# WWWWffiW

WWffiWffiWWffiWW

t
I
 llliRIER
y9

IRRTTRESIll

$&LH}{$ru

HUMANITAS
BUCURE$TI
,,Un om de sAnge ia din pisc noroi
$i zimislegte marea lui fantomi
De reverie, umbri.;i aromi,
$i o pogoari vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnici se pare,

Pecit e ghiersul cirgii de frumos.
Carte iubiti, ftri de folos,
Tu nu rispunzi la nici o lntrebare."
Tudor Arghezi, Ex libris

,,I s-a extirpat un fragment din occiput. Odati cu soarele,

toati lumea se poate uita iniuntru. Asta il enerveazi qi-I
distrage de la munci; ba chiar il infurie faptul ci tocmai el
este exclus de la acest spectacol."

FnnzKaIka, Jurnal
(trad. Radu Gabriel Pirr.r)
PARTEA INTAI
 Am luat din nou piduchi, nici micar nu mi mai
1
I miri, nu mi mai sperie, nu-mi mai provoacl.greagi".
l)oar mi mi.nAnci. Lindeni am mai ror dmpul, ii ror
scutur cAnd mi pieptin in baie: ousoare de culoarea
sidefului, lucind negricios pe faianta chiuvetei. Rimin
clestui si intre dinrii pieptenelui, pe care-i curi"t apoi
cu periuga de dingi veche, cea cu coada mucegl"iti.
N-am cum si. nu iau piduchi - sunt profesor la o
scoalS" de periferie. Jumitate din copii au piduchi, le
sunt gS.siti la lnceputul scolii, la vizita medicali, cAnd
asistenta le prefiri pirul cu gesturile experte ale cimpan-
zeilor * doar c5. nu crap5"-n dinti crustele de chitini ale
insectelor capturare. in schimb, recomandi pirintilor
o solutie alburiulesioasi, mirosind a chimicale, aceeagi
pe care-o folosesc pAni la urmi si profesorii. Toati scoala
ajunge in cAteva zile si miroasi a solutie impotriva
piduchilor.
Nu e totugi chiar aga de riu, micar plognige nu
avem, nu s-au mai vizut de mult. Mi le amintesc si
pe-astea, le-am v5.zut cu ochii mei cAnd aveam vreo trei
ani, in vilisoara din Floreasca unde am locuit prin
'59:6o. Mi le arita tata, cAnd didea brusc la o parte
salteaua patului. Erau ca niste bobite stacojii, tari si
lucioase ca fructele de pidure sau ca acele boabe negre
 iederi p€ care ;tiam ci nu trebuie si le bag in
{e guri.
Doar_ci bobigele dintre saltea si scheletul p"tui"ui
fu!""o
repede ci.tre colturile intunecate, atAt de
alarmati ci
mi apuca risul. Abia asteptam si. mai ridice tata
coltul
greu al saltelei (cAnd se schimbau cearsafurile) g." _"i
vid animilugele durdulii. RAdeam .r., atAta pofti,
ci mama, care,mi purta cu pirul"turr.i mare si tot numai
buclisoare, mi lua intotdeauna_n brate, scuipandu_mi
si. nu mi deoache. Tata aducea apoi
pompa de analcid
si le trS.gea cite un dug urAt
-irorito, plosnitelor oplo_
gite pe Ia incheieturile lemnd"riei, d. l.
-..g."u fuigii.
Imi plicea cum mirosea lemnul padui, br"j irr.i
_irr_
tind de risini, imi plicea p1ni mirosul de analcid.
9i
t"t1 lisa in jos salteaua si venea mama cu cearsa_
ffgi
furile in brage. CAnd agternea unul dintre ele
pe par, se
ca o gogoasi mare in care-mi ftcea o pli..r.
,u1fa rr.o_
bignuiti si mi. vAr. Asteptam apoi si r. 1"r.,'irr..t,
.."r_
gaful pe mine, si se muleze p..o.pugortrl
meu, dar nu
pe fiecare pirticici a lui, ci deserra.rd .o-plicare
cute
si cutisoare. Camerele erau pe atunci mari
ca nigte hale,
si-n ele se tot invarteau cei doi oameni uriaqi
care, nu
se gtie de ce, aveau griji de mine: mama
gi t"t".
Dar nu-mi amintesc ingepiturile de plognigi. Ma_
ma-mi spunea ci sunr.ca niste cerculeg. iogii pe
piele,
cu un punct alb in mijloc.
$i ci mai degrabi te ard.eau
decAt si te minAnce. i\,,9iiu, fapt e .;."iau
mereu pi_
duchi de la copii cAnd mi apl.. j."rupr" caietelor
e ca.o boali profesionali. port pirul lung
tr,
din vremea
cAnd as fi putut deveni scriitor. AtAt mila
ri.mas din
cariera asta, pletele.
$i helincile pe gAt, cum purta pri_
mul scriitor pe care l-am vizut we"oda* gi care
mi_a
rlmas ca o imagine, glorioasi de neatins,
9i a autorului:
:.1d1" !I1c
deiun k Tffiny. pirul mi se_atinge mereu
de cel al fetitelor, infoiat si plin de panglicug.. p.
fu.ri_
i[e astea cornoase, semitransparente, urci" insectele.
Ghearele lor au curbura firului de pir, pe care-l apuci
perfect. Umbli apoi pe pielea capului, isi lasi acolo
cxcrementele 9i ouile. inteapi piele a, nevazutl.de soare
vreodati, de un alb imaculat, ca de pergament, si asta
le e hrana. CAnd mAnci.rimile devin cu nepudnti de
suporrat, dau drumul la api fierbinte-n cad5,9i mi pre-
gitesc si-i extermin.
imi place cum suni apa in cadi, clocotul acela nival-
nic, repezirea turbionari a miliardelor de stropi gi guvige
risucite-n spirali, vuietul jetului vertical in gelatina
verzuie a apei ce cregte infinitezimal, cucerind peregii
cizii prin umfl5ri obstaculate si invazii bruste, de parc-ar
fi nenumi.rate furnici transparenre roind in jungla ama-
zonian5.. inchid robinetul si se face liniste, furnicile se
topesc una-n alta gi safirul moale ca un jeleu rS.mAne
linigtit, se uit5. la mine ca un ochi limpede 9i mi agteapti.
Gol, intru-n api cu voluptate. imi scufund imediat
capul, simt cum peretii apei imi urci simetric pe obraji
;i pe frunte. Apa mi strAnge, e grea in jurul meu, mi,
face si" levitez ln mijlocul ei. Sunt sAmburele unui fruct
cu carnea verde-albastri. Pirul mi se intinde pani la
marginile ci.zii, cum ar deschide o pasire neagrS. aripile.
F'irele se resping intre ele, fiecare e independenr, fiecare
plutqte, muiat deodati, printre celelalte, fbri si le
atingi, asemenea tentaculelor unor crini-de-mare. Migc
capul brusc intr-o parte si-ntr-alta ca si simt cum firele
se-ntind prin apa densi., capi.t5. greurare,
se tensioneazS",
o greutate neasteptari. E greu si le smulgi din alveolele
lor de api. Piduchii se lin bine de trunchiurile groase,
se fac una cu ele. Fegele lor inumane arati un fel de
nedumerire. Carcasele le sunt din aceeagi substangi cu
6rele de pir. Se moaie gi ele in apa fierbinte, dar nu se
dizolvi. Tubusoarele respiratorii asezate simetric pe
 marginea penrecelor gofrate sunr bine-nchise, ca ni,rile
lipite ale focilor. Plutesc in cadi pasiv, destins ca un pre-
parat anatomic, pielea degetelor mi se umfi. gi se-ncre-
teste. Sunt;i eu moale, de parc-as fi acoperit cu chitini
strivezie. MAinile, lisate-n voia lor, plutesc la suprafati.
Sexul tinde si el si se-nalte, ca un dop de plutd. E atAt
de straniu ci am un trup, ci sunt intr-un trup.
Mi ridic in capul oaselor si-ncep si-mi sipunesc
pirul si trupul. CAt stitusem cu urechile sub api auzi-
sem clar discugii gi bufnituri din apartamenrele vecine,
dar ca prin vis. Acum avearn dopuri de gelatini-n urechi.
Imi plimb palmele pline de sipun pe ffup. Trupul meu
nu e pentru mine erotic. Parci nu peste trupul, ci peste
mintea mea imi trec degetele. Mintea mea imbrj.cati"
in carne, carnea mea imbri.cati in cosmos.
Ca si in cazul piduchilor, nu am o prea mare sur-
priz| cind ajung cu degetele pline de sipun la buric.
De cXgiva ani buni mi se-ntAmpli asta. La lnceput m-am
speriat, bineinteles, fiindci auzisem ci se poate-ntAm-
pla si-ti plesneasci. buricul. Dar nu,mi flcusem nici-
odati probleme cu aI meu, fiindci buricul meu nu era
decAt o scobiturS. pe pintecul meu ,,lipit de gira spini-
rii", cum spunea mama. Pe fundul acestei adi.ncituri
era ceva neplicut la atingere, care nu ajunsese si. mi"
preocupe vreodati. Buricul nu era altceva decit locul
scobit al m5"rului, de unde iese codiga. Am crescut si
noi ca niste fructe pe un pegiol stribitut de vinisoare
si artere. Dar cu cAteva luni in urmi, pe cAnd imi tre-
ceam degetele gribit peste accidentul ista de pe trupul
meu, doar ca s5" nu rimAni nespi.iat, am simtit ceva
neobisnuit, ceva ce n-ar fi trebuit si fie acolo: un fel de
gumburus care mi-a zgdriatvArful degetului, ceva neor-
ganic, neftcAnd parte din trupul meu. Era incrusrat in
nodul de carne palidi ce se holba acolo, ca un ochi
 intre doui pleoape. Pentru prima oari m-am uitat mai
atent, sub api, depirtAnd cu degetele marginile creva-
sei. Cum nu vedeam bine, m-am ridicat din cadi, 9i
lentila de api din buric s-a scurs incetigor. Dumne-
zeule, imi spuneam zAmbind, am ajuns s5.-mi contem-
plu propriul ombilic... Da, era un fel de nod palid, ce
cipitase-n ultimul timp mai mult relief decAt de obicei,
pentru ci la aproape treizeci de ani muschii pAntecului
mi se mai relaxaserS". O incrustagie ca o unghie de copil,
intr-una dintre volutele nodului, se dovedi simpli mur-
dirie. Dar din cealalti parte, rigid si dureros, iegea micul
ciot negru-verzui pe care-l simgisem cu vArfi.rl degetului.
Nu-mi dideam searna ce putea fi. Am incercat siJ apuc
cu unghiile, dar, trigAnd, am simtit o mici durere care
m-a speriat: putea fi un fel de neg pe care nu era inte-
lept siJ zg|tndlri. M-am striduit si-l uit 9i siJ las balti,
acolo unde crescuse. De-a lungul viegii ne ies destule
alunige, negi, oase moarte si alte mizerii pe care le cirim
ribditori cu noi, ca si nu mai vorbim de unghii si pir,
de dingii care ne cad: buciti din noi ce nu ne mai
apargin si care capitS. o viagi numai a lor. Am si acum,
prin grija mamei, intr-o cutie de tic-tac, toti dintisorii
mei de lapte, 9i tot prin grlja ei am coditele mele de la
virsta de rei ani. Pozele noastre cu smalgul plesnit si
cu zimgigori ca de timbru pe margini sunr ror mirturii
de acest fel: trupul nosrru s-a interpus cAndva cu adevi-
rat intre soare 9i lentila aparatului de fotografiat, lisin-
du-gi umbra pe peliculi nu altfel decAt igi asterne luna,
la eclipsi, umbra peste discul solar.
Dar dupi o siptimAni, din nou in cadi., mi-am
simtit iarisi buricul neobisnuit si iritat: bucigica neiden,
tificati se lungise pugin ti se simgea altfel, mai curlnd
nelinistitor dec6.t dureros. CAnd ne doare miseaua ne-o
zgAndirim cu limba chiar riscAnd si dim pAnJa urmi
 de o durere vie. Orice iese din obignuit pe harta sensi-
bili a trupului nosrru ne inversuneazi. si ne agiti: tre-
buie cu orice pret si scipim de senza,tia de jeni care
nu ne di. pace. CAteodati,, seara, la culcare, imi scot
gosetele si simt ci pielea ci.rnoasi, galben-stri.v ezie de
pe partea laterali a degetului mare s-a-ngrosar excesiv.
Apuc cu degetele umflitura tare, trag de ea cite-o
9i
jumitate de ori pAni ce izbutesc si. rup o margine, de
care trag mai departe, cu buricele degetelor dureroase,
tot mai iritat gi mai preocupat, pAni desprind o coaji
groasi., sticloasi., cu striatii ca de papile digitale, un cen_
timetru intreg de piele moarti, ce ararni. acum dizgra-
tios de.deget. Nu pot trage de ea mai departe, circi d€1a
qungla pieliga inervati de dedesubt, la mine cel care
simte durerea, dar trebuie totusi si rezolv mAncirimea,
nelinigtea aia. Iau foarfeca si-o retez, apoi o contemplu
multi vreme:o coaji. albi pe care-am produs-o eu, fhri,
si. stiu cum,
cum nu-mi mai aduc aminte cum mi-am
a"ta
produs oasele. O-ndoi intre degete, o miros, miroase
vag a amoniac: buci.gica organici, dar moarti, moarti
tnci de cAnd frcea parte din mine si-mi adiuga citeva
grame la greutate, mi. inverguneazi in continuare. Nu-mi
vine s-o arunc, sting lumina gi mi. culc, dar tot cu ea
intre degete, pentru ca a doua zi si uit totul cu desivir-
sire. Totusi ciwa timp gchioapit ugor: mi doare locul
de unde mi-am smuls-o.
A;a ci am inceput si trag usor de grunjul rare ce mi
se igeadin buric pAni cind, pe neasteptare, am ri.mas
cu el in mini. Era un mic cilindru de jumitate de
centimetru lungime si cam de grosimea unui big de
chibrit. Pirea innegrit de vreme, mucegiit si nicli.it gi
smolit de trecerea timpului. Era ceva strivechi, mumi-
ficat, saponificat, naiba gtie. L-am pus sub jetul apei de
la chiuveti si stratul de slin s-a mai dus, lisAnd si se
vadi ci mai demult lucrugorul acela fusese galben-ver-
zui, poate. L-am pus pe fundul unei cutii goale de chi-
brituri. Pirea mi.ciulia arsi a unui big.
Dupi cAteva siptimAni am mai extras din buricul
muiat de apa fierbinte inci un fragment, de doui ori
mai lung de data asta, din aceeagi substan,ti tare si alun-
giti. Acum mi-am dat seama ci era vorba de un cap5.t
fexibil de sfoari, am putut si observa mulgimea de 6bre
risucite care-l alcituiau. Era sfoari, sfoari ordinari, de
impachetat. Cea cu care, acum douizeci gi gapte de ani,
imi legaseri buricul la maternitatea mizerabili, munci-
toreascS,, unde mL nS.scusem. Acum buricul meu o
avorta, lent, o bucigici la doui siptimXni, o bucigici
la o luni, apoi alta dupi inci trei luni. Cea de azi e a
cincea si mi-o scot cu griji gi voluptate. O-ndrept, o
cur5"t cu unghia, o spil in apa din cadi. E capitul cel
mai lung de pAn-acum gi, sper, ultimul. il asez in cutia
de chibrituri, lingi celelalte: stau cumingi, galben-ver-
zui-negre, strimbe, cu capetele qor destrimate. Cdnepi,
aceeagi din care se fac plasele gospodinelor, care le raie
miinile cAnd sunt pline cu cartofi, aceeagi cu care se
leagi pachetele. De Sfhnta Mirie primeam cAte-un
pachet de la rudele din Banat ale lui tata: prijituri cu
mac gi cu miere. Sfoara deznodatd., cafeniu-verzuie, era
bucuria mea: legam cu ea clangele usilor, ca mama si.
nu mai faciincl. un copil. La fiecare clangS. fr"cea-m zeci,
sute de noduri.
Scap de grija sforii din buric gi ies, cu apa;iroind
pe mine, din cadi. Iau sticla cu substangi anti-plduchi
de dupi closet gi-mi torn in cap un deget din congi-
nutul ei duhnitor. Mi-ntreb de la ce clasi i-am luat de
data asta, de parc-ar avea vreo importangi. Cine gtie,
poate ci are. Poate pe strizi diferite ale cartierului gi-n
clase diferite ale gcolii piduchii sunt de alte specii, de
aite mirimi.
Mi clitesc de substanga aia scArboasi gi-apoi incep
si mi pieptin deasupra chiuvetei cu porgelanul sclipi-
tor de curat. $i deodati pxazrgiiincep si pice, doi, cinci,
opt, cincisprezece... Sunt extrem de mici, fiecare nicliit
in propria bobigi de api. Cu mare greutate le vid tru-
purile cu pintecele ligit 9i cAte trei picioruge, inci mig-
cind, de frecare parte. Trupul lor gi trupul meu, cum
stau gol gi ud, aplecat deasupra chiuvetei, sunt alcituite
din aceleagi Eesuturi organice. Au organe gi funcgii ana-
loage. Au ochi care vid aceeagi realitate, au picioare
care-i duc prin aceeagi lume nesftlgiti gi de neingeles.
Vor si triiasci, aga cum vreau gi .u. ii;t.tg de pe pere-
fi chiuvetei cu un jet de api. Coboari-n sifoanele de
dedesubt, ajung in canalele subterane.
Merg si mi culc cu pirul ud lAngi bietele mele
comori: cutia de tic-tac cu dingigori de copil, pozele de
cAnd eram mic iar piringii mei erau in floarea vArstei,
cutia de chibrituri cu sfoara desprinsi din buricul meu,
jurnalul. imi ristorn, cum fac de-atAtea ori serile, dingi-
gorii in paimi: pietricele netede, incl foarte albe, care-au
fost odati in gura mea, cu care cAndva am mincat, am
pronunlat cuvinte gi-am mugcat ca un cigel. De-atitea
ori m-am intrebat cum ar fi si am pe undwa gi o pungi
de hArtie cu vertebrele mele de la vArsta de doi ani sau
cu falangele degetelor mele de la gapte...
Pun dingii la loc.lg vrea si mi uit gi pe nigte poze,
dar nu mai rezist. Trag sertarul noptierei gi bag totul
acolo, in cutia de ,piele de garpe" ingilbeniti, ce adl-
postise odinioari un aparat de ras, un pimituf gi-o
cutie de lame Astor. Acum imi Ein aici amirAtele mele
de comori. imi trag plapuma
peste cap si m5. strS.duiesc
si adorm cAt ma"i repede, eventual definitiv. Pielea capu-
lui nu mi mai minAnci. in plus, pentru ci s-a-ntAmplat
de curAnd, sper si nu se mai intAmple gi-n noaptea asta.

tl Mi gindeam la vise, lavizitatori,la toati nebunia

.{- asta, dar nu e acum momentul. Deocamdati si
mi-ntorc la gcoala u{rde lucrez, uite, deja de mai bine
cle trei ani. ,,N-o si fiu toati via,ta profesor", imi ziceam,

;in minte caazi, pe cAnd mi-ntorceam cu tramvaiul,

in adincul unei seri de vari cu nori trandafirii, de acolo,
din fundul Colentinei, unde fusesem si-mi vid prima
clati gcoala. $i uite c5. nu s-a-ntimplat nici o minune
qri ci sunt toate gansele si fie chiar aga. PAni la urmi
rrici n-a fost a;a de riu pin-acum. in dupi-amiazacdnd,
irnediat dupi repanigia guvernamentali, m-am dus si-mi
vid gcoala aveam z4 de ani si cam de doui ori pe-atAtea
l<ilograme. Eram incredibil, imposibil de famelic. Mus-
taga;i pirul lung, pe vremea aceea de o nuangi roscati,
rru reuseau decAt si-mi infantilizeze gi mai mult figura,
rri;a mi vedeam pe neatteptate in vreo vitrini
incAt, daci
sau in geamurile tramvaiului, credeam ci vid un elev
tlc liceu.
Era o dupi-amiazA devarl., ora;ul era plin de lumini
pAni. sus, ca un pahar cu apa boltiti peste buzi. Am
Iuat tramvaiul de la Tunari, din dreptul Direqiei Gene-
Am trecut prin dreptul blocului alor mei
rale a Miligiei.
<lin $tefan cel Mare, unde stiteam 9i eu, m-am uitat,
crr de obicei, undeva pe fagada nesfrrsiti ca si vid fereas-
tra de la camera mea, acoperiti cu hArtie albastri ca si
rrr"r intre soarele, apoi am trecut de-a lungul gardului de
plasi de sArmi al Spitalului Colendna. Pavilioanele bol-
navilor stS.teau aliniate in curtea vast;. ca niste crucisS.-
toare de zidlrie. Fiecare aveaaJtd,formi., de parci bolile
diverse ale locuitorilor lor ar fi dictat arhitectura bizarS"
a constructiilor. Sau poate c5. arhitectul fiecirui pavilion
a fost ales dintre suferi nzii de o boali anume gi l-a gan-
dit in aga fel incAt si-i reprezinte, simbolic, suferinga.
Le stiam pe toate, cel pugin doui mi gizduiseri 9i pe
mine. De altfel, chiar in capitul din dreapta al curEii
am recunoscut, infiorar, cli.direa roz, cuperegii subgiri
ca foaia de h6.rtie, a pavilionului de boli neurologice. Aici
stitusem o lun5, cu opt ani in urm5., pentru o parezl
faciall"care si acum mi. deranjeazS. c6.reodatl in multe
nopti rlticesc in vis printre pavilioanele Spitalului
Colentina, intru in cli.diri necunoscute si ostile, cu pere-
gii acoperiti de plange anaromice...
Tramvaiul trecea apoi pe lAngi fostele Ateliere ITB,
unde lucrase 9i t"ta caliciirrg o ur.-.. in faga lor fuse-
construite insi blocuri, aga ci de la sosea abia daci
ser5.
se mai vedeau. La parterul unui bloc era un dispensar,
chiar in dreptul statiei Doctor Grozovici. Acolo mi
dusesem o vreme si-mi fac injecgiile, vitamina Br 9i 86,
tot in urma parezei de la saisprezece ani. Ai mei imi
puneau fiolele-n palmi si-mi spuneau si nu m5"-ntorc
cu ele neftcute. $tiau ei ce gtiau. La-nceput le aruncam
in casa liftului ;i le spuneam plringilor ci le-am flcut,
dar nu mi-a mers multi. vreme. PAni la urmi a trebuit
chiar si mi le fac. Plecam spre dispensar, seara pe-ntu-
neric, cu moartea-n sufet. Mergeam pe jos, cAt puteam
de incet, doui statii. Ca 9i in zilele cand trebuia si merg
la dentist, speram si se-ntAmple o minune si si" gisesc
cabinetul tnchis, clSdirea demolati, doctorul decedat
sau doar o pani de curent ca sI nu meargi. turbina gi
luminile de deasupra scaunului dentar. Nu se-ntAmpla

-r8-
 irr.sir niciodatS. un miracol. Durerea mi astepta acolo,
irrtreagi, cu aura ei si"ngerie. Prima sori de la Grozovici
('irre, terziu in noapte, imi flcuse injecgia era frumoasi,
lrlrrndi, foarte ingrijiti, dar curand am cipitat groazi.
rle ea. Era genul care-ti privea fundul gol cu un dispreg
total. Nu gAndul la durerea ce avea si urmeze, ci scArba
limeii aceleia pentru pugoiul cu care urma s5. aibi o
rclatie intimi (fie gi cea de a-i infige un ac in fesi) imi
lichida repede vaga excitatie, iar sexul meu renunra la
clirrtul de a-gi inilga putin capul ca si vadi mai bine.
Asteptam apoi inevitabila umezeali pe pielea ce urma
si fie martirizati, cele trei-patru plesnituri cu dosul pal-
rrrei, apoi socul acului infipt in carne, mereu cu griji
t:avArful lui si-gi atingi vreun nery, vreo vini, si-gi faci
ceva riu, durabil, memorabil, augmentar apoi de offava
ce cobora prin canelura acului ca si 9i se difuzeze, acid
sulfuric, in toati. fesa. Era oribil. Dupi injecgiile sorei
blonde schiopitam o siptimAni intreagi.
Din fericire, sora asra, probabil sadomasochisti in
pat cu iubitii ei, alterna la dispensar cu alta, la fel de greu
de uitat, dar din motive diferite. Era o femeie care re
speria de moarte, din primul momenr cAnd o vedeai,
pentru ci nu avea nas. Dar nu purta nici vreun bandaj
sau un nas fals, ci avea,pur si simplu, in mijlocul fetei
un orificiu larg, vag despirgit in doui compartimenre.
Era mi.runti ca un pui de giini, bruneti si cu ochi care
poate gi-ar fi atras arentia prin blindete daci aspectul
de hirci al fegei nu te-ar fi descumpinit cu totul. CAnd
o nimeream pe blondi, mi lua imediat in primire. in
a;teptare sufla vAntul. in schimb, pitica llrI nas
sala de
pi"rea si aibi un succes neobisnuit: mereu era plin de
oameni in sali, plin ca biserica in noaptea de inviere.
Mi-ntorceam acasi de la dispensar la doui noaprea.
Mulgi dintre paciengii care agreprau si intre ii aduceau

-19-
fori. CAnd asistenta apilrea in ugi, oamenii zdmbeau
fericigi. Cred gi eu: nimeni nu avusese, probabil, vreo-
dati o mAni mai ugoari. CAnd imi venea rAndul 9i mI
atez^ pe musamaua patului din cabinet, cu pantalonii
in vine, mi amegea parfumul florilor care, inci in celo-
fan, umpleau tapte-opt vaze ingirate de-a lungul pereti-
lor. Femeia cea din cale-afari de bruneti imi vorbea
calm si egal, apoi imi atingea o clipi fesa cu palma 9i...
carn asta era tot. Nu simgeam acul, iar difiiziain mugchi
a serului o percepeam doar ca pe o cilduri ugoari. in
cAteva minute totul trecea, inclt mi-ntorceam acasi
vioi gi fericit. Piringii mi priveau cu susPiciune: nu
cumva aruncasem iar fiola pe cine gtie unde?
urma cinema Melodia, chiar inainte de Lizeanu,
qi-apoi coboram la stagia urmitoare, la Obor, unde
schimbam cu un tramvai ce mergea perpendicular pe
$tefan cel Mare, venind dinspre Mogilor gi pierzin-
du-se-n adAncul Colentinei.
Cunogteam bine locurile, era intr-un fel zona mea.
De la Obor mama-gi ficea aprovizionarea. Mi lua gi
pe mine, cind eram mic, in marea de oameni a vechii
piege. Hala de pegte unde pugea de nu puteai si stai,
hala mare apoi, cu basoreliefurile gi mozaicurile ei infh-
gigAnd scene de neingeles, in fine fabrica de gheagi, in
fagacfueiamuncitorii mAnuiau mereu blocuri de gheagi
albe la mijloc gi miraculos transparente la capete (de
parci s-ar fi dizolvat permanent in aerul dimprejur),
erau pentru ochii mei de copil citadele fantastice din
alti lume. Acolo, in pustietatea de luni dimineaga a
piegei Obor, mergAnd de mAni cu mama, am vizut afi-
gul,lipit pe un stAlp, care m-a urmirit apoi atAta vreme:
o caracatigi uriagi apirea dintr-o farfurie zburitoare
gi-gi intindea bragele citre un astronaut ce pigea pe un
pimAnt rogu, plin de pietre. Deasupra sctia Planeta

-20-
 filrtunilor.,,E un fiIm", imi spusese mama. ,,Si. agtep-
tiirrr si-l aduci" mai aproape de noi, la Volga sau la Flo,
rcrrsca." Mamei ii era frici de centrul orasului, nu iesea
tlin cartierul ei decAt cd.nd nu mai avea loc de inrors,
tlc pildi cAnd imi cumpi.ra, de pe Lipscani, uniforma
tlc, gcolar cu c5"magi pepit gi pantaloni care deja aveau
gcnunchi, de parci-i purrase cineva inci din fabrici.
$i Colentina mi-era familiari, cu casele diripinate
tle pe stAnga si fabrica de sipun Stela pe dreapta, acolo
rrnde se frceau mircile de sipun de rufe Cheia si Cimila.
Mirosul de grisime rAncedi se-ntindea de-aici pesre rot
r:artierul. (Jrrnau clidirea de cirimidi a tesi.toriilor
,,Donca Simo", unde lucrase cAndva mama \a rdz6oa-
icle de gesut, apoi niste depozite de cherestea. Strada,
rnizerabili si dezolant5", se-nfigea mai departe citre ori-
zont, in fierbinteala verii, sub cerurile uriase, alburii, pe
care nu levezi decd.t peste Bucuresti. De fapt, mi. ni.s-
cusem acolo, in cartierul Colentina, la mahala, intr-o
rnaternitare diripinati, improvizatS" in vechea clidire
a unui semi-tripou, semi-bordel de dinainte de 1944,
si imi trS"isem gi primii ani undeva Ia Doamna Ghica,
intr-un ghem de ulicioare demn de un ghetou evreiesc.
Mult mai tA.rziu m-am intors acolo, pe Silistra, cu un
aparat de fotografiat si am flcut casei copili"riei mele
cAteva poze care n,au iesit. Zona nu mai existi, a fost
rasi, cu casa mea cu tot, de pe faga pimAntului. Ce e
acum in locul ei? Firegte, blocuri, ca peste rot.
TrecAnd, cu tramvaiul zr, de Doamna Ghica am
intrat intr-o tar5. stri.in5.. Casele de pe margini se ri"reau,
searitau lacuri murdare, pe malul ci"rora femei cu fuste
crege isi spilau covoarele. Sifonirii si centre de pAine,
magazine de vin si de pegte. Stradi goali, dezolanti,
nesfb"rgiti, gaptesprezece statii de tramvai, cele mai
multe ftri refugiu si fhri sens, asemenea haltelor de cale

_2I_
ferati din plin cAmp. Mame in rochii cu imprimeuri'
fetigi de mini, mergind spre nici'ie.ri' Cite-o
",.r.at.-o unde se
.ar"fa pft"a d. sti.le goale' Centre de butelii
Strizi
.tete" l" coadi' de seara, pentru ziua urmitoare'
sat' cu duzipe margini'
p.rp"ndl".rl"re, prifoase, ca de
de lemn
2^erl1n"al"rte in sarmele electrice dintre stAlpii
-dat cu gaz.
A-"4,rt, la capit dupl o ori 9i jumitate.de leginat
am rimas
in tr"*.."i. Cred ca ultimele trei-patru stagii
rond'
rttrg;;i; tot vagonul. Am coborit intr-un mare
sisific' pe
r'r.ri. ,r"-rr"ielJ intorceau ca s-o ia din nou'
chi-
C"i.n,i"". Ziua inclina citre seari' dar rimd'nea
cu seami din cauza linigtii'
nfi-t"ti. si spectrail, mai
Hale
Ai.i, 1" c*petr'rl lui zr, nu era nici gipenie de om'
un cas-
industriale, lungi ;i cenusii, cu geamuri inguste'
*i J. "pa in rir, o livadi cu pomi literalmente negri
cercului lar-g
a. fL,tia;i gaze deesapament in interiorul
incrementte
al ginelor de tramvai. Doui tramvaie
goale
inchis'
Atul, ftrivatmani' Un chioqc de bilete
""Jfa"gn
Corr,r"rl puternice intre lumina trandafirie 9i
umbrl'
C. .iut"- acolo? Cum aveam si tr5'iesc intr-un loc
castelul de
d. indepirtat? Am luat-o pe jos citre
"ra. lacit'
;* 4u* 1" ridicina lui, unde se afla o u;i cu
"OU, care sclipea in cer'
prirrit .r,t capul dat Pe spate sfera
"L
il.Jpa*f cilind'rului tttt"i'alb' Am trecut mai departe
nimic, citre pustiu" ' Acolo se termina' mi se
"itr.... orasul, ci realitatea' o stradi care se fhcea la
;;;;;, "" ciutam:
ira.rg" purta' pe o tibligi, numele pe care-l
pi*it.i. H.r.r..r' Undeva pe strada asta trebuia si fie
urma si
,"o"1", scoala mea, prima mea slu.ibi la care
pe r septembrie, peste mai bine de doui luni'
mi prezint
Cliiirea vopsiti i,, 9i roz a unei.Automecanica
"t'dt case cu
atmosfera de sat a locului:
nu reugea ridirtrngi
oi".r., t*qi "u g"rlrlti putrede' ciini in lang' flori de

-22-
 rrrirhala. $coala era pe dreapta, la citeva case de Auto-
nrcrcanica, si era gi ea, fireste, pustie.
Iira o gcoali mici., un hibrid in formi de L, cu un
trrrp vechi, crapat gi cu geamuri sparte 9i, in fundul micii
('rrr[i, un corp nou, si mai dezolant. in curte, un panou
rlc' lraschet strAmb gi ftri plasi la inel. Am deschis poarra

;i am intrat. Am ficut citiva pasi pe asfaltul curgii.

Soarele tocmai incepuse si coboare, aga c5. un nimb de
lrze se asezase chiar pe acoperisul clidirii vechi. !d,s-
rrcau de-acolo, ffist, negru intr-un fel, cici nu luminau
nimic, ci sporeau singurS"tatea inumani a locului. Mi
sc strinsese inima: aveam si intru-n scoala asta incre-
nrenitl ca o morgi, aveam si inaintez, cu catalogul sub
[rlag, pe culoarele ei vopsite verde inchis, aveam si urc
lt etaj gi si intru in vreo clasi necunoscuti in care trei-
zcci de copii striini, mai strlini decAt dac-ar fi din alti
specie, mi asteapti. Poate chiar atunci mi asreptau,
tircugi in bincile lor, cu penarele lor de lemn, cu caie-
tcle lor imbrd.cate in hArde albastri. La gAndul lsta mi
.s-a ridicat pirul de pe brage si, aproape fugind, am iesit
in stradi. ,,Oricum, n-o s5" rimAn toari viala profesor",
rni-am spus pe cAnd tramvaiul mi reintorcea in lumea
rilbi, pe cAnd stagiile rimAneau in urmi, casele se-nde-
seau gi oamenii populau iarisi pimintul. ,,Doar cel
rnult un an, pAn-o si fiu luat in vreo redaqie, la vreo
revistS. literari." $i primii trei ani de predare la gcoala
tl6 n-am ficut, intr-adevir, decAt sI-mi hrinesc iluzia
asta, asa cum unele mame-gi aldpteazS.copiii mult dupi
vremea cAnd ar fi trebuit si-i ingarce. Iluzia mea cres-
cuse cAt mine de mare si tot nu mi'ndurarn - si-ntr-un
fbl nu mi indur nici azi - s5. nu mi deschei la piept,
micar din cdnd in cAnd, si si n-o las s5" mi canibalizeze
cu voluptate. Au trecut anii de stagiaturi. Vor mai trece
vreo patruzeci qi-am sd ies la pensie tot de-aici. PAni la

-2j-
urmi, n-a fost chiar aga de riu pAn-acum. Am avut
lungi perioade firi piduchi. Nu, daci stau si mi gXn-
desc, n-a fost riu la gcoala asta, gi cAt a fost poate ci a
fost spre bine.

2 Uneori imi pierd controlul mAinilor de la coate

J in jos. Nu mi tem, citeodati at spune chiar ci imi
place. Se-ntlmpli pe neagteptate, din fericire numai
cAnd sunt singur. Scriu ceva, corectez teze sau imi beau
cafeaua, sau imi tai unghiile cu clegtisorul chinezesc, 9i
deodati-mi simt mAinile foarte u;oare, de parc-ar fi
umplute cu un gaz volatil. Se inalgi singure, imi trag
in sus bragele din umeri, leviteazi vesele prin aerul dens,
intunecat-sclipitor, din cameri. Mi-nveselesc atunci gi
eu, mi le privesc de parci le-a; fivizutprima dati: lungi,
fine, cu oase subgiri, cu pugin pir negru pe falangele
degetelor. Sub ochii mei fermecagi, incep si gesticuleze
singure, elegant gi bizar, si spuni Povegti pe care surzii,
poate, le-ar ingelege. Degetele mi se migci atunci precis
9i infailibil, in serii de semne ininteligibile, cele de
la
mAna dreapti intreabi, cele de la stAnga rispund, inela-
rul 9i degetul mare se-nchid in cerc, degetele mici ris-
foiesc ceva, incheieturile pivoteazi cu o energie zvelti
de dirijor. Ar trebui si innebunesc de fric5", pentru cl
altcinwa, in propria mea minte, comandi migcirile astea
atAt de evident calificate, disperate dupi decriptare, 9i
cu toate astea rareori mi simt mai fericit. Imi privesc
mAinile ca un copil dus la teatrul de pipugi, care nu-n-
e fascinat
;elege ce se-ntimpli pe minuscula sceni, dar
de agitagia fiingelor de lemn cu pir de ati 9i rochii din
hArtie creponati. insuflegirea autonomi a mAinilor