ŞTEFAN ZAIDES

o
MIE
�nE
TUTA�KAMONI
**
JEROME K. JEROME

UN
CAVAL.ER
DESĂVÎRŞIT
28s7 ______
Colecjia
,JtOVESTIRI $TIIIJIFICO-FAITASTICE"
editată de revista
�4f.tint�
liiehn1ca
Anul XII
1 noiembrie 1966

Nr.288
al Colecţiei
cuprinde
povestirea:
,, PL ÎNSETUL
ASTRELOR��
lle CRISTIAN COISTAIDA

Redactor literar: A D R 1 AH ROGOZ

Coperta-desen: VICTOR WIGEMAHH
Prezentarea grafică: CORNEL DAHEUUC
STEFAN ZAIDES

O.
. .

MIE
nE
TUTANKAMONI
(URMARE DIN NUMARUL TRECUTJ

**
REZUMATUL
CAPITOLELOC PRECEDENTE :

Un tinir blolo«. Alfonso Arlson, pă­

trunde, in pofida interdicţiei pre­
zentate de juriu, la Con«resul mon­
dial al biologllor, un d e ir;l prezint�
noua 11a Inventie. Plrindu-li-se de
domeniul absurdului, 11avanţil il h;go­
nesc. Arlson juri. să se rlz bun e şi pune
la cale uciduea unor biologi care I-au
refuza& spriJinul. El il ucide pe doi
dintre el. Poliţia, alarmatil, incredln­
&eazil rezolvarea acestei afaceri inspec­
torului Dux, un om cam eludat, dar
eapabll.

8. BILL-SAGEATA A INVIAT DIN MORŢI

Dux derulă ghemui de sfoară pe direcţia săgeţii şi linia
descrisă astfel se îndreptă
spre nişte boschete de liliac din
grădinlL Măsurase distanţa cu pasul - douăzeci şi cinci de

3
 metri. Asas inul fusese deci un as dacă ochise atit ele precis de
la o asemenea dista!lţi.
Robert se ţ inea deoparte. Spusese răspicat că nu stă sin­
gur lîngă mort şi se oferise in repetate rinduri să-1 cheme
pe mister Fooller să aj ute în locul său, dar Dux il oprise.
Acum Robert privea cu mirare la ceea ce întreprindea in­
p ec to ru l şi în sinea lui prob�bil că nu prea nutrea ginduri
pline de respect faţă de indeletnicirile poliţistului, pentru că
in cîteva rinduri Dux îl surprinse surîzînd ironic.
De fapt, acelaşi lucru ar fi observat Dux şi pe faţa lui
Fooller dacă 1-ar fi putut vedea. Dar sergentul rămăsese la
locul său aşa cum i se ordonase.
Dux începu să cerceteze cu atenţie in sp�ttele boschetclor.
Pămîntul era încă destul de umed şi i se lipea de tălpi, dar
inspectorul nu-l băga în seamă. Abia intr-un tirziu desco­
peri, aproximativ la zece metri de primul boschet, urmele
unor paşi. Atunci U stcigi pe Robe1·t şi, cind chelnerul se
apropie, Dux Il chestionă:
- Spune-mi, Boby, il alintl el, voi obişnuiţi si vli plim-
baţi vreodată prin grădină?
- Desigur, domnule...
- Dar n um ai pe alei, nu-i aşa?
- Desigur, domnule, numai pe alei...
- Şi nu vă abateţi niciodată de pe alei ?
- Nu, domnule, nu ne abatem niciodată de pe alei... Nu
' ne este permis, domnule. Şi dad cumva .s-ar intimpla asta
vreodată şi ne- a r vedea mister Lommer sau, şi mai riu,
mister Hastl:hgs, griidinarul, ar ieşiscandal mare 1
- Bine, ·Boby, mulţumesc. Acum fi1 bun �-1 cheamă pe
mister Fooller, da?
Robert alergă, fericit că a scăpat de asemenea preocupări.
şi-1 chemă pe sergent.
Fooller veni indată. Era inalt. bine legat, blond, cu ochit
albaştri privind rece pc sub dou ă sprincene stufoase.
- Fooller, porunci Dux, fii bun şi ridică la repezeală
�rmele acestea. şi i le arătă pe cele aflate lîngă al treilea
..

'boschet. Dar repede ! repetă el şi se îndreptă spre maşină.

La maşina poliţiei veghea alt sergent, Horcher. Dux n
pofti şi pe el să se repeadă la Fooller cu cele de trebuinţă
�i şă-1 ajute să rid;_,�'."! u�t:1elc.
).�
- - "\1\
�--- - '''' 4
o

� ��.::
 - Amindoi apoi ridicaţi amprentele de pe săgeată şi in­
vitaţi mîine, la noi, intregul personal al clubului să vină să
li se ia amprentele, clar ?
tn capul scirilor apăru mister Lommer.
Tocmai atunci sergentul intrebă :
- Să vină şi d-1 director?
- Şi !..., ridică tonul Dux. tn cap cu el să vină, auzi ? La
revedere!

Şeful il aştepta pe Dux cu sufletul la gură.

Cum intră acesta in birou i se repezi în intimpinare :
-Ei? ...
- Aceeaşi mină!..• ·

- Formidabili Tot cu săgeata?

-Tot ...
- Formidabili Şi ?
-Bănuiesc ceva,dar ...
- Formidabil! Pe cine ?
Dux rise:
- Dacă-ţi spun , inainte să-mi ripostczi că sînt nebun.
are să-ţi scape, şi de astă dată pe buq.ă dreptate ! un alt
formidabil .••

Dar şefului nu-i ardea de ris.

- lţi dai seama ce proporţii va lua scandalul? Pînă acum,
doi dintre biologii de frunte ai ţării au fost ucişi. Dacă merge
aşa ... in ritmul ăsta . .. Dar nu-mi spui pe cine bănuieşti ?
Dux trase iar o porţie de whiski din rezervele sale "in-
terne".
- Nu-ţi spun, zise, pentru că nu mă Iaşi.
- Zi-i!
- Pe ... Bill-Săgeată.
Auzind vesea, Nick se prăvăli intr-un fotoliu.
- Eşti nebun !
- Ei, vezi? Ti-am spus că o să-mi arunci epitetul ăsta
in cap.
- Vorbeşti de Bill-Slgeată care a fost ucis acum 22 de
ani?
- Chiar de el, precizA Dux.
- Dar b in e , omule, doar am vlizut amindoi. cu propnu
ochi, cum Bill-Săgeată a fost împuşcat la Sing-Sing, cind a
incercatsă evadeze !?

5
 - Chiar aşa. După felul cum a l u crat insă. .. după să­
geţi... după... Mă rog : să aşteptăm totuşi să vedem examenul
urmelor descoperite lingă boschetul de unde presupunem că
s-a tras, ex a me nul dactiloscopic al amprentelor de pe să­
geată .. .

9. CANIONUL DIAVOLULUI
E o depresiune adîncă şi îngustă, umbrită de costişe
abrupte ; in vale curge un riu pit ic, cu apă puţină, in care
se varsă reziduurile aşezării din imediata apropiere a văii.
Format datorită jocului tectonic al scoarţei, Canionul Dia­
volului e o impărăţie a stîncilor şi a liniştii. Rar se abate
cineva pe aici. Cenuşiul grohotişului e culoarea care domină
în cani on, doar i ci şi colo cite un mănunchi de iarbă aspră,
cu nuanţe de rugină pe ca, dacă se incumetă să mai crească.
Aşezarea de la in ceputul văii e o veche îngrămădire de
sălaşuri ale foştilor căutători de aur. Cocioabele din resturi
de ambalaj au evoluat şi locul lor a fost luat de magherniţe
insalubre sistem bidon. Multe deceni i in şir localitatea s-a
chemat după numele canionului - Canionul Diavolului.
Astăzi ea se numeşte Pale ras. Numai faima hotelului-restau­
rant mai aminteşte de vechea indelet nicire a locuit orilor şi
de numele canionului : ,.La diavolul de aur". Patronul res­
taurantului e un oarecare mister Arlson - Alfonso Arlson.
E un tip ursuz. Rareori poate fi zărită prin restauran t sau
in holul hotelului statura sa înaltă, cost elivă. Iar privirea-i
cenuşie, metalică şi rea rar se adresează cuiva, plutind mai
tot timpul undeva, aiurea. Pare mereu muncit de un gind
ascuns. Vorbeşte p uţin şi numai cu cei ai casei ; mai puţin cu
persona lul de serviciu şi de loc cu clien ţii.
Adesea mister Alfonso Arlson lipseşt e de acasă cu lunile.
Nu ştie nimeni unde a plecat. Se zice că nici celor apropiati
nu le impărt ăşeşte scopul şi locul că lă toriilor sale. Gurile rele
zic că ar putea fi vă zut destul de des la Verteville, oraşul
cel mai a pr opi at, dar, de fapt, aflat la 60 de mile de Pa-
leras.
·

Indeletnicirile domnului Arlson rămin însă cu totul şi cu

to t ul străine chiar şi curioşilor locuitori ai Palerasului. Ar fi
inte resan t de fotografiat figurile mirate ale acestora a tunci
cin.d cineva le-ar spune că domnul Arlson nu numai că nu
")._"
- - - "\1\
��- �- �'6
pleacă din Paleras, dar lucrează aici, la un pas de ei, in fosta
mină de aur "Charleston III".
Printr-un gang subteran, restaurantul "Le. diavolul de
aur" comunică cu una dintre galeriile minei părăsite. Cori­
dorul de sub pămînt a fost construit, încă in anii de groază
şi prosperitate 1860-1870, de domnul Hans Spieltmann, fon­
datorul restaurantulu i "La diavolul de aur'' şi primul său
patron. Pe vremea aceea, regiunea era locul de hălăduială a
tot soiul de bande - intre care mai vestită era aceea a lui
Walt Honnecher, zis Mină-de-lemn, un bandit vesel şi sin­
geros, şef a peste doisprezece tilhari croiţi după chipul şi ase­
mănarea sa. Cînd Walt zis Mînă-de-lemn da iarna în aŞezare,
trebuia să dispari cu avut cu tot ; altfel încăpea totul pe mina
oamenilor lui Walt. Deşi căutau in special muggeţi de aur,
bandiţii luau şi dolari foşnitori şi, cum d-1 Hans Spicllmann
era un om prevăzător , el însuşi trecut prin tot soiul de afa­
ceri necurate, şi-a construit sistemul acesta de apărare : co­
ridorul subteran care dă în mina părăsită încă de pe la
1838.
Alfonso Arlson, cum-necum, aflase secretul coridorului şi
cumpărase restaurantul abia în urmă cu vreo 25 de ani. Şi
se părea că făcuse o afacere bună. In orice caz, reinnoise mo­
bilierul, pictase o nouă firmă, işi cumpărase maşină. Mexi­
canul care ţinuse hanul - căci han era mai degrabă decît
hotel - pină la cumpărarea lui de către AUonso fusese şi
rămăsese un sărăntoc. Vînduse tot mexicanul şi voise să ia
viaţa de la capăt in Verteville. Aproape de oraş însă il ata­
case o bandă de hoţi, il omorîse pe el şi pe ai lui şi le furase
şi bruma ce luase pe han.
Arlson se statornicise la Paleras şi părea că aici are de
gind să se îngroape. De altfel, localnicii se obişnuiseră re­
pede cu el şi nu li se mai părea o fire prea ciudată. Aşa-i
lumea, te uită repE'de dacă n-o bagi in seamă: iar Alfonso
Arlson tocmai aşa se purta, nu băga pe nimeni in seamă.
Cind şi cind, cu autocamioanele, Arlson ad ucea de la oraş
marfă. Atunci descărca totul în pîntecele uriaşei lui pivniţe.
Apoi camioanele plecau şi Alfonso punea zece lacăte la uşile
enorme ale pivniţei. El intra acolo prin alte uşi, care se des­
chideau din casă . Aşa se face că atunci cind şi-a adus compli­
catele sale aparate de laborator, pe domnul ArlBon nu l-a
văzut n�ci vîntul, nici pămîntul. Nici măcar şoferii n-au bă­
nuit c::e şe află in cutiile acelea atît de mari şi de grele, sigi-

7
late. Abia jos, in pivniţă, singur, a iaceput Alionso să le
desfacă şi să le care in mina veche. Un capăt al galeriei fu­
sese prăvălit de el cu dinamită, aşa el dinafară nimeni nu
mai putea intra in mină. Cioplise şi amenajase - tot singur
- incăperile, le căptuşise zdravăn cu lemnul lăzilor in care
adusese aparatele, apoi, cind totul fu gata, îşi aduse şi un
generator de curent electric.
Aici, in afundul pAmintului, petrecea Arlson zile şi zile in
şir. Deşi nu-l numai diapărind pentru
vedeau cind pleca, ci
multă vreme, oamenii îl considerau departe şi care ce treabă
ar fi avut să cerceteze ctnd şi cu ce că.lltorea - nevăzut şi
neştiut de nimeni - Al !onso Arlson ?!
Nestingherit de nimeni, Arlson lucra, şi lucra, şi lucra. Un
izvor de apă t e rmală , captat tot de el, in mină, îl ajuta in
multe privinţe şi se pare că ciudatul savant �·tiuse să tragă
de pe urma acestuia toate foloasele.
Ai casei numai o dată 1-au zărit pe Alfonso zimbind fe­
ricit - cu adevărat fericit ! Aceasta s-a intimplat cu peste
20 de ani in urmă. Arlson ieşise tocmai din pivniţă şi zimbea,
vesel cum nu-l mai v Az u se soţia niciodatA.
- Ce s-a intimplat, Alfonso ? 1-a intrebat femeia.
Atunci Alfonso şi-a revenit subit şi, reluind vechea sa
mină acră, s-a oţădt :
- Da' de oe intrebi?! Vezi-ţi de treabă! şi femeia l-a lă­
sat in ale lui.
Cinci zile mai apoi Arlson a scos din pivniţă patru lă­
diţe greoaie, le-a w·cat cu miinile lui in automobil şi a plecat
la Verteville.
Indiscretul pitit in maşină, sub perne, ar fi ascultat, desi­
gur, cale de 60 de mile, un concert ce1 puţin ciudat care iz­
vora, pe rind sau deodată, din cele trei cutii : o muzicl ce
aducea a scincet de copil.

10. ACUM INNEBUNEŞTE ·NICK

Nick stătea răsturnat in fotoliu. Cafeaua aburea pe birou,
Ungă tălpile pantofilor'săi, cocoţaţi tocmai acolo. Intr-un jilţ
alături stătea Dux. Povestea ce va hazliu, se vede, pentru că
şeful rîdea.
Cind
Nick se mai oprea din rts şi sorbea puţin din ca­
feaua fierbinte. Dux îşi suge& şi el porţia prin tubtdeţ. Şeful
incetasefie mult să se mai supere pentru aşa ceva. "Aparatul
Dux" ieşise cu bine in lume şi lumea acceptase cu haz expli­
caţia dată de Nick, precum că Holmes pipa tutun, iar Dux
trăgea whiski.
Cineva bocăni discret în uşă şi, fără să mai aştepte obi�
nuitul "intră", in incăpere păşi uriaşul Fooller.
- Gata, Fooller ? se sculi Dux.

- Gata, inspectore. E aşa cum aţi presupus.

Dux il privi semnificativ pe şef :
- Ce ţi-am spus eu, Nick?! Ei?
Nick bănui ceva, se vede, căci se infurie :
- Fiţi mai expliciţi, băieţi, că nu inţeleg nimic. Despre
ce-i vorba?
Dux îşi trase jilţul mai Ungă. birou şi-1 invită şi pe ser­
gent să facA la fel. Apoi luă dosarul adus de Fooller tocmai
atunci de la laboratorul de expertiză criminalistid şi, răs­
foindu-1, scoase o filă.
1-o arătă şefului.
- Vezi urma asta de pa.ntof?
- o văd.
- E a lui Bill-Săgeată, o recunoşti?

- Exaet.
- Aşa... şi Dux scotoci după altă filă. Dupl ce o trase,
i-o înfăţişA. şi pe aceasta lui Nick : Asta-i unna din parc._ de
la club... A asasinului prezumtiv al lui Mortimer... Şi este
exact ca a lui Bill-Săgeată.
Şeful se strimbă plictisit :
- Ei, şi ? Ce-i cu asta? Bill-Săgeată avea .f3 !? Nu poa�
fi şi o simplă intimplare ? !
Dux scotoci iar prin dosar :
- Stai o clipi. Asta să fie o intimplare... o potriveală,
nu ? Bun. Dar asta?
Şefului i se infăţişă o filă cu fotografia săgeţU ce fusese
tmplintată in Wood. Şi tot pe acee84i filă - alte două foto­
grafii de săgeţi, care se dovediseră a fi identice - cea scoasă
din Mortimer şi una de pe vremea lui Bill-Săgeată.
- De astea ce mai zici, Nick ?
Incurcătura şefului era atit de vizibilă, iar pe faţă i se
citea o asemenea mirare, incit, fără să vrea, privindu-1, Fooller
rise şi el odată cu inspectorul.
- Taci, Nick ? ! spuse iar Dux.
Dar şeful nu se gribi cu răspunsul. Şi cind Dux îi mai
aşeză sup priviri şi portretul-robot (făcut dup ă spuseie gră-

9
d'narului lui Wood), alături de fotografia lui Bill-Săgealâ,
Nick duse miinile la cap şi spuse :
- Dragii mei, simt că innebunesc. Zău aşa, înÎlebunesc
şi pace 1
Apoi, privindu-1 pe Dux :
- Şi mă uit la tine, Dux, drac bătrîn: îţi arde de ris! Pe
Fooller il înţeleg, e tînăr, n-a văzut cu ochii lui cum a murit
Bill, dar tu ? Tu, Dux ? Atunci de ce-ţi vine să rîzi cind
unul dintre cei mai feroce criminali "învie" după 22 de ani
de la moarte ? !
Dar Dux continua să zîmbească. Abia cind şeful se potoli
de-a binelea caladixi să spună.
- Şii de ce rid, b oss ? Pentru că . .. pentru că-mi dau seama
cit de puţine lucruri cunosc din această afacere nenorocită ...
In clipa aceea sună telefonul şi o voce subţirică, de secre­
tară, il rugă pe şef să rămînă pe fir pentru că e chemat de
şeful cel mare. Indată in receptor tună o voce gravă :
- Ascultă, Nick, la voi acolo au murit toţi "vrăbioii"?
(Aşa le spunea şeful suprem poliţiştilor - "vrăbioi"). Mi s-a
raportat că alaltăieri a fostasasinat şi b ă trînul Mortimer. Aţi
innebunit? Ce faceţi voi acolo? Ce păziţi?! Al doilea savant
ucis !... Dacă merge tot aşa n-o să ne mai rămînă in viaţă
nici un biolog de renume. Şi dacă stai şi te gîndeşti că e
vorba de acel aşi asasin iti pocneşte capul. Cine se ocupă la
voi de afacerea asta ?
Nick trase o gură de aer - simţea că se înăbuşă -, se
desfăcu la cravată şi abia upoi răspunse :
- Bătrînul Dux. Il ştiţi...
ln pilnie explodă iar vocea din depărtare :
- Ce vorbeşti ! Dux ? ! Şi nu i-a dat ind de cap !
- A pornit pe o pistă, dar ...
Nick se uită întrebător la Dux şi acesta îi făcu semn că
da, să spună totul aşa cum e. Şi atunci Nick continuă :
- El crede că e vorba de Bill-Săgeată.
Pauză.
Apoi un hohot de ris, puternic, molipsitor în alte împre­
jurări, se auzi în receptor.
- Bill-Săgeată ! Cel car" a fost executat pc timpuri, acum
vreo 20 de ani?! Ei, b ravo, n-am ce zice, cred că Dux al tău
s-a zdrelit de-a binelea. (Se auzea totul atit de 1 i mpedc incit
Dux zimbi : "Vasăzică, iată şi părerea şefului cel mare despre
rnine .!".)
: "',
>�;; \
[ �·>· \10
 Nick se simţea penibil şi, din ochi, se tot străd u i a să-i de­
mon st rez e lui Dux că n-are incotro, asta e părer ea şefului
de la federală şi im se poate indrepta nimic.
- Fiule, fă bine şi bagă-1 pe Dux al tău vreo 3 zile la
răcoare... se auzi iar vocea şefului. Fără whiski, fără apă
chiar . .. Poate aşa, intr-un regim complet "deshidratat", să-şi
revină şi să inceapă să judece. A ajuns pină la mine ches­
tiunea ace ea cu "invenţia" lui... Dă-o incolo de treabă, vă
faceţi de ris !
Şi pe un alt ton, mai aspru :
- Dacă in zece zile mai e ucis vreun savant, sau nu-i
rlaţi afacerii de fir, consideraţi-vă liberi. E clar? La reve­
der e !
Se auzi un ţă căn it violent. Apo i - tăcere.
- Ai văzut? spuse, într-un sfîrşit, Nick.
Dux zimbi ca de obicei :
- De fapt, am auzit, n-am văzut.
- Mă rog, mă rog . . . Şi-ţi convine?
Dux îşi luă p ă lăr ia şi cu mina pe clanţă spuse :
- Dacă nu vi-i cu supărare, pe mine mă găsiţi la b�r,
la "Rumba" ...
Şi ieşi.

11. CIND GRADINARUL MATURA IN CASA

Aerul se imbicsise atit de mult că l-ai fi putut tăia cu

cuţitul. Dar Dux continua să răsfoiască la masa sa carneţelu l
cu n ot e. ln faţa lui, o sticlă pintecoasă de whiski din care
abia d acă lipsea de-un deget. Şi Dux se afla aici de la vremea
prinzului.
Un om tinăr, pe care Dux recunoscu indată că-I mai vă­
zuse undeva, dar altfel îmbrăcat, se aşeză discret la masa in­
spectorului.
- Domnul inspector Dux ? în trebă el, aproape in şoaptă.
- In persoană, răspunse Dux.
- Eu sint Gibbs, grădinarul profesorului Wood.
Acum Dux îşi ad use perfect aminte că mai stătuse o d at ă
de vor bă cu grădinarul lui Wood şi că, de fapt, ar fi trebuit
să mai discute o d at ă cu el, dar n-o făcuse. Şi acum iată -
venise Gibbs la el ; şi se pare că intr-o problemă destul de
im.PQrtanţă,

11
 - Te ascult, prietene,il încurajA Dux.
li făcu mai aducă un pahar, apoi ii turnă
semn picolului să
lui Gibbs, il rugă să bea, şi cind acesta vorbi il ascultă.
- Ştiţi că după ce-a murit ... , după ce a fost asasinat dom­
nul profesor , incepu Gibbs, au \•enit mai mulţi domni de la
poliţie. Aţi fost 'i dumneavoastră. Au scotocit peste tot, dar
mare lucru nu s-a aflat. Acum. două zile insă mi s-a părut
că in casă nu e pre a multă ordine ... Or, tocmai t r eb uie s�
vină, de la Paris, nepoata domnului profesor. Şi, deşi eu sint
·
grădinar, şi nu prea mă pricep la dereticat , m-am apucat să
mai indrept cite ceva prin casă. Ei bine. in coridQrul care
duce la biroul profesorului, dinspre salon, am găsit, infipt
parcă intre zid şi parchet, cartonaşul acesta.
Scoase o bu cat ă albăstruie de carton pe care o mină aş­
temuse in gr abă citeva nume. Inmină cartonaşul inspecto­
rului, apoi continu ă :
- Scrisul nu e al domnului profesor, asta-i sigur, cl:!.-1 cu­
nosc. Şi nici m are lucra nu scrie pe el. Dar nu ştiu de ce
m-am perpel it tot timpul cu gindul că trebuie, negreşit, să
vi-I aduc . Şi vi l-am adus.
Dux citi cele scrise pe bilet :
"Prof. dr. Wood,
prof. dr. Mortimer,
prof. dr. Waldstein".
O idee ii l icăr i undeva, in adincul creierului, şi inspecto ­
rul, prinztnd-o din zbor, clipi ştrengăreşte către Gibbs ..
- Domnule Gibbs, nici nu ştii ce serviciu mi-ai făcut.
Dar ca să mă serveşti ptnă la capăt... şi să mă ajuţi, îţi mai
cer un lucru : tlc:ere ! Cea mai Jldincă tăcere, da?
Il conduse pe Gibbs, apoi se duse direct la şef.
- Boss, bomba zilei 1 Cred că am aflat care va fi a treia
victimă a misteriosului as a sin, ca să nu-l mai spun Bill-Să­
geatl, surlae el.
- Ce vorbe�ti !
-Aşa ...
- Şi despre cine e vorba ?
- Prof. dr. Waldstein.
Nick fncremeni fn jilţ. •

- De unde ştii ?
Dux ii fntin se atunci cartonaşul şi ll spuse tot ce ştia .
, - Şi crezi că 1-a pierdut ucigaşul ? mai întrebă Nick.
bănuiesc. Ca să nu spun că sint aproape sigur.
 Şeful se sculi şi-şi fred mulţumit miinile.
- Şi ? ... Ai vreun plan ?
- Am. lată-1...
Şi Dux se aşeză in fotoliu, povestind.

lZ. DUX PE POST DE SAVANT.

BISCUBILE MESERIEI

Pentru că se inc-ăpăţină, dr. Waldstein o păţi: poliţiştii

o�;ganizară o răpire de, cel mai au tent ic tip gangsteresc şi
astfel savantului îi fu dat, la anii săi, să treacă prin emoţii
necăutate.
Cind 1-au răpit şi a fost adus în faţa lui Dux era atît de
pierdut, incit nici nu-l recunoscu pe acesta şi se grăbi să-i
spună:
- Cînd te gîndeşti, domnule gangster-şef, că poliţia mi-a
propus să mă las luat sub aripa ei !...
Dux zîmbi şi porunci ca d oct orul să fie dus la o vilă din
timp amenajată şi ţinută dej a sub o pază straşnică ; nu mai
i na in te însă de a-1 dezbrăca pe p ro fesor şi de a-i impru­
muta costumul. Era primul gest care trebuia făcut din in­
t regul lanţ al substituirii persoanei profesorului.
In seara acelei zile, valetul se trezi că ii pieă acasă un
Waldstein atit de ciud a t incit intră pe dată la bănuială. Dux
observă şi in sine se alarmă. Oricum, insemna că ce va nu e
in regulă in j ocul său daci valetul a priceput. n chemi şi,
cind acesta se prezentă, Dux - alias prof. dr. Waldstein -
spuse:
- Giullietti, fă-mi, te rog, un ceai din coadă de şoricel.
Dar vezi, pisează-le mărunt, auzi?
Giullietti însă, in loc să se repeadă la poruncă, căzu fe­
rici t Intr-un fotoliu şi-şi desfă cu gulerul cămlişii care deve­
nise dintr-o dată prea strimt. Dux se prefăcu a nu-l observa.
Şi nici valetul nu spuse nimic. !n sinea lui tn s ă, Giullietti tre­
bui să recunoască : se inşelase straşnic !
Cind a venit acas�. profesorul se purtase atit de neobiş­
nuit incit Giullietti, alltur'ind purtarea acestuia indemnurilor
de a fi foarte atent, primite de Ia poliţiştii care ii vizitaseră
zilele trecute, se hotArfse să telefoneze pol i ţ ie i. Dar de cind
i se porunc ise să facă ceaiul din coadă de şoricel şi profe­
sorul adăugase să i le piseze mărunt, valetul se dezmeticise
pe daLă, imputîndu-şi cum de s-a putut inşela atit de rău 71

13
 Dux-Waldstein însă, considerind că valetul rămîne, totuşi,
p rea mult în fotoliu, surîsc blînd. şi il trase ştrengăreşte de
urechi.
- Hai, hai, Giullietti, du-te de fă ceaiul. Zilele astea mă
cam supără vechile mele boli ...
De data aceasta G iull ie tti nu mai avu nici o îndoială -
acestea erau chiar vorbele profesorului, ges tu rile lui obiş­
nuite, şi plecă la treabă.
Dux rămase singur.
Dar n-avea voie să redevină el însuşi.
Se cocoţă pe scări ţ a bibliotecii.
Căută cu privirea un volum, apoi îl extrase din raft.
- Fir-r-ar să fie ..., bodogăni el. Cine şi-ar fi inchipuit
acum 40 de ani că elevul Dux Johann ar avea atita nevoie
de materia pr eda tă de chelosul profesor Danckotte !...
(Intre noi fie vorba " chelosul profesor Danckotte" preda
o materie destul de serioasă: biologia !!!)
Tomul număra 1000 de pagini , dar Dux era pregătit să le
înfrunte pe t oa t e . Parcă intrase cu tr up şi suflet in pielea
profesorului Waldstein.
- Bietul profeso r ! făcu Dux. El, care sta ziua întreagă
cu nasul în cărţi, azi e nevoit să aibă.drept companie doar
nefericita colecţie a ziarului "Night".
Incepu să răsfoiască v ol umul. Era un tratat de biologie,
opera unui francez destul de vestit acum aproape o jumătate
de secol. Dux citi pe copertă anul apari ţ ie i - 1940. Surise :
,,1940... Lupte acerbe in intreaga Europă.. . In nordul Africii ... "
- ... Şi azi, îşi continuă Dux gindurile, in ultimii ani ai
secolului al XX-lea, un asasinat după altul cu multimilenara
săgeată trasă dintr-un arc!!?
Căută capitolul despre genetică, iar aci făcu cunoştinţă
cu Hunt Thomas Morgan, biolog ame ri can, cel ca re a desco­
perit mecanismul cromoz omi al de t ransmit ere ereditară.
Dux citi in continuare:
- " ... 1\lorganismul - conceptia despre ereditate fonnu­
latl de directorul laboratorului de geologie al Institutului
tehnologic din California - a reprezentat sinteza !jÎ dezvol­
tarea ideilor lui Weissmann despre existenţa unei substanţe
ereditare localizată in cromozomi, a legilor lui Mendel şi a
teoriei mutationiste a lui H. de Vries. Ideile de bazi ale aces­
te' concepţii sint urmitoarele..•"

,>' �.c ��14

 Dar in clipa aceea sun ă telefonul. Dux ridică receptorul şi
o voce plăcută răsună în aparat :
- Alo, tu eşti, Muzzi?
Dux intui imediat a cui ar putea fi dulcea voce feminină
rle la aparat şi zîmbi : "Aşadar, la 65 de an i , profesorul
Waldstein a vea, totuşi, o iubită!"
Răspunse:
- Da, eu sînt..., şi tuşi.
- Eşti răci t ? ripostă vocea, vădit interesată de soarta
profesorului.
- Puţin ... Dar pentru că am atit de mult. de lucru , nici
nu bag de seamă. . .
- O, mititelul! se alintă v ocea. Vezi, ai grijă de tine,
Muzzi !
Apoi o clipă de linişte şi din nou, după această tăcere pe­
nibilă, voct>a dulce:
- Muzzi, dacă eşti atît de ocupat, pot să mă culc?! Sau
vrei să-ţi fac o vizită? L
Dux surise din nou:
- "Asta ar mai lipsi !" gindi el. Şi in receptor: Nu, dragă,
poţi să faci ce vrei. Şi o drese : Culcă-te, e cea mai bună so­
luţie!
- O, mersi, Muzzi ! Mersi mult, aşa o să �i fac, o să mă
culc. . . Pa ! Somn uşor !. ..
Ţăcănitul discret din receptor arătă că la celălalt capăt
al firului legătura a fost întreruptă.
- Numai la somn n-a p l ecat mîţa asta . . . , îşi spuse Dux.
Dar, in definitiv, puţin mă interesează .. ., şi îşi continuă lec­
tura.
- ••... Ideile de bază - a şa d ar - sint următoarele : ma­
terial ul ereditar are un caracter discret ; genele, ca subst rat
material al eredităţii, sint loulizate pe cromozom, dispuse li­
niar şi înlănţuite in gn1pe (link a ge) ; ele pot fi schimbate de
la un cromozom la altul, prin schimbul de por J iuni de cromo­
zom (crossing-over) ; modificările ereditare apar in genotip
(prin recombinarea materialului genetic), a poi se tra d uc in
fenot ip ... " Doamne, scinc i Dux, de o mie de ori e mai uşor
să fii poliţai - chiar de bun ă calitate ! - decit om de ştiinţă,
şi mai cu seamă biolog ! Simt că-mi plesne3c cre ierii . . .
Cobori şi S\' sc>rvi singur, din barul bibliotecii, cu un pa­
har de whiski ("\1 sifon. Se destinse apoi o clipă intr-un fo-

15
 toliu şi din nou se adînci in studi u . In citeva rinduri trebui
să recurgă chiar la o lucrare de popularizare - "Dicţion'arul
biologic" - pentru a descoperi înţelesul deplin al unor ter­
meni despre care ştia şi nu ştia cîte ceva din liceu .
Se opri, indeobşte, la termeni ca mitoză 1, cromozom 1, mu­
taţie ' etc. şi zorii zilei il prinseră studiind. Pica de somn ,
dar se opri mai indelung la genă. Undeva , în subconştientul
său, bănuia că de aci, de la acest cuvint porneşte dezlegarea
enigmei pe care de atitea zile o căuta .
- " ... GenA factor ereditar ipotetic, care ar determina
-

apari1 ia nnni anumit caracter sau a unei însuşiri ori trans­

miterea ei de la părinţi la u rmaşi" ...
Şi din nou se văzu trimis la botanistul da nez Wilhelm Je­
h a nsen, la zoologul american T. H. Morgan etc. etc. etc.
- Cind 1-oi descoperi pe asasin, blestemă Dux, o să-şi me­
rite locul pe scaunul electric fie numai şi pentru chinurile
acestea diavoleşti la care m-a supus P.� mine, inspectorul Dux.
Lua-1-ar toţi dracii !
Dar se întoarse din nou la genă şi-şi continuă studiul :
- ., ... Morgan susţine că genele sint consi de r a te ca nişte
. p articule materiale bine dt-finite, localizate in lungul cromo­
zomilor, într-o ordine atabilitA şi determinind fiec�re un anu­
mit caracter al organismului. Tot după el, genele s-ar afla
in strÎDBe relaţii, dai' unilaterale, cu restul organismului ...
Dezvoltarea acestuia ele a r dirija-o fără a fi influenţate
de el ..."
Pica, pur şi simpl u , de somn .
Dar pe undeva , ceva . . . fl reţinea să abandoneze pista pe
care pornise singu ra care ar fi putut, totuşi, să explice în­
-

vierea din morţi a lui Bill-S ăgeată. Şi tocmai cînd era să dea
d racului totul, îl opri o mică insemnare cu creionul, adno­
tată, probabil de Waldstein, pe marginea tomului : "Vezi
presa din
ultima decadă a lunii mai 1968".
- Ce-o mai fi şi asta ? ! se m inună Dux.
Şi amînă totul pe-a doua zi, dimineaţa.

t Diviziune celulară ca racterizată prin aparitia cromozomilor.

! Element structural al nuc leului la animale şi plante ; vizibil mal
ales in timpul ml tozel.
' Aparitie bruscă a unul carr.cter genetic n o u , care reflectă o mo­
dlficarc .corespunzătoare a genomului (materialul ereditar nuclear).
).�
- - "\1\
��--�-�''1 1 6
 A doua zi, la biblio teca oraşului, Dux ceru u rge nt colec·
ţia lui .,Night" pe mai 1 968. Cust od el e ii spuse că e impru­
mutată , dar că peste o oră, maximum d ou ă, i se poate da.
Se mai plimbă o vreme prin grădina bibli otecii ş i fumă -
contrar obiceiului - două ţigarete. Şi cînd la 1 1 se infăţişă
c usto de l ui , acesta îi arătă că pe masa rezervată il aştepta co·
lecţia.
Răsfoi cu infrigurare, foaie cu foaie, toate numerele în.:
cep ind chiar de Ia intii ale l unii, Cind pe 26 mai tocmai
citi inserată, abia vizibil, o ştire de citeva rinduri :
- ,.Inflalie a penonalitiţilor de geniu ?". Acesta era titlul,
apoi, cu litere ceva mai mici, subtitlul de cvintesenţă : ,,Scan­
dalul izbucnit la Congresul mondial al biologiler". Şi u rma
textul : .,Un tînăr pretins savant, pe n ume Alfonso Arlson ,
s-a infiltrat print re delegaţii la Congresul mondial al biolo­
gilor. Pătrunzînd la tribună, el a afirmat că se află in po­
sesia unor descoperiri importante. I n tr-o bună zi - nu prea
îndepărtată - omenirea ar fi in stare să reproducă person a ­
lităţile d e geniu, î n mi i d e exemplare, asemănătoare unor
copii cu carbon la maşina de scris . . . "
Era cald a fară. C al d teribil era şi in sală, deşi ferestrele
erau des ch ise, ia.r aparatul de recondiţionat aerul mergea din
plin. Şi totuşi Dux simtea că se înăbuşă : "Va să zică asla
era ! " . Ştirea aceasta, abia băgată in seamă la vremea ei, avea
să-1 ducă la dezlegarea misteruluL. Ura ! !-! De trei ori
ura !! 1

13. PANA DE AUTOMOBIL

Nimeni nu ştia de răpirea lui Waldstein. Nu ştia nimen i

nici l a institut. Aşa că a doua zi - pe la 9,30 - Dux, alias
Waldstein , trebuia să se gă tească de drum. Şoferul ii pre­
ZE'ntă maşina l a scară. dar Dux-Waldstein il concedie : ,.Am
să con du c singur", spuse el.
Şoferul se retrase.
- Cum dori ţi, d-le profesor. . .
Dux se urcă la volan şi porni . Maşina îl sco ase i n stradă,
apoi coti pe şosea şi ieşi din orăşel, îndreptindu-se spre in­
stitut. La mila 22 insă trebui s� oprească : motorul tuşea, nu
mai trăgea, se îneca . . .
O alti maşină - u n "Cadillac" - t i aj unse d in urmă şi
stopă brusc la doi paşi de profesor. Din . ,Cadillac" cobori un

...:.���1: 17
tip nu prea inalt, cu o faţă bolnăvicioasă, galben-măslinie ;
un păr negru lucios şi sirmos se iţea pe sub pălă ria mare, me­
xicană. In rest era îmbrăcat mai degrabă ca un om coborit
dintr-un camion decît din tr-un somptuos "Cadi l l ac" ; purta
ocămaşă in carouri şi pantaloni de o culoare desch isă, dar
murdară . . .
Cind îl z ă r i , D u x rămase ca trăsnit : i n faţă î l avea , in
carne ş i oase, pe . . . Dar nu - nu-şi putea crede ochilor ! Cu
toate că, atunci cind i nd i v idul cu "Cadillac"-ul vorbi, nu mai
avu nici o îndoială , deşi nu credea în minuni.
- Domn este rugat spune m ie, începu omul care coborîse
din "Cad i l l a c " , dumn eavoast ră profesor Waldstein, da ?
Inspectorul fu tentat să nege ; dar apoi se răzgîndi şi
spuse :
- Da, eu sînt.
Din clipa aceea faţa ciud atului personaj se crispă şi el
l"ncepu să înainteze mecan i c spre Dux.
Instincti v , i nspectorul se trase inapoi , dar omul în ainta
fără răgaz. M î n a l ui osoasă, galben ă se strecură chinuit -
parcă impotrh· a voi nţei l u i - în buzunarul din dreapta şi in
clipa u r m ăt oare a p 5 r u st ringind miner u l unui casse-tete. Dux,
în pofida situ aţiei critice în care se afla, se stă�înea cu greu
să nu rîdă, i ar in sinea lui îşi spunea : "Bietul băiat ! Dacă
ar şti că în faţa sa î l are pe i nspectorul Dux şi nu pe neaju­
s
toratul profesor Wald tei n , a r lua-o cit mai repede l a sănă­
toasa . " Îşi făcu socotea l a cum să sfîrşească mai degrabă cu
nepoftitul - sau mai d egrabă mul tcăutatul - "oaspete" şi,
deşi acesta se afla n u mai l a doi paşi de el, Dux pri'-1 cu a ten­
ţie prin parbriz, înăuntrul maşinii, să vadă dacă agresorul
său mai avea vreun a j u tor probabil . In clipa aceea însă in­
spectorul călcă pe o coaj ă de portocală şi al unecă fără voia
sa. Necunoscutul il sprij in i cu stînga, dar în aceeaşi clipă
cassc-tetul său se abătu ve rtiginos în ţeasta poliţistu l u i şi
Dux-Waldstein se prăvă l i moale pe şosea. Omul viri arm a
inapoi î n buzunar, pr ivi o c l i p ă la cel doborît, apoi s e aplecă,
il să l tă u şurel pe umăr şi îl aruncă in maşină. După care, ca

şi cum n i m i c neobişnuit nu s-ar fi intimplat, se reaşeză li­

niştit l a v ol an , demară brusc şi , în cîteva clipe, "Cadillac "-ul
său
·
alerga pe şosea, spre Ver teville, cu o sută de mile la oră .
Waldstein fusese răpi t pt:>nt ru a doua oară.

[ �"�J';�;� 8
 14. LANŢUL CARE-L SUGRUMA PE NICK
De două zile nimeni nu mai avea vreo veste de la DuK,
care d ispăruse subit. Dar nimănui nu-i trecea prin cap să se
ocupe de el. Nici măcar priet enului său cel mai bun - Nick.
Şeful sta de 24 de ore închis în biroul său, cu pungi de gheaţă
la cap - "simţea mereu di îi crapă" - şi din cinci in cinci
minute ridica receptorul telefonului care ţîrîfa alarmant.
- Da, eu... Ce mai e? răspundea mecanic Nick.
De fiecare dată, de la celălalt capăt al firului, răsuna vo­
cea vreunui subaltern care raporta ceva neplăcut. Şi deşi a r
fi trebuit să se obişnuiască, Nick devenea din ce in ce mai
exasperat.
Işi turnă o ceaşcă enormă de cafea şi, sorbind-o, incepu să
se plimbe nelinişti t p rin birou. Cind şi cînd se oprea in d rep­
tul oglinzii şi-şi privea faţa trasă de nesomn, cearcănele din
j urul ochilor. Aşa cum sta, cu ceaşca de ca fea într-o mină şi
cu punga cu gheaţă pe frunte ţinută în mina cealaltă, arăta
ca un dezechilibrat.
- Poate că şi sînt !... se pomeni zicîndu-şi şeful.
Dar nu mai avu timp să-şi continue gîndurile ; telefonul
ţîrîi iarăşi. "Doamne, ce sunet enervant incepe să aibă ! .. . " -
şi şeful ridică receptorul. Punga cu gheaţă i se rostogoli de
pe frunte, antrenind, in cădere, şi ceaşca cu cafea pe j umă­
tate plină. Inj urind grosolan, Nick strigă in receptor :
- Allo, cine-i ?
Şi o voce de bărbat ii răspunse grnvă :
- Bravo, Nick, dar ştiu c ă mă primeşti bine. Mie imi era
adresată inj urătura asta ? !
Nick făcu o mină nenorocită - "asta îi mai lipsea, după
cele care se abătuseră asupra capului său , să mai creadă şeful
că-I şi înjură". Ingină o scuză penibilă, cu un glas nu ma i
puţin penibil pentru un poliţist-şef şi apoi a ştep tă din nou
să audă vocea şefului său suprem :
- Te înţeleg foarte bine, Nick . . . (I se păruse lui, sau gla­
sul şefului avea oarecari inflexiuni de ·om spăşit? !) . Am pe
birou un teanc de telegrame purtind veşti dintre cele mai
proaste. Şi ce-i mai rău e că s-ar părea că eu sint de vină . . .
- Dv. ?
Nick probabil că zbierase în aparat, de surpriză, că auzi
glasul-.şefului ceva mai răstit :

19
 - Potoleşte-te, Nick, ştiu eu ce spun. Ti-aduci a min t e că
mi-ai pomenit de D ux . . . de bănuiala lui cu privire la identi­
tatea �gaşului ?
-
Da . . .
- E i bine , telegramele din Denwer, Dallas, Frisco, Philla -
delphia ... vestesc aceleaşi şi aceleaşi descrieri pentru prezum­
tivul ucigaş al unui l ung lanţ de crime : Bill -Săgeată ! ! !
Nick se prăbuşi in fotoliu ş i u mblă năuc cu mina după
punga cu gb,eaţă.
- ... Şi ce-i mai ciudat, Nick, toate aceste crime s-au pz-o­
dus în aceeaşi noapte.. . Ba, aş putea spune, sărind peste cele
citeva minute diferenţă de la o crimă la alta, că la aceeaşi
oră. Să înnebuneşti nu alta . Adineauri a telefonat preşedin­
tele, auzi ? . . . Preşedintele in p er soan ă , Nick ! Şi cît c el de ...
î l cunoşti, nu ? . . . Nu s-a putut abţine şi mi-a dat de înţeles
că mă aşteap tă demiterea din post dacă nu i se vine de ruic
lanţului acest u i a de crime. De aceea ţi-am telefonat : fă ceva !
Consultă-te cu Dux, el a avut, totuşi, dreptate ; se vede că
nasul lui spăla t prea adesea cu vapori d e whlski a devenit
mai sensibilizat, doar el a mirosit-o primul ţ - şi faceţi rapid
un plan de bătaie. Deşi, dracul � mă ia, nu pricep cu ce se
d eplasează, ca gindul, stafia n eno rocitul ui Astuia de Bill-Să­
geată.
Grtuit deemoţie, Nick se spovedi şefului :
Dux a dispărut._ Se crede că ar fi fost răpit . ..
- Dux . . .
De partea cealaltă a firului - clipe de linişte prevesti-
toare de furtună . Apoi, deod ată, vocea tu n ă toare a şefului :
- Ai înnebunit '? ! Cine si-1 r!peasci pe Dux ?
Şi Deprimiocl răspuns imediat (Nick simţea ci murea cu
Incetul) :
- Dar răspunde odată, zipicituJe : ciae si-1 ri.peuci pe
Dux ?!
- EL Asa&irulL. Bill-Săgeată.-, bijgui Nick.
- Ştii sigur?
- Nu . . . E foarte probabil, dar . . .

(SFIR$1TVl.. IN Nt:MARVL VIITOR)

JEROME K. JEROME *

UN
CA VALER
DESĂ VIRŞIT
- Această întîmplare, începu Mac Shaugnassy, s-a p e t r e ­
cut în Furtwanger, un orăşel d i n Pă d u r e a Neagră.
In acel burg. locuia un impunător b ătrîn numit Nichola
Geibel. El fabrica jucării m e c a nic e de o a s e me n e a perfecţiun e
încît dob îndise o reputaţie, ca să spun em aşa, europeană. Exis­
tau printre e le iepuri. care, ţîşnind din inima unei v erze, îşi
mişcau urechile şi-şi netezeau mustăţile, iar apoi dispăreau
su b foi ; exis tau pisici ce - ş i lingeau botul şi se mi ş c a u atît de
n atural încît ciinii încercau să le gonească ; păpuş i care ştiau
să salute şi să s pu nă foarte politicos : "Bună ziua. Ce ma i
faceti- ? " Unele chiar cintau cu o voce piţigăiată.
Nichola Geibd era mai mult decit un simplu mecanic : e r a
un art ist, i a r munca sa m a i m u l t d ecît o ocupaţie : era o m a ­
nie, aP"oape o pasiune. In prăvălia lui se ingrămădeau o
mulţi m e de j ucării ciudate, ce nu erau hărăzite v înzării, ju­
cdrii pe care le făcuse pur si simplu din dragostea creaţiei :
un măgar mecanic ce p u tea să meargă în trap timp de d o·uă
ore graţie unui dispozitiv e lectric şi fu ge a mult mai rapid
in trap decit un mdgar adevărat, şi asta jăTă să mai fie ne­
voie de intervenţia cuiva J O pasăre, care-şi lua zborul, des-
.. Jerome Klapka Jerome, cuooseut umorfat englez (1859-19:!7).
Cele mal c!e seami aerlerl ale sale sint povestirile ,.Gindurile leneşe
ale unul triodav" (1886), in ca re perslneazi egoismul micii burghezii
din epoca vlcierlalli, ,1 ,.Trei intr-o bard." (1889). In timpu l primul u i
rizbol mondial a combltu& (in .,..t n lle publlcaţjel ,. Common Sensc. . )
imperlallsmal.
Lucrarea pe care o publicAm in numărul de fatll. este o povestire
ca robo$1 . Autorul ei, murind ea 22 de ani inainte de naşterea clber­
aetfclf, poate n ROeotit pe drept cuvint unul dhatre clilaloll care au
abordti.L!lceasti temă,

21
cria c ercuri şi revenea exact în lo c ul de unde pornise ; un
schelet agăţat de o spînzurătoare dansa în sunetul unui cim­
poi ; o păpuşă d e mărimea unei femei cî n t a la vioară, o alta
îmbrăcată bărbăteşte putea să fu m e z e din pipă şi s ă bea ma i
multă bere decît trei s t ude n ţi împr e ună, ceea ce nu-i de loc
puţin . . .
După c î t e se spunea în a c e l oraş, bă trînul G e i b e l ar fi putut
plăsmu i o f ii n ţ ă capabilă să facă toate gest u ril e unui om res­
pectabil. Ispita era prea mare ; Nichola Geibel nu-i rezistă :
u nul d i n t r e prietenii să i , tînă rul doctor Follen. avu un c o p il .
Cu prilejul c e le i de-a doua aniversări, doamna Follen dădu
un bal ; b ăt1·inul Ge i b el şi fi ica lui O l g a erau printr e invitaţi.
A d ou a zi, i n cu1·sul după-amiezii, O l g a p r i mi citeva priete­
ne : fetele îşi cr i t i cau fără m i l ă ca v a l er ii .
In tr- un colţ al salonului, b ă t rî nu l Geibel pă r e a absorbit de
c i t irea u nu i jur n a l ; nimeni nu-i d ă d ea a t e n ţ i e .
- Bărbaţii dansează din ce in ce mai pros t , rema rc ă u n a .
- Da, şi cei care pretind c ă ştiu s ă danseze au a e ru l · că
ne- ar face o fa v o a r e cind ne invită, spuse alta .
O a t r e i a a d ă u gă :
-,-- Iar c o n ver s a ţia lor e din c a l e afară de s t u p id ă . Ş t i i eli­
n a i n t e tot ce-ţi vor înşira. •0 , c ît sînt eţi de fermecătoare în
seara aceasta . . . Roch ia dumneav oastră es t e minunată ... Ce căl-
dură pentru acest a n o t i m p . . . Mergeţi d es la Viena ? . .. Vă pla-
c e Wagner ? . . . • Dacă măcar ar fi în st are să s p u nă şi ceva
nou.
Una dintre f e t e , care încă nu-şi e x p r i ma s e p ă r e re a , lu.ă
cuvîntul :
- In ce mă priv eşte nic i o d a tă nu iau in seamă ce spune
însoţitorul meu : dacă un b ă rb a t da nsează bine, puţin îmi pasă
cii-i. s tup id .
- Şi in g e ner a l acesta-i cazul, co n ch i! e o t î n ă ră uscăţivă şi
in ciudată.
- Eu merg la b al ca să dansez. reluă aceea căreia. îl plă­
cea prea m u l t dansul. Tot ce-i cer cavalerului este să mă ţină
zdrat,ăn şi să nu o b osea scă înainte de a fi o b osit e u .
- Nu cumva ţi-ar trebui atunci un robot ? ·
- Bravo ! s t rig ă una dintre fete, i a tă o idee a d mira b i l ă . . .
un d a ns a tor care a r merge e l ectric şi n -a r osteni niciodată !
Aceea car e făcuse portre t u l cavalerului desăvîrşit rămă­
sese v isă t oar e :
- Da . . . un dan s a t o r care să nu-şi b a t ă niciodată joc de noi,
care să nu ne calce niciodată pe picioare . . .
- Care să nu ne ş if o n cz e r o c hi a . . .
- Care să danseze în ritmul muzic ii . . .
- Care să n-aibă niciodată n evoie să-şi ş t e ar gă de su d o a T e
faţa; f1ttţţ? ţl, ouă dansuri... Mi-e silă de cei ce t r a nspiră !
 - Care să nu-şi întoarcă mereu capul în altă pa-rt e . . . Sii
n-aibă nevoie să-şi pia-rdă timpu l la b ufet.
- Cu un fonograf b in e -reglat in burtă, şi-ar debita fleacu­
.-ile obişnuite, iar ţie ţi-ar fi atunci imposibil să- l d is t i ng i de
un om in carne şi oase !
- Numai că ar fi mai amabil, o bse r vă tînăra uscă ţ iv â şi
arţăgoasă .
Nichola Geibel îşi lăsase jurnalul şi nu pierduse nici u n
cuvint din toată această flecăreală ; cind însă una dintre fete
işi întoarse privirile spre el, se grăbi să-şi ascundă chipul în­
dărătul foii.
De indată ce prietenele Olgăi plecarii, băt-rînul G ei b e l se
duse in atelierul său. Multă vrem e fiică-sa îl auzi me r gînd in­
coace şi-ncolo şi vorbind de unul singur, c u glas tare. La
cină o cercetă in amănunţime df!spre dans şi da ns ato r i , des­
pre conv ersaţiile ţinu te, despre paşii la modă, pe scurt des­
pre tot ce se spunea şi se făcea in cursu l unui bal.
ln t impu l celor două săptămîni care urmară, Nichola Geibel
a b i a d e ieşi din atelierul său . Era nervos, preocupa t. deşi,
cind nu te aşteptai, ii v ene a să rîdă fără un motiv eviden t,
de parcă se amuza. dinainte de o farsă ştiută numai de el.
O lună mai tîrziu, bătrînul Wenzel, prea bogatul negustor
de che restea, oferi un bal spre a celebra logodna nepoat·ci
sale. Geibel şi fiica lui fură şi ei i nv i ta ţ i .
ln momentul plecării, Olga. îşi căută tatăl şi, negăsindu-l,
bătu în uşa atelierului. Bătrînul se iv i doar in cămaşă, con­
gestionat, dar radios :
- Nu mă aştepta, îi zise, ne v om întîlni la bal. Mai am
ceva urgent d e ter minat .
Ea se supuse dorinţei lui, iar el o rechemă.
- Spune-le p rietenelor tale că le voi aduce un tiniir cava­
ler. fermecă tor şi dansator desăvîrşit. L e va plăcea la nebu-
nie.
Rise şi închise uşa.
De obicei Nichola Geib el îşi ţinea în secret planurile, dar
de data asta Olga crezu că ghic ise destul spre a le anun ţ a
prietenelor e i o surpriză. Imaginaţia mus af irilo r l u i Wenze L
se înflăcără, a ş a c ă sosirea l u i Nichola Geibet era aşt e ptată
cu nerăbdare.
Zgomotul roţilor unei t ră suri care oprea făcu să amuţ ească
toate discuţiile. W enze l însuşi se repezi spre uşă, apoi reveni
în salon, cu faţa înroşită de emoţ ie şi d e rîsul p e care şi-l
stăpînea.
Anunţă cu un glas de sten tor :
- Domnul G eib e l . . . şi un p r i e ten !
Nichola Geibel şi "prietenul său" int rară şi îna i n tară pînă
).�
- - - '\�. 23
in mijlocul ,încăperii, imprerurcţi de -strigăte vesele şi 8.e rî-
·
sete.
- 1ngid�-mi, doctm1tel.or şi domnilor, .spuse ·Geibel, să
� JI1'8Mt un prieten : locotenentul Fritz. Dragul meu, salu­
tă pe aceste doamne şi pe aceşti dom'ni.
Puse a mîn� incura;aware pe umăt'Ul 'nOUl\Li venit ţi ofi­
terul se înclină profund cu o ar e ca re rigiditate. Salutul ii fu
in&oţit de un agomot gKtur.al care a.mi.atea nerptăcut de .horcăi­
tul unui muribund. Da.r era un amănunt jără -însemnătate . . .
1naintă cu U 1l ·J>CU de pa1'4dă. Bitrinu.l Geibel merşea J.m.gă
e l , tinîndu-l de braţ. Exercitiul favorit al locotenentului
Fritz 'nu .e1'a marşul, ci -dansul !
- Pînă acum, declară Ge ibel, nu l-am putut învăţa decit
v a lsul, dar în acesta ell:.cel.ează. CMe ăint.re dU>mneavoastră,
domnifoarelor, preteja.tului meu primul dans ? Lo­
va acorda
coteneutu.Z F-ritz «re simţ precis al măsurii, nu 'OboseŞite
,un

n iciodată, 'nU t1ă ·va ironiza, nu 1.1ă 'Va mototoli rochia, vă va

ţine atit de s:trins cit doriţi şi va dSRBa "7'CJ.PiC BCW. W.Cet, d:upă
gustul 1lecireia. Nu.-.ş.i intoarce niciodatti capul şi are conver­
.8czţie . HtU., Flf'itz, !'Orbette chiar tu !
. .

Bătr:înul ii -răsuci un but on M la jachetă. Fritz .deschise

gura şi pronunţi glumeţ citeva CU1.l'im.te ce pă-r-eau Bă-i fi ieşit
din o.cciput :
- Pot av ea plăcerea . . .
Apoi gtL1'a i se îtlchise c u -u n runet sec.
Fără 1tici o mdoitdă, loeotenentul Fritz f4C1Ue uupra celor
d e faţă o impresie puternicil, dar nici una dintre tinerele fete
f ut pcin!a h.Gtăt'ita sti da?Wit!%e cu el Ele ii -cer.ee teu cu -coada
ochiului chipul de ceard, ochii ficşi, eurîaut incTemenit ; .enn�.
curioase, dar �tu aeduse. Geibel u a.pr.o,.rie de aceea ·ClWe e­
vocase imag.inea cGValendui desdvîrfit.
- Nu-l rectmeaşteti .pe dansatorw2 f)ef'fect imaginat de
dumneav oastră ? Cel puţin ar trebui să-1 p u n e ţ i la încercare.
E1·a o fată incît�tătoare şi neastîmpăr4'tă, .cdreia îi plăceau
zburdătniciite . Weaztlll stărui la ritWIUt săv, iar ea acceptă.
-Geibe'l. mcepu cSwtlei ri-şi in.talue dG'III.Htortd : braţul
drept cUFin-se ta14a 1ctei fi o ţinu. fenn. ; fmaqele de eeam
strifi&e:rl m ele pgllfa mină . Bătrind .eqlică tm.erei dtmaa ­
toa re cum putea să re g leze după plac viteza Mlsatoralui fi
să-l �ească tle na ti ,obosită .
- Q că v4 invîrtească pi1ai oe �eţi 1ace un cerc comrpl:et.
Luaţi seama ca · nimeni aă ttu 1l4 lovească 8au .eii-i :eakimbe
ţinuta !
O rchestra atacă un vals, ta.r b.dtrmul Geibel sdu dntmul
curentului. Annette şi dăinu-i iusoţi tor incepurd Bă se ro­
teasc!L

V [ �"�;;�{�
 Timp de cîteva nwlntri, invitaţii, n.emişea.t i, urmăriră cuplul
doar cu privirea. : Clft)GleTul Annetwi cfan•a ta perfecţie. O
ţinea pe fată strins, Îfl. braţe, se învîrtea eu o hc&lucinantă re�
gularitate şi din cind in cind ro1tea pe un ton a.JCUţit CTÎnl�
peie de conversaţie întrerupte de scurte tăceri.
- Cît de fermecătoare sinteţi astă�seară, declara el cu un
glllS ciudat şi . subţire .. . Ce seară delicioasă ... Imi veţi acorda
· un alt dans. nu ? . .. Nu fiţi crudă . . . E minunat să v alsezi cu
d v . Aş p u tea să mă învîrte1c aşa o veşnicie . . . Aţi luat cina ? . . .
Annette s e familiariza cu neobişnuitu�i dansa tor, nervozi�
t atea i •e risipea ; intră in joc :
- Sînteţi ad orabil... Şi eu aş putea valsa cu dv. t{)ată viaţa.
Oaspeţii l u i Wenzel intrară, la rindul lor, in ;oc : pereche
după pereche, ei 8e aldtut'ară Annettei şi cava lerului ei ;
după ci t eva minwte, toată lumea ae rotea in ritmul valsului.
N ichola Geibel contempla spec tacolul şi jubila.
Gazda se apropie de el pentru a-i munnura ceva. l.a ureche .
Geibel suriBe, incuviinţă din cap, şi amindoi se retraseră dis-
cret. .
- Astă-seară, casa e a t ine rilor, sp u se Wenzel. Dumnea�
voastră şi cu mine v om merge să fumăm liniştit {) pipă ina�
iu tea unei căni cu bere.
Intre timp, ca valeru l desăvîrşit prime a se invirti intr�un
ritm tot mai rapid. An n e t te incercă să desfa că şurubul care
regla viteza : fu antrenată intr-un virtej turbat. Unul după
altul, dansatorii părclaeau istoviţi inc4perea ; curind, doar
Annette mai valsa in braţele robotult,U. Ducumpăniţi, muzi­
deaii renunţarei Bei mat cime, se a,ezară fi răm.aseră cu pri­
virile aţintite aaupra . bizarei perechi. Cîţivc spectatori mai
rideau, «ar cei mai fn t1intă iftcepueeră aii se nelim,teaseă.
- Annette, •piUe o tînără femeie, oprqte-u, ai aci te isto­
t:qti!
Annette ou răapuue. O fată fu cuprinaă ·de spaimă cînd
olnervd chipul daua�i : era de-o pa.toare mortală.
- Cred că a. leşiRat ! #l'igă ja.ta.
Un bărbat sări in mijlocul platformei de dans apre a incerca
să oprească automatul; îmbrîncit brutal, omul ciizu., iar picioa�
t·ele de oţel fi striviră jaţa. Nimic nu piirea să-1 poată reţine
pe acel dilnţuitor infernal !
Di�a neAOrocire, ni�n.i nu�şi păJ;tră •îngele rece ; acţionînd
impreună, ctţiva bărbaţi ar fi putut imobiliza monstrul. ridi­
cîndu -! în aer sau înghesuindu-l intr-un perete. Dar prea pu�
ţini oameni sînt d estul de lucizi ca să reziste panicii. Gîndin�
du-se mai tirz iu la tot c.e s-a. întîmplat. oaspeţii lui Wenzel
inţeleseră că ar fi fost uşor să se pună cApăt acestui coşmar ;
trebuia doa.r să reflectezi şi 1ă-ţi păstrezi prezenţa de sp i ri t .
Or, atmosfera nu era prieln ică unei cugetări ef icace : feme ile
'j.�
. . . \�. . 25
îşi pierdeau firea, bărbaţii făceau, zbi erînd, propuneri contl·a­
dictorii. Ba ch iar unii tăbărîră cu pumnii asupra r obotu lu i, .
astfel incit, în loc să evalueze in mij lo c u l salonului, locote­
n entul Fritz fu zvî rl it de pereţi, d e unde sări spre a se tzbi
d e mob i l e , tirindu-şi necontenit d�nsatoarea ; un f i r de sîng e
apăru pe buz�le fetei şi se p reli n se pe r o c h ia - i a l b ă . Specta­
colul era halucinant. Unele femei leşinară , a l t e le fugirii. ur­
lind.
ln sf î rşi t, se a u zi u n sfat cumin t e :
· - Tre buie să-l găsim p e Geibel !
Nimeni nu-i remarcas e plecarea, n i me n i nu ştia unde să-l
găsească . Au pornit în cău tarea lui. Unii s-au adunat in an­
treu! care da in salon ; de acol o auzeau zgomotul regu l at al
călciielor de fier ca r e marcau implaca b i l măsu ra, i cn etul s�u·d
al co rpulu i care se lovea de mobile - oroarea sporea d in mi­
n u t in minut.
Fără să o bosească, l o co t e n e n t ul Fritz îşi c o n tinu a impertur­
babil conv ersa ţia : "Cît de fermecă t oa r e sînteţi �tă-seară . . .
N u f i.ţ i a tît d e crudă . . . E minunat s ă valsezi cu d v . . . . A ş putea
să mă învîrtesc aşa o v eşnicie ... ".
L-au căutat pe G e i b e l p r et u t in d eni in afm·ă de locul in ca r e
se găsea. Fiecare în că p e r e a casei a fost exp lol·ată, au a lergat
acasă la el, minute preţioase fiind pierdute cu t rezirea bă­
t r i ne i îngrijitoare su 1·d e , care le spus e că G e i b e l nu e ra acolo.
A bia a t un c i îşi dădu ră seama că şi W en z el era a bsent şi ast f el
ii v eni cuiva ideea să cerceteze un mic pavilion, situat de
c ealaltă parte a grăd inii, unde se afla b ir ou l .
De cum auzi de întorsătura pe care o luaseră evenimentele,
Geibe l se ridică, îngrozitor de palid. Wenzel îl îns o ţ i ; îşi tăiară
drum prin mulţimea invitaţilor st r înş i la in tr a rea salonului,
pătrunseră in înc ăp ere şi inchiseră uşa în urma lor. Curioşii
percepură un sunet surd de v oc i , p aşi p re cip it a ţ i , z g o m o tu l
confuz al unei discuţii - o tăc e re, apoi din nou şoap te . . .
Cind uşa se deschise, voiră să se n ăp us t ească în salon, dar
u merii lar gi ai lui Wenzel le b arau intrarea. Gazda arătă doi
bărbaţi m ai în vîrstă :
- De d v . am nev o ie şi de dumneata, Bekler.
Glasul ii em c a l m, dar pe faţă i se aşternuse o paloare
mormintală.
- C e i lalţi trebuie să plec e ... duceţi de aici femei le cit mai
repede. �

Din acea zi, b ătrînul Geibel şi-a mărg i ni t activitatea la

fa b r icar e a iepurilor care ţîşnesc dintr-o inimă de varză şi a

pisicilor care miorlăie l in.gindu-şi mustăţile.

In româneşte de DORIN A. GROZA
 ' 2 3 . 5 6" 1 8 9 10 ff · �

�· [%
Uin
1c ,1 ,.
....
2 4 7 ,. 1 1
:X -4 :'

9 ( �- ,, '• ' : [%
c
� - r.
,) X "'

tehnica
5 ' 1 lX � t X •
% ' 1
[X
·-

(.'
. .
6 ·'
1 X ,. [X
7 c
X•
1
�
X ,.. , ,..
' �

!.
8 X ,.. c. lX X F X ,, <' ;. 1

modernă
'
9 ': \ f ' 1 X
10 ·-
lX :'
....
,.. lX ,.
LX ) -
" �
E - :1 � "\
."- --
lX -
'
de 1. PATRAŞCU 12 '
[X ; - : .1

ORI ZONTA L : 1 ) A n odu! t r a n z istorul u i p rezentîndu-se s u b forma

unui virf m e t a l i c - Element chi m i c cu ca re s e i m p u ri/ied în mod
intenţiona t c r i s t n l e l e ele s i l ic i u · sau o e nn t m i u i n cons t rucţia semicon­
ductoa r e l o r ; 2) Nu a re prejudec ă f.i r e l i g i o a s " -- Complexe tehnice, ca, de
e�·emp l u , r ece ptoa r e l e ra d i o sa u m a ş i n i l e c i b e r n e t i ce de calcul i n care
aînst fo l o s i ţ i t ranzis to r i i : 3) Transfo rm a r e a unui cu !' e n t alternativ in
t: urent cont i nu u (se p o ate efe c t ua cu a j u t o r u l s e m i c o n ductoar elo r (pl . ) -
Pron um e ; 4) Di minu t i v u l Cl e op a tr e i - Dispoz i t i v e de p 1mere in f u n c ­
ţiune a apara t e l o r d e r a d i o ş i a alto r m a ş ini ; 5) P o s e z i - I mitd strigăt u l
puilor ; 6) M ină în m î nă cu tehnica m o dernă pune In dispoziţia o a m e -
7lilor cuce riri l e c i - l n t ă ritură î n c a l e a u n e i a p e ; 7) , . Fru ct " . . . care
serve,te la realizarea unei l egăt u ri intre două o rgane de ma ş ină -
Element c him i c b 1m conducător de căld u ră şi e l e ct r icitat e ; 8) D ispo­
zitiv ins t a l a t la b i fur ca ţi a linii lo r e l e c t r i ce a e ri e n e - M o l e cule-gram ;
!1) Dispozit i ve pent ru a m pliji carea osc i l a ţii l o r e l e c t r i c e ; 1 0) Capitala
Norv e g i ei - Veche notă muzica l.ă - A rt icol şi . . . lampd de radio ;
1 1 ) Se opune c ircu l a t i e i e l ec t ron i lo r ; 12) A lipi - Element chimic din
crlstalele că r u i a i mpu rificate cu bor, a rs e n sart ga ! i u s e const r u i e s c
semicondu
·
ctoare l e .
VERTICAL : 1) Pa rt e a m e t a l i c d sau el i n masă p l a s t i că a unui aparat
- Munte In Afuan ista n ; 2) Călit - A l t e l e ment cu care se im purificd
c ristalele unui semic onductor ; 3) O ră ş e l in B e l g i a - A r idic a tempe­
r a t u ra unui filament dint r- un t u b e l e c t ronic, ceea ce nu mai e necesa r
la tranz i s t o r i ; 4) E l e men t chi m i c din fami l i a pămîn t u rilo r rare - D e
dată f o a r t e recentă ; 5 ) V e c h i l o c u i t o r i d i rl P e r i t - Sa ndu Georgescu ;
6) Pungulă - Cu m a r e vi t e ză ; 7) Pi a t r ă semlpreţioasă care e u n
hioxid de s i lici u fl l d 1·a tat - Compus o rganic adesea c u mi ros plăcut :
li ) Mun t i! in 11 ordu l Moldovei - Nicola e M i lescu ; 9) Operă comică de
Plangu e t t e - A desface o ins t a laţie sau un aparat in p i ese l e sale
componen t e ; 1 0) Si m b o l u l chimic a l b a r i u l u i - A lt e l e c tr od care
intră in compo nen t a u n lli tranzis t o r - D iviziune de t imp ; 1 1 ) Acid
ru:etic diluat - Alt e l e ment de i m p u r if i c a rc a c r is t u l c l o r din semicon­
ductoare ; 12) D i s poz i t iv elect ric a l că t u i t i n pr i n c i p a l dintr-o t ri o dă la
care g r i l a comandă in cll i derea şi rl e s c h i derca ci rc uitul u i de p l a că (pl.)
- Simholitl l i t i 1tl11 i - M oneda n o n s t ră .
 P O ŞTA
R EDACŢ I E l
• • • • • • • • •
ALEXANDRU ŞTEFANESCU
(Suceava) . Aveţi, tftcOKtesta bil
talent, dar in povestirea dv.
,.Taina riului" aţi vrut s4 con­
centraţi atitea lucrut'i, Incit re­
zultatul d ev ine incredibil. Pe1l·
tru a-ş� dovedi nevinovăţia, e ­
roul dv., iniţial fării tn.cLin.aţii
ştiinlifice, devine un savant care
întruneşte gen tu l lui Einstein,
TioZkovski şi ChampolUon luaţi
împreuftă, ceea ce, trebuie să
recuftOIIJ C e ţi, e prea muU pe7t·
t ru. un singur om. Pe de altă
parte, recuperarea imaginilor
trecute prin depăşi rea vitezei
luminii nu constituie o idee
nooă . Explicaţiil e "ştiinţifice"
pe care le da ţi dtJ. nu sint totuşi
convtngiftoa re. In concluzie, aş­
teptclm noi veşti de la dv.
TANASE MARIAN (Bucu­
paginile trimise nu ne
reşti). Din
putem forTJIIJ o idee cuupra po­
sibilităţilor dv. literare.
CIDCAN L. DUMITRU (Giur­
giu). L4sind deetparte "co­
�url le" inerente v îrs t ei (aveţi
doa r 1 7 ani), stilul schiţei tri ­
mise e al unui auten tic prom­
tor. Res tu l (adiccl ce veţi da e­
fectiv) ţine de "cmticipaţie" şi,
fireşte, de dv. Aşteptdm noi . . .
surprize,
PETRU DUMITRU (Ploieşt i).
Intreaga dv. schiţă. (,.Operaţia
K") e o lungă descriere, cam
tehnicUt4 a unei operaţii de re­
animare. Principiul care stă la
baze "fnt�i metrtului" e, din
punct de vedere ştitnţiffc, d ts­
cutBbfl, !ar literar nu e in a tare
.să anime czcţiunca poves tirii.
Deoca m da t ă nu vii sfătuim să
).�
- - "\1\
��--�- �1''28
vi! lansaţi
în scrierea unui ro­
man. 1n cea de-a doua povestire
a. dv. ("Regie-a'll.ul 2113 e.n. " )
e11te vorba despre crearea un ui
film prin directa transpunere in
imagine a gîndurilor ce străbat
creierul regizorului. Această
idee nu e lipsUcl de interes, deşi
noi credem că, in ciuda defici­
e7l ţelor cinematografiei, to(.")11ai
caracterul de vastă opercl colec ­
tivă d4 valoare filmelor actuale.
Ufttld deoparte acest aspect al
lucrării, ea e scrisă in acelaşi
stil tehnicist şi despuia t de orice
autlu uman.
NICOLAE MARCU (Turnu­
Severin). Din petVesttrea pe care
ne-au trimis-o nu putem trage
concluzta că merit4 s4 atdrolţi
pe calea literaturii. Din păcate,
chiar dacii v-am indrepta noi
greşelile gramaticale şi de stil,
meci n u s - a r ajunge la o lucrare
public11bilii . Vll sfiltuim 14 trer:­
vent4ţt u" cerc sau 1&fl cenaclu
literar. Cu ajutO'TUl tovcr� lo?'
de acolo v4 veţi clarifica cihpra
postbtlitdţUor pe care te at•eţ i
in domeniul scrisului. Aseme­
nea cercuri lite-rare eristrl pe
lingcl fabrici, cămine cultMra le,
licee, cluburi ale tineretului şi
cose de culturii c>Tă,ene,ti. Aveţi
de u'Pide ttlege.
EUGEN BUZULEAC (Iaşi).
Există in scrisoa rea dv., c a , de
a ltfel, şi în roma n u l pe care ni
1-aţt trimis mai d e mult, accente
emoţionante şi indicii certe d e
ta lent. Noi v -am stlftutt 54 frec­
ventaţf un cerc Uterar : dv. ne
sptmeţt că n-aveţt timpul s - o
faceţi. ln acest caz, dacă dorin ţa
d v . de ascrie este fără leac, va
t re b ui să vă rezolvaţi sin g u r
problemele care decurg d i n
crearea un ei luCTiiri litera,.e.
Pentru mai ·departe, vii indem­
niim să t•ă învingeţi decepţia şi
sc1 vă inct'1'caţi forţele m poves­
t i ri de mai mwă întindere ; oă ­
s i t i o idee int e resantă (eventuaL
ne puteţi consulta cu privire
la ea), daţl--i maţd în t r - o p o v c s -
t i re, fără să cădeU pradă pro­
l i xi t ă ţii care vă .paşte avidă, la
fiecare pas.
1 . FK.ll' (Grăd�ea de Munte).
Recon sti tuiri a l e v i e ţ i i primitive
a m mai pub licat in Colecţie, da r
ele avemL o colOTatură l'timţi­
fico -fantas tică, în vreme ce po­
vestirea dv. e o simplă descri p ­
ţie care n u intră c u n i m i c in g e ­
n u l promova t d e n o i .

lf)9lli' P.AilAGAV. CI.U, str. Arany Ianoş nr. 19 (are i n plus

numere le : 24-26, 37, 42, 50, 59, 60, 76, 83, 97, 101. 103, 1 10).
DAN WEI�. Pucioasa, raionur ''l'l rgovitte, regiunea Ploieşti,
1.1.s• .,Bacert" - ţesii.torie (are in plus nuJn(II'ele : 31, 67, 101 , IOtl,
108-1 1 1 , 1 86, 188, 192, 193, 196, 199-202, 209, 219, w , 22i, 23-1 ,
257-260).
EMIL ŢOPA, Medl aş , str. Călăraşlla.r nr. 18 ( 1 . 3, 5-7 , 1 5, 1 6,
22, 23, 24 ti 25 cite doui exemplare, 26, %9, 38, 45-48, 50, 66, 68, 69,
71-77, 81, 88, 89).

----- ------ ----- - - -- - - - - - - -- --

1n atenţia
cola horatorilor :
Materialele adresate redacţiei noastre trebuie
să tie dactilografiate la două rinduri, pe o sin­
gură parte .a filei, in cîte două exeJI\Piare.
Fiecare lucrare tzebuie să fie insopti de un
scurt rezumat.
Autorii ale căror matet·iale sînt accc;ptate
vor fi înştii n ţaţi în scris la adresa indicată, lu­
crArile urmînd să apară potrivit necesităţilor
redacţionale. Manuscrisele nepublicate nu sint
înapoia te.
-:�",,

.... :-._�,_
.... _..._
- �, . ------------
:::;. .. 29 .

��,�si��:0
MAX IME
e Cea mal cos&lsUoare dintre rlslpe ea&e pierderea de Ump.
THEOFRAST (see. t l .e .o .)

e Daci ou poli ţine In loc aceast.l al, cel putin o-o pierde.
DICTON LATIN

• To &d ea un a al Ump berechet dacă-1 foloseşti biae.

GOETHE (11S1)

e Ti m pul ti mareea ou at&eap&i pe DlmeDi •

.JOBN LYDGATE {1t4t)

• Ciae are Ump ol-1 aşteap&l al &reaei Iti pierde timpul.

W. CAMDEN {1614)

• Timpul e alqura avere pe care o pol( loloal cu ad rc eDle firi ai

te ru,lneal de aeeas&i avarltle.
CB. DE BEAUCII2NE (liiZ'J)

• CUpa la care vorbesc a-a ,1 lndepir1a& de mine .

BOILEAU (1673)

• ŞtUala inaia&eall treaptă cu treap&l, aa pria salturi.

T. MACAULAY (18H)

..- Nene, nici matale nu ştii &ă meroi ?

.
de OOBNEL TABACU

" DRA-CRAITA
------ --·--------�- -----
CURIOZIT.iTI
• Cea mai mare perlă cunoscută
pînă în p r e z e nt in lume a jo sţ pes­
cuită recent in apropie rea arhlpe­
lagului Sulu, in partea de sud a
Fi !ipinelor. P e r la e de fo r mă
o v a lă, lungă de 9 cm şi l a t ă lte 6,5
cm. Ea a fost evaluată la 25 000 de
dola ri .
• Cele mal m ulte dintre mate­
fol os i t e in zugrăvirea e:rte -
rialele
D intr-o convorbire cu un a rtist "modest" .
-- Adevăratul om de talent e modest. Nu se l a u d ă n iciod a t ă .
oa r ă , m-ai auzit vreodată vorbind despre mine insumi ?
*
In atel ierul unui pictor "modernist".
-- Vezi acest portret ? Imaginează-ti
vrea să-i modific forma nasului . . .
- Fănică, iar
s-n detecta t frigi­
derul !
de VASILE MIN­
rioa r ă
elect rică
a imobilelor a u o sarcincJ
negat ivă, în t i mp ce h1
majo ritatea cazu rilor particu lele
de p ra f din a tm osf e ra o raşelor au
o sarcină pozitivă, ceea ce e :rp li c o
depunerile tje praf de pe adurile
clădiri l o r. Pentru a i m p i e dica a­
ceste d ep un eri care ddun ează igie­
nei şi frumuseţii o ra ş e l o r , tehni­
cienii sovietici au pus la punct un
procedeu de j a b r ic ar e a unor ma­
teriale de zugră v i t avind sarcin4
poz i t i vă.
Bună- ·
că cel ce mi l-a coman dat
31
 - Nimic mai simplu ! Pentru un portretlst ca tine . . .
- Ti se pare . . . Crezi eli. ma i ştiu unde i-am pus n(lsul ? 1
*
Diogen e fu întrebat odată care-i cea mai potrivită oră pentru a
tua masa ?
- Cel bogat poate mtnca ctnd vrea, iar cel sărac numai cînd
poate, răspunse filozoful.
*
- Alo, tu eşti ?
- Da, dragA 1 Ce s-a i ntimpla t de-mi telefonezi la ora asta ?
Spune-mi· mai. repede !
- Lin1şteşte-te, nu-l nimic grav. V:o iam doar si-ţi cer un sfat.
Medicul i-a presct·is soţului m e u un medicament pe care trebuie sli-1
ia din două în două ore. Ac um doarme. Crezi că e cazul s!i-1 trezesc
ca sli. 1-l dau ?
- D a r ce are soţul tău ?
- Insomnii . . .

*
Niels Bohr n-a fost numai un mare fi:z:lcian, el şi un excelent:. .
sportiv. Intr-o noapte, !ntorcindu-se cu coleBli s ă i acasă de la cinema,
Bohr trecu pe ItnsA cllidirea unei bAnci din Cop e nh a g a . Faţada ac es ­
teia se compunea din blocuri mari de beton, spaţiile dintre ele putind
sluj i unui bun alpinist ca adevilrate puncte de sprijin.
Unul di n t r e tlneril care il însoţeau pe profesorul pe atunci in vlrslă
de 50 de an1, dorind să-şi a ra te abilitatea, s-a cllţilrat pe a c e ste rosturi
pînă a ajuns la etajul II.
Bohr a primit provocarea şi, incet, pomi f1 el si se C11 ţire.
/
Doi• poUţişti care treceau · rin· apropiere, :&Arind- pe omul' ce se urca
pe zid, se- Indrepta· In fUg intr-acolo, fiind convinşi eli. se punea la
cale un j af; Presupusul spilt'liltor se fi· atl& in apropierea etajului II
cind tmul' dintre poli�U exclami· Uf\ll'.at : ,.o, dar acesta nu-l altul
decft profesorul BUhr"•

'*
. Cind poetul englez Tennyson a publicat poemul ,,Nilucirea pica-
tutui", matematicianul Charles Babbage i-a trimis următoarea scri­
soare : ,cDomnule; In peemul dumneavoastrl existA urmAtoa rele rin­
duri· : «tn ttecare clipă· se naşte \11\ om•. «In fiecare clipA moa re Wl
om » .
V A atrag atenUa el nu este exact, deoarece creşterea populaţiei glo­
bului terestru este mal m a re . Vi sfAtuiesc si co re c ta ţi în poemul dv.
acute· llÎndud şi sA scrieţi astfel :
«tn fiec are clfgl moar� un om.,; In fiecare clipi se nasc 1 1/6
Oo.D)eDP.
Ar trebui si scrli!ţt cr fracţie mul.- mal complexA , dar fie şi aşa,
pe ntr u poezie merge şi cifra aceasta".

*
�ntr - Amp•re se ducea la Universitate ; pe drum·. Ilai o piatră
o zi
pe care o ridicA şi in c ep u s-o studieze . DeodatA, amln tlndu-şi de
cursul pe care trebuia să-I ţină, scoase ceasul şi-1 privi. VA zind c ll e
a p ro ap e ora lecţie!, iuţi p asu l şl, aj ungin d pe Podul Artel or puse
' pia-
tră. cu grijă in buzunar şi aruncă ceasul peste parapet.