Raspuns la intrebarea:

CE ESTE LUMINAREA?1

I Beantwort ung der Frage: was isl Aujklarung?,

.,Berlinische Monatsschrift", Dezember 1784, p. 481-494. Este
titlul revistei berlineze m care preotu!Johann Friedrich Zolner
(1753-1804) a publicat un articol impotriva casatoriei dvile,
pentru care se pronun�ase, in numaru! din septembrie, un
autor anonim. in interesul statului, Zolner a aparat casatoria
religioasa �i a desf�urat o polemica in jurul confuziei care,
,,sub numele de luminare". stapar,ca capetck �i inimi!e
oamenilor. La conceptul de ,,luminare" (Aufkliirung) Zolner
adaugase o nota de suhsol cu urmatoarea fotrebare provo­
catoare: ,,Ce este luminarea? Acea.st:i futrebare, care este aproape
la fel de importanta ca �i: «Ce este adevarul?», necesita un
ra.spuns chiar ina.inte de a incepe un travaiiu de darificare!
�i totu�i. nu i"1111 aflat nicaieri raspunsul!". Aceast:l intrebare
s-a dovedit insa deosebit de rodnica pentru istoria filosofie1.
Caci raspunsul nu s-a la.sat prea mult �teptat. Mai intii,
 . luminarea este ie$irea omului dintr-o stare
de minorat, de care se face 1:inomt el insu$i.
Minoratul (Unmiindigkeit) este neputinta de a
·. te, servi .de. inteligenta proprie fara a fi condt1s
de un altul. Acest minorat constituie o vinii ca
atare, atunci cand cauza lui nu se afla intr-o lipsa
a int�ligentei, ci in lipsa hotararii �i a curajului
de a se servi de. ea fara a se.Jasa condus de un
altul. Sapere audB! Indrazne�te sa te servesti de
proprja ta intcligen�i\! Iata dcci dcviza luminarii.
,Lenea �i la�itatea sunt cauzcle care explica
d�.ce o parte atat de mare a oamenilor, dup'.l cc
natura i-a dezlegat de. mult de sub conducere
str{i.i11a (uaturallter maiorennes), raman t0tu�i
de: bunavoie minori intreaga lor viap; aceste
cauze explica �i de ce altii pot deveni atat de
Moses Mendelsohn (1729-1786) a pubticat �n articol: ,,Uber
die f'rage: was heiBt aufklaren?" (Cu privire laintrebarea:.ce
inseamna a lumina?) 1n numarul din septembrie 1784 al
revistei citate (i\/otii, la vol.: Was isl Atifklimmg? Thesen und
Definitionen (hrsg. von Erhard' Bahr, :Philipp Reclam jun.
Stuttgart, 1974), cu partidpanti de referinta: Kant, .t::rhfd,
, Hamar11i Herder, Lessing, .Mendelsohn, Riem, Schiller, Wieland.)
. Ra$punsul lui Kant s-a .impus :insa u1 mod deosebit; �i acea�ta
prin c�lebra definiµe: '»Lumin�a este iesir� omului .din ��a
(n !.i
"qe miri�ra:( de :dre s,e face ,vinovat el j���{ <> ltitd}.
""

30 / Immanuel Kant
lesne tutori ai lor (ai oam enilor). Este a�a de
comod, sa fii minor. Daca am o carte, care pentru
mine reprezinta inteligenta, un d�hovnic ce are
pentru mine con�tiinta morala, un m edic ce
apreciaza pentru mine ce die ta sa urmez etc.,
atunci nu mai am nevoie sa ma stradui e sc e u
fosumi. Nu am ne voie sa gandesc, daca sunt in
stare sa platesc; al!ii vor lua asupra !or treaba '.J
atat de suparatoare pentru mine . �i pentru ca
cea mai mare parte a oamenilor (cuprinzand aici
�i sexul frumos) sa creada ca pasul spre majorat,
pe Ianga faptul ca este anevoios, este �i primej­
dios: de aceasta se tngrijesc deja, se intelege,
ace i tutori care au �i preluat asupra-le, cu
bunavointa, supravegherea celor aflati 10 stare
de minorat. Dupa ce au prostit mai fatfil animalele
lor domesticc �i au �vut grija ca aceste creaturi
lini�tite s.a nu faca cumva un pas 1n afara coliviei
in care le-au inchis, ace�ti tutori mai cuteaza
apoi �i sa le arate pericolul ce le-ar pandi, daca
ar incerca sa umble singure. Acest pericol nu
este 'insa chiar asa de mare, cad ele ar 1nvata, 1n
cele din urma, �ai me rgand, mai poticnindu-se ,
• sa se mi�te in libe rtate; e de ajuns 1nsa un exemplu
de ace st fel, pentru a-I face pe om timid �i a-1
opri de la orice incercare de a se increde in
forfele-i proprii.
Pentru fiecare om 1n parte este astfel destul
de greu sa se ridice din starea de minora� devenita
aproape constitutiva naturii sale. Ba chiar a 1ndragit
aceasta stare �i deocamdata este efectiy incapabil
de a se servi de propria inteligenia; caci el nu a
fost la.sat niciodata sa faca o astfel de incercare.
Diverse regulamente �i formule, aceste instrumente
Ideea critica I 31
mecanice ale unei intrebuintari r�tiona�e sau, mai
mult, ale unui abuz de darunle lu1 �at�rale
constituie pentru individ catu::,ele ce ·l trn mtr-o
continua stare de minorat. Chiar ::,i acela care le-a�
arunca, ar face totu�i numai un salt prea brusc s1
prea ne sigur, fie ac�ast� pe eel �1;i 1ngust_ �ant;
_
caci el nu a fost ob1�nutt cu o astrel �e m1?care
i libera. De aceea si sunt putini cci care, printr-o
activitate propric a spiritului lor. :" reus�t s:l se
r desprinda
. din minorat si sa-�i dohandeasca astfel
d· - o caie sigura de urm�t. - .
Dar ca un public sa se lummeze. el ,.nsu?
A • • •
,_. este 1ntru totul posihil; ba chiat e ceva 1nev1tab1l,
� numai sa i se lase li�e.rtatca sa � faca. �aci se
- vor gasi totdeauna capva oan:em car� .vn_de��
independent; ace asta chiar pnntre _ ce1 mstltmt:
ca tutori ai marii multimi, oamern care, dupa
ce au aruncat ci 1nsi�i jugul minoratului, "?�
1' raspandi in jur�i _lor s�ir�tul un�i.. P: e t�1r�
'> rationale a propne1 valon �1 a memru f1ecar.u'.
; o�1 de a gandi de sine statator. Est: d:. not�t aic1
� indeosebi ca publicuL adus mat mtai clua� d�
, ei sub acest jug, ii constrange, la randul Im, sa
ramana sub acda�i jug; aceasta, bineinte les,
atunci cand acest public a fost incitat sa se
razvrateasca de catr e unii dintre tutorii sai,
incapabili ci insi�i de o!�ce lumin�re. �e ve��
astfel cat de nociv e ste sa 1mplantez1 pre Judecatt,
cad ele se razbuna in cele din urma chiar pe
cei care au fost autorii lor sau predecesorii
acestora. De ace ea un public <lat poate sa ajunga
destul de incet, d e anevoios la luminare. Printr-o
revolu\ie s-ar ajunge , poate, la caderea des�o-
tismului persoo l·\'�a._ @ ii.�f}i�..·. A
} .
· de o asupnre
·
 32 / lmmanue! Kant ldeea critka / 33

izvorata din sete de imbogapre sau dominatie, Dar pentru unele ocupapi ce privesc inte­
dar niciodata la o adevarata reforma a modului · resele existentei colective este necesar un anumit
de a gandi, a mentalitatii, cl numai la noi mecanism, prin intermediul caruia unil membri
prejudecati, care vor sluji, ca 9i cele vechi, drept ai acesteia trebuie adu�i la un comportament
calau�a a marii multiiyi lipsita de refleqie' pasiv, pentru ca printr-un acord artificial sa fie
propne. ·· condu�i de guvern spre scopuri publice sau eel
Pentru J.uminare nu ·se cere 1nsa nimic putin sa fie opriti de a distruge aceste scopuri.
altceva decat libertate, chiar cea mai inofensiva s Fire$te, aici nu mai este fagaduit de a discuta,
. din tot ceea ce se poate numi Hbertate, anume: I ci trebuie numai a ascuita. Intrucat 1nsa aceasta
de a face in toate privin;ele din ratiunea proprie parte a ma�inariei se poate considera totodata
un. u :' public. Dar parca �ud �in toate partile f �i ca un membru al unei tntregi colectivitap,
stngandu-se: nu dtscutafi! Of1terul spune: nu 'f.. ba chiar al societ:ltii modcrnc Ill ansamblu, si'
cornentati, ci exectitaii! Consi!ierul financiar: cu aceasta 1n caiitatea unui carturar, care se
'

nu discutati, ci platiti! Duhovnicul: nu comentati, adreseaza prin scrieri unui public 1n adevaratul
ci credetil (Numai un singur stapan tn lume inteles al termenului, atunci poate. fire�te, discuta,
spune: discutati cat vreti 9i despre ce vrep, dar · fara ca prin aceasta sa afecteze ocupariile ce-i
sa ascultati!) In toate ;icestea se afla pretutindeni revin in calitate de membru pasiv al paftii careia
o ingradire a Ubertatii. Care 1ngradire este 1nsa j ii apartine. Ar fi cu totul primejdios astfel, daca
o piedica in calea luminarii? �i care nu este, i . un ofirer, care a primit un ordin de la superiorul
ci, dimpotriva, o favorizeaza? Raspund: Calea f siiu, ar vrea sa discute in timpul seniciului asupra
1ntrebuintarii pub/ice a propriei ntfiuni trebuie , oportunitatii sau asupra utilitatii acestui ordin;
sa fie libcra ori�icand, �i numai ea poate sa aduca., cad el trebuie doar sa asculte. Dar el nu poate
intre o.ameni luminarea; intrebuintarea parti-1 fi oprit sa faca, in calitate de carturar, observatii
culara a ratiunii poate fi insa adcseori mult f asupra unor gre�eli 1n serviciul militar �i s:l le
fogradita, fara ca prin aceasta sa sc opreasca·l supuna judeca;u publicului sau. CeUqeanul nu
progresul luminarii ca atan:. Prin intrebuintare f se poate 'impotrivi la plata darilor ce i-au fost
publica a propriei ra�iuni eu o inteleg tnsi pe ·� impuse, ba chiar o dezaprobare indiscreta a unor
aceea pe care o face cineva de la sine in calitate astfel de impuneri, pe care el trebuie sa le achite,
de cartura! �i 'in fa ta intregulm public al lumii poate fi pedepsita ca un scandal (care ar putea
cititorilor. Intrebuiniarea privata o-numesc pe prilejui o tmpotrivire generala). Acela�i individ
aceea pe care o poate face dneva de ratiunea · nu coritravine insa fodatoririi de cetafean daca,
proprie atunci cand se afla 1ntr-un anumit post 1n calitate de carturar, 1� exprima public parerile
sau funqie civicti. asupra nepotrivirii sau ncdreptatii unor astfel
de impuneri. Tot a�a �i un duhovnic este obligat
 3� / Immanuel Kant
sa-�i faca expunerile (predicilej· 1n fata ere
dincio�ilor �i a comuni tarii dupa si�1bolu
biseric�i pe c�re o slu)c��e; caci :ocmai sub aceast�
. ca Invatat, eel care prin scrieri se adreseaza
cond1t1e a st fost pnm1t. Ca �1 carturar insa, erf
are deplina libertate, ba chiar chemarea sal
c�munice publ!�ul�i �oa�e gandur ile sale,J
. se bucura de o libertate ne1ngradita de a se servi
examrnatc cu gnp_ �1 bmc mtcntionat, asupraJ
a ceea ce este eronat in ace! simbol, si sa vina J
c� p'.opuneri de indrep tare 1n organizareaf
b1ser!ceasca �i religioasa.
In aceasta nu este nimic din ceca cc i-ar 1l
putea tmpovara con�tiinta morala . Caci ceea ce i
A
· propovaduieste 111 virtute a functiei sale ca;
1ns:lrcinat cu treburile bisericii, el· ii prezinta f
ca pe ceva ce nu poate profesa dupa voia proprie, I
1n vederea caruia nu are putere libera, ci este �·
angajat sa expuna dupa prcscriptia �i 1n numele,
altuia. El va zice: biserica noastra 1nvata cutare·"'
sau cutare lucru; acestea .sunt argumentele de j
care ea se scr.ve�te. Pentru comunitatea sa. el '/it
trage apoi toate foloasele practice, la care el ,n;usi
nu ar subscrie cu deplina convingere; caci n�
cste cu totul imposibil ca 1n ele sa fie ascuns
un adevar �i, 'in orice caz, sa nu se afle nimic ·
care s-ar situa in contracliqie cu rcligia sa interna.
Daca ar crede ca se gase�te o astfel de contradictie,
nu a: m ai r�tea sa-�i exercite cu depli'na
. sa puna epoca ce-i urmeaza 1ntr-o stare in care
con3t1mta_ m1S1unea sa, ar trebui sa renunte la
ea. Intrebuintarea pc care o face insa de rati�nea
sa 1n fata comunHatii sale un invatat�r, ca
funqionar, este numai o fntrebuintare' , privatd'
d eoarece aceasta comunitate este totdeauna
numai una casnica, oricat de mare ar fi o astfeL
de reuniune. Tocmai lil temeiul acestui fapt el·
Ideea critica / 35
ca preot nu este �i nici nu poate fi liber, 111trucat
duce la 1ndeplinire un mandat strain. Dimpotriva,
publicului propriu, adica lumii, prin urmare �i
preotul 1n intrebuinfarea publica a ratiunii sale,
de propria ratiune si de a vorbi in numele
persoanei sale proprii. Caci presupozitia ca tutorii
poporului (in chestiuni spirituale) ar trebui sa
fie ei fosisi minori constituie o absurditate ce
conduce' 1:1 eternizarea absurditatilor.
Dar o asociatie de preoti, cumva o adunare
hisericeasca sau o venerabila Classis (asa cum se
numeste ea 1nsasi la olandezi) sa nil poat:1 oare
sa aibJ dreptul de a se obliga prin juramant sa
pastreze un anumit simbol neschimbat, pentru a
exercita astfel, asupra fiecarui membm, o tuteiare
perpetu:1, �i prin intermediul ei, asupri poporului,
si chiar pentru a o eterniza? Eu zic 111sa: aceasta
este cu neputinta. Un astfel de contract, care s-ar
incheia pentru a impiedica pentru totdeauna orfce
luminare viitoare a genului uman, este, in oricc
caz, nul si neavenit; aceasta chiar �i daca ar fi
confim1at de Puterea suprema, ori prin parlamente
si cele mai solcmne tratate de pace. 0 epoca data
�u poate hotan �i nu se poate lega prin juramant
ar trebui sa-i fie imposibil de a -�i largi cuno�tintele
(mai ales pe cele atilt de folositoare), de a le curara
de erori, �i, in genere, de a pa�i mai departe in
luminare. Accasta ar fi crima impotriva naturii
umane, a carei menire originara consta chiar in
aceasta inaintare. Urmasii sunt astfel 'intru
totul indreptatiti sa resp,inga acele hotarari,
 36 / Immanuel Kant
co�siderandu-Ie neautorizate $i nelegiuite. Piatra
de mcercare pen tru tot ceea ce poate fi hotarat
ca lege aqionand asupra unui popor se afla in
intrebarea daca un popor si-ar pu tea impune el
insu$i o astfel de lege. Dar �ceasta s-ar putea face
prea bine numai pentru o perioada scurta de timp,
m a�teptarea a ceva qiai bun, pentru a instit ui o
a�umita ordine: daca fiecarui cetatean, in primul
rand preotului, in calitatea sa de carturar, i s-ar
da_ v?ic sa-�i ?x�una observatiile in mod public,
_ f
ad1ca prm scncn, asupra neajunsurilor oroanizarii
sociale existcnte, atunci accasta ordine i�stituita
ar mai put:a da.inui Ac:asta pana ce s-ar ajunge
la o exammare ma1: adanca a structurii acestei
:� de l�cruri $i s-ar confirma public in �a masura,
meat pnn unirea voturilor (cu toate ca nu ale
tuturora) sa se poat a aduce in fa ta tronului
propunerea de a hia sub ocrotire ace!� comunitati
care, in temeiul unei mai bune intelegeri a situatiei,
a!� a�te P?nt:11 � sc�imbar� a instituµilor religioase,·
fara a 1mp1ed1ca msa pe ce1 care vor sa le pastreze
pe cele vechi.
Este insa cu totul de neingaduit de a cadea
de acord cu o constitutie religioasa perpetua,
care nu ar putea fi pusa de nimeni la indoi:ila
in mod public, fie chiar $i numai pen tru durata
unei vieti de om; caci printr-o astfel de hotarare
s-ar nimici oarecum un rastimp din inaintarea
omenirii spre indreptare, devenind nerodnic
poate chiar pagubitor pentru urmasi. Un o�
poa�e amana, ce-i drept numai pentr� persoana
:a, $1 aceasta numai pentru catva timp, luminarea
m ceea ce es te obligat sa �tie; dar a renuntala
Iuminare, fie pentru persoana sa, �i cu atat'mai
Ideea critica / 37
mult pentru urma�i, inseamna a vatama �i a calca
in picioare drepturile sacre ale omenirii. Ceca
ce nu-i ingaduit nicicum unui popor sa hotarasca
asupra sa, aceas t a 'ii este cu ata t mai pufin
ingaduit unui monarh ·sa ho t arasc a_ asupra
poporului; caci prestigiul sau ca legislator se
sprijina tocmai pe fap tul ca el une�te in vointa
.i sa intreaoab vointa a poporulu
i. Daca are totodata
_ grija ca orice indrep are, adevarat a sau inten-
J t
tionata ca atare, sa se acorde cu ordinea civila,
�tunci el poate lasa supu�ilor sa faca numai ceca
cc gasesc ei ca trcbuie sa faca pentru mantuirea
sufletului !or. De�i aceasta nu-I priveste nicicum,
el trebuie insa sa vegheze ca nici un ce tatean
sa nu-I opreasca prin foqa pe altul, care se
straduieste din toate puterile in de terminarea
si desav.lrsirea mantuirii sale. Daca domnitorul
�-ar amest�ca in aceste ches tiuni, incredintand
. supravegherii guvernului �au scrierile prin care
supu�ii sai cauta sa-�i clarifice ideile, aceasta ar
dauna chiar maiestatii sale, fie daca ar face
aceasta dintr-o intelegere superioara proprie -
expunandu-se ast fel obieqiunii: Caesar non est
supra gramaticos -, fie �i mai mult, daca ar injosi
atat de mult puterea sa suprema, incat sa sprijine,
in statul sau, despotismul spiritual al catorva tirani
impotriva celorlal!i supu�i ai sai.
Daca se pune acum intrebarea: Traim astazi
intr-o epoca luminalii? atunci raspunsul este: Nu,
dar traim desigur intr-0 epoca a luminarii. Lipse�te
111ca foarte mult pentru ca, �a cum stau lucrurile
acum, oamenii, luati in totalitatea lor, sa poa ta sa
fie in stare sau chiar numai adusi fo stare de a se
servi sigur �i bine, in chestiu�i religioase, de
 38 i Immanuel Kant
inteligenta lor proprie, fara conducerea de catre
un altuL Dar le este acum clar ca Ii se des<:hide
calea sa se formeze in deplina libertate, �i ca piedicile
111 drumul luminarii generale sau al iesirii din
minoratul constitutiv vietii proprii a omul�i devin
din ce in ce 11;ai putine, fapt pentru care avem deja
indicii dare. In aceasta privinp, epoca de fata este
epoca luminarii sau secolul Jui Friedrich.
Un ptincipe care nu gase�te nedemn de sine
· sa zica: este o datorie de a nu prescrie oamenilor
nimic in chcstiunile religioase, ci de a le lasa in
aceasta deplina libertate, care recuz:1 de la sine
insusi numele trufas de tolerantii un astfel de
' l ' l
principe este el insu�i luminat �i merita sa fie
preamarit de catre Iumea mulfumitoare �i poste­
ritate ca acela care eel dintai, eel putin din partea
guvernului, a eliberat genul uman din minorat,
lasand fiedlruia libertatea de a se servi de propria
sa rafiune in tot ceea ce prive�te chestiunile de
cqn�tiinta. Sub stapanirea Jui, preofi venerabili
po� in calitate de carturari �i fara a impieta indatorirea
lor civica, sa supuna lumii spre examinare judecatile
�i concepµile lor, care difera intr-un punct sau altul
de simbolul adoptat Mai mu!� o poate face �i oricare
alml, care nu este tngradit de nici o 1ndatorire
oficiala. Acest spirit al libert:1tii se extinde $i in
afara, chiar eyi acolo unde are a se lupta cu
obstacolele exterioare ale unui guvern care nu se
:intelege pe sine insu�i. Caci acesta are in fara un
exemplu stralucit in faptul ca 1n libertate nu trebuie
sa ne facem nici cea mai mica grija pentru lini�tea
publica eyi unitatea comunitapi. Oamenii lucreaza
ei ineyieyi, incetul cu incetul, la ie$irea din barbarie,
binefateles
, .
numai daca nu se 1ntrebuinteaza cu
Ideea critica / 39
·intentie mtJloace artificiale pentru a-i menfine in
acea sta stare.
Eu am situat punctul central al luminarii,
al ie�irii oamenilor din minoratul a carui vina
o poarta ei fa�i�i, cu deosebire in chestiuni
religioase; aceasta 1ntrucat 1n ce prive$te artele
si stiintele domnitorii nostri n-au nici un interes
�a 'joac'e roiul de tu tore isupra supusilor !or, s1
mai ales ca ace! minorat este, pe cat de pagubitor,
pe atilt eyi eel mai dezonorant. Dar rnncepria unui
conducator de stat care protejeaza !uminarea 1n
chestiuni de religie merge mai departe, astfel incflt,
chiar in privinp l egiferiirii sale, nu este nlci un
pericol sa permit! supusilor sai sa faca uz public
de propria ratiune �i sa propuna lumii in mod
public gandurile lor asupra unei mai bune
conceperi a legilor, adaugand chiar o critica
deschisa a celor date. Despre aceasta avem un
exemplu stralucit, prin care nici un alt mon:..:rh
nu a premers aceluia pe care noi il vcneram.
Dar numai acela care, el 10susi' luminat, nu
.
se teme de umbre, avand totodata la indeman:1
o armata numeroasa bine disciplinata drept
cheza�ie a lini�tii publice, poate spune ceea ce
un stat liber nu poate cuteza sa o spuna: discutati
(rasoniert) oriciit voifi, $i de::;pre ce voifi, dar
ascultafi! A�a se arata aid desfa?urarea stranie,
nea�teptata a lucrurilor omene�ti, precum �i atunci
cand o considerii'm pe o 1ntindere man.>, cand
aproape totul in ea este paradoxal. Un mai mare
grad de libertate cetateneasca pare a fi profitabila
liberta;ii spirituale a poporului, �i totu�i ti pune
_ in cale obstacole de netrecut; un grad mai pu;in
de libertate cetafeneasca large�te, dimpotriva, acest
40 / Immanuel Kant
spatiu, ii permite sa se extinda dupa intreaga I �
capacitate. Caci natura a facut sa se dezvolte, suhl
acest ve$mant tare, germenele de care ea se{ *
'ingrije�te in modul eel mai ging�, anume pomireaJ
�i chemarea spre gandire liber:l; astfel acesta}
acµoneaza apoi asupra mentalitatii poporului (prinj
care acesta devine tot mai capabil pentru libertateaf
de ac/iune), �i, in fine, chiar asupra prindpiilor;
guvernarii, care gase�te ca este in avantajul saul
sa-1 trateze pe om, care acum e mai mult o ma�inii,'
tn conformitate cu demnitatea lui.1

Konigsberg in Prusia,.
30 septembrie 1784"
•{ :

(Traducere de Al. Bobocf

�i
:-;
�

t in manunchiul de �tiri siiptamanale din 13 septembri(

azi 30, acelasi, citesc anuntul revistei lunare berlineze din'
aceastii lunii, in care DI. Me�lelsohn a dat raspuns la aceeasl;
intrcbare. Aceasta nu mi·a ciizut in mana; astfel ar fi fost luar
�.

ca prezent, ceea ce acum poatc sta ca miirturie in ce rnasui{

intamplarea putea sii aduca laolalta unanirnitatea gandurilo;}
In ri,punsul sau - Uber die Frage: Was lwisst atifk!are,zf
(Cu privire la intrebarea: ce inseamna a lumina?), Mos�
Mendelsohn scria: ,Luminarea se refera la culturii �a cullJi
1n genere se refera teoria la practicii, cuno�terea la morav · ";
critica la virtuozitate. Considerate (obiectiv) in �i pentru sin
ele se aflii in cea mai stransa corelaµe, cu toate cii foarte ad.
pot fi luate �i separat" (M. Mendelsohn, in vol.: Was 1
Aujkliinmg? Reclam, 1974, p. 5). In acest sens, ,,omul ca o
nu are nevoie de nid o culturii, dar are nevoie de lumina
(ibidem).