ANUL I. — No. 43. 20 BANI NUMĂRUL DUMINECA, io IULIE, 1905.

Maî toţî miniştri aii plecat în vilegiatură. Conu Alemi Bădărâu a fost lăsat de d. Tache Ionescu pe tot timpul verei în Capitală ca să pă­
zească blocul guvernamental ca să nu se sparg ă.
 MUŞTELE risită" de muscă ; şi 'ţi a pierit pofta de
mîncare.
UN CHILIPIR
Te desfeţî citind o carte interesantă, Sătul d'amorurî mercenare
Nu cunosc un duşman maî de temut dar e destul ca o muscă să ţi se aşeze Prin lupanare:|
al genului uman ca muştele. Poate pe vîrful nasului pentru ca să nu maî Şi mal ales fiind calic
Istoria să condamne pe împăratul Do- fii capabil să savurezi poezia unui vers Şi amator de chilipire, |
meţian, eu unul înţeleg foarte bine şi sublim, ori să înţelegi frumuseţea unei Mă apucaiii să fac iubire
aprob pe acest antic monarh care a cugetări filosofice subtile. Cu soaţa umil bun amic.
dat o dovadă de supremă înţelepciune «Ce damă ! 'n sinea mea îmi zic
Nici creditorii, nici soacrele noastre, «Şi n'o să mă coste nimic !» §
.atunci cînd s'a hotărît să-'şî consacre
nu ne persecută maî teribil ca muştele. •
;preţioasa-î viaţă, nu pentru a răpune
Ele ştiu să scape de cele maî dibace Fiind u-î teamă ca brutalul bărbat,
; vieţi omeneşti ca un Napoleon şi alţi
încercări ale noastre de a le face pri­ Un om gelos ca« Barbă-Albastră,
I siniştri eroi, ci pentru a ucide .muşte
zoniere sau de a le desfiinţa complet. Să nu o prindă în păcat,
I pe pereţi.
Au avut şi Sîrbiî un soiu de Wilhelm Ea venea numai cu muscalul
Poate că în războiul din Extremul- Tell al lor, pe acel faimos sîrb care Cit a durat
Orient au fost măcelărite un milion de văzînd o muscă pe fruntea unui prieten, Idila noastră.
fiinţe omeneşti. Au fost suprimate, în dintr'un sentiment de pur devotament Şi, negreşit, birjele eî
chip nefolositor şi sălbatic, mii de braţe amical, a luat puşca, a ochit bine, şi Eri le-am plătit.
bune de muncă, miî de inteligenţe a tras. Credeţi că musca a fost ucisă ? Total vr'o trei sute de lei.
trebuincioase mersului înnainte al ci­ Nu, ci prietenul sîrbuluî. E uimitor Dar eram foarte mulţumit,
vilizaţiei, miî de suflete vrednice. Dacă, cum vicleana muscă a isbutit să scape Amorul era gratuit.
în locul lor, ar fi fost exterminate un de glonţul îndemînateculuî trăgaciîi !
milion de muşte, omenirea ar fi făcut Bărbatul într'o zi
un pas maî mult spre himerica feri­ Alt exemplu. >*oî Romîniî suntem Veni
cire către care tind toate străduinţele destoinici pentru orî-ce treabă : oratori, La mine ca să se 'mprumute
iumeî de la Aclam şi pînă azi. Dar e poeţi, militari, bărbaţi politici, medici, Cu suma de lei patru sute,
mult maî uşor să omorî oameni decît etc. Cu toate astea este o slujbă pentru Spuiiîndu'mî c'a rămas mofluz.
muşte ! Geniul inventiv al oamenilor care suntem cu desăvîrşire incapabili : Puteam tu oare să'l refuz?
I-am dat, gîndind cu bucurie
a făcut minuni spre a descoperi tot aceea de a da muştele afară din Ciş- Că 'ncîntătoarea lui soţie
soiul de arme perfecţionate şi maşini migiu. Am gonit din ţară în cursul Mă face-atît de fericit
infernale pentru ca oamenii să se dis­ veacurilor de urgie, ostrogoţî, tătari, In mod cu totul gratuit.
trugă între dînşiî. Dispunem de puşti turci, unguri, Ieşi, dar desiideni bravura
Manlicher, de revolvere tunuri, de tu­ încercată a poporului nostru să poată Nu vă maî spuiîi u'ades la masă
nuri Long tom, de bombe explosibile, expulza hoardele muştelor din ţară. Eram poftit la el în casă.
de torpiloare; dar arta de a combate Muştele nu omoară pe oameni; ele Ce chilipir şi ce noroc !
muştele n'a făcut nici cel maî m i c pro­ însă le pricinuesc un rău maî cumplit: Iubiam, mîncam, şi plată ioc !
gres. Şi ce primejdioase dihănii sunt îi sîcîe cu bîzîitul nesuferit şi cu ciu­ Prea mulţumit, de vr'o cinci ori
muştele ! peala necontenită a lor. I-am dus cucoanei gazde flori,
l-am dat o broşa, uri inel,
De leu, de elefant, de tigru, nu ne Gîngăniî păcătoase aşa cum par, Ba chiar şi lui un mic breloc,
e frică. Aceste teribile dihănii nu există muştele iac din vară cel maî antipatic Cu un briliant. Bietul de el,
decît prin pădurile virgine ale unor anotimp. Bogăţia holdelor, farmecul Ce dobitoc !
ţinuturi depărtate pe unde — vorba Natureî ajunsă la deplină eflorescentă, La un .moment,
ceea — mîna omenească nu a pus încă într'un cuvînt toate binefacerile şi fru Văzînd ce .inconvenient
piciorul şi pe unde noi Europenii nu museţile vereî, nu preţuesc nimica E a mă'ntîlni cir scumpa'ml damă
prea mergem nici chiar în vilegiatură. pentru noî din cauza blestematelor într'un otel,
Iar cînd leul, elefantul sau tigrul vin muşte.
(
Unde riscam să fiu zărit
pe la noi, se prezintă sau sub înfăţi­ Şi să se ntîrnple vre o dramă,
Muştele, pentru a ne pricinui neno­ lnehirieaiu un prea levent
şarea inocentă a unor animale umplute rociri şi maî marî, împrumută adesea
Apartament.
cu paie, sau în cuşcile zăbrelite ale forma omenească. Cine nu ştie în ade­ Pe un an chiria am plătit,
menagerieî luî Braun. văr că acela care a prezidat la închee Eftin do tot, doar lei o mie,
Ne e groază însă de muşte. rea a miî de căsătorii m Bucureşti, deci I-am dat însă cu bucurie,
Cu tot numele lor de muşte, ele nu a miî de catastrofe, este tot o, sau maî Amorul fiind po veresie.
pot să muşte. N'au nici cruzimea şi gramatical, un Muscă (Ionescu)?
agilitatea tigrului, nici majestatea şi Cu toate astea, Val, odată,—
bravura temerară a leului, nici forţa Cine nu ştie, de asemenea, cît rău Eiî fiind cam fârâ cravată,
formidabilă şi masivă a elefantului. comit gazetele cari se apucă să sica Ea â la Eva decoltată,—
Muştele sunt departe de a semăna cu neze şi să tachineze pe cîte cine-va ? Uşa fu scoasă din tîţînl
aceste bestii. Sunt nişte insecte mici, Gazetele sunt şi ele în cea maî mare Si năvăliră ca păgîni
neputincioase şi ridicule în aparenţă, parte un soiu de muşte, cu singura Bărbatul ei şi-un comisar i
dar cît de perverse şi primejdioase în deosebire că, pe cînd muştele înviază In micul nostru buduar.
vara, gazetele nasc iarna şi mor în îmi trase palme opt perechi
realitate! • Pe'mî vîjîie ş'acu 'n urechi.
toiul căldurilor, după ce au bîzîit şi
Obosit după o zi de trudă istovitoare, aîi plictisit lumea zadarnic. Eu demn^şi-.calm, n'ain ripostat, j
vreî să guşti o clipă de bine meritată Dar la duel 1-iîm provocat.
odihnă. O singură muscă e de ajuns Of, muştele! Eminescu a întrebat M'a 'mpuns la coapsă şi la mînă. j
să te gîdile pe faţă, pentru ca sâ'-ţî într'un moment de desnădejde «unde Zac în spital d'o săptămînă;
tulbure repaosul. eşti tu Ţepeş-Vodă» ? Eu întreb ? Unde Dar asta în definitiv
Eşti înfometat şi aî înnaintea ta o eştî tu Domeţiane ? De supărare nu-I motiv,
- Tarascon. Si nu mă sinchisesc de loc
ciorbă care exală aburi parfumaţi. De Cînd am la dame-atît noroc !
odată zăreşti plutind pe suprafaţa gus­
Jorjfi Delami<|l]ii
toasei zemî din castron, un punct negru
mititel, ca o simplă pată de nor pe
imensitatea unui cer albastru : e o afu­
 T O T D-L P O P E S C U

Azî am cunoscut pe d. Popescu—

pe d. Popescu în carne şi oase.
Şi pentru că nu a trecut nici cinci
ceasuri de atunci, memoria fiindu'mî
încă proaspătă, cu siguranţă vă pot
spune că d. Popescu e un om cu­
minte, aşezat, dar care are păcatul
cocoanelor ce se decoltează cu un
deget maî mult de cît trebue, deve­
nind ridicole. D. Popescu îşî decol­
tează imaginaţia.
Figură de om liniştit, ochii mici
cari văd fără să'şî dea osteneala, toată
nobleţea persoanei d-luî Popescu se
opreşte la pîntecele bosumflat—cum
îl au maî toţi indivizii cari trec brusc
de la mizeria chinuitoare de slugă la
belşugul de care se bucură burghe
zul pricopsit din comerţ. Acesta le e
chiar «blazonul».
Scriam, cînd slujnica intră şi îmî
spune :
— Vă caută un domn.
•— Cum îl cheamă ?
— N'a vrut să'mî spue ; dar să
vede ca să fie cum-se-cade.
Slujnica mea are nenorocita manie
de a crede că poate ghici de pe în­
făţişare, caracterul unui individ. Ceea
ce nu a împiedicat-o ca timp de un
an şi jumătate de cînd e la mine,
să-şî toace leafa, pe rînd, cu un var-
dist de ziuă, un sergenţoiu de artilerie
şi un vardist de noapte. Acuma, pen­
tru că nu maî are nimic strîns, locul
e vacant.
— Bine... dacă zici că e om cum-
se cade, a d u i să'l văd şi eu. Un om
de treabă nu găseşti în ori ce zi, nici
pe toate trotuarele.
Slujnica ese b o m b ă n i n d ; şi ime­
diat, dînd uşa larg de perete, apare
un domn înalt, ţinînd în mîna stingă
o umbrelă şi pălăria de pae.
— Bună ziua, d-le. Mă recomand
d. Popescu.
D-l Popescu îmî întinde mîna li­
beră... ne strivim degetele într'o strîn-
soare amicală de prieteni cari nu s'au
văzut de mult.
— D-le Popescu, vă rog luaţi loc.
D 1 Popescu trage un scaun lîngă ţie spre a'şî lua cele necesare con­ vorbă, scoate batista şi se şterge.
masa de scris, s'aşează frumos — nu tinuare! călătoriei. Apoi urmează :
violent ca parveniţii cari fac să cînte — Domnuleâmî spune d. Popescu, — Am venit la d-voastră, pentru că
mobila sub greutatea lor, nici sfios dorinţa de a vă cunoaşte mî-a venit în Furnica, contrariu celor-l'alte ziare,
ca un postulant plecat în căutarea unei în urma citireî articolului publicat în se publică lucruri şi maî aşa ..
slujbe. Şi după ce 'şi-a plimbat privi­ numărul trecut, în care sunt trecut ca — D-le Popescu, greşiţi !
rea prin odae, ca un om care vrea autorul propunerei «Suprimarea unui — Nu mă înţelegeţi. Voiam să zic,
să'şî dea seama unde se găseşte, d. trotuar.» Probabil că v'a spus-o d. că d-voastră susţineţi orî-ce cauză, nu-
Popescu începe să vorbească. Vasilescu, prietenul meii, om foarte maî bună să fie,ea, puţin păsîndu-vă
Glasul d lui Popescu nu-î melodios cinstit, dar cam sărac. dacă cel care î-a dat drumul e chiar
ca al femeelor seducătoare ; nici aspru — Poate că din cauza asta e cinstit? de culoare politică contrarie partidului
şi poruncitor cum îl au căpitanii îm- — Pardon ! Noi nu suntem cinstiţi din care faceţi parte.
bătrîniţî în militărie. Dumnealui vor­ pentru că vrem, nici că urmărim — D-le Popescu, iertaţi-mă că vă
beşte desluşit, curgător şi aproape pe vr'un scop : noî suntem cinstiţi fiind­ întrerup. Trebue însă să se ştie, atît
acelaş ton. Şi dacă se opreşte din că aşa e datina în familiile noastre. de d-ta cît şi de d. Vasilescu că sin­
cînd în cînd, făcînd mici pauze, e că D 1 Popescu, în urma obligaţiei de a gura noastră năzuinţă a fost ca să
şi cea maî perfecţionată maşină tre­ vorbi bine de familia sa, simţind că trăim liberi. Şi ca să te convingi că noî
bue să zâbovescă puţin la cîte o sta­ i se umezeşte timplele, se opreşte din urîm colectivitatea, turma care se ţine
 Ea. — Nu e aşa că-î cald ?
Bl. — Da... şi eu am început să mă încing.
după măgar minată cu ciomagul de
la spate, fiî bun şi caută-mă în listele
electorale. Veî vedea că «nu figurez»
Şi cu toate acestea, dragă d-le Po
pescu, până acuma încă n'am fost de­
clarat ca vagabond.
— Să lăsăm asta. Că e bine sau
rău ceea ce faceţi, vom discuta altă
dată, cînd voiu maî veni p'aci. Acuma
să'ţî povestesc cauza care m'a adus.
O rază groasă de lumină, scăpînd
printre perdelele de la fereastră, vine
de se turteşte drept pe figura d-luî
Popescu. D-l Popescu clipeşte de
cîte-va orî, fuge cu scaunul la capă
tul cel l'alt al mesei. Şi după ce şî-a
culcat umbrela pe genuchi punînd pă­
lăria de-asupra, întinde mîinile^pe pos­
tavul verde, îşî freacă palmele de două
orî—începe :
— Acum o lună, fiind la moşia unui
boer, pe cînd hoinăream singur, dau
în mijlocul şoselei de un automobil
care nu maî putea merge din cauză
că i se stricase ceva pe dedesubt. In-
prejurul lui se învîrteau două dihănii
vîrîte în nişte saci largi cu ochiî mari
de sticlă colorată. Erau nevasta şi cu
bărbatul. Mecanicul plecase spre un
sat ce să zărea în depărtare, ca să
găsescă un fierar. Intru în vorbă.
După vr'o jumătate de ceas, di-
hania masculină începe să înjure pe
franţuzeşte, o ia şi el razna peste
cîmp în căutarea mecanicului.
—• Şi ai rămas singur cu femeia ?
-— O, domnule, la ce te gîndeştî
şi d-ta!... Tocmai pentru că am ră­
mas numai cu dînsa, am venit azi la
d-ta. Să vezî cum s'a întîmplat :
Doamnă, deschiz eu vorba, d voastră
de sigur că sunteţi bogaţi, că aveţi
poate chiar şi copii. Pentru ce atun-
cia preferaţi ca toată ziulica să staţi
pe drumuri, riscînd la fie-ce moment
să vă turtiţi capetele de un pom, sau
să sburaţî pe de-asupra unui pod
ducîndu-vă val vîrtej în apă.
Ştii ce mi a răspuns ?... aî să te
minunezi.
«— Domnule, d-ta aî dreptate ; dar
nici nu bănueştî adevărata cauză. Jn-
chipueşte'ţî că pînă acuma doî ani—
mă spovedesc d-tale ştiind bine că
n ' o s ă ne maî întîlnim —că pînă acuma
doî anî soţul meii nu venea cu zilele
pe acasă. Toate nopţile şi-le petre­
cea jucînd cărţî la club, bînd pînă
cădea sub masă. Ah ! domnule, d-ta
nu-'ţî poţi da seama de ce însem­
nează în societatea noastră a te în­
toarce beat acasă, printre slugile cari
rînjesc obraznic făcîndu'şî cu ochiul.
Şi nici nu'ţî poţi imagina vorbele cu
două înţelesuri pe care mî le şopteau
prietenii lui cînd îndrăzneam să ies
singură la plimbare ! Cînd într'o zi
nu ştiu căruia îî trăzneşte prin cap
ca să'l ia cu el în automobil, ca îm
preună să facă un chef la ţară.
«De atuncea fericirea a reintrat în
casa noastră. O schimbare bruscă,
neaşteptată, s'a produs în felul luî
de trai. O lună în urmă aveam auto­
mobilul nostru. Sunt doi anî, şi aproa­
pe în fie care zi fugim în lungul şo­
selelor, înfioraţi de iuţeală, sburăm
atenţî, cu privirea fixă înainte ca nişte
indivizi cărora le e frică să nu cadă în
groapa morţeî. In fie care seară se cui
că obosit; nu se maî duce la club, nici
nu maî bea. Chiar dacă ar voi, n'ar
maî avea timp».
D. Popescu a tăcut, se uită lung la
mine :
— Hei, ce zici ? Automobilul ca
leac contra beţieî ?.. D'aia am venit
la d-ta, să faci şi propunerea aceasta
Şi nu uita să scrii societăţeî antial-
coolice de la Iaşi. . •

Cînd vă spuneam eu că d. Popes

cu suferă de lăbărţarea imaginaţiei !
13osMea IorjfUlese.il, deputat de Rimnicu-Şărat. — Fercheş şi simpatic, d, Costică lor­
Tîae I>. Ţăranii. gulescu 'şi-a cucerit un loc de frunte în «la jeunesse doree» a Bucureştilor, deşi e provincial.
S'a ales deputat nu cu gîndurî de pricopseală, ca alţii, căci—slavă Domnului! — e dintre
cei cari scot poli din boabe de rapiţă, olar fiindcă îî place politica.
In timpul opoziţiei, graţie în mare parte temperamentului său pasionat şi combativ, pe
DUMNEZEU CARE.... cînd în alte oraşe'era pace, linişte si concordie. Rîmnicul Sărat devenise un fel de Odessa :
pe fie-care zi făcea explozie cîte-o bombă. D. Costică lorgulescu a bombardat în special,
cu energie, pe fostul primar Vespasian Pella. Lupta continuă încă. D. lorgulescu vrea să
Amicul meu Alecum'a ţinut în ziua probeze că în politică v'espea şi anu acesta ca şi altă dată. nu face miere, ci numai înţeapă
ceea—pot spune—chiar de mînecă la ca albina. Dar e drept că şi l-'ella rezistă la atacuri are pella tare dovadă că nu l'a putut
străpunge nici bardul Cincinat Pavelescu cu ascuţitele-î epigrame şi a fost silit azi să în­
Şerbănescu pentru nişte fleacuri de a- :
cheie pace cu e , ceea ce face pe d. Costică lorgulescu să mediteze uneori asupra nesta­
peritive, dincolo de ora dejunului, torniciei sentimentelor uşuratecilor poeţi, cari sunt în această privinţă un soiii de femei
măcar că ceasornicul cu clopoţei de cu rnustăţî.
alături de la «lndependence» anun­ După predarea Potemkinuluî, d. Costică lorgulescu a angajat pe moşiile sale o nume­
ţase 12 de mult. Şi cînd am luat o roasă ceată de marinari ruşî. Unii spun că a făcut asta din filantropie. O fi, insa eu susţin
că-î şi altceva la mijloc : d. Costică lorgulescu se pregăteşte de opoziţie şi are de gînd să
apoi spre casă, pe Calea Victoriei facă o revoluţie teribilă cu marinarii muscali la Rîmnicu Sărat, cînd Pella o ajunge iar
care se depopulase de-a binele, vitri­ Tar în localitate ! ' Coco.
nele magazinelor cu pînzele trase ca
nişte pleoape obosite păreau nişte
ochi mari, somnoroşi, privind chio- laret, nicî cu magasinul de manufac­ De abia acum pricepui, şi fiind-că
rîş la rarii trecători „cari ca şi mine tură şi mode, nici cu berăria de lîngă amicul Alecu plătise aperitivele, mă
săriseră peste ora de care ziceam. Belmont-Palace, nicî cu... aşa mai în­ apucă şi pe mine subit galantomia şi
Umblînd repede ajung din urmă o colo) răspunseră eî, — să luăm cîte-o le dăduî cîte un leu, urîndu le poftă
pereche de prieteni «Xiţă şi Fănel» prăjitură. bună.
care cu săbiile sub braţ o târau încet In urma mea auzii pe amîndoî
— Păî ce, voî aţî luat dejunul ?
a lene ; unul fumînd o ţigare şi ale- mulţumindu mî într'un glas : Dumne­
gînd părticelele umbrite de trotuar, — Nu, însă Dumnezeu care îngri­
(
jeşte de păsările cerului şi peştii din zeu care... Arthio.
celalt scotocind cu ochii în lung, as
faltul inundat de soare şi de sacaua apă, va îngriji şi de noi... răspunse
primărieî, după vr'o «şarmantă» ca­ Niţă.
ritabilă. — Dar atunci,... prăjitură înaintea DIN DADILOV
mesei, dracu a văzut ?.. reluaî eu care
— Ce dracu faceţi voî pe vremea
tot nu înţelegeam... Cîmpul e sadea tingire,
asta ?... întreb eu.
— Uite, o să mîncăm noi,., dar Soarele jar arzător,
— Dumnezeu care îngrijeşte de pă­ Ameţită peste fire
sările cerului şi peştii din apă, va în căutăm un restaurant maî aşa... maî... Se 'nvîrte.şte in ea brigada
griji şi de noi dobitoacele lui, răspunse dar să nu fie prea scump, zice Fănel Tot în pas alergător.
Fănel uitîndu se disperat la tovară­ şi Dumnezeu care îngrijeşte de pasă
şul luî. rile cerului... Pic de vini, nici pomeneală.
— Duce ţi-vă la «Cooperativa», e Cerul c curat întins,
Nu înţelegeam nimic, însă zîmbiî şi Iar de ploaie o bănuiala.
eu cu zîmbetul ce-şî însuşeşte unul destul de bine, comod, presentabil, Ca o cîrpă sdrenţuită
cînd nu pricepe de ce-î vorba dar mănîncă lume bună şi vă costă i Stă pe fund un nour prins.
care vrea s'arate că se găseşte în 'cu­ leu dejunul constînd din...
rent cu spiritul debitat — şi întrebai — Dă-1 dracului, te uiţî la el ce Gîtul tăbăcii săracul
maî departe : spune ?... întrerupe Niţă, — amîndoî De praf mult ca 'ntr'un haos
Dînd comanda,-tot la dracul:
— încotro vă duceţi încoace ? la un loc n'avem de cît 50 banî cu Un pahar cu şpriţ băete
— La «Parisiana» (a nu se confun­ care vream să ne facem o trataţie, Şi niţel pe loc repaos,
da, cu grădina de petrecere de la Fi- însă Dumnezeu care îngrijeşte... Jiirion Duniltrin
 Cârciuma Revistei „furnica"
fJjNopţile de 2 şi 3 Iulie au fost—cum
ar zice un Spanachide oarecare — cea
mai frumoasă zi din viaţa «FurnieeI».
întreaga Capitală a vizitat cârciuma
de la Buturugă a «FurnieeI», nu pen­
tru Bucure;;tcnl vom face deci descrie­
rea sumară şi palidă ce urmează ; ci
pentru ca să ştie şi restul ţărel, şi
provinciile Romînilor subjugaţi, şi în­
treaga Europă, ce a fost la Cişmigiu
Simbâtă şi Duminică.
Cîrciuma
S'a adeverit încă odată proverbul că
«Buturuga mică răstoarnă Carul... cu
bere».
Această circiumă semăna mal mult a
un templu, un templu al Frumosului.
0 intrare monumentală. D'asupra firmei,
un mare şi admirabil tablou repn zen-
tînd danţul serpentin a două femei
frumoase. La dreapta şi la stînga in­
trare!, două chioşcuri împodobite ar­
tistic cu sute de caricaturi datorite
creioanelor colaboratorilor noştri Mantu,
Petrescu, Iser, Est, Gicâ, etc.
Primul chioşc maî avea ca ornament
principal şi simpatica prezenţă a dom
nişoarei Alice Călugăru, autoarea unul
volum de poezii de curînd apărut «Vio-
ele», care s'a oferit, cu o gentileţe
pentru care îi suntem recunoscătorI,să
ne dea o mînuşiţă de ajutor.
In celălalt chioşc, minorul nostru
amic Grigore Brezeanu, unicul fiu al
comicului unic Brezeanu,vindea, cu un
brio deosebit, ţigări şi tutun cu pre­
ţurile Regiei, cum şi exemplare din
ultimul număr al «FurnieeI», care, după
spusa tuturor, a fost cel mal bun ape­
ritiv care s'a consumat în cîrciuma
noastră.
O armată întreagă de chelneri, subt
conducerea energică a unuia din cei
doi patroni, Nae Le Paysan, secondat
cu mult talent de amicii noştri Panait
Macri, Locusteanu şi Aurel Marcu de
la «Voinţa Naţională», d'abia puteau
să prididească comandele miilor de
clienţi cari luaseră cu asalt consuma-
ţiunile noastre şi în special excelenta
bere din fabrica d-lui profesor univer­
sitar N. Basilescu, eminentul preşedinte
al republicel industriale Bucureştii noul.
In acest timp, al doilea patron, au­
torul acestor rînduri, se învîrtea ca o
sfîrlează printre mese, supraveghind
ca publicul să nu sufere nici un nea­
juns în ceea-ce priveşte serviciul, - şi
într'adevăr muşterii noştri n'aîi suferit
în cele două memorabile seri decît de
sete, pe care suntem siguri însă că le-aii
stins-o ploaia torenţială de halbe şi de
şpriţuri (din pivniţile Ciuceanu, Calea
Griviţei).
Muzica
Muzica a fost foarte bine reprezen­
tată în cîrciuma «FurnieeI». O bandă
de lăutari a terorizat în permanenţă
publicul cu notele falşe ale instrumen­
telor lor desacordate. Dar, â la guerre
comme â la guerre, şi la Moşi ca la Moşi !
Nimeni nu s'a plîns, de oare-ce lău­
tarii noştri erau îmbrăcaţi în pitores­
cul costum naţional, ceea-ce a desar-
mat pe patriotica noastră clientelă.
Dacă muz ca lor chinuia urechile, în
schimb toate inimile Romîneştî eraii
desfătate ! Vorba lui Paul Verlaine :
Cest ecorche, c'est faux, c'est horrible, c'est
dur
Et donnerait la fievre â Rossini, pour sur;
Ces rires sont traînes, ces plaintes sont ha-
chees;
Sur une clef de sol impossbile juchees,
Les notes ont un rhume et Ies do sont des la
Mais qu'importe! l'on pleure en entendant
cela !
Cu singura deosebire că auditorul
nostru rîdea în loc să plîngâ, ceea-ce
e de sigur mai cuminte.
Din fericire, însă, muzica din cîrciu­
ma «FurnieeI» nu s'a redus numai la
lăutari. Publicul a fost delectat de o
fanfară adusă de la Braşov cu marî sa­
crificii (făcute de alţii); de un răsună­
tor grafofon triplu din magazinul Mi-
schonzniky, de un admirabil fragment
din corul societăţel «Carmen» compus
din d-nil Tempea,Popescu-Sadeâ, Savu
şi alţi valoroşi cîntăreţî ale căror nume
—cu regret le-am uitat, şi în sfîrşit
Niţă, neîntrecutul Niţă, azi simplu pa­
tron cizmar şi socialist, înverşunat d u ş :
man al patronilor, dar care ar fi putut
să ajungă un tenor celebru. Faimosul
Niţă i-a dat gata pe toţi cu romanţele
lui de inimă-albastră cîntate pe glasul
al şaptelea.
Expoziţia
Expoziţia de la 1906 va fi un fleac
comparativ cu ce a fost expoziţia al­
coolică, organizată într'un colţ al cir­
ciumei' «Furnice!».
Inchipuiţi-vă un pavilion imens, înalt
cît un felinar, situat pe o suprafaţă
de vr'un metru pătrat şi jumătate, şi
iluminat â giorno cu două lampioane
veneţiene.
La singura intrare a acestui pavilion
o^pancartă cu următoarea inscripţie :
Intrarea în Palatul Expoziţiei e pe
aici.
Eşirea din vastele saloane ale Expo­
ziţiei e tot p'aicî.
N.B. Vizitatorii sunt rugaţi să ţie bine
seamă de indicaţii, ca să nu se rătăcească
în labirintul din interior.
1. Cum intrai în expoziţie te isbea
întîl bustul în bronz al lui Brezeanu
executat admirabil de sculptorul Spâthe,
aşezat pe soclu şi cu fruntea încunu­
nată de ghirlande de fol de viţă cu
struguri. Pe soclu inscripţia aceasta:
M. S. Iancu I, gloriosul nostru suge., par­
don Suveran. Medaliat cu Bene Bibenti cl.
I-a, cavaler al ordinului Tirbişonui Romîn,
etc. etc.
2. O frumoasă caricatură a doctoru­
lui Istrate, iar dedesupt ca explicaţie :
Comisar al expoziţiei din 1906, numit pe
timp de un an deci singurul comisar pe
care legea d-luî Lascăr nu l'a putut face i-
namovibil. Figurează în Expoziţia alcoolică
a «Furniceî» nu ca comisar, căcî poliţia n'are
ce căuta de cît în localurile ordinare ; dar
în calitate de decan al chimiştilor, şi prin
urmare şi al cîrciumarilor Romînî ale căror
băuturi sunt nişte adevărate compoziţii hi-
mice.
3. Pe rafturile din fundul pavilionu­
lui, vizitatorii aii admirat un burete e-
nortn, dedesubtul căruia sta scris :
Extras printr'o operaţie hirurgicală în ur­
ma uneî bolî de gît de care suferea Nea
Iancu.
i. Mal mulţi şoareci mici agăţaţi de
o perdea, cu explicaţia :
Visul uneî nopţi de vară sau ultima fază a
beţiei.
5. O bucăţică de cvargel subt un pa­
har, cu explicaţia :
Cereţi în toate berăriile «Parfumul Gam-
brinus». Cel maî plăcut! Cel maî suav ! Tri­
plă esenţă de cvarghel concentrat. Acest de­
licios parfum are o putere odorantă de mi­
nimum 5 halbe. II recomandăm persoanelor
•din lumea mare a damblagiilor.
6. Portretul Smarel cu explicaţia :
Oribilul coşSmara (cauchemar=vis urît)
al unui beţivan în faza întîia.
7. O oglindă mică, cu explicaţia :
Alcolometru. Uitaţi-vă la acest alcolometru
aparat simplu dar ingenios. Dacă nasurile
voastre au devenit roşii, plecaţi acasă, sau
e şi maî bine să rămîneţî în circiuma «Fur­
nice!» încă un ceas două şi roşeala va dis­
pare : nasurile vor deveni vinete.
8. Un ţîr, o măslină, o sardea de
Lisa, cu explicaţia :
Cele maî bune medicamente pentru tăiat
setea.
9. O fotografie a lui Cuza, cu expli­
caţia :
Cuza-Vodă va rămîne nemuritor nu atît
pentru Unirea Principatelor, cît pentru că
—subt Domnia luî — se bea cu «ocaua lui
Cuza», oca respectabilă care nu maî există
în timpurile vitrige în cari trăim.
Numele de Cuza maî e purtat azî de un
domn A. C. Cuza de la Iaşî, un trist per­
sonagiii care a ajuns răii de tot: Preşedinte
al Ligeî Antialcoolice ! Aşa degenerează fa­
miliile nobile !..
10. Un dop de plută enorm, sub el :
O amintire istorică. Dopul de la sticla cu
votkă a marinarului Tănase Maştucenko, şe­
ful revoltei de pe Potemkin.
11. Un nas de mucava respectabil şi
stacojiu cu explicaţia :
Moaşte sfinte. Nasul răposatului Kneazu,
descoperit cu ocazia unor săpături arheolo­
gice la Drăgăşanî. Frumoasa culoare purpurie
a acestui nas venerabil nu a fost de loc al­
terată, ceea ce ne învaţă că nu ne putem
bine conserva de cît în spirt
12. Un portret-şarjă reprezentînd pe
Brezeanu cu un păhăruţ de piperment
în mînă. Explicaţia :
Portretul artistului Brezeanu în rolul săil
cel maî important din piesa cunoscută : „Cri­
mele luî Piperman".
13. Un foarte nostim proect de sta-
tue pentru nenea Iancu Brătescu, schi­
ţat de desenatorul Mantu.
14. O sticluţă microscopică avînd în
ea două picături dintr'un lichid inco­
lor şi purtînd eticheta funebră «Otravă !»
Explicaţie :
2
H O.Aqua pura(pe romîneşte: apă chioară).
Otrava cea maî violentă descoperită de bac-
teriologul dr. Babeş. Totuşi, ca şi arsenicul
această periculoasă substanţă toxică se poate
întrebuinţa une orî cu folos de exemplu pen­
tru spălatul rufelor şi ehiar pentru băi. In
acest din urmă caz, recomandăm multă pru­
denţă : în timpul băeî să ţineţi gura ermetic
închisă !
...Dar, spaţiul nu ne permite să în­
şirăm aici toate numeroasele curiozităţi
cari au figurat la Expoziţia alcoolică a
,,FurniceI".
Mal adăogămcă pavilionul expoziţiei
era splendid decorat. Cea mal frumoasă
decoraţie era un mare tablou în uleiîi
reprezentînd pe o jumătate a pînzeî pe
un om sfrijit, mohorît, prăpădit, să'l
sufli îl dedeal jos (deşi tabloul era bine
prins în cuiul din perete); iar pe cea-
l'altă jumătate a pînzeî acelaş individ
rumen, gras, sănătos, voios şi cu o
halbă dinnainte. Pe rama acestui tablou
scria sus: «Efectele bine făcătoare ale
alcoolismului», iar jos sub primul indi­
vid «Innainte de băutură», şi sub se­
cundul «După băutură».
Tabloul în chestiune este menit să
Nu în toate zilele poţi găsi o femee care
să ştie împăca elementul civil cu elementul
militar.
combată propaganda subversiv» care se
face prin nişte tablouri împrăştiate de
d. Haret prin şcoli, pentru a infiltra
în sufletele fragede ale tinerime! stu­
dioase ideea eronată şi vătămătoare că
beţia -e un viţiiî.
Tot pentru a combate această erezie
unul din pereţii pavilionului expoziţiei
alcoolice a „Furnice!" era tapetat cu
o sumă de maxime sănătoase, cum de
pildă: Cogito ergo consum (Descartes).
Treacă de la mine şi acest pahar (Isus).
Astă-zî b( aii şi mîine beaîi, mă mir
bani de unde iau (Poezie populară) Prî-
mum bibere, deinde philosophari. De
cît o viaţă moartă, mal bine-o moarte
'n vie. La băutură bună mulţi s'adună ;
la plata deasă puţini se 'ndeasă.Etc.etc.
Şi, în fine următorul aforism afurisit
şi înţelept semnat de colaboratorul nos­
tru Cyrano:
S F A T MORAL
Mahmuri, amicii mei !
- Luaţi drept obicei,
Pe timp de vară, ca să
Vă 'ntoarceţî noapte-acasă
La 4 saii la 3
Intîî că-î maî răcoare.
Apoi fiind-că deja
încep a se muia
Sărmanele picioare;
Şi 'n fine pen'că—basta !—
V'aşteaptă şi nevasta.
, De-oţî mai sta în plus un ceas,
Ertată fie vina :
Cocoşul cînta 'n cas'
Iar nici de cum găina !
Căcî. adevăr spun vouă
(De ce n'aş spune oare ?) :
Găina e datoare
Numai să facă ouă !
Un incendiu-
Circiuma „Furniceî" a fost amenin­
ţată de un groaznic incendiu care, însă,
din fericire, s'a localizat singur. Unul
din cele două baloane de la Expoziţie
s'a aprins la un moment dat. Lumea
a alergat repede ca să salveze obiec­
tele de valoare şi rarităţile Expoziţiei.
— Arde bustul luî Brezeanu ! striga
mulţimea coprinsă de panică.
— Nu turnaţi apă pe el, pentru Dum­
nezeu ! răsună o voce. Stropiţii cu
mişmaş !...
 Byrrh
Pe copacii seculari cari umbreau clien­
tela circiumei «FurnieeI» s'a putut ob­
serva nişte afişe de reclamă pe care
scriea : Maison unique pour le Byrrh,
vins fins, Violet Freres â Thuir (Py.Or.)»
Suntem datori o desluşire.
S'a zis că băutura este un bir. El
bine, şi Byrrhul e o băutură. Ba încă
o băutură foarte gustoasă, seamănă ceva
cu Malaga, aduce puţin cu Quinquina
Dubonet, dar le face nîarţ pe amîn-
două. La cîrciuma «FurnieeI» Byrrhul
a avut o căutare straşnică.
Nici nu se deschisese cîrciuma şi
Byrrhul era deja epuizat. II băuse chiar
cîrciumaril.
Amatorii îşi pot procura sticle de
Byrrh de la singurul reprezentant al
fabricel în Bucureşti d. Emil I. Critz-
man str. Cuza-Vodă 40.
Critaman (adică omul criţă): iată un
nume predestinat ca să servească o
firmă de băuturi I
Trebue să mal spunem că d. Critz-
man a avut amabilitatea să fotografieze
cîrciuma «FurnieeI» în diferite ipostase.
Dintre aceste fotografii reproducem una
în numărul nostru de azi.
Bilanţ general
Am fost timp de două zile cîrciumarl
şi, deşi firma noastră n'a fost înscrisă
la tribunalul comercial, sustrăgîndu-nc
astfel în mod inteligent de la plata li­
cenţei, suntem datori totuşi să ne în­
cheiem bilanţul.
Succesul moral a întrecut toate aş­
teptările.
Sau mal bine zis : succesul imoral de
oare ce mii de oameni, chiar părinţi
de familie, virtuoşi cari în viaţa lor n'afi
consumat decît siropuri şi limonada,
n'au putut rezista ispitei d'a se zaha­
risi cu incomparabilele băuturi debitate
în cîrciuma «FurnieeI».
In ceea ce priveşte partea materială,
mărturisim cu mîndrie că «Cîrciuma
FurnieeI» a dat un faliment al cărui
pasiv se ridică la cîte-va sute de lei.
Cu mîndrie ne declarăm în stare de
faliment, pentru că aceasta dovedeşte
că nu am căutat să speculăm publicul
otrăvindu'l cu băuturi falsificate, jupu-
indu'l cu preţuri exorbitante. Am vîn-
dut lucruri bune şi eftine.
D'a^), nune-am prisopsit. Cine a venit G U S T Y Şl ŢIBICĂ
la noi la cîrciuma, dacă a avut gust, T A N T I FLITZI
s'a putut îmbăta cu o modică sumă ca De ce simpaticul' Gusty, regisorul Teatru­
la o nuntă împărătească ; pe cînd în lui Naţional, este prieten la toarta cu nu maî
Feroce femeie, n'am ce zice ! Naltă,
alte localuri, cheltueşti o avere în­ puţin simpaticul căpitan Tibică, comandan­ grasă şi smeadă la faţă, cu părul ne­
treagă, îţi ruinezi stomacul şi-a doua tul pompierilor ? gru şi buclat, Tanti Flitzi bagă lumea
zi după petrecore (?!) trebue să dai fuga Pentru că au aceeaşi meserie. în sperieţî. Soţul dumneaei, căpitan
la spiţerie ca să te dregi. Cum ^e poate ? în armată, de frica îmbrăţişerilor eî,
Trăiască deci falimentul circiumei Iac'aşa : şi unul şi altul localizează. Gusty
piese nemţeşti, Tibică incendii. a fugit hăt la marginea ţăreî, cedîn-
«Furniceî !» du-î jumătate din leafă şi din veni­
Subscrisul, unul din patronii acestei
nemuritoare cîrciuml moartă'n floarea tul unor case mari.
vîrsteî, este fericit că nu s'a îmbogăţit S'a dus, ducă se ! Tanti Flitzi, de
prin exploatarea malonestă a consuma­ S O C . ROMÂNIA şi e încă jună, nu plînge după soţ.
torilor, este fericit că poate să se iscă­ Nu, dînsa e voinică, are avere, casă
lească tot cu vechiu-I şi gloriosu-I nume : luxoasă, amice, ce-î maî lipseşte deci ?
— Societatea «Romînia» a făcut deja Amici ? Tiî, te joci cu ea !. . Cît aî
Kiriak Napadarjan un sondaj care i-a reuşit de minune.
— Cum se poate, d'abia s'a consti­ bate în palme răsar amicii. De două
tuit 1 săptămînî Tanti Flitzi stă la p î n d ă g î n
Apoi nu ştii că întîl l'a sondat cu dind pe cine, pe care să pue mîna
SUCCPS pe d. Cantacuzino, ca să afle pentru a se maî distra. P e Sizi, pe
care e atitudinea guvernului? Toto, pe Titi, nu : sunt guralivi şi

pretenţioşi. Ceva nou, nouţ şi mut ca
o statue. «Aah» ! cînd j u n a matroa
nă a oftat, perdelele de pluş s'aîi
mişcat şi toate cuverturile din budu-
ar s'au înfiorat. Unde eşti tu infeli-
ce căpitan ? E dus, dus departe, şi
ceî 38 anî aî soaţei vestejesc în sin­
gurătate !... Pentru asta şi dumneaeî
iat-o că şi-a pus rochia cea de olan­
dă beije, pălăria enormă neagră şi
nişte ochelari negri ca să fie maî in
teresantă.
Cu paşi majestoşî se îndreaptă spre
Calea Victoriei. Aşa cum merge, căi
cînd apăsat, privind ţintă înainte prin
rotunzii ochelari negrii, pare un nou
soiu de maşină ce se mişcă prin pu­
terea unui abur misterios. Tipa lipa,
tipa-lipa ! Iată l!
Iată infelicea victimă, vine călcînd
Scenă cîmpenească cu Bucurestenî.
uşor, cu pălăria cam pe ceafă, cu bu­
zele ţuguiate, fluerînd în sine-şî vr'o
arie galantă.
— Bonjour vecine !
?l ' pleacă.
— Ce, nu mă cunoşti ? zice tin glă-
soiti dulceag dintr'un sîn voluminos.
Sunt vecina matale ; te văd în toate
serile trecînd şi de, — vecinii trebue
să se cunoască, — sunt singură şi
poate să am nevoe de vecini.
Victima, după ce a scăpat de ui
mirea ce-1 ţintuise în loc,strînge sprin-
cenile şi se uită bine la dihania cu
pălărie şi ochelari.
— Da, îmi aduc aminte, staţi la
numărul 15 bis.
— Da, mon cher. Ştii, soţul meii
a fost permutat,... mi e foarte urît
dacă vreî vizitează-mă.
(Victima abia îşi reţine rîsul).
— Iată diseară, pe la 10, vin dacă
vreî.
— Mersi, venim şi înclinîndu se
— Tiî, dom'le, cine dracu mi-a eşit
cu sec, îşi zise tînărul -atacat atît de
fără milă.
Ce mă fac nene ? Acu să ştii Flori-
zel, ca-î dat de dracu.
Ca să-şî maî facă curaj, el intră
într'o băcănie, bău cîte-va ţuici şi ple­
că amărît, spre casă. Frig.(era iarnă)
pustiu şi şoaricî în camera studen­
tului. Fără multe cochetării el se vîră
sub plapămă şi începe a citi, cău-
tînd să scape de groaznica amintire
a Tanti Flizi.
 — Auzi, dom'le, să mă atace p e
stradă. E ne maî auzit, am s'o de­
nunţ.
Tot gîndind, a adormit, ceasurile
au trecut; linişte e în odaia studen­
tului, şoarecii se plimbă în tihnă rî-
zîndu-şî pe sub mustăţi de vietatea
din plapomă.
— Bang, b a n g !
Florizel tresare, îşî freacă ochiî,
sare din pat, se îmbracă şi pleacă !
Glonţ se duce la No. 15 bis, intră
în gang, apasă clanţa primei uşi ce
se deschide. In cameră e lumina gre­
oaie a uneî veilleze vechi şi un mi­
ros puternic de peau d'Espagne.
— Cine-î acolo? strigă un glas gros.
— Cine ? Florizel abia acum se
trezeşte de-a binele, bungheşte ochii
şi ce vede ? Maică sfîntă ţine-1 să nu
leşine ! In pat, cu părul despletit, cu
ochiî umflaţi de somn, neagră vînă-
tă, sbîrcită, groasă, oribilă, e o diha­
nie de femee de 58 de ani.
— A, d-ta eşti mon cher !
Buff ! usa a căzut la loc si voini-
cui Florizel fuge, dar fuge bietul
de-î scapără şoşonii. Nicî înapoi nu-
se uită de frică să nu-1 ajungă. Dacă
nu-1 oprea un sergent eşea pe bari­
era oraşului şi mîncau lupiî bunătate
de băiat.
Iacă asta o păţit Tanti Flitzi, dar
încolo e. femeie de treabă, ma parol !
_1imi Pitisem

P E N T R U D. STRAITMAN

Ziarul «Prezentul» publică un articol foarte

puţin prezentabil, de oare-ce e semnat: Pe­
tru Urinowsky. Maî mare ruşinea ! De obiceiti
ziare ca «Prezentul» erau întrebuinţate la
treburi maî mari, nu pentru... Urinowsky!
Sperăm că d. Straitman, directorul «Prezen­
tului» va interzice acestui domn Urinowsky
să maî publice articolele-î piphate deşi ne­
sărate. Una din cele care nicî-odată nu iau vacanţă.

Ah, noi da ochi cu ea vre-odată! Se zice că a furat o pîine !!!...

S U N T INDIGNAT!
Ducîndu-mă acum vre-o lună
Cu nişte gulere, manşete,
La o spălătorie, una
Din diabolicele fete,
Ce lustruiaii p'acolo lenjuri,
M'a fermecat cu ochii ei;
Şi de atunci, sărac de mine,
Eu nu maî ştiu odihna ce-'i!
Abia după dovezi reale
De castitate, de iubire,
S'a îndurat înduioşată
Ca sa mi acorde o 'ntîlnire.
Şi beat de atît noroc, la ora
Şi locul nostru stabilit,
O aşteptam cu flori, cu vorbe...
Vai— însă cruda na venit !
Am s'o fac una cu pămîntul! Avis societăţeî pentru protecţia ani­
Căci înţeleg să calce rufe malelor.
Dar nu să'şi calce şi... cuvîntul / T e o r i e şi p r a c t i c ă
I. B. V i c t o r .
Tăcerea adîncă a nopţel e tăeată de
nişte ţipete sfîşietoare. Vecinii crezînd
că'I foc, sar afară din casă. Intr'o clipă
strada s'a umplut cu fantome albe.
Ţ E P U Ş I — Ce este ? se întreb vecinii, cari'n
grabă au uitat de bunele moravuri.
l'e s t r a d ă — Ne-am stricat somnul de geaba,
Oameni mulţi aleargă în susul străzeî d. sub-comisar îşi stîlceşte nevasta.
strigînd cît îî ţine gura : «Pune-ţf mîna ! — Paj, par'că e înscris în societatea
Prinde-ţî pe pungaş !» pentru protecţia animalelor?!...
— Ce are a face, d-leStoian.
Gospodinele sbucnesc din casă afară V. Ţ e p u ş ă
întrebînd zăpăcite : Unde arde ?» copiii
ţip şi chiuesc. Ciiniî urlă, iar forţa pu­
blică şuerâ din ţignal. EPITAF
In s'usul sţrăzeî se aud rîsete.
Ce liniştit aicî petrec !—
L'aîi prins. Convoiul face stînga îm­ Prin capul meu—un vast hotel—
prejur şi'n frunte un copil în zdrenţe, Ce gîndurî n'au trecut prin el! ?. .
un fel de «Mitu boerul», e dus în pumnii Acum... doar şoarecii maî trec !,..
forţei publice. C .11 i t i a 11 i.
 De oare-ce depositariî de ziare Davidescu şi Rosensveig, din Bu­
zău, nu ne-au achitat sumele ce ne datoresc,—cu toate repetatele noastre
cereri, — administraţiunea a fost nevoită să nu le maî trimeată în BIUROIJL AVOCAŢLOR ASOCIAŢI
Direcţiunea d-lor avocaţi Mihail P.
deposit „Furnica". Rădulescii, fost procuror şi judecător
de tribunal şi Mircea G.Petrescu fost
judecător şi primar. La acest biurou
Cunoscutul şi mult onorabilul librar din Brăila, d. Theologhides, cu se plasează cu ipotecă 500.OOOlei,
în total sau în parte.
toate că ne d itorează o sumă mică, de cîte-va luni, nici pînă în ziua Strada Armenească, 24.
de astă-zî nu ne-a făcut cinstea s'o trimeată.
Bre! ce negustor cinstit.

LA RESTAURANTUL
N I T A I O N E S C U
CTSMAR
10, CALEA Ş E R B A N V O D A , 10
Primeşte comande de orî-ce
DEM. I. STEFANESCU
AVOCAT
N. A . D U M T R E S C U
CALEA G R I V I Ţ E 1 N o . 1 3 3 .
Se mănâncă bine, eftin şi curat
soiu de ghete şi pantofi, lucraţi No. 2 3 , FTKADA BUCUREŞTI, No. 2 3 . 9 LEI CARTELA
elegant PLOESTl
, Preţuri convenabile. Viu la
domiciliu, chemat printr'o carte
poştală.

LA
L a 15 Mai c. redeschide­
Contra tusei, bronşitei, la- Ilariu C i u c i a n u
rea Librăriei Dumitrescu
ringitei, cereţi:

PASTILE SENEGAL
CUTIA 1 LEC
& Movileanu Govora sub
hotel Stefănescu.
Cel maî mare deposit de ve­
deri din Vîlcea ; cărţi de litera­ Se găseşte
DIN
Calea Griviţeî No. 108.
mîncare şi băutură
De vânzare la farmacia tură franceză si romînă.
D-lui A. Petra din Găeşti. t bună şi eflină.
D e p o z i t de ziare

CITIŢI

„FURNICAREVISTĂ UMORISTICĂ

Sub D i s e c ţ i a D-lor GEORGE RANETTI.—N. D. ŢĂRANU

7~u fx fl'ar tiXtttit cfutia

E PRIMA REVISTĂ ROMANEASCĂ ILUSTRATĂ CU MAI MULTE CARICATURI IN CULORI.

—, P APARE ODATĂ PE SĂPTĂMÂNA

Iu., Cii v-icjii %r!ru*nî±~ \
J)'o vCtXlit-a ^OĂTyriiJvl" j
P R E Ţ U L C U N U M Ă R U L : 20 BANI

ABONAMENTUL PE UN AN 10 LEI PE SEASE LUNI 5 LEI

Gn. iârnâiA. tflutt P a i ac*it
al
CC Vţp& «T '~ &<J'I
b o n a m e n t u l s e p l ă t e ş t e î n a i n t e şi prin m a n d a t poştal

ANUNCIURI SE PRIMESC DUPĂ INVOEALĂ

Tot ce p r i v e ş t e revista : abonamente, corespondenţă, manuscrise etc

se vor trimite pe a d r e s a :

REVISTA „ F U R N I C A " BUCUREŞTI

TIPOGRAFIA «UNIVERSITARA» A. G. BRATANESCU STRADA ACADEMIEI, No. 3U.