TXJDOR ARGHEZI

CÎNTARE OMULUI
 l o %CS K iB

TUDOR ARGHEZI
C lN T A R E O M U L U I
 Ilusuafia c o p e r i c t Ion Ivicocliin

Prezentul text este reprodus după ediţia Tu-

dor Arghezi, V erstm , Editura pentru Literatură,
Bucureştij 1966.
TUDOR ARGHEZI
CÎNTARE OMULUI
Postfaţă de
ADRIAN AXGJTELESCU

EDITURA MINERVA
Bucureşti — 1972
 UMBRA

Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi m ilenii,

încă de cînd spinarea ţi-o -n co v o ia i pe brînci,
C înd, speriat şi singur, tîrîş printre v ed en ii,
U m blai numai să cauţi culcuş sau să m ănînci.

însoţitoare m ută-n odihnă şi mişcare

Şi copie leită, croită p e tipar,
N e-nghiesuiam a lă tm i, ciu liţi în ascultare.
La pasu-n frunze-al fiarei flă m în d e, greu şi rar.

Ascunşi prin gropi şi scorburi, alăturea de tine,

Tu nu ştiai că sîntem într-unul singur doi,
împreunaţi pe viaţă din două firi străine
Prin şubreda urzeală de aer dintre noi.
 6

Sînt umbra ta, de-a p u ru ri de om nedespărţită.

Cu linia schiţată acccaş de contur,
Pe pulberea fierbinte şi-n crem enea tocită.
Ca un p ăian jen negru ce-ţi um blă îm prejur.

Sint petecul de n o ap te, d a t ţie d in născare,

Şi ies şi intru-n tine în zori şi în amurg.
Din mine vii şi-n mine te-ntorci, în bezna m are,
Firimiţată-n oameni şi-n zilele ce curg.

In mine-i scris destinul cu slove nevăzute..

Ghiceşte-p-î, să-l afli, de-ţi este p lin sau gol.
Ţîţîhele zidite alunecă tăcute,
De-abia îasînd să treacă un fum, ca un sim bol.
CTNTARE OMULUI 7

NICI O SILABĂ-NTREAGĂ

Nici o silabă-ntreagă nu se rostea pe lume,

Căci nu-ţi găsiseşi graiul legat şi priceput,
N-aveai nici loc, nici ţară, nici neam şi nici
un m flne;
Din vremi de vremi fuseseşi gîngav, pribeag şi m ut.

Era, şopteşte Cartea, la început C uvintul,

Purtîndu-se pe ape, ca negura, răzleţ ;
D e se-auzca un tropot, C uvîntul era v în tu l,
Călare pe vecie şi veşnic călăreţ.

în ceasul ultim, umbra din lume se va strînge

Din sufletele toate, la timp necunoscut.
Din oamenii cu aripi, din oamenii de sînge,
în ncgura-ntocmită din nou de la-nceput.
8— --------------------------:------- — SESiişwttj,
Vor mai rămîne însă, în noaptea adunata
în peştera adîncă a haosului semn
Despre ce-au fost puterea şi lupta de-altadată ?
Măcar o amintire, măcar crestată-n lemn ?

Măcar cît mai adie în unda călătoare,

Fără să simtă-n zarea, închisă din apus
Cu porţi de fier strîmptate, cu munţi şi stăvilare
Măcar cît oglindirea arţarilor de sus ?■

Din plămădirea nouă a zmîrcului cu ceaţa

Se va stîrni, pesemne, fierbinte, iarăş viaţa.
CINTARE OMULUI

PÎNĂ ATUNCI

Pînă-n sfîrşit, sa nu uiţi măreaţa, sărbătoare,

Cînd te-ai sculat din pulberi deodată în picioare.
Privirea ta tîrîşă şi-mpiedicată-n tină
Primi din depărtare întîia ei lumină.
Şi-odată dezlegată de mîl si de ţărînă,
Ajunse scrutătoare, senină şi stăpînă.
Erai o rădăcină şi nici de-abia un trunchi:
Ai smuls-o de sub tine şi-ai frînt-o pe genunchi.
Şi slobod de osînda de rob încremenit
Te-ai desfăcut de locul osîndei şi-ai pornit.
Şi cumpănit pe cîte o talpă şi-un călcîi,
Ai fost pe verticala înnaltă cel dintîi.
îţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şi începu îndată şi cugetul să-ţi zboare.
Tu ţi-ai învins pămîntul, mormîntul şi destinul.

Se învinsese omul neaşteptat, străinul.

 ÎMPLINIRE

Dezvaîuişi deodată ce nu ştiai de jos

Şi ai văzut pămîntui întins că e frum os,
Din asfinţitul palid, b o ltit spre răsărit,
întîia oară cerul de-a lungul l-ai z ă rit.
Lua faţă adîndmea şi, nouă, to a tă firea
îţi arăta deasupra şi-n jur nem ărginirea.
Dar înnălţat în Slavă, subt cingătoarea fru n ţii
Ţi se făcură netezi şi m ici, p itiţi, şi m u n ţii,
Căci văzul are harul şi voia de la soare
Ca tot ce întîlneşte să scadă şi scoboare.
Ridică-ţi numai ochii puţin, ca un lăstun,
Că piscurile înseşi descresc şi se supun.
Ai biruit ţarina şi-ai rupt împletitura,
Nu-ţi mai cătai merîndca tîrîş, pe brîiioi, cu gura,
Ca viezurii şi şerpii, orbeşte şi fiăm înd,
Cînd te-arătai o clipă şi te-ascundeai curînd.
L’useseşi blestemat
CÎN'i'ARK OM ULUI 11

Sa zaci în neputinţă, de-a pururea culcat.

D ar chinuit de rîvna de-a fi, m uncit de jind.
M iracolul trezirii I-ai săvîrşit voind.
Ţi-ai depărtat păm întul de buze la picioare.
Slujii dc-aci najnte de mîinilc uşoare.
12 TU DOR ARGtlEZl

LA STELE

Daca ce şpune Cartea, din vechi, e-adevărat,

Ga ieşi din frămîntarea ţarinii cu scuipat,
Batjocura-i plătită cu vîrf şi răzbunată.
Nu trebuia să cugeţi, tu, vierme, niciodată.
Atoatefăcătorul de rîpi şi de izvoare
In tehmiţa fiinţei te-a-nchis între zăvoare.
Tu trebuia să suferi, să rabzi cumplita lege,
Că omul, ca şi piatra, stă sterp şi nu-nţelege;
Gă între-o trebuinţă şi alta, de jivină,
Să nu-ţi răzbească firea, din pîntec la lumină,
Să fii o burtă numai, un zgîrcî care se-aruncă,
Şi să asculţi orbeşte de streche, la poruncă.
6ă-ţi amăgeşti mîhnirea şi dorul de-a pricepe
Cu ce-are armăsarul mai crîncen între iepe.
Adevăratul lumii avînt de început
Porni din ziua-n care, trezit, ai priceput.
Cel ce făcuse lumea, Iehova sau Satan,
CINTARE OMULUI 13

'Nu prevăzuse mintea şi-n minte un duşman.

A scăpărat un fulger din caznă şi-ntîmplare
Şi fu decît şi stînca şi legile mai tare.
D e vreme ce modelul putuse-ntreg sa scape,
N esfîşiat de fiare, nemistuit de ape,
De-acu păşeşte ager că ţi-a ajuns totuna
D e te-or găsi mînia şi prigoni furtuna
Şi trăsnetul şi marea, şi crivăţul, sa p ie i;
Te vei lupta prin timpuri cu zeci de dumnezei,
în grămădiţi pe tine şi poruncindu-ţi : „Crede 1",
Sa-ţi fure giuvaerul ascuns, ce nu se vede.
într-un avînt sălbatec te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.
Că mîna îţi arsese cu care-ai scormonit
în jarul alb din cîm pul de sus, eşti răsplătit.
A i pus-o să răsară, să-ti ardă-n vatra goală.
A fost, biruitoare, întîia ta răscoală.
La flacăra, păzită să nu .ţi-o fure viului,
Te ispitea comoara ce ţi-o -dădea pămintul.
Ascunsă-ntr-o firidă de piatră ^i-ncuiată,
Ea trebuia scobită adine şi dezgropată,
Şi apoi fiecărei frinturi de giuvaer
Să-i spargi era nevoie şi doagele de fier.
îţi trebuia răbdare, credinţă ?i putere,
Să-nlăturI aşternutul de paturi de mistere.
Dar cum să zmuîgi comoara pe carc-ai flămînzit
Tăcerii cetluite cu lespezi de granit ?
Şi cum putea dădirea veciei s-o răstoarne
Plăpînda ta făptură, de-abia-nchegată-n carne,
Cînd tainele şi somnul lăuntrice, vecine,
Se prelungeau din ocna pămîntului şi-n tine ?
Era întîi nevoie să te pătrunzi că nu
Ee birui neclintirea, de nu te-nvingi şi tu.
 NĂSCOCITORUL

Ai născocit pe-ncetul uneltele, cu care

'1’i s-a făcu t m ai clîrza voinţa şi mai tare.
C în d te crezuseşi tocmai mai şubred şi mai mic,
Atunci ţi-ajunse braţul molatec mai voinic.
Tot căutmd zadarnic si încercînd aiurea.
Ai născocit tăişul, cuţitul şi sădirea.
Vicleanul fierăstrău..
Tovarăşul şi şoarecele tău,
Carc-şi strecoară firul ca luciul de oglinzi
în curmeziş, prin codri, şi îi despică grinzi,
Şi secera pe care, în arşiţă, M ăria
O dncc-ncovoiată cît ţirie-n zări Tăria.
Venise de cu noaptea, cu luna prinsă-n plopi,
Şi se întoarce seara pe carul nalt de znopi.
Ai născocit odată
Şi o nimica toată,t
C it ghimpele, săracul,
 _— --------- -—■— ------------------- TUP01^ f^

De mic g iute : a c u l;
Şi harnicul nimica, vioi ca o lăcustă,
Se-nghiesuie şi-aleargă pe marginea îngustă
Şi-mbracă omenirea de miile de ani :
O sculă genială, cinci aee4a-iIoi bani.
Ai născocit şi aţa, m ătasea de păianjen.
Cu care coase acul pe Gange şi Teleajen.
Ai născocit făina şi pîinea tuturor.
Ca să ajungi de pîine gonit şi cerşetor,
Crîmpeiulc de viaţă, un rob, un m uritor.
In petecu-ţi de ţară, îm potm olit, sfruntata
Şi îndrăzneaţă minte a născocit şi roata ;
Nu mai socot burghiul, cazm aua sau lopăta,
Frînghia, sîrma, lanţul, cu care, prins de legi,
Ai izbutit cătuşa de fluiere să-ţi legi.
Ai născocit şi luntrea, să um bli pe ghicite,
Şi-n marea cu talaze şi valuri răzvrătite.
Primejdia te cere şi-o cauţi, orişiunde
Ghiceşti că te pîn deşte şi bănui că se-ascunde.
 CINTARE OMULUI 17

PE DRTJM

De-atunci încoace, focul străin a fost să-nceapă

O vîrsţă hotărîtă în ţara ta de apă.
Ai logodit văpaia cu apele-n viitoare,
Să mîne sumedenii de mori şi de cuptoare.
Atunci, întîiaş dată s-a desluşit în fum
Că ţi-ai croit nainte şi-n Slăvi alt rost şi-un drum.
S-a zguduit văzduhul şi răsuna şi hăul,
Cînd se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
îţi trebuiau potcoave la caii prinşi de coamă,
Zăbale, lănci şi scuturi de fier şi de aramă,
Ca să o-nfrunţi cu pieptul primejdia-nvoită
Cu ceasul rău, cu vraja şi leneşa ispită.
Tu ai rămas de-atuncea-n răspăr şi răzvrătit,
i De cîte ori stăpînii şi vremea te-au minţit.
 ts TUDOR ARGHE2I

CHEMAREA ÎNNĂLŢĂRII

Chemarea înnăiţarii ca spicul se-m piinise.

Tărîmurile toate te aşteptau deschise
Şi te mutai pe d e în voia ta deplina,
Scăpat de-nţeienirea pc loc şi rădăcină.
De-o fire cu ţarina, dar dezlegat de lu t,
Ai început o lume din nou de îa -n ccp u t.
Strein în pribegie, plăpînd şi venetic,
Erai cît o fărîmă de Mg- şi de nimic,
O coaja de tărîţe, o ţandăra, o pleavă.
Bălan şi gol, făptura parcări era bolnavă.
Fugar, livid ca melcii, bătut de vremuri rele,
Tu singur rămaseseşi pe lume gol la piele,
Cel mai gingaş, mai fraged la trup şi oropsit;
Doar umbra, drept cămaşă, pe piept mr ţi-a lipsit.
Dihănii în cojoace cu ghiare, colţi şi coarne,
Pîndeau să te răstoarne:
O lingură de sînge întf-ira plămăd de carne.
CINTARE OMULUI

între clădiri de piscuri, pierdute-n culmi de b

Ivirea ta, A dam e, părea sa fie-o glumă.
Căci p otrivit cu ele şi-oriunde te aşez
Erai nici c ît o boabă de m ei ori de orez.
Erai, ca p e-o hlam ida de purpură, o scama
U n ac cu borangicul pierdut în tr-o năframă,
O copcă rătăcită printre frînturi mărunte,
încă-ncîlcită-n ceaţă, în c îlţi şi-n amănunte,
îţ i şi visa nădejdea, dorm ind, să puie-n jug
C u vitele p ăm în tu l, c ît e de lu n g, ,1a p lu g .
Şi se iv i, o d ată c u om u l slob od , m u n ca.
D in pravila e i aspră, el îş i fă cu p orunca
D e fiecare clip ă , sim ţin d în t îi, cu frică .
In el n ebănuite, p u teri că s e ridică-
20 TUDOR ARGHEfr

EU, UMBRA

La gaura veciei, simţindu-te de mult,

Am stat ascunsă vremuri, ca mîţa, să ascult,
în curcubeie negre, de nopţi, te-am aşteptat.
Scularea din puzderii s-a săvîrşit treptat.
\Te-ai dezlipit din umeri şi, răzimat pe coate,
Văzuşi că ridicarea pe şale nu se poate.
Ai încercat sucirea înceată, pe şezut,
Din răsputerea caznei cu brînciul, şi-ai căzut.
Te-ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit.
Nu ţi-a slăbit nădejdea. Mereu te-ai prăbuşit.
N-o să mai uit nici lupta cu sineţi, nici această,
în cerc de orizonturi imens, cîmpie vastă.
In mijlocul ei, omul vedeai cum strîns se zbate
încăierat cu umbra lui în singurătate.
Tăcerea îşi oprise şi suflul şi-aştepta :
Va birui pămîntul, sau zvîrcolirea ta ?
Secunda, numai una-n vecie, o clipită,
CÎNTARE OMULUI
21
.Va hotărî să bată, sunată sau dogită.
Izblnda, dacă sorţii n-o fură s-o ascundă,
Atîrnă-n întregime de-o parte de secundă,
îl vezi, căzut în trîntă, că iar zvîcneşte drept ?
S-ar zice că e-n luptă cu cerul, piept la piept.
Se răscoleşte fierea, adînc, în măruntaie.
S-a mai m uncit şi rupe-ncleştarea, se-ncovoaie.
Şi ocrotindu-şi sînul cu palm a, şi rărunchii.
Se frîng din nou şi iarăş i s-au deschis genunchii.
Aşa e înnalţarea, şi preţul se plăteşte
Cu chin şi suferinţă şi slavă,'om eneşte.
 TD.D©ft, ARstifo

Ia uită-te acuma la mraa Iui, facuia

Pe flaut, pe. cimpoi şi alăutăl.
E-o floare. Vîră-ţi faţa în ea şi ai să bei
Mireasmă, amintire şi vis din palma ei.
Ea ştie să mîngîie, să vindece, s-alinte,
O strîngere, o dată, o ţine-o viaţă minte.
E mută cînd vorbeşte tăcut, ca o pecete
C-un crin săpat în mijloc şi litere secrete.
Făgăduieştc-o dată, trecînd pe lîngă tine :
Făgăduinţa-i sfîntă şi-atunci cînd nu şi-o ţine.
De cîte ori o viaţă întreagă nu sc-ngînă,
Mîhnită, printre lacrimi, cu-o strîngere de mînă ?
Şi cîte visuri, cîte şi vieţi nu au pierit,
în suflet cu inelul părut făgăduit ?
Pe dinafară, viaţa are puteri să-ndemne,
Pe dedesubt urzită între tăceri şi semne.
 -GBftULtn________ ____

Cotoarele legate*c.u aur vor să spuiq

Ce ţin cuprins în scoarţe, şi-un gînd cum se descuie
Dar fiecare titlu-i crestat pe-o carte-ncliisă
Cu lacăte, cu cheia ştirbi ia, dn d c scrisa.
24 TUDOR ARg i

SA TI-O SĂRUT

Ţi-o-ntorc pe dos şi faţa şi nu mă pot supune

Sa cred ca floarea asta, ce-o ţiu, nu-i o minunej
O-asemănam cu-o floare, dar seamănă cu-o stea.
Cînd ai furat-o poate, din locul ei, cîndva,
Pe drum, la pogorîre, din ceruri, din zenit,
Te-a furnicat cu haruri şi ţi s-a-ntipărit.
Că mă smeresc să cuget e lucru de crezut.
Dă-mi fiecare deget, din cinci, să ţi-1 sărut,
Si ţie, fată zveltă, care-nvîrteşti în aer,
Ca o sfîrlează, fusul pe firul tors din caer,
Şi ţie, străduitul cu palma grea şi tare,
Cu ele îmbrăcate, de fier, ca-n degetare.
Gîndeşte mintea, zicu-mi, dar ce-ar putea să facă I
Fără gîndirea mîinii, închisa şi săracă ?
In scoica ei lipită şi-ar duce în zadar,
Pe funduri, strălucitul curat mărgăritar.
O scrie slova mîna şi e nemuritoare,
 CINTARB omului

pe cit vor fi mai multe şi veacuri viitoare "

Şi ochii plîng, dar plînge şi m ai a d in e vioara.
Că plînge mîna-n coarda oftată, surioara ! ^
Şi meşterul Manole visa o mînăstire.
Dar cine-a scos-o vie din m oarta-nchipuire ?
Cinci degete-nledreptei cu cinci din mina stînaS
Putuseră s-o-nnalţe şi-ursitele să-nfrîngă • *
Aceleaşi mîinj şi braţe care-au cio p lit In k î n c ă
Şi Sfinxul, păzitorul nisipurilor în că.
îl vezi în dreptul lunii ? p e creştetele lu i
S-a ridicat părechea de lei cu p a tr u p u i.
26
TUPOU Attctiivj,

\ K, I, O, U

Sâ fac numărătoare.
Deschide paim a-ntreaga. Da-mi degetul cel mare.
D in celelalte patru, mai depărtat şi sprinten
Şi în frăţit cu ele, stă~n lături ca un pinten.
C înd au cuprins de coadă securea ş-o-ncîrliga,
Sc-ntoarce şi le-ncinge, făcîndu-le veriga,
î i zicem deget mare, dar nu că e mai mare,
C i pentru că le ţine supuse-n ascultare.
El poartă-nsărcinarea, ca şi căutătura,
Să-nfăţişeze omul întreg şi semnătura.
D in sumedenii multe, de capete, nici el,
Nici chipul nu-s pe lume de două ori la fel.
De nu-nvăţau să scrie, strămoşul şi bunicul,
Ei iscăleau hrisovul cu-accla, cu buricul.
Al doilea din mînă e degetul ce-arată
Menirea de poruncă şi pîra-n judecată.
Dcosibeşte-n gloată, ameninţă şi ceartă.
CIN I ARE OMULUI
29

A scos în privelişte greşeala sau o iartă.

Cel clin mijloc c martor nepăsător şi poate
Să le ajute leneş pe celelalte toate.
E rece, întîrzie, pripclile-1 ajung
Mai potolite, n -arev o in ţă şi-i mai lung.
Şi, dezlegat de suflet şi minte, are-nvăţ
SI stea ca-ntrc umbrele şi pălării un băţ.
Al patrulea iubeşte, părtaş la o solie
Să aibă logodita fecioară de soţie.
Prinos d eîn ch in are la frumuseţea, smeadă.
El poartă o cătuşe de au t drept dovadă.
La licărul din deget iăspunde-n ochi scânteia
Pe care-au scăpărat-o surîsul şi femeia.
Al cincilea, gingaşul, mai micul, stă la coadă.
Smerit că n-arc cine să caute să-l vadă.
Uitat cm cartea-n poală, vîrit în foi, pieziş,
I-ar strînge moale vîrful rapsodul pe furiş.
Mai are-o-nsăteinare de numai frumuseţe i
Cînd îţi ciocneşti paharul la nunţi să se răsfeţe.
Mîngîic-se piticul cu unghia de ceară,
Ca solzul de plătică, de lin şi albişoară,
Că primă vara-i pune, primit pe un fuior,
Cel mai aprins şi galeş inel de mărţişor.
 ■
E8 TUDOR AJLGI-IE21

ADAME

A t ît e n u m a i m in a , de apucat şi dus ?
N u . E a -n tă r e şte graiul şi spune ce-ai fi spus,
M a i lim p e d e , şi v o rb e d e nu ţi-au mai rămas
O r i n -a i, g răieşte m in a -cuvîntul fără glas.
C ă g estu l, în tăcere, acoperă şi are
A celea şi în ţelesu ri la sute de popoare.
S -a r f i a les d e tin e ceva, Adame, ciung ?
A i f i p u tu t răzb ate un drum atît de lung,
.D a c ă -ţi lip se a , d in toate, un simţ, neprihănitul
C e r c e tă to r uşure şi ager, pipăitul ?
CtNTARE OMULUI 29

DAR OCHII TĂI ?

Dar ochii tăi r A lbaştri, verzi, negri .sau căprii

Zălog a nu se ştie ce. m ute m ărtu rii.
Cîte stihii senine adînc se zbucium ară,
Ca să-ţi răsară lim pezi icoanele d e-afară ?
Ce gînd, în ce cuvinte, s-a-nvrednicit a spune
Cum s-a ivit din şînge uim ita lo r m inune ?.
Prin .ce m inuni ciudate şi zăm isliri încete
S-a săvîrşit în sîm buri asem enea scum pete
în pleoape, ca p etala de flo a re de gutui,
E un sm arald şi nu e, e de safir şi n u -i..
E bîlbîirea noastră în stare să m ai ştie
Ce am intiri de n o ap te, răm ase d in T ă rie ,
Căzînd pe-0 dîră lungă, de aur, dintre stele,
S-au închegat la tine în două peruzele, •>
Domniţă-al cărei zîmbet mă tulbură şi-îngheaţă ţ \
îţi pîlpîie-n privire şi-un v înăt fir de ceaţă.
E depărtare multă la zm alţul ei cu ape,
Deşi ţi-e frumuseţea de salcie aproape.
30 TUDOR ARGIIeJ

A sculta, ce nu-m i poate închipuirea crede

E ca bijuteria cu pleoape calde, vede.
A u z i ? P ricepi ? Să poată vedea un mădular ?
A tu n ci, n u -i vorba numai de trupuri, ci de har,
D e o văp aie alta, de-o voie, de-o dogoare,
C e v in e şi se duce, făclie călătoare.
D e ce a p lîn s zmaraldul la şoapta în andante
A scripcii, două lacrimi în două diamante ?
Pricepe. N u ştiu dacă, prostită de- cuvinte.
M a i are lucrul ăsta loc să ne-ncapă-n minte.
D e-asem enea, şi mintea, nu-m i pare, omeneşte,
U n b olovan d e cocă şi -oase că gîndcşte.
C um ? trupul, de la sine, ţărînă şi argilă,
Să ştie c e -i sfiială sau dragoste şi milă ?
D es um ilit de-atitea-ntrebări şi gînduri grele,
T e-a i despărţit în „simţuri®1 ca sa te scapi de ele.
E treaba lor c ă gustă, aud sau că miros,
S în t cinci, nu-i numai unul, de-ajuns şi de prisos.
N u e ceva-ntre ele ? Numai mirbs şi limbă ?
C e-o fi, ce nu,-ndoiala şi taina nu se schimbă.
C e ne m ai batem capul să-l facem ghicitor ?
N u le lăsăm mai bine pe toate-n seama lo r?
îm p in s în îmbulzeala tăcerilor depline,
Z ic zvăpăiat în e le : Eu, Mie, Meu şi Mine.
O dată cu sideful gingiilor stricăto r:
Eu mi-am pierdut naiva dintîi virginitate.
Astâmpărata foamea şi ispăşită truda.
Un neastâmpăr altul îţi înteţise ciuda.
Simţindu-ţi isteţimea, năvalnică să-nveţe.
Ea se-ncepca-ntristată şi se sfîrşca-n tristeţe.
Umblai să ştii ce tace şi ce nu se arată,
Aproape-nchipuite prin ceaţă cîteodată.
Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns.
După ce-ai stat ca lupii şi iepurii ascuns.
Rîvneai mai sus cu mintea decît era datoare
Zvîcnirca unei schiţe, făcută de-ncercare.
Te tulbura năluca trecînd, ţi-era urît
Ca unui fără vlagă oştean posomorit,
în liniştea făpturii erai neliniştit,
Uitându-tc cocorii că zboară-n asfinţit.
Deşi trezit şi slobod, te frămîntai că ţi-s
Şi zilelc-ncîlcite în restul unui vis.
32___________________________________________ - ____________________________________

De altfel, mărginirea-n vremelnică durată

îţi c de-atunci rămasă şi astăzi măsurată. .
O zi erai mai ager, şi alta mai amar :
Aveai otravă-n tine, de-atunci, de cărturar.
Trecuse parcă timpul de partea ceealaltă.
Parcă trăiseşi moartea cu viaţa laolaltă.
 CINTARE OMULUI «3

OM CU OM

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om

Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure.
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.

3 — C în ta re o m u lu i
64 5U D O R ARGHEZl

COPIL DIN FLORI

Erai o scamă-n haos, plutită la-ntîmplare.

Suflat de-o adiere ca dintr-un puf de< floare.
Intre-ndoieli trecute, uitări şi presimţiri,
\fi s-a-mpîetit ursita să ţii de-două firi.
C înd eşti ce nu. fuseseşi, cînd pari a fi şi tu»
Şi nentrerupt te dcatini între ^ba da“ şiv„nti .
încredinţare dîrză o zi, şi-o zi tăgada,
în lupta ta cu tine eşti unul şi-o grămadă.
Aceloraşi cuvinte le dai alte-nţelesuri.
Eresuri în credinţă, credinţă în eresuri,
Şi nu e de mirare ca eşti cum te arăţi.
Cusut în lung, din creştet, din două jumătăţi.
C a d toate ale tale sînt gemene părechi,
Tălpi două, două braţe, doi ochi, două urechi;
D ar cînd învălmăşeala simţirilor te fură.
Ca să le spui trunchiate nil ai decît o gură.
Tu te deschizi oa uşa, lăuntru şi-nnafară,
 CfNTARE OMULUI 15

Cobori şi urci în tine ca prinţr-un turn o scară.

Ea singură scoboară şi suie în spirală,
Ori că o umblă pasul, ori că xămîne goală.
Eşti o făptură-ntreagă, te-ntrebi, sau de pripas ?
Ai căutat cu şoaptă din ce părinţi te-ai tras.
Din oameni, din nenuferi, din şoimi ? într-adcvăr.
Tu te găseşti eu vremea şi semenii-n răspăr,
în viscole şi gloată, fugar şi duşmănit.
De dte ori nădejdea de om nu ţi-a murit î
De cîte ori n-ai plîns
Şi zvîrcolit ca rîma te-ai înnodat şi strîns!
Şi te-ai ascunde iarăş. Ţi-e frică ? Ţi-e ruşine ?’
în liniştea, oprită ca un suspin, de cine ?
Te scormoni toată vremea şă afli, să-nţelegi.
Te-ncredinţezi aproape, te răzvrăteşti şi negi.
îţi mai lipsea din tihnă, în suferinţa minţii.
Să cauţi străbunia şi să-ţi găseşti părinţii.
De tînăr eşti mai vîrstnic, mai trist, ca un bătrîn.
Eu ştiu ce-ţi trebuise de-o vreme: un stăpîn.
Te-ai fi simţind cu ţine mai viu şi împăcat
Să te cunoşti odraslă de zmeu sau de-inpărat ?
Din ce-mpărat şi-anume din ce împărăţie,
Crezîndu-ţi cuvenita coroana ei şi ţie ?
Destoinicia minţii n-ar fi putut să iasă
Decît dintr-o-ntrupare domnească de mireasă ? >
în ce împărăţie şi-n ce fel de hotare
 TU DOR ARGIIEZi

Stau scaunul şi zmeul cu spada-n cingătoare ?

Şi ţi-ai aflat stăpînul şi-obîrşia-n sfîrşit ?
Profeţii dinu-o carte, citiţi, te-au lămurit ?
îngenunchia't pribeagul şi dosădit în rugă
Se teme că e slobod şi se doreşte slugă ?
îvTu-i scris măcar stăpînul ales de voie bună
Şi sluga prietenie să ţie împreună.
ClNrARJi OM yLUI S7

NUNTA

Dar şovăind cu gîndul între păniînt şi cer,

Te-au prins, pe nesimţite, cătuşele de fier
Şi lanţurile, jugul şi temniţa. Mîndria
De-a te simţi de sine ţi-o palmul robia.
Ieşind din trunchiul tînăr tot ramuri şi-alte ramuri.
Se înmulţise omul în seminţii şi neam uri;
De o cam dată gloată şi apoi omenire,
Fricoasă-ntîi şi apoi năvalnică-n neştire.
Pînă-n adîncul lumii, prin zări şi depărtări.
Se desfăcu pămîntul în graniţe şi ţări.
Şi graiul orb ajunse să se prefacă-n limbă.
Iar limba-n limbi mai multe simţi că i se schimbă
Căci, dintre taine, legea, din toate cea mai mare,
A vieţii,-i frămîntata şi veşnica schimbare.
Monotonia moartă a lenei e-ntreruptă
De clocotul iubirii şi-al urii, şi de luptă.
Curg zilele şi v&cii, ca apele devale, .
38 TUDGR ARGHl^j

Şi totul se-nmulţeşte, crescînd să se prăvale

Şi, prăvălit, se iscă din nou, fără hodină,
Mai sus şi mai puternic într-alt chip de lumina]
S-a-mpuţinat văpaia şi,-aproape stinsă,^ vine
De creşte iar viitoarea, stîrnită de la sine.
Şi somnului şi nopţii le este-adevăratul
\Hlc, a dospi în matca, fierbintele aluatul,
Ca să-ncolţească plodul şi .mugurii să dea,
De la stejar la trestii, garoafă şi lalea.
E-o nuntă-n. toată firea, cu văluri şi panglici,
Cînd stclele-n obroace, pe bolţi, se fac mai. mici.
Mireasa omenirii şi-a ţarinii dă pîinc
Şi lapte, pentru pruncii ivirilor de mîine.
 DIN TAINE

O altă taină, limba/ nu ştie cum răsare

Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare.
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce ne poate gândul, ascuns în el, să tacă ?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Şi are, ca porumbul şi volbura, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea şi trup şi căpatîi.
într-adevăr pribeagă, ce-a fost întîî şi-ntîi.
El, Omul ?. el, Cuvîntui ? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas.
Făptura de cuvinte, din grai sunat şi mută.
Nu are, cercetată, plămadă cunoscută.
E înger, e mireasmă atîta de uşoară.
Că fără vînt, nici aripi, decum se iscă zboară
Sileşte-te mai tare, iubite grămătic.
Să-mi spui, că, pînă astăzi, tu nu mi-ai spus nimi
 40 tudor
ARGh„
— -------

TRUFAŞUL

BabM au ba,-m păraţii lucrară-n lumea-ntreagă,

C a neam cu neam, alături, să nu mai se-nţeleaga,
Puterea de-m păcare le-a fost întotdeauna
Făţărnicia, cursa, urzeala şi minciuna.
C a sa-şi păstreze sceptrul, momîia lor de paie
A-m pins, cinstit, poporul în sînge şi-n războaie. I
S tăpînul cel m ai lacom, fiind şi cel mai tare,
îşi întindea cruzimea în larg, cotropitoare,
C u cîrdul lui de ciocli şi corbi nemaisatui.
Peste popoare, roabe ca şi poporul Iui.
Z îzania, otrava, mocnită înnafară.
Le-a cuibărit şi-n ţară.
Şi cînd, clocit o vreme, cocea-ndestul veninul.
H ain, m inţit, poporul îşi cotropea vecinul.
T răit într-o trufie de neam şi-n aţîţare.
Se înteţise ura zăcută-ntre popoare,
Şi ura moştenită, niţel cîte niţel,
Zbucnea în năvălire şi măcel.
 41'

PRIETENIE

Dar luat vrăjmaşul singur, în parte, fiecare.

Era un om ca tine, cu buzele amare.
Tu i-ai ucis un tata, el ţi-a ucis un frate.
Din ţara prinsă-n flăcări pierise jumătate.
Erau zvîrliţi în groapă cu morţii, şi răniţii,
De vii, şi oropsiţii de-ai lor şi urgisiţii.
Tu n-ai văzut, ca mine, închise de curînd
Şi proaspete, mormintele mişcînd.
Ce ţi-am făcut eu ţie, ce mi-ai făcut tu mie.
Ca ţara ta să fie cu-a mea în duşmănie ?
Ne pasă, pare, nouă, că domnii-n capitale
Se-ngînă ca dulăii rînjiţi şi-şi dau tîrcoale ?
N i se sporeşte vlaga, şi grîul ni se coace
Mai repede-n războaie decît în timp de pace?
Ca să se piardă urma, cel ce-a intrat să fure
D ă foc şi la pădure.
Sa ardă codrii, munţii şi zimbrii-n jar, şi cerbii,
42 hnJDOR A l g tfr,

Stîrpit în pleşuvia de scrum şi colţul ierbii.

Cu potera-n potecă, haiducii-odinioară
Ştiau şi să şi moară,
Pc cînd stăpînii lumii, de-obîrşie crăiască.
Şi sluga tîrîtoarc ştiu numai să trăiască.
Şi domnul, ca tîlharul, îşi întocmeşte-o lege
A lui, cum o-nţelege.
Deosebirea este că imul o plăteşte ^ .
în ştreang, dar cel cu biciul şi legea-mpărăţeşte,
Ascunsă-n ea prin colţuri cotite şi-n unghere,
Din care-şi trage drepturi, mindrie şi putere.
Căci legea pentru dînsul e dulce, bade-Toade,
Şi num ai pentru tine e p lita de capcane.
El poate mii de oameni, în tihnă, să omoare,
Lcgîndu-şi zaîhanaua de cîmpuî de onoare.
 J5
ca

Deci, mi-ai ucis copiii, şi ţi-am ucis părinţii.

De ec ? Fără pedeapsă ? De dragul suferinţii ? \ .
Ne-a luat pe sus cu steaguri, din linişte şi munca,.
De la cazma şi pluguri, deodată, o porunca.
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă.
Cu pajura pe steaguri, o pasare de prada,
încă săraci, noi eeştia, cîrpeam odinioară.
Pe un ştergar cu coadă, ce-aveam şi noi, o cioară^
Şi dincolo de Milcov, un cap de bou blajin,
Pe-ntinderea de stambă, pe băţ, de un arşin
Acum, ne lua vulturul din ţarină, cu el
In falduri de mătase, cu ghiara de oţel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gura,
Cîntînd, tot din poruncă, zvîcniri de-ndemn şi ură. ţ.
Pe la sfîrşit de vară,
Ne-am întllnit cu moartea la capătul de ţar*.
Acum, fei locul nostru, oştire eu oştire.
- --------------------- -----------------
Siîrpit ta plcşuvia dc scrum şi colţul ierbii.
Cu potera-n potecă, haiducii-oclinioară
Ştiau şi să şi moară,
Pe cînd stăpînii lumii, de-obîrşic crăiască,
Şi sluga tîrîtoare ştiu numai să trăiască.
Şi domnul, ca tîlharul, îşi întocmeşte-o lege
A lui, cum o-nţelege.
Deosebirea este că unul o plăteşte
în ştreang, dar cel cu biciul şi legea-mpărăţeştc,
Asctmsă-n ea prin colţuri cotite şi-n unghere,
Din carc-şi trage drepturi, mîndrie şi putere.
Căci legea pentru dînsul e dulce, bade-Toane,
Şi numai pentru tine e plină de capcane.
El poate mii de oameni, în tihnă, să omoare,
Lcgîndu-şi zalhanaua de cîmpul de onoare.
 \*V;
V

Deci, mi-ai‘ ucis copiii» şi ţi-am ucis părinţii-

De ce ? Fără pedeapsă ? De dragul suferinţii ? j
Ne-a luat pe sus cu steaguri, din linişte şi munca,^
De la cazma şi pluguri, deodată, o poruncă,
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă,
Cu pajura pe steaguri, o pasăre de pradă.
încă săraci, noi ceştia, cîrpeam odinioară,
Pe un ştergar cu coadă, cc-aveam şi noi, o cioară.
Şi dincolo de Milcov, un cap de bou blajin,
Pe-ntinderea de stambă, pe băţ, de un arşio
Acum, ne lua vulturul din ţarină, cu el
în falduri de mătase, cu gbiara de oţel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gură,
Cîntînd, tot din poruncă, zvîcniri de-ndemn şi ură
Pe la sfîrşit de vară,
Ne-am întîlnit cu moartea la capătul de ţară.
Acum, în locul nostru, oştire eu oştire.
44 ________ . 'SUDOR ARGIlEfr

Stau doua cimitire.

Din ce-a fost nebunie bolnavă, ne fu scris
Să ne rămîie-n casă tot on coşciug închis,
în fiecare noapte, simţim cu noi îri p a t'
Cîtc un mort culcat.
Nou, cimitirul nostru, de-acolo se intintle
încoace, pretutindeni ţ - şi-n suflete, morminte.
Ce-i fi pierdut tu nu ştiu nici cît se mai cunoaşte,
Dar sufletele noastre srnt boltniţe de moaşte.
Icoanele-n părete sînt chipuri de părinţi
Trecute-n carne veche şi palidă de sfinţi.'.' ' j •.
Mai un război de-a surda, pribeag sau într-adins,
Şi vatra ni se sfarmă, şi neamul ni s-a stins.

A
 luptă şi război

Tu, pentru stîrpitura cu-o sîujbă peste oale.

Iei temniţa şi ocna Prea înnălţimii Sale,
El caută război.
Războiu-i pentru trîntori, iar lupta-i pentru noi.
Războiul te mînjeşte, dar lupta-i datorie,
Să nu adormi pe-o coajă de pîine şi-o simbrie.
Cumplita răzbunare, dintr-alt război rămasă,
O ia cu el oşteanul şi-o zgîndără acasă,
Pînă-şi încinge spada din nou, cînd se deşteaptă
Mînia potolită, sau dreaptă sau nedreaptă.
Dar aţîţată totuş, în vrajba de străin,
De slugile alese cu leafă şi tain,
De nu se-adună-n voie popor lingă popor,
Trecînd, la-nvierşunare, şi peste hoitul lor.
Atunci, războiul lumii, purtat între nebuni,
îl vor răbda o dată la cîie şase luni,
Precum i se năzare
46 w m ________ ________ —

Nebunului mai marc,

Şi, secerat de oameni, pamintul, ca de~o boala
Va spînzura la urma,-n văzduhuri, tidvă goala,
Şi nimeni, nîcairea, cc-a fost n-o sa mai ştie,
Cînd ţarilc-ngropate vor fi nişte sicrie.
 RMDUIALA

Din vremilc bătrîne, cinstit, copilăros,

poporul, blînd, primise pim întul drept prinos.
Bogata moştenire l-a aşteptat, muncită,
Sări dea rodire nouă,-nsuthă şi-nmiită,
Şi avuţia zestrei spori îmbelşugată.
Dar iată că mîncăii şireţi se şi arată.
O ceată lenevită-n carîta şi caleaşca
Şi strînsă cu limbuţii de seama lor în gaşca
Au adunat mulţimea cu vorba lor frumoasă
Şi-au colindat tărîmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubca cu blană, găitane şi chenar
Şi galbene mătănii, în mîini, dc chihlimbar,
Că neavînd'dc lucru şi măiăsoşi la piele,
îşi învîrteau şiragul şi numărau mărgele.
— „Noi sîntem de la Curte şi înţelepţi de casă
Şi voi sînleţi poporul şi gloata numeroasă.
Voi «înteţi mulţi, şi carnea vă e bătătorită,
«*__________ :__________ _
Noi sîntem ce se cheamă, la carte, o elita .
Deşi n-am pus spinarea şi ceafa la povară,
Nici sarcina ce-o ducem nu este mai uşoară.
Şi boul cară greul pămîntului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nediK de om, din drum?
Cu hăis a ţine stînga, şi dreapta lui cu cea.
El merge cum pofteşte stăpînul, vrea-nu-vrea.
Vedeţi, se potriveşte cumva despre puteri
De a mînă cireada de boi să fim boieri.
-Ce uriaşă vita
Şi-atunci cînd e scopită !
Dar namila cu coame, tot rumegînd în pace,
Noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace,
Că-ntr-altfel o schimbare-n deprinderea tăierii
Ar face bou boierul, şi boii-ar fi boierii.
De-i vacă, cine trece o mulge de o vadră.
Ea rabda, credincioasă la datină şi vatră.
De-i bou îi vîri spinarea în jug, şi boul trage,
Prea mulţumit şi gata aproape să se roage.
Doar taurul sfărîmă şi stînca ; de viţel
Am luat măsuri să-l facem bleg, dulce şi mişel.
Grămada asta mare, cuminte, ca să fio
Purtată după voie, e ca o jucărie, ^
Că un crîmpei de minte cîrmcşte o cireada
Cireada n-are vreme de gîndul ei. Dovadă:
Mai multe mii de vite
 CINTARE om ului 49

Asculta umilite
Şi nu se întărită
De un geambaş cu bită.
Voi să munciţi cu braţul, noi ne muncim cu
mintea.
Şi fie cit dovleacul, cit maaărea sau lintea
De mică, mintea duce popoarele nainte
Sau îndărăt. Atîrnă. E minte şi e minte.
Le duce cu porunca şi voia ei de sus.
De-acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi sîntem mintea, capul, gîndirea, prin urmare,
Şi voi prea preţioase, dar totuş mădulare.
Munciţi, şi fără grijă. Vi-s muncile cam grele.
Dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele.
Avem ori nu dreptate ? Răspundeţi la-ntrebare.“

Şi-a cam codit răspunsul mulţimea, cît se pare/-

 50 TUDOR ARGHEZj

U N A LTUL ZISE

Un altul zise: r „Oameni, ca sa-nţclegeţi bine

Tot costul fără seamăn, ce vi se şi cuvine,
Şa noi, tîlmacii legii, ne-am hotărît supuşi
Sa ascultăm porunca unei mai mari păpuşi.
Că-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Preşedinte,
Totuna e, kt urmă : zicală de cuvinte.
El dă dintr-o sprinceană, l-am şi-nţeles, că-1 ştiu.
Fie că-i cu coroană, tichie sau chipiu,
Şi voia -lui de pace
Sau de război e lege, că vrea sau se preface."
Atunci, se arătară cinci inşi ca de argint,
Cu mîna-ncîrligată în sus, blagoslovind,
Ca nişte uriaşe burdufe de cimpoaie
N-ar fi putut din şale nicicum să se-ncovoaie,
Ca să dezlege, — zice Iordanul din pustie, —
Curelele opincii Celui-ce-va-să vie.
Neîmbrăcaţi în piele de capră, groşi în fuste
 CCfTAJtE OMULUI

Şi burţi, dădeau dovada ca nu mîncau lăcuste.

Ca omul sihăstriei, nainteroergătorul
[oan Botezătorul.
Cu foalele lăsate sta otova piciorul.
Pe frunţi purtau cununa cu fund, ca de tingire.
Sticlind din diamante, zmaralde şi safire.
Veneau sunînd cădelniţi în jurul lor şi alţii.
Un cor de glasuri, psalţii.
— „Noi sîntem totdeauna cu orice stăpînire
Şi-o legănam cu stihuri cîntate din Psaltire,
Creştinii cu creştinii, păgînii cu paginii.
Că Dumnezeu ne-alege să ne-ascultam slăninii.*

Ieşea şoptit un murmur, din pilc, o rugăciune:

„Deşertăcîune-s toate, sînt&m deşertăciune..*
Nu-ţi bizui nădejdea de mîine niciodată
Pe zilele, ca zoana şl pleava vînturată...
In gemete şi plînset ne trecem, şi-n povară...
Nu adunaţi în viaţă durerilor comoara.
Comoara voastră-i strînsă în cer şi, după moarte.
Cel ce cunoaşte toate vă cheamă şi v-o-mparte^.
Iubiţi-va mai-marii şi-i ascultaţi... Veniţi
Şi-ngcnunchiaţi la tronul aleşilor, smeriţi...
Sînteţi flămînzi desculţii şi goii ? Du sătul
Nu are ce v-aşteapta, pe voi, mai îndestul.
52 - -... -
Uitaţi-vă-n văzduhuri cum cele zburătoare
Nu se-ngrijesc de hrană şi-o au cu-mbelşugare.
Şi cine-i înveştmîntă pe crini împărăteşte ?
Izvoarele şi unda lor cine le păzeşte
Răbdaţi cu bucurie muc&nie şi chiri,
Prigoană,‘ nedreptate, -batjocură... Amin."
 n OMULUI 53

IliMEIUL NI-I FRĂŢIA

Frăţia ni-i temeiul,

V-o spunem mai cu seamă cu condeiul.
Ca scrisul şi hîrtia ţin locul, pe curat,
Şi-al omului de-alt'dată, de-acum num erotat.
C it ne-am trudit cu glasul, socot că bănuiţi.
Să vă-nnălţam în rîndul de oameni fericiţi.
Fiindcă-ncepeţi viaţa din nou cu noi în frunte,
Să ţinem socoteala şi-a trebilor m ărunte.
Ce faceţi voi cu-atîta întindere de ţa r ă ?
V-ajunge cîtă sapa şi plugul cîtă ară.
Bucata de ţărînă pe care-aţi semăna
N -ar fi nici trebuinţă să zici „e-a mea**, „e-a ta**.
De fapt, întreg păm întul e-al nostru,-al tu tu ro r.
D e vreme ce frăţeşte trăim pentru popor,
îl îm părţim gu vorba de-a latu l pe hotare.
C u cît mai mare-i rangul, şi-ntindere mai m are.
D e pildă, pentru V odă şi seminţiei sale
L e-am pregătit m ai multe moşii de deal şi vale
Şi şesuri, m unţi şi codri, cărbune şi ţiţei,
Făr-a uita la daruri nici lista de c ă ţe i ;
Un ţărm şi-un cot de mare.
C a să c lă d im p c p i a t r ă c a s te le c u p r id v o a r e .
C o n a c e şi p a la t e , g r ă d in i p e n t r u s t a p î n e .
C u m o ri, c ire z i şi tu r m e şi h e rg h e lii şi stîn e .
F a m ilia - n m u lţită c u p r i n ţ i şi p rin c ip e s e .
C ă n a ş te rile -s m u lte , în ş iru ri l u n g i şi d e s e .
L a u n c h i, m ă tu ş i, c u m n a te , s u ro ri, n e p o ţi şi veri,
Şi a lte ru b e d e n ii d e m îin c , d e - a z i , d e ie r i.
S e c a d e fie c a re , în v îrs tă şi sugaci.
S ă a ib ă c îte -o ţa r ă cu v ii şi-un c îm p cu vaci,
O f a b r ic ă de' z e stre şi p iv n iţe le sale i
S ă iasă, d in ce c u rg e şi p ic ă m u lt, p a ra le .
S ă fac e m , c u v e n ite la gineri şi n ep o ate.
D in o p tz e c i d e j u d e ţ e , o p tzeci d e p rin c ip ate .
O d in a stie n o u ă se-ncheagă pe-ndelete.
B ăieţi c îte v a rîn d u ri şi cîtev a de fete.
Şi n u e tre b u in ţă , născuţi de-aceeaş m am ă.
Să sem ene cu ta tă l, d a c -a i b ăg at de seamă.
B a n u e nici nevoie să ştie să vorbească.
A şa-zi cin d, v reo lim b ă, de p i l d a , plugărească.
P e n tru c o şar şi vite, cu doua-trei, streine.
A ju n g să se-nţeleagă c u voi d e s tu l d e b in e .
C ă tălm ăcirea-n a u r a li m b i i şi venitul
 JVTA*£ om ului

H i Ic p r ic e p î n d a t ă , m ă c a r c u p ip ă itu l.
D c -a ltm in tc r i, c îr m u ir c a ş i b u n ii ei c îrm a c i
S e î n g r i j e s c s ă a i b ă c î t m a i c u m in ţi tîîm a c i.
L a u r m a u r m e i , d o m n ii p o t fa c e o is p ra v ă
D e p r i n ţ i , c h ia r d a c ă lim b a Ji-i g ro a s ă şi g în g âv ă.
în p a r c u r i o c o lite c u g h im p i, d e v în ă to a re .
Vom s t r î n g e - n t r c z ă p la z c f a z a n i şi c ă p rio a re ;
Să Ie a v e m d e - a g a ta , în c h is e c a - n tr - o cuşcă.
T c -a p u c a d o r u l n o b il .şi p a ti m a d e p u ş c ă
Ş i a i l a I n d c m m ă v în a r u r ilc g ra s e ,
I a r ă ş ă - ţ i b a g e f r i c a şi tr e m u r a i în oase,
S a ib ă tic iu n e a - n c o d r u p r i n v î n t c a te m iro a se .
P r im e jd ia - i f e r i t ă , s ă - ţi îa s a -n d r u m u n ţ a p
Ş i s ă tc -a ru n c e -J i r î p a , d e - a d u r a , p e s te c a p .
N e p la c e c iu ta b l in d a , c o p ilă şi z g lo b ie .
S ă o v e d e m în tin s ă , c u o c h ii- n a g o n ie .
V in a tu l, c a şi o m u l, îm p r e jm u it c u leg i,
î l a i e îiid v r e i şi s ig u r şi p o ţ i sa ţi-J aleg i.
 56

A MAI TRECUT O VREME

Şi-a mai trecut o vreme, şi zeci de vremi, şi sute

Şi mii de vremi, pe număr, în şir, nemaiştiute.
Puterea-nscăunată a stăpînit cu jugul
Popoarele, pămîntul, gîndirea şi belşugul.
N-ajunse-n luptă omul să biruiască firea
C a trebui să intre-n război cu stăpînirea.
Decum păşeşte insul din treapta lui afară
'Nu mai e om ca tine, ci se preface-n fiară,
Şi ins pe ins apasă îndată ce se suie.
Şi-l răstigneşte-n cuie,
Şi neamuri şi popoare şi mii de ani, întregi,
A u fost ţinute-n lanţuri de slugi de regi şi regi.
U n rege ce se cheamă în cronici Rege-Soare
Sta-n sfaturi cu şezutul sub tron pe o căldare.
P e gaura din fund
Răspunsul Maiestăţii se desluşea rotund.
Curtenii ascultîndu -1 din două voci odată,
rf.VTAHJ OMULUI 57

Una ieşea vorbită, şi c e a la ltă c în ta tă .

Curtenilor de v iţă li- i n asu l surd şi m u t :
Nici oala, nici răsuflul d in v în tu r i nu le p u t.
Prea m ăguliţi în sine şi fe r ic iţi să in tre.
Ei află ce gîn d eşte stă p în u l şi d in v in tr e .
D e-altfel în to td ea u n a şi-n eîn s cu ch ip a ro a se
Şi crini, un tron m iroase
A stlrv, a m urdărie, a v u tu l strîn s p o rceşte
îi dă trufie celui ce, p r o st, te p o r u n c e şte .
O habnicele bunuri d in d a n ii şi d in o c in i
Ajunseră să scoată du h ori d e g ra jd şi co cin i.
Şi s-a întins leşin u l şi p u tred a d u h o a re
D e le-a răbdat în su flet şi c u g e t fieca re.
U n tim p, cîtev a tim p u ri. M o cir la ad u n ase
D in Ioc în lo c, să zacă, lă tu rile sp u m oase.
O dîră de m ocirle legase în tre ele
T ărîm urile-nchise, p a la te şi ca stele.
P uroaiele u m flate, h răn ite zm îrc cu zm îrc.
A u cop t buboiul negru, în m u g u rit cu sfîrc,
Şi-atunci, din ţară-n ţa r ă ,^ v
Buboaiele, atinse de ac şi fo c , crăp ară.
58

A F O S T O N O A PT E' OARBA

A J°*St..° f oaP te oarbă, cu lima-n ceruri lipsa.

Stăpînii-şi amintiră, treziţi, de-Apocalipsă.
Cetăţi, oraşe, cuiburi de lene ^ păcate
S-au zguduit deodată, răsturnate.
Ospeţele-n furtună, zburate de vfrtej.
Opriră dumicaţii-n gingie şi gîtlej.
Amestecaţi cu cioburi, stăpînilor, subt ‘mese,
Li se trezea beţia de prinţi şi de prinţese.
Un urlet, ca de mare-n răzvrătire.
Linţoliul gros al morţii-ncepu să se deşire.
Irumptă, omenirea din ghizduri şi zăgaze
Isca viitori, prăpăstii şi piscuri de talaze.
S-au prăbuşit în haos statuile,; pe rînd,
Cu slava lor de idoli, de piatră şi pamînt.
I se părea lui Vodă că doarme şt visează.
Beţia lui de noapte se pomenise trează.
In gloata răzvrătită, puhoi ca de catarge.
 o negură se-ngroaşă, o negura^ se sparge.
0 vede ce nu v e d e şi ce i se năzare :
Un uriaş cu-o fa clă a p rin să in tră -n z a re .
E-adevărat, e-aicvea, e răscoală,
îi caută n o r o d u l: imparăţfa-i goală.
Şi una după a lta i-s uşile-nCuiate.
Le-a sfărîm at pe toate
# fntr-a doua sută cămară dărîmată
Răscoala dă d e Vodă pitit într-o privată ..

Cînd cumpăna răbdării, Măria-Ta, şe fringe,

O ciutură-i de lacrimi şi-o dutură-i d e sînge.
 S ÎN G E L E

Nici piatra nici pămîntul n-au sînge. N u m a i ţie 1

$i-a dat u râta noastră această avuţie,
în veşnicia toată
A fost făcut cu vraje şi sfînt numai o dată.
C ă sacra lui comoară
N u se mai face-n lume, pe veci, a doua oară.
C înd l-ai prim it în taină, porunca ţi s-a dat
Să ţi-1 păstrezi de-a pururi întreg, nevătămat.
Şi-n to t aceeaş taină, purtat mereu în tine.
Să-l laşi drept moştenire şi celui care vine.
Şi ţi-a m ai dat u râ ta şi lacrima, de-atunci,
Să ţi-o păstrezi de-aşijderi şi-n gol să n-o arunci,
ţp -a i d at tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
C a lacrima-i to t sînge în rouă strînsă-n pleoape •
Ce ai făcut cu ele, neomule, corcit
D intr-im strigoi zănatec, pribeag şi chinuit ?
 CINTARE O M U L U I

T u s î n g e l c s f i n ţ i r i i a le s e l - a i v ă r s a t :
D u r e r i p e s te d u r e r e , p ă c a t p e s te p ă c a t.
Ş i j u r ă m în t u l v i e ţ i i u i t a t e l - a i c ă l c a t .
Ţ e - a i f u r i ş a t p r i n n o a p t e , şi s p a d a t a m u r d a r ă
N e î n t r e r u p t p î n d e ş t e î n s o m n şi n e o m o a r ă .
S ă p r a d e ş i s a f u r e ...
B l e s t e m a s u p r a v o a s t r ă , şi s p a d a ş i s a c u r e !
 6,
_Tudor7ARgii

CfiL CE GlNDEŞ'IE SINGUR

Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina

A dat o viaţa nouă şi-un om de fier, maşina,
Fiinţa zămislită cu gândul şi visarea,
Ncnchipuit mai tare ca braţul şi spinarea.
Cu ea brăzdezi pămîntul în lung şi lat şi sameni,
Şi una ţine locul la mii şi mii de oameni.
Topitorii, cuptoare, mori, puţuri, fierăstraie,
O sîrmă dă lumină, o ţeavă vîlvătaie,
O lampă duce graiul şi dă-n văzduhuri veşti
Că omul zămisleşte puterea din poveşti
Se face depărtarea mai scurtă decît pasul,
La mii de poşti s-aude şi se cunoaşte glasul.
Vorbeşti cu fundul lumii la tine, din odaie,
Secunda-ntrece veacul şi timpul sc-ncovoaie
Pe-o sfoară cît e firul de păr şi se agaţă
Vecia, nesfîrşitul, pe un crîmpci de aţă.
Sc-nnalţă slabul, omul, pe aripi în Tării
 -------------------
. j J dc acolo noi legi şi mărturii.
r i t cmboara-n hăuri cu coiful lui rotund
hta'i) . r j
Si (tctic oceanele pe fund. _ „.
\\ trece prin vîlvoare, prin cremene şi gheaţa,
pornise de cu seara, s-a-ntors de dimineaţă,
Sî nu l-a ars dogoarea, nu 1-a-mpietrit nici gerul.
E ţara lui pămîntul şi 1-a-mpletit cu cerul.
Şi-aprinde lîngă Argeş luleaua, şi văpaia
Din pipă încă-i arde, ajuns pe Himalaia,
Şi pîinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
I-o gustă pinguinii tot proaspătă, la pol,
Şi, în sfîrşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul,
A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.
El poate omenirea, în cîteva secunde,
S-o-ntinerească nouă pe veci, ori s-o scufunde. 1

E. timpul, slugă veche şi robul celui rău, A

î u , omule şi frate, să-ţi fii stăpînul iau. /
î
 PO STFA ŢĂ

Dact geniul eminescian se impune în p la n v iz io n a r c a « n ,

spirit însetat de plenitudine, ce scrutează a d u ic u n lc unui
v;mp al genezei din care purcede uriaşul drum al devenirii is­
torice a umanităţii, acest clan d e p a rtev ă z ă to r al cugetului,
chiar dacă nu reprezintă o constanta a demersului sau poetic
şi nu aspiră cu atîta fervoare către totalitate, îl vom regăsi şi
în opera lui Tudor Arghczi. In cuprinsul acestei creaţii profund
permeabilă la marile adevăruri şi sensuri ale existenţei, poem ul
C h ita re Omului reprezintă şi din acest punct de vedere un
moment .semnificativ. Acea înfrigurată, tulburătoare intero­
gaţie a psalm istul ui, care în C u vin te p o tr iv ite oscila între cre­
dinţă şi tagadă („Să văd : eşti şoimul meu cel căutat ? / Sa te
ucid ? Sau să-ngcnunchi a cerc*), între lînguirc („Tare sîn t
singur, Doamne, şi pieziş! / Copac pribeag uitat în cîm pie“)
şi răzvrătire (»Şi ie slujesc ; dar, Doam ne, pînă cînd ?“), iri­
ta t de-atîta zadarnică aşteptare şi „drămuire*, — mi m ai

capătă acum inflexiunile unui soliloc m etafizic, d patosul unui

5 — C în ta rc omului
66

imn închinat vieţii şi omului sieşi siapîn. Tonul •

degajă adeseori din poemul C h ita re Omului A LCro&«iv.
, « ii * nu ţ%
.
sugera o stare existenţială de nelinişte sau înfiriparea N
log — de altfel mereu dezavuat de absenţa intcrlocu^' “4
cu divinitatea, ci, de data aceasta, pentru a c e U r ^ M
1 1 • •• j ^ îlllîa» I
losul vieţii, cutezanţa spiritului şi faptei umane.
Vechea temă a originii şi evoluţiei societăţilor omeneşti
ispitit încă din antichitate pe atîţia mari poeţi şi gîndiiori .1
chcază şi substanţa ideatică a poemului arghezian. DezvohîgJ
poetic această temă, cu optica unui creator al veacului £.1
înrîurit de concepţia materialist-dialectică despre lume şi viaţi
Tudor Arghczi ne-a dat, după I. Heliade-Rădulcscu (în .4^1
to lid a ) şi Eminescu (în Memento mori), unul din cele mai sa-
gestive şi dense poeme sociogonice din literatura noastră.1 Cîs. 1
ta r e O m u lu i atrage luarea aminte şi dintr-un alt unghi. într-oj
bună p a n e a desfăşurării sale, poemul are contingenţe intime cu
ceea ce s-a numit ana sublimului, ilustrează în mod perempto­
riu această categorie estetică, adaugîndu-i noi valenţe. Ce ali-

1 Privit în strînsă corelaţie cu întreaga istorie a acestei teme I

literare, cu modul în care ea a fost înţeleasă şi tratată de diverşi |
"înditori istorici şi poeţi în decursul timpului, în lelurite lite- I
râturi europene. C h ita re O m u lu i a format obiectul unei sub­
stanţiale lucrări datorată lui Tudor Vianu. Prin fineţea şi adin-
ciinea interpretărilor şi. nu mai puţin, prin vasta erudiţie care
călăuzeşte studiul lui Tudor Vianu, A rg h czi, p o e t a l om ului este
de departe cea mai importantă exegeză consacrată acestui poem.
D • aceea, orice nou comentariu întreprins dintr-o atare perspec­
tivă a r evita cu greu riscul forţării unor uşi deja descinse, pros­
pectării unor cai frecventate.
 67
tflTATA

_.c v ibrantul p o e m a rg h e z ia n d a c a n n c e le b ra re a liric ă a

ynof acte de excepţie, s e m n ific în d m a r ile e ta p e a le d e z v o ltă rii
- emancipării speţei u m a n e , a c te d e o in c o n te s ta b ila n o b leţe ,
cire trezesc în n o i u n s e n tim e n t d e a d m ir a ţie , d a r şi d e c e rti­
tudine, de în cred ere î a c a p a c ita te a o m u lu i d e a r ă z b i o b sta c o -
k k de a d o m in a fo rţe le p o tr iv n ic e ? I a t ă , r e z u m în d su g e stiv
sensul poem ului a rg h e z ia n , ac este c u v in te d e c a re n e d e s p a rt
veacuri, d a r c a re îşi p ă s tr e a z ă , n e a lt e r a ta , o im p re s io n a n tă re­
zonanţă de a c t u a l i t a t e : „ n a tu r a (_) n e -a a d u s I a v i a ţ ă şi p e
lume ca la o m a re s ă rb ă to a r e , c a s ă f im s p e c ta to r i a i u n iv e rs u ­
lui şi a p rig i lu p tă to r i, şi n e -a s ă d it î n s u fle te d e l a în c e p u t o
neînvinsa d ra g o s te p e n tr u t o t c e -î m a r e şi p e n tr u t o t c e -i m a i
m inunat în f a ţ a p r iv ir ilo r n o a s tre . D e a c e e a lu m e a în tr e a g ă n u
poate p o m ii s e te a d e c o n te m p la r e şi c u g e ta re a o m u lu i ; gân d u ­
rile lu i tre c a d e se a d in c o lo d e h o ta r e le lu m ii în c o n ju r ă to a r e şi.
dacă c in e v a a r c e rc e ta c u p r iv ir ile lu m e a î n c a r e t r ă i m şi a r
v e d e a c ît ă p u te re a r e a s u p r a n o a s tr ă î n to a te p r iv in ţe le t o t ce-i
e x tr a o r d in a r , m a re şi fru m o s, v a ş ti î n d a t ă p e n tr u c e n e -a m
n ă s c u t." C e rc e tă to rii e z ită în c ă şi a s tă z i d a c ă s ă a tr ib u ie p a te r ­
n ita te a a c e stu i o p u sc u l — c u n o s c u t în is to r ia c u ltu r ii c a T r a t a ­
t u l d e s p r e s u b l i m — lu i D io n is d in H a l ic a m a s s a u lu i L o n g i-
n u s. E s te u n a d in c e le m a i v e c h i a te s tă r i te o re tic e a c a te g o rie i
s u b lim u lu i.
î n v iz iu n e a lui T u d o r A rg h c z i, o m u l a p a re l a în c e p u t, în tr - o
f a z ă p reso c ială , c a o f iin ţă u r g is ită , „ g în g a v , p rib e a g şi m u t* ,
r ă t ă c i t o r p r in tr e v e d e n ii, p lă tin d „ b a tjo c u ra * d iv in ă d e a fi
 . - —------------ — ■ ^osrrA.fAB

fost zămislii din materiale inferioare — „din framîntarea - I

râmi cu scuipai" — pariind hărăzit de la naştere unei vk I
larvare, cel mult instinctuale, unei perpetue captivităţi ţ
temniţa fiinţei" bîntuită de spaime- obscure. Acumularea d>I
epitete şi comparaţii c menită a sugera această fragilitate 5 1
făpturii umane, complet dezarmată, expusă umiror pericolelor 1
din i>aiură :
Erai, ca pe-o hlamidă de purpura, o scama,
Un ac cu bor-angicul pierdut înuvo năframă,
O copcă rătăcită printre frânturi mărunte.
Incă-ncîlcită-n ceaţă, în cîlţi şi-n amănunte...
. (Chemarea îiiniilţarii)
Adresîndu-se direct acestui „copil din flori", aflat in ,>râs-
păr" cu vremea şi semenii, poetul evocă condiţia vitrega, tra­
gismul existenţei omului la începuturi :
în viscole şi gloată, fugar şi duşmănit,
De câte ori nădejdea de om nu ţi-a murit !
De cîte ori n-ai plîns
Şi zvîrcolit ca rîma te-ai înnodat şi strâns 1
(Copil din flori)

Furişîndu-se tîrîş printre tenebre, făptura umană simte de­

odată un tainic imbold. înălţarea omului în poziţia verticală
este un episod decisiv, de o măreţie sublimă, ce prefigurează
sensul mereu ascendent al devenirilor sale ulterioare. încleş­
tarea omului cu umbra, în efortul titanic de a se învinge pe
 PO ST M Ţ A 69

ţine. se conturează ca un tablou de o mare frumuseţe plastica

fn care, conştienta parca ele săvîrşirca unui miracol, întreaga
fire pare a şi conteni suflarea. Amplitudinea perspectivei, spa­
ţiul stilizat, purificat pînă la simbol, conferă întregii atmosfere
In care se consuma actul dramaticei descătuşări o grandoare ce
atinge sublimul :
Te-ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit.
Nu vi-a slăbii nădejdea. Mereu te-ai prăbuşit. .
M-o să mai uit nici lupta cu sine-ţi, nici această.
In cerc de orizonturi imens, cîmpie vastă.
In mijlocul ei, omul vedeai cum strîns se zbate
Incaierat cu umbra lui în singurătate,
tăcerea îşi oprise şi suflul şi-aştepta :
Va birui pămuitul, sau zvârcolirea ta ?
(E u , u m b ra )

Mitul primei mari izbînzi a omului capătă astfel o accepţie

sublimă. E cucerirea pe care acesta o obţine, în prim ul rînd
asupra propriei sale naturi, modelîndu-şi-o radical, pregătind-o
pentru alte achiziţii esenţiale care, ca într-o veritabilă reacţie
in lanţ, se atrag, se stîrnesc, se cer şi decurg inexorabil unele
din altele, înscriindu-se ca verigi trainice ale unui nesfârşit şir
de biruinţe.;
Un cugetător subtil ca Emerson va intui mecanismul, con­
tinuitatea acestui proces : „Nici un om nu a trecut printr-o ex­
perienţă care să-l sature pe deplin ; partea cea mai de prep
 7C POSTl’A’r^

a ei este vestirea unei experienţe superioare". O data cu

această „măreaţă sărbătoare", privirea „tîrîşă" a.omului ajunge
„scrutătoare, senină şi stăpînă", îm brăţişînd orizontul vast al
lumii, descoperă frumuseţea mirobolantă a universului încon­
jurător. Perceperea spectacolului mirific al pămîntului, reve­
laţia nemărginirii lumii se răsfrîng asupra naturii omului, dc-
terminînd transformări nu numai în datele sale biologice, dar
şi în sensibilitatea şi cugetul său, care, dezvoltîndu-se, se eli­
berează de puterea tutelară a zeităţilor.
„Măreţia noastră stă în cugetare", scria Pascal. Poetul sub­
scrie Ia acest adevăr, văzînd în cuget „giuvaerul" cel mai de
preţ al omului. Avîntul prometeic prin care acesta smulge
naturii una din tainele ei — focul — coincide cu cca dintîi
răzvrătire a omului faţă de divinitate :
Intr-un avînt sălbatic te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.
(La stele)

Descoperirea focului îl stimulează pe om să pătrundă in

„aşternutul de pături şi mistere" al pămîntului (Flacăra p‘l‘
zitâ ) şi să se angajeze tot mai intens pe calea cunoaşterii. Se
iveşte, astfel, un nou tip de ora : „născocirorul", descoperito­
rul bunurilor materiale şi al uneltelor, indispensabile în pro­
cesul muncii, care îi pot ameliora, dar şi aservi existenţa :
Ai născocit făina şi pîinca tuturor,
Ca să ajungi de prinţ gonit şi cerşetor...
(Născocitoru')
 POSTFAŢĂ 71

Ingeniozitatea o m ului sporeşte :

Ai logodit văpaia cu apele-n viitoare.

Să mine sumedenii de m ori şi de cuptoare.
(Pe driun)

Se configurează imaginea unui tim p epopeic, răsunător de

fapta izvoditoare de nou a omului :

S-a zguduit văzduhul şi răsuna şi hăul,

Cînd se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
(P e d ru m )

N ă sc o c ito n il este o prefigurare a lui H o m o f a b e r . Insufle-

ţ't de un to t mai febril neastîţnpăr creator, omul chibzuieşte
un alt gînd temerar, a cărui înfăptuire îi va călăuzi viaţa că­
tre noi ascensiuni :

Rîvneai mai sus cu m intea decît era datoare

Zvîcnirea unei schiţe, făcută de-ncercare.
Te tulbura năluca trecînd, ţi-era u n t
C a unui fără vlagă oştean posom orît.
tn liniştea făpturii erai neliniştit,
U itîndu-te cocorii că zboară-n asfinţit.
(Mai sus)
Aceasta descoperire — pe care, la tim pul său, un spirit ge­
nial ca Lccmardo da Vinci avea s-o anticipeze profetic în
acele nemuritoare cuvinte : ,,M area pasăre îşi va lua zborul ei
 1WITAT*

dimii pc spatele unei lebede m a ri; şi umplînd lumea dc uj.

mire, umplînd cu faima ci tont: scripturile, dc-a pururi lanjj
cuibului în care se născu" — probează dc-acum vocaţia fam.
ti ca a omului, nestăvilita sete dc cunoaştere a „celui ce gin.
deşte singur". Ritmul alert al enumerărilor sugerează această
febră creatoare, simptom al emancipării spirituale a omului
care, demn urmaş al legendarului Prometcu, îşi proclamă lot
mai temerar supremaţia asupra naturii, smulge tainele materiei,
descoperind atomul, anihilează distanţele :

Topitorii, cuptoare, mori, puţuri, fierăstraie,

O sîrmă dă lumină, o ţeava vîlvătaic,
O lam pă duce graiul şi dă-n văzduhuri veşti
Că omul zămisleşte puterea din poveşti.

Sccunda-ntrcce veacul şi timpul şc-ncovoaie

Pe-o sfoară cît e firul de păr şi se agaţă
Vecia, nesfârşitul, pc un crîmpci de aţă.
Se-nnalţă slabul, omul pe aripi în Tării
Şi-aduce de acolo noi legi şi mărturii.
(Cel ce ghideşte singur)

.Viziunea pc care o capătă în poemul lui Tudor Arghezi

odiseea devenirii şi împlinirii omului degajă, aşadar, în multe
din aspectele sale patetic înălţătoare, o măreţie sublimă. For­
mula „omenesc, prea omenesc" nu numai că îşi pierde orice
 rOSTfAT'*

nuanţă peiorativa, dar* m lo c d e a. m ai legifera i l â b i u u n c j a n ­

cestrala a omului, ajunge să echivaleze tocm ai cu opusul
acestei trăsături, exprim înd o no u ă dim ensiune a sublim ului,
jzrom din clim atul to n ifia n t al lum escului. Sublim a în ălţa re
a omului c plătită „cu chin şi su fe rin ţă şi slav ă, om eneşte*. Ii
o accepţie fundam ental deosebită d e scosul filozofic p e care
gîndiiori iluştri, precum K a n t şi H egel, îl a trib u ia u acestei no­
ţiuni. Filozoful din K bnigsbcrg contesta po sib ilitatea ca su­
blimul să fie conţinut în v reu n lu cru a l n a tu rii, îm r-o fo rm ă
sensibilă, el p riv in d „n u m ai idei ale ra ţiu n ii* . D e z v o ltîn d
această idee, H egel d efin ea sublim ul c a o „în cercare d e a ex­
prima infinitul, fă ră a găsi în lum ea fenom enelor u n obiect
care să se dovedească p o triv it p e n tru această reprezentare*.
D rept urm are, el vede sublim ul cuprins „ în su b sta n ţa unică
şi absolută*, d iv in ita tea ce a zăm islit reprezentând „expresia
cea m ai p u ră a sublim ului însuşi®, lum ea c reată fiin d lim ita tă ,
m ărginită, u n „accesoriu p rea m ărito r a l gloriei lu t D u m ­
nezeu®. C ontingenţa fiinţei um ane cu sublim ul, H eg el o con­
sidera realizabilă d o a r în conştiinţa nim icniciei acesteia faţă
de. d iv in ita te : „ în ceea ce îl priveşte p c om , de sublim se
leagă sentim entul p ropriei sale fin irăţi şt în acelaşi tim p sen­
tim entul distanţei dc netrecut ce-1 separa de Dumnezeu®.
(H e g e l : P r e le g e r i d e e s te tic ii.)

F o rţa elevaţiei poetului nu m ai glorifică acum tă ria divi­

nităţii- c i puterea om ului care pro clam ă, afirm ă cu vigoare,
in tr-u n sens em inam ente constructiv, p rim a tu l posibilului
'n lă n n tru l realului. Lum ea nu m ai apare ca o revelaţie a lat
 74 iPOSTfAŢA
Dumnezeu, ci c i un univers dezdivinizat din momentul în
caro intra în raza cunoaşterii umane. Tot atunci universul îşi
dezvăluie nemărginirea. Aşa îneît angajarea neîncetata a omu­
lui pe drumul cunoaşterii e în concordanţă cu sensul devenirii
lumii. Omul anexează, cu fiecare nouă descoperire, alte teri­
torii, pătrunzînd tot mai adine în infinitul universului care,
concomitent cu efortul său, îşi desfăşoară imperturbabil extra­
ordinara sa expansiune. Creaţia care venerează acest om, vo­
caţia sa fausiică se recomandă ca o aria a sublimului. Vădind
prin aceasta un profund caracter umanist, poemul Cîntart
O m ului aparţine, prin multiple legături, unei asemenea arte.
Autorul necunoscut al T ratatului despre sublim încercase, pe
lînga o lămurire a termenului (sublimul egal „un ecou al mă­
reţiei gîndurilor", „tot ce-i exprimat cu viaţă, cu răscolitoare
putere de închipuire", „acea aplecare de la natură către idei
mari şi nobile"), sau o definire a artei sublimului (care s-ar
remarca primr-o „dcsăvîrşita înălţime a expresiei"), să deslu­
şească în ce constă tehnica sublimului, stilul caracteristic acestei
arte. ca şi procedeele, mijloacele de potenţare a sublimului;
amplificarea expresiei, schimbarea ordinii cuvintelor, a numă­
rului şi persoanei, a timpului la verbe, selectarea cuvintelor,
frumuseţea metaforelor ctc. Asemenea mijloace artistice pot fi
uşor detectate şi în poemul lui Arghezi. Sporirea expresiei în
scopul revelării sublimului o observăm în cascada de epitete,
comparaţii şi metafore ce se constituie în serii sinonimice, cum

1
 75
POSTFAŢA

a remarcat Tudor Vianu. Iată unul din exemple, sublimul

izbînzii omului fiind revelat prin contrast cu condiţia precara
a înaintaşului său prim itiv, înfăţişată astfel :
Strein în pribegie, plăpînd şi venetic.
Erai cit o fărîm ă de fulg şi de nimic,
O coajă de tărîţc, o ţan d ără, o pleavă.
Bălan şi gol, făptura parcă-ţi era bolnavă.
( C h e m a r e a îm iu lţă r ii)

Faptul că pe parcursul poemului întâlnim adeseori forme

de rostire orală, nu obstrucţionează iradierea sublimului. Me­
nta amintit că însuşi autorul T r a ta tu lu i d e s p r e s u b lim preve­
nea asupra excesului de puritanism în alegerea expresiilor,
prin slectarca doar a cuvintelor nobile şi expurgarea expre­
siilor simple, obişnuite: „C uvîntul vulgar e cîtcodată mai
expresiv decît cel ales, după cum se vede din viaţa din toate
v
zilele, iar ceea cc-i obişnuit c şi m ai convingător*.
Probînd un acut simţ al prospeţimii, m lădierii şi plasticităţii
limbajului poetic, Tudor Arghezi îm bină fără discriminare
termenii uzuali cu cci scriptici, cuvîntul vechi şi rar cu forme
d ialectale de expresie. Spicuim câtev a dovezi lexicale ale ora­
lităţii stilului arghezian care fac din poet un rapsod, un cînta-
reţ iar din poemul său, cum o ara tă şi titlul, o „cîntare*, o
slă v ite a o m ului: „de-a surda*, „ne fu scris*, „zicu-mi“,
-leatini”' „hăis*, „cea®, „ohabnicele bunuri din danii şi din
- „dosădit*, „nicairea*, „î se nazare* etc. Un alt ®r*cc-
#u _ ____ - —------1 1 _ 1 ____ I
folosi' e acela al alternăm formei de adresare directă. I
\ vj\ 1 Pricepi ? Se poare vedea ua madular cu o ^
Lma. disimulam» cînd amorul vorbeşte din perspectiva um.j
brei care-1 însoţeşte pe om:
La gaura veciei, simţindu-te de mult,
Am stat ascunsa vremuri, ca miţa, să ascult...

Sau recurge la o altă formă, dialogata, imperios mieroe-J

tivă, sporind tensiunea dramatică a momentului poetic:
Deci, mi-ai ucis copiii, şi ţi-am ucis părinţii.
D e cc ? Fără pedeapsă ? De dragul suferinţa ?

D izlocarca frazei, topica inversată sini procedee ar­

tistice frecvent folosite ce conferă poeziei o anume solemni­
tate. Mr discursului liric un ton sacadat:

Căci, dintre taine, legea, din toate cea mai mare,

A vieţii,-i frăm întata şi veşnica schimbare.

Sau:
N -o să mai uit nici lupta cu sine-ji, nici această.
In cerc de orizonturi imens, cîmpic vastă.

A tunci cînd, depăşind sfera umanului, viziunea podului

îmbrăţişează macroeosmosul, descoperind starea de perpetuă
rodire, de veşnică numire a lumii — „It-o nun:ă-n toată
firea*” — putem identifica în poemul arghezian o altă di­
mensiune a sublimului. Universul material nu ii apare poetului
POSTFAŢA . _ . 17

imuabil, static, ci aflat într-o continua schim bare şi m etam or­

fozare. rcrtiliiatc, creştere şi descreştere, germ inaţie, facere şi
desfacere sini ritm uri ce exprim a acel principiu universal al
transformării lucrurilor, al necontenitelor m utaţii ce au loc
in sinul naturii. P rezentă în poem ul C h ita r e O m u lu i această
viziune hcraclitcană capătă accente sublim e atunci cînd dez­
văluie spectacolul m agnific, al devenirii lum ii j.
Curg zilele şi vecii, ca apele devale.
Şi iotul se-nm ulţeştc, crcscînd să se p răv ale
Şi, prăvălit, se iscă din nou, fă ră ho dină.
M ai sus şi m ai puternic în tr-a lt chip de lum ină.
S-a-m puţinat văp aia şî,-aproapc stinsă, vine
D e creşte iar viitoarea, -stîrniiă de la sine.
Şi somnului şi nopţii le cstc-adevăratul
Tilc, a dospi în m atcă, fierbintele aluatul.
C a să-ncolţcască plodul şi m ugurii să dea.
D e la stejar la trestii, garoafă şi lalea.
(Nunta)
Fără a se complace în exaltări lirice, puternica individuali­
tate poetică a lui T u d o r Arghezi cunoaşte v ib raţia inefabilă
a ingenuităţii, acel palpit' lăuntric ce tălm ăceşte reacţia afec­
tivă a creatorului lâ frumuseţea indicibilă a m iraculosului
vieţii, "pe care i le sugerează tocm ai „ fră m în ta ta şi veşnica
schimbare" a acesteia, latenta sa gestaţie. „N atu rii îi place să
se ascundă", suna o cugetare a „O bscurului" din Efes. Adm-
 78
-iS !H A u
cui insondabil al vieţii, tainicele ei precipitări
apar şi poetului ca enigme de nepătruns : subterane ;;

Pe dinafară, viaţa arc puteri să-ndemne,

Pe dedesubt urzită între tăceri şi semne.
Cotoarele legate cu aur vor să spuie
Ce ţin cuprins în scoarţe, şi-un gînd cum se
descuie,
Dar fiecare titlu-i crestat pe-o cartc-ncliisă
Cu lacăte, cu cheia ştirbită, cînd c scrisă.

, (Mîna hă)
^In Chitare Omului, Tudor Arghezi pune în discuţie atît
sensurile şi valorile esenţiale ale vieţii, cît şi marile ei'tîlcuri.
Unul dintre acestea, şi poate cel mai tulburător, tocmai prin
apartenenţa sa la omenesc, ca atribut esenţial al acestuia, prin
care omul are posibilitatea să se manifeste ca fiinţă cugetă­
toare, e limba. Ivirea ei îi apare poetului învăluită în mister,
ca o problemă ce pune şi astăzi în dilicultate pe „grămătic".
Monologul liric al autorului, punctat de interogaţii, traduce
inaptitudinea sa de a explica minunea pe care o venerează :
Intr-adevăr pribeagă, ce-a fost întîi şi-nui,
IU, Omul ? el, Cuvîntul ? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas.

E înger, e mireasmă atîta de uşoară,

Că fără vînt, nici aripi, de cum se iscă zboară ?
(Din taine)
POSTFAŢA 79

Dar, privită cu atenţie, însăşi fă p tu ra u m an ă dezvăluie o

fascinantă alcătuire ce nu îl lasă insensibil pe p o et care, con­
templând cu ingenuă uim ire acest m icrocosm , arc revelaţia
ineditului său. M îna e v ă z u tă c a o sublim ă em blem ă a um anu­
lui. Pentru a o în fă ţişa , p o etu l recurge la succinte definiţii
(„P-o floare", „E m ută cîn d vorbeşte tă c u t"), la scrii de com­
paraţii şi m etafore, asem uind-o cu „o pecete / C -u n crin săpat
în mijloc şi litere secrete", cu o „ ste a ", cu un „cu v în t fără
glas" — scrii ce se am plifică atun ci cîn d se trece la caracteri­
zarea poetică a celor cinci degete. Acestea p a r a căp ăta în ­
semnele tipologice ale unor bizare personaje : *
C el din m ijlbc e m a rto r nepăsător şi poate
Să le ajute leneş pe celelalte toate.
E rece, întîrzîc, pripclile-1 ajung...

ce închipuie o însufleţită ceată de lilip u ta n i:

Al cincilea, gingaşul, m ai micul, stă la coadă.
Sm erit ca n-arc cine să caute sări vadă.
( A , £ , /, O , U )

In această arm onioasă configuraţie fizică, m orală şi spiri­

tu ala, rezultat în bună parte al m odelării de sine. poetul vede
chezăşia dăinuirii omului în tim p, temeiul rezistenţei sale te­
nace în faţa prim ejdiilor :
S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung ?
Ai fi p utut răzbate un drum a tît de lung.
 V3.\cV\\\Vpse&,dm VOTvC,ww
IVv
O tcciăx o t in v ite asşli, p \pă\xi\\. n
| H

• moral, atesiînd marea complexiiare a firii ununr,

K u m " W ™ « f c s iB u tt « v M ii. ■
( 'k o , Jp01 • 1 Aire laturile contrare ale existenţei :
^P \ici Vuude; ocVu.f ?.văW a w T - S j f f i l CinJ eşti ce nu i'uscscşi, cînd pari | fi fi tu,
** s f e octo P.u un 3Ucceimr ? ™ Si uenrrcrupt re datini între, „ba d a- şi „mi".
Încredinţare dîrză o zi, şi-o zi tagjdj,
'“! '“ a*g® v»-A * tg si-I]
-
puWa.» şaRţwpi comunvă în\t-ua pUn profund:
caanav d h m âditai, 1| I
In lupp ta cu tine eşti unul şi-o grămada.
(Copil din fiori)
C îlc siWiiiseniue adine se zbuciumată, Ochii ii pun pe om m contact cu acel dualism iundamen-
C ^sa-\i lăsară Yirnpm icoanele dc-ahvă} «al, cosmic: lumină-iniuneric, ce i-a înrîurit încă de Ja ori­
• • « • « ■ • •
gini fiinţa. Este semnificativă în acest sens poezia Umbra,
11bîlVmrca noasuă m siare să maiştie :m deschide poemul. Omul preistoric, care încă îşi încovoia
Ce arniniiii de noapie, rămasedin Tătic, .pe brînci" spinarea „printre vedenii", nu realiza tovărăşia
Căzândpe-o dirălungă, de aur, dintre stele,
S-au închegat U tine în- douăperuzele... Tu nu ştiai că sîntem într-unul singur doi,
împreunaţi pe viaţă din două firi străine
(Dar ocini tai?) Prin şubreda urzeala de aer dintre noi.
- c f .l « nu doar mo, ideea contigua. Din momentul însă în care se ridică în poziţia verticala,
ţ. su&era» - V * • • *,1*0^ /»<!n 1-ipnrdtW d lilr^
j „ f tîn „Ci svroţwnnl-> 'voăntor,
a . n a ta tii u m an e. 1 c e c e i t .. [{w i m ai '» ” >
omul are conştiinţa acestui aiter ego nocturn, care va reintra
Iîn sine, va face iarăşi corp comun cu el doar în momentul
sub aspect iizic, biologic : i • \ C£5t dunrnm ->e U1 final, cînd spiritul său va pogon definitiv în regatul nopţii
t-r^lneic eterne: .
Căci toate ale talc sînt gemene perechi, • Sînt petecul de noapte, dat ţie din născare,
Tălpi doua, două braţe, doi ochi, două urechi; Şi ies şi intru-n tine în zori şi în amurg.
Din mine vii şi-n mine te-ntorci, în bezna mare,
( C o p i l d in jlo r i) Firimiţată-n oameni şi-n zilele ce curg.
*2 POSTI ATA

L:mi)r-i d ev in e astfel un fel d e proiecţie simbolică a versan­

tului n o ctu rn al fiin ţei o m u lu i, ca sem nifică polul înnegurat
aî n atu rii sale d u a 'e . In viziu n ea ro m an tică, acest dualism e
îm pins p m â la to ta lă sciziune, favoriz.îndu-sc astfel evaziunea
in im aginar.
F, co ncludent, in acest sens, tex tu l U m b r a m ea al lui ["mi­
nereu. C o a te m p ! îndu-şi um bra la lum ina lăm pii, în semiobscu­
rita te a cam erei, a şa d a r în acel sp aţiu al solitudinii în care se
cs'ftm pcaza g ra n iţa d in tre , real şi im aginar, eroul constată cu
în frig u ra tă v o lu p tate d ed u b larea personalităţii : „ E u cu mine.
C iu d a t î A ceastă d esp ărţire a in d iv id u alităţii melc sc făcu
izvorul unei cugetări ciudate, care m ă făcea sa fixez aspra şi
lunga um bra mea, astfel in cit ca, jenată d c-atîta căutătură,
p rin d ea încet, încet conturc pe p ăreţi p în ă a deveni clara ca
un p o rtre t zu g răv it în ulei, apoi se-ngroşă plastic din părete
a fa ră , astfel în e ît sări din cad ru jo s şi m ă salută surîzînd,
ridicîndU'Şi căciula d in cap ." U m bra devine un fel de alter
ego terestru, eroul c v a d în d ulterior în Lună.
In viziunea argheziană, accasră însuşire du ala a omului care
„ţine de d o u ă firi", „şovăind cu gîndu] între p ă m în t şi cer“,
nu duce la dedublare, ci are contingenţe adinei cu acel
dualism cosmic, om ul urm ărind cu tenacitate şi îndrăzneala,
în tot procesul evoluţiei sale istorice, sa-i „răzbească firea,
din pîm cc la lum ină". E l se afirm ă p rin aceasta ca un factor
d istru ctiv al „im periului lui A lirim an", ca un inflexibil
duşm an al somnului raţiunii, al negurilor care o a s a l t e a z ă la
 83

nelimitată către supremele valori

In aspiraţi»
• „uri W aspu-«Y*“ sa
^ T i 's p l r i â f i - Kn=!=, adtvîrul, d re p ta te - omul
dovedit un adversar d in al răului, încă de dud, hărţuit
010

H ° . cî tenebre, acesta îi apărea în imaginaţie sub în-

j. s p a ** ’ A. , „
bifarea coşmardescă a demonilor. Mat u ra u , o data cu apa-
.. paselor, râul cunoaşte forma brutala a exploatării şi
0 rimarii. Originea acestui rău nu este însă una transcendentă,
j nu se ridica la rangul de principiu absolut şi nici nu este
o fatalitate a istoriei ci, în viziunea argheziană, înrîurită
profund de concepţia materialist-dialectică despre lume şi
viaţă, râul dezvăluie o cauzalitate istorică şi socială. O dată
cu luarea în siăpînire a pămîntului, cu dezvoltarea agriculturii
ţi făurirea uneltelor:

Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca.

Din pravila ei aspră, el îşi făcu porunca
De fiecare clipă, simţind întîi, cu frică.
In el nebănuit» puteri că se ridică.
( Chemarea înnalţarii)

Poetul evocă apoi trecerea omului într-o altă fază a vie­

ţuirii sale pămmtene, cînd acesta nu mai trăieşte dispersat şi
izolat, ci se integrează unor largi colectivităţi, facîndu-sc „din
omul prigoanei, omenire*. Se creează „seminţii şi neamuri*,
pămîntul se divide în „graniţe şi limbi*. Ca o consecinţă a
inegalităţii sociale, apare robia, care „pălmuieşte* demnitatea
de sine a omului, ascuţind antagonismul raporturilor dintre
 fii POSTfAŢH I

ci,cc, dintre Stăpîni V slugi. Conflictul antagonic dintre om 1

ţi divinitate ftor.f generat tot de asemenea raporturi irmiit- I
citabile;
Nu i scris măcar stupului ales de voie buna
$i sluga piietcnie «a ţie împreună.
(C opil (lin flori)

O întruchipare a răului social este Trufaşul, ale cărui

constante morale sîm aroganţa ţi dispreţul faţă de popoare.
Aresta reprezintă simbolic tagma marilor împilatori ai uma­
nităţii, a împăraţilor despotici, a tiranilor care, nutrind am­
biţii expansioniste ţi „ca să-ţi păstreze sceptrul, moroîia lor“,
au împins popoarele „în sînge şi-n războaie". Portretul moral
al ,,Trufaşului" c sugerat primr-un cumul de fapte abomi­
nabile f
J ăţurnicia, cursa, urzeala ţi minciuna.

Zî/.tnia, otrava, mocnita în afara,

Le-n cuibării şi-n ţară...
IVetul dezvăluie urmările tragice ale exploatării şi învrăj­
birii popoarelor, dcmmţmd în aceeaşi maniera acuzat-intero-
gativă, absurditatea războaielor de cucerire, nonsensul fla­
gelurilor pustiitoare care antrenează pe oamenii simpli într-o
diabolică dispută n anihilării reciproce :
Ce ţi-am făcut cu ţie, cc mi-ai făcut tu mic.
Ca ţara ta să fie cu-a mea în duşmănie ?
 _________ 85
_____ —___________ ___ _ _
S s pasa, oare, noua, ca domnii-n capitale
Srogîoă ca dulăii rînjîţi şi-şi dau tircoal'-*
Ni se sporeşte vlaga, şi griul ni se coace
Mai repede-n războaie decit in tim p de pace ?
(Prietenie)

Poetul incriminează xenofobia, „vrajba de stru:n , aţişata

J : slugile alese cu leafa şi tain“, gîosînd liric, cu accente
vădit antirăzboinice. Ivirea spoliatorilor, atunci c a d prin
munca „avuţia zestrei spori îmbelşugată*, ia aspectul unei in­
vazii a unor păsări de pradă. Fizionomia clasei parazitare, a
„elitei* demagogice e surprinsă cu sarcastică ironie, în care
răzbate verva acidă a pamfletarului, prezent şi în vehem entul
rechizitorul pe care îl face aceloraşi opresori în poemul 1 9 0 7 :
Purtau giubea cu blană, găitane şi chenar
Şi galbene mătănii, în mîini, de chihlimbar.
C a neavînd de lucru şi mătăsoşi la piele,
îşi învîrieau şiragul şi numărau mărgele.
(Rîndniuîa)
Dm clanul tentacular al spoliatorilor se desprind, îngroşate
ptn.i la caricatural şi grotesc, feţele bisericeşti care predică cu
ipocrite vorbe supunerea celor săraci faţă de stăpînîtori :
Atunci, se arătară cinci inşi ca de argint.
C u mîna-ncîrligată în sus, blagoslovind.
Ca nişte uriaşe burdufe dc cimpoaie
N -ar fi puiuţ din şale nicicum să sc-ncovoaie.
 Ca să dezlege, — zice Iordanul din pustie, —
Curelele opincii Celui ce va sa vie.
Neîmbrăcaţi în piele de capră, groşi în fuste
Şi burţi, dădeau dovadă că nu mîncau lăcuste.
Ga omul sihăstriei, naintemergătorul
Ioan Botezătorul.
Cu foalcle lăsate sta otova piciorul.
(U n a ltu l zise)

Agravarea exploatării face ca răul să se extindă ca o

monstruoasă şi purulentă tumoare pe corpul societăţii: „Şi
s-a întins leşinul şi putreda duhoare". Extirparea răului în­
delung dospit devine un im perativ al istoriei pe care numai
revolta, lupta dreaptă a celor oprim aţi îl poate îm p lin i:
Puroaiele umflate, hrănite zmîrc cu zmîrc.
Au copt buboiul negru, înmugurit în sfîrc.
Şi atunci, din ţară-n ţara.
Buboaiele, atinse de ac şi foc, crăpară.
( A m a i tr e c u t o v re m e )

T oată această uriaşă bulversare socială, prin care se schimba

din temelii eşafodaje anchilozate, e văzută de poet la dimen­
siuni cosmice :
Linţoliul gros al m orţii-ncepu să se deşire.
Irum ptă, omenirea din ghizduri şi zăgaze
Isca viitori, prăpăstii şi piscuri de talaze.
 8T
POSTFAŢA

S-au prăbuşit în haos statuile, pe rînd.

Cu slava lor de idoli, de piatră şi pămînt.
(A fost o noapte oarbă)
Poetul face o netă distincţie între luptă şi război. în
concepţia sa, lupta maselor asuprite urmăreşte să imprime un
sens coerent, progresist, istoriei şi vieţii sociale, dctronînd
despotismul şi instaurînd dreptatea, în timp ce războaiele de
cotropire nu Jac decît să dezlănţuie forţele iraţionalului. Ima­
ginea extincţiei universale apare şi în poemul arghezian 3
Şi, secerat de oameni, pămîmuJ, ca de-o boala,
Va spînzura la urmă.-n văzduhuri, tidvă goală.
Şi nimeni, nicăirca, ce-a Jost n-o să mai ştie,
Cînd ţările-ngropate vor fi nişte sicrie.
(Luptă şi război)
De data aceasta stihialul, eshatologicul nu mai sini, ca la
Erninescu — în poemul Demonism bunăoară — rezultatul
expansiunii vi/ionare, dincolo de fruntariile realului, a unui
gemu prea adeseori nedezis în scepticismul său de anomaliile
epocii. La Tudor Arghezi aceasta sumbră ,.imago mundi“ sem­
nifică un avertisment şi un îndemn pentru umanitate să-şi
concentreze torţele în scopul făuririi unui ideal înaintat, con­
structiv de viaţa, intr-un climat de pace şi frăţie.
Ciutare Omului devine astfel o creaţie înalt reprezentativa
pentru umanismul structural al operei poetului. Viziunea dia-
gs__\ ____ 1
lecţii asupra evoluţiei istorice a umanităţii pe care o degaft |
poemul e străbătută de încrederea autorului în destinul lumi.
no» al acesteia, în capacitatea omului de a fi sieşi stăpîn, de
a pătrunde tainele lumii prin puterea raţiunii ţi cutezanţa
faptei sale. Măreţia acestui destin, patetica simfonic a deve­
nirii umane îşi sporesc acordurile sublime în partitura vivi-
fiamă, seducătoare a acestui poem.
• 'ADRIAN ANCUr.l.r.SCV
 BIliLTOCRAriA POEM ULUI

CINTARE OMULUI. Stihuri. Editura de Stat prntro Li­

teratură şi Artă, Bucureşti, 1956.
TELEIIOLD. Vălogatott versek 19C6—1956. F ordnoua e> az
eîSszot îrta Szemldv Fercne. Irodalmi K onyvkiido,
B ukarest, 1958.
VERSURI ALESE. Cuvîm înainte de Marcel Brcstaşu. Edi-
tura Tineretului, Bucureşti, 1953-
VERSURI, cu o prefaţă de Mihai Beniuc. Editura de Stat
pentru Literatul ă şi Artă, Bucureşti, 1959.
VERSURI SI PROZE. Prefaţă de Paul Georgescu- Editura
Tineretului, Bucureşti, 196C. Biblioteca şcolarului.
VERSURI. Cuvînt înainte de Mihai Ralea. Editura pentru
Literatură, 196C. Biblioteca pentru to ţP V n r. 20.
VERSURI. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1961.
TF.STAMFNTGM. VAlogaiou versek. Europa Konvvkiadd,
Budapcsi, 1961.
 BlBLlQr
SCKIERI, voi. 3 . Versuri, Editura pentru Liter «
reşii, 1963 . atUra’ aUcuJ
VERSURI LUNGI, prefaţă şi note de D Mieu ra-
, . ,, "«cu, Editura t 1
nereiului, Bucureşti, 1965. 1

VERSURI, voi. I. Editura pentru Literatură, Bucur*şt* '

INNO ALL UOMO. (Poema) Traduzione e commLto *
Roşa Del conte, Roma Lerici, 1968.
POEZII, ediţie ilustrată de Ligia Macovei, E ditura Mincrv
Bucureşti, 197C.

REFERIRI CRTUCE

Leon U a c o n s k i , Tudor Argbezi ,,Chitare Omului*,

Steaua, an. VII, nr. 10, 1956.
Radu P o p e s c u , Tudor Argbezi „Chitare OmuluT, Con­
temporanul, nr. 43, 1956.
M i h a i i P e t r o v e a n u , Tudor Argbezi „Cînlare Omului",
Gazeta literară, an. III, nr. 28, 29, 1956.
G. C ă l i n e s c u , „Cronica optimistului" : O încheiere. Con­
temporanul, nr. 12, 27 martie 1959.
L D. B ă l a n , A rtist desavîrşit al cuvîntului. Luceafărul
an. III, nr. 10, 1960.
O v. S. C r o h m ă l n i c e a n u , Tudor Argbezi, Bucureşti,
Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960.
 91
Ijp lli
■jp e t r o v e a n u , Tudor Argbezi, Poetul, Bucu-
>f,/l Editura pentru Literatura, 1961.
. v
fa dot » * »
! i ;• u Argbezi
â poet al omului. „Cîntare Omu-
Jui“ în cadrul literatu rii universale. Bucureşti, Editura
pentru L iteratură, 1964.
p u r n it r u M ic a , Opera lui Tudor Argbezi. Eseu despre
vîrstele interioare. Bucureşti, Editura pentru Literatura
1965.
mii Mânu, Prolegomene argheziene. Bucureşti. Editura
pentru Literatură, 1968.
 CUPRINS

| Umbra. . - • • -• * * * * \ * *I |j
'N ici o .silabă rare agii
H i .
j. Priva aluna» v . —- *v* -r •
Pi-Jmplinitc -• - • -• -• - • - • • * ' * ' -
§ La jjşîda ». - • »• >■• | • v •v;t-
Flacăra pazila. '. . . • •• • • • • 11
r Nascocitorul > . . . . . -. -. . »• » ^ : 15
vţPc drum .. . ». v. -. « .'_'•« 1<7
Cii:marea în o a lia ru ................................................... ÎS
Eu, u m b r a .......................................................... 20
Mina iui . . . . . . . . • ,.\.:0 ^'2 2 .
Sa ţi-o sărut ............................................ . . 21
A,F.,IAU . . . . . . . . . . *<;
Adame ^ -- > - ,
Dar ocini tai? , \ j' . . . şjjj

Om cu om 'Jj
Copil din flori
31
Nunta . . . . . .
— ' * * * 37,
Din taine ..................................................
T r u f a ş u l ...................................................
% * • *0
P r i e t e n i e ................................................
* ■ 4l
............................................................ . 43
Lupta şi r ă z b o i ............................................ ......
R î n d u i a l a ...................................... . , 47
Un altul zise . . . . . . . . . 50

Temeiul ni-i frapa, ..................................... 53

A mai trecut Q vreme . . . . . . . 56

A fost o noapte oarba . . . . . . . . 58
Sîngele - . • • • •• . . . 60
Cel ce jjîndeşte, singur. . . . . . . * 62

Postfaţa . . . . • . . . • * > • ’ *v>*‘tt> ţ '6 5

B ibliografia poem ului t . ..» * * • 89
 Lector S AURORA PAJIVU
T rliuorcaoflor : AURKL.JA ANTON
A/»uf ut 1073. 'I lm J SS IM a x , In o cu la , l i k t l s
tti>ar A d a 09 fi in'. F orm ai 100 • QO'l.33. Coli
cu. i,4S. Coli lipar A. nr. I8$4 iois. CV., pen­
tr u bUjllolGVild mari ţi mici 559-j.
Tiparul executat sub coma tul a tu\
20 100 la Combinatul Poligrafic „Ctua
Hclutcii") Piaţa Bobitotl nr. i,
B u c u ro şi
Republica Social lM-1 România
ARCADE
 fn seria ARCADE

Vor « p ire » «

CÎNTECE DE DRAGOSTE Şl DOR

Ion Ghica
SCRISORI CĂTRE V. ALECSANDRI

M ateiu I. C a ra g ia le
CRAII DE CURTEA-VECHE

V. Voiculescu
POEZII

Au ap iru t:

O . G oga
PO EZII

A l. Davila
V L A IC U -V O D Ă

G. IbrSileanu
ADELA

A l. Macedonski
POEZII