Coperta colecţiei de Vasile Socoliuc

Vladimir Odoevski

MĂNUŞA NEAGRĂ
Povestiri romantice
1830-1839

\
În româneşte de MONICA BILAN

După ediţia :

B. 0)l0EBCI(I1Y.i
llOBECTH H PACCKA3bl
focyAapcTBeHHOe I13A3TeRbCTBO
X y Ao)KecTBeHHOH .J1HTepaTypb1
MocKBa - 1959

Bucuresti
, - 197 4
Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rC'ZC'rvnlc Editurii UNIVERS Editura UNIVERS
 SILFIDA
(Din însemnările unui om cumpătat)
Dedicată Anas. Se1·g. P-v a
Pe .poet îl vom încununa cu flor şi 11- - -
vom scoate afară din cetate.
PLATON
-~rei sînt stîlpii ipe care se sprijină împă­
raţ1a : poetul, paloşul, legea.
LEGENDELE BARZILOR NORDICI
. Poeţii vor fi folosiţi rnumai fo anumite
zile, p entru a compune imnuri în cinstea
hotărîrilor obştei.
UNA DIN COMPANIILE I N DUSTRIALE DIN
SECOLUL AL X VIII-LEA
! ? ! ?
S ECOLUL · XIX
Scrisoarea I
_. In ~fîrşiAt, ~ă aflu în satul răposatului meu unchi.
Iţi s crm lmga fereastră, stînd într-un imens fotoliu
ramas de pe ~Temea _bunici~o:. E drept, priveliştea p~
ca~e o. am ~u-1 n~ma1pomemta : o grădină de zarzavat,
do1-treiA men, 1:n iaz dreptunghiular, un dmp golas si
can:1 atî! ; ~nchrnl n-a fost cine ştie ce gospodar. As fi
cu~·1?s s~ şt~u : ~u ce s-o fi îndeletnicit aici cincisprez'ece
ani 1~ şir, timp 1~ care n-a plecat nicăieri. Să fi procedat
la f:~ ca unul dm vecinii mei : se scoală dis-de-dimi-
n~aţa, _pe 1~ or~le cinci, bea ceai pe săturate si se asază
sa f~ca _pasienţe pînă la ora prînzului: Apoi i~ masa' se
c~lca sa ~e _odihnească puţin şi-o ia de la capăt cu 'pa-
s1enţ:.l~ p1na s:ara tîrziu. Şi aşa 365 de zile la rînd. Nu
pot sa mţeleg, 1-am întrebat şi pe cei din partea locului :
cu ce se ocupa unchiul ? Ei mi-au răspuns · Pa-1· u•te
asa
, ·' ··· ". R-aspunsul mi-a
· · "Un 'astfel
plăcut nespus de mult. • şi sfirş lnd cu cele de ordin ştiinţific. Primele sînt citite
de trai are ceva poetic, şi eu sper să urmez curînd
ex emplul unchiului ; zău că era om deştept răposatul !
250
,Intr-adevăr, aici mă simt mai calm ca la ora{ şi
m edicii au făcut foarte bine că m-au trimis ; s-ar putea .,
s-o fi fă cut cu in tenţia de a scăpa de mine, însă cred -. ·
c ă am să-i duc de nas : spleenul meu, oricît de curios
ţi -ar părea, aproape mi-a trecut ; se înşală cei ce cred
că distrac ţiile pot fi de folos unor bolnavi de felul meu.
Nu este adevărat : viaţa de societate te scoate din fire,
cărţile la fel. în timp ce aici - închipuie-ţi ce feri-
cire ! - aproape nu mă văd cu nimeni .şi n-am în
preajmă n ici o carte. O astfel de fericire n-o poţi des-
crie , trebuie trăită ! Cînd în faţa ta ai pe masă o carte,
în tinzi mina şi , fără să vrei, o deschizi şi te apuci s-o
citeşti ; introducerea te captivează, te amăgeşte cu cîte-n .
lu n ă şi în stele, dar pe măsură ce înaintezi în lectură,
nu vezi decît b _a loane de săpun şi încerci sentimentul
îng rozitor de care au avut parte toţi cărturarii, de la
facerea lumii şi pînă în zilele noastre : a·c ela de a căuta
şi a nu găsi nimic ! Sentimentul acesta m-a chinuit şi
pe mine de cînd IT?-ă ţin minte şi tocmai lui, cred, îi dato-
rez crizele de spleen despre care medicii au binevoit să
presupu n ă că .ar fi de la fiere.
Să nu crezi însă că-mi petrec zilele aici chiar ca
un sihastru : după obiceiul vechi, am . făcut, în calitatea
mea de proaspăt moşier, o serie de vizite vecinilor mei,
din fericire nu prea mulţi. Am discutat cu ei despre
vînăt o are, pe care nu pot s-o sufăr, agricultură , unde nu
mă pricep, precum şi despre rubedeniile lor, pînă atunci
c u totul necunoscute mie. Oamenii aceştia, însă, sînt atît
de binevoitori, de ospitalieri şi de sinceri, că am început
să ţin la ei din toată inima. Nici nu-ţi poţi închipui cit
mă cucere ~+..e ignoranţa lor în legătură cu tot ce se în-
timplă în afara propriului lor judeţ ; ou cită satisfacţie
ascult comentariile lor nemaipomenite pe marginea uni-
cului număr din „Moskovskie vedomosti" care se pri-
meşte aici. In acest număr, învelit pentru mai multă
siguranţă într-o hîrtie de tapet, se citesc, pe rînd, toate
ş tirile , începînd cu aducerea unor cai în capitala ţării
cu multă curiozitate, iar ultimele pentru a stîrni hazul,
pe c are şi eu îl gust din toată inima, deşi dintr-un alt -
motiv. In s-chimb, mă bucur de respectul tuturor. La
251
început, celor de aici le era teamă de mine, îşi închi-
puiau cu toţii că, în calitatea mea de om trăit în capi-
tală, mă voi apuca să le ţin prelegeri de chimie sau
despre rotaţia culturilor în agricultură. Cînd însă le-am
mărturisit că, după părerea mea , este mai bine să nu
ştii n imic, decît atît cît .ştiu savanţii noştri, că nimic nu
e mai ostil fericirii ca ştiinţa prea multă, şL că -ig.n-G- -,----:---
ranţa, pînă acum, n-a împiedicat niciodată buna digestie,
şi-au dat seama cu toţii că sînt un băiat de viaţă şi un
om admirabil. Ba chiar s-au pornit să-mi istorisească tot
soiul de anecdote pe socoteala celor care se apucă să
cultive prin satele lor cartofi, să aducă batoze, mori de
făcut crupe şi a lte noutăţi extravagante; să mori de rîs,
nu alta ! Aşa le trebuie căpoşilor - ce tot umblă cu
născodri de- alde astea ? Cei mai dezgheţaţi dintre noii
mei cunoscuţi dis cută şi politică ; cel mai mult îi neli-
nişteş te, în virtutea tradiţiei , sultanul turcilor. Ii preo-
cupă şi diferendul dintre Tighil-Buzi şi Hafiz-Buzi ; de
asemenea, nu izbutesc să se dumirească de ce lui Carol
al X-lea a înceJput de la un timp să i se spună Don-
Carlos ... Oameni fericiţi ! Noi scăpăm de lehamitea pe ·
care ne- o provoa că politica, pe cale artifi cială, adică
-1....----
op,
ren u nţăm la cititul ziarelor ; ei o fac pe calea cea mai
natura lă : le citesc fără să priceapă o iotă ...
1ţi mărturisesc sincer că avînd de-a face cu ei mă
convi ng tot mai mult că adevărata · fericire constă fie an:
a şti totul, fie în a nu şti nimic ; şi întrucît prima alter-
nativă nu este deocamdată posibilă pentru noi, oamenii,
e de preferat cea de-a doua. Tocmai această idee o pro-
p o văduies c în multiple variante vecinilor mei : ea li se
pare foar+: a trăgăto are şi sînt amuzat să văd cu cită
îndui oş are stau cu toţii să mă asculte. Un singur lucru
n u sînt în stare să înţeleag ă : cum se poate ca un om
admirabil, aşa c um sînt eu, să nu bea punci şi să nu
ţină cîini de vînătoare ; sper însă că se vor obi şnui şi
cu as ta, iar eu voi iz'but i să desfiinţez, măcar în judeţul
nostru, păcătoasa civilizaţie care nu face <lecit să-l
sc o ată pe om· din răbdări şi să constituie o piedică în
calea pornirii lui naturale de a sta cu mîinile în sin ...
Dar la naiba cu filosofia ! Ea poate să-:-Şi facă l oc pînă
şi în mintea omuiui stăpînit de instinctele cele mai ani-
252
malice... Apropo de animale : unii vecinJ ~e-ai ·1:1ei at:-
niste fiice deosebit de drăguţe, pe care msa. nu J?Oţi 1:
compara cu florile , d l?oate doa:: c,;1 zarzavaturile, atlt sţnt
de planturoase, de p lme , de sanat_o ase, ba pe deasupra.:
trebuie să depui şi multe eforturi p~ntru a. le. face sa
scoată O vorbă. Un vecin din cei mai apropiayi, f ~arte
bogat, are o -fiică , o cheamă cred Ka!enka,_putmd fi so-::
cotită O excepţie de la regula ge:1erala.' daca n_-ar avea şi
ea obiceiul să tacă şi să roşeasca la fiece . cu:71-nt _pe care
i-l spui. Mi-am bătut capul cu ea preţ de JUmata!e de
oră, dar nici acum n-aş putea ~ă spun dacă_ s1;1b. acel. mve-
lis superb este şi inteligenţa sau nu, caci 1:1-vel~şul e,
îU:tr-adevăr, superb ! Ochişorii ei som1:olenţi, r:a.:>ucul
obraznic au un aer atît de drăgălaş, atît :1,e cop:lar:s<:,
· ci·t te •11:i' deamnă ) fără să vrei, s-o acoperi cu sarutan.
1n y V V V • •
Mi-ar fi tare plăcut s-o fac pe aceast.a pap'!-9a ~a-ş1 mai
desdesteze gurita · de aceea, mi-am ş1 pus m gmd ca la
viitoa~ea noastră 'întîlnire să deschid discuţia, repr.odu-
cînd cuvintele lui Ivan Fiodorovici Şponka: ,,vara smt ~
•• .r:;a~u ă de muste'~ 1 • ce zici, voi izlbuti în felul acesta sa
ea o ~onve;saţie mai lungă. decît_ cea pe care o
avusese Ivan Fiodorovici cu logodntca lm ?
Te las cu bine. Scrie-mi mai des ; ?e 1~ min: î?-să nu
te aştepta la scrisori, doar. din cînd m cmd ; 1m1 place
foarte mult să-ţi citesc epistolele, dar n-aş putea spune
că-m i place la fel să şi răspund la ele.
Scrisoarea a 11-a
(două luni mai tîrziu)
Să mai îndrăzneşti a vorbi de tări~ de ca__racter a omu: ,
lui! Să fi trecut multă vreme de cmd :11-a ~u:uram ca
nu luasem cu mine nici o carte? Nu se 1mplm1se mei o
lună încheiată şi m-am pomenit că l_e d':c ~orul. Totu: ~
început după ce mi-am dat seama ca ma saturasem pma
peste cap de toţi ve~inii mei. Ai avut. dreptate, dragul
1 Gogol. (Nota aut.) .
253
 meu, scriindu-mi că fac rău împărtăşindu-le opiniile mele
. pline de ironie cu privire la savanţi şi că vorbele mele,
flatîndu-i, aveau darul să-i deruteze şi mai mult. Da !
M-am convins, dragul meu, că ignoranţa nu-i o soluţie .
salvatoare. Foarte curînd am întilnit si aici aceleasi
patimi , care mă înspăimîntau la aşa-zişii 'oameni culţi -·-
aceeaşi vani_tate, invidie, meschinărie, ură, aceeaşi slu-
gărnicie, ac eeaşi josnicie, cu singura deosebire că toate
aceste patimi sînt aici mai învederate, mai infame, mai
fără perdea , în timp ce obiectul lor este mai neînsem-
na~. Aş m ai putea spune că pe omul cult îl preocupă şi
chiar cultura sa, ceea ce face ca sufletul să nu-i fie întinat
în fiecare clipă : muzica, pictura, d orinţa de lux, nu-i lasă
răgaz pentru josnicii... Priet enii mei însă te înspăimîntă
cînd îi cunoşti mai bine : egoismul face parte, ca să zic
aşa, din însăşi fiinţa lor . A înş ela într-o tranzacţie comer-
cială, a cîştiga pe nedrept un pro ces, a lua mită, sînt so-
cotite - şi n u în ascun s, ci foarte deschis - niste izbînzi
ale omului inteligent ; să-l linguşeşti pe cel ce-ţi poate fi
· de folos - o îndator ire a omului bine crescut ; ura pre-
lungită ani de zile şi răzbunarea - c hestiuni din cele mai
fireş· ti ; beţia, jocul de cărţi şi desfrîul, pe care omul cul-
tiva~ n ici nu şi-l poate imagina .- distracţii îngăduite şi
nevmovate. Cu to a t e acestea, ei se simt nefericiţi, se plîng
şi îşi blestemă viaţa. Cred şi eu ! Toată această imorali-
tate, uitarea deplin ă a ceea c e se cheamă demnitate umană
se tra n smit de la bunici la părinţi şi de la pări n ţi la copii
odată cu poveţile şi cu exemplul lor personal, contami'-
nînd astfel g eneraţii în tregi . Observîndu-i, am înţeles mai
?ine de ce imoralita tea este secondată de ignoranţă, iar
ign o ranţa de nefericire : n u L.,.t împlător crestinismul îi
cheamă pe oameni să nl) acorde importantă vietii pămîn­
teşti ; cu cit omul dă mai multă atenţi~ nev oilor sale
0
materiale, cu cît i se par mai importante treburile sale
d?mestice, necazurile familiale, vorbele oamenilor, atitu-
dmea lor faţă de el, plăcerile mărunte, cu alte cuvinte
toată meschinăria vieţii, cu a tît el este mai nefericit.
Mărunţişurile de felul acesta ajung să reprezinte în ochii
lu i scopul vieţii ; ele îl absor<b, îl fac să se irite, să-şi iro-
sească fiecare clipă, să-şi sacr ifice tot c e poartă mai bun
în suflet. In felul acesta, el îşi viciază caracterul şi uită
254
toate marile idealuri, care aduc pace sufletului; înceteaiă
să mai existe şi toleranţa, această virtute a virtuţilor.
Omul ajunge fără să vrea rău, irasdbil, răzbunător, into-
lerant · sufletul lui se transformă într-un infern. Exemple
de fel~l acesta întîlnim la tot pasul în jurul nostru : per-
!, soana permanent preocupată ca cei din jur să nu încalce,
! în ce-o priveşte, regulile politeţe~ ori resp~ctului, st~p;n~
casei cufundată pînă peste cap m treburile gospodanei,
functionarul care uită, datorită pedanteriei lui, pînă_ ş~
menirea ocupaţiei sale, cămătarul ce ?u face decit sa-şi
totalizeze dabînzile, cel pe care tot soml _d~ .c~lcu~e ~e~-
chine îl împing să-şi u ite demnita tea. Pnv1ţ~-:-i pe. toţi m
sinul familiei lor, în r elaţiile cu su:balternn : s1~t, ~e
drept cuvînt, nişte fiinţe monstruoase. Viaţa l_o~ nu-: de~1~
o grijă neîn treruptă ce nu-şi atinge s~op_ul mc10d_ata, . cac!
se îngri jesc atît de mijloacele trebumc10ase tramlm, _c~
uită să mai si trăiască ! Ca urmare a acestor constatan
triste în legătură cu vecinii mei_ de Ja ţar~,. m-am. î1:1cuiat
î n casă, poruncind să nu mai fie lasat mei ~n viz1!ator..:
~1
I
Rămînînd singur, am început să mă plimb ~rm odaie,. sa
mă u it pe fereas tră · la iazul meu dreptunghm~ar,. a:11 m:
cercat chiar să-l fac pe hîrtie, ştii însă bine ca mc10d_a!a
n-am fost prea. tare la desen : am muncit grozav 1~ schiţa,
I dar a ieşit o porcărie . M-am apucat .apoi de versuri ; c~ d~
- i
I
obice'i, n-a rezultat decît un. tal~eş-b~lil;:eş ano~t de id_ei,
picioare şi rime ; am încercat . chiar _sa cu~t,. deşi nu rru-:-a
izbutit vreodată măcar u n di tanti palpiti. In cele dm
urmă, n-am mai avut încotro , l-am chemat la min_e P~
bătrînul administrator al răposatului meu unchi şi,
aproape fără să vreau, l-am întrebat: ,1Unch~ul n-a v~ut
nici un fel de bibliotecă ?" Bătrînelul -cu par alb. mi-a
făcut o plecăciune adîncă şi mi-a răspuns : ,,Nu, ~a~iuşka,
asta nu s-a pomenit". ,,Bine, dar ce-i acolo mauntru
- l-am întrebat din nou - în dulapurile sigilate, pe care
le-am văzut la mezanin ?" ,,Acolo, batiuşka, sînt cărţi ;
la moartea unchiului dumitale, mătuşa a poruncit ~
toate dulapurile să fie sigilate şi să nu mai umble nimem
la ele." ,,Deschide-le."
U rearăm amîndoi la mezanin ; administratorul a rupt
primul sigiliu de ceară, care abia-abia se mai ţinea, uşile
255
 i
I
I
dulapului s-au deschis şi ce crezi că era acolo? Unchiul
meu - lucru pe care nu-l bănuisem pînă atunci - fusese
un mare mistic. Toate dulapurile erau înţesate cu operele
lui Paracelsus, ale contelui Gabalis, Arnoldo de Villanova,
Raymundus Lullus şi ale altor alchimişti şi slujitori ai
cabalei. Intr-un dulap, am zărit chiar vestigiile unor re-
torte. Răposatul, fJesemne, încercase să găsească piatra
filosofală ... şmecherul ! Cum de izbutise oare să păstreze
totul în taină ?
N-am avut încotro; m-am apucat să parcurg cărţile
găsite şi imaginează-ţi că eu, om al secolului al XIX-lea ,
stau aplecat peste uriaşele foliante, citind cu multă luare-
aminte tot felul de consideraţii privitoare la materia pri-
mordială , la electrum absolut, la sufletul soarelui, la
umiditatea septentrională, la spiritele stelare şi la alte
asemenea lucruri. Este ridicol, plictisi tor şi totuşi îţi stîr-
neste curiozitatea. Aceste preocupări mi-au abătut gîndu-
ril~ de la vecina mea, cu toate că tatăl ei (singurul om
cumsecade din întregul judeţ, deşi cam plicticos) mă vizi-
tează deseori si încearcă să-mi intre în voie. Tot ce aud
despre ea îmi· dovedeşte că este o partidă, cum se · zicea
odinioară. din cele mai onorabile, cu alte cuvinte avînd
o dotă b;gată. Totodată, mi-a ajuns la u reche că face
multe opere caritabile, de pildă, are grijă de măritişul
unor fete sărace, le dă bani pentru nuntă şi , adeseori,
potoleşte minia tatălui ei, om foarte irascibil. Toţi
locuitorii de prin împrejurimi îi zic „îngerul", ceea ce nu
se întîmplă prea des pe aici. Dar , d e fapt, fetele astea sînt
totdeauna dispuse dacă nu să se mărite ele, cel puţin să le
mărite pe altele. Din ce pricină oare? ...
Scrisoarea a III-a
(două luni mai tîrziu)
Ţi-oi fi închipuind că nu m-am îndrăgostit numai, dar
că m-am şi însurat. Te înşeli. Mă preocupă o cu totul
altă chestiune : beau, şi ştii ce ? - la cite nu te îndeamnă
lipsa de ocupaţie ! - beau... apă .. . Nu rîde : trebuie mai
întîi · să afli despre ce fel de apă e vorba. Tot umblînd
256
·I
prin b i blioteca unchiului meu, am găsit un manuscris cu
prescripţi i pentru invocarea spiritelor elementare. Mult e
sînt nespus de caraghioase : cer ficat de cioară albă ' ori
.
sare de sticlă sau arbore de diamant, majoritatea compo-
ziţ.i.ilor fiind de asemenea natură că n-ar putea fi găsite
la nici o farmacie. Printre altele. am găsit următoarea
reţetă : ,,Oamenii - zice -ni. , ,orul - - - sînrfoarte ·dragi spi- - -
ritelor elementare; pentru a intra fo legătură cu ele,
omul nu trebuie să depună decît un efort foarte mic ;
astfel, de pildă, pentru a izbuti să vezi spiritele zburînd
prin văzduh, e de ajuns să strîngi raze de soare într-un
vas cu apă şi apoi să o bei în fiecare zi. Datorită acestui
procedeu miraculos, spiritul soarelui va intra încet-încet
în trupul omului, iar ochii acestuia se vor deschide spre
a vedea o lume nouă. Cel ce se va hotărî, tnsă, ·să . se
logodească cu spiritele, prin intermediul unui metal
nobil, va înţelege şi limba spiritelor şi felul lor de viaţă,
iar el se va putea uni cu spiritul pe care l-a ales şi acesta
îl va face să cunoască asemenea taine ale naturii care ...
dar mai mult de atît nu îndrăznim a mai spune ... Sapienti
sat ... 1 am spus şi a:şa destule lucruri pentru a-ţi lumina
mintea, iubite cititor". Metoda mi s-a părut atît de
simplă că mi-am pus în gînd s-o verific, fie şi pentru a
mă putea lăuda, mai tîrziu, că am încercat chiar pe pielea
mea un ritual tainic al cabalei. Mai întîi, mi-am adus
aminte de undina care mă bucura atît de mult în copi-
lărie, insă, nedorind a avea de-a face cu unchiul ei, m-am
hotărît să invoc o silfidă ; cu a cest gînd în minte - ce
nu face lipsa de ocupaţie! - am aruncat un solitar cu
peruzea într-un vas de cristal plin cu apă şi · l-am aşezat
în bătaia soarelui. Acum, în fiecare seară, înai.~.e de cul-
care, beau din apa asta şi găsesc 9ă; cel puţin, e un lucru
sănătos : deşi n-am izbutit încă să văd vreun spirit ele-
mentar, somnul îl am, totuşi, mult mai liniştit.
Ştii că nici astăzi n-am încetat să-i citesc pe cabaliştii"
mei, ba chiar ţi-aş putea spune că aceste cărţi mi .se ·par
foarte captivante. Cit de simpatici şi lipsiţi de ipocrizie
sînt autorii lor . .,Treaba de care ne ocupăm - zic ei -
este foarte simplă ; o poate. duce la bun sfîrşit .şi o femeie,
1 Pentru cel înţelept e de ajuns (,lat.).
257
l
ba chiar fără să
lase fusul din mma ; totul e ·să ne poţi
înţelege." ,,Am văzut cu ochii mei - zice unul din ei -
am fost chiar de fată cînd Paracelsus a transformat
unsprezece funţi de plumb în aur.'' ,,Eu însumi - zice
un al doilea - pot extrage din natură materia ei pri-
mară şi tot eu pot transfqrma uşor cu ajutorul ei orice
metal în ~îtul-, -după- dorinţă." ,,Anul trecut-·- " zice un
al treilea - am făcut din lut un rubin de toată frumu-
setea." In cartea fiecărui autor, asemenea declaraţii deose-
bit de sincere sînt urmate de cîte o rugăciune scurtă, dar
plină de ardoare. Acest aspect mă emoţionează : autorul
vorbeşte cu dispreţ de.spre ceea ce numeşte el „savan-
tlîcuri ale profanilor", - adică ale noastre - şi, totodată,
plin de o mindră încredere în sine, a tinge , sau î ncearcă
să atingă ultima expresie a f9,rţei umane, pentru ca _ajuns
în acest punct să se pătrundă de smerenie şi să înalţe
cu simplitate Celui-de-Sus o rugăciune de mulţumire.
Fără să vrei, capeţi încredere în ştiinţa u n ui asemenea
om, c ăci numai un ignorant poate fi ateu; după cum şi
ateul nu poate fi decît ignorant. Noi, industriaşii plini
de emfază din secolul al XIX-lea, mi facem bine că nu
dăm importanţă unor asemenea cărţi sau chiar nici nu
vrem să auzim de ele. Printre prostii de tot felul, carac-
teristice pentru imaturitatea fizicii de atunci, am găsit şi
o seamă de cugetări profunde. Multe puteau să pară gre-
site în secolul al XVIII-lea, acum însă, majoritatea · sînt
~onfirmate de noile descoperiri : cu ele se petrece acelaşi
lucru ca şi cu balaurii - în urmă cu treizeci de ani, erau
consideraţi vietăţi fabuloase, în timp ce astăzi existenţa
lor - ca animale antediluviene - a fost dovedită. Spu-
ne-mi, trebuie să mai punem la îndoială posibilitatea de
a transforma plumbul în aur, astăzi, cînd am găsit metoda
de a produce noi înşine apa pe care de atîta vreme o con-
sideram element primar ? Există un chimist care să re-
nunte la încercarea de a sfărîma diamantul si a-l reface
apoi· în forma lui iniţială ? Şi atunci, cu ce e~te mai ridi-
colă ideea de a produce aur, decît aceea de a produce
diamante? Intr-un cuvînt, poţi să rîzi de mine cit pof-
teşti, totuşi îţi repet că aceşti oameni, de care lumea
a uitat cu desăvîrşire, sînt demni de toată atenţia noastră ;
25S
:chiar dacă n11-i poţi crede pe deplin, nu te poţi îndoi c~
,operele lor se referă şi la unele cunoştinţe astăzi pier~
dute, dar care n-ar fi rău să fie redes coperite. Tu însuţi
te vei convinge de lucrul acesta, dtind fragmentele pe
.care ţi le voi trimite, extrase din cărţile răposatului meu
I unchi:
I ,
Scrisoarea a IV-a
Ţi-am trimis ultima mea epistolă, uitînd să-ţi relatez
tocmai chestiunea care m-a determinat să scriu. Să ştii,
.dragul meu, că mă aflu într-o situaţie curioasă, ceea ce
mă şi determină să-ţi cer sfatul : îţi aminteşti că ţi-am
mai p ovestit de Katenka, fiica unui vecin de-al meu. In
c ele din urmă, tot am reuşit s-o fac să vorbească, aflînd
cu acest prilej că nu este numai deşteaptă de la natură
şi că are o inimă curată, dar că posedă şi o altă însuşire
cu totul neaşteptată : aceea de a fi înamorată pînă peste
-- _..,_. ... c ap de mine. Ieri m-a vizitat tatăl ei şi mi-a vorbit de o
;c hestiune, de car.e auzisem doar în treacăt, căci îmi lăsa­
sem toate treburile pe seama administratorului meu. Intre
moşiile noastre există un litigiu cu privire la cîteva mii de
deseatine 1 de pădure care alcătuiesc principalul venit al
ţăranilor mei. Procesul durează de mai bine de treizeci de
.ani, iar dacă se va încheia în defavoarea mea, ţăranii mei
vor ajunge în sapă de lemn. După cum vezi, este o ches-
tiune de mare însemnătate. Vecinul mi-a relatat-o cu lux
,d e amănunte, sfîrşind prin a-mi propune să ajungem la o
împăcare, iar pentru ca pacea aceasta să fie cit mai trai-
nică , mi-a dat să înţeleg, într-un. mod foarte delicat, că
.a r dori nespus de mult să mă aibă de ginere. A fost cu ·
.adevărat o scenă de vodevil, totuşi m-a pus pe gînduri.
Intr-adevăr, ce să mai aştept? De tînăr, nu mai sînt tînăr,
.om de vază nu voi fi nicicînd, şi, în plus, m-am cam sătu-
. rat de toate. Katia, în schimb, este o fată foarte drăguţă,
.supusă ş.i prea p.uţin vorbăreaţă ; căsătorindu-mă cu ea,
·voi lichida un proces stupid,. făcînd, în felul acesta, măcar .
--------'
1 1 deseatină = 1,092 ha.
259
 o dată în viaţă o faptă bună : voi consolida starea mate-
rială a celor aflaţi în grija mea. Intr-un cuvînt, nutresc
o dorinţă vie de a mă însura cu Katia, de a începe o viaţă
de moşier respectabil, lăsînd în seama soţiei toate trebu-
rile gospodăreşti, eu nefădnd zile întregi nimic, <lecit să
tac şi să-mi fumez pipa. N-ar fi o viaţă de paradis, ce
- zici ?.::-- -Toat această - infrâducere mi-a fost -necesar[fpen-
tru a-ţi declara că am şi luat hotărîrea de a mă însura
cu Katia, deşi nu i-am spus încă nimic tatălui ei, şi nici
nu-i voi spune pînă nu voi primi de la t ine răspuns la
următoarele întrebări : ce părere ai, mi se potriveşte să
fiu om însurat? Soţia mea mă va scăpa de spleen? După
cum ştii, are obiceiul să tacă zile în şir şi, prin urmare,
nu dispune de nici un mijloc de a mă putea plictisi. Cu
alte cuvinte, trebuie să mai nutresc speranţa că voi izbuti
să realizez un lucru nou, neaşteptat, original, ori pot să
ajung de pe acum la concluzia că mi-am :încheiat, cum
s-ar spune, cariera, şi nu mai este cazul să am grijă <lecit
ca din persoana mea să se poată obţină, într-o bună zi,
cit mai mult spermanţet ? Aştept cu nerăbdare răspun- _
sul tău.
Scrisoarea a V -a
Iţi mulţumesc, dragă prietene, pentru tonul tău hotărît,
pentru sfaturile şi binecuvî:htarea ta. I ndată ce ţi-am pri-
mit scrisoarea, m-am şi dus la tatăl Katiei, spre a-i cere,
în mod oficial, mina fiicei lui. De ai fi văzut cit de mult
s-a bucurat Katia ! S-a făcut ca para focului şi chiar a
reuşit să-mi adreseze următoarea frază, reflectînd toată
puritatea şi nevinovăţia ei. sufletească : ,,Nu ştiu dacă voi
izbuti, mi-a spus ea, totuşi voi încerca să vă fac la fel de
fericit, pe dt de fericită voi fi şi eu". Sînt cuvinte din
cele mai simple, dar dacă ai fi auzit cum au fost ele
rostite! Ştii doar prea bine că, de multe ori, un singur
cuvînt poa te mărturisi mai multe simţăminte <lecit un dis-
curs, aşa că, şi în cele rostite de Katia, am întrevăzut o
mulţime de gînduri ce o frămîntau. Sînt convins că nu
i-a fost deloc uşor, de aceea am apre ciat , cum se cuvine ,
260
puterea pe c are i-a dăruit-o dragostea pentru a-şi învinge
I
sfiiciunea feciorelnică. Faptele omului trebuie totdeauna
privite în raport cu forţa de care dispune el. Asta mă face ' t
să cred că , pent ru a-şi :învinge sfiala, Katia a trebuit să ,,.
I
facă un efort de-a dreptul supraomenesc ... După aceea,
aşa cum cred că-ţi închipui şi tu, ne-am îmbrătisat ne-am
--
' . ' _.._ -
sărutat, bătrînul s-a pornit să plîngă şi, după ce postul v a
trece, vom face şi nunta . Să vii neapărat la mine ; lasă-ţi
toate treburile şi vino : vreau să fii, cum se spune, mar-
torul fericirii mele. Vino măcar din curiozitate, pentru a -
v edea o pereche de l ogodnici cum, sînt convins, n-ai mai
v ă z u t : s tau amin.doi unul în faţa celuilalt, cască ochii
unul la altul , ta c amîndoi si .
. sînt din cale-afară de fericiti .
Scrisoarea a VI-a
(citeva săptămîni mai tîrziu)
Nici nu ştiu cum să-mi .încep scrisoarea. !mi dau seama
c:ă mă vei socoti nebun, vei rîde de mine, ba chiar, îmi ··
vei trag e şi o săpuneală.. . Iţi · dau voie s-o faci ; îţi dau
li
voie chiar să nu mă crezi, eu, însă, nu mă pot 'î ndoi de
ceea ce am văzut .şi de ceea ce văd şi acum, zi de zi, cu
ochii mei. Nu, nu sînt numai vorbe de clacă cele notate în
li
reţe tele unchiului meu ! Sînt pe drept cuvînt vestigii ale
străvechilor taine, pe care natura le mai păstrează şi astăzi,
dar n oi nu le m ai cu noastem.
. Pe ·unele le-am uitat ' altele tl
credem că sînt simple aiureli. Iţi voi povesti ceea ce mi
s-a întîmplat : citeste si te minunează ! Discutiile mele cu
Katia, a,şa cum les~e c~ed că-ţi vei închipui, n{i m-au făcut
deloc să uit vasul meu cu apă de soare. Ştii prea bine că .
li
setea de cunoştinţe sau, pur şi simplu, curiozitatea sînt ·
o trăsătură fundamentală a caracterului meu intervenind
. '
în tot ce fac, dindu-mi treburile peste cap şi împiedicîn-
du-mă să-mi duc traiul liniştit. Nicicînd nu voi putea scăpa
de ea; mereu cite ceva mă atrage, mă cheamă undeva,
sufletul mi se zbate să ajungă acolo, năzuieşte, iar drept
rezultat ... Dar să revin la ce voiam să-ţi spun. Apropiin-
du-mă aseară de vasul cu- apă, am observat .în interiorul
inelului meu o mişcare. Mai .întîi, am crezut că este vorba
261
de o iluzie optică şi, pentru a mă convinge am luat vasuT -
în mîini. A fost de ajuns o mică tresărire ca inelul să se·
sfărîm e în zeci de scîntei mărunte , aurii şi albastre ; scîn-
teile se prelinseră prin apă ca nişte fire subţiri, apoi
pieriră cu totul ; doar apa se făcu de culoarea aurului,
cu reflexe albastre. Am aşezat vasul la locul lui, pentru
ca imediat inelul să reapară unde fusese şi · înainte. ?ţi ---­
mărturisesc că am fost străbătut de un fior, mi-am strigat
valetul, întrebîndu-1 dacă vede şi el ceva în vasul cu
apă; mi-a răspuns .că nu vede nimic. Atunci mi-am dat
seama că ciudatul fenomen, pesemne, nu-l puteam vedea
decît eu. Pentru a nu-i da prilej valetului să-şi ridă de
mine, l-am lăsat să plece, zicîndu-i că apa din vas mi s-a
părut tulbure . Rămas singur, am repetat de mai m ulte
ori experienţa, cugetînd la cauzele acestui fenomen ciudat.
De cîteva ori, am turnat apa dintr-un vas în altul şi de
fiecare dată fenomenul s-a repetat cu o precizie uimitoare,
deşi nu poate fi raportat la vreuna din legile fizicii. Să
fie adevărat? Mi-a fost dat să văd cu ochii mei acest
straniu miracol ? Fenomenul mi se pare deosebit de remar- _
cabil, aşa că mi-am pus în gînd să-l cercetez cu de-amă­
nuntul. ln felul acesta, m-am cufundat şi mai asiduu în
le ctura cărţilor mele şi iată că acum, asistînd la reuşita
experienţei, încep să-mi dau tot mai bine seama că_ există
posibili tatea comunicării cu al t e lumi, pînă acum inacce-
sibile. Ce se va mai întîmpla mai departe?.. -
Scrisoarea a VII-a
Nu, dragă prietene, să ştii că greşeşti, la fel cum am
păţit şi eu odinioară. A cum însă mi-a fost dat să văd ,
cu ochii mei, o mare taină a naturii, de care le voi vorbi
şi altora, spre a le aduce aminte că au la îndemînă o forţă
miraculoasă, uitată de toţi, şi că sîntem înconjuraţi de alte
lumi, · rămase pînă astăzi cu totul necunoscute nouă. Şi
cit de simplu acţi onează natura! Ce simple sînt mijloacele
de care dispune în obţinerea unor fenomene menite să-I
uimească şi să-l înfricoşeze pe om ! Ascultă şi te minu-
nează!
262
Ieri, adîncit în contemplarea miraculosului meu inel, .
am observat în interiorul lui o nouă miscare : brusc dea-
supra a p ei, au prins să alunece unde ~lbastre cu irizări 't
opalescent~; pe~uzeaua se preschimbase într-un opal, de
la care, prm apa, venea parcă o sclipire solară ; au ţîsnit
în sus şuvoaie mici, aurii, împrăştiind în jur scînteleri
albas t ~·~· Era acolo o mulţime de culori ; ele îşi contopeau
puzderia de nuanţe, ori, din nou, străluceau fiecare în
parte. !n cele din urmă, strălucirea multicoloră se stinse
locul fiindu-i luat de o li cărire palidă, verzuie ; pri~
undele verzui, s-au întins fire de culoare roz · vreme înde-
lungată s-au amestecat între ele apoi în' sfîrsit s-au
adu1:_at pe fundul vasului, akătui~d un 'superb t~a~dafir.
Dupa aceea totul s-a potolit, apa s-a făcut din nou stră­
vezie şi doar din timp în timp petalele acelei flori încîn-
tă to are se înfiorau. De atunci au trecut cîteva zile · tre-
zindu-mă din somn, în fiecare dimineată mă duc ;ă-mi
_c e:cetez misteriosul trandafir; sînt în aşteptarea unui nou
miracol. Zadarnic însă : trandafirul rămîne neschimbat.
umplîndu-mi doar odaia cu o mireasmă îmbătătoare.
Mi-am amintit întîmpl ător de cele citite de mine într-o
carte cabalistică, şi anume că, · înainte de a lua adevăra-
tul lor chip, spiritele elementare parcurg rînd pe rînd
t oate sferele naturii. Miraculos ! Miraculos I -
(Cîteva zile mai tîrziu)
Apropiindu-mă astăzi de trandafirul meu am observat
în interiorul lui o schimbare ... Penh·u a put~a vedea mai
~ine, am ridicat ~asul de_ la locul său, dorind să torn apa
m altul; dar abia am cJ ::itinat-o puţin că de la petalele
trandafirului au început să se resfire ca si adineauri
fire verzi şi rozalii care, odată cu ap;, au trecut si el~
-. şuvoi _:11ulticolor - în celălalt vas. Curînd, pe fundul
lm, a aparut din nou superba floare ; totul s-a linistit
numai Îil mijlocul ei părea să se întrevadă ceva . incetui
cu încetul petalele trandafirului s-au întredeschi~, şi... să
nu-mi cred ochilor ! Printre staminele portocalii - mă
vei crede, oare? - sta culcat.ă o fiinţă uimitoare, pe care
nu ţi-o p oţi închipui, nici descrie ; într-un cuvînt, o femeie,
pe care ochiul abia putea să o distingă ! Cum să-ţi des-
263
criu îndntarea , amestecată cu groaza, încer cată de mine
în clipa aceea ! Femeia de care îţi vorbesc nu era un
copil ; închipuie-ţi p ortretul minjatural al unei femei
în cî ntătoare, în fl oarea vîrstei, şi vei avea doar o ima-
gine palidă a acelei m inuni, care se arăta ochilor mei ;
s__ţi'lte~ _ţol ăI?Jtă cu dezinvoltură pe culcuşul ei moale, iar
Şu.v'iţele părului blond, unduind prin apă, îi dezveleau ---,----
la răstimpuri farmecele feciorelnice. Părea cufunda tă
într -un somn adînc, iar eu, privind-o cu l ăcomi e , îmi
ţineam respiraţia, nevr,înd să-i tulbur odihna dulce.
O , acum îi cred pe cabalişti, sînt chiar uimit că în ainte
mă gîndeam la ei cu un zîmbet de neîncredere. Să ştii
de la m ine, dacă există un adevăr în lumea asta, el nu
poate fi găsit decît în operele lor ! Abia acum mi-am
d at seama că ei n u s eamănă citu.şi de puţin cu savanţii
noştri : n u dis cută între ei şi nici nu se contrazic ; vor-
besc toţi despre aceleaşi t aine ; diferit este d oar modul
de a se exprima, dar şi el poate fi pe deplin înţeles
de cel ce izbuteşte să-i pătrundă înţelesul tainic ... Te las
cu bine. Fiind hotărH să cercetez pînă la capăt tainele ·-·
.... ·
, --~·-·- ~ de nuntă, chesu'une ce părea să-i reclame ~n anumit
naturii, voi rupe legătura cu oamenii din jur ; o altă
lume, no uă şi plină d e m istere, se deschide înaintea mea ;
istoricul desco~ririlor mele îl voi păstra p entru urmaşi .
După curri vezi, dragă prietene, destinul a hotărît să
înfăptui es c totuşi un lucru cu adevărat mare ! ...
Scrisoarea IL~ Gavril Sofrenovici Rejenski
către editor
Stimate domn !
Vă cer iertare că, deşi nu am avut cinstea să vă
cunosc personal, îmi îngădui totuşi să vă scriu. N-o fac
decît în virtutea bunei prietenii care, după cîte ştiu, vă
leagă de Mihail Platonovici. Cunoaşteţi, imi închipui ,
faptul că între mine şi răposatul lui unchi, al cărui moş-
264
te nitor legitim este, a existat un litigiu cu privire la o I
parcel~ î? tinsă de p~d~ur_:, ~u l~mn de construcţie şi ~de
foc. Vadrnd o · anumita mclmaţ1e pentru fiica mea mai
mare, Kateri na Gavrilovna, amicul dumneavoastră mi-a'~
.propus să-i fiu socru, lucru asupra căruia , după cum vă ·
este cunoscut, am căzut de acord; ca urmare, avînd în
vedere fr , )sul nostru comun, am procedat la sistarea
procesului sus-amintit. Astăzi însă, încerc o totală nedu-
merire. Curînd după logodnă, cînd invitatiile de nuntă
fuseseră de acum trimise tuturor cunoşti~ţelor noastre,
zestrea fiicei mele pregătită , iar formalităţile necesare
încheiate şi ele, Mihail Platonovici şi-a întrerupt pe
neaşteptate vizitele pe care ni le făcea. Inchipuindu-mi
că ar putea fi la mijloc o boală survenită subit, am tri-
mis la moşia lui un om de-al meu, iar mai tîrziu am
făcut şi eu u n drum pînă acolo. Mi se părea necuviincios,
b a chiar jignitor, să-i amintesc că şi-a părăsit logodnica ;
iar el măcar să-şi fi cerut scuzele de rigoare ! Dar nici
gînd. Mi-a vorbit despre o ohestiune importantă pe care
o întreprinsese si voia s-o ducă la bun sfîrsit înainte
timp grija şi atenţia. Crezusem a tunci că vrea să înfiin-
ţeze o fab rică de carbonat de potasiu, de care îmi mai
pomenise în cîteva rînduri. !mi închipuiam că doreşte
să-mi facă o surpriz;ă, un cadou de nuntă, dovedindu.::.mi
prin fap te că se · poate ocupa şi de o treabă serioa să .
Aceasta , ca urmare a mustrărilo r pe care i le făceam
deseori, în · legătură cu lipsa uno:i; asemenea preocupări.
Nu am văzut, şi nici astăzi nu văd vreo pregătire în vede-
rea const ruirii unei asemenea faibrici. La un moment dat,
mă hotă rîsem să stau să a,şt:::pt · ce se va mai întîmpla,
însă nu mai departe decît ieri ·am aflat, spre adînca mea
uimire, că Mihail Platonovici stă încuiat în casă, nu pri- ·
meşte pe nimerii, ba chiar i se dă şi mîncarea pe fereastră.
Aflînd a cest lucru,, stimate domn, mi-a venit în minte
un gînd din cele mai ciudate. Răposatul unchi al lui ·
M ihail Platonovici a locuit si el în aceeasi casă. Prin
judeţul nostru &e zvonea că s-ar fi ocup~t cu magia
neagră. In ceea ce mă priveşte, am urmat şi eu pe vre-
m uri cursurile universitare, aşa că, deşi am mai uitat ·
cite ceva , totu ş i în magie neagră nu cred. Cite nu i se
li
265
 pot ,întîmpla însă unui om, mai ales unui filosof cum e.
prietenul dumneavoastră ! Ceea c e mă face să cred că
Mihail Platonovici a păţit ceva rău este mai ales zvonu l,
potrivit căruia, el ar sta zile întregi, cu ochii pironiţi la o
c ană cu apă. Acestea fiind împrejurările, vă adresez, sti-
ma te domn, supusa mea rugăminte de a veni cit mai
- g rabni c a l.ci, pentru .a-l 1:~ duce . pe . Mihail - Platonovici,
în virtutea prieteniei ce există între dumne av oa stră, pe
calea cea bună. In felul acesta voi şti şi e u cum să pro-
cedez mai departe : să reîncep procesul, de care v -am
pomenit, sau să clasez definitiv pricina ; căci, după jig-
n irea pe care m i-a adus-o amicul dumneavoastră, nu mai
pot merge acasă la el, d eşi Katenka mă roagă cu lacrimi
în ochi să mal trec o dată pe acolo.
Sperînd să vă întîlnesc cît mai curînd, vă rog să pri-
miţi ş.a.m .d .
Povestirea
Primind această s crisoare, am socotit de datoria mea
să mă adresez !Înainte de toate unui medic pe care îl
cun o şteam, un om învăţat şi cu multă experienţă. I-am
ară tat scrisorile prietenului meu, situaţia în care se
găseşte şi l-am întrebat ce părere are. ,,Lucrurile sî:nt
cit se poate de clare, mi-a spus doctorul, şi pentru un
medic nu prezintă nici o n outate ... Prietenul dumitale
pur :ş i simplu a înnebunit ... " ,,Bine, dar încercaţi să-i
mai citiţi o dată scrisoril~, am ripostat eu, se întrevede
în ele vreun semn de nebunie? Daţi la o p ;:vte obiectul
neobişnuit al preo cupării lui şi veţi avea doar descrierea
clară a u n ui fenomen fizic ... "
„Şi acest lucru îmi este perfect limpede... răspunse
do ctorul. După cum ·ştii, stările de nebunie noi le împăr­
ţim în mai multe categorii, denumite vesanix 1• Din prima
categor ie, fac parte diferitele forme de turbare : nu este
cazul prietenului dumitale. Din cea de-a doua, fac parte,
în prim ul rîn d, predile cţia pent ru năluciri : hallucina-
t Viziuni (lat.).
266
tione s, iar î n al doilea, convingerea că pot intra în legă-,)
tură cu spiritele : demonomania. Este uş or de î nţeles că
prietenul dumitale, predispus prin firea lui la ipohondrie, 1
'
o dată ajuns la ţară şi stînd singur, fără a avea la înde-
mî n ă vreun m ij loc de di stracţie, s-a cufundat pînă peste
cap în lectura unor nerbzii ; lecturile au avut o influenţă
nefastă asupra sist emului „nervos central-, - iar -·-nervii:-.~''- -
Doctorul a stat mult să-mi explice cum poate fi un
om perfect conşti ent şi to todată nebun, cum poate vedea
ceea ce, de fapt, nu vede şi auzi ceea ce nu aude. Imi
pare nespus de rău că nu pot împărtăşi cititorului aceste
explicaţii, dar nu am înţeles o iotă ; totuşi, convins de
argumentele do ctorului, m-,a m hotărît să-l invit să mer-
gem împreună la moşia prietenului meu.
Pe Mihail Platonovici l-am găsit în pat, slăbit şi palid
la faţă ; de cîteva zile începuse să refuze hrana. Cînd
ne-am apropiat de el, nu ne-a recunoscut, cu toate că
tine a ochii deschisi ; un licăr de nebunie sclipea în ei ;
ia toate într ebăril~ noastre n-a răspuns nimic ... Pe masa
de lingă el, erau mai multe foi scrise; n-am · putut ·ctes-'
cifra <lecit o parte din cele . aşternute acolo ; o redau .~
mai j os :
Fragmente din jurnalul lui Mihail Platonovici
Cine eşti tu ?
Eu nu am nume. Numele nu mi-e de trebuinţă.
De u n de vii?
Sînt a ta, asta e tot ce ştiu; îţi aparţin numai
tie si nimănui altcuiva ... dar de 'ce esti aici? Mă înăbus
în încăperea asta şi mi-e frig ! La 'n oi e soare, florile_
emană sunete, iar sunetele răspîndesc miresme ... urmea-
ză-mă ... urmează-mă !. .. Cit de grele îţi sînt veşmintele ·
- aruncă-le de pe tine, aruncă-le ... lumea noastră e încă
departe, e încă departe ... dar eu nu te voi părăsi ! In
sălaşul tău totul e lipsit de viaţă . .. tot ce e viu este
acoperit de-o pojghiţă rece : smulge-o, smulge-o cu
totul ! ...
267
 ... Va să zică aceasta vă e .ştiinţa? ... Aceasta este arta
II
voastră? ... Voi despărţiţi timpul.i de timp, spaţiul de spa-
ţiu, dorinţa de speranţă, gîndul de faptă, şi nu muriţi
de plictiseală ? Urmează-mă, urmează-mă ! Mai repede,
mai repede ...
_... Tu _eş_t.i _oare, mîndra R01'lîă, capitala s_e~olelor şi a
popoarelor? Torţelul a năpă<..1t ruinele tale ... Dar iată
că ele se mişcă, din ierburile verzi se înalţă coloane, se
înşiruie în ordine, peste ele bolţile se arcuiesc cutezător ,
s cuturîndu-: şi colbul secular, pardoseala îşi aşterne mozai-
cul vesel. Pe întinderea pardoselei se îmbulzesc oameni
vii, limba străveche şi sonoră se amestecă cu murmurul
valurilor, ur: . orator în veşminte atbe, purtînd cunună
pe cap, iş i înalţă braţele .. . Dar iată că totul a dispărut :
somptuoasele edifici± se aplea că . la pămîd, coloanele se
îndoaie, bolţile pier în adînc,i torţelul se întinde din nou
peste ruine, s-a lăsat tăcerea ; un clopot se aude bătînd
- cheamă la rugăciune, un templu şi-a deschis p o rţile ,
dinăuntru răzbat sunetele unui instrument muzical, mii
de a ,o o-rduri melodioase freamătă sub degetele mele, un
g înd se înfiripă după altul, risipindu-se în zbor ca visele ...
o, de aş putea să le prind, să le opresc ! Instrumentul
docil secondează ca un ecou fidel trăirile efemere şi unice
ale sufletului meu.' .. Templul a rămas pustiu, razele lunii
se aştern peste mulţimea de statui care coboară de pe
soclurile 1o~ şi, însufleţite, trec pe dinaintea mea. Vor-
besc, şi ceea ce spun este străvechi şi nou totodată, au
un z·î mbet superior şi o privire gravă ; apoi, din nou, se
urcă ,pe piedestalele lor şi, din nou, lumina lunii se
aşterne peste mulţimea statuilor... E oră tîr.j e. .. ne
aşteaptă o ca.să veselă şi liniştită, din ale cărei ferestre
se zăr eşte Tibrul ; de cealaltă parte a lui e Capitoliul
orasului etern... îneîntător tablou ! El s-a încrustat în
mu~hea 'îngustă a şemineului nostru ... da ! Acolo e o altă
Romă , un alt Tibru, un alt Capitoliu. Lemnele cuprinse
de flăcări trosn esc vese l... îmbrăţişează-mă, fecioară în-
o'întătoare ... 1n cupa bătută în mărgăritare spumegă o
licoare scînteietoare ... bea ... bea ... Acolo ninge cu fulgi
mari şi zăpada acoperă d rumurile, aici mă încălzeşte
îmbrăţ i, şa rea ta ...
268
. Goniţi, goni_ţi, .bid~vii.lor prin zăpada moale, riq.icaţi
11_i. urma voastra v~rteJun de pulbere argintie ; în fiecare
~ir. de P;:1lbere scmteiază soarele, în obrajii frumoasei
fec10 are mfloresc trandafiri ; ea îşi apropie de mine
buzele parfumate ... Unde ai deprins o asemenea artă a
sărutului ? Arzi toată, scăldînd într-o baie fierbinte fie-
c~re nerv din trupul m·eu ..~ G oniţi, goi.iţi -bidiviilor prin
zapada moale ... Dar, ce se aude? Nu-i cumva un vuiet
de bătăli e ? Să fie o nouă în cleştare între cer şi pămînt ? ...
Nu , un frate îşi vinde fratele, o fecioară nevinovată se
află în puterea fărădelegii... ·şi soarele mai străluceste
totuşi, şi văzduhul mai e răcoros? Nu ! Pămîntul s-a
cutremurat, s-a întunecat soarele si din cer a coborlt
ţu;~tun~, sal•v înd vi~tima .şi J?Urificî~du-1 pe nelegiuit ;
1-aca ca soarele straluceşte dm nou, văzduhul e Unistit
şi răcoros, fratele îşi sărută fratele, iar forţa a înge-
n_:1nc~eat 11:1 faţa nevinovăţiei... Urmează-mă, urmea-
za-ma... Există o altă lume, o lume nouă... Priveste :
cristalul s-a topit - în interiorul lui· e un soare nou...
Acolo se săvîrşe.şte marea taină a cristalelor ; să ridicăm
perdeaua ... mulţimea celor ce locuiesc această lume stră­
vezie işi cîntă în cu lorile c urcubeului viata · aici est e a er
s9a~e? :7'iaţ~ - o lumină veşnică : ei ext~ag din vegetal~
raşrn1 1nmiresmate, fac din ele curcubee sclipitoare si le
string la un· loc apoi într-:o beţle de lumină ... vino după
mine, după mine! Sîntem doar pe prima treaptă ... Pe bolţi
nenumărate se preling .şuviţe de apă : ele ţîsnesc năvalnic
sp~e cer .şi la fel de năvalnic coboară în adî~cul pămîntu­
lui; dea,supra lor o prismă răsfrînge razele soarelui · aces-
tea irizează vinele de apă şi fintîna ar.teziană aru~că la
suprafaţ~ scînteile lor multicolore ; ele se aştern pe peta-
lele fl orilor sau, ca o panglică lungă 'Şi unduitoare, cş.d
peste dantela de ornamente ; spiritele vieţii, ferecate de
cazane veşnic clocotitoare, transformă apa vie în vapori
înmi:esm~ţj ; V:ălătu~ii lor se preling pe sub bolţi şi apoi
c~d m p1catun mari, ca o ploaie, în recipientul miste-
ri os al vieţii vegetale... Aici, în chiar sfînta sfintelor
germenele vieţii se luptă cu al morţii; licoarea vie s~
solidifică în filoane metalice, iar stihiile morţii sînt trans-
formate de spiritul primordial... După mine! După mine! ...
Pe un tron înalt stă gîndirea omenească ; din toată lumea
269
se întind spre ea lanţuri lungi de aur, spiritele naturii
i se închină îngenunchind în pulbere - la răsărit se
înalţă lumina vieţii, la apus, în razele · amurgului, se
grămădesc visele şi, la voinţa gîndului omenesc, se adună,
alcătuind un tot armonios, ori se răsfiră ca nişte nori
zburători... Ajunşi la treptele tronului, ea m-a cuprins
în braţe ... am Iăs-at 1nurmă -Pămîntul i.-.. - ~--- · - .
Priviţi : acolo, în bezna nesfîrşită, sînteţi purtaţi ca
nişte fire de praf ; acolo se fac auzite blestemele oame-
nilor, hohotul de plîns al mamei, glasul existenţei mizere ;
acolo e bătaia de joc a celor răi, suferinţa poetului. Aici,
totul se contopeşte tîntr-o dulce armonie ; firul de praf
pe care îl reprezentaţi nu mai este aici o lume a sufe-
rinţei, ci un instrument muzical delicat, ale cărui sunete
melodioase leagănă lin undele eterului.
Ia-ţi rămas bun de la poetica lume pămînteană ! Aveţi
şi voi poezie pe Pămînt ! Cununa zdrenţmtă a fericirii
voastre ! Sărmani oameni ! Ciudaţi ! În hăul vostru urît
mirositor consideraţi că pînă şi suferinţa e fericire ! Sufe-
rinţa o împodobiţi cu nimbul poeziei ! Vă mîndriţi cu -
suferinţa voastră şi vreţi ca şi fiinţele celeilalte lumi să
---,·! -
vă invidieze viaţa ! In lumea noastră nu- i suferinţă;
suferinţa e atributul unei lumi imperfecte, opera unor
f i inţe imperfecte ! Omul n-are decît să i se închine,
dar e liber s-o· şi azvîrle, aşa cum ,c.ălătorul, zărindu-şi de
departe căminul, îşi azvîrle de p e umeri veşmîntul
ponosit.
Crezi că eu nu te-am cunoscut pînă acum? Din fra-
gedă copilărie te-am însoţit în adierea uşoară a zefirului,
în razele soarelui primăvăratic, în picăturile de rouă
·î nmiresmate, în visările nepămîntene ale poetului ! Atunci,
cînd în sufletul omului renaşte conştiinţa propriei sale
puteri şi din ochii lui se revarsă un dispreţ nemărginit
peste imaginile efemere ale lumii sale, iar sufletul său,
eliberîndu-se de chinurile morţii, se înalţă surîzînd dis-
preţui tor deasupra naturii ce se înfioară în faţa lui,
atunci noi pogorîm peste fiinţele voastre, aşteptînd clipa
prielnică să vă smulgem din grosolanele cătuşe ale mate-
riei, căci abia atunci sînteţi demni să ne cunoaşteţi înfă­
ţişarea! Ia aminte: în sărutul meu e vreo suferinţă?
270
Nu, el nu cunoaşte durată, el ţine o vesnicie si fiecare
clipă este pentru noi un prilej de desfăt~re !. . .' Să nu m'ă
t rădezi ! Să nu te trădezi nici pe tine însuti ! Păzeste-te
de isJ:>itele naturii tale grosolane şi demn~ de dispreţ !
.Prr~eş~te : 8:colo..! departe; pe Pămîntul vostru, poetul
se mchma unei gramezi. de bolovani, năpădite de organis-
mele lipsite de simţire ale regnului vegetal. ,,O, natură !
- excl~mă el, cuprins de extaz - grandioasă natură,
poate f1 ceva mai presus de tine în această lume ? Ce
este gîndirea omenească în comparaţie cu tine?". Natura,
în~ă, oar~ă şi neînsufleţită, îşi rîde d e el şi, în clipa
tnumfulm suprem, cunoscut de gîndirea omenească tri-
~ite o ~valanşă de gheaţă, nimicind atît omul, cît ş/ gîn-
d1rea lm ! Doar în sufletul sufletului piscurile s înt înalte !
Doar în sufletul sufletului prăpăstiile sînt adînci ! In
aceste străfunduri natura neînsufletită nu îndrăzneste să
pătrundă ; acolo se află lumea libe~ă şf plină de vigoare
a omului ; priveşte : aici viaţa poetului e s acră ! Aici
poezia este una cu adevărul ! Aici se spune pînă la capăt
to.t ce n-a fost rostit de poet şi, tot aici, chinurile îndu-
rate d~ el pe Pămînt devin un şir nesfîrşit de voluptăţi.
O, mbeşte-mă ! Eu nu mă voi ofili nicicînd; pieptul
n:eu, totdeauna tînăr şi feciorelnic, va tresălta la pieptul
tau ! Vei gusta din plin voluptatea eternă, care va fi
mereu nouă pentru tine, si în îmbrătisarea mea chiar
şi dorinţa inaccesibilă va fi veşnic împlinită !
VAce~t. prunc este al nostru ! El nu stă să aştepte ··c a
tatal sa-1 poarte grija, nici nu trezeste îndoieli neînte-
meiate. De la bun început a îndreptătit sperantele tale ·
e cînăr şi plin de bărbăţie, rîde, nu plî~ge în hohote, căci
nu poate cunoaşte suferinţa, doar dacă tu nu-ti vei aminti
d~ ace~ vale a plîngerii, grosolană şi dispreţu.'ită, de unde
a1 vemt.. . Dar nu, tu nu ne vei putea ucide cu o simplă
dorinţă !
Mai .ae1:arte însă, mai este şi o altă lume, supremă;
acolo gmdirea se contopeşte cu dorinţa. După mine ! .
După mine!...
In cor:itinuare, nu se mai putea înţelege nimic ; erau
doar cuvmte incoerente : ,,dragoste... plantă.. . electrici-
271

tate ... om ... spirit .. >' In fine, ultimele rînduri, scrise cu
slove ciudate , necunoscute mie, se întrerupeau la fie care
pas ...
Am ascuns acest€ aiureli cît mai bine şi m-am apucat
de treabă. Mai înt:îi şi întîi, l-am vîrît pe visătorul nostru
într-o baie de bulion : bolnavul a început să tremure din
t ot cor pul. ,;75emll'bun Î'' ,- a exclamat doctorul. In ochii
bolnavului am citit o expresie din cele mai ciudate : parcă
ar fi fost vorba de-un regret, de-o rugăminte sau de
durerea pe care ţi-o pricinuieşte despărţirea ; din ochi i
se ros togoleau lacrimi mari... I-am atras a tenţia doc~o-
rului · asupra acestei expresii... El mi-a spus : fac ies
hippocratica !
P este un ceas - încă o baie de bulion şi, după aceea,
o lingură de mixtură ; cu mixtura am cam avut de furcă :
bolnavul s-a zbătut ·şi ne-a opus multă vreme rezistenţă ,
dar în cele din urmă a înghiţit-o. ,,Am învins !'" - a
exclamat doctorul.
D octorul mi-a spus că trebuie să depunem toaţe efor-
tu r ile pentru a-l scoate pe bolnav din apatie şi a:..i trezi
sensibilitatea. Asa am si făcut : mai întii baia , apoi o
lingură de mixt{iră .pentru apetit , după _ace~'.': ? lingură
de bulion si în felul a cesta ca urmare a 1ngnJ1nlor noas-
tre bine chibzuite, ,bolnavui a început să se întremeze. In
cele din urmă , a căpătat şi poftă de mîncare, hrănindu-se
fără ajutorul nostru ...
In ceea ce mă priveşte, m-am strădui t să nu-i amin-
tesc amicului meu nimic din cele petrecute ; dimpotrivă,
am căutat să-i îndrept aten ţia asupra u nor chestiuni
importante şi folositoare, cum ar fi starea tnoJiei sale:
avantajele pe care i le-ar putea aduce construirea unei
fabrici de carbonat de potasiu şi trecerea ţăranilor săi
de la di j mă la clacă ... Amicul meu, însă, mă asculta ca
prin vis nu mă contrazicea deloc, mi se supunea în toate
fără să 'crîcnească, bea şi mînca, atunci dnd i se servea
masa dar conti nua să fie cu totul absent.
'
. Pînă la urmă , ceea c e nu izbutiseră să realizeze mix-
turile prescrise de doctor , au făcut-o povestirile mele
despre petreC€rile noastre din tinereţe şi, mai ales, cele
cîteva sticle din excelentul vin Château Lafite, pe care
272
am avut prevederea să le iau cu mine. Acest remediu,
împreună cu roast-beef-41ri straşnice în sînge, au avut
darul să-l înzdrăvenea.scă de-a b inelea, astfel că, î ntr-o
bună zi, mi-am lu at chim; î ndrăzneala să aduc vorba de .,
logodn~ ca lui. Mihail Platonovici m-a ascultat cu multă
a tenţie, a fost de acord cu tot ce i-am spus, iar eu, de
felul meu om conştiincio s şi practic, m-am grăbit să mă
folosesc de buna lui disp oziţie, l-am vizitat în grabă pe
v iitorul lui socru, am rezolvat totul, ,a m dus la bun sfîr-
ş.i t povestea cu litigiul, am semnat foaia dotală , l-am
îmbrăcat pe aiuritul meu cu mundirul său vechi, l-am
cununat, şi, urîndu-i să fie fericit, am plecat acasă, unde
mă aştepta rezolv,a rea unui .caz la curtea civilă. Trebuie
să spun că eram foarte mulţumit de mine şi de succesul
o bţinut. Ajuns la M oscova, toate rubedeniile m-au cople-
;,~t, fireşte , cu mulţumiri.
După cîteva luni, ducîndu-mi treburile la bun sfîrşit,
am socotit că n-ar fi rău să-i vizitez pe tinerii căsătoriţi,
I
mai ales că amicul meu nu mai dăduse, între timp, nici·
un semn de viaţă.
Am sosit la moşia lui dis-de-dimineaţă ; l-am găsit
în halat, cu pipa între dinţi , soţia lui turna ceai în
paha re ; pe fereastră pătrundea soarele, iar afară se zărea
un păr uria ş , plin de r o d. Amicul mi se păru bucuros
d e sosirea mea, deşi era cam tăcut ...
Am găsit un moment potrivit, cînd soţia lui ieşise
di n odaie, şi l-am întrebat, clătinînd din cap :
- Ei, nu eşti fericit, frăţioare ?
, Cre deţi că nu i s-a dezlegat limba? I s-a dezlegat!
Să vede ţi însă C€ năstruşnici i mi-a fost dat să aud de
la el ! -
- Fericit ! - a repetat cu un surîs amar. Ştii ce ţi-ai
s pus :În sinea ta, rostind acest cuvint ? Ţi-ai adus laude
ş i te-ai g îndit : ,,Ce judecată sănătoasă am eu ! L-am
vindecat pe nebunul ăsta, l-am însurat, aşa că datorită
mie acum este feri cit... fericit !" Ţi-ai amintit totodată
ş i de laudele unchilor şi mătuşilor mele, ale acestor aşa­
zişi oameni rezonabili, iar orgoliul te umple ·a cum de
m:îndrie si de înfumurare .. . nu am dreptate ?
- Şi. chiar dacă ai avea ... i-am răspuns .
273
 - I
- A t unci mulţume.~te-te cu aceste laude şi dovezi de
recunoştinţă , dar de la mine să nu te aştepţi la una ca asta.
Da ! Katia mă iubeşte , treburile moşiei merg . bine, veni-
turile îmi sînt asigurate, pe scurt, tu mi-ai redat, pe drept
cuvînt, fericirea, numai că această fericire nu este a
mea : ai greşit adresa ! Voi, oamenii cu judecata sănă-
toasă, domnii mei, sînteţi ca acel tîmplar, că;uia i s-a
comand.? i- o cutie pentru .nişte aparate preţioase de fizic~;- - - ;
· omul a greşit măsurile, aparatele nu mai intră, ce-i de
făcut? Cutia e gata şi e chiar minunat lustruită. Atunci,
meseriaşul începe să umble la aparate, pe unele le mai
îndoaie, pe altele le îndreaptă, .şi gata - au încăput
toate, sînt la locul lor. Ţi-e mai mare dragul să te uiţi
la ele, doar că au un mic cusur - sînt stricate. Domni-
lor ! Să ştiţi că nu instrumentele sînt pentru cutie, ci
cutia e p en tru instrumente ! Faceţi cutii pe măsura instru-
mentelor, nicidecum instrumente după cutie.
- Ce vrei să zici cu asta ?
- Tu eşti foa::.-te mulţumit, după cum spui, că m-ai
vindecat, cu alte cuvinte, mi-ai făcut simţurile mai gro-
solane, le-ai acoperit parcă c u o carapace, împiedecîndu-le
să mai p oată comunica cu vreun alt univers în afara cutiei
construite de tine ... Foarte bine ! Aparatul încape, dar e
stricat ; alta i-a fost menirea ... Acum cînd duc o existenţă
obişnuită şi simt -- cum pîntecul mi se rotunjeşte tot mai
mult, iar mintea mi se cufundă într-un somn animalic,
îmi amintesc cu deznădejde de zilele cind eram cuprins,
după părerea ta, de nebunie ; o făptură fermecătoare
cobora la mine dintr-o lume nevăzută, să-mi dezvăluie
taine pe care astăzi nu le pot descrie măcar, dar atunci
îmi erau toate pe înţeles ... _unde e fericirea aceea ? P oţi
să mi-o redai ?
- Tu eşti poet, frăţioare, i-am spus iritat, apucă-te
mai bine să scrii versuri... 1
- Să scriu versuri ! - ripostă bolna'VUl - să scriu
versuri ! Chiar şi versurile voastre sint o cutie ; voi aţi
dezarticulat pînă şi poezia în părţi componente - ver-
suri, proză, muzică, pictură - alege ce pofteşti ! Poate
că eu :am cunoscut şi o altă artă, ce nu există încă, .şi nu
e ni ci poezie, nici muzică, nici pictură - o artă pe care
încercam s-o descopăr , dar acum va rămîne poate neştiută
Z74
. .. •
de oameni o mie de veacuri de aci încolo : poţi să mi-o
r edai şi pe ea? Poate ea m-ar putea ·C onsola de pierde.:.
rea lumii mele de odinioară !
lşi plecă fruntea, ochii îi căpătară o expresie ciudată, ·. .
a p oi îl auzii bolborosind cuvinte neînţelese : ,,A plecat
- nu se mai întoarce - a murit - n-a mai putut îndura
- prăbuşeşte-te ! Prăbuşeşte-te !" - şi altele la fel.
E drept, asta .=t fost ultima lui criză. Mai tîrziu, după
cum mi-a fost dat să aflu, amicul meu s-a comportat
ca un om pe deplin normal : a început să vînez~ cu cîini,
a construit o fabrică de ,c arbonat de potasiu, a introdus
rotaţia culturilor şi a cîştigat cu multă iscusinţă citeva
procese funciare (moşia lui era brăZJdată şi de alte pro-
prle tăţi). Astăzi se tbucură de sănătate, e rumen în obrajJ?
iar pîntecul i-a crescut simţito:r; (N. B. face şi acum bai
de bulion, care îi sînt de mare folos). Un singur lucru
nu-mi place : se spune că trage cam mult la măsea. îm-
preună cu vecinii săi, iar cîteodată şi în lipsa lor. Se
zvoneşte, de asemenea, că nu-i scapă nici o cameristă
dar cine n-are mici păcate? Acum, cel puţin, e om
ca toţi oamenii.
Cam asta mi-a povestit un cunoscut al meu - om
c u D judecată foarte sănătoasă - aducîndu-mi scrisorile
lui Mihail Platonovici. Mărturisesc că n-am înţeles mai
nimic din ele. Poate cititorii vor avea mai mult noroc.
SECUNDANTUL
(Dedicată lui A. I. Koşelev)
... Am sărit din trăsură şi am sărutat pămîntul natal.
Zvonul clQI?otului rusesc, pravoslavnic, mă scoase din
starea de reculegere care îţi învăluie sufletul la vederea
ţării tale, mai cu seamă după o despărţire de zece ani.
Nu prea departe, pe deal, se profi.lau zidurile albe ale
275