VICTOR EFTIMIU

PE URMELE ZIMBRULUI
.. * *

Colectia .Povestiri ştiinjific:o.fantasfice·

39
 RE;zUMATUL FASCICULELOR PRECEDENTE

1847. Henri Parrocel (administratorul boierului moldovean Arklp

Rosetti) il determină pe nepotul său, Gaston, aflat la Paris, să vi·
ziteze Ţările Romineşti. Unchiul Il ispiteşte cu perspectiva unei ex·
traordinare vînUor.i de zimbri, dar gîndul său tainic este de a-1 In·
sura cu frumoasa Muşa, fiira boierului.
Ajuns la Drăgoşeşti, Gaston cîştigi simpatia lui Arkip Rosetti
şi devine secretarul literar al acestuia.
Muşa se simte atrasi de romanticul oaspe.
Cu prilejul unei vînători, cei doi Parrocel şi llieş, ţăranul ca­
re-i Insotea, sint înconjuraţi de haiducii lui Stoenitl.

LUCRARI CARE VOR APAREA IN COLECTIA

"POVESTIRI ŞTIINTIFICO-FANTASTICE"

Nr. 40-41-42 - "Pe urmele zimbrului", roman istoric de Victor

F..ftimiu.
Nr. 43 - "Atol fakaofo", povestire ştiinţltico-fantastică de 1. Etremov
(traducere din limba rusi).

Copertă : Dem. Ionescu

 (Co�ttin41are dl�t rruml'irui trecuH
- Apăi dacă sint oaspeti, nu-l mai splnzurăm. Ţie cum Iti zice'
- llleş, vînător şi pescar la rurtea bolerului...
- O să te spinzurim p� tine, slugă boierească... lscoadil nem-
1ească 1 Tu l-ai adus aici, d de capul lor nu veneau 1 Bine, mă afu­
risitule, moldovean eşti tu de arăfi străinilor unde umblă împlratul
şi sfintul nostru ? Sfîntul tlrii, mă 1
- Ce-i tot dai cu sfintul, măi Stoenifă ?1 Bivol ca tofl bivolll.
dă-1 dracului !
Volevodul li trase lui llieş o palmA de-i sclpărari mlselele.
Cei doi francezi urmăreau ingrijorati, dar şi amuzaţi acea scellă
cu dialoguri repezi, scăpărătoare.
Urmind sfatul lui Năstase Surugiu!, Henri Parrocel nu scos e9e
vorbi romîneascl. Aştepta de la isteţimea lui lmpuşci Vrabie si
se limpezească lucrurile.
- Acuma dati carabinele lncoa, tineti-vă merindele şi cale bunil,
că lnnoptează 1 o reteză llieş, luindu-1 de sus.
Sloeni1l Vodl îi repezi a doua palml şl-i zise :
- Dumnealui, ăsta tlnăru, il ştim care e. că e găzduit la boier.
Te ştim şi pe dumneata, coane vătafule, musiu Parrocelule, degeaba
te faci că nu.ntetegi moldoveneşte 1 rinji căpetenia făclnd din coada
ochiului la ceilalfl lotri, care rideau şi chicoteau ca si-1 fie volevo­
dului pe plac.
- Dacă ştii cine sint, ce mai întrebi ? se răsti Henri Parrocel,
intorcind-o in glumit.. Dumnealui e nepotul meu, a venit tocmai de
la Paris să vineze bouri 1
- Da' la dumnealui acasă n-are ce vina ? Să vineze pe tat-su
şi pe mă-sa dacă n-are. Pe noi să ne lase-n pace 1
Vorbind aşa, din ce ln ce mai hotărît, Stoenită Vodii. nu mai
părea intr-o ureche. Rizind ca un lup, îl spuse administratorului :
- Coane vătafule, să n-o mai lungim, uite re e: dumneata
te-ntorci la conac şi ne laşi pe nepot zălog. Nici nu-l lrigem, nici
nu-l mîncăm. Ai adunat parale bune pe moşiile boierulul. Te duci
acasă şi miine, tot pe vremea asta, ne vedem la Piatra Fulgerată.
Aduci o pungă cu 999 de galbeni. Galbeni lmpărăteşti, galbeni tur­
ceşti ori muscăleşti, dar să fie noi, cu zimfii netocifi. Şi fă ră toc­
meali. Şi fără poteră. hai ? Să nu te puie dracul să vii cu altii, că
te vedem de departe şi-ti lăsăm nepotul ru srifirlia tiiati... la
arată-le iataganul, Şoldane !
Un găligan voinic ieşi din rinduri, trase din teacă o sabie
mare şi-o răsuci deasupra capului.
 Ne.am inteles ? lntrebă Stoenifll.
Ne-am inteles 1 răspuns e Henri Parrocel.
Nouă sute nouăzeci şi noul de lfalbeni 1
Nouă sute nouăzeci şi nouă... Dar de ce nouă sute nouăzeci
şi nouă şi nu o mie ? întrebă Henri Parrocel, nedumerit.
- Fiindcă o mie �a pus pret pe capul meu, şi capul lui nu
face dt al meu 1 rlsp u ns e Stoenitii ridicind fruntea cu mindrie
şi scuturîndu-şi Inelele pietelor, printre care scînteiau bănufi de aur,
cum poartă figăncile. ·
- Tncuviinfează, rogu-te, ca llieş să rămlie aici, să-i fie de urit
băiatului ! se rugă admini5tratorul.
- Să rămiiel
- Dar carabinele mi le dai Inapoi, nu ?
- Las' că găsiţi dumneavoastră altele, la Bucureşti.
- Atunci capul dumitale face mai putin decît al nepotului meu,
dacă măreşti preţul! Nouă sute nouAzeci şi nouă de jfalbeni şi puş­
tile pe deasupra, vezi şi dumneata la cit se ridică, voievoade 1
- Om mai vorbi miineh.l răspunse Stoenifă, Incurcat.
Gaston urmărise tQată această scenă cu un viu interes. N-avea
aevoie de explicatiile unchiului ca să.şl dea seama că asistase la
clasicul Urg dintre brlganzi şi cei căzuţi in capcană.
Obişnuit cu pericolele, nu se temuse o clipă. DimpotrivA. Emo·
tiile acestei intilniri neprevlzute il scoteau, il dezrobeau de marta
spaimă a draiostei. Ii trebuia această zjfuduire. Era cev a primitiv,
ceva bărbătesc in neaşteptata aventură. Se putea impotrivi, se pu­
tea apăra ,.Dincolo", insi, era învins dinainte, fiindcă n-avea cu
cine să lupte. Nici măcar cu el însuşi. Laşitate ? De ce laşitate? Ce
trebuia să faci ? Să ia ofeos.iva, să se mobilizeze ca să cucerească
o cetate care se predase sinjfură ? Să culeagă prada P Dar cum ? Nu
v a părea un ingrat. un iatns ? Cum ar mai fi putut privi in ochii
omului, ai pirintelui care il primise cu bratele deschise, ca pe un
fiu ? lşi risplitea bwwJ amfitrion prin nerecunoştinţă, printr-o pur­
tare de vwaar aventurier. Profita de oeexperieota unui copil, il su­
�ea capul rivnind la măriri care ou erau de el. El, un biet boem pa­
rizian, să-şi ridice ochii, să ameţească o odraslă voievodală, urmaşa
unuJ dlare seaior, fiică unică. nădejdea supremă a unei mari famnii ?!
Cu ce drept ?
Toate aceste intrebări Gaston, rămas priotre haiduci, şi le pt�nea
după plecarea undsiului. lmpreuni cu mq, lasese dus intr-o peşteră
apropiată unde o femeie trecută, o tlifancă care părea să fi foşt fru­
1
moasă oaată, tierbea, l a un lec făcut din vreascuri, ceaunul de mă·
mălip.
Lotrii se ospitară din merindele celor trei viaătorl Gaston nu
voi să ruste. Surizitor, prin resfl&ri şi cu ajutorul ll&i lmpuşcă Vra­
bie, arlti ci nu-l e foame, el e sătul de atîta cărnirie şi ci va
mînca bucuros din· mămăliga şi din caşul tovarăşilor.
Gestul acesta, unit cu inlăti§area pllcoti, cu purtările priete­
fteşti ale trantuz ului, aduse voie b ună , incredere dtn partea baidu­
cilor.
Tiranca cea de lîngă foc privea cu odd drăgăstoşi, materni, pe
tinărul şi frumosul străin, care, dacă n-ar fi avut mustlţi şi !J ariă ,
�r li selllinat c:u o duduită din cadre sau dia poveşti.
SCrinş; in jurul ceaunului care fierbea, cei douăzeci şi trei de
o.a!jJeni din ptşferă se incălzeau la căldura, binefăcătoare şi ejfall
 pentru toti, a lemnelor subtiri şi încă verzi. Şi iar i se paru lut
Gaston Pa rrocel că mai trăise odalil, Intr-o altă vlafă, cine ştie cind
şi pe ce tărlmurl, aceleaşi clipe, care lmbrăcau, de pe acum, frumu­
StOita unei amintiri.
Incetul cu incetul, limbile se dezlegară.
După ce le spuse cine era, cum venise in Ţara Romineasc:ă şl-n
Moldova cu scrisori cătr e cei care voiau să răstoarne stăpînirea şi
să aşeze temeliile unei orinduiri mal bune pentru omul sărac:, Oaston
se rugă de fiecare dintre cei de fată să-şi spună povestea.
- De ce s·a făcut haiduc? întreba el, prin llleş, oare asculta
şi rezuma istorisirea fiecăruia, amărîta lor viaţă.
Bărbaţi tineri, toţi, Nu mai puteau răbda birurile, sudălmile, bă­
tăile. Printre ei erau şi trei tigani, un. bulgar, un amăut şi un cazac.·
Unuia îi necinstise mireasa un vătaf de curte. L-a ucis. Ca să
scape de spinzurătoare, a fugit in codru. Altul nu se lnfelege a cu
stăpînii, care voiau si le mlincească pe nlmiu toati. Altul gllzdui�e
pe un lotru. Fiindcă nu 1-a dat in vileag, a intrat şi el pe mîna
poteraşilor, a fost judecat şi osîndit ;ca tăinuitor de hoţi L-au tri­
mis la ocnă, pe zece ani. După trei luni a fugit. Dus a fost. Nu i-a
mai dat de urmă nimeni, fără numai stejarii codrilor, mistretli şi
izvoarele de munte.
Acum era in ceata lui Stoenifă, care-i pregătea pe toti pentn1
ră�:meriţă, Se mai răzvrătise o dată voievodul ţiganilor. Fusese dat
pe mîna lui Oavrilă Buzatu. A scăpat. dar gindul tot la rll�oală
ii era.
Ascultindu-i isprăvile şi nă.zulnţele, tînărul frantuz se gîndea:
- Aşadar, acest -brigand e un revolutionar, c:a şi ilustrul meu
maestru Alphonse de Lamartine, ca şi mine insumi 1 Dorul de liber·
tate, de o viată mai bună a popoarelor colcăie şl-n văglunlle Car­
paţilor sălbatic� nu numai in atelierele subterane ale societăţilor
secrete sau la tribuna parlamentului din Palais Bourbon sau in co­
loanele presei parizi eae l
Cei trei figani fuseseră păpuşari. Umblau prin ttrruri cu o cutie
mare, in care erau vreo cincisprezece-douăzeci de momU f!icute dtn
bete şi c:irpă şi pe care le jucau trăglndu-le de sfori.
Fuseseră prinşi la Tîrgul Neamţului, bltutJ crunt şi tntemnlţafl,
fiiftdci Intr-un cintec cu Napaleonu Bunăparte, vîrlserl o blestemltle
care suna aşa :
Napaleonu Bunăparte
A tilat multe capete
De-mpărafi şi de ciocoi,
Adu-1, Doamne. şi la noi 1

După ce le deterl drumul din încWsoare, li s-a ridicat îngăduinţa

de a mal coUnd- tîrrurile cu lada cle păpuşi. Se făcură haiduci in
ceata lui Stoeniţl Vodă.
Bun rămas lui Vasilache, Oahitei şi ibovnic;el lui Vasilache, nu­
mită llenufa. Bun rlmas ciobanului cu cojoc111 in to rs pe do s şi tur­
calai, ţigAAului, oii fi mlfei, şi şoarecelui. ŞI-atitor alte chipuri
emeneşti şi dobUocqti pe care le lnsuflefeau trJgJndu-le de sfo:-i.
Firă cutie, acum, fără 111omiile lor, in dorul meşteşugului lor
şi al rătlicirilor prin sate şi prin tirguri, unde oamenii se prăpldeau
de rh rizindu·le comediile. cei trei păpuşarl jucară In fata flinc:u­
ll,li ceva cu Irod şi cu craii de la răsărit, ceva cu Vasllac:he, Gahita

5
şi llencu(a, doi din el vorbind ca femeile, cu glas snl>flre. Un scrij)·
car şi un cobzar le tineau hangul.
Şerpii de foc, care ţîşneau de sub ceaunul în care Sălumia fier·
bea mămăliga, jucau văpăi roşiatice pe chipurile arămii ale haidu-_
cilor.
Gaston începea si se simtă bine printre aceşti răzvrătiţi. Unul
dintre ei, arnăutul, acompaniat de cin!ecele, indemnurile şi bătăile
din palme ale celorlalţi, dansă şi mimă un joc al iataganului, un
dans al libertăţii, adus din muntii Albaniei. Altul, cazacul, începu
să cinte, împreună cu scripcarul, cobzarul şi cel cu naiul, doine jal·
nice şi stihuri cu blesteme şi ameninţări, scrişniri din dinti.
Vreascurile de sub ceaun trosneau şi ele, parcă invoite cu tău­
tarii şi cu cel ce zicea din gură.
Sau poate le aşeza in aş:t fel Sălumia, incit să se aprindă şi să
pocneasclt în clipa cind va fi n,evoie, spre întărirea ameninţărilor
din doina cea de obidă şi de pedeapsă.
Pe urmă veni rindul Sălarniei. Chemă pe Gaston şi pe llieş
lingă dînsa, scoase o tobă mică dintr-o dăsagă şi incepu să răvă­
şească pe ea douăzeci şi patru de boabe de porumb, care sareau şi
răpăiau ca grindina pe pielea intinsi a tobei. Ghid flăcăului străin
norocul. Dar nu prea era lămurit ce spuneau bobii. Nemulfumită,
Sălumia mai scoase ceva din dăsagă. Un ghioc. 11 apropie de gură,
vorbi ceva în el, îl puse in miinile lui Gaston, pe inima lui, pe frunte.
Apoi purtă acea scoici mare şi grea la ureche şi începu să asculte.
cu sprincenele strînse, ce spunea vuietul dinăuntru.
Şi vuietul ghiocului prevestea străinului de-o călătorie lungă in.
tara unui padişah care peste un an nu va mai fi padişah. Şi în acea
fară. in tirgul cu ziduri mari de piatră mucegiită, se va cununa el
cu o mindrefe de fată, fata zimbrului, şi acea copiii dormea acum
pe o saltea de puf amestecat cu galbeni împărăteşti. Dormea de o
sută de ani şi se va trezi cind o va deştepta dumnealui, cel venit
si-i ucidă părintele, pe măria sa impiratut codrilor Moldovei.
Zimbrul Moldovei - mai spunea ghiocul - nu-l va ucide ni·
meni, liindcă·l păzeşte Stoenită Vod-ă şi toate duhurile, şi toate da·
tinile fării.
Mai spunea ghiocul că Stoeniţă şi cu frincul trebuie să se facă
frati de cruce. Le e scris să înlăture amîndoi primejdii viitoare. Vor
pleca împreună la drum mare şi greu. Izbinda acelui drum nu se
va vedea curind, ci numai peste de două ori doisprezece ani. llieş
explică frtncului ce sînt .,fratii de cruce".
Pe măsură ce vrăjitoarea punea să fiarbă într.un ceaun mai
mic buruieni şi rachiuri verzi şi •arunca prafuri care se prefăceau
in flăcări şi aburi roşiatici, .. borosind descîntece deasupra fierturii,
amestecînd fiertura cu un făcăletJ din lemn de corn cu trei noduri,
tlnărul francez privind mai de a'proape pe Sălumia, începea să fie
uimit de frum� sefea acelei femei, cu pletele încă negre, cu ochii ca
tăciunii aprinşi, cu nările răsfrînte şi cu dinţii albi şi strălucitori
ca ai feciorului ei Stoenifă. N-avea inci patruzeci de ani ; era pu·
ternică mlădioasă şi dacă ar li fost îmbrăcată mai ingrijit, dac'ă
obrazui nu i-ar fi fost pirlit de foc şi de bătaia vintului, ar fi in·
truchipat o neasemuită arătare de figancă din poveste. .
Ce mîndră, ce fără de pereche va fi fost in tinereţea ei biata
Siilumta!
Gaston Parrocel, vrăjit de indemnul, de bunătatea, de dragos-
tea părintească ce i-o arăta muma haiducului, răspunse că e rata
să se facă frate de cruce cu cel care-I răpise in ajun şi se purta cu
el atit de lriî.fe,te.
SllUuit de llieş ce trebuia sl Iacă, el utmă intocmai ritualul. In
sunetul viorii, al cobzei şi al nalului, in mijlocul unei hore incinse
de cei două:z:ui de lotri, străinul cel tinar îşi impunse vina braţului
drept cu un ac trecut prin flacăra de sub ceaun.
Stoeniţă sorbi picătura de singe frantuzesc spunind formula sa­
cramcntală - care era aceeaşi cu a membrilor socielăfii secrete re.
volufionare .,Frăţia", a carbonarilor şi a patrioţilor ieşeni : ,.Sufletul
meu pentru sufletul tău, singele meu pentru singele tău".
Apoi, cu acelaşi ac. işi infepă şi el bratul drept. Gaston supse
şi el picătura de singe din vina leciorului Sălumiei şi repetă, in
franţuzeşte, apoi in romineşte, lozinca.
Legimintul se făcuse. Nu-l va mai desface, nimeni, niciodată.
Sălumia, care privea acuma pe străin ca pe fiul ei, le dădu fie­
căruia cite un bănuţ de aur, desprins dintr-o şuviţă Jungă şi neagră.
Apoi îi binecuvîntă intr-o limbă ciudată din care frantuzul nu înţe­
,

lese un singur cuvint. li sărută pe frunte, pe amindoi, după ce le

impreunase miinile şi le strinsese intr-ale ei.
Dupit aceea începură să treacă ploştile de vin din mină-n mină.
Păpuşaril jucară un vicleim :

Eu sint Irod împărat

Care pe cal am lncălecat,
Cu piciorul în pămînt am dat,
Şi pămîntul s-a cutremurat 1

Şi după acest joc cu irozii, fiecare se culcă la cite un,..colţ.

Numai Gaston şi Stoeniţă Vodă nu dormeau. Se uitau unul la
celălalt surlzind. N-aveau cum să vorbească.
Dar in acea tăcere, brăzdată de sforăitul haiducilor şi de tros­
netul vreascurilor, plutea duhul unei mari prietenii, o dragoste c aldă,
un trainic: legămînt de viitor.
In lumina flăcărilor care pilpliau sub ceaun şi aruncau paie de
lumină asupra căpitanului de haiduci, contempllndu-i profilul, zveJ.
teţea corpului, nobleţea miinilor, călătorul france:.r: lşi dete seama
că se afla in faţa celui mai desăvîrşit exemplar de frumuseţe bărbă­
tească pe care-I văzus,:: vreodată, aşa precum domnişoara Maria
Rosetti ii apăruse ca frumuseţea femeiască cea mai deplină. Făclnd·
aceasta a prop ie re - imaginea copilei nu-l părăsea o c lipă -, el
se simţea atras spre Stoeniţă Vodă; o caldă simpatie, un amestec
de admiraţie şi de afecţiune pentru acel oaspe al codrilor il invăluiau.
Ochii negri ai ţiganului, lunguieţ ; ca mlgdala, erau ochii M uşei .

Gura mică, dinţii strălucitori, luminînd intre mustăţile şi bărbuta

neagra ii aminteau ceva familiar. Tot aşa parcă mai văzuse de cu­
rind şi sprîncenele arcuite şi îmbinate ale acestui voievod al păduri­
lor, împărat al muntilor, paznic credincios al măriei sale Zimbrul!
Gaston Parrocel trăia ore de lel[endă. Toate erau legendă-n ju·
rul său, de la o vreme. De bunăseamă, fa el acasă n-ar fi putut ni­
ciodata să petreacă asemenea clipe, printre asemenea făpturi ome-
neşti. .
,Qr sl-l".creadă oare cititorii cind va Istorisi toate aceste amin­
·c.,rtea
tiri- fll despre moldo-valahi? Numai acea intnnire cu Ulharil

1
 şi noapl�a fara 50mn pe trecu tă iatre ei şi �t���na â povettile !Ntrlnei
ţ1găacl ar fi putut să-i diruiască n1 ater ialul uaei cărli in tregi Clllll
.

Sto enitl şi maici-sa, Sălumia, nu se-ntinseri să doarml, şezurl de

vorbă pial tirziu, in sloriitul celorlalti.
Prin tllmicirile lui llieş, francezul afli m•1lte despre bourul
Moldovei, despre viaţa oamenilor şi necuetrlle lor şi despre tagma
haiduceasc:ii.
Zimbrul, pe c a re el venise să-I asasineze toc.�ai elin Soare-apune,
taur ul şi bi v o lit a erau cea 4in urmă pereche care mai trila in co41rii
Moldovei. Vechile p o v eşti spu•au de Zorili ti de Mu rgill, cei doi
llouri cu stea in frunte : luceafărul de dimineaţă şi luce afărul de
seară. Zorâli ajuta soarel e si iasă din neguri. Murrilă, crai ul amur­
gului, il împin,ea spre oqurile noptii. Cei dei zimbri, Zorilă şi
Murgilă erau frati cu ma rele nostru pări nte al t al urora şi stăpia al
,

tuturor J m păr ăflil o r, soarele. Mai a flă străioal dJător că cei două­
zeci de lot ri mari, cu Stoenltl Vodi doUized şi unu, n• erau tii·
hari de rind. ceată pu si pe jaf şi pe .ucidere, ci haiduci de frunte,
fugiţi in codru in urma prigoanelor boiereşti şi ale �ill irii. Oa­
menii sărmani il adăpos tea u, îl o croteau , fiindcA şi ei, la rindul ler,
ocro teau pe cei slabi şi deznădiljduifi .
- Frincule, ii spuuea Stoenită, nu cuta că te���eia asta b itrin ă,
mumă-mea, e ţ iganc ă O duc mereu cu mine, că prea e singură şl
.

părăsită şi mi-e mumă adevărată. Dar după taică-meu cel adevărat

eu sînt os din os domnesc:, ti n11 degealla-•1 zice .. Stceniţă Vodă!
Ţiganii m·au ales voievod ti m-am z bit ut pentru dezrobirea lor,
iar poterile stăp inlril mi-au dat de urmi şi m-am ales cu spînzură­
toarea, cind m-a văzut ticllosul ăsta de llieş pe drumul Frumoasei.
Dar ştreangul nu era de mine, că am fost rlscumpirat cu bani grei.
M-am lăsat de domnie... n-am mal fost voievod al ti ganil o r şi m-am
făcut păunaş al codrilor, impărat al munţilor, c-aşa vor mările l or
vodă şi boierii. Aşa sli. ştii, măl frate -meu fi să faci bin e să te laşi
,

de colindat prin munţii ROftrl, că s-ar putea si te vineze bouTii pe

tine, tn loc să-i viRezi tu pe el. Ap, măl friqcule aşa!
,

llieş traduse ultimele cuvi nte indulclndu-Je oarecum. Gaston

strîn se c:u amîndouă miinile mîna voinodalui, punJndu-fi-o pe
inimă. (iestul ace sta aduse un nou val de prietenie intre prizonier
şi ceil a lţi. Capitanul haicludlor il i ntreb i pe trantaz lucrur i de prin
fara l11i papistăşească, anu m e dacă au isprăvit cu bitillile, dacă
băiatul lui N ap oleon s-a făcut împărat fi daci boierii de pe acolo
se poartă bitle cu fipnii. Apoi se puseri pe dotat. CApitanul trezi
ru picioarele pe Şoldan, uriaşul cu sabie tu Kească, şi-1 puse si-i
zid di n frunză, că era mare meşter Treziră şi pe ceilalti şi da ta ră
.

toti din gură. Stoenifă şi cu tovarăşii săi ştlaa şi un ci ntec de spre

Napo leon .

ta cintară cu bărbăţie, ca să.i faci fr fncalui pe plac :

Napa�nu Bunlparte
Stă colo la el departe
Ochii sus a ridicat
Şi spre lume a călcat.
Iese tu rcul din cetate
N apale on u turcu' bate
Necler, neder, bacalim
Evet, evet, beş ghioldim 1

8
 oPe .unni se Jntlnserl 1ofl· pe jos, fi 1Jonnlri somn adiru: pină
.dincolo de revărsarea zorJior.

CAPITOLUL Y-11

.Uenri Paneeel ajunse la conac tirziu, după cina ·boierească, �·

ceru să fie IH'ÎIDit de măria sa, avind ceva grabnic să-i vestească .
Mai -era în sufragerie duduita Muta, cuc:o&Ra Marghioala �u neves­
tele celor doi prieteni ai lui Săadulache .(jbica. Săntlulache, îm­
preună cu cei doi, sta de vorbă In taină cu boieruJ. ·0asgetfi Ieşeni
nu -ee -mai îndurau si piece. Pare-ae .ci ·beizadeaua avea si puie la
�ale, ImpreunA cu conu l AYklp, multe lucruri de searril, de se aUau
inci .pe la Dnlgoşeşti.
Cind a intrat preceptorul în sale de miftcare, MaŞa se uHI la
spatele lui, ca şi .cam ar fi căutat pe cineva, ca şi cum cineva tre­
buia să mai intre. o dată cu el. Henri Parrocel surprinse gestul co·
pilei şi se bucurii. ·Semn 'bun 1 i\ştepta aeam să vadi efectul comu­
nicării neplăcute! veşti.
- Rog pe seniorla voastrA ·să mă Ierte. Vi credeam singur 1
- Spune... �une 1. •. , insista 1\tkip.
- E ceva destul de serios •.. -destul de grav .. .
Jloleral lşi roti ochii asupra comesennor, surtse şi zise :
- Din moment ce toată lumea e ·prezentă •.. din moment ce cas·
telul n.a luat foc, nimic nu poate să fie atit de grav 1
Codindu-se ·incă, uitindu-se cu ochi rugători ta patron, ca şi c.unl
i se impunea o sarcină grea, achninistratorul n-avu încotro şi po­
vesti in aaual tuturora neplăcuta lntim.plare din pădure. In zgomo­
tul lurcuHtelor lăsate brusc pe farfurii, Parrocel văzu şi paloarea ce
se lăsase pe fata Mutei: Nu mai lncăpe a îndoială 1 Mai impresio­
nată decH toti, iata îşi trllda emQffa. 1>in -fericire, nimeni nu se uita
la dinsa.
După citeva clipe 1k gindire, bolerul rusetesc se rldică de la
masli:
- J/a trebui să-I răscumpărim, şi cî1 mai grabnic. Altceva nu
e de făcnt 1 Să trecem dincolo. •Vi rog să ne iertaţi 1
Şi, lăsîndu·'' oaspeţii, Intră cu Parrocel în bibliotecă.
- -&înt ingrijorat de soarta \ietului meu nepot. Suma cerută
e 4estul de i111portantă, dar 'llici un sacrificiu nu.mi pare prea mare
pentru libertatea lui 'Gas-ton 1 Va trebui să duc miine, la -Piatra Fui·
gerată, cei o mie de galbeni.
- Bă-mi voie, il întrerup51! marele senior. Tinlrul e oaspele
meu , e secretarul meu, a fost prins pe plmînturile mele. Sînt rh­
punzător de viata şi de libertatea lui. E de datoria mea, nu de a
dumitale, sli·i redau libertatea. Vei duce miine punga cerută. Spune
casierului să aleagă bani noi, cu �hnţll netoc:lţl. Dă ordi n, de ase­
anenea, sl se coaci douăzeci şi doul de plini mari, sl se frigi zece
purcei şi zece curcan!. Le vei duce tîlharilor in pădure, miine, o dată
cu banii şi cu zece ploşti mari de vin.
Parrocel căscă ochii. Nu lnfelegea. Nu-i venea să ·creadă. De
ee atita bunăvoinţă faţă de tllhari?
Calm, cu· vocea lui monotonl şi muzicală, mlngîindu-şl barba
mătăsoasă, cu şuvi\e albe 'i negre, Arkip Rosetti continua si\ dea
instrucţiuni administratorului suprem al moşiilor:
 - Te mal rog să� comunic! haiducului să vă dea carablnele
inapoi. Să vie şi el la castel, o dată cu dumneata şi cu Ga�ton. Aşa
să-i spui, din partea mea.
- Banditul 1 La castel 1 Va primi să vie? întrebă administra­
torul, uluit. N-o să-i fie teamă ?1
- Cred că nu ! răspunse Arkip Rosetti.
Şi, cu mina pe umărul administratorului, surizător, boierul re­
intră in sala de mincare vorbind de cum trecu pragul :
- Ce credeţi că e mai amuzant in toată povestea asta ? Alteţa
sa �erenissimă Stoeniţă Vodă a cerut pentru eliberarea lui Gaston
nouă sute nouăzeci şi nouă de galbeni 1
- De ce nu o mie? întrebară, într-un singur glas, comesenii.
- fiindcă o mie de galbeni e preţul pus pe propriul cap al
inălţimei sale şi lnălfimea Sa voievodul ţiganilor nu inţelege să
fie egal cu un prizonier ca orişicare altul !
Amfitrionul părea că tine să dea un aer de glumă intregii
aventuri.
Nu era nevoie ca lucrurile să pară mai grave decît erau. Toate
se rezum.au, in fond, la o mie de galbeni, pe care, nu o dată, in ti­
nereţea lui, marele latifundiar ii pierduse la laşi, la jocul de cărţi.
Pentru Muşa, tnsă, răpirea lui Gaston lua proporţii epice, dacă
nu tragice. Dacă va li ucis în pădure ? Dacă va fi oprit de haiduci.
luat cu ei şi dus cine ştie unde? Cum? Să nu-l mai vadă niciodată?
Abia acum lşi dădea seama biata copilă cît de mult îl iubeşte
pe acest străin, pe care acum cîteva săptămîni nici nu.l cunoştea !
De citeva zile; ştiindu-1 la vlnătoare, departe de castel , în tiecart
�eară aştepta cu îngrijorare binecuvintata clipă cind, în pavllionnl
locuit de unchi şi nepot. se va rumina fereastra lui Gaston. Abia
atunci copila respira uşurată. In sfîrşit ! Mîine dimineaţă 11 va
vedea iar ! Aşa fusese pînă azi, dar acum, pînă la acest nou şi cum­
plit ,.miine", dureroase semne de întrebare sflşiau inima copilfi.
Abia aştepta să se ridice masa ş i să rămîie singură, într-un colt, cu
bunul ei profesor, să-I intrebe, s-o încurajeze.
In vreme ce cucoana Marghioala punea mlna pe Săndulache
Ghica, iar celelalte două cucoane se duceau să se culce, în vreme
ce conul Arkip lua de brat pe cei doi prieteni ai beizadelei şi-i purta
prin odaie. de colo pînă colo, vorbindu-le şi făcindu-i să rîdă, Muşa
căuta să afle cum se petrecuse întîmplarea din pădure, dacă
Gaston nu era în primejdie, dată va avea unde să doarmă, dacă
nu va muri de foame, dacă tilharil ii vor mai da drumul după ce
vor lua galbenii.
Preceptorul o asigura că nu e nici o primejdie, că haiducii sînt
oameni de cuvînt, că Stoenifă Vodă ii făcuse Impresia unui cavaler
şi că acest voievod al tiganilor se va prezenta In persoană la curte,
a doua zi, împreună cu Gaston. Aş.a a hotărît măria sa !
- Stoeniţl, tllharul, la noi la curte ?
- ,\\-am mirat şi eu, domnişoară scumpă, dar monseniorul
doreşte să-i vorbeasd!
- Vreau să-I văd şi eu cum e N-am vlzut niciodată haiduci ...
.. •

Am si-i ies în drum... am să vă ies în drum

- Atentie ! li răspunse. glumind, amenintind-o cu degetut, dom­
nul guvernor. Ar fi In stare să te răpească şi pe dumneata şi n11
ţi-ar mai da drumul pentru tot aurul din lume 1
A d?ua zi, pe _inserat, după cum se învoiseră cu căpetenia haidu-
cllor, Henri Parrocel se afla pe munte, la Piatra Fulgeratl. Pe cei
patru ar gafi cu piinile. curcanii, purceii frlptl şi ploştile cu vin ii
lăsase mai la vale, pitulati intr-un .... siş de jnepeni, ca sJ nu-i vadi
Stoeniţă şi să creadă că sint poteraşl.
Clîpetf'nia haiducilor pîndea de sus şi. pe măsură ce v3taful cel
mare al boierulul urca, el cobora la vale, insotit de aepotul lrincului,
de llieş şi de cîţiva haiduci.
- Uite galbenii !
- Uite prinsull
Bătură palma.
- Măria sa îţi trimite ceva merinde. Să se ducă doi-trei flăcăi
şi să le care. Măria sa a mai spus să ne dai carabinele inapoi.
- Daţi mă, carabinele! porunci Stoeniţă celor trei inşi care le
,·

purtau pe spate.
- Măria ·sa a mai spus să vii la noi, la curte.
- Să viul
Păunaşul codrilor se trase mai la o parte, cu ciţiva de-ai lui, se
sfătui cu ei, le dete punga să i-o ducă Sălumiei, lăsă acolo doi şi cu
alti trei cobori printre jnepeni, unde găsi incărcătura de merinde.
Un haiduc rămase să păzească movila de bunătăţi. iar alti doi por·
niră s-o care in drcă spre peşteră.
Apoi o luară la vale, citeşipatru : Henri şi Gaston Parrocel, llieş
şi Stoenltă. Cind se înnoptase bine, ajunseră la conac. Intrarii pe
poarta tea mare.
Muşa ii pindea la fereastră, din odaia ei, care se afla în catul de
sus al palatului. Se repezi pe scări şi le ieşi in cale.
Cel dintîi căruia il prinse mina cu amindouă miinile n-a fost
bătrînul şi veneratul ei profesor, ci nepotul acestuia. Acea caldă strin­
gere a degetelor strecură, din creştetul pînl-n călcîiele celui dezrobit,
un balsam binefăcător. După cele douăzeci şi patru. de ceasuri, nesfir·
şit de lungi, in care trecuse prin atitea şi atitea, nu se putea răsplată
mai alinătoare pentru bietul Gaston decit prezenta suavă a copilei,
graba de a-i ieşi in cale, emotia cu care îl revedea.
Guvernorul şedea mai la o parte, incintat de această nerăbdătoare
şi bună primire a nepotului.
Lucrurile mergeau mai repede şi mai bine decît se aştepta el.
Dar Muşa era femeie, şi femeile sint curioase din fire. Voia să vadă
şi ea pe haiduc, care sta de o parte, cu llieş lmpuşcl Vrabie.
- Dumneata eşti Stoeniţă ?
- Eu, 111ăria ta.
- Să fii sănătos 1 şi-i întinse mina.
Voievodul tiganilor, ca adevăratul cavaler despre care ii vorbise
domnul guvernor, işi scoase căciula cu mina stingă, ingenuncheă şi cu
dreapta prinse şi sărută frumoasa mină albit O ştia din auzite pe
domnita Drăgoşeştilor : o vedea prima oară. Incremeni in faţa ei.
Nu mai scoaseră nici un cuvint nici boieroaica, nici ţiganul.
in lumina unui fanar, purtat de colo-colo de un argat, ochii
domniţei căzură pe inelele de aur din urechile lui Stoenită .
·
- Frumoşi cercei 1 De unde-i ai?
Mi i-a făcut un zlătar... tigan de-ai noştri ...
Mi-I vinzi mie?
- N..ai atitia bani 'să-i cumperi, măria ta. Dar ti-i dăruiesc 1
Dar ·de la tilhar nu primesc 1
- PŢimeşte-1, rogu-te 1 Mă socotesc eu cu boierul l
 Stoenifă lşl scGase ce rceii şi·i lntinse Mufel.
- Nu vrta.U 1 rlspume �a. lncruntlndu-se.
- Si vrei, măria ta 1 Eu in urechi nu-i mal JMIA 1
CApitanul de haiduci ii spuse- ·aceasta zimbind. diir in g las ul lw
era ceva poruncitor ; nu puteai sl. nu 1 te supui.
Mup zimbi. Din degetul arltltor al miinii dTepte scoase un inel
subţire, cu o pietricită albi care scăplira scintei roşii in razele. fell­
năraşului. 1-1 intinse haiducului întrcbindu-1 :
- Sorl al?
Stoeniţă o privi lung, ca şi cum ar fi vrut s-o Intrebe ceYa, ·(a
li cum ar fi vrut să-I miirturiseasci ceYa. Apoi rispunse scurt :
- Nul
-Mamă, ai?
- Am O cheamli Sălumia. A fost roabă pe mo şiile- măriei sale.
Acum e muml de voievod 1
Dinţii hotului luminau in noapte ca rînjetul unui lup.
- Dl-i ittelul ai st a din partea mea 1
Şi iar fngenuncheă Stowitl Vodă şl-l săl'uti mina, pri'l'ind-o de
jos, cu fruntea ridicati spre ea şi zimbind, cu dinţii lui fru111041 , de
data aceasta. dulce zimbet de femeie.
Gaston Parrocel urmărea aceastl scenl stranie, al clrei dialog
nu-l înţele,ea, dar îi înţelegea sensul. Şi iar avu impresia ci nu
trlieşte o realitate, ci amhttlrea unor clipe de d emult, amestecati cu
evocări din ,.Strigoiul Carpaţilor" al lui Alexandre Dumas. Curtea
unui castel, pe· o seară friguroasi de noiembrie. Lumina unui lam­
pion, fllfiind pe- fata unei prinţese, a unu i haiduc: ţigan, a ar�ilor.
Vintul vltind printTe ramurHe dHfrunzlte... Un :tehtmb de cercei şi
de inel... Nu va uit� niciodatl aceasti înnopta.re. Poate o va. descrie
în cartea lui �re moldO.valahi. Cu aceste flnduri urca el, allturl
de ceilalft pa tru, treptele care duceau ta bibllottcl: domniţa, Stoe·
nifi, Ilie lmpu�l· Vrabie şi demnul Henrl Plln'ocel.
e-el dlntli fu Introdus Gaston.
- Dă-mi v oie si te îmbrăţi,ez 1 il spuse conul Arkip, desflcind
larg braţele şi· cuprinzîndu-1 la piept; Te ror si ierţi nepllcerea
aceasta întlmplati pe pămînturile mele.
- Monsenlore, a fost o aventuri neobişnuitl. N-am s-o uit
niciodată r Am pltft şi in Mgerla ceva la fel. Dar nu atit de inte­
resant. Noaptea aceasta îmi va folosi foarte mult. lmt va spori expe­
rienţele de ziarist şi de vîntură-lume f
In vreme ce se desfăşura aceastl scenl, MUfa fugise in \atacul
ei. llieş o ştersese şi el, grăbit sl ajungi print re cei de teapa lui,
jos, şi si le- pO\'fiSt�sci isprăYile pe care le flwae i n pidure, lup­
tlndu·se cu haiducii şi vorbind franţuzqte 1n pustietatea munţilor .

- Sl vie Sh>eniţio 1 porunci boierul conducind pe Gaston. Henri

Parrocel îş i lui nepotur la brut şi se dtplr.tari amtndoi.
Voievotful tiranilor intri· în bi&liorecă şi rlmase uluit .de măreţia
cadtelor şf a raftariiGr; In viata lui nu mai pomenise -.a ceva.
Dete in· g-enunch i !Il slruti mina dteaptl a s tlptnitorului atîtor
munţi şi sate.
- Era vorba el n-o sil-ml mai calei motifle f It 11H1stri boierul
rldiclndu-1.
- Aşa era vorba, miria hl, dar ntv�ia ..•

Nevoia 1 Nu din vina men te bAt newi� ! Ce-ai; - de gind?

Şi boierul' rr privi' in och1 poruncitor.

rt2
 - Ce-am apucat ! rlspunH halducul.
- Tilhăriil� ?
- Dacă au &e poate alt fel ?1
- Se poate ti alt fel Eu am Incercat In toate chipurile şi n-a
fost chip. Mereu pe drumuri.
- Tiran, miria ta 1
ŞI, de rindul acesta, Stoenitl fu acela care-şi lnflpse ochii in ai
celuilalt
- Ştiu Fierbe-n tine singele maicl-tl. N-aJ astfmpllr. Am vrut
si te dau la inviţlturl, si te fac om. Dar omenia nu e de tine. De
citeva ori mi le-ai strecurat printre cleiete. Mereu pe drumuri 1
- Tlcan. măria ta 1
- Ai rilzvr1Uit satele, sălaşurlle, te-ai p.us rău cu stipinlrea, cit
p-aei să-ti pierzi capul. Te-am sclpat de la sptnzurltoare. N-a fost
uşor. A doua oară o si fie mai greu 1
- A do�aa oari n-or să mi mai prindl. măria ta! Acuma nu ne
1R&J prironesc. f: vorba să ne dea drum�al. Boieru cel tineri umblă
si dezrobeas.ci ti(ănimea. In ziua aceea mă las şi eu de haiducie.
Mă bag slugi la vreun boier. Aşa e lăcuti lumea : cind slobozi pe
linii, hrtri alţii in robie.
- 8ine, bine 1 O să vă dezrobeascl 1 Astea sint prostii de
oameai tiaeri 1- Au mai incercat ei, c.J&lv&, sl le dea drumul, dar
s...au intors singuri la stipi n. Pe alţii i-au adiUiat la curţile boiereşti
si le dea bardei şi unelte. Au stat ce-au stat, ··şi iar au luat-o razna
şi nu i-a mal văzut nimeni...
- Tiglfti, llliria ta 1
- TI-am trimis o puarl de galbeni. Imparte-o cetei tale şi dă-le
drumul. Am si-ţf mai dau cinci sute. Adunl-te de pe drumuri 1
Pleacl de prin locurile uestea, d111-le uDde nu te ştie nimeni şi fă·tc
em 1 Mal mult na pot să spuiL .Intri In rindul lumii şi-om mai vorbi !
Stoenitl Vodl nu răspunse.
Boieral se duse la birou, trase un sertar, scoue o Putliă plină
şi i-o dldu :
- Umblă slnătos, băiatule 1
Haiducul îngenuncheA, il sărută mîna fi pornj să iasă.
Cind să ajungă la uşă, Arklp îl opri :
- Stoenită 1
11 prinse-n braţe, il strlnse la piept, îl slrută pe creştet, pe frunte,
pe amîndoi obrajii, intoarse capul şi-şi şterse o Jacrimit
Voievodul tiganilor ieşi aiale, cobori scara, ajunse-In curte, trecu
pe poarta cea mare şi &e pienlu ta noapte .•.
Nu trecuse o jumltate de ceas şi iatl pe llieş tmpuşcă Vrabie,
sarfMd la fafl, tremurînd tot, abia putind sl vorbeasci.
Se prlvlll, aproape, dind in genunchi in fata bo ierului 1
- Mlria ta, miria ta, ti-a furat Stoeniţl pe Zmturel 1
- Ce, omule, al clplat ? se risti bolerul.
- N-am c:ipiat, prea-inlltate s<t ăpl ne ! ... Aşa a fost 1 Ata si-mi
ajute dumnezeu 1 Veneam din sat, de la potco ... r, cu şase cal j,otco­
viţi, şi IUUDal ml pomenesc cu Stoenlţi ' •.•

- Al boieruluf caii !ştia ?

- Ai boierulul...
- la ··Sl-i vedera ...
Şi treeu din cal in cal, le mingije coama, il bătu pe şold, alese

13
 � cel mai frumos, pe Zmeurel al mirlel tale, şi, dint r-o s.lrituri, 1-a
inclle.:at şi dus a fost.
- Cum, mi· şi l-ai lisat să plece, aşa, cu una, cu doui ?
- Ce era sl·l fac, mirla ta. el mi-o mai tras in pldure doui
pilmi, de mi-o mutat fălcile din loc !
Ciudat 1 Boierul nu pilrea prea mîniat ci·l jefuise t l lharul. Mal
mult se făcea.
11 prinse pe l l ieş de urechi şl-1 scutură bine de citeva ori.
- Mi., tu eşti învoit cu el i
- Eu, măria ta! Cel-de-sus sl ml trlizneasci daci ...
- Mi, pirdalnicu le, tu eşti cel de l-ai pus pe urme lui domnu'
Gaston, cind l·a prins la i zvor Bine, mă, dea ceea te-am învăţat noi
frantuzeşte, ca si te faci iscoadă de hoti ?
- Si mi trliznea scă maica domnului, măria ta, dacă ...
Şi Jlieş căzu in jlenunchi şi .si,ută pulpana stăpînului.
- De unde era sl ştie tilharul, mă, ci se duce omul în codru,
pe urmele zimbrului ? 1 Ci numai tu şi cu musiu Henri ştiaţi locul
din pidure. Doar nu 1 -a vindut unchi-su ? Hoţul de Stoenifl de unde
era el să-I ştie ?
- O fi aflat de pe la niscaiva ţărani... de la careva ciobani, că
ne-am dus citeva zile in şir şi se afli, înălţate stăpine, se afli 1
- Mli . mişelule 1 Ai si-mi plăteşti armăsarul, că de unde nu,
dracu l te-a luat r Sim bria pe trei ani am să-ti opresc !
- Sl mi-o opreşti, miria ta, si mi-o opreşt i, dac-am fost nevred­
nic 1
llieş ştia că numai una ca asta n-o sl·i facă prea-l uminatul.
- Si te duci la domnul Hen ri, să-i spui ci trei ani sl nu-fi mai
dea simbrie...
- Trei ani , măria ta, aşa am să-i spun 1
Şi lmpuşcă V rabie Ieşi de-a-ndiratelea, ficînd tot felul de mită­
nil î nălţimii-sale.
Dupl ce ieşi l lieş, boierul căscă adînc, işi ridici bratele, î şi
lntinse oasele şi se aprople,agale, de oglindă ... Se privi luni[, clătină
capul şi zise, zimbindu-şi in barba-i amestecată :
- Ţiganul tot tigan 1

•
.. ..

C A P ITOLUL V I I I

î, aston Parroce l f u emoţionat de primirea p e care i-o făcuse Muşa.

Acest nou semn de afecţiune, cel mai puternic de pin-acum, ii
sporea atit profun d u l sentiment care-I domina , cit şi melancolfa. fşi
simtea zădărnicia visurilor. Idila se desfăşura intr-un decor mohorit.
Zile grele de noiembrie - un castel rece, o viaţă austeră, totul
ii parea o inchisoare ... Inchisoare pînă şi acea bibliotecă, în care nu-şi
putea vedea ad orata decit în fata monseniorului.
Drag ostea presupune primăvară, liber tate, cer senin, nopti cu lună,
cintec de privighetoare, in mijlocul florilor ti al copacilor stufoşi ...
intilniri pe alei, rîsete. voioşie , o stringere de mini fugară...
Poate că in acea caldi boglfle a firii ar fi putut sl înfloreasc ă
şi uragostea lor, inmugurltă in soarele întunecat al toamnei.

14
 Poate că n-ar Il fost atit de trist... Iubire tristă... Iubire incătu­
şată ... Iubire de toamnă ... Pîni cind?
Ce sfîrşit va cunoaşte acest aplisător inceput?
Tînărul francez, smuls din lumea lui, era pus în faţa unor împre­
jurări neobişnuite, într-un mediu ru totul ,_rliln. Era prea inteligent
ca să nu-şi dea seama că _prejudecăţile de castă îl indeplirtau pentru
totdeauna de odrasla unor oameni cu singe princiar. Oricit ar fi fost
el improvizat "de Parrocel", deci nobil şi încă nobil francez, nu putea
lua in serios această glumă a patronului, care-I folosea şi-1 plătea ca
pe orice salariat de pe domeniile inăltimii sale. N ici nu putea forta
nota.
Respingea ideia de a brusca lucrurile, profitind de rătăcire� tre­
cătoare a unei copile romantice. Nu se vedea rlpind-o, ridicind apoi
pretenţii, ameninţînd, asemenea brigandului care-I sechestrase.
Ce va spune unchiul său in eventualitatea unul fapt împUnit ?
Bi etu l om şi -ar fi pierdut situatia pe care o a vea la curtea boierească,
gonit ca ruda şi protectorul unui impostor.
Cîne ştie ce alte complicaţii le.ar fi adus această nemaipomenită
purtare. infractiunea aceasta într·o ţară care nu era a lor, o ţară
numai pe jumătate civilizată şi unde cei mari aveau dreptul de viaţă
şi de moarte asupra supuşilor.
Sărmanul Gaston nu îndrăznea nici măcar să-i pomeneasc:li
••nchiului de acest lucru.
In naivitatea lui, nu i-ar fi trecut prin minte el însuşi Henri
Parrocel urzise tot acest păienjeniş. In vreme ce tînărul frămînta gîn­
duri peste ginduri, rătăcind intr-un labirint fără ieşire, bătrînul pro.
voca şi primea confesiunea Muşei.
Domnişoara noastră, temperament mai puternic, mai primitiv
decit al curajosului vinltor de pinl ieri din pustiurile Africii, timidul
amorez de azi, mărturisea preceptorului, părintelui ei spiritual. - cum
il decretase monseniorul - tot zbuciumul sufletesc care o incerca de
la o vreme. Era hotărîtl să-şi inchine viaţa lui Gasoton. Bunul ei tată
şi prieten, care-i făcea toate voile, nu putea să-i refuze acest dar, cel
mai frumos pe rare i 1-ar fi făcut.
,

De altfel, nici n .avea de ce s.o refuze.

Afecţiunea, pretuire a pe care i le arlta lui Gaston erau chezăşia
unui gr11.bnic consimţămint
- Copila mea, e foarte grav ce mi.ai mărturisit l ră sp u nse pro­
fesorlJI. făcînd pe omul căzut din cer. Nu pot să.ţi dau n iC i un sfat.
G.aston mi-e nepot, dar n-am nici un drept să mă amestec în viitorul
lui... Clisătoria este unul dintre cele trei capitole fundamentale în viata
unui om, celelalte două fiind naşterea şi moartea. Dacă ne naştem
fără voia noastră. fără să ştim, dacă murim şi ştim că murim, dar.
în majoritatea, aproape i-n unanimitatea cazurilor, murim împot�a
dorintei, i mpotri va vointei noastre. cel putin c.isătoria să fie aceea pe
care o dorim, pe care o alegem noi înşine. Eu, încă o dată, nu mă
amestec şi n-am nici un sfat de dat.
Gaston este cel care trebuie să hotărască ce mireasă îşi va alege
Şi cind spun Gaston spun, in acelaşi timp, domnişoara noastră. Ei
sînt suverani pe propria lor viafă.
- Nu.j a şa? Nu-i aşa ? se bucura Muşa.
--- Nime n i n.are dreptul să se pună în calea feridrii lor 1
- .N imeni 1 N imeni 1 izbucni copila, incruntindu.se, bltind din
Didor eu aut9ritatu. cu despotismul moştenit d in părinţi şi. In acelaşi

.1 5
 timp, cu inclpăţina rea fetei r.lsfătate, a copilului unic, c.lreia nu i se
poate refuza nimic.
- Mai trebuie, însă. consimtămintul moASeniorului. Nu putem
trece peste vointa miriei sale. In această prlvinfă, mă cam Indoiesc.
Nu mi indoiuc. Sint sigw 1 Va spune un ,,nu" categoric.
- De ce s-ar opune '1 intrebi Muşa, plină de candoare.
- Foarte simplu 1 Dumneata, draga mea copiii, eşti o printesA,
iar Gas&on nu e decît fiul unui burghez. Burghezi foarte onoruili,
desigur. E adevărat că numele Parroc.eJ este i lustru, că strlltun i i
noştri Joseph şi Pierre erau primiti ş i pretuiti. la Versailles, unde
tablourile lor stî r neau admiratia Intregii curţi. Un alt mare pictor,
Rubens, a fost ambasador 1 Nobleta artei e mai presus de orice aris­
tocratie. Orice domnişoară franceză, din familiile Mbntmorency, La
Rochefoucauld, Cham bord, Noailles, ar fi fericită si ia de sot un Par­
rocel. Dar în Moldova moravurile sînt altele. Vechile prejudecăţi orien­
tale continui si apese pe umerii acestui popor.
- Eu n - am nici o prejudecată...
- Ştiu•.• Dar nu atlrnl numai de dumneata. Mai e şi seniorul
nost ru. Mai este şi doamna Roznovanu, mai este--
- Doamna Roznovaoo n.are nici un drept asupra mea..•
- Ti-e mituşl. E sora mamei dumitale. Ţi-a tinut loc de mamă.
In Franta, desigur, aceasta n-ar avea nici o importanţă. Lucrurile ar
merge mai u şor acolo. Alte moravuri , altă civilizaţie. Dar prin aceste
părU ale lumii, prăpasti a dintre marii seniori şi cei lipsiti de avere e
prea a dinci. Ştiu ci ai o mare admiraţie pentru regina din "Ru_y
Blas". care s.a îndrăgostit de un valet, dar aceasta este numai o
frumoasă literatură romantică. Nimic mai mult decit literaturi.
Gaston, fireşte; nu e un valet, nici dum neata, principesa mea, nu eşti
regina Spaniei. Apropierea este mult m a i mare între el şi dum neata,
decit între Margareta de Navarre şi sluga lui don Sallustre. Cu fru­
musetea, cu inteligenta. cu Yiitorul slu strălucit, cu modestia lui, ne­
potul meu ar fi, desigur, un sot ideal. N - a i putea găsi un tovarăş de
viafă mai n imerit... Ati trăi In splendoarea Parisului, i n societatea
cea mai aleasă, nu în Sahara aceasta mmrtoasă, fără soarele Saharei..•
- Nu.i aşa? Nu-i aşa '1 se bucura copila, cu ochii strălucitori de
fericire, ca şi cum, cucerind aprobarea severului ei profesor . rezolvase
intreaga problemi.
- Aşa e, desigur, se retractă dom"'ll Parrocel. Dar î ncă o datl,
lucrurile mi se par itaposihile. Cu Gaston al vorbit ceva l
- Nu ...
- Ti-a făcut vreo declaraţie ?
- Nu. Niciodatl nu m i -a arătat vreo afecţiune speciaJ.l.
- In cazul acesta, si aşteptim şi cuvîntul lui. Dar, crede-mă.
scWBpa mea d001nif1, ar fi mult mal biae si schimbi aceste gînduri
copiLireşti, să renunţi la asemenea visuri. Nu puteti rivni, vai, �
menea meritată feridre 1
Apoi, ca şi cum şl.ar fi vorbit lui lnsaşl, oftl :
- Bieţii copii 1 8ieţ.ii copii 1
- Atadar şi dumneata etti Impotriva mea? iatrebă. cu un ton
tragic copila, care, din tot discursul precepteruJui, nu retinuse decit
rezervele acestuia, pllrţlle nerative, opoziţia. Tot ce era insinuare, i n ­
d�mn, i ntlrire a botiririi e i , îi sclpa.
AWlul tni au.z: cunoştea caracterul Muşel. A-i merge total In voie
I !Pelnnl a.. şil trldla propriul interes şi a-il risca autoritatea - daci
 nil lnsăşl "luaţia - in cazul unui re1uz al boierului. Contrariind-o, ii
intlrea şi mai mult hotliri�a. Iar el însuşi, la o eventuall confrun­
tare cu fiica lui spiritualA, era acoperit de cuvintele : "Al face 111a i bine
si schimbi aceste ginduri copillreşti, sl renunW.
M..şa se desplrfl de guvernorul ei, contrariati, aproape minioasli.
Se gîndea, chiar, sl se plingi de el, ca de un inamic. Da. 11 va
piri pirintelul el, ii va spune el domnul Parrocel se opune fa fericirea
el şi eli autoritatea pe care o are asupra lui Ga ston 1-ar putea hotlrl
pe acesta si n-0 mai ceară de soţie. Dar se răzgândi repede. Oare
Gaston voia, intr-adevlr, sl se clsătoreascl cu dinsa ? N -avea. cum­
va, la Paris o logodnicl. o Iubiti ? Putea-va, di nsa, o biatl moldo­
veancă de la poalele Ţugulatulul sl se mlsoare cu o -ducesă de
Rochefoucauld, cu o ma!chizi de Montmorency, cu o contesl de .
.
Chambord. cu o v�eontesa de Noailles ?L.
Nu. Trebuia, intii, să vorbească tinlruluf. sl-i cunoasci inten­
ţiile.
11 pîndi, a doua zi dimineaţa, in capul scirii. Muşa ţinea In bra.te
doui cărţi, pe ca� le scosese, in ajun . din raftul bibl iotecii. Un pre­
text. . O miel şi retenie copilărească, dacă nu femeiască.
- Monsieur Gastoo, iată viata lui Carol al Suediei, de Voltaire
şi cartea despre Petru cel Mare. Sint contemporani cu Dimitrie Can­
temir. Mi se pare că astlzi veti ajunge la acea epocă din istoria Mol­
dovei.
- Dumneavoastr� nu veniti ? se întristă tînbul Parrocel la
gîndul că Muşa va l ipsi - prim a oarl - din bibtioteca unde,
c:lteşitrei, puneau ordine In memoriile patronului şi -n acelaşi timp
infiripau tinereasca lor idilă.
- Ba da 1 Dar inainte, aş dori si te intreb ceva.
- Vi rog 1
Muşa deschise cutea despre Carol al Suediei şi, arătfndn-i cu
degetul un pasaj (poate ar fi trecut cinev a pe coridorul lung şi intu­
necat şi oo trebuia sl-i vadi pe amîndoi vorbind decît cu o carte-n
mini, despre ceva diA acea carte), n intrebi, cu ochii pe text :
- Moasieur Gaston, al fi dispus si te clsătoreşti cu mine ?
Tinlrtll Parrocel incremeni. Auzise bine ? Incremeni� cu capul
plecat, privind paginile deschise. Era atit de surprins şi de emoţionat,
indt işi rememoră intrebarea, punîadu-şt-o, ascultind cu lmagfnatfa,
vorbele rostite adineauri. Acest ecou îl asigură că auzise bine. Dar.
·

totuşi...
- Domnişoară dragă, li ră.!>punse el. tU. glasul tremurăt0r (era
foarte palid), iertaţi-mă, nu inteleg._
Muşa repetă i ntrebarea.
Celilalt iogăiml :
- Nu m.am gîndit n iciodati. Nu m i -aş ti îAChipuit niciodată.
Eu ? Soţ11l dualitale ? b ? Da r bine._
Aceste ezitlri fireşti, provocate de _surprinderea unei prea mari
şi neaşteptate bucurii, păreau aproape un refuz.
- Ai pe cineva la Paris ? O 102odnic:l ? O iubită ? Ai dat vreo
făgătlll iall ? i nsista Muşa cu o prec:iziu.ne care - I uluia. Nu mai era
copila de şaptesprezece ani., ingeaua timidă, c um ar ff trebuit sl fie
la virsta ei şi cu lipsa el de e:tperienţă a vieţft., a hotlrfrilor grave.
Tonul M.uşei era alit de firesc, in î ntrebările ei vibra atita since­
ritate, atita caslitate !
- Eu... nu_ n.am dat._ n.am dat nici o făgiduiall, rlspWldea
f'l , cu ereierul golit dintr-o dati şi cu i mpresi a ci m•i trăise o dati
aceasti scenă.
- In cazul acesta, n-ai avea nimic de ob iectat la căstltori3.
noastri ?!
Şi.i arita, in josul paeinii, un paragraf cu bitălia de la Poltava.
- Desigur ... nimic... nu mi-aş fi i nchipuit n iciodată ... sint atit
de fericit... nici nu-mi pot exprima fericirea . .. e mai presus de mine ...
e un sentiment insuportabil:..
Găsise cuvintul : insuportabil& fericire 1 •Nici n-ar fi putut expri­
ma, i n alt chip, bucuria care-I copleşea.
Cind frumuseţea , iubirea, fericirea îşi dau r ntreaga lor mlisurl
sint insuportabile.
- Aşadar, consimti, continua Muşa, i ntorc i n d o fiii a clrţii,
finlnd un deget pe text şi ridicîndu-şi ochii spre Gaston într .un suris,
intr-un abandon, intr-un amestec de recuno�tintă şi de dragoste inli­
n iti. Iti multumesc. Si nt fericită. Voi fi fericită. Să mergem si spu­
nem tatei ...
- Oh, domnişoară... Vă rog... N.aş îndrăzni niciodată 1 . ..
Tinărul părea înspiimi ntat de acest gind.
- Nu face nimic ... am să-i vorbesc eu... poHim, tine aceste două
cărfi... du-te în bibl iotecă ... incepeti lucrul... vin şi eu numaidecit ...
Secreta rul li t era r al pri nfului intră la patron cu o mare teamă,
ca un mare vinovat. Nu .înţelegea nici el cum putea fi atît de lipsit
de voinţă, de bărbăţie . l şi didea seama, fără îndoială, de gravitatea
hotărîrii Muşeî, căreia un lucru atit de important i se părea foar le
simplu, foarte firesc.
Dar Muşa, rămasă singură, urcind treptele care duceau in iatacul
ei, din etajul superior, se trezi, brusc, din vitejie. Incepu să tremure.
Nu făcuse o mare gre şea lă '} Cum îşi îngăd u i se să-şi ia un asemenea
angajament '? Uitase ce.i spusese de curind dom nul guvernor, bunul
şi i nteleptul ei profesor, care măsurase toată imposibil itatea unei ase­
menea clsitorii ? De ce-a trecut peste cuvintul lui. de ce se grăbise
să facă pasul acesta nebu n es c, fără să se fi spovedit Inainte părinte­
lui ei, care,i era şi cel mal bun prieten '? Trebuia să lnceapi prin a-1
mărturisi �rindurile, sentimentele şi numai după ce ar fi primit Jn,
cuviinţarea cea de sus veniti, si fi vorbit.
Acum era prea tirziu. O pornise pe un drum , poate greşit, dar
trebuia să meargă înainte, fie ce-o fi 1 Ridică fruntea c u mindrie, cu
in dirjire, cobori grlbită şi intră in biroul conului Arkip, care, după
obicei, o prinse- n brate .şi.i sărută creştetul.
Muşa salută cu o uşoarl încli nare a capului pe Gaston.
- Bună ziua, domnule 1
ln salutui ei era ceva îndepă rtat, străin , autoritar, o rezerv ă care
miră .şi pe Arkip Rosetti, necum pe bietul Gaston.
- Monseigneur, mon per e, tăicutule, măria ta, aş dori .să-ţi vor­
besc între patru och i. Te rog să mă ierţi, domnule Parrocel. ..
Tinărul, care, la intrarea do mn i tei , se r idica se repede, n.aşteptă
să i se spună de două ori. Se îndreptă spre uşii, incli nind u-se adinc.
Arkip Rosetti era surprins, putin contrariat, dar totuşi mi ndru de a.
ceastă atitudine volu ntari, într.adevăr boierească, moşt�nită de Muşa
de la Cantacuzinz ce-l fusese mamă. li plllcea s-o vaua aşa ho!ărilă,
energiei, impunî ndu.şi Yoinţa , cum o admira şi cind o vedea arun.
cindu.se pe tai ca 9 amazoană, decaritind florile i nalte ale finului cu
o lovitltr� şu ierătoare de cravaşă, misurind pe toti de la lnlltimea
 frianţii sa le, netede, care era fru ntea lui lnsuşi, i nalta frunte a Roseteş•
tilor.
- Tăicuţule, măria ta, am si - ti spun ceva foarte important , am
să.ti cer ceva foarte preţios, te rog si ml asculţi şi si nu-mi spui nu,
fiindcă dacă spui nu, nu Jtiu ce s-ar Intimpla cu mine 1
Copila spusese toate acestea repede, cu m a re emoţie, cu lacrimi
in glas. Arkip i i prinse ami ndouA mîinile, care i se răciserl, şi o
trase la fereastrl privind.o in ochi cu dragoste părinteascl, dar şi cu
oarecare teamă.
- Spune.mi. Spune.mi repede şi liră i nconjur.
- Tăicuţule, miria ta, sint indrigostiti de domnul Gaston Pa r-
rocel şi vreau să mi mărit cu el 1
Şi Muşa izbucni in plîns, llsindu.şi capul pe umărul tatilui ei,
care nu inţelegea.
Dacă ar ti inteles, ar fi inlemnit, lllndci niciodatA nu i-ar fi
trecut prin cap asemenea lucru. Muşa nu era pentru el decit copi lita
ieşită dintre păpuşi : nu - şi dii.dea seam a că a crescut şi că, o dati c u
fiptura fizică, ii crescuse şi sufletul, şi mintea. Toate podoabele femeii
lnvoalte care va fi miine, imbobociser.l in ea de un an.doi.
Ridicindu-i uşor capul de pe umăr, boierul ii prinse iarişi miinile
i ntr- a le lui, o trase spre el şi se aşeză lntr.un jilţ privind-o lung.
- fetiţa talchii, n-am înţeles bine. Mai spune o dată 1
ŞI Muşa ii mai spuse o dată, cu aceeaşi hotărî re, dar fără lacrimi,
de rîndul acesta. U luit, Arkip nu găsea, n-avea curaju l unui rispuni.
Ocoli intrebarea, intrebind el de data aceasta :
- Mătuşei Marghioala i.ai vorbit ?
- Nu ... De ce să- i vorbeK dumneaei ? ...
- foarte bine ci ai venit intii l a mine. Sau ... poate .... altcuiva? ..•
N -ai spus nimănui ?1
- Ba da.
- Cui ?
- Dom nului Parrocel şi lui Gaston.
Aceste cuvinte "lui Gaston" il mihniri . 11 jigniră chiar. Prea re.
pede. Prea mu ltă familiaritate. Se incruntA la gindul c.ă străinul acela
..1r fi intrigant, sucind capul fetei. Abia lşl stăpînea minia. Ar fi vrut
să-I cheme repede,. să-I dea afară, pe loc:. Se stăplni. lşi revărsa,
acuma, revolta şi ura impotriva admtnistratoru l u i său, care, firi î n­
doială, luase parte la complot, abuzind de increderea stăpînului.
- Şi ... cea spus domnul Parrocel ?
- N -a vrut s-audă 1 Spunea că Gaston nu e de mine.•. Că eu nu
sint de el.. . că deosebirile dintre noi sint prea mari : el e un biet băiat
sărac şi eu domnită de neam mare. Ci trebuie să renunt l a visurile
a cestea copilăreşti, că rostul meu e altul, că viitorul meu trebuie sl- 1
hotărăşti măria ta, tăicutule 1
Muşa exagera impotrivirea preceptoru l u i. Simţise, tn vos bele pă ­
rintelui ei : ,.şi ce-a spus domnu l Parrocel ?" o ostilitate, o amenin­
tare. Cum Muşa îşi iubea daKălul, nu voia să-i ad uci un neajuns,
să - I micşoreze in ochii tatălui ei. Arkip se î nsenină. Vechea incredere
in bu nul admin istrator se restabili, uniti cu un sentiment de �ratit u­
dine. Aşadar, nu era l a mijloc un complot, o intrigă a celor doi fran.
cezi 1 ( H enri Parrocel şti a bine ce face, cind, ridicind copilei oarecare
obiecţii, oarecare superficiale reticenţe, îşi menaja o eventuală el"pli­
caţie cu patronul.)
- Perfect 1 exclami Aekip, pe deplin satisfăcut de conduita exce-
lertfnlui sili 0111 de iftcredeft. Demaul Parrocet are pedtdl drepta.te 1
Nu degeaba l - am nun�it plrintele tău spiritual !
- Ou, sp��t�e-tni, ce 1k ri•uns tinlrul ? Gatea. aam a primit
Gast011 ?-.
- Nu mi-a spus niMic predla.-
- N• d te1 in4ewiiUif ?
- C�trn era să-ti pe1111it.i ? Câld l·am intTdNtt dad •r wea să
se c:ăsitereascii cu tRine a r-.as iDCreiW!Ilit. Spuaea ci au s-a 1�1t
n i cio da tă la aşa ce va .
·

- Nu-li făcuse, pie-at••l, •lei o declar• ? Nu ti-. ..ormt intre

patru odri... vorbe lrw111ease •ne • dragoste ?
.••

- Niciodată !
- Atunci ?
- Atunci ?
- At u acl ce fl·a onnlt �·· dintr� IaU, u lei o botirire atit
de irnportan1ă ?
- Nu va trebui si mi llli.rlt odată ?
- flreşte, clar nu qa, <:11 una-cw-dni .••

- Tlicufule, doanme, cbă(orla e si ngu r ul IIICru pe c·are-1 fac •·

meniJ din voia lor, fiim1că tutşferra şj Moartra .Sn sl.-gure, fJrli să
ne Intrebe 1
- Hei, dar 1111de al citit tu asiea ?
- H-am �rt1'ta fe 1
- Fireşte c ă ai. Dar am ti eJJ dre.,taka nwa. Cutn te-ana a&cul-
tat eu pe tine , să m- a sas l1 1 şi ht. Ai să � Cindefti, ai si CUII!P�ti.
Al să faci ce vei crede de cuvitnfi. Să lltf c�l ci aa -•m gindit
şi eu la măritişul tău. tle multă vreme mi gittde ll:. E lucnl cel mai
insemnat nu numai din viaţ a ta, dar şi 4ill viaţa tttatnwlul ftOst ru .
Ştii prea bine din cine te t ra gi. Strămoşul nostru Antec�� IWset a
fost domnitorul acestei ţări. Urmaşii săi n-au mai avut parte de t ro­
nul Moldovei. Aceasta, însă, nu însemnează că au re n u nţat. Pe ace st
tron s-au perindat oameni şi famfHl mai puţin indreptăfjte decit n oi .
Ai no�trS. toţl, se tindeau ci ne va veni odati rindul. Rin4�·1 imi
venise. (;it p-aei sl fiu ales. Dar am fost intltunt t�rin canclidat•m
hatmanutu i Paladi. Hatmanul Paladi a murit de-o moarte ciudat i, In
!Jreajma alegerii de domnitor, şi, deodată, fn !apta dintre Reseteştl şi
Paladi, s-a ivit şi Mihail Sturdza. Cel -de- sus m-a ferit de soarta bie­
tu lui 'hatman. Aş fi fost otrăvit eu în locu1 lui.
M-am dat la o p arte. Vodă m-a sc os şf din vistierie. Am ve ni t
aici, la Drăg.oşeJtl, să mă uHe lumea. Şi a im:eput si mă uite . Fe­
cior n-arn, ca si se mai teamli. ci nev a de spij a noastri. Aceast a, IMI,
nu Tnsemoează că m-am resemnat. N- am să mor a-şa, ca orice · lllef·
n eag fără vlagă, trimis in surghiun la moşie ; sfn�efe nostru trehie
să maJ domaeasci. Dac ă n·a fost să fie un blrbat, sl h o femeie.
Şi-acea femeie vei fi tu, Mu�a mea scumpă. ne"-eţlrita mea cepilă 1
- Eu ? !
- Tu ! Vreau să fii şl vei fi măria sa ina lta doamnă a Mehte-
vei, aşa cum a fost şi stră\ unlc a ta. 'Pentru tine $int toate aYerife
mele, pentru mărirea ta. Toate lfÎndurile şi strădaniile mefe fie fi
le-aGJ inchinat. Tu eşti toată bucuria mea. In afară de inllfarea � lfe
fericirea ta, .altă grijă-n viată n-am av ut . Hirţoage1e astea, pe care
le m lz găle�c de atlta amar ele ani, tnchld povestea tasef noastre �-a
oeamubli nostru moldovenesc. Eu nu sint decit le!rltura Jn f re cft'a
ce-a fost cu ce ea ce va fi : tTecutul şi el tine. Ff-vel, oare, vred ni că
 de tatăl tău, de visurile lui ? lată �rîndurile care mă frămînta de alîla
amar de ani. Tu singură le vei da dezlegarea. Nu-ti C et' acam nici an
răspuns. Al să te mai ifndeşti. Nu te văd jertHndu-te, jntflw4u-ne 1
Ai li în stare, oare, să schimbi tronul Moldovei cfucîndu-te pe urma
uniii strlîn, pirăsindu-tl bunul plrinte. llsindu-1 singur in pustletăfile
acestea ? Tinărul acesta, Gaston, e un băiat de treabă, e frumutel. e
deştept, flră-ndoială, dar nu e de tine. A lt neam, altă lege 1 Nu uita
că e l e papistaş şi noi pravDslavnid. Peste deosebirile de rang, de
avere, se ridică şi opreliştea bisericii, a credintei strămoşeşti. Tu eşti
încă pre a copilă ca să Intelegi toate lucrurile acestea. Mai tirziu vei
chibzui, vei intelege şi vei vedea cită dreptate am avut oprmdu-te să
faci pasul acesta greşit r
- Aşadar, te lmpolriveşti ? îl întrebă Muşa palidă, cu nările fre­
mătătoare.
Arkip plecă fruntea.
Aşa îl privea, uneori, şi răposata lui nevastă, Cantacuzina, şi el,
ca să-i opreascl revărsarea mîniei , nu mai· răspundea nimic. Se lăsa
învins, deocamdată, ca să facă mai tirziu ceea ce credea el că est�
potrivit.
Aşa făcu şi acum bolerul Arkip. Cedl.
- N-am spus că mă lmp.otrivesc. Dar, înfelege, lucrul acesta tnă
surprinde. Prea a venit pe negindite. TI-am vorbit deschis, ca unul
om de seama mea, nu ca unul copil. Te vei gîndi, vei cumpăni. Deo­
camdată, să chemăm aici pe Gaston şi să ne vedem de treabl, c a şi
cum nimic nu s-ar fi înttmplat 1
Muşa era complet d'ezarmatl.
Plrintele ei ii spusese prea multe lucruri şi prea grele pentru
clpşorul ei tînăr ; oriclte tomuri citise, oridtă istorie şi mozofle e ln­
văţase domnul Parrocel, nu putea desluşi nimic din tot from&!ltd dis-­
curs pe care i-1 finuse pirintele ei.
Doamnă a Moldovei ? Ea. Mu.şa ? Dar cum ?
Va trebui ca măria sa tăicutul să-i explice. Dar nu acum. latl,
a intrat Qaston. Tatii şi fiica il privesc cu alti ochi acum, �ntru
Arkip, ttnlirul francez nu mai e 9trlinul de pfni adineauri. Umbra
unei afectiuni părint�ti trece acum prin sufletul bolerulul. Are o vagl
in1presje de ceva familiar. Biiatur acesta a flcut si tresari inima
scumpei lui copile. Nu poate sl mai ffe un strlln. Bineinteles el
plaaurile fetei sint o nebunie.
Bineinteles ci omul acesta e un intrus.
Dar '-'U e mai puţin adevărat că Maşa îl iubeşte. N u mai incape
varbi,. iubirea copilei nu trebuie să fie decit an capriciu tn!dtDr. Dar
ta.tăl nu mai poate să-I socoteascl drept un oaspe intlmplltor, un
străin.
Se va desplhţi efe el foarte curind', fireşte. n va rispiiU repşte,
dar il va alunp.
Cei doi tineri nu trebuie să se mai vadli. Er:. şi ma hli, a
Rosetexului, că ar�astă. idflă se infiripa� suB ochii lui, � attt
de rept'!de.
"Orb am fost ? Nebun am fost dt nu mi-am dat seama el al'm­
pierea acestor copii i i va duce la senttmeahrl firesc, ht chenarea
eterni, la aui lmboJd care sminb!şte şi oameni in toatl firea , necam
dOIIă tiaereti iu plină inftorire••.
�
Dăduse Mutei prea multă li11ertate. Prejaclecăfl� au şi· ele viefa
lor, dreptatea lor. Pr-tfudecătile inseamni e-.cPHfen� aannafate ; ele
 sint, totuşi, o frînă in calca unor hotărîri pripite. fnainte de a ne su­
pune lor, dar şi inainte de a le ocoli, trebuie să le controlăm attuali­
tatra, să Jinem seamă de invăfătura lor de la caz la caz.
Arkip Rosetti, care se credea un om modern, c u vederi înaintate,
purta, totuşi, caftane t urceşti şi barbă patriarhală". Neputind u-se dez­
bilra el însuşi de vechile deprinderi moştenite, nu-şi putea inch i p u i
că o copilă d e şaptesprezece a n i poate fi scoasă d i n !atacurile fe­
meieşti, din anticul gineceu, din baremul strămoşesc şi adusă intr-o
bibliotecă, unde să lucreze Iara nici o primejdie, citeva ore pe zi,
alat uri de un tînăr fermecator.
Fiindcă Gaston e un băiat plin de vrajă. Nu numai Muşa, dar e l
însuşi, bojeru l, s e simţea schimbat. d e l a venirea tînărului francez :
er a prins de farmecul lui, se simţea reinnoit prin această revoluţio­
nară prezenţă. Băiatul era inalt şi zvelt. iar el, Arkip Rosetti, care
n-avea încă cincizeci de ani, se in grăş a se, de venea greoi. Şi a poi ce
insemnau straiele acestea orientale, de paşă sau de episcop, pe care
le purta încă in anul Domnului 1 847 ? Ce bine îi şedea lui Gaston
acea bărbuţă blondă-castanie, redingot a aceea roman t ică, strînsă pe
talie, pălăria înaltă, cu marginile late, peste pletele buclate !
,.Boierule, e vremea să întinereşti şi dumneata ! Să nu-ţi mai
zică lumea Barbă Amestecată. Azi putin, miine mai m u lt, să tncepi
.a-ţi tunde acea barbă lungă şi lată, s-o micşorezi in fiecare săptă­
mînă, pînă va a jun�e cit a lui Gaston, să-ţi faci straie noi, să
le-nveţi cu ele, fiindcl peste t rei luni Muşa împlineşte optsprezere an i
şi i-ai filgăduit c-o duel la Paris. Te vei duce şi dumneata la Paris
cu dinsa, boierule! Dar nu trebuie s-o păfeşti ca marele logofăt Di­
r.icu Golescu, cel ce-a purces la Viena îm brăcat ca paşalele de la
Ţarigrad. Cucoanele de la curtea împărătească se uitau la caftanul.
la işlicul Dinicului ca la o m i nună ţie. Altele ii cereau să l e arate
frumuseţe a de brîu de mătase care-i înfăşura mijlocul de trei ori.
Vrei s·o păfeşti şi domnia ta la fel ca Dinicu din Goleşti ?"
lată gindurile ciudate, fără nici o legătură cu dialogul de pin­
acum, care se rostogoleau in capul lui Arkip Rosetti, in vreme ce
Muşa privea pe Gaston c u aceiaşi ochi ai dragostei, dar, in arelaşi
timp, cu un fel de ciudă impotriva acestui străin, care, neputind fi
domnul Moldovei, o împiedica şi pe dînsa să stea pe tronul cuvenit
neamului ei rusetesc.
Acelaşi Gaston , dar două liinje deosebite jucau acum in căpşorul
domnişoarei noastre. Avea în fata ei pe tînărul care-i era atit de
drag, de care luni intregi inainte i i umpluse fiinţa domnul Henri .
li vorbise mereu de el, strec�&rindu-i-1 in f iecare clipă-n suflet. Era
bas•nul fermecat, nepotul de la Paris, Pari sul lnsuşl, feeria lui nea­
semuită, balurile, muzicile, rochiile, diamantele, reprezentaţiile de
operă, recepţiile de la palatul Tuilleriilor, toate erau cuprinse · in făp·
tura acelui nepot... Bunul ei guvernor îi hrănise mereu imaginatia
cu at:ea nălucă de departe. Sosită, in sfîrşit, i n posomorirea toamnei
de la Drăgoşeşti, acea solie de departe adusese lumina, primăvara.
viitorul.
Şi iată acum colea, alături de ea, aşternînd filă peste filă, iată pe
al doilea Gaslon. omul care .o im pi edi ca să f ie doamna Moldovei.
Doamna Moldovei ? Dar cum ? N u infelegea, biata de ea, cum ar pu·
tea ajunge ea pe tronul străbun ? In Rusia, ce e drept, fuseseră cîteva
femei lmpărătese : Elisabeta, Caterina. Du în tara zimbrului nu dom·
nise încă nici o Muşă. Atunci ?

22
 Părintele el drag trebuia să ştie ceva. Era prea Intelept, prea
bogat, prea puternic conul Arkip Rosetti, fostul mare vistier, ca să·i
vorbească in zadar, să-i mijeasca nesăbuite ginduri de mărire. D.oamna.
Moldovei ! C.e vis frumo:. pentru copilă, căreia toţi ii spuneau .,dom·
nifa" 1 Ce jucărie de preţ, mai frumoasă decit toate - chiar decit
clavirul domnitei Ralu a lui Vodă Caragea - se pregătea să-i dă­
ruiască nepreţuitul ei tată ! Dar această mărire ea n·o înţelegea cu
jertfirea dragostei pentru iubit. Şi nici iubitul nu putea s-o inalte la
acea treaptă, unde numai un boier moldovean putea s·ajungă... Cine­
e acest boier, căruia o hărăzise tatăl ei şi care ar putea lua locul
domnitorului de azi, locul lui Mihail Sturdza? Mihail Sturdza nu era
prea batrin ca să închidă ochii şi nici amenintat să fie răsturnat de
pe tron. Atunci?
Domnişoara noastră nu ştia. dar ştia prea bine măria sa taica
şi mai ştia mătuşa ei, Marghioala Roznovan.
Marghwala Roznovan era o femeie · de vreo şaizeci de ani, cu
cincisprezece ani mai mare decit sora el răposată, mama domnijei.
Soful Marghioalei, Sincu Roznovan, vlfă boierească şi el, om tare
bogat in tinereţe, îşi măncase averea la cărţi, la laşi, voind să se
arate mai falnic decit ofiterii farului care vinturau miile de ruble în ·

iiecare noapte, la jocul de bacara şi de lara.on.

Cind şi·a tocat ultima moşie, cind a mincat şi cea din urmă
părticică din zestrea Cantacuzinel, Sincu Roznovan şi-a tras un glonte
in tîmplă, lăsînd amintirea unui mare cavaler, care n-a rlimas dator
nimănui şi a preferat să plece in Nirvana decit să-I arate lumea cu
degetul, ca pe un om care nu mai poate străluci in saloanele şi clu­
burile protipendadei ieşene 1
Cam în aceeaşi vreme a murit de rac1 şi muma -Muşei. Văduva
Sincului s-a oploşit la Drăg.oşeşti, chipurile, să ţie loc de mamă
orfanei.
Incetul cu incetul, a pus stăpînire pe gospodăria cumnatului, pe
încrederea lui, pe copilăria fetei.
lşi împărţea viata între Drăgoşeşti şi laşi, unde Arkip Rosetti
avea o casă de toată frumuseţea, casă mare, veche, casă boierească,
pe care fostul mare vistier o lăsase în seama cumnatel de cind fu
scos din dregătorie şi nu mai avea ce căuta in cetatea de reşedintă.
Precum ştim, Marghioala Roznovan fusese plină de nuri la vremea
ei. Nici acum nu se da bătută, măcar că trecuse de mult pragul bă­
trinefli.
N·avea nid un tir alb. Negr u ii era părut', negre sprîncenele.
neagrli pinli şi mustăcioara care-i umbrea buzele cărnoase. Firicele de
tiutiun puneau o pojghiţă gălbuie pe această mustăcloară : coanei
Marghioala ii plăcea să tragă praf de tiutiun pe nas şi strănuta băr·
băteşte, in trei caturi. Avea o mulţime de cutioare de porţelan, de
argint, de aur, incrustate cu sidef şi cu mărgăritare, în care ţinea pra­
ful cel arnmitor şi gidiliitor al nârilor.
Avea şi multe duzine de batiste, una mai fină şi mai dantelată ·
decit alta, cu care işi ştergea nările cind se afla in sofietate.
Aceste batiste erau stropite cu apă de trandafiri. Coana Mar­
ghiolifa Roznovan mirosea de departe a tabac şi·a trandafiri. Să·
punurile dumneaei erau numai de trandafiri. Cînii te apropiai de dum­
neaei, te înfăşura o aromă de tiutiun, de trandafiri şi de mătreaţă.

1 Rac - cancer (N. R.)

23
 Muta ar Il iubil1> ,..; maH ilatii i11111a şi 61'Jtsa �� .a dou a mamă n-ar
11 mir.osit aJa.
De copil, ·il f ...aea �n brate ca si nu ameţească. lşl stringea
aăsuc u.l CII det:Bfele şi intercea capal să n·o vadă tuşica. S.., cînd
nu putea d-f{ striqgi nirile, ifi tinea răsufluea. 1\M...mtrrl, ii ·dide.ot
t.ot teapectal ti allllofi iUiea « ee c..-in tiMÎ adnirate ..me.
Oc:ap1Atlu·$e de ed��Cafla iqeraşulal şi măeulind apuclturile �e
.m ăretie ale kier-u l ul, 1\\a JWII i..la ;Ro-..u inka3e pe sub pie lea
cumnatulul el, cue se qrijinea in chip .erai pe d iasa il pe drnlnis­
·t r.atoru l fructU;, i nc ruător 1n .a111 indol. Aaliadol erau vrechtk:i de
încredere, d�l fiecare nutrea alte rî n duri pentru viitorul M u,ei :
HeRI'I PatTOcel voia si fi-o faci � · iar Margllioala Roznovan,
mai mult n ici mai putin, doa m n ă a Mo l dove i . Nici unal lnsă
n ici
nu-ti dezriluia plamlli.fe.
Abia de vreun an-dai, Romovanca li ••tăin ui lui "rkip ROHtti
cum vedea 4Ufll8e aei vlitMI1l ·iqe raşutlli.
lată cum vedea viitorul înger�ulul slunmeael : la tati triia un
.boier urac, Săndulache �hica. tlkiu tomnatic, al cărui unchi, bu ­
nici ş i străbunici lhmniseră ;n IIJftÎtld.euii principatele.
lllllJJle mare, 11iiter aare.
GhiculeşUI a u fost �evoei cinstiti, li sa.seri a mintirea unor hos­
�ari buni, iubit(lll'l ai norodulasl.
tJnul <:b�r işl pierdase viata pentru tarii. pelriru �e : GHtore
Ve4ă Ghic:a. pe car.e, dia peru��ea Stdtaaulul, 1-.a •scăpă1înat lmbro­
horu l Ahmed-bei .Karahigh ierude, îa laşi, la 1717.
Strlmtoa� in . care trăia, cu multă •IIIIJitatc, �st umaat al lor
dovedea că Ghiculeştii nu agonisiseră ave r.i jeclniniad norodul, c u m
făcea ac um l't\ihail Sturdza, a cărlii tiiJ: amie !Umphlse de lrfeaţă pînii
şi pe credincioşi i săi cei mai 8.1WoPiatL
Cum trebuiau bani mulli ca s-aju n gi stăpînitor peste MoJde­
V.alallia. Silldu lacbe Ghic.a, om .mteUreat. Cillt ti me de1t , nu se în­
cumetase a ri vn i cele două tuiuri al e bespodarului.
lată însă ci ,roaia cerească ii sco��ese-n cale pe coa na Mar­
gbioala Roznc.qn, cumnata onumti celui mai bogat din Moldeva, a
cind avere RUIIlll i îa pămîntni se apropia de una sută mii de fălci.
Iar cQIIJia Mar.rhieala, născută Cantacazino - CataceZiin , cum
spune Jon Neculce croaica ral, el Jll&ltfÎ ,.Catuazin" prin mami, sin�e
domaesc şi dumneae i - voia si-şi udl nepoata străluciad pe 1cau·
nu l Muşatinilor. Rlvnă în dreptă ţită. Cu numele Ghiculeştilor şi al
R11seteştilor, � u avutioile c11cenului Arkip, oine-ar 1i inctrănU !ii se
măsoare ?
Seniorul de la Dri.goşetti nt.1 mai era desta l de tiaăr ca si 1'iv·
rwucă pentru el ÎRSIIŞÎ această mărire. Lucrurile urmau să mai în­
tirzie _.ci ti va ani. Trebuia îate meiată o 11artidă sau, cum se spunea pe
atuoca, .1111 ,.taraf" al lu i Sindulacbe Ghita.
Trebuiau atraşl p rin daruri bo.gate, pri n mă.ruJiri neîncetate toţi
llolerii , toti dre gători i mari şi mici al fării ; in acela ti ilmp, trebuiau
llltite v�ştile r�le despr� Mihail Sturdza. vrşti care erau cit se poate
de indreptătfte. ·

Ar.kip Rosetti avea de partea lui •i liaerirnea revolaflenarl, pe

care o ajuta cu ma re genef'odtatt � dkcretx. Multe pungi cu rai­
beRi trimisese el exilafilor -efe la Paris ! Se n cluoe şi t:l acofAJ, se
va reintoarce In Moldova, lşl va lua reşedinţa la laşi, de unde n
conducr. mişcarea pentru readucerea pe tron a Gh iculeştl lo r,

24
 Numai t rei Uinte 01neneşU cuno şteau planul acesta milret :
beic rw. cumnata beierului şi beizadeau a lnsuşl.
- Mlrla ta, îi spusese conul Arklp, lasă toate-n rrlja mea, far
domnia-ta al n- ai alti griji decit a te face plicut domnişoa�i
ooastre, a-i ciştifa inima 1
Iar bietul Sill dalaclle făcea şi el ce putea : vorbind frumos du­
du fţei• valsind�. sc:riindu-i poezii, tradudndu-i stlblfl'i franţuzeşti ,
tri miţindu-l daruri nu p re a scumpe, dar de mult rust.
ŞI-acuma, iată că, din senin, toanele fetei pentru acel tînăr că­
lător lrancez răsturnau toate planurile boierilor de la Drăgoş�ti.
Nki vorbă, desigur, de-o eveniuală căsătorie a Muşei cu striUnul.
Dar va trebui multă diplomatie, multă pierdere de vreme pină ce
voinţa bătrînilor să schimbe hotărîrea c.opllel.
La încăpăţînarea e i nu trebuia opusă altă incăpiitlnare. Cel mai
!alti\ lucru era. deocamdată, să RU se mai vorbească ni mic despre
aceasta. Se instaurase un complot general al tăcerii.
Toată lumea trebuia să tacă, incepind cu însăşi Muşa. Tllcuful
el drag nu consimtise la o căsătorie care ei 1 se păruse lucrul cel
mai simplu din lume, o jucărie. Va trebui si taci şi si aştepte. J l
v a COIIViage încetul cu incet ul. Nimeni şi nimic n-o zorea. Peste trei
luAi va avea optsprezece aoJ. Ehei 1 Altfel vorbeşte omul cind nu
mai are p.ptesprezece ani ş.i trei sferturi, d optsprezece ani lmpHniţi.
Conu' Arkip şi cu mn atr dumlsale, urmărind amindoi acelaşi tel,
gindeau la lei. Lucrurile nu trebuiau bruscate. O vor desbotărl in­
cetul cu î ncetul. Căutau fiecare prin -:e mijloace. Căzură de acord
asup ra aceluiaşi plan de bătiUe.
O 5im(Mă şi severă interdicţie nu- şi avea locul. Boîerul îşi iubea
prea mult uaica odra.&lă. prea era un om cu vederi moderne ca să
procedeze d•pă vtt.bile sisteme ale despetismulal părintesc.
Mai era cineva care. mal mult decit oricine, trebuia să-şi fină
eura : domnul Henri Parroc.el, instigatorul dia umbră al intrerii
afaceri.
liJttpă discutia cu Muşa, din mirturisirile cireia aflase cit d�>
cavalereşte se purtase br.avul său intendent general, monseniorul i l
poftise la el, in bibliotecă. Ridicîndu-se de la birou. fără să spună
un cuvlut, ina.intaSe spre uşi cu mina întinsă şl, strjn gt n d cu o căl­
duri neobişnuită mîna omului să u de incredere, ii spuse un simplu
·
şi emotionat :
- Me r� i 1
Ad111Jnlstr.atorul guvernor nu iRtele�ea de ce-i muJtumeşte pa­
tronul, dar su.rlse cn modestie şi dădu d'm wneri, avind aerul că
spuae : ,.Am făcut şi eu ce.am putut ! .. . N u puteam face altte l l".
Boierul il pofti - lucru destul de rar - pe un fotoli u şi-1 cu­
vîntă cam astfel :
- Eşti părintele ei spiritual. Eu însumi nu-i puteam vorbi mai
bine. Dumit.ale ti-e mal uşor. Ai educat-o, i-aJ făcut un suflet, o
minte... Ca unchi al tlnărului eşti cel mai indicat să vezi prllpastia
care-i desparte. Te rog să mă ajufi să-i scoatem letei din cap această
;:opllărie. Cu sfaturile dumitale lnfelepte, vom reuşi. Deocamdată,
trebuie să-l despărtim. E şl părerea d·o amnei Roznonn.
- Concediati pe Gaston ? lntrebă, neliniştit, Henri Parroce l,
stăpinindu-şi c• greu emofla, pa l.oarea.
Nicidecum ! Gaston tmi este un colaborator pretio". Oapă ce
vom sfîrşi de pus ordine în manuscrisele mele, il vom ajuta, îl vom

25
 ;mpune s"'·şf scrie propria ca rte .,Printre romini�. Cu băiatul lista
eu am planuri mari. Il vom fi de folQs aici, el ne va fi de folos
la Paris. Urmlrim acelaşi scop amindoi : revoluţia. �evoluţia fran·
cezi, revoluţia moldovenească 1 litanii nu mai au ce căuta pe tro·
nurile lumii ! proclamă, emfatic, Arkip Rosetti, pentru care revotuţi01
insemna, in primul rind, risturnarea lui Mihail Sturdza. Dar, pin·
atunci, continui el, trebuie să înl ăturăm pericolu l despărţind pe cei
doi tineri. O apropiete, un contact permanent, o obsesie cotidiană ar
agrava lucrurile. Nu putem lupta i m potriva firii. Sint tineri, frumoşi
şi inleligentl amindoi. E fatal să fie împinşi unul spre celălalt. Cum
de nu ne·am gindit mai devreme la lucrul acesta ? Mi·a spus Muşa
că nepotul dumitale a fost foarte rezervat, totdeauna, fată de u, că
nu şi-a permis niciodată o declaratie, o aluzie măcar. lucrul acesta
îl onorează. A respectat legea ospitalităfll. lată un cavalerism de
care trebuie finut seamă . M-a obligat pentru totdeauna. Cit voi trăi
eu nu va avea nici o grijă materială. Nu va fi nevoit să lupte cu
meschinăriile existenţei. Vom face di n el un om independent. Se va
putea realiza fără umilirile pe care precaritatea le impune unul tînăr
capabil, dar sărac 1 ...
Pe măsură ce patronul vorbea, lui Hen ri Parrocel îl mal venea
inima la loc. M.onologa interior : .,Avem toată vremea să ma l aşteP·
tăm. Şi chiar d acă visul meu nu s-ar implini, iată un punct ciştigat :
obligatia măriei sale de a se ocupa de viitorul tinărului".
- Nu-i va fi greu, o dată ajuns acolo unde i se cuvine, să facă
o căsătorie strălucită c u o c:ompatrioată, cu o franceză, aşa cu m
pentru Muşa, eu, tatăl ei, mă gindesc la un moldovean de- al nostru.
Amestec urile de rase nu-şi prea au rostul, nu dau totdeauna rezul­
tate bune. lată, de pildă , ce s-a intimplat cu George Bibescu, actualul
prinf al Valahlel. Singele francez, care-I curge in v ine, 1-a făcut să·şl
exagereze intr-atit dragostea pentru Franta incit a scos limba romi·
nească din învăţămînt şi a i n locuit-o cu a dumneavoastră. O mare
greşealli.. In aceste momente d e renaştere naţională, cind toate aspi·
ratlile noii generaţii merg spre unire, spre promovarea graiulu i ţării,
cind floarea ti neretului nostru - educat, totuşi, la Paris - se stră·
duieşte să dea o nouă vigoare, o frumusete nouă acestui grai romi·
nesc - fapta lui George Bibescu e privită aproape ca o trădare. r;
va aduce mari neajunsuri ! Iti spun toate lucrurile acestea durititale,
care eşti francez : fi le spun acestea eu, care nu pot fi bănuit de
francofobie, eu, care mi-am re da ct a t memoriile in nobi l a dumnea­
voastră limbă, mai familiară mie decit cea a părinţilor mei. Am in­
cercat să scriu rotnineşte, dar mi-e �treu. Mă tmp leticesc. Vorbeam,
de curind, cu prieten ul meu poetul Vasile Alecsandri, care promite să
de�·ină bardul nos tru naţional... El bine, Alecsandri imi spunea şi el
că mul1 mai uşor li vine să scrie in limb a lui lamartine şi a l u i
Victor . H ugo decit i n propria l u i limbă. Intr-adevăr, a t i t e l cit şi un
alt mare poet, Dimitrie Bolintineanu, scriu în frantuzeşte o proză şi
o poezie mult mai precise, mai sigure decit cele pe care le compun
in graiul lor natal. Explicaţia ? Limba noastri e în formatie. Re­
gulile gramaticale nu sint inci. fi xate. Vocabularul se primeneşle ne·
contenit. Noţiunile greco-turceşti incep si dispară, o dată cu retra·
gerea din tarii. sau cu asimilarea fanariotilor.
Tranziţia de la vechi! cron icari la imperatlvete vieţii moderne
nu e atit de uşoarl. O terminologie noul se impune. Şi alfabetul
ciri llc va trebui schimbat intr-o zi. Adaurl la toate acestea exage·

26
rărlle fafiniste, galicismele, provlncialismele, atitea şi atitea zăgazuri
i mpotriva unei libere uprimâri a scriitoru lui ! Artste impedimente nu
există i n li mba dumnea voastră, fixată d e peste do u ă secole, imuabila.
fată de ce nouă, celor care am inviitat la Paris, ne este mai greu
să scriem în romineşte decit in frantuzeştc.
In vreme ce Arkip Ro.;etti îşi desfăşura te�riile, foarte i ntere­
sa nte. des:gur. dar f ă ră nici o legătură imediată cu preocupările
stringente a le lui flenri Parrocel, acesta. ascultînd cu mare atentie
pe patron, se întreba, in acelaşi timp. cum se �a putea inlocui alfa­
betul cirilic prin cel latin şi .cum va pulea despărti senioria sa pe
ce l doi lim•ri, din moment ce şi- a propus a re) in e pe Gaston la
Driigoşeşfi.
- lată la ce m-a m gindit in privinta celor doi tineri ! î şi in­
trerupse boierul disertatia, ca şi cum ar fi ghicit ce se petrecea in
mintea celuilalt. Vreau să trimit, pentru o vreme, pe Muş:: la laşi.
Copila se plidiseşte aic i. · Vine decembrie, c u zăpezile, cu viforul. N-t•
pot fine in pustietătile acestea. La laşi i ncepe viata de iarnă, ru re­
cepflile, cu ba lurile, cu reprezentatiile de teatru şi de muzică. Se va
putea distra, îşi va putea completa educaţia . Aici, n u e de ea. Ori
Drăgoşeşti, ori monastirea, e tot una. La laşi va fi inconjurată de
tineri din lumea tea mai bună, boieri mari, urmaşi de domnitori, şi
va pute a a le ge, în toată voia, sotul pe care i-1 dorim, atît dumneata
clt şi eu ...
Şi boierul se ridicli, surizător, i ntinzind cu o mare. bunăv.ointă
intendentului său general frumoasa mină albă, încărcată de inele.
*
* ...

Aşadar, al treilea partener care trebuia să tacă, să aştepte ş i

să-şi continue l upta d i n umbră era Henri Parrocel.
Ieşi din bibliotecă înviorat, deşi ultima frază a monseniorulu i i
se păru de o ironie profundă :
- Să căutăm Muşei so1ul pe care i-l doreşti şi dumneata, şi eu.
lată o concluzie care nu era menită să încurajeze aspiratiile ma­
trimoniale ale binevoitorului unchi.
Plecind de la amfitrion, fostul soldat al lui N apoleon îşi spunea ,
cu un zi mbet amar :
- Stăpînul meu practică vechile prejudedlfl raslale : nu trebuie
amestecat singele a două neamuri ! Dacă Gaston ar fi fost marchiz
sau c.onte. alteta sa n-ar mai fi avut asemenea prejudecată !

Să trecem, acum, la cel mai interesat in toată această poveste,

la Gaston Parrocel. încă fericit, dar, totuşi, melancolic în ur m a pro­
punerii sponta ne, sincere a domnişoarei Rosetti.
•
Trebuia să tacă şi el, în tiicerea generală care urmase acestei
declaratii neobişnuite, uluitoare.
Muşa nu-i comunicase, n-avusese cum să-i c.omunice la şedinta
de lucru rezu ltatul convorbirii cu părintele ei. Acesta îşi primise
secretarul cu aceeaşi bunăvointă obişnuită, nici mai accentuată, nid
mai rezervată ca pin-acum. Tînărul nu vedea cum se vor desfăş,ra
luc rurile. Nu va intreba nimic, pe nimeni. Va aştepta.
Destinul aranjează toate mai bine ca noi. Orice initiativli ar fi
fost I nuti lă, ar fi putut com promit e viitorul. Ce se va fi dlsc ut a t
i n tre tată şi fiică ? Ce hotărîri s-au luat ? Poate că ştie unchiul ceva 1

27
 11 va int reba. El cunoaşte mal bine ascunzlşu rlle sufleteşti ale oame­
nilor moldoveni, !elul lor de a gindi, de a reactiona, de a·şi asc:uade
gindul.
Dar n·a fost nevoie sli.-1 Intrebe.
Henri Parrocel hotărî singur să iasă din rezerva de pfnl acum.
Bincintdes, nu-i va destăinui că ceea ce se tntirnpla atit de ne-
prtvli:z.ut astăzi era dinainte calculat. Tinlrul nu trebuia să participe
la acest complot solllar, ur:z.Jt de omul cu atlta experlenfli, care bă·
tuse atitea tări şi cunoscuse atitea teluri de oameni de-a lungul
zbuciumatei lui vieţi.
In fata focului din clmln, unde se cojeau, trosnind, lemne groase,
împlefind şi despletind fantasme galbene şi roşii, tn lndperea spa·
ţioasă din pavilion, unchiul povesti nepotului recenta intrevedere cu
ţ
paironul. li comunică stima şi afec iunea pe care 1-o purta acesta :
- L-a impresionat adlnc cava erlsmul tău, faptul că n-al abuzat
de calităţile tale, ca să calci legile .ospltaUtăţll, sucind capul unei
coPile neştiutoare. Iti va purta de grijă toati viaţa. Nu vei mal bate
străzile Parisului in goană după o bucată de piine. Vei fi un om
înstărit, liber sli. te realizezi după voia Inimii tale.
- Mă mişcă adinc. unchiule, atîta generozi ta te 1 ŞI, fiin dcă se­
n1oda sa arată atîta Interes viitoarei mele cărţi, a m si·l comunic
chlar miine dimineafă ca am şi scris citeva capitole, pe care le cred
destul de Interesante. Rominli vor vedea el n-au găzduit un Ingrat,
că t.ara lor_ frumoasă va avea in mine cel mai călduros prieten.
· Dar a� vrea să ştiu, scumpe u n ch i ule, dacă ti-a vorbit ceva
despre ...
- Dragul meu Gaston, in ceea ce priveşte inceputul vostru de
idilă, trebuie să-ti mărturisesc că monseniorul a fost mal puţin ge­
neros- Are cu totul alte iatentU. Urmăreşte înrudirea cu un mare
nume motdovenesc. Nu e fixat pin-acum asupra persoanei. Depinde
acum de vol, ·de tine şi de Muşa. sll stlruitl i n hotărîrea voastră, să
n u renunfa ti unul la celălalt.
- Dinspre partea mea, draiJă unchiule. izbucni Gaston cu la·
crirni In lflas şi strinrind pe inimă mina unchiului său, dinspre partea
mea, orice renunţare mi s-ar părea erall cu moartea. O iubesc pe
Muşa CURI n-a Iubit nimeni, niclodatl l O Iubesc pentru frumusefea,
pentru flra ţia, pentru Re\'inovăţia el, pen tru dreptatea (,.la drolture " ,
spusese Gastoa) caracterului ei, pentru sinceritatea pe care ml·a
arătat-o, pen4ru gindul el frumos; pentru toate comorile pe care le
poartă în sufletul ei şi-n toată făptura el mlnunatll l
- lată, intr-adevăr, o declaraţie cuceritoare 1 glumi unchiul,
mtrqrîfnd buclele inspiratului îoorăflos tit. Dacă la prima ocazie 1-o
vei face personal, această declaratie, in aceiaşi termeni poetici şi cu
aceeaşi călduri., să ştii că domni�ara noastri va fi pe depUn cu­
cerită şi va spune ca 'i tine : "Orice renunţare mi-ar părea egală
cu moartea 1"

...
.. ..

Intr-o luara con vorb ire cu Marihioala Roznovan, bolerul puse

la cale pflecarea M11şei la laşi. Flicurll ua intrer proaram de amura­
rncnte : 1necpin4 ca slajbele relirioase de la noua mitropolie, de la
Trei lerarhf, şJ fie la Gofia şi trecind Y. slodrofiUe, concertefe, balu·

28
 riie, reprezentatllle teatrale
.•• Orice putea distrage copila de la gindul
celui rimas la Drăgoşeştl era lrinevenit. Chiar vizitele la dDamna lui
Mihalache Sturdza fi erau lngldutte. Muşel, recepţiile de la curte,
unde vicleanul hospodar nu va prereta s-o pofteasci : in felul aCHta,
dlbad, va căuta si se la bine cu bolerul surrttl unft de btlnl'foie la
moşle. Avea destul duşmani primejdioşi Vodl Mlhalache, ca si nu
caute prietenia acelui om de treabă, pe care se grăbise să-I scoată
din dregătorie şi care I-ar mal ti putut folosi.
Pentru ca plecarea Muşef să nu pară o dizgratie fafă de Qaston
Parrocel, ca să măfu lească Inclinarea fetei petttru el şi sl�l facă
dupărtfrea mal uşoară, Arklp Rosetti hotlirl să orranlzue o mare
vînă toare în munti in cinste a tînărului oaspe. .
- Băiatului ăstuia 1-o fi urit prin pustfet&tUe noastre ! spuse el,
intr·.o zi, Muşel, fericită ci tătlcul ei scump na e supirat pe el. A
venit tocmai la Drligoşeşti sli stea o zi-două, sli vinea şi să plece
la casa lui, la treburi le lui. far noi l-am confiscat alei, l-am pus să
rlivăşeascl şi să potril'easciî. hîrfoare can n-au aid un Interes
pentru-el.
- Ba Il In teresează foarte mult. A i ndrigit Moldova. 1 se pare
că e fara lui, patria lui cea noul .
- Cind a avut vreme să-fi spună toate astu ?
- Ti le-a spus mărlei tale, tlicufule, mai alaltăieri, llu-fi aduci
aminte ?
- Aşa e. Da 1 M-am glndft să-I facem o surpriză plkută.
Iar lui Gast.on, monsenlorul 11 spuse :
- Ştiu că unul din motivele care te-a• adua la nei, motivul
principal - cred -, este pasiunea dumitale claegetică. Al venit în
Moldova pe urmele unul anumit vînat. Nu fi-a reuşit. Di mpotrivă .
Al fost vinat dumneata ! El bine, am &ă-fi dau o mare satisfacţie.
Să profităm de ultimele zile frumoase ale toamnei şi &ă un:ăl8 la
lzv.orul Zimbrului. De rîndul acesta, nu vett fi DU1118i trei. Vom li
de zece ori trei, treizeci de vlnătorl, plus · o sută de hăitaşi, cu sulife.
Vom invita clflva moşieri vecini şi vlaătorll de frunte al fiJlutului.
Hăitaşil vor inconJura pădurea. impingind toate siilbătidunile spre
luminiş. De rîndul acesta nu vom cruta nici urşil, nici mistre(li, nici
căprioarele. Iar dreptul de a împuşca pe regele codrilor il vei avea
numai dumneata !
- Monsenwre, eu nu voi trage în zimbru 1 Am făgăduit l u i
Stoenifă, Haiducul .,are s ă aibă o veneratie deosebită pentru acest
falnic specimen, al cărui cap impodobeşte stema Moldovei. Am fost
adinc impresionat de patosul cu care vorbe a haiducul de stăpînul
său bourul, puternicul, străvech iul, sfîntul împărat al muntilor 1
B.olerul zlmbl.
- Stoeaifă e cam intr-o ureche. Nu face el legile pe pămînturile
mele. O.că bourul există, intr-adevăr...
- Unchiul meu J·a văz ut ...
- Se prea poate ! Dacă bourul există intr-adevăr şi dacă ne va
ieşi in cale, i l vom împuşca.
- Ar fi păcat. Probabil e ultimul specimen...
- Tocmai de aceea 1 Daci moare de moarte bună - şi trebuie
să s.e sting ă îatr-o zi 1 - însemneazl că 1 s-a pierdut imarinea
pentru totdeauna. Dacă-1 ucidem noi, îl vom impăla, îl v.om adăposti
la Dr�oşeştl, acolo unde a descălecat primul domn al acestor tinu·
turi, Dragoş Vodă, Generatiile viitoare 11 vo r putea contempla ln

29
 voie. Va fi o mărturte a trecutului. Un negustor a avut Ingenioasa
idee să impăieze un e/efan/, pe care-/ admiri şi ui ieşe nii. O me·
najerie trecuse prin l aşi, unde elefantul circului a murit. A fost im­
păiat şi păstrat multă vreme in Interiorul unui local care a lu at
numele de ,.La elefant", apoi ,,Eiefantul", In acest local a primit
Alexandru Ion Cuza veste a că a fost ales domn a l Moldovei. li vei
vedea şi dumneata. De ce n-am păstra şi bourul Moldovei, care ne
este mai aproape decit numitul elefant ?
ŞI monseniorul incheie intr-un suris, mîngîindu- şi barba.
- Şi dacă Stoeniţă Vodă al dumltale fine atit de mult să se
inchine sfîntului său, n-are decît să vi e in pelerinaj la Drăgoşeştl
să-I vadă împăiat şi să-I adore 1
O dată cu pregătirile vînătoarei, l ncepură şi preparativele pentru
plecarea domnişoarei noastre la l aşi.
Coana Marghiolifa il alegea rochiile, rufăria, conduril, blănurile,
şaluri le, cîzmuliţele, giuvaerurile şi - vai ! - eorseturile, pe care
domniţa urm a să le poarte la laşi, la teatru, la ospeţe, la soarele,
la plimbări.
Cunoştea bine sufletul femeiesc coana Marghioliţa 1
Ştia că nu e durere pe pămînt care să nu fie consolafă prin
de_sfăşurarea unor veşminte bogate 1 Cîte văduve nu şi-au găsit o
uşurare, un alean, punîndu-şi vălul alb şi rochia neagră, care vin
atit de bine feţei a lbe, ochilor traşi, roşlfi de plîns ai inconsolabilei f
Tot aşa, Muşa se va putea mîngîia de lipsa iubitului parizian
arătîndu-şl ieşencelor .,tualetele" pariziene.
N um-ai el acele t ualete erau cam trecute. Pare-se că l a laşi
ajungeau jurnale de modă cu ultimele noutăţi de la Paris şi de la
Viena.
" N u face nimic ! Domnişoara noastră e atit de frumoasă, incit
I-ar sta bine şi rochiile de acum o sută de ani, necum cele care se
purtau după căderea lui Napoleon".
fiştitul mătăsurilor se ' amesteca i n iatacul Muşei cu hărmălaia
care venea din curte : lătratul haitei de cîini, pe care ii asmutea l lieş
lmpuşcă Vrabie, căftănit mare căpitan al acestei vînători_ Scîrţîit de
care, strigăte de argaţi, detunături de puşti încercate ajungeau in
odaia cu sofale turceşti, in care coana Marghioala des::hidea şi in­
chidea' cufere, forfotind de colo pînă colo, lăsînd in urma ei o diră
de parfum de roze.
Biata Muşa simţea în nări şi pe cerul gurii un miros de praf
de puşcă, amestecat cu tabac, un miros pe care ar fi vrut să-I tn­
ghită ca să scape de el, dar nu put'e· a, fiindcă inima i se urcase in
gitlej şi o împiedica.
Nu va uita viafa Întreagă acel nod care i se pusese în coşul
pieptului, detunăturile, lătratul ciinilo r şi odoarea de păr negru,
uscat. amestecată cu tutun şi trandafir. care o copleşea de cîte ori
se apropi a mătuşa de ea, s-o mingiie... A vea nevoie de m ingiiere,
biata Muşa 1
Nu-şi amintea o asemenea sfişiere in toată mica ei viaţil. Cind
i s-a prăpădit măicufa, era de-o şchioapă numai . N u şi-a dat · seama
ce înseamnă moartea. Acum simtea Intreaga durere a despărtirii. lşi
muşca buzele ca s ă-fi oprească lacl'imile. Se ducea la fereastră, îşi
lipea fruntea de geam să şi-o răcorească. se pief'dea i n zarea depăr­
tării, se uHa la norii vineti care călătoreau pe cerut lui noiembrie şi

30
 !>e opreau deodată in loc, ca un drumet care s-a rătăcit şi Se In­
treabă p� unde s-o mal ia.
Mătuşa Marghioal a ieş; Jin iatac, ca să se reintoarcă, numai­
decit, cu Arkip. pe care-I aducea să-şi mai intremeze copila.
Boierul intră c u o fată voioasă, frecindu-şi palmele şi glumind :
- Cine ple acă si ne lasă şi se duce s ă petrea�ă i' Cine va dănţui
la laşi, in vreme ce noi ne vom război aici cu lupii şi cu urşii ?
Dar tonul glume(, părintesc, copilăresc, pe care- I luase con u l
Arkip, nu era făcut nici s ă hiveselească, nici măcar s ă consoleze pe
Muşa.
Pe fruntea ei tînără se scrisese o linie uşoară, o brazdă imper­
ceptibi lă, semnul unei contrarieri, poate al unei dureri, i ntiiul semn
de bătrîneţe, care vine la optsprezece ani, asemenea frunzei �ingu­
ratice, veştejite in luna lui april. Intre sprincenele negre şi frumos
anuite, două cute se adînceau uşor.
Copila nu răspundea tatălui ei nici măcar printr-un suris.
Aşa era şi răposata ei maică. Tăcea. La cea mai mică su părare
se încrunta şi şedea bosumflată cu zilele. Lui Arkip 1 se părea atunci
că trăieşte cu o moartă in casă şi nu ştia ce să facă s-o mai lmbu­
neze. Tnt aşa acum şi fata .
Continua să-şi · impacheteze rochiile, să caute condurilor de atlas
un loc mai ferit şi să-şi acopere, pudic, cămăşufele şi pantalonaşii
cu dantcle, ciorapii lungi de mătase neagră şi de afă albă. Tot din
aceeaşi virginală sfiiciLtne, işi oprea in piept oftatu l , care se lupta să
iasă şi să-i uşurez e . inima.
Conul Arkip o intelegea. lşi dădea seama că supărarea fetei era
mai îndreptăţită decit toanele Cantacuzinei, că lucrurile sint mai se­
rioase, mai grave, chiar, decit işl inchipuise el.
- Muşa, sullefe l u l meu, vin la taic11 să-ti spun o poveste 1
Şi o trase lîngă ei, pe un jilţ, vrind s-o aşeze pe genunchi, ca
in copilărie. Dar Muşa presimti gestul şi îngenuncheă lîngă conttl
Arkip lipindu-şi capul nu de el, ci de bratul fotoliului.
- A fost odată, fetita mea scumpă, a fost odată un voievod al
ţării moldoveneşti şi-1 chema Ştefan. Ştefan cel Mare al nostru. Şi
el avea o singură fată, Olena, care venise pe lusne dupli. şase cuconi .
O hJbea Ştefan ca pe lumina ochilor. Da r cind domnifa implini
şaisprezece ani, voievodui fu nevoit s-o trimeată la Moscova. s-o facă
noră cneazului l van al 1 1 1-lea. J van şi muscalii erau singurii prieteni
ai Mol dovei . î nc on jur a t ă de vecini duşmănoşi � po\oni, unguri, mun­
teni şi tătari. Numai de acolo. din depărfatul cnezat a l Moscovei, ii
putea veni un ajutor, la nevoie. fi durea inima, i se rupea inima să
, se despartă de Oienca lui scumpă, dar trebuia, spre binele ţării, să
se jertfească şi s-o jertfească. Oomnita s-a măritat cu moştenitorul
tronului Moscoviei, i- a dăruit un fecior, şi-acel fecior, os din osu l
l ui Ştefan cel Mare. n-a avut parte nici să crească, necum să dom­
nească : a fost ucis de mic de o femeie maşteră, Sofia grecoaica, a
doua sotie a cneazului J van. Această sotie rivnea tronul pentru fiul
ei, Vasile. Şi, de aceea, a răpus şi pe moştenitorul tr.onuiui, şi pe
băiatul Olenei. Iar pe Oiena a surghiunit -o. Vasile a l Sotiei a ajuns
cirmuitor al Moscoviei, iar biata domnifă moldoveană, :o;ingură, orop­
sită, s-a prăpădit printre străini, departe de fara ei mult iubită, de­
parte de sc-umpul ei părinte, Ştefan, pe care nu 1-a mai văzut nici­
odată ... Ai să mă intrebi de ce-ti spun această poveste ...

3 ll
 - N-am sa te ilrtreb, taic ufule, maria ta. Am inteles. Trebuie să
mă jertfesc şi eu !
- A semenea donmitelor d e odinioară, care punea11 dragostea de
t ăt
tară mai presus de o rec oa re iubire omenească. Dar tie, Muşa m ea
scumpii. nu-ţi cere ni me ni o p rea mare jertfă. Nu vei porni pe c ine
ştie ce me lea g ur i � ă rtate, printre străini . Iti vei alege un sot de
a ic i , din tară, un soţ care să fie in stare a te face doamna Moldovei.
:;; ; nu vei plec a Pe depărt ate mele a guri . Vei fi mereu aproape de bă·
trinul tău părinte, care nu te a re decit pe tine in lume şi care va fi
fericit. m i ndru să te ştie inăltată, t
la loc u l tie c u veni , pe sca unu l
ş
strimoşilor no t ri 1 Vezi dar că ceea ce-11 cer eu nu este jertfa cerută
de Ştefan Vodă domnitei Olena ...
Ridicîndu-se, brusc, î
de l n gă părintele ei, fi i ndc ă auzise pe
m ătuş t t
a Ma r ghi oa l a, care se vestea printr-un stră n u at in trei ca u ri ,
Muşa se reintoarse la cufărul deschis şi încep u să i m p t u re, v lsă­ă
toare, un şal egiptian cu flori albe, brodate pe un fond de ibrişim
negru
ţ
- Nu-mi răspunrl ? o întrebă Ark i p . N u- i sp u n e ni m ic j ert fa
lui Ştefan cel Mare şi-a O lenei pentru tara lor ?
- Atîta numai că mflria ta nu eşti Ş
te fan cel Mare 1 ii răspunse
Muşa. cu un ton pe care el nu i-1 cunoştea şi fără să a-dauge ,.tăicu­
ful e" . cum îl $punea pin-acum ,.Tăicuţule, măria ta ! " .
Era p ri m a obrăznicie pe care boieru l o a uze a din gura frumoasă
a copilei adorate... Nici n-a ştiut ce să-i răs1J11n dă.
î ă
Drept pedeapsă, a doua zi n-o mai luă la v n toare, l a Izvorul
Zimbrului.

(C ont i n u are in numărul viitor)

C O L CTI A S . R C
'j�Wrţa penlru foii,
S T I I N TA I N V I N G E