ANUL 1. — No. 48.

20 BANI NUMĂRUL DUMINECA" 14 AUGUST,

A P A R E ODATĂ PE S Ă P T Ă M Â N A
ANOMfOUlLt ist PKlMEfli iftIU"iSVttlALA jj
ABONAMENTE
/ Pe un an io lei ADRESA
\ Şase luni j „ Q. R A N E T T I — N . D . Ţ A R A N U
Revista „FURNICA" Bucuttsci
PLATA ABONAMENTULUI ÎNAINTE
mwmmma

DE I S E B

Riazim-Bey . Contele 'Larisch. De Gali. Montefotfe'

Diplomaţia la Sinaia.
 -
FURNICA

HENGHERII •ii minutivul vorbei va micşora„super­ Argumentul e pueril, —„nu-I aşa Mas­
lativul relei mele fapte. cotto ?— dat fiind că lâ 500.000 de
Căţeluşa . 'mî-arunoă o .căutătură, oameni dacă-turbează unul în 50 de
. D'abia s'a crăpat - de ziuă şi săr din mustrătoare şi mirată. Ea ştie, şi îm-, ani,,şi încă şi po acela îl vindecă
pat. A m 1 fost doşteptat de u n tumult partăşeşte cu plăcere, opinia,mea în azi cu. siguranţă doctorul Babeş. P r i ­
drăcesc, u n cor wagnerian lugubru contra obiceiului d'a se pune sgarde mejdia turbărcl nu e de loc serioasă
alcătuit din chelălăell de soprano, clinilor. Ştie, că socotesc sgarda ca ca să îndreptăţească o măsură preven­
lătrături, baritonalo, urlete profunde u n obiect de prisos, neestetic şi in­ tivă aşa de barbară pentru semoniî
de bas. In «toate • curţile 0 . 0 panică. comod. Dobitoacele trebuiesc lăsate tăi, Mascotto, şi aşa de vexatorie
Treziţi din somn, ca 3! mine, innainte cu toaleta lor firească, cu veştmin­ pentru drepturile de proprietate ale
de vreme, vecinii lăsînd la o parte tele pe cari li le-a dăruit Dumnezeu. noastre, stăpînii voştri. Măsura e ne­
orî-ce etichetă, ies la poartă numai Destul că poartă oamenii sgardă! dreaptă si fiind-că nu e egală pen­
în cămăşi de noapte şi 'n papuci, Unii în jurul sufletului şi conştiinţei tru toate dobitoacele cari pot fi atinse
chemîndu'şi îngrijaţî dinii. Unii în- lor, alţii numai în jurul gîtuluî. Des­ şi ele de o boală molipsitoare. Contra
jui'ă.-şi ameninţă pc coi patru ţigani tul că din cravată — forma sgardel pisicilor, de pildă, nu sunt asmuţiţi
cari merg în urma unei cotige do unde la om — sunt imbecili, fără nici un hengherii. Apoi pungaşii, cerşetorii,
iese o plîngere continuă şi desnădăj- rost pe lumea asta, cari îşi fac un nebunii, beţivii scandalagii, bătăuşii
duită. scop şi un titlu de glorie în viaţă. de .meserie^ haimanalele electorale,
— Hengherii !... . Vin hengherii!... Nu pot să sriîer -agarcla la d i n i . Şi prostituatele cari so agaţă de oameni
JAşa4rebuie să fi fost in—miniatură mă revolt, cind văz cucoan^ bătrine şi-I abordează eu obscenităţi, de .ase­
— cind năvălea Atila cu. hoardele lui cari, pe lingă sgarde, mai maltra­ menea n'au â se teme că hengherii
în m i t o c u l Un*! populaţii liniştite. tează pe cîinii lor şi cu fel de fel de vor-atenta la libertatea lor. Această
Aceeaşi spaima gălăgioasă care a co- zorzoane, costume speciale, ridicule pacoste nu cade decît - asupra nea­
prins acum petecul din strada Romană şi dosgustătoare. mului tău, Mascotto.
din preajma locuinţei mele. Hengherii — Bine, Mascotto,. aşa e, ai drep­ ..încurajat do o miriiahi a, Masco-.,
fac invazie numai prin uliţele mai tate, eu nu'ţi p u n nici-odată sgarclă. ttei pe care o.tilmăcesc ca o apro-.
bune. Pe deoparte, .fiindcă n u l e d ă ţ Dar, de data aceasta, sunt silit să'ţl bare, continuu să-î »explie :..
mina să colinde mahalalele, de unde f inflig tortura asta, care pentru tine o — Vezi tu, Mascotto, iPriniăria a?ta
se 'ntorc mai tot-d'auna cu spinările tot aşa de rea euiuie corsetul pentru s>wnă slăbească cu .dragostea!v> M ă i
deşolate.Pe de altă parte, pentru că în o fcmee. păşesc eu singur de t u r b a r e ! .N'am"
cartierele «mai boereşti» găsesc o N'ai,Înţeles do ce nevoio do proteeţiunoa el intempes­
pradă mai d e soiu, clinii de rasă, pqţ'.
; Nu. Mascotta n a . î n ţ e l e s , deşi—în­ tiv^, indiscretă, şi jignitoare .pentru
cari sau îi vind, sau aşteaptă să fie, crezătoare in bunelo mele intenţiunî interesele, mele. Căci interesul meu.,
1
răscumpăraţi de stăpînii lor cu b a c ] — s'a lăsat, supusă, s'o sugrum 4 n este ca nimic şi nimeni să nu m ă
şişuri generoase. nesuferitul cerc de metal do care e împiedece de a mă bucura de pose­
Şi iadaşa ! In mijlocul Bucureştilor agăţată una cUn ;acele .stupide m e ­ siunea unui d i n e drăguţ, cuminte şi
—ăim oare, deunăzi, intr'un discur%? dalii născocite de .Primărie, a .cărei credincios, ca tine, Mascotto. Tu nu-
d, Mişu Cantacuzino s'a angajat so­ imaginaţie e foarte-săracă, ^atunci,cind 'ml prioinueştl nici-odată supărări,
lemn să facă un Paris al Orientului, •trebuie să inventeze un.mijloc de-a 1
pe cînd prietenii cu chip omenesc
c|cî. pînă' acum nu erau decît Bru- sţirpi .praful şi m u r d ă r i a , a da apă adesea-mi-au înnăcrit inima. Dacă
x«lul Belgiei- Orientului, — iac'aşa ! îndestulătoare, a lumina bine şi preţ .Primăria ar vrea cu tot dinadinsul
ciţi-va ţigani au dreptul să tulbure tutindeni oraşul. să-ml-facă un real serviciu, bine-
la ceasuri insolite liniştea somnului Mă grăbesc să răspund la n e d u -:
voiască atunci să angajeze nişte h e n ­
?
nostru, să ne fure cîinii pe cari-î iu-, merirea ce .se citeşte în ochii .blajini gheri cari eă-'ml prindă purecii ce
bim, chiar din curţile noastre, să, ni-i al .căţeluşei: nu mă lasă să dorm "tihnit, sau să-'ml
ucidă în chip barbar, ori să facă ne­ — U i t e Mascotto, tinieheaua-asta dea muştele afară din casă. Aceste
goţ cu el. rotundă va fi pentru tine-$ in acest două speţe de dobitoace în adevăr
j Dar... hengherii vin,- hengherii s'a- moment de ^grea cumpănă, ca..o•.amu­ îmi căşunează neajunsuri şi plicti­
propie !... Hannibâl ante portas! Nu-I letă cerească, ce te va feri de peri­ seli. In loc de asta, insă, Primăria
acum vreme să discut, nici dacă este col. Am dat pe ea 50 de bani la Pri­ prin hengherii el, îmi.răpeşte cîinele
civilizată, nici dacă e legitimă, insti­ mărie. Eftin, nu-I aşa"? -Kftină pro­ din curte, profitind de absenţa mea,
tuţia asta naţională. Trebuie să m ă babil pentru că nu ..te.-, scapă de-hen- pe ;furiş, hoţeşte. N'am dreptul, Mas-
grăbesc mai întiiu să asigur liberta­ gheri absolut cu siguranţă, ci n u r
.cottp, să strig acestei P r i m ă r i i : Jos
tea şi viaţa scumpei mele căţăluşe : mai cîte odată, căci hengherii—cînd laba, stimabilo ! >?
— Guţu ouţu, Mascotta! riurl vede nimeni — iulia-ţm şi ciinî M a s c o t a îşi bălăbăneşte de două
Mascotta vine 'n ,fugă. Se face cu, medalii, fireşte, de .eare-co niedar ori coada la dreapta ..şi la stînga, ceea
:

g h e m la picioarele mele. Tot trupu-i liile adaogă cîte-o .băncuţă în plus ce însemnează pe Romineşte : «Da,
'tremură. Cerne 'năbuşit. Privirea ei la onorabilul ciştig al nobilei lor me da, iubitul meu ştăpîn şi-amic !» Apoi,
imploră ocrotirea mea în potriva pri- serii de calil al gin tei canine. desluşind o altă întrebare în uitătura
(

/'mejdiei. Primejdia nu-ro cunoaşte. Dar Mascotta scutură energic, din coadă el, îl r ă s p u n d ;
o presimte. O bănueşte apropiată, cu îmi dă să înţeleg,—căci am ajuns — Vroi sii ştii, zici, unde d u c h e n ­
acel minunat instinct animalic care să-I traduc în limbagiul uman ce" gherii cîinii prinşi ast-fel cu japca,
şe .ridică uneori chiar, d'asupra inte­ mai mic gest,al el,—că nu pricepe spre dezolarea proprietarilor lor ? Ţi
ligenţei umane, acel miraculos i n j
dreptul ce .'şi-a arogat Primăria. se va sburli părul, cînd îţi voiu spune.
stinct al bestiilor inferioare,, care vede -— Nogreşit, Mascotto, nu înţeleg Bieţi ciini sunt duşi, Mascotto, clae
şi aude în multe împrejurări cînd — nici ou de alt-fol — oe are Primă peste grămadă într'o colivie, pe ju­
noi s— Raţiunea S u v e r a n ă — orbii şi ria cu cîinii oamenilor. Totuşi, este mătate asfixiaţi şi turbaţi de durerea
surzi,, .cădem. prosteşte 'n gropi. aşa cum iţi spuiu: Primăria a în strinsoarel laţului de sîrmă, sunt
— Stai, Mascotto, să-'ti puiu sgar- fiinţat hengherii. P e n t r u a putea jus duşi într'o temniţă urîtă şi m u r d a r ă
da... WBBU& tifica birul medaliei de care 'ţi vor tocmai l a Tel, lingă aşa zisa groapa
Ba încă ani ipocrizia să adaog : biîu ? P e ce motiv ? Pentru că —zice lai Tonola. Trei zile, sărmanii sunt
ţinuţi nemîncaţl şi, fără mdoială, bă-
,sgărduţa", cu gîndul ascuns că di­ ea —- cîinii turbaţi muşcă oamenii
tuţl sălbatic cînd îndrăznesc să latro
cova mai tare pentru a cere ceea ce
n u se refuză nici lui Mărunţelu şi
Zdrelea: u n codru de pîine. După
treî zile, sunt ucişi şi jupuiţi, pentru
ca din pielea lor să se fabrice m â ­
nuşi. Vezi tu, Mascotto'? pielea cli­
nilor tot e b u n ă la ceva: e b u n ă p e n ­
tru a'şl înfăşură în ea elegantele
doamne mânuşiţele, şi chiar mulţi fil-r
fisonî labele. Dar la cîţl din î n m ă -
nuşaţil aceştiea n u le preţueşte pro­
pria lor piele nici cît un cinci parale
găurit ? Nu mînuşl luxoase, dar nici
pingele de cisme grosolane n'aî p u ­
tea sa confecţionezi -lin pielea obra­
zului multora dintre e l ! A, ştiu, Mas­
cotto, că al r e n u n ţ a bucuroasă la tris­
tul avantaj al acestei superiorităţi;
din nenorocire astăzi nu se poate.
Cît timp se va purta mînuşl, va fi
nevoie să se jupoaie cîinl, deci să
existe hengheri şi chiar... Primării
care să-I toloreze ! Oonsolează-te insă
!
Mascotto, modele sunt trecătoare.
Ş'apol, s'a dărămat ea gogeamite Bas-,
tilia, să nădăjduim că o să vie vre­
mea ca să se dărîme şi o netrebnică
cotigă do hengheri. E a n u va mal
p u t e a să reziste vijeliei revoluţionare
a proprietarilor do cîinl, care a în­
ceput să sufle de m u l t prin mahala­
lele oraşului şi care, -încetul cu în­
cetul, se întinde şi prin suburbiile
centrale, unde în deobşte lumea e
mal delicată, mal răbdătoare..
Mascotta oftoază, resemnată...
— Mă'ntrebi ce-î de făcut, Mas­
cotto "? Deocamdată să r ă m î n e m în
calea legală. Să rugăm, de pildă, pe
domnii do la societatea pentru pro­
tecţia animalelor, să binevoiască a
citi aceste rîndurl scrise cu inten-
ţiunea de-a le stimula solicitudinea
ce poartă bietelor dobitoace, cari
simt din ce în ce mal apăsătoare ti­
rania supremaţioî umane. Iar dacă
n'om căpăta nici u n rezultat, oare n u
s'ar impune o ligă de rezistenţă con­
tra hengherilor Primăriei ?
Hai Mascotto, ce zici?...
Tar H TIIn
MIŢA TIRBUŞON
Atragem atenţiunea onor. noştri abonaţi
rămaşi în urmă cu plata că peste patru nu­
mere se împlineşte' uri an de când apare re­
vista ; de la care dată li se • va suspenda
abonamentul.
Abonamentele pot fi trimise prin mandat
poştal la adresa: Revista „Furnica", Bucu­
reşti.
Revista «Furnica» hotărînd'ca să publice
un almanaeh umoristic, cu caricaturi şi ma­
terie inedite, caută o Agenţie de publici­
tate care să se însărcineze cu anunciurile.
Pentru amănunte şi condiţii, a se adresa
printr'o sirnplă carte poştală : Revista „Fur-
nicei", Bucureşti.
ALPINISMUL Ş l PIVNIŢISMUL
- DEDICAŢIE CELUI MAI INCORIGIBIL ALPINIST ; DISTINSULUI MEU AMIC Dr. Ă. URECHIĂ —
Spusu-mi-au că nu'mi plac munţii. Este drept cănu'miprea plac,
CUui îi văd 'mi-aduc aminte că am fost student sărac,
Cam urcat trei sute trepte pui-la trista mea mansardă.
:
Poate-un alpinist s'o facă ?' Cum vreţi deci ca sa mi mai ardă
Bă mavfac cu coi eâcmrsn? Omul, Caraimanu's mici,
Faţă de mansard'aM&fi-: muşuroae de furnici !
Ş'apoi' ce~i la urmaAWrmei o plimbare pe un munte ?
O'nyîmfare, •ş'alt nimidâ! Să vezi casele mărunte,
Mâi mărunte dec'îl nişte'jucării de copilaşi,
Să vezi omulhît o muscă... E-o plăcere asta ? Aşi!...
Omul pururi, gust avut-a spaţiul ca să suprime,
Şi pe semeni, lumea 'ntreagă, s'o privească din 'nălţime !
Cîţi la Văcăreştî, la Morgă, sau America s'aîl dus,
Spre a- ispăşi trufia că prea ne-au scuipat de sus !...
Şi, mă rog, undezi folosul d'a privi cerul d'aproape,"
Cînd la toţfc'iirsit'ne este tot adîncul unei, groape ?...
In loc ca ăă urc p'un munte, eu, smeritul muritor,
Cred c'aţi înţeles acuma de ce 'n pivniţi mă cobor.
E un soitt de nmormântare ce îmi fac mai dinnainte
•Ca, atuncea; cînd la Dînsul m'o chema Bunul Părinte,
Şam deja obicinilinţa a trăi şi sitbt pămint.
Mai adăogwtji că'n'pivniţi suni ca şi într'un mormîrd,
Căoi'gămse aici-uitata: care e unicul bine
Ce nil"hărăzi Preasfîntuljpatimile să ne-aline.
1
Dar veţi' zice- că un munte pentrU sănătate-i bun.
Insă &U, cînd'ies din pivniţi) nu sunt sănătos? Bas t u n /
Şi după>ee-ai stat o oră subt^ pămint ca an sihastru,
Mai frumos- iţi pare ceruL mai senin şi mai albastru,
Lumea ţi < şe pare nouă, intr'iin paradis 'te crezi,
Toate'ţi sărată'altfel, pentru că dublii le vezi!
Veţi mai obiecta că munţii poartă-n verzile lor plete
Flori pe cari le culegeri, şi le strîngeţi în buchete.
Dar în pivniţi'•H%m-' 0W oarei''uri'buchet şi mai divin
Al cărui paifum^e'nibatăjf.E b u c h e t u l unui vin !
1
Mai aveţi în munţii' voştritbolo-oani de piatră dură.
Da'i mai simplu>s& a i p i a t r ă cînd'te dai la băutură,
Ba'ncă 'n-pivniţi d ' ă î ' e t V z a h ă r chiar adesea întîlneştî.
Ori, mă rog> înn care munte zahăr poţi ca să găseşti?!
...Alpinişti, vă las deci vouă problematica plăcere
D'a urca pe culmi pe cari nupOţi nici să bei o bere,
Căci nu a ajuns-'progresul încă prin acele locuri,
D'a vă rupe 'pantalonii; d'a rămîne fără tocuri,
D'a risca să vă apară"fiorosul-ursin cale;
Alpinişti, e treaba voastră! Eu am să rămîn în vale.
Intr'o pivniţă profundă <cu'nlesnire-o să descind ;
\'oî de frig' •sus-tremura-veţi, iar eu jos o să m'aprind!
Gustul vostru;'de escursii ştiţi• voi ce e? E snobismul
Unei mode efemere; nu-i de b e c i ' * ) / Jos Alpinismul!
;
Un vulcan ori un cutremur, sau' utt cataclism de vrei.
• Poate-un lac să facă unde azi sunt munţii Pirinei.
Şi Ceahlăul să s'afunde- în pămint cît e de mare,
Dar cît va fi'om pe lame pivniţa nu -va dispare!
1
Pivniţismui este sportul cel mai bun şi mai modern.
Alpinismul mîine moare, Pivniţisniul e etern!
*) Poetul ar fi vrut să zică- «nu-i de-veci» dar IVluat condeiul pe dinnainte; de al-
minterî a exprimat un adevăr, căci nu se poate susţine că alpinismul e distracţie de beau,
de pimniţăy—e tocmai din contră. Nota autorului.
MORAVURI DE SERGENT-MAJOR
Soldatul Neacşu, «detaşat cu servi­
ciul la bucătărie», tot reclamînd pe
«cale irarchică», din : «Marş d'aci!»
v
î n : «Ieş -.fără!», iată'l gata şă se
prezinte şi d-luî sergent-major Pleaşcă
adevăratul tată vitreg al companiei
ce muştrulueşte.
Don sergent-major Pleaşcă e un
om cu frica luî D-zeu în sîn şi miinile
veşnic vîrîte în buzunarele inferiorilor,
s ă i ; un individ înadins croit pentru
uniforma cu două galoane late. Dum­
nealui de orî-.ce altă meserie s'ar
fi apu t, puşcăria ar fi înfundat; deo-
camda trimoto el pe alţii acolo,
rompeta n u sună «deştepta-
t o t a nu bate alaima».
Soldatul Neacşu s'a oprit la uşea
odăeî «gradaţilor:). Cu capul în jos
se gindeşte p u ţ i n ; apoi, luîndu'şi ca­
pela in mină, intră tiptil, face un
pas n u m a i :
— Trăăăiţî! răcneşte el luînd «po­
ziţia».
Don sergent-major Pleaşcă sare în
sus de la masa pa care m o ţ ă e a :
— Uite urîtu cum sbiară... Ieşi a-
fară! răcneşte şi dumnealui, cu două
galoane maî forte.
Soldatul Neacşu face stînga-împre-
jur, dă să plece...
— Măăăa... miiiî... te ia mama dra­
cului de r ă c a n ! reîncepe să urle don
Pleaşcă. Aî venit aicea numai ca să
sbierî... aşa fără nici o treabă, ca la
cafenea ?
— Trăiţi, d-lo sergent major... n u
ştiu cine, că azi dimineaţă n'am maî
găsit-o... Mi s'a furat mantaua !
— Ce spui?... Bietul băeat, i s'a
furat m a n t a u a !... Şi cine ţi-a furat-o,
mă "?... Ţi-aî găsit... de undo să ştie
puişorul mamei dacă n'a fost don
sergent-major ca să'f o păzească!
Tot vorbind, don Pleaşcă a ajuns
in faţa soldatului Neacşu, cu care
face schimb de respiraţie. Şi urmează :
— Cine să'î păzească de cît don
sergent-major, care-I tatăl l o r ? ! El
trebue să'I îngrijească de toate (îi
arde o palmă) .do toate, de toate, de
toate ! Bl să bage de seamă ca să nu
le lipsească nimica (.11 eirpeşte şi pe
partea cealaltă)... dar absolut... abso­
lut nimica!
 Din cauza moralei, probabil, obrajii
soldatului Noacşu s'au înroşit ca abat-
jourul unoî lampe.
— Voricule, ce mi to faci acuma ?...
Te îmbraci cu pielea dracului... să to
îmbraci, n'ai încotro!... Dar co o să
zică Statul,mal marele nostru, ăla caro
'ţî dă ţie... (Don sergent-major Pleaşcă
dintr'un pumn sâUâtor, trimis sub
bărbia soldatului Xeacşu, face să sune
uşea in semn de aprobare.)... ăla caro
'ţî dă ţie pîinea cea do toate zilele ?
Mai bino spinzură-te, dragul mamei!...
Ştiî tu ce însemnează dezertarea do
«amuniţie» pe timp do pace?... P u ş ­
căria o să to mănînco, măăăă... Marş !...
potaea dracului !
Soldatul Neacşu, ajutat şi do pi­
cioarele luî Pleaşcă, porneşte galop
la bucătărie, unde, timp de o jumă­
tate do ceas, una cîto una lacrămile
i-au picurat în cazanul cu ciorbă —
probabil ca să 'î maî doa «faţă».
Don sergent-major Ploaşcă se plimbă
mînios în faţa companiei aşezată pe
două rîndurî.
— Va-să zică, nu vreţi să spuneţi
cine a furat m a n t a u a ?... Biiino ! —
Caporal Năpărstoc !
Caporalul Năpărstoc se deslipoşto
din front, înaintează trei paşi şi se
opreşte.
— Dă fuga pînă peste drum, la
mine, şi spunei nevostoi că am spus
eîi că să 'ţi dea cocoşul cel negru.
Dar vezî, nu te-o puno aghiuţă să
'nimereşti la circiuma d'alăturî!
Don sergont-major vorbeşte întro-
gei companii.
— Băeţî, vodoţi voî pasărea asta?...
E o pasăro doscîntată : numai să puî
mina po ea şi dacă eşti hoţ : cutcu-
rîguuu !—cîntă. Ghicoşto fără să dea
greş... dar numaî la întunoric. Măăăă...
să vă băgaţi minţile în c a p ! încă
odată : Caro din voî aţi furat mantaua?
Frontul stă smirna do par'că ar fi
cioplit în lemn.
— Va-să-zic, nix ?... Nici jidan nu
sunt, nicî usturoi n'am mîncat ?....
Biiino... să nu ziceţi că n'am fost om Ploaşcă oşit din fire. Uite'l... ăsta-i
bun şi că nu v'am spus. — Caporal hoţul care a şterpelit mantaua. Um­
Năpîrstoc ! flă!!
Caporalul face troî paşi înainte. In adevăr că era hoţul. Don sor­
— Să te duci la pimniţa în care gent-major Pleaşcă ca să'l dovedească,
regimentul îşi ţine tocitoarele, şi să în marea luî pohlivănie, minjise tot
deschizi amîndouă uşile... şi p'a din trupul cocoşului cu chinoros, ast-fol
faţă şi p'a do la spato. că orî-ce soldat punea mina po el se
— Cîto lămpi s'aprind? vopsea negru. Cel care furase m a n ­
— Nicî una. Marş ! taua, do frică ca să nu cinto cocosul,
Caporalul porneşte în pas alergător. trecuse pe lingă el fără ca să puo
— Sergent Ciută! mina. Din caro cauză ii şi rămăsese
Cel strigat vine do se înţepe­ albă.
neşte la troî paşi do don sergont-ma­ Nalţă Idiotul.
jor Pleaşcă.
— S'aşezî compania po un singur
rînd, că viii şi eu acuşi Aî înţeles ? MITA TIRBUŞON
Şi don Ploaşcă pleacă cu cocoşul 9 9
la subţioară, se duce de so închide
singur în odaoa gradaţilor, undo ză­ O, T U , S T I C L U Ţ Ă !
boveşte timp ca de zece minute. — Pe aria : — „Ma jolie"
O tu sticluţă
In partea cea mai întunecoasă a Eşti ca o Muză ;
pimniţeî, cu picioarolo şi ciocul logat, Cînd te sărută buza'mî cu foc,
stă cocoşul trîntit pe un scaun. Prin
Tu mî laşi drăguţă
faţa Iul trec soldaţii unul cîto unul, P'amardmî buză
pun mina dreaptă pe pasăre, apoî ies
Dulceaţă de... noroc.
po uşoa cealaltă, păstrindu'şî şirul.
Căcî don sorgent-major Ploaşcă aşa a
glăsuit : Cind va simţi hoţul : cut- Dar, vai, sticluţă, cînd eşti goală,
curiguu! — ăla e. Cînd în pahar
Au defilat toţi, fără ca să se fi auzit Nu e nectar,
nicî cel mal mic cricnet cocoşosc. Te-apucă o cumplită boală,
Soldaţii abia îşi puteau ţino risul. Te arde'n gît
Iată'I din nou înşiraţi în mijlocul Un chin urît.
curţeî, po un singur rînd.
— Drceeepţî ! comandă don ser­ Să bem clondire
gent-major Ploaşcă. La comanda : Să ne inspire
Unu ! toţi aveţi să ridicaţi mina Amor, speranţe, iluzii dulci;
dreaptă in sus. Băgaţî de seamă, a- Tu ce bei doară
cuma... U n u ! Vai, apă chioară,
— Unu ! numără toţî soldaţii de­ Posac o să te culci.
odată, ridicind braţul drept po lîngă
urechoa dreaptă. Dar eu, cînd cad turtit subt masă,
Don sorgent-major, parcă apucat Un magic hap
do alto alea, nicî una nicî două, o Am par'că 'n cap,
tuleşto d'a fugă în lungul şirului de Şi viaţa 'mî pare maî frumoasă,—
soldaţi cu palmele in aer. E un vis nebun...
Toate palmele sunt negro ! Afară Ah, şpriţu-i bun !
de a unuia, în dreptul căruia s'a şi « M ţ ă Jorj.
oprit.
— Caporal Năpîrstoc ! urlă don
 BLAZAŢII Nu păzeşte putu,
Nu stă prin zăvoi,
Ca a celor doi
Coşbuc şi T. Duţu.

Muza noastră nu e
O fată hai-hue,
Visînd bal şi danturi
Şi citind romanţurl,
Nu e'n genul feti
Toantă din amor
Ce-o cîntă cu dor
Radu D. Rosetti.
MIŢA TIRBUŞON
Muza noastră nare
In curînd se va reprezenta, de ex­ Talent 1'adunare,
celenta trupă care joacă în grădina Dînsa nu fredona:
Raşca sub conducerea talentatului Prima... terţa... Nonă...
artist N. Poenaru, Miţa Tirbuşon, Iar
să în 3 acte. Quarta... quinta... Deca...
După Hapuri miraculoase e foarte Pasonel.— O fi frumoasă marea ; dar să Ş'aşa maî departe,
vezi în fie-care zi aceleaşi figuri!...
natural ca publicul să dea năvală la Cum scrie la carte
Miţa Tirbuşon, tot aşa de natural cum Haralamb G. Lecca.
e să te duci să mănîncî după ce ai Tanti Frosa
luat un aperitiv. Aşa fiind, e de pri­ Tinca.
sos o invitaţie specială din partea Muza noastră, frate,
noastră. Ţinem numai să spunem că Acţiunea se petrece la Urzicenî. N'are-un sac în spate,
dacă aperitivul a fost gustos, masa In actul al doilea d. N. Poenaru va
cînta cuplete de actualitate, cari se
Plin cu anecdote
promite să fie copioasă. Miţa Tirbu­ Din popor, pe note
şon, suntem încredinţaţi, va satisface vor schimba la fie care reprezentaţie,
pe cei maî pretenţioşi amatori. alcătuind ast fel un soiu de gazetă Puse cam în zor
E inutil să adăogăm că Miţa Tir­ cîntată care va ţine în curent publi­ D'un om bun de clanţă
buşon nu e o piesă cu subiect patri cul cu toate năzdrăvăniile petrecute Ca Teodor Speranţă,
în cursul zileî.
otic, moral, sau religios. Prin urmare
Cupletele vor fi scrise de cunos­
Azi—vai!—senator.
n u recomandăm tinerimeî studioase
de arabe sexe să aziste la această cuţii colaboratori ai «Furnicei» : Ta-
reprezentaţie. rascon, Kiriak Napadarjan, Cyrano şi Muza noastră nu se
Să nu se creadă totuşi că Miţa Jorjii Dclamidilu, cărora de altmin­ 1
'A groapă'n vremi apuse
Tirbuşon va scandaliza publicul vir­ teri li se datoreşte şi localizarea far­ Spre-a cînta strămoşi
tuos, apărînd pe scenă în toaleta sei Miţa Tirbuşon, căcî am uitat să
spunem că această piesă e o locali­ Nobili şi făloşî;
strămoaşeî Eva. Nu. Miţa Tirbu­
şon e damă ruşinoasă, ea se va pre­ zare, nu o traducere. E şi greu de Şi nici franţuzeasca
zenta numai decoltată, şi încă nici altminteri «să traduci» pe Miţa Tir­ Nu o mînueşte,
prea prea cum se decoltează cucoa­ buşon; maî lesne «te traduce» ea pe Cum obicînueşte
tine cînd o fi vorba la o adică.
nele măritate şi oneste p e la baluri
Sursei ii
La noi Văcărească.
filantropice. Cu toată profesiunea pe
care o exercitează, Miţa Tirbuşon
ştie să'şî ţie «grantul» cînd se g ă ­
seşte în faţa unor persoane «comilfo»
MITA TIRBUŞON Muza noastră 'n fine.
Nu scoate suspine,
cum sunt acelea cari vor veni cu Nu cîntă mereu
miile s'o vază la Raşca. Că e traiul greii
Deşi Miţa Tirbuşon e o demimon­
MUZA NOASTRĂ
denă bectimis, totuşi preţurile de in­
Şi moartea drăguţă,
trare în seara de reprezentaţie vor fi Muza noastră nu e Ca palida Muză
foarte eftine, cum sunt de obiceiu, la Tragică dudue, Cu crispată buză
grădina Raşca Să te duci la Miţa Cu ochiu încruntat, A lui Al. Vlahuţă.
Tirbuşon şi să nu te coste de cît 3 Cu gest desperat.
leî ori 2 leî, este fără 'ndoială un
chilipir ne maî pomenit. Necazul şi grija Muza noastră ce e ?
Personagiile din Miţa Tirbuşon Pe-a sa faţă nu-î Este o femee
sunt : Ca la Muza lui Veselă cu şic,
Mitică Bimbirică, ajutor de judecător.
Bengescu-Dabija. Rîde din nimic,
Kibritopol, căpitan de jandarmi rurali Sînu-î de bacantă
Trăncănescu, avocat. Muza noastră nare
Popescu, judecător. E cam «decolte»;
Vasiliade, perceptor. Coadă pe spinare Muza noastră-î bre,
Miţa Tirbuşon, damă bonvivantă. Şi 'u coc un bujor,
D-na Costăcheanu, soacra lui Bimbirică. Damă bonvivantă!
Tanti, nevasta » Opinci în picior; Kiriak Napadarja*

Artistul N a e CiUClirette în rolul actorului Hummel din opereta «Trei Dorinţi.
D. P O P E S C U LA BUŞTENI
De la început, d. Popescu a fost
obligat s'admire munţii—prea groso
lanî pentru înălţimea lor, podoabe pe
cari «orî cîte credite va vota guver­
nul, nicî odată nu le veţi avea la Bu­
cureşti», 1 a asigurat unul care «vine
în fie-^are an».
Maî pe urmă însă, cînd s'a desme-
ticit din primele emoţii pe care le dau
priveliştele ce nu aî maî văzut, d. Po­
pescu a băgat de seamă că munţii
ăştia, cum şi ceî cari îî păzesc în tim­
pul ierneî, sunt nişte simple cocote :
trăesc pe spinarea admiratorilor. Că
indivizii ce zilnic se caţără pe spi­
narea lor, o fac pur şi simplu din or­
goliu : ca să'şî dea aere de «regele
natureî». Omul, regele natureî ? !
Regele natureî, bimanul idiot ce tre­
mură pe marginea celei maî mici pră­
pastie! schimbând feţe-feţe ?... Mulţu­
mim ! ' . . - . • •
Acuma, d. Popescu admiră pe ceî
de o fiinţă cu el—şi în special pe d-na
Ionescu.
D. Popescu nu se maî satură pri
vind la cetele de vizitatori ce găr-
duesc viu şoseaua ş praful eî cenu­
şiu, văros, cu care vântul zglobiu se
joacă . necontenit, pudrîndu'î de sus
pînă jos. Cînd vîntul e dus să se
plimbe aiurea, cocoanele dau drumul
rochilor să se tîrască, scormonind
praful ca în urma unei căruţe por­
nite în goana cailon — Ah, ce aer
curat respiri la munte ! — e părerea
dumnealor, a tuturor de «ambe-sexe».
D-na Ionescu e o fiinţă al cărui
trup a fost corijat de un iscusit cro­
itor din Capitală, dîndu'î un aspect
din cale afară răscolitor de simţuri.
Are o pereche de şolduri alarmante,
strânse d e a s u p r a ca gura unui sac
îndesat cu bumbac, de unde rochia
încreţită cade valuri pînă sub glezne,
şerpuind la fiecare mişcare a picioa­
relor în mers.
In susul şoldurilor, urmînd desvol-
tarea gradată a «evantaliuluî» japo­
nez, spatele se duce ca să se uneas­
că gîtuluî alb, înfiorat de zulufii scîr-
lionţaţî inelat premergători aî capu­
lui p e care se resfaţă o enormă «pă
lărie de soare». Culoarea figureî e
oacheşe, îmbrunată pe sub ochi—mari
rotunji şi imobili ca la animalele de
pradă. Calcă leneş, tîrîtor : la fie-ce
pas muşchii .se întind şi se destind
elastic, tot spatele ondulîndu-se ca la
pisică. Adoră roşul cu toate nuanţele
lui : ciorapii, ghetele şi funda de la pă­
lărie
D. Ionescu e «sclavul munceî» şi
ochelarilor, p e cari şi-î scoate numaî
cînd se culcă. Actualmente, dumnea­
lui stă toată ziua închis în casă, sin­
gur, departe de sgomotul celor cari
îşi risipesc viaţa în nimicuri, lucrează
la un raport destinat «ministruluisău»
în care va arăta lămurit, cu «piese
explicative», cauza, adevărata, pentru
ce veniturile statului scad : descreş
terea populaţiei. D. Ionescu nu are
copii—nicî nu doreşte. D na Ionescu
înclină spre aceeaşi părere.
Timp de două săptămînî, primele
afară de sala «Elizeul Valea Cerbu­
lui», unde tineretul vine de'şî ia baia
de sudoare dansînd în cerc ca nebunii,
d. Popescu nu văzuse nimic, nu fă­
cuse nicî o excursiune. Fapt ce a
făcut pe d. Ionescu să'l întrebe :
— D-le Popescu, d ta nu eşti cu­
rios să asişti la răsărirea soarelui de
pe vîriul munţilor ?
— Mulţumim, i-a răspuns el con­
vins ; asta o pot vedea şi de jos.

Fotograful amator.— Nu maî mişcaţi... dacă voiţî ca să vă iasă bine figura.
D n a Ionescu, sentimentală cum e,
a şi fost gata cu exclamaţia :
— D-le Popescu, se poate... tocmai
d ta !
— Doamnă... se încurcă d. Popescu
si maî răii ; am voit să zic că mi e u-
rît singur... că nu cunosc pe mmenî
în Buşteni.
— Ce are a face ! intervine d. Io
nescu ; mergi cu noi.
Cînd ereaii să plece, d. Ionescu a
refuzat să maî meargă, pretextînd so­
sirea neaşteptată dar bine-venită a
uneî ideî ingenioase cu care chiar
avea să'şî închee raportul.
— Duceţi-vă singuri ; dar vedeţi ca
să fiţi înapoi pentru masa de seară
— le a maî recomandat el încă o-
dată, cînd s'aii despărţit la poartă.—
Bon amusement!
— La revedere.
...Pe poteca îngustă, d-na Ionescu
scoboară înaintea d luî Popescu, u-
luit, cu privirea ţintă pe ciorapii r o ­
şii, goî pînă la jaretieră.
Din cînd în cînd, sub pretext de
a'î arăta «poziţiile», d-na Ionescu se
opreşte brusc — d. Popescu, tîrît de
greutatea corpului, vine aşa de a-
proape că îî simte suflarea caldă du-
huită în obraji... D-na Ionescu întin­
de braţul spre munţii etajaţi pînă la
nori :
— D-le Popescu, ia priveşte ce
admirabilă panoramă !
— Da... admirabil... bolboroseşte d.
Popescu ; dar nu se schimbă... e tot
aceeaşi. Mă mir cum nu v'aţî plictisit!
FURNICA
— Ce om ! ce o m ! descoperă d-na
Ionescu. Şi înfigînd mîinile în rochie,
pe care o ridică pînă sub genuchî,
d-na Ionescu porneşte din nou, ur­
mată de d. Popescu ipnotizatde cele
două picioare strînse în, teaca ciora­
pilor roşii.
...Ajunşi într'un colţ de pădure, d-na
Ionescu s'a oprit deabinelea— uitân
d u s e lung în ochii d-luî Popescu, a
suspinat:
— Nu maî pot!... Fiî aşa de b u n
şi dă'mî braţul.
...Merg unul lângă altul, d-na Io­
nescu lipită de d. Popescu, căruia i
s'a înpăengenit ochiî şi simte că ceva
îî bîzîe în creer. Are aerul unuî in­
divid pe care altul îl duce acasă, fără
a'şî da seama pe unde trece, nicî
unde se găseşte. O yniss, clientă neclintită a băilor de mare,
— Mi se pare că am pierdut drumul! dar care nu se scaldă nicî odată. Prea ar fi
D. Popescu, trezit din toropiala în shocking!
care îl vîrîse fierberea neobişnuită a
simţurilor, se uită speriat împrejur...
apoi priveşte la doamna Ionescu, care Prea a fost repede, prea pe neaştep­
nu 'şî maî ia ochii de pe el—întreabă: tate. Două braţe ce i se încolăcesc
— Ce ne facem ? provocator pe după gît.. primul cu-
vînt al eî : «Răutăciosule !>, urmat de
— Intîî să ne odihnim puţin acolo
un sărut lung, plin.. (D. Popescu îşî
pe iarbă. In urmă vom vedea.
trece limba pe buzele uscate de un
Si ambii, brat la brat — d luî Po
început de friguri)... cîte-va mici ţi­
pescu i se tae picioarele de la ge­
pete de femeie isterică, aşa cum le
nuchî—pornesc spre un buchet stu­
găsise el descrise prin romanele fran­
fos de arbori cu crengile aplecate în
ţuzeşti .. şi... şi... Tocmai acuma îî dă
forma umbrelei deschisă.
el dreptate luî Vasilescu, cînd î a spus
pentru ce pleacă la Buşteni!... «— Pen­
Lungit în pat, d. Popescu se căs- tru că nevasta luî Ionescu este acolo ;
neşte să revadă cu amănuntul cele pentru că tu, ca şi alţii...» Ce ru­
petrecute sub arborii din pădure, care şine ! ce ruşine !...
îî adăpostiseră maî bine de o jumă­ Chinuit de remuşcare, d. Popescu
tate de ceas. Si nu'î vine să creadă. se svîrcoleste fără somn. Din cînd
De cîte ori pleacă un vapor, ele sunt acolo, gata să fîlfîe batista în semn de „adio". Gest ce nu le costă nimic, dar care cîte odată „prinde''.

în cînd, ca să uite de tot, d. Popescu,
întins nemişcat pe spate, priveşte pe
fereastră la pulberea de stele ce a
aprins întunericul cerului... îî e frică
de atîta imensitate... apoi închide o
chiî... îî deschide... iarăşi îî închide,
strînge bine din pleoape, ca să vadă
şi el cum va fi cînd nu va mai fi—
Cînd Va fi mort. N ». Ţăranu
8 e
C L O P O T A R U L DIN S L A N I C
judiciar les-majestatea de-a fi tradus
poeziile Carmen Sylveî, publică în
«Epoca» o corespondenţă din Slănic—
Moldova, care se termină astfel :
«Şi totuşi, parcă mă cheamă un glas dulce :
e nostalgia Bucureştiuluî, cu microbii lui, cu
sgomotul luî. Parcă mî-e dor de casa mea,
de biuroul meu. D'abea aştept să mă văd
trîntit în balancoirul din biuroii, unde atîtea
visuri m'aii legănat adesea.
Intre această nostalgie : Bucureştiul, şi pă­
rere de rău : Slănicul ce-1 părăsesc, mi se bate
sufletul întocmai ca limba unuî ciopot.
Să ţi fie dor de microbii Bucureş­
menea suflet punem rămăşag că d
Ighel a tras multe clopote cucoane­
lor de prin Slănic !
Curioasă trebue să fie senzaţia unuî
om care, trîntit pe un «balancoir» şi
legănat de vise între o nostalgie şi-o
J
părere de rău, îşi aude sufletul dintr -
însul că sună într'una : balang ! bang !
balang !

D. Ilie Ighel Deleanu, fost poet şi

tiuluî e de sigur, o ciudată nostalgie,
dar e şi mai nostim «balancoirul» din MITA TIRBUŞON
actualmente cetăţean Romîn şi avocat, biurou şi sufletul d-luî Ighel care i se
care are între altele la cazierul său bate ca o limbă de clopot! Cu ase­
 CHESTIE DE PERSPECTIVĂ. BALETISTA
— I N V E R S U R I L I B E K E -

Cu pasul lin, legănător,

In volbura dantelelor,
Păşeşte 'neet,
Mărunt, cochet,
Regina baletistelor.

Priviţi, rochiţa de dantele

O costă cinci zeci de bizele,
Iar pălăria cea cochetă
O costă doar o «pironetlă».

In vals uşor,
Pe un picior.
— Dragul meu, aceasta represintă ceea ce în geografia anatomică e coprins sub denumi­ Ea trece fulg strălucitor,
rea de „munţi de plajaSgaMMMi' l Emblemă vie de amor !

Şi pentru asta mititica

Păşeşte leneş ca pisica,
D. C O S A C E S C U Şl BALURILE Cînd a tras sorţi bietul Radu, Privind de sus , e ori şi care
A păţit un mic afront; . Ne 'nzorzonată trecătoare
într'o corespondenţă din Călimă- L'att respins, spunînd că nasu-î
Va eşi afar' din front!
neştî, publicată 'n «Adevărul?, citim : Ea pe bărbaţi îi lasă fou
«Cu venirea în staţiune a d-luî Co.săceseu, In vagon Radu, de pildă, Cu finul jupelor frou-frou,
secretarul general al. ministerului de domenii,, Dac'ar face un voiaj, Cu ochii ei,
s'a_ putut limita la o dată pe săptămînă ba­ F, silit să-şl pue nasu, Cu mersul ei,
lurile, impunîndu-se tot de Odată'formal .şe­ In fi leul de bagaj. Cîştigă sutele de lei !
fului muzicei şi antreprenorului sfileî ca sub
nici un cuvînt balurile să nu depăşească ora Căci altfel ori cum s'ar pune,
12 noaptea». Nasul iui impertinent, Galanţii fasonell Dodo
Ar lovi toţi pasagerii Şi-o fâc l a zile mari cadou.
Eminescu a zis ^mA\ y Căci finul «fulg strălucitor»
Din acel compartiment !
Danţul, mustea, pădurea, E doar păpuşa tuturor !
Pe acestea le 'ndrăgiil:... Deşi bunii tăi prieteni, JIlwI P l u t o n
Aii făcut mereu demersuri,
D. Cosăcescu însă, în calitatea d-sale Zile întregi pe lîngă mine Q
de secretar general la domenii, se Ca să'ţl cînt nasu în versuri •
crede obligat să nu 'ndrăgească de cît'
pădurile Statului şi să suprime d a n ­ Am văzut că nu se poate POŞTA REDACŢIEI
ţul şi muzica. Să fiu eu acel Homer;
Posac om trebue să fie acela că­ N'aveam liră atît de mare S. A. Conta. Lucian, Biribi, Picollo, G.
ruia nu-î place să audă orchestra cîn- Pentru-aşa paratoner! .' Rigo, A. & B > Neştef,£I. Botez, D. N. Co-
tînd şi să vază tinere perechi jucînd. metaşu, Radu Năsdrăvanu şi Pampon,- Mul­
D. Cosăcescu ar merita să'l poreclim: ţumiri pentru cele trimise. Vor fi publicate,
d. Posâcescu. toate. în numerile viitoare.
Netty
MITA TIRBUŞON
PLAJA «MAMAIA» {ceea ce nu se vede).
LUI RADU NAZONE
— V A R I A Ţ I U N I P E O !jSINF,URĂ COARDĂ -

Natural, ca bun prieten

Nu-ţl fac nasul de ocară.
Dar ar complecta cred lipsa
La vre-o trei-zecl cîrnî din ţară.
Căci să crezi e atît de mare
Si atît de lat şi gogoneţ, -
C'aî putea pe el transcrie
Cronicele Voroneţ !
Alţii cărora natura
Le-au dat nas mai mic c'al lui
Şi tot nu-i eunosc măsura,
Tocmai Radu să-şl cunoască
Care-I lungu nasului!
Pentr'un nas de aşa calibru,
Căci maî mare. nu există,
La un guturai de pildă
Iei cearşaful drept batistă.
Radule, mă prind că nasu-ţî
(Şi de pierd să mă dai tava)
Ar putea să facă umbră, Şeene pe sub apă, jucate fără consimţimîntul bărbaţilor dumnealor.
Pentru, tot liceul Sa va.
 SINGURĂTATE P î n c e dau la urma urmei PROBLEMA PREMIATA (N . 2) c

( d u p ă SchiUer) De frumoasa Cunicund.

NOI M l ŞT I
ifPăpuşicăţ? şi luî „Mitic Ea să lasă bllnd la sinu-mî D AJ DU
— Iubire neţărmurită
Uşurel şi mlădios, O R I Ş O R I
Prin spărturile mansardei Ş'amîndoî sburăm, molatec, I Ş Al'
Vintul urlă cu turbare, Pe parchetul sclipicios. ADRIANAXEL
Iară soba-mî, arz-o focul,
Nicî un vino'ncoace n'are. Dar nebun de gelosie Literile din fie-care rînd trebuesc mutate
Contele «de la Chapelle» între ele ast-fel ca fie-care să dea numele unui
Tabacherea stă deşear+ă, 'Mî aruncă 'n. nas mînuşa, oraş din Romînia, iar iniţialele acestor cinci o •
ra.şe citite de sus în jos, să dea numele unei
S'al meu pîntece duşman Mă provoacă la duel. principese romîne.
E ca moara care umblă Subsemnata administraţie, a pus la dispo­
Dar n u macină d'un ban. Spozile se -'ncrucişează ziţia amatorilor de a dezlega problema de
Dîndu-şî lovituri cumplite ,maî sus, un uumăr de 1 0 . 0 0 0 cărţi de citit
foarte interesante. Ori cine va trimete la a-
Şi ca să-fini m a î uit necazul Şi aceasta din pricina .dresa de maî jos (nu la redacţia ziarului)
Şi nevoia mult amară, Cunicundeî mult iubite. deslegarea exactă, însoţite de 75 bani în mărci
Mă aşez lingă fereastră poştale, sau maî bine prin mandat poştal (pe
Şi privesc cum ninge afară. Şi d'odată aud—la naiba !... cuponul mandatului se va scrie deslegarea
si adresa) va căpăta imediat 1 0 cărţi trimise
Geme contole r ă n i t ? ! franco la domiciliu. Osebit se va distribui
Dar d'odată, bate'n uşă, deslegătorilor maî mult de 2 0 0 - : ceasoarnice,
Uruind tresare clanţa. lanţuri, broşe, brăţări, cercei ace de cravată,
portmoneurî şi multe alte obiecte de valoare.
Şi Înaintea m e a so închină... Deslegările se primesc numaî prin poştă,
Pajul regoluî do Franţa. Nu, e miţa, care chiamă >:chiar şi din Capitală (pentru înlesnirea clien­
Ba întâlnire pe iubit!!! ţilor). Scrisori nefrancate se refuză.
Iute, spun ca să-mi aducă J o r j din M o l d o v a Administraţia biblioteceî cărţilor in­
U n landou cu şease cal, teresante Bucureşti 16 str. Smirdan 16
Şi pornim apoî în goană
— — J ^ M — l f ţ » I HI I II
Spre palatul din Versaillos.
NITĂ IONESCU
Ajungînd acolo, pagii CISMAR
Mă 'ntroduc, in sala 'naltă,
Unde cavaleri şi dame
Se desfată laî ol altă.
1 0 , CALEA Ş E R B A N V O D Ă , 1 0
Primeşte comande de orî-ce
soiii de ghete şi pantofi, lucraţi
elegant
Preţuri convenabile. Viu la
DEM. I. ŞTEFÂNESCU
I) ' • AVOCAT
P r i n t r e spez şi. evantaiurî domiciliu, chemat printr'o carte,
poştală. No. 2 3 , STRADA BUCUREŞTI, N o . 2 3 .
Mă afund, mă tot afund, PLOESTÎ

ALE

PRINCIPELUI B A R B U S T I R B E Y
L U I
SUB DIRECŢIUNEA D FR. C A S P A R I (MEDIAŞ)

Din cauza rezultatului splendid, atât ca prindere mare, vigoare, sudură absolută şi perfectă
selecţiune a viţelor din pepinierele noastre, am decis punerea lor în vînzare de acum cu

PREŢURI FOARTE REDUSE

PREDATE FRANCO ORL-EE GARĂ A C. F. P . eu AMBALAGIUL GRATUIT

•PKETLI. CURENT SE TRIMITE DE CÂTRE :

Pepinierele Principelui Ştirbey, DrăgăşanL Biuroul Central de v î n z a r e al Produselor

de pe proprietăţile P r i n c i p e l u i B. Ştirbey, Bucureşti, Calea Victoriei, 1 2 1 şi
W. S t a a d e c k e r , Bucureşti.

TIPOGRAFIA «UNIVERSITARA» A. G. BRATANESCtJ, STRADA ACADEMIEI, No. 30.

p