Julius Andan

LUMEA DE DUPĂ CORTINĂ

Aceast carte este isp şirea mea pentru p catele trecutului sfert de secol

CUPRINS:
OBSERVA IA AUTORULUI.
O VIA P ţ TOAS .
INSTRUC IUNI DE UTILIZARE.
GREŞEALA SUPREM A OMULUI.
NAŞTEREA CIVILIZA IEI.
ESEN A PUTERII.
DOCTRINA MATERIEI.
ŞTIIN ŞI SUPERSTI IE.
SEPAR ŞI ST PÂNEŞTE.
STELE DEţ ZUTE.
INFILTRARE PRIN EDUCA IE.
ţ TUŞA EţONOMIţ .
DOCTORUL BOLNAV.
SINGURUL MOTIV AL R ZŢOAIELOR.
LUME MURD RIT .
ROLUL INFRAC IUNII.
VAL DE TEROARE.
ÎNNEBUNIT.
AMINTIRILE ACELEA BLESTEMATE.
DOCTRINA SUFLETULUI.
MARELE COŞMAR.
RESPONSAŢILITATEA DUMNEAVOASTR .
ULTIMA LEC IE DESPRE LUME.
EPILOG.

OBSERVA IA AUTORULUI.
S c dem de acord în privin a unui lucru. Dac nu o s v plac ce ve i
citi în urm toarele pagini, dac v bulverseaz , dac considera i c este
imposibil, sau dac crede i c pur şi simplu NU POATE fi adev rat, atunci s
spune i c eu: Andan Iulius, sunt nebun! Iar cu asta am rezolvat totul.
 Crede i-m c nu îmi d una i prin faptul c m privi i ca pe un nebun.
Îmi este total indiferent ce crede lumea despre mine, deoarece asta oricum nu
schimb cu nimic realitatea.
Aş dori şi eu ca adev rul s fie acela c m-am înecat în mlaştina psihozei,
c m chinuiesc deliruri neghioabe, c vorbesc şi scriu incoerent.
Dac aş putea avea o dorin , aceea ar fi urm toarea: s fi eu cel nebun!
Eu, numai eu singur, iar lumea s fie frumoas , curat , echilibrat şi treaz .
Ar fi o dorin frumoas .
Eu sunt unul dintre pu inii care au d unat întregii lumi. Şi mai mult,
mult mai mult decât oricine al c rui nume îl cunoaşte i.
„ţelebrit i' cum ar fi Nero, Genghis Khan, Stalin, Hitler şi celelalte
nume, pe care le-a i putea înşirui din panteonul psihopa ilor, au fost doar
marionete, nimic mai mult. Nişte figuri puse pe podium ca s fie ei cei care vor
fi împuşca i în locul adev ra ilor înf ptuitori, ca ei s fie crezu i sursele
anumitor lucruri, ca numele lor s fie re inute şi s fie date drept nişte
exemple, iar atunci, când aceştia dispar din peisaj, s se cread c ceva s-a
sfârşit.
Eu nu am fost o figurin expus . Eu am fost F PTAŞUL care s-a ascuns
în spatele altora. F ptuitorul din spate, care trage de sfori.
Nu se lipeşte sânge de mâinile mele. ţrima e o treab murdar ; cum se
spune: e o treab josnic şi este mult prea vizibil încât s se angajeze cineva
dintre cei anonimi la s vârşirea ei.
P catele anonimilor dep şesc cu mult acele p cate care au fost s vârşite
de c tre nume cunoscute. Acestea sunt infrac iuni care se afl în afara legii şi
care nu sunt pedepsite de pravila niciunei na iuni.
Dac r sfoi i „ţodul Penal” al rii dumneavoastr , ve i g si unul sau mai
multe paragrafe despre aşa numita m rturie mincinoas . Dar nu ve i g si
paragraf, care ar considera minciuna în sine o infrac iune. Îns , ce ar putea fi
un p cat mai mare decât faptul de a induce în eroare întreaga omenire?
A min i în probleme ştiin ifice, a min i despre adev rata economie, despre
legit ile economice – reprezint cauza pentru care miliarde de oameni sunt
induşi în eroare şi sunt priva i chiar şi de şansa de a putea tr i o via
ADEV RAT , una pe care poate nimeni în ziua de azi nu şi-ar mai putea
imagina, dup istoria întunecat pe care am avut-o.
În ştiri, oamenii v d casele incendiate, cadavrele care zac în praf, feti ele
r pite, creşterea pre urilor – îns trec cu vederea peste ceea ce men ioneaz ,
printre altele, una dintre persoanele intervievate sau moderatorul emisiunii.
Pe când acesta e esen ialul.
Acea mic , minuscul informa ie care va afecta gândirea dumneavoastr ,
iar prin urmare va avea efect asupra sentimentelor, faptelor şi asupra întregii
vie i ale dumneavoastr .
Gândurile sunt acelea pe care nu le observ m.
Gândurile.
Am nunte neînsemnate. Nu putem cânt ri nici m car un gram din ele,
nu le putem ine în mâinile noastre, nu le putem analiza cu microscopul, nu le
putem nota culoarea şi m rimea.
 Şi totuşi: stau în spatele fiec rei fapte umane, în spatele r zboaielor, în
spatele opresiunii, în spatele urii, în spatele întregii istorii; şi conteaz mai mult
decât orice.
Gânduri au creat bomba atomic , datorit gândurilor au pus-o în
aplicare; iar dac o vor mai pune în aplicare odat , iar şi doar gândurile vor sta
în spatele ac iunii.
În ultimii dou zeci şi cinci de ani am servit o organiza ie despre care
dumneavoastr nu a i auzit niciodat şi am îndeplinit o munc (din p cate
foarte bine), care teoretic nici nu exist .
Am fost un mincinos profesionist. Şi nu am f cut-o la o scar mic , ci la
una mare; la o scar uriaş , global .
Am min it în aşa fel încât clien ii mei s poat declanşa r zboaie, s
poat vinde produse vechi, ca nişte autocra i, pe o pia a uriaş , umplându-se
astfel de sute de miliarde de dolari şi ca s stoarc pân la limite na iuni, ca s
poat da o direc ie greşit proiectelor de cercetare, ca s atrofieze ini iative
ştiin ifice de o importan vital , etc., etc.
Oricine a i fi dumneavoastr , eu v-am d unat. M-am jucat cu omenirea
ca un mincinos profesionist, am vopsit în negru viitorul dumneavoastr , dar nu
eu am fost primul om în aceast sfer de activitate. Au fost mii înaintea mea, de
la începutul istoriei înregistrate pân în prezent.
Aş dori s v scriu despre aceste minciuni conştiente, deliberate,
profesionale, revizuite de milioane de ori, ca s vede i cum e de fapt acest loc,
aceast planet unde locui i. Unde tr im cu to ii.
Nu aştept iertare, nu aştept dezlegare, nu aştept nimic. Nu ştiu ce
consecin va avea aceast carte: poate c nimic, poate c ceva. Nu ştiu nici
m car ce aş putea îndr zni s sper.
Poate c scriu doar datorit conştiin ei mele p tate cu p cat, care îmi
fr mânt teribil sufletul. Sunt atât de egoist.
Nici eu însumi nu ştiu. Îns dac v va durea ceea ce ve i citi, privi i-m
liniştit ca pe un nebun. Cu siguran nu este om normal cel care are atâtea
p cate ca mine.
1 octombrie 2008 Julius Andan.
O VIA P ţ TOAS .
M-am n scut pe 30 octombrie 1950. Dup terminarea liceului nu mi-am
continuat studiile la nici o institu ie educa ional , deoarece obliga ia şcolii m
f cea s înnebunesc.
De mic copil am descoperit talentul meu de a face cu oamenii ce-mi
doresc.
St team într-un corp micu , de aproape şase ani, şi cu doar câteva
cuvinte, câteva gesturi şi câteva lacrimi stârneam ceart între p rin ii mei,
atunci când aveam eu chef. Sau între vecini. Sau între colegii mei de clas .
M bucuram cu adev rat de aceast putere!
Am fost un adev rat manipulator înn scut, cu abilit i teatrale deosebite,
cu o cunoaştere uman instinctiv , cu un IQ de peste 190 şi cu o total lips
de inhibi ii şi principii.
 Dup examenul de Ţacalaureat, în urma unei perioade scurte de lenevie
şi plictiseal , m-am prezentat la CIA. Ofi erul de admitere m-a respins cu
pretextul c nu am studii superioare. Atunci am rupt o foaie din caietul de
noti e situat pe mas , am scris pe ea o propozi ie, dup care am pliat-o şi am
pus-o deoparte. Apoi am purtat o conversa ie scurt cu tipul, iar în timp ce eu
st team calm, el şi-a pierdut cump tul într-o aşa m sur , încât, în starea de
furie în care se afla, a dat cu pumnul în perete din toat puterea, rupându-şi
astfel mâna. Dup aceea am scos foaia pliat şi i-am ar tat-o. Con inea
urm toarele cuvinte: „Î i vei rupe mâna.”
I-am comunicat c asta e la ce m pricep eu: sunt un manipulator, iar
oamenii fac ce vreau eu.
Am fost sunat chiar în acea sear . Dup câteva ore am fost din nou la
sediul CIA şi vorbeam cu cinci agen i despre profesia numit spionaj. Toate
acestea întâmplându-se în anul 1971.
Am fost admis în personalul CIA, iar astfel am ajuns într-una dintre
subclasele „Opera iunii Executive”, ca un om, despre care Richard Helms,
directorul ţIA din acel timp, a afirmat c îi trebuie acordat o aten ie special .
La vârsta de dou zeci de ani vorbeam în cinci limbi, la nivel de limb
matern , pe care practic le-am înv at doar din hobby. Am fost în m sur s
vorbesc f r accent în alte limbi, sau cu diferite accente. De exemplu, am vorbit
rusa cu un accent irlandez, sau germana cu un accent chinezesc.
Datorit acestui fapt, dup finalizarea şcolii de ofi eri, am fost trimis în
Europa, iar pân în anul 1974 f ceam naveta între Ţerlin şi Moscova. Aveam
misiunea de a citi în gândurile oamenilor şi de a scrie rapoarte despre
sl biciunile lor: despre cum pot fi manipula i aceştia.
În vara anului 1974 mi-a fost încredin at o sarcin pe care o primeau de
obicei agen ii veterani, foarte precau i şi vicleni, cu o experien vast . De fapt,
aceasta este opera iunea cea mai dificil şi delicat , efectuat de c tre spioni.
Se numeşte recrutare. Este de ajuns cea mai mic eroare şi totul e dat peste
cap. Acest lucru este adev rat în special în acele cazuri, când încerc m s
recrut m un agent al unei ri adversare, ca agent dublu.
În acea var aveam datoria de a recruta o adev rat vulpe b trân , KGŢ-
ist , pe care nu a putut-o prinde nimeni timp de şapte ani. Era într-adev r un
tip foarte dur: chiar şi mie mi-a luat dou zile pân l-am convins s lucreze
pentru noi. Acesta a fost unul dintre cele mai mari succese din istoria CIA.
Timp de doi ani m-am ocupat cu recrutarea oamenilor, mai ales în
Ţerlinul de Est. ţariera mea de recrut tor s-a încheiat când un drag coleg de-al
meu m-a denun at. Tocmai m plimbam pe strad , când am fost prins şi
re inut de STASI, serviciul secret est-german. La interogare am declarat c sunt
un ofi er KGB. Nu m-au crezut. M-au b tut bine cu o carte de telefon în timp ce
eu am dat senza ia c renun , şi le-am spus c am sarcina de a recruta agen i
ai Stasi, drept agen i dubli pentru KGB.
Dintr-un motiv ciudat, aşa numitele „servicii secrete prietenoase”, nu se
suport reciproc, astfel, au dat crezare cuvintelor mele. S-au sup rat îngrozitor.
Am primit iar şi câteva lovituri sub ochi, pân când le-am rostit un nume. Era
vorba despre tat l unui agent care era prezent. Nu aş dori s v plictisesc cu
detaliile; ideea este c în acele minute eram singurul din camer care gândea
lucid.
Acerbul schimb de cuvinte a generat o înv lm şeal , apoi au ap rut
pistoalele, s-au auzit dou focuri de arm , doi au murit, iar eu, profitând de
marea înv lm şeala, am disp rut.
Dup acel incident am fost chemat la sediul ţIA din Virginia, unde am
primit o nou func ie. Aceast func ie nu existase în ţIA pân atunci, şi
probabil c nu mai exist nici de atunci. Dup ştiin a mea, nu apare nici în
cadrul altor servicii de spionaj, deoarece nu exist instruire în func ia aceasta.
Am devenit un manipulator opera ional. Atribu iunea mea consta în faptul de a
îi determina pe oamenii afla i în situa ii cruciale s înnebuneasc , s ucid ,
sau s se sinucid . Trebuia s fac din prieteni duşmani. Am avut un succes
imens.
În octombrie, 1979 (cu câteva zile înaintea celei de-a dou zeci şi opta zile
de naştere a mea) am ajuns în cea mai secret şi special func ie de pân
atunci. Noua mea func ie nu avea nici m car nume. Eu am numit-o „sejurul de
studiu”. Am perindat lumea, am frecventat orele de studiu ale diferitelor servicii
secrete, am citit manualele acestora şi am participat la şedin ele secrete ale
unor organiza ii, precum Vaticanul, sau Ţanca ţentral a SUA. Trebuia s
întocmesc rapoarte despre experien ele mele unui grup numit „ţomisia Alfa”,
care era alc tuit din ofi eri CIA de rang înalt. Fiecare raport vorbea despre
sl biciunile şi punctele forte ale metodelor sau proiectelor aflate în desf şurare.
Marele punct de cotitur al vie ii mele a avut loc pe 19 mai 1981.
Atunci, împins fiind în Hawaii de datoria de munc pe care o
îndeplineam, am participat la o şedin secret , organizat în Honolulu, unde
erau prezen i conduc torii celor mai mari companii farmaceutice din lume.
Dup întâlnirea aceasta am primit un telefon, cum c în miezul nop ii s m
prezint pe plaj , într-un anumit port. M-am dus. Am fost transportat cu
elicopterul, care a zburat vreo dou sute cincizeci de kilometri deasupra
Oceanului Pacific spre America de Sud, dup care am ajuns pe o barj . Am
petrecut trei zile pe aceast nav . Nu mi-a vorbit nimeni, iar dac am pus
întreb ri privind motivul prezen ei mele în acel loc, mi-au r spuns doar atât c
aştept m pe cineva, cu care trebuie s vorbesc.
În cea de-a treia noapte a sosit omul pe care îl aşteptam. Am mers în
cabina c pitanului pentru a vorbi, numai noi doi. ţonvorbirea a inut
aproximativ trei ore. St tea în fa a mea un b rbat total necunoscut mie, care s-
a prezentat sub numele de John Daemon, despre care nu am auzit nimic pân
în acel moment. Eu, desigur, îi eram cunoscut deja: m-a remarcat de la vârsta
de patrusprezece ani. De atunci mi-a pavat drumul şi m-a dus prin acele
experien e de via , care erau necesare pentru ca pân la urm s fiu slujitorul
s u.
Când discu ia s-a încheiat, Daemon m-a pus în fa a a dou alegeri: ori
îmi continui via a, ca înainte, ori voi lucra pentru el pân la sfârşitul vie ii mele.
Dup un scurt moment de deliberare am ales varianta a doua.
M-a felicitat, dup care a plecat.
 Apoi am murit: au organizat moartea mea, mi-au şters identitatea
personal de pân atunci, am primit în schimb o nou identitate. Aşa am
devenit Iulius Andan. Mi-au schimbat tr s turile faciale, amprentele, mi-au
modificat chiar şi vocea, în aşa fel încât s nu m recunoasc nimeni din
trecutul meu. Dup toate acestea a început ini ierea.
Ini ierea în lucrurile care arat cum func ioneaz lumea în realitate şi de
ce tocmai aşa.
Începând de atunci, am lucrat dou zeci şi cinci de ani pentru John
Daemon şi am servit o putere secret , total invizibil oamenilor de rând, care
influen eaz întreaga lume.
Timp de un sfert de secol am comis zilnic p cate şi ar trebui s primesc
condamnare pe via , sau condamnare la moarte pentru fiecare p cat în parte.
Pentru fiecare p cat, pentru fiecare zi.
Pu ini oameni tr iesc pe aceast Planet ale c ror suflete ar fi împov rate
de mai multe p cate ca al meu. La acest nivel, siguran a personal nu mai are
relevan . M ine în via numai gândul timpului r mas pentru a putea
îndrepta ce e posibil. Cât mai e posibil.
Nu m intereseaz iertarea, nu m intereseaz purificarea.
Nu îmi doresc ca durerea mea sufleteasc , determinat de p catele mele
regretate, s -şi piard din intensitate.
Nu-mi pas deloc de ce se va întâmpla cu mine cât timp mai tr iesc, sau
dup ce mor.
Am un singur scop: ca odat în via s pot face ceva ce este bun, câtuşi
de pu in. S ştiu c sunt capabil de a nu d una. ţ nu sunt r u de la bun
început, doar am devenit pe parcurs.
Nu am f cut nimic bun în via a mea niciodat . Dar la un moment dat
trebuie s încep şi acest lucru.
Încep, deci, acum, în acest clip sfânt , în acest loc sacru.
INSTRUC IUNI DE UTILIZARE.
Înainte de a v apuca s citi i aceast carte, consider c e mai bine s
clarific câteva lucruri înc de la început.
O carte în sine şi exclusiv este dovada faptului c exist limb , exist
scris şi exist tipar. Mai mult de atât nici o carte nu poate dovedi – indiferent de
con inutul acesteia.
Tocmai din acest motiv, nici nu încerc s v conving despre faptul c am
dreptate. Aş putea enumera informa ii pe parcursul a sute sau mii de pagini,
nume, cifre, loca ii, date şi evenimente – şi chiar dac ar fi adev rat tot ce aş
scrie, pentru cine ar fi adev rat? Pentru mine. Pentru dumneavoastr nu.
În cazul în care toate afirma iile ar fi adev rate, ar fi, doar pentru c am
v zut şi am experimentat decursul lucrurilor relatate.
Eu le-am v zut şi eu le-am experimentat, nu dumneavoastr .
Dumneavoastr a i v zut şi a i experimentat altceva.
Deoarece, în opinia mea, o carte e nepotrivit pentru persuasiune, în loc
de convingere, aş vrea doar s v determin la reflec ie. Aş dori s îndemn la o
reflec ie comun . Doar acesta e scopul meu.
 Aşadar, aceast carte nu e o colec ie de informa ii. În nici un caz o
lucrare de referin . Nu este un lexicon, nu este o enciclopedie.
Aceast carte este o colec ie de argumente. Nimic mai mult. Nici nu poate
fi mai mult de atât.
În urm toarele pagini voi înşirui argumente de partea sau împotriva unor
lucruri. Recurg la logic . Apelez la capacitatea dumneavoastr de a gândi.
Dac voi înşirui argumente destul de bune, într-o ordine acceptabil ,
potrivit speran elor mele, dumneavoastr ve i reflecta asupra unor lucruri, iar
la final ve i ajunge la o constatare.
Scopul meu este s trezesc în dumneavoastr îndoieli – îndoieli serioase
şi legitime – privind veridicitatea lumii. Lumea este într-adev r aşa cum se
spune?
Ştiu: aceasta e deja aproape o banalitate. Este de-a dreptul o mod de a
pune la îndoial orice şi de a î i privi semenii ca pe nişte mincinoşi. Pas mite
tr im în epoca conspira iilor.
Întrebarea este: cât de adânc trebuie s s p m în urzeala informa iilor şi
a datelor omului, încât s afl m adev rul primordial?
ţonform unei zicale, provenit din evul mediu, adev rata putere st
întotdeauna în spatele tronului. Îns , oare cât de în spate? Şi de ce natur este
aceast putere? Şi este oare o zical adev rat ?
Iar dac e adev rat şi dac dumneavoastr a i şti din propria
perspectiv – a i vedea, a i experimenta – c e adev rat , ce a i face atunci?
Pentru ce v-ar folosi acest adev r? A i ajunge la ceva cu el?
V-a i putea schimba via a într-una mai bun ?
Adev rul este important. Important? De ce ar fi important? Pentru c e
frumos s spui lucruri adev rate? Pentru c adev rul te înnobileaz ? Adev rul
elibereaz ?
ţred c putem aproba în unanimitate, f r nici o ezitare, faptul c
minciuna nu este bun . Nici m car minciuna binevoitoare, deoarece induce în
eroare. Dar care e situa ia cu adev rul? Poate exista adev r, pe care dac
dumneavoastr l-a i cunoaşte, v-ar risca via a? Poate exista adev r, pe care
dac l-a i afla brusc, v-ar d una?
La ce foloseşte un adev r?
S lu m o analiz logic :
1. În anul 1913, în Statele Unite ale Americii s-a privatizat dreptul de a
emite moned .
Aceast procedur a fost neconstitu ional atât în acea vreme, cât şi în
zilele noastre (vezi: „ţonstitu ia Statelor Unite ale Americii”, articolul I,
paragraful 8, alineatul 5, conform c reia numai ţongresul are dreptul de a
emite moned în Statele Unite).
2. John F. Kennedy a elaborat o lege prin care a „restituit” guvernului
dreptul emiterii monedei.
3. Dup jum tate de an a fost asasinat.
4. Vicepreşedintele, Lyndon B. Johnson, a devenit noul preşedinte.
 5. Prima m sur adus de c tre Johnson, dup preluarea func iei, a fost
revocarea legii aduse de c tre Kennedy, astfel privatizând din nou dreptul
emiterii monedei.
Acestea sunt fapte istorice. Crede i c exist corela ie între ele?
Guvernul Statelor Unite ale Americii cump r bani de la o firm privat ,
iar aceast firm câştig zilnic miliarde de dolari prin emiterea de bani:
tip reşte bancnote şi creeaz „bani” virtuali, existen i doar şi exclusiv în bazele
de date ale calculatoarelor. Firma aceasta este o banc . În fiecare zi banca
câştig miliarde de dolari cu o investi ie extrem de mic . Aceasta este în prezent
cea mai mare afacere de pe Planet .
Crede i c exist posibilitatea ca cineva s fie în stare s şi ucid pentru
mai multe miliarde de dolari câştigate zilnic?
Crede i c exist o organiza ie care câştig mai multe miliarde de dolari
zilnic, iar astfel are suficient putere (printre altele) pentru a putea omorî un
preşedinte?
Sunt întreb ri înfior toare, dar nu esen iale. Deoarece, s presupunem
c cele 5 fapte enumerate mai sus, au o leg tur strâns între ele şi c de fapt
preşedintele John F. Kennedy a fost ucis de c tre adev ratul proprietar de
atunci al FED1.
S presupunem c aceste lucruri sunt fapte adev rate.
Iar atunci?
Atunci ce se întâmpl ?
Adev rata întrebare nepl cut nu este c oare prin ce modalitate se poate
convinge omul despre asta, ci întrebarea este c ce se va întâmpla dup ce v-a i
convins?
Haide i s prespunem c dumneavoastr şti i exact c analiza de mai sus
este adev rat , cuprinde adev rul gol-golu . Pentru ce v-ar folosi aceste
cunoştin e? V-ar fi de folos pentru ceva?
În cazul în care adev rul ar servi doar ca un simplu subiect de
conversa ie sau ar constitui o tem banal pentru gândirea oamenilor, nu ar
avea mai mult valoare decât minciuna.
Dac nu putem realiza cu ajutorul adev rului mai mult decât s gândim
şi s vorbim, atunci pentru ce îl putem folosi? ţât valoreaz atunci?
Evident c exist adev ruri de un anumit nivel, c rora un om cu un
anumit nivel intelectual, sau la un anumit nivel al oportunit ilor, nu le
atribuie nici o importan .
Dac dumneavoastr sunte i directorul CIA şi întreaga corpora ie st
într-adev r în mâinile dumneavoastr , şi nu sunte i o marionet care poate fi
pus deoparte în orice moment, sau poate fi redus la t cere, atunci v este de
folos informa ia cum c John F. Kennedy a fost ucis la comanda unui
proprietar al unei b nci private. Dac sunte i comandantul unui comando
secret, de asemenea v este de folos informa ia. Dac dumneavoastr sunte i
un casier într-un restaurant de pe marginea autostr zii, atunci nu.
Nu v foloseşte la nimic.
S presupunem c începând de la Albert Einstein încoace, func ia social
a Fizicii este anihilarea împlinirii viselor omului (m gândesc aici, înainte de
toate, la posibilit ile c l toriei spa iale). S spunem c aşa este, iar
dumneavoastr şti i asta f r nici cea mai mic îndoial . ţe a i putea face cu
aceast informa ie? La ce v-ar fi de folos?
Probabil la nimic.
Deci, pute i observa c valoarea cunoştin ei depinde de omul care o
de ine, iar cunoştin a în sine nu are valoare.
ţred c putem consim i faptul c adev rurile sunt de dou feluri:
adev rul valoros şi cel lipsit de valoare. Adev rul valoros este cel pe care îl
putem folosi, aici şi acum, iar adev rul f r valoare este cel despre care
maximum putem gândi sau vorbi.
Desigur, este posibil ca adev rurile f r valoare, pe care le-am catalogat
ast zi, mâine s le punem în categoria adev rurilor valoroase, dar azi este doar
azi, şi e mai bine dac ne intim ochii asupra adev rurilor valoroase ale zilei de
azi.
ţartea aceasta nu urgenteaz schimb ri sociale. Nu o face, deoarece nu
vor fi schimb ri sociale.
Desigur, aş putea înşirui faptele la nesfârşit, pân când striga i:
„Destul!”, sau azvârli i cartea într-un col . De asemenea, aş putea încerca s
expun argumente pe rând, f când referire la un fel de conştiin colectiv ,
demonstrând astfel nevoia unit ii şi a schimb rii sociale.
Dar aş putea pişca şi coarde sentimentale: m-aş putea v ita cât de
teribil e lumea, luptându-m cu lacrimile aş putea scrie necrologul unei specii
glorioase de odinioar , şi aş putea amenin a, aş putea încerca s v sperii de
moarte cu o perspectiv întunecat a viitorului, care dep şeşte cu mult
imagina ia scriitorilor horror.
Nu voi face nimic dintre aceste lucruri în cartea aceasta, deoarece ştiu c
indiferent ce aş scrie, nu vor fi schimb ri sociale.
În basme, toate acestea s-ar putea întâmpla, dar în realitate nu.
Societatea const din noi şi nu exist independent de noi. Societatea este
aşa cum este, deoarece noi suntem aşa cum suntem. Pân nu ne schimb m,
totul r mâne cum a fost.
Tocmai din acest motiv, aceast carte nu urgenteaz schimb ri sociale,
deoarece în cazul în care ar face acest lucru, ar risipi doar hârtie.
Cartea aceasta este o colec ie de argumente de partea şi împotriva unor
lucruri, scris cu acel scop unic şi sfânt de a ridica îndoieli în dumneavoastr ,
cu privire la pertinen a opiniei dumneavoastr alc tuit despre lume.
Asta e tot.
GREŞEALA SUPREM A OMULUI.
PRIMA LEC IE DESPRE LUME.
De-a lungul întregii sale istorii, omul a fost prizonierul unei iluzii
neîntemeiate, crezând despre sine c este ini iat.
A considerat c este un om important, c este ini iat, c îi pas cuiva de
el.
A crezut c acei oameni, de acolo de sus, care i-au regizat via a, fac totul
în interesul s u; c de fapt ei lucreaz pentru un interes comun, pentru c
aceasta este ordinea naturii; a crezut c indiferent cât de distante şi protocolare
sunt rela iile lor, sunt totuşi prietenoase.
Omul a crezut şi crede, într-un mod absolut uimitor, faptul c ştie ce se
întâmpl acolo, unde el nu e prezent: în ascunzişurile m n stirilor, altarelor şi
ale templelor; între zidurile groase ale palatelor, castelelor şi ale cet ilor; dup
uşile închise ale laboratoarelor, academiilor ştiin ifice, ale Parlamentului şi ale
s lilor de şedin e.
A crezut şi crede c este informat despre adev r, despre adev rul deplin.
Îns , în ciuda straniei credin ei oarbe a omului, cei de la putere nu l-au
ini iat niciodat .
Aş dori s v spun c pretinsele cunoştin e ale dumneavoastr , în marea
majoritate a cazurilor, sunt doar nişte iluzii.
Pute i crede c şti i multe, c cunoştin ele dumneavoastr sunt
diversificate şi întemeiate, c ştiin a e lumin ce radiaz întunericul
necunoscutului.
Dumneavoastr crede i cu siguran c sunte i conştient de faptele reale;
c sunte i conştient de ceea ce exist şi ceea ce nu exist ; c şti i ce s-a
descoperit deja şi ce nu; c pute i spune cu exactitate care este de fapt
„pledoaria de ast zi” mult vehiculat a ştiin ei.
Dumneavoastr pute i fi ferm convins c HIV / SIDA, Ebola şi celelalte
boli exist , sunt mortale şi incurabile. Pute i crede c p rul c zut, din ii
strica i, membrele pierdute nu pot fi regenerate.
Pute i crede cu convingere c oamenii de ştiin caut semne ale vie ii
extraterestre, dar nu le g sesc.
Pute i crede c evolu ia a existat şi toate s-au întâmplat aşa cum este
descris, şi nu exist dovezi care ar atesta c geneza omului este mult mai veche
decât putem citi în c r ile oficiale de genealogie.
Dumneavoastr pute i crede c pân în aceast perioad nu a existat
niciodat pe P mânt o civiliza ie avansat din punct de vedere tehnic.
Mai pute i crede c infrac iunea e un monstru invincibil, iar r zboiul ine
de natura uman .
Pute i crede c Universul a început cu Ţig Ţang-ul şi c acum este în
expansiune.
Pute i crede c debarcarea din Normandia a fost o ac iune militar
genial .
Şi mai pute i crede sute, mii şi milioane de lucruri, fiind ferm convins c
acestea sunt adev rate în întregime. Pute i înşirui o multitudine de argumente,
care s confirme, fiecare în parte, veridicitatea acestor lucruri.
Dar este de ajuns un singur contraargument ca aceste „castele din c r i
de joc” iluzorii ale cunoaşterii s se surpe.
Dumneavoastr nu cunoaşte i niciunul dintre lucrurile enumerate.
Deoarece acestea nu sunt fapte!
Sunt doar înştiin ri!
Ceea ce primi i dumneavoastr sunt doar şi exclusiv ÎNŞTIIN RI.
Nu sunte i conştient de cum stau lucrurile în realitate, ci doar c unele
întâmpl ri v-au fost comunicate, spunând c acelea sunt aşa şi nu altfel.
 Întreaga dumneavoastr viziune const în anun urile date de mass-media
şi nu include experien real .
Aş putea spune c dumneavoastr nu ave i nici un fel de leg tur cu aşa
numita ştiin , cu dezvoltarea tehnologic , cu cercetarea spa ial sau cu
guvernul – doar cu media (mass-media). De acolo „şti i” totul.
Media este compus din dou p r i: o parte reprezint con inutul, iar
cealalt parte mijloacele prin care se difuzeaz con inutul. Con inutul, în
majoritatea cazurilor, este doar o ideologie sau o înştiin are care sus ine o
ideologie; iar mijloacele sunt mass-media.
Media nu înseamn doar televiziune, radio şi pres . De latura tehnic a
mass-media apar ine orice cale prin care pot fi atinse masele. Teatrele şi
cinematografia constituie o parte a mediei, la fel ca manualele, romanele,
internetul, s lile de clas şi manifest rile cu caracter de mas . Toate acestea
constituie acea parte din mass-media prin care pot fi transmise idei maselor.
Dumneavoastr a i petrecut câ iva ani la şcoal , unde a i citit x num r
de pagini, a i ascultat n num r de prelegeri şi, eventual, a i avut posibilitatea
s asista i sau s efectua i chiar şi unele experimente impresionante. Apoi,
dup şcoal , a urmat citirea altor c r i, şi v-a i mai uitat şi la televizor, a i
ascultat şi radioul, şi a i inut conversa ii incitante sau plicticoase despre cele
v zute şi auzite – apoi a i fost ferm convins c şti i ceva despre lume.
V dau un exemplu: în anul 1961, ţIA a încercat s îl asasineze pe Fidel
ţastro; aceast ac iune este numit „Ac iunea Golful Porcilor”.
Dumneavoastr şti i acest lucru.
Şti i, deoarece vi s-a spus c aşa a fost.
Dac nu vi s-ar fi spus, atunci nu a i fi ştiut.
Dac ei spun altfel, dumneavoastr şti i altcumva.
Iar dac ei spun alte lucruri, dumneavoastr şti i altceva.
Asta aşa func ioneaz ; e atât de simplu şi nu are nici o leg tur cu
realitatea.
Dumneavoastr confunda i înştiin rile cu faptele. Aceasta este una
dintre modalit ile prin care v manipuleaz via a.
Dar s lu m un alt exemplu, care are o natur total diferit de cea a
cazului cubanez.
Şti i unde se afl insulele Orkney? Aceast zon este partea cea mai
nordic a Sco iei de Nord, se situeaz la nord-est de la Muntele Ben More
Assynt. S-a întâmplat ceva acolo pe 19 februarie 1903, dis de diminea .
A i auzit despre asta?
Nu?
Deşi la începutul secolului trecut, regiunea cea mai pustie a Sco iei a fost
scena unui eveniment nu tocmai insignifiant. În aşa m sur nu e insignifiant
ceea ce s-a întâmplat atunci acolo, încât, a avut drept rezultat Primul şi al
Doilea R zboi Mondial, r zboiul din Vietnam, cele dou r zboaie din
Afghanistan, cele dou din Irak şi alte patruzeci de r zboaie locale, mai mult
sau mai pu in mari, şi chiar R zboiul Rece.
Pute i vedea c : nu este vorba despre lucruri neînsemnate, şi totuşi
subiectul a fost tratat cu atâta confiden ialitate, încât, chiar şi pân în ziua de
azi, au fost ini ia i în detalii în total doar dou zeci şi doi de oameni (eu am fost
unul dintre ei).
Aproape toate r zboaiele secolului trecut au fost declanşate în mod
deliberat, din anumite motive, într-un loc neomenesc, abandonat, într-o
întunecat or de diminea devreme, frig ca dracu, la începutul anului 1903.
R zboaiele aveau menirea de a testa şi de a dezvolta arme, sisteme de
arme şi tactici militare, cât şi de a planta modele de comportament în specia
uman .
Şi toate acestea s-au întâmplat, deoarece, mai exact din 19 februarie
1903, ştim c pe 26 decembrie 2012 P mântul va fi atacat.
Şi mul imea asta de r zboaie este doar o preg tire, antrenarea pentru un
r zboi cu adev rat mare.
A i auzit despre asta?
Nu?
Nu conteaz : nici eu, doar acum am inventat. Din câte ştiu eu, niciodat
nu s-a întâmplat nimic similar.
Dar nu asta este esen ialul.
Important este c dumneavoastr confunda i înştiin rile cu faptele.
Indiferent c am numi fanatism religios sau încredere oarb modul în
care dumneavoastr trata i media, relevant este faptul c media reprezint
principalul instrument de manipulare şi înşel ciune. Şi nu uita i: nu numai
televiziunea şi ziarele alc tuiesc media.
Ideile, teoriile, faptele şi minciunile trebuie s fie gestionate exact ca şi o
celebritate sau un brand.
Trebuie publicate pe toate forumurile existente ori de câte ori este posibil.
Trebuie f cut în aşa fel încât s devin parte integrant a vie ilor
oamenilor.
Trebuie atras aten ia asupra lor.
Dac nu se fac toate acestea, ele nu vor fi difuzate.
Iar dac ele nu vor fi difuzate, oamenii nu vor crede despre ele c sunt
adev rate.
Se poate spune pompos despre ceva c aşa cred oamenii, sau c aceasta
este opinia public , îns acesta nu poate fi un argument care s sus in
veridicitatea unui lucru.
Exist o modalitate prin care ceva poate fi publicat, prin care se poate
ine o prelegere despre ceva, prin care se poate ajunge la TV cu ceva, şi prin
care se poate ob ine sus inerea comunit ii ştiin ifice (etc.) în leg tur cu un
anumit lucru. Acesta, din nou, nu este con inutul de adev r al acelui lucru.
ţriteriile r spândirii unei informa ii sunt mai degrab notorietatea, banii,
simpatia şi alte lucruri de genul acesta decât veridicitatea informa iei.
Şti i, inchizitorii nu s-au uitat prin telescopul lui Galileo. Nu erau
interesa i.
Majoritatea oamenilor nu verific niciodat nici o informa ie. Poate
crede i c redactorii-şefi ai revistelor ştiin ifice solicit dovezi de la autorii
articolelor?
 Astfel, ceea ce crede i dumneavoastr c şti i, şti i nu pentru c este
adev rat.
Nu con inutul de adev r este decisiv.
Tot ceea ce este aşa zis „arhicunoscut”, reprezint pur şi simplu doar
nişte informa ii gestionate, nimic mai mult.
NAŞTEREA CIVILIZA IEI.
A DOUA LEC IE DESPRE LUME.
Naşterea civiliza iei este un subiect foarte sensibil. Poate cel mai delicat
dintre toate. Probabil c aceasta este partea cea mai fantastic din întreaga
carte şi dac exist un punct în cartea mea unde v pot pierde, atunci, probabil
acesta este acel punct.
În conformitate cu legile manipul rii, acest capitol ar trebui s fie ultimul
capitol, şi numai atunci ar trebui s vin cu aceste afirma ii grave, dup ce v-am
ob inut acordul deja în sute şi sute de lucruri. Îns trebuie s v vorbesc înc
de la început despre naşterea civiliza iei, deoarece în paginile urm toare va
trebui s revin din nou şi din nou la aceast parte, şi pentru c f r cunoştin a
bazelor civiliza iei, nici celelalte nu ar fi de în eles, dar mai ales nu ar fi
credibile.
Naşterea civiliza iei umane este un subiect care se încadreaz în afara
gândirii obişnuite sau ştiin ifice. Ca şi cum ar fi un tabu de nedescris. Sau de
parc ar fi fantastic în sine, într-o aşa m sur , încât majoritatea oamenilor îl
înşiruie din start în domeniul science-fiction (sau al religiei).
ţ r ile de istorie ne arat c formarea civiliza iei umane a fost produsul
unui proces îndelungat, nu poate fi legat de un anumit moment sau de o
anumit scen , şi nu s-a auzit niciodat din gura nim nui c „Iat , acum eu
institui civiliza ia pe aceast Planet !”
Mai mult de atât, poate constitui subiect de dezbatere şi acel lucru ce
numim noi pân la urm civiliza ie, şi faptul c pân unde trebuie s ne
întoarcem privirile în trecut, ca s g sim perioada incipient .
Începutul epocii primitive este începutul civiliza iei?
Sau începutul antichit ii?
Hoardele din epoca primitiv se pot considera deja civiliza ie?
Sau o fi apari ia şi r spândirea comunit ilor tribale primul pas spre
civiliza ie?
Sau primul pas este apari ia primului imperiu?
Poate apari ia scrisului?
Unde a fost leag nul civiliza iei? A avut m car aşa ceva?
Şi dac a existat un moment când s-a n scut, când a fost acel moment?
Nu ştiu nici eu însumi r spunsurile la întreb rile ridicate. Nu am
certitudine, am doar informa ii care, fie sunt adev rate, fie nu. Din fericire,
aceast carte nu este nimic altceva decât o colec ie de argumente, şi în orice
caz, dumneavoastr decide i ce ve i face cu o supozi ie de-a mea, sau dac ve i
face m car ceva cu ea.
ţonform spuselor lui George Orwell: cel care domin prezentul, domin şi
trecutul. Pe baza experien elor mele, provenite din munca pe care am
îndeplinit-o, pot afirma cu cea mai mare fermitate c Orwell a avut dreptate pe
deplin. Pentru de in torii puterii, falsificarea trecutului, în orice perioad şi pe
orice t râm, a fost un fel de sport, hobby şi obliga ie în acelaşi timp. În „Istorie”
acest lucru a fost formulat în aşa fel încât „concep iile istorice”, „curentele
istorice” exist şi ele cu timpul se schimb . Dar acest lucru nu acoper
realitatea. Adev rul este ceea ce a spus Orwell.
De obicei, materiile oficiale dau trei defini ii cuvântului „civiliza ie”.
Acestea sunt urm toarele:
1. Structura social de dup barbarie.
2. Apari ia comunit ilor care au atins un anumit nivel social.
3. R spândirea comunit ilor bazate pe diviziunea muncii.
Defini ia num rul unu este de nesus inut, deoarece, blând spus, este
subiectiv , iar defini ia num rul doi este inutil , pentru c este destul de vag .
În plus, prima şi a treia defini ie se contrazic reciproc: barbarii cuceritori şi
c l tori, care bântuiau p mânturile, au avut semnifica ia de a scrie istorie, au
avut cultur , art , religie şi, v zând rezultatele lor, putem fi siguri c au fost
destul de organiza i. R mâne, deci, a treia defini ie.
Îns în clipa în care accept m aceast a treia defini ie, am şi intrat deja
într-o capcan conceptual , care se pare c a evitat în totalitate aten ia
istoricilor şi a arheologilor. Cum spune defini ia? „R spândirea comunit ilor
bazate pe diviziunea muncii”. Acestea sunt comunit i care s-au construit pe
diviziunea muncii, şi aceste tipuri de comunit i, din punct de vedere geografic,
s-au întins pe o suprafa mare.
Diviziunea muncii şi întindere.
ţum se putea întâmpla? Triburile primitive, împr ştiate în lume,
independent unul de cel lalt, au inventat brusc organizarea, şi brusc şi-au dat
seama c dac se autoorganizeaz , şi dac îşi organizeaz activit ile, pot fi de
o mie de ori mai eficiente?
Este total imposibil s se fi întâmplat astfel. Ar fi prea mult chiar şi într-
un basm.
A organiza o comunitate în aşa fel încât ea s fie total independent , este
o sarcin imens . Nu este un lucru ce poate fi conştientizat din întâmplare,
cum ar fi faptul c odat c zut în foc, carnea este mai uşor de mestecat.
În ziua de azi, o companie mare care prosper , care produce profituri
uriaşe, şi care are o pozi ie stabil în economie, nu este independent !
Deci, men inerea unei comunit i independente, pe termen lung, necesit
cunoştin e organizatorice excep ionale. A ine unit pe o perioad lung o
comunitate care este expus amenin rilor externe, altor comunit i ostile,
furiei elementelor naturii, luptelor interne, epuiz rii proviziilor alimentare şi a
materialelor de construc ii asigurate de regiune, este o sarcin incredibil de
mare.
Ştiin a organiza ional este una dintre cele mai importante ştiin e, şi
importan a ei dep şeşte cu mult descoperirea focului (tehnica de a face foc) sau
a ro ii.
ţomunit ile umane sunt alc tuite din oameni. Deci, organizarea a fost
inventat tot de oameni şi a fost propagat tot de ei.
Oameni.
 Sau mai degrab un om?
Deoarece, dac a fost o persoan concret , care a inventat (dezvoltat)
ştiin a organiza ional , atunci aceea a fost persoana care a inventat şi a fondat
şi civiliza ia uman .
Pe parcursul muncii mele, desf şurate în ultimii dou zeci şi cinci de ani,
am avut acces la o cantitate incomensurabil de documente secrete. Într-unul
dintre aceste documente am g sit un nume şi o dat . Numele era: Anhaido. Iar
data era cu şapte spre zece mii de ani în urm .
Anhaido este şamanul unui trib exterminat şi a fost singurul
supravie uitor şi se spune c el ar fi fondat civiliza ia uman .
Nu ştiu dac aceste lucruri sunt adev rate, îns este extrem de probabil
faptul c a existat într-adev r un om care a inventat organizarea, şi care astfel
a format civiliza ia. Poate se numea Anhaido, poate a fost şaman, poate este
singurul membru supravie uitor al unui trib. Sau poate nu.
Întrebarea este dac , indiferent cine a fost cel care a n scocit civiliza ia,
ştia ce face? Adic a f cut în mod conştient ceea ce a f cut, şi a existat un
moment în istorie când cineva s-a încumetat şi a spus: „Acum eu institui
civiliza ia”?
Exist unele semne care ne sugereaz faptul c Anhaido (sau oricum se
numea) când şi-a început munca, a ştiut exact ceea ce face.
Anhaido a înfiin at primul stat – potrivit conceptului de ast zi. Aceast
ar avea legi, reguli de func ionare, ierarhie, administra ie, form
guvernamental , interese şi obiective pe termen scurt şi pe termen lung.
Acest prim stat exist şi în ziua de ast zi.
Deşi nu are grani e, nici steag, nici s rb tori, nici imn, totuşi, se afl pe
hart .
Numele s u este: ţiviliza ie.
Celelalte state s-au format pe suprafa a acestui prim stat. Toate rile, pe
care le g sim pe harta lumii, alc tuiesc acest prim stat, creat de Anhaido.
Statul numit Civiliza ie are guvern, legi, economie, armat , servicii
secrete şi poli ie.
Pe termen lung, obiectivul s u este r spândirea organiza iei.
Iar forma sa de guvernare este: dictatur mascat .
ţare sunt semnele care sugereaz c Anhaido ştia exact ce face când a
creat doctrina organiz rii şi a lansat primul stat din istorie, civiliza ia uman ?
Structura şi func ionarea actual a ţiviliza iei este atât de aparte şi s-a
înr d cinat atât de adânc în urzeala civiliza iei, încât este pur şi simplu de
neconceput faptul c acest sistem a fost inventat şi introdus pe parcurs de
c tre anumite persoane. Nu putea surveni o preluare de putere de acest gen.
Dac proprietarii puterii reale au fost într-adev r regii, împ ra ii şi marii
preo i, atunci ei nu ar fi permis ca un str in s le ia puterea. ţe le-ar fi putut
oferi în schimbul puterii lor, când toate propriet ile erau ale lor şi st teau
deasupra sistemului lor juridic? Cu ce i-ar fi putut amenin a, când toat
puterea st tea în mâinile lor, sub form de armat şi servicii de spionaj?
Deşi realitatea este c domnitorii vin şi pleac , sunt tr da i şi omorâ i, iar
relevan a nici aşa nu se schimb niciodat .
 Iar acesta înseamn un singur lucru: faptul c puterea adev rat nu este
şi nu a fost niciodat în mâinile lor.
În capitolele de mai târziu va prinde contur însuşi Sistemul, aşa cum
acesta se manifest în via a de zi cu zi, dând un fel de sistem pentru
interpretarea istoriei, a ştirilor mass-media şi a evenimentelor cotidiene. Ca
urmare a acestui sistem, va ieşi la iveal o conştientizare şi o corela ie de un
asemenea grad, pe care nimeni nu le-ar crede adev rate, îns asta este
realitatea.
Şi aceast realitate va declanşa, în primul rând, o complet respingere
din partea omului. Apoi, o fric teribil . Şi în final, o mânie adânc . Deoarece,
nimic nu ar trebui s fie aşa cum este.
Anhaido a construit un stat care era ascuns în spate înc de la bun
început, a reunit şi a inut sub control comunit ile umane, triburile, satele,
mai târziu oraşele, rile şi imperiile.
Civiliza ia este una dintre cele mai mari şi cele mai str lucite idei din
istoria omenirii. Este f r pereche în natura sa. Este triumful inteligen ei.
Anhaido (sau oricine a fost) este unul dintre cele mai mari genii din istorie.
Îns , e regretabil faptul c şi-a pus genialitatea în serviciul opresiunii.
Civiliza ia trebuia inventat şi trebuia creat . În cazul în care civiliza ia
de ast zi ar disp rea, ar trebui înlocuit cu o nou civiliza ie. Este o necesitate.
Nu este îns necesar ca ţiviliza ia s se bazeze pe opresiune şi s distrug
omenirea.
De ce a creat Anhaido Civiliza ia, nu ştiu. Deşi am teorii, nu pot dovedi
niciuna dintre ele.
Poate c a fost într-adev r un şaman şi era într-adev r singurul membru
supravie uitor al unui trib exterminat. În cazul în care acesta este adev rul,
motiva ia lui trebuie c utat în aceste fapte.
În mijlocul tribului s u nu se afla în pericol, pentru c era un om
important, pe care l-au ascultat, c ruia i-au acordat aten ie. Îns nu avea
putere asupra celorlalte triburi şi din aceast cauz aproape c s-a pierdut.
Poate c datorit acestui lucru a inventat conceptul de a reuni toate
comunit ile umane într-un singur sistem imens.
Iar invizibilitatea acestui sistem poate rezulta din natura sa de şaman,
c ci fiind şaman, puterea lui s-a hr nit din faptul c el e singurul din trib care
a „stat în leg tur ” cu lumea spiritual INVIZIŢIL .
Civiliza ia, adic primul stat, are structura similar cu cea a rilor
vizibile, aflate pe suprafa . Are un guvern, pe care mai târziu îl voi numi casta
suprem ; şi are un sistem administrativ, care include aparatul politic,
economia, institu iile de aplicare a legii şi un fel de re ea mass-media; acest
sistem administrativ este lumea din adâncuri (mélyvilág).
Pe suprafa a Civiliza iei se afl lumea terestr , cunoscut de c tre
oameni, în care exist ri precum Islanda, Arabia-Saudit , Spania, Statele
Unite sau Ucraina.
Lumea terestr (de pe suprafa ) este separat prin ambalaj de lumea din
adâncuri. Ambalajul este iluzia creat de mass-media, o realitate fals , care
func ioneaz pentru a distrage aten ia oamenilor, şi îi aduce într-o stare de
confuzie, din punct de vedere al faptelor.
Ambalajul reprezint toat minciuna din lume, adunat într-un loc.
Ambalajul exist doar şi nu face nimic. Nu este nimic mistic în existen a
şi func ionarea sa. Lumea din adâncuri e vizibil permanent şi e vizibil şi faptul
c afirma iile ambalajului sunt minciuni. Eu v d aceast lume din adâncuri,
v d cum func ioneaz ea. Acest lucru, pur şi simplu se datoreaz faptului c
nu cred în ambalaj. Nu conteaz cât de tare şi pe ce perioad îndelungat
tr nc neşte mass-media ceva, eu ştiu c nu este adev rat, şi din cauza aceasta
îl refuz. Astfel, ambalajul nu m afecteaz .
Respingerea ambalajului nu înseamn c cineva nu se uit la televizor.
Dac crede într-un sul de pergament scris în urm cu dou mii de ani, crede în
ambalaj.
Într-o anumit privin , oamenii sunt for a i s accepte ambalajul,
deoarece întreaga lume r sun de ecoul dat de mass-media. Cu toate acestea,
oricine poate respinge complet, în orice moment, realitatea fals oferit de
mass-media, şi doar datorit acestui refuz, poate vedea lumea din adâncuri.
ţasta suprem st în leg tur cu lumea din adâncuri, şi conduce prin ea
întreaga Civiliza ie, toate componentele acesteia.
Lumea este condus prin re ele, desigur, aceste re ele sunt ascunse.
Una dintre re ele administreaz economia, cealalt re ea politica, a treia
industria violen ei, a patra ideologia.
De industria violen ei apar in infrac iunea, r zboiul, amenin rile de
r zboi, serviciile secrete, armamentul şi tehnologia militar .
De re eaua ideologiei apar ine întreaga mass-media, n scocirea,
r spândirea şi controlarea tuturor felurilor de ideologii. Eu am lucrat în re eaua
de ideologie şi planificam ideologii, ca un mincinos profesionist.
ţasta suprem a creat patru re ele, pentru ca nimeni s nu întrevad
totul, şi pentru ca re elele s se poat controla reciproc.
Ierarhia Civiliza iei este extrem de închis . Fluxul de informa ii este
controlat la modul cel mai strict. Nimeni nu este ini iat mai mult decât este
minim necesar pentru desf şurarea eficient a activit ii sale. Doar cei, care se
afl cel mai sus, cunosc toate secretele.
Din casta suprem sau din lumea din adâncuri nu a ieşit niciodat
nimeni în public ca s vorbeasc oamenilor despre realitate, despre adev rata
fa a lumii. Nu a f cut nimeni, niciodat un asemenea lucru în istorie.
Eu sunt primul tr d tor.
ESEN A PUTERII.
A TREIA LEC IE DESPRE LUME.
Puterea este capacitatea de a realiza deciziile pe care le lu m.
De asemenea, aceast defini ie se refer şi la îndeplinirea viselor,
imagina iei noastre – chiar dac ele nu sunt pe placul celorlal i, sau dac ne
sunt aduse în mod absolut piedici care s contracareze realizarea scopului pe
care ni l-am propus.
Puterea include, astfel, adev rata violen fizic , cât şi amenin area
aferent acesteia.
 Puterea politic este men inut de violen a fizic şi de amenin area ce
apar ine acesteia. Guvernul are nevoie de servicii secrete, de armat şi de
poli ie (într-un cuvânt: de organiza ii de violen ) pentru a-şi putea pune în
aplicare voin a. Dac nu ar avea la dispozi ie aceste organiza ii, aproape to i
politicienii ar avea o via scurt .
O mul ime de oameni au secrete care dac s-ar afla, ar duce la colaps
mental. Acestea, în marea lor majoritate, sunt nişte fleacuri şi sunt în corela ie
mai degrab cu sentimentul de jen , decât cu infrac iunile adev rate. Prin
explorarea şi documentarea acestor secrete, majoritatea oamenilor pot fi inu i
în şah. Aceasta este menirea agen iilor centrale de informa ii.
Urm rirea general , persecu ia, deportarea, închisoarea, şi violen a
armat (v t marea corporal grav sau crima) sunt factori prin a c ror simpl
men ionare şi prin demonstrarea faptului c cineva poate fi distrus de c tre
aceşti factori, pot fi inu i în şah mai mult de 99% dintre oameni. Iar cea mai
mare parte din procentul r mas poate fi inut în şah prin aplicarea efectiv a
acestor factori.
Puterea economic este aparent mai blând decât cea politic . Îns
progresul, locul de munc , siguran a traiului de zi cu zi, averea, acoperişul,
pierderea siguran ei existen iale, teama de a muri de foame pot sili oamenii la
fapte ce contrazic gândirea lucid şi principiile lor.
Puterea economic se bazeaz pe puterea politic . Deoarece economia nu
ar putea func iona f r legile şi organiza iile de violen care o pun în aplicare.
Ceea ce putem observa în lumea mare, putem observa şi la o scar mai
mic . Dac lu m drept exemplu o familie, observ m şi în cazul ei acelaşi lucru
ca şi în cazul politicii şi al economiei: puterea apar ine celui ce are la dispozi ie
for a şi/sau banii.
Iar având în vedere faptul c puterea economic se bazeaz pe puterea
politic , iar puterea politic este men inut prin organiza iile de violen , se
pare c esen a puterii este violen a îns şi sau amenin area aferent acesteia.
Dar aceasta este doar aparen a.
Oriunde am începe cercet rile, imediat ajungem la factorii umani.
Puterea economic şi politic depind de puterea adev rat şi de puterea
aparent (amenin area) a organiza iilor de violen . Îns survin anumite
întreb ri.
De ce îl bag la închisoare ofi erul de poli ie pe omul total necunoscut
lui?
De ce îl împuşc soldatul pe omul total necunoscut lui?
De ce îl condamn judec torul la închisoare sau la moarte pe omul total
necunoscut lui?
De ce filmeaz spionul practicile sexuale ale omului total necunoscut lui?
Superficial privind lucrurile, putem concluziona gr bit c o face pentru
c aşa i s-a spus, deoarece a primit aceast comand .
Dar de ce îl intereseaz care este comanda?
De ce arunc cineva o bomb peste o cl dire în care tr iesc sute de fiin e
umane, ale c ror fe e nu le-a v zut niciodat , ale c ror nume nu le-a auzit
niciodat , şi care, probabil, cu to ii, sunt oameni mai valoroşi decât el? De ce?
 Deoarece dac nu o face, va fi chemat în fa a Cur ii Mar iale şi va fi
condamnat.
Dar de ce va fi chemat în fa a Cur ii Mar iale? Şi de ce va fi condamnat?
Şi pân la urm – de ce s-a f cut soldat?
Dac nu ar fi nimeni soldat, nu ar arunca nimeni acele bombe peste nici
un fel de imobil.
Dac nimeni nu ar fi ofi er de poli ie, nu ar fi nimeni înc tuşat şi b gat la
închisoare.
Dac nu ar fi nimeni judec tor, nu ar fi nimeni condamnat.
Oare câtora dintre to i judec torii lumii li s-a pus cu itul la beregat când
se gândeau ce vor s devin când vor fi adul i, şi li s-a şoptit în ureche cu o
voce plin de ur c „Ori alegi o carier juridic , ori vei muri aici!”? Poate
niciunuia. Poate unuia. Dar ceilal i de ce au devenit judec tori?
Ofi erul de poli ie merge la locul de munc , i se d un nume şi o adres ,
şi se duce s aresteze un b rbat sau o femeie, despre care înainte de o secund
nu ştia nici m car faptul c este pe lume. Iar dac persoana respectiv se
opune, atunci foloseşte violen a, o r neşte fizic sau chiar o ucide. Şi face acest
lucru, indiferent dac persoana respectiv a s vârşit într-adev r sau nu
infrac iunea de care e acuzat . De ce?
Deoarece pentru asta primeşte salariu?
De ce a trebuit s aleag acest loc de munc ?
De ce ar trebui?
Dac cercet m esen a, natura final a puterii, pân la un anumit punct
suntem de acord cu ideea c esen a puterii este îns şi violen a fizic , sau
amenin area acesteia, dar dac s p m îndeajuns de adânc, teza pur şi simplu
se destram , deoarece undeva se sfârşeşte lan ul controlului ob inut prin
violen .
Iar acest lucru este adev rat nu doar din punct de vedere social, ci este
adev rat la fiecare om în parte.
Exist exemple pentru toate, şi exist exemple şi pentru contrariul
tuturor lucrurilor. Putem pune sub semnul întreb rii orice lucru, şi
întotdeauna putem g si o nou întrebare.
Iar dac suntem al naibii de perseveren i, atunci vom ajunge pân la o
întrebare care nu are alt r spuns decât: „Am f cut-o, deoarece pur şi simplu
aşa am decis eu.”
Cu ruguri, cu execu ii publice, cu moartea prin tortur în public o
mul ime de oameni pot fi convinşi s îngenuncheze, s -şi împreuneze mâinile
pentru rug ciune şi s colinde.
Dar asta nu înseamn c vor şi crede.
Pentru ca o idee s fie acceptat este nevoie de alte mijloace, violen a în
acest caz nu func ioneaz .
Indiferent cât de bine disimuleaz cineva faptul c a crezut totul, nu a
crezut nimic, şi îşi joac rolul doar pentru a putea supravie ui „aventura”.
Dar nu va avea nici o iot de credin .
Şi pân nu crede, pân nu consider omul adev rat minciuna oferit , va
trebui inut în frâu printr-o for extern .
 Dac a crezut minciuna, nu mai este necesar for a extern .
ţ ci din moment ce credin a s-a format, el însuşi se va ine în frâu.
Credin a nu poate fi creat cu for a. Pentru formarea credin ei nu este
nevoie de putere, ci este nevoie de ceva foarte diferit.
Este nevoie de prestigiu.
Oamenii cred în spusele personajelor de prestigiu, deci dac dorim ca
oamenii s cread ceva, avem nevoie de prestigii2.
Faptul c lumea este condus de violen , de bani şi de politic – e
aparen . Sub toate aceste lucruri g sim factorul uman: lucruri cum ar fi ideile,
sentimentele, dorin ele, speran ele. Iar în miezul acestor lucruri nu g sim
altceva decât ideologii, sisteme de valori şi viziuni despre lume.
Punctele de vedere generale nu se formeaz de la sine, ci sunt dezvoltate
în mod conştient. O idee despre un anumit lucru poate fi r spândit la fel cum
este introdus în opinia public un nou brand sau o nou celebritate, şi sunt
utilizate cu exactitate aceleaşi instrumente.
S lu m de exemplu Ţig Ţang-ul.
Big Bang-ul a devenit o concep ie unanim acceptat nu datorit faptului
c a fost adev rat. ţ ci cine a v zut c a fost Ţig-Ţang? În fizic exist
nenum rate teorii despre formarea Universului care resping posibilitatea Big-
Bang-ului, îns aceste teorii nu s-au r spândit.
Dac dumneavoastr crede i c toate acestea s-au întâmplat de la sine,
atunci s ne gândim pu in.
ţum poate fi r spândit ceva?
S lu m de exemplu aceast teorie: Universul s-a format prin Big-Bang.
L-a n scocit cineva, undeva. Apoi l-a spus altora. Apoi a ap rut în unele ziare.
Au izbucnit dispute. S-au scris c r i despre el. Au ap rut noi şi noi articole
despre aceast tem . A ajuns la radio, la TV. Apoi a fost acceptat de societatea
ştiin ific . Apoi, de academia ştiin ific . Şi în cele din urm a devenit materie de
înv mânt, iar dac cineva nu a r spuns cu Ţig-Bang la întrebarea cum s-a
format Universul, a primit calificativ slab sau chiar îl puteau l sa corigent.
Adic , însumând: a inventat cineva o teorie, care apoi a fost r spândit şi
f cut arhicunoscut , utilizând instrumentele de comunicare în mas .
Aşa s-a întâmplat, pentru c nu se putea întâmpla altfel.
Acesta a fost r spunsul la întrebarea CUM S-A ÎNTÂMPLAT.
Şi dup ce am conştientizat faptul c teoria Ţig-Bang-ului nu s-a
r spândit de la sine, ci a fost r spândit , putem pune o alt întrebare, care este
mult mai sensibil decât cum s-a întâmplat:
DE ţE au r spândit aceast teorie?
ţe au vrut s ob in prin r spândirea ei? ţe au vrut ca oamenii s
cread prin ea?
ţuvântul prestigiu desemneaz liderul, omul care este urmat. Prestigiul
este cineva sau ceva care este luat în considerare. Prestigiul nu este neap rat
un concept negativ, deoarece dac cineva este în mod demonstrat remarcabil
într-un domeniu, este considerat inevitabil prestigios, adic un om c ruia i se
acord aten ie, iar spuselor lui li se atribuie o importan special .
Problema este respectul prestigiului şi nu prestigiul în sine.
 Acel grad al respectului fa de prestigiu, care e definit în felul urm tor:
„Important este nu ceea ce spune, ci persoana care o spune”.
Aceast atitudine este deja patologic .
Când importan a unui om este exagerat incomensurabil, atunci când un
om este divinizat într-un mod patologic, când un om este urmat orbeşte, iar
ceea ce spune este acceptat f r nici o ezitare ca fiind adev rat, atunci este deja
cu siguran o problem mare.
Iar ceea ce este şi mai r u, este natura greu de observat a acestui
fenomen.
Permite i-mi s v dau un exemplu: dumneavoastr a i putea numi cu
siguran una sau dou persoane care îi urmeaz orbeşte pe al ii, îns ,
probabil c nu observa i faptul c şi dumneavoastr face i acelaşi lucru.
Prestigiul se bazeaz pe încredere. Orice persoan care dispune de
prestigiu, a câştigat încrederea oamenilor. Este posibil faptul ca aceast
încredere s fie fals , deoarece se datoreaz doar unei campanii bine
organizate, dar nu faptul acela conteaz c merit sau nu într-adev r
încrederea oamenilor, ci faptul dac se bucur de încrederea lor sau nu. A
existat o perioad de timp când Hitler se bucura de încrederea a milioanelor de
oameni, deşi nu a meritat încrederea niciunui om. Aparen a este un domn
mare.
Fiecare epoc a avut prestigiul ei favorizat: oameni, oganiza ii şi doctrine,
c rora li s-a atribuit o autoritate supraomeneasc . Aceşti oameni, aceste
organiza ii şi doctrine au fost considerate în acele vremuri ca fiind sursele
incontestabile ale adev rului.
Cândva, în vremurile preistorice şi antice, dac o afirma ie a fost
atribuit unui spirit, demon sau zeu, atunci oamenii au crezut orbeşte c
afirma ia este adev rat . Dac cineva a ap rut cu ştirea c un spirit, demon
sau zeu i-a comunicat s fac acel sau acel lucru, atunci oamenii au executat,
ceea ce ei credeau c „le-a poruncit” acel anumit spirit, demon sau zeu.
În Evul Mediu, Dumnezeu (Hristos, Papa, Biserica, etc.) a fost sursa
incontestabil a adev rului într-o mare parte a lumii. Dac o afirma ie era
v zut ca provenind de la Dumnezeu, oamenii au crezut orbeşte c acea
afirma ie este adev rat .
Apoi a urmat epoca Iluminismului, iar ştiin a a devenit sursa
incontestabil a adev rului. Dac o afirma ie a fost formulat în aşa fel încât s
includ expresii precum „fapt ştiin ific”, „oamenii de ştiin au confirmat” şi
„oamenii de ştiin au dovedit”, sau expresii similare, oamenii au crezut orbeşte
c afirma ia este adev rat .
Fiecare epoc a avut propriul s u prestigiu supraomenesc – şi aceste
prestigii au fost sursele incontestabile, indubitabile ale adev rului.
Indiferent c era vorba de spirite, zeit i, demoni, îngeri, Dumnezeu, sau
chiar ştiin , încrederea era prezent întotdeauna.
Mii şi mii, milioane şi milioane de oameni credeau în acelaşi prestigiu, iar
aceast credin a lor a adus un sistem în via a lor, i-a forjat într-o comunitate,
iar în elegera lor comun , viziunea lor asupra lumii le-au fondat rela iile. Nimic
nu exprim mai bine faptul c apar in unii de al ii decât acordul. Indiferent
care a fost prestigiul în ochii lor, acela s-a bucurat de încrederea lor.
Şamanii, vr jitorii, preo ii şi oamenii de ştiin au s vârşit deasemenea
fapte, care au fost importante, valoroase pentru comunitate. În perioada
respectiv , în zona geografic respectiv , ei au fost oamenii cei mai importan i,
care s-au bucurat de respectul cel mai mare.
Privind lucrurile prin prisma prezentului, am putea condamna, judeca
şamanii, vr jitorii, preo ii timpului vechi, îns , în acea epoc în care ei au fost
sursele cunoaşterii, au efectuat nenum rate fapte care erau utile, de natur
constructiv .
Au existat întotdeauna în istorie centre care erau considerate sursele
incontestabile ale adev rului. ţasta suprem s-a folosit de fenomenul acesta
pentru a-şi r spândi minciunile.
Au fost trimişi în lume ambasadori ca s adere la acel centru care este
considerat sursa adev rului, şi s se dea pe ei înşişi: şamani, vr jitori,
alchimişti, astrologi, preo i, c lug ri, pastori, iar în vorbele lor s pomeneasc
adeseori acele cuvinte mediatoare ale prestigiului supraomenesc precum
„lumea spiritual ”, „zeit i”, „Dumnezeu”.
Trimişii castei supreme se îmbr cau, se purtau, vorbeau şi aparent au şi
tr it ca adev ra ii şamani, vr jitori şi preo i.
Iar din centrul considerat drept sursa incontestabil a adev rului
proclamau minciuni pe care oamenii le-au acceptat orbeşte ca fiind adev rate.
Şi brusc, via a a milioane de oameni a fost paralizat de cea mai
neghioab supersti ie; şi brusc, zeci de mii de oameni „normali”, înarma i pân -
n din i, au invadat şi au nimicit sate paşnice şi au aruncat sugari vii în foc în
zgomotul asurzitor al aplauzelor gloatei.
În timpul „Iluminismului” s-a întâmplat acelaşi lucru, s-a jucat cu
acurate e aceeaşi scen .
ţasta suprem a r spândit ambasadori cu mandatul s se dea drept
oameni de ştiin , s foloseasc termenii tehnici ai ramurii ştiin ei respective,
s îmbrace manierismul aşteptat, caracteristicile stereotipe ale omului de
ştiin , acceptate în perioada respectiv , şi s mint , s mint şi s mint .
Oamenii credeau în ştiin pe bun dreptate, iar când ap reau b rba i şi
femei, care p reau a fi oameni de ştiin şi care vorbeau asemenea acestora,
oamenii au crezut c au de a face într-adev r cu nişte savan i.
Şi credeau în ei.
F r rezerve.
Munca pe care am îndeplinit-o pentru casta suprem în trecutul sfert de
secol, a fost inventarea şi dezvoltarea unor idei sau ideologii pe care le-au
r spândit cu ajutorul prestigiului, sau pe care doresc s le r spândeasc în
lume mai târziu.
Aceste idei de importan evident le-am numit idoli de gând.
Idolii de gând trebuie ambala i în ideologie pentru ca oamenii s cread
în ele.
Idolul de gând este o idee, o concep ie ca de exemplu aceasta: „O minte
s n toas într-un corp s n tos”.
 Acesta a fost un slogan publicitar str vechi, care a dus la cultul trupului.
La dezvoltarea umanit ii au contribuit un num r relativ sc zut de regine
de frumuse e, de fotomodele şi de body-builderi, iar prin urmare, zicala „O
minte s n toas într-un corp s n tos” este o absurditate. Nu avem experien a
care ar sus ine sloganul (c ci „corpul s n tos” nu înseamn s n tate de foarte
mult timp).
Datorit acestui fapt, au dezvoltat o ideologie care a convins oamenii c
este adev rat.
Ideologia este o colec ie de argumente care sus ine ideea central ,
conceptul, idolul de gând.
Iar ideologia este vândut oamenilor de c tre personajele de prestigiu.
Prestigii în spusele c rora ei cred.
Astfel formeaz casta suprem lumea, dup placul ei.
Esen a puterii este, deci, prestigiul. Cel care de ine prestigiul, cel care are
la îndemân acele instrumente prin care poate s fac pe cineva prestigios, sau
poate s distrug credibilitatea cuiva, posed puterea.
Din acest motiv, toat puterea P mântului se afl în mâinile castei
supreme.
DOCTRINA MATERIEI.
A PATRA LEC IE DESPRE LUME.
Viziunile asupra lumii au menirea de a r spunde întreb rilor finale.
Fiecare viziune explic ce este omul, care este rolul s u în Univers, ce
este Universul, de unde provine, ce este via a, ce este moartea, care este sensul
vie ii, respectiv ce este binele şi ce este r ul.
Fiecare viziune asupra lumii r spunde acestor întreb ri fundamentale.
În aceste întreb ri, viziunea materialist este diametral opus tuturor
celorlalte viziuni ale lumii.
A doua lege a termodinamicii este una dintre datele cele mai sus inute
ale ştiin elor naturii. Aceast lege afirm c într-un sistem închis, cu trecerea
timpului, entropia creşte. Entropia înseamn : m sura gradului de
dezorganizare, dezordine, haos.
Putem obiecta, de exemplu, prin faptul c artistul, cu pete de vopsea
aruncate anapoda pe o palet , pe parcursul muncii sale (pe m sura înaint rii
în timp), realizeaz o pictur , iar o pictur cu adev rat reuşit necesit o ordine
imens .
Putem obiecta, de exemplu, şi prin faptul c atunci când cineva
construieşte o cas din pietrele risipite haotic pe p mânt, odat cu trecerea
timpului nu face altceva decât s creeze ordine din dezordine.
Am putea înşira nenum rate exemple similare, fiecare în parte
contrazicând teoria entropiei.
La contraargumentele de mai sus ap r torii legii a doua a
termodinamicii, de obicei, dau r spunsul c legea este valabil privind „spa iile
închise”, şi consider m un spa iu închis locul în care din afar nu se poate
aduce nimic.
ţa r spuns, oponen ii spun c acest lucru nu este posibil, deoarece
pentru a crea un spa iu cu adev rat închis, într-un minuscul cub de 0,5x0,5
milimetri, ar trebui s separ m întregul Univers, ca nu cumva s afecteze ceva
din afar spa iul din interiorul zidurilor cubului. Îns acest lucru este imposibil
de realizat.
Argumentele pro şi contra zboar înainte şi înapoi, dar disputa în sine
este total irelevant . Deoarece casta suprem a înşiruit personajele de prestigiu
(prestigiile) lâng teoria entropiei, iar contraargumentelor nu prea le las loc în
mass-media, teoria a fost acceptat peste tot în lume. Dar nu este cu adev rat
important nici acest lucru.
ţeea ce este cu adev rat important, este faptul urm tor: în anul 1865,
un fizician german, pe nume Rudolf Clausius, a creat legea a doua a
termodinamicii, care s-a bazat pe studiile sale, efectuate cu maşinile cu aburi.
ţu vreo dou zeci de ani mai târziu, casta suprem a considerat c aceast lege
va fi foarte potrivit pentru dovedirea temeiniciei materialismului.
Predecesorul meu de atunci a reformulat pu in legea, şi aşa a început s
fie folosit , şi aşa este folosit şi în ziua de ast zi.
Pân la începutul secolului al XX-lea, s-au format ideologii mai degrab
pesimiste, datorit legii reformulate. S-au n scut concepte, conform c rora
via a va disp rea în mod inevitabil în tot Universul, şi c apoi, însuşi Universul
va disp rea în mod inevitabil, pentru c asta prevede legea a doua a
termodinamicii.
Îns legea a doua REFORMULAT a termodinamicii afirm acest lucru, şi
nu cea original .
Legea reformulat a sunat astfel: „Într-un spa iu închis, pe m sura
înaint rii în timp, dezordinea creşte”.
Iar formularea original a sunat astfel: „Într-un spa iu l sat de izbelişte,
pe m sura înaint rii în timp, dezordinea creşte”.
Deci, nu într-un „SPA IU ÎNCHIS”, ci într-un „SPA IU L SAT DE
IZBELIŞTE”!
Iar „l sat de izbelişte”, ini ial a însemnat c „nu este influen at de c tre
om”.
A fost o chestiune incredibil de mare faptul de a ob ine ca genera ii
întregi s creasc în aşa fel încât s nu în eleag legea entropiei, şi ca s nu
vad diferen a dintre „spa iul închis” şi „spa iul l sat de izbelişte”.
Aceast lege este una dintre teoremele fundamentale ale materialismului.
Doar c este în contradic ie cu materialismul. (Cel pu in în forma sa
original ; iar în forma sa reformulat pur şi simplu nu este adev rat ).
ţ ci ce afirm de fapt aceast lege faimoas , pe bun dreptate? Afirm c
ra iunea creeaz ordine. Şi unde nu este ra iune, acolo exist doar şi exclusiv
HAOS. Acest lucru afirm legea a doua a termodinamicii.
Şi este absolut adev rat.
Şi infirm materialismul.
Legea a doua a termodinamicii aproape c a destr mat materialismul, şi
a oferit o mul ime de îndeletniciri pentru oameni ca mine. Problema a fost
destul de grav . Voi scrie, enumerând teze, ca s fie mai uşor de în eles
gravitatea problemei:
1. Potrivit materialismului, în afar de Universul fizic nu exist nimic.
 2. În Universul fizic toate lucrurile sunt suma reac iilor fizice şi chimice.
3. Via a, intelectul, inteligen a sunt totalitatea reac iilor fizice şi chimice.
4. ţonform legii entropiei, pe m sura înaint rii în timp, haosul creşte.
5. Din experien ele de zi cu zi ştim c , pe m sura înaint rii în timp,
ordinea creşte, în m sura în care ra iunea este prezent .
Şi BUMMM, în acest punct, întreaga viziune asupra lumii s-a pr buşit.
Şi ce au f cut ideologii castei supreme?
Au ap rut cu o nou carte: cu Joker-ul, cu asul din mânec , cartea care
duce totul, care ar da şah-mat chiar şi în poker, şi ar m tura masa.
Iar acest argument, care copleşeşte totul şi pe toat lumea, a fost
hazardul.
HAZARDUL.
Uneori din haos, accidental se naşte ordine.
Accidental, din întâmplare.
Deci punctul 6 sun astfel:
6. Din dezordine, pe m sura înaint rii în timp, uneori se naşte ordine, în
mod accidental, şi se întâmpl deoarece în Univers, în fiecare moment au loc
reac ii accidentale de o cantitate atât de monstruoas , încât unele dintre
acestea cresc întâmpl tor ordinea şi nu haosul.
Iar materialismul se bazeaz pe aceste (s spunem) şase teze.
Aşa arat aceast viziune asupra lumii, dac o priv m de stupefac ia
cauzat de personajele de prestigiu: este atât de asamblat , atât de întemeiat ,
atât de genial .
Au existat timpuri când aproape fiecare personaj de prestigiu din lume se
lupta pentru a convinge oamenii c nu v d bine, nu gândesc bine, c nu au
suficient minte pentru a în elege de ce este totul în regul în leg tur cu
materialismul. (Pentru c nimic nu este în regul ).
Deci, dup o regul de baz a Universului fizic, pe m sura înaint rii în
timp, dezordinea, adic haosul, creşte. Deoarece experiment m faptul c în
pofida acestor lucruri, creşte şi ordinea, materialismul introduce conceptul
hazardului, sus inând c ordinea creşte în mod accidental, atribuind
hazardului toate acele fenomene pe care alte viziuni asupra lumii le explic cu
existen a Lui Dumnezeu şi a spiritului.
La întrebarea „ţe este omul?”, viziunea materialist r spunde c este un
obiect material, care s-a n scut pur şi simplu accidental, dintr-o materie şi
energie, pe parcursul a miliarde de ani.
La întrebarea „ţare este rolul omului în Univers?”, r spunsul viziunii
materialiste este: niciunul.
La întrebarea „ţe este Universul?”, materialismul se întoarce din nou la
hazard, pe care l-a folosit deja şi la întrebarea „ţe este omul?”, şi spune c :
Universul s-a n scut accidental din nimic; a ap rut brusc o super bil în neant,
care era extrem de mic , şi care purta în sine toate materialele şi energiile
existente în prezent, apoi în urma tensiunii sale interioare, super bila aceasta a
explodat subit şi a început s se extind , s se extind întruna, şi înc se
extinde şi în ziua de azi. Iar în explozia aceasta imens s-au întâmplat, se
întâmpl toate.
 Materialismul afirm c credin a în geneza Universului este o
fantasmagorie copil reasc , apoi sus ine c Universul a ap rut brusc în neant.
Diferen a este c Îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu hazardul, şi spune c
Universul a ap rut AţţIDENTAL în neant şi nu a fost rezultatul unei crea ii
conştiente.
La întrebarea „ţe este via a?”, r spunsul materialist spune c este un
simplu fenomen fizic şi chimic, supraevaluat, a c rui caracteristic principal
este de exemplu metabolismul. Existen a sa e accidental , nu are relevan ;
este un lucru material simplu.
În materialism moartea înseamn încetarea asocia iei fizico-chimice
comune a aşa numitei conştiin e a asocia iei fizico-chimice comune de-a aşa
zisei fiin e, în urma descompunerii elementelor de baz ale acesteia. Nu are
relevan .
La str vechea întrebare „ţare este sensul vie ii?”, viziunea materialist
d un r spuns foarte succint: niciunul.
Via a nu are semnifica ie şi nu are scop, este doar o asocia ie
accidental , şi nu se deosebeşte cu nimic, de exemplu, de un pietriş, şi a
întreba care este sensul, respectiv scopul vie ii, este echivalent cu faptul de a
întreba care este sensul şi scopul pietrişului.
În lumea atomilor, a particulelor, a interac iunilor şi a reac iilor chimice,
nimic nu are scop, astfel, nimic nu are sens.
Viziunea materialist este complet diferit de toate celelalte viziuni
asupra vie ii şi prin faptul c nu con ine o idee despre bine şi r u, ba mai mult
de atât, afirm direct c nu exist nici bine, nici r u.
Într-o lume în care totul este mecanic, cum ar putea fi ceva bun, iar
altceva r u?
Pentru a exista bine şi r u, mai întâi trebuie s existe un anumit scop,
îns în materialism via a este inutil , deoarece existen a ei se datoreaz
hazardului.
O mişcare accidental , o coliziune accidental , o descompunere
accidental , sau o reac ie accidental , de o direc ie de un fel sau altul, dar de
altfel lipsit de orice scop, duce lips de scop şi de inten ionalitate, deci,
conceptul binelui şi al r ului este de nesus inut.
Conform materialismului.
Conform viziunii materialiste, omul este un obiect comun; nu are nici un
rol în existen ; tot ceea ce exist s-a n scut accidental şi a devenit aşa cum
este în mod accidental; via a este un neant, moartea este tot un neant; via a nu
are sens, deoarece nu are scop; şi nu exist bine şi nici r u.
Aceast enumerare nu este polarizarea sau simplificarea materialismului.
Este chiar esen a materialismului. Dac îl priv m de ideologie nu r mâne
altceva decât aceste câteva teze.
Deşi ideea de baz a materialismului se întinde pân în antichitate,
extinderea şi r spândirea ei sub form de ideologie abia are o sut de ani. În
timpul acestei sute de ani, concep ia oamenilor asupra propriei lor persoane,
asupra Universului şi asupra vie ii în sine s-a schimbat radical. S-a schimbat şi
concep ia declarat despre valoarea vie ii.
 Acest mic secol a dus omenirea în asemenea tragedii pentru care nu
exist exemplu în istorie.
Au avut loc cele dou r zboaie mondiale, R zboiul Rece; crima şi nebunia
au devenit parte din via a noastr , într-o aşa m sur încât anterior nici nu ne-
am fi putut-o imagina. Potrivit tuturor probabilit ilor, în ultima sut de ani au
murit mai mul i oameni în moarte violent , decât în toate secolele la un loc.
Secolul al XX-lea este epoca materialismului. Spaima dispari iei rasei
umane nu a amenin at niciodat pân acum.
În mod înfior tor, o mul ime de oameni sunt convinşi c în cele din urm
omenirea va disp rea. Şi acest „în cele din urm ” înseamn doar câteva decenii,
sau câ iva ani.
Nici m car un om care a stat deja la mormântul unei mame, unui tat ,
unui copil, unui prieten sau al unui iubit, nu îşi poate imagina ce înseamn cu
adev rat faptul c omenirea este exterminat . Nu îşi poate imagina acest lucru
nici m car un om care este supravie uitorul unui lag r de concentrare nazist.
Dac rasa uman va fi exterminat , atunci dumneavoastr ve i muri şi
vor muri, cu to ii, to i cei pe care i-a i iubit vreodat , pe care îi iubi i acum şi pe
care i-a i iubi în viitor. Va pieri arta, vor disp rea descoperirile şi nu se va mai
realiza nici un vis. Dispari ia total a omenirii nu este o tem care tolereaz
gluma sau iresponsabilitatea.
Numai un nebun ar r mâne cu bra ele încrucişate când este amenin at
propria sa via sau via a unui om important lui. Iar pentru exprimarea
nebuniei inimaginabile extreme a acelei persoane, care r mâne cu bra ele
încrucişate când peste tot în lume, cu to ii sunt amenin a i de moarte, nici nu
exist cuvânt potrivit.
Arunca i din nou o privire peste tezele materialismului şi gândi i-v :
Concep iile noastre despre lucruri ne determin atitudinea fa de
lucruri.
Atitudinea noastr determin faptele pe care le s vârşim.
Acestea sunt adev ruri foarte importante şi evidente.
În materialism nu exist bine, nu exist r u; via a nu are scop; iar omul
nu are nici un rol în existen . Abia credem de o sut de ani acest lucru şi
suntem deja pe moarte – şi, potrivit tuturor semnalelor, vom şi muri.
Nebunia se bazeaz doar pe minciuni. Minciuna este cea mai puternic şi
sofisticat arm de distrugere în mas .
ŞTIIN ŞI SUPERSTI IE.
A CINCEA LEC IE DESPRE LUME.
Probabil c pu ini oameni au o problem în a admite faptul c doctrina
moral a materialismului – în cazul în care putem vorbi despre un astfel de
lucru – este destul de josnic şi a contribuit destul de activ la decaden a,
depravarea umanit ii. Îns , în acelaşi timp, materialismului îi sunt atribuite
nenum rate minuni, realiz ri cu care a binecuvântat omenirea.
Dac e vorba de Dumnezeu, atunci ne vin în minte religii precum
creştinismul; dac e vorba de reîncarnare, atunci ne gândim la religii cum ar fi
budismul.
Şi ce ne vine în minte când e vorba de materialism?
 Ştiin a.
Dac vorbim despre ceea ce au oferit religiile umanit ii, putem aminti
dou lucruri: educa ia moral , respectiv conduita moral şi supersti ia.
Iar dac vorbim despre ceea ce a oferit ştiin a umanit ii, deşi putem
aminti şi bomba cu hidrogen, cât şi armele biologice, accentul nu va fi pe aceste
lucruri, ci pe adev ratele minuni ale ştiin ei, pe realiz rile ei: pe medicina
avansat , pe transportul aerian, pe televiziune, pe tehnologia computerizat ,
etc., etc.
În imagina ia noastr , formula exist cam în felul urm tor:
Dumnezeu, spirit = religie.
Materialism = ştiin .
Îns , acest lucru nu este deloc adev rat, ci este doar rezultatul
manipul rii.
Materialismul şi ştiin a nu sunt unul şi acelaşi lucru, mai mult decât
atât, cele dou nu au nici o leg tur între ele.
Imagina i-v un joc de puzzle de dimensiunea Universului. Dac am dori
s enumer m câte piese de mozaic alc tuiesc imaginea de ansamblu, am avea
un num r de nedescris – s spunem c dup num rul 1 scriem înc o mie de
miliarde înmul it cu o mie de miliarde de zerouri. Ştiin a se ocup cu piesele de
mozaic, cu g sirea acestor piese, cu identificarea lor şi cu constatarea modului
în care aceste piese de mozaic se leag între ele.
Interpretarea semnifica iei imaginii de ansamblu, imagine redat în
întregime de toate piesele de mozaic g site, identificate şi puse la locul lor, nu
este subiectul ştiin ei, ci al filosofiei.
Imaginea de ansamblu va deveni subiectul ştiin ei doar dup ce a g sit şi
a pus la locul lor toate piesele de mozaic.
Îns , ştiin a, pân în ziua de ast zi, a g sit doar o mic parte din piesele
de mozaic, şi nici acestea nu au putut fi identificate şi puse la loc în totalitate.
Materialismul este o viziune asupra lumii, care se ocup cu imaginea
integral , şi care încearc s dea r spuns la întreb rile finale ale existen ei.
Aceasta e filosofie, e ideologie şi nu ştiin . Imaginea de ansamblu nu este
subiectul niciunei ştiin e.
Ştiin ele naturii şi ştiin ele tehnice investigheaz Universul fizic, lumea
material , deci, acestea sunt ştiin e materiale, adic ştiin e care se ocup cu
lucrurile materiale.
ţuvântul „materialism” înseamn : orientare material . Acesta este
denumirea unui curent filosofic.
ţuvântul „material” înseamn : de natur material , legat de substan .
Acesta nu este denumirea unui curent filosofic, nu are nici o leg tura cu el.
Iar curentele filosofice, ideologiile nu constituie subiectul niciunei ştiin e.
Faptul c oamenii de ştiin sunt crescu i tradi ional materialişti, nu este
vina sau natura ştiin ei.
Ştiin a este SINGURUL mijloc pentru în elegerea realit ii.
Nu exist nici o alt metod prin care poate fi cunoscut realitatea.
Scopul ştiin ei este în elegerea realit ii.
 Împ r irea ştiin ei în ramuri este samavolnic , dar esen ial , deoarece
realitatea este atât de vast , încât este imposibil a o cuprinde. Astfel, ştiin a a
fost împ r it în ramuri: fiecare ramur se ocup de cunoaşterea realit ii altor
şi altor domenii.
Cercetarea ştiin ific se leag de o metodologie riguroas .
Ştiin a face observa ii exacte, trage concluzii din aceste observa ii, din
conluzii formeaz teorii, care, dac , sunt corecte, fac posibile noi observa ii.
În felul acesta înainteaz ştiin a în cunoaşterea unor domenii ale
realit ii.
Acest lucru nu are nimic de-a face cu prestigiul, cu banii, sau cu orice fel
de ideologie.
Cercetarea ştiin ific adev rat are tocmai relevan a de a m tura toate
lucrurile de acest fel.
Deci, ştiin a are un scop adev rat, iar acela este cunoaşterea realit ii.
Ştiin a nu are ca scop asigurarea reputa iei unor oameni sau vânzarea
anumitor produse.
Ştiin a este atât de important , şi are o relevan atât de mare, încât,
dac aceasta ar fi în eleas şi de cei care fac abstrac ie de adev ratul ei scop, şi
în locul cunoaşterii realit ii v d doar un mijloc de a dovedi o ideologie,
probabil c ar c dea mor i.
Dac ştiin a, ca şi institu ie, s-ar ocupa de adev rata ei menire, atunci,
casta suprem ar fi fost descoperit şi distrus de foarte mult timp.
Nu exist nici o alt posibilitate pentru cunoaşterea oric rui fel de lucru
sau fenomen cu adev rat existent, decât metodologia cercet rii ştiin ifice.
Metodologia cercet rii ştiin ifice este SINGURA cale a cunoaşterii REALIT II.
Nu este DOAR instrumentul cunoaşterii Universului fizic – ci este
mijlocul cunoaşterii REALIT II. Deci, în cazul în care exist spirit şi exist
Dumnezeu, aceasta este singura modalitate de a ob ine convingere despre ele şi
de a le cunoaşte.
Cercetarea ştiin ific nu const în echipamente complicate şi laboratoare
împu ite, ci în:
1. observa ii corecte
2. în documentarea corect a observa iilor,
3. în concluziile corecte, trase din observa ii,
4. în teoriile corecte, formate din concluzii, care semnaleaz şi fac
posibile observa ii noi.
Aceast metod poate fi folosit de c tre oricine: şi de un filosof, şi de un
preot, şi de un şofer, şi de un poştaş, sau de oricine altcineva.
Realitatea exist şi atât, şi nu este conştient de titlurile de doctor şi de
profesor.
Ştiin a, ca şi institu ie, nu se ocup cu cercetarea realit ii, ci cu
dovedirea viziunii materialiste, adic cu dovedirea unei ideologii.
Ceea ce nu se potriveşte viziunii asupra lumii, va fi impus sau va fi
ignorat. Nici nu v pute i imagina cât de generoas poate fi ştiin a
institu ionalizat în ignorarea faptelor.
 Ceea ce cunoaştem azi ca ştiin este armata castei supreme, alc tuit
din personajele de prestigiu (prestigii).
Aceasta este o armat adev rat , care este pus împotriva min ii, a
ra iunii, şi a gândirii noastre lucide.
SEPAR ŞI ST PÂNEŞTE.
A ŞASEA LEC IE DESPRE LUME.
Cândva, demult, în timpurile ancestrale, pe vremea apari iei
comunit ilor de triburi, atunci când via a deja însemna mai mult decât lupta
perpetu şi a existat timp pentru a medita, odat cineva a observat c sunt
dou sexe: femei şi b rba i. El nu a în eles acest lucru, aşa c a mers la Marele
Prestigiu al tribului şi l-a întrebat de ce exist sexe.
Îns Marele Prestigiu al tribului nu a avut nici cea mai vag idee de ce
exist femei şi b rba i, c ci de unde s fi ştiut, dar pentru c nu a avut nici
suficient curaj de a recunoaşte neştiin a sa, nici minte pentru a-şi da seama c
în elepciunea începe cu „nu ştiu”, a inventat un r spuns şi a min it c acesta
este motivul existen ei sexelor.
Poate astfel a început totul.
Poate c nu se afl altceva în spatele lucrurilor decât o mic afacere
privat a unui om inconştient, laş şi prost, care nu a avut nici puterea, nici
capacitatea de a realiza mult în via , dar ambi ia sa l-a transformat într-un om
f r scrupule.
Poate s-a întâmplat astfel.
Dar este posibil ca începutul s fi fost mult mai conştient, şi tocmai de
aceea, mult mai r u.
inte false, n scocirea modelelor negative, incitarea conflictelor – în
aceste lucruri casta suprem este imbatabil .
Separ şi st pâneşte. Aceasta este denumirea jocului preferat al castei
supreme, joc pe care, pe parcursul miilor de ani, l-a dezvoltat la perfec iune.
Tipologiile ideale ale sexelor par a fi lucruri comice, simpatice. Ca şi cum
natura ar fi ordonat s existe femei şi b rba i, ca femeile s aib grij de copii şi
de cas , iar b rba ii s se lupte şi s vâneze. Toate astea sunt atât de reale! ţel
pu in, cu tipologiile ideale ale sexelor de atâtea milenii în spatele nostru, în mod
sigur.
ţasta suprem trage sforile în mod constant pentru a distrage aten ia
oamenilor de la realitate, adic de la func ionarea castei supreme îns şi. Pentru
ob inerea acestui lucru inventeaz şi vinde oamenilor jocuri. Aceste jocuri le
sufoc gândirea, le macin energia şi le ocup timpul.
Criza din Orientul Mijlociu, conflictele britanicilor şi ale irlandezilor. toate
acestea nu au nici un sens. Oamenilor le place s tr iasc în pace, le place s
viseze şi s realizeze ceea ce au inventat. Atunci de ce s-ar lupta unii împotriva
celorlal i? De ce s-ar omorî? De ce şi-ar devasta casele reciproc?
Ei bine, pentru c , şi doar şi exclusiv pentru c se ascunde în spate o
cast suprem , ale c rei interese sunt s a â e conflicte.
Confruntarea dintre religii, curentele filosofice, contradic iile dintre şcolile
oculte, conflictele dintre popoare şi dinastii, ostilit ile raselor şi r zboaiele
declanşate din cauza diferen elor culturale sunt toate artificiale şi servesc acel
singur scop de a DISTRAGE aten ia, interesul, gândirea, sentimentele, energia
şi timpul oamenilor. Nu au nici un alt motiv aceste conflicte.
ţea mai str lucit inven ie a castei supreme în sfera duşm niei a fost
învr jbirea sexelor. Prin asta a condamnat umanitatea la conflict intern
perpetuu. S-ar putea spune c a creat o tensiune r zboinic constant , şi a
f cut acest lucru în modul s u obişnuit – adic a prins o idee, pe care a
transformat-o într-un idol de gând, pe care l-a înconjurat cu o ideologie, adic
cu minciuni, apoi şi-a implementat personajele de prestigiu şi ele au înrobit
umanitatea.
Iar rezultatul?
Rezultatul a fost ceea ce au dorit.
Vie i distruse, deraiate; mase uriaşe de oameni care nu au devenit
niciodat ceea ce puteau s devin .
Tipologiile ideale ale sexelor par a fi legile naturii, deşi nu sunt. Acestea
sunt ideile unui singur om, care au fost r spândite şi acceptate. Tipologiile
ideale ale sexelor nu sunt legi ale naturii, ci doar consensuri.
Acestea se schimb din timp în timp, ba chiar pot fi diferite în func ie de
zonele georgrafice. Ele decid ce se aşteapt de la o femeie şi ce se aşteapt de la
un b rbat. Persoana care nu îndeplineşte aştept rile, nu va fi considerat cu
adev rat o femeie, sau cu adev rat un b rbat.
Ini ial, tipologiile ideale ale sexelor se refereau doar la comportament, la
felul în care o femeie sau un b rbat trebuie s se comporte în diferite situa ii.
Cine nu s-a comportat conform aştept rilor, a fost supus unor sanc iuni
diferite.
Pedeapsa putea fi dispre , ostracizare sau chiar exterminare. A existat şi
exist o asemenea tipologie ideal a sexelor, potrivit c reia femeia este
proprietatea material a b rbatului, iar dac p catul femeii este simplul fapt c
în timpul vorbirii nu pronun cuvintele cu accentele aşteptate, deja poate fi
ucis doar pentru acest lucru.
Acesta este obiceiul!
Asta cere cuviin a!
Am putut auzi de milioane de ori cu to ii acest lucru, dar oare de unde
provine un obicei? Şi de ce s-a r spândit? Şi de ce TREBUIE respectat? Şi cine
spune ce este cuviin a? Şi de ce trebuie respectat ?
Deci, tipologiile ideale ale sexelor, care vorbesc despre comportament –
cum poate fi v zut – sunt oportunit i excelente pentru a oprima oamenii prin
raportarea lor la acestea. Din acest motiv şi NUMAI din acest motiv le-au
inventat. Aceasta este func ia lor.
Tipologiile ideale ale sexelor sunt pretexte pentru a constrânge oamenii la
anumite lucruri, sau pentru a îi exclude. ţhiar dac men ion m lucruri care
sun bine, ca de exemplu: un b rbat trebuie s fie curajos; chiar şi nerostit,
poart în sine ideea c curajul nu e feminin.
Asta înseamn deja excludere.
Sexul slab.
Oh, eu sunt doar o femeie slab !
Dac aş fi b rbat, i-aş trage acum un pumn de.!
 ţând înc lucram în serviciile secrete, am cunoscut personal câ iva
ucigaşi profesionişti. A fost printre ei o americanc de origine polonez . O floare
fragil foarte scund şi sub ire, cu un chip atât de frumos, încât omul aproape
a considerat-o un personaj din basme. Era pus al turi de b rba i, care urmau
s fie lichida i, ca şi prieten , secretar , şoferi , asistent , sau ceea ce s-a dat
de fiecare dat .
Dac a primit semnalul, a ucis inta, dup care a disp rut.
A ucis întotdeauna cu mâinile goale.
Uneori, b rba i mai înal i cu dou capete, cu şaizeci-optzeci de kilograme
mai grei, de zece ori mai puternici decât ea.
Când am întâlnit-o ultima dat avea dou zeci şi cinci de ani, şi avea în
spatele ei patrusprezece crime comise. Nu s-a r nit niciodat şi nu a dat
niciodat de necazuri. A ucis cum al ii respir .
Odat am întrebat-o cum o face? A spus c loveşte gâtul, de foarte
aproape, şi rupe traheea. Dac , din anumite motive, nu ar avea acces la gât,
atunci îi scoate ochii intei, şi dup aceea rupe traheea.
Am întrebat-o cât for necesit ruperea traheei?
Mi-a ar tat.
Am stat fa în fa , într-un birou; eu purtam costum, ea purta blugi
închişi şi pulover bordo. Şi-a prins p rul castaniu deschis, câteva şuvi e îi
atârnau pe frunte. Când zâmbea fa a ei str lucea. Ochii ei albaştri, grandioşi şi
senini erau ca ochii unei feti e nevinovate. Trupul ei emana inofensivitate.
Mi-a ar tat dantura ei perfect , alb ca z pada, a aruncat o privire peste
ceasul ei, şi între timp, cu cealalt mân a tr snit.
M-a lovit. Peste gât. Aproape cu un centimentru lâng trahee.
Mi-a distras aten ia ca un magician de la mişcarea iute ca fulgerul. Nu a
fost o lovitur puternic , doar mi-a amor it pu in gâtul pentru câteva minute.
Am mai conversat pu in, râzând dup demonstra ie, dar eu am transpirat
de tot. P rea atât de mic , lipsit de ap rare. Am crezut c în cazul în care ar
avea loc violen între noi, aş rupe-o în dou , ca pe un pai. Dar m-am înşelat.
Dac ar fi vrut s m omoare, m-ar fi omorât, cu o singur lovitur mic , iar eu
nu aş fi avut nici o şans împotriva ei.
Ei bine, atât de inofensiv este o femeie.
Acel fenomen, cum c o femeie nu lupt , sau dac o face, nu o face
eficient, nu se datoreaz barierelor fizice, ci barierelor mentale.
Tipologiile ideale ale sexelor sunt bariere mentale.
Când tipologiile ideale ale sexelor trec dincolo de comportament,
conflictul pe care îl provoac se va amplifica şi mai mult.
Prin ele se poate ajunge ca omul s devin duşmanul familiei sale, sau
propriul s u duşman.
ţ ci, ce se va întâmpla în cazul în care casta suprem va n scoci un nou
idol de gând, apoi îi va fabrica o ideologie, iar apoi va implementa personajele
de prestigiu şi mass-media, şi VA IMPUNE minciuna scornit ca fiind
adev rat ?
S presupunem c acest idol de gând sun astfel: femeile înalte şi suple
sunt cele mai atractive, adev ratele femei.
 Şi s presupunem faptul c marea majoritate a femeilor din lume NU
SUNT AŞA.
Ei bine, ce fel de rezultat ob inem în acest caz?
Un adev rat horror.
Vie i ruinate, rela ii distruse, auto-evaluare teribil , şi o lupt continu
pentru ob inerea unei conforma ii corporale, oferit ca un ideal.
Cu alte cuvinte, rezultatul pe care îl ob inem este: conflicte între oameni,
conflicte în cadrul familiei („De ce n-ai putut s te m ri i cu un b rbat mai
înalt?! Din cauza ta trebuie s fiu singuratic ! Mi-ai ruinat via a! Du-te
dracului, mam , du-te dracului!”), şi conflicte în sufletele oamenilor.
Cândva, demult, femeile mai corpolente, pu in plinu e au fost considerate
sex-simbolul feminin. În acea vreme erau criticate femeile zvelte. Deoarece
cineva este criticat întotdeauna. Aceasta este relevan a acestor lucruri.
Iar în cazul în care casta suprem va n scoci faptul c b rba ii înal i, cu
fizic atletic sunt adev ra ii b rba i, atunci ce se va întâmpla cu ceilal i b rba i,
care nu au un corp similar?
Apoi urmeaz sexul. Sânii unei femei s fie mari. Dar ce se întâmpl cu
acele femei care nu au sâni mari? O femeie s aib sâni mici, ascu i i. Dar ce se
întâmpl cu femeile ai c ror sâni nu sunt aşa? Penisul unui b rbat s fie
imens. Şi ce se va întâmpla cu b rba ii ale c ror penisuri nu sunt imense? Un
b rbat s aib p r des pe piept. Şi ce s fac cei care nu au?
Oricum am privi lucrurile, fiecare tipologie ideal a sexelor exclude
miliarde de oameni.
Tipologiile ideale ale sexelor, care vorbesc despre comportament şi
caracteristicile fizice, au cauzat atâta durere, atâta pierdere, atâtea decese,
atâtea vie i distruse, atâtea rela ii rupte, atâta ur de sine, atâtea sentimente
de inferioritate, atâtea conflicte în lume încât, capabil trebuie s fie cel care
reuşeşte s treac peste atâtea orori şi s vad esen a din spatele lucrurilor.
Esen a, acel lucru, pe care toate acestea îl ascund.
CÂT sunt de conştiente toate acestea!
Valoarea unui om este determinat de înzestr rile fizice ale acestuia.
Legitimitatea existen ial a unui om este determinat de faptul dac este
acceptabil corpul s u potrivit unei anumite tipologii ideale a sexelor (sau nu).
Aceşti idoli de gând s-au n scut în str fundurile aliena iei.
Ira ionalitatea lor este de un asemenea grad încât nu poate fi dep şit , şi
totuşi s-au r spândit pe întreaga Planet , în lung şi-n lat.
Lumea noastr func ioneaz pe baza inep iilor incomensurabile şi pe
baza dobitociilor des vârşite.
Ceea ce gândeşte omenirea despre sine, despre civiliza ie, despre via şi
despre Univers, este total nefondat şi este o mare prostie.
Datorit unor viziuni hilare, nerealiste au izbucnit r zboaie, şi au fost
masacrate mul imi.
Este foarte greu s ne confrunt m cu faptul c ideile noastre sunt lipsite
de sens. Este îngrozitor de greu de acceptat acest lucru. Şi este atât de dificil,
deoarece dac accept m faptul c ceea ce nu are sens, nu are sens, trebuie s
admitem şi faptul c nici noi înşine nu putem fi atât de inteligen i precum am
crezut.
Dar pre ul acesta nici nu este atât de piperat precum pare la prima
vedere.
ţasta suprem împreun cu armata sa (personajele sale de prestigiu) şi
prin controlul mass-media ne-a înnebunit şi ne-a luat via a.
Deoarece suntem mor i vii.
Mor i vii, fa de cum am putea fi, dac nu ar fi f cut cu noi toate acele
lucruri, pe care le-au f cut.
Dac r mânem la tipologiile ideale ale sexelor, şi dac analiz m ce am
pierdut din cauza lor, ne înghea sângele în vene.
În momentul acesta, pe P mânt, mai multe miliarde de femei şi de
b rba i nu înva nimic, nu inventeaz nimic, nu descoper nimic, nu creaz
nimic şi nu duc la bun sfârşit nimic, deoarece nu cred c acest lucru este
posibil.
Gândurile şi sentimentele acestor oameni graviteaz în jurul tipologiilor
ideale ale sexelor, şi încearc s se comporte corect, s tr iasc corect, s -şi
formeze corpul cum TREŢUIE, ca s fie accepta i, sau încearc , într-un fel
anume, s fac fa acelei ţONSTRÂNGERI TERIŢILE, cum c înzestr rile lor
fizice nu sunt aşa cum sunt cele pe care le aşteapt din partea lor actualele
tipologii ideale ale sexelor.
În acest moment sacru capacit ile miliardelor de oameni sunt legate în
noduri de câteva concepte false şi josnice. Iar dac privim faptele din
perspectiv istoric ? Atunci, câ i oameni, şi câte vie i g sim?
Se spune c în general femeile sunt mai proaste decât b rba ii. Dac
cineva se uit în jur în lume, poate vedea c acest lucru este adev rat. Îns de
ce?
R spunsul poate fi g sit în tipologiile ideale ale sexelor. ţu ce se cuvine
s se ocupe o femeie, şi cu ce se cuvine s se ocupe un b rbat?
Şi dac arunc m o privire asupra istoriei omenirii, putem vedea acea
mul ime de femei, care nu au creat, nu au descoperit, nu au inventat şi nu au
dus nimic la bun sfârşit, deşi erau capabile s fac aceste lucruri – dar un ideal
le-a împiedicat în a le înf ptui.
Şi exact acelaşi lucru este valabil şi la b rba i.
În cazul în care femeile şi b rba ii şi-ar alege meserie, art şi alte
preocup ri pe baza orient rii şi intereselor lor naturale, în loc s -şi iroseasc
timpul pentru urm rirea idealurilor de sex feminin şi masculin, oare unde ne-
am afla deja?
În cazul în care casta suprem nu ar fi a â at conflicte între sexe cu
întrebuin area principiului „separ şi st pâneşte”, m întreb când am fi pus
pentru prima dat piciorul pe Lun ?
În anul 1600, în locul expedi iei genocide a inchizitorilor demen i?
Sau chiar mai devreme?
Ştiu c poate p rea o exagerare ceea ce voi spune, îns eu vorbesc despre
mai multe miliarde de artişti, oameni de ştiin şi exploratori poten iali, dintre
care niciodat niciunul nu a devenit artist, nici om de ştiin , nici inventator!
 ţu toate c ar fi putut deveni!
Dar nu a devenit.
Deoarece casta suprem a dorit s nu fie, şi au ajuns mai degrab sclavii
tipologiilor ideale ale sexelor, impuse de c tre armata personajelor de prestigiu.
Rezumat pe scurt şi succint: atât am pierdut pân în momentul de fa ,
pentru c am crezut în vorbele personajelor de prestigiu, în faptul c EI ŞTIU
MAI ŢINE, iar noi vedem r u, gândim r u şi credem r u. I-am crezut când ne-
au zis c suntem proşti. Iar când am crezut acest lucru am şi devenit proşti.
Dup o munc de dou zeci şi cinci de ani, efectuat pentru casta
suprem , pe unii poate îi irit faptul c formulez cu „noi”, faptul c m consider
ca f când parte din specia uman , dup ce un sfert de secol am lucrat
împotriva acesteia.
Nu am nici o scuz .
Nu conteaz pentru ce fel de minciuni am decis s lucrez pentru ei. Am
lucrat pentru ei, şi am d unat lumii. Acesta a fost rezultatul deciziei mele, şi
numai decizia conteaz .
Am greşit, dar pot s -mi recunosc greşelile, şi am dreptul de a m opri
din greşeli.
Am comis crime pe care nimic nu le poate atenua, dar am dreptul s
încetez cu s vârşirea crimelor.
Am fost prost, dar am dreptul s m trezesc.
Am fost orb, dar am dreptul s v d.
Acest lucru este valabil atât pentru mine, cât şi pentru orice alt
persoan .
ţasta suprem ne-a luat min ile, dar putem recunoaşte acest lucru, şi
avem dreptul de a ne redobândi ra iunea.
Trecutul a trecut.
STELE DEţ ZUTE.
A ŞAPTEA LEC IE DESPRE LUME.
În Washington Dţ se afl o cl dire numit ţasa Alb , pe care o cunosc o
mul ime de oameni. Aceast cl dire se afl acolo. Se afl acolo, într-un loc, nu
se mişc , se vorbeşte mult despre ea, oamenii se pot duce acolo şi o pot vedea,
şi oricine ajunge acolo, din orice ar , nu conteaz câ i ani are, dac e b rbat
sau femeie, alb sau de culoare, asiatic, eschimos, sau orice altfel de persoan ,
dac merge acolo unde se afl ţasa Alb , şi priveşte în direc ia în care se afl ,
atunci o va vedea. Din acest motiv, ţasa Alb a devenit punct de referin .
Luna şi stelele sunt de asemenea puncte de referin . Sunt puncte de
referin , deoarece se afl sus pe bolta cerului şi oricine le poate vedea dac se
uit în direc ia în care se afl ele. Din acest motiv oamenii celebri au fost
numi i stele.
Se aflau pe scen , sau ap reau pe ecranul de cinema, chipurile lor se
puteau vedea peste tot, se ocupa şi mass-media de ele, şi prin urmare, când a
venit vorba de o anumit celebritate, oamenii ştiau cine e persoana respectiv .
Orice lucru care poate fi v zut de c tre oricine, şi c ruia i se acord
suficient aten ie, va deveni punct de referin .
 A fi celebru înseamn : a fi punct de referin . A fi o celebritate nu este un
mod de via , ci este mult mai mult decât atât.
A fi star înseamn : a fi model, a fi pild , a fi exemplu.
Înseamn : a fi profesor.
A fi celebru înseamn a înv a. Fiecare star e înv torul poporului,
indiferent c îi place sau nu acest lucru, indiferent dac el crede asta sau nu.
Şi dac arunc m o privire peste celebrit ile lumii, peste acei oameni pe
care masele îi admir şi îi urmeaz , şi constat m câ i dintre ei sunt psihopa i,
sau infractori comuni, sau pur şi simplu doar nişte retarda i mintal, atunci
g sim o explica ie destul de bun pentru halul în care este lumea.
ţelebrit ile sunt personaje de prestigiu.
Cu ajutorul lor se pot vinde articole de vânzare, gânduri, idei, concep ii,
sisteme de valori şi stiluri de via .
S lu m de exemplu un muzician care presteaz în fa a a o mie de
oameni. Se afl pe scen , iar ceilal i se afl jos în public şi se uit sus şi v d
muzicianul. Prin urmare, va conta foarte mult ceea ce spune şi reprezint
muzicianul. Dac scrie un cântec despre cât de minunat e s fumezi
marijuana, sau în via a sa privat consum heroin , atunci prin aceste fapte va
face cu adev rat ca oamenii s se drogheze – fapt pentru care ar trebui s fie
arestat, sau ar trebui s fie exterminat.
Deci, r spunsul corect la întrebarea de ce în pofida tuturor lucrurilor, a
absen ei totale a exemplelor bune, a reputa iei proaste, a dovezilor, a efectelor
nocive evidente ale drogurilor, a dovezilor ştiin ifice adev rate, în pofida
nenum ratelor vie i ruinate, a creşterii nivelului criminalit ii, a „sinuciderii
sociale” rezultate din consumul de droguri, şi în pofida faptului c NU EXIST
NICI UN EXEMPLU ca dependen a de droguri s -l fi f cut pe cineva mai bun,
totuşi, de ce recurg milioane de tineri la substan e psihoactive, trebuie c utat
în atitudinea idolilor lor fa de droguri.
Cel mai de succes dealer de droguri din lume este un superstar
dependent de droguri.
Nimeni nu este capabil s fac atâ ia oameni dependen i decât exemplul
lui.
Am reuşit s ajungem la punctul în care, în ziua de azi, oamenii se laud
c sunt nebuni. Se laud . SE POT L UDA!
Niciodat în istoria omenirii nu au fost lucruri atât de uşor acceptate
depravarea şi nebunia, ca în ziua de ast zi.
Realizarea acestui lucru a necesitat o treab foarte serioas şi foarte
chibzuit , deoarece trebuia distrus luciditatea natural a genera ii întregi.
ţum r spândeşte casta suprem abera iile sexuale? ţum r spândeşte
dependen a de droguri? ţum r spândeşte depravarea?
Arat exemple.
Aduc câteva figuri ciudate, le acord suficient aten ie cu ajutorul mass-
media, şi sunt prezentate ca şi cum ar fi oameni de mare succes şi extrem de
ferici i, şi prin aceste lucruri le transform în personaje de prestigiu şi puncte
de referin – îns aceşti oameni sunt nebuni!
Aceşti oameni arat un exemplu r u.
 Reprezint un set de valori anormal.
În felul acesta func ioneaz ambalajul, în acest fel îndreapt aten ia
oamenilor spre anumite lucruri. În felul acesta creaz noi şi noi personaje de
prestigiu – cu ajutorul mass-media şi cu ajutorul personajelor de prestigiu
precedente.
Încerca i s g si i un star în literatur , în muzic sau în filme, în lumea
de afaceri, în politic sau în mediul academic, care este perfect normal, care
reprezint un set de valori normal, care tr ieşte în aşa fel, se comport în aşa
fel, iar prin muzica sa sau prin filmul s u transmite un model care merit
acceptat şi urmat!
Ve i g si asemenea exemple, dar însp imânt tor de pu ine.
ţultura este în declin, ambalajul prezint oamenilor un stil de via , o
viziune despre lume şi un comportament din ce în ce mai josnic drept un
„exemplu bun”, drept un set de cerin e.
Cu cât celebritatea cuiva este mai mare, cu atât este mai mare prestigiul
de care dispune acesta.
Majoritatea celor mai mari staruri ai lumii sunt nişte figuri dec zute, care
se comport în mod delirant, tr iesc asemenea unui nebun, iar valorile pe care
le transmit nu sunt valori. Partea semnificativ a celor mai mari staruri sunt
oameni cu adev rat bolnavi.
Şi nu este o simp coinciden faptul c tocmai din aceşti oameni au
f cut staruri!
Arta este un subiect foarte sensibil pentru casta suprem . Nu exist nici
un alt lucru care se leag atât de strâns de libertate precum arta, şi nu exist
un alt tip de om care poate fi asuprit mai greu decât artistul.
În timp ce casta suprem a subjugat relativ destul de uşor via a
ştiin ific , şi oprimarea exercitat peste aceast zon o poate men ine acum
chiar şi cu un efort mic, artei trebuie s îi acorde o aten ie foarte serioas şi în
ziua de azi.
S-au r spândit dou minciuni mari în leg tur cu arta, care practic, au
distrus adev rata art . Aceste dou minciuni sunt urm toarele:
1. Arta înseamn auto-exprimare.
2. Scopul artei este divertismentul.
Ambele stau foarte departe de adev r. Şi ambele sunt prielnice pentru a-i
devia pe o cale greşit aproape pe to i cei care încearc s creeze ceva.
Minciuna, conform c reia arta înseamn auto-exprimare, a condus la
faptul c din ce în ce mai multe lucruri au început s fie numite art , şi din ce
în ce mai multe figuri excentrice au început s fie considerate artişti.
În felul acesta s-a format acea percep ie cum c artistul nu este complet
normal, are o privire ce oas , nu are rela ie cu realitatea şi se comport ca un
vis tor, etc.
ţealalt minciun , care a afirmat c scopul artei este divertismentul, a
condus la faptul c oamenii au crezut c arta are menirea de a-i face pe oameni
s uite de realitatea deprimant .
ţasta suprem , prin aceste dou minciuni gogonate, a târât arta în noroi,
a şters func ia ei original , şi practic, a neutralizat-o de tot.
 În ziua de azi, se pare c deşi arta este un lucru amuzant, nu are o
semnifica ie mai aparte, şi aproape orice lucru este mai important decât arta.
Deşi arta este, probabil, chiar mai important decât ştiin a.
De la începutul anilor 1980 am lucrat pentru casta suprem ca şi inginer
proiectant al ideologiilor. O parte considerabil a responsabilit ilor mele, mai
ales în primii ani, a stat în leg tur cu arta.
Casta a avut un eşec de propor ii în domeniul science-fiction, care i-a
demonstrat pericolul imens care o pândeşte în art .
În prima parte a secolului al XX-lea sci-fi-ul a câştigat teren mare, şi
acest lucru nici nu era împotriva castei supreme, deoarece genul era ştiin ifico-
fantastic, datorit faptului c scriitorii flec reau minciuni înghi ite. Dac cineva
nu a f cut acest lucru, lucrarea sa a fost imediat „retrogradat ” ca şi fantasy.
Numai c întreaga nebunie sci-fi a avut un efect secundar, pe care
predecesorul meu de atunci, pur şi simplu nu l-a recunoscut la timp. Iar acest
lucru a fost faptul c nuvelele şi romanele (şi oarecum şi filmele) despre spa iul
cosmic au creat în oameni un interes atât de mare fa de spa iul cosmic, încât
vrând-nevrând, casta a instituit un program spa ial, care practic, nu a servit
nici un alt scop decât s demonstreze dificult ile şi non-sensul c l toriei
spa iale.
Scriitorii epocii de aur a genului science-fiction, prin faptul c au
introdus în opinia public prin poveştile lor visul c l toriei spa iale planetare şi
interstelare, au creat programul spa ial. Aşa s-a întâmplat, f r nici cea mai
mic exagerare.
Înv ând din toate acestea, de atunci, casta suprem este mult mai
precaut în evaluarea operelor de art aparent nevinovate, şi în cazul celui mai
mic factor perturbator, intervine imediat.
La începutul anilor şaptezeci, în Statele Unite ale Americii a ap rut un
nou trend muzical, mai precis în Bronx-ul newyorkez. La finalul deceniului a
început s devin popular, în 1979 a ap rut primul disc, iar trendul nou s-a
r spândit în lumea larg . Acesta a fost rap-ul.
Un cântec, pe nume „Message”, publicat în anul 1982 a stârnit interesul
castei fa de genul acesta, care purta în sine mesaje politice serioase despre
opresiune. Deja, chiar în acel an, am primit mandatul pentru distrugerea rap-
ului.
Am urmat procedeul obişnuit şi în cazul rap-ului.
Trebuie ca fiec rei genera ii s îi fie oferite câteva simboluri, pe care le
pot asocia cu libertatea, şi care s îi fac s se simt liberi. Deşi niciodat nici o
genera ie nu a primit libertate de când e lumea şi p mântul, a primit în schimb
simboluri.
Aşa au devenit simboluri ale libert ii fleacuri, ca de exemplu p rul lung,
fusta mini, blugii rup i sau cursele infernale de pe autostrad .
Asta au primit oamenii, nimic altceva.
Fiecare genera ie are nevoie de câteva nimicuri, împotriva c rora se poate
revolta. Acesta este principiul. Fiecare genera ie se revolt împotriva sistemului,
deşi nu ştiu ce înseamn sistem. R zvr tirea lor a fost întotdeauna un fel de
mişcare de nesupunere, indiferent cum au numit-o, şi niciodat nu a fost o
revolt real .
Politicienii, sau tiranii sau asupritorii, sau în elep ii, sau idio ii ( sau
oricum s-ar numi întruchiparea sistemului în perioada respectiv ) au spus c e
interzis consumul de alcool la minori. Şi la ce a dus asta? Milioane de oameni
credeau c se revolt împotriva sistemului dac consum alcool înainte de
vârsta de optsprezece ani.
Apoi a urmat drogul, a urmat promiscuitatea sexual , criminalitatea
îns şi. Şi din nou, milioane de oameni au crezut şi cred c se revolt împotriva
sistemului dac consum droguri, dac se prostitueaz şi dac comit
infrac iuni de o gravitate minor sau major .
Şi în mod ciudat, nu şi-au dat seama c ceea ce fac ori e total lipsit de
sens (ca de exemplu p rul lung, de care nu e interesat casta nici în cea mai
mic m sur ), ori e auto-distructiv (ca de exemplu alcoolul sau drogul), ori
duce omul la sinucidere social total (ca de exemplu mişcarea hippie sau
moda criminalit ii).
Pur şi simplu au c zut în capcana castei supreme în timp ce credeau cu
înverşunare c acum s-au revoltat bine împotriva ei.
Şi eu însumi am urmat clişeul schi at de mai sus când am f cut din rap
(care a fost de fapt ultima art muzical liber ) obişnuita revolt stupid „anti-
sistem”.
Pentru a face acest lucru, în primul rând am inventat minciuna central ,
idolul de gând.
Inspira ia mi-a venit dintr-o zical roman veche, care suna astfel:
„ţarpe Diem” – „Tr ieşte în ziua de azi”.
Am reformulat aceast zical , iar în loc de „Tr ieşte în ziua de azi” am
schimbat semnifica ia în „Tr ieşte pentru ziua de azi”. Diferen a între cele dou
zicale const doar într-o singur prepozi ie, îns semnifica ia original s-a
inversat. „Tr ieşte în ziua de azi” înseamn „Ac ioneaz , nu amâna!”, îns
„Tr ieşte pentru ziua de azi” înseamn „Ignor viitorul!”
În aceasta form nou , zicala era deja foarte utilizabil pentru a oprima,
a nenoroci oamenii. Deoarece dac exist numai ziua de azi, exist numai clipa,
atunci toate vorbesc despre experien ele momentane, prin urmare, orice lucru
poate fi înf ptuit: poate s fie cineva liniştit infractor, alcoolic, dependent de
droguri, sau orice altceva, important e s nu aib nici un sens ceea ce face.
Ideologia, care a înconjurat minciuna central , a con inut minciuni
precum „Doar banii conteaz , deoarece banii controleaz totul”, „Infractorii
sunt adev ra ii rebeli”, „Lumea nu poate fi schimbat ”, „Sistemul judec toate
lucrurile pe baza culorii pielii” (bunul obicei vechi al castei, a â area
conflictelor, este prezent pretutindeni), etc.
Dup acesta a mai urmat doar transformarea unor delincven i dec zu i
în nişte staruri (care necesit bani şi mass-media), şi totul a mers într-un fel
propriu.
Ast zi în cultur rap-ul reprezint publicitatea num rul unu a vie ii de
infractor şi a sistemului de nonvalori.
 Înc mai apar texte „dure”, mesaje ideologice, politice şi religioase, îns
acestea deja sunt doar nişte elemente de genuri obişnuite, o mic tânguial pe
care nimeni nu o ia în serios.
Pe cei care se revolt împotriva ei, casta suprem îi trateaz în felul
urm tor: le cump r sufletele pentru nişte bani, pentru un mic renume, pentru
pu in sex, şi aceşti „r zvr ti i”, începând de aici, apar ca nişte propagandişti,
f r îns s observe acest lucru.
Deşi nu pot vedea în c r ile castei supreme, se pare c se tem de art
mult mai mult decât de ştiin .
De ce se ab in atât de mult de la ea?
Acest lucru poate fi în eles numai dac ştim ce este arta în realitate.
Arta este cea mai pur form de comunicare.
În consecin , arta trebuie s fie mai presus de toate, INTELIGIŢIL .
Arta este, deci, comunicare, care are dou componente: estetica şi
adev rul.
Estetic pentru a face comunicarea uşor de acceptat, şi adev r pentru a
avea sens, folos de a accepta (de exemplu a viziona un film, sau a citi un
roman).
Un artist adev rat priveşte lucrurile din propria perspectiv , prin
lucr rile sale comunic în mod clar şi inteligibil cu masele, şi nu este interesat
deloc de moda variat , de tendin e, de genuri, de şcoli, şi nu este interesat mai
ales de personajele de prestigiu.
Un artist este capabil ca prin lucr rile sale s exercite influen asupra
gândurilor, sistemului de valori, concep iei despre lume, visurilor şi elurilor
oamenilor.
Adic este capabil de toate acele lucruri pe care casta suprem le
consider monopolul ei.
Acesta este motivul pentru care fiecare putere opresiv dispre uieşte arta
şi artiştii.
Un soldat sau un ofi er de informa ii renegat, cu o calificare înalt , cu o
experien vast şi cu abilit i remarcabile poate cauza unele probleme castei.
Îns o adev rat deteriorare a sistemului o poate provoca numai un
artist.
ţasta suprem a introdus de la bun început o minciun imens în art ,
respectiv în instruirea artiştilor.
Au spus c talentul este indispensabil pentru ca cineva s poat deveni
artist, iar talentul l-au definit ca înzestrare.
Dup care s-au format „comitete” alc tuite din personaje de prestigiu,
care au decis cine e talentat şi cine nu e talentat.
Deoarece nu au dat nici o defini ie concret cuvântului talent,
personajele de prestigiu puteau spune orice vroiau.
O perioad foarte lung pozi ia oficial a fost aceea c talentul nu poate fi
dezvoltat, dar dup aceea au schimbat-o şi au creat „dezvoltarea de talent”,
care a însemnat faptul c oamenii considera i talente au fost încredin a i în
grija personajelor de prestigiu renumite, care, la modul şi în ordinea potrivit ,
au distrus în ei orice fel de calitate artistic adev rat , cum ar fi curajul,
personalitatea suveran şi altele.
În realitate, talentul este capacitatea de a înfrunta şi nimic altceva.
Un om este cu atât mai talentat într-un anumit domeniu, cu cât este mai
capabil s înfrunte acel domeniu.
De exemplu, dac cineva doreşte s devin lunetist trebuie s iubeasc
armele. Trebuie s -i provoace pl cere activitatea cu arme, sunetul împuşc turii,
intirea, între inerea armei, identificarea intei, asamblarea muni iei, etc.
Trebuie s se simt bine în preajma armelor. Zgomotul poligonului de tragere
nu-i poate cauza durere de cap. Nu îi poate displace mirosul prafului de puşc .
Pentru el împuşcarea unui alt om nu poate fi o povar insuportabil .
În mare, cam aceste lucruri alc tuiesc partea de talent a profesiei de
lunetist.
Cunoştin a nu face parte din talent, ca de exemplu câte grade sunt în tub
înainte şi dup prima împuşc tur , sau cum se comport în ploaie un anumit
proiectil, ori în vânt puternic, sau cum se schimb presiunea în craniul unui
om dac o bucat de o el de zece grame p trunde în el cu o vitez de dou ori şi
jumate mai mare decât viteza sunetului.
Talentul nu înseamn date, nu înseamn competen , ci baza acestora:
capacitatea de a înfrunta.
Competen a se bazeaz pe talent. Talentul este baza cunoştin ei. Tocmai
din acest motiv, talentul şi competen a merg mân în mân .
Talentul nu-şi poate atinge scopul f r competen a necesar , iar
cunoştin a nu poate fi profund f r talent.
Talentul se poate dezvolta prin faptul c ne acomod m, treptat, cu
anumite lucruri, ne împrietenim cu ceva.
Asta înseamn talentul, nimic altceva. Oricine îşi poate dezvolta talentul
în orice domeniu doreşte.
ţeea ce numim în zilele noastre art , nu este art . ţeea ce în ziua de azi
este considerat art este doar portavocea castei supreme, o parte a maşinii de
propagand .
Adev ratul artist nu este o ciud enie, un personaj ciudat, excentric, pe
care nimeni nu îl în elege cu adev rat.
Adev ratul artist nu este un tip nebun, depravat, care tr ieşte pentru
clip .
Adev rata art nu are menirea de a ghida aten ia oamenilor spre sex.
Adev rata art nu este un instrument pentru a infiltra minciuni hidoase
în oameni.
Artistul adev rat, doar pentru ca s poat fi el însuşi şi s poat
compune/crea liber, îndr zneşte s sfideze toate personajele de prestigiu ale
lumii.
Menirea artei este s arate calea; s arate exemple bune şi rele
oamenilor, din care aceştia s poat înv a; s simplifice complexul; s fac
digerabile lucrurile grele; s aduc frumuse e în lume.
Adev rata art poate elibera omenirea de sub opresiune.
Arta este r spândirea cunoaşterii, în cel mai pur sens.
 Atât de semnificativ este, deci, arta.
Despre asta vorbeşte, ini ial, arta.
INFILTRARE PRIN EDUCA IE.
A OPTA LEC IE DESPRE LUME.
Sistemul de educa ie constituie o parte important a ambalajului.
Menirea sistemului de înv mânt este de a îi face pe oameni manevrabili.
Scopul şcolii este de a educa oamenii dup principiul autorit ii. Nu are
alt scop.
Prin asta nu vreau s spun c programa sistemului educa ional de vest
sau de est const în totalitate în minciuni, deoarece acest lucru nu ar fi
adev rat. Îns pot afirma f r nici o ezitare faptul c principala sarcin a
sistemului educa ional este s conving oamenii de anumite minciuni
fundamentale.
Defini ia modern a înv atului este complet materialist şi aminteşte cel
mai mult de hipnoz : înv atul este formarea reflexului condi ionat;
condi ionalizare; inducerea acelei idei c elevul, la un anumit stimul (în acest
caz, mai mult, la anumite întreb ri), trebuie s aib întotdeauna reac ia
(r spunsul) prestabilit .
O informa ie este cu atât mai valoroas cu cât este mai util . Dac
informa ia nu se poate folosi la nimic, atunci nu are valoare, chiar dac este
adev rat . Aceasta este una dintre teoremele de baz mai pu in cunoscute ale
cercet rii ştiin ifice.
Dac privim lucrurile din acest unghi atunci este foarte corect afirma ia
c partea adev rat a materiei de înv mânt const în adev ruri insignifiante.
În ziua de azi, oamenii sunt umplu i la şcoal cu minciuni, cu adev ruri
insignifiante. Adev ruri insignifiante, deoarece acestea nu fac via a cu nimic
mai uşoar , ci dimpotriv .
Formarea profesional apar ine unei probleme de alt natur decât
educa ia general , dar şi în cazul form rii profesionale o bun parte a materiei
de înv mânt este fals , iar adev rurile ori sunt insignifiante, ori ofer ajutor
numai îndeplinirii sarcinilor profesionale. ţine a încercat deja s înve e o
profesie la şcoal , acela ştie c acest lucru este imposibil – dup anii de şcoal
sunt necesare luni şi ani îndelunga i ca omul s îşi însuşeasc cu adev rat
practica profesiei alese.
Aproape în fiecare ar de pe P mânt viziunea despre lume oficial
acceptat – deşi total nefondat – este materialismul. Conform materialismului
exist doar o singur via .
Oamenii aloc o parte seminficativ (10-15-20 ani) a acestei pretinse vie i
singulare pentru a se familiariza cu anumite informa ii, din care 80-85%, dup
terminarea studiilor, pur şi simplu le uit , iar restul nu le folosesc la nimic, cel
mult doar vorbesc despre ele.
Programa, în mare parte, const în informa ii total inutile.
Petrecem un sfert – o treime din via a uman cu asemenea activit i total
inutile, care sunt supraevaluate în mod incredibil.
ţe înseamn asta dac nu neomenie?
 Materialele oficiale afirm c menirea educa iei este dezvoltarea culturii
generale a oamenilor.
În primul rând acest lucru nu se poate ob ine.
Iar, în al doilea rând, acest obiectiv nu are nici un sens şi acoper o
cantitate incomensurabil de diletantism.
De ce este util cultura?
ţe ar trebui s ne acorde cultura general ?
Cine şi pe ce fel de criterii a stabilit ce anume trebuie considerat cultur
de baz ?
Şi ceea ce este şi mai brutal: de ce elul educa iei este dezvoltarea unui
fel de cultur , şi nu preg tirea pentru VIA ?
R spunsul este, din p cate, mult prea uşor.
Deoarece, pe de o parte, nu este interesul castei supreme de a face viabil
pe nimeni, ci dimpotriv , iar pe de alt parte, pentru c în acest fel, este mult
mai greu a desconspira pseudo-ştiin a numit pedagogie, care este total inapt
de a înv a ceva pe cineva. Dac este vorba doar despre simpla cultur , atunci
ce ar fi examenul? Un mic test de memorie. Îşi aminteşte elevul de aceste
lucruri, sau nu? Şi atât.
Întrebarea ce va face în VIA cu aceast cantitate imens de informa ii
înjghebat samavolnic, numit „cultur de baz ”, nici m car nu se va ivi
vreodat !
Şi ce poate fi mai natural decât c nu se iveşte! Deoarece dac ar conta şi
asta, atunci s-ar putea analiza dac fiin ele umane care au p r sit sistemul
educa ional au devenit într-adev r viabile, şi dac acumuleaz într-adev r
succes dup succes în via ?
Deoarece din moment ce ar începe s aştepte acest lucru din partea
educa iei, atunci s-ar afla imediat c acest lucru nu func ioneaz .
Iar astfel, ca nu cumva s se afle c de fapt aici nu este vorba deloc
despre înv mânt, ci despre educa ie (mai precis: dresaj), ei spun c elul
înv mântului este asimilarea culturii de baz , iar astfel vor putea, sub
titulatura de „cultur ” s arunce anapoda tot felul de informa ii inutile într-un
coş numit „program ”, DOAR cu motivul c „de d unat nu poate d una dac
elevul aude şi despre asta, şi despre asta, şi despre asta, şi despre asta, şi
despre asta”, etc., etc., etc.
Aceast cantitate incomensurabil de informa ii de prisos este infiltrat
în oameni, pe parcursul multor ani, monopolizând timpul şi energia lor şi
furând partea important a vie ii lor.
Sistemul educa ional ucide în oameni chiar şi dorin a de a înv a, şi
ponegreşte în mod josnic cuvântul înv are, şi duce la faptul ca elevul s
urasc pe veci înv atul.
Unicul folos al sistemului de înv mânt este c îi înva pe oameni dou
lucruri într-adev r importante: ştiin a de a scrie şi citi, şi cele patru opera ii
aritmetice. Îns pentru înv area acestor lucruri ar fi suficiente o lun sau
dou . ţare este atunci sensul real al celorlalte 200-240 de luni?
Dac oamenii ar petrece 10-15-20 de ani cu înv area unor lucruri într-
adev r utile, ar putea salva lumea.
 Ei bine, casta suprem nu şi-ar dori acest lucru.
ţasta suprem utilizeaz sistemul educa ional pentru a ucide în oameni
dorin a şi iubirea fa de înv tur , ca s înlocuiasc adev rata semnifica ie a
înv turii cu o defini ie fals , şi astfel, s fac aproape total imposibil
în elegerea adev rat a oric rui lucru, şi ca s infiltreze în miliarde de oameni
concep ii mincinoase.
Sistemul educa ional implanteaz cu un succes extraordinar inhibi ii în
elevi, are un succes extraordinar în a zdrobi oamenii şi în a extermina voin a
liber a acestora.
Îns în înv mânt nu are deloc succes. În asta a eşuat.
Eşecul educa iei se bazeaz pe defini ia fals a înv atului şi a
înv mântului. Iar motivul pentru care unii oameni înva ceva, chiar şi aşa,
la şcoal , se datoreaz talentului, d ruirii şi angajamentului unor profesori.
Inteligen a şi înv atul se afl într-o leg tur special . Aceast leg tur
este unul dintre marele mistere.
Au elaborat o mul ime de teste IQ, num rul lor e de ordinul sutelor,
poate ajunge şi la o mie. Fiecare test abordeaz într-un mod pu in diferit
inteligen a: matematic, logic, geometric, unele pe baz geografic sau muzical ,
altele în alte moduri.
Sute şi mii de „exper i” au sim it c este o problem cu testele IQ
existente. În spatele sentimentelor lor a stat observa ia c la testele IQ nu au
reuşit s realizeze un scor suficient de mare.
Testele lor proprii le-au bazat pe acele lucruri în care ei se considerau cei
mai buni, şi le-au modelat pân când acestea şi-au îndeplinit scopul – adic
pân l-au eviden iat pe creatorul lor ca fiind un om extrem de inteligent.
Defini ia materialist a inteligen ei şi a IQ este atât de confuz încât nu
poate fi considerat deloc defini ie.
Inteligen a a fost definit astfel: deştept ciune, capacitatea de a în elege,
cultur . Deci ce face inteligen a când func ioneaz ?
La o astfel de întrebare pur pragmatic materialismul nu are r spunsul
preg tit. Deaceea d un r spuns foarte evaziv: „moleculele cerebrale de mediere
şi de gândire aflate în creier, transformate în semnale electrice, datorate
decalajului tensiunii dintre ele.” etc.
Aceast defini ie am inventat-o eu cândva, şi este atât de confuz încât
nu o în eleg nici eu însumi.
De fapt nu o în elege nimeni, pentru c pur şi simplu nu are sens. Dar
acesta a fost, de fapt, elul.
Defini ia ştiin ific a inteligen ei este foarte simpl : inteligen a este
capacitatea identific rii şi a solu ion rii problemelor. Aceasta este o defini ie
clar şi practic .
Un om mai inteligent observ mai multe probleme, poate rezolva mai
multe probleme, recunoaşte mai rapid problemele, şi le rezolv mai repede. Asta
e tot.
Pute i g si în destule locuri aceast descriere şi cu o simpl minte de
cioban oricine poate ajunge la aceast concluzie.
„Explica ia” materialist este doar o perdea de fum.
 S presupunem c un individ intr într-o camer , şi rezolv acolo un test
IQ. Termenul limit este de 30 de minute, îns lui îi sunt suficiente doar 7
minute ca s rezolve testul, iar rezultatul este punctajul maxim: IQ-ul
individului (împreun cu bonusurile de timp) este 210. În test au fost
enumerate probleme pe care individul le-a recunoscut şi le-a rezolvat. Deci, şi-a
folosit inteligen a.
Dup aceea izbucneşte un incendiu în cl dire, iar omul nostru arde de
viu, deoarece nu a putut sc pa din cas .
Un alt individ, care la acelaşi test a marcat în total 98 de puncte, iese
f r probleme din casa aflat în fl c ri şi mai salveaz înc opt oameni.
Cum este posibil acest lucru?
Ac iunea de a ieşi dintr-o cas aflat în fl c ri const de asemenea în
recunoaşterea şi rezolvarea unei serii de probleme, ca şi rezolvarea unei ecua ii
cu cinci necunoscute.
Şi atunci?
Atunci cum a putut eşua în utilizarea inteligen ei individul cu un IQ de
210, când aceeaşi problem nu a însemnat nimic pentru cel cu IQ-ul de 98?
Cum este posibil acest lucru?
Un om care a intrat în cartea recordurilor, pentru c potrivit unui test are
un IQ de 288, nu ar fi niciodat capabil – nu ca s rezolve, dar NIţI M ţAR S
REţUNOASţ – o greşeal scandaloas într-o poezie sanscrit , dac nu
vorbeşte limba sanscrit şi nu cunoaşte forma metric .
A i în eles acum?
Este imposibil de a recunoaşte o problem dac nu ştim nimic despre
lucrul respectiv, iar dac nu-l recunoaştem nu-l putem nici rezolva.
Şi cum putem dobândi cunoştin despre ceva?
Prin înv are.
Deci, inteligen a poate fi dezvoltat pur şi simplu prin înv are.
Chiar într-o m sur facultativ .
Iar din acesta se mai poate deduce ceva: faptul c IQ-ul nu exist . Aşa
numitele teste IQ nu m soar inteligen a, ci cultura, competen a teoretic într-
un anumit domeniu.
Deci, IQ-ul nu exist .
Cel pu in nu în felul în care se spune. La întrebarea obişnuit „ţât este
IQ-ul t u?”, r spunsul ar trebui s fie „ţonform c rui test IQ?”. ţ ci câte teste
– atâtea valori.
Aşadar, nu exist IQ absolut, pe baza c ruia o persoan poate fi
catalogat inferior sau superior din punct de vedere mental.
Deoarece inteligen a este capacitatea identific rii şi a rezolv rii
problemelor, fiecare om are nenum rate IQ-uri, altul şi altul în fiecare
domeniu.
Cine este mai deştept: Einstein sau Lincoln?
Întrebarea este în mod inerent greşit . ţorect ar suna astfel: în ce
domeniu este unul mai deştept decât cel lalt? Adic : care dintre ei este mai
capabil, într-un timp mai scurt, de a recunoaşte şi de a rezolva mai multe
probleme într-un anumit domeniu?
 Un sudor, probabil, ar adormi la v zul unei table întregi plin cu ecua ii
matematice de grad superior, îns un matematician genial, probabil, ar ajunge
la spital sau la morg , eventual la închisoare dac ar încerca s sudeze.
Este deja o alt întrebare ce domeniu este mai important într-o anumit
situa ie, şi nu are nici o leg tur cu subiectul IQ-ului.
Fiecare om, în fiecare domeniu în parte, are un IQ diferit, iar IQ-ul în
domeniul respectiv depinde doar de gradul de în elegere al acelui domeniu.
elul înv atului este s îl fac pe om capabil s poat face ţEVA.
În elegerea este produsul final al înv atului.
Înv atul nu este formarea unor reflexe condi ionate, ci este dobândirea
cunoaşterii.
Cunoaşterea nu este acceptarea informa iilor neverificate, transmise de
c tre personajele de prestigiu, nici adorarea lor cu o pietate religioas , ci este o
convingere personal .
Deci, omul poate afla ceea ce exist pe partea întunecat a Lunii, nu dac
citeşte p rerea prestigiului X. sau Y., ci dac se duce şi se uit c ce se afl pe
partea întunecat a Lunii.
Se duce acolo şi vede cu propriii ochi. Acest lucru înseamn convingere
personal . Asta înseamn cuvântul cunoaştere.
Dac cunoaşterea nu este o experien empiric personal , ceva ce noi
am v zut cu propriii ochi, atunci acea cunoaştere poate fi doar una pe care am
crezut-o pentru c a spus-o cineva. Dac nu experien a personal este decisiv ,
atunci mai r mân doar personajele de prestigiu.
Înv area îns şi este o metod sistematic , care conduce oamenii la
în elegere, la certitudine privind un anumit lucru.
Înv atul este una dintre cele mai profitabile activit i.
Înv atul poate eleva omul sau îns şi omenirea la orice eminen .
ţ TUŞA ECONOMIC .
A NOUA LEC IE DESPRE LUME.
F r economie nici o civiliza ie nu este viabil . Economia este un sistem
care creaz produse şi servicii pe care le valorific . Pentru a se putea forma
comer ul, este nevoie de ceva care poate fi schimbat în altceva. Acest ceva poate
fi un produs, de exemplu o cas , sau un serviciu, ca de exemplu proiectarea
unei case.
Exist un singur tip de comer , iar acesta este trocul. Îns trocul direct
este extrem de greoi, nici nu v-a i putea închipui cât este de complicat şi de
lent, şi cât e de ineficient.
În trocul direct dac cineva dispune, s zicem, de un scaun, şi şi-ar dori
pai, atunci va trebui s caute un om care are pai şi îşi doreşte un scaun, şi
tocmai scaun din acela care îi este oferit.
Pentru a creşte eficien a economiei, au inventat trocul indirect, iar în
schimbul de m rfuri şi servicii au introdus un pas intermediar. Acest pas
intermediar este instrumentul de schimb universal, toate fiind schimbate în
acesta, instrumentul reprezentând banii.
F r economie şi f r bani ori nu am mai tr i, ori ar fi înc epoc
primitiv .
 Economia şi banii nu sunt lucruri rele. Acestea sunt doar instrumente
foarte importante în men inerea unei comunit i de propor ii mari.
Economia este sistemul care domin în modul cel mai direct corpul
nostru. Din punct de vedere fizic tr im din sistemul economic, prin acesta
mânc m, bem, domiciliem, muncim, ne distr m, ne relax m, primim îngrijiri
medicale.
Sistemul economic este plin de mecanisme, care sunt utilizate pentru a
ne controla prin nevoile noastre fizice.
Un om petrece o parte semnificativ din via a lui f când bani pentru a-şi
putea men ine corpul.
Lupta zilnic , pentru simpla existen , umple o imens parte din timpul,
energia, gândul şi aten ia sa.
Majoritatea oamenilor efectueaz o munc doar pentru bani, şi de care,
de altfel, nu sunt interesa i.
Dac nu ar exista c tuşa economic , oamenii s-ar putea concentra
asupra lucrurilor pe care le plac cu adev rat, ar putea înv a lucruri care îi
intereseaz cu adev rat.
Adev rata via uman , via a demn de omul adev rat începe doar dup
ce nu mai trebuie s ne lupt m pentru simpla supravie uire, şi dup ce via a
noastr nu va mai fi condus de presiunile externe.
Am putea obiecta prin faptul c nenum ra i oameni boga i sunt doar în
goana dup bani.
Acesta este un lucru cert, îns se datoreaz doar faptului c ei nu ştiu
care e menirea banilor.
Ţanii înseamn combustibil, care este capabil s ruleze vie i, afaceri,
proiecte, organiza ii, de asemenea, cu bani se poate cump ra timp, timp pentru
lucrurile cu adev rat importante.
Un om care munceşte, care creaz , prin activitatea sa, prin produsul sau
serviciul creat contribuie corespunz tor la economie; nu mai este necesar o
contribu ie suplimentar .
Statul nu are nevoie de impozitul pe venit – indiferent ce fel de explica ie
ştiin ific se d pentru natura sa indispensabil . Impozitul este doar şi exclusiv
un element instituit samavolnic, a c rui func ie unic este controlarea
cet enilor.
Impozitul pe venit nu este doar certificatul de s r cie al economiei
politice, autodefinite de c tre sine, pentru un motiv necunoscut, ştiin ;
impozitul pe venit este pur şi simplu doar un instrument pentru a oprima.
Cu cât se pricepe mai bine cineva la o profesie, cu cât este mai eficient şi
mai diligent, cu atât trebuie s pl teasc un impozit mai mare, adic va fi
pedepsit cu atât mai mult.
Cu cât cineva este un membru mai pu in util pentru societate, cu atât va
fi pedepsit mai pu in. Dac este absolut inutil, dac este doar un jujeu pe gâtul
celorlal i, dac nu contribuie cu nimic la societate, va fi recompensat – cu alte
cuvinte: va primi subven ie (ajutor b nesc) pentru acest lucru.
 Acel tip de sistem de impozitare care ajusteaz impozitul pe venit dup
nivelul venitului, adic cu cât câştig mai mult cineva cu atât va trebui s
pl teasc un procent mai mare în impozit, se leag de numele lui Karl Marx.
Sensul acestui tip de sistem este doar faptul c prin el a devenit imposibil
ca omul s devin legal independent din punct de vedere economic, şi s nu
mai simt strângerea c tuşei economice.
Indiferent cât de talentat este cineva, indiferent cât cunoştin are, cât
lucreaz , cât profit aduce unei ri, nu poate sc pa de c tuşa economic ,
deoarece sistemul de impozitare al lui Marx nu permite acest lucru.
Legal nu. Doar ilegal. Dar în clipa în care cineva încalc legea, a şi oferit
ocazie de atac sistemului.
Ideologia care a vândut acest tip de sistem de impozitare opresiv con ine
teze precum „povar comun ” (împ r irea greut ilor), „impozitare echitabil ”,
„scutirea s racilor” şi altele.
Pentru ca aceste minciuni s fie acceptate, în primul rând, trebuiau
convinse masele c numai prin metode ilegale se poate îmbog i cineva, şi to i
cei care tr iesc bine sunt nişte criminali şi îi exploateaz pe al ii.
Aceast concep ie eludeaz total înzestr rile individuale, abilit ile,
inteligen a, perseveren a, cerbicia, meticulozitatea şi am mai putea înşira
multe. Şi negând toate astea, afirm c cine are bani, are, numai şi numai
pentru c a luat de la al ii.
Economia, datorit sistemului de impozitare marxist, este structurat în
aşa fel încât pedepseşte teribil pe „cineva”, care face ceva pentru comunitate, şi
recompenseaz orice „nulitate”, care doar stric aerul. De-a lungul timpului,
casta suprem a dezvoltat pu ine instrumente pentru distrugerea moralului de
o asemenea eficacitate precum impozitul pe venit.
Orice am lua ca exemplu, aproape sigur este necesar o anumit sum
de bani ca s putem men ine şi s putem ine în func ionare acel ceva.
Deci, banii înseamn combustibil.
ţasta suprem a n scocit nenum rate trucuri care îi permit ca prin
manipula ii financiare s poat ine în dependen aproape orice.
De exemplu, inventeaz c o minciun va fi materie de înv mânt la
facult i. Îns una dintre universit i nu este dispus s predea minciuni,
deoarece directorul în elege cum stau de fapt lucrurile. Ce se va întâmpla? În
scurt timp facultatea va r mâne f r surs de fonduri şi va disp rea. În cazul
în care directorul este doar un angajat, şcoala va fi salvat numai dac
directorul va fi concediat, astfel proprietarul îl va destitui pe director.
Iar facultatea care s-a împotrivit atât de vehement s fac dintr-o
minciun materie de înv mânt obligatorie, într-un final o va face materie de
înv mânt – sau „Dumnezeu s-o odihneasc !”.
R mânând la acest exemplu, s spunem c directorul a fost
disponibilizat din func ie. Încearc s -şi g seasc un nou loc de munc la o
alt institu ie de înv mânt, dar pentru c se afl pe lista neagr , nu va fi
primit nic ieri (sau în cazul în care va fi, dup scurt timp va fi înl turat din
func ie), deoarece c tuşa „economic pocneşte”, iar şcoala este obligat s
cedeze în fa a presiunilor, dac doreşte s se men in .
 Un inginer genial vrea s ini ieze un proiect de cercetare şi va c uta
sponsori. Vestea va ajunge la casta suprem , iar casta va aranja lucrurile în
aşa fel încât inginerul s ob in sprijinul cerut. De ce? Deoarece casta suprem
are nevoie de cunoştin ele acestuia şi vor s vad unde poate ajunge.
Iar apoi ce se întâmpl ? ţercet torul, contra bani, a transferat
sponsorilor drepturile de autor, de proprietate industrial , de publicitate,
drepturile comerciale, etc., iar astfel descoperirile sale vor fi îngropate şi nu vor
ajunge niciodat la publicul larg.
Sunt şi cazuri în care, pe parcurs, îşi dau seama c cercetarea este prea
periculoas , iar pentru asta vor inventa o scuz , vor simula indignare, vor
înghe a sus inerea financiar , iar apoi exclamând c au fost înşela i, vor
revendica banii investi i. Iar cercet torii, oamenii de ştiin , brusc se vor
îngloda în datorii, şi este posibil şi faptul ca pentru acest lucru s devin s raci
şi/sau s ajung la închisoare.
În principiu, casta suprem utilizeaz trei metode pentru a reglementa
lumea din punct de vedere economic:
1. Pur şi simplu nu sponsorizeaz anumite lucruri (proiecte, mişc ri
politice, etc.), iar prin toate mijloacele disponibile va împiedica ca acestea s
ajung la surse de finan are.
2. Ofer sprijin financiar, dar condi ioneaz banii (ca de exemplu în cazul
facult ii de mai sus, unde condi ia a fost înv area unei minciuni).
3. Ofer sprijin financiar, îns doar ca prin acesta s ob in anumite
inven ii (etc.), pe care apoi le va p stra pentru sine, şi care nu vor ajunge
niciodat la oameni.
Prin aceste trei metode au atrofiat discipline întregi, ramuri medicale,
şcoli, inova ii tehnice, etc.
Prin utilizarea c tuşei economice au disp rut în neant metode de zbor,
şcoli de vindecare despre care nu a auzit aproape nimeni. Şi ele nu au disp rut
din cauz c nu au func ionat, sau nu au fost destul de eficace.
ţhiar dimpotriv .
Concernul reprezint un grup de firme, în care firmele aparent
independente au o conducere comun .
Economia este condus prin concerne secrete.
Cele mai mari întrerprinderi, imperii de întrerprinderi au o conducere
comun . Acestea sunt concerne secrete neînscrise, neînregistrate, care nu au
nic ieri nici o urm .
Firmele determinante ale unor ramuri industriale sunt controlate din
spate de acelaşi organ de conducere. Firmele aparent concurente, în realitate
nu sunt rivale.
Liderii num rul unu ai vie ii economice se întâlnesc în cluburi, acolo îşi
încheie contractele, acolo cad de acord asupra obiectivelor, strategiilor lor.
St pânii economiei pot crea bani: bat, imprim banii, iar de când
sistemul bancar s-a informatizat, tasteaz banii. St pânii economiei creaz
banii, deci nu îi primesc sau nu îi merit .
Acest lucru înseamn c nu ofer nimic în schimbul banilor, dar pot s
ob in orice pentru bani.
 De exemplu, dac doresc s cumpere o întrerprindere a c rei valoare este
de 5 miliarde de dolari, cu diferite trucuri vor negocia pre ul la 3 miliarde de
dolari, apoi se aşeaz în fa a calculatorului şi introduc, „$ 3.000.000.000”.
Dup care apas tasta ENTER sau dau click cu mouse-ul la locul
potrivit, iar astfel au transferat „banii”, iar întreprinderea a zburat în
proprietatea lor.
Şi toat lumea este fericit .
ţreaz banii, dar nu muncesc, nu dau nimic pentru ei.
Potrivit unei concep ii recente din ce în ce mai populare, lumea este
condus de marile dinastii bancare, şi acestea au învins civiliza ia cu banii.
Aceste dinastii bancare exist cu adev rat şi au acaparat averi
incomensurabile prin mii de feluri de trucuri, şi au ferecat într-adev r în c tuşa
economic o mare parte a lumii.
Dar nici pe departe nu sunt ele cei ce stau pe culme.
John F. Kennedy a elaborat o lege, iar cei mai puternici bancheri ai lumi
nu puteau face nimic împotriva ei. Orice ar fi f cut, legea era acolo, din cauza
unui singur politician şi-au pierdut cea mai mare afacere şi în America dreptul
de a emite moned nu a mai stat în proprietate privat .
Politica, deci, st deasupra economiei.
Nu conteaz aparen ele, acesta este adev rul.
J. F. K. a învins singur cei mai puternici moguli.
Iar b ncile mari numai aşa şi-au putut recâştiga influen a, ucigând
preşedintele. Au pus în scaunul de catifea vacant un b rbat care putea fi
cump rat.
A fost ucis.
Au înl turat preşedintele cu for a, deoarece cu bani, cu influen şi cu
amenin ri nu au putut.
Cu violen – deci violen a este deasupra politicii.
Şi pentru c fiecare om gândeşte, toat lumea crede ceva, şi sunt lucruri
pe care oamenii le fac, şi sunt lucruri pe care nu le fac niciodat , este vizibil
faptul c influen area gândirii st deasupra tuturor.
Deoarece exist un motiv pentru care o dinastie bancar nu atac o alt
dinastie bancar ; exist un motiv pentru care nu se comit atentate asupra
şefilor acestor dinastii; exist un motiv pentru care bog iile lor nu sunt luate,
nu sunt împuşca i pe strad , nu sunt otr vi i în cluburile lor favorite.
Gândurile sunt cauzele tuturor lucrurilor.
Puterea legislativ st deasupra puterii emiterii monedei, violen a st
deasupra puterii legislative, iar convingerea concep iilor st deasupra tuturor.
DOCTORUL BOLNAV.
A ZECEA LEC IE DESPRE LUME.
În ţhina antic , doctorii primeau dota ie în mod regulat de la pacien i şi
tr iau din aceste indemniza ii. Iar pacientul a pl tit doctorul ca s fie s n tos,
nu ca s -l vindece dac e bolnav. Dac pacientul s-a îmboln vit, nu a mai pl tit
doctorului pân când acesta nu l-a vindecat.
 Doctorii erau pl ti i ca s previn bolile, iar dac nu au putut atinge
acest scop, atunci nu mai erau pl ti i. Dac un doctor avea prea mul i pacien i
era posibil ca doctorul s fie alungat, s fie închis sau executat.
Ast zi, acest lucru este total inimaginabil.
În ziua de azi, standardul de via al unui doctor, care desf şoar
practic privat , depinde de num rul pacien ilor s i, şi numai un om bolnav se
duce la doctor, nu şi un om s n tos.
În ziua de azi, aşa numita medicin primeşte cu atât mai mult sprijin de
stat şi de funda ie, cu cât num rul pacien ilor este mai mare, şi cu cât num rul
bolilor e mai mare.
Acesta este tocmai opusul acelui sistem care a existat în China Veche.
Prin urmare, şi cercetarea avanseaz într-o direc ie total diferit .
În ziua de azi, un doctor care are numai pacien i s n toşi, moare de
foame.
Cu mul i ani în urm , când nu eram înc omul castei supreme, am avut
un prieten care s-a îmboln vit de cancer, iar doctorul s u i-a spus c mai are
de tr it cel mult o jum tate de an.
Prietenul meu a vizitat şi al i doctori în speran a c diagnosticul este
incorect.
Dar opt doctori au confirmat c : într-adev r are cancer şi se afl pe
moarte.
Şocul l-a ab tut pentru câteva zile, dar apoi s-a înviorat, s-a încumetat şi
a umblat în lung şi-n lat pân a g sit un doctor care putea vindeca cancerul.
Ţ trânul vindec tor mexican a injectat un fel de extract în tumor , iar
tumora s-a absorbit. Prietenul meu a ap rut cu patru s pt mâni mai târziu şi a
fost complet s n tos.
S-a dus la to i doctorii care l-au diagnosticat înainte, şi fiecare dintre ei
au constatat c nu mai are cancer. Au spus: „Evident, diagnosticul a fost greşit,
se întâmpl uneori.”
Prietenul meu, dup aproximativ doi ani, s-a îndr gostit de o fat , apoi s-
au c s torit. Se iubeau nebuneşte, îns , odat , fata s-a îmboln vit. De cancer.
Prietenul meu nu era disperat, deoarece cunoştea un doctor care putea
vindeca cancerul.
Îns so ia sa nu credea în b trânii f c tori de minuni.
Ea credea în doctori.
S-a supus la orice recomandau doctorii, dar nu s-a vindecat. Dup opt
luni a murit.
Prietenul meu aproape c şi-a pierdut min ile de durere: nici nu a vrut s
mai tr iasc .
Dup câteva s pt mâni m-a sunat din închisoare, unde a fost închis
pentru crim . Deoarece a luat o puşc , a vizitat doctorul so iei sale, l-a întrebat
de ce nu a fost capabil s vindece dragostea vie ii sale, iar r spunsurile,
evident, nu erau pe placul lui, deoarece conversa ia s-a încheiat cu împuşcarea
doctorului.
A relatat povestea în fa a instan ei, dar NIMENI nu a dat crezare
cuvintelor sale.
 Doctorii s-au justificat c a existat într-adev r un diagnostic greşit despre
starea sa, îns lucruri de genul acesta se mai întâmpl . Prietenul meu a fost
condamnat la moarte şi a fost executat.
Toate astea s-au întâmplat la începutul anilor optzeci, cancerul era deja
şi atunci gogori ; milioane de oameni au murit din cauza lui şi miliarde de
oameni se temeau de el.
Prietenul meu a avut o veste mare: exist un om în Mexic care poate
vindeca cancerul!
Nu trebuie s moar omul din cauza cancerului, deoarece exist cineva
care îl poate vindeca pentru doar câ iva dolari!
Nu interesa pe nimeni acest lucru.
La vremea aceea m-a indispus destul de tare acest caz, îns am în eles
din el modul în care e capabil prestigiul (în acest caz doctorul) s închid
drumuri, s prezinte minciuna drept adev r, şi s m cel reasc oameni – f r
arme.
Deoarece, în acel timp, şi eu m temeam de cancer, m-a bulversat destul
de tare cazul şi îmi amintesc cum m gândeam nop i întregi la lumea interioar
a doctorilor. Oare ce pot sim i şi ce pot gândi doctorii când stau la masa lor în
halat alb, şi spun omului bolnav şi distrus din fa a lor c nu exist alt cale de
rezolvare decât un tratament al c rui eficacitate, blând spus, se poate pune la
îndoial , şi afirm c nu exist o metod mai bun pe tot P mântul!
Nu am putut în elege acest tip de credin oarb , şocant , inimaginabil ,
fanatic , tipic teroriştilor sinucigaşi, cu care un doctor crede c de ine
FIEţARE metod , fiecare idee, fiecare procedur prin care a încercat vreodat
cineva s trateze o boal pe aceast Planet , şi ŞTIE c dintre TOATE, TOATE,
TOATE posibilit ile numai oferta sa poate aduce rezolvare, fiind cea mai
eficient .
Apoi am fost recrutat de c tre casta suprem , şi în scurt timp am în eles
ce se întâmpl şi de ce.
Sistemul medical e un instrument important. Ce crede i, c rei dintre cele
patru mari re ele îi apar ine?
Re elei politice? Poate re elei economice? Industriei violen ei? A
ideologiei?
Ei bine, v spun c : întregul sistem de s n tate, în întreaga lume, se afl
sub suprema ia re elei de violen .
Doctorul adev rat este un vindec tor profesionist. Iar doctorul fals este
un comerciant, care vinde medicamente, metode şi minciuni.
Exist anumite produse care sunt fabricate la un pre uluitor de mic.
Acestea sunt medicamentele. Exist medicamente al c ror chintal cost câ iva
cen i, îns al c ror miligram se vinde la câ iva dolari. Acest lucru nu este o
exagerare, poate fi verificat!
Malfunc ia corporal , datorat stilului de via incorect, afec iunile
cauzate de stres, sau problemele vie ii cotidiene SUNT DENUMITE,
SAMAVOLNIC, BOLI; întocmesc lista simptomelor, dau un nume ştiin ific st rii,
apoi încep s diagnosticheze aceast stare drept o boal la oameni, care din
cauza acestui diagnostic cheltuiesc o gr mad de bani pe un produs care nu îi
vindec şi care are un profit mai mare decât heroina.
Doctorul spune: „Dumneavoastr suferi i de boala cutare şi trebuie s
cump ra i aceste şi aceste medicamente.” Iar dumneavoastr spune i: „DA!” Şi
ve i cump ra medicamentele.
Medita i asupra acestui lucru din perspectiva comercial !
S presupunem c dumneavoastr vinde i ceva, ieşi i pe strad , v
închide i ochii, ar ta i pe o anumit persoan , dup care v duce i la persoana
respectiv şi îi spune i urm torul lucru: „Dumneavoastr sunte i clientul meu!”
El este clientul dumneavoastr şi f r nici o opunere cump r orice lucru îi
oferi i. Orice, într-adev r orice! Indiferent c are sau nu nevoie de acel lucru,
indiferent dac are sau nu bani pentru acel lucru!
A i fi un om de afaceri de succes, aşa-i? A i putea vinde orice lucru oricui
dori i. ţhiar oricui, doar cu faptul c îi spune i: „Dumneavoastr sunte i
clientul meu!” Şi gata, asta e tot!
Aşa numita medicin face exact acelaşi lucru!
Un tip vine la dumneavoastr şi v spune: „ţump ra i aceast prostie!”
Iar dumneavoastr îl trimite i dracului, deoarece nu sunte i interesat. Iar tipul
v spune: „Dumneavoastr sunte i bolnav. Acesta v va vindeca!” Iar
dumneavoastr v speria i şi pl ti i produsul.
Acesta este jaful cel mai sofisticat pe care l-au n scocit vreodat !
ţasta suprem , cu ajutorul prestigiului „medicinei”, vinde anumite
minciuni şi ine departe de oameni adev ruri.
Deoarece adev rul este acela c dumneavoastr sunte i otr vit zi de zi.
Da, da: DUMNEAVOASTR SUNTE I OTR VIT!
Sunte i îndopat în fiecare zi a vie ii dumneavoastr cu substan e toxice
uşoare, de o cantitate mic , dar periculoase şi mortale pe termen lung.
Aceste toxine sunt introduse în organismul dumneavoastr prin alimente
(şi prin aerul poluat).
Da, alimentele sunt otr vite. Z u. Şi în mod conştient.
Indiferent cum sun , acest lucru este un fapt.
Lucruri precum zah rul sau aditivii artificiali – sunt otr vuri.
Otr vuri comune.
Tendin ele nutri ionale variate nu aduc, în general, rezultate reale,
deoarece nutri ioniştii nu sunt conştien i de ceea ce se ascunde în spatele
lucrurilor.
Şi cum se ajunge ca dumneavoastr s v otr vi i singur?
Cu gusturi.
Deoarece gusturile sunt droguri.
Într-adev r. Şi în sensul clasic.
GUSTURILE SUNT DROGURI!
Gusturile puternice, create artificial sau amplificate, care în natur nu
apar sau sunt prezente foarte rar, se comport ca nişte droguri în organismul
dumneavoastr . Astfel deveni i cu adev rat dependent de anumite gusturi.
Gândi i-v : a i putea renun a la orice, în clipa asta, pentru totdeauna?
Probabil c nu.
 Indiferent de care gust sunte i dependent: cafea, bere, cacao, unt, carne
pr jit , ciocolat – ele con in, toate, otrav , şi dumneavoastr – datorit
faptului c sunte i dependent de gust – consuma i din ele în mod regulat, iar
astfel introduce i în organismul dumneavoastr , în mod regulat, o anumit
cantitate de otrav .
În urma otr virii pot ap rea milioane de feluri de st ri, a c ror mare parte
este considerat boal . Dar acestea sunt intoxica ii. Intoxica ii! Şi trebuie
tratate ca atare, dac într-adev r vindecarea este scopul.
Desigur, existen a otr vurilor nu este un r spuns pentru toate. De
r spunsul complet apar in şi aşa numitele boli deficitare, cât şi stresul.
Dar nu exist mistere reale în domeniul vindec rii.
În schimb, exist interese de afaceri, politice şi ideologice uriaşe, iar
întregul sistem de s n tate face parte din industria violen ei, deoarece prin el
pot fi inu i în şah, pot fi distruşi din punct de vedere al s n t ii, şi pot fi ucişi
miliarde de oameni.
SINGURUL MOTIV AL R ZŢOAIELOR.
A UNSPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
Şti i ce au f cut francezii în Primul R zboi Mondial?
Şti i ce au f cut nem ii în cel de-al Doilea R zboi Mondial?
Şti i ce au f cut americanii în Vietnam?
Şti i ce au f cut sovieticii în Afghanistan?
Şti i ce au f cut irakienii în Kuweit?
V spun eu: absolut nimic!
O ar nu este un sistem închis, nici m car un continent nu este un
sistem închis.
Aceast Planet este un sistem închis. În consecin pe aceast Planet
toate sunt de nivel global şi fiecare lucru îl priveşte pe fiecare om.
Orice s-ar întâmpla într-o ar , acel lucru le va privi şi pe celalalte ri.
Nimic nu este personal.
De la accidentul nuclear de la ţernobâl, aproape c nici nu mai trebuie
explicat acest lucru.
În realitate nu exist popoare, doar oameni. Nu exist nici ri, doar
Planeta aceasta.
Aceasta este situa ia de baz .
Îns pe o astfel de situa ie nu se poate construi o violen prea mare, nu
se poate crea suficient violen încât s se poat distrage aten ia, gândirea,
sentimentele şi activit ile a mai multor miliarde de oameni.
Din acest motiv, casta suprem a trebuit s conving oamenii c cei care
tr iesc în alte zone geografice sunt str ini şi periculoşi, dar, cel pu in sunt
suspec i.
Astfel este deja posibil crearea criminalit ii interna ionale, a r zboiului
şi men inerea amenin rii de r zboi.
Luciditatea nu este altceva decât abilitatea de a recunoaşte diferen ele.
Aşadar, generalizarea exagerat este inamicul lucidit ii şi aproape toate
generaliz rile sunt exagerate.
 Generalizarea (eludarea diferen elor) este unul dintre instrumentele cele
mai de baz , cele mai eficiente şi totodat cele mai rele ale manipul rii.
Mass-media, de fapt, generalizeaz totul.
Generalizarea, precum o boal , s-a r spândit atât de mult şi este atât de
eficient încât, dac se prezint la TV c s-au întâmplat trei îmboln viri în trei
ri diferite, atunci reac ia va fi „a izbucnit pandemia”. S-au îmboln vit trei
oameni din cei şase miliarde, iar acest lucru va fi privit ca o pandemie!
Violen a nu se poate r spândi, dac nu este fondat prin generalizare.
Este absolut imposibil declanşarea unui r zboi, dac înainte nu a fost
fondat prin generalizare.
Deci, întrebarea este ce au f cut nem ii în cel de-al Doilea R zboi
Mondial; ce au f cut americanii în Vietnam; şi ce au f cut irakienii în Kuweit?
Iar singurul r spuns corect sun în felul urm tor: AŢSOLUT NIMIţ!
Nici nem ii, nici americanii, nici irakienii nu fac nimic. Acestea sunt
popoare, îns popoarele nu pot ac iona.
În c r ile de istorie putem citi despre faptul c în cel de-al Doilea R zboi
Mondial nem ii au atacat Fran a. Este o imposibilitate absolut ! Este o
minciun . Acest lucru nu s-a întâmplat! Popoarele nu ac ioneaz . Poporul este
o no iune abstract , care indic un fel de comunitate, nimic mai mult. Pentru
p catele unor persoane concrete, nu se poate condamna şi nu se poate
responsabiliza o întreag popula ie. Aceste feluri de „responsabilit i colective”
întotdeauna duc la faptul c adev ra ii f ptaşi scap , îns , în locul lor vor fi
pedepsi i o mul ime de oameni nevinova i.
La comanda unor oameni, şi conform planurilor unor oameni, dintre care
unii s-au n scut în Germania, unii în Austria, şi al ii în alte ri, o armat , care
purta drapel german, şi care a constat în mare parte din oameni care s-au
n scut în Germania, a atacat locuitorii Fran ei. Acest lucru e veridic, s-a
întâmplat cu adev rat. Şi nici pe departe nu era de acord cu acest pas fiecare
om de na ionalitate german !
V pute i imagina cât amenin are a necesitat faptul ca solda ii armatelor
celui de-al Doilea R zboi Mondial s masacreze oameni anonimi, total str ini
lor?
Ave i idee cât de urât şi cât de brutal au trebuit s fie amenin a i şi
disciplina i oamenii înrola i în armate (şi familiile lor) ca s execute comenzile
f r sens?
ţonform m rturiei înregistr rilor contemporane, mai mult de 50% dintre
solda ii armatei germane nu au fost dispuşi s ucid nici chiar sub efectul
acestor amenin ri!
ţonducerea trebuia s elaboreze adev rate tabere de reeducare şi
programe, încât s -şi poat sili solda ii s comit p cate mortale la comand .
În aşa m sur nu erau de acord cu r zboiul!
Dac condamn m na iuni, acest lucru va avea dou rezultate:
1. Adev ra ii vinova i vor sc pa! Acest lucru este absolut sigur.
2. Vom ajunge s urâm na iuni întregi, adic s generaliz m, iar acest
lucru nu este altceva decât o propagand instigatoare de r zboi!
 ţa s putem identifica şi rezolva o problem , trebuie s fim capabili de a
distinge lucrurile.
Toate sunt f cute de oameni: oamenii fac bunele şi relele, iar dac nu
suntem capabili s distingem oamenii, şi dac nu suntem capabili s
identific m adev rata surs a pericolului, atunci nu putem face nimic în
leg tur cu acel lucru.
ţasta suprem este conştient de acest fapt, şi îi îndobitoceşte într-
adev r din ce în ce mai mult pe oameni prin faptul c mass-media r sun de la
generaliz ri.
ţasta suprem planteaz generalizarea în oameni. Iar astfel vor vedea
totul ca pe un aluat omogen, neted, şi vor înnebuni.
Toate sunt la fel.
Toat lumea e la fel.
Ori nu a f cut nimeni nimic, ori a f cut-o toat lumea!
ţa s se poat declanşa un r zboi este necesar o cantitate uimitoare de
generalizare!
Condi ia de baz a r zboiului este faptul ca într-un cadru organizat
for ele armate a cel pu in dou ri s se atace şi s înceap s se ucid
reciproc.
ţum ar putea fi convins un om ca s mearg într-o alt ar şi s ucid
locuitorii de acolo? Prin confuzie! Cu un asemenea grad de confuzie care este
echivalent cu halucina ia.
Opt iranieni se duc în ţhina, unde comit o crim .
Dac nu ar exista generalizare, ce s-ar întâmpla? I-ar urm ri pe aceşti
opt oameni, i-ar aresta şi i-ar pedepsi, şi nu s-ar men iona nici m car odat
originea lor.
Îns , dac generaliz m, atunci crima comis de aceşti opt iranieni în
China va însemna DECLARA IA DE R ZŢOI a Iranului împotriva ţhinei, în
„consecin a” c rui lucru armata chinez se duce în Iran şi începe s omoare
oamenii.
F r generalizare nu poate exista r zboi, nu poate exista conflict între
ri, popoare, religii, sau între orice alte comunit i.
Observa i faptul c atunci când câ iva oameni albi, n scu i în Anglia
comit o crim în Statele Unite, problema r zboiului nici nu se pune, în timp ce,
dac câ iva sirieni comit o crim în Statele Unite, atunci imediat vine vorba de
un posibil r zboi cu Siria.
Acest lucru se datoreaz faptului c casta suprem vrea s a â e
tensiune de r zboi între America şi Siria, în timp ce între America şi Anglia nu
vrea.
Deşi s-a întâmplat acelaşi lucru în ambele cazuri, într-unul dintre cazuri
au generalizat, iar în cel lalt ba.
America nu are r spuns, Rusia nu are planuri, Irak nu amenin alte ri
şi aşa mai departe. rile sunt doar nişte no iuni abstracte, sunt doar nişte
termeni geografici şi juridici.
O ar sau un popor nu gândeşte nimic, nu simte nimic, nu face nimic,
nu planific nimic, nu ia nici o decizie şi nu merge în nici o direc ie. NUMAI
oamenii sunt capabili de asemenea lucruri, anumi i oameni, care au nume, au
chipuri, au locuin e, au gânduri, au viziuni asupra lumii, şi au vie ile lor.
S presupunem faptul c dou zeci de oameni (care s-au n scut în
Australia şi tr iesc în Sahara) pleac în Anglia unde ucid familia regal , în timp
ce „Anglia” declar r zboi la adresa „Australiei” şi a „Saharei”.
Acest lucru este la fel de relevant ca şi când un alpinist de-ar c dea de pe
o stânc , câ iva oameni s-ar duce acolo şi ar începe s bat stânca ca s se
r zbune!
Totul e o simpl manipulare.
ţasta suprem decide c va declanşa un r zboi, arunc o minciun (un
idol de gând), îi aduce argumente false (ideologii), dup care sus ine totul cu
ajutorul personajelor de prestigiu. Iar oamenii o vor crede.
Şi jocul, pe care în cercuri profesionale îl numesc „masacru organizat”,
poate începe deja.
Dac examina i dou lucruri de orice fel, ve i g si o mul ime de diferen e
între ele. Dou frunze, dou mere, dou c r i, dou creioane, dou orice.
Dac cineva v-ar spune c sem na i leit cu un prieten de-al
dumneavoastr din orice punct de vedere, atunci a i şti c persoana respectiv
nu este normal , deoarece dumneavoastr vede i mii de diferen e între
dumneavoastr şi prietenul dumneavoastr .
Şi aceştia sunt doar doi oameni.
V pute i imagina ce înseamn ca milioane de oameni s fie privi i ca
fiind absolut identici?
V pute i imagina cât de nebun trebuie s fii pentru a face asemenea
lucru?
V pute i imagina cât putere au personajele de prestigiu?
Propaganda instigatoare de r zboi nu face altceva decât s generalizeze,
şi afirm c toate fiin ele umane, apar inând unui popor anume, sunt de acord
în toate.
Aceast propagand func ioneaz , deşi, ceea ce sus ine e o absurditate
total .
De aceea exist r zboaie ca s distrag aten ia oamenilor de la alte
lucruri. R zboaiele nu au un motiv mai important de atât.
Un r zboi izbucneşte, deoarece casta suprem îl comand . Primul pas
este apari ia propagandei, şi nu face altceva decât generalizeaz .
Pute i investigha privind orice r zboi: întreaga propagand instigatoare
de r zboi a constat exclusiv în generalizare.
Dup care, cu pu in organizare vor aduna suficiente arme şi mânie într-
un loc mic, apoi una sau ambele armate – sau o parte a armatei – porneşte. Se
creeaz conflictul armat, ceea ce înseamn c vor muri oameni. Din acel
moment va ap rea un nou factor: pierderea personal . Din acest moment,
r zboiul va deveni un caz personal pentru locuitori şi va continua de la sine.
Undeva, totul (sau aproape totul) este comer . Omul d ceva şi în schimb
primeşte ceva. Într-un r zboi, omul îşi d onoarea, mintea lucid , s n tatea şi
via a.
Şi ce va ob ine în schimb?
 Cuvinte. Cuvinte goale.
Patriot.
Erou.
Ţ rbat.
Om adev rat.
Îşi d tot ce are şi primeşte în schimb câteva cuvinte, câteva denumiri,
care dac au însemnat vreodat ceva, cu siguran nu au însemnat o
marionet f r voin , „care” se duce unde e ghidat , comite orice crim şi apoi
moare, doar pentru c aşa i s-a spus.
Un r zboi continu atâta timp cât doreşte casta suprem , şi se termin ,
deoarece casta suprem îl opreşte. Orice r zboi a i lua de exemplu, s-a terminat
pentru c , sus pe culme, au spus gata. La suprafa au prezentat ceva pe care
l-au folosit drept scuz , dup care au emis comenzile corespunz toare, iar
lupta s-a încheiat. Atât este r zboiul.
Lua i o hart a lumii şi privi i-o, uitând de ri şi de grani ele rilor.
Dac face i acest lucru ve i vedea mult mai clar.
Este total irelevant în ce punct al P mântului a fost comis o anumit
crim ; în ce punct al P mântului s-au n scut cei care au comis-o; în ce punct
tr iesc şi în ce punct al P mântului au pl nuit ceea ce au şi s vârşit.
Uita i de ri, uita i de popoare, deoarece astfel de lucruri nu exist .
Exist doar oameni şi exist doar aceast Planet , altceva nu exist .
Str inii nu tr iesc pe P mânt.
LUME MURD RIT .
A DOU SPREZEţEA LEţ IE DESPRE LUME.
Cu siguran v aminti i de acele titluri care au r spândit în întreaga
lume ştirea senza ional cum c Statele Unite ale Americii şi alia ii s i, în ciuda
protestelor ONU şi a opiniei publice interna ionale, au atacat Irakul cu scopul
de a-i demobiliza armele de distrugere în mas . Şi cu siguran v aminti i şi de
acele titluri care au r spândit în întreaga lume faptul c nu au g sit nimic.
Ce s-a întâmplat în Irak? Un lucru este sigur: nu ceea ce spun ei.
Acest nou r zboi din Irak, al doilea la num r, nu are nici o leg tur cu
armele de distrugere în mas , nici cu i eiul. Aici este vorba despre altceva.
Gândi i-v : ce relevan mare a avut g sirea acelor arme de distrugere în
mas , datorit c rora a izbucnit întregul r zboi?!
Deoarece dac le g seau, adversarii ar fi uitat toate relele, toate
neîn elegerile! Ar fi iertat înc lcarea rezolu iilor ONU, ignorarea opiniei publice,
ar fi iertat totul! Dac le-ar fi g sit, reputa ia preşedintelui Statelor Unite ar fi
fost protejat , cât şi reputa ia politicii americane, a serviciilor şi a armatei, şi
reputa ia poporului american!
Şi totuşi, nu au g sit nimic.
Ce putea fi atât de important, încât a meritat chiar şi acest sacrificiu?
Deoarece întrebarea nu este ceea ce pare a fi. Nu este relevant faptul c
nu au g sit nimic, ci faptul c dac miza a fost atât de mare – de ce nu au
min it c au g sit?
Deoarece totul ar fi fost atât de simplu! Nu aceasta ar fi fost prima
minciun în politic . Şi cine ar fi putut verifica?
 Dar haide i s ne juc m cu ideea şi s presupunem c au g sit arme de
distrugere în mas în Irak. ţare crede i c a fost scenariul în acest caz?
S spunem c sergentul Joe g seşte ceva ciudat într-un sat irakian. Ce
face? Îşi anun superiorul? Probabil. Iar superiorul s u? Şi el îşi anun
superiorul, nu-i aşa? Şi ce mai face? Anun mass-media?
Într-adev r?
Rezerv cinci avioane de pasageri: unul pentru ofi eri, unul pentru
exper i, unul pentru solda ii care asigur zona, unul pentru oamenii mass-
media, iar unul pentru privitori, apoi aceşti o mie şi jum tate, dou mii de
oameni se duc la locul faptei, unde sergentul Joe g sise ceva ciudat. Obiectul
va fi înconjurat de exper i, de ofi eri, de oamenii mass-media, de privitori, de
solda i, şi cu to ii vor investiga şi vor constata deodat c obiectul este într-
adev r o bomb cu hidrogen. Iar vestea va cutreiera tot globul în mai pu in de
un minut.
Ei bine, oare aşa s-a întâmplat? Acesta a fost scenariul?
Greu de crezut.
În clipa în care sergentul Joe îşi anun superiorul, cazul va primi îndat
clasificarea de top secret. Acest lucru înseamn c de acum înainte nu poate
vorbi nimeni despre asta, nici m car în cercul de prieteni. ţâ iva exper i se
deplaseaz , în cel mai mare secret, la fa a locului, şi examineaz obiectul. Dac
obiectul este o arm de distrugere în mas , îl vor ascunde şi îl vor face s
dispar din ar . Şi fac acest lucru excluzând total jurnaliştii, reporterii,
cameramanii, teroriştii, privitorii, şi to i cei care nu au primit loc în echipa de
executare a ac iunii.
Asta s-ar fi întâmplat în cazul în care s-ar fi g sit orice fel de arm
periculoas în Irak.
Nu ar fi fost emisiune televizat , în direct. Nu s-ar fi putut apropia de
obiect nici un om neautorizat.
ţe dimensiuni are o bomb cu hidrogen?
Poate avea m rimea unui geamantan.
ţe dimensiuni are o ampul care con ine agent patogen capabil de a
ucide milioane de oameni?
Exist unele care sunt de m rimea unui telefon mobil de dimensiuni
mici.
Şi cât de mare este Irak-ul?
În elege i?
Totul e plin de contradic ii de la început pân la sfârşit. Nimeni nu ar fi
avut acces în apropierea armei, şi nimeni nu ar fi putut-o verifica dac nu ar fi
existat nici o arm , îns ei mint c a existat; cum nici în caz contrar… Ar fi fost
de ajuns s se arate o cutie şi s se spun c e bomb atomic ! Ar fi fost
suficient şi o fotografie. Ar fi fost de ajuns şi un anun . Toate acestea ar fi fost
suficiente, indiferent dac a existat arm sau nu.
Şi totuşi nu a fost nici cutie, nici fotografie, nici anun .
Se pare c nu au fost g site nici m car instrumente cu care se pot
produce arme de distrugere în mas . Deşi arme chimice şi biologice se pot
fabrica şi cu instrumente de uz casnic comune, în cazul în care omul are
suficient competen şi material de baz .
Relevan a acestor lucruri nu este faptul c nu au g sit nimic în Irak, deşi
acest lucru este greu de imaginat. Relevan a acestor lucruri este ideologia şi
idolul de gând care a fost vândut oamenilor de c tre casta suprem cu ajutorul
personajelor ei de prestigiu.
America şi alia ii s i. mai scurt: America. a lansat un r zboi împotriva
unei ri, pe baza unor motive false. Aceasta este ştirea, aceasta este ideologia,
şi asta este relevan a.
America.
Americanii.
Asta este o generalizare.
Totul este o propagand instigatoare de r zboi bine planificat , şi
executat cu precizie împotriva Statelor Unite ale Americii.
Pentru ce sunt bune toate acestea? Acesta este stadiul fundament rii.
Suntem martorii fundament rii ideologice a unui eveniment din viitor.
Despre faptul c ce este acest eveniment din viitor şi când se va întâmpla,
se pot face previziuni diferite, îns dou lucruri sunt certe: natura şi scena
evenimentului.
Se va întâmpla în America.
Iar factorul principal va fi o arm de distrugere în mas .
R zboiul din Irak nu este nimic altceva decât un pretext pentru vinderea
unei ideologii, iar aceast ideologie are ca obiectiv crearea sentimentului public
negativ împotriva Statelor Unite ale Americii, împotriva poporului american,
pentru ca atunci când se va întâmpla acest lucru, s fie credibil.
În ziua de azi nu mai exist blocuri militare opuse. Nu mai exist ,
deoarece ideea de a fi nu a împlinit speran ele aferente acesteia. A fost necesar
o idee mai bun şi s-a şi n scut.
A fost sarcina mea de a dezvolta ideologia care sus ine idolul de gând al
castei supreme, care spune c „Statele Unite merit s dispar ”.
Doar c , în mod tradi ional, nu se poate purta un r zboi împotriva
Americii, datorit aşez rii sale geografice şi posibilit ilor sale tehnice. Tocmai
din acest motiv, sistemul de argument (ideologia), elaborat de c tre mine, este
un teren propice pentru un nou tip de r zboi. Acest nou tip de r zboi va aduce
Iadul pe P mânt.
Dac r zboiul este prezent pretutindeni, dac amenin area este prezent
pretutindeni şi afecteaz pe toat lumea, atunci, ca ap rare, totul este permis.
Nu-i aşa?
ţasta suprem a n scocit un nou tip de r zboi mondial care necesit
investi ie mult mai mic decât r zboaiele anterioare, totuşi are venituri mult
mai mari decât toate r zboaiele de pân acum la un loc.
Uneori mor unul sau doi oameni aici, o sut acolo, desigur civili, în cele
mai diferite loca ii, iar relevan a e s nu aib logic , deoarece dac nu are
logic , totul e imprevizibil, iar atunci teama devine constant şi înfloreşte o
nou ramur industrial care produce venituri mult mai mari decât orice pân
acum, şi care este mult mai josnic decât orice a existat pân în prezent.
 Iar aceast ramur industrial este r zboiul împotriva terorismului.
Nu terorismul! ţi r zboiul împotriva terorismului!
Ei bine, acesta este, deci, motivul şi background-ul r zboiului din Irak.
Nu are nici o leg tur cu armele de distrugere în mas sau cu i eiul.
Are leg tur cu ponegrirea Statelor Unite ale Americii, cu nimic altceva.
Se preg teşte un r zboi împotriva Americii, iar acesta este stadiul
fundament rii.
Iar, de altfel, Irak e plin de arme de distrugere în mas .
ROLUL INFRAC IUNII.
A TREISPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
În ziua de azi, infrac iunea este privit din ce în ce mai mult ca şi cum ar
fi un lucru perfect normal, iar infractorii ca şi cum ar fi oameni perfect normali.
Infrac iunea a devenit o simpl profesie.
Unii predau geografie într-un gimnaziu, unii sunt şoferi de taxi, unii sunt
pilo i de avion, unii sunt detectivi, unii sunt pictori, unii sunt poştaşi – iar unii
violeaz copii şi femei, fur maşini, jefuiesc apartamente şi case, jefuiesc b nci,
ucid oameni, etc.
Efortul vechi al castei supreme de a face popular infrac ionalitatea nu a
avut niciodat un succes atât de mare precum în zilele noastre, în vremea
materialismului. Distinc ia clar de odinioar între societate şi lumea interlop
începe s se estompeze.
Mass-media face din infractorii psihopa i nişte eroi populari.
Regizori, scriitori, actori şi muzicieni talenta i şi califica i, respectiv total
diletan i popularizeaz stilul de via infrac ional.
Lumea este invadat de o gr mad de filme, c r i, discuri recrut toare,
care au un singur mesaj: „Oamenilor, fi i criminali!”
Adep ii materialismului sus in c omul, în principiu, este r u, c este o
fiar însetat de sânge, c omul este lupul omului, r ul este în sângele nostru,
ca şi specie suntem înc copii, nu suntem destul de maturi pentru a ni se
putea încredin a natura, c ci o exploat m, distrugem Planeta, distrugem fauna
şi flora, ne omorâm pe noi înşine, instinctul posesiei teritoriale, instinctul
criminal este adânc înr d cinat în noi, crima şi r zboiul ne apar in – şi toate
astea sunt codificate genetic în noi.
Cel pu in aşa sus in personajele de prestigiu.
Dar s analiz m aceast ideologie, f r pietate religioas .
Omul este în principiu r u. Acest lucru este mult prea general spus
astfel, deci s fim pu in mai concre i. ţine e r u? Toat lumea e rea? Omul este
lupul omului?
Majoritatea oamenilor nu comit niciodat nici o crim . Majoritatea
oamenilor nu iau niciodat ceea ce nu este al lor, nu fur din dulapul, sertarul,
geanta, buzunarul altora, nu fur maşina celuilalt, nu delapideaz nici m car
un singur b nu , nu jefuiesc apartamente, case, fabrici, depozite, nu bat nici
un om, nu violeaz copii, nici femei – şi s complet m: nici b rba i – nu r pesc
nici un om, nu ucid pe nimeni, nu arunc în apa m rii deşeuri radioactive
închise în butoi ruginit de o el, nu defrişeaz p duri, şi nu declanşeaz
r zboaie.
 Atunci, cine e r u?
Omul este lupul omului?
Îns cine?
ţine este cel care chiar înf ptuieşte cu adev rat aceste acuza ii
universale?
Dumneavoastr ?
Sau vecinul dumneavoastr ?
Prietenul dumneavoastr ?
Pentru cine sunt valabile aceste acuza ii?
Doar pentru o mân de oameni. De fapt, sunt foarte pu ini oameni, doar
câteva procente ale rasei umane, îns mass-media a esut un asemenea nimb
în jurul lor, de parc ei ar fi majoritatea.
Se afl acolo acei oameni care pe tot parcursul zilei lupt pentru al ii:
adev ra ii doctori, paramedicii, virusologii, bacteriologii, prevenitorii de
catastrofe, anchetatorii, şi al ii, şi se afl acolo acei oameni, care deşi nu într-
un mod atât de spectaculos, dar se afl la locul lor, şi men in lumea în
func ionare.
Ei bine, cu ei ce se întâmpl ?
Ei unde greşesc?
Şi ei ucid?
Fur ?
Jefuiesc?
Trişeaz ?
Delapideaz ?
Îi violeaz pe al ii?
Incendiaz p duri?
Declanşeaz r zboaie?
Da?
Când?
Unde?
Cum?
Sunt conştient de faptul c personajele de prestigiu sus in c omul este,
în principiu, o fiar josnic , rea, deoarece eu le-am sugerat s spun asta, îns
dac face i abstrac ie de personajele de prestigiu, pute i vedea c ceea ce
r spândesc ei, este pur şi simplu nefondat.
Desigur, ar însemna îngustime a spune c cel care e închis e cu
siguran infractor, iar cel care nu e închis este cu siguran un om bun. Nu
pot afirma cu responsabilitate despre ţodul Penal c pedepseşte toate
infrac iunile, sau c p catele grave figureaz în el, deoarece acest lucru nu ar fi
adev rat.
Nu exist nici o îndoial cu privire la faptul c fiecare drum este
îngreunat în mod inutil şi samavolnic.
Se ştie c , dac cineva vrea s ob in ceva, se va lovi de zeci, de sute sau
de mii de piedici samavolnice, adic de piedici care au fost inventate de oameni
pentru a face drumurile dificil sau chiar imposibil de parcurs.
Acest fenomen orienteaz oamenii c tre infrac ionalitate.
 Se ştie c via a este grea, şi c este grea pentru c au f cut-o s fie aşa.
Îns din perspectiva rezultatului final este total irelevant cât de dificil este de a
r mâne pe drumul cel drept.
Propov duitorii materialismului au declarat de foarte mult timp c
infrac iunea nu poate fi învins . Dar bazându-se pe ce au declarat acest lucru?
ţ pân acum nu a fost învins ? Pân în prezent nu a fost nici un om pe Pluto,
dar este înc posibil, nu-i aşa? Deci, pe ce fel de cunoaştere se bazeaz
afirma ia potrivit c reia împotriva infrac iunii nu se poate face nimic?
Edison a efectuat mii de experimente pân când şi-a dat seama cum se
face un bec electric. Pentru oprirea criminalit ii câte metode s-au încercat deja
şi în ce fel? ţum au putut ei încerca, în mod semnificativ, fiecare metod
imaginabil , în câteva decenii?
Evident c nicicum.
ţe ar trebui s vad printr-un microscop, sau într-o eprubet , sau ce fel
de test ar trebui s efectueze pentru a vedea c infrac iunea nu poate fi
stopat ?
Şi cine ar fi cel care s-ar osteni pentru stoparea infrac iunii? Ce fel de
organiza ie? Ce fel de minister?
Cunoaşte i planuri sau evenimente, sau o mişcare din istoria omenirii
care au avut drept el stoparea infrac iunii? Cunoaşte i ceva asem n tor?
Adev rul este c nu s-a preg tit niciodat nici un fel de plan împotriva
infrac iunii, nu s-au f cut niciodat demersuri de nici un fel în vederea stop rii
infrac iunii.
Invincibilitatea infrac iunii este doar un mit. Este doar o minciun
relevat cu un prestigiu imens, care nu are nici o baz .
Infrac iunea este un jug pe gâtul nostru. A fost creat artificial şi este
men inut artificial. Ţaza ei este generalizarea: faptul c TOAT LUMEA este
vinovat , TO I sunt infractori. Acesta este o mare minciun .
Infrac iunea este un instrument pentru casta suprem . Este utilizat
pentru a îndeplini trei func ii:
1. pentru a ine prin ea oamenii sub control din punct de vedere fizic.
2. ca prin referirea la ea s se poat face s dispar oameni.
3. ca prin referirea la ea s se poat introduce constrângeri cât mai multe
şi cât mai puternice.
Deci, infrac iunea este doar un instrument, doar un pretext.
Urm rirea penal este ca o parodie. ţriminalistica este la fel de departe
de a fi ştiin , precum pedagogia. Aşa numitul sistem juridic este aproximativ
atât de eficace cât şi sistemul de înv mânt. Aşa zisa lui func ionare este doar
o pseudo-func ionare. Succesele acestuia sunt extrem de rare.
Succesele sistemului juridic se datoreaz exclusiv acelor ofi eri de poli ie,
anchetatori, tehnicieni, care în pofida presiunii teribile care îi apas în mod
artificial, în pofida acelor reguli care fac aproape total inoperabil munca de
poli ist, în pofida instrumentelor lor uimitor de slabe, cu ajutorul abilit ilor lor
personale şi datorit angajamentului lor îşi îndeplinesc munca.
Adev rata criminalistic este una dintre ştiin ele secrete.
 Privind atât background-ul filosofic, metodologia, cât şi instrumentele
tehnice ale criminalisticii, se observ c acestea se afl într-un stadiu foarte
rudimentar. Fiecare descoperire semnificativ în acest domeniu a fost
îngropat .
O ştiin care se ocup cu investiga ia, cu recunoaşterea şi reurm rirea
semnelor, cu identificarea şi g sirea surselor, motivelor şi a f ptuitorilor,
reprezint pericol de moarte pentru o putere care opereaz în umbr .
Munca de poli ist poate s aduc succese temporare, dar pe termen lung
este complet lipsit de speran e. Poli ia nu are instrument împotriva
criminalit ii.
A i asistat deja la o audiere unde toat lumea ştia c infractorul a comis
crima, nici el nu a negat, şi totuşi, acuza iile împotriva lui au fost retrase
datorit unor „vicii de procedur ”?
Şti i ce înseamn „viciu de procedur ”? De exemplu, dac un detectiv
verific un tomberon de gunoi f r a avea permisiunea corespunz toare.
Aşa numitul „viciu de procedur ” este o porti construit în sistem, cu
ajutorul c ruia casta, cu un oarecare pretext, îi poate elibera pe cei de care are
nevoie pentru ceva. Aceasta e func ia sa.
Pedeapsa nu a adus niciodat ameliorare.
Dac începând de acum to i infractorii ar fi diseca i de vii, şi atunci ar
exista infractori.
Un om nu comite o crim pentru c nu e disecat.
Dac începând de acum tuturor tâlharilor li s-ar t ia mâinile, asta nu ar
conduce la încetarea jafurilor, deoarece un om nu fur din cauz c are mâini.
Nu jefuieşte din cauz c nu e închis.
Şi nu ucide din cauz c nu a fost înc exterminat.
Pedeapsa nu are leg tur cu motivul faptei. Nu este nici m car în
apropierea motivului. Şi niciodat nu a func ionat.
VAL DE TEROARE.
A PATRUSPREZECEA LEC IE DESPRE LUME
„Londra a suferit o serie de atacuri teroriste. Patru cet eni britanici, de
origine arab , patru kamikaze englezi au s vârşit atentatele. Autorit ile
presupun c au murit to i în atentatele cu bomb , deşi, pân în prezent doar
un singur cadavru a putut fi identificat. Potrivit anumitor surse, num rul celor
deceda i este de cincizeci, alte surse vorbesc despre mai pu ine, iar altele
despre mai multe victime. Conform spuselor unui expert, cel pu in trei mii de
poten iali terorişti mai aşteapt s fie implementa i în Anglia.” Toate astea s-au
întâmplat în vara anului 2005. V mai aduce i aminte de aceste ştiri din mass-
media?
Terorismul este un subiect foarte interesant şi merit pe deplin s fie
analizat cu seriozitate, deoarece conform elurilor castei supreme, acesta este
viitorul.
Prima problem în subiectul terorismului este defini ia.
ţe înseamn terorismul?
Deoarece în prezent, cu ajutorul cuvântului terorism, se bucur activit i
de marc de un avantaj serios fa de alte lucruri, în elegând prin asta diferite
privilegii şi fonduri financiare, a devenit un interes de mod , sau chiar de
afaceri de a aduce cât mai multe lucruri posibile cumva în leg tur cu
terorismul.
O mul ime de articole (de exemplu: m ştile de gaze), de care, în
majoritatea rilor, nu au nevoie nici câinii, combinate cu sloganul publicitar
„protec ia împotriva terorismului”, brusc, au devenit articole de mod .
Oameni, care înainte erau total în anonimat, acum, auto-proclamându-se
exper i ai terorismului, au ajuns în centrul aten iei.
O parte din ce în ce mai mare a diferitelor bugete guvernamentale şi
corporatiste este alocat pentru protec ie.
În cazul în care, într-o reclam , un nou produs sau serviciu este înf işat
ca instrument al „luptei împotriva terorismului”, cu vânz rile, de aşteptat, nu
vor fi probleme.
Rezumând toate acestea, putem afirma c , în ziua de azi, s-au construit
ramuri industriale întregi pe „lupta împotriva terorismului”, care tr iesc din
isteria pe care a creat-o mass-media în jurul acestei teme.
ţasta suprem a creat o nou ramur industrial în jurul „terorismului”,
din care tr iesc mul i (şi din ce în ce mai mul i) oameni.
A creat o nou afacere, pe care oamenii şi-au construit via a.
Iar aceşti oameni vor proteja propriile interese: se vor lupta prin orice
mijloace aflate la dispozi ia lor împotriva definirii profesionale a cuvintelor
„terorism” şi „terorist”, respectiv împotriva r spândirii defini iilor corecte,
deoarece se tem c vor r mâne în afara afacerii.
În acest fel casta suprem creaz voluntari, care sunt dispuşi chiar şi s
ucid pentru a-şi ap ra „interesele” aparente – dar, de fapt, ei ap r doar
interesele castei.
Datorit acestui fenomen, şi doar şi exclusiv datorit acestui fenomen, a
devenit dificil definirea cuvintelor „terorism” şi „terorist”.
Aceste dou cuvinte nu au o defini ie concret , fondat şi consfin it
oficial. Toate defini iile disponibile sunt evazive şi neinteligibile.
În realitate, definirea cuvintelor este o sarcin destul de uşoar .
Dac studiem câteva atentate, c utând numitori comuni, atunci va
izbucni destul de rapid ceea ce c ut m. Acesta este primul lucru care ne
izbeşte. Deoarece, tocmai acesta ne declanşeaz indignarea.
Oameni preg ti i, înarma i, masacreaz oameni nepreg ti i, neînarma i.
Acesta este numitorul comun în toate atentatele teroriste.
Terorismul este, deci, o lupt armat organizat împotriva popula iei
civile.
Singurul scop al terorismului este acela de a speria popula ia. Relevan a
sa este imprevizibilitatea, non-sensul, deoarece dac se poate întâmpla ceva
oriunde, atunci este ca şi cum nu s-ar putea lupta împotriva acelui ceva.
Acesta este terorismul. Nu are nici o leg tur cu r zboiul de independen .
Dup ce am reuşit s stabilim sensul cuvântului „terorism”, cealalt
problem care se ridic este dac se poate lupta împotriva teroriştilor, iar dac
da, atunci cum?
În primul rând, infractorii violen i nu sunt periculoşi.
 În pofida faptului c au o vast experien în cruzimea fa de oameni.
Infractorii violen i se pot recunoaşte prin prisma lipsei fanteziei lor, care,
prin urmare, nu sunt capabili s -şi imagineze o via , a c rei mare parte nu o
petrec în închisoare. Infractorii violen i se înarmeaz şi atac oameni
neînarma i, posibil, într-o superioritate numeric .
Adev ra ii monştri nu sunt aşa.
Adev ra ii monştri au primit o instruire militar de grad înalt, şi au
petrecut ani lungi în misiuni acerbe, pe asemenea terenuri fierbin i, unde omul
poate fi ucis de un glon „r t cit” în orice moment, sau poate fi rupt în buc i
de o înc rc tur explozibil .
Monştrii se nasc în r zboaie, iar acolo asimileaz o competen mult prea
important , ducând o lupt pe via şi moarte cu solda i preg ti i şi înarma i.
Adev ra ii monştri nu se brutalizeaz cu oameni neînarma i. Ei lupt cu solda i
înarma i şi fac acest lucru ani de zile în şir, aproape într-un pericol constant.
Un monstru adev rat a ucis mai multe zeci sau sute de solda i, el însuşi,
cu mâinile goale, cu cu it, baston, pistol, puşc , cu orice arm imaginabil .
Atunci când se g seşte loca ia unui terorist sau grup de terorişti, se
deplaseaz la locul faptei câ iva monştri. Iar acolo, de obicei, nu se întâmpl c
infractorii violen i ucid monştri în mormane. Nu se întâmpl acest lucru. În
realitate, monştrii adev ra i trec peste aceşti infractori, de parc ei nici nu ar
exista.
Comandourile, de obicei, nu au pierderi umane în urma ciocnirii lor cu
teroriştii. În cazul în care se iveşte totuşi ceva, asta se întâmpl cu siguran
din vina lor şi nu din cauza periculozit ii teroriştilor.
Prin urmare, se pare c dificultatea const în modul de a g si teroriştii
care duc un stil de via retras.
Pe baza ştirilor televizate, omul îşi formeaz o p rere, potrivit c reia
aceştia ori sunt imposibil, ori aproape imposibil de g sit.
Dar desigur, nici acest lucru nu este adev rat.
Un psihopat singuratic se urc pe autobuz, în geanta lui se afl o bomb
confec ionat manual. Autobuzul porneşte, bomba explodeaz . Mor
cincisprezece oameni. Lucrurile de acest gen sunt cu adev rat dificile de
prevenit.
Dar aceste lucruri nu înseamn terorism.
Nu înseamn , deoarece terorismul este organizat.
Terorismul este o amenin are continu , o h r uire constant , nu un caz
singular, c ci acela nu şi-ar atinge scopul.
O organiza ie terorist este o companie care produce şi vinde fric .
O organiza ie mare, care dispune de fonduri financiare, de o re ea de
sprijin, de tabere, de cl diri, de vehicule, de echipamente, de mai multe sute
sau mii de oameni care recruteaz al i oameni, instruieşte oameni, cump r şi
ob ine informa ii, trimite în c l torii organizatori şi executivi peste tot în lume,
planific şi execut atentate – contrar legendei mass-media, nu poate exista şi
func iona invizibil.
Au existat deja exemple, când într-un centru de instruire al unei
organiza ii teroriste au fost l sate s filmeze grupuri de cameramani.
 Pe o anumit zon geografic , în mare, fiecare om cunoaşte câ iva
terorişti.
O mul ime de irlandezi, care nu sunt membri şi simpatizan i ai IRA,
cunosc membri IRA.
Spre deosebire de mitul generat de mass-media, organiza iile teroriste nu
sunt deloc invizibile.
Deci, organiza iile teroriste mari nu se pot ascunde. Nici cele mici.
Deoarece organiza iile mici ori se al tur unei organiza ii mai mari, ori vor
disp rea. Dispar, deoarece f r sprijin, f r background nu sunt viabile, sau
pentru c activit ile lor se interfereaz cu afacerile, iar astfel for fi prinse şi
tocate.
Un grup mai mic este viabil doar în cazul în care devine vice-antreprenor
sub aripile de protec ie ale unei organiza ii mai mari. Deci, nici m car ele nu
sunt invizibile.
Iar monştrii nici aşa nu iau atitudine.
În spatele terorismului se ascund interese politice interna ionale imense.
De aceea nu iau atitudine monştrii.
Câ iva terorişti renega i, sau un grup mai mic care se interfereaz cu
procesul, pot deveni o int adev rat , şi în cazul în care nu pot fi opri i, atunci
se vor trimite, într-adev r, câ iva monştri, care vor extermina f r nici o
problem întreaga companie. ţu ajutorul câtorva comandouri bine instruite şi
echipate corespunz tor s-ar putea şterge oricare mare organiza ie terorist , dar
acestea nu sunt implementate împotriva lor.
„Terorismul este o gogori invincibil .” „Un singur animal bolnav poate
teroriza întreaga lume.” „Niciodat , nic ieri, nimeni nu poate fi în siguran ,
nici m car un singur moment, din cauza amenin rii terorismului.”
„Organiza iile sunt imposibil de g sit şi de stopat.”
Aceasta este legenda.
Nu este nimic adev rat din ea.
ţasta suprem implementeaz întreaga re ea mass-media pentru a crea
teroare peste tot în lume, dup care apar personajele de prestigiu şi afirm c a
mai r mas doar o singur solu ie.
Ei spun c : exist medicament împotriva terorismului, dar este foarte
amar.
Trebuie s renun m la democra ie.
Din p cate.
În vederea siguran ei noastre.
Au fost promulgate deja de acum în mai multe ri legi, inacceptabile
într-o democra ie, dar pe care oamenii le accept oricum, pentru c au fost
intimida i.
Nu de c tre terorişti.
De c tre legenda lor.
Şi care a fost scopul atentatelor de la Londra?
Doar ca de obicei.
Şi acesta a fost doar un nou cui, pe care l-au b tut în capacul sicriului
democra iei.
 ÎNNEBUNIT.
A CINCISPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
Este adev rat c ideologiile cu care se înconjoar minciuna de esen ,
idolii de gând, sunt extrem de complexe, confuze, cu multiple fa ete şi, mai
presus de toate, profesionale. De asemenea este adev rat c , casta suprem
implementeaz armate de prestigiu întregi pentru a convinge oamenii c nu v d
bine, nu gândesc bine şi nu ştiu bine. Aceste lucruri sunt fapte.
Dar aici exist ceva, care, probabil, nu v las nici pe dumneavoastr
liniştit.
ţum este posibil s func ioneze acest întreg sistem?
Deoarece nu este deloc logic s func ioneze.
Nu este deloc logic ca un om s renun e la propriile idei, vise, s -şi uite
propria certitudine, propria cunoştin , doar pentru c X sau Y i-a spus s fac
acest lucru.
Şi, totuşi, se întâmpl .
Şi s-a întâmplat de-a lungul întregii noastre istorii.
Cum?
Cum este posibil acest lucru?
Omul este atât de nebun?
Este atât de slab din punct de vedere mental?
Este atât de uşor de a îl face confuz şi de a-i lua încrederea în sine, chiar
şi propria luciditate?
Dumneavoastr vede i ceva, dup care vine un tip, care nici nu era de
fa , dar care are dou sprezece doctorate, şi spune: „Nu, dumneavoastr nu a i
v zut nimic, dumneavoastr doar a i halucinat!”, dup care dumneavoastr :
„Hmmm. poate c nici nu am v zut nimic.”
Dar de ce se întâmpl asta?
Cum este posibil acest lucru?
Cum poate avea un om o ASEMENEA putere asupra unui alt om?
Acel fenomen cum c cineva ştie ceva, dup care vine o alt persoan şi îi
spune c de fapt nu ştie, dup care el crede c într-adev r nu ştie nimic, este,
probabil, cel mai şocant lucru cu care se poate întâlni cineva vreodat .
Extratereştrii, demonii, vârcolacii, magia, teleportarea, dep şirea vitezei
luminii şi celelalte lucruri asem n toare sunt pur şi simplu nişte NIMICURI în
compara ie cu faptul c un personaj de prestigiu, cu doar câteva cuvinte, poate
distruge cunoştiin a şi încrederea în sine a unei alte fiin e umane.
Faptul c acest lucru este posibil, nu este normal.
Esen a puterii este autoritatea.
Dar oare de ce are autoritatea un asemenea efect? De ce poate s
func ioneze?
Personajele de prestigiu determin soarta oamenilor, soarta întregii rase
umane.
Autoritarismul nu func ioneaz în fiecare caz în parte. Unele personaje de
prestigiu nu au nici un impact asupra dumneavoastr , anumite personaje de
prestigiu nu v pot şi nu v-ar putea convinge. Iar altele v-au şi convins deja.
Deci, putem vedea c prestigiul func ioneaz datorit unui lucru care se afl în
noi.
Principiul de autoritate poate func iona datorit unui defect aflat în noi.
Acest defect este nivelul sc zut de conştientizare.
În consecin , opresiunea se bazeaz şi depinde de starea mental a
individului.
Opresiunea este posibil numai şi numai datorit faptului c nivelul de
conştientizare al oamenilor permite ca aceştia s fie convinşi de anumite
minciuni.
F r acest lucru, casta suprem nu ar avea putere.
Din toate acestea rezult c , indiferent c vorbim despre opresiune sau
despre eliberarea treptat a oamenilor, în cele din urm , vorbim, întotdeauna,
despre mintea uman .
Deoarece cheia puterii este starea mental proast a omenirii, cheia
puterii este anihilarea dezvolt rii ştiin ei min ii.
Deoarece, dac acest lucru se întâmpl , dac se naşte o ştiin
func ional , practic , care este capabil de a-i aduce pe oameni într-o stare
mental mai bun , puterea castei supreme cade.
Puterea castei supreme se bazeaz pe neştiin , iar cunoaşterea
anihileaz puterea ei.
ţasta suprem va distruge, deci, orice fel de cunoaştere adev rat despre
sufletul uman, despre mintea uman , despre gândire, despre amintire, sau
despre orice asem n tor, şi va ridica, va sprijini, va ap ra orice sistem, religie,
filosofie, pseudo-ştiin , care r spândesc şi planteaz minciuni în oameni
despre ei înşişi.
Ei bine, cum se numesc cele dou sisteme care sunt oficial considerate
drept ştiin , şi care, în mod oficial, sunt principalele, chiar unicele prestigii în
privin a min ii umane?
Unul este psihologia.
ţel lalt sistem este psihiatria.
Aceste dou sisteme constituie cele mai puternice prestigii în domeniul
min ii, în domeniul organiza iei umane.
Aceste dou pseudo-ştiin e înlocuiesc în societate ştiin a adev rat , cu
adev rat func ional a min ii.
Rezumând:
1. ţasta suprem inventeaz minciuni pentru a-i induce în eroare pe
oameni, ca astfel s poat domni asupra lor.
2. ţasta suprem ambaleaz aceste minciuni în ideologii, adic în
sisteme de argumente, pentru ca minciuna s nu poat fi recunoscut cu
uşurin .
3. Ideologiile sunt introduse în societate de c tre personajele de prestigiu.
4. Personajele de prestigiu îi copleşesc pe oameni, şi astfel, oamenii vor
accepta minciunile.
5. Autoritarismul func ioneaz doar datorit nivelului sc zut de
conştientizare a oamenilor.
 6. Puterea castei supreme exist exclusiv datorit st rii mentale proaste a
oamenilor.
7. Pentru casta suprem este o sarcin vital faptul de a-i men ine pe
oameni într-o stare mental proast .
8. Datorit acestui lucru, casta suprem va împiedica r spândirea
adev rurilor despre îns şi fiin a uman prin orice modalitate posibil . Dac s-
ar întâmpla acest lucru, oamenii ar deveni mai conştien i, iar puterea castei s-
ar destr ma.
9. ţasta suprem împiedic formarea ştiin ei func ionale a min ii,
min ind c ştiin a min ii deja exist .
10. ţasta suprem a proclamat psihologia şi psihiatria drept ştiin ele
spiritului, sufletului, psihicului, conştiin ei şi ale min ii, şi, în aceste domenii,
le-a asigurat o hegemonie politic , economic şi sanitar .
11. Deci, puterea castei supreme depinde de prestigiul psihologiei şi al
psihiatriei.
ţasta suprem poate exista, poate juca cu noi joaca ei infantil , doar
pân când poate ascunde fiecare adev r despre om, despre abilit ile,
posibilit ile şi puterea omului.
Psihiatria şi psihologia reprezint colec ia de minciuni care vorbesc
despre om.
În societate, ele au func ia de a îi convinge pe oameni c nu exist cale
spre mai bine, c aşa-numita „normalitate” este cel mai înalt nivel posibil de
atins al existen ei, şi de a discredita, a exclude, şi de a distruge toate metodele,
cunoştin ele, tehnicile care ar aduce omul, cu adev rat, într-o stare mai bun .
Nu exist asemenea ramur ştiin ific , oficial recunoscut , al c rei obiect
ar fi Dumnezeu sau sufletul, şi nici o anumit ramur ştiin ific , care ar avea
sarcina de a afla dac exist vreun fel de Dumnezeu sau dac are omul suflet,
dac exist vie i anterioare, dac exist capacit i de ordin superior, care nu
sunt legate de corp, dac are via a un oarecare scop, dac exist bine şi r u.
Nici o ştiin sau ramur ştiin ific oficial recunoscut nu se ocup cu
aceste probleme, deşi, în raport cu acestea, fiecare alt problem este total
insignifiant .
Niciodat nu s-au efectuat asemenea serii de experimente oficiale,
ştiin ifice, care aveau scopul afl rii identit ii omului. Aceast tem este cea
mai mare tabu din lume.
Nu exist un alt domeniu, pe care casta suprem s -l apere mai crâncen,
decât acesta.
Originea cuvântului psihologie dateaz de prin anii 1500. Semnifica ia sa
este: ştiin a sufletului. Ini ial a constituit o ramur a filosofiei, care a preluat
denumirea de „ştiin a sufletului”, deoarece pentru cunoaşterea sufletului a
dorit s utilizeze metodele ştiin ei, în locul metodelor filosofiei.
Ini ial, asta a şi f cut, şi în a doua jum tate a anilor 1700 a şi afirmat
deja c existen a sufletului a fost demonstrat ştiin ific, şi acesta, fa de lumea
material , este o realitate total independent .
 Psihologia nu a fost materialist foarte mult timp; a propov duit de-a
lungul secolelor existen a sufletului, şi faptul c existen a sufletului uman este
demonstrabil ştiin ific.
Semnifica ia cuvântului „psihiatrie” este: medicina sufletului. Psihiatria a
fost adus la via de necesitate. La sfârşitul secolului al optsprezecelea s-a
n scut o nou profesie care era menit s îngrijeasc şi s trateze nebunii
închişi în ospicii. (Este de re inut faptul c ospiciile erau deja utilizate de unii şi
în perioada eroic , cu scopul de a se elibera de persoanele pe care nu le-au
pl cut.)
La început, când înc nu exista cuvântul „psihiatrie”, domeniul a primit
denumirea de medicin spiritual . Primul manual a fost publicat în anul 1758,
cu titlul de „Tratat asupra nebuniei”. Num rul ospiciilor creştea din ce în ce
mai mult, şi se umpleau pe rând, de asemenea, comportamentul ciudat şi
inexplicabil a fost de g sit în toate clasele sociale, inclusiv în cadrul dinastiilor
domnitoare; a fost, deci, necesar o profesie, care s opreasc aceast tendin ,
şi din nebuni s fac din nou oameni normali. Aceast profesie a fost „medicina
spiritual ”, pe care, în anul 1808, Johann Christian Reil a botezat-o
„psihiatrie”, adic „medicina sufletului”.
Psihologia a fost ştiin a sufletului care s-a desprins din filosofie cu scopul
de a g si dovezi ştiin ifice privind natura sufletului, şi ca s exploreze şi s
sistematizeze abilit ile şi regularit ile sufletului, urmând tehnicile riguroase
ale metodologiei ştiin ifice. Psihiatria s-a n scut cu menirea de a determina
cauzele nebuniei şi de a stopa nebunia.
Ambele domenii specializate s-au n scut cu un scop curat şi nobil, şi la
început, inten iile şi activit ile lor erau într-adev r ştiin ifice.
La începutul anilor 1810, atunci când catedrele psihiatrice se dezvoltau
pe rând, a izbucnit o dezbatere mult prea vehement privind cauzele şi
tratamentul nebuniei. Acesta a fost primul protest anti-psihiatric public, care a
fost urmat de multe altele. Oameni comuni şi personalit i celebre au protestat
împotriva faptului c psihiatrii s-au comportat inuman cu pacien ii lor. Deşi
obiectivele erau clare, practica era mult mai pu in clar .
Tot ceea ce s-au întâmplat în ospicii, nu au fost altceva decât exorciz ri.
Declar acest lucru la modul cel mai serios: în ospicii au avut loc exorciz ri,
nimic altceva. Exorciz ri în mas ; f r cruci, f r ap sfin it , f r rug ciuni şi
f r preo i.
Aici putem fi martorii unui obicei ciudat, care provine din timpuri foarte-
foarte vechi, şi care a trecut neobservat prin istorie, r mânând întotdeauna ca
un instrument al puterii. Tortura de natur militar a avut drept scop ruperea
confiden ialit ii. ţealalt tortur , care în cultura occidental a fost numit
„exorcizare”, avea ca scop eliminarea unui model de comportament.
Au prins un copil de zece ani, care înc urina în pat, l-au aşezat pe un
scaun, şi au început s -l roteasc ore în şir, şi au repetat acest procedeu în
fiecare zi, pân când copilul nu s-a oprit din a urina în pat, sau pân când nu a
murit, sau pân când nu a înnebunit cu adev rat.
Deci, psihiatria a f cut exorcizare, adic a chinuit oameni cu scopul de a
şterge modele de comportament.
 La început, nici psihiatria, nici psihologia nu au fost considerate ştiin e.
Pentru a le putea accepta ca ştiin , trebuiau s dispun de un asemenea
domeniu specializat, care s-a diferen iat de la domeniul specializat al oric rei
alte ştiin e.
Cu omul însuşi, în mod tradi ional, se ocupau doar filosofia şi religia. În
acea vreme, clasificarea era de aşa natur încât de o parte erau filosofia, religia
şi ocultismul (magia, alchimia, astrologia, etc.), iar de cealalt parte era ştiin a,
care a fost recunoscut din ce în ce mai mult, şi care se ocupa cu universul
material, cel mai mult cu m surarea acestuia.
ţasta suprem a dorit s fac atât din psihologie, cât şi din psihiatrie o
„ştiin ” (deoarece filosofia, religia şi ocultismul au început s piard teren în
acea vreme, pentru c casta a considerat c nu sunt suficient de eficace în
r spândirea minciunilor). Datorit acestui efort, în psihologie şi în psihiatrie,
au început s abordeze şi s explice omul din perspectiv material .
Îns cu trupul se ocupa biologia şi medicina, aşa încât a trebuit s se
inventeze ceva nou. În felul acesta s-a n scut acea tez speculativ , potrivit
c reia omul nu are o asemenea parte care s-ar afla în afara corpului s u, adic
nu exist decât trupul.
Psihologia s-a autodefinit ca fiind ştiin a comportamentului, şi a început
s caute cauzele comportamentului în trup. Psihiatria a dorit s se ocupe cu
nebunia şi cu tratarea acesteia, şi pentru c „nervii se interfereaz în creier”, au
declarat c creierul st la baza comportamentului, astfel, ei se ocup cu
creierul.
Existau într-adev r acele modele de comportament, pe care le-au
observat psihologii timpurii, şi au existat într-adev r acele fenomene, pe care
psihiatrii, în acele timpuri, le-au descris ca fiind nebunie. Fals a fost felul în
care au explicat aceste lucruri.
În mod interesant, la început, nu au exclus total existen a sufletului, şi
pân la centenar, a f cut parte din concep ia despre om a psihologiei şi a
psihiatriei.
Îns în anul 1879, la Leipzig, Wilhelm Wundt a declarat c a dovedit în
mod ştiin ific c omul nu este altceva decât un animal f r suflet.
Şi, deşi, cuvântul „suflet” a mai fost înc folosit în unele locuri, nu a avut
acelaşi în eles, ca odinioar : nu însemna o realitate imaterial , ci doar
denumirea colectiv a func iei cerebrale.
Istoria cercet rii face parte din istoria ştiin ei şi se ocup cu dezvoltarea,
cu baza istoric a cercet rii unor subiecte sau teme.
Ei bine, este foarte interesant c Wundt nu a scris nici m car un cuvânt
despre experimentul pe baza c ruia a f cut descoperierea sa epocal , conform
c reia omul nu are suflet.
Este o situa ie foarte special , deoarece afirma ia de cea mai mare
anvergur din istorie nu are nici un fel de istorie cercet toare.
Absolut nimic.
Nici m car un cuvânt!
 Nici înainte de 1879, nici de atunci, pân la data de azi, niciodat ,
nimeni nu a efectuat nici un fel de cercetare oficial , ştiin ific pentru a
determina ce este omul.
În întregul material al istoriei cercet rii (care înseamn o cantitate
incredibil de mare de documente şi de suporturi de stocare a datelor
informatice), de la prima noti pân la ultima, nu se g seşte nici un cuvânt
despre asemenea experiment care s fi avut scopul de a afla: are sau nu omul
suflet.
Nu a efectuat nici Wundt nici un fel de experien de acest gen, pur şi
simplu a afirmat c „a dovedit ştiin ific” c nu exist suflet, iar problema era ca
şi rezolvat . Traducând toate astea pe limba realit ii, s-a întâmplat c Wilhelm
Wundt a fost primul prestigiu pe care casta suprem l-a aşezat lâng acest idol
de gând, care – la fel ca orice alt idol de gând – e o minciun .
În anul 1879, Wilhelm Wundt, în cartea sa intitulat „Psihologia uman
şi animal ” scrie: „Gândirea, personalitatea şi comportamentul nu sunt mai
mult decât reac iile chimice din creier”.
ţu aceast fraza a început cea mai întunecat er a istoriei.
Psihiatria şi psihologia erau un intrument periculos chiar de pe vremea
când se încerca diagnosticarea şi tratarea nebuniei. Demonul s-a eliberat cu
adev rat atunci când au început s previn nebunia. De atunci a devenit
nelimitat zona de eficacitate a psihologiei şi a psihiatriei.
Au ap rut în toate domeniile vie ii, peste tot, în toate profesiile, în toate
ramurile artei şi ale ştiin ei; s-au infiltrat în educa ie, în politic , în urm rirea
penal şi, în mod special, în instruirea preo easc .
Formarea nebuniei se poate preveni, dac la apari ia primelor semne de
nebunie, persoana este supus unui tratament. Iar, chiar mai bine de atât, se
poate preveni în cazul în care toat lumea e tratat înc de la naştere.
Şi, pe lâng toate aceste obiective existente, cuvintele „nebunie”,
„demen ”, „tulburare mental ”, „boal psihic ” în literatura de specialitate
complet a psihiatriei şi a psihologiei nu sunt definite nic ieri cu o exigen
ştiin ific , dup cum nu este definit nici opusul acestora, „normalitate”!
În general, institutele psihiatrice sunt mai curate decât au fost cândva
ospiciile. În ziua de azi, sunt b tu i mai pu ini oameni, îşi pierd via a mai pu ini
oameni în aceste institute, deşi înc sunt şocant de mul i. În ziua de azi mai
pu ini oameni se scald în excrementele lor, şi sunt mai pu ine ipete.
Dar înc se mai ocup cu exorcizarea.
Psihiatria înc mai supune omul torturii, condus de scopul de a îi
schimba comportamentul.
Îns pericolul cu adev rat mare nu este faptul c , practic, oricine poate fi
închis pe o oarecare perioad , pe baza p rerii unui singur personaj de
prestigiu, p rere care se bazeaz pe orice.
Nu este important c prestigiile psihiatriei şi ale psihologiei pot priva
oamenii de natura lor uman , de luciditatea lor sau de credibilitatea lor.
Nu este important c stau de paz în guvernele lumii, în spatele
politicienilor şi a preşedin ilor, şi se bag în discursurile lor, în deciziile lor.
 Toate aceste amenin ri sunt de dimensiuni imense, dar, totuşi,
neglijabile.
În acest moment, peste tot în lume, milioane de oameni se afl în
institute psihiatrice, dar nu este în special important nici acest lucru.
ţeea ce este cu adev rat important, ceea ce este cu adev rat relevant în
toate acestea, este acea viziune asupra lumii, acea viziune despre om
materialist , – total neîntemeiat , nebazat pe nici un fel de experiment – a
psihiatriei şi a psihologiei, în care miliarde de oameni cred, şi pe care o
consider o viziune oficial aproape fiecare ar de pe P mânt.
Important este faptul c , în aceste clipe, în toate statele dezvoltate ale
lumii, din punct de vedere tehnic şi militar, viziunea oficial asupra lumii este
materialismul, pe care casta suprem a r spândit-o prin intermediul psihiatriei
şi al psihologiei.
Asemenea guverne, care dispun de atâtea arme de distrugere în mas ,
încât ar putea nimici cu ele via a de pe P mânt, şi prin industria rilor pe care
le conduc, dispun de o influen decisiv asupra ecologiei Planetei, cred într-o
viziune asupra lumii oficial consfin it , potrivit c reia via a nu are scop, nu are
sens, nu exist bine, nu exist r u şi nu exist responsabilitate, c ci, odat cu
încetarea b t ii inimii, faptele deja nu vor mai avea nici o relevan .
Aceasta este relevan a!
Restul, comparativ cu aceasta – sunt nimicuri!
AMINTIRILE ACELEA BLESTEMATE.
A ŞAISPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
Majoritatea oamenilor sunt confuzi în ceea ce priveşte diferen a dintre
materialism şi înv turile de baz ale religiilor, iar astfel accept teze diametral
opuse şi nu realizeaz c acelea se contrazic reciproc.
Conform materialismului, creierul este cel care gândeşte şi stocheaz
amintirile. Este un fenomen foarte interesant c acest lucru îl cred, de
asemenea, o mul ime de oameni religioşi, printre care şi preo i şi p stori. Iar
acest lucru este interesant şi pentru motivul c , dac creierul face oricare
dintre lucrurile acestea, atunci nu exist suflet şi nu exist Dumnezeu.
Dac exist amintiri în creier, atunci acelea, dup moartea trupului, vor
disp rea. Dac creierul gândeşte, atunci, dup moartea trupului, gândirea va
înceta. Dac creierul ia decizii, atunci, odat cu descompunerea trupului, vor
disp rea şi deciziile. Dac situa ia st astfel, atunci care ar fi rolul sufletului?
Atunci, de ce fel de însuşiri dispune sufletul?
Sufletul nu înregistreaz amintiri, nu stocheaz amintiri, nu îşi
aminteşte, nu gândeşte şi nu ia decizii.
Ce face atunci?
ţe a mai r mas?
Ei bine, nimic.
Iar ceva ce nu face nimic nici nu exist .
Ce crede i, câte amintiri are un om de cincizeci de ani?
Din experien a zilnic ştim c amintirile seam n înfricoş tor cu filmul.
Amintirile sunt un film tridimensional, care con ine toate senza iile, de
asemenea, emo ia actual a persoanei, gândurile, cât şi deciziile acesteia.
Filmul este format din cadre, şi pentru c amintirea poate fi oprit oriunde, şi
putem t ia orice secven din amintiri, precum în cazul filmelor, ştim c
unitatea de baz a amintirii este imaginea de memorie, care este ca şi un cadru
de film.
În filmele foarte vechi, mişcarea este destul de ciudat : nerealist ,
sacadat , comic . Acest lucru se datoreaz faptului c s-au proiectat prea
multe sau prea pu ine imagini într-o secund . Îns , cu ajutorul câtorva
experimente, au descoperit c dac vor s ob in cu adev rat mişc ri realiste,
atunci trebuie s proiecteze, într-o secund , 24-25 de imagini. Aceast dat
tehnic reprezint una dintre axiomele de baz ale p r ii tehnologice de
realizare a unui film.
Plecând de la mişcarea realist , vizibil pe filme, putem constata, deci, c
omul stocheaz , pe secund , aproximativ 24-25 de imagini de memorie.
S lu m de exemplu 25, şi s calcul m pu in.
Asta înseamn pe minut 1.500, pe or 90.000, pe zi 2.160.000, iar pe an
788.400.000 de imagini de memorie. Adic , în cincizeci de ani, 39 de miliarde
420 de milioane de imagini de memorie.
Imagine de memorie tridimensional .
Ei bine, unde încap atâtea amintiri în trup?
Avem 39,5 miliarde de imagini de memorie, unde s le punem?
Şi cât de mare este o imagine de memorie?
Şi cum arat , ce fel de form are?
Şi întrebarea cea mai important : ce este o imagine de memorie, în plan
fizic?
ţe greutate are? ţe culoare are? ţe temperatur are? Din ce material
este constituit ? Imaginea de memorie a unei pisici arat ca o pisic ? Sau ca o
fotografie? Şi dac ne uit m cu lupa sau cu microscopul, atunci vedem c este
o pisic pe ea?
Pentru a func iona o celul , indiferent în ce punct al organismului se afl
ea şi ce fel de func ie are, trebuie s îndeplineasc o mul ime de sarcini de
baz , independente de loca ia celulei şi de rolul ei în organism. Celula trebuie
s se hr neasc , trebuie s aib metabolism, trebuie s se divizeze şi trebuie
s -şi îndeplineasc func ia.
Peretele celulei nu are rolul de a stoca amintiri, nici nucleul, nici
cromozomii, nici enzimele, nici ADN-ul, nici genele şi aşa mai departe.
S presupunem c în organism exist celule de stocare de amintiri –
chiar şi în acest caz, aceste celule ar trebui s se men in , iar pentru acest
lucru trebuie s îndeplineasc anumite sarcini, chiar dac stocheaz amintiri.
Ei bine, unde ar stoca amintirile celulele de stocare de amintiri?
Şi cum?
ţum este stocat , s zicem, amintirea unei pisici care toarce?
Şi cum ajunge amintirea în celulele de stocare de aminitiri?
Şi o întrebare foarte important : ce se uit la amintirile aflate în celulele
de stocare de amintiri, şi cum?
Ce se duce în apropierea celulei şi se uit în celul ?
De unde ştie în care celul se afl o amintire sau alta?
 Ce este acel lucru, care se mişc acolo în creier, ine eviden a locului
amintirilor în celule, intr în celule, se uit la aceste amintiri, le interpreteaz şi
gândeşte?
Ce face acest lucru?
Din nou celule, un tip mai special de toate tipurile de celule cunoscute
pân acum?
Iar când aceste celule de stocare de amintiri se divizeaz , atunci
amintirile se codific în ADN?
Cum?
În ce fel?
Şi care ar fi codul genetic al unei imagini de memorie a unei pisici care
toarce?
ţe poate s gândeasc în organism?
Care parte a organismului?
Creierul! – spun personajele de prestigiu materialiste.
Şi care parte a creierului?
ţe mai r mâne din creier, dup ce am scos din el fiecare parte care are,
DEMONSTRABIL, sarcina de a îndeplini func iile organismului?
Gândirea necesit capacitate cu câteva ordini de m rime mai mare decât
stocarea amintirilor, şi în timp ce stocarea amintirilor este mecanic , gândirea
nu este. Un exemplu bun pentru acest lucru este tehnologia computerizat ,
unde stocarea datelor şi developarea nu constituie nici o dificultate, în timp ce,
inteligen a artificial , blând spus, e nedezvoltat (mai mult de atât, potrivit
spuselor unor cercet tori, nici nu s-a n scut înc cu adev rat, iar conform
spuselor altor cercet tori, nici nu este posibil ).
În materialism, r spunsul pentru orice fel de întrebare delicat este
acesta: „ţreierul este un organ foarte complex!”. Aceast afirma ie, din punct
de vedere ştiin ific, este aproximativ echivalent cu expresia: „ţ ile lui
Dumnezeu sunt misterioase”.
Creierul, în realitate (şi în mod demonstrabil), este centrul de comunicare
al organismului, şi nimic altceva.
Stimulii efectelor externe care ating organismul şi ai proceselor care
decurg în interiorul organismului ajung la creier, şi fiecare stimul de comand
de organe porneşte din creier şi ajunge, arbitrar, oriunde în organism. Toate
acestea nu sunt o presupunere.
Fiecare parte a creierului are o func ie exact : fie accept informa ii, fie
emite informa ii. În afar de asta, creierul nu face nimic. Aceast informa ie nu
este altceva decât un semnal electric sau chimic.
ţreierul nu are o parte care ar fi capabil s înregistreze un fel de
amintire, sau s stocheze, sau s gestioneze amintirile, nici s priceap , s
analizeze, s evalueze, s cânt reasc informa ii, s formeze opinii, s planifice,
s înve e şi s ia decizii.
Creierul este un organ de comunicare, centrul de comunicare al
organismului, care colecteaz fiecare sim al organismului, şi prin care
organismul se poate controla.
 Genele au rolul lor foarte important în organism. Ele con in planul de
structur şi de func ionare a organismului. Deci, genetica este o ştiin , care
poate avea un rol imens în viitor, în cazul în care nu o vor orpima total.
Îns , în afar de genetica ştiin ific , exist şi o alt genetic . Aceast
cealalt genetic este o pseudo-genetic , care sub acoperirea ştiin ei reale,
infiltreaz minciuni în lume. Aceast pseudo-genetic este o pseudo-ştiin , o
ideologie.
Aceast genetic ideologic utilizeaz termenii de specialitate ai geneticii
ştiin ifice cu scopul de a face acceptate minciunile castei supreme.
Genetica ideologic sus ine c genele determin personalitatea unui om,
obiectivele, inteligen a, dorin ele şi orientarea sexual a acestuia, cât şi
culoarea preferat a omului, parfumul s u preferat, şi aşa mai departe, adic ,
practic, toate sunt determinate de gene.
Ei bine, exist unele probleme privind acest lucru.
Una dintre ele este faptul c genele nu sunt în nici o leg tur cu lumea în
care noi, oamenii, tr im, adic habar nu au, de exemplu, de existen a culorilor,
ca s nu aduc un exemplu mai complex de atât. Genele nu ştiu nimic despre
lume. Nu sunt conştiente deloc de existen a lumii.
ţealalt problem este faptul c genele au o func ie, genele determin
structura şi func ionarea de baz a organismului, care este influen at de
multe lucruri, ca de exemplu, hrana, exerci iul fizic şi altele, adic în cazul în
care cineva nu se hr neşte în mod corespunz tor, atunci organismul acestuia
nu va fi pe deplin aşa cum ar trebui s fie conform programului s u genetic.
A treia problem este faptul c nu a v zut înc niciodat nimeni o gen
în timp ce aceasta f cea ceva. Niciodat . Nu a v zut nimeni pe lume o gen ,
care ar fi avut o influen asupra gândirii unei persoane, sau asupra
discern mântului acesteia, ca de exemplu raportul persoanei fa de culori.
Şi a patra problem este c : nu exist nici m car un asemenea model, nu
exist nici m car un concept vag schi at, care ar explica modul în care genele
fac pe cineva s iubeasc muzica clasic , deoarece conform geneticii ideologice,
gusturile muzicale sunt determinate, în mod natural, tot de gene.
Faptul c , în cadrul unei familii pot ap rea similarit i în comportament,
sau c în cadrul unei familii, aleg mai multe genera ii aceeaşi profesie, se poate
explica prin mii de al i factori diferi i de gene. De asemenea, genealogia, ca şi
„cercetarea” rolului genelor în influen area personalit ii, se ocup numai cu
probabilit i, ca un fel de profe ie, şi nu cu fapte, iar prin urmare nu poate fi
considerat cercetare ştiin ific sau dovad ştiin ific .
Idolul de gând care se ascunde în adâncul geneticii ideologice este o
minciun , care sun astfel: nu exist suflet. Genetica ideologic îns şi este un
sistem de argumente, care argumenteaz aceast minciun , şi sus ine c
abilit ile sufletului, în realitate, sunt capacit ile genelor.
Asta este totul.
În istoria cercet rii nu se poate g si nici un cuvânt cu privire la
experimente care ar dovedi c creierul îşi aduce aminte de anumite lucruri sau
c gândeşte, sau c genele ar determina, în orice m sur , personalitatea.
 Au existat şi exist oameni care în urma unor accidente, crime sau boli
au suferit o leziune a creierului şi au suprevie uit, îns , în urma leziunii, brusc
sau treptat, într-o m sur mai mare sau mai mic , temporar sau permanent, li
s-a schimbat comportamentul, atitudinea fa de via sau fa de celelalte
persoane.
„ţercet torii”, care lucreaz la confirmarea materialismului, urm resc
modific rile comportamentale şi cele de natur intelectual ale acestor oameni,
le compar cu locul şi natura leziunii cerebrale, şi în modul acesta încearc s
deduc ce parte a creierului este sursa c rei func ii intelectuale.
Asta este DOVADA ţOMPLET a faptului c creierul dispune de
capacit ile sufletului, adic a faptului c sufletul nu exist .
Îns exist câteva contraargumente care ne vin în minte, dac facem
abstrac ie de persuasiunea personajelor de prestigiu.
1. Documenta ia acestor cazuri, uneori, este uimitor de dezordonat , se
întâmpl într-un mod şocant de neştiin ific, prin urmare, este inacceptabil
pentru cercetarea ştiin ific .
2. Exist descrieri de cazuri false, fictive, care nu s-au întâmplat
niciodat .
3. S-au tras nenum rate concluzii rele şi pripite din descrierile de cazuri,
dintre care unele con in greşeli logice atât de mari, şi sunt în aşa m sur
ilogice, încât în orice domeniu real al ştiin ei sunt inacceptabile şi ar fi de tot
râsul.
4. ţoncluziile nu au fost verificate. Nu exist nici un fel de dovad
DIREţT , acest lucru este recunoscut şi de personajele de prestigiu
materialiste.
5. Oamenii cu leziuni cerebrale, într-o anumit zon a creierului, nu se
schimb în fiecare caz, nu întotdeauna în acelaşi mod şi în aceeaşi m sur .
6. Leziunea oric rei p r i a trupului poate stârni, de asemenea, o
schimbare la fel de spectaculoas şi de durat în persoanlitate.
7. În majoritatea acelor cazuri în care comportamentul sau o anumit
capacitate intelectual a unei persoane s-a schimbat brusc, într-o mare
m sur , trupul nu a fost r nit nic ieri. Un om vioi primeşte un apel telefonic, la
efectul c ruia se nenoroceşte pe o via din punct de vedere psihic, şi va
r mâne doar o umbr a sinelui de odinioar .
O singur veste suficient de rea sau suficient de bun poate stârni o
mul ime de schimb ri, care pot fi uluitor de mari, persistente pân la sfârşitul
vie ii şi foarte diversificate.
Tomografie cu emisie de pozitroni, imagistic prin rezonan magnetic ,
megnetoencefalografie.
ţâteva expresii însp imânt tor de complicate, care ascund echipamente
şi procedee şi mai complexe. Acestea sunt examin rile instrumentale ale
creierului. Şi în ciuda complexit ii lor nu sunt capabile de altceva, decât s
arate c în creier exist o oarecare activitate.
Acest lucru, îns , l-am ştiut şi pân acum.
Nici acest lucru nu se poate considera o dovad pentru „afirma ia
ştiin ific ” cum c nu exist suflet.
 Pe parcursul cercet rii ştiin ifice a universului fizic, în cele din urm ,
totul va deveni o lamel sub microscop, sau un fel de substan de pudr sau
de lichid pe fundul unei eprubete, poate ceva gaz în captivitatea unei bule de
sticl ; sau numere, grafice şi rezultate de teste; sau fotografii, înregistr ri audio
şi video.
Materialismul sus ine c nu exist suflet, nu exist Dumnezeu, creierul
este cel care gândeşte şi stocheaz amintirile, iar genele determin
personalitatea.
Aş dori s v rog s v gândi i şi s încerca i s ghici i ce ar trebui s
vede i sub un microscop, pe fundul unei eprubete, în captivitatea unei bule de
sticl , pe o hârtie, pe o fotografie, pe o înregistrare video sau audio, care ar
dovedi c nu exist Dumnezeu?
Sau c nu exist suflet?
Sau c creierul gândeşte?
Sau c creierul stocheaz amintiri?
Sau c genele v determin personalitatea?
V urez distrac ie pl cut pe tot restul vie ii dumneavoastr !
DOCTRINA SUFLETULUI.
A ŞAPTESPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
Ştim c în numele Lui Dumnezeu sau în numele anumitor zei au fost
comise nenum rate p cate. Ştim, de asemenea, c prin supersti iile n scocite
despre fantome şi alte lucruri asem n toare oamenii pot fi scoşi din min i.
Atât credin a în Dumnezeu, cât şi credin a în suflet, pot fi folosite pentru
a domni asupra maselor, pentru a paraliza gândirea şi ac iunile maselor.
În acest caz, îns , trebuie s lu m în considerare şi posibilitatea faptului
c credin a în Dumnezeu şi în suflet este un sistem de idei de manipulare exact
la fel ca şi materialismul, şi nu serveşte alt scop decât înfrânarea oamenilor.
Iar acest lucru aşa şi este.
Este absolut adev rat.
Nici aceste sisteme nu sunt diferite de materialism.
Îns în acest capitol nu va fi vorba despre religii, filosofii sau despre
ocultism. Dac am analiza temeinic toate acestea, şi am ignora sus inerile
personajelor de prestigiu, probabil c niciunul dintre acestea nu ar trece testele
logice. Iar verificarea ştiin ific sigur nu.
Întrebarea este dac sufletul sau Dumnezeu sunt sau nu sunt idoli de
gând?
ţasta suprem a creat filosofii, religii, înv turi oculte, dar oare de ce a
f cut acest lucru?
Prin aceste ideologii au vrut s vând oamenilor un idol de gând ascuns?
Sau au luat un adev r şi l-au voalat cu minciunile şi supersti iile într-
atât, încât întregul sistem a devenit atât de greoi şi ira ional, încât pân şi
adev rurile care constituiau baza au p rut minciuni?
ţasta suprem a dorit s discrediteze tema sufletului şi a lui Dumnezeu
prin religii stupide, dogmatice, fanatice, violente, str ine de via şi prin alte
„înv turi” spirituale?
 Este timpul s analiz m câteva principii, uitând de pietatea oarb
obligatorie meritat de personajele de prestigiu.
Ce anume ar putea demonstra existen a sufletului?
Şi ce anume ar putea demonstra existen a Lui Dumnezeu?
Dac un om, aparent, îşi aminteşte numele pe care l-a purtat într-o alt
via , sau de un domiciliu anterior, asta nu dovedeşte c exist suflet, şi nu
dovedeşte faptul c sufletul, de-a lungul timpului, schimb trupurile cum
oamenii schimb hainele.
Dac doi oameni, afla i la mii de kilometri dep rtare unul de cel lalt, în
acelaşi timp, deseneaz acelaşi lucru, asta tot nu dovedeşte existen a
sufletului.
Dac cineva începe s vorbeasc brusc, la nivel de limb matern , o
limb pe care nu a înv at-o; sau brusc dispune de o preg tire profesional la
nivel de master, într-un domeniu în care nu a practicat în via a sa actual ; sau
f r nici un precedent, dintr-o dat descoper câteva ecua ii matematice, care
rezolv probleme „nerezolvabile”; sau f r nici cea mai mic instruire
prealabil , de pe o zi pe alta, întocmeşte documenta ia de proiectare perfect şi
precis , total necunoscut pân la acel moment, a unei unit i de generare a
energiei, a unui calculator, vehicul, sau a unui motor, chiar nu sun r u, dar
chiar şi acestea ar fi, cel mult, nişte dovezi indirecte, iar aşa ceva, în ştiin a
real , nu poate fi acceptat.
Atunci care ar putea fi dovada pentru existen a sufletului? Medita i
asupra acestui lucru! ţe anume ar putea demonstra faptul c exist suflet?
Un om se afl culcat pe masa de opera ie, şi priveşte cum chirurgii se
ocup cu trupul s u. Nu este r u, ca şi o certitudine subiectiv , personal
(deşi, având în vedere circumstan ele speciale, experien a ar merita s fie
tratat cu rezerve), îns din punct de vedere ştiin ific, rapoartele oamenilor
întorşi din moarte sunt complet inutile.
De ce? Deoarece o observa ie ştiin ific trebuie s fie documentat , dar
cum s document m ceva ce a fost observat de c tre un om mort?
O observa ie ştiin ific trebuie s fie un experiment. Experiment: adic o
observa ie conştient ale c rei circumstan e sunt cunoscute în totalitate şi e
profesional documentat , pentru ca s poat fi repetat oricând se doreşte,
altundeva, alt dat , de c tre al ii, şi s se poat asimila aceleaşi experien e.
Dar cum şi cine va repeta un experiment pentru care trebuie s se
moar ?!
Şi cum putem privi ceva, câtuşi de pu in obiectiv, dac nu const în
altceva decât în raportul unui om despre propriile amintiri?
Existen a în afara corpului fizic ar fi o dovad pentru existen a sufletului,
în cazul în care putem produce acest fenomen în mod conştient şi în mod
deliberat, în orice moment, în condi ii organizate de laborator.
Deci, dac am inventa o procedur prin care am putea face ca omul s se
elibereze de rigiditatea corpului s u, şi s poat exista încontinuu şi liber în
afara corpului s u; s perceap lucrurile din afara corpului s u, şi nu prin
organele sale de sim ; s gândeasc , s îşi aminteasc , s decid şi s ac ioneze
din afara corpului; şi în tot acest timp, corpul s u s fie în via , s fie bine, s
se mişte, s vorbeasc , s efectueze ceea ce i se cere, atunci, acest lucru ar
dovedi într-adev r c exist suflet.
Ei bine, deja am trecut de aceast etap . În anul 1952, o serie de
experimente, finan ate cu capital privat, au dovedit, în modul amintit, existen a
sufletului, în condi ii de laborator.
(E demn de pomenit faptul c tot despre asta depun m rturie şi
înregistr rile milenare, şi pentru c unele dintre înregistr rile timpurii redau
destul de exact fenomenele experimentate ştiin ific din 1952, se poate vedea c ,
exist cu certitudine lucruri pe care unii le numesc „cunoaştere pierdut ”).
De atunci, s-au efectuat, peste tot în lume, mai multe mii de
experimente, documentate cu preten ie ştiin ific , şi care au în fiecare caz
acelaşi rezultat. (Şi, bineîn eles, toate experimentele au fost finan ate de c tre
persoane particulare, din propriile averi, deoarece de când e lumea şi
p mântul, doar prin experimente individuale se pot ob ine rezultate).
Se poate crea o asemenea stare, pe o perioad mai scurt sau mai lung ,
în care omul se mişc liber de corpul s u, tr ieşte, gândeşte, îşi aminteşte, ia
decizii şi ac ioneaz , şi îşi controleaz corpul de la o distan mai mic sau mai
mare de propriul corp.
Aceast perioad mai scurt sau mai lung se întinde de la câteva
minute la câ iva ani. (ţând eu însumi am testat aceast metod , la prima
experien am fost în afara corpului meu aproximativ o jum tate de minut; la a
doua experien aproape cinci minute; iar a treia oar timp de şaizeci de zile
întregi. Şi între timp îmi tr iam via a, şi m sim eam indescriptibil de liber.
Aceast experien a fost principalul motiv pentru care, în cele din urm , m-am
întors împotriva castei supreme).
În timp ce dumneavoastr crede i c ştiin a este ceea ce se scrie în c r i,
şi c politica nu are nici o putere asupra ştiin ei, nici nu v pute i imagina ce
fel de comori au fost deja descoperite de oameni.
Documenta ia complet a fost oferit , înc din 1952, tuturor academiilor
ştiin ifice, universit ilor ştiin ifice, revistelor ştiin ifice, dar au refuzat to i s o
citeasc , s o înştiin eze, s se ocupe cu ea sau s o verifice!
De ce au respins-o?
Doar datorit unui singur motiv: sufletul nu poate fi obiectul ştiin ei, din
moment ce Wilhelm Wundt a declarat cu atâta timp în urm c sufletul nu
exist .
Mai exist o întrebare important : cât de relevant este faptul c omul nu
este trup, ci e suflet? Rezultatul ar fi c oamenii s-ar teme mai pu in de
moarte? Dac ar fi doar atât, ar fi mult prea pu in.
Un om, cândva, pe parcursul vie ii sale, a înv at ceva, a ştiut ceva, dar a
uitat. Dac afl m motivul din cauza c ruia a uitat, omul va fi din nou capabil
s -şi aminteasc acel lucru, va dispune din nou de cunoştin a dobândit
anterior.
Imagina i-v dac acest om uit nu cunoştin a sa acaparat de-a lungul
unui an sau a dou zeci de ani, ci cunoştin a sa acaparat de-a lungul a o mie
de ani, sau a un milion de ani.
 Şi imagina i-v c exist o modalitate de a îşi reaminti de tot ce a ştiut
vreodat .
Omul va deveni un matur timid, fricos, pentru c a fost adesea speriat şi
r nit în copil rie.
Omul va deveni maniac sexual, pentru c acesta nu necesit mult
minte, şi a observat c în alt parte nu prea va avea alte oportunit i.
Personalitatea noastr nu este altceva decât un obicei de gândire, un
obicei emo ional şi comportamental. Facem ceva, sau se întâmpl ceva cu noi,
din care tragem nişte concluzii, apoi din aceste concluzii vom dezvolta un obicei
în noi.
Pe parcursul a zece, cincizeci, sau o sut de ani tragem concluzii din
evenimentele vie ii noastre şi ne form m personalitatea.
Imagina i-v dac am face acest lucru pe parcursul a o mie de ani sau a
un milion de ani…
Imagina i-v câte inhibi ii, câte p cate, câte greşeli putem avea!
Imagina i-v c pe parcursul a un milion de ani am fost umplu i cu
minciuni, c am suferit eşecuri, c ne-am pierdut fiin ele dragi sau c pe
parcursul a un milion de ani am avut parte de suferin şi de nedreptate!
Şi dac nu este vorba de un milion de ani, ci de zece milioane?
Sau de o sut de milioane?
Sau de un miliard?
Imagina i-v dac ar exista o modalitate de a ne putea descotorosi de
toate relele acumulate pe parcursul aceastei perioade incomensurabile.
M întreb ce am fi f r toate acestea?
Prin urmare, faptul c suntem suflete sau suntem doar nişte atomi, are o
relevan imens : nici nu se poate exprima în cuvinte.
Dovedirea existen ei sufletului nu este o sarcin grea. Dar cum am putea
dovedi faptul c exist Dumnezeu?
Dar mai bine s nu atingem ceva atât de îndep rtat şi s vorbim doar
despre ce ar putea dovedi c exist ceva mai presus de homo sapiens?
Pentru a începe s medit m asupra acestui domeniu, sau pentru a
începe s -l verific m, în pimul rând, trebuie s definim ce este „omul”. Şi ce
este omul? Care este defini ia ştiin ific a cuvântului „om”?
Ei bine, omul nu este definit ştiin ific.
În locul acesteia exist acele defini ii hilar de neştiin ifice, ca de exemplu,
omul este forma existen ial dominant a Planetei. Iar dac , într-o zi, un virus
extermin rasa uman , atunci acel virus ar fi supranatural?
Dac abord m via a din perspectiv materialist , este din start un
anagajament sortit eşecului. Putem, îns , aborda via a şi într-un alt mod, dar
pentru acest lucru, trebuie s cunoaştem care este sensul vie ii.
Care este principala diferen dintre un om mort şi unul viu?
Ac iunea, aşa-i? Ac iunea oportun , conştient . Un om viu, într-o
oarecare m sur , e capabil de acest lucru, îns un om mort în nici o m sur .
Autodeterminarea.
Omul viu dispune întrucâtva de autodeterminare; este capabil de a îşi
determina, într-o anumit m sur , propria via , viitorul, mediul s u
înconjur tor; deci este capabil de a percepe, are gânduri, ia decizii, ac ioneaz .
La un om mort, toate acestea lipsesc în totalitate.
Putem spune c sensul vie ii este g sirea fericirii, sau împlinirea
obiectivelor mari, sau formarea istoriei, ori ceva asem n tor, îns , dac
compar m un cadavru cu un om viu, g sim o diferen mult mai important
decât acestea. Un om viu este capabil s se gândeasc la ceva şi s înf ptuiasc
ceea ce a gândit, chiar dac este un lucru atât de banal c îşi ridic mâna sau
spune un cuvânt. Un mort nu este capabil de acestea. Nu exist via în el.
Esen a vie ii este, prin urmare, faptul c ne st în putere de a face ceva.
Via a este autodeterminare.
Am putea realiza scala existen ei, a vie ii, a autodetermin rii, a „faptului
c ne st în putere s facem ceva” şi am putea eviden ia pe ea gradele de la zero
la infinit. Zero înseam lipsa total a autodetermin rii, lipsa total a perceperii,
lipsa total a gândirii, lipsa total a deciziei şi lipsa total a ac iunii, adic , pe
scurt: lipsa total a vie ii. Zero ar reprezenta cel mai sc zut nivel al existen ei,
autodeterminarea nul , iar infinitul ar reprezenta cel mai înalt nivel al vie ii,
autodeterminarea infinit , puterea infinit de a putea face ceva.
Pe scala vie ii, obiectele ar trebui s le scriem lâng zero, deoarece
obiectele nu percep, nu gândesc, nu iau decizii şi nu ac ioneaz , adic nu
dispun în nici o m sur de ele însele: doar exist . În obiecte nu exist via .
Pe scala vie ii, plantele ar trebui s le scriem lâng unu, imediat
deasupra obiectelor. Plantele sunt capabile de o autodeterminare minimal ,
ştim c au o anumit percepere, nu sunt indiferente fa de influen e, simt
durere, exist lucruri care le sunt mai favorabile şi exist lucruri care le sunt
mai pu in favorabile. Pe scal , aceasta este o nou calitate, este cel mai sc zut
grad al autodetermin rii, dar este deja o autodeterminare real .
Pe scala vie ii, la doi putem scrie animalele. Animalele dispun de mai
mult autodeterminare decât plantele, astfel, în animale exist mai mult via ,
chiar dac anumite tipuri de plante sunt mai rezistente la anumite influen e
decât unele animale.
La om, apare, din nou, o nou calitate: conştiin a.
La animale nu vedem nici m car urma conştiin ei. Animalelor le lipsesc
complet cercetarea, în elegerea, dorin a şi nevoia de a progresa: nici o specie de
animal nu a dezvoltat filosofii, religii, ştiin , art , tehnologie, sau un fel de
Cale, pe care umblând, ar putea ob ine o stare existen ial mai bun , şi nu a
produs nimic, cu ajutorul c ruia ar fi capabil de a-şi st pâni mediul. Având în
vedere şi acest lucru, luând în considerare propor ionalitatea (neeliminând nici
un pic de egosim): dac am scris animalele la num rul doi, atunci ar trebui s
scriem oamenii la o sut .
La un cap t al scalei se g sesc obiectele, ca simboluri ale lipsei de via ,
sau ale lipsei autodetermin rii, iar la cel lalt cap t se g seşte Dumnezeu,
simbolul autodetermin rii infinite, simbolul vie ii veşnice.
Se spune c Dumnezeu e omniscient şi omnipotent, iar acest lucru este o
condi ie de baz necesar pentru autodeterminarea nelimitat ; din acest motiv,
Dumnezeu are o natur total diferit de cea a obiectelor, dar nu total diferit de
cea a plantelor, a animalelor şi a oamenilor, deoarece aceste forme existen iale
deja dispun într-o anumit m sur de autodeterminare.
Bineîn eles, nu eu am fost primul din istorie care a gândit aşa. Au f cut-o
deja nenum ra i filosofi şi o pute i face şi dumneavoastr (sau deja a i şi f cut-
o), şi pentru asta, nu este necesar altceva decât o simpl minte de cioban.
Aşa ar ar ta existen a?
Aşa ar ar ta via a?
Atât de dispropor ionat?
Ar fi atât de haotic natura?
Sunt obiectele, plantele, animalele, oamenii şi Dumnezeu?
Ar fi doar atât?
Între plante şi animale nu exist o diferen prea de mare ca s putem
spune c trebuie s existe o form existen ial , necunoscut de noi, care se afl
între cele dou (deşi, nu putem exclude posibilitatea ei).
Îns între oameni şi animale diferen a este destul de semnificativ , nu ar
fi, deci, logic ipoteza c între om şi animal ar trebui s existe unele tranzi ii?
Şi ce se întâmpl cu omul şi cu Dumnezeu?
ţe se întâmpl cu distan a imens dintre om şi Dumnezeu?
Ar fi goal ?
Autodeterminarea conştient nu are grade?
Desigur, nu m pot pronun a cu privire la Dumnezeu, deoarece nu ştiu
ce ar putea dovedi, ştiin ific, existen a Lui. Dar supranaturalitatea este cât se
poate de demonstrabil .
În om exist atâta via , omul dispune de o atâta autodeterminare, dar
evident c exist şi mai mult autodeterminare de atât.
Miturile sunt pline de astfel de creaturi. Şi dac nu ne uit m la
probabilele lor fapte şi exterior exotic, ci la m sura autodetermin rii lor, atunci
nu le vom mai privi cu atâta nep sare.
De exemplu, pentru un vampir, câteva piedici umane nu reprezint
piedici.
De exemplu, trupul s u nu îmb trâneşte. Nu îi poate d una un glon
comun. În anumite circumstan e, care omului îi sunt fatale, un vampir înc
mai poate s perceap , s gândeasc , s ia decizii şi s ac ioneze.
Acesta este, deci, o stare supranatural .
Nu vreau s spun prin asta c legendele despre vampiri sunt adev rate
(deşi, nu le pot demonta pe toate), dar câteva lucruri din ele, se pare c sunt
absolut posibile.
(În parantez aş nota câteva gânduri în leg tur cu mitul vampirilor. În
primul rând, nu eu l-am invetat, şi pe parcursul celor dou zeci şi cinci de ani,
petrecu i în serviciul castei, nu am avut nici o treab cu acest mit. În al doilea
rând: nu cred în vampiri, şi din câte ştiu, nici nu m-am întâlnit vreodat cu
vreun vampir. Doar am petrecut o perioad destul de lung cu n scocirea unor
minciuni, şi recunosc munca castei supreme.
Mitul vampirilor – în forma în care este cunoscut în cultura occidental –
este un basm creştin.
Atât şi nimic mai mult.
 Acest mit este reclama unei religii.
De unde poate s provin ? ţe baz poate avea?
Ei bine, la aceste întreb ri nu aş dori s r spund. Dar r spunsul meu
nici nu ar fi prea important.
Important e faptul c casta suprem a creat, în fiecare epoc , şi pe orice
teritoriu, câteva modele negative. Dac doreau s scape de cineva, sau pur şi
simplu au dorit s produc pu in confuzie, atunci au declarat despre o
persoan sau mai multe, cu ajutorul unui prestigiu imens, c ei reprezint
inamicul, şi s-a eliberat Iadul.
Vr jitoare, vampir, evreu, terorist, comunist, reac ionar.
ţasta suprem a fost, întotdeauna, generoas în crearea modelelor
negative şi în alimentarea conflictelor.
R spunsul la întreb rile ridicate la începutul acestui capitol este acesta:
casta suprem a luat un adev r şi l-a tratat ca pe un idol de gând: a creat în
jurul adev rului o ideologie (religie, filosofie), care a fost în totalitate o
minciun , iar astfel a „adus într-o lumin rea” adev rul ascuns din adâncime.
A discreditat tema sufletului şi a lui Dumnezeu.
Le-au transformat în supersti ii, în ira ionalism, le-au f cut str ine de
via .
ţu alte cuvinte: au f cut din ele o povar pentru oameni.
Sufletul, ini ial, a însemnat c esen a omului este ceva nemuritor,
atemporal, independent de universul fizic.
La început, Dumnezeu nu însemna un tiran cu puteri imense, ci numai
acea certitudine a omului c dezvoltarea este posibil .
ţuvântul Dumnezeu însemna infinit. ţ exist cale spre mai sus.
În zorii Civiliza iei, a tr it atât de puternic în oameni certitudinea cum c
ei sunt suflete, şi c exist şanse pentru dezvoltare, încât casta suprem nu a
avut alt alternativ decât o campanie de discreditare întins pe o perioad
foarte, foarte lung de timp.
Şi de ce a fost atât de important s se ajung la materialism?
Deoarece cât timp omul a crezut c exist suflet, şi c exist cale spre
mai sus, casta suprem nu s-a putut sim i în siguran , pentru c se putea
întâmpla oricând ca cineva s -şi dea seama de ceva, sau s descopere ceva.
În Civiliza ie, primul monopol a fost sufletul şi Dumnezeu.
A început cu religii agresive, care au ucis pe toat lumea, care s-au
încumetat s se opun dogmelor. Apoi, cea mai recent dogm a afirmat direct
c nu exist suflet.
De-a lungul întregii istorii, cel mai mare tabu a fost cercetarea sufletului.
În fiecare er acest demers a fost pedepsit cu moartea.
ţând casta suprem a început s înlocuiasc religiile, a l sat s intre în
lume, poate, cea mai mare realizare a gândirii disciplinate, care nu este altceva
decât metodologia cercet rii ştiin ifice. Acest lucru a permis dezvoltarea
tehnologiei.
ţasta a l sat s intre tehnologia în lume, lucru ce a p rut o adev rat
minune în ochii oamenilor îndobitoci i de supersti ii, apoi cu ajutorul unei
imense munci de propagand au început s omogenizeze tehnica, ştiin a şi
materialismul.
Aşa au discreditat sufletul, şi aşa au convins oamenii s îşi nege propria
natur , adic s accepte materialismul.
Metodologia cercet rii ştiin ifice este adecvat pentru cunoaşterea
realit ii.
Nu trebuie s se cread în nimic pentru acest lucru. ţu ajutorul acestui
instrument se poate g si şi se poate cunoaşte orice ce exist .
Inclusiv sufletul.
Inclusiv Dumnezeu.
Tocmai din acest motiv, în ziua de azi, sufletul şi Dumnezeu sunt un
tabu absolut mai mare decât au fost vreodat .
Despre suflet se spune c nu exist , iar despre Dumnezeu c apar ine
domeniului privat al religiei, iar ştiin a nu Îl poate cerceta pe Dumnezeu.
Asta se numeşte „ocrotirea sfin eniei religiei”.
Dar de fapt nu este.
Este doar protec ia unei supersti ii.
Protec ia r m şi elor vechiului sistem.
Metodologia cercet rii ştiin ifice a f cut posibil dezvoltarea tehnologic ,
care a creat acea tehnologie, cu ajutorul c reia casta suprem poate r spândi
orice în doar câteva secunde, prin care pot ine pe oricine sub supreveghere, şi
cu care ar putea şterge umanitatea de pe hart într-o singur zi.
Dezvoltarea tehnologic este numit DEZVOLTARE, iar omul a primit TV,
computer, avion şi vopsea de p r, dar în schimb, a trebuit s -şi uite sufletul.
În materialism nu exist nimic care poate fi cercetat sau care ar merita
s fie cercetat. Aceast viziune despre lume nu con ine NICI UN adev r. Astfel,
casta suprem este în siguran .
Acesta este motivul pentru care atac atât de mult materialismul în
aceast carte.
Sufletul şi Dumnezeu nu sunt întreb ri religioase, nu este o chestiune de
credin , ci este cel mai important domeniu al cercet rii.
Nu pot exista tabu-uri pentru ştiin .
MARELE COŞMAR.
A OPTSPREZECEA LEC IE DESPRE LUME.
Oriunde ne-am afla, suntem mereu undeva şi ne îndrept m mereu spre
ceva. Între cele dou puncte (între locul unde suntem şi elul nostru) se g seşte
un drum, pe care trebuie s -l parcurgem ca s ne atingem elul.
Pe acest drum, paşii sunt faptele noastre şi nu vorbele noastre.
Alcoolicul care repet întruna c se va l sa de b ut, dar care oricum nu
se abţine de la b utur , nu o s scape de acest viciu, deoarece faptele sale nu îl
duc spre schimbare.
Nu cuvintele conteaz , ci faptele.
Ce el îndep rtat îi determin pe oameni s fac ceea ce fac?
Este atât de uşor de a vedea spre ce fel de stare ne îndrept m, dar este
cu atât mai dificil de a realiza c acesta este într-adev r traseul.
 Dumneavoastr ce crede i? Uita i de planurile şi de speran ele
men ionate, deoarece nici cuvintele, nici speran a nu sunt paşi pe drum. Privi i
numai faptele. Ce prezice i, ce se va întâmpla cu noi, omenirea?
Crede i c va disp rea infac iunea într-o bun zi? Aşa, de pe o zi pe alta?
Ce crede i: vor fi în viitor conflicte interna ionale, r zboaie locale, revolte,
foamete, pandemii?
Crede i c ne mai putem aştepta la un alt r zboi mondial?
Ce prezice i cu privire la terorism?
Crede i c în viitor se vor utiliza, undeva, arme de distrugere în mas ,
împotriva popula iei?
O s ajungem în punctul în care nu o s ne mai amenin e nici o boal ?
În opinia dumneavoastr , se va instaura într-o bun zi pacea global ?
Uita i speran a, cuvintele, încrederea, şi observa i doar în ce direc ie ne
duc FAPTELE!
Ei bine, încotro ne îndrept m, care e traseul?
Trecutul a fost urât, murdar de sânge, întunecat şi crud. Prezentul
nostru este exact la fel. Numai viitorul nostru este total diferit. Viitorul spre
care ne îndrept m va fi cum nu a mai fost vreodat .
Dac nu pute i vedea, atunci v spun eu: viitorul nostru este
scufundarea.
Nu precum Atlantida, nu metaforic vorbind, dar nici în sens fizic. Aceast
scufundare ar fi cu adev rat un nimic! Nu se vor scufunda oraşe, ri, insule şi
continente, ci noi înşine, oamenii.
Şi unde?
Sub om.
Nu provenim din faun , ci ne îndrept m spre faun . Şi ne afl m doar la
un pas de ea.
Dac privi i numai faptele şi uita i orice altceva, atunci pute i vedea c
violen a va face parte integrant din via a noastr şi mai mult decât pân
acum. Infrac iunea se va multiplica. Propor ia tipurilor de infrac iune se va
schimba, dar în ansamblu, infac ionalitatea va fi mult mai mare decât este
acum.
Se vor schimba şi caracteristicile r zboiului. Vor fi o mul ime de r zboaie
locale: de mici dimensiuni şi mari de o scar atât de larg , a c ror dimensiune
se va apropia de dimensiunea r zboiului mondial.
Şi va fi şi R zboi Mondial.
Privi i faptele, eludând total cuvintele, şi atunci ve i putea vedea c se
apropie.
Tactica de r zboi conven ional este lupta dintre armate. R zboiul şi
tensiunea de r zboi au distras aten ia, gândurile şi sentimentele a miliarde de
oameni, şi au determinat o mare parte a faptelor lor.
Acum se apropie o form complet nou a r zboiului.
Acest r zboi va fi adus de lupta împotriva terorismului interna ional, şi
va fi un r zboi, împotriva c ruia nu va putea lupta nici o armat .
A i v zut vreodat Ţelfastul şi Ierusalimul, în momentul în care a
izbucnit cu adev rat ura?
 A i putut vedea scene la televizor despre atacurile stradale dintre
irlandezi şi britanici, sau dintre palestinieni şi israelieni, peste tot, cu orice fel
de arm , atacând pe neaşteptate cu o for copleşitoare. Acesta este r zboiul de
gheril .
Se apropie un r zboi mondial de gheril .
11 septembrie şi surparea World Trade Center-ului a fost doar sunetul
pistolului care a dat startul.
Se vor purta r zboaie de gheril în fiecare oraş, de la Moscova pân la
Bucureşti, de la Ţelgrad pân la Londra, de la New York pân la Los Angeles,
de la Sydney pân la Tokio.
Ei bine, acesta este viitorul nostru în ceea ce priveşte violen a.
Privi i economia. Privi i legile care reglementeaz industria şi inten iile
politice. Încotro arat ele?
În acest moment, dispunem de TOATE dovezile necesare s ştim c :
industria şi maşinile, sau centralele electrice pe baz de petrol d uneaz
mediului, iar dac asta nu se schimb , potrivit chiar şi celor mai optimiste
estim ri, dup 2-300 de ani, suprafa a P mântului va fi nelocuibil .
Şi ce se întâmpl ?
Se discrediteaz savan ii „papagali”, se discrediteaz activiştii şi
organiza iile de protec ia mediului; nu se accept şi nu se respect normele
necesare, spunând c interesul economiei nu permite schimb ri în industrie.
Anumite Personaje de Prestigiu Mare au declarat: moartea umanit ii
este interes economic.
Şti i c : potrivit viziunii materialiste nimic nu are nici o consecin .
Materialismul, în cele din urm , va elimina totul, nu vor fi filosofii, nu vor
fi religii. Oamenii vor deveni nişte sclavi ascult tori; nimeni nu va mai avea
visuri, nimeni nu îşi va mai imagina o lume liber , pentru c nu va fi nimeni în
starea aceea, încât s -şi imagineze un astfel de lucru.
Aşeza i-v comod, închide i ochii, relaxa i-v şi imagina i-v o specie total
„calm ”, detaşat , indiferent , absolut inapt de a gândi şi de a ac iona.
Frumos, aşa-i?
Dup casta suprem , da.
Faptele conduc spre un viitor în care materialismul va domina total
lumea. Acum cunoaşte i deja exact fiecare tez a viziunii materialiste –
imagina i-v unde ne va duce acest lucru.
Singura viziune despre viitor pe care ne-o ofer materialismul este
moartea.
V naşte i, merge i la şcoal , munci i, mânca i, dormi i, face i dragoste,
îmb trâni i şi muri i.
Asta este TOT ce v aşteapt , conform viziunii materialiste.
Aceast viziune este atât de ira ional şi periculoas , încât simpla
credin în ea v distruge.
Dac moartea este o gogori invincibil , atunci nimic nu are sens, şi
atunci de ce nu am face orice ne trece prin minte? De ce s nu ne distrugem
s n tatea, de ce s nu fim imorali, de ce s nu ne ucidem semenii?
De ce s nu ne pierdem min ile complet?
 Dac moartea este invincibil , atunci nu mai r mâne altceva decât
experien a momentului.
Iar dac într-o bun zi, devenind apatici din cauza înfrângerii, vom dori
s viol m copii? Sau s ne disec m de viu propriii copii? Sau pe mamele
noastre? Sau pe ta ii noştri? De ce nu? Nu este total indiferent, din moment ce
nu exist nimic altceva în afara dispari iei?
Iar dac am ajuns pân în acest punct, de ce ne-am opri?
De ce nu am produce un r zboi imens? De ce nu am implementa fiecare
arm de care dispunem? Arme nucleare, arme chimice, arme biologice. Dac
ac ion m bine, vor muri miliarde de oameni. Asta va fi o petrecere cu adev rat
reuşit !
Şi, eventual, am putea face o bomb , una mult mai mare decât cele de
pân acum. S spunem, s fie 1 teraton 3 şi s fie o bomb cu hidrogen, sau
bomb antimaterie, pe care dac le declanş m, se crap scoar a terestr . Eh,
acelea vor fi timpurile cu adev rat frumoase! Magma vulcanic va erupe,
vulcanii vor vopsi cerul în roşu!
Devenim atât de nebuni sub influen a materialismului, care const în
întregime în minciuni!
Iar într-o bun zi – care, cu trecerea anilor, poate începe, mai mult ca
oricând, în orice diminea – lumea se va surpa.
Şi va veni noua epoc primitiv .
Cine ştie a câta oar .?
Ei bine, acesta este acel viitor, la a c rui realizare am lucrat timp de
dou zeci şi cinci de ani, şi la a c rui realizare, casta suprem , cu întregul s u
aparat, lucreaz înc şi în acest moment.
RESPONSABILITATEA DUMNEAVOASTR .
ULTIMA LEC IE DESPRE LUME.
Acesta este ultimul şi totodat cel mai important capitol al c r ii. În cazul
în care califica i drept stupizenii toate capitolele anterioare şi le respinge i, dar
lua i în considerare acest capitol, atunci aceast carte şi-a atins scopul.
Care este ultima lec ie despre lume? Responsabilitatea dumneavoastr .
Cu alte cuvinte, ultima lec ie este faptul c via a dumneavoastr se afl înc tot
în mâinile dumneavoastr , şi lumea poate fi schimbat .
Este posibil ca tot ceea ce v-am spus în aceast carte s v fi bulversat, şi
s v fi determinat s ajunge i la concluzia: „atunci ce sens ar avea orice”?
ţine dispune de suficient putere încât s se poat confrunta cu casta
suprem ?
ţine ar fi capabil s str pung armata personajelor de prestigiu, s se
elibereze din pânza trucurilor economice, s -şi elibereze mintea de sub efectul
minciunilor şi s supravie uiasc violen ei, aceasta însemnând legile, r zboiul
şi infrac ionalitatea?
Cine?
V spun.
Dumneavoastr .
În ultim instan , înc mai exist acordul nostru, pe care l-am stabilit la
începutul c r ii.
 Dac dori i, considera i-m liniştit nebun, spune i-mi c mint, c delirez,
sau ceea ce crede i de cuviin .
Pân la urm cum aş putea dovedi c ceea ce am scris este adev rat?
E o întrebare bun . Iar r spunsul este mult prea simplu: în mod direct,
cu nimic. Nu v pot prezenta o dovad direct . Dovad indirect , îns , da: sunt
acolo toate ştirile din mass-media, toate evenimentele din lume. Îns dovezile
indirecte, din punct de vedere ştiin ific, nu valoreaz nimic.
Deci?
ţe rezult din toate acestea?
Doar atât: c avem ce vorbi doar pe plan teoretic, c ci nici aceast carte
nu este altceva decât o colec ie de înştiin ri, ŞI NU O COLEC IE DE FAPTE.
Din orice unghi am privi, aceasta este doar o carte şi nu dovedeşte mai
mult decât c exist limb , exist scris şi exist tipar. Atâta tot, nimic mai
mult.
Deci, poate c paginile anterioare v-au tulburat degeaba. Poate c nu este
adev rat nici un cuvânt din ce am spus. De ce ar fi?
Dar de ce nu ar fi?
Pute i vedea c în momentul în care dep şi i sfera experien elor
personale, în clipa în care se iveşte un subiect pe care nu-l pute i verifica, sau a
c rui verificare s-ar lovi de extrem de multe dificult i, v afla i pe teren
alunecos, unde nu ave i prea mult şans .
Deoarece pute i fi manipulat, şi sunte i manipulat.
Şi înc în aşa m sur , încât nici nu v pute i imagina.
V-a i blocat într-un aluat fr mântat din adev ruri par iale şi minciuni.
Acest aluat e consistent, se formeaz de mii de ani, se suprapun noi şi noi
straturi peste el, şi este indescriptibil de opac.
Acest aluat nu poate fi demontat.
Nu poate fi comprimat.
Nu exist o minte atât de sprinten , nu exist o asemenea logic de fier,
care nu s-ar împiedica de el.
Exist o singur solu ie.
Cunoaşte i legenda nodului gordian?
Solu ia o g si i în ea.
În budism, starea spiritual suprem se numeşte Buddha. Starea
suprem de dinaintea acesteia se numeşte Bodhisattva.
Odat am vorbit cu un Ţodhisattva, care mi-a explicat ce a realizat. A
spus c nu se identific cu propriul s u corp, cu amintirile şi gândurile sale,
doar cu conştiin a sa; este total indiferent ce a fost în trecut, este total
indiferent ce simte şi ce gândeşte, nu are nici un efect asupra lui. A spus c ori
ştie ceva, ori nu ştie nimic, iar despre ceea ce nu ştie, nu îşi formeaz o opinie.
Nu îşi formeaz o p rere despre ceea ce nu ştie.
St tea în fa a mea un om, care a numit cunoaştere ceea ce a
experimentat personal, iar ceea ce nu a experimentat nu a numit nicicum şi nu
şi-a format o opinie despre acel ceva, nu şi-a format nici o idee.
 Nu ştia ce form are P mântul, şi nici nu avea o imagine despre forma
P mântului. Nu ştia cât de larg este Oceanul Atlantic, şi nu avea nici o idee
despre câte mii de kilometri ar putea avea.
Acest Ţodhisattva a fost cea mai liber fiin pe care am v zut-o vreodat
în via a mea.
El a fost un om asupra c ruia casta suprem nu avea putere.
Nici un personaj de prestigiu din lume nu l-a putut convinge asupra
niciunui lucru.
Nu l-au putut prinde nicicum.
A învins Sistemul.
Singur, f r arme.
Ştiu exact ce nivel de disciplin este necesar, dar nu exist o alt metod
ca dumneavoastr s v elibera i de constrângerea celei mai puternice c tuşe:
trebuie s aplica i o regul care sun astfel: nu alc tui i o p rere despre ceva ce
nu cunoaşte i.
De acest lucru nu sunt capabili nici majoritatea artiştilor, filosofilor, sau
a oamenilor de ştiin . Nici nu îşi dau seama c fabric întruna p reri, ca nişte
maşini.
Aceaste maşini trebuie oprite.
Aceasta este singura dumneavoastr şans împotriva castei supreme.
Dac încerca i cu orice altceva, e foarte sigur c ve i c dea în capcana
lor.
Acest lucru e inevitabil.
Dreptul este capabil de lucruri foarte interesante. Cuvântul în sine
înseamn „libertate”. Dar, totuşi, pare c ar însemna contrariul.
Sunte i liberi s face i ceea ce ave i dreptul.
Nu pute i înf ptui nepedepsit ceea ce nu ave i dreptul.
Dreptul se bazeaz pe lege, iar legile au fost alc tuite, acceptate şi
impuse de c tre oameni. Pot s scriu orice vreau în aceast carte. Liber, f r
nici o restric ie. Pân când nu utilizez numele unor oameni concre i, şi pân
când nu scriu nimic nefavorabil despre ei, nu m poate ataca nimeni din punct
de vedere legal.
Îns , dac încep s scriu despre ce a i putea face împotriva castei
supreme, despre cum se poate TR I în aceast lume (în sistemul castei
supreme), şi cum se poate r sturna puterea castei, aş putea aluneca uşor în
acea categorie, iar cineva cu instrumentul dreptului m-ar ataca, şi aceast
carte ar fi interzis .
Din cauza aceasta, aici şi acum v pot spune doar atât c exist o
solu ie.
Se poate tr i în condi ii de siguran în aceast lume, în acest SISTEM, şi
v pute i ridica deasupra lui.
Cum?
ţ uta i pe internet. Acolo ve i g si r spunsul. Sunt Andan Julius –
Duncan Shelley, şi dac m c uta i, ve i g si instrumentele.
 În limitele legii, v pot transmite doar câteva sfaturi pe care le pute i
urma, dac dori i, dar pe care le şi pute i respinge dup voia şi discern mântul
dumneavoastr .
1. Nu v forma i o p rere despre lucrurile pe care nu le cunoaşte i. Dac
o face i, sigur ve i c dea în capcana castei.
2. G si i acel lucru care v intereseaz cu adev rat, şi care poate fi în
beneficiul lumii, şi însuşi i-vi-l la nivel de master.
3. Explora i tehnici, prin care înv a i gestionarea stresului, şi nu intra i
în conflictele oferite.
4. ţ uta i metode prin care v pute i dezvolta spiritul, şi deveni i exper ii
acestor metode.
5. ţ uta i c i şi r spunsuri noi.
6. ţ uta i solu ii alternative pentru rezolvarea problemelor
dumneavoastr .
7. L sa i deoparte motivele şi speran ele dumneavoastr , şi analiza i
încotro v duc faptele. Dac nu v place traseul, schimba i-v .
8. Nu lua i drept etalon „pozi ia oficial ”. Fiecare om inventeaz şi creaz .
În guverne, în academiile ştiin ifice şi în alte organiza ii nu stau nişte
Bodhisattva. Stau oameni care sunt expuşi în aceeaşi m sur influen ei castei,
ca şi dumneavoastr .
9. Crede i ceea ce vede i. S ave i suficient încredere de sine, încât s
analiza i dumneavoastr înşiv lucrurile, şi s nu accepta i afirma iile altora.
10. G si i-v propria dumneavoastr lume. Poate c nu tr i i în mediul
potrivit pentru dumneavoastr şi acest lucru este responsabil pentru miile de
erori şi de eşecuri.
Gândi i-v : Elvis Prestley a fost Regele, dar ce s-ar fi ales din el într-un
mediu, unde unica m sur a valorii umane este câ i copaci poate s taie
cineva, sau câte goluri poate marca? Ei bine, într-o asemenea lume, ar fi fost
un nimeni, nu Regele.
Poate c dumneavoastr nu tr i i în lumea în care este apreciat ceea ce
şti i dumneavoastr : ceea ce sunte i dumneavoastr . Porni i şi c uta i-v
c minul adev rat.
11. Nu urm ri i ştiri la TV, nu asculta i ştiri la radio şi nu citi i ştiri din
ziare. Ele exist doar pentru a v produce confuzie sau pentru a v bulversa.
12. Nu premia i exemplele rele. Nu cump ra i şi nu asculta i discurile
acestor oameni, nu viziona i filmele acestor oameni, nu citi i scrierile unor
asemenea oameni, care nu arat un exemplu bun prin modul lor de via , şi
care nu transmit un sistem de valori s n tos.
13. Nu v hazarda i în datorii. Aceasta este o capcan prin care au
înrobit miliarde de oameni.
14. Nu înc lca i legea. Dac o face i, v m nânc de viu. În cazul în care
legisla ia unei ri este insuportabil pentru dumneavoastr , merge i într-o alt
ar .
P mântul este casa dumneavoastr adev rat . Pe aceast Planet toate
sunt de nivel global, şi fiecare lucru îl priveşte pe fiecare om.
 15. Cutreiera i lumea-n lung şi-n lat, pentru c nu pute i cunoaşte decât
ceea ce a i v zut cu propriii ochi.
Din mass-media nu primi i cunoştin e, ci doar înştiin ri. Nu amesteca i
aceste dou lucruri.
EPILOG.
Ca şi mincinos profesionist al castei supreme, nu am tr it o via
monahal . Nu m-am închis între zidurile groase ale unui bunc r subteran. Era
obligatoriu s m întâlnesc cu oameni, deoarece, ca manipulator de câmp de
lupt ce eram odinioar , trebuia s -mi testez ideile pe viu, observând orice
reac ie minor , analizând temeinic fiecare efect.
În vara anului 2002, pe când credeam înc din toat inima c omenirea
trebuie oprimat , deoarece f r jug ar fugi în moarte, am lucrat la o ideologie,
al c rui el a fost impunerea în societate a unui idol de gând, care a sunat
astfel: „Viitorul este democra ia strict ”. „Democra ia strict ” este o dictatur
aparent democra ie, în care exist , de exemplu, alegeri, dar în acelaşi timp
personalitatea este oprimat total.
(O ideologie este ceva foarte complex. Unele p r i ale sale se refer la
cet enii comuni, alte p r i la politicieni, alte p r i la solda i, alte p r i la
capitaliştii mari, şi aşa mai departe. Fiecare strat social şi fiecare profesie
influent primeşte alte şi alte minciuni, alt şi alt sistem de argumente.)
În vara anului 2002, am stabilit o întâlnire cu un colonel pensionat, care
a luptat în cel de-al Doilea R zboi Mondial, cât şi în R zboiul din Vietnam. A
primit o mul ime de decora ii, a fost un erou de r zboi adev rat, care nu se
temea nici de om, nici de diavol, iar în civil e un gentleman impecabil. Am vrut
s testez pe el una dintre minciunile ideologiei mele aflate în formare. Pentru a
ob ine sunetul fundamental între noi, am min it despre mine c , înc pe
vremea aceea, în tinere e, am servit ca voluntar în Vietnam, unde am
experimentat ororile r zboiului.
Desigur, m-am preg tit temeinic din Vietnam, cât şi din alte r zboaie. Am
citit o mul ime de documente despre tem , m-am uitat la zeci de mii de
fotografii, şi am petrecut, cel pu in o sut de ore cu studierea înregistr rilor
video contemporane. Am folosit filme artistice cât şi romane pentru a-mi putea
stabili rolul.
În ziua în care m-am sim it complet preg tit pentru întâlnire, plimbându-
m pe strad , am observat în vitrina unui magazin câteva jocuri video şi era
printre ele unul în care ac iunea se petrecea în cel de-al Doilea R zboi Mondial.
M gândeam s -l încerc, poate m va ajuta s m pot transpune şi mai bine în
situa ie.
Colonelul a fost un om foarte puternic. În pofida vârstei, mintea sa era
sprinten ca argintul viu, şi era aproape la fel de suspect ca şi mine. M-a crezut
c am fost soldat, m-a crezut şi c am luat parte la r zboi, dar nu m-a crezut c
am participat la nenum rate misiuni periculoase şi c am experimentat iadul
r zboiului, deoarece – a zis aşa: – „nu sunt tip din acela”.
Pe parcursul conversa iei noastre, colonelul m-a întrebat care a fost cea
mai teribil amintire de r zboi a mea. Iar eu i-am r spuns c , accidental, mi-
am ucis un prieten.
 Colonelul a izbucnit zgomotos în plâns, şi a m rturisit c , în '45, în
Berlin, şi-a ucis şi el, accidental, un prieten.
Iar eu, cu ochii str lucitori de lacrimi, i-am povestit cum am ajuns pân
la tranşee în focul de mitralier , cum fugeam încovoiat prin noroi, cu o
carabin M-16 în mân , şi cum am tras o serie de împuşc turi în paznicul
ghemuit acolo, când am intrat într-una dintre curbele tranşeei sinuoase, lungi
de kilometri, deoarece am crezut c e un soldat nord-vietnamez, dar când mi-
am revenit, am realizat c era prietenul meu.
Din acel moment colonelul „a mâncat din palmele mele”, s-a deschis fa
de mine, iar eu am putut testa miniciuna, pe care am inventat-o pentru
convingerea ofi erilor.
Deşi, nimic din toate acestea nu mi s-a întâmplat. Niciodat nu am luat
parte la r zboi. De fapt, nu am fost nici m car soldat (deşi, am primit instruire).
Doar m-am jucat cu un joc video despre al Doilea R zboi Mondial, şi m-am
transpus foarte bine în situa ie, l sând s m cuprind stresul r zboiului, şi
pur şi simplu am constatat c , în mod regulat, îmi împuşc coechipierii.
Accidental. Deoarece am intrat într-un col de strad , sau în col ul unui
coridor, sau a ap rut cineva la o fereastr , sau în spatele unui ad post, şi am
v zut doar c e armat, şi am tras imediat, ca nu cumva eu s fiu împuşcat.
Iar astfel, în timpul jocului, am aflat atât de multe lucruri despre r zboiul
adev rat, pe care nu le-am aflat din nici o carte şi din nici un film.
Potrivit datelor oficiale, în cel de-al Doilea R zboi Mondial au murit
aproximativ 58 de milioane de oameni. M întreb câ i dintre aceştia au murit
prin „foc amical”? Câ i au murit, fiind ucişi, accidental, de camarazii lor? Câ i
s-au sinucis, şi câ i au înnebunit, pentru c şi-au omorât, accidental,
prietenul? M întreb cine este capabil de a deosebi uniformele diferitelor
armate, într-un timp mai scurt de o zecime de secund , în iadul r zboiului, sub
presiunea permanent a amen rii cu moartea? Mai ales în ploaie, în z pad , în
noroi, noaptea. Nu ştiu câ i au murit în felul acesta, îns , probabil, mai multe
milioane de oameni.
Dup ce am ajuns acas de la întâlnirea cu colonelul, primul lucru pe
care trebuia s -l fac, era s scriu un raport superiorului meu, John Daemon, în
care s -i atrag aten ia asupra pericolului imens care se ascunde în jocurile
video, şi am cerut permisiunea de a le distruge.
Am ob inut permisiunea.
Raportul meu con inea (printre multe altele) asta: „Un joc video cu
adev rat realist face ca prin el, oamenii s câştige experien şi s în eleag
lucruri pe care nu am dori s le în eleag . Într-un joc video, juc torul poate
avea revela ii corecte şi reale.” (.) „Având în vedere faptul c în jocul video,
juc torul nu este un cititor sau un spectator, ci însuşi protagonistul, dincolo de
o anumit limit , nu îi mai putem manipula concep ia.” (.) „Dintre toate tipurile
de jocuri video, jocurile de ac iune sunt cele mai periculoase în ceea ce ne
priveşte.” (.) „În viitor, jocurile video pot deveni o art interactiv de relatare a
întâmpl rilor, care ar ridica probleme serioase.”
Am creat idolul de gând: „Jocurile video sunt nocive”, apoi am început s
dezvolt ideologia în jurul lui, sistemul acelor argumente false, cu ajutorul
c rora se poate vinde, dup aceea, oamenilor, minciuna central , iar jocurile
video vor înceta s mai existe. În ideologie m-am axat pe dou idei: una a fost
c „acesta este doar un joc şi nu e ceva serios”, iar cealalt idee era c jocul
„transform juc torii în nişte infractori”.
Aveam treaba de a distruge o art , chiar în perioada incipient a acesteia,
deoarece ascundea în sine pericole pentru casta suprem .
Am inventat c în spatele atacurilor armate şcolare stau jocurile video.
Cu ajutorul câtorva exper i (a.k.a.: mincinos profesionist) am reuşit s facem
un tam-tam imens.
În realitate, în spatele atacurilor armate şcolare stau nişte „medicamente”
date pentru boli inexistente.
Aceste boli inexistente sunt „tulburarea de înv are”, „distractibilitatea”,
şi celalalte boli mintale fictive similare. Aceste boli nu exist , eu însumi le-am
n scocit pe toate. Şi asta e doar o idee pentru acoperirea eşecului educa iei.
Iar „medicamentele” sunt droguri, precum Ritalinul sau Prozacul. Pute i
verifica: autorii fiec rui atac armat şcolar au luat Ritalin sau alte droguri
psihiatrice.
Nu exist nici o excep ie, în nici o ar .
Faptul c aceste medicamente, pe care le administreaz milioanelor de
copii, provoac agresivitate şi tendin e suicidale, este atât de cunoscut, încât
este men ionat şi în compendiile farmaceutice, pe lista „efectelor secundare”
(acestea le poate vedea oricine într-o libr rie sau bibliotec ). Şi de aceea sunt
„efecte secundare”, aşa, în ghilimele, deoarece acestea sunt efectele principale,
acestea sunt acele efecte, pentru care au inventat aceste substan e.
Ei bine, ATÂT de diferit poate fi realitatea fa de aparen .
Au r mas la sfârşitul c r ii trei întreb ri foarte importante.
Prima întrebare: a învins casta suprem omenirea, sau înc nu?
R spunsul este clar: nu.
A doua întrebare provine din r spunsul dat la prima întrebare: cum este
posbil acest lucru?
Deoarece casta suprem dispune de oricare putere pe P mânt: ideologic ,
politic , economic , de asemenea, stau în mâinile sale toate organiza iile de
violen , şi poart un r zboi total împotriva umanit ii, care ine de milenii, şi
care a fost tot timpul complet unilateral, c ci umanitatea nu era conştient de
faptul c cineva poart un r zboi împotriva ei.
În pofida acestor lucruri, casta suprem nu a atins nici pân în ziua de
azi victoria total .
Depune, înc , un efort imens pentru a men ine controlul, şi înc mai
exist oameni, care cauzeaz probleme mai mici sau mai mari castei.
Adev ratul inamic al castei supreme este îns şi natura uman .
Pentru a cuceri victoria total , casta ar trebui s anihileze aceast natur
în om, definitiv.
Şi, dup cum se poate vedea, realizarea acestui lucru este extrem de
dificil .
 În esen , omul este bun, cu o inim nobil ; vrea s iubeasc , vrea s -i
fac pe al ii ferici i, doreşte s tr iasc în pace, vrea s în eleag totul, şi îşi
îndreapt privirea spre viitorul îndep rtat.
Aşa este omul în forma sa natural .
Şi nu aşa cum îl portretizeaz mass-media.
ţasta suprem trebuie s ştearg aceast natur , şi în locul ei, trebuie
s creeze din FIEţARE om o epav spiritual nenorocit , lipsit de scrupule,
lipsit de principii, infinit de egoist , care tr ieşte pentru clip .
Acesta este scopul castei. Ştiu sigur acest lucru.
A treia întrebare sun astfel: ce se întâmpl în cazul în care casta
suprem atinge acest scop?
Ei bine, dac acest lucru se întâmpl , roata istoriei se opreşte.
S spunem c casta suprem nu extermin pur şi simplu omenirea,
pentru c tr ieşte de pe urma omenirii, omenirea o men ine.
Dar ce se va întâmpla cu scopul? Ce se va întâmpla cu scopul castei
încotro arat evenimentele şi n zuin ele?
ţe se poate face cu o specie total depravat , total înnebunit ?
Ei bine, nimic.
Atunci de ce acesta este scopul?
Poate m-au min it când m-au informat despre scop?
Nu cred. Este mult prea evident c aceasta este direc ia spre care conduc
lumea.
Deci, de ce este, atunci, favorabil castei, dac toat lumea înnebuneşte şi
roata istoriei se opreşte?
Acesta e un mister mare, şi din p cate, nu ştiu care e r spunsul. Am
doar teorii, nu şi certitudine.
Am crezut de multe ori în lunile precedente c nu voi ajunge niciodat
pân aici, c pur şi simplu nu voi supravie ui sub o presiune atât de mare, pe o
perioad atât de lung . Dar, totuşi, am reuşit. Sunt înc în via , şi înc mai
scriu.
Aceast carte este o arm . Este o bomb tactic de informa ii de o sut
de megatone împotriva minciunilor castei supreme. În elegerea neutralizeaz
minciuna, iar unica func ie a acestei c r i este de a face cititorul s în eleag :
ce se întâmpl în jurul lui şi de ce.
Timp de dou zeci şi cinci de ani am stat în serviciul unei puteri secrete şi
gigantice. Sarcina mea consta în a cunoaşte gândurile, în a cunoaşte toate
acele lucruri pe care le-a exploatat, pe planul gândurilor, omenirea, de-a lungul
istoriei.
Am avut acces liber în toate depozitele şi arhivele secrete ale lumii.
Deşi secretele castei supreme nu le-am cunoscut, secretele oamenilor da.
Puteam studia orice act, documenta ie, fotografie, înregistrare audio şi
video, care au fost clasificate drept „strict interzis”. Trebuia s în eleg filosofiile,
ideologiile şi legendele omului.
Am preg tit un fel de manual de instruc iuni directorului meu despre
cum se poate r st lm ci patrimoniul cultural al diferitelor popoare, înv turile
religiilor, tendin ele filosofice, teoriile şi observa iile ştiin ifice, aspectele
artisitice sau pur şi simplu cotidiene.
Dac doream s opresc o cercetare, fiindc amenin a concep ia despre
lume existent , am dat un telefon, şi dup o jum tate de or , proiectul a
pierdut toate sursele financiare, a pierdut bun voin a care îl înconjura, şi în
scurt timp s-a şi oprit.
Au avut o şans numai aceia care au lucrat în afara ştiin ei
institu ionalizate, numai ei puteau face descoperiri cu adev rat importante,
îns nu şi-au putut aplica descoperirile, deoarece nu li s-a permis s intre pe
teritoriul ştiin ei institu ionalizate, nu au primit oportunitate de publicare,
resurse materiale, iar dac au fost foarte perseveren i, şi s-au men inut chiar şi
dup toate acestea, au adus legi împotriva lor şi le-au distrus prin violen .
Puteau face acest lucru şi f r legi, dac înc nu erau prea mari, şi au
catalogat cazul ca fiind infrac ionalitate.
Via a mea a fost atât de simpl .
Dispuneam de o putere incredibil .
Într-o zi, îns , m-am trezit.
Şi, acum m aflu aici, scriu aceast carte, iar aceast putere invizibil
m caut . (Prin urmare, Julius Andan este în mod firesc un pseudonim).
Am comis cel mai mare sacrilegiu care poate fi comis.
Am devenit tr d torul castei supreme, tr d torul sistemului existent.
Singurul tr d tor, de când e lumea şi p mântul.
Şi nu exist nimic altceva în via a mea de care aş putea fi mândru decât
acest singur lucru – tr darea castei supreme.
Am ajuns în punctul în care, dac structura şi modul actual de
func ionare a lumii nu se schimb , atunci murim cu to ii.
ţasta suprem a ascuns de omenire cunoaştere şi tehnologie.
Este inimaginabil de semnificativ acea ştiin pe care nu am avut ocazia
s o cunoaştem. Prin c derea castei supreme, cunoştiin ele izolate şi inven iile
ar intra în totalitate în posesia noastr – şi acestea constituie unica noastr
şans de supravie uire.
Exist adev ruri reale!
Exist fapte reale!
Exist probleme reale, şi exist solu ii reale!
Ştiin a sufletului exist !
Eu am v zut.
Am citit c r i despre asta. Am încercat-o. Am utilizat-o. Am înv at-o.
Nu e materialist . Pur şi simplu e adev rat .
Tezele ei, experimental, sunt justificabile. Este capabil de a îl face pe om
s -şi revin : s -i redea capacitatea de autodeterminare, la un nivel atât de
ridicat, la care, suferind sub opresiunea castei supreme, nu am putut-o
experimenta niciodat .
Exist ştiin uman real . Se afl de o jum tate de secol în spatele
zidului, lâng numeroasele inven ii, pe care, casta suprem , implementându-şi
toat puterea, le-a ascuns de dumneavoastr – odat cu pierderea puterii
castei, aceste numeroase miracole vor deveni parte integrant a vie ii noastre.
 Adev rul unei minciuni nu poate fi dovedit, deoarece nu avem ce dovedi.
Din cauza aceasta, casta suprem îşi implementeaz personajele de prestigiu: o
adev rat armat , care este alc tuit din mincinoşi profesionişti care încearc
s dovedeasc „adev rul” – dar nu dovedesc nimic.
ţasta suprem ÎNLOţUIEŞTE dovezile cu personajele de prestigiu.
Nici nu poate face altceva.
Îns , încercarea de a dovedi ceva nu înseamn dovedire, şi nu au atâta
putere nici toate personajele de presitigiu ale Universului la un loc, încât s
schimbe în adev r chiar şi cea mai insignifiant minciun .
Mai demult, dac omul avea chef de aventur , avea în fa a lui
necunoscutul, putea explora polurile P mântului, junglele, m rile,
nenum ratele plaiuri nedescoperite ale lumii. Apoi, brusc, a început s se
r spândeasc vestea cum c lumea nu mai este necunoscut , nu mai sunt pete
albe.
Deşi ele exist .
ţine nu a escaladat niciodat Himalaya, nu ştie nimic despre acel loc!
Cine nu s-a scufundat niciodat în apele M rii Egee, nu ştie nimic despre
ea!
Lumea este la fel de necunoscut oamenilor în ziua de azi, ca oricând
înainte, num rul aventurilor posibile nu a sc zut deloc.
Mass-media nu este unul dintre organele dumneavoastr de sim !
A venit momentul s cunoaşte i lumea, pentru c doar crede i c o
cunoaşte i!
Aparen a ascunde realitatea, dar nu are efect asupra ei. Aparen a este un
lucru inexistent. Aparen a este doar aparen şi exist numai pentru c cineva
a observat ceva în mod greşit.
Dac observa ia este corect , atunci nu exist aparen .
Universul este inimaginabil de imens şi e plin de provoc ri.
Dispari ia nebuniei din via a noastr nu înseamn faptul c vom fi
condamna i la plictiseal . Dimpotriv ! Adev ratele aventuri abia atunci vor
ap rea.
ţasta suprem nu este perfect , poate fi desconspirat .
Dac nu mai lu m în serios mass-media, dac nu mai avem încredere în
personajele de prestigiu, dac nu mai accept m r spunsurile oferite, ne-am
îndeplinit deja obliga ia.
Şi dac îşi îndeplinesc obliga iile destui oameni, puterea castei supreme
se surp .
Nu este nevoie de mişc ri temerare, de atentate sinucigaşe, de violen
armat , de goan de-a lungul continentelor, de moarte martiric .
Nu a func ionat niciodat niciunul dintre aceste lucruri.
Este nevoie doar ca dumneavoastr s v schimba i.
Dac nu crede i ceea ce vor ei s crede i, dac crede i mai mult în ceea ce
vede i cu propriii ochi decât în toate personajele de prestigiu ale Universului,
atunci i-a i învins.
Este atât de simplu.
Şi asta e realitatea.
 Adev rul unei minciuni nu poate fi dovedit, deoarece nu este nimic de
dovedit. Din cauza aceasta, casta suprem îşi implementeaz personajele de
prestigiu: o adev rat armat , care este alc tuit din mincinoşi profesionişti
care încearc , încearc , încearc şi tot încearc s dovedeasc „adev rul” – dar
nu dovedesc nimic.
Casta suprem ÎNLOţUIEŞTE dovezile cu personajele de prestigiu.
Nici nu poate face altceva.
Îns încercarea de a dovedi ceva nu înseamn dovedire, şi nu au atâta
putere nici toate personajele de presitigiu ale Universului la un loc, încât s
schimbe în adev r chiar şi cea mai insignifiant minciun .
Sistemul, care se ascunde în linişte sub suprafa , este un mecanism
colosal.
Este mult mai mare, mult mai vast, şi este incomparabil mai puternic
decât orice imperiu despre care au scris istoricii.
Unica lui sl biciune e c nu e perfect.
Imperfec iunea sa se manifest în natura sa gigantic , în faptul c nu
vede totul.
Pur şi simplu nu este capabil de a vedea lucruri şi fenomene mai mici de
o anumit scar .
Nu ştie nimeni mai mult decât trebuie s ştie. Nu este nimeni ini iat în
mai multe secrete decât este necesar s cunoasc pentru munca pe care o
îndeplineşte.
Redactorul şef al unui ziar sau al unei televiziuni nu este un ini iat. Ei
func ioneaz doar potrivit unor principii de orientare, principii care provin de la
casta suprem . Uneori, datorit unei mici bun voin e umane sau datorit unei
mici confuzii, apar şi anumite ştiri în mass-media, care nu ar avea voie s
apar . Apoi, ele dispar de acolo, desigur, dar se poate observa şi din acest
fenomen faptul c Sistemul nu e perfect.
Transformarea social într-o condi ie mai favorabil nu este posibil ,
deoarece ar fi un eveniment de o scar suficient de mare, încât casta suprem
s afle şi s o opreasc .
Aceast lume NU poate fi schimbat de sus în jos.
Schimbarea poate porni şi se poate r spândi din ce în ce mai sus,
exclusiv, de jos.
Asta e şansa.
Este doar o aparen faptul c puterea unui rege este mai mare decât
puterea omului comun. Un om comun poate fi indisciplinat, şi dac nu este
spectaculos de neascult tor, nu îi pas nicicui de el. Dac e indisciplinat în
mod spectaculos, probabil va fi mânjit. Dac un rege este doar un pic
indisciplinat – îl vor executa.
Situa ia dumneavoastr este mai comod decât a unui preşedinte.
Fiecare mişcare, fiecare cuvânt al unui preşedinte este urm rit cu ochi de
Argus. Fa de acesta, casta suprem subestimeaz „omul comun”, şi îl
trateaz ca pe o mas anonim f r chip. În ochii castei, dumneavoastr
sunte i doar o mic roti din at .
Îns dumneavoastr nu sunte i o mic roti din at !
 Dac dumneavoastr v schimba i la efectul acestei c r i şi ve i utiliza
principiile de orientare formulate în leg tur cu personajele de prestigiu,
aceasta va fi o asemenea schimbare, pe care casta suprem nu va fi în m sur
s o previn sau s o observe.
Schimbarea individual este un lucru pentru care casta suprem nu este
preg tit .
Iar dac se schimb destui oameni, se schimb întreaga lume.
Marele joc al castei supreme este instigarea la conflict, prin care leag
oamenii. Transformarea lumii se va manifesta în faptul c va începe s scad
num rul conflictelor.
Dac nu crede i în argumentele de prestigiu, şi insista i asupra faptului
ca dumneavoastr s vede i lucrurile cu propriii ochi, şi nu sunte i receptiv la
miile de conflicte oferite, c tuşa se va evapora de pe mintea dumneavoastr .
Iar dac acest lucru se întâmpl , minciunile (o parte din care am
inventat-o eu în trecutul sfert de secol) îşi pierd efectul.
În aceast carte v-am oferit principii, pentru c altceva nu puteam oferi.
Principii cu care pute i gândi şi cu ajutorul c rora v pute i schimba via a.
Degeaba aş fi scris oricâte fapte, degeaba aş fi dezv luit oricâte secrete,
deoarece v-a i fi sim it şi mai mic din cauza lor, şi a i fi v zut lumea şi mai
puternic .
Dar scopul meu nu a fost acesta. Deja nu.
Îns şi casta suprem , întregul Sistem tr ieşte din capacit ile
dumneavoastr .
Acei oameni, care de in puterea real pe aceast Planet , sunt nişte
parazi i.
F r ajutorul dumneavoastr nu sunt viabili.
Iar dumneavoastr îi ajuta i s se men in prin faptul c le crede i
afirma iile şi accepta i conflictele oferite.
Dac înceta i a face aceste dou lucruri, i-a i învins.
Iar în încheiere:
V doresc s afla i cum e s tr ieşti în lumin .
V doresc s afla i cum este o lume în care minciunile, durerea şi
autoritarismul nu estompeaz Soarele.
V doresc s cunoaşte i o lume f r o cast suprem opresiv , unde nu
exist infac ionalitate, nici r zboi, nici nebunie.
Nu avem nevoie de aceste lucruri, nu astea fac via a interesant .
Nu fragilitatea este frumuse ea vie ii, ci acele posibilit i infinite care se
ascund în ea.
Când un om nu este amenin at de violen din toate direc iile, când nu
este min it despre tot, când nu este indus în eroare la fiecare pas al s u, când
nu este for at în roata veveri ei – adic în starea sa natural , în mediul s u
natural, NU este un vierme infam, care nu merit s tr iasc !
Omul, când este într-o stare bun , din punct de vedere mental, este o
fiin splendid şi nobil .
În mod inerent, toat lumea este aşa, iar r utatea se naşte din
degradarea spiritual .
 Omul poate fi ajutat, dac poate tr i liniştit, dac primeşte mai multe
oportunit i, dac poate fi mai liber.
A te confrunta cu casta suprem este un angajament extrem de
periculos.
Eu ştiu cu siguran , pute i crede.
Un singur lucru este mai periculos decât asta: s nu ne confrunt m cu
ea.
ţasta suprem este puternic .
Dar este puternic , doar cât timp dumneavoastr sunte i slab.
Iar între puternic şi slab, un singur factor d diferen a.
Conştiin a.
ţopert spate.
Un singur r zboi continu înc din antichitate: r zboiul min ii.
Mintea uman este principalul, mai mult decât atât, este unicul câmp de
lupt .
Fiecare r zboi are loc, în primul rând, pe plan spiritual, iar inta violen ei
fizice este doar în aparen trupul.
Lupta se d împotriva lucidit ii, inteligen ei, talentului şi viitorului
dumneavoastr .
În r zboiul acesta, glon ul este minciuna, armura este secretul, iar
asasinul este prestigiul profesional, care ştie totul mai bine ca dumneavoastr .
Sursa opresiunii este o societate secret , despre care literatura de
specialitate nu face nic ieri nici o men iune. Julius Andan a slujit loial timp de
dou zeci şi cinci de ani aceast societate, apoi a devenit primul tr d tor al
sistemului existent.
M rturia sa, „Lumea de dup cortin ”, v ofer instrumente cu care v
pute i ap ra şi pute i învinge în acest r zboi, care afecteaz to i locuitorii
P mântului.
De ştiut:
Aceast traducere s-a n scut dintr-o dorin nobil şi altruist .
În data de 3 septembrie 2010, în jurul orelor 15:00 mi s-a adus la
cunoştin existen a acestei c r i. În aceeaşi zi, în jurul orelor 22:00 am
început s o citesc. A durat aproximativ 5 ore pân când am citit-o integral. Mi-
a pl cut s o lecturez.
În data de 9 septembrie m-am decis s o traduc pentru co-etnicii români.
Motivul pentru care am luat aceast decizie a fost acel imbold produs de
sentimentul copleşitor care m-a p truns în urma citirii c r ii; pur şi simplu m
f cea s m simt vinovat, dac aş fi inut pentru mine tema pe care o trateaz
con inutul acestei colec ii de idei sincere. Deşi sunt lucruri pe care, în
majoritate, le ştiam, citindu-le într-un pachet închegat şi coerent, mi-au oferit o
senza ie pl cut . Nu puteam s nu dau ocazia şi celorlal i semeni ai mei s o
simt şi ei. Astfel, m-am încumetat s o traduc.
Sunt conştient de faptul c pentru realizarea unui produs finit transpus
corect într-o alt limb este necesar o oarecare competen lingvistic şi o
minim voca ie. Eu ştiu. Deşi nu dispun de cunoaşterea potrivit a
terminologiei, şi nici de cea a normelor lingvistice, atât ale limbii din care am
tradus (maghiar ), cât şi ale limbii în care am tradus, m-am hazardat în
traducerea c r ii. ţartea e tradus mot-a-mot.
Vreau s v rog s face i abstrac ie de posibilele greşeli gramaticale
existente. Deşi, de felul meu, sunt perfec ionist, nu am perfec ionat şi
cunoaşterea limbii române într-atât, încât s n-am şansa s devin penibil în
fa a celor care caut „sl biciunile” cu ajutorul c rora îşi pot dovedi
„superioritatea”.
Am încercat s întocmesc traducerea cu o responsabilitate maxim ! În
vederea acestui lucru, trebuie s v m rturisesc, c nivelul traducerii nu putea
fi aşa cum este, f r contribu ia a dou persoane, care m-au ajutat în
corectarea integral a c r ii. Aş dori s le numesc: mul umiri speciale Teodorei
Elena Iordache, care mi-a cosmetizat într-o m sur consistent expresiile
folosite, şi Cristinei Andrea Vészi, care a avut grij de ultimele greşeli
ortografice, de la cele gramaticale, pân la cele mai m runte diacritice, cât şi de
rândul cuvintelor în propozi ii.
Dup dou luni de munc , şi ore întregi petrecute zilnic în fa a
„gândurilor c zute pe rânduri”, am reuşit s v fac cunoscut cartea.
Iar privind cartea, potrivit cunoştin elor mele personale, casta suprem e
îns şi legiunea Satanei, iar conduc torul acesteia e însuşi Satana, care îşi
implementeaz sclavii (demoni, îngeri r i, etc) pentru a influen a omenirea.,
îns din moment ce nu am convingere personal despre aceast realitate, sau
experien fizic , r mâne doar o teorie pe care am înv at-o într-un anumit loc.
Originea c r ii e necunoscut . Eu am g sit informa ii doar pe internet cu
privire la numele de Andan Julius, dup care am aflat c Andan Julius nu e
singurul nume fictiv sub care s-a prezentat autorul, un alt pseudonim al s u
este Duncan Shelley., care are un site în limba maghiar .
E de ştiut faptul c aceast carte e urmat de o trilogie, pe care înc nu o
de in., şi pe care nu o voi traduce!
Oricum e un „proiect” amplu.
Am terminat!
p.s. Aş dori s primesc feedback în ceea ce priveşte tema c r ii şi
sentimentul pe care vi l-a provocat.
02.12.2010 Szabó Ferenc

SFÂRŞIT

1 FED (Federal Reserve System): o banc privat a Statelor Unite ale

Americii, care are dreptul exclusiv de a emite bani.
2 (deşi, conform DEX, cuvântul „prestigiu” nu are form la plural, am
preferat s folosesc în traducere echivalentul exact al cuvântului din maghiar
în ideea de a desemna atât persoane, cât şi obiecte, animale şi idei, care prin
notorietatea, autoritatea ce le e atribuit pot influen a, seduce oamenii).
 3 Teraton : o bomb cu o putere exploziv , aproximativ, de o sut de
milioane de ori mai mare decât bombele atomice aruncate de la Hiroshima şi
Nagasaki.