VICTOR EFTIMIU

PE URMELE ZIMBRULUI
*

Colectia .Povestiri $fiinfifico-fanfasfice·

37
LUCRARI CARE VOR APAREA IN COLECŢIA "POVESTIRI ŞTIIN­
TIFJCO·FA NTA STICE"

Nr. 38-39-40-41-42- ,. Pe urmele zimbrului " - roman Istoric

�e Victor Eftimiu.
Nr. 43 - "Atol fakaofo" - nuvell ştiinfifico-fantasllcl de
1 Effemov (traducere din limba rusă).

Copertă-desen : N. SiUtoiu
 VICTOR EFTIMIU

PE URMELE ZIMBRULUI
CAPITOLUL
,.Scumpul meu nepnt.

Scriso11rea pe care mi-al trimis- o de la Parts in ziua de 23 marfii

1847 a făcut mai bine de trei luni pînă la reşedinţa mea moldavă.
Fără-ndoială a pus mai multă vreme s-ajungă de la laşi pînă la
Drăgoşeşti decit de la Paris pînă la laşi. Ce vrei ? Sintem departe de
occidentul Europei, aşa că trebuie să ne supunem legilor fireşti ale
acestor inapoiate ,1 atit de fermecătoare ţinuturi.
«Fermecătoare» 1 lată cuvîntul ce se potriveşte m•i mult decit
oricare altul principatelor moldo-valaht!; cerului lor senin şi albas­
tru, plin de irizările Orientului Apropiat, peisajelor campagnarde sau
muntoase, gîrlelor sprintene ale înălţimilor şi celor leneşe de la cîmpie,
oamenilor care locuiesc aceste plaiuri bogate binecuvîntate de Dum.
nezeu. Ce nu găseşti în Valahia şi în Moldova ? Grîul, porumbul, ra·
piţa, secar.a, orzul, ovăzul, lucerna, sarea, mierea, ceara, aurul, argin·
tul , pucioasa, cărbunele, fierul, arama, lemnul de brad, de stejar şi ele
nuc, pe care-I folosesc turcii ca să-şi facă puternicele corăbii. Apoi
vacile, oile, caii, orătăniile de tot soiul, peştii rîurilor de munte, păs­
trăvii iazurilor, crapii, şalăul şi somnul lacurilor, ai a fluenţilor bătr1-
nului Danubiu, ai Danublului însuşi, cega, păstruga, nisetrul şi moru­
nul Mării Negre, grei de caviar, . scrumbiile, chef a lui, lufarul, rindu­
nica ae mare 1 Zargaftul, stronghilul şi atîtea varietăfl cu nume gre­
ceşti ale faunei marine ; merele, perete, prunii llvezilor, strugurii
podgoriilor şi ai viilor de la şes, fineţele fără pereche ale platourilor
şi mai presus de toate ( aceasta ştiu că te va interesa in primul
rind) bogăţia şi varietatea v înatului.
De la prepelita şi dropia Bărăganului valah plnă la cocoşul sălba­
tic al Carpaţilor, de la iepurele sprinten pînă la ursul greoi şi pînă la
dirzul mistreţ şi viezurele, şi vidra, şi jderul, şi veverita, - pădurile
virgine ale Moldo-Valahiei sînt pline de aceste sălbăticiUni, cu blana,
carnea, oasele şi penele atit de căutate.
Imi vei răspunde că toate aceste bogăţii campestre ori silvestre
se găsesc şi in Europa. Desigur.
Dar eu iţi voi replica, şi acesta e ro:;tul scrisorii de faţă : ceea ce
n-aveţl acolo ( nu mal spun avem, fiindcă eu m-am despărţit de mult

3
de F ra n t a şi am devenit bun moldovean), ceea ce nu giisifi in Euro·
pa voastră occidentală este zimbrul - un vinat extrem de rar. El a
rllmas prin Jocurile acestea ca printr-un miracol şi tinde să dispară.
Mai există unele specimene prin sud.estul Poloniei, in Ucraina şi-n
Caucaz. Cele mai numeroase, ocrotite prin dispozitiile speciale ale au·
toritiîfil, au rămas, cam la două mii, in plldurea Bielovejsk din Rusia
albă, pe terenul de vlnătoare rezervat tarulul şi nobillmii.
Sălbăticiunea aceasta e numită a 1111' o c h s in limba francezii,
Iar in moldoveneşte z i m b r u sau b o u r, deşi bourul nu este exact
accl8fi animal ca zimbrul. Sint fraţi, dar specii deosebite. Zi mbru l e
un fel de bivol sălbatic, despre care vorbeşte şi Iuliu Cezar. Un ani·
mal antedlluvian, ale drui fosile se gAsesc împrăştiate de-a lungul
şi de·a latul Europei. El triieşte ui Î.ll regiunile rentral-estiţe ale
continentului nostru, in Rusia sud-vestică şi in America de Sud.
Numele său latin este b i s o n b o.o as u s, b i s o n e u r o p e u s.
după cum cel Ilie dincolo de Oceanul Atlant�c e ·numit b i s o n a m e·
rica n us.
Ca şi orocsul din stepele Aooluf cOfrtinent, acest bizon trăia, pe
vremuri, in cirezi vagabonde in pustele Ungariei, ale ft\oldovei, ale
Crimeei. iar în veacurile de mai tirziu s-a refugiat in păduri. Zimbrii
batrini se despart de colecti vitate şi-şi sfîrşesc zilele singuratici.
Animal ierbivor, puternic. cllriăriwd uiJeOI'I mai malt 11ectt o tonă,
acest taar sălltatic era vîut padru pielea şi carnea lui, pentn1 coar­
nele lu i, tiin cue le tlceau llllciuiBe ti cwpe.
A wst u.-.ărft şi aimkit de-a 1....1.., rillbea ielor tiH'e s.aa par­
Lat in Europa centrdl fi llliacole de ea, spre Plsirit. tnd din veacul
al cincisprezecelea se 1-iie că zimbrul era căutat 1i t.lesM pe1\WU mana
şi aeveiJe oşWor frltt.oe, pel&nac sau Maghiare. Ql dtn trmlă bizon
din Transil vania a fost acis la 8 octumbrie iR 17.ft. in Mmltif Băr·
găului.
Printr-o cl&ldat'.i imprejuJ:&Te, �M:eastâ specie striiYeche mai trăieşte
şi azi ia Molden nerd-vestic:ă. l1il 4iepar1e tie �� mea de la Drii·
goşe.şU, botezată astfel după n•1ele pr-J.Uui � af Mclclovei,
voie vodlll Drareş, despre care legenda spune că a wnit -elin Mara­
mureş, fu veacul al XIU-Jea. •rmărilld un dnmf!M. El ar fi dat ţării
tlescoperite «k numirea de Moldova. după numele c�11cioaeei sale ci·
t� Motda, tu care ilftplrţe.a pritRj\\iile viaitnarel. (FiiAdcl, tre1Mlie
să şUi, Unbrul e tot atit de periculos ca li leal pe care-I vi"Rezi tu in
Africa. Nu o ută hăitaşli şi iaş�l vittiUorii au fost Sf'ÎR�caţi ca n�te
simpli torealllorl de coarnde acestllr tauri sllba-tkU
Numeroase localităţi de la c.tillele Jlloldavo-IIUI.ghiare vorltesc
de5pre a.urochs, bison. bour sau zimtma : Blwlforras pe Ultf'Jreşte,
CllbllA:etul Zimbrulul 'e romiaeşb!. Izvorul Zimbrul•i, VaJea Zinmru­
Jui, D ealu l Zlmbrilor, Zhnbroslava. Zimereni, Z'"tmbreasca, Z"1a1brovita
şi multe altele.
BDur-ul eSte şi podoaba Ilie fnutte a sten�ei MoWovei : Ul'l c;q� de
bivol cu o stea înt� coame.
111 scriu t41ate acestea ca să te iMuplec � •esri in tara MOidavă,
uade vei fi primit cum nu se poate mai '"•e. lţi cunosc pasiunea cine·
getică şi ştiu că posibilitatea de a viaa o pradi rară te.ar �a
atraee mai mult deci t dorul de a-ti veM8 bkri!Ad anchi, care te i u·
beşte ca un părinte şi care nu te are decit pe tine In tarwe.
De aceea:. In loc de a pleca di:a nou in Africa, la vinăt.>aree de
!ei, viae mal bine in sej)tembrie prin Jecurlle ace�a. care sint mult

4
mai �nteruante decit pastletitile Sahar�:i. Vei cunoqte G tari cu ve­
getatte şi fau nl abundenti, cu oameni ospitalieri şi care seam i nii c•
DCri mai mult decit orice alt popor.
Te sfătuiesc ca Inainte de a pleca spre Duairea·de-jos si obtii
ele la guvernul francez o tnsărcinare oficiali. care-ţi va tntesni forma­
lităţile de intrare şi petrecere In Valaflia. Am scris c-Vafahfu şi n•
Moldavia fiindcă printul care domneşte la Bucureşti. George Blbescu,
e un om civilizat şi amabil, prieten al tăril noastre şi elin cale afarl
de ospitalier. Cel al llo\oldovel cam lasă de dorit. Din BIICureştl 9el
veni mai uşor la laşi.
Misi unea pe care o veJ cere ministerului poate să He şi oaorifică..
Nu vei avea nevoie decit de banll drumului, fiJndci aHi Yd psl ,...
mah decit Iti trebuie. Eu am ficut eco11omii frumu.Jele. Hi11dci nu
cheltuiese mare lucru, iar aver� unchiului tlu iti apartine inci di11
vlafl, nu numai ca moştenire.
Te lmbrătişez cu multă dngoste şi sper Că răspunsul tău va pune
mai puţin decît trei luni pina să·l primesc.

Al tău unchi iub�or,

Henri ParroceJ•

Cel care semna această scrisoare era un francez pripăşit priB

Moldova după nefericita expeditie in Rusia 8 lui Napoleon.
Strănepot al vestitului Josepb Parrocel, care. In veacul al XVII·Iea.
picta bătăliile regelui Frantei Louis XIV, Henri Parrocel, fiu al revo­
lutiei din 1789, apoi soldat şi ofiter in oştile triumfătoare ale lui Bona­
parte, urmase cu credintă, in mal multe eempanli, stindardele republi­
cii, apoi pe cele imperiale. Dar, după campania din Rusia, campanie
pe care generalul Caulincourt şi alti oameni cu mintea limpede sfă.
tuiseri pe Napoleon si n-o intreprindA. Henrl Parrocel. ca mulU alti
soldati şi ofiterf francezi. nu s-a mal reintors In patrie.
Republican convins, fanatic bonapartist, Henrl Parrocel, asemenea
lui Beethowen, Incetase si mal adm.ire pe Napoleon de cin d se fuc.o­
ronase împărat, de cind retntronase despotismul şi fastul rell'llor de
odinioară.
După infringerea de la Mos�:ova �i acea dezastruoasâ trec e re &
rîului Berezlna, ·in 'loiembrie 1812, după Iarna cumplită care impie­
dica armatele napoleoniene să lasi din nesfirşita lmpiritle troienltă,
multi francezi au rămas In Rusia şi in Polonia. iar citiva au trecut
in Moldova, unde şi-au intemeiat un cămin. şi au inceput o riată nou:!.
Printre aceştia. 11 găsim şi pe Henri Parrocel. om cult, care şi-a
Inceput .:ariera la laşi, ca neguţil.tor, medic, profesor de limba fran­
ceză, preceptor de odrasle boiereşti, iar in ultima vreme, in 1847,
cind incepe această povestire. bibliotecar şi gu"emor al duduifel Muşa
Roseteasca. din neamul Roseteştilor-Drăgoşeşti.
Duduila Muşa era copilul unic al bolerului Arkip Rosetti, mare
moşier moldovean, fost vlstier la curtea domneasc ă din laşi, iar
acum retras in conacul de la Drăgoşeştl. unde se afla cea mal bogati
colectie mo idoven'!ască de cirti rare şi de tablouri. Printre tablourile
•. cester� fig•ura şi o bătălie din vremea lui Ludovic al XIV-lea,
de
J·Dst,ph PamJtel • .străbunul bibliotecarului şi profe�orulul de 1• Dră·
eoşeşU,

i
 Prezenta acestei opere de artă In conacul moldovenesc crease
o apropiere, un (el de inrudire Intre boier ,1 oaspele francez. Peste
rări '' peste veacuri, se făcuse o trăsătură de unire intre cele două
familii striirR, atit de depărtate ca distanti in spatiu, ca moravuri,
ca limbă şi ca stare socială. In pinza pictată de celebrul său strămo�.
Henrl Parrocel îşi regăslse patria ; contemplind-o, simtea cum ii urcă
fn Inimă un val de duioşie, de căldură, de emotionantă revedere.
ŞI, in acelaşi timp, un gind prielnic îl cutreiera. Intii fusese un
gind fugar, apoi un intreg eşafodaj pe care-I construise, amănunt cu
amănunt, in orele de reverie.
Henrl Parrocel avea la Paris un ne(rot de douăzeci şi patru de
ani, fiul fratelui său Jerome.
Jerome murise încă Unir, după ce văduvise vremelnic. Micul
Gaston rămăsese orfan şi fără avere la o vîrstă fragedă. 11 luase pe
lîngă el un nobil francez, ducele Edgard de Montmirall, care in timpul
revolutiei scăpase de ghilotină şi nici nu plecase in emlgratie. După
restaurarea Bourbonilor, ducele işi redobindise averile şi, cum Gaston
era un tînăr dezghetat, Il luase pe lîngă el : nu se despărtea de el
nicwdată. Il ducea in fiecare an in Algeria, la vinătoare de lei.
A�astă pasiune prinsese pe G�ston Parrocel, care continua să vîneze
în Africa şi după moartea ducelui. Personal, n.avea mijloacele nece­
sare unei asemenea costisitoare călătorii, dar insotea, în calitate de
cicerone, alti bogătaşi care treceau Mediterana, mînati de aceeaşi
pasiune.
Ca să trăiască, Gaston Parrocel se apucase de gazetărie. Avea
opinii liberale, era un spirit combativ, Inclinat spre politică. Bun ora­
tor, ştia să-,1 inflăcăreze camarazli, dar, cum era sărac, unchiul său
de departe se gîndea că bie1ui băiat va avea de luptat din greu cu
viata pinii. să răzbească.
In visurile sale indrăznete. Henri Parrocel îşi vedea nepotul căsă·
torit cu tînăra Muşa, unica moştenitoare a unei averi imense.
Planul său era următorul : va Ispiti pe nepotul său Gaston cu
vinătorile extraordinare din Moldova, il va aduce la Drăgoşeşti, il
va introduce in casa boierilor Roseteştl şi nu-l va fi greu parizianu­
lui, cu farmecul său personal, cu prestigiul poporului din care făcea
parte, să ctştige inima tinerei moidovence şi consimtlimintul marelui
senior de la Drăgoşeşti. Deosebirea de clasă socială va fi compen.
sată prin originile tînărului Parrocel, faptul de a fi francez era egal
cu o boierie, Iar numele celebrului pictor din veacul al XVII-lea dove­
dea şi el vechime şi distinctie.
Rămînea. numai, ca băiatul să consimtă la o călătorie in Moi·
dova: de rest se va ingriji el, unchiul providential, care nu o dat�
vorbise duduitei Muşa despre nepotul său zugrăvindu-1 în cele ma
romantice culori. Guv.ernorul se străduia să creeze in sufletul copile:
obsesia celui din urflllă Parrocel. Nu scăpa nici un prilej sli. vor­
bet.scă Roseteascăi despre ziaristul talentat, despre oratorul vehement,
despre virtătorul iscusit. care bătea pustiurile Africii, în căutarea şi
răpunerea cumplitului rege al pustiului.
- Lui Gaston i.ar fi plăcut mult să vadă cum iti stă şalul acesta
oersan... E un om de gust. A. moşte'lit simtul culorilor de la stră­
bunul mJStru, pictorul Joseph Parrocel, din Avignon, şi de la fiul
său Cbar�es;·· acuare\ist ce\ebru şi et
- Păc.at eli. nu te-a văzut şi Gaston cu cit curaj şi cu dtă gra·

6
tie ai sArit de pe şa cind s-a speriat calul de ursarii tigani. Oaston e
un călăret admirabil, dar n a r fi putut să faci saltul acesta.
-

- Imi parc bine ci-ti place romanul acesta. ·oaston are, despre
el, aceeaşi părere.
- Imi scrie nepolul meu despre ultimul bal la care a luat parte,
la ambasada Rusiei. Ce femel lncintătoare, ce toatele splendide, ce
risipă de diamante ! ...
Şi domnul guvernor cite a elevel sale fragmentele cel e mal poe­
tice din cortspondenja nepotului .
Toale ac est e lucruri, spuse in limba muzicală, pe care şi Muşa
o vorbea la perfecţie, imprăştlau o magie care nu se putea sli. n-n
năjească pe tinăra . moldavă. Prezenta lui Oaston era amestecată in
imaginaţia ei cu mirajele depăr1atului Paris ; el intruchipa sau trebuia
să intruchipeze toatli. feeria Occidentului. a unei vieti de lua şi desfă·
tări pe care o trăiesc. in inima civilizaţiei. muritorii cei mai fericiti
ai planetei.
Muş a urmărea fermecata evo.:area fat-frumosului de departe.
Plin de tact, Henri Parrocel evita să vorbească seniorului sau
domnitei despre o eventualli. vizită a lui Gaston la Dră goşeşti. N-ar
fi vrut in ruptul capului să.şl dea in vileag planurile, să dea ceva
de bănuit. Se mulfumea să pregiit�scă terenul, să izoleze pe Muşa
de tinerii feciori de boieri care o înconjurau la laşi sau veneau cîte·
odată la conac, la Drăgoşeşti.
Cînd vedea pe vreunul dintre ei mal Intreprinzator sau cind sim­
tea o vagi lnclinare a Muşei pentru altul, vechiul "grc-gnard" 1 al lui
Napoleon găsea o mie şi unul de pretexte ca să-I indepărteze. El se
socotea nu numai profesorul, guvernorul domnişoarei, dar işl lua şi
atributia de guvernantă.
De vreo logodnă nu putea fi lncă vorba, dar petitorii nu vor in·
tirzi a să se prezinte .
Lucrurile trebuiau precipitate. Dacă ispita cu vînătoarea zimbru­
lul nu.l va hotărt pe Oaston să părăsească Parisul, atunci el, Henri
Parrocel, va scrie nepotului că e pe moarte şl-i va ordona să se gră­
bească să vie. ca să nu-şi piardll moştenirea. Bani nu-l trimitea la
Paris ; cine are ce cheltui nu p\ead de-acolo cu una cu două.
O dată inlăturati fluturii care roiau in jurul copilei, Inima şi ima.
l{lnaţia ei rămineau libere. pregătite să primeasdl sugestiile precep·
torului.
Deocamdata, prudenta ! (jast.on trebuia să rămînă o himeră. Un
tînăr parizian, cu mare viitor politic, preocupat să trăiasCă şi să
izbîndească in vîltoarea metropolei.
Va trebui să sosească intr-o bună zi, pe nelflndite, cu o misiune
olicială sau imaginară, pe ltngă unul dintre voievozil prlndpatelor.
Ajungind la Bucureşti sau la laşi. nu va putea oroli pe unchiul său
iubi!. care-i ţinea loc de părinte şi pe care nu-l văzuse declt in trea­
căt, în cele trei călătorii pe care le făcuse la Paris, In anii din urmă.
Henri Parrocel socotea drept cel mal mare triumf al du această
căsătorie.
N.avusese nici o satisfacţie de seamă in vlafă. Era ursit să-şi
sfîrşească zilele ca profesor şi bibliotecar, in mijlocul codrilor sălba·
tiei ai unei tărl din orientul Europei, el, care, urmînd drapelul lui
Napoleon, l".p ţase în Italia. tn Germania, ajunsese la plramide, stră-
---
, -· -

1 gt Oji"U ard - unul care mirlie.

 JJătuse pămJoturlle lnghetate ale Rusiei şi se crezuse vreunic sii clş­
Uge , daci nu llaatonul ele mareşal. al puţin t i t lu l de reneral al tm-

����
păra
Berezina şi-a pierdut orice nadejde, orice incredere într.un
riitor strălucit. Mai tirziu, in vreme ce Napoleon se stingea pe Insula
Sftnta Elena, fostul său ostaş bltea tîrgurile Gallţiel, apoi ale Moldo­
vei, făclnd tot felul de meserii !şi de negust.orii, pînă a ajuns să fie
1rezentat boierului Arklp Rose tti, om bogat şi invătat. fericit că va
avea cu cine să se perfecfioneze in vorbirea curentă şi impecabilă a
limbii franceze. La laşi mal trăiau cîţiva compatrioti al lui Parrocel,
rămăşiţe răzlefe ale IIUlrii armate, oameni de treabă, care cuceriseră,
fll'ln inteligenta fi purtările lor alese. protlpendada capitalei Moldo­
•eJ. Unii se insuraseră, se înmulţiseră, urmaşii Lor trăiesc şi azi.
nNRinizaţi p e deplin, păstrindu-şi numai numele şi calitătile popon:·
kll ktr.
Henri Parrocel trecuse de patruzeci, de cincizeci, de şaizeci de ani,
fără să.şi Il creat un cănlio.
Niscut in 1783, avea şase ani cînd a izbucnit marea revolutie.
Acum, in 1847, era un om de 64 de ani, încă tinăr, vo.inic, cu părul
..Wa inciruntit la timple. lşi păstrase sprinteneala paridilllului. Necon­
Aealta laii activitate, ou numai ill bibliotecă, dar şi pe ogoarele şi-n
pădurile lui Arkip Rosetti, al căror superadministrato�:. devenise, ii
Intretinea vigoarea tinerefll. lnvăfas e graiul ţării, îl învăţase direct
de la ţărani şi il vorbea mai bine decit ieşenii din societatea inaltă
fi decft ceilalti moşieri moldo-valahi. Aceştia erau preocupaţi ca nu
cuRiva să facă vreo rreşeală pe frantuzeasca limbă. Greşelile pe care
le c:omiteau vorbind aaoldoveneş te nu numai că nu-i stinjeneau, dar
le dldeau un aer de superioritate, de distinctie, pe care românii bogaţi
• 1111 căutat sii-1 cucerească necontenit, exagerindu.l. pînă în zilele
110astre.
Henri Parrocel, ca, de althl, toti francezii calatori pe aceste
plaiuri, era căutat, risfăf.at nu numai de protipendadă, dar şi de oa­
JIIelll i de rînd - negustori, tirgovetl şi fărani. Firea lui deschisă, spi­
ritul său democratic, veselia fi verva lui îl ficeau iubit de toată lu­
mea. Adăugafi, acestor daruri personale şi prestigiului epopeei napo­
leoaiene. amintirile lui din campaniile făcute di11colo de Rin, dincolo
4e Alpi ti de Pirinei şi veţi intelege de ce avea atita căutare.
Preceptorul domnifei Muşa Rosetti-Drligoşeşti. reprezenta poli­
hţea, purtările alese. inteligenta, limba şi spiritul francez. Această
.olie rodnici, a«ste prestigioase iradieri au servit Franţa din pUn,
recompensînd absenta fiilor rămaşi pe strline meleaguri şi care au
dus pretutindeni, spre gloria natiunii lor, ideile revolutiei, progresul,
umanismul, civilizatia.
Printre aceşti vrednici patrioţi va si-1 socotim şi pe urmaşul
depărW al pictorului din vremea lui Ludovic al XIV-lea, pe Henri
Parrocf'l

CAPITOLUL 11

Călări pe două ramuri rroase cit omul, ocrotiti de frunzişul stu­

fos, doi inşi şedeau la pfndă, cu puşca intinsi, gata si tragă in slJ­
bătkiun�a care va veni să se adape la izvorul numit al zimbrului şi

8
c.are (ilrila, rece fi crist a l in, in mij1CKUI 1umlnl,ula1 din pldurea
de goruni.
U1111J dintre aceşti oameRI era prof�sorul ,; administratorul averei
Roadeftilor-DrilroteŞti, f rancuul Henri Parrocel, iar cetiU alt - un
tiran putintel, care putea să ai bA şi treizeci, şi cincizeci de ani,
mic, slab şi vînjo s, cu faţa bltatl de soare 'i de vTrrt ; acel t ira n era
grăjdar, pescar şi v i nltor ta cariea boierea-scă.
11 dlema llieş. It mai zbau lmplf}că Vrabie. Bilat isteţ, bun la
inimă, dar firi noroc şi ca111 arţlgos. Mindru nevoie mare, mai ales
de la o vreme, de cind it descoperise şi-1 prot-ejA d omnu l guvernor al
daduite1 Muşa. Pin' atunci trăsese mita de coadă.
Poate din vina alto r a. Dar şi din vina lui. Nu p utea sta locului,
nu prea se inftia cu oamenii. Se credea mal presus de ceUalti siteni.
"Am si Je-arlt eu tor r•. Dar nu ştia nic:i el .prea bine ce-o si le arate
şi cui. Lecuia singu, firi nevastl , liră copii, liră pirinli, Intr-un
bordei de la marginea satulni. Tot aştepta ziua binecuvlntată cint!
lumea va afla cine este el, cel poredit lmpuşci Vrabie.
n ltotezuerl aşa fiindcl, vinitor nevoie mare, nu ficuse cine
ştie ce mare Ispravă. Debora vrlbfl cu praştia şi cu arcul. Vrăbii.
mierle şi grangurl, in preajma Sfintei Mării, c i nd se îngraşă z:bură­
toarele mincind 111u re 'i dude. N-avea bani, •iiracul, sli-şi cumpere
praf de p11şc:i şi alice. Altminteri le arăta el lor 1 tşi potolea patima
trăgind 1:11 pietti�e şi cu sireti in pisirile Bpt'Oape domestice, cart'
ciapfeau dttZii sau balega din curtile oamenilor.
Cind era la incurcătură, îşi împingea căciula sau pălăria de la
ceafă pe fruntea Ingusti, pe SiJrincenele stufoase. Avea 4chii mi ci şi
musiata retezată, ca domnu Parucelu sau Parogelu, cum li spuneau
ţăranii domnului administrator.
Franftrzul boierului gislse in IUeş omul de nidejde.
Intr-adevăr, de cînd avea· puşcă nouă, pulbere şi plumbi din
belşug, lmpuşci Vrabie începuse a dl �prefui mieJ1ele, gran gurii,
sobolii şi aHe vt naturi mici .
Se în cumet a la cocoşi sălbatici, cerbi, capre n egre, ba şi la mis­
tretf, lupi şi vrşi. li simtea de departe, le adulmeca urmele ca un
copoi, le ştia vizuinile, adăposturile şi izvoarele.
La vl nl t orite cuconulul Arldp Rosetescu, cine mergea in fruntea
hlita"Şilor dectt llieş al nostru ?
Cine sfltuia pe Ollspefil boierului cum si ţie puşc:a şi cum să
se pituleze, şi cum si aştepte cu ră bdar e multii, şi cum să tr agi la
repezeali?
Vinătorile orindulte de el ajunsese ră vestite in toate impreju­
rimile, ba pînă la Botoşanj şi laşl Dar lumea tol lmpuşcă Vr.abie îi
spunea, iar el îşi împin�rea cll.ciula ori p !Ul ri a din ceafă, a.st upindu-ş i
c u e a fruntea ş i ochiul sting, pîni l a aas.
- V-arăt eu vo uă !
Şi nu mal vorbea moldovent'Şle cu ni me ni. Numai frantuzeşte
intreba şi rlspundea, prefăcindu-se că a uitat limba părinjifor.
Cind il auzea11, iti imp in reau cellalţ.i pltiria de la ceafă pe frunte.
Cu b�ruf cel m a re şi cu domnifa tGt franţuzeşti! wrbea. Numai
ru domnul Parrocel o mai întorcea moldoveneşte.
0oRmU( Parrccel era ucenicul lui llieş, de la care in vlfa graiul
firi i tn toate tai�te şi frumuseţl1e hrl.
Numai cind umbla11 pe mal11l plraielor, c u un d iţ a, s chimbau

9
limba şi o dădeau pe lrantuzeşte, ca si nu infelearll pllstrivli ci e
vorba de el şi si se ferească.
Pentru llieş, prinsul păstrivilor era jucărie. fie că-i căuta (U
.nina, pe sub pietrele plraielor, fie ci-I agita de virful unditei, jucă­
rie era.
Pornea cu mina eoală In josul apei, alAturi de domnul Parage:u,
care avea o unealtll de toati frumusetea. llieş alegea o ramură lungă,
dreaptll şi subţire, o reteza de la ridlcinl cu o singură tăietură de
briceag, o curăta de crenguţe şi de noduri, o facea nuia. Apoi scotea
din buzunarul nadragilor un ghem de sfoarl, in inima căruia se ascun­
dea un ac incovoiat, 11 lega de sfoari, lega sfoara de bit, infigea in
virful acului un bob de momeală şi nu se mai sinchisea de ce se va
intimpla in apă. Cobora alături de domnul administrator, lăsînd
undiţa si lucreze singură. fără si se uite la ea, o smucea, deodat:i,
şi scotea la lumină peştişorul de argint cenuşiu, stropit cu picitele
roşii, il descoptla din pri nsoare şi il vira in tolba ciptuşită cu foi
de tipan. Si iar zvîrlea vîrful unditel în piriu şi iar o smucea şi
iar culegea păstrăvul, de parcă erau învolti cu el, să vie la poruncă.
lmpuşcă Vrabie, spre marea inmi nunare a pari zl a nul ui . prindea
intr-un ceas cit altii in două zile.
Era curati vrăjitorie. Vrijitorie mal era pentru domnul Parocelu
sau Parogelu sau mossieu Parrosel, cum ti spunea llleş uşurinla
cu care invitase acel biet tiran moldovean limba franţuzească. O
vorbea nu numai corect gramatical, dar cu accentul şi intonatiile
cuvenite.
E drept că şi profesorul se tinea să-I Invete cit mai desăvirşit.
Poate dintr-un regret lnăbuşit ci-şi pirisise patria, dintr-o mustrare
de cuget, dintr-o chemare de peste veacuri şi depărtilri, îşi răscum­
păra deterţiunea propagîndu-şi graiul natal : Parrocel căuta orice
prilej să facă prozeliti.
Nu numai boierul Arkip, duduia Muşa şi lmpuşcă Vrabie ii folo­
seau darul de pedagog, dar şi citiva logoteti şi vătafi, mai rllsll.rili,
o rupeau acum pe frantuzeşte, intrecîndu-se cu cel mai strălucit dis­
cipol al profesorului, cu pîrdalnicul musiu llieş. De cînd era "musiu"
şi virlse spaima In jivinele muntilor, moldoveanul frantuzit voia, nid
rnai mult nici mai puţin. să vineze zimbrl, ca să fie pe placul domnu­
lui profesor. Acesta-1 iscodea mereu, ti tot intreba dacă asemenea
silbăticiunl se mai găsesc in părţile locului şi dacă el, llleş, tel m<\i
<Jestoinic vinător din Moldova, ar putea să-I ducă pe urmele lor.
lmpuşcă Vrabie văzuse - dar nu-l credea nimeni - o asemenea
dih<1n.e. Văzuse şi alta mai mid. Odată zărise amîndouă sălbăti­
ciunile împreună in pădurea de goruni. Mai spuneau �1 unii plidurari
ci intilniseră pe poteci şi prin luminişuri depărtate asemenea măre!e
tiare, dar nici pe ei nu-i lua nime ni in seaml şi nimeni nu se încu­
meta să plece pe urmele acelui împărat al codrilor, de care povesteau
llătrinii. Cind văzuse atunci zimbrul, llieş nu îndrăznise si tragă.
lncărrlitura puştli era prea uşoară pentru pielea groasă a taurului
sălbatic.
Şi apoi un fel de teamă, mai mult un fel de smerenie, il Jmpie­
dicase sl apese pe trăgaci la vederea neaşteptată a capului zugrăvit
pe stema Moldovei. •

Acum, sUrnit de domnul Parrocel, se învăţase cu gindul că ar

putea dobotf şi bouri. nu numai cerbi şi urşi. Se invoiră deci sl
lncertţ ?'area vinlUoare. Deocamdatl, numai el doi. Hlltaşii vor vt-nl

lO
 wnai tirziu, cu sape şi lopeţi, să sape gropi şi si le acopere cu frun·
ziş, ca sl prindl fiara de vie in capcană.
De cinci zile, Henri Parrocel şi cu llleş plecau tmpreunl, pe la
prinz,· ca sl ajungă la Izvorul Zimbrulul, unde vin sllblticiunile pe
inserate să se adape. Ţipenie de om nu se mai abătuse, din vechimi,
pe-acel munte împădurit. Cei doi vînători ajungeau In luminişul cu
izvor cind tncepea să se lase soarele. Atunci era ceasul adăpatului.
Şedeau pinli sclpăta soarele şi se înapoiau noaptea tirziu, uneori pe
la cinlalul cocoşilor. Drumul era lung şi greu, mai greu la intors,
eă-1 făceau pe beznă. Duceau cu ei şi merinde. Guslau ceva, sorbeau
din apa rece a izvorului sau trăgeau cite o duşcă din plosca cu şli­
bovijl. Apoi se căjlrau pe crengile joase ale bătrinului gorun, incăle­
cau şi aşteptau cu puşca gata. De acolo, de sus, puteau ochi mal bine
fiara venită sl se adape.
Inserarea il prindea acolo, cu farmecul ei nespus, făcut din mires­
me de pldure, din aşteptare infrigurati, din cintecul păsărilor de
toate soiurile, � toate boiurile. Zborul leneş al unui uliu, gilgiitul
izvorului care suna numai el in liniştea amurgului, cînd zburătoarele
amujeau citeva clipite, trosniturile surcelelor călcate de vreo jivină,
impletirea razelor tot mai roşiatice ale amurgului sporeau vrljile
acestei singurltăţi, care mirosea a tlmiie stinsă intr-o biserică
părăsită.
In fiecare seară, in luminişul unde nu răsunase, poate, niciodată
o împuşcltură, cite o ciută se strecura tiptil şi-şi muia botul în apa
rece. Coarnele unui cerb se oglindeau şi ele in valul gîlgiitor. Po­
rumbi sălbatici se lăsau cu teamă in ocoluri potolite, se adăpau şi
plecau repede să nu-i apuce noaptea.
Cei doi vinltori, cllări pe crengi cit balaurul de groase, erau
inţeleşi să nu tragă decît în zimbru şi amindoi deodatl ; aveau puşti
cu doul ţevi, numite "carabine", şi cu glonte puternic. Patru gloanţe·
trebuiau să strlpungă, dacA nu fruntea, mlcar pielea bourului.
AşteJitînd, vorbeau. Vorbea mai ales llieş.
- Spun bltrinii el ţinutul era plin odinioarl. Drumurile dintre
. impărăfli nu treceau pe-aici. N-aveau ce ciuta nici leşii, nici ungu.
rii, nici tltarii, nici nemţii !
- Spune-mi, llieş, li vorbi, pe romineşte, Henrl Parrocel, dum­
neata te pricepi intr-adevăr. la vînătoarea de zimbrl sau numai vrei
să te lauzi ? N-aş dori să-mi pierd vremea clţărat in copaci de dragul
basmelor...
- Voilă., mossieu Parrocel, ii rlspundea lmpuşcl Vrabie în
graiul lui Lamartine.
"Ca să-ti spun că am mal vînat zimbrt, aş minţi. Ca sl-fi spun
că am vlzut zimbrl impuşcaţi de a lţii, iar aş minţi. Dar i-am vlzut,
asta mi-e crucea ! l-am văzut prin părţile acestea ... Şi nu o dată, şi
nu unul singur. Mai mulţi am văzut.
- Bine. Spune-mi ce ştii, ce-ai auzit din bltrini ?
- Din bll.trini ştiu că dacă umbli după zimbrul singuratic, adică
dacă nu goneşti cu herghelia cireada intreagă, la cimp deschis, trebuie
să fii sus de tot, nu la înălţimea coarnelor lui, că vine vintul şi-i
aduce miros de om şi-atuneea siUbllticiunea piere de parc-ar intra in
pămînt. De-aceea te-am urcat in copac, mossieu Parroctl, nu de
dragul basmelor.
- Bine, llieş, bine 1 Spune-mi, zimbrul cu ce se hrăneşte ?
( Henri Parrocel voia sll ştie cît mai multe despre această sălbăti-

11
dune, ca si-fi info ... eae nepetul de ta Paris. Tot aşa. il l mlfase
lranfuzeşte pe Jllef ra sli-1 fad aghiotantul luf G.tJfon, clrt6 Jlij.aQ,J
• va IIMirl si 'rinl si ..ti aceste melea lfllrl. )
- Cu larbi tlnlri, ca virfuri de aenpte. iar dnd n-are lrunzi
..ale, ro.- scoartl de copac ori dezcroapl ridic: lni..
- llii"M ce •ntm:i ?
- Nu 1-&nl intretlat, c ucoan e, ca si ştiu, rispaa se Uieş IAucalit.
- Al drepta te. mon ami. Dar te Intreb c:a să ne mal treaci de
arii, n11 de aHa. sarise lraafuzal, c:are, situl de atîta aşteptare. ifl
rannl PU:JC8 de doaă c:rici şi scoase din buzunar ••• de tutu n
ti lllle••· C-red el -• n ajunre lllirosul pipei ���ele 1 adlagi c011e1
Ham scl,Uînd anmaraL Dapl ee trase citeva fum u ri, iu mal
JllltreN : carne de zinabn ai mincat vreodatl ?
- Nu-mi aduc aminte. Dar am cîntat, in c:epilltrie, dintr-un
huc:hnn ficut dio cem de zl111bna. Spunea al ele b.-ic:al el pielea şi
..rade aveau mare pRJ pe 'fRIIIuri : le sdainlllaa aemlii şi leşil pe
lfhl- Atîta ştia. llite c--a velrit o ciutl sl se adlape. Trage��� ?
- Nu. N. trebuie si babuie p .şc� pe-aici pilli n-om da de
91natul ..,i care u.blim t il opri lraatuzul AHmiutert se sperie şi
- IWaÎ YiJm._
hlserara se liu clomeali, stimiml miresmele picturii, sporirul
dntecul pl sirilor.
In tuneluri de codra treceau che81ir:i tainke, lilllit leneş �. din
dnd )Il dnd, ua freamit de aripi scuturate repelle.
Era a cincea zi, a aEei• siirşil de iunie, de dM cel dei viaă­
tori iti piÎenieaJ vremea pill4iad dia ini.lţin�ea gorunalui BtUsalir u l
care Intirzia si se arate. Henrl Parrocet era dezamiglt. 11 părea ratt
ci scrisese nepetulai sia atite a despre un vînat care. fără îadoială,
pierise • mult din acele locuri. m tristeţea iaoptirii şi a dezamă­
lirii sale, lan,_ zlmbnlhri deveaea fantoma plaat�rilor de viitor :
d.sătofia fabaloasi a tui GastCifl. venirea Jur in Moldova, pr ăbaşirea
celui din urmă şi celui 11181 mare vt.. al of iţerulu i-med k: care, i n
Hnenţe, riVRise ra ugul de general in oastea lui Napoleoa-impăr<!t.
Nu i se arita.se nici un seiBn dia partea bo&&rului. In cinci tile.
ar fi putut adulmeca urmele acelui faimos "bison bonasus"� .,bison
eonJt1eus", frate buu cu depirtatul ,.bison amerlcanus". Firi îndoială,
specia a e:,istat, existi şi acldR prin Polonia, prin Rusia albii.. pe
IAahlrile N ipru lai şi ale Nistrului. Era si g ur c:ă-n pădurile de la Bie­
lovejsk trăiau peste două mii de vi etăţi din acestea, da r aici, 1o Car­
paţii Moldoftl ca cap de bour In steml, se prlpldiserl de mult.
flră ind oia lă .
li părea ac.-a ria c:ă nu. trăsese ia căprioarele şi cerbU ven i ti
11 se adape. Nu s-ar ���ai H lntws, a cincea eară, cu miu geală
la c:oaac .
- Să merg em, llieş 1
- Să merJea, ���esaieu Heorl t
ŞI cei lkri vinitori. eare. la un loc, pateau K ailll o sut& de ani,
ailerirl dht COf*, cu IPriRtenell de blietaadru. ti o luari prin
pi61ur• deali. C.'lre se umplea de lntunerfc. Pe acolo nu erau dlrlirl
bătute. că nu mai urca nimeni, cine ştie de cind. pe inălfimile pustii.
departe de orice sat şi filră legături cu lumea locuită.
lşi_ dulau drumul, ajungind în cîte un luminiş cunoscut, care le
an rintea că; --sint pe calea cea bună şi că nu se vor rătăci printre
�teiâri .şU!ift.;'
-
'l
 Cind ajunserl la unul din aceste luminişuri prietent, al clr11i
arbori mirgiuaşi mal purtau, pe trundtiuri. pete rofiatice din soare­
apune, fra.nţuzul boierulul şi moldoveaRul l ra nt u zului rlmaserl tRCre­
IMniţi : intre doi copaci iRddpuind poarta prin care urmau el si
tread şi sl c:oboare pe �ie, vizuri o dihanie măreaţă, care-i privea
ne�ati.
Zimbrul!
Era mai itlalt ca omul cel mai inalt, avea coarne scurte şi groase,
intoarse inluntru, purta o coamă puternici pe g111maz şi-şi adta un
piept lat " lung, pe picioare mai scurte decrt cele din spate, nn piept
puternic, ce-ar fi putut inf1'1111ta o herghelie intreagA şi o sutl de
puşcaşi.
Nici lui Parrocel, nki lui IUeş nu le trecu prin minte si pună
mina pe carablni. Nemişcaţi şi ei, ca şi bourul Moldovei, se uitau
la el incremeRiţl. Cînd pri'ririle celor doi vît�itori se 4ep ri nse ri cu
vedenia, iatl ci la sp.!o!!tele taurului desluşiri o alti dihanie, ceva mai
scundi ; era, firi lndoială, blvolifa. Perechea sta incremeniti, parc-ar
H fost ciopliti in piatri. Nici o mişcare de teamli, nici o pornire de
luptă 11u o nelin�ea.
Cit va fi ţinut aceasti Infruntare între doi oameni şi doi zimbrl ?
Ce n fi tr ecut prin ace\e .-tru cap ete '? Ce va ti fulger�t prin ace\
opt oc:Jri. inv ăluiţl de fumul in noptării ? Ci� poate răspunde ? 1
Cli1Jele pireau nesfl�ite. SălbiticiUlllle nu clintcau. Se pregă­
teeu oare si se repeadi ? Vinitorii lşi lăsau binişor cureaua puştii
pe umăr, apucau arma nu si tragi, el să se apere dacă namila
s-ar fi repezit. Dar fiarele nu clinteaa.
Poate un4e nu se rlzboiseri cu omul nici&dati şi nici mL:ar
nu-l cunoşteau.
Poate unde-I socoteau jiviltl neputincloasi.
Poate unde-I priveau ca pe un oaspe riticit in impiriţia lor.
Regele codrului, parcă ghicind ci acele fipt.uri ciudate vor sl
treaci prin poarta pe care o pizea el, se dete la o parte, alene, ca si
le lase drum slobod. Unwat de soata lui, se strecurl printre copaci şi
se pierdu i.n intunecimea codrulal.
Iar cei doi vfnitori, fără si rostească un cuvint, se uitarl unul
fa altul, cercetători, parc-ar fi fost dei striini, parci nu se mai vbu­
seră vreodată. Hotărîţi să se afunde pri ntre stejari. ca să coboare
sprt- casă, drum lu n g, in desimea şi spaima noptii, mai ::runcari o
privire de bun rămas bolţii cereşti, care înviora luminişul. Acolo, sus,
departe, se aprindea şi licurea, tremurătoare, prima stea. Celelalte
s-or aprinde cind ei vor orbecli prin desişul firi crutare.
- Ciudat 1 mormăi , Intr-an tirziu , cel mai vfrstnic dintre
vînători.
Iar llieş î�i duse milta dreaptă la ceafl şi-şi împinse pălăria pe
fruntea ingusti, acoperindu-şi sprinceana s tin gi , aşa cum ficea de
cite ori se afla intr-o incurclturl.
Şi n-au mai spus 1timic trină acasi...
"Drigoşeşti, 29 iunie 1847

Iubite Gaston,

Iti scrin dominat încă de impresia, de emoţia pe care am incer­

cat-o asearl, intr-o pidure virgină din Carpaţii moldavi. cind mi-a
ieşit in cale un orocs uriaş, împreună cu feme la lui.

.13
 Acest bizon avea intre trei şi patru metri lungime şi o tnălţlme
de peste doi me t r i. Jată, Jnlr·adevir, un vinat cu care voi nu \Il
puteţi lăuda in acel occident european, unde codrii nu mal au nicl •
taină, unde şi su iletul omenesc a a:juns stereotip, flrl acel farmec;
de care iţl scriam dăunlzi, farmecul peisajului şi omului moldav.
In aceasta ţară, femeile, In special, sint încîntătoare. Pline de
grafie, ele au o timiditate orientali, o cuviinfl şi o puritate sufle­
tească fără seamăn. Incep să se cultive : cu inteligenţa lor naivă,
progreseazl vertiginos.
Fiica patronului meu, Arkip Rosetti, domnişoara Muşa, o copilă
de şaptesprezece ani, tntruneşte, pe lîngă splendoarea fizică a adoles­
cenlei un suflet ales, o gingăşie cuce ritoare, un spirit evoluat.
Vorbeşte admirabil limba noastră. O ţin in curent cu viata lite­
rară. artistică şi socială a Parisului. Cărţile pe care mi le-ai trimis
in lunile din urmă le-a citit cu aviditate şi le judecă nu numai cu
romantismul copilăriei, dar şi cu gindirea matură a unui intelectual.
Scrisorile pe care le primesc de la tine 1 le citesc regulat : o
pasioneazli:. Mai ales descripţiile recepţiilor, ale balurllor, ale specta­
colelor de la operă, ale primirilor de la Tuilleries şi ambasade, le
urmăreşte ca pe basmele Şeherezadei. Seniorul nostru i-a făgăduit,
pentru cei optsprezece anişori ai ei, o călătorie la Paris. lată un dar
de care nu se bucură prea multe domnişoare din aceste părţi ale
Orientului. l i voi insofi, desigur. Am impresia că domnul Rosetti a
pus la cale acest voiaj şi pentru mine. Imi cunoaşte nostalgia şi \"r�a
să·rui împlinească acest dor, această supremă satisfacţie.
Starea sănătăţii mele e destul de normală. Faptul el de vreo
săptămlnă escaladcz munţii, infrunt desimea stejarilor şi stincile de la
margini de prăpăstii, - dovedesc ci Incheieturile şi arterele imi
sint în bună stare. Dar uneori trebuie să fac apel şi la medicul care
am fost odinioară şi să-I intreb ce crede. La virsta mea, inima
Incepe sl fie numită cord �i cordul e mai capricios, mai buclucaş
decit inima.
Ar fi foarte plictisitor să te p omeneş t i , iJ1tr-o bună zi. cu un răvaş
de-aici vestindu-ţi că unchiul tău Henri a lfclacat» 1 •
Dar să sperăm el această perspectivă nu e atit de apropiată şi el
voi putea merge la Paris să te mal văd o dată acolo, fiindcă aici nu
prea eşti dornic să vii.
Al tău unchi iubitor,
Henri"

De rindul acesta, Henri Parrocel nu-şi mai invita nepotul in

Moldova, dar il spusese destule lucruri care Sol-I ispitească. Ameste­
case, abil. vi:dune a zimbrului cu evocarea domnişoarei Rosetti, far­
mecul peisajului moldovenesc şi eventuala primejdie cardiacă ce-l
pîndea. Aceste lucruri nu puteau sl nu pună nepotul pe gînduri.
Intr-adevăr, abia trimisese misiva din 29 iunie, el Henri Parroc:el
primi, de la Paris, o scrisoare datată la sfîrşitul lui mal. Venise mult
mai repede decit cea din martie şi era , parcă, un răspuns la rindurile
ultime ale urchiului.
Gaston li scria el va renunta la călătoria in Africa, fiindcă eveni­
mentele politice de la Paris il pasioneazl. In aer pluteau amenin­
ţlrile unei revoluţii.

1 daquer - a plesni, a se duce pe copcă, a muri (fr.) .

 Urmind la tron, după căderea lui Napoleon şi restaurarea Bur­
bonilor, regele Frantei Carol al X-lea, fratele cel mal mic al decapi­
tatului Ludovic al XVI-lea, nu invlfase nimic nici ·
el, nic i cei din
jurul său din lectiile istoriei.
Urcat pe tron in 1824, Carol al X-lea făcea parte din acei emi­
granti care, in timpul revoluţiei şi lui Bonaparte, trăiserl din subsidil le
puterilor străine şi se reintorceau în Franta tot atît de reactionar! ca
inainte de 1789, Carol al X-lea suprimase libertăţile presei, i ntrodu­
sese, după exemplul fratelui său Ludovic al XVIII-lea, privilegiile no­
bilimii şi ale c lerului şi devenise nepopular. Revoluţia de la 1830 il
alungase de pe tron. Bătdnul rege a fost pe vremuri tînărul şi răs­
făţatul conte d'Artois, cumnatul şi prietenul Mariei Antoaneta ; acum
părăsi Franta din nou şi se duse să moară printre străini, continuin ­
du-şi vechiul şi lungul exil.
Ramura Bourbon a suveranilor legitimi era dată la o parte.
Pe tronul Franfei se urcă un membru al familiei Orleans, Louis­
Philippe, un bărbat de cincizeci şi şapte de ani.
Experienta trecutului il deschisese ochii. El nu trebuia, fiind rege,
să domneascii, asemenea lui Carol al X-lea ; trebuia numai să
g u v e r n e z e in acord cu reprezentantii poporului.
In vreme ce vărul său Ca�;ol al X-lea, spirit strimt, reactionar, se
închidea in palatul de la Tuilleries, printul Louis-Phillppe deschidea
larg portile locuintei sale din Palais Royal oricui se bucura de uo
oarecare renume in politică, in literatură, in ştiinţă, in armată, In
magistratură, in artl.
Ajuns pe tron in urma revoluţiei de la 1830, noul rege Louis­
Philippe se înconjură de miniştri capabili, im�unătăfi finanţele ţării ;
In 1 833 semnă legea invăfămîntului gratuit şi o serie de alte refor­
me menite să.l facă iubit de mulţime.
O epocă de linişte şi de prosperitate se instaurase în Franţa sub
domnia acestui om inteligent şi bun, dar şovăitor, care, din pricina
politicii lui externe şi a solidarizării cu unii miniştri reacţionari, în­
cepu să-şi piardă popularitatea.
Valuri de nemulţumire se revărsau in Franţa.
De altfel, intreaga Europă era 'utreierată de un vînt de libertate,
care în 1 848 a izbucnit ca un uragan. ameninţînd să dărîme ultimele
citadele ale feudalismului.
Prins şi el de acest curent, Gas lon Parrocel, tînăr entuziast, zia­
rist şi orator inaintat. ar fi vrut să fie şi el martorul revoluţiei vii­
toare, să se găsească printre cei care o pregăteau, deşi nu ştia bine
ce regim va urma, ce reforme, ce libertăţi vor aduce succesorii lui
Louis-Philippe, beneficiarii acelei revoluţii.
Ziar•l la care colabora Gaston îşi incetase apariţia. Băiatul se
găsea fără mijloace. Oarecare a luzii la precaritatea lut şi la un even­
tual ajutor venit din partea unchiului se strecurau printre rindurile
Ppistolei de la Paris, dar unchiul se prefăcea că nu le Intelege. Cu
draga inimă ar fi trimi6 bani nepotului său, şi încă mal multJ decit se
aştepta el, da r acest ajutor (.ar fi retinut pe băiat acolo, iar intere·
sul familiei era altul, nu rămînerea lui Gaston in Franta.
Scrisoarea venită de la el mai cuprindea descripfia unei recepţii
fastuoase pe care o dăduse Louis-Philippe la palatul Tuilleriilor. Era
vorba de echipajuri luxoase, de candelabre strălucitoare, de bărbaţi
decoraţi, de femei in rochii de v:ară, rochii uşoare, dar tot atit de
luxoase. Fantezia croitorilor. a coafezelor. a bijutierilor se întrecuse

J5
ti de rindul acesta. Era un bal de va ră un bal numit "de zi", c ind
,

lavltatfl urmau si soseascl dupi ora 2 d imin eata � si petrracft

•rt l e ln sa1oanele şf grldtnlle palatutui regal.
Tonul scrisorii lui (iaston nu era favorabil a cest ei nrbirl. Ploi
ti ne potu l unor oameni care îşi trăiseră copilArii tn mana n volutle
nu put ea sl participe dectt sub fonna unul rep&-ter şi a unul p ro­
�statar la aceastA badla nall aristocraflcl Intr-o vreme ci nd lipsurile
poporului ar fi pretins atte p�liri din partea conllucttorlklr
atldului.
Din acea stl scrisoare, Henri Parrorel citi boi eru l u i �rkip Ro.
ldtf numai comen tariile politice, Iar domnişoarei Maşa numai descrip.
tia bal utu i , a coamflor, a toaleteiO'I, a dlamantelor
Arldp Rosnti era un spirit fiberal. Nem u ttnmit de fel ul cum fusese
l n l ltu rat de citn domnitorul Mihail Stu rd za . i ndi g n at , ca to� oame­
nii de omenie, de abuzurile acestui print rapace. care i�ii �porea me­
reu moşflle, �cmlnlnd In dnapta şi in stinga, conu �rklp h1R cunoş­
ti nfl cu destulA satisfactie de criticile pe a� re nepotul administrato·
rului său l e a ducea irDftrnirR rerelui : in Louis.Phillppe. bolerul mol­
levean vedea un fel de Mihail Stunfra al Frantei.
Dacă monft"lliorut era, oarec:am, ostil vietii Ufuratice a pihrrii
suprapuse din Fnrnta, In schimb, du dal ţa Muşa era fermecată de sp l en­
doarea balulai descris de (iaston. o poveste dfn ,.O mie şi una de
nopţi" . Copila nu se gîndea decit la ziua lericHI cind va aYea opt­
sp rezece ani, ca sl-şi lm p l ineasci visul, flgidulela dati de pirintele
ei, cllitorla spn fimanul fennecat - Parisul.
Ca răspuns la sc risoarea din 29 iunie 1847 a unchiului s!u, Ga s ­
ton fi vesti, pe la sft rşft u l lui august, el s-a hotlri1 si pirlsească
Parisul şi sil plece spre Bu cureşti, apoi sp re laşi.
ln· atari de dot11 l de a-şi vedea un cb inl şi de a Yina zim bri in
cod rii Moldovei, tinărul gazetar vofa si cunoa sci stirile sociale din
�le două prin cipate. fi interesa mai ales viaţa celor de fos. Oligar­
bia Tării Romineştl şi a Moldovei - prin reprezentantii ei : tinerii dez­
mlfati can c hettul a u averi intrefi pe chei uri le Senei. ducind un tra i
somptuos, peste mijloacele lor· a poi ficind datorii pe ca re nu le plă­
tea u -. boierimea moldo.valahl, na-1 interese din cale-atari.
Cunoscuse in metropoli od ra sl e de-al e latilundiarilor romini, bă­
lefi de bani gata. care risipe au in drtapta şi in stinga, se tineau de
tot (elul de aventuri. trăiau din expediente. apoi displreau, l ăslnd o
amintire detestabilă.
"Mf-a căzut In mini - scria Gas1on - o c a rte, c Străinil la Pa­
rin, In ca re ca pitolul despre motde-valahi nu este cel mal măgulitor.
1\utorat acelui articol, Stanislas Bellanger, a fost şi i! l prin Valahia.
El � tipi rit , in 1846 la Paris, o lucrare in doai volume a: Le Keroutza»,
tn care.şi povesteşte imprt"sille din B u c ureşt i şi din restul ţl:rii, vor­
bind cu multi simpatie despre rom i n i. Pare-se el acest popor suferă
murt din pricina exploată rii piturif dominanle.
Studiul despre care 11-am vorbit, apărut i n ce lect i a cr Les etran­
g ers it Pariu, sfirşeşte cu o YOrbl buni despre tineretul venit din
Bacareşt i şi din la� si studieze la Puis :
a: Multt dintre el vin si se amuu şi mu tti si lucreze şi nu pi erd
n i ci e IX'uie si se ingtrulascl. Toti Îfi fac d atoria. Va veni o zi -
fi aca r:l n e departe - cind ef vor dovedf Europei ci n-au r.oborit
1n U ptf• la lumlf civilizate numai ca si studieze . J urnalu l modelor"
(JIIa l· 8!).
 Am căutat să mă docu111t:ntez .:u F i \ ire 111 Principatele Dunării
de Jos citind relatAri le cilltorilor strtr n i prin acele ţinuturi, Foarte
Interesant mi s-a plrut cVoia]ll l doamnei Craven la Constantinopole,
prin Crimeeaa. Volumul acesta cuprinde citeva pagini despre Val ahi a
şi capitala ei, Buccorest (aşa scria aristocrata londonezi ).
Ca şi du m neata, unchiule dragi, cilitoarea engle.d adm iră Iru.
musetea şi bogllia acelor pimintari, dar, spre deosebire de dumneata,
care n u mi-ai descris tara unde trliieşt i decit in culori roze, ocolind .

mizeria n a tiei , acea arlstocrată din Anglia care şi-a tipărit cartea i n
1 789, anul revolutiei noastre, milady Craven îşi î nc he i e capitolul des­
pre « Buccoresb scri ind (pag. 270) :
e:A.:easlll ţa rii superbă, ale dlre/ sol şi climar produc bogăţii abun­
dente, ute, din nefericire, supllSl unei puteri despotice care smulge
tot, firii milă, locuitorilor. Lăcomia principilor domnitori le ripeşte ce�:a
ce a scăpat nevoilor Constantinopolei ; ea sleieşte belşugul pînă la
izvoare. silind pe bietii valahi să fugi in munte, ca si scape, micar o
v reme, de cruzimea unui guvemămint tiran ica .
Dumneata, um:hiule dragă, ai avui norocul si triieşti pe moşiile
unui boier moldav care este un om cu vederi largi, un liberal - aşa
mi-ai s.:ris de citeva ori. Probabil, pe latifundiile acestui senior, tilranil
o d uc mai bine ca i n a l te plrtl. Altminteri, cunoscîndu-mi plrerile,
aspiratiile democratice, m-ai fi informat ru sinceritate despre mizeria
lor.
Iti voi da, unchiule draga. o vest�: care cred c-o si te bucure :
peste citeva zile pornesc spre Bucureşti." Nu cred ci revolulia va iz­
bucni alei atu de repede. Am o InsArcinare a Ministerului de E.1terne
pentru consulul nostru de acolo. Mai am şi citeva scrisori cltre mai
multi francezi stabiliti in capitala Dunării de jos. Domnul Stanisl a s
Beflanger, pe care am căutat să-I cunosc dupi ce i-am citit cartea, a
binevoit sll mă recomande acestor persoane Le cunoşti ? lati numeie
lor :
Lynch, francea de orig ine, astăzi valah şi boier.
Doctorul Tavernier, care, ca şi dumneata, a făcut parte din ve­
chea gardi a lui Napoleon, ca med ic şi ca muşchetar, şi s-a stabilit
in principate.
Xavier Willacrosseo care ocupi postul de arhitect al divanulul, şi
Henri de Mondonville, stabilit la Bucureşti de douAzeci şi cinci de ani.
Imi po\'estea dom nul Stanislas Bellanger el aceşti domni I-au pri­
mit cu mare insufletire, că au vărsat multe lacrimi la amintirea p a­
triei depărtate.
Sper că ml vor primi şi pe mine cu aceeaşi dragoste. Am si le
duc veşti despre ITUmosul nostru Paris şi despre mişcarea ce se pre­
găteşte impotriva regelui Louis. Philippe şi a guvernului slu.
Cred că nu va trece mult şi vom a vea republică.
Al dumitale nepot iubitor, fericit el va putea sl te îmbrătişeze
in curind.
Gaston"

O dati cu aceasta scrisoare, publicistu l panztan trimitea unthiu·

lui său �i citeva cărfi in care era vorba. de principatele danubiene :
t. ,,Cilitoria. doamnei Craven ".
2. Volu!TWI " Străinii la Paris".
3. C�1,t· do 111 ă \'olu me ,,Le Keroutza".
 4. Citeva broşuri ale luptătorilor revolutionari rominl din capitala
Pranfei.
5. Ultimele romane ale unui scriitor care tşl făcea o frumoasă re­
putatie, Honore de Balzac.
Aceste din urmă clrti erau destinate domnişoarei Muşa Rosetti,
despre care unchiul sia, guvernorul copilei , ii scria minuni •

•
. ."

"Bragul meu Oaston,

Abia ifl trimesesem citeva pagini şi lati că, spre marea mea
llucurie, primesc ultimele tale rinduri, In care imi anunti plecarea spre
aceste pirfl ale p lanetei.
fii binevenit 1
Nu ştiu daci scrisoarea de fată te va mai găsi la Paris. Iti scriu
totuşi şi pistrez copia, ca si ti-o remit la sosirea ta in principatele
danubiene.
Vreau să te informez ci am sezisat uşoara ta ironie c u privire la
putinele i nformatii pe care fi le-am dat despre starea locuitorilor de
pe moşiile familiei Rosetti.
Află el, spre deosebire de majoritatea boierilor moldoveni, senio­
rla sa, patronul meu, e un om i nstruit, plin de cele mai bune intentii.
face parte din falanga de patrioţi nemultumiti cu actuala stare de
lucruri din Moldova ti Valahia (acestei din urmă provincii i se mai
spune Muntenia) fi care rivnesc pentru tara lor o soarti mai bună.
Cred că nu fac o indiscretie comunictndu-ti el eu însumi, şi nu numai
odati, am trimis luptitorilor romlni de la Paris subsidil importante din
partea senioriei sale.
Domnul Arkip Rosetti a ocup�, pe vremuri· inalte dregătorii i n
-4ivanul de la laşi, a fost mare vistier al Moldovei, adică ministru d e
Hnanţe.
Jn liturat de către principele Mihail Sturdza, n-a mai vrut să facă
parte dintre demnitari i ţării, deşi unii trimişi ai hripărefului hospodar
au apelat in mai multe rinduri la luminile domniei sale.
N-aş putea spune că situatia fliraqilor de pe moşiile pe care de
dţiva ani le administrez eu insumi este ideală. Dar nici in alte p irfi,
In împărăţii, regate şi ducate mai civilizate decît aceste sărrriane pro­
vincii, supuse de veacuri osmanliilor, lucrurile nu merg mai bine.
E o stare generală de apăsare ce nu mai poate dăinui.
Dovadă : suflul de libertate care a cuprins i ntreaga Europă şi care,
Ură nici o indoiali· îşi are obîrşia in revolutia noastră de la 1 789.
Vina acestor mizerabile conditii este, incontestabil, a marilor proprie­
tari, care se dezi ntereseazi total de starea robilor lor. Aceşti cbeati
posedantes»1 nu cer decit un lucru : să aibă venituri cît mai mari, cu
orice pret, să trăiască in lux, si.şi lntreacă semenii cu viaţa lor de
fast şi de trîndăvie. De rest, puţin le pasă. Şi atunci interpuşi! lor -
artndaşi. logofeţi , vechill, şefi ai autorităţilor locale - abuzează i n
rn o d crincen, persecutind' tirănimea, secind bogăţiile firii de la iz­
voare, cum foarte bine spune milady Craven in cartea pe care mi-ai
trimis-o�
Eu în Su_� am asistat de mai multe ori la scene penibi le. Am văzut

II R
oameni bătut!, schingiuiti de către un mic satrap local fiindcă au tllat
citeva ramuri dintr-un copac uscat ca să se incăbească in toi ul
cumplitelor ierni moldovene�ti.
Pînă şi femei bătrîne au fost arestate şi biciuite pent ru un brat
de vrutscuri adunate din pădurea boierească. Bineinţeles că am inter­
venit de cite ori am putut in favoarea bietilor oameni, dar eu n-am
atiţia ochi ca să văd toate nedreptătile şi nici atitea posi bilităţi ca sa
le impiedic.
Cită vreme nu se va fi stabilit o solidaritate a oamenilor săraci, o
manifestare violentă a nemultumirii lor, cu greu se va putea ajunge la
o schimbare fundamentală.
Pe de o parte cupidilatea magnati lor, pe de alta pasivitatea mul­
fimiJor, - iată trista reali tate 1
M�tlti ani vor trebui să treacă ptnă să ajungem la un echi libru.
la ameliorarea acestor stări. Va trebui suprimată şi corupţia, care In­
cepe de sus de tot. Din fericire, noua generatie moldo-valahă pare să
fi inteles acest lucru. Viitorul ne va arăta pînă la ce punct va
izbinrli in generoasele ei revendicări.
lncă o dată iti exprim bucuria că voi putea să te string i n braţe.
Să nu te miri dacă mă vei în tîl n i la Bucureşti, unde voi pleca să te
intimpin.
Domnişoara Rosetti citeşte acum cărţile semnate Honore de Bal­
zac. Este rudă, oare, acest domn cu autorul c-Scrisorilor•, cu Jean-.
Louis Guez Balzac, prozatorul nostru clasic ?
· Va ajunge oare acest Honore să se apropie de marele său înala­
taş ?
Romanele lui îmi par, deocamdată, cam aspre, pufin favorabile
societătii franceze. Sint de .un realism cu care nu mă prea împac.
Sînt curios să ştiu cum le va aprecia domnişoara Rosetti, care, ea
şi mine, este o admiratoare atît de pasionată a lui Chateaubriand şi a
celorlalti romantici.
\1 tău fericit unchi,
Henri"

C A P ITOLUL I I I

Pr.şta impenaui austriad1 făcea legătura dintre tinuturile dună­

rene �i occidentu l Europei. leşenii işi trimiteau corespondenta sau
plecau ei înşişi spre Viena prin Botoşani, ltcani, Lemberg, iar mun­
tenii o l uau pe Valea Prallcvei in sus, pe la Braşov - cunoscut pe
atunci străinilor sub numele de Kronstadt -, sau, pe drumul m ai
greu a l Văii Oltului, spre Sibiu ( Hermannstadt).
Altii se lăsau î n jos, la Giurgiu, în rădvane, care şi carele ; acest
drum, mărginit de plute uriaşe, care faceau bolti de umbră, era cel
mai uşor, ce l mai plăcut din tară, fiind umblat necontenit de cei ce
veneau sau se duceau la Stambul : paşale, boieri, slrlngători de dări,
negustori ş i chiar domn itorii Mu nteniei cu alaiul lor, mai mare la ve­
nire şi mai puti ntel la plecare, că-i părăsea toatl lumea.
Din loc în loc, la schimbarea cailor de poştă, erau hanuri unde
se intremau drumeţii : poteraşi păzeau calea Giurgiului, care din vre­
muri bătrîne era cutreierată zi şi noapte de călărefi, landouri, cărute şi

11
hllrabale, incircate cu oameni, marfl şi avutil. De la Giurgiu, vapoare
o luau in susul Dunlril, ducind pe d\lltori spre Orşova. Buda şi V iena.
Daci aceste drumuri erau destul de lesnicioase, in schimb, ca
s .ajungl de la laşi la Bllcurefti, era o poveste i ntreagi : dl ligmja gă·
!iită cu (reu, mofturile clpitanllor de poftl, care n-aveau nltiodatl
cai la lndemini, rl'eutiţfle Ji bacşişurile pentru scoaterea paşaportu­
lui, lupta cu arşija, cu ploile, cu viscolele. In sfî rşi t, puneai mina pe u n
surugiu ş i p e şase clrlani, ii inhămai şi c u Dumnezeu inainte ! Cllă­
torie buni pe drumuri c:Jeioase, de ajungea noroiu l ttini la spita· roti­
lor ! Pl�nete de bici, bice pe spinarea bieţilor cai, lluierituri, înjură­
turi, poticniri, opinteli· plecărl şi ia r opriri, vrute 'i nevrute, şi iar
bice, oc.ri şi sudălmi, şuierituri şi improşcituri din apa mocirlelor :
cî te o roată fărimatii. cite un cal betegit ; ajungerl tîrzii 111 ba riere,
cereri de paşaport kl fiecare poartă de tir i ; nmeşi posomoriţi şi som­
noroşi lercetindu-ti actele şi calabalîcurile In luminita unui muc de
seu, ră!.foind hirjoa(fele cu ochi clrpiţi şi cu de gete slinoase ; crivli­
turile tari şi impinate cu ploşnlţe din odăile mucede ale hanurilor
mărginaşe ... Ş i toate acestea lmpletite cu spaima de tilhari, cu rosto­
go l ire& ameninţătoare a moglldetelor şi a matahalelor ce c utreie rau
drumurile lnnoptate. Cit despre zilele de i arn ă, cu vifore şi cu nămeţi,
c u haite de lupi la pîndă prin ziivoRie. să nu mai vorbim 1
Vara, nori de praf te acopereau, cu haraba şi cai cu tot ; dintr-un
pietroi săreal i nt r-o groapl ; te topeai in cupto rul amiezllor. Te min­
cau puricll, te muşcau licustele de nas, te plfCau tintarli. Dr11111 u l
era plicut numai dimineaţa, plnl-n prinz, fi la scăp6tatu1 soarelui .
La ceast�l acela, mar�tinile de plduri şi burulenile încinse peste zi
mjroseau a Iarbă mare şi a floare de mi gda l . De departe veneau
•..

aoieri îmbălsămate, păsările cintau, şi hunea lui Dumnezeu ti se

p:irea nespus de frumoasă
Frumoase erau şi nopţile împodobite c u luceferi. Iar dacă mai
aveai şi tovarăşi de drum tineri şi cheflli, uitai necazurile cll.lătoriei
şi-ţi amioteal numai de răcoarea instetată, de mesele luate pe iarbă ,
in desişul unnl cring, la margine de dn1m, cu pul fripji, cu vin roşu
şi dulce, supt din plosca de două ocal e.
Dar nu puteai porunci firii să se indure veşnic şi nici celor aflaţi
cu ti n e in diligenţă să fie plini de snoave şi de clntece baiduceştl.
Una peste alta, zi mai bine "fereascl Cel-de-sus" şi lasi-te plgu ­
ba� ! !nd răzneascli altii, dacă.-i rabdl pielea, nesfirşitul drum dintre
cele două ora şe de reşedinfl domnească 1
De la. Bucureşti ptnă la laşi ficeai - dac-aveai noroc - cinci­
şase zile.
Cine si se mai incumete ? 1
Călătoria lui Henri Parrocel de la laşi la Focşani, apoi, in jos, pe
Bără6an, prin Urzicenli lalomiţei, prin Şindriltta şi Afumaji, pinl la
cetatea de scaun a hospodarilor valahi, i se plru fostului soldat al l ui

1 Chiar după U n i rea Principatelor, cind depu t aţii moldoveni tre­

buiau să se d ucă în capitala ţă rii . cum. uu era fncă drum de fier prin
coclauri le romineşti, cei mai mulţi .se multumeau să ia calea Lember­
gulul şi a Vienei, a po i să coboare Dunărea cu vaporul, s-ajung ă la
Giurgiu, iar de acolo, pe vechiul d rum v o ievoda l, �ub bolta î nal tă a
p ! u telor umbroasE', să-şi vadă. fn sffrşit, v isul cu oc h ii : Bucureştii 1
Cine-ar putea să-şi închipuie azi aseme nea greutăţi, a se menea
ocoJiri ?
 Napoleon raai aprip ded t toate expeditiile in care.l urmase pe im·
pira t. Numai la retragerea dfn Rusia mal lndurue el atlta vrăjmăşie
fi atunci, î nca�a . f'l"'l t1nlr. deprins cu viata ostlşusdl şi ru ne­
ajumarile ei.
Cinti a c:et'u1 cOflultri Artlp Mosetti i rno irea de a-1 pirisi o vreme,
ca si·" intîhteasd rubedenia la Bui:UTeşti, boieral a zlmlrlt, şr-a
minrlia1 barba " 11 elat dia umeri : .
- Se ftde el dantneata nu cunoşti grevtlfile Ulltli a semen e a
drum 1 Daci nepot11l domniei-ta� 11 tinat si te vadi, nu era maf
lline si vie, pc l a l.emberg, d"rrect i1l Moldeva ? la vfrsta noast ră
(fire delicată, Arkip Rosetti, care era c• cincisprezece ani mal rtnăr
cfecit ruvernoml, nu YOise si spuni .,la vinta dtnn lt ale"), la virsta
noastrl, demntd rwea, asemenea osteneli tRIJuie evitate.�
- Firi-fldoiall c:l ar ft fost mai bine si vini el la mine decit
si dlltornc ev Jn-.ni o siptimini pini si-1 aflu 1 Dar t1nirul n-a
plecat din Paris pentru propriul siu agrei'Mtlt. Ce si caute In Moldo­
va ? Numai ra să mi vadi ? l-eş fl 'erut prea murt 1 Ştie că a•l vi i­
tor, daci senloria voa�tri nu se va ri zrt ndf şi daci providenta nu se
n impolriri, se va duc e bitrinul la Paris, d-f vadi. .. Gastmt insii vine
pentru treburi m a i importante : lire o misiune din partea guvemuiDI
frantu, pe r.. gi printul George Mllescu ! ( Henri Parnx:et verflea aşa,
pe a o parte, c:a si eugereze importaata nepotului si-11, pe ck alta ca
nu cumva si dea de blnuit care era adevăratul rost al sosirii nepet ufui
siu ill ţările tlllnir eM.)
- Daci tinlrul nu este prea grăbit, I-aiR ..:edea ca IRllrt pllctore
pe lllefii le noastre ! adlugi IRiria sa. 'JIR marea llwc:urie a fvawcuului,
care nu w innn eta li propiJIIă el iBs•Ji această nndt doriti vi zt ti,
scopul sup n111 a t uftlmilor săi ani de Yiaţl.
Bemi Parrecel lşi lui rliRas ban de la beiu şi de la ginp.p duan­
niţi Mttşa fiiridui1111 ci va indupllrca pe trimisl.ll miaiaftnfui recaJ al
Franta sl pofteasci la Drăg�
Malt• druMuri bitase ottea aat. metlicul şi proteserul Parrocd ia
zbuciunuaia lui vlafl· dar c:el fiicut pîni la Bucareşti nu era sl-1 uite
dt va trii !
lati-l, in 5llflit. in capitala valabi, instalat la vestitul Han al lui
Manuk - acolo unde acum este hotelul Dacia, in f-a ţa Pietii de Ft.ri
A doua zi pomi dapi aişte daraveri cu ·c:are-1 iasărdnase bolerul de
la Dră.oşeşti, apoi s-a dus. si faci vizite francezilor despre care scri­
sese nwpotu l să1.1 şi al căror nume e conse���nat in cartu .,Le Kerout:u",
a lai Staaistas Bellaager.
Toti aceşti compatrioti primirli cu entuziasm vestea sosirii tinlna·
l•i parizian la cllrtea priacipel1.1i VaJabiei şi se oleriri. pe tat recute, să-I
adlposteawl la ei.
*
• •

tn vreme ce tkRri Parrot�l se ocupa de giz«luirea nepotuhli· să

vederii c� ficea amsta, ce caJe luase ca s..ajDJifi la .,Budt.arest", sau la
., Boccorest", cum scria mi lady Craven, sau la ,,Abakureis"• cum ne bo­
tezase cet;.tea muezinul lvliia Cetibi Acest 11epot al pajei din Vidin,
ciilător turc frln impirăţia sultanului, plni la VieiWI, a 11111 blat de trei
ori pr i • fimdwrile noutre. Peldnl. el, nameie oraşului B ucureşti vine de
la Abu ..... � lriW kiureisilor, cei care :;-a• rlscalat îm�riva califu­
lui Oftlar fi au intmleiat Dfebelul, d in Asfa Mll:i.
 In cartea "lntemnilrea cllltorlel mele", publ icati In · 1826 ta Bu.Ja,
marele patriot şi cărturar romin Dinicu Golescu, înalt dregltor al Mu n­
teniei şi Intemeietor al mai multor institutii national-culturale, scrie el,
In drum spre tiriie apusene a luat.o pe Va lea Prahovei şi a ajuns la
Kronstadt, ce-i zic rom ineşte Braşov. De-acolo a întins-o la poalele
muntilor spre Făglraş, apoi spre Avrig. apoi spre Sibiu, Sicele, Rais­
mark şi Sassebes, apoi spre Alba Iulia ( Karlsburg, Bilgrad) Cluj
( Kiausenburg pe nemţeşte şi Koloşvar pe ungureşte), Oradea : Mare,
(Grosswardein) şi a tr�t In Ungaria, la Budapesta: ca s-ajungl la
Pressburg (oraş numit astlzi Bratislava), Iar de acolo la Beci ( Viena)
şi, mai departe, spre Triest şi ţările germane.
Acelaşi drum, in sens i nvef'S, t-a luat şi francezul Gaston Parrocel,
plecat din Paris spre Bucureşti, pe la mijlocul lui a ugust 1847.
Nu vom urmări peregrinările europene ale acestui îndrăzneţ pari·
dan, vlnltor de lei în Africa, iar acum călător spre depărtatele pr-in·
clpate danublene, pe urmele zimbrului.
Ajuns la Viena , cercetînd pe francezii de acolo, Gaston Pa1 rocel
află ci nemultumirile cresc in imperiul habsburgic. el naţionalitltile
llerb, că m u ncitorii, ţăranii, mica burghezie şi intelectualii pregltesc
ceva...
Contesele şi seniorii care se duc l a bal In palatul Burg,ului dan­
aeazl pe un vulcan, ca şi elegantii nobili ş i frumoasele pariziene la
Tullleries.
La Budapesta lucrurile nu se înfăţişează alt fel. Maghiari! s-au să­
larat de dominaţia Vjenei.
U nn ind, la conducerea spirituală a Ungariei, marelui patriot con·
tele Szechenyi, care, din averea lui personali, aşezase temelia Acade­
miei maghiare, Lajos Kosuth se pune in fruntea luptătorilor pentru i n ­
dependenta p.atrlel sale· amenintati să-şi piardli fiinţa naţională prin
apăsarea habsburgilor. "Firi naţionalitate - proclamă el - via ta
este de prisos. Atunci cind am pierde cuvintele limbii noastre ma­
teme, ne-am pierde şi sufletul. Li bertatea pierduti se reciştigă, dar
naţionalitatea niciodată".
Gaston Parrocel Işl notă aceste profetice cuvinte. De la Budapesta
cobori spre Clu j, apoi spre Sibiu, vechi oraş saxon, unde rămase o
noapte.
In momentul cind poşta lionul, care pleca de la Sibiu spre Bra­
şov, era si se pună in mişcare, ultimele doui locuri rămase libere fură
ocupa te de doi tineri veniţi din părţi opt: se şi care îi piirură ziaristului
francez că nu sînt străini unu l de celălalt. deşi se prefăceau că nu se
cunosc.
Roţile dil igentei Au se rostogoliseră de cîteva sute de ori, şi cei
trei tineri, lmbrăca t i in haine moderne, se simţiră atraşi unul de altul,
intrari în vorbă.
Majoritatea călătorilor, printre care un preot evanghelic, erau niş­
te burghezi pacifici, care vorbeau un diafect german.
Spre marea mirare a lui Gaston, unul d i ntre cei doi tineri proas­
păt sosiţi, după ce îl examlnase cîtevil clipe, i se adresă. suriztnd, i n­
tr-o fran! uzeasci perfectă :
- Domnul e francez, nu-i aş.a ?
SI 2 hea.fa fu ruptă.
Ctl c a litl vorbea franţuzeşte se recomandii. Era un boiernaş valah,
care cii liforea spre Bucureşti, Gulian Pantazi. Fusese trimis cu o mî ­
si utt.e se retl in Transilvania, pe lîngă un .,cancelist" numit Avram

22
 Iancu. Celălalt tînăr se intimplase să fie tocmai un aghiotant al aces·
tui Avram Iancu. 11 chema Iosif Sterca 1, Tînărul Sterca povestea din
viata poporului ardelean· de suferintele lui şi de pregătirile lui de răs·
coală. Gulian Pantazi trad ucea cilitorului francez:, il informa de starea
rominilor, atit de numeroşi in implirăţia habsburgică
Paralel c u revendicările ungurilor conduşi de lajos Kosuth , rom inii
din Ardeal cereau ş i ei drepturi naţionale şi o soartă m a i omenea scă.
Intelectualii lor se agitau alături de ţărlînime. Gheorghe Bariţ pri­
meşte lnvoirea de a scoate o foaie rominească - " Gazeta Transilva­
niei". El afirmă cu tărie, in repetate rinduri, continuitatea istorică a
poporului romînesc pe plimîntul Daclei şi vorbeşte de apărarea Tran·
silvaniei nu numai de către voievodul muntean Mihai Viteazul, dar şi
de cîrmuitorii unguri, romîni de origine, Ioan şi Matei Corvin.
la rîndul lor, saşii, sirbii şi alţi slavi ridicau fruntea, alăt uri de
rom ini, Impotriva tendintei de a suprire a magnaţilor unguri, care
transformau aspiraţiile propriei lor eli berări în tendinte de apăsare a
celorlalte najionalităti conlocuitoare din Transilva11ia.
Măcelurile provocate i n Galitia prin răscoala tiranilor ( 1 846) lm·
potriva nobililor pun pe ginduri curtea şi guvernul din Viena.
In Ardeal traditia revoluţionarii a unui Gheorghe Doja şi Nico·
lae din Albac, zis Horia, se aprindea cu focuri noi.
Tînăr jurist, Avram Iancu bătea satele şi malurile apelor aurifere
instiqind l a riscoalll. pe motii săraci, care işi cîntă jalea in viersuri :

,.Munţii noştri aur poartă

Noi cerşim din poartă-n poartă... "

- M-am despărţit deunăzi de A � ram Iancu, spune călătorului

francez tînărul losil Sterca. Pleca spre Abrud, la Zlatna. unde este cel
mai mare centru aurifer. Acolo se zbat minerii iobagi, aşa cum pe mo·
şiile grofilor sutele de mii de iobagi ai pămîntului jupoaie gisca să
facli pul moale pentru perineie şi saltelele caste!anilor !
Iosif Sterca îşi informa tinerii companioni vorbindu-le de vechi·
mea aşezărilor dacice pe aceste pămînturi, despre minele de aur care
îşi rodeau fructul metalic încă din vremea lui Herodot.
Ori g inar din Cărpi niş, localitate de lîngli Abrud, in inima cliutl­
torilor de aur, losil Sterca punea pe primul plan starea grea a iobagi·
lor minieri din imprejurimile Zlatnel.
Patruzeci de. zile pe a n, locuitori i Cărpinişului trebuiau să coseas•
că llnetele fiscului, să facă grădinărit şi să scoată brazii şi fagii care
pluteau pe glrlă, in afară de alte munci. Aşa la Bucium, aşa la Po·
ieni, la Muntari, la Cerbu, la Zoiţa, la Musca, aşa pe toată valea
Ampoiului. Tîrgurile. satele şi văile fierbeau .
Printre lăranii din Ardea l se răspîndise vestea că răscoalele di n
Galifia, impotriva nobilimii, nn numai eli n-au fost oprite de guvernul
crăiese de la Viena, dar an fo�t ruse la cl\ le chiar de el.

1 Pe Iosif Ste�ca, a utorul aces t ei naraţi uni 1-a cunoscut personal şi

a locuit cu el apro a p e u n an, pr i n 1 908-1 909· la S i b i u in clădi rea
,

.. As trei"
Autorul era foarte tînăr, iar Iosif Sterca Suluţiu de Cărpiniş - un
bătrîn venerabil, cu mustăţile şi pletele a l be, un om de o ma;e distinc­
ţie Er-a preŞedintele "Astrei", asociaţie romînească p ent ru cultură,
,

tectfru � -atU.

23
 Guvernatori!, comls&rl4 şi tipRii din Traasilvani a se alarmează
şi fac rapoa rte leCI'de, vorbhtd 4e vi nt ul de riscoall care bate ame­
nintAtor, de convingerea tira nilor c:l în ziua ridicAri i lor impăratul fi
osta şi i săi vor li de partea poporului rAsculat.
Ecaterina Varga, o unglll"oaic:l iă rk ită, se pu ne in fr u atea uaei
răz.merit e care fine şapte ani şi rimîne in amintirea poporului ca o
troină legendară. Nu va trece mult şi Doja. Horia şi Caterina ;ti vor
spune .i.ar cuvintul.
- Am lost. acum cîteva lu n i, alii ttui lole Av ram Iancu la o adu­
nare a poporului. Mii şi mii de fă ra ni veniseră d e pretlltiad ea i . Co.­
tumele lor aJj,e fluturau sub cerul de pri m hară. .. Ecoari lu ngi , ne­
sflrşite, treuaa cuvintele iaflăcărate a le orato ri lor :
,.Frati romini 1 Ne-aiR a d unat să dlim ele ştire celorl.al&e natiuni
că terlri nu mai vre111 si fiiii , d vrem să fim tilteri. Noi Ru vrem să
dGDJnlm peste alţii, dar nic i IKl vom mai suferi, noi, eei mai n�m�eroşi
şi cei m a l vechi locuitori ai tlrii , să se facă VTeo lege in această a
noastră 1 ari fără ştirea aeest ră ".
- Precum vedeti, 4omnul Parrocel, sentimentu l re 'iolufion ar a
cuprins toate provinciile rof�Uneştl. V-aţi mirat. adi neau ri, uzisd cu­
vinte cu ruona.a(l latiaă printre ţăra nii ardeleni, vorbi Guliaa Pan ­
tazi. Vii înch lp u i a ţi ci imperiAli habsburgic e compus nu 111ai din ger­
mani, iar Transilvauia numai d i n ungMri._ Prec:11m vedeti, IIICI'urile
!'tau al t fe l . Acest tîflăr, Iosif Sterca, aghiotant al lui Avraa1 lanctJ, i-a
d u s scrisori de la N icolae Bălcescu şi alti revol u t ion ari din Ţara Ro­
minească, pentru atingerea aaui fel co mun._ Eu am fost lnslrcinat să
fac Jeglitura dintre Bikescu .şi oamenii lui A\'ram Iancu ...

Drumul de l a Silliu la Braşov fusese o incilltare. Prin &atAII romî­

nesc Avrig au trecut intr-o di mine afi de dwn.iaici, cilld lumea, in
straie · de sărbătoare, intra in frumoasa biserid ortodosi, i mpo doblti
cu vechi picturi bi7anUR, interioare şi exterioare.
Vizitară palatul somptuos al CGntelvi BI'Ueb•tiW, fostul guver­
nator a l Ardea lwui pe vremea Mariei ThetUa. pa lat. l CII Jaciperi
vaste, cu grădinile in terase, cu bazine ti haVKZIIri, cu livezile din
fundul domeniului.
La dreapta lor, paralel cu dnmwi, se peri nda u Muoţii Figiratului,
Iar la stinga, departe, pe inilţindle pli ne de vertleafă - sate cu co­
periş e de ţiglă roşie ti cu turnuri de biserici protestante. i nalt e şi as­
cutite, surideau, idilic, la amlaza de vară.
Se opririi, pentru sch im ba tu l ca ilor, la Făgăraş. Vi z:i t a ră marea
cetate din mijlocul orB.foUI.ui.
Iosif Sterca le po�c.sti că în acel palat fortificat fu!lele gizduită
Doamna Stanca, a lui Mmai Viteazul, voievo4ul Ţării R0111 ineşti.
Gaston Parrocel şi Gulian Pantazl, conduşi de Iosif Sterca fi
doi cunoscuţi făgicăşeni ai acest uia, intrari apoi Intr-o biserici de rit
oriental, aşezată in mij locul unei rridini-cimitir ti zidUă de prin­
cipele romin Constantin Brîncoveanu, în vremea cind d uc atu l Flgira­
f4!1ui apa rtinea Va latuei.
Admirară picturile ee IWire arti ale meşte111 lui Radu, zug-ra vul
l:rincovenesc. cu motive biblice rareori tratate de iconografii orto­
docşi ai vremii.

24
 Tinind călator lrancc:z trăia un enluzill sm perpetuu in faţa fru­
museţii peisajului liniştit, surizltor, dominat de Alpii carpatini, In ad·
mira t ia costwnelor ţărăneşti lntllnite.n drum. 11 impresiona prezenta
permanentă a romini lor, el, care se aştepta să găsească romiai numai
in cele două principate d·a nubiene, Valahia fÎ Moldavia .•.

Slribitiod pldurile care precedau Braşovul, ajungind in preajma

acutul vechi oraş, cu turnuri şi ziduri medievale, el se pregătea su·
lleteşte si găsească In Valahia aceleaşi peisaje muntoase, calme ti
insorlte, aceleaşi cimpii bine cultivate, aceleaşi ziduri şi turnuri me·
dievale, daci nu şi mai bitrlne decit ale Kronstadtului, oraş care,
după informatiile lui Iosif Sterca, fusese intemeiat in 1 203.
Cei trei tineri petrecurl impreunli o seară neuitată in acel impor­
tant centru comercial, cel mai Insemnat intre Viena şi Constantinopo­
le. Se despărtiră, imbrăţişindu-se frăteşte, ca şi cum s.ar f i cunoscut
din copilărie.
- Eu voi rlmlne citeva zile la Braşov. IndatA ce voi ajunge la
Bucureşti, te voi duta... Cunoşti pe cineva acolo ? il întrebă Gulian
Pantazi.
- Nu. Voi trage la banul numit al lui Manuk ...
- Ca hotel, este, deocamdată, cel mai bun-.
Gaston Parrocel se despăr!i de cei doi tineri şi simpatici compa·
uioni, plill de frumoase amintiri şi de ln'litlturi.
El iti notă In carnet aceste citeva rinduri care, in acele momente,
i se plruseră o revelaţie :
,,Dacă in Franta nemulţumirile poporului impotriva monarhului, a
celor din jurul siu, a guvernantilor sint numai de ordin social. în im­
periul habsburgic, aspiratiile maselor se impletesc şi cu revendicări
nationalt".

. Tinărul călător francez. cobori pe Valea Prahovei şi ajunse in ca­

pitala Valahiei pe o frumoasă innoptare de septembrie.
la ajun plouase. Văzduhul se răcorise. Frunzişul spălat mirosea a
proaspit. Stele mari atîrnau deasupra Bucureştilor.
Păcat de frumuseţea acelui mijloc de septembrie. anotimpul cel
mai frumos al tirii 1 ClJitorul francez nu putu si-i guste farmecul,
fiindcă la bariera Fieristriu, unde se oprise harabaua, paznicii erau
arţigoşi. li scotociri calaballcul, îi trintiră o amendă usturătoare pen­
tru nişte căm�i şi haine aflate în geamantane şi, pe deasupra, ii mai
luară şi bacşiş ca si nu-l ţină acolo pînă la ziuă.
Ca s-ajungă la Hanul lui Manuk, ridicat lîngă vechea matcă a
Dîmboviţei, trebuia si lungească întregul Pod al �\ogoşoaiei. DUigen­
ţa, sau cum li spuneau turcii .,harabaua", o luă în llOana cailor pe
scîndurile care acopereau Calea Victoriei de azi. Sub apăsarea roţilor.
apa şi noroiul ţîşneau şi stropeau pe trecători. Dar nu se supăra ni­
meni. Lumea era, se vede, obişnuită cu asemenea neajunsuri. Cind
vedeau că s�propie vreo trăsură, oamenii se lipeau de peretii case.
l
lor, ca să fie împroşcaţi ma i pu in. Şedeau răstillniti de ziduri, cu
ochii rugători. cu un zimbet umi it pe buze, parcă cerlndu-şi iertare
boierilor şi coconetului din droşti că le-au încurcat drumul. Caretele
se inti lneau cu care şi landouri, se ciocneau , îşi amestecau roţile ; su­
rugiu! zbiera, înjura şi se răzbuna pe cai plesnindu-i cu biciul, apoi
trecea mal departe. Toate aceste echipaje se vesteau urechilor prin
plesnete de bici şi sudaime, iar ochilor prin cele douA bobite de lu­
Alină ale felinarelor cu lumlnlri de seu.
Gaston Parrocel, lărl si-şi închipuie că sub acelaşi acoperiş se

25
 afla şi unchiul său, venit de citeva zile din Moldova, trase la hanul cel
mai vutit al tirgului, clădit cu patruzeci de ani in urmă de către bo·
gătaşul armean Manuk Simion, Pe locul vechiului palat domnesc ;� 1
lui Mircea Vodă Ciobanul.
Dimineata Gaston se pomeni cii·i .ate cineva la uşă : era Henn
Parrocel. Bătrînul i nştii njase pe bangiu că va sosi in curind un tînăr
franjuz, nepotul dumisale : fusese i n ştiintat in zori că ,.musiul" sosis-=
şi-acuma iată-1, nerlbdător, in odaia băiatului. lmbrljişlri calde... ri·
sete... lacrimi de bucurie. Flăcăul c rescuse. Sta in fata unchiului suri·
zător, inalt ş i frumos. plin de bărbătie şi, totuşi, ginga' c a o domnişoa·
ră. Obişnuit cu oamenii aspri din Moldo-Valahia, pierzindu.şi el in·
suşi vechea politete moştenită, felul catifelat de a vorbi şi de a se purta
al occidentalilor, Henri Parrocel era fermecat de i nfăjişarea cuceri·
toare a lui Gaston. I nalt, subtire, cu părul lung, ondulat, ru o bărbută
blond·(astanie, incadrindu-i fata pali dll., urmaşul pictorilor din vremea
lui Ludovic al X I V-lea avea infătişarea unui A lfred de Mussel tînăr.
Unchiul şi nepotul nu.şi mal luau othii unul de la celă lalt. Amin·
doi erau din cale afară de emotionati. Gaston fiindci-şi revăzuse . in
singurăta tea străinlitlijii, unchiul, care-i t i nea loc de tată, iar Henri,
mai emotionat decit el, fiindcă nu se mai simtea singur şi străin. Sin·
gele familiei şi glasul patriei depărtate fremătau colea, in făptura tine·
rească a nepotu lui ; toale legăturile· toate amintirile, toate visurile de
viitor il copleşeau. Bătrînul Vî ntură Lume işi făurea un amurg liniş·
tit, după o viaţi de zbucium, o impăcare cu destinul. El işi vedea
asfinţitul in apoteoza unei căsătorii care va uni ţara maternă cu tara
lui adoptivă, douii patrii pe care le iubea deopotrivă.
Soldatul de odinioară, medicul, profesorul, negustorul, preceptorul,
guvernorul, admini stratorul de moşie, se simţea acum slab ca o fe·
meie. ca un copil. Uitase de mult ce este înduioşarea, aleanul, lacrimile.
Căzuse intr-un jilţ, l'i acoperise. laţa cu palmele şi plîngea de fericire,
cu trupul tot zguduit. Apoi se potoli . Se uită lung l a Gaston, zîmbin­
du·i printre lacrimi, parcă cerindu.şi iertare, ca un ştrenga r prins cu
vreo năzdrăvănie. Gaston i l bătu pe umeri. l ncepură si ridă amindoi.
U nchiul rîdea violent, hohotind, din nevoia de a plinge.
Ca orice om tiniir, nepotul era mai puţin înduioşat. Avea Inai ntea
lui viitorul, şi vi itorul nu-ţi dă riigaz să-li pierzi vremea cu metan·
coliile trecut ului, cu orice fel de melancolie. fiptura lui puternicii î şi
cerea dreptul la viata imediată.
Unchiul Henri incepu să-i vorbească de buna primire pe care o
pregăteau lui Gaston francezii din Bucureşti· de Invitaţia lui Arkip
Rosett i, de pitorescul patriarhal al vieţii moldoveneşti, d e vinătorile
care i t aşteptau i n Carpatii impăduriţi. De Muşa nu-i spuse nici un
cuvint. Va fi marea surpriză a Driigoşeştilor, incununarea acestei că­
lătorii.
Dar Gaston nu se lăsa furat nid de perspectivel e viitorului apro­
piat. Prezentul li bătea imperios la poartă. Prezentul imediat.
- Unchiule, ştii că nu m-am schimbat de cîteva zile, iar oame·
nii din hanul lista s-au uitat lung la mine cînd le-am cerut să-mi pre­
gll.tească o baie.
- Nu e nimic. Te duc eu in altă parte 1
Şi o luară amindoi spre mahalaua sărăcăcioasă a Lipscanllor.
Ajunseră i n faţa unui fel de turn scund , o casă liră uşi şi fări feres·
tre, cu virful ţuguiaf ca un stup. Unchiul ridicl un chepeng şi înce­
pură si r.oboare. O treapti, două, trei, opt. Pătrunseri intr-o i ncli,pere
rotundl, poditl cu marmurl albil şi clptuşitl tu marmuri roză şi al­
bastri. Jur Imprejur ocolea un divan pe care dormeau cei ce &e
imbl iaseră. O mare linişte domnea In lncilpere ; lumina zilei abia se
strecura prin cele treizeci de geamuri Infipte i n cercul bolţii, susţinută
de opt stilpi de piatrA. Din fiecare stilp, curgea, din opt cişmele, apă
clldufl, caldă, fierbi nte.
Henrl Parrocel, care mai fusese pe acolo, bltu din pelme. Ca din
plmlnt răslrl un omule! blrbos şi lat tn spate, care se închină pin' la
pămînt, Intr-un umil .,salamalek". La rindul slu, plticul bltu şi el din
palme. Doi biieşi se Ivirii, doi vlljgani tineri, cu pielea uscată de-atîta
abur. Se repezirli amîndoi la musafiri, îl luară de gît ca nişte tilhari
şi î ncepură să-I dezbrace la repezea lă. Gaston nu ştia ce si creadă.
lnlemnise. Biieşil lucrau zdravăn. Cit ai clipi d i n ochi, unchiul şi ne­
potul rămaserl In pielea goală.
Cei doi vllijgani le inconjurară mijlocul cu cite un cearşaf, li incăl­
tari c u papuci de lemn, le infăşurară capul intr-un turban şi-i trecură
intr-o odăilli cu aburi cild icel, apoi tn alta mal măricică, unde apa
fierbinte tnălta aburi şi mai calzi. Apoi li repeziră In a patra lncăpere,
încinsă ca un cuptor. G·aston simti ci se lnlibuşă. Capul îi vijiia. Pi­
cioarele i se muiară. Cit pc-aci să leşine. Dar se tinu bine. Se uita i m­
prejur. Se aflau lntr.o sală mai mare decit celelalte. o sali cu bănci de
scinduri, trepte suprapuse în amfiteatru pină-n tavan, pe care şedeau
oameni nemişcaţi, cu fata strălucitoare de multumire. Se uitau suriză­
tori la noii veniţi.
In mijlocul acestei săli era un bazin alimentat de opt cişmele cu
ţeava de alamă.
Gaston intră in apa bazinului, dar se trase repede afară : picioa­
rele i se roşiseră ca racul fiert.
- Ce caut eu in iadul ăsta ? Se i ntreba bietul parizian, care nu
pomenise baie turcească la Paris şi nici n.auzise de aşa ceva. Dar ldio­
til ăştia ce stau aşa ? se mai intreba el uitîndu-se la oamen i i înşiraţi
pe bănci, plini de fericire, de parc.ar fi fost mîngîiaU de zefirii para­
disului , nu clocotiţl In picla fierbinte a lui Belzebuth. Ce plăcere or fi
!l'ăsind iştia, unchl ule ? .
Henri Parrocel nu-l răspunse nimic. Zimbea. I ncercase şi el, la
prima baie, aceleaşi nedumeriri şi aştepta beatitudinea finalului. Nein­
duplecatii gealafj de adineauri intrari cu cite un lighean în mină
fiecare şi se apropiară de victime. Făcură clăbuci cu un săpun care
mirosea a trandafiri, puseră mîna pe nefericllil musafiri, îi întinseră
pe cite o masă de marmură şi începură să-i frece, să-i plimădeasca.
să-i frăminte ca pe un aluat, întinzi'ndu-le mădularele parcă să le
scoatâ din incheieturi. li ridicau şi.i llisau, îi răsuceau şi trăgeau
de ei de parcă bieţii oameni ar fi fost de gumă. Gaston nu mai avea
nici o putere să se împotrivească.
Se resemnase. Părea eli spune :
.. Mi-a sosit ziua cea de-apoi... Cel-de-sus să aibă griji de suf le­
tul m eu 1 Faceti ce vreţi, sint în mîna voastră... ştiu că n-am să
mai ies de aici... Dracul m-a pus să viu la B urureşt i ? Asemenea
barbarie n-ar fi permisă 1 1a Paris 1".
După ce-l înti nseră 1ar, după ce il suciră şi-1 frecară de-i tros·
nea u oasele, cei doi băieşi începură să-Ş i arunce unul altuia clientii
ca pe o momlie. i ntorci ndu-i cind pe faţă, c i nd pe dQS. trăgindu-1
de mHni şi "ile picioare, zgi ltiindu-le şira splnărU, să le-o frlngă. .
I n '[tem� re unchiul � ll u e r,,_ c;r:. f a t la v ;: p . n�s'•1n se pomeni

27
c..''i unul din vlijgani i ncepe să-i riciie tllplle cu o piatră de gresie.
Apoi li frecari scăflrlla cu silpan, il aranc.ară-o ochi citeva găletl
c:u apă, treclndu-1 apoi In bazinul unde se frlpsese adineauri ş;. c:are,
acum, parci nu mai era atit de fierbinte. 11 scoa.seră din apă, 11 răco­
rlrl cu alte trăletJ, il uscari cu c:earşafurl calde. ii incinseri Iarăşi
capul cu turbanul, ii puserl opind de lemn in picioare şi pestelc.a
pe şolduri fi-I du seri in c.ea dintii i ncipere, aceea cu divan de-a lup­
gul -4Jeretilor rotunzl Acum veni un al treilea vlăjgan şi-1 frecă, şi-1
parfumi cu api de trandafiri, şi-1 i nflşurl bine cu pleduri de lina.
lată şi pe omuletul birbos, cu umeri laţi Pur� o tavă : o che­
sea de du lceaţă. o carafă aburiti de rece c.e era apa, două pahare de
băut, un alt pahar cu lingurite, al patrulea pentru pus linguritele
după ce-au fost folosite.
Cu tot felul de plecăc iuni, le întinse lava. poltindu·i să guste
din peltraua de coacăze, tlulce Şi parfumat!. Băură la repezeală, unul
după altul, citeva pahare de apă, apoi se lotinseră şi adormiră ca
nişte prunci scildati, cum spune rominul.
Dormlră ei ca la un ceas, şi după un ceas rnom u J 11 trezi , îm·
bîlndu.i cu două ciubuce.
- Ce zici ? intrebi, surizind, 11nchlul, care mal trecuse de citeva
ori prin aceste inc.erciri şi, asemenea nepotului, fusese revoltat la
inceput, ca să se simtă intr-al noulea c:er la momentu l dubucului :
paradisul lui Mohamed. după aburil infernului.
- Niciodată nu m-am simtit mai sprinten, mai viol, rispunse
Gaston cu entuziasm. Obosit de drum. dupl o c.llătorie atit de lun�rl,
nu mi se putea oferi ceva mal delicios... Dar dulceata ? Dar apa ?
N iciodată n·am apreciat atîta savoarea acestei licori minunate. Se
vede că sudatla abu ndentl şi pasta aceea dulce şi parfumată - dul·
ceata, de la doulc:e, vechi cuvint franţuzesc - mi-au făcut sete şi
am băut cu atîta poftă.
- E şi calilatea apeL Nicăieri, rlspunse unchiul, nu găseşti alta
la fel. V i ne din riul Dimbovita, cel care trece la spatele hotelului
nostru. Există şi un proverb : ,,Dimbovlti. apă dulce, cine-o bea nu
se mal duce 1 !"
- Si mai venim aici, uncbiule, si mai venim 1 Ce picat el nu
s-a rlndit cineva să introducă şi la noi felul ac.esta de bale f Cred
că ar năviifl tot Parisul..•
- Pinli. la unui., cred c.1 o sl aveti şi acolo baie turceascl 1
incheie 11nchiul, fericit el Gaston incepe si se obişnuiască, să
răsească plăcută viata Bucureştilor.
Apoi, ca orice bun francez, care pretuleşte, valorifică toate i n
bani, adăugă : •

- ŞtR cit costă, de persoană, toată afacerea asta ? Un ,-.sfant"l

Cu duşuri , cu masaJ, cu aburi, cu săpun de trandafiri, cu dulceaţă,
cu ciubuc cu tot, un sfant, adică mal putin de un franc al nostru ...
Şaptesprezece gologani de cinci centilne, optzeci şi cinci dt' cen­
time !

CAPITOLUL IV

Cu toate Insi stenţele familiilor franceze stabilite la Bucureşt !,

Gaston Parroc:el nu părisl Hanul lui Manuk. Se simtea mal liber
acolo decit in casa vreunui particular. $-apoi n-ar fi vrut nici el

28
5i stinjeneasc::l pe B��a bl li i amfltrionl Nu ,tlil c.U işi va prelungi
,ederea la S.Cure,rt, 1111 •oi• să mal incurce lumea.
In sdlimb, primea cu pllcen iftvltafiile la masl ate compajrlo­
ţi lo r săi şi ale J.ogăta,ilm- bacure�ni.
Ceatactul cu acea stă lume ospitaHeră, casele i 11ecate ÎR grădini
- tet o � u l era o gridi11i uriaşă -, mesele. dansurile, pUmWrUe
in caret!i la Băneasa fi la Colentina , soarelele, petreceri cu da11s
şi joc de cărf,l, cu tm Ieiel de 211stări, lume amestec&iă, llătrkli
îmbrăcaţi in giutl ele lfi anterie, ju nl m e care urma 111 oda em:epeaaă,
tot *lileul acesta pitoresc: de generaţii, costume şi preQCUflări era
foa rte p lăcut tinăruhlt francez, fermecat de amabilitatea lără pere­
cite a unor nmenl <�estiţi prin genero:r.itatea c u tar.e printUU ,e
oasjtetfi s tritn i.
Uukea viaţă patria1'ha•-orimtată cucerea, copleşea pe Mărul
puiziaw., Îlleepea să..f m�şească. Oboseala uaw drum de c i teva
săf»tămini prin fări 11nde nu era decit un ciJitor străiB. u a wumăr
de 118tet, an •oiejor ca ericare altul, grijile copilului orfan, a le ado­
lescenton.l fără aitu&"tie, nesigunmţa prezentului, iatrelaărlle vii-toru­
lai. trimiwtarea cmi41tll'ltl în acet Paris neindura t peairu 0111111 sărac
-, toate aceska erau rhcmnplinte di n plin de huzurul, ca14a
atmosferă de pri�tenie şi admiraţie, cMe-1 i ncon j urau , desfătărne
care-l MMicihlu.
�ii mincateasa baie din mahalaua Lipscanilor, iată fi Dle�e
imbelşugate, care, asemenea mas;rjutui şi aburilor i"lD iaferaul trans­
t.maot in parati"IS , i se pireau greu de su portat la inceJW.L Curînd,
insă, le-a pPins giiStul. Erau � o a&u ndenţă şi o savoare pe care
n u şi -ar fi putut-o i nch ip ui .
Acr.rte bpătiiji i�pea11 cu ceaiul mati u.al, cu 111 ierea fi caima­
cul gro&. cu deliciosttl clltaff - amestec de cremă. nud pjsate şi
firi cele de pa s tă coaptă, st ropite cu sirop de trandafiri.
lată � masa prinztthd şi ciuele prelungite pînă tirzi.u, c:easwi
inftgi, im:epate cu ciorbe grase Şi ardei ate, ciorbe de curcă tiRără
san de gămă bătrînă, şi continllate cu sa rm ale din carne de porc
şi de gfsci, mincare de curcan tndopat cu castane şj raert in caise
uscatoe, acele trt-rlirai de berbec presărate cu cimbru, .numi te "clae·
ba�". ,. locmalele" ( siinniJute-n lui de vlţl cu iaurt). purceii de lapte,
piiafa rile de prepeli ţă , mieh.d la cu pto r sau la frigare. iepurele găti t
cu �năsHRc şi arpag ic, spinarea de iepure împănată cu slă ni nă 'i
•!!ltunti, ineocată în smi nttni cu ciuperci, bobocul de raţă pe v.ar:lă
căfltă. tushrmltlele, pift iite , ;rrdeii umplufi, m usacaua , mititeii munte·
n�i şi pirjH iele moldoftneşti, curelele, l le ic il e şi nwşdl iul de vacă
hl grătar, pDii fripţi cu mujdei ,i, toate, ca să li se mai tepească
grăs.imi:le, ajutate de III DT"itari în oţet şi saramură : g(ijlo nele , (OfO"
şari şi castraveciori.
- "Majdel.. , dragal �nea Gaston, e un CliVint de origine fran­
ceză, ,,mousse d'ail", sp.-ă !le usturoi. In lilwba romi nească sint
destule ctrV.iftte iJnpr..-utate 4e la noei şi tra m fermate în aşa fel
că par scoase diatr-un uAeAIIk oi vechi wc31bular moldo-nlah : din
,.dam.e-Jeaone" aM făcut ,,dalllieă eae ", tiin .,des&:ente 4e tir" - "si'ft­
dulie" dia ,,pain d'Espagae" - ,,pandtfpan", llin "ceuverbln!" - ,p
v i lti r" şi a,p m ai departe. Cind vei veRi la DrifO!fefti, am sl-ţi
arăt o c.0leqR: intrug� de aseme.aea. cuvinte.
- Curios ! răs p un se Gaston muind m mujdei un pici or de pai
bl ne 11umenlt.
 După acest pui veniră tăvi cu tot felul de plăcinte : de carne,
de mere şi brinzoaice. apoi prăj ituri tăvăllte - n miere şi sirop :
baclavale, sarailii : peltea de gutui ; pistil de caise ; torte cu fis­
ticuri ; acadele ; curmale, smochi ne, felii de portocale infipte intr-un
be(işug şi invelite î n tr-o pojghiţă de uhăr ars ; dulceţuri de afine,
de trandafiri, de prune, de chitră. de vişlne ; !Jerbeturi de lămîie !JÎ
de zmeură şi tot felul de alte zahari�le, pregătite cu alt meşteşug
de f iec are gospodi nă, cu ajutorul ţ\găncllor-bucătărese. Şi toate
a�este bunătăji erau udate cu rachiuri, cu votcă polonezească şi cu
pelinuri ; vinuri ş i alte băuturi, mai tari şi mai bllnde, mai dulci şi
mai amăru i : ţ\.�tă l a nceput şi m asti că pe la urmă ...
.

In zilele de post, ce de mai pescări l l Crap la projap, lacherdă,

scrumbii afumate, firi, caracatiţă, monatircl 1 Ce de mai icre negre
de morun, de nisetru şi de păstrugă ; icre roşii de ştiucă ; icre
uscate de chefal, numite ta rama ; icre de crap bătute cu untdelemn,
ceapli, lămîie şi piper ; melci fierji cu hrean ; scordolea de raei, apoi
mbline umplute ; pătlăgele vinete înecate i n untdelemn şi num ite
iaman-baildi : mazăre bătută cu ulei, fasole in ciorbă, fasole sleită,
varză murată stropită cu boia de ardei ; rhiveci călugăresc, cu bame
şi cartofi ; ardei gra!Ji umpluji cu orez şi midii tot cu orez umpl ute
şi cîte şi mai cite.
- Majoritatea acestor mincâruri vin de la turci. In Moldova vei
minca lucruri tot atit de bune, poate mai fine : biiiC:itărie rusească .•.

lşi informă Henri Parrocel nepot ul.

Ca or ice moldovean, nbcut sau făcut, guvernorul dudulţe\ Muşa
n u pierdea ocazia să arate superioritatea celor de mal sus de Milcov
fală de oamenii d in cîmpia Dunării.
Era fericit bătrînul să-şi vadă nepotul răsfăţat de toată lume�.
Era fericit să-I vadă frumos, inteligent şi amabil, prevenitor, cuce­
ritor, poftit pretutindeni.
Gaston era Inalt şi zvelt. Jacheta albastră, strînsă pe talk
jiletca de atlas sidefat sau de catifea purpurie, cravata petrecută în
jurul gitului, pantalonii de culoarea oului de rată, pantoful ascutil,
dantelele mînecilor - care nu se mai purtau la Paris -, toate
acestea ii veneau de minune, deşi nu erau nou-nouje. Plirul, blond­
castaniu, t'ra adus i ntr-o undă buclată pornind de l a cărarea din
partea dreaptă a capului şi culcindu.se la stinga frunjii senine ;
mustăcioara şi bărbuja tînărului înconjurau o gură frumos arcuită.
E r a cu vreo zece, cincisprezece ani mai tinăr decit Alfred de Musset.
poetul la modă, cu faţa fragedă, neatinsă de uzura anilor şi a nop­
filor nedormite, aşa cum arăta la acea epocă autorul ,,Nopjilor"
Henrl Parroc:ej işi insotea nepotul pretutindeni. La un moment
dat, îşi dete seama că Gaston nu era destul de elegant pentru an
trimis al guvernului regal di n Franta. N-avea decit două rinduri
de haine şi acelea cam ofilite. 11 duse, deci, pe-a sa cheltuială, la
Nachmias Ghinsberg, croitorul la modă, cel care îmbrăca pe consum
străini şi pe boiernaşii bucureşteni şi.i porunc.-1 să-i facă, la repe­
zeală. citeva rinduri de haine, de toate boiurlle, din materialul cel
mai fin. Voia să-I vada cît mai strălucitor pe scumpul său Gaston,
nu atit pentru protipendada val ahl, ci't pentru aceea a laşilor, şi
in specia l pentru domnifa de la Drăgoşeştl. Prestigiul Pari sului
cerea ca parizianul rlitlcit in codrii Moldovei sl Ne un model de
eleganţă, ceva ce nu s-a mai văzut pe aceste meleaguri.
 Un francez nu putea fi decit marchiz sau viconte, cavaler şi
spadasin, ca In romanele l u i Alexandre Dumas, atit de citite de
oamenii subţiri ş i de coconet ; parlzlanul nostru va fi şi el diplo­
mat, poet, erou romantic, regalist, revoluţionar, bourbon, republican,
bonapartlst, şi Imperialist, şi orleanist, daci nu toate la un lo.:,
c:el pujin două-trei.
Unchiul U dădea şi bani din belşug : ludovici, napoleoni ş i
ga lbeni imperiali, pe care Gaston i i ţinea în pungi fmpletite, dăruite
de doamnele tinere şi domnlşoarele din elită, şi-i vîntura cu dărnicie
de n a bab. VIata era dulce şi nu cerea decît să fie trăită.
Visul finea de vreo trei slptămînl şi anteninfa să se prelun­
geasca. Dar oncle Henri i·ncepea să fie nerăbdător. Nu-şi aducea ne­
potul tocmai de pe malurile Senei ca să-I vadă fermecat de Dimbo­
vita, apă dulce. Dom nul administrator avea treabit acasă, la Dră­
goşeşti . 11 era fricii. si nu-şi vadă rubedenia îndrăgostitli. de vreo
nostimă bucureşteancă, şi atunci adio planuri matrimoniale, adio
mult visata înrudire 1 Şi.apoi Gaston însuşi se săturase de atitea
petreceri, ospefe in saloanele cele mai de vază şi primiri în toate
casele instărite. fusese in audlentă la printul domn itor George Bi­
bescu, la Inaltii dregători ai ţării, îşi terminase misiunea pe lîngă
consulu l Franţei. Acum trebuia să se pună pe treabă ..•

Gazetarul, oratorul, luptătorul politic şi social de mîine se trezi

In el cu violenţă. Voia să cunoască realităţile Munteniei, viaţa celor
mulţ i, părerile şi activitatea intelectualilor, tineri şi bătrîni, care sim­
patlzau cu mişcările generoase ce.şi făcea u · drum in occi dentul Eu­
ropei.
In a fară de delegafiile oficiale emanate' de la Ministerul de
Externe al regelui Louis- Philippe, Gaston Parrocel adusese şi citeva
scrisori confidenţiale trimise fruntaşilor progresişti rominl d e către
poetul Lamartine, unul di ntre conducătorii societilfll secrete care pre­
giltea revoluţia.
Lamartine avea legături cu exilatii de la Paris, era în curent cu
stări le din Moldo· Valahia.
Tot aşa şi Victor Hugo, care fusese vizitat de E;liade Rădulescu
şi ştia ce se petrece în depărtatele ţări surori de la gurile Dunării.
Recomandatia lui Lamartine deschise lui Gaston Parrocel casl'.
lui Costache Rosetti, unde se adunau conspiratorii, viitorul comitd
revolutionar, compus din fraţii Golescu, Ion Ghica, maiorul Voinescu
şi Rosetti însuşi. Tinărul francez începu să cunoască o altă lume decit
aceea a imbuibaţilor bucureşteni, în mijlocul cărora petrecuse trei
săptăminl. Era purtat acum prin mahal ale, prin satele din jurul c:api·
talei şi izbuti să-şi dea seama, astfel, de sărăcia, de întunericul şi
bolile care copleşeau biata ţară valahă.
li cutremura pri veliştea mohorîtă a uliţelor, c u noroiul gros de-o
palmă, in zilele ploioase, cu valurile de praf, cind se încingea pămîn­
tul şi cerul ; gardurile câzute, smulse ; cocioabele dărăpănate ; vitele
slabe ; copi ii zdrentăroşi ; jigodiile uscate ce rătăceau pe maidane ca
nişte dezgropafi. Alta plirea cetatea ciobanului · Bucur priviti de sus,
din dealul Mitropoliei, marea aceea de verdeaţli, din care se iveau
turnurile albe ale multim ilor de biseric.-i c lopotin d lin, înălfînd spre
cer un i mn ele preamărire şl de sll':vă.
Gradini peste grădini, pînă-n zare, case, conace, palate, mori şi
poduri de hfum peste apa Dimboviţei. Intorcind capul spre depiir·
tarea Giurstrutui . iată profi lul ct'll'l m11i mari biseriti din Mu ntenia,

Bll
manasti rea Vâcăreştilor, cu tur l ele-i inalte, im�.ejmulti, înecată şi
ea in ve rdeatL
Jar colea, in vaJe, d!Uille ca.lu.rărilor arblep iscopaU şi viile, oe­
sfirşitelto vii cu vestitul via de Bucureşti.
,\pol deaJul FO a re l u lu.J cu st.e.tarii şi naesterenii bătrlni, sub cerul
,

nespus de azuriu, in l u m i na căldufă a Inceputului de toamnă, cit era

de fru111 os peisajul acesta patriarhal, dGmina t de colina ait ropolie i !
Ce ţară bo eat ă. linl�tilă. ce fericită tari 1 ŞI. totuşi, ce prăpa s t ie IRtre
cele două lumi !
Nu-l venea să creadă tlaărului francez că pOl trăi. iatr-o veciui­
tate atit de st ri nsi , in u ela şi timp. doul clase de oa111 e lli ati t de
deosebite. Ceauaul cu mAmăligl mw:e.ailtl al tlrgovetilor m ărg l naşi
'' al C li ra n i lo r ti aducea amint e p rousiu nea lolinitii a tivllor c u ra te
$Î c.trcani fripfi, baclavalele din car� se ln f ruptase ei insa.şi de at itea
ori, movflele de ml11rări alese, cărora oaspetii nu le pute au veni de
bac şi 9e care eos pod in e le le nirlea.u ciin ilor.
Ciinii...
Oraşul era pfin. Haile fliminde, care lâ.tNW � urlau in pllStieta­
ka noptii, intr�ind zumzetul cobzeiDf' şl fipeteJe darlueteJor.
i:nm1 şi ceJletorii. Coaste uscate. ochi nal[ă1orl, miriiturl pe la
cotfnri, la răspinfil. la uşa bosrat!lor

C O L ECTI A S . R S C
JHtn(-0 penlnl !o{;.
S T II N TA I N V I N G E