MIHAIL SADOVEANU

Flanu Ancutei

J
 150 MIHAIL SADOVEANU

,,S-a indepirtat zburdnd foarte sus o pasire miiastri, dincolo cu

mult de zona joasl, a vribiilor. Nu voi mai intAlni, cind sufletul
meu fi-va tulburat, aci, la cigiva pasi de mine, mingiietorii lui
ochi albagtri, zimbetul siu oprimist si consolator. Omul de
toate zllele s-a misruir, lesand in locu-i simulacrele sale de piatrd,
qi de bronz. Ce-a fost afiecdruia din noi a devenit al ruturor, el e
acum numai al poporului, dintru care a iesit." (G. Cilinescu: Mihail
Sadoveanu,,,Contemporanul", 27 oct. 1,961)
Postum vor fi publicate romanele neterminate ,,C6ntecu1 Mioarei..
Cuprins
si ,,Lisaveta" (Citeva limuriri despre ultimele manuscrise sado-
veniene" de Mihai Gafiqa, Editura Minerva, 1g7l).

Iapa lui Vode. 5

Activitate politicd Haralambie ... 1,5

Balaurul ....i 25
Fintina dintre plopi 38
Senator 1926 - 1940 CeaIaIti, Anculi. 58
Presedintele Senatului 18 iunie 1931 - 10 iunie Judeq al sirmanilor . . 74
1932
Negustor lipscan 86
Deputat -
1946 1948
Orb slrac 101
Presedintele Adunirii Deputalilor 5 dec. 1946 - 24 feb. 1948
Membru al Marii Aduniri Nalionale 1948 - 1961
IstorisireaZaharieiFdntinarul .... 'l'13

Vicepregedinte al P rezidiului provizoriu

Cronologie..... . '1,27

al Republicii Populare Romine 30 dec. 1,947 - 12 apr.1948

 lui Voda
Art Directorgi Grafici: Dan Herford
Lector: Smaranda Caterina Herfurt
Coperta: Dan Herford
Lucrare executat; la R.A. Monitorul Oficial

@ Editura Mihail Sadoveanu,20l.6

info@mihailsadoveanu.com
www.mihailsadoveanu.com

7}1fr"; ntr-o toamni aurie am alrzit multe povegti IaHa-

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei Vf,Xi nul Ancuqei. Dar asta s-aintimplatintr-o depdrtarl"
SADOVEANU, MIHAIL 6-f,llff vreme, demult, in anul cind au cdzut de Sintilie
Hanu Anculei / Mihail Sadoveanu. - Bucuregti : i-C;ryO1 ploi n;prasnice ;i spuneau oamenii ca ar fi vd,zut
Editura Mihail Sadove anu, 2Ql6 balaur negru in nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar nigte
ISBN 978-606 -93355 -1 -2
pisiri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuni,
821.135.1,32 vislind spre risirit; gi mo; Leonte, cercetand in cartea lui de
 6 MIHAIL SADOVEANU
zodii ti tilmicind semnele lui lraclie-impirat, a dovedit cum
cd, acele pisiri cu penele ca bruma s-au ridicat rdtacite din
ostroavele de la marginea lumii si aratd vesre de rdzboiintre
impirali ;i biel;ug la vila de vie.
Apoi intr-ad,eiar, impiratul-Alb si-a ridicat muscalii lui
impotriva limbilor pdgine, si, ca si se implineasci zodiile, a di-
ruit Dumnezeu rod in podgoriile din f,ara-de-Jos de nu mai aveau
vierii unde si puie mustul. $-au pornit din pnrqile noastre
ciriugii ca s-aduca vin spre munte, s-atuncea fort la Hanul
Ancuqei vremea petrecerilor gi a povegtilor. "
Taberele de card, nu se mai isroveau. Liutarii cdntat fdrd,
oprirg. CAnd cddeauunii, dobordqi de trudi si de vin, se ridicau
alqii de prin cotloanele hanului.
$-atitea oale au farimat biutorii, de s-au crucit doi ani
muierile care se duceau la tdrgla Roman. $i, la focuri, oameni
incercali gi rnegteri frigeau hartane de berbeci gi de vitei, ori
pirpileau clean gi mreani din Moldova.Iar Ancuqa ceatdndrd,
lot c.a mi-sa de sprincenati ;i de vicleana, umbla ca un spiridu;
incolo..gi-ncoace, rumdna la obraji, cu catrinta-n brlu gi cu
minicile suflecate: impirqea vin gi mAncdri, risere gi vorbe
bune.
Trebuie sn gtiqi dumneavoastri ci hanul acela al Ancurei nu
erahan, era cetate. Avea nigte ziduri groase de ici pdni colo, gi
nigte porqi ferecare cum n-am vdzutde zilele mele. in cuprinsul
lui se puteau oplogi oameni, vite ;i ciruqe ;i nici habar ri-",r."r,
dinspre pafieahogilor...
La vremea de care vorbesc, era insi pace in tara si intre
oameni buni-voire. Porqile srateau deschise ca la Domnie.
$i
prin ele, in zlle line de toamni, puteai vedea valea Moldovei
citbdtea ochiul ;i piclele munlilor pe piduri de brad pindtla
". ri se..rfrrnda
Ceahliu gi Haliuca. Iar dupi soarele inspre
tirimul celilalt si toate ale depdrtarii stergeau gi lunecau in
HANUANCUTEI 7
tainice neguri, - focurile luminau zidurile de piatrl", gurile
negre ale ugilor gi ferestrelor zdbrelite. Contenea cite un ris-
timp viersul liutarilor, ;i porneau povegtile ...
Stitea stilp acolo, in acele ",ile grase ;i vesele, un rdzes strd"-
tn, caremie imi era drag foarte.inchina oala cdtrd toate obrazele,
asculta cu ochii dugi cAntecele liutarilor gi se lua la intrecere
pini gi cu mos Leonte la tilcuirea tuturor lucrurilor de pe lu-
-." "rt" ... Era un om nalt, carunt, ct faga uscate gi adAnc
brdzdata. in jurul musti{ii tuginate gi la coada ochilor mititei,
pielea era scrijelati in crequri mirunte gi nenumirate. Ochiul
lui era aprig gi neguros, obrazul cu mustaqi tusinatd pdrea cd
ride cu tristeqi.
il chema Ionigi comisul. Dumnealui Ioniqi comisul avea o
pungi destul de grea in chimir, sub stfaiele de giac sur. Si ve-
nise cilare pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste,
inainte de a minca tipsia cu jar. Numai pielea gi ciolanele!
Un cal roib, pintenog de trei picioare' cu gaua nalti pe d6nsul,
neclintit intr-un dos de pirete, cu minunchiul de ogrinji sub
bot...
,,Eu aici is trecitor... cuvinta, cu oala in mina, dumnealui
Ioniqi comisul; eu incalec gi pornesc in lumea mea... Roibu'
meu ii totdeauna gata, cu gaua pe e1... Cal ca mine n-are
nimeni... incalec, imi plesnesc ciciula pe-o ureche gi md duc,
nici nu-mi pasi..."
De dus insa nu se ducea. Stitea cu noi.
intr-adevdr... ii raspunse intr-un rind mog Leonte; cal
-
ca al dumitale nu se gisegte si umbli noud ani, la toqi impiraqii
pdmAntului ! Numai pielea lui cAte parale face ! Cind mi
gindesc, m-apuci groaza...
Sd gtii dumneata, prietine Leonte ! strigi razegul zbitlin'
-
du-gi mustala tuginate. Asemenea cal uscat gi tare nu gtie de
nevoie nici de trudi. La mdncare se uiti numai c-un ochi si nu
 8 MIHAIL SADOVEANU
se supiri cand il las neadipat.
$i gaua parca-i crescuti dintr-insul.
Aista-i cal dintr-o viqi aleasi. Se trage dintr-o iapi tot pinte-
noagd", cu care m-am fudulit eu in rineretile mele gi la cire s-a
uitat cu mare uimire chiar MdiaSa Vodi Mihalache Sturza...
- Cum s-a uitat cu uimire, cucoane Ioniqi ? Era tot aga de
slabe
?
.- Asta-i o poveste pe care ag putea si v-o spun,
Se-nqelege.
daca m-ascultaqi ...
Cum si n-ascultd.m, cucoane Ioniqd ? mai ales o poveste
-
din vremea lui Mihai-Vodi Sturza !
- $i mai ales din vremea tinereqilor mele... rispunse ri-
zegul, serios. Pe vremea aceea, tot in acesta loc ne aflam, in
preajma focurilor si a caralor cu must, cu alqi oameni care
acuma-s oale gi ulcele; gi-n jurul nosrru umbla Ancuqa cealaltd,,
mama acesteia, care gi ,^ r-^dus intr-o lume mai p.r!ir, ,r.r.le.
in vremea aceea stam eu nicijit foarte, intr-o zi, in ug" hanu-
lui, cu oala in mina sringi gi cu friul iepei in dreapta... $i
Ancuga cealalta gedea ca gi asra, rot in locul acela, rd"zSmaa de
ugorul ugii, gi asculh ce spuneam eu... Ce voi fi spus atunci
nu gtiu, - au fost vorbe care au zburat ca Eifrunzele de toamni...
Comisul Ioniqi zimbi firi veselie, in musraqa-i tusinati si
aspri,
_pe
cind noi toqi cei de fati, gospodari gi cdriu;i din
Jara-de-Sus, ne agezam in juru-i pe butuci ;i pe proqapurile
cardlor, cu b;rbiile inilqate gi cu ochii rotunzi.R""ut" ieati,-
niri sta in prag, rdzdmatd,deugor; g-o bitea soarele de toamn;
pi.lit, aurindu-i jumatate de obraz. in vale, aproape, sticlea
M.oldova_ printre zdvoaie, si departe r. p..rr.d.au hungii,
talazuri de cremene sub picle
- nezeu
"h"rtr..
Calul cel slab al rizegului, din coasta hanului, simqind ti-
cere.in preajmd,, nechezd, deodati subtire gi rinji inspre noi ca
un dem-on. Ancuqa isi intoarse ochii sprin gjrpri .1, infri-
co$at; gi uimiti. "rn
HANUANCUTEI 9
- Aha ! vorbi comisul; iaca agarincheza gi ridea si iapa cea
batrina... Acu' ea, cine gtie, poate-i ochi ori dinte de lup, dar
risul ei tot triieste, ;i se sparie de el alti Ancugi.
Cum vi spuneam, domnilor mei, eu stam aici in acest loc,
gata de duci, cu picioru-n scard. Si iaca, numai ce aud pocnind
harapnic ;i duruind trisuri pe arcuri; si, cind imi inalq gi-mi
feresc capul, vid venind pe gleah o drogci cu patru cai bul-
zi; ... Vine si se opreste la han, dupd rinduiale. $i se coboara
din ea boierul, ca sd.vadd" ochii Ancutei, cum era datina.
Cum s-a apropiat, eu i-am inchinat oala cu vin si i-am
poftit sdnitate. El s-a oprit in loc si s-a uitat zdmbind la mine
gi la iapi, si la oamenii care erau in preajma mea, si i-a plicut
inchinarea. Era un boier mirunt la stat, cu barbi rogie rotunjiti,
;i purta la git un lanqug subqire de aur:i
- Oameni buni, zice boierul acela; tare md, bucur ci vid
chef gi voie buna in tara Moldovei ...
- $i noi ne bucurim, zic ett, cd" auzim asemenea vorbi.
Asta plitegte cit;i vinul cel mai ales.
Atunci boierul a zimbit iar si m-a intrebat pe mine de unde
sunt gi unde mi duc.
Cinstite boierule, am rispuns; eu, de neamul meu, sunt
-
rdzes de la Driginegti, din tinutul Sucevii. Dar agezdrile mele
sunt nestatornice ;i dugmanii mei au colqi lungi gi ascugiqi. Am
o pricini, cinstite boierule, care nu se mai istoveste. Am mog-
tenit-o de la pirintele meu dascilul Iona gi tare md" rem c-am
s-o las gi eu mostenire copiilor mei, dacd. m-ainvrednici Dum-
si-i am.
Cum aintrebat cu mirare boierul.
asa?
- A;", precum spun. Cici pricina noastri de judecatd, a
-
pornit, cinstite boierule, dinainte de Vodi Calimah. $-am
avut infiqigare si s-au dus la Divanuri rinduri de oameni, gi s-au
facut cercetdri ;i hoarnice, si s-au cerut mirturii cu jurimint,
10 MIHAIL SADOVEANU
g-au murit unii din neamul nostru judecAndu-se ;i s-au niscur
alqii tot pentru judecata, si iati, nici in zilele mele, nu s-a gisit
inci dreptatea.Ba vrijmasul cu care mi lupt mi-a mai tdiat cu
plugul din ocina pirinteasci doi stinjeni gi cinci palme, lingi
prisaca Velii. $-atunci, ridicAnd noud plingere la isprivnicie,
iarisi n-am gisit mili, cici protivnicul meu, sa nu vi fie dumnea-
voastrd cu supirare, e corb mare boieresc.
Dac-am vdzut s-amvdzut, am mai cobordt odati din coar-
di sacul cu hirtoagele si cu pecelile cele vechi, le-am mai slo-
venit ;i le-am ales, ;-am pus indreptirile pe care le socor
nestirbite colea, lAngi chimir, s-am incdlecat pe roaiba mea gi
de-acu' nu mi opresc decit la Vode. Si-mi facd, el dreptate !
- Cum se poate ? s-a mirat iar boierul, mAngAindu-gi bar-
ba 9i jucind intre degete lantugul cel de aur. Te duci la Vod; ?
Mi duc ! $-apoi dacd" nici Vodi nu mi-a face dreptate...
-Boierul a pornit a ri"de.
-AiciEi,comisul
gi daci nu !i-a face dreptate nici Vode ? ...
Ionigi igi cobori pulin glasul, dar Ancuqa cea
tindrd, cum ficuse odinioari cealaltd",impungind intr-o parte cu
capul, intinse urechea gi auzi ce trebuia si se intimple daci
nici la Vod; n-ar fi gasit razesul dreptate. Daci nici Vodi nu
i-a face dreptate, atunci si pofteasc a Maria Sa si-i pupe iapa
nu departe de coade!...
CAnd a rostit comisul vorba asta mare, firi inconjrtr, asa
cum vorbesc oamenii la noi, in Jara-de-Sus, Ancuqa si-a strins
buzele gi s-a preficut ca se uitd cu luare-aminte in lungul
gleahului ...
Cind am spus eu vorba asta, urmi rd"zesul,Ancuqa cea
-
de-atunci ;i-a dus rdpede palma la gurd, si s-a facut a se uita
incolo, in lungul drumului. Iar boierul a prins a ride. Pe urma
s-a oprit, mingiindu-;i barba gi jucindu-se cu lanqugul de aur.
HANU ANCUTET 1.1.
$i cind socotegri si te infiqigezi la Vodd ? a intrebat
-
dumnealui.
Apoi, cinstite boierule, numai oala asra de vin s-o de;ert
-
intru slava Domniei Taie, pe urmi mi ridic in sa ca Alisandru
Machidon gi nu mi opresc decit la Iegi. Iar daci vrei gi Dom-
niaTa si gugti roaddproaspiti de la Odobesri, arunci a aduce
Ancuta must ros intr-o oald noui gi noi prea mult ne-om bu-
crrra, crtcoane, de cinstea care ne-o faci...
Boierul s-a intors zimbjnd citri Ancuta cea de demult,
care era ca si aceasta de sprincenati gi de vicleani, g-a poftit o
oali noui de lut cu must ros din Jara-de-Jos. Eu, ca rd.zes ce
mi aflu, am cerut cu semelie si plitesc eu cinstea aceea g-am
gi zvirlit patru parale in poala Ancuqei....
Dupi aceea boierul s-a suit in drogca ilui cu arcurigi s-a dus.
Iar eu, incilecAnd precum am figiduit, nu m-am oprit
clccit in tirgul Iegului, s-am tras la un han, lingi biserica lui
Lozonschi, peste drum de Curtea Domneascn. $i a doua zi
cdtra amiazd, spdlat 9i pieptinar, m-am infeligat cu inima bi-
tind la poarta Curqii.
Acolo dorobantul mi-a pus spanga intre ochi. $i dupi ce-am
spus ce durere am, a strigat spre oddi, ;-a venit dintr-acolo un
o$tean bitrin care m-a dus indati intr-o cd,marutl, din huntrul
clrrtii, unde mi-a ie;it inainte un ofiqer tinerel gi subqire, im-
lrrdcat numa-n fireturi gi-n aur.
Ce pofte;ti dumneata, omule ?
-*Iaca aga g-aga, - eu sunt comisul Ioniti, rdzeg de la Dri-
ginegti, E-am venit la Vodi, insetat dupi dreptate ca cerbul
clupi apa de izvor.
- Prea bine, a rispuns ofiqerul cel tinir. Vode iti poate as-
ctrlta chiar acuma plingerea. Lasi ici palaria;i intri pe uEa
rsta mititici. Dincolo, in odaia ceamare, ai si gise;ti pe Vodi
qr-ai si-i spui lui ce te doare.
12 MIHAIL SADOVEANU

Atuncea mi-a nivilit sAngele in ochi si mi s-au impainjenit

vederile. Dar am strins din misele si mi-am tinut firea. $i des-
chizind ofiqerul uga cea mititici, am inrrat inrr-o luminl mare,
si, cum eram cu grumazul plecat, am zdrit botforii de maro-
chin ai lui Vodi g-am qi cdzutin genunchi. $i mn gindeam ci
la domn nou gi tinar trebuie sa gisesc eu mili pentru supa-
ririle mele.
- Miria Ta, am strigat eu cu indrdzneald"; am venit sa-mi
faci dreptate !
Voda mi-a rispuns:
Scoali-te.
-Auzind glasul, am ridicat ca-nrr-un fulger privirea, s-am cu-
noscut pe boierul de la han. Pe loc am inteles ci trebuie si
inchid ochii gi si fiu infricosat. Mi-am plecat mai adinc frun-
tea, amintins mdna, am apucat poala hainei g-am dus-o la buze.
Scoali-te! a zis iar Vodi, - si aratd,-qi ?ndreptirile.
-Cind m-am ridicat in picioare, ambd.gat de sama ci ochii
boierului meu se increteau a ri,s ca si la han, cind primise oala
cu must rog din minile suflecate ale Ancuqei. Scot cuindraz-
neali hirtiile din tagca de piele ;i i le intind, si incep a-i spune.
$i-i spun eu despre toate valurile cdte m-au bAntuit, despre tot
veninul cit l-am adunat in inima mea, si cit l-am mogtenit de
la morqii mei. $i cetind Vodi hirtiile ;i plecindu-si de aproape lri f;
ochii pe peceqile de cearl", s-a inseninat g-a griit cam pe nas:
Bine, rdzesule, am sa-ti fac dreptate. Are si mearga cu
-
tine un om al meu cu porunca tare, si faca rinduialalaDra-
ginegti.
Eu, cind am auzit, am dat iar in genunchi gi Vodd iar mi-a
poruncit si mi scol. Apoi, cu ochii subliagi a zimbet, m-a bd-
tut pe umir:
Ei, dar dacd, nu-ti faceam dreptate) cum rdmdnea?
-
1.4 MIHAIL SADOVEANU

- Di, Miria Ta, rispund eu ri,zdnd, cum si rimiie ? Eu

vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum !
$-atita haz a fdcut Vodd Mihai pentru rispunsul meu, ci
m-a bitut iar pe umir gi gi-a adus aminte gi de oala cu vin ro;
pe care i-am pl;tit patru parale - ;i rizdnd, a poruncit si vie
slujbagul care si meargd" cu mine; gi sub ochii lui, pe loc, s-a
scris poruncd. tare, - ;i cAnd am incilicat de la han de lingi
Lozonschi $-am purces inapoi, el se uita zimbind de la fereas-
tra deschisa gi-gi mingiia barba...
Iaca de ce trebuie si vi uitaqi ca la un lucru rar la calul meu
Haralambie
cel roib, pintenog la trei picioare: pentru ci aista-i mogtenire
din iapa lui Vodi gi cind rdncheazd el gi ride, parcd" ar avea o
amintire din alt veac gi din acele zile ale tineretii mele. Dupi
asta puteli cunoaste ce fel de om sunt eu ! $-acuma si mai
primim vin in ulcele gi si incep alti istorie pe care de mult
voiam si v-o spun...

ZD€ftD u ulcica-n stinga, comisul Ioniqi igi mingiie cu

d ou i d e g et. d. ir mina d,r e ap td,-rrs i e6l. ru"; in ate.
'

m\i'(
Dregindu-gi glasul,.se pregdti si.inceapi o povestire
IV-UZD mai strasnici gi mai minunati decit cea cu iapa lui
'//-:>Y:2-
Vod;. Atunci cu mare dragoste ;i plicere s-a ridicat din col-
qul lui cilugirul cel care venea de la munte, si, cumpdnindu-gi
oala in dreptul birbii, a slobozit cuvinr. Pdnd, intr-acea clipi