S T A N 1 S L. A W l.

E: Ml

'
1
 •

"-·

Colecjia "POVESTI:RJ
ŞTIINŢIFICO-FANTASTICEu
editată de- revista
.
c
ljinta --7
'81
ehnica \
�nurXIII
�n nloiembrie 1961
 Ciudatul erou al unui roman·:

.
. . .
·
.
-

.
. . . . ..
.
""'· .. ' . . .
. :
.

Er: oarea unui anu1nit filon al anticipaţiei ştinitifice, ţmi .�pu­

nea O.<>car Lemna1·u, constă în faptul că, în viziunea autorilor,.
totul se mă 1 gineşte la a mplifica·r ea unui fenon�en sau a unui apa­
·

rat cunoscut. Dacă astăzi stăpîni1n viteze de 10 lc1n/s, scriitorul Vtl

închipui u n vehicul care zboară cu viteza lun?tinii sau şi niai verti­
ginos (vezi "Zi dul rnetacosrnic" ), dacă as t ă zi există edificii de cîteva
sute de 1netri, se imaginează oraşe înălţate pînă la cîţiva lcilon�e.tri·
(vezi ,,A la n2 bai sau arca nele arte i .' ). E un dru1n facil şi caduc,.
conchidea interlocutorul 1neu ; fa ntasticu l t1·ebuie să ţ intească mult.
mai departe : spre gene·,.a1·ea unor lu·1ni, de.�i posibile, totuşi netri- ·
butare univers ului Ja-fnilia1· pe care-l pot explora mai eficace sa­
va nt i i şi ingi neri i Rolul fantasticului este să creeze altcet'a deţ:i.t
.

ştin"t în n� od curent, altceva chiar decît hiperbolizarea realului.

obi.�nnit:. Cel ce poate vedea in fenomenul excepţional, aflat la
1narginea vieţii, natura legitătii lui poate trage concluzii despre
natura regulilo·r în general.
Din acest u nghi * s-ar părea la prilna fJt�dPre că ideea "ocea­
nului gîndito·r" p e care Stanislau' Le·1n o tJeh iculeaz ă în roma rz u!
'J,Solaris'' ( apărut în anul 196-1) nu este nici suficient de originalăs­
.

nici real 1n ente jantastică. Intr-adevăr, toţi adeptii lui \Vells îşi
arnintesc de 1\tlare l e Lunar din "Pri·mii oa·meni în Lună'' (ro1na1l.
apărut în anu l 1901 ). /)acă acest c re ier uriaş av ea un diame tru de
eîţiva nu�tri. crei erul gigant din ".1lstrul de groază", romanul' lui
(} ustat)e l...e llouge, are drept cutie c1 aniană un 1nunte îna·lt cît
·

Mont Blaneul. Şi iată-ne, î1nJJ.ingînd · n�ai departe operatia de mul­

tipl icare, în fata pla netei plasmatice Solaris.
A doua idee fundau"entală a 1·ornanul·ui lui Le·m, cristalizată
in ,,oaspeţii" ca1·e îi bînt:uie pe cei patr.u păn�înteni de pe staţia
Solaris. poate fi soco tită .�i ca o extrapolare a uno·r 1notive cunos­
cute. l)e la legendara întrupa1·e a Pallas-Athenei din capul lui
Z�vs .�i pînă la "Noua Evă'', pP. care Vill iers de l' Isle·-ll.dan� o con­
cepe ca pe un a�ttom at urnanoid ce încorporează spiritul unei' fe-·
·mei căzute într-un sontn leta·rgic, ca să nu 1nai vorbirn. de produc­
ţiile fantastice ale secolului ·nostru, literatura poate oferi suficiente
precedente, astfel încît tulbu · 1·ătoarea llarcy din "Solaris" să nu
mai pară ivită d in neant. Nu ştiu dacii Le1n a citit ca·rtea lu,i
Villiers **; cert este însă că există unele asemănări frapante înire
cele dou'ă plăs·lnuiri, înt1·e fe·meia pe care oceanul s ola r isean o re­
produce âupă reprezentă1:ile 1nemoriei lui Kelvin .�i creatia savan-

• Unghi în ultimă h1stanţăi just, deşi neglijează faptul el fiecare epoc;j

fşl în1qracă fantezia în veşn1\inte conten1porane,. iar o literatură nu este·
forn1ată num�i din piscuri, el şi din n1ulţimea producţiilor minore pe care
se-� ridi�g evereştii. , ,
** �xistă două versiuni ale acestui roman: prima se intitulează .,N�ua
.T� vă"·(1880), a doua- "Eva vilţoare" (1086).
,
tul'u.i Rdison, o andreidă, "o maşină electroumană oferind copia
primei i1tbiric'. [nseşi numele celor două femei au ciudate in­
flexiuni familiare: I-lare11 şi fladaly.
·

A rrt insistat atît asupra acestor posibile jiliaţii tocmai penţ�_u

a reliefa 1nai pregnant în ce constă autentica., marea originalitate
a opet·ei lui Stanislaw Le·m. Lăsînd deoparte faptul că adesea pen­
t ru �in veritabil scriitor n,u tema cQnstituie esentialul, ci lumina
în care este redescoperită, Lem. aduce totuşi prirt romanul său o
idee cu totul nouă în literatura d e anticipaţie. Pentru el cucerirea
Cosmosului, contactul cu lumile extraterest1·e nu mai reprezintă
romanticul poncif al unui westerri în proiecţie siderală. Şi, cu toate
·că "Sola.ris'� este şi o fremătătoare şi sumbră poveste de dragoste�
că, gratie acţiunii lui uluitoa1·e, dramatice, intense, va fi citit cu
sufletul la gură, profundele-i semnificaţii rezidă altundeva. .,Ceea
.

ce ne mină - spune Snaut, unul dintre eroii romanului - nu esţe

cîtuşi de puţin să cucerim Cosmosul, ci doar să extindem la limi­
tele acestuia Pămîntul. . Sîntem umanitari şi nobili, nu vrem să
.

subjugăm alte rase, vrem doar să le transmitem valori le noastre

şi să· le preluă1n în schimb n1oştenirea. Ne considerăm cavalerii
Sfîntului Contact. Este o a doua minciună. Nu căutăm pe nimeni
în nfara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de
oglh1zi in care să ne răsfrîngem. Nu ştim ce am putea face cu
alte lumi."
Există în aceste f1·aze şi un rechizitoriu îndreptat îrnpotriva
viziunii antropocentriste a celor care o1nologhează aventura sp·a­
ţială cu era descoperirilor geografice, dar şi un ave1·tisment m.ai
cuprinzător în ceea ce priveşte înseşi hotarele raţiunii u1nane.
,.- Dacă. oceanul a reuşit să dea viaţă,. spune Kelvin, s� creeze
un om care nu există în afara memoriei mele... nu reiese că el
poate citi în noi ca-ntr-o carte? Prie:epi ce vrea1:1 să spun ?
- Da, răspunde Snaut. Dacă ar vrea, s-ar putea şi înţelege
cu no1. ..
•

- Fireşte. Nu este oare evident ?

- Nu. Nicidecum. Numai reţeta de producţie ne-a putut-o
lua. reţeta care nu-i alcătuită din cuvinte... Acolo, în creier, nu
există nici cuvinte, nici sentimente ; amintirile omului nu. sînt
.decît imagini înscrise prin limbajul acizil9r nucleici în cristale
macrocelulare asincrone. Aşadar, el a luat din noi amprentele cele
mai pregnante, impresiunile cele mai tăinuite, cele mai profund
grnvate. înţelegi? N-avea însă de loc nevoie să ştie ce-nseamnă
pen t 1 u noi toate astea. Presupune că am cunoaşte arhitectura unei
sinll't riade, materialele, procedeele-i de construcţie. Am fi atunci
în stare să creăm şi noi Una. dar, zvirlind-o în ocean, tot n-am în­
ţelege la ce� serveşte, ce reprezintă ea pentru el".
Sim�triadele - ca s� dăm o defi�iţie brutală prin schematis...
mul e� - erau titanice p�P,smuiri ale oceanului, irumpte feeric, de
o desăvîrşită simetrie şi \1\eprezentînd desfăşurarea unui întreg
sistein matem.atîc pe spaţ,iul cîtorva m ile cubice. De altfel, ecoul
plăsmui.ri�or �olarisiene se repercutează de-a lungul întregului ro­
man._ ln imaginarea ac.estor' simetriade $i asimetriade, lungoni şi ari-
" - . 1

cloizi, mătănii şi mimoizi, [Jem .dă dovadă de o fantezie demiurgică,

de cu totul altă nat·nră decît aceea a predecesorilor săi şi pe care,
poate, doa1· halucinantele ·oiziuni ale lui Jeroni1nus Bosch o ega­
lează, la alte di"lnensiuni.
Se 1·emarcă în reţeaua fluvială ce brăzdează ha1·ta fantasticu­
bti o arte1·ă (pornită probabil de la Edga1· Poe) a că1·ei tendinţă
este plăs1nui1·ea unei 1nitologii 1noderne. Wells, Kafka, Bo?"ges, Van
·vogt, iată cîteva 1nt1ne sf;răine (de i·negală valoare)- care acuză.
această predispoziţie, detectabilă la noi în fantast i cu l lui Enl.i­
nese-z�, v·. Voiculescu ·?i IVI. Elia.de sau în Ştiintificul-fantastic cu te­
ve-rberaţii poe tice oferit d.e Aderca şi Calin. Opera anticipativă a
l-ui Stanislaw Le·rn se revarsă şi ea s pre delta unei mitologii
moclerne.
Pentru a sugera zbaterea, dificultăţile �i neputinta ornenirii
.

de a "cuprinde într-o forne-ulă" esenţa oceanului, de a-i înţelege

originea. ·Jnecanis·mul, scopul, Lem se dezlănţuie în crearea unei
ştiinţe hintet·ice : solaristica, al ciirei destin ît ur1nă1·e.�te cu. o fer.,.
·ooare bilJliog·rafică dusă pînii la absurd, tocn!ai pent1·u Q. uu�-;t·ra
Hgrandoatea .�i nz.ize·ria" sp-i.'ritull.ti ornenesc, care nu o dat:ă s-a
a..ventu-rat pieziş pe .făgaşP- moa't'te (nezi trib·ula.t;iile ct:.l:u.tării ,,eva­
d·ratltrii cetculu,i", a ,,pietrei filozofale(', a unui "perpetuu rn nto­
bile" ... ) ln a ces te capitole ("1\-licu.l ilpoc-rif'', "Gindito·rii"), antor·u,l.
. 1JOl o n ez desjăşoa1·ă larg faldurile unu.i fantastic e-rudit a.l ��ărui
echivalent nn-l descoperin� decît în nnt'elistica singulant.l.u i scriitor
argentinian .Jorge Luis !Jot·ges.
Ce prodigios tranşează un, artist; d(? rnare talent; o pt·0bl�?.n�ă
încur<!ată a <lonte niului său ! Adesea arn auzit afirrrtîndtl.-se despre
lit e-rat u1 a ştiintifico-jantastică 1l1'1nătoarea ,.regulă" : intru(•U prin
·

a c_ţ iu-ne a ht.i aparţine ·literaturii de aventuri. genul ştiintz.fi<�o-fa·n . ..

tastic nu îngâd-uie o 1nai profundă tratare psiholiJgică a pP.rsona­

jelor. Ce strlilucită dez.n�inţi1·e uă Len·� acestei axio1ne ! ./)'olaris'•
este şi un ro·man psihologic ; aş spune chiar că tocnl.ai aceasta
constituie aparenţa lui cea ,nai văditâ. Dacă el se Vt?rtebreazrl. pe
o idee filozofică, 1nanijesta1·ea ei i·1nediatli, ca.rnea ei o t•eptezintă
d1'arna .sufletească a eroilor . .Jocul realităţii şi al iluziei declanşat
de apropierea neliniştitoare a ocea12nlui de pe Sola ris se răsjrînge
în psihicul. celor cîţiv - a păn�înteni, angajîndu-le patetie întreaga
existenţă. Da1· consecinţele sînt gra1Je, tulburător de neaşteptat�?,
(�u un p1'ojund, deşi doar sugerat. ecoll etic.
Cu toate cii în contextul teneln·elor care planează peste aven ...
tu.ra episten�ologică a lui Kris J(elvin ter1nenul de "eroic" a·re un
răsunet bizar. nz-aş ÎnC1t11l eta Să-l a.cord hotărîrii luate de acest
·

pă·1nîntean la sfîrşitul cu1nplitelo1· l-ui înce-rcă1'i. Urrtanitatea are

astăzi la activul ei înjăptuiri ce a·r fi fost cons-ide1·ate fantastice
·nun�ai cu două deceni·i în u1·mă : oarneni au pătruns în. Cosmos,
.�-au întîlnit în el, au fotografiat faţa neviizu,t:ă a Lunii şi supra
fata plan_etei Ala-rte, iar un obie ct untan a descins lin pe t7enus
...

t1·ansnz�tînd ele "acolo mesaje. Tot a�c;tăzi în.'>ă ştim că o1nul este
'lJulnerabil : patru co.�·Jna,np.uti au pierit t ragi e în exerciţ·iul teme­
ra·rei lo� îndeletniciri. lat�' ,de ce, în această încrucişare de lumină
şi u-rnl>re, ·rni se pare că biţ;rbăteasca decizie din finalul t·omanului
"Sola.J.�i-s", covîrşind tragedia, va stîrni în conştiinţa· citito-rilor zi-
lelor no-astre o ·rezonanţă c'dn.tP·inporană, r-ont,ingătoare, emoţionantă.
\ ADRIAN ROGOZ

s
s·rA�\JISlAW
ILEM

NOUL;
�
VENI1i
•.

La nouă.. dypă orarul navei, ocolindu-i pe cei ce stăteau în

j urul gurii tu nelului, am coborît trep tele de metal ce duceau în
interiorul capsuleL Era atît de puţin încăpătoare, încît îţi îngăduia
doar să-ţi ridi ci coatele. Am înş urubat tubul scafandrului în bu-:­
şonul ce se profila pe su pra fa t a peretelui; costumul meu cosmic
s-a umflat şi din acea clipă n-a1n mai fost capabil să fac nici cea
1nai 1nică mişcare. Stăteam, sau mai curînd atîrnam, într-un pat
cie aer, ce făcea corp comun cu chiurasa de metal.
l{idicîndu-mi o c hii am z ă rit, prin parbrizul convex, . pereţii
,

tunetului şi, n1ai su s , peste gura acestuia, faţa lui Moddard. După
o clipă, chipul s-a făcut nevăzut şi s-a lăsat întunericul p entr u că
fusese coborît conul greu de protecţie. Am auzit repetîndu-se de
opt ori la rînd şuierul n1otoarelor electrice , care strîngeau pe
d i năuntru şuruburile. Apoi bolboroseala gazului i ntrod us în amor­
tizoare, Ochii începură să mi se depr ind ă cu întunericul. Distin­
geam conturul verz ui al u ni cului indicator ce se afla la bord.
·- Eşti gata. Ke lvi n ? s-a auzit în căşti.
-- Gata, Moddard, am r ăspu ns .
- N-ai n i ci o grijă ! Staţia te va prelua, n1i-a mai spus.
·orum bun�-
. 1-)înă 'să-i Fi'lspund, ceva a scrîşnit dea sup ra mea şi capsula a
început să trepideze. Mi- am încordat re.flex muşchii, dar nimic
/
n ltceva nu s-a mai petrecut.
·

·- Cînd urmează star-tul ? am întrebat si am auzit un zumzet

discreţ �a Ş.Î..�G:·Unl îiricele q1e nisip dintre. cele mai fine ar fi curs
pe . �e.IJ1l:>,vana. ,
·
-
�i şi pornit, Nelvin. Drum bun ! a răspuns glasul apro.-
-p-ja{ al lui Moddard. , '
 Inainte de a fi sesizat î nţel es ul acestor cuvinte, drept în· fat�
mea s-a deschis o largă panoramă, pe care am zărit st elele ln .

za dar încercam să dau de alfa din Vărsăto r, spre care se îndrepta .

astronava ,,Prometeu''. c•€rul din aceste părţi ale Galaxiei nu:...mi
sp un ea nimic, nu cu noş t ea m nici o constelaţie. în fereastra în··
gustă juca doar o p ulbe re scînteietoare.
Aşt e ptam clipa în care prima stea o să înceapă să filez€. N-am
reuşit însă să observ momentul. Stelele au prins doar să devină
mai palide şi să dispară treptat, st ingîndu·se de pe fondul purpl:t...
riu. Mi-am dat seama că mă aflu în straturile superioare ale at...
mosferei. Intr-o poziţie rigidă, presurizat între perne pneumatice�
puteam privi num ai înaintea mea. OI'izon tul nu se v edea 1ncâ ..

Zburam, zburam. fără s-o s ilnt, numai că, treptat, şi în mod perfid'*
trupul rnl-a fost încins de arşiţ ă La exteriorul capsulei s-a făcut
.

auzit un scrîşnct pătrunză tor ce adu c ea cu zgomotul produs de un

1netal atunci cînd îl mişti pe suprafaţa unui geam ud. Stelele nu
se mai zăreau. Hubloul radia luminos, r oşiatic. Imi percepeam
mersul g reoi al pulsulu i, faţa în1i ardea, pe ceafă simţeam adierea
răcoroasă a ventilatorului ; î1ni părea rău că nu re u şise m să-1 văd
pe ,,Prometeu". Astronava trebuia să se fi aflat în afara cîn1pu­
lui vizual , cind hublou! cnpsulci mele o fost deschis automat.
Capsul a a trepidat o dată, apoi a doua oară şi a continuat să
vibreze insuportabil. Acest tretnur a străb ăt ut prin toate stratu­
rile i7.ol atoare prin pernele de aer si nu-a pătruns în adîncul
,

trupului. Conturul verzui al indicntorului de bord s-a estompat.

• •

TJrmărean1 toate acestea furii tea1nă. Nu s trăbă t usem spaţiile ca să

n1or chiar cînd an1 ajuns la ţintă.
- Staţ:ia Solaris, an1 chen1at. S t aţ ia Solaris, st aţia SoJ.aris !
Faceţi ceva. Se pare c ă -1ni pierd stabilitatea. Statia SolariH1 aici
·

noul v enit. Trec pe recepţie.

Din nou atn pi erdu t bnportantul moment al apari ţiei planetei.
Se întin dea uriaşă, plată; după d ilncn s iu nil e dungilor de pe su.prn··
faţa e i putea1n deduce faptul că mă 1nai aflu departe. în realitate
eram încă destul de sus, fiindcă depăşisexn acea in1.perceptibilă
lin1ită de un d e distanţa ce te de sparte de un corp ceresc devine
înălţin1ea la care te afli deasupra lui. Coboratn. Coboratn rnereu. <)
shnţean1 chiar şj cu ochii închişi, dar i-am deschis iinediat? fUndeă
voia1n să văd tnai 1nulte.
Am aşteptat în li ni şte cîteva zeci de secunde. şi an1 reînnoit
apelul. In căşti, pocne tele descărcărilor a tmosferice se repetau 1n
sa.lve. li'ondul lor îl constituia un murn1ur a t ît de profund încît
îmi părea însuşi gl asul lui Solaris. Cerul port ocaliu din hublou a
început să se albească. G eamu l s-a î ntunecat ; m-am încordat re-·
flex, atît cît ÎillÎ� _permiteau c hingile pneun1atice, dar mi-am dat
i mediat s ean1a că erau norii planetei. Avalanşa lor a pierit în sus
parcă suptă de ·un vîrtej. Planam n1ai departe. cînd în lumină,
cînd în umbră. Capsula ,se rote a în jurul axei verticale şi uria�u·l
disc, parcă tumefiat , al soarelui trecea ritmic prin faţa n1ea� api�-·
\

rînd p.e stînga şi dispărîn d pe dreapta. Deodată, printre zgon1ot(�

l
şi poen ete, drept în u:rr eclle� s-a auzit o voce îndepărtată :
'
-..... Staţia Sola1d s căb�e. · noul venit, sta_ţia Solari s către noul
• 1

venit :' te afli sub controlul staţiei. Staţia Solar i s către noul venit :
-
pregăteşte-te pen t ru descindere în mqm entul zero. Atenţie, încep ..
Două sute ci ncizeci , două sute patruzeci şi nouă , două sute p atru­
zeci şi. opt. . .
. Cuvintele erau sep arate între ele de scurte mieunări, dovadă
că nu le ros tea un om. Părea cel puţin bi zar. De obicei, cînd so­
seşte un nou vi z it ator şi încli de pe I>ămînt fieoare dintre cei ce
,

se a flă în viaţă aleargă cu sufl e tu l la gură să-1 întîmpine.

N-am avut însă prea mult t i tnp să mă gîndesc la toate aces­
tea ; uriaşul cerc pe ca re- l făcea în j uru l meu soarele se prăbu ..
şea pieziş, la fel ca pl at o ul spre care rnă îndreptan1. După această
înclinare, a urmat o a d oua, in sens contrar : rnă l egăna m asemă­
nător greutăţii unui" uriaş pendul. Luptînd cu ameţeala, am zărit
pe suprafaţa lui Solaris r�dicată î n ai nt ea mea, n bru p t., ca un pe­
,

rete si brăzdată ·de linii de un liliachiu · n1 urdar si negre, o mică

tablă de şah alcătuită din punc te . albe şi verzi - s em nu l ori en ..
• • •

tativ al s taţi e i . ln aceeaşi c li pă , d€ asu p ra c a psul ei s-u detaşat zgo­

n1otos c eva . Era co li e r u l prelung al paraşutei ine1are, care a în­
ceput să fîl fî i e puternic. In freamătul ei slăruia un i n di ci bi l suflu
terestru. După at îte a luni, prima adiere a de vă r a tă de vînt.
Toate au. prins în jurul rueu să--şi precipite desfăşurarea. Dacă
pînă <Jtunci doar ş lia n1 să d �sc i n d, acum îtni Şi .vedeam cobo ...
rîrea. Tabla de şah alb - ve r d e cre\)tea vertigi no s, înlinzîndu-se pe
t run ch i ul argintiu al sta ţi ei , asemăn il tor cu t rup u l unei ba lene,
din alea cărui borduri ieseau a cele antenelor de r ad a r . Se zăreau
•

şi rîndurile paralele, de culoare mai închisă, ale ferestrelor. Ve-

dearn că acest u riaş. colos de n1etal nu e ste situat pe suprafaţa pla­
netei, ci nt.îrna deasupra ei, tîrîndu-şi pe fondul a l bastr u .. negru
un1bra, pată elipt.icfi, de o înt u net·in1e şi rnai mare. In acelaşi timp
am întrezilrit brazdele oceanului, b c'H î nd în violet, care se dep la­
sau cu o mi şcar e abia perceptibilă. D eod at ă , norii zimţ aţi pe mar­
gini de un purp u ri u orbitor au fugit hăt, în s us ; între ei ce rul se
întindea î n depă rt a t şi pl a n � de culoare brun-portocalie, şi toa1e
au I'n< e p u t să se confunde şi _să se estom p eze · : am i nt r at în v r i e.
InDi!11e de a re uşi să rostesc măcar un cu vî nt, o lovitură scurt ă a
f(\Ddus c apsula în poziţie verticală ; în hublou, oceanul� t ă lă zu in d
pînă în adîncin1ile ori zo ntu l ui fumuriu, ir adi a acum o lumină de
hi d r a rg i r ; cablurile şi ciupercile vibrînde ale paraşutei s -au des­
prins brusc şi au pornit să plutească purtate de vînt deasup ra va­
lurilor ; pe urmă, legănîndu-se uşor, cu acea le n tă ondulare carac­
teri st ică pătrunderii într-un cîmp de forţă· a rt i fi cial ă, capsula în
rare mă 3'1senm a Iunecat în jos. U lt imul . lucru pe c.are am m ai
apucnt să-I văd au fost două plaţforme pentru aparatele de zbor şi
oglinzi le n jur a t . e ale radiotelescoapelor. Ceva a imobilizat ca p su l a ,
iscind un scrîşnet pătrunzător· de oţel, ceva s-a deschis s ub mine
şi, cu un foş ne t pr elung, carapncea de metal , în care a proape că
amorţisem, şi-a incheiat� călătoria de o sută şaptezeci de kilometri.
- Staţia Solaris·, am auzit vocea ternă a in sta l aţ i ei de con­
trol. Zero şi Zero., Desci !\i derea s-a term i nat. Stop.
<;u arnbele mîini (sim�<tam o apăsare nedefinită pc piept, iar
măruntaiele mi le percepearn ca pe o povară neplăcută) am pri ns
m�net� din faţa bra ţelo r Şi am întrerupt c ontactel e.
S-�a aprins o i nse n ipţ1i e · verde : PAMîNT şi peretele c aps ul ei
__s-a deşţ,his ; patul pneu ma tic m-a împins uşor di n spate, aşa încît
am fost nevoit să fa c un pas înainte pentru a nu cădea. Cu un
.

şuiera t adînc, asemănăto r unui oftat de renunţare, aerul a pă'răsit

compartimentele scafandrului. Eram liber.
1\1ă aflam sub o pilnie argintie, înaltă cît o navă .de catedra1ă.
Pe pereţi coborau şiruri de tuburi colorate, ce dispăreau în galerii
rotunde.
M-am întors. ·ventilatoarele vui a u eliminînd urmele otrăvi­
,

toarei atmosfere planetare care pătrunseseră în timpul coborîrH ..

Trabuc'ul capsulei, gol e,a, pn cocon desfăcut, se afla aşeza t pE' un

t aler înalt de ·oţel. învelişul său afumat bătea într-un brun ·mur ...

dar. Arn eoborît de pe platformă, trecînd peste un plan înclinat.

Mai dep a rt e, metalul platfollimei
1 era acoperit cu un strat de plastic
zgrunt.Jlros. Se rosese :gînă', Jia vertebrele-i de oţel acolo unde tre­
ceau - 4� obicei cărucioar��e ce transportau rachetele. Deodată,

9
'"'On1presoart�1e ventilatoarelor au a n1 uţi t şi s-a aş te r nut tăcerea ..
\nl p r.ivi t puţin cain descun1pănit î n jurul meu. A�teptam apariţia
r . re un.ui om, dar nu se arăta nhneni. IJoar o săgeată de neon indica
,rţn c lipi ril c ei un t ransportor eu bandă, ce aluneca -fără z gomot.
\n1 păş it pe suprafaţa lui. Bolta h al ei se prelu ngea în j os printr-o
·rumoasă li nie parabolicu, iar a1:>oi tr ece a într-un culoar tubular..
·n nişele acestuia se în ă lţau stive de but el ii pentru gaze liche­
"iate, conteinere, rulouri de paraşute...- Jăzi, toate hnprăştiate în
l ezordi ne lăsate la voia întîmplării. Si acest fapt 1ni-a dat de gîn-
,

lit. 'rransportorul s-a sfîrşit într-o rotondă a culoa r .;. � ui . Aici dom ....
• •

1ea o dezordine şi mai mare. Sub un maldăr de biu o an e de tab lă

.e în tin dea o băltoacă de lichid uleios. lJn miros tH\pli'tcut şi pă­

runzător ump lea încăperco. Urn1c de paşi, put erni c hnprimate în

ţCel lichid cleios_ luceau în toate direc�ţiHe. l,rinlre bidoanele
)arcă aruncate din cabine, se tăvăleau rolcle de benzi albe tele­
�rafice, hîrtii rupte şi gunoaie. Indicatorul cl ipea din nou, con-
·lucîndu-mă spre uşa centralii ; înd;ir:1tul ei începea un cori.dor
1tît de în.gust, încît doi oameni s-ar fi strecurat eu gr eu unul pe
'îngii celă l alt. Lun1ina pătrundea p ri n ge amu ril e lcnticulare ale
·:erestrelor de sus, aţintite spre cer. <J uşii vopsi l<'i şi ca în alb­
verde, era dată la o parte. An1 intrat. Cabina sen1isferică avea o
�erea.stră n1are, panoramică; în adîncul ei ardea un cer acoperit
le ceaţu. Dedesubt se rnişc-"au ncnuzit coline!<� negricioase ale va­
l urilor. În pereţi se vedeau o In ul ţinle de dulapuri d esc hise ; con-
ţineau instrun1ente, cărţi, pahare cu reziduuri uscate pe fund,
1;ern1osuri priifuite. Pe du�u1neaua n1urdară se aflau cinci-şa se mă­
;uţe n1cco.niec, păşitoare; printre ele, cîteva fotolii dezun1flate.
Doar unul singur era umflat şi cu speteaza dată înapoi. în el şe­
.Jea un on1 scund, useăţiv, cu faţa arsă de soare Pic lea i se j up uia
.

Je pe nas şi pon1e ţi. tl cunoşte-am. Era Snaut, ciberneticianut

1ocţiitorul lui Gibarian. La. timpul său publi cas e cîteva articole
!estul de originale în alm anah u l solaristic. N u-l văzuscrn în să
niciodată. Purta o pereche d� pan taloni de pînză, cu numeroase
�uzunarc, cîndva albi, pă taţi la gcnunehi şi arşi de reactivi, iar de
pe pieptu-î teşit firicelc� c ăru nte de p<1r se iţenu prin ochiurile unui
! ricou di n filet. Yn mîn ă ţinea o pară de gu n1ă dintre ace l ea care
;ervesc la bftut pe navele lipsite de gravjtaţie artificială. lVlă pri­
"eu cu si cun1 în ochi I-ar fi izbit o lumină orbitoare. !)ara i-a
�ăzut pri nt re degetele răsfirate şi, izbindu-se de duştunea, a sărit
•

·.le cîteva orit cn un balonaş de cauciuc. Din ea s -a vărsat o şuviţă

le lichid incol or Obrajii insului dinaintea n1ca s-au făcut tot mai
.

;>ali zi. gran1 prea surprins pe nt ru a spun e ceva,· şi ace a stă scen<'l
;nuhi a durat pî n�i cînd într-un mod de neînţeles, spaima lui 111-a
-�ontaminat. Am făcut un pas Omul s-a chircit în fotoliu.
.

- Snaut .
-.. am .m-.urtnurat.
.
A tresărit c a lovit. Pr-ivindu-mă cu o repu lsie de nedescris?
a spus răguşit :
-; Nu te cunos,c, nu te· cunosc. Ce vrei? . . .
L:ichidul vărsat se evaJ)pra repede. Am sitnţit tniros de alcool.
Băuse ? Era beat ? De ce frica asta ! ? Continuam să stau în mij­
locul ca &in ei. <Genunchii :ffii se muiaseră, iar în urechi parcă
avea,m doput;i. Rezisten�a 'c;Iuşumelei o simteam sub tălpi deve­
nind Şovăie1nică. tn spatele gean1ului curbat al ferestrei, oceanul

to
tă lăzuia ritmic. Snant nu î n ceta sc"i mă fixeze cu oc h i i l ui <·on­
gest ionaţi Spaima î n c ep u se să-i părăseasca expresia feţei, dar nu
.

d isp ărea de pe ea acea scîrbă inexprimabilă.

- Ce-i cu ti ne ? l-am întrebat cu jumătate de glas. EşU
bolnav ?
- îmi porţi de grijă ... a răspuns surd. Bine ! N-ai să scapi de
griji . Dar ce-ai cu mine ? Nu te cunosc.
- Unde est e Gibar.i'an ? l-am în trebat .

Snaut şi-a pierdut pentru o clipă respiraţia, ochii i-au rede­

venit stiClf>Ş.i ; ceva se aprinsese în ei şi apoi se stinsf?se.
- G•1. g1
r· b n...
•• a bolb or os' 1• t , nu 1. nu f. f. f. O c h"1co t'1re stran1e 1-a
· ·

scuturat trupul, dar s-a cu rmat brusc. Ai venit la Gibarian... ? a

reluat pe un ton aproape li ni ştit; La Gibarian ? Ce vrei să
faci cu el ? Mă privea ca şi cum, deodată, aş fi incetat să mai
prezint vreun pericol ; cuvintele lui, dar mai mult tonul în care
le pronunţa respirau o ură ostentativă.
- Ce spui ? am îngi1 i m at ca ameţi t Unde este el ? .

A ră mas eonstern.a t :
- Nu sti i ? • •

Este beat, rn-am gîndit. Beat pînă L:"l de-Urare. 1V1ă cuprindea
o mîn i e crescîndă. De fapt ar fi tr eb ui t să plec de acolo, dar răb­
darea mea ajunsese la capăt ..
- Vino-ţi în fire ! am tunat. Cum să ştiu un de se află, d�
VrQnte ce am sosit abia acum ! Ce se-ntîmplă cu tine, Snaut ? f
Fălcile i se căscaseră larg ; din nou şi-a p ierdut pentru o clipă
răguflnrea : acu m însă parcă într-altfel. O strălu ci re îi fulg er ase
în ochi. Cu m îin i l e tremurînde a pri ns braţele fotoliului şi s a -

sculat anevoie..
- Aa ! a rostit aproape t rezi t de-a binelea. Ai sosi t în zbor ?
De unde ?
- De pe Pămînt, i-am ri1spuns ca turbat Poale că ai auzit
d e e l ? După cum vorbeşti, s-ar p ă rea că nu !
- De pe Pă . . O, ceru le înalt Atunci eşti I<elvin ? !
. ..•

- Bineînţeles. Ce te zgîi eşti aşa ? Ce găseşti curios în asta ?

- N'imic, a spus clipind repede. Nimic. Şi-a frecat cu mîinile
fruntea. Kelvin, te rog Să mă i�rţi. .. nu-i nimic . . ştii. . pur şi sim­ . .

plu am fost surprins. Nu ro-aşteptam.

- Cum adică n u te-aşteptai ? Doar aţi fost înştiinţaţi cu lunt
în urmă, iar Moddard a telegrafiat chiar a stăzi , de pe bordul lui
,>Prometeu" ...
- Da, da .. . Desigur, numai că. vezi, domneşte aici o anumită
dezordine...
- Intr-adevăr, am răs p un s sec. N u este greu s-o vezi.
Snaut m-.a ocolţt, de pa rcă ar fi vrut să constate cum arată
scalandrul m eu, de altfel cel mai obişnuit din lume, cu placa
.
.

dispozitivelor de coo.ectare şi cablurile de p e piept. A tuş it de cîteva

ori. Apoi şi-a mî na ?us
�a�u-i p r?emine nt. t�
t1 şa
w

- Nu vre1 cumva sa, jJa01 o baie . ? O sa te-nvtoreze

•

. .. ...

albas.tră, de cealaltă p arte a culoarului.

�
îţi mulţumesc. Cun osc planul staţJei..
. 1
....
,..
.. ._
�-
..- poate � eşt•1 flamin
""' d . . ·?
1
. " . ..
'7 -

� - Nu. Unde este Gi liaria n ?

'\

11
 S-;J ap,·opiat de fereastră, ca şi cum nu n1i-ar· fi auzit între­
b::lrea. }' nt o rs cu spatele, a ră ta mult n1ai în vîrstă. Părul tuns scut·t
era c ăru nt ceafa, -bronzată. ridurile - brăzdate adînc. î n d ăr ăt ul
ferestrei str&luceau val u ri le mar i ce se rid i c a u si coborau alene .

Oceanul p arc ă prindea crustă. Privind într-acolo a veai i n1presia că

•

sta-ţia s-ar deplasa foarte l i n într-o parte, lun e cî n d de pe un

postament nevăzut. Apoi revenea la starea de echilibru şi pr i n ...
tr o aplecare la fel de Leneşă se culca pe cealaltă p art e JJar
... .

toate acestea erau n1ai curînd o iluzie. Spuma de culoarea sîngelui

se aduna în văil e dintre valuri.. Timp de o clipă a1n shn ţit u n gol
J a stomac. Ordinea desăvîrşită de pe bordul lui "Promett�u" n1i se
pl.irea u n bun p i erd u t pentru totdeauna.- ..

- Ascultă... a rostit pe neaşteptate Snaut, deocan1dată nun1ai

eu ... S-a î n t ors eu fa ţ a Ia tnine şi. frecîndu-şi nervos n1îinHe, a
continuat : O sii trebui·aseă să te n1ulţun1cşti c u tovărăşia Inca.
l)eocaindatii. Mi se · spu ne Şobolan u l . Mă cuno�ti , numai din foto...
t.{rafie, da•· nu face nin1ie, toţi în1i spun aşa. Mi-e teurnă că altă
soluţie � u e '\i stă. De a1 tfel, cînd ai avu t părinţi cu aspiraţii cos­
n1ice ca ai n1ei , Şobolanul sună oarecun1 mai omenesc . . .
- U nde e Gibarinn '? tnJ-am reluat r.u · îndărătnicie înt rebarea.
Sn aut a înct.:lpu t s<'i elipească.
- fn1i pa re răH că te-am primit aşa. Dar-... nu e ntnnai v i na
nlt�l. A m uitat eu desăvîrşire... aici s a u petrecut - t n ul te,şt5L . .

. - E-n regulă, arn răspuns. Să lăsihn ast a . Prin urn1are, ee se

întîmplă cu Gibarian? Nu e J' n c u p r i n sul staţ.iei. A zburat undeva?
- Nu, mi-a spus. Privea într-un colţ stivuit cu bobine de
sîrtnă. N-a zburat nicăieri si nici nu va zbura. Toemai de aceea ...
Intre al tele...
·

- Cuun1 ? ! l a n1 întrebat. Se-nzaţia de astupare a urechilor

-

mă încerca iar şi n1i se părea că aud d i n ce în ce mai prost. Ce-n­

seamnă toate astea ? Unde se află ?
- Ştii doar... a rostit pe un ton foarte ciudat. M··a privit î n
ochi cu o răceală de m au trecut fiorii. Po a t e biiusţ?'. dar era lucid.
...

- Nu cu mva s-a-ntîtnplat . ? .. .

- Ba da.
- Un accident ?·
A d at afirn1ativ din cap. N·u numai că-n1i adeverea temerile:
dar n u părea de loc u in1it de reacţia n1ea.
- Cînd ? •

- Azt în zori.
C·urios lucru : n-a1n avut nici un soc. Ptin· realitatea lui, tot
.
. .

acest schimb de întrebări şi de rc:1spunsuri rnonosi.J.abice mai curînd

m-a liniştit. Mi se părea că încep să-nţeleg atît de bizara con1...
.Portare a l ui Snaut.
- In ce fel �,
- Schi.mbă-t�, pune-ţi · ordine in lucruri şi-ntoar're-tt� aiej ....
După . . să zicen1, după o. oră.
.

A:ţri. ez i t at o clipă.
- B i ne. \\
- Aşteaptă; a rostit pe cind mă îndreptan1 spre uşă. · (Mii prî ..
�vea într· uz� fel straniu. Ştîan1 că ceea ce vrea să mi spună nu-î
.. -

poate� Jeşi d i n gură.) Eram', trei aici, acutn, cu tine sîn tem d i n n o u
tr�L; Îl ştii pe Sartorius ? '/
'
 - Ca şi pe tine. din fotografii.
- Se află s us î n · l aborator . . Nu cred ci't va ieşi de acolo înainte
de mie;lU] n o pţi i dar: .. în orice cnz ll vei recunoaşte. Dacă ai vedea
,

pe altcineva, î n ţelegi... nici pe mine, nici pe Sartorius. înţelegi,

atunci ..
.

- Atunci, ce ?
Nu ştian1 dnră nu cumva visez. Profilîndu-se pe val uri l e negre
cu 1 UC'Îri sîngerii în s o a r el e coborit către asfinţit, Snaut s-a lăsat
-

in fot'oliu şi c_u cap ul adus într-o parte priv�n spre bobihele

stivuite.
-. ·

- Aturici. .. fă-te că nu vezi.

- Ce să văd ? a m izbucnit. O stafie ? !
- t n ţel eg . Crezi că nii1""am pierdut minţile. Nu. N-am inne-
bunit. Nu pot să-ţi spun mai mu l t. Cel puţin deocamdată. De altfel
e p o s -i bil să nu se-ntîmple1 l nimic. În orice c az, ţine minte. Te-am
preye11ţt. , 1.
; - :l(l. faţa cărui peric9l ? ! Despre ce este ve.rba ?

13
 - Stăplneşie-te, în1i rep e ta cu îndărătnicie. Comportă-te ca
şi e.um Fii pregătit pen tru ori ce Şti u că e in1posibil. Incearcă
... . .

to�uşi., E singura soluţi e. Alta n-o cunosc.

- Dar CE voi vedea 1 1 J Aproape că am ţipat. Cu greu m- am
reţinut să nu-l prind de umeri şi să-I zgîlţîi cu putere. C9ntinua
să stea cu privirea aţintită spre un colţ al camerei : faţa îi era
ob osită, arsă de soare. Cuvintele îi ieşeau an evoi e din gură.
- Nu ştiu. Intr-un anumit sens tot ul depinde de tine.
) .
- Halucinaţ.U ?
. .

- Nu... Asta-i reaL N:u ... ataca. Ţine minte !

- Ce tot spui ? ! i-am replioat cu o voce străină.
- Nu sî ntem pe Pămînt.
- Polytheria ? De obicei tp.să ele nu seamănă cu oan1enii 1
am spus. Nu ştiam ce să · fac ca să-I scot pe Snaut din starea de
perplexitate în care căzuse şi din care se putea citi situaţi a ab­
surdă ce-i îngheţa sîngele în vine.,
- Iată de ce sînt lucrurile atît de groazni.ce, a răspuns in
şoaptă. Ţine minte : fii extrem de precaul l
- Ce s a- nt î mpla t cu Gibarion ? N u mi-a mai răspuns. C�e
-

tace Sartorius ?
- Revino după o oră. .
M-am în tors ca să plec. Des chizînd uşa, l-am mai privit pe
Snaut o dată. Şedea cu faţa ascunsă în mîini. uscăţiv, adus de
spate, in pantaloni-i pătaţi. Doar atunci nm ob servat că încheie·
turile tnîinilor ii erau rănite, iar sîngele de-abia prin sese zga ică ..

SOLARISTICIENII

Atn stat o clipă tn faţa u.�ii,

COri.dorul tubular era pusti u .

asctiltînd. Pereţii erau probabil subţiri ; de afară se auzea vîjîitul

vîntul;ui. Pe uşă se vedea lipită neglijent, uşor aplecat, o bu catii
de hirtie dreptunghiul-ară pe care cineva scrisese cu crei o nul :
,.Om". Priveam nedumerit la cuvintul scris tremurat, nedesluşit.
O clipă am vrut să mă întorc la Snaut, dar am înţeles că este
imposibil . Avertismentul nebunesc îmi suna încă în urechi. M-am
urnit, şi pe un1eri am simţit greutatea neplăcută a scafandrului.
Tiptil, ca şi cum m-aş fi ascuns de un observator n evă zut. m am ...

î napoiat în înciiperea rotundă, cu cinci uşi. Pe ele se a flau inscrip­

ţiile : Dr. Gi barlan, Dr. Snaut, Dr. Sartorius. Pe uşa a patra nu se
vedea nici o carte de vizită. Am şovăit, apoi am apăsat uşor clan ţ a
şi am deschis î n cet uşa. Pe cînd se deschidea am încercat un sen­
timent vecin - cu - conyingerea că d i ncolo se găseşte cineva. A1n
intrat. .
Nu era nimeni. Aceea ş i fereastră semisferică, puţin mai mică
doar, aţintită asupra oceqrlului, care aici - în bătaia piezişă a ra­
zelor de soar e - strălucea � plumburiu : de pe valuri se· prelingea
o spumă uleioasă, roşiatic�: Lumina reflectată, cu nuanţe purpurii ,

�mplea/ întteaga încăpere. de semăna cu o cabină de navă Pe un .

�ret� fe aflau ttaft uri eu c;ărţi, intre ele - un pat fixat. în pozi ...

lie vertieală, iar pe celăUllt pe. rete - dulapurile cu o sumedenie

/
de se rtare Pe rame de nichel se înşirau, lipi te una de a1ta. foto..
.

gr afii 1 uate din avion. Pe stati ve de metal vedea i baloane şi ep·ru­

bete ast upa te cu vată, iar sub fereastră, aşezate pe două rî nd uri "

nenumărate cutii em.ailate în alb. Era grpu să le strecori printrE�

ele · ca să ajungi la geam. U n el e cutii aveau capac·cl e ridi cate ;
conţineau aparat ur ă ştiinţifici't, o n1.ulţirne de utilaje, cabl ur i de
metal sau de plastic . In cel e două colt ur i ale peretelui din faţă
se afl au robinete, ventilatoare, i n stalaţ i i de c:ongelare. Microscopul
.

era pus de-a d rep tul pe duşumea. P e n tru el nu se nH1 i g<'i sise loc
pe masa mare din faţa ferestrei. Cînd m-am întors, n.n1 văzut chiar
în apropi erea intrării un dul ap întredes<:his. înalt pinii la tavan
şi pl i n de h aine de protecţie. P«t rafturi ·stive de rufu .rie, între
-

c�rimbii ci zmelor speciale împotriva radiaţii lor.. s l r u l uceau butelii

de aluminiu pentru oxigen. Două aparate, i1npreu nă cu mă�t.ile
respective stăteau agăţate de speteaza patu l u i rid i ca t . Deş i pll rcă
se încercase să se p un ă lucr urile î n t r- o oarecare ord ine, totuşi
pretutindeni d o mn ea haosul. Am adul mccai <:f.\rce t ă t or aerul, arn
f!imţit un miros sl ab de r eacti vi chimiei şi u n iz de nlirns î nţe­
pător - clar ? Am cău lat re.C l ex cu pl'ivirea g u ru cJ i s pozi t i v (\l or·
de ventilare aşezate î n cotţuri l a î năl ţitnea p l.a fo n u l u i . F'îfii i l(, dP
hî rtie lipit� de cadrul ve n tilato a re tor vibrau uşor ; <·omprcsnarclr
funcţionau aş a dar, m enţ i nî n d ci rculaţi a norma l ă a a eru l ui . A·cn
m u ta t cărţile, aparatura şi unel lele pe d ou ă scaune, n m su flat eum
am p u t u t praful de 'pe perne şi, astfel, în j u ru l patu l ui , î n lre d u l ap
şi ra.fturi, a apărut un spaţiu r elativ gol. A rn tras rnai H p roape
cuierul ca să-mi p u n pe el s cafan d rul . Am prins cu d e:\ gel elf' ure­
chile fermoarelor, dar le-am dat imediat dru m u l . Ezi t atn să - rn i
scot sc.arfandrul, de parcă fără el eram l ipsit d e n pn r·n,·(�. A n• rnai
-

privit o d a tă ' î ntreaga încăpere, am verificat dncil l l '?:l (.\.:;te bi n e

închisă ;· nu era însă prevă zut ă cu nici un zăvor. l)upă o c l i p \ de i

gîn d i re am îinpins spre ea d ou ă dintre lilzile cele n ud rrl < t r i . M - n rn

ba r i en dat astfel provizoriu şi din trei mi ş c ă ri m-a n1 c· l i b(\ral d i n
inveliş.ul apăsător Ogli nda îngu stă aşe1.ată pe una d i n t re u ş i l e
..

d ul ap u lui r�flecta .o mare parte din ca meră. Cu coad:_i oc h i u l ui a·rn

surp ri ns acolo o mi şoare Am sărit ca ars, dar era doar p ropria
.

rr1en ifnc'lgine. Tricoul de sub scafandru era leoarcă de sudoa re.

L-am scos şi am închis dulapuL îndărătul uşii pe care o î n chise­
sem se af�a în perete o altă. Am d esc hi s o şi am p ă t ru n s â n l r-o mi ­
-

nuscu l ă sală de baie. Pe duş u mea , sub pîlnia duşului, se găsea o

cas(lt n m are, plată. Am r i di c at o cu uşuri n ţă şi an1 d u s-o î n ca­
-

meră. Tocmai o aşezam pe duşumea, cînd c apa c u l a sil ri t b r usc.

J n compartimentele acelei c uti i am văzut at un c i cc� le rnai curioase
obiecte :. o m u l ţime d e unelte caricaturale, conturate î n t r-un tnetal
de cul oa re închisă ; unele p ă re au asemă�ăloare cel or afla t e î n ser­
larele dulaguri l or. Toate erau inutilizabile, diforme , rotu n j i te, 1o­
p] te , ca şi cum ar fi fost găsite in cenuşă d upă un mare i ncend i u .
In mod ciudat aceleasi semne ale distrugerii se dislingeau chiar si
. "' .
pe ohi ec te le metalocera mice pra cti c ne.fuzibile� In c upto ru l ··nţci
' .
,

u nui laborator nu era posi, bil să se ati n gă temperaturi l e 1 or de t o­

,

e,ire, p oate numai în in teriorul reactorului atomi c . Din buzunarul

sca_fandruiui meu am scos; tin mic dispo zi t i v de detectare a rnd .i a�
ţiJlqr, dar mj nusouţul d i fu'z,c?r t ă cea ori de cîte ori a p ropi am cl (l e l e
c
. ontorut '
'

15
 Purta1n pe mine doa.r un slip şi un n1aieu de filet. Le a in scos,. -

le-am a run c at pe duşumea ca pe ni ş te lucruri inutile şi an1 sărit

sub duş. Izbitura apei m-a i nvi orat in1ediat. Mă zvîrcoleam sub
jetul puternic şi fierbinte. Îl:Tii masam trupul, for nă i am , dar în­
tr-un mod atît de exagerat de p arcă aş fi v rut să-mi. dovedesc că
nu sînt stăpî ni t de acel sentiment de n esi guranţă prezent în în ...

treaga sta ţ ie .
Am găsit în dulap un trening s u b ţire care putea fi purtat sub
scafandru. Am tre cut î n buzunarele lui tot avutul meu sărăcăcios ;
printre foi l e notesului am si mţ it ceva tare. Ştiam că era cheia ră­
tăcită a locuinţei mele p ă mînteşti. Am săltat-o cîteva clipe î n po­
dul pal mei , n eştii n d unde s-o pun. In sfîrşit, am lăsat-o pe un
colţ de m asă . Mi-a trecut prin minte că, eve ntu a l , aş avea nevoie

de o ar mă , dar nu-mi st ă tea altceva ]a-ndemînă decît briceagul

u niversal, şi n-aveam cîtu ş.i de puţin dispoziţia să porn es c în
că uta rea unui emi ţător d e raze sau a ceva ase1nănător. l\.f-an1 a ş e­
zat pe un tabu re t de n1etal în mi j l ocul spaţiului gol , departe de
orice obi e cte Voiatn să mă concentrez în mi ne
. . Am constatat cu
Hatisfacţie eă pînă la reîntîlnirea cu S n aut mai aveam mai bine de
o jumătate d e oră ·; ce să-i faci ! î nd ep linirea oonşliineioasă a în­
d atoririlor, importante sau nu, mi-a d ev e n it o a doua na tur ă Acele .

ceasornicului cu cad ran de 24 de ore se aflau în dr ep tu l lui şapte..

'

Soarele apunea. Ora · ş apt e locală cor espun dea orei 20 d e pe bordul
lui "Prometeu". Sol aris trebuia să se fi micşorat pe ecranele lui
Moddard la ditnensiunile unei seîn tei. şi să nu mai . poată fi deose­
bit cu nimic de stele. Dar ce mă n1ai in te resa ., Prometeu" ! Am
î nchis o chii . Domnea o l in işte deplină. Din cînd în · cî'nd, la inter ..

vale regulate, se auzea trepidaţia ţevilor de metal. Apa picura

·
Li ni şUt în baie. stropindu-i mozaicul.
G ibarian nu mai era în viaţă. Dacă înţelesesem bine ce spu­
nea S n aut, de la moar te a lui Gibarian trecuseră do'ar cîteva ore.
Ce-au făcut cu trupul să u ? L-au î ngrop a t ? Pe · planetă nu puteau
.

�;-o facă. M-a1n gîndţt o vreme la ce l e întîn1plate, de parcă soarta

.

d ecedatului ar fi fost pen t r u xni ne lucrul cel mai important. Mi am ...

dat seazna însă de lipsa de sens a gîndurilor tnele, m a m sculat ..

şi a n1 fnceput să Jnă plimb pe diag·onala camereit a tin gi n d cîte­

odat�i eu eîl eî i u l căr.tile a runcate în dezordine·. Un mic sac de
voi·aj mi-a atras deodată aten ţi a ; m-am aplect ş i l atn ri.dicat.
•

...

Nu era gol. Conţinea un flacon d i n sticlă de culoare închisă, dar

uşor, ca şi c î nd ar fi fost de hîrtie. Am privit prln el spre fe­
reastra ce l�mina roşietic şi · în ad î nc u l căreia se ridica o ceaţă
fţJmurie. Erau ultin1ele raze ale asfinţitul u i . Ce se întîn1pla cu
tl:line ? I)e ce n1ă preocupa u n fleac ce-tni căzuse în mînă cu totul
·
î n lhnpl ăt or ?
·

Am t res ărit : - s<.� flPrinsese J un1 i n a. E:vident, · celula fotoelectrică

era sensibifă la . a:rnurgul ee se lăsa. Eram pli n de aşteptare, ner""

vozitatea îmi cres cu se în �şa măsură .încît, pînă la sfîrşit, nu mai

voiamr să arn la spate un spaţ i u 1 iber. M a m hotărît să combat
- -

această t e nsi une. Am tras, taburetul lîngă rafturile cu că -rţi .

�m scos �� doi l ea volum al . vechii n1on ografii &' · lui Hughes şl

F.:ugel , Ist or i a lui Solaris'', 1 .ve care o cunoşteam atît de· bine. şi am
,_

Î !!J��p!ţit-- s-o răAfoiesc, sp ri ji lJl i n d de genunchi �otorul greu şi gros

al t;;ărţi J . ',

-����---- ------
 Descoperirea lui Solaris a avut loc aproape cu o sută de ani
,
înaintea nasteri i n1ele. Planeta gr avi t ea z ă în j urul a doi sori : Uliul
roşu, alt ul albastru. Timp de peste patru decenii, de ea nu s-a
apropiat nici o navă. în acea epocă trecea drept sigură teotia l�i
Gamow-Shapley privind imposibilitatea apariţiei vieţii pe pl a ne­
tele stelelor dub le. Orbitele acestor planete se modifică într-una
datorit<1 jocului gravitaţional ce intervine în timpul mişcării de
revolutie a perechii de sori. Din pricina perturbaţ-iilor pr�duse
prin necontenita distorsiune a orbitei planetare� germenii de viaţă,
chiar dacă apar, sînt distruşi de alternanţa arşiţei şi a îngh�ţului.
Aceste . modificări survin o dată· la cîteva n1ilioane de ani, aşadar
la intervale extren1 de scurte pentru fenomene de natur ă astro11-o­
mică sau biologică (evoluţia necesitînd milioane, dacă nu chiar un
·
·

miliard de ani).
Conform primelor calcule, Solaris urma, în decursul a cinci
sute de milenii, să se apropie de soarele ei roşu la o distanţă de
o jur.aătate de unitate astronomică, iar după un milion de a n i tre­
buia să se prăbuşească în neantul său incandescent.
In numai cîţiva ani însă, cercetătorii s-au convins că orbita
planetei su feră nlod ific,i.ri cu totul neaşteptate, de parcă ar fi fost
stabilă, ln fel de stabilă ea şi orbitele pla netel or sistemului nos­
tru solar.
·observaţiile au fos t repetate, de data aceasta cu cea mai mare
precizin ; ati Jost relu ate şi calculele care au confirmat numai ceea
ce era cunoscut : din punct de vedere meca n ic, Solaris avea o or­
bită inst:abilă.
Dintr-o planetă ca sute de alte planete descoperite an de an şi
trecute în marile statistici doar în cîteva rînduri care indică ele­
mentele m i şcă ri i lor, S olari s a avan s at la rangul unui corp ceresc
ce . mer i t ă o atenţie specială..
La vreo patru ani după această descoperire. expt.'tilţia lui
Ottenskjold a dat ocol planetei, cercetînd-o de pe ast.ronava
,.Laokoon'�. Această expediţie a avut un caracter provi zor iu, de
recunoaştere numai, cu atît mai n1ult cu cît nu era prevăzută pen­
tru descindere. ga a fixat pe orbitele ecuatoria le şi p olar e un mare
n u1năr de sateliţi automaţi de observaţie, a căror sar ci n ă pr�nci­
pală era să măsoare potentialele gravifice. In plus a fost studiată'
suprafaţa planetei : oceanul care o acoperea aproape în întregin1e
şi puţi n ele platouri ce se ridicau deasupra lui. Aria lor totală n:...o
atingea pe acee� a Europei. deşi Solaris ave a· un diametru cu do\:lă­
zeci · la sută n1ai n1are decît Pămîntul. .Aceste ur n1e de sol stîncOs
şi pustiu, împrăştiate neregulat, se grupează în principal pe
emisfera sudică. A fost anali7tală con1ponenţa atmosferei, care s-a
dovedit. a fi lipsită de oxi gen ; au fost e fec t uate n1ăsurători deose­
bit de preci se privind densitatea planetei. albedoul şi alte ele­
mente ast ron omi ce. După cun1 er a de aşteptat nicăieri n-au fost
găsite ur1ne de viaţă - nici pe uscat, nici în ocean.
ln urn1ătorii zece , ani , solaris, urn1ărit cu at€nţie de toate ob­
seriVatoarele r esp eotivei regiuni, a n.1ani.festat o uimitoare tendi nţă
âe col)scrva�re a orbi tei sale neîndoielnie in:stabilă din punct de
_

veâei·e" grav.itaţional. Cît:v:-�'/ timp chestiunea a părut scandaloasă.

de bizaruJ rezultat al obsct·vaţii1 or .fi i n d aet.tt.ati (din g 1 ·i j ă pentru
__
bitneM! ştii nţei ) cînd anumiţi oameni, cînd maşinile de cal cul de · .

c·�e se serveau acestia .

•

I.,ipsa de fonduri a întîrziat cu trei ani trimiterea unei expedi-

ţii adevărate în Sol ari s , adică pînă în clipa cînd Shannahan, com...
p letîn du-şi echipaj ul , a obţi n ut din partea institutului trei unităţi
de to n aj C, clasa cosmodrornică. Un an şi ju măt at e înainte de so­
s i rea e xpe di ţi ei , care şi-a luai s tart ul din zona lui alfa din Vărsă­
-

tor, o altă flotă de explor.are a fixat pe o orb ită în jurul lui Sol a ris
o staţie auto1nată : sateloidul I..�una 247. Acest sateloid, d up ă ce a
suferi t trei rcconstrucţii, efectuate la i ntervale de zeci de a ni,
funcţionează şi acum. Datele pe eare le-a cules nu con f i rmnt final­
mente observaţiile expediţiei lui Ottenskjold privind caracterul
activ al miscărilor oceanului.
O n avă a lui Shannahan a r ă rna s pc o orbită î n a l t ă , c el elal�
'

două, d u pă pregătiri preliinin ar<:', au coborît pe o n1ică pl atformă

stînc oa să , care o cup ă circa şase sute de mile patrate î n regiunea
polului sud solari sea n. Lucrările expediţiei s-au încheiat după
18 luni� desfăşurîndu-se c u succes, exceptînd un nefericit a cci den t
p:rovoeai de funcţionarea greşită a ap aratelor Totuşi, î n sî n u l echi­
pei şti i n ţ. ifi c e s-a ajuns la o evide n t ă împărţire î n două tabere
.

antagonice. Obi ectul con:[lictului (lra oceanul. Pe baza anali ze l or

efectuate, acesta a fost recunoscut d rep t un p rod us organic (n irr1 eni
n u îndră z n e a pe atunci slt-1 consi dere ca fiind v1 u ) · .

Dacă însă b i ologii vedeau în acea sferă l i ch i d ă o for m ă pri­

mi tivll de vi aţă - ceva în genul une i colonii uriaşe sau ceva
as0n1ănător cu o gigan ti că şi u nică celulă degenerată în cr eş t ere a
ei (denunl i l<1 form a ţ ie prebiologi_că") ş·l a cărei manta gel a t i n oasă,
"

pe a l o cu ri adîncă de cîteva mile, ar fi cuprins întregul glob, astro­

nomii si fizicienii a firn1au ei't ea tr eb uie să fie o stru <: t ură aflată
. .

într-un stadiu d e organizare at î t de în alt încîţ nu era excl us să

.

înlrcacii .i n complexitate organisn1ele p ă m în tene, de vre tne ce

putea i n fl u e n ţ a în m od activ forma orbitei planetare. O altă
cauză, c are să exp l i c (' co.mportarea lui So lari s n a fost găsită şi,
, ..

in pl us , planeta-fi zicienii au descoperit o relaţie î ntre anu mi te

proeese ale oceanului pl as Tn at ic şi potenţialul gravi fie măsurat
.

local, car e . s� mo di fi ca în fu nc ţi e de "1netnbolism ul'4 oceanic.

Aşadar, fizicienii, şi nu biologii, au ernis paradoxala expresie
de "maşină plasmatică", înţelegînd prin aceasta un obiect care,
deşi, co n form concepţiei noastre, poate fi considerat neînsufleţit,
eşte totuş i capabil să acţ i on eze într-un S('op v ă di t şi la o scară
- e bine s-o su b l i ni em - astronotnică.
În această d i spu tă, care a atras in vîl to area ei î n n uma i cîteva
săptămîni cele n1ai mari autorităţ i , doctrina lui Ga1now-Shapley a
- cepu t să se cl ati n e pentru prima oară în d ecurs de opt decenii.
în
Cîtăva vreme- partizanii acestei t eori i au mai îneercat să afirme
eă oceanul n- a re nimic �omun cu viaţa, că nu este niei măcar un
produs ,,para" sau "prebiologi c", ci o formaţiune geologică, desigur
neobişnuită, dar în st are :q.urnai să stabilizeze orbita lui Solaris
pri n modificări ale :i nten si tă ţii cîn1pului gravitaţ ional ; se făceau
referiri în acest sens l a regula lui Le Chatelier.
_ In - ciuda a cestui conservatorism ap ă re au ipoteze ca aceea a
lut Civlta-Vitta, cea mai bi7;1e elaborată dintre ele, . potr iv it cltreia
/

ocea'nul\
era rezultatul un€i dezvoltări dialectice : din forma lui
11 ·,
 primară , de preocean, soluţie de substanţe chimice ce reacţionau
lent, a reuşit, sub presiunea condiţiilor (adică a orbitei ce-i ame­
ninţa existenţa), fără mij lo cirea nici · uneia dintre treptele dez­
voltă rii terestre - aşadar evitînd apariţia organismelor mono- şi
pluricclulare, evoluţia vegetală şi an� mală, naşterea sistemulu i
nervos, a creieru lui -, să ajungă direct la stadiul de "ocean ho...
mcostatic". Cu a lte cuvinte, el nu s-a adaptat mediului vreme de
sute de milioane de ani, aşa cum au făcut organismele pămintene,
pentru ca după un u riaş interval de timp să dea naştere specîei
raţionale, ci, aproape în mod spontan, a devenit stăpînul ambian­
ţei lui. Concepţia era cît se poate de originală, numai că şi acum­
rămînea o enigmă modul în care acest sirop gelatinos reuşea să sta­
bilizeze o rbita unui corp ceresc. Trecuse aproape un secol de cînd
er-au cu n os cute aparatele care creau cîmpuri artificiale de forţă şi
gravi fice - gravitoarcle ; totuşi nimeni nu-şi putea nici măcar
imagina cum obţinea această masă vîscoasă şi amorfu reacţiile
nucleare şi uriaşele temperaturi, caracteristice activităţii gravitoa­
relor. In presa de atunci, care excita curiozitatea c it i torilor cu di­
verse ipoteze privind "taina lui. Solaris", provocînd, p ri n evidenta
lor absurditate, i nd igna rea savanţilor, n-au lipsit niei afirmaţii de
felul aceleia că Oceanu l planetar este... o îndcpiirtutu rudil a ţi­
p ari lor electrici tereştri.
Cînd problema a reuşit să fie cel p uţ in într-o anumită musură
rezolvată, s-a dovedi t că exp licaţia ei ridiclt o alta, poate şi m ai
diiicilă ; cu enign1cle 1 ui Sol arls aşa se întîmplă adesea .
Cercetările au ar ăt at că oceanu l nu acţionează de loc pe prin­
·

cipiul gravitoarelor noastre (lucru de altfel imposibil), d ar eă el

poate modela direct metri ca spaţiu-timp, ceea ce d uce, între altel2,
la ab ateri în măsurarea timpului pe unul şi ac elaşi meridian al lui
Solaris .. Prin urmare, oceanul nu numai că într u n anumit sens
-

cunoştea, ci putea chia!' (fapt nevalabil pentru noi) să aplice con­

secinţele teoriei lui Einstein-Boevi.
Odată lansate, aces te afirmaţii au provocat în lumea ştiinţi­
fică o furtună dintre cele tnai violente ale secolului nostru.
Teoriile cele mai sacrosancte, unanin1 recunoscute ca adevărate,
se pră buşeau în ruină ; în literatu ra ştiinţi.fică ap}trea u cele mai
critice articole ; alternativa "Ocean genial:'· sau ,.(;clatină gravi­
taţională" ap rindea toate min ţilc.
Evenhnentele relatate s-au p e tre c u t cu n1ulţi ani î n ain t ea naş...
terii mele. I)e cînd tnergec:un la şcoal ă , Solaris, d a torită unor fapte
cunoscute mai tîrziu, era considerat ca fiind o plan ctii dotată < ?U
viaţă, doar că avînd un singu r locui t or .
·

..

Al doilea volum al lui IIughes şi Eugel, ale cărui file le răs­

fo iam distrat, începea cu o sisternatică, pe cît de original pe atît de
distractiv COpGepl:ltă. rabelul de clasi ficare prezenta p e rînd ; tipul
Polyth eria, ordinul Si ncytiaJia, clasa Metamorpha.
Ca ·Şi cum an1 fi cu noscut nu ştiu cîte exemplare ale genului,
pe cînâ în rea lit ate mereu' era numai unul, ce-i drept în greutate
de 17 n1i liarde de tone. \

Pe sub de�ete îmi zbulib.U diagrame colorate, grafice, analize

şi spe�tre, eare demonstra;u tipu l şi ritmul metabolismului bazal
şt reacţi l1e chin1ice specific' oceanului. Cu cît mă a dî n ceam mai
mult în voluminosul tom , eu atît întîlneam tot mai multă 01ate-

19
matică ; se p utea CTt:de că nu 1nal e x ist a u lacune în cunoştinţele
n oastr P despre acest reprezentant al clasei Me ta morp h a care se ,

întindea î n vft l ui t în bezn ă la cîteva sut.e d e 1net ri sub c h i urasa de

oţel a sta1;iei.
In re aU t ate însă> n u toţi erau de acord nici mă car în ce pri­
veşte faptul dacă ne afl am i'n prezenţa un ei "fiinţe", n ecu m dacă
o p utea rn denumi ocean inteligent.
Am pus zgomotos l a loc maşinal volumul ş i l-am scos pe ur­
mă toru l .Avea două părţi. Pri n1 a cuprindea rezumatele proceselor­
verbale ale experientelor pri v i nd nenumăratele ac ţi u n i ce ave a u
drept scop p ri n ci pa l stabilirea contactului cu oc ea n ul. Această
l ua re de contaet constituise, ţineam p rea bine minte, sursa unui
nesfîrşit n tunăr de a n e c dot e ironii şi glun1e auzi te în ti mpu l stu­
,

diilor ; scolastica med ie v al ă părea o e xp u nere clară, lurninată de

o to l a lă evidenţă în comparaţie cu jungla p e care o ni'1 scuse această
probletnă. A doua p a rt e a volumului, ca1·e avea aproape 1 300 de
p a gi ni reprezenta doar bibliografia obiectului. Desigur c�i literat u r a
,

originală pe ca re o cupri n d ea n-ar fi î ncăp u t în catnera în care

stăteam.
Primele încercări de cont act s-au desfăşurat eu a j u t o r u l unor
aparate speci al e care trunsformau excilanţi irirni!ji de noi şi cap­
,

tau răspunsuri1e posibile ale oceanul ui. 1-\ ccsta a participat deci
î n n1od a ct i v la ptoiectarca u l terioară a sistemului de apnrn t e .
Dar toaLe se desfăşurau într-un î n t u ne r i c deplin. C e sens avea
tcrrnen u l de "participa" ? F'aptul că modificn anumit0 e l e 1n e n t e ale
aparatuf' i i cufundate în el şi asLfel ri trn u rilc descitrcărilor înre­
g i s t rate erau perturbate, iar aparatura de înregistrare fixa un fur­
nicar de semn n l e asem[tnălor frî n t u r il or unor uri aşe operaţii de
a n a l i :�ă matematică ... Dar ce în s e mn au toale acestea ? Date pri­
vind starea m o1n e n t ană de e xc i t a re a oceanului ? lt n pu l su r i care
determinau apariţia i n1ensclor lui s t ruc tu ri undeva, l a mii d e mi l e
de locul cercetiirii ? Sau im a g i n i ale unor adcviiruri străvechi p e
Ctlre. h.� r os tea oc0anul, dar pe care construcţiile no ast r e electro­
nice crB u i n c apabi l e să le tracl uc{t ? Să fi fost vorba de o operă de
artă ? Nin1eni n-avea habar de vreme ce exc ita n ţi i n u produceau
de două ori la rînd aceeaşi re a cţ i e De v re rne ce o dntă se pri in ea
.

ca ră sp u ns o exp l oz i e de i rnp u l � u ri t care aproape că . . făcea să sa ră

în aer aparatura, ia r a l t c ori - o .tăcere profundă. Ce puteai şti
de vreme ce toate exper-ienţele erau nerepelabile ? rvlcreu ni · se
părea cii ne aflcl.ln l a un pas ele descifrarea a ces t e i mări d e înre­
gi ş t r ă ri ce sporea necontenit ; toc1nni în acest scop au fost con­
st rui l e ereiere e l ectronice speci ale, cu o capacilnte de prelu crare a
informaţiei �ai mare decît cer i n ţe le orici\rei p rob le1n e r-ezolvate
pînă at u nci . Intr-adevăr, au fost obţinute unele rezultate. O ce a n ul
- sursa un9r impulş_uri el e ct ri ce , magnetice şi gr avi fi ce -:---- părea
să se expritne în limbaj-q.l matema ticii. Unele secv en ţ e ale descf\r­
cărilor lui electrice pureau fi clasificate. servindu-te d e cele mai
abstr�cte ramuri ale analizei, a l e teoriei mulţimil or. 1\pă reau
structuri omolonge, cunosout� d i n domeniul fizicii, care se o cu p ă de
relaţiile d intr:e n1 asă si energiet dintre mărin1i f i nit e si i nfi n i t e din-
. •
,

tre particule şi cîmpuPi. Toate acestea îi- d ete r m i n au pe oa m en i i de

t

ştiinţă__. să creadă că în faţP: lor se a flă un mo nstru gînditor, un

gen d·e pcearr-creier, o sferă protoplasmatică ce împrejmuieşte în-
t reag a plan etă ş i-ş i petreee tilnpul în ui mi to r de vaste consideraţii
teoretice asupra esenţei tJniversului ; iar tot ce reuşesc să capteze
aparatele n oastre nu rep r e z i nt ă decît fragmente î ntîm plă tor auzite
ale unui gigantic monolog ce se desfăşoară de milenii în adîneurL
depăşind orice posibilitate a î nţelegeri i terestre.
Aceasta era concepţia n1ate1naticienilor. Astfel de supoziţii erau
considerate de unii ca o expresie a subestimării forţei u 1nan e ca o 1

r eî n vi er e a vechii doctrine "ignoramus et ignorabf.mus" ; alţii,

din1potrivă, le socoteau ca fiind poveşti dă u nătoa re şi s terpe �i că
în ace�te i p o teze ale matematicienilor se manifestă mitotogia
timpurilor noastre, care vede într-un creier uri aş (electronic sau
plastnatic, tot una e) s cop u l suprem - sum a exi s te n ţei .
Iar alţii, la rîndul lor . , dar cercetători �i co n cepţi i erau le-·
. .

giuni. Ce însemnătate 1nai avea î n treg ul domeniu al "stabilirii

eontaetului'' în c o mp ara ţie cu alte ra muri ale solaristicîi, în c are
specializarea a înaintat atît de n1ult, mai ales în ulti ln ul pătrar de
.

veac. încît solaristicianul-eibernetician aproape cii nu se putr�

înţeleg\� cu solaristici.anul-silnetriadolog ! "Cum v aţ i putea înţelege
-

cu oceanul dacă nu sînteţi capabili s-o faceţi nici între voi în­
şivă ?"" - a intrebat: c î n dva în glumă Veubeke (în titnpul st udiilor
mele acesta fusese directorul institutului) ; în gluma lui exista o
n1are doză de adevăr.
Nu în tî mp lă tor fusese clasificat oceanul în rîndul 1VV:�tan1or-,
phelor Suprafaţa lui tălăzuitoare pu tea da n a ş tere unor forme cît
.

se poate de diferite, cu ni n1i c similare celor terestre. in acelasi

timp, rămînea o totalei enigmă scopul - de adaptare, de cun oaştere
sau oricare altul - al erupţiilor p lasmati ce uneori atît de violente.
l)unînd în raft volumul pe care de greu ce era tre b u i a sf\-1 tin
cu ambele rnîini, m-am gîndit că toate cunoştinţele noastre despre
Sol aris ce u mpl u biblioteca reprezintă u n balast d e fapte i nuti le
şi că, de cind survenise începutul acumulărilor. în urn1�1 c u 78 de
anL b atexn pasul pe loc ; de fapt, si4 uaţia era cu n1ul t 111al rea ,

întrucît întreaga trudă se dovedi se a fi zadarnică.

Ceea ce cunoşteam cu precizie se referea nu 1nai la :ne.gaţiL .
t)ceanul nu se folosea de n1aşi n i şi nici nu le co nst ru i a de�i în
�

anumite imprejurări părea a fi capabil s-o facă, deoarece copia

părţile unor aparate scufundate în el, dar o fă cu se nun1ai în pri­
mii do�. ani ai luc rări lor de explorare ; apoi, cu o răbdare benedic­
tină, a ignorat orice încercări repetate, ca şi cun1 ar fi pierdut
orice i n teres faţă de utilajcle şi produsel e noastre (şi s-ar putea
deduce, şi faţă de noi). N-avea - ca să continuătn en umerarea
,,cuno!jtinţelor noastre negative" - nici · un fel de s istem nervos,
nici celule şi nici o structură care să amintească pe cea p rot ei că ;
nu reacţiona întotdeauna la stilnuli, n i ci chiar la cei mai p u ter ­

nici ; a st fel a i gnorat total ca tastrofa astrocargoului celei de-a

" "

doua expediţii a lui Giese, care de la înălţilne de 300 lnn s-a pră­
buşit pe ruprafaţa planetei, a cărei plasmă a distrus-o cu explozia
.nucleară a reactorului său pe o rază de o m ilă şi jumătate.
Treptatt în cercurile şt ii nţifice, ,,cauza Solaris" · a început să
capete numele unei ucauze pierdute", mai ales în sferele adn1i­
nistra ţiei ştiinţifice a institutului, unde, î n ultimii ani , s-au ridicat
·voci c are cereau reducerea fondurilor pentru noile cerc etări . Pînă
atu nci nimeni nu îndrăzn ise să vorbeasf!ă despre lichidarea corn-

21
 pietă a staţiei ; aceasta ar fi constituit o recunoaştere mult prea
fftţ,işă a înfrîngerii. Dealtfel, . în discuţiile particulare unii susţi...
neau că lucrul de care aveam nevoie era în primul rînd o retra­
gere strategică, pe cit posibil mai "onorabilă" din ., afacerea
Sol aris".
Pentru mulţi totuşi, îndeosebi pentru noi, tinerii, "afacerea"·
devenea, trep t at, treptat, ceva în genul pi etrei de încercare a
prop ri ei noastre valori : "în fond, spuneam noi, e vorba de o miză
maj mare decît aprofundarea cunoştinţelor privind civilizaţia sola­
riseană ; problema se referă în p ri mul rînd la noi, la limitele cu-
noaşterii umane".
·

O vreme a fost p op ul ară concepţia (răspîndită cu fervoare de

presa cotidiană) că oceanul gînditor. întins .peste oproupe toată
planeta Solaris, este un creier gigantic, ee dep ă ş e�t e civilizaţia
noastră cu milioane de ani de dezvoltare, că este un fel de "yoga
cosrnie", un înţelept, on1niştiinţa întruchipată, care a înţeles d e
mult deşeriăC'iune� ori cărei acţiuni şi de aceea păstrează faţă d e
noi o categorică tăcere. Aceasta constituia pur şi simplu un neade­
văr, deo!lrece oceanul v i u acţ i on a - şi încă în ce fel ! -, nurnaj că.
după alte reprezentări decît ce1e omeneşti. Nu construia prin ur­
mare nici oraşe, nici pod uri. nici maşini zburătoa1·e, dP asemenea
nu înc erca să-şi lă rgcasci1 spaţiul şi nici să şi-1 supuntt (activitate
pe care unii npă r,'l tori ai supcriori tflţii omului o considerau un ar­
gu ment cxtren1 de însemnat) ; în sch.i mb, se îndeletnicea cu efec­
tu area a mii de transformări - H uutometamorfo7.a ontologică"
(vedem că paginile operelor solar·istice nu d uc lipsă de termeni sa­
vanţ i) . Pe de altă parte, cel ce ci teşte în mod sisten1atic publicaţiile
consacrate lui Solaris se află necontenit sub i mpresia că are de-a
face cu frî nturi de construcţii intelectuale, p oate de geniu, dar
a mestec ate fără sens cu produsele unei inepţii absolute. vecină cu
nebunia ; as tfel au p utu t să apară co n cepţi i antagonice, de felul
"
' "oeeanulu i-yoga'' sau al ,,ocean ul ui -arierat".
Aceste ipoteze au exhumat, reî n vi i nd - d, una dintre cele mai
vechi probleme filozofice - raportul între materie şi spirit. Era
necesară o mare îndrăznea]ă, pentru ca - după ·cu1n făcuse
Haar - să i se atribuie oceanului o conştiinţă. Această problemă,
considerată de rnetodologi ca fiind metafizică, se asc u ndea în
mi ezul tuturor discuţii] qr şi disputelor. Este oare posibilă o gîndire
fără constiinţă ? Dar puteau fi denumite "gîndire�� procesele desfă...
ş urate în ocean ? Muntele este el o pi atră imensă ? Este planeta
. . .

un munte uriaş ? Aceşti termeni pot fi folosiţi. dar o nouă scară de ·

mări mi aduce pe scenă noi lcgităţi şi noi fenomene.

Problema amintită a deveni t o ad evărată cvadratură a cercului
din ep oca noastră. Fiecare gînditor mai notoriu încerca să-si dea
con tribu ţia la_ patrhnoniu l solaristicii ; se î nmulţeau teoriile care
afirmau că . în faţa noastră se află un produs al dege n erării , un
regres survenit după o trecută fază de măreţie i ntelectuală a ocea ...

nului sau că oceanul este· în fond o colonie-ne oplasm, care, năs­

cîndu�se din trupurile vechilor locuitori ai planetei, i-a devorat pe
toţi şi, încer�orîndu-i, le-a contopit rămăsiţ ele sub ehipul unei
stitiii v�şnice, .supracelulare, şi autoregeneratoare.
�n lumina albă, asemă l}.ătoare celei părnîntene, a lămpilci
�flt!oresc.�nte, am dat jos de; pe masă aparatele ş·I cărţi le şi, întin-
z.lnd pe tub lia de plastic _h�t.rta lui Solaris, an1 cercetat-o, sp ri j i ­

nindu-n1i tnî i ni le de muchiile metalice.; Oceanul vi u îşi avea şi

regiunile abis al e şi rele n1.ai puţin adînci. iar insulele acoperite
,

de un strat subţire de roc..l erodată stă te au măr t urie faptului că

în trecut fortnaseră fun dul oceanic. Oare Solaris îşi dirija şi ridi­
carea sau prăbuşirea formaţiil or geologice aflate în adîncul său ?
Era o problem ă pebuloasă. Privean1 la marile emisfere de pe
har t ă colorate cu diferite nuanţe de vi olet şi -albastru, resirnţi nd ,
,

nu ştiu pentru a cîta oară în viaţă, o ui m i re nu mai puţin zgu­

duitoare ·decît aceea înccrcatii în copilărie, cînd am aflat la şcoală
de existenţa lui Sol aris .
.

Nu stiu prea bi ne de ce, dar şi atmosfera în care plutea se-

•

cretul morţii lui Gibarian, şi însuşi viitorul meu neguros mi s-au

părut brusc derizor ii : cufundat în contemplare a uluitoarei, teri­
bilei hărţi. nu-mi mai păs a de nimic.
JJjJeri tele zone ale acestei formaţii vii p urt au numele cerce­
tătorilor care · s-au saeri fi eat încercînd să le cuno ască Priveam .

adîncit la rnnsjvul lui ·rhexo.ll, ce împrcjmuieşte arhipelagurile

ecuatorinle, (�îndt ueodată, am simţit nsupră- mi privirea cuiva.
Continuan1 să stau înaintea h ă rţi i, dar n-o mai vcde<:un ; eram
ca paralizat. f)rept în faţa mea, uşa baricadată cu lăzi pe care le
susţinea dul apu l . E vreun autotnat, atn gîndit, deşi în cameră nu
existase pînii atunei nici unul. Dar n-ar .fi pu tut intra fură să-J. ii
observat ! J�ielca de pe eeafil şi de pe spate începuse st't mă ardă,
senzatia unei p ri vi ri grele şi ncmi şcate devenea însuportabilă.
Nu-mi dt'tdeam seama de faptul că, ascun:ându-n1i capul între
u1neri. n1ii spri j inea m tot mai p u terni c de masă, fă�înd-o să alu­
necl� pe duşun1ea ; această mişcare n1i-a dat simţămîntul unei
eliber�1ri.
M-an1 întors brusc.
Incăperea era goală. In faţa mea, hăul negru un1pleo marea
fereastră �en1isferică. In1presia că sînt pîndit nu în ceta si't mă stă-·
pîneascii. Intunericul mă urmărea amorf, uria�, orb şi nen1urginit.
Bezna de după geamuri nu era luminată de nici o stea. Am tras
jaluzelele. Nu trecuse o oră de cînd ajunsesem pe staţie, dar am
şi înţel es de ce sufereau o amen ii aici de mania p erse cuţ iei . In
1nod r<�flex an1 leg at de toate aceste simpton1c n1oartea lui Giba­
ri an . Cunosc]ndu-1, crezu s en� pînă acu zn că nilnic n-ar fi putut
să-i tulbure mintea. incetasen1 să mai fiu s i gu r. .

Stăteam în nli j lo cul can1erei, alături de mas.:1 . Re sp ira ţ i a n1i se

liniştisc ; a1n sin1ţit cun1. sudoarea ce-mi ap ăruse pe frunte se ră­
ce şte. La ce tnă gîndisen1 cu o cl i pă în urmă ? i\.ha. la automate !

:F'apt ul că nu întîlnisem nici unul pe coridoare si nici în ca)Jine

părea foarte curios. Unde s-au ascuns toate ? Singurul pe can�-1
intilnisem - la distanţă - făcea parte din dcservirea n1ecanic<l a
aeroportl}lui. Dar celelalte ?
Am privit la ceas. De altminteri ar fi trebuit să n1ă duc Ja
Snaut.
�tn ieşit. Coridorul era� destul de slab lun1inat de mici tuburi
'
aşezate sub tavan. Am l�s at în ur1nă două uşi pînă să ajung la
i
a ceea pe ca�� se putea citi numele lui Gibarian. Ivi-am oprit în­
delung Jn faţa ei. ,staţia eta · cufundată în li ni ş te . An1 apucat clant a .
-ne· fapt nu voisem să intru acolo. C,_anţa a cedat, usa s-a dat
' . .

23
deop arte de l ăţimea unul deget, form în d o deschi z ătu ră îniune...
cată ; după o clipă� l umi n a s-�a apr i ns. Acum m-ar fi putut observa
oricine ar fi mers pe c ul oar i\m tre cu t repede pragul� închizînd
.

după mine uşa fer m şi fftră zgom ot .

Era o ca b i n ă mai mare decît a mea, tot cu o fereastră pano­
ramică� acop eri tă pe tr ei sferturi de o perdea cu floricele a lbastre
si roz, a d usă fără îndoială, de pe Pămînt, fiindcă nu figura în
,

echjpnn1entul st a ţi ei. De-a lungul pereţilor se întindeau rafturile

bibliotecii şi dulapuri - şi un el e, ş i a lte l e e1nailate într-un verde
foarte d<�schis, cu luciri argintii. Conţinutul rafturilor, aruncat
vraişte pe j os, oc up a tot sp aţ iul dintre scaune şi fotoliu. Chi a r
.

lîng·ă rn i n e, trecerea era baricadată de două măsu ţe păşitoare, ră s -­

turnate ş i parcă zi di te î n grămezile de reviste care, i zbit e de du­

şumea, ieş iseră din 1napele l or frutnoase. Cărţile deschise, cu filele
răsfirate erau mînjite de li c hi d el e ce s-au vărsat d in baloanele şi
eprubetele sp a r l e, cele mai m ul te cu pereţii atît de groşi î n cit sim­
pla cădere pe duşumea. c h i ar de la înălţhne, n-ar fi re uş i t să le
crape. Sub fereastră se afla un birou răsturnat, iar alături o
lan1pă ele 1 u cru , al cărei braţ extensibil era frînt ; în faţa birou­
lui se vedea u n t a b ur e t, două dintre picioarele l u i pătrunseseră în
se rtare le pe j umă tat e deschise. Un torent de coli sc rise de mînă
�{tceau risipite pe duşumea ; m-nm aple cat peste ele, rec un os cînd
scrisul. lui Gi bari an . Ridicînd foile împrăştia le, am observat că
mina îmi aruncă nu o umbră simplă, ca pînă acu m , ci u n a dub lă .

1\1-ain înt ors. O fîşi e în p art ea de sus a perdelei trandafirii era

ca a pri ns ă de u n foc a l bast ru ş i tăios, care se întindea clipă de
clipă. Cu un gest brusc a1n dat perdeaua la o parte : o d o goa re
groaznică 1ni-a i z bit ochii. In cendiul ocupa a tre i a parte din ori­
bont. I>rin văile val u r i l or, un desiş d e u1nbre prelungi ca nişte
s t a fi i plerga spr(� m i ne. Se iveau zorile. În zona în care se afla sta­
ţia, pe <;er răsărea, d up ă o noapte de o oră, al doilea so ar e al p l a ....
netei , cel albastru. întrerupătorul au to tn at a stins lu1ninile din
tavan to c 1n C1 i cînd a1n r evenit la h î r ti i l e i1nprăştiate pe j os. Am dat
p e � te o expunere lapidar{t a experienţei ce fusese p roi ectată cu
trei s[tpt ămini în urmă - Gibarinn intenţiona să acţioneze asup ra
pl asmej oceanice cu ni şt e raze Roen tgen foarte dure. Mi-am da1
sean1a că te x tul fusese destinat lui Sartorius, care urma să orga­
ni 7.ez e experienţa ; ţinenm în mînă c op ia Albul foilor de hîrtie
.

îneepea ·s ă-mi supere ochii. Ziua ce se ivea era cu totul altfel

decît cea precedentă. Sub cerul portoca liu al soarelui ce se st i n-
gea în oceanul ultran1arin cu reflexe sîngerii plutea ap roap e neîn··
cetat 6 ceaţă de u n roz n1urdar, ce con topea cerul, norii şi val u­
rlle. Acum to at e acestea dispăruseră. Chiar filtr a l ă de vălul tr a n­
dafiriu, lumina ard ea ca becul u nei uriaşe lămpi d e - cuarţ. În ra­
ze le acesteia, bronzul mîinilor mele devenea aproape cenuşiu. In­
treag a încăpere s-a preschitnbat. Tot ce avusese o nuanţă ro şie ·

se făcuse de un Brun bătînd în cul oarea ficatului, î n sc hi mb

obiectele a1be, ver zi şi galbene luaseră culori inLense, pi'lrînd că
iradiază ·prin �ropria lol\ incandescenţă. Mi j in d ochii, am privit
p"in ţesătura per;o el ei : cerul era o mare albă de fo c sub care tre-
mura/ �i se zbătea un m J ta l lichid. Mi-am strins tare pleoapele,
sqb care prins es eră a-mi juca i nele roşii, ce se lărgeau continuu
fn cîmpul v i zual. Pe · c on sol a lavoarului (marginea ei era spartă)
am descoperit nişte ochelari negri mari cît · aproape o juinătate d e
fa·ţă. I-am pus la ochi. · Perdeaua ardea acum cu flacăra sodiului.
Ci team mereu, ridicînd foi l e de pe jos şi aşezîndu-le apoi pe sin·
gura măsuţă nerăsturnată·. O parte din text lipsea.
Parcurgean1 procesele-verbale ale experienţelor efectuate. Ast­
fel am aflat că, timp de patru zile, o c e an ul fusese supus cfcţi u n i i
iradierii într-un punct si tu at la 1 400 de mile nord-est de poziţ ia
actuală. rroate acestea m-au umplut de uimire, deoarece utili zarea
razelor Roentgen era interzisă prin convenţia O.N .lJ. pe conside­
rentul acţiunii lor ucigaşe şi eran1 pe deplin sigur cft nhneni nu
se adresase Pămîntului pentru a ob ţ i n e aprobarea acestor expe ..

rient:e. La u n moment dat, ridicîndu-mi capul , a m observat în

oglinda uşii întredeschise a dulapului propriul n1eu chip : o faţă
cadaveric de palidă cu ochelari negri. incăperea lu a se o înfăţi­
şare feerică, a rz în d în nuanţe albe şi albăstrii, dar după cîteva mi·
nute a răsunat un scrîşnet prelung, şi în exteriorul ferestrelor s-au
lăsat jaluzcle1e ermetice ; în cameră se fă cuse întuneric, dar i tne­
diat l u mina artifieială s-a aprins, de data aceasta părînd exlrem
de slabă. Se făcea din ce în ce mai cald p î n ă cînd zumzetul egal,
ce putea fi auzit dinspre gurile de aer c ondi ţi onat s-a prefiicut în­ ,

tr-un şui era t plîngăreţ. Instalaţiile de răcire ale staţiei l ucrau cu

toată puterea. Zăpuşeala stătută co nti n u a totuşi să crească.
Un zgomot de paşi mi-a ajuns la urechi. Cineva trecea pe cori­
dor. Din două săriiuri m-am găsit la uşă. Paşii şi-au slăbit zvonul.
apoi au c on ten it. Cel care umblase era în spatele uşii . Clanţa s-a
răsucit încet ; fără a mai gîndit am prins-o cu un gest reflex f?l am
ţinut-o strîns. Apăsarea nu se întărea, d ar nici nu slăbea. Cel de
dincolo de uşă se comporta ca şi cum ar fi fost 1 uat prin surpri n­
dere. Un tilnp, nici unul dintre noi n-a lăsat clanţa din mînă ;
deodată am simţit că strînsoarea a cedat : doar un foşnet slab îmi
dădea de veste că necunoscutul se în depărtează. Am mai rămas o
vreme ci ulind urechile, dar tăcerea domnea din nou.

OASPEŢII ... - . . .. ' . .• � . . ' .·• •

·.
. •:•
'""!'
, : ':'"' � • f ,... : .... • • •
:. • -
,
•
• (* ••: •
Â.. ' ·, .
.
• •. :. • .. ·,.-··

Am împăturit în grabă şi am ascuns în buzunar însemnările lui

Gibarian. M-an1 apropiat încet de dulap şi am privit înăuntru -
scafa�drele şi în1brăcămintea zăceau îngrămădite într-un colţ,
dînd impresia trupului unui om. De sub un morman de hîrtii îm­
prăştiate pe duşumea se zărea marginea unui plic. L-am ridi cat.
Imi era adresat:-Pe cînd rupeam plicul, · am simţit că mi se pune
un nod în gît, şi mi-a trebuit un efort de voinţă ca să mă hotărăsc
să despăturesc foaia. Cu scrisul său regulat, extrem de mărunt, dar
citeţ, �Gibarian notâse : \

Ann. Solar. Vol. 1.- Vez.i şi Anexa : Vot. Separat. al lui Mes...
senger in, p1:obl. F. ; "Micul Apocrif" al lui Ravintzer.
Asta era totul, nici un cuvînt în plus. Scrisul piirea să fi fost
aşternut în grabă� Să însl�mne aceste cuvinte vreo comunicare

�
25
 �
importantă ? Cînd au f�st scrise ·t l'vl-an1 gîndit că lre uie să n1ă
duc c ît n1ai repede la bibliote_că. Cu noş t ea m acx�a anexa 18: p1�. 1nu�
anuar so laristic adică stia n1 de existenţa ei�· dar n-o rasfo�se!I)
n ic�odată pentr � că nu p
rezenta derît o valoare istoricft. În s chin1h,
despre n � .mitul Ravintzer sau despre Micul său Apocr�f n-auzise rf:1
nicicînd.
Ce era de făcut ?
Intîrziasem mai bine d e un sfert de oră. De la uşă am mai
aru n c at o privire asupra întregii încăperi. Abia ac un1 an1 observaţ·
patul fixat vertical de-a lungul peretelui, de oa rece îl acoperea
o n1are hartă desfăşurată n lui Soluris. îndărătul hărţii atîrna ceva.
Era ·un magnetofon portativ. Atn scos aparatul dln tocul srtu pe
care l-an1 agăţat în cuiul pe care stătuse, inr n1 ag n etofonul l-an1
vîrît în buzunar. i\m ar un ca t o privire pe contor : banda era în-
registrată apro ape în întregime. .

Din nou m-un1 oprit o clipă în dreptul uşii, · avînd ochii închişi
şi ascultînd cu mare încordare liniştea ce do 1nnea în afara încă�
perii. Nimic. A1n deschis Uf7a. Coridorul în1i părea un tu n el sum�
bru. Abia acun1 ml-an'l lepădat ochelarii negri şi ru11 văzut lumi­
nile slabe de pe tavan. Anl în ch is uşa şi n1-nn1 îndreptat spre
stînga, ciitre p ost ul de radio.
M-a1n apropiat de roton d a ele la care por n eau coridonre ea spi­
ţele unei roţi : trecînd de un gang lateral �i îngust, ce du cea pro­
babil la siUile de baie, nn1 întrezuril un trup corpolent care se
·�onfundn cu scn1iîntuncricul.
lVI-am oprit înmărn1urit. Din adîncul acelui euloar lateral păşea
eu un mers încet şi legănat o uriaşii ncgrcsii. A1n r emar cat stră­
lucirea ochilor ei şi aproape irne<.liat i-an1 auzit călcătura · t.noale
a tălpilor desculţe. N·u purta decît un fel de fustă g ălbuie, parcă
împletită din paie ; s1nli uriaşi ai acelei fe1nei atîrnau, iar un1erii ei
n egri aveau 1nărin1ca şoldurilor unui 0111 nor1nal ; a trecut pe lîngă
mine la o distanţă de un 1netru fără să-rni fi aruncat nici o privire
şi a dispărut, legănîndu-şi şoldurilet asetniinlitoarc sculpturilor
steatopigice din epoca neolitică, pe care le poţi vedea în n1uzeele de
antropologie. Acolo unde coridor·ul co t ea , negresa s-a întors spre
uşa cabtnei lui Gibari n n şi a dispărut înăuntru. în t i ln p ce deschi­
sese uşa, fe1neia s-il co nt urat o clipă pe fondul p uternic e i hunini ce
ardea în can1eră. Uşa s-a înch i s încet şi an1 rtu11us singur. Am
apucat cu n1îna drcapti'l pun1nul tnîinii stîngi ��j 1-cun strîns de n1i-au
pîrîit oasele.. Privean1. builnac în preajn1ă. Ce s-a în tî1nplat '? Ce
erau toate astea ? Bntsc, de parcă cineva 111-ar fi izbit, tni-an1 adus
aminte de faptul că Snaut n1ă prevenise. Dar ce înse1nnau toate
astea ? Cine era acea afrodită grotcscil ? De unde apăruse ? A1n
făcut un pas, doar un singur pas în direcţia cabinci lui G-ibarian,
dar an1 înţepenit locului. Ştia1n prea bine că n-an1 să intru acolo.
Cu năril� -- dilatate, respiram din greu. Ceva n u era în ordin.e, ceva
nu se potrivea ... Ah, da. Aşteptasen1 în mod reflex n1irosul izbitor
al traţispiraţiei ei, .dar în\ n101I1entul în care negresa trectLc;e la un
pas dle mine n-a1n simţit ninJ.iC.
Nu ştiu eîţă vre1ne am stnt aşa, sprijinit de tnetalul rece al
per,etelui.. Staţia et�a stăpînită de H ni ş te, şi sin gurul zgomot per­
ceptibU era V"Uietu.JJ îndepărtat s i n1onoton al compresoarelor de
'
/ /
r

aC?r' con�i ţiona t

•
'
 •• ..

-
••

. - ··--

27
 Mi c1.m dat usor cu pahna p este obraz şi m-am îndr epta t lent
spre p ostu l de radio. Cînd am apăsat pc clanţă, am auzit o voce
..

ascuţită :
- Cine-i acolo ?
-- Eu sînt, Kelvin.
Snaut sedea în fata mesei între o grămaditd e cutii de alunli­
niu si pupitrul apara t'ului de emisie şi mînca d ire ct dintr-o cutie
de conserve un concentrat de carne. Nu şt iu din ce moti V şi-a ales
drept · locuinţă sala postului de radio. Stătearn împietrit în pragul
uş i i privind la tnaxilarele lui, ce mestecau ritmic, şi d eod a tă
,

mi-am da t seama cît sîn t de flf't mînd. M-am apropiat de un raft,

am ales dintr-o grămadă de farfurii pe cea mai puţin prăfuită şi
m-a 1n aşezat faţă-n faţă cu el. Am mîncat cî tă va vreme în tăcere,
apoi Snaut s-a sc ul at, a scos d i n dulapul din perete un ter1nos şi a
t urnat cite un pahar de b uli o n fierbinte. Aşezînd termosul pe du­
ş um ea, fiindcă pe masă nu mai era loc, m-a întrebat :
- L-ai vă zut pe Sartorius ?
- Nu. Un d e e ?
- Sus.
Sus ·era labor�torul. Am mincat tăcut n1ai departe, pînă c�înd
am gol i t c uti a de conserve. ln cahina postului de radio se in­
staurase noaptea. F,ereastra era închisti ermetic din exterior, iar
sub tavan ard eau patru tuburi luininescente. lleflexul lor jur.a pe
plasticul ce î n vel ea emiţătorul rad i ou lui. Pi el ea întinsă de pe po­
meţii lui Snaut era înţesată de vini�oare roşii. Purtn pe Pl u n sve­
ter negru, larg şi ros pe alocuri.
- Ţi-e rău ? a întrebat.
- Nu. De ce-ar trebui să-mi fie ·1
- Esti leoarcă de sudoare.
Mi-arn şters fruntea cu dosul p al tnei Intr-adevăr, transpira­
.

ţia ş iro ia pe mine ; era probabil o reacţie după şocul prin care
t recusen1. M{t pri vea cercetător. Oare trebui a scl-i spun ? Voian1 ca
el însuşi să-n1i acorde mai n1ultă î n cred ere . Cine cu cine se juca.
aici şi care cr·au reguHle jocului ?
·

- E c ald , am rostit . Credeam că instalaţia voastră de aer co;l­

diţionat funct:ionează mai bine.
- După vreo oră, te1nperatu.ru se va echilibra. Eşti însă s i gur
că este n1unai din cau7.a căl du r i i ? tn-a iscodit, aţintindu-s i asu­
pră-mj privirile. Mestecam conştiincios, ca şj cun1 nu f-aş fi
re1narcat.
- Ce lntenţ ionezi să faci ? tn-a întrebat în sfîr�it , cind an1
,

te1·mi nat să n1înci'1 1n. A azvîrlit vesela şi c ut iile goale în chi uveta
de lîngă perete şi s-a intors în fotol i ul său.
- Mă vo:i a dapta vouu, tun . răsp u n s flegrna tic. Doar a veţi un
plan de cercetă ri. Vreun nou excitant, raze Ro ent gen ' s-ar părea J

sau ceva asen1anator, nu-1 aRa ?

\J V •

'
- Roentgen ? şi-a ridicat e1 sprin cenel e. Unde-ai mai auzit de
toate astea ?
- Nu ţin minte . 1\IJi a spus cineva. J.:>oate că pe .,Prometeu�'.
...

Dar ce ? Aţi şi apl i ca t razele ?

·

. . ..- N�1 cunosc amănunte A .fost ideea J.uj Gibarian. Acţiunea a

...

1n1ţ1a t-o unpr euna cu Sarton us. Dar cum de ai putu t a fla ?
. .

...

Am d.di.cat din tuueri.

·

28
 - Nu cunosti amănuntele ? Doar trebuia sll. fii de faţ ă fiind
· ,

vorba de domeniul tău . . m�anl op ri t fără să-mi termin fraza.

� .

'răcea. Zumzetul inst alaţi el de aer co mp ri mat s-a �l i n i şti t ; tempe­

r atura se tnen ţi n e a acun1 la un nivel suportabil. In aer se auzea
numai un s un et în al t n es fîrş i t, ca bîzîitul unei muşte î n agonie.
,

Sn aut s-a sculat, s-a apropiat de pupitrul de comandă şi a început

să manevreze diferitele comutatoare fără nici o n oi mă deoarece ,

comutatorul principal se afla în poziţie moartă. A moş m o n i t aşa

cîtăva vreme şi, to t cu spatele la mine, a rostit :
- Va fi nevoie să completătn formalităţile în legătură cu cele
întîmplate... Ştii ?
- Da ?
S-a în tors şi m-a privit cu nişte ochi ce expi�imau o furie ve....
cină cu t urb a rea. Nu pot spune că i n te n ţi o n at încercam să-1 scot
din sărite cu laconismul meu, dar, . neînţeleJ1înd ni m i c d i n jocu l ce
se d esfăşur a aici, preferam să fiu rezervat. Mărul lui Adam, ex tre-m
de proeminent, îi juca în sus şi-n jos peste g u le rul sveterului.
- Ai fost la Gibarian, sp u se deodată. N u era o î n t r ebare. Am
r i di c at sprî �cenele şi-1 priveam li n işti t în faţă. Ai fost i n ca mer a
lui , a repetat. <
Am sc h i t a t un gest vag cu capul, ca şi cum aş fi spus : uSă
zicem". Vo i an1 ca el să vor·bească mai d ep a rte.
- �Cine era a c o l o ? a întrebat.
Ştia despre ea ! ! �
- Nilneni. Dar cine putea fi acol o ? l-am întrebat.
- De aceea nu mi-ai dat drumul ?·
Am zîmbit :
- Mă speriasem. După avertismentul tău, cî n d a m văzut
clanţa mişcîn du-se, an1 reţinut-o în mod reflex. De ce n u n1i-ai
spus că esti tu ? Te-as fi l ă s at să intri. "

- Credeam că e Sartorius, a spus ne si gur .

• •

- Şi ce-are a face ?
- Ce crezi despre . .. despre ce s-a- n ii mpl a t acolo ? s-a eschi-
vat el cu o i ntre b ar e.
Am sovăit :
•

- Trebuie să · ştit mai bine decît mine. lTnde este el ?

•

- In fri gi der mi-a răspuns hnediat. L-an1 tr an spo rta t acolo

.

numaidecît, de dimi neaţă. . . din pricina căldurii.

- Unde l-ai găsit ?
- în d u l ap. ..
- I n dulap ? Nu mai trăia ? .

- Inim� fi mai bătea, dar nu mai respira. Era în nrronie

� .
- Ai încercat să-1 salvezi ?
-- Nu. -
- De ce �
·
Nu sti a ce să-mi răspundă.
'
- N-am mai reusi t. A muri t înainte de a-i putea da vreo -
asi stenţ ă .
·

\
'
- Stătea în d ulap ? tn tre scafandre ?
el - Da.
·s-.� apro11iat de �n !Tii�� 1biro� afla! in colţul camerei şi a luat
r O Q.Oala de hirtie.
. lVII-a InttnS-0 ln faţa.

'
29 '
 Ain în c heia t, după cum vezi, un proces-verbal provizoriu,
?
a spus. · E chiar bine că ai t\_ecut pri n cabina l_yi. C�uz� ecesul ui.
-·

.•

o inj ecţie cu o doză n1ortala de pernostal. Sta scr1s a1c1. ..

Am străbătut cu privirea scurtul text.
-- Sinucidere... am repetat cu voce stinsă. Dar cauza ?
- Nelinişte... d ep resiu ne sau cum vrei s-o numim. T� pricepi
la astea mai bine decît mine.
- Pricep doar ceea ce văd sin gur, i-am răspun s ş i l-a m privit
de jos în sus, .fiindcă stătea aplecat deasup ra mea .

- Ce vrei să spui ? a întrebat pe un ton liniştit.

- Si-a injectat p ernost al şi s-a as cu ns în d u l ap ? Nu-i aşa '!
Dacă h icrurile au stat astfel, atunci nu-i vorba de nici o depre­
siune sau de vreo nelinişte, ci de o acută psi h oză Paranoia ... pro­
.

babil. . i se părea că ved e ceva.... Vorbeam tot mai încet, privin­

..

du-1 drept in ochi.

S-a îndepărtat pînă la pupitrul emiţătorului de radio şi din
nou a început jocul cu comutatoarele.
- Aici se află semnătura ta, a m rosti t după o clipă de tăcere.
Dar Sartorius ?
- Este în laborator. Ţi-am spus doat'. Nu se arată : ered că...
- Ce anume ?
- Cred că s-a-ncuiat.
- S-u-ncuiat ? Aaa l S-a-ncuiat .. l:lonte s-a baricadat ?
.

- Poote.
- Snaut..., am spus, in staţi e se află cineva.
- Ai văzut ? !
Mă pr ivea cu sp atele încovoiat..
- Doar m-ai prevenit. Despre cine e vorba ·! . .. () halucinaţie 1
- Ce ai văzut ! ?
- Un om. Ce spui ?
Tăcea. S-a întors cu faţa spre pere te de parcă n-ar fi vrut
,

să-I privesc. Bătea cu degetele pe reţeaua n1etalic(t J -am privit

mîinile : pe încheieturdle degetelor_ nu tnai erau urrne de sînge. Am
avut o revelaţie scurtă, fulgerătoare.
- Acea persoană este realăt am rosti t încet, aproape în Şoaptă,
ca şi cun1 i-aş fi tra nsmi s o taină ce putea fi auzită de a ltcineva .
Ce zici ? Poţi s-o. atingi. Poţi s-o ră neşti ... Cind ai vftzut-o ultima
..

A s tazi
:- • ?.
,

oara"' ?
. ... ·
·

- De unde ştii ! ?
Nu s-a întors spre mine. A rămas tnai departe în Eaţa pere­
telui, de care se i zbea mer eu ca sub ş ocul cuvintelor Inele.
. - Imediat înainte de descindcrea n1ea. . Nu mult în ai nt e ...
.

S-a chircit ca şi cînd l-aş fi lovi '- Am văzut ochii lui înnebuniţL
- Tu ! ! J ros ti el gîtuit. Cine ·· eşti tu ! ?
"

Făcea impresia că ar vrea să se arunce asupra mea. La a ceasta

nu mă aşteptasem. Lucrurile luaseră o întorsătură periculoasă. Nu
credea că sînt acela drept care mă dădeam ? Ce însemna asta ?
Mă privea cu o spaimă nemărginită. Oare ajunsese la nebunie ?
Intoxicaţi e ? Toate păreau posibile. Dar o văzusen1 pe acea
creatură .. prin urmare chiar şi eu ...
.

- Cine era ? am intrebat. Aceste cuvinte 1-au linistit. l\11-a

·
scrutat bănuitor cîtva timp ; nu mă credea încă. Ştia1n acun1 că

30
 l
porn isem· pe un drum greşit şi că s_nau t nu-m va ?Pt!ne nicni{·. S-a
a sezat incet în fotoliu şi şi-a cupri n s cap ul 111 mun1.
- Ceea ce se-ntîmplă aici. . . , a murJHUrat. Mal igna ...
·

- Cine era ? am stăruit eu

Ş
.

- Dacă nu tii. . ., a ş optit .

- Ce-i ?
- Nilnic.
- Sn aut spus€i -sîntem suficient ele depctri<' d�· ca�i'L Să j�·
, ,

căm cu cărţi le pe faţ.ă. Şi aşa luc ruri le sînt prcn 1n(:i lcite.
- Dar ce vrei ?
.
- ·vreau Să-Ini SpUi pe cine ai văzut.
- Dar tu . ? sp use bănuitor.
.
.
- Ne j ucăn1 de-a baba oarbă. 1ţi voi spune şî-n1i vt\'i spune
si tu. F1i linistit nu te voi lua drept nebun , "fiindcă ştiu . ..

'
- Drept n0b un 1 O D oa m ne ! încerca să rîdă. Omule, dar tu
·

n u . . chiar nimic nu . . Dar asta ar fi insemnat o s a i var.e. DaC'ă f•l a r

. .

fi crezut măcar o clipă că este vorba d e nebunie, n -a r fi făcut-o •

ar fi trăit ...
•

- Prin urmare cee a ce ai Rc·r"is în protE'Slll-vcrbal despre de-

reglare este o m i n ciună ?
- Evident l
- De ce nu scrii. adevărul ?
- De ce . ? a repetat. . .

S-a făcut linişte. D i n nou orbecăian1 în în l unclri C', nu în t-ele­

geam nimic, deş i u n mom ent mi se păruse că veri n.luşi su-l con­
ving şi că vom ataca î1npreună enign1a. De ce, de ce nu voia -să
vorbească ? !
- Unde sînt automatele ? am întrebat.
- In magazie. Le-am închis pe toat e eu excepţia c·e l o r dt� de-
servire a aeroportului.
- De ce ? Din nou nu mi-a r ăs pun s . Nu-.m i spui ?
- Nu pot.
l n toate astea exista ceva ce nu puteatn sesiza. St\ mil duc sns.
In Sartorius ? Deodată mi-am adus a tninte de foaia · pe C'are o
uveam asupra mea, şi aces t fapt mi s-a părut ca fi in d cel mai i m­
portant î n acea clipă.
- Iţi imaginezi oare posibil i t a tea C'o n l i n u fl r l i m u n c · i i î n a�t fel
de condiţ.ii ? am întreb at.
A dat din umeri ironic.
- Ce însemnătate are ?
- Aşa deci ! Prin urmare ee rntenţi onezi sr\ faci ?
Tăcea. I n l ini ştea ce ne împresura s-a putut deslus i ecoul în­
d ep ărta t al unor paşi desculţi. Printre aparatele nicheiatc si ac o·...
perite cu plast ic, printre dulapurile înalt e cu apar atură eiectro­
nică, uti l aj chim ic, aparate de precizie, acel mer s lipăi t suna ue
ca sfidarea unui farsor, fie ca scorn i re a unui neb un Pnsil se ·apro­
.

piau. M-am sculat, observînd cu cea mai mare încor dare tnisc ările
lui Snau t. Acesta asculta cu ochii întredesch işi, dar nu p ă rea de
loc să fie speriat. Prin urmare n u de ea îi era frică ? ?
- De unde s-a ivit ? am întrebat. Şi, văzînd că nu se grăbeste
să-mi răspu ndă, atn conti nuat 1 Nu vrei să spui ?
·

- Nu stiu . •

- Bine.

31
 · Paşii s-au îndepărtat şi d in nou s-a aşternut tăcerea.
- Nu m ă crezi ? a spus. îţi dau cuvîntul că nu ştiu.
Fără nici o vorbă am deschis dulapul cu scafandre ş i an1 în­
ceput să dau la o parte învelişurile lor grele, goale. După cum tnă
aşteptam, in funq, atîrnate de cî rlige , se aflau pis toalele cu gaze,
servind la d ep lasarea în vidul lipsit de gravitaţie. Nu făceau mu l te
parale� dar constituiau totuŞi un fel de ormă pe c are trebui a s-o
. .prefer în locul nici uneia. Am verificat încărcătorul şi mi-am tre ...

c ut peste umăr cureaua d e s usţ i nere. Snaut m a urn1ă r i.t cu atenţie

... ..

Pe cînd regla n1 lung.in1ea curelei, şi-a dezv el i t dinţii galbeni într-un

zilnbet batjocoritor.
- Succes la vînătoare ! n1i -a spus.
- îţi mulţun1esc pen t ru toate, i-am replicat, indreptîndu-1nă
spre uşa.
y •

A sărH de pe fotoliu.
- I{clvi n ! L-am p r i v it . N'tt mai zhnbea. Nu stiu dacă am
văzut vreo dat ă o faţ:ă atît de c hin ui tă . I{elvi n, asta n u-1. .. eu... 111 ...
•
. "

-tr ad evă r, nu pot, a bolborosit. An1 mai a�teptat ; poate va mai

vorbi, dar el îşi mişca doar buz<�lc ca şi cun1 a r n incercat :r;a
arunce din gură ceva.
\t-n.m
1 întors şi am ie:3it fără să rostesc nici un cuvînt.
ţ(;QN'fl i\TfJA.lr,EA IN NT.l1'11'ARUl, V I JTOR)
In româneşte de A.ORAN ROGOZ şi TEOFIL ROI..�J...

UJ'J\OR

)JJ,

_.. . ....
-·

1'(J.A.7JL;NA IN ()(JS!rlOS
. /'
_.....
Geseo d-e CR !lTA·MfNDill
{
V.A.SILE

. .
Tipar_t11 e�ecu.tat_...
t;ombinatul Poligrafic Casa Scinteii