ZODIA RACULUI

Octavian Paler

Ce bine ar fi fost s fiu un rac autentic,

s merg constant inapoi.
Te-as intlni printre amintiri
si dup ce te-as gsi nu ti-as mai da drumul,
te-as tri cu mine inapoi,
s ne iubim tineri si nevinovati,
dup care, mereu inapoi, te-as tri mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pna ce, obositi de joc si de inocent,
Am disprea intr-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic, in zadar m tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat s merg inainte
si tot ce pot e s trsc intre clestile mele de rac
toat memoria mea, fr s cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei urias s m ucid intr-o zi.

FRATI SIAMEZI
Octavian Paler- "Rugati-v s nu v creasc aripi"

E amiaz, e var, suntem la seceris si ne odihnim pe razor, in umbra unui mces.

Alturi, tata s-a lsat pe spate, s atipeasc putin. Mama priveste grul in tcere.
Poart o plrie de pai, innegrit de ploi, cu snurul trecut pe sub brbie, si are obisnuita ei
expresie grav, pe care nimic n-o tulbur si nimic n-o indulceste.
Isi acoper gura cu palma, simbolic parc. Mama a tcut mai mult dect a vorbit.
De cte ori m gndesc la ea, ii aud inti tcerea, abia apoi ii revd chipul.
Nu cred c mi-a dat mai mult de trei, patru sfaturi in toat viata.
Si toate aveau acelasi inteles: s fac numai ceea ce se cuvine.
Dar ce se cuvine ?
Sunt lucruri pe care altdat le-am dorit pentru ca dup aceea s m rusinez,
dac nu de dorinte, atunci de modul cum le-am implinit.
Uneori, gesturile puerile aveau o scuz.Vrsta.
In primii ani de liceu, mi-am dorit foarte mult o pereche de pantaloni scurti.
Cnd mi-am vzut, in sfrsit, implinit dorinta, era, din nenorocire, iarn.
Tocmai incepea vacanta.
Si am plecat in miez de noapte de decembrie, pe un ger de crpau pietrele, in pantaloni scurti.
Trenul in care m-am dus era att de aglomerat inct n-am avut loc dect pe coridor lng scara.
In gar unde coboram de obicei, cnd m-a zarit, tata s-a speriat deoarece aveam picioarele rosii
ca flacra din pricina frigului
Dar scuza vrstei are limitele ei.
Mai trziu mi-am dorit o biciclet. N-am avut-o cnd am dorit.
Mi-am cumprat-o cnd trecusem de douzeci si cinci de ani si nu se mai cuvenea s-mi pierd,
cum mi-am pierdut, dup-amieze intregi gonind cu bicicleta pe sosea, spre Giurgiu ori spre
Ploiesti.
Am intrat mai trziu intr-o sal de concert si, lipsit de msura,
ctiva ani am ascultat pna la saturatie, sapte, opt ore zilnic, discuri cu muzic simfonic.
Apoi, mi-am lsat pick-up-ul s se prfuiasc. Nu se cuvenea. Am fcut-o totusi.
Cum am fcut attea altele care nu se cuveneau. Am tcut uneori cnd trebuia s vorbesc.
Mi-am gsit justificri cnd nu aveam nici una.
M-am cluzit o vreme dup principiul foarte discutabil c orice fericire e bun, numai fiindc e
superioar plictiselii si golului.
Uneori, am impresia c amestec in realitate reziduuri de vis, ceea ce ar explica in parte
contradictiile mele.
Am terminat prin a m resemna cu faptul c in calitatea mea de om rational nu m pot intelege cu
mine in calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul rational percepe fragmentar, intre anumite
limite, viata s zicem, omul afectiv e gata s iubeasc fr rezerve.
Cei doi sunt legati unul de altul ca doi frati siamezi.
Nu se pot desprti in aceeasi masur in care nu se pot intelege.
Cel mult se pot tolera.
Omul rational ii tolereaz omului afectiv inexplicabila lui lacomie.
Omul afectiv ii tolereaz omului rational grimasa sceptic.
Poat c existenta "celuilalt" este pentru fiecare un pret ce trebuie pltit echilibrului.
Imi rscumpr tristetile cu o mare nevoie de a iubi,
si imi pltesc faptul c sunt deschis spre orice bucurie posibil cu amrciunea c nu m pot opri
la att.
Poate c m aflu mereu in alt parte dect s-ar cuveni.

INTR-O GARA
(Octavian Paler-"Pagini razlete" in "Rugati-va sa nu va creasca aripi")

Dimineata e abia presimtit si totusi

sunt destui cltori care vin si cltori care pleac.
De ce vin ? De ce pleac ?
Dar e prea devreme s intreb.
Filosofii, istoricii, profetii si toti ceilalti care se ocup
cu sensul existentei dorm inc. Au citit pn noaptea trziu.
si nu pot s-i trezesc la o or att de nepotrivit.
Exist si cltori care stau si asteapt, bineinteles
in sala de asteptare, cuminti, dar si pe peroane. Ce asteapt ?
Dorm ins si psihologii sau cum se mai cheam cei care stiu
cate lucruri poate s astepte un om si, in general, ce rol are
asteptarea in lume. Nici pe ei nu pot s-i trezesc. Sunt obositi,
extenuati de probleme serioase, nu se cade s-i deranjez
pentru un fleac, fiindc eu in gara aceasta, in dimineata aceasta, care nu e inc dimineat, e
jumtate noapte,
nu stiu de ce stau oamenii prin salile de asteptare ale veacului.
Unii au renuntat s astepte. Au atipit, pur si simplu,
Intre doua tipete de locomotiva. Au uitat de veniri,
au uitat de plecri, au uitat de vacarmul din gara.
E bine ? E ru ?
Nu stiu.Cei care explic astfel de lucruri complicate
dorm si ei. E normal. Sunt din ce in ce mai multe intrebri
si ei trebuie s dea din ce in ce mai multe explicatii
in timp ce inexplicabilul creste ca o noapte imens sau
ca o dimineat imens. Inct, stau mai departe in aceast
jumatate de mirare si jumatate de spaim, prudent,
s nu fac vreo gaf care s atrag atentia celorlalti asupra mea.
Ar intoarce toti capul. Ce caut sta aici,
intr-o gar, cu intrebrile lui ? Aici nu e oracolul din Delfi.
Aici oamenii vin si pleac, asteapt sau motie,
dar nimeni, absolut nimeni nu-si permite s pun intrebari.
Deci, m strecor din gar tiptil si plec s umblu pe strzi.
E mai bine.
Singurul lucru care m-ncurc e c nu stiu
la ce or se scoal filosofii, istoricii, profetii, psihologii
 si cei care ne explic lucrurile complicate, prin urmare
nu stiu ct ar trebui s umblu fr noim pe strzi.
Si nici nu pot s intreb trectorii. Risc
s nimeresc vreunul dispus s m ia peste picior
si s rd: "Nu stiai ? Ne-am hotrt s venim, s plecm,
s asteptm si chiar s murim fr s ne mai punem intrebarea
de ce. Lumea s-a transformat intr-o gar, nu vezi ?"
Mai bine nu intreb. Tac si m uit la ferestre.

PERPLEXITATE
Octavian Paler- "Rugati-va sa nu va creasca aripi"

Tu spui, linistit : "adevr".

Ei se uit la tine si tac,
fr s priceap ce vrei,
dar pentru c sunt oameni educati
intreab : "Ct cost ?"
Tu le arti minile goale,
Dar ei nu mai pricep gestul demult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui : "sperant".
Politicosi, ei se opresc si te intreab
inc o dat : "Ct cost ?"
Iar tu nu stii ce valoare are speranta.Tu taci.
.
.
I believe
That we don't have to change friends if we understand that friends change.
I believe
That no matter how good a friend is, they're going to hurt you every once in a while and you must
forgive them for that.
I believe
That true friendship continues to grow, even over the longest distance. Same goes for true love.
I believe
That you can do something in an instant that will give you heartache for life.
I believe
That it's taking me a long time to became the person I want to be.
I believe
That you should always leave loved ones with loving words. It may be the last time you see them.
I believe
That you can keep going, long after you can't.
I believe
That we are responsible for what we do, no matter how we feel.
I believe
That money is a lousy way of keeping score.
I believe
That my best friend and I can do anything or nothing and have the best time.
I believe
That you shouldn't be so eager to find out a secret.It could change your life forever.
I believe
That your life could be changed in a matter of hours by people who don't ever know you.