D. SZILAGYI- M.

CiRLOANIA

DUELUL tv1 U T
REZUft\ATUL FASCICULELOR PRECEDENTE:

Un inginer romin, Vlad Roman, inventează un tip de avion cu

motor atomic : a \•ionul "Ro-11 ". Prototipul este construit şi e.speri.,
mentat. Aparatul dă rezultate excelente.
Intre timp, spionajul unei anumit e puteri occidentale afla des ..
pre invenţie. Un spion, denumit convenlional "Senior", capătă mi..
si unea să re activeze un vechi agent imperialist - ,.Mefisto••, c are
ramăsese nearestat dintr-o veche reţea, dzutli cu citiva ani in unnâ•.
L u i i se· dă acum misiunea să pună mina pe planurile avionului.
"Mefisto" intră in acţiun e.
Misiunea de a-i prinde pe spioni este încredinţată căpitanului
Moraru. .
1\cesta a ajuns la concluzia că "Mefisto", adică şeful reţelei de
spion:1j, este Ulea, care reuşise să se infiltreze intr-o instituţie a.:
invăţămint superior.

(Contln.uare din număml trecut)

Primind aprobarea. Ulea Ieşi grăbit din cancelarie. Pe culoar se
izbi de leutnan:.
- Din ordinul domnului colonel, pregătili sala de cinematograf !
Să fie aduşi 20 de deţinuţi din Rominia !
Cind locotenentul dispăru, Ulea se îndreptă .grăbit spre cabinetul
doclonilui BO!un.
- Din ordinul domnului col<•nel dr. Kunst, imi p un eţ i la dispo­
zijie bure<e de mare pre�at in tablete.
La restaurantul ofiţerilor dădu ordin bucătarului-şef :
- Pregătiţi o masă cu mmcâruri romineşti peniru 20 de ;>er­
:;i>ane. ln perişoare sa fie in!rodu!>e bucăţi de sare turajeră. Doctor
Bohm ·vă va trimite tablete de burete comprimat. Le inveliti intr-un
s1rat de ciocolată.. Acesta va fi de�ertul.
- Jawohl, tl e rr Kadet!
Ulea con tinua :
- lk�erlul va fi compus din cite patru bomboane de ciocolată
pe nil u fiţţare pcr:;o:mă.
' P-ărăsil!d' restaurantu l, il c ăută pe locotenent.

1
 - In 20 de mi. n ute să fie aduşi deţinuţii .. Sli li se dea hainele
cele mai bune din magazie.
La termenul convenit, cei 20 de deţinuţi, blirbaţi şi lemei , majo­
ritatea din Cluj şi Oradea, apărură la restaurantul ofiţerilor. Hainele
atîrnau jalnic pe trupurile lor chinuite de foame şi schingiuiri. Aveau
priviri pline de spaimă. Se intrebau, desigur, c�: nouă incercare ii mai
aştepta. Dar, spre surprinderea for, fură i ntimpinati de zimbetul afa­
bil al chelnerilor şi... de o masă copioasă. Dupa atîtea Juni de regim
de i nfometare, li se pliru că văd o "fata morgana" '· Abia îşi puteau
stăpîn i pornirea de a se năpusti asupra bucatelor.
- Poftiti la masă, dragi musafiri !
In calitate de "gazdă", Ulea îşi invită oaspejii să ia loc. Vă­
zîndu-! că se reped la bunătăjile expuse, ii opri şi savură minute i n
şir efect ul torturi! l a care ii supunea astfel. I n sfîrşit, pe u n ton so­
lemn, ii anunţă el sint puşi i n l ibertate şi vor pleca acasă. Tonul lui
:<erios, cit şi faptul că vorbea romineşte, dar mai ales speranta în­
dărătnică ce nu-l părliseşte pe om nici după cele mai desperate in­
Eerdri le insuflară i ncredere. Il ascultau pe Ulea cu ochii strălu- ·

citori. lncheindu-şi cuvintarea, el ii pofti sli mănince.

Detinutii devorară cu lăcomie meniul. Ciorba de perişoare, sărmă­
lujele "' mămăliguţă caldă, vinul rece şi mai ales bomboa nele fon­
dante de ciocolată li se părură delicioase.
Dură terminarea mesei, Ulea îi invită pe detinuti în sala de cine­
matograf, ca să vizioneze c i teva fragmente de jurnale romîneşti.
Intr-o lojă specială, izolată printr-.un geam de restul sălii, luă
loc colonelul l(un st, doctorul Biihm şi Ulea.
In sală se făcu linişte, luminile fură stinse. Incepu proiectia unui
film documentar. Din difuzor se revărsa ritmul i n viorător al unei
sirbe. Dar, in acelaşi timp, din salli, răzblitură desluşit gemete. Era,
oare, un oftat nostalgic provocat de scenele din film ? Ulea îşi privi
ceasul. Era timpul ca bucatele servite la masă să înceapă a-şi face
efectul. De altfel. colonelul l(unst devenea nerăbdător. 1 se părea că
mascarada se prelungeşte prea mult. Dar, in acelaşi moment, un ţipăt
sfişietor i ntrerupse monotonia. Colonel ul se învioră. Pe faţă i se citea
o curiozitate fără margini. Doctorul Biihm, care stătea alături, işi freci1
cu satisfactie miinile. Ulea, care simţise un fior de spaimă cind vă•
zuse mai înainte nemulţumirea colonelului, răsuflă uşurat. Experienta
reuşise. I ntr-adevăr, în sală se dţzlăntul un i n fern de urlete de du­
rere şi horcăituri de oameni sufocati. Dar şi această scenă deveni,
după un timp, monotonă pentru cei trei spectatori. De aceea, colo­
nelul ordonă ca difuzorul să fie întărit pînă la maximum, iar filmul
oprit. Sala fu învăluită in intuneric. Şi astfel, intunericul de nepă­
truns şi vacarmul d ifuzoru lui i nghijiră urletele şi acoperiră spasmeie
nenorocifilor care se zvircoleau in ghearele mortii. Apoi, treptat, totul
se linişti.
· D-octorul Biihm anunţă pe un ton profesirmal :

1 •• 1';,1.[11 ltl0{!1�!1�·· este '"' miraj ca1c �Jl�r.:: in.Jco.)>cl>i cill�lurilor ce str!•
bal- pu'!'llul, S�Mra.

2
 - Reprezentatia s-a t�rminat 1 Herr Walter a avut· o idee genială.
Buretele uscat şi presat din ciocolată a absorbit tot lichidul din sto­
macul deţinuţilor, astupind totodată intrarea şi ieşirea din stomac
a . alimentelor. A fost o experienţă extrem de interesantă şi o distrac­
ţie. regească !
Ziua se incheie in mod triumfal pentru U lea. Colonelul il feli·
cită şH invită la Berlin. Această î ntorsătură .depăşea tot ce visase
el. Tresări : Berlin 1 Acolo se află Himmler. Dacă i l va remarca, în­
seamnă că este .. un om făcut"! Atunci va arăta el ce poate. Nu pentru
Himmler, ci pentru el, pentru Ulea, pentru acel "eu" din fiinta lui care
îl impinge mereu i nainte şi care ii repetă fără intrerupere : ,.Sint
destinat să stăpînesc". Atunci, in fara din care a plecat ca un umil
tinăr necunoscut, numele-i va fi rostit in şoaptă, cu spaimă. Nimeni
n u va .avea curajul să-I i nfrunte. Va fi atotputernic, Uni nd in min;t
soarta multor oameni !
... Şi .Ulea a avut noroc. Temutul şef al Gestapoului. J,a remarcat.
Chiar i-a. i ntins mina .
. - In dumneata zace un stăpîn adevărat Nu peste mult- timp te.
..•

vei intoarce in Rominia. Avem nevoie acolo de o mină de fier. "Noua

orqi�e" cere acolo oameni care ştiu să mînuiască biciul !
Ac.este cuvinte,. care i se părură lui U lea cele mai frum.oase auzite
vreodată, au fost rostite de însuşi omul care era "puterea din umbră"
·

în. c.el de-al treilea Reicil.

Din acea clipă, U lea se simli alt om. Lauda şi perspectiva nu-l
amcţisţră insă. Socotea toate acestea ca un drept al lui.
tată-l pe bulevardul A.dolph Hitler. In buzunar se odihneşte o i n.
vitaţie la restaurantul "Danzig", localul oficial al şefilor din statul­
q�ajor al lui Hinunler. Nu mai purta mundirul de elev, ci o fercheş.î
uniformă de sublocotenent S.S. Ros de nerăbdare să ajungă cît mai
repede, luă un taxi. Ajuns acolo, fu intimpinat chiar la intrare de un
individ elegant, care nu părea deloc a fi chelner. Acesta il conduse in
salonul rezervat clienţilor de vază. Holul prin care trecură era aco­
perit i n intregime de un imens covor turcesc. Din tavan atîrnau mari
candelabre de cristal şi bronz. Ulea căuta să se mişte cit mai degajat.
lntrară in ,,Salonul brun". Mobila îmbrăcată in piele maro, fotoliile
tapisate cu pluş brun dădeau sălii un aspect intim, deşi gustul aran­
jamentului era discutabil. La citeva mese stăteau musafiri : ofiteri
superiori din S.S. U l ea se aşeză la o masă fără să ia in seamă pri­
virile care-I urmăreau. Apariţia lui stirni oarecare senzaţie, deoarece
gradele inferioare nu aveau acces. in acest salon. Unii chiar îşi făcu­
seră semn cu ochiul, intelegindu-se fără cuvinte : "Şeful şi-a găsit un
nou fante". U lea nu observă însă nimic din toate acestea. Chelnerul
apăru ca din pămînt, îi aşeză in faţă· un pahar de coniac. Acesta i
se servea clientului fără să fi fost comandat : era băutura "oficială"
a "D;mzig'"-ului. Coniacul era excelent, franţuzesc.
Jneet, î ncet, salonul se umplu de lume. Fură ocupate toate me­
sele. Dink·ci dată, sala fu inundată de acorduri vibrante, tumultuoase,
lnUgi"1 p1i1ă la o amploare de tunel şi totuşi atit de melodioase şi

3
pline de majestuoasă frumuseţe. Incepuse concertul special al serii.
Se executa una din celebrele arii ale lui Wagner. Scena era ascunsă,
oferind musafirilor doar muzica, fiiră a le impune prezenta şi privirea
indi�cretă a personalului orchestrei. Ulea era transpcrlat. Coniacul şi
Wll!;ner şi laudele lui Himmler şi tot ce era in această sală îl i m bă·
tau, i 1 vrăjeau.
- Am fost admis, îşi zicea el, in cercul oantenilor care stiipine�c
astlizi Euf9pa, iar mii n e Jum�a 1
Un murmur unanim de admiratie il trezi din dulcea reverie. In
salon apăruse o femeie de o frumuse(e rară. Era înaltă, cu părul
blond, desfăcut, cu ochi albaştri, mari, visători, cu b&:ze cărnoase, sen­
zuale, pe care flutura un zîmbet luminos. Rochia-i aibă nu ascundei,
ci sub1inia formele, �:�re puteau face să-şi iasă tiin lire chiar şi un
Cranach Lucas '· Nu ştiai ce să disHngi : 1inuta-i mîndră de regin;i,
expr-esia de puritate şi nevinovlijie ori acel ceva, nedh:tin::t. dar provo­
cator, care făcea să se revolte simturile? Femeia se strecură mlădl·
oasă printre mese, indreptindu-se direct spre coljul in c:�re se afia
Ulea. Urmărită de zeci de priviri fliimintle, ea ii zîmbi şi cu aerul
cel mai firesc din lume se aşeză pe scaunul din faţa lui. U!ea se pier­
du, se fîstici, neştiind dacă e o confn:z:ie ori vis. Dar individul elegant
care-I adusese in salon apăru din nou şi-i ŞOJ)ti la urec!Je:
- Este da<ul colonelului l(unsL
Ulea se dumiri. Un zimbet plin de ingimfare şi' satisfactie îi'
lumină faja. Primise un dar regesc 1 Auzise dinainte că in lumea vir·
furilor S.S.-iste se obişnuiesc dintr-acestea. Un astfel de dar i se dă
numai aceluia care este bine văzut de şef. tnseamnă că el este prin·
tre favoriţi. După o clipă de gîndire, se ridică in picioare, invitin·
du-şi partenera, cu un gest poruncitor, să-I urmeze. Ea il urmă, supn·
să. Cei din salon îi insoţiră cu priviri pline de invidie •

... Muzica lui Wagner, lux orbitor, rafinament, un dar demn de un

sultan : o femeie frumoasă. Mirajul puterii, al vieţii strălucitoare,
miraj din care abia a gustat acum, I-au convins pe Ulea şi mai mult
că un singur sentiment - ura - este în stare să facă dintr-un om
un stlpin. Nu·i. de mirare că acea zi memorabilă, Ulea o con!>emnă
drept adevărata dată a naşterii sale. In acea zi, sufletul său îşi de·
finitivă tiparul.
·

Chiar şi acum, după atifia ani ce zile, după ce a îmbătrînit, nu

putea uita senzaţia ce-l cuprinsese atunci, in anii uceniciei sale. De
atunci mai dăduse el multe examene de acţlaşi fel, dar in ultimii ani
fusese silit să·şi pună friu.
·

- lncă puţin 1 Răbdare ! Azi-miine plec din jară ! Azi-miine .por­

nim contra voastră. Şi-atunci...

Se srnul:::e din ·reverie. Recapitulă evenimentele:

Reuşise să se apropie mult cie obiectiv. Avea încă atnnri puter-

I Cran&ch Lucas (147'..!-!558) - picior german, autorul tabloului ,.Venus

�: Arnor". tahlnu expus la Galeria de arlă a R.P.R.
nice. Mai p resu s de orice atu era, bineinjdes, Anne-Marle. Ea trebui a
să fie puntea sf)re TOt-ne:um, spre obiectiv.
- Deocamdată, însă, nu trebuie să uit că sint urmlirit �i totuşi
să-I intilnesc pe St.>n ior . Trebuie să-I in ti lnesc. Orice o fi. Lucrurile
·

nu suferă aminare !
lşi pu se pălăria şi i eşi d in a partament.

SE APROPIE ORA

Ulea lăsă sa-J �ieape mănuşa pe trotuar, se aplecii şi o ridică.

Manevra ii !)ermise să observe dacii nn-i urmărit. Nu era . I ncercase
in mai m ulte rinduri, în dive rse feluri, să descopere dacl- 1 filează''
c ine va. Dar n imiC' nu da de bll n ui t. Ajunse la concluzia că inclU"cii-·
tura cu falsul secretar nu-i chiar a tit de gravă. Totuşi, în drum spre
p unc tul de intilnire cu Senior, ape l a se la toate truc urile pe care le
cu noştea spre a-şi pierde urma. In sfîrşit aj un se i n fala bufetului de
stat unde era fixată intilnirea. Nici ac um nu zărea pe nimeni că i-ar ·

fi afiilut urmele. Intră. Senior nu apă rus e încă.

Se a şe ză la o măsuj'ă, cu spatele spre centrul sălii. Com a n d l
ltebab şi o stidli de bere.
Curind sosi şi Senio r. Se aşeză la măsuţa vecină, dar în aşa fel
încî t să poată totuşi vorbi i ntr e ei.
Du11ă ce ple că ospătarul, Ulea arătă cu d egetul gazet a pe care o
pu se se pe masă Senior, ca şi c um i-ar fi c erut voie să-şi arunce ochii

i
prin ea, şi spuse :
- Am două veş'ti m a r , dintre c are una gravă = se pare că . sînt
urmărit. Asta e [lrima. Acum cealaltă : peste două zile se va· fine o
con sfătu ir e cu caracter de stat-major general cu privire la obiectiv.
Se apror.i e ora.
Senior zirnbi politicos şH întinse gazeta :
- Poftiţi. eu am citit-o.
- Mulţumesc .
Răsfoi :r.iarul, stărui la rubrica SJl ectaco lelo r zilei, apoi bătu cu
degetul deasupra titlului buletinului meteorologic şi spuse:
- La c on s f ătui re se vor co m unic a, probabil, măsurile organi­
za to r ic e priviioare la dotarea forţelor lor ae riene cu noul aparat ato­
m i c. Ce spune şeful ?
- Şeful e c am scos din fire. E fu rios că am aflat cu aşa in­
tirzi ere despre e.lperim en ta rea avionului. De a ltfel n-are decît să se
fiţiie. Am auzit că a fost rechemat şi va fi numit în Etiopia. Ne vi ne
ttn alt şef. încă nu ştiu cine, dar trebuie să ne punem bine cu el
de la i nceput. Dacă dăm lovitura cu consfătulrea, îl cîştigăm şi
sintem <!ranjati.
lJ lea se întunecă.
- Vasăzică il schimbă ? E ceva si gu r ?
- Absolut sigur. Am eu su rsei.: mele.

--��{�]h'miirirea,
...i..: !lm>oJUne.
nici o grijă. La terminare, (llecaji in Apus.

5
Cererea de imanri s-a rcspans. �u u•:.vunem oe nici un om in plus.
Trebuie să contati numai şi numai pe propriile forte.
Cind se apropie din nou ospătarul, Ulea ii inapoie lui Senior
ziarul:
- Multumesc.
- N-avefi pentru ce.
Ulea plăti şi părăsi bufetul. După un minut, Senior se ridică şi
plecă şi el.
Ulea era nemultumit de rezultatul intilnirii. lnjură in gind:
- Deştepţilor ălora le convine. Stau la căldurică şi dau ordine :
Bazaţi-vă pe propriile forţe. Acum trebuie să-mi confecţionez legi·
timafie pentru consfătuire, să detectez parola, să mă dau peste cap.
Dar Mefisto încă se mai poate baza pe sine însuşi !
Zimbi:
-
Şi pe Anne-Marie.
•••

CONCEDIU DE CREATIE
Moraru aşteptă pînă ce Ulea se îndepărtă de bufet, apoi intră.
Se făcu că priveşte vitrina cu bucate. dar tinea sub observaţie masa
la care stătea Senior. Ştia că acesta trebuie să plece, de aceea nu se
mai aşeză la masă. Intr-adevăr, Senior se sculă de la masă şi părbi
localul. Moraru, ca o umbră, după dinsul. De data asta nu mai trebuia
vreo precauţie deosebită. Dimpotrivă, trebuie să găsească un mijloc
spre a-1 acosta şi legitima. Moraru pregătise dinainte lucrurile in
acest scop. La primul colt de stradă. un motociclist stătea cu maşina
sub presiune, gata să pornească. Cind Senior vru să traverseze strada,
motociclistul porni cu minimum de viteză, dar manevră in aşa fel,
cu o prefăcută nedibăcie. incit il lovi uşor. Senior. mai mult de spai­
mi, se poticni şi căzu. In acest moment, Moraru intră in acţiune. Se
repezi la locul accidentului. lngenunchie lîngă victimă şi-i ajută să se
�coaie in picioare. Senior era buimăcit. lşi roti privirile, neîntelegind
încă ce se petrece cu el. Dădu cu ochii de Moraru. care, cu o mină
plină de ingrijorare. il susţinea de braţ. Senior mimă un zimbet
strîmb de recunoştinţă, multumi şi vru să-şi elibereze bratul. Căuta
să se îndepărteze cit mai repede de locul acela. Dar Moraru il refinu :
- E ceva nemaipomenit. Să calce oamenii pe stradă. ziua-o
amiaza mare !
- Ui.safi, nu.i nimic.
Se poate? Individul trebuie pedepsit in mod exemplar. Să lo­
vească un om in vîrstă !
- Vedeţi-vi• de treabă 1 N-am nimic.
Intre timp, un militian, instruit dinainte de către Moraru. se
apropie şi-1 salută pe Senior.
- Vă rog, fiti bun, legitimatia dumneavoastră.
Senior incercă din nou să facă afacerea muşamalizată repetind
că ,nu-i riini1, că accidentul nu 1-a deranjat cîtuşi de putin, că n-are
nici � .Pf�tenfil' d.. la mntor.idid. Milifi,.nnl. tnc;ă, insi.:tii oe un ton

6
politicos, dar ferm. Senior se văzu silit să-şi prezinte buletinul. Mo­
raru trase cu coada ochiului. Documentul părea a fi in regull. Adre­
sa, însă, nu era aceea la care il semnalase bătrînul pensionar. Nu­
mele era de asemenea altul : nu mai era Cunea. Deci se vedea ci
bandiţii aveau un întreg arsenal de fabricare a actelor falae. Ochiul
de expert al lui Moraru sezisă un amănunt care dovedea el buletinul
e fals. Moraru îi făcu un semn discret mlliţianului. Imediat acesta îl
pofti pe Senior să-I urmeze. Bănuind că a căzut în cursă, el mal in­
cercă să scape. Dar n.avu incotro. Se urcară toţi trei intr-o maşină.
Senior crezuse tot drumul că Moraru fusese reţinut de miliţian
şi adus la circumscripţie ca martor ocular al accidentului. De aceea
holbă ochii cit cepele cind văzu el acesta, după ce il aşezl pe un
fotoliu, trecu în spatele biroului. Moraru înţelese imediat că avea în
fafă un spion înrăit, dar nu prea tare de inger. El se hotărt să in­
ceapă interogatoriul printr-un atac frontat Puse întrebarea :
•.

- Care e domiciliul dumneavoastră actual, domnule Cunea?

Acesta tresări şi îşi dădu seama că emeţla îl dă de gol. făcuse
o greşeală. Dar imediat se reculese.
- Trebuie să fie o confuzie. Eu sint Vasile Paraschivoiu. MI
confundaţi. Sint grăbit, trebuie să vizitez un copil bol •.•

Domnule Cunea, doriţi să vl împrospătăm memoria ?

- V-am mai spus ..•

- Bine. Dacă nu vă convine Cunea, atunci fie şi Marin Chlrill.

- Nu răspundeţi ? Probabil că nici acest nume nu vi-I amintifL

Aveţr o memori� cam şovăitoare. Nu face nimic, nu face nimic.
Senior continua să tacă cu indărătnlcle. Voia să cîştige timp ca
să judece situaţia. să se dezmeticească. Il chinuia îndeosebi intre­
barea dacă Ulea fusese şi el arestat.
Moraru continuă pe acelaşi ton calm :
·

-Ei. dacă nici Chirilă nu vă convine, atunci e bine şi Para9-

chivoiu. E un nume destul de frumos. De unde 1-afi imprumutat? Nu
vreţi să spuneţi. Iarăşi bine. Vă priveşte. Să vedem, însă, ce zice
circumscripţia care v-a eliberat buletinul.
După ce vorbi la telefon, puse receptorul în furcă cu gesturi deo­
sebit de ceremonioase.
- Ce oameni nedelicaţi 1 Jnchipuiţi-vă, afirmă că nu el v-au eU.
berat buletinul. E revoltător. Nu sînteţi de aceeaşi părere?
Senior continua să tacă.
- Iau tăcerea dumneavoastră drept aprobare. Şi acum să tre­
cem la fapte. Dosarul de criminal al asasinulul legionar Chirilă e de
mult pregătit. Mal rămîne să completăm dosarul lui Cunea.
Protestez 1
- Motivele?
- Mă jigniţi ! Jndrăznifi să calomniaţi un om ••.

-.�om bătrîn, cărunţit de loviturile nemiloase ale unei vieti

pli�e \de,.
. . �,:·�'(,.
. "l··.''llo3.mne 1
.��Alt ·.
 - Pline de nevoi şi tragedii, un om· care nu are al!ceva decit...
- Cum indrăzniti să profana.ţi amintirile cele mai scumpe ale
unui om care ...

-
nu a avut
..• şi nu are altceva decit cinstea. Asta voiati s<i
spuneţi. Nu ?
- Asta-i abuz de .putere! Vă voi-
- ... reclama superiorilor şi dacă va fi n::voie voi ajunge pînă la
guvern 1 Ştiu că .••

Senior, intărilat de calmul imperturbabil al lui .Moraru, sări i n

/

sus declarind pe un ton drmnalic:

- E o c(lnfu:z:ie tragică ! Nevinovăţia mea se va dovedi !
- In parte aveţi dreptate: nevinovăţia se va dovedi ! Dar r.u
nevinovăţia d\'. !
- Dar, vă repet: e o confuzie tra gică care poate să vă sfirşeas::ă
cariera, porni Senior din nou la atac:
Moraru se inclinli pujin inainte, peste ma�ă, poftindu·l să ia loc.
- Am să caut să nu vă mai enervez, spuse el Ironic. Senior,
descumpănit, se a5eză din nou pe scaun, dar se ridică imediat în
picioa�.
Pentn1 ultima oarâ vă cl\rag atenţia că ali călcat legalitatea.. ,
Mi simt obligat să vă intrerup : greşiţi !
Nu aveţi nici o bază legală să mă arestatii
Din nou greşiti.
Bănuielile nu sînt fapte !
Noi nu bilnuim, ci ştim, domnule. ..

Paraschivoiu Vasile, pensionar, mă cunoaşte tot cartierul, pot

sli vă aduc martori .. Sînt un om strivit de viafă, dar cinstit. Ins�şi
.

concept"ia mea despre viaţ11 imi interzice orice manifestări de vio­

lenţă ...
· Să nu uilali să menţionaţi şi faptul că această conceptie nu
--

v-a impiedicat să comitefi crime.

Moraru se opri puţin, apoi, trecind la un ton sever, intreb!\ :
- Cind a avut loc prima intilnire cn Mefisto?
Din nou, Senior păli. Nervii, in mod v.Edit, nu i se mai supu..
neau, îl tr�dau. Sustinu din nou ·cii e o neînţelegere la mijloc, dar
întrebările puse de Moraru il stringeau ca intr-un cerc de fier. Moraru
ii puse in fată o fotografie. Era din timpul rebeliunii legionare. Cunea,
pe atunci cunoscut sub numele de Chirilă, ţinea pistolul la tîmpla
unui blUrin evreu. Alte fotografii, acte, declaraţii completau tabloul.
Cunea�Chirilă-Senior nu mal avu ce sl spun!{. Lăsă sll.-i cadă capul ln
palme. Jucă ultima carte. ·
- Sînt un biet bătrîn. Atunci eram tinl r necc!\� ,
·
- Necopt la patruzeci de ani ?
. Um:!ril i se cutremurau de spasmele p!insului. Dar MtJraru nu se
lăsă impres!onat de acest truc idti n hi stapini dezgustul pe care i-1
.

produce:. ta bl ou l acestui biitrin, care, sub ma5ca ţl!.rului cărunl, as·

cundca o fiară crudă şi laşă.
In rele din urmă, Senior tre�u la mlirturislri. R��un.,scu crimr.le

8
 sale din trecut şi lap1ul că e spim1, -că a fost însărcinat să-i trins·
nlitâ lui Ulea, aiias Mefisto. un ordin. Susţinu însă cu încăpăţînare
dî nu ştia despre ce se spune in ordin, că mesajul ce i 1-a predat lui
·

Ulca era cifrat ·şi că nu avea codul.

După ce Senior semnă declaraţia, Moraru ordonă să fie scos llin
cameră. Acum dosarul lui Ulea era şi el complet. Moraru p lecă ime­
diat să raporteze �efu l ui cele descope;ite şi s ă pr..�pună ares!area lui
U:ea şi a lui Ionescu.
Maiorul ascultă atent cele Sp-liSc "de Moraru, fără să sp ună nici
un nn·int. Deodată, so ne ria telefonului îi intrerupse. Şeful ridică
receptorul şi vorbi tim!> de un minut.
Cind _ ispr�vi convorbirea, se întoarse spre Moraru.
Vasăzid ai hotărît să-i arestezi ?
Da, to varăş.e ma i or .
Bine. Cu Ionescu e simplu. Dar pe Ulea de unde il ridici?
De la
..• Moraru spuse adresa. In cuvintele sale se simtea o
r.otă de nelinişte. Intrebarea maiorului îl Hku să bănuiascl( .ceva rău
de tot. Intr-adevăr, maiorul replicll :
- Numai sii n.ai o deza măgire. Savantul dumitale şi-a luat zborul.
S-a terminat cu Ulea. S-a dat la fund. De acum a rămas nu mai Mefisto.
Moraru ieşi din biroul ma iorul ui ca a meţit. .l nţelegea ce se in·
tim plase. Ulea reuşise să vadă sau bănttise ·că, la ieşire a din bufetul
Ulllie avusese loc intllnirea, Senior a fost arestat. Ce d ata aceasta,
Mefisto se do.vct!ise a li mai viclean.
- Penfru u!1ima dată. Ultima dată. Jur! st: rişni Moraru plin de
mînie.
La de$c.intlcrea făcută in locuinta lui Ulea nu se putu găsi nimic
compromiţător. Pesemne că acesta mai a vusese tln!p sl'i treacă pe
a c asă şi disirusese tot ce credea că-I poate demasca. Mai mult decit
atit : ii lăsase vorbă portarului că pleacă pe o lună din capitală , In
concediu de creaţie, ca să scrie o l uc rare. Ulea voia astfel să·şi creeze
o posibilitate de revenire la normal în cazul că s-ar fi dovedit di
Senior n-a căzut sau că Senior n-ar fi putut fi dema scat. �şi pus să
facă m 1i.r iari siri.
_c:nd se reintoarse la birou, tîrziu noaptea .Moraru ordonă să fie
•

adii3 Senior p ent ru continuarea interogatoriului. Acesta arăta acum

şi mai prăbuşit, incovoiat. Din felul cum v orbea ş' se purta, se vedea
cii i ntre timp meditase mai profund asupra situaţiei in care !:e afl;t.
Singuru-i gind era acum sll·şi uşureze situatia prin mărturisiri. Mn­
ra ru putu astfel să af.le ceea ce-l interesa. Şi ceea ce-l interesa acum
inainte de toate era de a şti ce i·a spus Ulea în cursu l întîlnirii de
la bufet. Senior uătă că e vorba de o consfătuire cu car acter de
stat-major general la care Ulea avea de gînd să pătrundă.
Au-1.ind aceasta, Moraru puse bru!:c capăt interogatoriului şi-1 elt•
petlie r1c are st at. ln citeva s�;tinde fu in maşina, gonind spre pa!a·
tu! unde. se ţinea consfătuirea. La ora acec<J, deş i era o fr >.n:t oasll.
noapte .s�nină de i!11ie, str!izile erau pustii. Maşina goni nebtmc�te pe
strazile eap}talei at!onr.i�e.
 MEFISTO MANEVREAZA
Piaţa Lahovary. Statia tramvaiului 5. Ora 10 seara. Ulea az­
vîrli mucul de ţigară, apoi, cu un gest nervos, işi pipăi buzunarul
hainei. In regulă. Simţi sub degete cartonul tare al legitimaţiei. Se
linişti. Nu se mai numeşte Alexandru Ulea şi nu mai c;ste p!'Qfesnr
universitar, ci Ionescu Ion, inginer proiectant cu 'domiciliul în raionul
1 Mai, strada Căpriţei nr. 71. In portact mai are şi o altă legitinl;l­
ţie - un buletin militar pe numele căpitanului Vasile Duca. Din
acest buletin lipseşte doar fotografia. De altfel, totul e in ordine:
numărul, seria, Ştampilele, semnăturile. Mefisto a intrat in acţiune !
Din nou, ca şi cu ani in urmă, simţi Clllll il cuprinde· fiorul rece 'ul
pericolului. Se simte in elementul lui. Pericolul e elementul lui. Il
umple de siguranţă. S-a sfîrşit cu paşnicul savant Ulea. De acuma
jocul continuă cu cărţile pe faţă. Cine pe cine! A fi sau a nu fi t
Pentru el aşa se· pune problema! In locul apartamentului elegant 11e
uşa căruia o tăbliţă de aramă anunta sobru cui apartine: ,.Prof. univ.
A. Ulea", va trebui să se strecoare nevăzut in cele mai ciudate locuri.
Cu atit mai bine! In noaptea aceasta, unde se va adăposti? Unde-şi
va' găsi un culcuş· ferit de urmărire? Tot ceea ce era in legli.tură
cu Ulea constituie acum un pericol de moarte. Intimplarea cu Senior
1-a convins că in urma lui s-au ridicat toate podurile. Ionescu
e probabil şi el înhăţat. Ei şi? focă o zi sau două 1 Sll punli. mina
pe datele privind avionul, şi Mefisto, din nou, lşl va face intrarea
triumfală in cercul vechilor prieteni, intr-un loc ferit, undeva departe
de această ţară, care i-a fost cindva patrie. Acolo lşi va urzi în li­
nişte planurile de răzbunare.
Sosi tramvaiul. Ulea, privind cu prefăcută nepăsare in jur, se
amestecă printre cetăţeni. Urcă in tramvai, ultimul. In fata lui, o
femeie elegantă, nu prea tînără, cu părul oxigenat aranjat înfr�un
coc bogat, scotocea nervoasă in poşetă după mărunţiş. Mîinile-i erau
fine, cu degete albe, cu unghii îngrijite. Pe degetul inelar lucea veri·
gheta. Ulea lşi zise:
- Măritată! E tocmai ce-mi trebuie. Nicăieri nu mi-aş putea
găsi ta ora asta un adăpost mai bun decît la o doamnă de lume, mă­
ritată. Nicăieri n-aş putea dormi atît de sigur şi ferit de orice perio:ol
decît in alcovul unei doamne care-şi păzeşte adulterul.
Enervată, doamna abandonă cllutarea punind pe masa taxatoru-
lui o hîrtie de 100 de lei.
N-am mărunt.
Nu pot să vă schimb. Vă rog aşteptaţi restul.
Dar grăbeşte.te. Cobor la a doua.
Ce să vă fac! Altă dată să veniţi cu bani mărunfi.
Ulea, care urmărise discuţia, interveni politicos:
- Imi permiteţi, doamnă, ·să vă împrumut 30 de bani?
Fără să aştepte rlispunsul, ceru două bilete şi întinse unul
spre e.a: --
, ::...._ Poftip... Ca să nu intirziaji .
.{)te� Fltspuns îl priviră doi ochi negri, mari, strălucitori (grajie
flO
belladonei, constată eli i l gind, iroriic). Ea păru surprinsă, dar după
o clipă îşi dezveli dh{ţii lbi, mărunfi, într-un zimbet seducător.
- Mer�i, sînteţi foa 1te amabil.
Ulea se lnclină politicos. Nu spuse nici un cuvînt. Ave.� tactica
lui: tactică de gentleman. Doar cu privirea o însoţi spre uşa din faţă.
Prin sticla geamului spionă zîmbetul ei. In luciul geamului, pri·
virile li s-au intilnit. Ea Il înfruntă, fără urmă de sfială. Intelegerea
tacită era stabilită. Ea părea că zice: "Sint frumoasă. Ştiu. Te-a.n
vrăjit şi n-ai curajul să te apropii. Dar să ştii că-mi placi şi tu".
la statia Ştefan cel Mare coborî grăbită. In fata farmaciei din
colţ se opri, îşi deschise poşeta şi cotrobăi în ea. Ulea coborise şi el,
urmărind-o. O ajunse din urmă şi 1 se adresă cu sfială prefăcută :
- Sînteţi prea frumoasă ca să mă condamnati pentru indrăz­
_neala de a încerca să vă. cunosc.
Ea îşi ridică privirea, zîmbind măgulită. Fără a-i da răgaz să
răspundă, el continuă să o privească insistent :
- Cu ochii dumneavoastră aţi putea vrăji o lume întreagă.
Ea rise incet, intlnzîndu-1 mina, fără să-şi scoată mînuşa. Ulea
_ii cuprinse mina intre mîinile lui, sărutind-o apăsat la încheietura
mlnuşii.
- Inginerul Ionescu vă mulţumeşte "că i-aţi dăruit fericirea "'ă
vă cunoască.
- O 1 Imi pare bine, dar trebuie să vă părăsesc. Sînt grăbitli.
..•

Ulea înţelese că a cîştigat. Stărui :

- Nu trebuie să plecaţi. Seara aceasta trebuie să fie a noastră.
Nu puteti fi atît de crudă să mă părăsiji... Ar fi un sacrilegiu să re­
fuzăm darul acestei nopti de vară, frumoasa mea doamnă.
- Eşti obraznic, dar imi placi, domnule i nginer. Eşti obişnuit să
cucereşti!
Vreti să spuneţi : să fiu cucerit !
- Mă rog. Dar eu ... sînt căsătorită.
- Iubirea nu trebuie sugrumată cu prejudecăţi! N-aveţi acest
drept. Iubirea e o floare atît de rară. Am citit cindva, mai demult,
că sufletele sint făcute de creator perechi-perechi şi imprăştiate pe
fata pămîntului. Un suflet încarnat intr-un trup aleargă veşnic...
In timp ce Ulea îşi recita tirada, femeia îl privea cu ochii micşo­
rafi. li plicea, părindu-i indrăznet, mindru, spiritual. Se hotărî :
1 n definitiv, ce doriti ?
- Totul şi nimic. Vreau să fiu sclavul dumneavoastră.
- Nu. Sclav nu. Ar fi exploatare ... Şi aşa am destule necazuri
cu marxiştii. Mă veţi conduce în vizită la o prietenă... Dar să nu fie,
doamne fereşte, plecată pentru că astfel am fi lipsiti de societatea ei 1
Zicînd acestea, îl luă, supusă, de brat.

Rallele !j;�;tndui se strecurau timide prin deschizătura perdelelor,

m!ng'iinll �fel� dezvelite ale lui Anne-Marie. Era dimineaţă, oră
ln cau: 11rşifa îoceputului · de vară încă n-a biruit răcoarea zorilor.
 Anne-Marie dormea cu capul c ufulit in per i moale. Pe raţă na îl al•
tema un zîmbet senin, de fetiş cană , cu o expresie de suferinţă. Din
cind in cind, respir ţi a ai se îngreuna. Gemea· uşor. Deodată se trezi,
îşi deschi se ochii, p rivind mii"ată în jur. Aburii visului !;e evapdra•
seră. Era în came ra ei şi ... Dar cit e ceasul? O, mai sint două ore
pînă-) va revedea pe eli La acest gînd,. îşi închise ochii, îmbujorată.
a
Astăzi, da, stă zi ii va spune şi lui 1
Cîntecul s onor al
pendu!ei o făcu să tresară. Se hotărl si se
scoale. Tr ebuia să se pregăt.-ască din timp şi-i .era frică- sii: n-o fure
din nou somnul. Sări din pat, intînzindu-se l n
e eşă . Peste cîteva clirl:",
duşul rece alungă ultima moleşealll. lăsată de somn. Stătea nemiş...
cată sub şuvoiul de apă zimbind ch.ipt� , l' din og.Jindii. Era fericită
u
ca e frumoasă, că ·i,nbeşte şi· 1\ iiib1tiC'\In �·ind neliniştitor ii umbrea
.
totuşi ferici rea Oare ce 'va zfce el.? P -.
lungă repede acest gind .
�� va fi, bineinfeles, fericit, o va ir rl! işa şi o ,.i: săruta cu dr:t• va
�.. ca- d e atitea ori. Şi. da 'Şi .. �e
v r căsit to ri ! Taia va fi şi el
mulţu itm 4tiirnJII� � (
i!a fe'rlc.it Hp' ă 'u om deosebit cum este Ule:!.
�.
Antre'-Mar� zâ vj,Atmlt în. hlta 'fo1 erului. c� rochie să-şi pună?
�
Care ii place m 'fliult l ui ? ·Se hotă . a îmbrăca rochifa de tarta
o. '1
r z Aşa a fost · moiiic'll t ă _cind 1-a cunoscut.
Se consulll-din no �
cu oglinda. fu mt!lfnmi!ă. Era snrîzătoare
şi senină' ca
dimine!l!e de v9xă... cum poate fi nu mai o fată în inim a
eli reia a ·tnflorit ginga oare a Jlri:tte +;\ubj ri_..i...Ş ptuşi parci s-a
schimbat ce_ya in în aga el fiinţă. Ot-'u.Ji'···t�p \l(coace părea mal /
platurl .Rts',-1 z gl
.
il,!', copilăresc; ,ilu mai ."înt
.
roi-' ahnineţile cu �
a idi ţtfn
•

� t i t veselie lips de griji. Jubtrea-; ;.Vif'tej u l p" ii adăuga:lern ft-,c­

� Rf
useţii o nu a ă de '·vf!m'e. Aceasta o făc�et' şi maL ·fermecătoare.
Anne·Marie nu se destăinuise· lncă n i . n)im(i ��a
taina fericirii
.�i aşa cum r-o ceruse el. De citeva ziie 11�1i as?undea şi o ai!ă taină.
.
Nici ·-eJ n-o -ş�a în că Astăzi i-o \'li. ,spune; , . .. . .

Peste o .oră, într-u�''SC\ltli"· rdm�Jlfic, �rit de vederi, undeva in \

teajnuq laculiil' Herăst'Î:ă�c, Amle-Ma'rie
îşt îmllrt_tl't
şă iubitul. El era
· �a aWut, nervos, cu, ochii însemnaţi de ce <IJIJJ
ne vinelii. O dată

�
noaptea Încetase Şi' 'vraJf liniştitoare a oe.r.n;',-rc.Jărilor culese UŞ•)J',
Zorile I-au r echemat .Je-.r,ţalitat�;
, Pusese din nou stăpînire pe el sim-
ţiimint._ul · că"-· i1 pc o ml!cbe de cutit. Un pas a·r eş it şi ...

,dl' '• an�

·-
�. "Srt�t ..
lncor�at! ll!e�\·o , 'riis!)u J : plictisi ;� in\Tebl ! i· l.l�
l . .
� '·'' pnve .. neJu n . a, surpnn�•l
nle .· . ,cllre lltl t-1
.
cunoştea.. .. J.. , , t') , .1 r ' .
J
·- -.

- 1Par ce i cu - tiQf . Arăţi

obosit şi../. > , . ·
cam
· · ·

-·,Oboseala şi . sînt .. surmen:tf r)

..J. Sandule, am sit--ţi S!Jun ceva care o să te bucure;
n
O privi abse t Nu prkcpca ce !Juturii s p e ra să-i oi1ucă gis· mai
culiţa asta tOilită de d r agoste . O in1reblî indiferent.:
- Ei, spune despre ce este vorba ... îmi plac l:u;:-""iile.
- S.il.ndule". .YÎ!lO m�i aproape � mine.
Ş:l, �m;;�liou�tii., ii şopti la ureche;
- o -�· avem un Qbpil.
 Cuprins de un val. ·" 1�.!«=1'11·
�c tul'le, ie·i si?·· desfăeLHiritSc: "ai ii in1"
brăţişare. In ochi îi sh&lti!i o sclipire haină.
Ea îl privi i n ghej ată de groază. Şopti :
- Sandu;.. Ce s-a in ti m plat... Ce-i cu tine?
1 n aceeaşi clipă, el îşi înţelese· greşe ala şi, p rintr-un eiort de
voinţă, işi reveni. Avea încă nevoie de ea. Deveni dintr-o dată dră·
găstos. .
-:- Iartă-mă, iubi rea mea ... nervii ... munca ... şi doo dată începu Şj!d
m ingi i e păru l , bra ţele. Se si l i să z!mhească. Căută cuvinte duk i ;·'im ·
bictoare :
- Anne-Marie, duminică . vin l a voi. O să avem un copil. Minu·
nat ! O fe tiţă tct atit de drăgălaş& ca tin�... An ne-Marie, duminkă
vin la voi. Vom comunica tatălui tău hotărîrea noastră.
Apoi, rizind, adll.ugă cu o falsă vo ioşi e :
- Să obţ i nem binecuvintarea tovarăşuh1i colonel Tomeanu !
1\nne- Marie zîmbi din nou, dar ochii i i ' era u i nlikrimaţ i. Privirea
lui stranie de adineauri parcă·i înfipsese un c utit rece in inimă.
- M-::m speriat de tine. M·ai privit cu nişte ochi... Sandule, dad\
&i .�ti tît.,de mult te iubesc. ·
- Nu fii copi lă. Te iubesc tot atît de mu lt şi sint gata să fac
orice pentru ti n e. .. Anne-Marie, peste două săpfămi ni, te vei numi
Ulea... Acum Wi m u l ţ umită ?
- Sandulc 1
Stind cu capul cuibărit pe umărul lui, ea nu�i văzu privirea
san·astică. Minglind-o cu gesturi m aş i n ale, el judeca �ebri l : "Terenu l
e pregătit. Să trecem !a fapte ! C o nsfă t uirea e aproajle !"
Ea însă continua să se legene in du!c ea-i re1'erie.
- Sandule, e at it de m in u nată viaţa cind te simt lîngă mine.
- Da, iubirea m ea . Ne a�t eaptă o mare fericire.
Continuă pe acelaşi ton dezmi erdiitor :
- Sandu are o rugăminte la tine.
- Sp u ne.
- Iti cer... un mic serviciu. Pentru fericirea noastrl. O nlmka
toata, dar care poate să insemne mult.
- Despre ce vorbeşti ? interveni ea neliniştită.
- Mi·al vorbit o dată de p rietenu l tatălui tău, ofiţerul acela . . .
Duca. Imi trebuie fe>.t,oe.�.f
- !� lui . şi.- o uniformă de cipitan de
aviatie.
Nedumerită, Anne-Marie îşi ridică privirea. Simţămîntul de arli-
neaiJri
i se zvircoli din nou în inimă.
- Nu-nţeleg... de ce, de ce ai nevoie de toate astea?
- Vreau să-i fac o farsă cui v a !
Voc�a l u i redeveni dură, se simţea el din nou s-a i n furfat.
- Sandule, cele ce-mi spui sint dudat�, nu te-nţelc:g. ;. ·
- N u·mi spune poveşti. Ţi-ain cerut doar un mic serviciu 'ş1. ..
văd că răspunsul tău e ,,nu" ... Atit de depa rte merge dra�ostea ta ?
.:... : �l_l_n:�!l.!ţ. m-ai inj eics greşi t... Nu fi·arn spus nu, d ar
.•.

-D.ar_flu te poţi itoîări s-o fad pe11�rn mine.

13
 Nu ...
Anne-Marie, am fost totdeauna foarte sincer cu tine. N•a•n
11evoie de obiectele · pomenite, însă mi interesează a ltceva. Consitl•:r
aceasta ca o ocazie de a-ţi verifica dragostea. Să văd cită i ncredere
ai in .mine. Ce poţi face tu pentru mine.
- Tot nu te înţeleg.
Rosti aceste cuvinte c u desperare, nepricepind nici acum ce · se
petrece cu el.
- O să m ă înţelegi ! Să fiu mai limpede. De nu-mi faci ace�t
mic serviciu ...
- Sandu !
Strigătul ei sugrumat se înecă intr- un hohot de plins. Ap'-!i,
deznădăjduită, spuse c u vocea tremurlndă :
- Fie !
- Anne-Marie, iubita mea, nu plinge, linişteşte-te. Ceea ce-ti
cer e tot pentru fericirea noastră. . O glumă nevinovată; Atit ! Dumi­
.

nică o să-fi povestesc totul. Şi ţie, şi lui tata. Sper că-mi dai voie
slH spun şi eu aşa ? O să ridem cu poftă de lacrimile tale copilă­
reş.t l. Deseară . te aştept tot aici .
... I n scuarul însorit se lăsă linişte. Trandafirli, cu parfumul lor
îmbătător , ademeneau cu tainica lor vrajă albinele aurii. Cind simte
că e in pericol, albina se apără şi impunge vrăjmaşul cu acul ei
otrăvit, deşi ştie că astfel va muri.

SFIRŞITUL I DILEI
·
Cu coatele sprij inite d e masă; Anne-Marie privea i n gol, fără
'
să-şi dea seama de trecerea timpului. Căuta să se liniştească, să. gă­
sească o cale pentru intelegerea celor petrecute cu citeva ore ina­
inte. Era însă atit de tulburată, încît nu reuşea să-şi adune g�ndu·
riie. A n u ştiu cita oară căuta să recapituleze discutia de dimineaţă :
" Era atit de obosit, nervos, aşa cum nu l-am văzut i ncă niCiodată ...
Şi cum s-a înfuriat cind i-am spus că vom avea un copil. Apoi s-a
l iniştit. Mi-a repetat că mă iubeşte. Mi-a promis că va veni dumi­
nică 1... E surmenat, lucrează prea mult, altceva nu poate fi ! D;�r
de ce are nevoie de fotografia lui Duca şi de uniformă ? De ce ? ...
Spunea că v rea să facă o farsli. Nu, nu-nţeleg ! Il ştiu atit de serios
şi dintr-o dată se apucă să facă astfel de chestiuni. .. Dacă aş reuşi
să-mi explic ce vrea el ! Şi m-a somat că dacă refuz să-i fac acest
mic serviciu, mă va părăsi 1 M-a somat...".
Simţi cum o cuprinde i n doiala şi spaima. Să rămînă singură.
Acuma ! Fără el, fără bărbatul pe care-I i u beşte mai mult decit viaţa...
Poate a greşit, dar... Nu, nu se poate, Sandu o i u beşte ! Ce să facă ?
Ce bine ar fi să poată povesti cuiva toate astea ! S-ar linişti. Poate
ar primi un sfat. Dar cui să-i spună ? La cine să meargă ? La tata ?
Da 1 li va povesti lui ! Se va destăinui ! Dar ce-i va spune ? Că-I
iubeşte pe U lea, că este gravidă, c� astăzi s-au intimplat acele lucruri
ciudate intre ei ? N u ! Nu se poate. Niciodată 1 Ar muri de ruşine. Mai
bine ... va face totul aşa cum spune el. Şi va fi bine ... Duminică vor
ride c u tofii de spaima ei copilăreasd. . Da. N-are încotro : va î ndepli•li
cererea lui. Şi seara îi va cere explicaţii !
Telefo nul sună cu insistenţă, dar ea nu-l auzi. Doar peste cî­
teva minute tresări. Dezmetlcindu-se, se ridică in picioare. Luă re­
ceptorul.
- ?
- Tata n-a venit încă acasă.

- Da, eu, An ne-Marie ..• Tovarăş u l Duca ?

- O clipă, te rog, să închid fereastra.

Puse receptorul pe masă. La telefon era Duca 1 Ce sll faci ? Să-i
ceară lui o haină ? Dar ce motiv să invoce ? 1 1 va invita la ea şi se
va descurca într-un fel ! Hotărîtă, ridică din nou receptorul.
- Alo... să ştii că am să te trag de urechi !

- Da, da 1 Şi am motive serioase ! De ce nu mai vii niciodată

pe la noi ? De ce ne neglijezi ?

- Ştiu, sint m i i de moti ve ! Dar eu aş vrea să te văd, să mai

..•

stăm de vorbă.
La celălalt capăt al firului, Duca, nedumerit, dar bucuros, privi
surprins receptorul. Parcă nu-i venea să creadă că el e cel căruia î i
fuseseră adresate aceste cuvinte. Anne-Marie n u 1-a uitat. Fetita
zglobie şi inteligentă care, fără să-şi dea seama şi fără să vrea, i-a
devenit atit de simpatică, ba chiar, uneori, poate că sentimentele lui
au deplşit limitele obişnuite ale unei simpatii, ii reproşează că na
mai vine pe la ei. Oare şi-a dat seama că el nu întîmplător ocoleşte
casa i or ?
Răspunse, încercînd să glumea scă :
- Dacă fi-e dor de mine, sint gata să zbor, să te văd chiar şi
acum.
Anne-Marie, prefăcînd u-se că n-a înţeles că e o glumă, răspunse
foarte serios :
- Atunci... chiar acuma ! Te aştept. Vreau să discutăm o ches­
tiune foarte importantă. Vreau să-ţi cer un sfat.
Peste un ceas, Duca o saluti\ pe Anne-Marie, luînd poziţie şi
raportind grav :
- M-am prezentat la ordinul d u mneavoastră. Sînt căpitanul Du,·a
Vasile.
·

Ea, stăpîuindu-şi emoţia, schijă un zîmbet şi-1 invită să la loc.

- Remarcaţi că sînt punctual ca i ntotdeauna.
- Da ... Ca i n totdeauna... In plină vacanţă, în Bucureşti ? Am
rămas surprinsă cind te-am auzit la telefon.
� .De._ ce ?
. � ·.Te�.:__Cîţeceam undeva la munte, l a mare...
� _...
-�·,\�,
�- O...:::< f?-� plec ... Dar mai tirziu. Poate peste vreo doul săptămîni,
'

15
 Anne-Marie îşi ascultă vocea schimb�tă. îngrijorată ca Duca să·
nu bănuiască ceva.
- Vasăzică, am fost chemat să iau parte la o discufle impor­
tantă ... şi să dau un sfat ! Sînt gata să contribui i n limita capacităţi i
mele la dezbaterea chestiunii de pe ·ordinea de zi ! Vă rog prezentati ·
problema.
Tonul glumeţ al l u i Duca, zimbet u l de sch is de pe faţa lui o
încurcau şi mai mult. 1 ncepu să se fisticească, neştiind l'l' sli spună.
- Am şi uitat ... problema aceea importantă... Poate cii am vrut
numai să te văd ! ... Te-ai supăra dacă aşa a r fi ?
- Nu, dar ...
Anne-Marie işi recăpătă încet-încet siguran!a, !ndreptli cu abilitate
discuţia pe un alt făgaş, intrcbindu-1, clintr-odată serioasă :
- Şi, mă rog dumneavoastră, tovarăşe căpitan Duca Vasile, cam
vă permiteţi să vă prezentati intr-o casă Cll fată de măritat îmbrăcat
cam neglijent ? Aud ? Pantalonii dumneavoastră au fost cam de m•J it
călcaţi , vestonul aşişderea. Să nu mai vorbim de epoleţi, care slut
cam ... Cum să spun ...
Duca se pomeni i ntr-o mare incurditură. Nu putea să · nu recu­
noasc ă adevărul acestor cuvinte, Intr-adevăr, nu era tocmai-tocmai
cu ţinuta. Era atit de ocupat ! Se scuză căutlnd să se dezvinovă­
ţ ească printr-o glumă :
- O, să nu fiţi aşa de aspră cu mine !
Apoi continuă :
- Ştiţi că sint burlac. E o pacoste pentru m i ne munca asta de
gospodărie, re la ţii le cu croitori , cizmari, cu... Dar chiar astăzi mă duc
1oă-mi iau cealaltă uniformă de la curăţiitorie ! Voi li ca scos din
cutie.
- Sîn t convinsă că o să fii ocupat din no:a şi o să laşi îm;ă vreo
lună uniforma la curăţătorie.
- Nu se poate !
In gind adăugă : "La noapte e consiătuirea !".
- Lasă, ştiu eu cum sint bărbaJii, rep lică ea. Dar de data asl:l
n-o să-ţi meargă 1 Eu o să iau CO!llanda 1
- Adică ? in terveni, rizind, Duca.
- Adică, pune pe masă bonul de la curăţători e şi am să-ţi scot
eu uniforma ! Am să ţi-o pregătesc şi o să vii s-o iei de la noi. Nu
pot admite ca un prieten de-al tatei să umble îmbrăcat neglijent.
- Foarte mulţumesc, dar...
- Fără ' n i ci un dar 1 Am terminat. Bonul !
Duca , · nepricepind des1ne ce e vorba, dar bucuros că scăpa de
"corvoadă", puse bo nul pe masă, rugind-o pe An ne-Marie să nu ;;e
supere.
- Sint foarte ocupat... Dar a m o rugămiflte.
- ?
- Beseară am nevoie de uniformă,
...... Jn reguHi !
- Sint liber '!

[6
 _,.. Da 1
Se despărţiră, rizind veseli. Anne-Marie parcă-şi uitase frămîn­
tarea. Stătuseră împreună abia cîteva minute, dar seninitatea aces­
tui om, i ncrederea lui, conştiinţa lui curatl păreau a fi improspătat
atmosfera i n jurul ei. 11 i u bea pe U lea, dar această dragoste era ap:i­
sătoare. Cu Ulea simtea nevoia să se izolezt; să fugă de oameni, de
lume. Duca i i trezea dorul de viaţă, i ncrederea. In felul lui de a ii
�ra ceva tonic. fără să-şi dea seama lămurit de ceea c �: se petr�e C"U
dinsa, Anne-Maric s:: simti oarecum eliberată lle sentimentele sale
a păsătoare din ultimul timp. Dar in clipa cind uşa . se închise dupii
Duca, .ea simti cum o cuprinde di n nou starea dinainte.
- Ce-am făcut ? Să fug după el şi să-i spun că l-am mi nţit , că
de uniformă are nevoie U lea . Nu se poate. E prea tirziu. Sandu mă
••.

va aştepta... Şi la urma urmei ·ce-mi pasă de Duca ?

După ce scoase hain ele de la curătătorie şi Je dichisi, răsc.oli al­
bumul de fotog ra.fii. Găsi o mare fotografie cu un grup de ofiţeri i'n
care i n prim-plan era tl!tăl ei şi Duca. O luă.
Pe masă era pacb�tul cu h;line!c. Anne-Marie aşeză poşeta lingi
pachet şi puse fotogralia in ea. Apoi privi ceasul. Era t impu l -;ă
plece. Sandu o aştepta.

Contopit cu umbra unui plop, U lea cerceta i s;tcruntat aleea p�

care trebuia să apară Anne·Marie. l ncercă să-şi· s-lăi>Înească i ncor­
darea frămîntindu-şi nervos degetele.
11 tulbura a�inc situatia i n care nim erise, dar nu era numai atît.
Ulea trecuse n u o singură dată prin sit uat ii grele. E drept că a.tund
era mai t î nă r. Dar nu bătrincţea ii dezechilibra acum spiritul, ii lU·
grăvea în culori sumbr.e perspectiva. Il deruta şi altceva decit Impre­
jurarea neprie!nică i n care se afht persoana sa. 1 1 durea blitrine!ea
lumii in care credea şi căreia i şi vinduse viaţa. In timpul zilei c iti�e
in ziar ştiri ! e de peste hotare. N u erau lucruri tocmai deosebite �i.
probabil, in alte împrejurări I-ar fi lăsat impasibil. Dar acum, po:1te
şi sub apă sarea propriei situatii, fu cuprins de un impuls iretisti bil
spre meditaţie. Ziarul reproducea, intre altele, pasaj�: dintr-u n oa.-1!­
care discurs rostit de Winston Churchill. U lea nu-l iu!:lb.e niciodată
pe bătrînul lup al Imperiului Britanic, considerindu-1 prin optica c.:
:,;i-o formase, i n tinereţe, la MUnchen. Totuşi il privea ca pe o auto­
ritate. Churchi l l vorbea despre config·uraţla l um i i şi o împărţea in
două : lumea comunistă şi lnmea nccom unistă. Pe Ulea il frapa mult
�11:1 ati t duaiHatea acestei lumi. ci însuşi amănuntul că numele ambe·
lor tabere conţin�au un element comu n - cuvintul comunism : lumea
com unistă şi lumea necomunistă. Dacă a r fi spus-o un oarecare, a t u nci
i s-ar fi putut reproş·a că e tendenţios ori pur şi simplu agramat. Dar
o spune:� Churchill. Greu de crezut că o făcuse din necunoaşterea vo:
c abulanaui . Insemna că înseşi realităţi le contemporane au dictat vo>­
c<.bularuL Şt măt:ar de-ar fi fost numai aceasta. Dar şi alte şt i ri il
indispamea11 · pe Ulea. Nu-i plăceau n i c i ştirile din Asia. Şi toate
acestea Ulea le conjuga cu propria soartă. In uUimii ani îşi legase
toate calculele de acelea ale patronilor săi din afară. Totul i se părea
limpede : felurile, metodele, ierarhia... De porunca aceloraşi şefi de
care asculta el ascultau ţări i ntregi care fuseseră pe vremuri mari
puteri. Pînă şi Franţa. Comuniştii vorbeau, ce-i drept, despre contra­
dicţiile dintre puterile occidentale. Ulea se consola, însă, zicîndu-şi
că e propagandă. Dar lată cii, pe zi ce trecea, in tabăra occidentală
se accentua conflictul surd d intre mult clntaţii aliaţi. Ulea cunoştea
bine pe vechii săi stăpîni d i n Germania şi de aceea era îndreptăţit slt
fie sceptic în ce priveşte alianţa dintre Bonn şi vechii săi inamici.
El ştia bine cite parale face i ndeosebi prietenia dintre Bonn şi Paris.
Iar pe lîngă toate acestea i l i ngrozea Asia. Avea o minte prea !ucidă
pentru a putea ignora î nsemnătatea procesului revolutionar ce se
petrecea pe acest continent. Vedea cum temeliile lumii lui, ale lumii
i n solda căreia lucra, se clatină.
- 1 ncotro merge omenirea ?
lşi punea adeseori această i ntrebare şi se ferea să-şi rlspundil.
Iar pentru a scăpa de obsesie, işi i ntorcea gindurile spre răzbr)i :
,.Războiul va purifica totul. Războiul o să-nchidă gurile care îşi ri­
dică acum prea îndrăzneţ glasul".
Intre . timp i nserarea îşi azvirli mantia peste lacuri. Departe, pe
luciul apei, se zărea răsfringerea luminilor de la debarcader. Dar
aici, la Jocul lor de i ntil nire, era linişte. Linişte şi î ntuneric. Era
un Jocşor atît de părăsit de nu zăreai ore intregi nici ţipenie de om.
Norii răzleţ i , cenuşii, goneau sub Jună, prevestind furtună. Vintul ,
deocamdată, s e strecura alene prin frunzişuri, strunind melodii tai­
nice. luna cind apilrea, cînd dispărea printre norii vagabonzi.
Deodată, în liniştea deplină, se desluşi zgomotul unor paşi care
se apropiau gribiţi. Venea Anne-Marie. Ulea privi cu ochii micşo­
raţi, vrînd parcă să străpungă intunericul, in directia de unde se
auzeau paşii. Aştepti pînă cînd se apropiară, apoi, dintr- o dată,
apăru în faţa ei. Ea, speriată, se opri, cu răsuflarea tăiată :
Vai !
Eu sînt.
Sandu !
Da. E Sandu.
M-ai speriat.
lmi pare rău.
Ai apărut dintr-o dată în fata mea şi ..•

Scufita Roşie a crezut că a venit lupul s-o mănince !

A nne-1\\arie simţi cum o părăseşte hotărîrea de a-1 i nfrunta,
de a - i cere lămuriri.
El o strîngea in braţe, mingiind-o drăgăstos. Ea nu văzu cău­
tătura nerăbdăteare a ochilor lui, nici zîmbetul plin de stranie bucu­
rie cind zări pachetul. Nu văzu toate acestea. Stătea ghemuită la
pieptul lui_ şi se simtea la adăpost. Simţea cum f urtuna din suflet i
.
se l in�tefte; Tresări, totuşi, cînd auzi glasul lu1 :

18
 Totul in regulă ?
Da, dar ...
Şi fotografia ?
Da, însă .•.

Dă-mi-o !
Sandu !
Aştept !
Poftim, dar spune.mi ..
.

N-ai găsit o fotografie a lui singur, separat ?

Nu.
Hm. Bine. Merge şi aşa.
Dă-mi voie, în sfîrşit, să-ţi vorbes� 1
·- O... se poate ! Spune !
- Trebuie să dau înapoi hainele imediat.
Cui ?
- Lui Duca.
- Sint ale lui ?
- Da ..• Le-am luat de la curăţătorie
..•

- Ce coincidenţă bizară.
Rise sarc astic.
- Atunci pot să le iau inapoi chiar acuma ? Spune-mi că da.
Da dar m iine !
..•

Nu se poate.
Nu insista, am nevoie de ele pînă miine 1
Dar îţi spun .că nu se poate !
-c-- . Ajunge !

Vai, cum imi vorbeşti ! Dar de ce ai nevoie de ele ?

Ţi - am spus o dată !
Nu cred ceea ce ai spus 1
Nu crezi ?
Nu !... Sandule, te rog linişteşte-mă, spune-mi adevărul 1
Incepi să mă plictiseşti cu insistenţele tale.
r ncep să te plictisesc ?
Vocea ei tremură, se frinse. Era distrusă, revoltată. Strîngea cu
neputinţă reverul hainei lui.
- Sandule, ai o purtare atit de ciudată !
- Ciudată... Mda... Prinţesa mofturoasă şi-a găsit să-nti fac!
reproşuri. Ce vrei, la urma urmei ?
- Sandu .•. Mă priveşti cu ochi străini Vreau să-mi spui totul r
••.

El răspunse furios, ironic :

- Numai atît ? Totul ? Deocamdatli. nu se poate... Suspinele,
aplauzele şi ... explicaţiile vin numai după ultimul act.
Despre ce vorbeşti i'
Pleadl. !
Nu plec ! Şi, izbucnind deodată in hohote de plîns, se rezemll
de un copac. Acuma... acuma... înţeleg. M-ai minţit, mi-ai jurat că
mă iubeşti, dar n-a fost decît minciună. N-am fost pentru tine decit
'
o unealtă... Atit. Şi-acum se petrece ceva ciudat cu tine... �-

!19
 lntorcindu-se brusc spre el, rosti cu ochii măriţi de spaimă :
- Eu simt că tu ... tu eşti amestecat... într-u ...
- Taci 1
U iea păli. Cu fălcile incleştate căută să-şi stăpînească furia ce-l
cuprindea. Păpuşa, cică, simte 1 li venea greu să dreagă ceea ce
stricase, dar trebuia s-o liniştească cumva, fiindcă altfel ...
- M-ai jignit... Ştii că te iubesc. Eşti pentru mine fiinta cea
mai scumpă.
- Minţi i
- Anne-Marie 1
- Minji !
Ca halucinată, ea se întoarse şi, cu picioarele imp!eticindu-se�
incepu să fugă.
Ulea, într-o clipă, se hotărî : Anne-Ma.rie nu va pleta rle la
această întîlnire. Niciodată. Din cîfiva paşi o ajunse. Ea nu-şi mai
dădea seama ce se petrece cu dînsa. Era ameţită. Se împiedică şi
căzu, intorcindu-şi privirea spre el. Zări chipul lui, desfigurat . de:
ură, rinjetu l sadic. Cu o ultimă sforţare, îşi acoperi pintecul cu
mîinile. Şopti :
·

- Copilul !
Apoi nu mai simţi ntmlc.
Mîinile lui se incleştară cu furie sălbatică pe gitul pe care de
atîtea ori îl sămtase.
Cînd, după un ultim spasm, A nne-Marie rămase ncmişcată, cu
ochii larg deschişi, in care se oglindeau razele .palide ale lunei, o
privi cu dezgust şi şopti fără să-şi desfacă degetele injepenite pe
gîtul ei : ·
- Iubire ai vrut, frumoasă domnişoară, iubire ai avut 1 Dar,
uneori, imbrăţişarea lui Mefisto e· mortală 1. ..
Vru să plece, dar îşi aduse aminte de ceva. Se intoarse şi o
căută pe moartă la gît. Printre degete zări sclipirea medalionului
de smarald. Cu o mişcare brusd,, il smulse :
- S-ar putea să-mi mai trebuiască... Sint iarăşi suflet văduv...
... Vîntul flutura trist o şuvifă de . păr de pe fruntea celei ce
fusese Anne-Marie, cerindu-i parcă iertare pentru crîncena răzbi!·
nare a unei iubiri care n-a fost iubire, ci capcana unui monstru.

CINE RI SCA...
Căpitane Duca, sper c.ă n-ai să-mi porfi picli.
Zicl.ndu-şi aceste cuvin1e, Ulea rînji. Tşi verHicase înfăţişarea
şi rămase multumit. s� simtea din nou i1,1 apele sale. Unifonna lui
Duca ii venea ca turnată. Era plin de sine şi gata pentru atac. E
drept, atacul ce- l avea de dat era greu. Oar era ultima bătălie.
Ultima ! Să pătrundă la consfătuire, să afle secretul şi pe urmă...
Pe urmă... Paris. Eh, blitrine Montmartre. Parisul il atrăgea irezis­
tibil. Mfu•th�bul nu mai puţin. Acum visul era aproape de rea�izarc.
InciL ttÎfC ercare �i gata.

20
 - Drumul spre illummartre şi Munchen trece prin . sa l a consfă­
tuiri i , îşi repetă el, a cîta oară ?
Trebuia să• se grăbească.
Consfătuirea avea loc i ntr-un vechi palat din apropiere de cen­
trul capitalei. In jurul clădirii din piatră, innegrită de vreme, se
intindea un tot atit de bătrî n parc. Pe aici îşi purtase, pe vremuri,
apele puţine pirăul Bucureştioarei, azi de mult dispărut. Ziduri îna l te,
cu creste de jepuşe . din fier, despiirţeau clădirea de străzile din jur.
Cu o zi in u rmă , Ulea îşi procurase date despre topografia locului.
Fn vecinătatea p alatltl ui era o căsuţă bătrînească, înconjurată de o
mică grădină. Sub cuvînt că e in căutare de informaţii istorice des­
pre vechile clădiri ale Bucureştilor, Ulea il stîrnise la taifas pe bă­
trînul l oca tar al accld căsuţe. Moşneagul, om morocănos, dar sim·
fitor la indemnul bacşişului, îşi dezlegase l im ba. El fusese ci ndva ,
la i nce pu tul acestui veac, grădinarul p alatu l ui de aliituri, pe timp11l
cind stăpînea acolo o doamnă din familia Moruzi.
Ţainică. era istoria vechii clădiri. Puţini o cunoşteau. Povestea
palatului a inceput dintr-o zi de mai a anului 1 893. In acea zi,
gazeta ,.Adevărul" a p ubl ica t o notifă care făcu senzaţie. Gazeta
arăta d principele Ferdinand de Hohenzollern, pe atunci căpitan în
batalionul 2 de vînători, a bătut cu însăşi mina sa pe un soldat
N ot it a a stirnit vîlvă. Dar comandantul batalionului, un oarecare
maior Cocea, dornic de a-şi demonstra slugărnida faţ l de regele
venetic, porni la acjiune. El strînse cîţiva o f i ţe ri de-ai l u i şi porni
spl".e reda cţi a ziarului. Redacţia era atunci instalată într-o clmăruţă
din pasajul V i lac ros. In redăcfi e se afla Alex an d r u Beldiman şi
încă un redactor. După un schimb de cuvinte şi injurii proferate de
maior, ofiţeri i s-au năpustit asupra lui Beldiman şi a celuilalt rc­
cador, snopi ndu- i în bătaie. Atacu l avu efect ul gazului turnat pc
foc. Prot�tul 11 ublic se aprir.se c a un incendiu. Of i c i al ităţi l e au
incercat să aplaneze conflictul. Dar majoritatea ziarelor erau ostile
maiorului Cocea şi celor ce-l inspiraseră. E drept că s-a găsit un
ziar care să sprijine pe cei ce atacaseră red acţi a "Adevărul". Dar
ac�st ziar era ,.L'I ndepcndence Roumaine", organul lui L ah o vary ,
care apărea în li mb a franceză. Era nevoie însă de un ziar rominesc.
C ine va prop use solu ji a : să fie oferită o sumă rot undă lui N . .. , redac:­
toral unui influent ziar bucureştean. Dar N . . . refuză să se lase cum­
părat. Şi atunci, situaţia a fost salvată prin patriotismul fru m o ase i
doamne Muruzi. Redactorul N . .. , care rezistase în faţa sumei, nu
rezistă ispit�i de a pe t re c e o noapte in braţele nobilei doamne. �n
ziua urmi!toare, ziarul porni c am p ania contra lui Alexandru Be l d i­
rnan, i••r do a mn a Moruzi, p ăstrîn d pentru ea, ca suvenir, suma re­
fu:r.atll de virtuosul redactor, îşi construi un somptuos palat. Onoa•
rea din:�stiei regale fusese salvată .
U !ea se ;>refăcu intenm1.t ue istoria !>aiatulu i, fă1·ă a-i da prea
muliii crez a re. dar iscodi (It" dt t>utu în Sjl;!ciai orinduiala î ncă­
perilor. Pa!atul n-:!vea cat, decît parterul. Pe scara de marmură
de · la intrarea p-rincipală aju u gea i într-un hol din care se deschi·

21
------- ----
deau trei uşi : in stinga spre bibliotecă, in dreapta spre aparta­
mentele fostei cucoane Moru:l:i, iar în faţă spre o salii mare, lu­
minată de lustre, in care cucoana dădea sindrofiile renumite in
acea vreme. Int rarea din spate ducea la bucătlirii şi la baie. Din
cite ştia bătrî nul, clădirea nu suferise de atunci nici o modificare.
UJea il multumi băl ri n u lu i, prom iţind să·i pomenească nu­
mele in lucrarea ce o va scrie. După acestea plecă zorit.
Pînă la inceperea consfătuirii mai erau citeva ore. Făcu so ­
coteala : probabil că acum Tomeanu şi cu Duca trebuie să fie la
comandament. Duca e in fierbere din cauza uni formei date Anne­
Mariei. Desigur, el bănuieşte că s-a intimplat ceva necurat. Pro­
babil că ii telefonează mereu şi nu răspunde nimeni. Anne-Ma ri"'
nu mai , poate răspunde nimănui. Lui Tomeanu, Duca nu poate să-I
spună nimic, ca să nu-i facă griji inutile acum, in momentu l con­
sfătuirii. Poate să fi anuntat însă pe cei de la Sec u ritate. Poate.
Adicli : mai mult ca sigur. Şi atunci, dacă a par in u niforma asta.
o să semăn cu vestita pisică cu clopoţei Cel mai bun lucru ar
fi să renunţ la stratagema cu această deghizare. Trebuie alt truc ...
Dar mai sint doar citeva ore pînă atunci. Poate numai o orli. Şi
atunci � Atunci, cu atit mai rău. Cine riscă cîştigă. Trebuie să
dau lovitura tocmai acolo unde e mai greu, tocmai acolo unde
nu se aşteaptă nimeni că aş îndrăzni. E supraomenesc ? Bine, Me­
fisto va fi supraom 1
Stătu o clipă pe ginduri : "Şi dacă nu merge, atunci ...- Ulea
mingiie, sub haină, la subsuoarii, tocul revolverului : "O să-mi vind
cit mai scump pielea 1 Ori Parisul, ori infernu l !"
Stătu iar pe ginduri : "Deci, e prea tirziu pentru o schim.­
bare de calcule. In cazul acesta să vedem ce-i de făcut. In pri­
mul rind - Duca. Doi Duca la consfătuire sint prea mulţi. Unu l
trebuie înlăturat. Dar cum ? Duca tine mult la Tomeanu - iata
călcîiul l u i Achile Duca se pare eli o iubeşte pe Anne-Marie -
iată că noul Achile are două călcîie vulnerabile. Aici trebuie fintit.
Anne-Marie a dispărut fără veste. Toată ziua de azi, Duca a
căutat-o. Şi pe ea, şi u niforma. Duca e în grijorat. Duca nu i-a
făcut cunoscută lui Tomeanu i n grijorarea sa. Asta se cheamă la
e i grijă de om. Minunat lucru. Dar, i n schimb, Duca şi-a măr­
turisit în grijorarea celor de la Securitate. Prost lucru ! Prost, dar
nu ireparabil. Duca e acum la comandament. la să văd ce număr
de telefon are. Aşa. Anne- Marie - săraca - mi-a dat şi nu ..
mărul de telefon. Merita o soartă mai bună. Să-i dau deci u n
telefon tovarăşului Duca. C e a m să - i spun ? Trebuie neapărat ceva
care să se potrivească cu actuala lui stare sufletească. Trebuie
sa am şi eu grijă de om. Bun ! Am să-i spun : .:Alo, tovarăşul
Duca ? Aici profesorul Ulea». După aceste cuvinte, ii las timp să
se trezească din leşin. Apoi trec la... a utocritică : «Tovarăşe că­
pita n , vl- implor, ascultaţi-mă. Sint vinovat, am căzut în mreaja
duşmanilor ·fioporu lui. .. ». N u , nu e destul de tare. Trebuie altfel :
do mr � ·;m!Jerlaliştilou 5<111 aşa ceva. Bun ! Mai departe : «Nu

2!!
cer . nimic pentru mine, sînt gata să-mi ispăşesc pedeapsa, dar
aveţi milă de Anne-Marie». Aici fac iar o pauză şi respir greu.'
Apoi tai nodu l · gordian : «Anne-Marie s-a sinucis, s-a otrăvit. Ve­
niţi cît timp mai poate fi salvată». Aceste cuvinte trebuie spuse
pe un ton corespunzător, altfel tot efectul se duce· dracului".
Rumegă in gind ideea şi zimbi satisfăcut : ,.Mefisto, eşti un
geniu l Da, da, asta se cheamă geniu. Dacă-i anunţ ' lu i Duca si­
nuciderea Anne-Mariei, el nu va putea spune nimic colonelului.
Va spune Securităţii ? Cu atit mai bine. Totul e să-i atrag dt
mai . departe de locul consfătuirii. Duca nu se va putea abţine să
nu meargă s -o vadă pe Anne-�\arie pe patul de moarte. E In joc
inima lui şi mai e... grija de om. Straşnic ! Şi i n timpul acesta imi
voi lua obligaţia de a-i ţine locul lui Duca. Am să-i fac cu multa
plăcere acest serviciu".
Iar stătu puţin. Pe faţă i se citea i ncordarea : "Şi acum, hal
la treabă. Montmartre aşteaptă. Miinchenul aşişderea".
*

. ...La ora unsprezece şi zece minute noaptea, o maşină frînă

brusc, din viteză, in faţa porţii palatului in care se ţinea . con­
sfătuirea. Căpitanul Duca sări de pe fotoliul de lîngă şofer, făcu
semn şoferului să plece, apoi, aproape în fugă, se apropie de
poartă. La punctul de control, unde îşi arătă legitimaţia, fu oprit.
11. .cuprinse furia şi se răsti ra ofiterul care-i făcea greutăţi :
- V .aţi birocratizat, tovarăşe. Noi hotărîm aici probleme de
importanţă uriaşă, iar voi vă ocupaţi de chiţibuşuri. Anunţă ime-
4iat pe tovară�ul colone l Tomeanu!
Ofiţerul vorbi la telefon.
Peste citeva clipe, colonelul apăru pe scara palatului. Duca
se postă în lumină ca să fie văzut, de departe, de către colonel.
Acesta, inconjurat · de cîţiva ofiţeri superiori, continua să vorbească
in timp ce venea. Se uită, îl zări de departe pe Duca, se opri şl
făcu semn.
- Daţi-i drumul, tovarăşe. Hai, mai repede, pe unde naiba
umbli ?
Colonelul era iritat şi era clar că motivul acestei stări era
Duca. Acum colonelul se mai liniştise văzîndu-!. Dar colonelul
n-avea de unde să ştie că cel care venise nu era Duca, ci un
impostor - Ulea, travestit în uniformă de căpitan de aviaţie.
Simfindu-se stăpîn pe situaţie, U lea zimbi satisfăcut : "Asta în-
, seamnă că Tomeanu nu ştie nimic despre Anne-Marie şi despre
«grijile mele» de azi".
fără să se mai uite în urmă, falsul Duca dispăru în palat.
Era bucuros că colonelul, de supărare, nu 1-a mai aşteptat. De
altfel, întregul plan de a pătrunde în palat se· real izase neaşteptat
de uşor; Cum se văzu înăuntru, căută uşa care ducea la biblio­
tec_ă . . Băhiriul grădinar îi descrisese nn anume cotlon de unde
se putet �mări tot ce se petrece în sala cea mare. Găsind acest

:23
 cotlon, el se aduă , devenind n u 111 a i ochi şi urecui : "Acum ·e acum,
Mefisto 1 Planul a reuşit de minune. Intrarea liberă, cum s -ar zice,
iar ieşirea :·.
..

mn cotlonul său vedea tot ce se ir.limplă in sc:.lă. Tomeanu

se urcase la tribună şi vorbea. Sala era plină de of i �eri. Incepu.,
tul di scursul ui nu-l i nte re sa Se strădui să şi st ăp in eascl inear­
. . . -

darea, sii fie at e n t la fiecare cuvint: C olo n e l ul trecu la problema

disciplinei de zbor. "Duca" de veni nerăbdător. Aştep�a ca pe ghim pi
s:î audă ce.ea ce·! interesa. Dar vorbiloml analiza .acum, pe larg,
problemele muncii pol it ice de pa rtid . (.n sfirşit, .c�ionelul pomeni
de "Ro - 1 1 " U.!ea t resări . Dar colonelul vorbi in co n t i nuare deSiJre
necesitatea ca piloţil sli. st udieze problemele ştiinţifice legate de
aviaţie şi de zborul în st ratosferă Aşa t rec u un s f ert de oră.
.

Ulea se resemnă să aştepte, zicînC:: u -şl că ceea c e l intel'Csează -

este o problemă capi tală şi că, probabil, To mea nu a lăsat o îna­ -

dins la urmă. Dar deodată t re sări ca lovit de o măciucă .: colo.­

nelul îşi incheie expunerea, îş i slrin�e hirtiile du!Jă care vorbise
şi pără si tribuna. U lea simti că se prăbuşeşte ceva în el. Deci
lQate erau za darn ice. Pă.trunsese la cons.fătuire, făcuse imposibilul
pe ntru .ca, la urmă, sli c onstate că marea co n sfătuire n u e df.;cit
.

o şedi nţă oarecare de ,bilanţ, o ş edinţă care n-ate n ici în elin,

nici în m i necii cu ceea ce-l interesează pe el, pe Ulea, şi pe şefii
săi. Abia acum înţelegea cum de reuşise atit de UfOr si pătrundă
în palat. Printr u n efort de voinţă, cllută totuşi sli se stăpînească :
-

" Chestiune� e acum - !şi zise el să ies de aici cu faţa curată'\

-

O INTO R S·ATURA N E P R E V AZUT!\

Colonelul Tomeanu plecă de la consiătui·re supărat ·foc pe Duca.

Nu.şi putea nicidecum explica cum s� face că acesta, dupl ce a
î ntîrziat atîta, nici n-a venit in sală. Il căutase pe Moraru ca să
afle dacă .măau a cesta nu-l poate ·llhnuri. Bănuia 'Că trebuia să
se fi î n tîmpl at ceva c are 1-a făcut pe l'tloraru să·i ceară ajutor
lui Duca. Atu n ci lucr.urile ar fi fost limpezi. Dar nii:i Moraru nu
putea fi g·ă sit. Subordona fii săi ştiau numai �·tit : căpitanul Mo­
.
raru a statde vorbă cu 'Duca înai.nte cie consfătuire. După aceea
Moraru n-a mai fost văzut.
După consfătuire, colo n elul se duse la comandament, spre a
sta de "orbi cu cîţiva ingine1·i despre un nou aparat " Ro-12".
Prcccupărlle arzlitoare ale zilei îl făcurli să uite şi de timp, şi
ue iJuca.
[ n ceea ce-l privea pe Moraru, acesta verificase măsurile rle
paz ă in j uru l palatului şi se puse sl-1 pî n dea sc ă pe Ulea. Cinc.l
i-a spus Duca întîmplarea cu An.ne-1';\arie şi cu uniforma, Moraru
inţelese imediat planul ce şi-1 făcuse Mefisto. Telefonul lui U l ea
către Daca il fntări in cont•in�erea sa că Ulea vrea să-I deruteze.
1\ianevrele �ui U !ea ·ii p:in:�u prea stră vezii : afacerea cu unifonna ,
l fpsa Anae-Mariei ·de aca să toate acestea in zi;1a constiitu irii, apoi
,
teldonul dat lui Duca nu puteau, după părerea lui Moraru, decît
să urmărească . un sin c·ur scop : acela de a da impresia d Ulea
vrea să se travestească în chip de Duca şi să intre astfel la con­
sfătuire. Or, acest truc bii te a la ochi, era prea ieftin şi prea peri­
culos. Moraru ar fi putut jura că Ulea prcgll.teşte o lovitură mal
perfidă. De aceea întări· paza, ocuj)indu.se personal -de organizarea
ei. Int rarea principală nu - l îngrijora. Ofiţerul care era acolo trebuia,
insă, să-I amm!e imediat ce i s-ar fi părut ceva suspect.
In acest ti �1p, Duca, sfătuit de Moraru, se iitarmase şi ple·
case la adre.sa pe care i-o anunţase Ulea l a telefon. lmpreună
cu e l plecă şi locotenent;!l Toth. Atît Moraru cit şi Duca erau
convinşi că Anne- Marie nu e acolo, că Ulea o reţinea ca ostatică
pentru cazul .cînd ar fi fost prins. Totuşi lucrurile trebuiau cer­
cetate la faţa locului.
După ce Duca şi Toth plecară, Moraru se duse în grădina
din spatele palatului. Presimţea că pe aici va incerca să plitrundă
Ulea.
Dar timpul trece a şi nu se ivea nimic neoi.Jişnuit. Poate că
U lea lşi schimbase planul, renuntase să mai pătrund! la con­
sfătuire ? Sau poate aflase că această consfătuire nu e ceea ce
crezuse el, că nu prezintă nici un i nteres pentru oficina lui de
spionaj ?
Tocmai i n momentul cind verifica unul din posturi, fu anun­
ţat că-I c�eamă ofiţerul de la intrarea pri ncipală. Acesta i i ra·
portă cum venise Duca, cum se răstise la el, fll.cindu - 1 birocrat
şi că colonelul îl recunoscusc şi-1 introdl!sese înăuntru. Moraru
işi dădu imediat seama că trebuie să f ie ceva necurat la mijloc.
Duca nu avusese timp să se întoarcă atît de repede. Iar dacă
se întorsese el, de ce a venit fără Toti1 ?
I ntră in sala consfătuirii. Lucrările erau aproape de sfirşit.
Duca nu era înăuntru. Incepu atunci să scotocească prin toată
clădirea. Duca - nidieri. Intreb! din nou poarta : nu cumva
Duca a plecat ? Nu plecase. Deci trebuie sii fie ascuns pe undeva :
" Poate d1 e lîngă m ine, la doi paşi - îşi zise- şi incepu să
şcotoceascll. cu şi mai multă meticulozitate camerele : biblioteca,
bucătăriile, baia, podul, beciul. Nici un rezultat. Consfătuirea se
termina. Moraru era furios. Cerceta cu infrigurare. Reveni la bi­
bliotecă. Nu găsise nimic suspect aici, dar parcă ceva i se piiruse
neobişnuit. Stătu cîteva clipe ca să se dumirească. Tntr-adevăr,
cru ceva : mirosul. Prin aerul stătut se simţea un iz care părea
ounoscut. Era slab, aproape inperceptibil, dar t!erul său nu-l în·
şcla. Nu-şi dădea seama însă ce putea fi. Deodată, o idee îl
străfulger:i : era miros!!! svecii'ic h�.int!'or proaspăt Cl!rlitate. Işi
<IOL!!e r.m in1e : hainele lui Dt:ca fuse�eră :;coase de la curllfăturia
chimică.
- Aici imi erai, Melisto ? gîndi el.
Ji mbla tiptil, ca o pisică, cercetînd cenCmetru cu centimetru.
Acum Ulea n u i m a i putea scăpa. Dar il ingrijora altce\'a : soarta
.
 Anne- Mariei. Ea era acum in mi inile lui U lea. Acesta telefonase
că Anne-Marie s-a sinucis. Nu era lnsă deloc de crezut aşa ceva.
O dată ce Ulea se hotărîse să i ntre la consfătuire in chip atit
de . riscant, cu uniforma lui Duca, cu toate că-şi închipuia că Duca
anunţase cazul cu uniforma, probabil că păstra i n rezervă o .aco­
perire. Această acoperire trebuia să fie Anne-Marie. Ulea o deţine
ca ostatică.
- Dacă - 1 udd, VIJ fi şi ea ucisă de bandiţi, scrîşni Moraru.
In timp ce raţiona astfel, işi continua cercetarea. Deodată însă
auzi un sisiit, şi, in aceeaşi clipă, becul din tavan explodă. Lu­
mina se stinse. Cineva împuşcase bec u l cu un pistol cu aer com­
primat. 1\\oraru sări înlături. Dar în aceeaşi clipă simţi o lovitură
puternică in cap. Mii de scîntei i i jucară in faţa ochilor, apoi îşi
pierdu cunoştinţa. Se prăbuşi ca un sac.
Ulea dldu la o parte corpul inert al căpitanului şi se în­
dreptă spre ieşire. Grozav ar fi vrut să-i facă de petrecanie, dar
· fiecare clipă era preţioasă. Stingerea luminii putea să . fi alarmat
pe cei din clădire.
Abia peste citeva minute, Moraru işi veni în fire. Se sculă
bîjbîind. Camera se clătina in fata ochilor, de parcă_ ar fi fost
i ntr-o corabie pe marea in furtună. Il săgeta o durere groaznică
la cap. lşi pipăi fruntea, timplele. Nu era rănit. Dar durerea parcă
devenea dfn ce în ce mai tare. Dacă n - ar fi avut o constituţie atit
de robustă şi dacă nu s-ar fi ferit cu atîta agilitate înlături ch1d
se stinsese lumina, poate că la ora asta ar fi fost in l um ea ·

drepţilor.
Inel nu se dezmeticise bine cînd auzi paşi. Noul venit aprinse
un chibrit. Era un sublocotenent care făcea parte din grupul ce
asigurase paza consfătuirii.
Sublocotenentul se sperie cînd il văzu pe Moraru clătinlndu-se
şi cu o faţă palidă, ca de mort.
- Tovarăşe căpitan, ce s-a intimplat ?
Nimic... O i ntrevedere cu Mefisto ...
- Sînteţi rănit i'
- Nu atit cît merit 1 Dar voi ce faceţ i ?
Moraru îşi aminti brusc că An ne-Marie e în primejdie. Tre­
buie imediat să vadă dacă Duca s-a i ntors şi ce e cu Anne-Marie. I n
pri vinf a l u i Ulea ştia ce are de făcut. Acesta reuşise să i ntre la
consfătuire, dar n -a obţinut ceea ce-i trebuia. De aceea, Ulea va
juca ult ima carte.
In acel moment, în cameră năvăli un sergent care raportă
că a fost descoperit, în lac, cadavru! fiicei colonelului.
N u mai era nici o clipă de pierdut. Trebuia întinsă cursa pen ­
tru a-1 prinde pe Mefisto. Moraru îşi chemă oamenii şi le dădu
in stn.�c ţi uni.
[u no-a ptea. aceasta, încheie dinsul, duelul nostru cu acest
u cigaş lrdll:l ie să ia sfîrşit.

26
 JOCUL �A TERMI NAT

Bucureştii i nainte de ivirea zorilor. Linişte. Nemişcare. TotwJ ·

pare a fi incremenit intr-o amorţeală somnoroasă ; cllidirile, parcu­

rile, asfaltul buleva rdelor.
Marele oraş se odihneşte. Zgomot ul tramvaiului de serviciu, cu
urnit sec, metalic, înlănţuit, pare atit de nepot rivit acestor ore de
somn adînc. Arareori indrliznesc maşinile sli tulbure, cu glasul
î nfundat al motoarelor, tăcerea strlizilor.
Bucureştii i na inte de ivirea zorilor
... Tic.tac, tic-tac. Pendulul îşi continuli drumul, indiferent, ma­
şinal. I n camera Anne-Mariei e lumină. Tot ul e aşa cum a fost
in clipa cînd ea a plecat, ziua trecută ; pe masli ..:.. vaza cu ga­
roafe roşii ; pe sofaua largă - un capot cu motive chinezeşti, pe
măsufa din faţa oglinzii - un pieptene mare cu minerul de ar­
gint incrustat. Totul e aşa cum a fost... Doar ea lipseşte.
Colonelul Tomeanu privea de minute in şir camera fiicei sale.
Cu o mină se sprijinea greu pe marginea bibliotecii. Arăta im·
bătrinit, oiM!sit. l nvălmăşeala aminti rilor îl copleşea : "Anne-Marie . ..
fetiţa mea. Acum citeva ore încă trliiai, rîdeai... Iar acum ... acum
a rămas doar camera in care ai trăit, in care ai crescut.� Dar
cine, cine a comis m i rşăvia asta ? De ce a trebuit să mori, fata
mea dragii ?".
In privirea lui aspră, aceastli i ntrebare mută plirea un stri găt
de d u rere.
Cu paşi grei, se îndreptă spre vechiul orologiu. li deschi!ie
capacul şi opri tic-tacul, fixind arătătorul pe cifra 10 - ora la
care, după spusele medicilor, a încetat sli mai bată inima el. Pă ­
răsind camera, Tomeanu mai im brliţişă o datli cu priv irea tot ce
era in jurul lui, dorind parcă să-şi întipăreascli in suflet pentru
totdeauna imagi nea camerei fiicei lui dragi. Apoi stinse lumina.
pornind spre camera l u i de lucru.
Pe biroul încărcat cu cărţi, caiete, bloc-notesuri, lampa arunca
o l umină palidă, proiectind un cerc luminat in mijlocul căruia
stătea comunicarea medic u l u i legist.
Colone lul lşi incleştă pumnii, cu neputinţă şi furie : "Cine
p utea să slivirşească această crimă atit de bestială ?... Care este:
motivul... Pentru ce a plătit Anne-Marie cu viaţa ? lntrebii.ri, în­
trebări, fără nici un răspuns... Şi Anne·Marie, fiica lui, aştepta .
Uf1 copil !... Iar el n-a observat nimic în schimbarea ei... Poate
aştepta desperată să se destăinu iască cui va. Aştepta un sfat, iln
cuvint liniştitor... Şi el, in tot acest timp, a tratat-o ca pe o.
copilă drăgălaşă, inteligentă, dar copilă şi nimic mai mult.. . "Ann<"­
Marie, feti ţa mea, oare ai dus in mormint taina tragediei tale ? . .. · -

�e lăsă greoi pe scaun, sprijini ndu-şi capul i n palme. Simţi zvic­

n i t u r i l e t i m plelor, dogoarea frunţii. Stătu aşa citva timp, retrăind Îl)
gind discutia a vută puţi n mai inainte cu Duca. Duca vorbea de
o acţi u ne a sriona iului. !le o incercare a duşmanului de a afla

21
 secretul lui "Ro- 1 1". Frînturi din această discuţie stliruiau cu in­
sistenţă in gindul lui. Avea senzaţia că aude şi acum glasul lui
Duc a :
- Este Vilrba despre o acţi une impotriva ţă ri i noastre, şi nu
·

impotriva Anne-Mariei...
- Dar atunci... de ce nu eu... Ea a căzut in curs l.. . Şi cum
am putut să nu observ nimic ?
- Cred că acuma imi daţi dreptate... mă refer la discutia
noastră de acum citeva săptămîni, cînd vă spuneam că trebu:e
sli vă ocupaţi mai mult de ea.
- Da... Ai dreptate... Şi Anne- Marie...
- Tovarlşe colonel._ ea, ea m i- a fost şi m ie . . . foarte dragi
•.•

da ...
- A fost !... Anne-Marie nu mai este. Ea a fost.
Privindu-1 cît era de i ndurerat, Duca reluă :
- Aş vrea să fit i încredinţat că sint alături de dumneavoastră,
la fel ca şi toji tovarăşii ...
- Ştiu... simt... irni sînteţi dragi. De acuma voi sînteţi copiii
mei. lţi mulţumesc, tovarăşe D uca .. .
- Am să plec... Vă las singt:r şi să fiţi sigur că această
enigml se va dezlega, şi făpta�ii vor plliti... Ei n -au reuşit să-şi
atingi scopul !
- In luptll priveşti duşmanul in fată... Anne-Marie a fost
străpunsă din u m bră.•.

- Există un război care continuă şi astăzi. Este o bătălie

mută... Un duel care continuă pînă cind . ..
- Ştiu... lnţeleg... Scump m - a costat această intelegere.
Duca plecase. Acum, stind singur, colonelul, de parcă ar fi
continuat discuţia cu Duca, işi spunea : "Voiau să mă doboare,
să doboare un soldat bătrîn, să-I distrugă, să-i terlelească onoa­
rea... Nn ! Colonelul Tomeanu nu poate fi îngenuncheat... Nicio-.
datli ! Cu nici un fel de metode !... Aţi săpat o rană adîn-::ă i n
sufletul meu, dar... ".
Tresări auzind cum cineva deschide uşa. lncercă să vadă cine
e. lşi feri cu mina ochii de lumina becului. Zări silueta lui Duca.
- Te-ai intors ?
- Qa, veni răspunsul, îndurerat.
- lţi mulţumesc... Dar să n u fii ingrijorat, nu mă las doborit !
Se auzi un oHat, apoi paşii care se apropiau :
- Da, m-am intors... Imi pare bine că nu vă lăsaţi doborit.
Noi nu vă lăsăm... Vă 1nţelegem şi sîntem alături de dumnea­
voastră.
Tomeanu, izbit de glasul sarcastic, dur, care răsuna şnlerind
prin cameră, se ridică i n t r-o clipă in p icioare .
... 11 zări pe ... N u , n u era Duca 1 Era a ltcineva, care semăna
foarte mult cu Duca. Il in!runtau doi ochi hain!, cu pleoapele po;
jumăt ate lăsate in jos. Străinul, cu o mînă in buzunarul hainei,
:.tit�a h� untbr.i\. Se ferea de Jtm, ;n!:.
 Cine eşti ?
Hm... Anonimus... Vă aduc salutări de la generalul Rucar.
R ucar 'f
D-a, de ce vii miraţ i ? Fostul dumneavoastrli şef la şcoala
m ilitară... Printul Rucar !
- Rucar ?... Dar ace&t...
- Da. El e cu noi şi la noi... Dumneata eşti aici, dar trebuie
�ă fii cu noi ! 1
Tomeanu, uluit, înţelese că are de-a face cu un străin Ira­
vestit în Duca şi care a venit să-I şantajeze. O::re nu era acelaşi
cu ucigaşul Anne-Mariei ? Instinctiv îşi duse mlna dreaptă spre
�ertarul pe jumătate deschis.
- Nu m işca 1
In mîna străinului se zări luciul paHd al pistolului.
- Mai bine să discutăm. Te miră de unde te cunosc, tovarlişe
c:olonel ? Ne·ai uitat... Dar noi nu te uităm._ lţi păstrăm respect
�� te vrem lingă noi.
- Bandiţi lor !
Necunoscutul, de parcă mc1 n-ar fi auzit, continuă aspru :
- · E momentul 1 ,.Tovarăşii" ţi.au ucis fiica ... Miine îţi va veni
rîndul !
Tomeanu înţelese situaţia. lncercă să-şi apropie mina de so­
neria de pe masă.
- Nu vă deranjaţ.l, am avut grijă să tai (i rul. La fel şi tele­
fonul. Aşa că putem d iscuta in lini;:te, in tihnă. Să începem cu
Anne-Marie 1
Colonelul, scrîşnind din dinţi, rosti cu ură :
- Ai curajul să rosteşti numele Anne- Mariei ...
...,. Fără sentimentalism 1 Vocea din umbră răsuna tăios, ca o
comandă. Te avem în mină 1 Dar poţi să scapi dacă... dacii răs­
punzi la întrebarea mea. N-am decît o intrebare.
- Aha... Vasăzrcă asta e 1
- Da, asta e ! Vorbeşti ?!
- Trădătorilor !
- Vorbeşte !1... Stăpînii mei nu vor fi zgircifi ...
- Eu nu sînt la stăpîn. Eu îmi slujesc patria !
Pierzindu-şi cumpătul, Tomeanu nu mai ţinu seamă de ame­

ninţarea p istolului şi trase brusc sertarul biroului. In aceeaşi se­

cundă, necunoscutul sllri asupra lui, splrgind becul de pe masă.
O pocnitură slabă, şi lumina se stinse. Urmarll citeva cl ipe de
linişte. Tomeanu continuă să caute pe bîjbiîte pistolul. Tocmai cînd
simti atingerea rece a fieru lui, zări o um�ră care se azvîrli pe
geam, d ispărind imediat.

Simtind pămintul sub p1c1oare, necunoscutul stătu citeva clipe

nemişcat, . respirind �:ren. Apoi sări brusc in picioare, gata să pol·­
neasci ta iugă . ..

29
 Dar in jur, ţevile automatelor il priveau ameninţătoare . . Mai
mult simţi decit văzu privirea străpu ngitoare a unui ofiţer a clrui.
făptură masivă îi bara calea. 11 străfulgeră un gînd : sînt pierdut '!
Incet, îşi ridică miinile. Căpitanul Moraru - căci el era - spuse linisit:
- V -am aşteptat, domnule profesor. A fost o noapte grea.,.
�i v-ar trebui odihnă. E timpu l !

SFI R Ş IT

VREŢ I S..� PA RT I C I PAŢI LA A. G.I. ?

Observati meteorii şi sateli ţ ii artlficiali !
.
Istoria arată că unele desco periri foa rte importante in astronomie
au fost făcute de astronomii amatori. lată numai citeva din. acestea:
descoperirea ciclului de I l ani al activităţii solare, inventarea unor .
noi tipuri de telescoape ( Schmidt şi Maksutov au fost la inceput dQar
nişte amatori ) , precum şi preţioase contribuţii la studiul plane'tr-i
Marte. Dar nu numai atit. Unii d i ntre cei mai mari astronomi, ca
W Herschel, E. H ubble etc., au fost la inceputul carierii lor :s impli
•.
·

amatori.
Fări a avea pretenjia de a Lce din c i titorii săi astronomi de
profesie, revista .,Şti inţă şi tehnică" i n iţiază un concurs pe terna
,.Participăm la cercetările Anului geofizic internaţional". Articolul
de faţă are tocmai scopul de a da unele lămuriri în această privinţă.
Cu ocazia A nului geofizic internaţional, amatorii astronomi şi in
general toţi cei interesati de ,tiinţa cerului pot face unele obser�
vajii simple, care, dacă sint exacte şi transmise conştiincios·; pot
aduce unele contribuţii importante. Printre aceste cercetări sînt. şi'
acelea cu priv ire la meteori şi l a satel ij i i arlificiali .
In cursul A.G.I. se vor intensifica observaţiile asupra meleori·
lor in anumite zile, aşa-zise "zile mondiale", cu activitate meteorică
deoseb ită, ca şi în alte zile, cind activitatea meteorică este sporită,
fără însă ca zilele respective să fie decretate "zile mondiale". In
acest sens, s-a alcătuit un calendar special a l A.G. I. Acest c;t iendar
a fost publicat în nr. 6 al revi stei "Ştiinţă ş i tehnicăn d in luna.
iu nie 1957.
Importanţa in general a observării meteorilor luminoşi, ca şi a
căderii şi a studiului acestora, a fost subli niată şi prin invitaţia
pentru organizarea unei reţele de puncte de observare metodică
făcută Observatoru lui din Bucureşti de către Comitetul pentru me­
teoriti a l Academiei de Ştiinje din U . R.S.S., de sub cond ncere:t
savantului cu renume mondial 1(. L. Krinov. Organizarea unei astfel
d e relele in ţara noastră n u se poate face însă fără concursul
amat.orilor astronomi. Aceştia trebuie să cunoască cerul, să noteze
ora exactă, punctul apariţiei şi dispariţiei meteo rului, reprezentindu-i
traiectoria ·J)e o hartl, apreci indu-i strălucirea, culoarea şi viteza,
pre<:um. --ş.l ·aspectul dirci lăsate de meteor ele.
 Observatori valoroşi ar putea fi profesorii din invăţlimintnl mediu
:sau elementar, studenţii, elevii din clasele superioare, adică toţi cei
interesaţi, care posedă elementare cunoşt inţe şt iinţifice şi care prin
natura ocupaţiilor lor a u posibilitatea să observe cerul. ObsP.rvaţia
unui meteor foarte strălucitor (bolid sub cea mai simplă formă)
trebuie să cuprindă următoarele : 1) data ş i ora, 2) locul observaţiei,
3) d irecţia deplasării meteorului, 4) durata zborului său, 5) dimen­
!:iuni şi formli, 6) cu loarea, 7) dacă meteorul a iluminat localitate;�,
8 ) dacă meteoru l s - a fragmentat şi s-au observat "scintei", 9) ce
coadă sau urmă a lăsat meteorul, 10) dacă a fost insotit de zgomote.
Scrisoarea cu · aceste i nformaţii trebuie să fie iscălită dîndu-se adresa
completă şi ocupaţia observantului. Ele vor fi trimise pe adre5a
revistei "Ştiinţă şi tehnică", Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti.
Observarea vizuală a satelitului artificial nu este o chestiune
simplă. Ea cere unele mici instrumente (binocluri sau mici J u nete
de circa 45-55 mm deschidere, cu cimpul mare de 1 0 0 - 1 2 0 diame­
tru ) , hărţi cereşti , dînd stele pînă la mărimea a 7-a etc. Este bine ca
observaţiile să se organizeze pc colective de circa 1 0-20 de persoane.
Acestea sînt conduse de către un responsabil de staţie, care va răs­
punde de exactitatea observaţiilor, va ţine leglltura cu Comitetul A.G.I.
de pe lîngă Academia R.P.R. (Observatorul astronomic-Bucureşti) de
la care va primi instrucţiuni mai detaliate şi căruia u rmează să-i co­
nnmire telegrafic observaţiile făcute in staţie. Intr-adevăr, pentru ca
observaţiile sli aibli valoare ştiinţifici, ele trebuie să fie imediat
transmise centrelor mondiale de calcul ale orbitei satelitului, iar
aceasta se va face prin Comitetul A.G.I. Observatorii vor trebui sl
:supravegheze anum ite zone ale meridianulni ceresc, ce li se vor
repartiza i n cadrul colect ivului, i n zilele in care trecerea satelitului
va putea fi observată din staţia lor, şi anume in perioada de una
la două ore in amurg sau în zori.
I n oraşele unde există cercuri astronomice, posedind un echipa­
ment minim, şi unde s.ar putea organiza staţii de observare a sate.
lifilor artific i a l i , cei care au răspunderea acestor cercuri şi consideră
că se pot angaja in organizarea şi menţi nerea unei staţii vor cere
informaţi i supl imentare redacţiei spre a primi lămuriri.
Munca astronomilor amatori va fi răsplătită atît de satisfacţia
pe care ţi-o dă sentimentul contribuţiei aduse în cadrul cercetărilor
A.G.l., cit şi de va loroasele premii pe care revista "Ştiinţă şi tehnică"
le va decerna in cadrul concursului amintit pentru cele mai bune şi
numeroase observaţii făcute de amatori.

L U C RA R I CARE VOR A PA R EA I N COLECŢIA

"PO V E S T I R I ŞTI I NŢ I F I CO-FANTASTICE"

N r-.. 47 - "Jucătorul de şah", povestire de Stefan Zweig.

Nr. 48 - "Destinul condamnaţilor", povestire de N. N. Nagaev.

3 11
C O L E CT I A S .
·Jtunta . penlru foi . i, ..
S TI I N TA I N V I N G E