"

SENS ŞI SEMNIFICAŢIE •

GOTTLOB J.'l-lEGJ<;

Egalitatea * � stimulează rerlecţia prin pro bl emel e legale

de ea, probleme la care nu �e poate răs,punde chiar atît de
uşor. Este egalitatea o relaţie? Este o rela!ie între obiecte
sau este o rcla\ie între nume, t·espeetiv intr·e �emne ale obiec­

tdor� Acea�tă ultimă poziţie am a d o p tat o in saierea mea-

Begri{fssclt.ri(t. Ceea ce pare să confirme acea�la !<Îill. urmă­

toarele: propoziţiile ,.a=a·; �i ,,a=l/' au, de�igur, o valoare

de cunoaştct•e difcritft: "a= n" e�te valabilft a priori �i se

numc�te (dupft Kant)analitidi., pe eind propozi\iile de forma

"o= b" eon!in adesea o extindere f o a r l e valnroasă a cunoaş­
terii noastre �i 1111 pol fi iutemeiate intotdeauna aprior·i. Cna
dintr·e dc:<coper·ir·ile cele mai bogate in conseeinţc din dome­
niul asii'Onorniei a fosl aceea d't în fiecare diminea!it răsare
acelasi
'
Soar·e si nu mereu altul. :'iil'i în zi l e l e noa�tre ob�er­
var·ca repct.aU; a unei miti plarwt;: �au a unei t•orHcle nn
c�le intotdeauna l:C'>a de la � ine inţelc�. Daei\ inţclcge111 prin
egalitate o !'ela!ie inlr·e ceea ee "e111nifică nuruelc a �i b,
atunci, 1.lacă "a 1/; c:;lc adeviu·ală, "a ''= b" nu s-ar· mai
=

putea di:-;tingc de "a.= a:'. Astfel s-ar expt·ima r el a t ia unui

luer·u CII el iusuşi, �i a)rurnc r·ela!ia în t:are ot·ice lucl'll se află
cu sine insuşi, dar niciodată cu un allul. Se parc <"ă inten­
ţia pc car·e \Tem s-o expl'imărn prin a = b este cii. semnele

• lli n l'I'Yista Leitscl11·i(t (ii.r /)hitiosuphi e I!Ttd philosuphisr:he 1\.rilil.-,

voi . 100, p. 25-50.- :Yul" l'ecl.
• * Eu intn:·buinţ.cz U<'cst cu,·int in scu:;ul de i(lentitiltC şi înţeh•g
prin cxpl'c�ia "(t = b" cii "a este uct>la�i cu b" şau "a �i b cuincid",
 SENS ŞI SEMNIFiCAŢIE 55
sau numele a şi b semnifică acelaşi lucru, şi atunci ar fi
vorba de semnele imeşi, de afirmarea unei relaţii ce ar avea
loc între ele. Dar această relaţie dintre nume sau semne are
loc numai în măsura în care acestea denumesc sau desem·
nează ceva. Relaţia ar fi una mijlocită de conectarea celor
două semne cu acelaşi desemnat ( Bezeichnetern), conectarea
fiind însă arbitrară. � imeni nu poate fi oprit să adopte un
eveniment sau obiect oarecare, arbitrar pus în joc ca semn
a ceva. In felul acesta, o propoziţie "a = b" n-ar mai ex·

prima o cunoaştere propriu-zisă, nu s-ar mai referi la lucrul

însuşi, ci numai la modul in care noi îl denotă.m. In multe
cazuri urmărim tocmai acest lucru.
Dacă semnul a se deosebeşte de semnul b numai ca obiect
(aci prin configuratie), nu ca semn, adică nu prin felul în
care desemnează ceva, atunci valoarea de cunoaştere a lui
"
"a = a ar fi esenţialmente egală cu a lui "a = b" în cazul
că "a = b" este ade,·ărată. O deosebire (de altă natură) poate
să apară numai datorită modului diferit in care este dat
denotatul corespunzător semnului. Fie a, b, c dreptele care
leagă vîrfurile unui triunghi cu mijlocul laturilor opuse.
Punctul de intersecţ.ie a lui a şi b este atunci acelaşi cu cel
al l ui b şi c. Astfel avem diferite denotări pentru acelaşi
punct, iar aceste nume ("punct de intersecţie a lui a şi b",
"punct de intersecţie a lui h şi c") semnifică în acelaşi timp
şi modul in care este dat obiectul şi astfel in propoziţia res­
pectivă rezidă o cunoaştere reală.
Pe baza celor de mai sus putem asocia unui semn (nume,
cuvînt compus, semn scris) nu numai desemnatul, pe care
îl vom numi semnificaţia lui, ci şi ceea ce eu înţeleg prin
sensul semnului, adică modul în care este dat obiectul. În
felul acesta, scmnificaţiaexp.resTIIor "punct de Intersecţie a
lui a �i b" şi "punct de intersecţie a lui b şi c" ar fi ace­
eaşi, insă sensul lor ar fi diferit. Semnificaţia cuvintelor com­
puse "luceafăr de seară" şi "luceafăr de dimineaţă" este ace­
eaşi, sensul însă nu.
Din conlext reiese că eu înţeleg în cazul de faţă prin
"semn" şi "nume" un designant oarecare ce stă in locul unui
nume propriu care are semnificaţia unui obiect determinat.

(cuvîntul acesta fiind luat in extensiunea sa cea mai largă)

 58 G. FREGE

ţ;i nu semnificaţia unui concept sau a unei relaţii, pe care

l! vom examina in alt studiu. Desemnarea ( Bezeichnung)
unui obiect singular poate consta şi din mai multe cuvinte
- s:m semne oarecare. Pentru a fi concişi, orice designanţi de
acest fel vor fi numiţi nume pro prii .
.-
Oricine cJmoaşte suficient limba sau totalitatea desemnă­
rilor poate concepe sensul unui nume propriu ce aparţine
acestora *; dar semnificaţia, în cazul cînd aceasta există,nu
este decît unilateral pusă în evidenţă. Pentru a cunoaşte toate
laturile semnificaţiei ar fi necesar să putem preciza fără a
recurge. la altceva despre orice sens dat dacă aparţine sau nu
:;emnificaţiei. Acest lucru nu este însă I·ealizabil.
Legătura dintre semn, sensul şi semnificaţia acestuia este
:-:�ţf�l, încît semnului îi corespunde un sens determinat, iar
acestuia, la rîndul său, o semnificaţie determina Lă, pe cînd
unei semnificaţii (unui obiect) nu-i core�punde numai un
�ingur semn. Aceluiaşi sens îi corespund expresii diferite in
limbi diferite, ba chiar şi în cadrul aceleia�i limbi. Pe lîngă
această situaţ.ie conformă rcgulii apar însă şi excepţii. Fără
lndoială, în cadrul unui ansamblu de semne perfect, fie cărei
expresii ar trebui să-i corespundă un sem determinat: în
multe priYinţe, limbile popoarelor nu satisfac această cerinţă
�i, ca atare. trebuie să fim mulţ.umiţi dacă acelaşi cuvînt,
în acela�i context, arc întotdeauna acelaşi sens. S-ar putea
admite ca o expresie corect constituită gramatical care stă
Îl locul unui nume propriu să aibă întotdeauna un singur
sc.1s. Dar prin aceasta nu s-a spus că scnsului i-ar corespunde
ş; o semnificaţ.ic. Cuvintele "corpul ceresc cel mai îndepărtat
de Pămînt" au un sens, dar nu se poate afirma precis că au

• in cazul unui nume propriu ca atare, cum ar fi ,.Aristotel", părerile

privitoare la sens pot fi deosebite. De exemplu, am putea accepta ca
s·,ns: elevul lui Platon si învăţătorul lui Alexandru ce l M a r e. Cel
"
"t:·e procedează astfel v a lega de propoziţia ".\ristotel s-a născut
·j 1 Stagira" un alt sens decit acela care ar admitt I!!J StlllS al ac.,stui
11 t:ne: "Învăţătorul lui Alexandru cel Mare care s-a născut la Stagira".
Cit timp semnificaţia rămine aceeaşi, oscilaţiile seosului pot fi admise,
·j" ;ă ele trebuie evitate in expunerea unei �tiioţe demonstrative şi nu
:11· trebui si\ apară într-o limbă perfectă.
 SENS ŞI SEMNIFICATII:. 5'J
şi o semnificaţie. Expresia "şirul cel mai puţin convcrgent"
are un sens, dar se demonstrează că nu are nici o semnifi­
caţie, căci se poate gă s i pentru fiecare şir convergent un alt
şir mai puţin convergen1, care este la rîndul său convergent ·•
Prin surprinderea unui sens nu avem certitudinea existenţei
unei semnificalii.
Dacă cuvintele sint utilizate in mod obişnuit, atunci
lucrul despre care intenţioni:i.m să vorbim constituie semni­
ficaţia lor. Cîteodată vrem să vorbim însă despre cuvintele
înseşi sau despre sensul lor . Aceast ă situaţie este similară
aceleia cind cuvintele al ten iva sin t cit ate in vorbirea directă.
Cuvintele (din vorbirea directă. -X. t.) semnif i că mai
întîi cuvintele celuilalt şi abia acestea au semnificaţia lor
obi şn u i t ă. În a ces t caz avem semne ale semnelor . In scriere,

cuvintele (celuilalt. -J'/.t.) sînt. cuprinse între semnele citării.

Prin urmare, forma cuvîntului (Wol"tbild) care stă intre sem·
nele citării nu se poate lua în semnificaţia sa obi şnu i t ă. Dacă
nern să vorbim despre sensul unei expresii A putem realiza
acest lucru astfel: "sensul expresiei A". În vorbirea indirectă
se vorbeşte, de exemplu, despre sensul vorbirii celuilalt.
De aici rezultă clar că nici în acest mod de a vorbi cuvin­
tele nu au se m n ifica ţ ia lor obişnuită, ei se�nifică ceea ce în
mod obişnuit este sensu l lor. Pentru a ne exprima pe scurt,
vom spune: în vorbit·ea indircctă, cuvintele sînt exprimate
indirect, respectiv au srmnificaţia lor indirectă. Distingem
a�tfel semnificaţ.ia obişnuită a unui rudnt de �emnificuţia sa

iudirectă şi sensul său obişnuit de sensul său indirect.

Semnificaţia indircctă a unui cuvint constituie sensul
său obişnuit. Astfel de excepţii tt·eLuie avute în vedere pentru
a putea concepe în mod corect felul legă turii dintre semn,
sens şi semnificaţie într-un caz determÎ"nat.
Trebuie să di s ting e m reprezentarea legată de un semn de
sensul şi semnificaţia sa. Dacă semnificaţia unui semn este
un obiect perceptibil senzorial, atunci reprezentarea me a
despre el este o imagine interioară. Această imagine a luat
naştere prin actualizarea impr<!siilor senzoriale pe care le-am
avut şi prin actele interioare şi exterioare exercitate de
 58 G. FREGE

mine *. Această imagine este de multe ori combinată cu

sentimente; clari tate a componentelor sale este diferită şi
instabilă. Aceeaşi reprezentare nu este întotdeauna legată
de acelaşi sens la acelaşi om. Beprezentarea este subiectivă;
ea nu este aceeaşi pentru oameni diferiţi. Astfel sînt date
de la sine mai multe reprezentări deosebite legate de acelaşi
sens. Un pictor, un călăreţ, un zoolog vor pune probabil în
legătură cu numele "Bucefal" reprezentări cu totul deose­
bite. Astfel, reprezentarea se distinge în mod esenţial de
sensul unui semn, sens care este comun mai multor indivizi
si nu este o parte sau o modalitate a sufletului individual,
d ar nu se poate nega faptul că omenirea dispune de o co­
moară comună a ideilor pe care o transmite de la o genera­
tie
'
la alta**.
Aşadar, în vreme ce putem vorbi fără rezervă despre sen �
ca atare, în cazul reprezentării trebuie să precizăm cu exac-
1
titate în ce timp şi cui îi aparţine. După cum cineva leagă 1
de un anumit cuvînt o anumită reprezentare, iar altcineva
leagă de acela�i cuvînt altă reprezentare, se poate spune că'
este posibil ca cineva să lege de acelaşi cuvînt un sens, iar
/
)
altcineva un alt sens. Deosebirea constă numai în modul în
cat·e se face această legătură, ceea ce nu împiedică ca amîn- /
doi să conceapă acelaşi sens, însă nu pot avea aceeaşi repre- \
zen tare. "Si duo idem faci unt, non est idem". Cind dou !.}
persoane îşi reprezintă acelaşi lucru, fiecare şi-1 reprezintă
în felul său. Este posibil să constatăm uneori lo. oameni deo­
�ehiţi reprezentări diferite şi chiar senzaţii diferite; o com­
JHII'alie precisă nu este posibilă, căci aceste reprezentări nu
put eoexista în aceeaşi conştiinţă.
Srrunificaţia unui nume propriu este însuşi obiectul pe
r·tu·e il desemnă.m cu ajutorul său; reprezentarea pe care o avem

în legrttură cu semnificaţia este cu totul subiectivă; între

(l
.
* l't·in t·eprezentăl'i se pot sintetiza percepţi i le ale căr r imp!'esii sen­
:.o:oriale �i inse�i adele lor merg pe urmele lăsate de ele in su l'l e t Deos••­
hirea este importantii pPnLrn scopul nostru, căci pe lingă impresii �i
acte actualizările lor ajută la perfecţionarea imaginii intuitive. Prin
percepţie putem înţelege însă !jÎ un ubiect in măs ura in care acesta
este pt-rrcpt.ibil senzol'ial, respectiv spatial .
* • 0�> ;H'I'I'a nu L1·cbuie să in�elegt·m prin cuYintul .,,.,.JII't:t.t•n! are" ceva
�'t' •·ste în esen!a numai diferit.
 SENS ŞI SEMNIFICAŢIE 59
acestea (semnificaţie -reprezentare. - N.t.) se află sensul.
Acesta, ce-i drept, nu este subiectiv ca reprezentarea, dar
nu este nici obiectul însuşi. Comparaţia următoare ar putea

limpezi aceste raporturi. Cineva contemplă Luna cu un bino·

clu. Eu compar Luna cu semnificaţia, ea (Luna. - N.t.)
este obiectul observaţiei, fiind mijlocită de imaginea reală
care ia naştere cu ajutorul obiectivului din interiorul bino­
clu lui şi cu ajutorul retinei observatorului. Pe una (imaginea
Lunii în binoclu. - N.t.) o compar cu sensul ei, pe cealaltă
(imaginea Lunii pe retina observatorului. - N.t.) o compar
cu reprezentarea sau imaginea. Imaginea din interiorul bino­
clu lui este, ce-i drept, unilaterală, căci depinde de poziţia
observatorului, dar este totuşi obiectivă, căci poate servi
mai multor observatori. Este posibil ca această imagine să
fie utilizată de mai multe persoane in acelaşi timp, pe cînd
imaginile de pe retină sînt proprii fiecărei persoane în parlc.
Din cauza compoziţiei diferite a ochilor, nu ar putea fi rea­
lizată nici măcar o congruenţă geometrică, iar o suprapu­
nere reală ar fi exclusă. Această comparaţie ar putea fi extinsă
dacă s-ar accepta ca retina lui A să poată deveni vizibilă
pentru B sau dacă A ar putea să-şi vadă intr-o oglindă pro­
pria sa retină. S-ar putea arăta astfel modu l în care însăşi
reprezentarea ar putea fi considerată ca obiect. Cu toate accs·
tea, reprezentarea nu este aceeaşi pentru cel care o obscrYă
şi pentru cel care o arc în mod nemijlocit. Urmărirea acestei
probleme ne-ar îndepărta însă prea mult.
Sîntem acum în măsură să distingem trei grade de dife­
renţiere ale cuvintelor, expresiilor şi propoziţiilor întregi.
Diferenţa se referă fie la reprezentări, fie la sens, dar nu la
semnificaţie sau chiar şi la semnificaţie. Referitor la prima
treaptă trebuie să observăm că, din cauza legăturii nesigure
dintre reprezentări şi cuvinte, o persoană poate observa o
deosebire pe care cealaltă persoană nu o găseşte. Deosebirea
dintre traducere şi scrierea originară nu trebuie să depăşeascft
prima treaptă. Dintre deosebirile ce mai sînt posibile aici
fac parte şi cele pe care poezia şi elocvenţa le aduc sensului,
cum ar fi coloratura sau claritatea. Coloratura sau claritatea
nu sînt de natură obiectivă. Ele trebuie efectuate de cel care
ascultă sau citc�te, potrivit aluziilor pe care le race poc1 "1
 G. FREGE
80
sau oratorul. Fără ca reprezentările umane să aibă ceva comun
nu ar fi posibilă arta, însă măsura în care sînt recepţionate
intenţiile p oe tului nu poate fi re dată cu exactitate.
Des pre repre ze ntări şi percepţii nu vom mai vorbi în cele
ce urmează. Ele au fost amintite aici, pentru ca reprezen­
tarea pe care o provoacA. un cuvînt celui care ascultă să nu
fie confundată cu sensul sau semnific a ţia cuvîntului.
Pentru a put ea forma expresii scurte şi exacte trebuie
!:' tabilite urm ăt o ar el e forme de e xpr ima re : un nume pr opr i u

(cuvînt, semn, conexiune d� semne, expr e sie ) exprimă sens u l

său şi sem n ific ă sau desemnează semnificaţia sa; printr-un
sem n e xpr i măm d�ci atît sensul, cît şi semnificatia semnului.
Poate. că s-a obiectat încă de mult de pe poziţii ide aliste
şi sceptice: "Tu vorbeşti p ur şi simplu de�pre Lună ca despre
un obiect; dar de unde �tii că nume le <<Luna'> are în genere
v re o semnificaţie şi de unde ştii că în general ceva are o
sem n if ic aţi e ? " . Eu răspund că intenţia noastră nu este de a
vorbi d espre reprez en tare a pe care o avem despre Lună �i
că nu ne mu l ţumim nici cu sensul ei atunci cind rostim
" L ună", ci presupunem şi semnificaţi a sa. Ar însemna să dăm

un sens greşit admiţ.înd că în prop oziţ ia "Luna este n1ai mică

decît Pămîntul" s-ar vorb i despre reprezentarea Lunii. Dacă
cel care vorbeşte ar avea această intenţie, atunci ar utiliza
expresia "r epr e ze nt ar e a mea despre L ună" . Presupunînd a cest
lucru am putea comite o eroare; de altfel s-au înt î m pla t
asemenea erori. Dacă greşim întotde auna făcînd asemenea
p re f;upu n er i este o problemă care poate fi lăsată a i ci fără
răspuns.
Este suficient ca înainte de toate să precizăm că, a tunc i
cind vorb im s au gîndi m , intenţia noastră este de a vorbi
de s pr e semnificaţia unui semn, chiar şi cu rezerva "dacă a�a
c e v a e x i s tă" .
Am analizat pînă în prezent numai senst.l şi semnificaţia
expresiilor, cuvintelor şi s e mne lor pc car� le-am numit numo
proprii. În continuare vom preciza sensul ş.i sem nifica ţi a
unei p ropo-ziţii asertorice luate in totali ta t eu ei. O a semen e a
propoziţie conţine un gînd • . Ace�t gînd constituie oare sen·
·
• Prin gind nu inteleg activitnten subiectivă a gîndirii, ci conţinutu l
ei obiectiv, care poate fi o propl'iclat� comună a mai multor oameni.
 SENS Şt SEMNlfiCA TIE
81
sul sau s e mn ifica ţ ia propoziţiei? Să admitem că propoziţia
are o sem n i fica ţ ie . Dacă vom substitui în ea un cuv în t cu
un al t cuvînt care a re aceeaşi semnificaţie, dar un sens dife­
rit, substituţia nu va p u tea i n {i u cn ţ a s e m n i fi ca ţ i a propozi ­
ţiei. Observăm însă că în asemenea ca z uri gîndul se modi­
fică; de e x e mp l u , gîndul p rop o z iţiei "luceafărul d e dimi­
neaţă este un corp luminat de Soare" este deos e bit de gîn d ul
propo z iţiei "l uce a fărul de se a ră este un corp luminat de
Soare". Cineva care n-ar s t i că l u c eaf ărul de seară este lucea­
fărul de d imineaţ ă ar pu tea considera că unul dintre gîn duri
este adev ărat , iar celălalt fals. P rin u r m a re , gî n d ul nu poate
co nstitu i semn ifica ţia p ropoz iţiei , ci va trebui conceput ca
fiind sensul e i . Care este însă s ituaţ ia cu semni fica ţia? Ne
este în ge neral perm isă o a s e menea întrebare? Oare propo­
ziţia luată ca un întreg arc n u m ai sens fără a avea semni­
ficaţie? Oare putem să ne a ş tep t ă m la apariţia unor propo­
ziţii ase m ănă toa re pă rţilo r de p ropozi ţie care au un sens, dar
nu au nici o semnificaţie? Tocmai p ro p oz iţ i ile ca re c o n ţin
nume propr i i fără s e m nifica ţie vor fi de aceas t ă natură. Pro­
poziţ i a "În timp ce dormea adînc, 0Lliseu a fost debarcat
în I taca " arc, mră. îndoia lă , un sens. Deoarece este îndoielnic
"
că numele " O d is eu care apare în ca a r e sau nu o semni­
fica ţi e , devine îndoielnică şi prezenţa unei sem n i fica ţi i a
întregii propoz iţ ii. Este cert însă că cel care admite că
intr-adevăr p ro p oz it- i a este a de v ărat ă sau falsă accep t ă că
"
şi numele " O d is c u arc nu n u mai un sens, ci şi o semnifi­
ca ţie , căci despre sernnifieaţ.ia a ce st u i nume se afirmă sau
se ne a g ă predicat u 1.
Cel care nu a d m i te o s em n ifi c a ţi e nu poate nici să afi rm e ,
nici srt nege un p red i ca t despre ca. Pătrunderea pînă la sem­
nificaţia numelui ar fi, într-o o a rec a re rpăsură, in u ti lă;
ne-am putea mulţumi cu sensul dacă am i nte n ţ iona să ne
oprim la gînd. Dacă ne-ar in t e res a numai sensul, gîndul pro­
pozi!iri, ar fi i nu t il să mai luăm în consid e ra ţie semnificaţia
unei pi\r(i a propoziţil'i: în ceea ce priveşte sensul propozi­
ţie i , se poate lua în co n si d er a ţie numai sensul părţii regpec­
tivc, fără a considera şi semnificaţia ei. Gîndul (propoziţiei.
- N.t.) rămîne accla�i indiferent da că numele "Odiseu" are
sau nu o semnificaţie. Faptul dt ne interesează semn ifica ţia
 G. FREG�
82
unei păr ţ i de propoziţie denotă că acc eptd m tn genere şi
pretindem că şi propo ziţia însăşi ar avea o semnificaţie.
Pe n t ru noi, gîndul pierde din valoare îndată ce aflăm că
una dintre prtrţile sale este lipsită de semnificaţie. Sintem,
prin urmare, întru totul îndreptăţiţi să nu ne mulţumim
nu rnai cu sensul u nei propoziţii, ci trebuie să ne preocupe
şi semnificaţia ei. De ce pretindem insă ca fiecare nu me pro­
priu să posede pe lîngă sensul său şi o semnificaţie a sa? De
ee nu ne mulţumeşte gîndul? Pentru că şi întruc î t ne inte­
resează valoarea sa de adevăr. Dar acest lucru nu ne intere­
sează întotdeauna. Cînd ascult ăm o epopee, alătu ri de eufo­
nia limbii nu ne captiveazil decît sensu l propozi�iilor, re­
prezentările şi s en time n t el e pe care ni le determină. O dată
cu punerea problemei adevăru lu i am abandona plăcerea artis­
tică şi ne-am orien1a spre o ex am i nare ştiinţ.ifică. De aceea,
atita timp cît con siderăm poezia ca operă de artă, ne este
indiferent dacă nu mele "Odiseu", de pild ă , are sau nu o sem­
n ificaţie •. Năzuinţa spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă
întotdeauna să pătrundem de la sens la semnificaţie. După
cum am vă:.:ut, atunci cînd ne interesează semnificaţia păr­
ţl lor componente trebuie să căutăm şi semnificaţia propo­
ziţiei, iar ace�t caz va apărea numai atunci cînd ne in t er e­
sează v al o a rea sa de adevăr.
În felu l acesta sîntem î ndemn aţi să acceptăm v�Ioarea
de adevăr a unei pr o p o zi ţ i i ca fiind semnifica!ia sa. lnţeleg
prin valoarea de adevăr a u nei propoziţii faptu l că ea este
adevărală sau e s t e falsă. Alte valori de adevăr nu există.
Fieeare propoziţie enun ţată în car e ne intere�ează. semnifi­
caţ i a cuvintelor trebuie să fie con cepută drept nu me propriu,
şi atunci semnificaţia sa, dacă ea există, va fi a d ev ă r ul sau
fa l su l. Aceste două obiecte (adeyărul şi falsul. - N. t.) sînt
acceptate de t oţi cei care ju decă în genere, chiar şi de un
scep t ic , considerînd ceva ca fiind adevărat, deşi poate n umai
în mod tacit. Desemnarea valorilor de adevăr ca obiecte
poate să apară ca u n incident arbitrar, ca un· simplu joc de
--- �\.l. .,J'\ ....�....... ' 1 .
• Ar fi de dorit să avem o expresie specială pentru semne care au numai
sPns. Dacă pe acestea le-am numi imagini, atunci cu\"intele unui artist
pe scenă ar fi imagini şi însuşi artistul ar fi o imagine.
 SENS Şl SEMNIFICAŢiE 63
cuvinte din care nu ar rezulta nici o consecinţă profundă.
Ceea ce numesc obiect poate fi clarificat mai precis numai
corelîndu-l cu conceptul şi cu relaţia. Acest subiect vreau
să-1 rezerv unui alt studiu. Dar trebuie spus de pe acum crt
în fiecare judecată *, oric î t de evidentă ar fi ea, se reali­
zează trecerea de la treapta gîndurilor spre treapta semnifi­
��aţiilor (obiectivului).
Există tentaţia ca relatia gîndului faţă de adc,·ru· �1'1 nu
fie privită ca relaţie a sensului faţă de semnificatie, ci ca
relaţie a subiectului faţă de predicat. Se poate spune chi:;tr
direet: "Gîndul că 5 es t e un num5r prim este adevărat". In
cazul unei examinări mai atente se poate ob!'erva 1'1'1 în felul
acesta nu s-a spus nimic mai mult decît în propozi! ia simplii
5 este un număr prim". Asertarea adevi'trului rezidă în am!Jcle
�azuri în forma propoziţiei enunţate, chiar şi atunci cînd ea
11u posedă puterea ei obişnuită: de exemplu, ro s t i t ă de un
ari i!'l pe scenă, propoziţia "Gîndul că. 5 este un uumftr pritn
este adevărat'• conţine un gind, �i nnume acela�i gind ca �i
şimpla. propoziţie "5 e::;te un număr prim". De ait·i se poate
conchide că relaţia gîndului fală de adevăr nu poa te l'i com­
pa ra tă. cu cea a subieetului faţă de predicat. Subiectul �i
predicat ul sînt (in sens log ie) păr!i ale gindului; ele se găsesc
pe aceeaşi treaptă a cunoaşterii. Prin conectarea subiectului
şi a predicatului se ajunge numai la un gînd; nu se ajunge
niciodată. de Ia un liens la semnificat.ia lui, nici de la uu gind
la valoarea sa de adevăr. Mişcarea se desfăşoa1·ă pc aceeaşi
treaptă, dar nu are loc o trecere de la o treaptă la treapta
următoare. O v al o a r e de adevăr nu poate fi o parte a unui
gînd, la fel de puţin cum Soarele nu este sens, ci un obiect.
in cazul in care este corectă presupunerea noastră, potri\·it
căre ia semnificaţia unei propoziţii o cons.til uie valoarea �a
de adevăr, atunci aceasta din urmă trebuie să rămînă ne­
schimbată cînd o parte a propoziţiei este s ub stit u i t ă cu o
expresie care are aceeaşi semnificaţie, însă un sens diferit.
Şi, de fapt, aceasta este s i tua ţ i a . Leibniz sp u n e pc s('url:

• O j u•lccată nu reprezintă pentru mine o simplă. concepere a unui gînd,

.
· · · '
ci recunoasterea adevărului. lui.
.
' ' �
Bll G. f-REGE

"Eadem sunt quae sibi mutuo substit ui possunt, salva veri­

tate". S-ar putea găs i oare ceva în afara valorii de adevăr
ca re să apa rţ ină în genere fiecă rei propo ziţii , lu în d u - se în
consideraţ ie sem nifica ţia părţilor componente, şi care să
rămînă neschimbată în cazul unei substituţii de felul i nd ic at?
Dacă valoarea de adevăr a unei propoziţii este sem ­
ni fic a ţia sa, atunci toate pro poz i ţ iile adevărate �i toa te
eele false, la rîndul lor, au aceea� i semn ificaţie . Ye­
dcm de aici că în s emnific aţia prop oziţiei tot ceea ce este
singular este estompat. Aşadar, nu ne poate n ici od ată inte ­
re s a nu mai semn i fi caţ ia unei prop ozi ţii , d ar n i ci :;>;Îndu l sin­
g u r , ţăci acesta nu duce la nici o c u no a ş t e re , ci numai gîndul
împreună cu semnificaţia sa , adică cu valoarea sa de adevăr.
Putem concepe actul j u d icat iv ca ceea ce înaintează (fort­
sehreiten) de la un g·înd la va loare a sa de adevăr. Însă a ceasta
nu trebuie l ua tă d rept o defi niţie . Actu l j udica t iv e ste ceva
cu to t u l spe ci fic şi in comparab il . Am p u t ea spune de ase­
men e a că ac tu 1 j udi ca t iv este actul dis tingerii părţ.ilor în
ca dr ul valorii de adevăr. Această dis1 ingere arc loc prin
întoarcerea spre gînd. Fiecare sens care apa rţi ne unei valori
de adevăr ar core spunde unei modalităţi deos eb ite de des­
com pu nere. Cuvintul "parte" a fost to tuşi utilizat aici într-un
mod s pecial . Eu am t r a ns p u s relaţia dintre întreg şi parte
de la propo zi t ie la se mnifie a l ia sa, numind semnificatia
u n u i cuvînt p t
a rte a semnifica iei pr·opoziţiei cînd cuvînÎul
însuşi este o parle a ace�tei propoziţii.
Aceasta reprezintă, rlc�igur, un mod vulnerabil de cxp ri ­
ruare pentru că în cazul semnificatiei pr·in întreg �i o par·te
a sa cealaltă pa r t e nu este dc1ernrinată elt şi pen t r u faptnl
că atunci cînd ne referim la eorptn·i, cu\'Întul parte este folo­
sit în al t şens. Ar trebui creată o expresie specifică în vede ­
rea acestui scop .
Vom e xa min a în co n t inu a re prcsupuuerea că va l oar e a de
odevăr a unei propozitii con s t i tu ie semnificaţ.ia sa. Am c on­
statat că yaloarea de adeYăr a un<·i propozi�ii rămîne intactă
substituind în ea o expresie prin alta eehi v�l cntă ei. �u am
analizat însă cazul în rare e xp resia de substituit e s te ca îns[t�i
o propoziţie. Dadt l'oneepţia noastră rste exactrt, atunei
valoarea de adcvru· a urwi propozitii r.are eonţine o altă pro·
 SENS ŞI SEMNIFICAŢIE 85
poziţie ca parte a sa trebuie să rămînă ne•chimbată cînd
substituim în locul propoziţiei-parte o altă propoziţie, a
cărei valoarc de adevăr este aceeaşi. Ne putem aştepta la
excepţii cînd î n t reg u l sau propoziţia-parte constituie o vor­
bire directă sau indirectă. fn ace s t caz, după cum am văzut,
semnificaţia cuvintelor nu este cea obişnuită. O propoziţie
semnifică în vorbirea direcHt tot o propoziţie, pe dnd ln cea
ind irectă un gînd.
In felul acesta trect·m la exami11arca propozi1 ii lor sub­
ordonate. Acestea apar ca părţi ale unei formaţii propozi­
ţionalc, care din punct de vedere logic apare tot ca propo­
ziţie, şi anume ca propoziţie principală. Aici se pune între­
barea: oare este valabil �i pentru propoziţiile �ecundare
fapt ul că scmnirica!ia lor e�le o va l oa re de adevftr? Privitor
la vorbirea indirectă, �t i m de pe acum contrarul. Lingvi�tii
consideră propoziţiile subordonate ca reprezentante ale păr­
ţilor de propm:iţie şi le împart în propoziţii subiective, atri­
butive, con1plefivc, cirn Jnf'IDnţiale. De aici ar urma că sem­
nificaţia unei propoziţii subordonate nu ar fi o valoare de
adc\"ttr, ci nr fi de acela�i ordin cu eca a unui :;ubHantiv,
adjcetiv sau a cl v e rb , re �:ct:rt tU cea a unei păqi de propo­
ziţ ie , care ca :;cm EU ccmtituic t:n gînd, ci duar o par le a lui.
Numai o ccrcelurc mai pătrunzătoare poate limpezi ac eas t ă
problemă. În această privinţă nu ne vom ţine s tric t de îndrep­
tarul gramatical, ci vo m examina ceea ce logic este de ace­
eaşi natură. Vom considera mai întîi cazurile în earc sensul
propoziţiei subordonate, aşa cum am p resupus, nu t:�te un
gînd indcpendenl.
Dintre propozi!:iile :;uhiectiv-abstractc int1·odusc p1·in "că"
face parte şi vorbirea indircctă, in care cuvintele posedă sem­
nificatia lor i ndirectă ce corespunde sensului lor obisnuit.
În �
ac st caz, propozitia subordonată are ca semnifica ie un t
gînd �i nu o valoare de adevăr, iar ca sens ea nu conţine nici
un gînd. ei sen�ul cuvintelor " gîndul că . . . ", cnre nu este decît
o p arte a gîndului întregii structuri propor.iţionale. Acest
"
raz apare după "a �puue", "a auzi", "u fi de pftrerl' ,
"a fi conYins", "a eonchide" �� alte cuvin le ascm;jnătoa.
86 G . FREGE

re *. Si tu a ţia se complică însă d upă cuvin Le ca: "a cun oaşte",

"a şti", "a-şi imagina", ceea ce vom exa mina mai încolo.
Faptul că în c az ur ile noastre semnificaţia propoz iţiei
subordonate este într-adevă.t· gîndul se nde şi din aceea că
a d e văru l în treguht i es Le indi fe ren t de ade,·rtru 1 �au de falsi­

latea gîndului respectiv. Să comparăm , de exemplu, cele două

propoziţii: " Cope r ni e credea di orbitele plane telor sint
cercuri" şi "Copcrnic c.rcdra <:ă aparen\a mi ş căt· ii Soarelui
este p r ovo cat ă de mi ş carea reală a Pămîntului". Aici se poate
s ubst itui o propoziţie secundară prin cealaltă fără a încălc a
adevăru 1. Prop ozi ţ ia principală îm pr eună cu cea subordo­
nală nu conline ca sens decît un singu r rrlnd, iar adevărul
�
întregului n;t presur..u ne nici a d ev ărul , ni i falsitalea propo ­
ziţiei su bordonate · In aces te cazut·i nu este permisă în pro­
poziţia su bordon a t ă. s ub st i tu ir c a u nei expre sii cu o alt ă expre­
sie care are aceea�i semnifica! ie obişnuită, ci numai cu o ex­
pres ie care are aceeasi se mn if i ca ti e indirectă, adică acelasi
sens obişnui t . Dacă � incva ar vrea să conchidă că semnifi­
caţ-ia u ne i propoziţii nu esle va luarea ei de a dev ăr , p en t ru cft
a tunci ar fi pcrrni�ă oridnd substituirea ei cu o allă propo­
ziţie care urc aceea.şi vuloare de adevăr, ar merge prea de parte
cu a cea stă presupunere. A n alog s_-ar putea afirma eă semn i·

ficaţia cuvîntului "luceafăr �c duninenţă" nu ar fi planeta

Venus, căci nu ne es Le pcrm 1s să spunem oricînd , în loc de
"l uceafă r de diminea ţă", ,.Venus". Sînlem î ndreptă ţiţi să
co nchidem numai că se mnifi caţ ia p ropozi ţi e i nu este întot­
deauna valoarea ci de ad ev ă t• şi că " luce a făr de di mineaţă"
nu semnifică înLoldeauna planeta Venus, �i anume atunci
cînd acest cuvînt este luat î n semnifica! ia sa indirectă. Un
asemenea caz spe c ial apare tocmai în p�opoziţ.iile sub o rdo ­
nate pe care le-aut cxalllinat !'Î ' a căror semnificatie ' eslc
un gînd.
Dacă se :>pune "se pare t:ă .. . ", atunci se subînţelege "mi
se pare că ... " sau "eu sînt de părere că...". Prin a c estea ne
găsim din nou în faţa un ui caz al vorbirii indirecte. Situaţia

* În propoziţia ".4 a minţit că 1-a văzul pe B", prop oziţia subordonatii

semnifică un gind despre care se spune, în primul rind, că .4 o sus!ioe
ca fiind adevf•rată (propoziţia "�ă 1-a văzut pe B".- !V. t.) �i, �o
�� doilea rind, că A a fost convtns de falsitatca ei.
 sENS Şr SEMNiFicA·fiF. 87
�ste asemănătoare �i în cazul e xp re s i ilor : "a se bu cu ra", "a
regreta", "a admite", "a o biecta" , "a sp era" , "a se teme"·
Dacă Wellington, pe la sfîrşitul bătăliei Belle-Ailiance, s-a
bucurat de venirea prusac ilor , atunci temeiul bucuriei sale
a fost doar o convingere. Şi chiar dacă s-ar Ii înşelat, atîta
timp cît a durat iluzia sa nu s-ar fi bucurat în mai mică
măsură. Pe de a lt ă parte, înainte de a fi căpătat convingerea
că prusacii vin, nu s-ar fi putut bucum de a erast a chiar dacă
aceştia s-ar fi apropiat realmente.
Du pă cum o convingere sau o cre d i n ţă e�le lrmeiul un�1i
srntiment, Lot aşa poate fi şi t emei ul unui raţionament. Jn
propoziţia "Colurnb a dedus din curbura Pămînt ului că dacă
ar călă tori spre vest ar pu t ea să ajungă în Indii", avem ca
semnifica ţii ale părţ. ilor două gîndur i : că Pămîntul ar fi ro­
tund şi că Colurnb, călătorind spre vest, ar putea să ajungă
în India. Ceea ce interesează este faptu l că în acest context
Co lu m b a fo�L convins şi de una, şi d� c eal al t ă, şi că prima
convingere a fost temeiul celeilalte. Jn privin ! a adevărului
propoziţiei noas t re este in difer en t dacă Pămîntul este real­
mente rotund şi d a că Columb, călătorind spre vest, ar putea
să ajungă, aşa cum credea el, în India; dar nu este indife­
r ent dacă suLslituirn sau nu pentru "Pămîn t" -"pla netă
care este însoţită de o Lu n ă, al c ărei diametru est e mai mare
decît a pa Lra parte a ei". Şi în aeP�t caz apare semnifica! ia
indirectă a euvintelor.
Propo z iţ ii l e circumstantiale de scop introdme p r i n "ca
să" apHrţin aceleia�i categorii, deoarece s c opu l esie în mot!
rvident u n gî nd ; de aici u rm e azi't că !(f'lllnifiea(ia indire!'lă
a cuvintelor cere modul c onj un c t iv.

Propoziţia subordonată care începe cu "ra sii", după ":.

"
poru n e i , "a :;olicita", "a inter zice" , apare în vorbirea d irce! it
la imperativ. O asemenea p ropo zi ţi e su hordo11a tă nu are �c m­
nifica!ie, c i numai sens. O r ugămin t e, o poruncii nu s în t de
fapt gînduri, dar s t a u pe aceeaşi treapt ă cu gîndurile. De
aceea euv in tele sînt lu at e cu s em n i f i caţ ia lor ind i re c tit în
propo z i t ii subordonate dependente de "a poru nci" , "a s o l i ­
cita" etc. Semnificaţia u n ei asemenea propoziţii nu e�lc de,·i
o valoare de adevăr, ci o poruncit, o ru gă mi n te ;;au a�a
ceva.
88 G. FREGt

O situaţie asemănătoare apare în cazul intrebărilor âe­

pendente de felul acestora: "a se îndoi dacă", "a nu şti ce".
Observăm lesne că şi aici cuvintele trebuie luate în semnifi­
caţia lor indirectă. Propoziţiile interogative introduse prin
"cine", "ce", "unde", "cînd", "cum", "prin ce" etc. par a fi
uneori de genul propoziţiilor circumstanţiale în care cuvin­
tele au semnificaţia lor obişnuită; deosebirea lingvistică
constă în modul verbului. În cazul modului conjunctiv, între­
barea apare dependentă şi semnificaţia cuvintelor in directă,
si astfel un nume propriu nu poate fi sub�t ituit în general
p rin alt· nume propriu al aceluiaşi obiect.
În cazurile examinate, cuvintele propoziţiilor subordo­
nate au avut semnificaţia indirectă şi, ca atare, însăşi sem­
nificaţia propoziţiei subordonate a fost indirectă, adică ele
nu au o Yaloare de adevăr, ci exprimă un gind, o poruncă, o
rugăminte, o î ntrebare. Pl'opoziţia subordonată poate fi con­
cepută ca subslantiv sau chiar ca nume propriu al respecti­
vului gînd, al acestei porunci etc. conforlll căruia a intrat
în conexiunea structurii propoziţionale.
Vom considera în continuare alte propoziţii subordonate
în care cuvintele au, e drept, semnificaţia lor obişnuită, fără
să aibă totuşi ca sens un gînd şi ca semnificaţie o valoare de
adevăr. Posibilitatea acestui lucru va fi lămurită în exem­
plele ce urmează.
"Cel care a descoperit fonna de clip!5i'l a o1·bitci planetelor
a murit în mizerie".
Dacă aici propoziţia subordonată ar avea ca sens un gind,
atunci ar fi posibil să exprimăm acest gind şi printr-o pro­
poziţie principală. Dar acest lucru nu este posibil, căci subiec­
tul gramatical "cel care" nu are un sens de sine stătător,
ci m ijloceşte legătura cu propoziţia ce urmează: "a murit
în mizerie". De aceea nici sensul propoziţiei subordonate nu
este un gînd complet, iar semnificaţia sa nu este o valoare
de adevăr, ci (semnificaţia sa este. - N. t.) Kepler. :3-ar
putea obiecta că sensul întregului prcsupun c ca parte un
.
gînd, şi anume că a existat cineva care a descoperit prima
a
dată forma de elipsă orbitei plan(!telor, căci cel care admite
adevărul întregului nu ar putea să nege această parte. Această
ultimă idee este certă, dar numai pentru d1 altfel propoziţia
 SENS ŞI SEMNIFICAŢIE 69
subordonată "cel care a descoperit forma de e l ipsă a orbite i
planete lor" n-ar avea r.i c i o semnificaţie. A t unc i cînd s�
enunţă ceva trebuie totdeauna admisă drept de la s i ne înţe.
leasă presupunerea că numele propr i i s imple sau compuse
utilizate au o semnificaţie . Dacă deci se afirmă : " Kepler
a mur it în m izerie", se pre supune că numele " Kepler" de­
semnează ceva ; dar în sensul propoziţ.ie i " Kepler a murit
în mizerie" nu e c onţ- inut ca atare gîndul că numele " Kepler"
ar desemna ceYa. Dacă lucrurile ar s1 a aşa , negaţia n-ar
trebui să imbrace forma.
" Kcplcr nu a murit în m izer ie" ,
Cl

" Kcp ler nu a murit î n m izerie, sau atunci numele «Ke­

pler ,> este lips i t de semnificaţ-ie". Faptul că numele " Kepler"
desemnează ceva e ste mai degrabă o presupunere atit pentru
afirmaţia
"Kcpler a m ur i t in mizer ie" ,
cît şi pentru Cl!a contrară ei. Limbile au însă o defic ienţă,
căci în ele sînt pos i b i le expres i i care (după forma lor gra­
maticală) par a fi determinate spre a desemna un ob iect, dar
în anu m i te s i tuaţii particulare această p o s i b i l itate nu se
realizează , deoarece acest l u cru depinde d e adevărul propo­
z i �.iei. Astfel dep inde de ade,·ă ru l propo z i ţ i e i
" a exis tat o persoană care a descoperit forma clip soidală
a orbite i planetelor"
dacă propoziţ-ia secundară
"cel care a de scoperit forma elipsoidală a orb itei plane­
telor" desemnează realmente un obiect sau provoacă doar
apare nţa une i de semnări, f i ind de fapt lipsită de semnifi­
caţie . Astfel poate să apară impresia că propoziţia subordo­
nată ar conţine c a parte a s ensul u i ei gîn d ul că ar fi existat

c ineva care a descoper it forma elipso idală .a orbite i plane­

telor. Dacă cele de mai sus ar fi corecte , atunc i nega ţ ia ar
trebui s l1 îmbrace forma
"cel care a recunoscut prima dată forma elipsoidală a orbi­
Ici planc telor 1111 a mu1•i t in mizerie sau 1111 a e x i s t a t n i­
meni care să fi clescopet• i t formu e l i ps o i d a lr1 n nrh i t e i plan e ·
t e lor" .
10 G. FREGE

Această deficienţă rez idă , aşadar d i n tr-o i m pe rfec ţi u ne a

l i m b i i , de care de a ltfel n u e s t e în tru t o t u l liber n ic i I i m ·
baj u l s i m bo l i c a l a n a l ize i ; şi a ic i pot să apară co nex i u n i
d e semne care lasă impresia c ă ar s e m n i f ica ceva , de�i - cel
p uţ i n p î nă in mome n t u l de faţii - sînt l i ps i te de semnifi­
ca ţie , ca , de exempl u , �ir ur i l e d iverge n t e infinite . Se poate
e v i ta a ceas La , de p i ldă , s ta b i l ind în p art icu lar că şi r u ri!e
d i vergen te i n f i n i t e !>emn ifică numărul O. De la o l im hă lo gi c
perfectă (vez i " Begriffsschrift") tre bu ie să p reti ndem ca fie·
care expres i e care se consti t u ie î n mod corect din punct de
vedere gra matical ca n u me propriu din semne deja introduse
s ă desemneze real me nte s i un o b iect si să nu fie in trodus
n i c i u n semn n o u ca num'e propr i u fără 'să i se adauge o sem·
nificaţie. Logica n e p revine asupra greşel ilor a l căror izvor
îl co n sti t u ie semn ificu ţ i i le mu l t ip le a le expre s i i lor. Cel p u ţ i n
t o t atî t d e j u,;t ificat con !> i de r avertimiCn t u l cu p r i v ire l a
nu mele propri i aparent e , care n u a u n i c i o s e m n ifica ţie . Isto­
ria ma temat ici i poate i l ustra erori proven ite d i n caz u r i ana­
loge acestora . Fo losirea dcmagogică , abuzivă a c u vintelor
d uce la această s it1J a � ie , poate ş i m a i mult decît cuvin­
tele c u mai multe s e m n i f i ca ţ i i . "Viaţa poporu l u i" poate
serv i ca exempl u , şi anu me se poate constata u şor faptul
că nu ex i s tă n ic i măcar o sem n i fica t ie u n i ver s a l a d m isă a
aceste i expre s i i . Prin u r m a re , nu e s te lip� i t de rost să c u rmăm
o d a t ă p e n t r u l.o tdea u n a izvoru l ace s t or erori , c e l pu1 i n pen·

tru stiin tă . O b iec t i i le exa m ina t e v m · fi a stfe l î n l ă t urat e ,

căc i ' n u �·a mai d�p ind e de adevăru l u n u i gin d fap t u l că u n
nume p ropr i u a t·e � a u n u o s e m,.. i f ica ţ i e .
Putem ală t ura î n c o n s id c ra � i i l e noas tre ace�tnr propoz i � i i
subiec tive o spec ie a p n> poz i � i i l o r u t. . i b u L iYc ş i c ir c u mstan­
ţ ia l e , care s l n t logic î n rud i te cu accs lca .
Şi propoz iţi i l e a tri b u tin servesc la forma re a n u melor
propri i compuse , chiar dacă nu sînt s u f i c i e n L e singure pe n tr u
această formare , c u m e s t e caz u l p ropoz i ţ. i i lor s u b i e c tive .
Aceste propoz i ţ i i atri b u t ive treb u i e c o n s i derate ca identice
cu adjective l e . În loc de "rftdăc i n a pă tra tă d i n 4 c are c s le
ma i mică decî t O" , se p o a te s p u ne de .asemenea " rădăc i n a
p l Hrată negativă d i n 1," . A cesta este ca z u 1 în care d intr-o
expre s ie conc e p l uală s - a forma t un Hume propri u , compus
 SENS ŞI SEMNIFICAŢIE 71
cu aj utorul art icolul u i ho tărît la singular, ceea ce este permis
ori de c i te ori d in s fera noţ iunii face parte numai un singur
obiect * . Expres i ile conceptuale pot fi astfel const ituite,
înc î t prin propoziţii atributive să se indice notele, ca în
exemplu 1 n o s tru , prin propoziţia "care este m a i mică dedt
O" . Este evident că o asemenea propoziţie atributivă nu va
a vea ca sens un gî nd şi nici ca semnificaţie o valoare de ade­
văr la fel de puţin ca propoziţia sub iect ivă de m a i îna inte,
ci va avea ca sens numai partea unu i gînd care poate f i
exp r i m a t ă î n unele cazuri ş i c u ajutor ul unui s ingur adject iv.
Ş i a ic i, ca şi în caz u l propoziţiilor s u biect ive , lipseş te su­
biectu 1 independent şi astfel posib ilit atea de a reda sensul
propoziţiei su bordona 1 e printr- o propoziţie principală inde­
pendentă.
Locurile, moment ele şi intervalele de timp s int privite
l o gic ca ob iecte . D ec i desemnarea prin limbaj a unui loc,
a unui moment anumit sau a unui interval de timp trebuie
s ă fie concepută ca nume propriu. Propoziţ iile circumstan·
ţiale de loc şi de t imp pot fi utilizate la formarea unui
nu me propriu asemenea propoziţiilor sub iective şi atribut ive.
To t aşa se po t c o n s t ru i e xpre s ii pentru conceptele ce redau
lol' u l e tc . Cu neca� l ă ocazie observăm din no u faptul că aceste
pro p o1.i ( ii s u bor·d o n a l c 1 1 1 1 pot fi redate prin pro poziţ.ii prin·
e i pa l e , căc i le l ip s c � l e o par te componen t ă csenţ.ială, ş i
tm u me d e term i n a t·ra d e l o c ş i d e 1 i m p , care nu es l e decît indi·
ea l ă eu aj u tOJ·u l u n u i p t·on u t n e relativ sau a u nei eunj u ncţii * * .

• i n c o n f. . r.n i t a l c t: u ··de me n l i o na L P , u n p i a s l f e l rl e � x prP-� i i a r tre·

h u i s ă - i a s i gui'C i n lo l d e a u na o se mn i f i c a ti e pe baza u n t i precizări
s pe c i a l !' , d e e x e m p l u d e te l' m ina l i a prin c a re s e m n i f icaţia ei tre b u ie
�ii f i e cons i t.l t• ra t il n u măt· u l O a t unc i cînd d i n sfera n o ţ i u n i i fac pa rte
m a i mu l t i' o b i e c t e sau n u face p a r l e nici u n obie c L .
• • De a i L fl.' l , in caz u l a c e ;; t o r propoziţ i i apar J.Işor d i fer i t e i nterpretă ri .
:o; e ns u l propoz i ţ i e i " D u p ă ce S c h lcswig- Ho l s t e i n a fos t rupt de Dane·
m a •·,· a , Pru s i a �i A u s l • · i a s - a u de1.b inat" se poate reda şi prin forma
, . d u pă I'U p e r<?a S c ld�s w i g-- H o l s t e i n u l u i de Danemarc a , Prusia ş i
.\IJ S t l·ia s-au d e z b i na t " . l n a e e s t context e s t e l i mpede că d r e p t parte a
ace� t. u i sens nu Lrt· h u i., c o nc<· p u t. g i n d u l că Schleswig- Ho l ste in a fost
r u p t oda tă d e Dane ma rca" , c i că această rupe re e s t e o presupoziţie ne·
cesarii pent1·u ca e x pres i a " d u pii ruperea Schlesw ig- H o l s t e i n u l u i de
Dan e ma rca" să a ibă i n g e n e re o semnif ica pe. Propoz i ţ i a n o a s t ră puate ,
f i re ş t i.' , să fie conccpu lii �i ('U i n Len ( i a de a spune p r i n ea că Schleswig-
72 G. FREG:f:

Şi în propo z i ţ i i le con d i ţ i o n a l e treb uie de t.:cle m a i multe

ori , asa cum a m văz u t la p ro p oz i ţ i ile s u biec t i ve , a tribut ive
şi cir�umstanţiale , să recunoaştem o p arte componentă nede­
finit i n d icativă căre i a î i corespunde în pr0pozi ţ i a secventă
una identi c ă . Întrucît ambele p ă r ţ i se referă una la a l ta ,
e l e leagă amb ele păt·ţi în tr- � n între g , care de regulă nu ex­
p r imă dec î t un s i ngur gînd . In propoz i ţ i a
" D a că un număr este m a i m i c dec î t 1 si m a i mare decî t O ,
'
atunci p ăt ratul l u i este d e a s e menea m a i m i c d e c î t 1 ş i
mai m are decît O" ,
ace st element component e s t e "u n număr" in propoz iţia con­
d iţ i o n a l � ' ş i "lui" in p r opo z i ţ i a consecvent . Tocm a i această
nedeterminare dă sens u l u i u n ivers a l i tatea n ec esa r ă unei legi .
Dar t ocm a i astfel se ş i fac e dl prot aza si ngură nu are sensul
unui gînd desă\·ir� it şi că e xpri mă îm p re u n ă cu apodaza un
gînd , ş i anume numai u n u l , ale căru i p ă rţi nu mai sînt gîn­
dur i . Este , în genera l , incorectă afirmaţia după care în j ude­
căţile i po te t ice ar fi p u!;c în r e l a ţ i e rec iprocă două j udecăţ i .
Dacă se vorbeşte în acest fel s a u în mod s i m i la r , cuvîntu l
"judeca tă" este u t i l izat in a c e laşi sens pe care l:am legat de
cuvîn t u l "gind" , as tfel încî t aş p u tea spune : " Intr- un gînd
i p ot e t ic sînt puse în relaţ i e rec i procă două ginduri" . Aceasta
a r p u tea fi ade v ă t·a t ă n u m a i in caz u l în cat·e ar lipsi o p a r t e
componentă care ind ică n e d e term i n a t • , dar a t u n c i nu ar m a i
exista n i c i u n i versa l i ta tt• .
Dacă m omentul in t i m p treb uie i n d i c a t in mod nedeter­
minat în an tecedent ş i c onsecven t , atunc i aceas tă i n d icare

Holstein a f os t o d a tă l'll p t d e D a n e ma rca . Acesta e s t e u n caz care va fi

examinat mai t i rz i u . Pentru a vedea m a i usor deoseb i rea , ne vom
transpune în conş t i i n t a unui c h inez , care din � au za cunoştinţe lor sale
insuficiente cu p r i v i re la i s toria Europ e i consideră fa l s fa ptu l că
Schleswig-Hois t e i n a fos t rupt odată d e Danemarc a . El v a considera
prop oziţia noastră concepută i n prima formă , ca nf' f i i n d n i c i a d evă ­
rată , ni c i falsă şi va nega orice se m n i fi c a ţ ie a p rop o z i t. ie i , căci pro p o­
ziţiei s u b ord o n at e îi l i p se ş te s e m n i fica ţ i a . A cea s t a ar da numai i n
mod aparent o de lerminaţie tempora l ă . Dacă , d impo t r i v ă , e l co ncepe
p rop oz iţi a noast•·ă in forma a doua , va gă s i in ea e x p r i m a t un gînd
p e care e l i-ar consid e ra c a fals , a l ăt u ri de o parle c:�.re a r fi l i p s i tă de
semnificaţie pentru e l .
* Un eori li pseşte o i n<li caţi e l ingvi st i că i ndefinită c e trt- b u ie sconsă
din intre gu l c o n t ext .
 SENS ŞI SEMN-n- TC!i.T I E T3
se face adesea numai p r i n lem pus praesens a l verb u l u i , care
în acest caz nu d e s e m n e ază numa i p rezen t u l . Ac e a s t ă fo rmă
g r a m at i c a lă devine at u n c i par tea componentă nede term inat
indicativă a propoz i ţie i principale ş i a celei secu n dare . " Dacă
S:Jarele se a flă în zodia Cancer u l u i , a tunc i avem in emisfera
nordică a Pămîn t u l u i cea mai lungă zi" este un e xem p lu
pentru acest caz. N i c i aic i sensul propoziţiei p rin c ip a l e nu
p o a te fi exprimat p r i n t r- o pro p o z iţi e pr incipală , căc i aces t
sens nu rep re z i n tă un g î n d desăvî rş it ; dacă am spune "Soa­
rele se a flă în zod ia C a n ceru l u i" , am ra p orta a c e s t sens la
prezen t şi am sch i m b a în f e l u l at:esta sen,;u l . Dar nici s e n s u l
pt'opoz i t i l' i pr i n c i p a l e n u r e pr e z i n t ă u n gî n d , r ă c i n u m a i
Intre gu l compus d i n p r o p oz i ţ i a pr i n c i p a l ă ş i d i n cea secun­
dară c o n ţ i n e u n gînd. De a l t f e l se poa l c î n t îm p l a ca m a i
multe pă r ţ i co m p o n e n t e e o mune a n t ecedentul u i ş i c o n s c r ­
vcn tului să f i e i n d ica te î n m o d n e de t e r m i na t .
Este l i m ped e c ă pro p oz i ţ i i le s u b i ect i \·e , i n t ro d u s e prin
" c i n e " , "ce: ' , ş i p r o p o z i ţ. i il e c ircu ms tanţi a lc , i ntro duşe p ri n

" u nde", "cînd", "oriun de" , "ori de c î te ori" , tre b u ie so c o t i t e

adesea ca p r op oz i ţi i con d i ţ io n a le ; de e x emp l u : " C ine a t i n ge
�moala se m î nj e şte" .
Ş i p ro po z i ţ i i l e a tribu tive pot s i a î n locul p r o p o z i ţ. i i l or
c o ndi ţ i o n a le . Astfe l , sensul propoz iţ iei prezenta1 e ma i sus
se p o a t e exprima. ş i p t' i n f o r ma : "Pă l ra tu l unui li U măr ma i

mic decît 1 si m a i mar·e decît. O (' s tr mai m ic d ec i t 1 s' i m a i

mare decit 0:' .
S i t ua ţ ia insii este deose b i t ă ciml pm· l ca c o m p o ne n tă co­
mună a pro p oz i ţ i e i p r i n c i p a l e � i a c e l e i secun dare e s te desem­
n a tă pr· i n t r- u n n u me pl'Opr i u . I n JH'opozi! ia :
" Na p o l e o n , d i n d u - ş i se a ma de p e r ie o \ u l c are amen i nţ.a
flancul d r·cp t , a c o n d u s 1'1 î n s u � i gărz i l e s a l e c o n t ra pnz i 1 i e i
. .

mam 1ee
�'

s î n t rxpl'ima te cele d o u ă ide i :

1 . Napoleon şi-a d a t s e a ma de pericol u l e a re a me n i n ţ a

f la n e u l drep t ;
2 . :\' a p o l c on a eo n d u s e l in:; uş i gă rz i le eon t ra p o z i t i e i
l ll U tn iCe .
C ind ş i u n de a avut loc acest eveniment nu se p oa t e � t i ,
c r · i d rep t , decît d i n co n tex t , da r 1rc h u i e !' ă se con sidere ca
74 G. FREGE
de term i n a t de aceas ta . Dacă e n u nţăm î n t r·eaga propoz i ţ ie ca
a s er ţ i u n e , a t u n c i a f i rm ă m in ace l a � i t i m p cele două propo­
z i ţ i i compo n e nte . Dacă u n a d i nt re a ec � te propoz iţ i i -părţ i
este fal s ă , ş i intregu l v a fi fa ls . Aici avem c a z u l i n c a re pro­
p o z i ţ ia secundară î n să ş i a re d rep t sens un gî nd desăvîrş i t
î n s i ne (dacă î i a d ă u gă m i n d ica ţ i i d e t i mp ş i loc) . S e m n i ­
fica ţ i a propoz i ţ ie i l" u bord o nate e � te astfe l o valoare de ude­
văr . P u te m deci să ne a ş te p tă m ca aceasta �ă fie s u b s t i t u i tă
c u o proporţ ie de acee a ş i valoar·e de adeYăr fără ca va loarea
de adevăr a în tregu l u i să fie lczată . L u crurile s ta u î n tr-a­
devăr aşa ; treb u i e î n s ă a v u t î n vedere ca s u b ie c t u l ei să fie
"Napo leon" d i n tr- u n t em e i pur gra m a t i ca l , căci n u ma i în
a c e s t caz ca poa t e fi p usă î n forma une i propoziţii atribu ­
tive , care s e referă l a " � a poleon" . Dacă renun �ăm l a e x i gen ţa
de a - l p u ne în această formă şi dacă admitem şi conec tarea
prin "şi" , atunci cade ş i aceas tă rcstricţ. i e .
Ş i î n propoz i ţ i i le s ubordonate care încep c u "de ş i" s înt
exp r imate gîndu r i c o m p lete . Această conj u n c � ie nu are pro­
priu-zis n ic i un sens ş i n u sch imbă sen s u l propozi ţ ie i , c i îl
precizează • . E drrpt că a m p u te a subst i tu i propoz i ţ ia c o n ­
c e s i vă c u o a l t ă propoz i \ ie cu aeeeaşi va loare d e adevăr fără
a schimba valoaren î n t regu l u i , dar nuarq a ar fi tota l d iscor­

dantă ca ş i c u m am n·ea �ă r·e<' i tăm cu t o n v e s e l un cîn tec

trist .
In u l t i m e le cazu r i , adevăr u l în tregu lu i include adevărul
propoz i ţ i ilor c o m p o n e n t e . S i tu a ţ ia e s te îmă a l ta pen tru cazu­
r i le în care o propoz i ţ ie cond iţ ională exprimă un gînd com­
plet, dar conţ i n e , în l oc de par tea compone ntă doar i n d ica­
toare , u n !lu me pro p r i u s a u ceva ce p oate fi cons idera t iden­
t ic cu e l . In propoz i ţ ia
"Dacă soarele a ş i rflsă ri t , a t u n c i înseamnă că ceru l este
in tens înnora t" ,
timp u l se referă la p rezen t ş i deci este determ in a t . Locul
trebuie considera t �i el ca f i i nd de term i n a t . A i c i s e poate
spune că în tre va l o ri l e de ad e vă r a le pro taz e i şi cele a le apo­
daze i există o relaţie , ş i anu m e aceea conf.orm căre ia este
exclus cazu 1 în care a n teeedc n tu 1 sem n i fi e ă. adevăru l , 1ar

• Ceva asemii ni• Lu r a p a r� c u o c a z i a lui , . d a 1·" ş i ,.totuşi"'.

 SENS ŞI SEMNIPI CAŢIE 75
comecvc n l u l falsul . As t fel , propo z i ţ ia aminti tă este adevă­
ra tă şi dacă a c u m Soarele nu a răsărit încă , cerul fi ind i ntens
înnora t sau n u , şi d a că Soarele a răsărit acu m ş i cerul este
intens înnora t ; în trucît în acest context ne interesează numa i
valorile de adevăr, fiecare propoz i ţ ie componentă poate fi
su bstitu i t ă cu o a l tă propoziţie care are a ceeaşi valoare de
a devăr fără a a feda valoarea de adevăr a întregu l u i . Ş i în
acest caz tonu l a r f i adesea inadecva t . Gînd u l a r p utea sit
pară searbăd fără ca aceasta să schimbe valoarea sa de ade­
văr . Trebu ie să avem în vedere fap t u l că pot să apară ş i gîn­
duri lătura ln ice ce nu sînt propri u-zis exprimate , şi de aceea
n u trebu ie să l e socotim ca făcînd par te d i n sensul propo­
z i ţ ie i . De va loarea de a devăr a gi ndurilor lăturaln ice nu
p oa�e fi VOl'ba • .

I n modul acesta a m î n c h e i a t a n a l iza cazur ilor s imple ;

să aruncăm o p r i v i 1·c a > u pra a ce s-a obţinut.

P rop o z i ţ i a s u bordona tă , de cele m a i mul te ori , n u are

ca sem; un gîn d , ci numa i o p a r te a u n u i gind şi deci nu are
ca semnifica ţ ie o valoare de adevă r . Te meiul acestei s ituaţ i i
rezidă f i e î n fa p t u l e ă în propoz i ţia subordona tă cuvintele
a par cu s e m n i f icaţia lor i nd irc c tă , a s t fel încît sem n i f icaţia
ş i n u sen�ul propoziţ.iei su bo rd on a t e este un gînd , fie d a t o ­
r i tă i n 1 pedcc t i u n i i propoz i ţ i e i s ubordonate , de term i nată de
f u n c ! iu nea i nd icatoare nedefin i tă a u n e i părţi component e ,
a s t fe l încî t propoz iţ ia s u bordona tă va exprima u n gînd abia
împre u ni\ cu p ropoz i ţ ia principală . Ap a r însă şi cazuri în
care sensul p•·opoz i ţ i e i su bordonate repre z i n tă u n gînd inte­
gra l , ş i a t u n r i ca poate f i s u b s t i t u i t ă cu o a l t ă propoz i ţ i e
de a c e e a ş i va l oa re d e ade văr fără c a adevărul în tregului s ă fie
afec tat în m ă s u ra in care nu există obstacole gramatica l e .
D a c ă v o m e xa m ina toate propoz i ţ i i le s u_b ordonate posi­
b i l e , a lu u c i \·or apărea şi propoziţ i i care nu pot fi întru tot u l
î ncadra te î n cazurile spec iale d e ma i s u s . Tem e i u l acestei
s i t u a ţ i i rezidă , d upă c i te văd e u , în fap tul c ă aceste pro-

• Gîndul propo z i ţ i e i n o a � t re ar putea f i exprimat ş i astfe l : "Ori n u a

răsări t încă soar!' le , ori c e r u l e s t e intens înnorat", de unde se po a t e
constata mod u l in care Lrehu i t:l concepută această formă a conexiunii
pro p o z i t.ionale ,
 78 G. f-REGE

poziţii subordonate nu au numai un sens chiar atît de sim­

plu . Se pare că n oi p unem mereu în legătură cu un gînd prin�
c ipal pe care îl rostim gînduri lătura ln i c e , pe care , deşi ele
n u sînt exprimate , cel care n e ascultă le pune în legătură
c u cuvintele noastre , pot rivi L unor legi p s ihologice . Şi de o a ­
rece e l e (gîndurile lăturaln ice . N . t . ) apar spontan î n
-

legătură cu cuvintele n oastre asemenea gîndu l u i princ ipal ,

înseamnă că inten ţ ionăm să exprimăm şi un asemenea gin d
lătura l n i c . Prin aceasta , sensul propoziliei devine m a i boga t
şi se poate întîmpla ca numărul gîndu.rilor si mple să fie
mai mare decît numărul propoziţ i i lor. I n unele cazuri pro­
poziţia tre b u ie înţeleasă în acest fel , în alte cazuri poate să
fie înd o ielnic faptul că gîn d u l lătura l n ic aparţine sem u l u i
propoziţiei s a u il însoţeşte doar Astfel s - a r pu tea crede
• .

că în propoziţia
"Napoleon , care ş i-a dat seam a de p ericol u l care a m e n i n ţa
flancul dre p t , a condus el îns u ş i gărz i le sale cont ra pozi­
ţ ie i i namice"
uu ar fi exprimate n u m & i cele două gînduri i n d icate ma i sus,
c i şi acela că recunoaşterea perico l u l u i a constitu it motivul
datorită căru ia a condus gărzil e contra poziţiei inam ice .
Ne p utem îndoi în fapt că acest gînd a fos t vag s u gera t. sau
dacă a fost rea lmente exprimat . Să n "' întrebăm : ar f i oare
falsă propoziţia n oastră dacă decizia l u i Napoleon ar fi f o s t
l u a t ă î n c ă îna inte d e perceper ea pericolu l u i ? Dac ă t o t u ş i
propoziţia ar putea f i adevărată. în c i u da aceste i condiţii,
atunci gîn d u l nostru lăt u ralnic n u a 1· tre b u i concepu t ca
făcînd parte d in sensu l propoziţie i . A m p u tea fi de acord
c u a ceastă interpretare . Î n caz contrar s ituaţia ar f i destul
de complicată , căci atunci a rn avea mai multe gînduri s im­
ple d ecît propoziţi i . Dacă în plus a m s u b s ti t u i propoz i ţ ia
" N apoleon şi-a dat seama de pericolu l care ame n i nţa fla n ­
c u l drept"
cu o altă propoziţie de aceeaş i valoare d e adevăr, do e x e m ­
p l u prin
" Napoleon tre c u se de !1 5 dn n n i" ,

• P ri v i Le,•· l a î u t t·cL•ll· cu J n C'•i " a sl• .- ţ i u nt ,. , , ., o J o l i ni: Î u nii , d a cii llll jll r:o­
mint c s L c fals s a u nu , p u t e m spunP, �:11 ar.•'il � l n p o alt' să p•·c z; i n L c inlt?J'C � .
 SENS şi SEMNÎFICA'( I E 11
t\ lunc i s-ar schimba nu numa i primul nostru gîn d , dar ş i
c e l de-al treilea , � i astfel s - a r putea schimba � i valoarea sa
d e adevăr în cazul anume în care vîrsta sa n u a constituit
temeiul dec iziei de a conduce gărzile contra inam iculu i .
P u tem observa as tfel cauza pentru care în asemenea cazur i
n u în to tdea un a se _pot în locu i reciproc propoz i ţ i i cu aceeaş i
valoare de adevăr . In acest eaz , o propoziţie exprimă m a i mult
tocmai datorită legăturii cu alta decît exprimă luată s ingură .
Să examinăm_ acu m cazuri în eare a pa r , de regulă , ase­
menea situaţ i i . In propoziţia
"Bebel consideră că prin înapo ierea A lsacie i şi Lorenei
dorinţa de răzbunare a Franţei p oate f i s lăbi tă"
s i nt exprimate două gînduri , d i n care însă u n u l nu aparţine
r ropoziţiei principa le , iar a l t u l propoziţiei subordona te , anume:
1) Bebel crede că prin înapoierea Alsac iei ş i Loren e i do­
J· i n ţa de răzbunare a Fra n ţ e i poate fi slăb i tă ;
2) Prin înapoierea Alsaciei şi Lorene i , dorinţa de răz h n ­
n a r� a Franţei nu poate fi slăbită .
In cazul exprimăr i i primulu i gîn d , cuvi n t e l e propoziţiei
!'u bordonate apar cu semni ficaţia lor ind irectă , în timp �Ce
acelea�i cuv inte în exprimarea cel u i de-al do ilea gînd au
semn ificaţ ia lor ob işnu i t ă . De a ic i rezu l tă că prop oziţ ia su­
bordonată din strul' l u ra propoz iţională considera t ă i n i ţ ia l
tr·cbuie considerată , l a drept vorbin d , cu semn ificaţ i i d ife­
r i t e , d intre care prima este u n gînd , iar a doua o valoare de
ad evăr . Dato rită fap t u l u i că valoarea de a devăr nu epu izează
in intregime semnificaţia propoz iţiei subordonate , nu ·o pu­
tem substitui pur şi simplu cu o altă propoziţie , care are
aceeaşi valoare de adevăr . Situaţii asemănătoare apar cu
ocazia unor expre s i i ca "a şti'' , "a cunoaşte" , "este ştiut" .
Prin propoziţia sub ordonată cauzală ş i . propoziţia prin­
c ipală respec t ivă exprimăm m a i mu lte gînduri , care nu co­
respund însă propoz iţiilor luate separa t . În propoz iţia
" Decarece gre u ta tea spec ifică a gheţii este m a i mică decît
a ape i , en p l u te� te la s uprafaţa ape i" ,
avem
1) Gheaţa are greutatea specifică m a i mică decî t a pa ;
2) Dacă ceva are greutatea specifică m a i m ică decît apa ,
a tnnci pluteşte pe apă ;
ÎB G. Fli.EGE
3) Ghea ţa pluteşte pe apă .
Î n orice caz , a l tre i le a gînd nu trebuie expl icat fa ţă dE!
modul în care e s t e prezenta t in prime le d o u ă . În sch imb,
n ic i primul �i al tre ilea , nici a l d o i lea �i a l treilea nu pot
con stit u i î m preună sensul propoziţ iei noas tre . Se poate
o bserva că în propoz i ţ ia subordonotr1
"Deoarece gre u t atea s pe c if i c ă a ghe ţ i i e � t e ma i m ică dec î t
a apei"
este expr i mat a t î t primul gînd, cît ş i o pa r t e a celui d e - a l
d o i lea . De a ici urmează că aceas tă propoz i ţ ie s ubordonată
nu po a t e fi s u h s t i l u i l ă pu1· �i s i m p l u cu o a l l ă Jli'Opoz iţie
care are aceea ş i ya ) o a re de a d e v ă r , deoat'C<.:e prin s u b s t i t u i re
şi a l d o i lea gind a r f i schimbat � i s · a r p u t ea l e !i ne !iCh i m b a
s' i valoarea s a de adeYăr .
S ituoţ.ia este asemănătoare in propoz i ţ ia
"Dacă f ieru l ar a v e a o gre u t a t e şpel· i fil'fr m a i m ică d e c î t
apa , a t u n c i a r p l u ti p e apă" .
Avem aici c e l e două gi n d u r i : cii fierul nu o r e g reu t a t ea
s pec i fică m a i m ică decît apa ş i că ceva p l u t e� t e pe a pă dacă

are greutatea spec if ică ma i mică decît apa . P1·opoziţia s u bor·

dona t ă. expr i m ă ş i a i.c i u n gind � i o pot· t e a c e l u i l a l t g in d .
Dacă propo z i ţ i a exam i n a t a m a i s u s
"După c e Sc:hlesw i g - l l o l st e i n o fo s t I'U p l de Dune111an·n ,
Prusia � i Austria s-au dezbinat ''
e c o n c e pu i Îi ca e x p r i m înd gî n d u l că od a t ă a fos t rupt �l'llle:-:­
w i g - H olst e i n - u l d e Donetl l a rca , a t u nc i m·c s t a este p r i m u l
gînd, iar' a l do i l ea g î n d e s t e c e l co nforrn ('ăl'lt i a Pt·u , ia � i
Aus t 1·ia s · o u dez b i n a t IJrce�t gî n d f i i n d p rl'c iza t el e prop o ­
z iţ i a s u b01·d o n o 1 ă ) . Ş i i n ace � t caz p rn p o z i ţ i n � u bord o n a t rl
n u e x pr i m ă d o ar un g in d , r i � i o p a l' t e a • r rw i n i l g i n d . De

aceea ea n u poa t e f i !; u h ::; t i lu i t ă cu o al t ă propoz i ! ie c· u nl'r­

eaşi Ya l o a r e d e a cleY ă r .
�u pot f i epu iza t e t oa t e p o s i h i l i t i q . le c n rc a p a r· i n l i m hii ,
În!iă consider că ln e !i t> n ţ ă a m gi\ � i t t e •m i u l' i l e d a t n 1· i t fl r ft ro t•a
nu se poa te î n l ol' u i i n t o t deau n a o pro p oz ! � ie s u h n rd o n a t rt t' l l

o a l t ă propoz i t ie Nl l'e a r ·e a ceea ş i Yol oare de a d e Y ii r fi b·fa a

lrza ad evăru l î n t J·!'g i i s t 1·uc turi propoz i t i o n n l e . . \ce ,; l r. 1 r mr·
i u r i �în t :
 SENS ŞI SEMNI FICAT IE 79
1 ) că propoz1 ţ. 1a s ubordon a tă nu rep rez intă o v a loare
de adevăr, căci ea expri mă n u m a i o parte a u n u i gînd ;
2) că , ce-i dre p t , propoziţia s u b ordonată semn ifică o va­
l oare de adevă r , dar nu se l i m i tează la aceasta , c ăc i s e n s u l
e 1 , în a fară de u n gînd , c upri n de � i o pa r te a u n u i a l t gînd .
Pr imul caz apare
a) la s e m n i f i c a !. i a i nd ircc tr, a c u vi n l. clm ;
·

b) c ind o par te a propoz i ! ic i i nd ic ă ce v a doar ncdc lel·­

l t l i n_a t În loc să fie un n u m e propri u .
I n caz u l al do i lea , propoz i 1. ia s u bord o n a t ă poa te să f ie
l u a tă de do uă ori , a n ume : o da tă cu sem n i f ica ! ia o b i şn u i tă ,
a do ua oară c u scn1 n i fie a ( i a i n d i reclă ; :� a u c:; l.e p o s i b il ca
::< c n s u l u n e i păr ! i al p ropoz i ţie i s u bordona t e să fie în ace laş i
t i mp parte com ponen tă a u nu i a l t gînd care împre u n ă cu c e l
e xprim a t nem ij loc i t i n pi'Op oz i� ia s u bordon at ă co nst i l u i e
se ns u l i n tegra l a l p1•opoz i !. ie i pri nc ipale ş i a l c e l e i secu nd are .
De a ic i reiese , desigur , cu suficientă probabil i tate că
acele cazuri in care o propozi ţ ie s ubordona tă n u poate f i
s u bstituită prin tr- o a l tă propoziţie c u acee aşi v a loare d e
ad evă r n u infirmă poz i ţ. ia n oas tră confor căre i a v a l oarea
de adevăr o cons t i t u ie s e m n ific a ţ ia propoz iţ ie i al căre i sens
e s te u u gîn d .
S ă reve n i m acu m la p u n c t u l nos tru d e p lecare .
Dacă. a m co n s ta t a t că in genere va ioarea de cu n oaş t ere
a lu i "a = a" şi "a = b" e s te d iferi tă , atunci p utem exp l ica
aceasta prin fap t ul că drep t valoare de cu no a ş tere a fost l ua tă
în con s id era ţ i e nu n u m a i sen s u l propozi ţ ie i , a d i că gind u l
exprimat prin ea , ci şi sem n ificaţ.ia , ad ică valoaretţ sa de
adevăr. Astfe l , dacă "a b" , at unc i , ce-i drept , se mn ifi­
=

caţia lu i b este aceeaşi cu cea a l u i a şi deci şi valoarea

de adevăr a l u i b" es te ide n l ică cu ce a a l u i "a = a" .
"a =

Cu toate acestea, se n � ul l u i b poate fi d ifer i t de sens u l lu i a

ş i , prin urma re , î nsăş i ideea exprimată p rin "a b" poate =

"
fi d iferită de cea a l u i "a = a ; în acest caz , cele două pro­
poziţii nu au aceeaşi valoare de cu noaş tere . D a că pri n "j ude­
ca tă" înţelege m , 1�a şi mai sus , l recerea de la gind la v a loa ­
rea l u i de a de vi1r, a t u n c i p u te m afirma �i fa p t u l că j udecă­
ţile s î n t diferite .