciudaţi îşi pierdeau
timpul, spionîndu-ne. Şi peste tot oglinzi
şi draperii în mijlocul cărora te rătăceai
de tot, incît, în curînd n-am mai ştiut pe ce
uşă intrasem.
Negustorul îi arătă lui Gip trenuri
magice, care porneau, fără aburi sau alt
mecanism. de îndată ce manevrai semnalele;
pe urmă, prea preţioasele cutii cu soldaţi,
ce căpătau viaţă de cum ridicai capacul şi
rosteai un anumit cuvînt... Eu nu am
urechea prea ascuţită ; era un cuvînt pe
care îl puteai rosti numai dacă îţi suceai
limba în gură, dar Gip, care a moştenit
urechea mamei sale, îl prinse numaidecît.
- Bravo, izbucni negustorul, aşezînd
soldaţii la loc în cutie, fără nici o ceremonie
şi, Aoferind cutia lui Gip. E rîndul dumitale.
lntr-o clipă soldaţii prinseră din nou
viaţă, la ordinul lui Gip.
- Luaţi cutia? întrebă călăuza noastră.
- O luăm, răspunsei, m.t'mai nu cumva
să ne-o vindeţi la adevărata ei valoare...
Mă tem că ar trebui să fim miliardari.
- Nu, nici gînd, zise negustorul, aşe-
403
 zînd la loc soldaţii cu o singură mişcare
a mîinii. Puse la loc capacul, agită cutia·
în aţr şi ne-o oferi gata învelită cu hîrtie
cenuşie şi legată cu sfoară, avînd pe o
etichetă numele şi adresa lui Gip.
Văzînd surprinderea mea, omul izbucni
în rîs.
- V-am spus că aici găsiţi adevărata
magie - îmi spuse - magie autentică.
- Puţin cam prea autentică pentru gus-
tul meu, îi întorsei eu vorba.
Şi iar începu să-i arate lui Gip nişte
trucuri şi scamatorii neobişnuite, execu-
tate într-un fel si, mai neobisnuit
, încă.
I le explica pe rînd, arăta cum se face, iar
dragul meu copil îşi clătina căpşorul în
semn de înţelegere deplină .
Eu însă nu le dădeam toată atenţia care
s-ar fi cuvenit.
- Hei! Presto! rostea vrăjitorul.
- Hei! Presto! repeta copilul cu glasul
lui subţirel şi limpede.
Atenţia mea era însă atrasă de altceva.
Îmi dădeam tot mai bine seama că eram
într-un loc straniu, atmosfera din jur era
din cele mai ciudate. Era ceva neobişnuit
cu mobilierul, cu plafonul, podeaua, scau-
nele aşezate ici şi colo. Aveam o senzaţie
curioasă că, de cîte ori nu mă uitam la ele,
aceste scaune se mişcau din loc, se plimbau,
se jucau de-a prinselea în spatele meu.
Pereţii erau garnisiţi cu măşti prea expresive
ca să fi fost numai din ghips ...
Deodată, atenţia mi-a fost atrasă de un
vînzător cu o mutră ciudată. Era la o
oarecare distanţă şi nu-mi bănuia desigur
prezenţa . Eu îl vedeam numai pe trei
sferturi pe sub bolta unei galerii, picioarele
fiindu-i ascunse de o grămadă de jucării.
Rezemat leneş de un stîlp, el îşi schimo-
nosea faţa cu cele mai oribile strîmbături.
Cele mai hidoase le făcea mai ales cu nasul.
404
Părea că, neavînd ce face, se distrează de
unul singur.
La început am văzut un nas scurt,
bulbos. Deodată îl lungi înainte, ca pe un
telescop; îl întinse cît putu, pînă ce acesta
deveni un fel de bici lung, flexibil şi roşu.
Era un adevărat coşmar: îşi mişca acest
nas în toate părţile şi îl arunca la fel cum
pescarul îşi aruncă undiţa în apă.
Mă străfulgeră gîndul că Gip nu trebuie
să vadă un asemenea spectacol. M-am
întors spre el, dar Gip era cu totul acaparat
de către negustor şi nu bănuia nimica.
Suşoteau amîndoi, uitîndu-se la mine,
Gip în picioare, pe un scăunel, iar negus-
torul ţinînd în mină un fel de tobă mare.
- Hai, tăticule, să ne jucăm de-a v-aţi
ascunselea, vrei? îmi strigă copilul.
Înainte de a fi putut face ceva ca să-l
împiedic, neg;istorul îl şi acoperise cu toba
aceea mare. Imi dădui imediat seama de
primejdie.
- Ridică toba! Imediat! O să sperii
copilul! Ridic-o!
Omul cu urechile inegale ridică toba
fără a spune un cuvînt, şi o întoarse spre
mine ca să-mi arate că era goală. Pe scău­
nel, nimeni! Fiul meu dispăruse complet ...
Cred că cunoaşteţi acea senzaţie înfio-
rătoare cînd parcă o mină invizibilă îţi
strînge inima, cînd ai impresia că perso-
nalitatea ţi-a dispărut. Te cuprinde un fel
de linişte conştientă şi nu eşti grăbit,
dar nici nu stai în loc, nu eşti mînios, dar
nici nu ţi-e teamă. Aşa eram eu în acea
clipă.
M-am îndreptat spre negustor şi am
zvîrlit cu piciorul scăunelul, cît colo.
- Termină cu prostiile. Unde-mi este
băiatul?
- Vedeţi, făcu el arătîndu-mi încă o
dată interiorul tobei. Nu este nici o înşe-
--
----- -= ---
lătorie. Am întins mîna să-l apuc de guler,
dar el stiu să se ferească cu o miscare abilă.
Am î~cercat din nou să-l pri~d, dar el,
făcînd o piruetă, împinse o uşă şi dispăru
hohotind de rîs.
- Opreşte-te! strigai şi m-am repezit
după el, nimerind în cel mai deplin în-
tuneric.
- Doamne iartă-mă; zău de v-am văzut,
dom'le!
Mă aflam în Regent Street şi mă lovisem
de un lucrător îmbrăcat de sărbătoare.
La mai puţin de i:n metru, Gip mă privea,
cu un aer mirat. Imi cerui scuze în grabă
faţă de lucrător, iar Gip mi se alătură cu un
zîmbet luminos, de parcă ar fi fost fericit
să mă regăsească, după ce mă pierduse
o clipă.
Gip ducea în braţe patru pachete. Ime-
diat, reintră în posesia degetului meu. Eu
însă, pentru moment, eram cît se poate
de ameţit.
LEWIS CARROLL
M-am întors către uşa prăvăliei ferme-
cate, dar iată că nu mai exista. Nici uşă,
nici prăvălie, nimic! Numai stîlpul cu-
noscut, dintre magazinul cu tablouri şi
vitrina cu puişori de o zi ...
Dat fiind învălmăşeala din mintea mea,
am luat cea mai potrivită măsură: m-am
apropiat de marginea trotuarului şi ridicînd
umbrela, am făcut semn unei trăsuri.
- Cu trăsura! făcu Gip, cu o bucurie
fără margini.
Urcai copilul; cu un efort de memorie
mi-am reamintit propria-mi adresă, m-am
urcat si eu. Cînd m-am asezat, am simtit
ceva ~iudat în buzunarul' hainei. Caut 'şi
descopăr ... o bilă de sticlă. Cu un gest furios,
am aruncat-o pe geam.
Gip nu spuse nimic. Cîtva timp n-am
deschis gura, nici el, nici eu.
- Tăticule, zise el în sfirşit, ăsta da,
un adevărat bazar!
405
 Cîntărind aceste cuvinte mă î.ntrebam
ce idei o fi putut să păstre:z:e din tot ce se
petrecuse. El arăta odihnit şi bine dispus -
pînă aici, totul era bine. Nu era nici tul-
burat, nici speriat, ci numai plin de o
extraordinacl satisfacţie, datorită plăcerii
pe care o încercase; pe genunchii săi îşi
ţin~ cu grijă cele patru pachete. Oare ce
putea să fie în ele?
- Hm! murtnutai eu, băieţaşii nu rnerg
prea des în asemenea prăvălii.
El ascultă vorbele rnele, fără să-mi răs­
pundă, liniştit ca de obicei, şi am regretat
pentru cîteva clipe că nu sînt maid-sa ca
să-l pot stdnge în braţe acum, în public.
«În fond - gîndeam - pină fa urmă
lucrurile nu au ieşit chiar atît de prost.>>
Dar numai după ce am desftcut pachetele
am tnceput într-adevăr să mă simt liniştit.
Trei pachete conţineau cutii cu soldaţi de
plumb, cum se pot găsi 'in orice magazin
de jucării, dar de o asemenea calitate, îndt
Gip putea lesne să uite că ei provin dintr-un
bazar fermecat. Al patrulea. conţinea o
pisicuţă albă, vie, sănătoasă, cu o poftă
de mîncare şi de joacă teribilă.
Am asistat la despachetat, cu un fel de
u~urare, şi am rămas în camera lui Gip
clt am putut mai mult.
Toate acestea s-au petrecut acum şase
luci. M-am deprins cu gîndul că totul
merge bine. Pisicuţa nu posedă altă putere
magici dedt cea naturală, pe care o au
toate pisicuţele, iar soldaţii au aerul unui
.r~giment perfect, aşa c·u m l-ar dori cel
mai exigent dîntre comandanţi.
Dar Gip?
Părinţii înţelepţi vor înţelege că, în
ceea ce-l privea pe Gip. trebuia să acţionez
cu prudenţă. Dar într-o :zi am riscat:
- Ţi-ar place, Gip, ca soldaţii tăi să fie
vii şi să se rnî~te singuri?
- Bine, dar a.i mei sînt vii, răspunse
Gip. N-am decît să spun un cuvînti pe
care 11 ~tiu, Inainte de a scoate capacul.
- ŞJ fac instrucţie singuri?
- Desigur, tăticule, absolut singuri.
Crezi că a.ltfel a~ rna.i ţine atîta la ei ?
Nu am arătat nici un fel de surpriză..
Ş.i de atunci am tot încercat să dau peste
el pe neprevăzute, ctnd ştiam că se joacă
cu ei, dar pîoă acum n-am putut să-i
surprind pe sold.aţi Bclndu-şj exerciţiile,
nici magîc, nici altcum.
Greu de explicat, greu de ştiut!
Mai există apoi încă o problemă, cea
financiară. Eu am obiceiul de a-mi plăti
notele şi facturile, obicei de care nu pot
să scap. De cîteva. ori arn trecut pe Regent
Street, în căutarea buarului fermecat.
Înclin să cred că, ln acea.stă privinţă, pot fi
cu conştiinţa împăc:i.tă. Şi cum numele
ş.î adresa. lui Gip le s:înt cunoscute acolo,
la acel bazar, pot foarte bine să aştept ca
acei oameni, oricare ar fi ei, să ne trimită
factura, clnd vor crede de cuviinţă.
407
CORPUL OMENESC
JOAN r..ITRO
TUDOR ARGHEZI
ALUNIŢA
Obrazul stlng al fetiţei arc o aluniţă
lingă nasul cîrn. Ea-i stă' ca un strop alb
unei violete şi parc un ochi mic, un al
treilea ochi, deschis pentru informarea
regiunii fragede, dintre cercelul urechii şi
colţul gurii durd. Cînd surîde gura, surîdc
şi aluniţa şi cînd ochii se fac şireţi se şirc­
tcştc şi aluniţa, care animează cîtcodată
toată fizionomia. Şi c cît un punct de peniţă
cu tuş.
Începtnd să se vadl în oglindă, cochetă
abia ridicată pc picioare şi dansînd\1-şi
pasul încălţat cu papuci moi de piele
albastră, fetiţa a crezut la început că a stro-
pit-o cafeaua şi s-a pllns, după toate
încercările de a o şterge cu colţul batistei,
că <<nu iese». Mai tîrziu, ca observase d-i
vine bine şi îşi gătea guşa, pc care i-o
minîncă mama de o sută de ori pc zi,
cu o şuviţă de dantelă, adiugînd aluniţei
un motiv mai mult si iasi în evidenţă.
Problema discutatl de părinţi în auzul
atent al fetiţei consista anume în a se şti
daci n-ar fi fost mai nimerit aşezată alunita
deasupra buzei de sus, între locul unde
stofa de came face un jghlab şi între cuta
zîmbctului trandafirie. Mama ar fi dorit-o
potrivită de-a dreptul sub nas. Tata o pre-
fera pc bărbie. În cele din urmi, s-a hotlrît
el locul întîmplării fusese cel mai bine
ales.
O tristeţe tulbura liniştea bucuriei, el
bliatul nu avea nici o aluniţă, lipsi de care
el se simţea nefericit.
- De ce stai aşa de bosumflat? întreabă
mama.
- Pentru el de ce n-am şi cu o aluniţă,
răspunde băiatul. Cîtcodată, una din pă­
ruielile zilnice print.re picioarele mesei,
pornea numai de la aluniţi, băiatul umblînd
să ştcargl aluniţa cu un glomotoc de hîrtic
şi fetiţa fugind ca să-şi scape bobul de mac
lipit în neştire pc faţa ei.
Într-o noapte, pc cînd surioara dormea,
băiatul, deznădăjduit de încercări şi sculat
între pcrini, pllngca şi el că «nu iese»,
presimţind el aluniţa s-a prins în punctul ci
pentru totdeauna.
411
 Argumentul care a potolit cîtva timp
amărăciunea biiatului fusese că şi el ar
fi avut o aluniţă pe spinare. Pentru că nici-
odată nu putea să o zărească , mama îi
punea degetul între umeri şi-l făcea să
simtă că în locul atins era o aluniţă mai
frumoasă decît a fetiţei. Această dovadă
-- - --------:~;,_._
EDWARD LEAR
se făcea în secret, ca să nu se supere
că aluniţa ei rămîne mai urîtă. Într-o bună
zi însă, în care a examinat chestiunea mai
de aproape, băiatul s-a necăjit de ce aluniţa
lui se află pc spinare, pe cînd a fetiţei se
d.sfaţă în văzul tuturora. At\\nci, i s-a
făgăduit că are să fie mutată, încet-încet
şi mama s-a pus să caute pentru descîn-
tecele de mutat aluniţa, o grămadă de
i12
substanţe care nu se găsesc odată toate.
Un picior de gîndac verde, o picătură de
miere scoasă direct din ciocul albinei,
un petec de păinjeniş, de care zboară din
stele, se mai găsesc; dar era greu de furat
luleaua Sflntului Petru, cînd acest mester
lăcătuş, pribeag prin lume cu foaleld în
. ~ ~
~~~-_
__________
fetiţa spate, aţipea cu luleaua în dinţi. Dinţii
strîngeau adt de tare coada lulelei, că nu
puteai să-l păcăleşti în somn şi să i-o iei
din gură aprinsă. O să ne vorbim cu Mo
Căţun, să ne aducă el lucrul necesar şi asta
numai pentru cinci minute. În cinci mi- ·
nute muţi aluniţele toate de pe oameni
pe un singur om şi băiatul se mîngîia cu
făgăduiala că el o să aibă după Crăciun
o mie de aluniţe, peste tot.
- Numai că o să fie pocit, zicea mama.
- Nu e nimic, că lui o să-i placă, zicea
tătuţu.
- Uite, zice că o să fiu pocit, plîngea
băiatul, pupînd şi imbrăţişînd, gros cum
era, pe surioara lui, impresionată.
Tata a schimbat gîndurile băiatului,
făgăduindu-i o pereche de mustăţi şi o
barbă neagră, la majorat, şi arătîndu-i
document că o barbă stă în orice caz mai
bine decît o aluniţă; întîi pentru că e
neagră de tot, al doilea pentru că e creaţă,
al treilea că e făcută din fire şi al patrulea
pentru că începe de la o ureche şi se ispră­
veşte la urechea cealaltă. El i-a făcut şi un
desen comparativ, cu creionul, aşa că
există în familie şi un document, un dosar,
dosarul cu bărbi şi mustăţi.
Fetiţa însă vrea şi ea o barbă, dar băiatul
răspunde că ea are aluniţă şi că nu se poate
unul să aibă două lucruri. I se făgăduieşte
şi fetiţei o barbă cărămizie, ca să nu se
LAURENT DE BRUNHOFF
simtă în barba lui cea neagră băiatul ne-
dreptăţit. Totuşi, el se supără şi nu admite
două bărbi la domiciliu.
- Uite, zice că mie să nu-mi dai barbă,
zice fetiţa.
Tata se aplecă la urechea ei şi-i şopteşte:
«Lasă-l să zică, taci din gură, tu ai o barbă
negreşit» .
- Am şi
eu o barbă, zice fetiţa tare,
înfruntîndu-şi fratele.
- Zice că are şi ea o barbă! se plînge
băiatul.
Cea~ornicul a bătut de orele 9 seara.
Ce tîrziu e ! Pînă la 9 puii de găină au visat
de mai multe ori şi toată lumea doarme,
şi caii şi pisicile şi viţeii, înCă de mult.
Ultima temă de discutat în pat, după
ce copiii s-au îmbrăcat în costum de noapte,
spălaţi proaspăt şi cu cite o bomboană în
gură, este: cine a făcut aluniţa, mama, ori
tata, ori amîndoi.
Şi toată lumea cade de acord, ivindu-se
somnul, că aluniţele le face Mudnezeu.
 DAUMIER
414
N. GOGOL
NASUL
(fragment)
Deodată se opri încremenit în uşa unei
case; în faţa lui se petrecea un fenomen
inexplicabil: la scară se oprise un cupeu; uşa
.
cupeului s-a deschis si un domn îmbrăcat
'
în uniformă de paradă, aplecîndu-se, coborî
şi porni în fugă pe scară în sus. Mare fu
spaima şi uimirea lui Kovaleov, cînd îsi
recunoscu nasul! În faţa acestei apariţii
neobişnuite, i se părea că totul se învîrte
în jurul lui; simţea că abia se mai ţine pe
picioare. Hotărî totuşi s-aştepte. Cu orice
preţ, tremurînd tot, ca apucat de friguri,
pînă ce nasul se va întoarce la cupeu.
lntr-adevăr, peste două minute nasul ieşi.
Era într-o uniformă cusută în fir de aur,
cu guler tare şi înalt, cu pantaloni din
piele de căprioară şi cu sabie la şold.
După pălăria cu pompon de pene, se putea
vedea că avea gradul de consilier de stat.
Totul la el arăta că se duce undeva în
vizită.
- Mină!...
a strigat el către vizitiu,
după ce s-a uitat într-o parte şi-n alta.
Apoi s-a aşezat în trăsură şi a plecat.
EDWARD LEAR
Bietul Kovaleov numai că n-a înnebunit.
Nu mai ştia ce să creadă despre această
întîmplare atît de stranie. Cum se putea
ca nasul lui, pe care încă ieri îl avea pe faţă
şi care nu putea merge nici cu trăsura,
nici pe jos, să fie acum în uniformă? Începu
să alerge după cupeu; din fericire însă
cupeul nu mai merse mult şi se opri în
faţa Catedralei Maicii Domnului din Kazan.
Kovaleov se grăbi s-ajungă la Cate-
drală; trecînd printre rîndurile de cerşe­
toar: bătrîne, cu feţe îmbrobodite, avînd
numai două deschizături pentru . ochi, de
care mai înainte el rîdea, intră în biserică.
Prea mulţi credincioşi nu erau acolo.
Toţi stăteau lingă uşa de la intrare. Kova-
leov era aşa de tulburat, incit nu era în
stare să se roage şi-l căuta cu ochii, în toate
părţile, pe domnul acela. În sfirşit, îl văzu
stînd la o parte. Nasul îşi ascunsese toată
faţa în gulerul tare şi se ruga, cu aerul
omului cuprins de o adîncă evlavie.
«Cum să m-apropii de el I se gîndea
Kovaleov. După uniformă, după pălărie,
415
după toate, se vede că-i un consilier de stat.
Dracu' stie cum am să fac!» ...
Încep~ să tuşească în apropierea lui,
dar nasul nu-şi părăsea nici o clipă atitu-
dinea cucernică, ci bătea mereu mătănii.
- Stimate domn„. rosti Kovaleov, si-
lindu-se să-şi facă curaj, stimate domn ...
..... ,,_,I'_::-------···-
~ ..
- Ce doriţi? răspunse nasul, întorcîn-
du-se.
- Curios, stimate domn... Dumnea-
voastră ... trebuie să ştiţi, mi se pare, unde
vi-i locul. Cînd colo, vă găsesc, unde?
în biserică.„ gîndiţi-vă.„
- Scuzaţi... Nu pricep despre ce voiţi
să vorbiţi... Explicaţi-vă!
«Cum să explic?» se întreba Kovaleov.
Şi,prinzînd curaj, începu:
416
- Desigur ... eu ... de altfel sînt maior.
Să umblu Îară nas, gîndiţi-vă, nu-i frumos.
O precupeaţă care vinde portocale cură­
ţate pe podul V oskresenski poate să stea
şi fără nas ! Dar pentru o .persoană cu
aspiraţii la un post în guvernămînt„. Şi
apoi, printre numeroasele mele cunoştinţe
sînt şi doamne: Cehtareova, soţia consi-
lierului de stat, şi altele ... Judecaţi singur ...
Nu ştiu, stimate domn.„ (rostind aceasta,
maiorul strînse din umeri).„ Iertaţi-mă.„
dacă am privi faptul acesta după toate
regulile datoriei şi onoarei... puteţi înţelege
singur ...
- Nu înţeleg absolut nimic! răspunse
nasul. Vorbiţi mai clar.„
 - Stimatul meu domn... rosti Kovaleov,
plin de demnitate, nu ştiu cum să iau
cuvintele dumneavoastră„. se pare că totul
e cit se poate de limpede... Sau doriţi ...
Dumneavoastră sînteţi chiar nasul meu !
Nasul se uită la maior şi sprîncenele i se
încruntară întrucîtva:
- Vă înşelaţi, stimate domn! eu sînt
independent! Afară de asta, între noi nu
poate fi nici o legătură mai strînsă. Jude-
cînd după nasturii uniformei, dumnea-
voastră faceţi slujbă la o altă instituţie.
Spunînd aceasta, nasul se întoarse şi
continuă să se roage.
Kovaleov, buimăcit cu totul, nu ştia
ce să mai facă şi ce să mai gîndească. În
clipa aceea se auzi un foşnet plăcut de
rochie. Se apropie o doamnă în vîrstă ,
gătită toată · în dantele, însoţită de o tînă'ră
zveltă, într-o rochie albă, parcă turnată
pe talia înaltă, şi cu o pălăriuţă galbenă­
deschis, uşoară ca o bezea. La spatele lor
se opri, deschizînd tabachera, un lacheu
înalt, cu favoriţi mari şi cu o duzină de
gulere.
EDW1ARD LEAR
Kovaleov se apropie, îşi potrivi gulerul
de batist, îşi aranjă brelocurile pe lanţul
de aur şi zimbind într-o parte şi într-alta,
îşi îndreptă toată atenţia către doamna
zveltă care, asemenea unei flori de primă­
vară, se apleca uşor şi îşi ducea la frunte
mîna albă cu degetele aproape străvezii.
Zîmbetul de pe faţa lui Kovaleov se lărgi.
şi mai mult, cînd văzu sub pălărie bărbia
rotundă, de o albeaţă sclipitoare, ş1 o
417
parte din obraz, de culoarea unui trandafir
primlviratic. Dar dri ca ars, amintindu-şi
ci n-are nimic în locul nasului, şi lacrimile
începură si-i curgă şiroaie. Se întoarse, cu
gîndul să-i spună în faţă domnului în
EDWARD LEAR
uniformă că el de fapt nu e consilier de stat,
că este un ticilos şi un şarlatan şi că nu-i
nimic alta dedt nasul lui... Dar nasul nu
mai era, reuşise s-o şteargă, probabil
iadşi la cineva în viziti.
 I I

]ESUS LOPEZ PACHECO

IN VIRFUL PICIOARELOR

În vtrful picioarelor - soarele.

1n vtrful picioarelor - luna, tnal~
tn vtrful picioarelor - o fetiţi
cum nu cunosc alta.

ln vtrful picioarelor
fetiţa coarda o sare.
Sti şi-o priveşte
toati lumina din soare.

ln vîrful picioarelor - soarele,

tn vtrful picioarelor - luna -
hai una, hai doul,
hai do~ hai una.

419
ŞALOM ALEHEM

BUZATUL

Eu am fost poreclit... cum credefi? Ia ghiciţi! Motl buzatul!

Se vede că lor nu le plăceau buzele mele. Cică atunci cînd măninc
plescăi din buze. Aş vrea să văd care-i deşteptul să mănînce
fără să plescăic. Nu mă supăr eu cu una cu două... nu prea mi-e
obiceiul să mă alint ... nu sînt unul din ceia de cari n-ai voie să te
atingi, dar, vedeţi, numele ăsta nu mi-a plăcut de loc. Şi fiindcă
au simţit că nu-mi place, de--abia s-au apucat să mi-l trîntească
în nas la tot pasul, fie că se potriveşte, fie că nu. Dintru-ntîi
m-au numit Mod buzatul. După aceea, doar Buzatu şi adt!. ..
Apoi, nu ştiu de ce, Buzele ... pentru ca în cele din urmă să-mi
spună nici mai mult, nici mai puţin decît «Buze» ...
- «Buze», unde ai fost? «Buze», şterge-ţi nasul!
Îmi vine să mor de ciudă, mă arde, plîng.
Într-o zi bărbatul vecinei Pese, Moişe legătorul, bagă de
seamă că plîng şi mă-ntreabă:
- De ce plîngi?
- De ce să nu plîng, îi răspund, dacă eu mă chem Mot 1 şi ei
mă numesc «Buze»?
Mă-ntreabă el:
- Cine?
Zic eu:
- Vaşti!
Se repede Moişe să-l bată pe Vaşti. Dar Vaşti se scutură:
- Nu eu! Butucelul! ·
V rea Moi~e să-l bată pe Butucel Dar Butucel se scutură:

420
 - Nu eu! Cotoiul!
Şi aşa unul pe altul, celălalt pe al treilea, mă .rog, o istorie
să nu-i dai- de capiit l
Se apucJ. ntunc1 Moişe legătotul să ia la rind pe fiecare dintre
copiî, mi. I culcă cu faţa'n jos ~i~i trage o mamă de bătaie cu
scoarţa unei cărţi de rugăciune, de se cutremură casa:
- Ticălosufe ! Te învăţ eu minte să-ţi baţi joc de un orfan.
Toată lumea !mi sare în ajutor. Nu-i om să rtu~mi ţină partea.
Halal de mine! Sînt orfan l

lfERMAN HESSE

421
CHRISTIAN MORGENSTERN

GENUNCHIUL

Colindl un genunchi, buimac.

E un genunchi.• şi-atlt .
Nu e un cort, nu-i un copac,
e un genunchi> şi-adt .

Căzu-n război odată-un ins,

sub gloanţe, la pămînt.
Numai genunchiul, neatins,
de parcă-ar fi fost sf"int

de -atunci, cutreicri, buimac.

E un genunchi, şi-atît.
Nu e un cort, nu~i un copac,
e un genunchi, şi-atît.
TREZ
 /;;~
~..„ ~
ia '
I ')

-
MARC CHAGALL

424
 CUPRINS

fordan Cbimet: Cuvînt lnain1e 5

Cbrisiinn Motg1mst~m: Cum memorecad. ştrengaru]
lunile anuhtl . 9

JAGVARIE ; fOC:URf DE COPII

ion Creangu : Nu ştiu altii cum sini... lfl

L N . Tolstoi „ h<:lui 16
Trawt:ere: din limh;t rusă de Ticu Arhip ii M:ui:a
Vlad
" • * Jocuri de copil 18
F~"ttţois Rabelais: JC>Cut!le lui Gargantua . 23
Traducere din limba fr;lm:'1li d<I Ro<rt\11111 Vulpel(:u
• • • Zeee negri mititei . 27
TraduC<.'re din limba engle-tii c:k D. [. Suchianu
T11do1 Arghezi : Ze<:e mi)"e 29
lo11 Vint'n : CintleC\!I ursnrolui 33
M&tit:% Zsigmond : A fost odată . . 3i
Tra<lucetc din limbi m<1ghiad. d~ Vcr.:>11ia Potum-
bacu
Jon B,irbu: f>u~i'l mekî (fragment) 39
Vasko Pup11: De-a wiul . 41
l>e-a f11ratul trandafirilor 42
De-a C:f!nuşa <13
Traducere din limba strbi de Nichit2 Stănescu
rilmiu llr.rrr: P.riJca 44
Ma::r ja<0b : P~ntru copii ş1· F·".tru rafinaţi . 46
T rad u'erc <lin limba fraocc-ză de Vasa~- Ni<-Y>lescu
Maurice Famb~ure : Naivi 48
T1~dU(ete- dii\ limba francC7.l de ?vlihai Beniuc
Nin• C11HÎan : Exerdţli de mci:norinre 4!!
Alfred Jttrry : Matşul botonilol' . 50
Traducere dih limba franceză (k Ro•n.ulus Vulix-scu
E„1kinc- Caldwell : Toamna dintîi 52
Tnd1,1Ce.re din limba engleză d~ Ioan Comşa

Zti9RUARIE : JOCURI DE POETl

Frt:rt{~S R4Îltlaif Sl
Anonim (Chîna) . ei
J"cq1~r Cellier Jc Reims 62
Guillaume A1>0Jlinairt 64
f.Q„;u de Vîlmorin . 67
Dino Buz.uiti 68
ChriJtiun M urgtrWem 69
Man R")' 69

425
 MOARTIE : AVENTURA

Rtlinrr M4ri11 Rilke : Băiatul . 73

Traducem: clin limba germană de M aria Ban u$
Robi:rt Demos : CompUngerea lui Fantomâs (frag~
ment) 74
îrsducere di11 limba franc~za & R.-0m11!1.1s Vull)e$CU
facquts V4c/Je : Şi-am si fl11 vinltor . 77
Traducere din limbs franceză de Aura Puran
R11d>1 Sumca : Buffafo Bill lJI)
F.. E. Cummings ; Portret . ' 83
T raduCţre d in limba (ngleu <le Margareta St~rian
A. l'. Cehof1; Biietil . . M
Tr;idui:cre din liml.>a ru~ ~ V~leria şi Pro(ir:t Sa-
do-.~:i.m•
Mot.tk Twain : Duelul lui TGm Sawyer . 9l
Traducere din limba engleza de Frida Papadachc

CAPRUJE : AN1MALE

Christi,m Morgemtem „ Cioroiu{ Pat 101

Viceversa 102
BroaKa ţestoasă . 103
Noi fiptul'i propuse nnturii . l04
T ra<.hicere d in limba germană ele Nina Cassian
Cl,mdi: Avelitre ; Portretul l'i\sării-care-m~-e 106
Ttaduccre din limha franceză de Veroni ca
P1>rumbacu
I . Al. ]Mil<'sc11-Voine1tj: Puiul . }(18
Robert D~mo5 : Furnica . . . 113
T raducere d in limba franct:i::ă <Ic Vasile Nicolescu
Jules Supmnd(c : A.Qtilope . . 114
Tra.dti<:ere din limba Iram.:C!7_i de Vasile Nic:oli:scu
A11toim de Saint-Exu,.Cry: lnO'JDif'ea pr.lnJlfOru-
lui en vul~ 116
Traducere din liml.>a frmt:tzik ~ Domniţa Gherghi-
ncscu Vania
Vischel lindsa}• : Bl\tolîi ce se hTăneau cu fieri 121
Traducere din limba engle:r.i de Mugarcta Sterian
/mm &m611 }ime11ez: Trnndafbi 122
Zboară cana.-ul 123
l\foal'tea cani.ruJui . 123
Drumul . 124
T:raducece din limba spanir1lă de Darie N-0văreanu
Primivara . 125
Tr.aduccre din limba ~p;nioll'i de ltC\lna Vulpescu
Rudyard Ki1>ling : Slujitori al reginei . J26
Traducere din limb• englc-t.ll de Mihnea Gheorghiu
/tiles Re1tard .- Portrete 142
Tt.ducere din limba franccr.ă de Dcmos:tene Botez
l urda11 Chinret: Lamento cu o mare baaaaaleai l ·H

426
 MAIDAN : ORAŞUL ... ŞI ÎN ORAŞ ... CASA
Geliu Naum ; Crusta . 161
Ca~! Sandb11rg : Cei doi :qfifie-nod ca.-e se hoti-
rMi d aibă un <:opil 162
Traducere din limba cn3lel'.ă de Nina Stan~·ulc:>eu
S~lm" Lag~/;;f: Oraşul de pe fundul miril 166
Tradtu;~re &: N. Filipo\•jci ~i Dan Faur
Ericb Knight : So.m Snuill zb()3rj iar !7l
Tr:iduccre din limba englcT.ă de ]11brgarc1a Stcrian
Ch{l.rlts Dick1•TJS : Casa lui David . 176
Traducere din limba .:n.g!C?.ă 'de ·J~n Comşa
Theodore Rot>tbke: Scaunul . l '79
Tavanul . 179
Traducere din limba engle-.tii de C. Abăhs\ă şi St.
St0t'l'lCSC\I

Sairit J(Jhn Perse: Attul . . 18()

Ttaducere din limba france:za ~ Aurel Rău

JUNINCA : N.I\ TURA

Walt Whitman: Cred că un fir de iat"bă 185
T raduccre din limba cnglc-lă de Matgateta Srcrian
lucîan Blaga ; Din copilăria ro.ea 186
JV:i}ael Albe1ti: Stripl'e . 1138
Traducere din limba sp:111iolă dt' Geo numilrCSCU
fan Catuiott: Nevinovăţie 189
J..li4n Tuwim : Celedouă vînturi 190
Traducere clin limba pol.mi de Virg.i! Tentfo~scu
Emily Dickimon : Vînlu] n Ma venit azi - din
livadă 192
Să faci o ~lanl s-af cere-un trifoi ~l-o
siogi.1ră albină , Hl4
Tradu<:en: Jin limba engle1.i Jc
V\:ronica Porumbacii
/)i110 Buzzati : lntîmplarea cu vinlul Msitteo . . 196
Tradl.l(;cN: din li!T'ba i1alî:1ni de Anra D. Giurt-seu

WLICA : CIRCUL
William Shakespeare: Visul unei not>ţi de vo.d 211
Tcaducerc din limba engleză ~ Sr. O. Imif
Mlrosla'fl Hol11b : Clovnii , 217
Traducere din limba cehă de Pc~re SiQica
Cezar Pe&rm:u : Fram, ursul pol~r . 2l&
Ram0n Gomez de /,l Sttna : Circui . 2:2.1
Traducere din limba spaniolă dl: Auril Puran
Jack LondOTI : · Jn cuşca l~ulul 224
Tr.aducere diri limba engleză ck
Mircea Alexandrescu
fldria11 Mani11 : S11ltimbancii . 23 I
/'. L. Tra'IX!Ti : ~fJUy Poppins la cite 2:33

·f 2.7
 AUGUSTOS : ELEGII PENTRU FIINŢE MICI ·
tr1 illiam Shak~1/11!are : Cinte.:ul lui Puck . 245
Tr.aduccre din limba engleză de Sr. O. fosif
E11g;•n lonr m1: Moartea pl!ipuşli • 246
Elegie micii . 247
Ţara de tartan şi vată 248
Suvenir . 25()
A11<1t ole France : Ziua Caterioei 251
Traducere din limha france7.Ji de Rlldica T>andek
Mi1ce11 Ho1ia SimitmcH:11: Vapo:rul t;U pipuşooîce 253
Marie luiu Kc1ich11it'L : Pi!ipuşi 251)
Tr<ic:hic~1·e din limba gcrm<1nă de Petre Stnk ;i
Oscc11 W' ilde: Un roe-de-ar1ificîi făril. pereche 257
ir.du~-crc <lin limb.1 c:oglc7.ă de Ticu Arhip
/ ,1'7U's .8c1rrie : Peter Pon în Grădino Kensington ZO~
Traducef'C din limha engleză de Nina Stăncuk5cu

VIESPEMB'RIE : .ABECF.

fff!/1)Y Arghi:-ai; Abt:ee 283

Richard l'arker ; Roaba 2.l:li$
Traducere· din limba cngb.Ji d e Mircea Pavdescu
j .1cq1m Prc'l'ert : Ora de dictare- . . 2911'
Traducere din limba franccti de Gdlu Na.um
\Vilii.un S.m>yi.m : lntîia :;ii de şwală . 2.92
Trad1Jce1c din limba Cflglc:i:li de Profir~ si Ti.:o.dora
Sadoveanu
Scrghei Eser1in : Şapca ml·e pe ceafli., Merg de-a
lunguJ vliii 2.93
Traducere din limba rusă de C. L csnl;'ll.

COPTOMBRl E :
CA SĂ SE SUPEREO>\MENII - GRAVI, GR\VI, GR..Wl
.ŞI SA SE BUCURE COPIH - MIO, MICI, MfCI

:.Jrm""' : Croni~Bri . 303

"' • „ Umeticks. 3Q(ţ
Traduccre d.in limba cnslt;'l;ă d.c .Monic~ l}ilhu
/orlllthari $h•ifr : Cu:m. sie sting luminiir:ilc . 30B
Tr:idllccrc din limb a englc:că de . Aur~ P11ran
f.dtt:ard l.e11r : Trei reţete culinan: . 3ltl
Traducrre din liml>a englez~ di~ Pl!tre Solomr•n
R11ymond Q"~'I~"" : Cum se face un P o 313
Trad\lccn- <lin limba f1a11ceză ele Tea Preda
He•1ri ftti,haHx .- Uo om calm 316
1'radui:cre din limba franceidi. de Aura Puran
Virgil Teodorescu: Sărl!i ' . . <111
C b„r/e3 Cros: ~rambia ' afumată 319
Traducere din limha (..anctit.i de A\•ra f>uran
E-Tic Link!,rrer : n~ietă pentru băutura vfăjitfi 321
Traducere <l in limba engh;( d~ Ftida P:.p adache

'128
Ambroist /JieFcc : Om1d cu 1b~a . 32:l:
T.radix:en: din limba eng}m.ii. de D. l. s~hian11
1'riwm Tur,; .· CE"otet • 32"4
Traducere din. lim~ fnnce:ci de Sa5~ P.afli
Lt1k-i1 C'-'!'ffdf: Aliu ia gridbui cu flori vii 325
Tt":i.duct'tt din foni» tsigb.2 de Frida J>ap.adacht

NORF.MDR{E : '(ARA DE AZUR

~libttil E1,Ur1r$t:J• : Ciat?tteQ .l'fiflntte . 33'1

Mib'1ii Sad/lfMrmu .· Sfat eu llelta soanlui U~
GitQ Bog~: Primăvara iu Carpaţi . 341
Carlo1 Drummond <le .Afuir.irJ~: C<tl'ilări~ 343
Tral.<fucctt dtn limba wpani~l1' de Pctn Stoi;:a
Johan Woljgarig G&ethe: Noul hrl$ 345
J.raducere <lin limln gerir>~nli de Tudor Vianu
Aldo J'alauz>t:bi: RJo & . , . 358
Traduc~re din limh:t i1afotn~ <k Pra.şoş Vrânceanu
.~«il'l"fre Maem·linc:k : Puirea albastră . 35?
Trad1.1ccrc din limba fo11wc.că de ·N. Massim
Witli<1.m Carlos Wi/liwni: Femeie tîni:ri Ll fe-
r~trli . . :na
Tr:ulucerc din Jim~ ~glc?.iî de Petre S~<>ka
V11:if<r Nicofe5f1< .: Ta.ta de .Sur . 3'13
H. Ch. Arul~w1. ; Fetiţa. tu ehihriturile . 374
Clniui411 Piimnt : Stu.u<l fn c:ollvle . 3'16
Tradl.IC<!'tt din limba frat1~tl de Sarina Ca15van
Ke11nnb - Grtr~me. : Cintl~ţul din nai fo por(ilş
dhninefii 383
Traduc~rc din limba e11gl1;.d. lk Frida P.apadaehe
Amlri Ma11~ois : D<mi.nl~ra Coresta 3!):?
Traducere dill limba fo1ncc7.ă de H~ana Vulpescu
H. G. w~llr: Sautal fermecat . 3!17
Traducere di11 limba tn81F.r.i dt Auu Pn~

llECTMBRIE ' CORPUL OMENESC

Tutl<ilr Ar~bc:t.î: AJmrlţ.a 411

N . Gogol: Naslll (frng111.~nt) 415
'fn<lui:ere din limba rosli 1fo F.utdi.ra Camilat
jest1s LlipM!. Pm:ht<<I ~ tn virfui pjcWsi:rrilot 41~
Tr1\<'tuccrc din limba spaniol~ Jt Tîberiu Utan
$ttlom Altbtm : Buzatul , . . 42&
Ttaduc~r~ dttt limb:1 rdi, de t Luck>
CJni1ti11ii M<>.,.gtmlem : Gmuftciihll , 422
1·rlK!UC'.CC~ din limba git'ml.mi de Nina unÎ:ut

429
 TABELUL ILUS'rRAŢIILOR
Copttn : O-. Si.11
coi.oa
PABLO f'lCASSO. ll
!'AUL KLEE. t6
FERNAND LEGEK. 1Z
I VAN G!:~f:nALIC, lt9
EUGEN IONESCU, 1411
.PAtJ(. .KLEF.. l~<l
PABLO PICASSO, %111
VICTOR ilRAUNl':R, :!44
N. TQNltt.A, tU
MAJtC CBAOAt.1„ XII~
IVAN RABUZU„. ll6
.IO-'l.N :WRO, •tt
Al.8- NECJW

CONS'l'A1TT"lN BRANCUSI, 2. 4Q, 121.

13!;, S59
GEORGES BRAQlTE., T. $J, 107. Ul
EUGEN DR)t.CUTESCU, 14, to. :U, 4, ,
fH9, ~811, ll>I , 20«. 20$, 371:!, :M5,
382
GRANDVILLE. 15, 30~
~STA V1: DORt, a
.ALFRED JA\UtV, 11
LtlC1A DSM. BAl.ACESCU, l„, tt. u ,
S'l'. 11, tJi, 1n. iH
L. I>. TOLSTOI , lO.ll . ; 1
'PUOOR A'RG HJ:ZI ! t. M . 31, ?85
P1ERRP! BONflllRD, ZS, lU.-16, HI,
ISt, 1$T
W. M. 'J'HA CKl.R,\Y, U. 3', U , 291
SLAWOMIR M'.RO?.!i K, Z3
GEORGE îOPIRCCA.NU, Z9, 256
SAUL STEJNBE.RO, H, 9ft· 95, 2811, 311,
366, 881.t
..TEAN COCTJ!:i\U, 31, 8il, 90, 220 , 2%3.
:Q.2?,t , U T
MAH RAY. U
FEDERlOO CARCIA LOJ(CA. '3, lil.
UJ, lM, 1N, 202~zc. 11'1, ll!G,
m
GlOVAtfl'ff BATTISTA BRA~U.l, tS.
ut
ALEXANDER CJ\LD&R. tf
BEN SRAHN, ~3
HENRI MATJSS&, M, 3'1'1
FRANZ KA.FKA. 74, )lll
CHARLES BA(ll:>mLA!R'E, 75
CARAN D'ACHE. 1M9
J'OAN MIRO, 8.0.8l, 08, 250, ?'5, 268
RENIU ~!ICHA UX. ••• 28t, 408
PAUl.. Kl.El, St, IW· U1, 110. 171-, 17:),
UT Z4'44f, HI, 132, 3", 4110,
4tl
A. S PUŞK!N, tt
S..til.VADOR DAU t3
PABI.0 PICASSO, •'f, lZT, 1~131 • 131.
ZOI, zt3, IUS, m

430
LE CORfitr!HilR, Sfl:t-toei
A~l'.l!\E F.~Al>f.ţ~">ll9:, lS!iMKll:
R. a. 'Wl:tt.U. m. um. tt&. ~
M.~ ~~'11'. m., ~, ~. l$'5
Deffi :m,1~'3.'~. illh ~W*-. ~
G&TA mV,;~-~~~, tf.l!
~~ ~.'1'$ tt00!1t~.1!tC, tu
M<C~ 711UM~1ili~~" H'f0 !O. tu.
m
.'fl.!limUt mAi.11.11.vx. uo
if"MNZ lltA!W. U!I, lit
YV~ 'I'M4G\;Y, IH
F11.Al\1CIS Pll~Al!IA, Ui, Ui1'
\ILAD!MUt MAl/iK(J.V~lU, î ~. ?l~ 2S!
VICTOR f.)!li. W«Wliftlf,.f;.'it, ua. l$f
»El'IBDlti.."T ~AN~·~. ~~
ALS;gM 1'4.fl.a\$Jl'1; U,ţ, ~$ţ!
C. YOM.i'.1m;!. W
'm!DW~:'>i)'~r.. m
J!ll:A.111 ~"-~. i.!tf~
M'.IE.IWA~ ~.~I~-, le&
ro.AN
1-7..oli~'!'\\· j!oţ~·~A..
A.Rn'!US '-<lMHIWtJ, l f8
n•
M~(l})t Jlf"1ttt. ••

E. T. A. H-CllC'll'ftlr.AN, 1'/t
SZEP ERNb, 111'1
HANS CIU!JU'l'IA# /\N!Jl\lltmtN. ttt-l!P.J
VlNC'EN'f V A."1 w:»im.. i1n
FRAN$~ Mff.{lt"-l't, ia&
~t."'.SC Cl#-4.(;;IS,;{.~.
®;'\!1~ ~~fi·~- -
.< ..
â„~.
"4
:a.,, m. ~
~. ~. in. ~. m. <U. f:K;,
Jfr:1~ ~„
&if:l'~~'i!i, ~·~.,tilM.9.( tl«t
,U..FRm). N~ ~t:i~~~i.."t, "'li
~~LE m~tt:. Dit
~K!>1M~ MA(~ t..Aitlt~, iii~
.W.ft;?;.Y l'l,IS<Mt ~et!•3Yll
WASSlLY ltAJll()!f>lf!KY, ll!IG
t>!l.OS't>SR M~rtl.Mt!e, llt~
1.AUREr.i'T tm lliR:i1.!Jlf..t(Jrf, -~
au·. 3'.Jt,. - . w.
~ ui
CH'ft!...""'îlh.'f. h«:tw.it:iri~'\'AJ:.lt'I<:, ~.
m:. ~
lM„~!Et. M.1m, .,„.t-Mlli
.t?AN >-..t. ~-;'.'lf;m4t~ ;t;~
~005 C'ron~ itiMSffl, iit
~..s ~-t... $ , jJ!1, mi. n-1.
~
~~ t}t §Jd.!'l"t ~)n;i•li'tft\', Zll8
~r ro~ttl./')„ ~•t
P.\!JL. VALt!t'f, :1'44
MA'TJ::IU CARA<.i lAl.1!;, 30'
1WOYAltt> l'HPU:-1<.l, ~lll
C;UILON R.&l)(,!I( 5jjf
$ftit2, ~"
wn..t.lA14< „.
..ţ,,tt,g71~
G~Cf; CAlkilliPl~M, ~.t­
. ~~

~~ ~~~ .~
O<A.U~~a?:!l:.. "i*-
tl~MA:'l ~:iţ~- ~IU

'rntt, ·~
Aet!aslă c~r!e „CELE POUASPREZECE LUNI ALE
VlStlLUI" a fo~t public:ati ln 11nul 1~72 de către Editur"
!ON CREA.NOĂ, Buo.ireşti, R„p11hlica Sot'ialisl.ă România

JOANA RlCUS, Je~\or

GHEORGHE CHfRU şf VALERIA POS'I'tLN!CU,

~hoore!dactori

ROZINA LASU;A, cor !!<!l<>r

T ipa.r ul a~ <>:<e<"<> >• t i.I~ cll.tre lnlttprind(;re3 Pollgrafică

„ll<llcurcflii·.r'1oi"

Aduc~m mul ţumiri tuiuror cel<>1· <'arc il.(• f>'lT'tldpal lo

apariţia ~~estei tllrţi
• ;" "i .~ • , I•I
:..__; I •
I
•'
• t
•

··:~ :!->:·:/ . :·_.:, „·„~.:.. ·

I

„ ·• . ' \ • • • • ~ :,
•• ••• • , • ••• • „ to. ~ - •
„ \ . . . . •. .. „„ • ••
',•,I 1, o • ,• • • t • '• I

..• :.:.: ..
t•. ••• r
•
.. .. ..
..
„_ ••
".:.„. :•"'
\

„ ~

.' ·.·.„...:
···
... .: .
: • • „• • : ••

· : .„.:?}~;::!~{::;~}>
+
.„ ..
: ... :_:.:
.. .. ,•..
• •• „ • •
..
. .; .-· ·: ·„::„~-:
.... ' ..
.,._ • .„ ••r •

::·:"° ..'.
6 ::.

•-~ • •„.„•.
; ~ ....~ „: „:
„. .
• • t ••
•• „ . „_ „
„ .. . .... • =.··
. ..·...·.
•• • • „ •

.. ..

~­
~

Lei 36