Jules Payot - Educatia Vointei

M o m
JULES PAYOT
VOINTEI
TRADUCERE DE
I. CONSTANTINESCU
EDUCATIA VOINTEI
JULES PAYOT
EDUCATIA VOINTEI
TRADUCERE DE
I. CONSTANTINESCU
CUGETAREA - GEORGESCU DELAFRAS S. A.

BUCURE$TI IV. — STB. POPA NAN, 21
1672 - 943
CITl'I'I LUCRAREA
CUM
AM CUCERIT
VI A J A
DE
GEORGESCU DELAFRAS
aparuta in
EDITURA „CUGETAREA“
in a treia ediîe
Aceasta carte umca in literatura noastri

a fost unanim elogiata §i recomandatd tu-
turor cititorilor, in deosebi celor tineri.
PREFAfA LA EDIflA INTAIA
„Ceea ce e de admirat eate

c& ei recunosc au nevoie de
profesor ei de inv&t&tur& pen-
tru toate celelalte lucruri ei
le studiaz& cu oarecare grijS,
numai etiinta vietii n'o invatS
deloc ei nu doresc s’o invete.“
Nicole. ,,Cuvantare asupra
trebuintei de a nu te con
duce dupS hazard*.
In secolul al XVII-lea in cursul unei parfi

din al XVIII-lea, religia stapanea necontestata spi
rited. Problema educatiei voinfei nu se putea pUne
in toata generalitatea ei. Forfele de care dispunea
Biserica noastra catolica, aceasta neasemanata edu-
catoare de caractere, erau deajuns pentru a indruma,
in liniile ei mari, vieafa credincio$ilor.
Astazi insa aceasta directiva lipse$te majoritafii
spiritelor ganditoare §i ea n’a jost prin nimic inlo-
cuita. De aceea. ziare. reviste, carfi, romane chiar ’)
se intrec a deplange nivelul astazi joarte scazut al
voinfei.
Aceasta boala generala a voinfelor, a jacut sa se
iveasca doctori. Dar ace§ti lecuitori de suflete, sunt
din nenorocire imbuibafi de doctrinele psihologice
dominante. Ei atribue inteligenfei o inraurire joarte
1) A se vedea in aceasta privinta L’effort de Berenger.

8 - JULES PAYOT
inseirinatd asupra voinfei. I$i inchipuie ca ceea ce

ne lipse§te este o teorie metafizica dovedita asupra
ceea ce e dincolo
Ignoranfa lor in aceasta privinfa este scuzabila.
Dupa o lege acceptata de Economia Politico,, cultura
porne§te totdeauna dela terenurile cele mai nepro-
ductive, dar mai u?oare de lucrat, la cele mai fertilet
dar care se lucreaza mai greu. La fel este $i cu
campul gtiinfei psiJiolegice : s’au studiat fenomenele
cele mflie Ufoare, cele mai pufin fecunde in urmari
~vtffibftante pentru orientare, inainte de a se ataca
fenomenele esenfiale, a caror studiere este mai difi-
cild. Abia acum incepe a se vedea împede nein-
semnatatea rolului ideii in caracter §i inferioritatea
ei fara leac in inv&lmdâgul pornirilor. Voinfa este
o putere sentimentala §i orice gand de a se putea
acfiona asupra ei, trebue sa fie colorat de pasiune.
Daca s’ar fi studiat de aproape mecanismul vo-
infei, s’ar fi infeles ca teoriile metafizice inseamna
pufin §i nu exista simfimant care, ales cu luare
amintey n’ar putea, pentru intrebuinfarea inteli-
genta a resurselor noastre psihologice, sa ia condu-
cerea viefii intregi.
Un avar i$i jertfe§te toate satisfacfiile sale tru-
. pe§ti: se hrane$te prost, se culca in pat tare, traie§te
fara prieteni, fara vreo placere sufleteasca, de dragul
banilor, §i voi disprefuifi, cand e vorba bunaoara
de alegerea unui simfirrf&nt superior, sa facefi acest
simfimant destul de putemic in con$tiinfa voastra,
pentru indrumarea viefii intregi. Aceasta inseamna
ca nu vd'dafi seafna cat de variate sunt mijloacele-
ce ne prgzinta psihologia pentru a ne inlesni sa
ajungerri. a fi, ceea.ce voim sa fim.
- J)in pacate s’a facut foarte pufin pana acum in
direcfia studierii resurselor noastre din acest punct
de vedera. Spiritele care au condus gdndirea euro-
peana in ace$ti din urma treizeci de ani, au fost df.
fapt imparfite in doua teorii, care sunt pur ■$? simplu t
E D U C A flA V O IN fE I 9
negafia educafiei voinfei. Intaia consta in a privi

caracterul ca un bloc neclintit asupra caruia n’avem
nicio putere. Vom examina mai departe aceasta teo-
rie copilareasca.
A doua ar fi, in' aparenfd, favorabila educaftei vo-
infei. Este teoria liberuiui. arbitru.1Stuart Mill insu$i,
in „hogica“ merge p&na a spune ca aceasta doc-
trina a intrefinut la aparatorii ei un simfimant v iu :
„cultura personala“ . Ei bine, impotriva acestei afir-
mari ale unui determini§t, noi nu ne temen ca con-
sideram. teoria liberuiui arbitru ca tot atat de pri-
mejdioasa pentru stapanirea de sine ca cealalta
teorie, a neclintirii caracterului, §i tot atat de descu-
rajatoare. De fapt ea a facut so se considere ca lucru
u§or„; natural, libertatea de sine, care este, dimpo-
triv$, o opera de mare intindere, opera care cere
mutia grija §i o f unoa§tere foarte precisa a resur-
selor noastre psihologice.
Prin insa§i simplitatea ei, aceasta teorie a inqelat
multe sprite foarte fine, foarte patrunzatoare in
studiul condifiilor voinfei; ea a pricinuit deasemenea
psihologiei — §i sa zicem, omenirii — un rau irepa-
rabil.
De aceea inchin aceasta carte domnului Ribot ’).
O inchin mai pufin fostului meu profesof, aceluia
caruia ii datorez gustul pentru studii psihologice, de
cat omului de inifiativa care, cel d’intai in Franfa, a
alungat metafizicul din psihologie, care a lasat ho-
tarit la o parte studiul naturii feneomenelor de con-
§tiinfa, pentru a cereeta in mod savant anteceden-
tele §i concomitentele necondifionate ale starilor in-
telectuale, volifionale, etc. Aceasta metoda, e bine
de notat, nu neaga intru nimic metafizica, ea nu ex
clude psihologia metafizicei, ci numai metafizica
psihologiei, care este altceva.
1) Theodore Ribot, cel mai mare psiholog francez din
seoolul X IX (n. 1839 t 1916) n. tr.
10 JULES PAYOT
Ea consta in a trata psihologia ca o ?tiinf£. Or,

scopul savantului nu este a §ti, ci a prevedea pentru
a putea. Daca, de pilda, pe fizician nu-l prea inte-
reseaza ca teoria ondulatoare a luminii n’ar fi decat
o ipoteza neverificabila, numai cu aceasta ipotezd
sa reu§easca, ce-i pasa psihologului ca ipoteza sa,
de pilda ipoteza corelafiei absolute a starilor ner-
voase ?i a starilor psihologice, ar fi nefavorabila,
daca ipoteza reu§e§te ? A reu§i, a putea sa prevezi
viitorul, a modifica fenomenele dupa dorinfa noa-
stra §i intr’un cuvant a face cu viitorul ceea ce
voim noi sa fie, iata rolul savantului $i prin urmare
al psihologului. Aceasta este cel pufin concepfia ce
ne-am facut noi despre sarcina noastra.
A trebuit sa cercetam cauzele salbiciunii de vo-
in\a de astazi. Am crezut ca singurul remediu im-
potriva acestei slabiciuni trebue cautat in cultura
abila a starilor afective. Mijloacele pentru na§terea
§i intarirea simfimintelor liberatoare, pentru nimi-
cirea sau innabu§irea simfimintelor ostile stapanirii
noastre de sine, acesta ar putea fi subtitlul carfii
pe care o prezentam cititorilor. Totul era de facut
in aceasta directie. Aducem partea noastra de con
tribute la efortul acestei opere de cea mai mare
insemnatate.
In loc de a trata educafia voinfei in abstracto,
am luat ca subiect esenfial educaîa vointei a$a cum
o cere munca intelectuala indelungata $i staruitoare.
Sunt pe deplin convins ca studenfii, $i muncitorii in-
teligenfi in genere, vor gasi in aceasta indicafii foarte
folositoare.
Am auzit pe mulfi tineri plang&ndu-se de lipsa
unei metode pentru a ajunge la stapanirea de sine.
he ofer ceea ce mi-au sugerat asupra acestui subiect
•aproape patru ani de studH fi de meditafii.
JULES PAYOT
Chamonix, 8 August 1893
PREFAfA EDlflEI A DOUA
Primirea atat de binevoitoare a presei franceze §i

straine; ravna citiorilor care au epuizat intaia edifie
in catena saptamani, dovedesc ca aceasta carte a
venit la timp §i ca, ea raspunde unei necesita(i a pu-
blicului luminat.
Mulfumesc numero$ilor corespondenfi in deosebi
studenfilor in drept in medicina, care mi-au adre-
sat documente atat de abundente §i atat de prefi-
oase, in sprijinul capitolului intai din cartea V-a.
Unii se ridica impotriva pesimismului meu. Nici-
odata, spun ei, n’au vorbit atata despre mi§care ?i ra-
fiune. A vorbi e insa prea pufin lucru, cand ceea ce
trebue, este sa se lucreze. Mi se pare ca majoritatea
tinerilor confunda sgomotul agitaliilor, actiunei crea-
toare. Unii, §i din cei mai autorizati, cred ca tine-
retul §colar se compune in buna parte din diletanfi
§i din enervaft. Or, dilentatismul §i enervarea sunt
doua boli ale voinêi care trebue sa fie vindecate.
Partea practica a educafiei voinfei, n’a intampinat
decat laude fara rezerva. Nu tot a§a copitolele III
(cartea 1-a) §i I (cartea Il-a). Ma afteptam sa fiu
combatut asupra acestor puncte, dar mulfi critici
mi se par a merge alaturea de chestiune.
$i, mai intai e bine sa se observe ca eu n’am afir-
mat niciodata ca ideea este lipsita de orice inraurire
asupra voin(ei. In aratarea actelor determinate de
voinfa, am facut o foarte larga parte indemnurilor
12 JULES PAYOT
instinctive §i obi?nuinfelor, dar ceea ce susfin este, ca

de o parte voinfa superioara consta in a supune ten-
dintele noastre ideii §i ca, de alta parte, ideea n’aê
direct §i imediat nicio putere impotriva pornirilor
inferioare. Puterea ideii impotriva acestor du§mani,
este indirecta; ea trebue, sub teama de nereu§ita,
s’o ia de acolo unde exista, adica dela startle afec-
tive.
Lucru ciudat, pe cand eu ma a§teptam sa vad
teoria mea despre libertate foarte viu combatuta de
catre partizanii liberului arbitru, au venit mai de
graba partizanii insu§irii innascute a caracterului
sa se ridice impotriva mea. Afara de aceasta, teoria
liberului arbitru pare tot mai mult parasita de edu-
catorii care sunt in cearta nu cu abstracfiile, ci cu
realita.fi vii.
Mi se semnaleaza in aceasta privinfa ca Marion,
care este o at&t de mare autoritate in materie, arata
energic in cursul sau dela 1884 — 1885 raul ce ne-a
facut, practic, ipoteza metajizica a liberului arbitru,
impidec&ndu-ne de a studia condifiile libertafii reale,
restransa de altfel, pe care trebue sa le cucerim prin
propriile noastre eforturi.
In prefafa la teza sa asupra solidaritafii morale,
el opune hotarit formulei d-lui Fouillee ’) ca ideea
libertafii noastre ne face liberi, punctul de vedere
practic, mai adevarat mai folositor, ca a ne crede
atat de liberi, inseamna sa omitem a ne asigura de
ceea ce se poate obfine dela libertate. Nimic mai ade
varat decat aceste cuvinte ale lui Marion. Nu sun-
tem liberi decat daca §tim sa ne cucerim libertatea
prin lupta grea.
In ce prive§te repro$ul ce mi se adreseaza de a nu
fi facut o parte destul de larga caracterului innascut,1
1) Alfred Fouillee, psdholog, socioiog $i filosof framioez

(n. 1838 t 1912), autorul unui mare numar de lucrari In
aceste stiinfe (n. tr.).
E D U C A flA VOUSTfEI 13
mi se pare ca aceasta inseamna a se opri cineva

la o concepfie foarte imperfecta despre ceea ce este
un caracter.
Un caracter nu este o substanfa simpla. Este o
rezultanta foarte complexa de inclinari, de idei, etc.
Prin urmare este gre$it a se atribui caracterul unor
insu§iri innascute, fiindcd aceasta ar insemna mai
intai sa se afirme ca o rezultanta, o determinare a
dozei, a cantitafii de elemente eterogene, un fel de
grupare de forfe, poate fi innascuta, ceea .ce este
de neinfeles. Inseamna apoi a se afirma ca se poate
menfine in stare de puritate perfects, elementul inna-
scut, ca acesta poate fi degajat de substanfele in
care il inconjura inrauririle mediului, ale educafiei,
ceea ce este imposibil. Aceasta imposibilitate ne im-
pune cea mai mare heincredere in fixarea parfii da-
torite elementului innascut.
In ultimul rand, a se susfine posibilitatea insu-
§irii innascute a caracterului, aceasta inseamna o
afirmare impotriva careia se ridica toata experienfa
noastra, toate e x p e r ie n c e educatorilor, ca §i prac-
tica omenirii intregi. Se poate pretinde ca elemen-
tele esenfiale ale caracterului, tendinfele, sunt tot-
deauna nemodificabile ? Noi dovedim (cap. II, par.
Ill), ca nu ramane nimic nemodificabil §i ca un
simfim&nt se poate modifica, innabu§i sau intari.
DacS omenirea intreaga n’ar fi de aceasta parere,
nu $i-ar da nimeni osteneala de a se ocupa cu edu-
cafia copiilor. S’ar insarcina cu aceasta insa§i na-
tura, prin legile el nestramutate.
Aceste vederi teoretice ajung pentru infirmarea
doctrinei insufirii innascute a carecterului. Sa se
citeasca apoi pentru desavdrîrea convingerii, lucra-
rile recente asupra carapterului1). Sa se studieze1
1) Ribot, Revue philosophique, Nov. 1892 ; Paulhan, Les

caracteres, 1894 ; Perez. Le caractire de Venfant a Vhomme,
1892.
14 JULES PAYOT
va vedea ca exista in cea mai mare parte a timpului

mai ales a treia parte din lucrarea lui Paulhan ?i se
o pluralitate de tipuri in acela§i individ, ca evolufia
face sa dispara ori sa se schimbe cu varsta tendin-
fele, inclinarile; ca sunt frecvente substituirile de
caracter la acelea§i persoane §i ca, deci, nimic nu
este mai rar decat un caracter innascut §i de ne-
schimbat.
In imensa majoritate, copiii prezinta spectacolul
unei anarhii de inclinari. Oare educafia n’are de scop
tocmai de a ordona aceste desordini, a organiza
stabilitatea §i unitatea ? Adesea chiar daca crede
cineva opera educa\iei terminata, intervine criza li-
bertafii, care, ca o vijelie, mdtura totu l; incepe din
nou anarhia. $i daca tanarul, izolat de acum incolo,
nu-§i creaza el caracterul, va deveni o simpla „ma-
rioneta
Dealtfel, daca ar putea ji innascut caracterul,
daca fiecare ar primi ca dar placut la na$tere uni
tatea desavar§ita a mirafii sale, ar trebui sa intalnim
numai caractere in jurul nostru.
Unde sunt ?
Ni le procura oare lumea politico, ? Afara de rare
excepfti, care fac posibil contrastul, nu se vad ca-
zurile unei yie\i intregi indreptate spre un fel su
perior. Risipirea, nestatornicia ideilor $i simftmin-
telor sunt atat de mari, agitafta stearpa e atat de
comuna $i e atat de rara ac\iunea fecunda, ca nu se
vor gasi decat joarte rar suflete de copii in trupuri
de barbafi.
In literatura nu s’a vazut oare aproape unanimi-
tatea acelora care \in un condeiu in m&nS, consa-
crandu-§i puterile, dupa groaznicul uragan dela 1870
pentru glorificarea bestiei umane ?
$i ceea ce dovede§te dreptatea suverana a ideii
lui Manzoni in privinfa scrierilor care afafa la oa-
meni senzualitatea animalica, este ca natalitatea des-
cre$te pe masura ce cresc excitarile. In loc de a se
FD U C A flA VOINfEI 15
stimula ceea ce este mai malt §i mai nobil in noi,

aproape toft ace§ti scriitori s’au adresat instinctelor
noastre inferioare; ei ne-au considerat ca redu§i la
maduva spinarii §i la termina\ia ei..., in locul unei
literaturi de ganditori, ne-au dat o literatura de
oameni fara ca p ').
Dar la ce sa mai continuam ? Nu este oare clar ca
ceea ce se nume§te caracter implied unitate §i sta-
tornicie §i daca, afara de acestea, caracterul pre-
tinde orientate catre $eluri superioare, atunci se mai
poate spune ca e innascut ? Aceasta unitate §i acea-
sta stabilitate, impotriva carora lucreaza anarhia
noastra din fire, trebue sa fie incet, incet cucerite.
Acei care nu vor ori nu pot s'o ceara, trebue sa re-
nunfe in acelafi timp la ceea ce constitue marimea
personalitafii umane, adica la libertate §i la sta-
panirea de sine.
JULES PAYOT
Bar-le-Duc, 20 Ianuarie 18941
1) E vorba de o anumita epoca de decadents literarS !n

Frernta (cand s’au tipirit romane ca „La gargonne" n. tr.).
I
PARTEA TEORETICA
CARTE A INTAlA
PRELIMINARII
CAPITOLUL I
Combaterea raului: diferitele forme ale lipsei de

voinja la studenfi §i la muncitorii intelectuali.
Caligula dorea ca Romanii sa n’aiba decat un sin-

gur cap. spre a putea fi decapitaî cu o singura lo-
vitura. Este de prisos a se formula o asemenea do-
rinâ pentru du$manii ce avem de combatut. Cauza
aproape a tuturor nenorocirilor, este una singura :
slabiciunea voinêi noastre, groaza noastra de orice
eforturi, mai ales groaza unei sforâri neintrerupte,
durabile. Pasivitatea noastra, u$urinâ noastra, di-
stracîa, lipsa de concentrare, sunt atatea denumiri
pentru a desemna fondul de lene universala, care
este in firea omului ,ceea ce este pentru natura greu-
tatea.
Este foarte limpede ca adevaratul potrivnic al vo-
inêi staruitoare nu poate fi decat o forta continua.
Pasiunile sunt, prin firea lor, trecatoare : ele dureaza
cu atat mai puîn cu cat sunt mai violente. Venind
la rastimpuri, ele ne ingaduie sa le asemanam in-
tre ele, afara de cazuri foarte rare unde acestea merg
pana la o fixitate §i la o forâ ruda cu nebunia, so-
20 JULES PAYOT
cotindu-le ca pe adevSratele piedici ale continuitStii

eforturilor. In rastimpurile ivirii lor, este loc pentru
o destul de mare continuitate de muncS. Este insS
o stare sufleteascS fundamentals care tine neintre-
rupt §i care se nume^te moliciune, apatie, lene, tran-
dSvie. Reinnoirea de sfortSri frecvente, nu este decat
reinnoirea luptei impotriva acestei stSri fire$ti, fSrS
a se dobandi de altfel o izbandS decisivS impo-
triva-i.
Zicem stare fundamentals fireascS, fiindcS de fapt
omul nu se inhama bucuros la o sforâre indelun-
gatS, decat sub presiunea nevoiei. CSIStorii sunt
unanimi in a declara ca la toate p o p u la t e necivi-
lizate, se constats incapacitatea absolutS de orice
efort stSruitor. Robert observS cu dreptate cS in-
taile eforturi de atenjie voluntarS trebue sS se fi
fScut de femeile constranse prin frica de bStaie la
o muncS regulatS. pe cand barbaîi lor se odihneau
§i dormeau. Nu vedem oare disparand sub ochii
no?tri Pieile-Roîi, care prefers sS se lase a fi ex-
terminaî decat sS faca o muncS regulatS, care le-ar
da indestularea de care au nevoie ?
Dar, farS a cSuta atat de departe exemple bine
cunoscute, nu se $tie oare cu cats incetinealS poate
fi constrSns copilul la o muncS regulatS ? Cat de
ran sunt apoi taranii ?i atyi muncitori cu braêle care
cautS sS facS lucrul mai bine decat s’a fScut ina-
intea lor $i decat se face in jurul lor ! Puteî trece
in revistS cu Spencer *) obiectele de care vS serviî
zilnic : nu este unul care, cu un u$or efort al inteli-
gentei, n’ar putea fi mai bine adaptat serviciilor ce
aduce, §i vefi ajunge, ca §i Spencer, la incheierea
cS in adevSr „cea mai mare parte a oamenilor i?i
ia ca scop de a trece prin viea^S cheltuind cat mai
puîna gandire posibilS"
DacS rechemSm amintirile noastre de studenî,1
1) Spencer. „Introducere la ?tiinta socialS'.

EDU GAflA VOINfEI 21
ca$i dintre camarazii no§tri ar putea fi citaî ca

muncitori ? Nu faceau aproape toî minimul de efor-
turi numai pentru a trece examenele ? De altfel
de prill liceu efortul personal, efortul de gandire le
este atat de penibil! In toate ârile se tree exame
nele numai cu efortul memoriei. Astfel idealul ace-
stor studenî nu este prea ridicat. Ceea ce urmaresc
sunt „locuri de functionary locuri prost platite, rau
considerate, fara viitor, fara orizont, unde omul im-
batrane§te pe o perna de scaun pe care asista zilnic,
in neantul unei ocupaîi aproape sterile, la decadenâ
?i toropirea treptata a facultailor sale intelectuale,
dar in care gase?te, se vede, o nespusa placere de
a nu trebui sa se gandeasca, sa vrea, sa se mi§te.
O reglementare tutelara da activitaîi lui mi?carea
automata a unui ceasornic, scutindu-1 de oboseala
cinstita de a se mi$ca, a trai“ 1).
De altfel nu trebue sa fie invinuiî numai sluj-
ba§ii. Toate meseriile, toate carierele, cat de sus ar
fi, nu dau omului posibilitatea de a avea o persona-
litate, de a-iji desfa§ura vigoarea de care ar fi ca-
pabil. In primii ani, spiritul poate gasi in slujba exer-
citarea unei activity. Curand insa combinaliile de
tot felul, numarul cazurilor care cer efortul gandirii,
al reflexiunii, scade. Indeplinirea functiumlor celor
mai inalte, care in aparenâ cer puternice eforturi
ale spiritului, devin o simpla chestiune de obi$nu-
inâ. Advocatul, magistratul, medicul, profesorul
traiesc pe un fond de cuno^tinê dobandite, care nu
spore^te decat foarte incet §i foarte rar. Efortul se
micôreaza din an in an ; din an in an descresc pri-
lejurile de a se pune in joc facultaîle superioare
ale spiritului. De acum incolo urmeaza scoboriûl.
Inteligenâ se toce$te din lipsa de exerciîu, impreuna
cu atenîa §i puterea de raîonament $i de reflexiune.
Daca nu-§i creaza cineva alaturea de cariera o or-1
1) Mameu,«rier. ..Eduoatia burgheziei“ .

22 JULES PAYOT
dine de preocupari intelectuaie, nu poate scapa de

aceasta amor(ire treptata a energiei.
Deoarece cartea de faâ se adreseaza mai ales Stu-
den(ilor muncitorilor intelectuali, este necesar a
se observa foarte de aproape formele ce ia la danîi
rdul care trebue combatut.
Forma cea mai grava a raului, la studen(i, este
aceasta atonie, aceasta lancezeala sufleteasca x) care
se manifesto in toate ac(iunile lor : tanarul doarme
prea multe ceasuri, se scoala amorît, mole$it, lene$,
i$i face toaleta incet, cascand §i pierzand un timp
considerabil. Nu se simte „antrenat“ ; n’are chef de
nicio munca, face toate rece, trist, alene. Aceasta
lene, aceasta tanjeala i se cite?te parca pe faâ ; are
aerul vag, uneori molatic §i distrat; nici vigoare, nici
precizie in mi^cari. Dupa dimineaâ pierduta, ia o
gustare, apoi se duce la cafenea, pentru a citi ziarele
pana la anunûri1 2), fiindca aceasta nu cere nicio sfjor-
(are. Capata puîna vigoare dupa amiaza, dar aceasta
vigoare o cheltuie^te in conversaîi, in discuîi sterile
§i mai ales (fiindca to(i lene?ii sunt invidio?i) in de-
faim ari: oameni politici, literati, profesori, to(i i§i ca
pata partea lor de critica. Seara nenorocitul tanar se
culca desnadajduit, adesea mai scarbit ?i mai toropit
decat dimineaâ cand s’a sculat §i decat in ajun,
fiindca aceeaî lipsa de vlaga ca la lucru, o depune
de cele mai multe ori $1 la placeri. Nicio bucurie nu
se poate culege fara truda ; orice fericire presupune
un efort. A citi o carte, a vizita un muzeu, a face o
plimbare prin padure, sunt placeri care cer o ini-
(iere; sunt placeri active §i singurele care au valoare,
1) Fenelon. „Educa(ia fetelor".

2) Este vorba brobabil de o anumita studenpme franceza
decazuta de pe la sfar$itul secolului trecut $i ineeputul
celui de acum. Tineretul trecut prin focul razboiului mon
dial se infati?eaza ?i in Fran(a ca §i aiurea cu totul altfel
?i nu pu(in au contribuit desigur la aceste biciudri ?i in-
demnuri aa acele din oartea de fa(a (n. tr.).
E D U C A flA VOINfEI 23
singurele care innoiesc, care primenesc voin$a. Le-

ne§ii i?i impun vieafca cea mai de?arta posibila ; ei
lasa ca placerile sa li se strecoare printre degete,
fara a strange mana. Sfantul leronim ii aseamana
glume$ cu acei soldaî din gravuri, care stau totdea-
una cu sabia trasa, fara a lovi.
Bine inêles lenea fundamentals! nu impiedica
unele momente de energie, unele „lovituri“ . Ceea ce
displace tuturor popoarfelor necivilizate, nu sunt efor-
turile violente, ci este munca ordonata, continua, care
cere o cantitate de energie mult mai mare. O cheltu-
iala de for|e, fie $i slaba, dar statomica, sfar§e$te
prin a uza mai mult decat marile cheltuieli distan
c e , intrerupte prin lungi odihne. Lene$ii suporta
foarte bine razboiul, care cere violente sforâri mo-
mentane, urmate de lungi pauze de neactivitate.
Arabii au cucerit un intins imperiu ; nu 1-au putut
pastra insa, fiindca le-a lipsit statornicia, eforturile
perseverente care organizeaza administrarea unei
âri, construiesc drumuri, infiinêaza ?coli, a§eza-
minte culturale, industrii. Tot astfel cei mai mulî
studenî lene§i, biciuiti de apropierea examenului,
sunt in stare „sa-i dea un branciu" ; ceea ce nu le
place sunt eforturile moderate dar repetate zilnic,
timp de luni §i ani.
In adevar numai in efortul masurat, dar neintre-
rupt, sta energia reala §i fecunda a oricarei munci.
Altfel se poate zice ca este o munca lene$a. Munca
fara intrerupere inseamna bine inêles $i continuitate
de direcîe, fiindca energia voinêi se traduce mai
puîn prin eforturi multiple decat printr’o orientare
spre acela$i êl a tuturor puterilor spirituale.
lata un tip de lene? foarte frecvent: un tanar se
arata vioiu, vesel, energie ; rar se intampla sa nu
faca nimic. Intr’o zi a citit un tratat de geologie, un
articol al lui Brunetiere asupra lui Racine, $i-a arun-
cat ochii asupra catorva ziare, a revazut cateva note,
a facut ciorna unei disertajii, a tradus cateva pa-
24 JULES PAYOT
gini din engleze$te. N’a ramas un singur moment

neactiv. Colegii lui ii admira puterea de munca ?i
varietatea ocupafiilor. Noi trebue sa ve^tejim insa
pe acest tanar cu numele de lene$. Pentru psi-
holog aceasta multiplitate de lucrari nu indica decat
o atenîe spontana de o anumita bogaîe, dar este
departe de a fi o incordare voita. Aceasta pretinsa
putere de munca variata, nu dovede§te decat o mare
slabiciune de voinâ ; este un tip de student lene?
pe care-1 vom numi omul neconcentrat, risipit.
Aceasta „hoinareala a spiritului“ , x) este placuta
desigur, dar nu este decat o plimbare de agrement.
Nicolle, nume§te „spirite de musca“ 1 2) pe ace?ti mun-
citori care alearga ici-colo fara folos. Sunt, dupa fru-
moasa imagine a lui Fenelon, „ca o lumanare aprinsa
intr’un loc unde sufla vantul“ .
Marele neajuns al acestei risipiri de eforturi este
ca nicio impresie n’are posibilitate de a se desavarî.
Se poate spune ca legea absoluta care dirijeaza
munca intelectuala, este ca ideile §i simîmintele ce
avenf, stau in noi ca la han ; sunt ni$te oaspeî
trecatori pentru noi, ni$te straini pe care-i uitam
curand. Vom vedea in capitolul urmator ca munca
intelectuala adevarata, implica orientarea tuturor
eforturilor intr’o singura direcîe.
Aceasta groaza de eforturi adevarate, adica de
coordonarea tuturor sforârilor particulare in ve-
derea uuni scop lamurit, se complica cu teama nu
mai putin mare de efort personal. Crearea unei
opere, munca de invenîe, de descoperire, de dispo-
ziîe originala, este una, §i altceva este inmagazina-
rea in memorie a lucrurilor facute de alîi. De altfel,
daca efortul personal pare atat de greu unora, este
fiindca ele cer neaparat coordonarea. Cele doua
forme supreme de lucru intelectual sunt nedesparîte
1) Leibnitz, „Theodicea“.
2) Nicolle „Despre primejdia intret±nerilor“.
EDUCATIA VOINfEI 25
in orice lucrare productive. De aceea se poate con-

stata cat de mult aceasta munca displace marei majo-
ritaî a elevilor, care vor fi totu?i maine „clasa diri-
genta“ . Elevii claselor de filosofie, de pilda, sunt elevi
buni, stimulaî de examenul final. Ei sunt muncitori
§i, in genere, exacî in lucrarile lor. Din nenorocire
ei nu reflecteaza, nu cugeta de loc. Aceasta lene a
spiritului se traduce printr’o aplecare de a gandi prin
vorbe, nimic mai mult Astfel, studiind psihologia,
niciunul din ei nu se gande§te ca facand toata psiho-
logia aplicata, este intocmai cum facea Jourdain
proza, fara sa §tie, §i ar fi infinit mai simplu sa se
examineze pe ei in§i§i $i sa gaseasca exemplele per-
sonale, in loc de a refine exemplele ce gasesc in
carî. Ei au insa o aplecare neinvinsa de a invafa
mai bine decat a cauta. Enorma supraincarcare ce
sunt nevoiî a impune memoriei lor, ii sperie mai
puîn decat cel mai u$or efort personal. Sunt pasivi
pretutindeni, cu unele exceptii, bine inêles, dar
intr’o masura foarte slaba pentru elita elevilor buni.
Proba experimentala a acestei incapacitaî de efor-
turi persona] e, ne-o prezinta in Franca concursurile
trimestriale pentru locul intaiu. Majoritatea elevilor
se tern de acest exerciîu. A fi obligat de a face o
compoziîe cu un subiect dat, unde trebue sa ga-
se?ti tu insuî materialul de cele mai multe ori, sa
imparî dupa un plan nou materia insu?ita in timpul
cursului, punand in tratarea subiectului limpezime
§i acel lucidus ordo, cerut de cititor, aceasta este
pentru ei ceva cu totul neplacut.
Bine infeles aceasta groaza de munca personala
o va duce elevul cu sine la universitate §i fara mare
paguba, deoarece niciun examen nu se va ocupa de
ce este candidatul, cata pricepere are, neexaminan-
du-se decat starea memoriei lui §i nivelul — nivel
adesea foarte scazut — al cuno§tinêlor sale. Fiecare
student con?tiincios §i care va reflecta, i§i va mar-
turisi cat de mic este intr’un an de medicina, de
26 JULES PAYOT
drept, de ^tiinje naturale, de istorie, suma de efor-

turi, altele decat acele ale memoriei.
De aceea e curios de a se urmari, pana la sa-
vanti, forrtiele subtile ce le poate lua lenea, lene
bineinteles care nu exclude multa munca, mari in-
grijorari, fiindca aici cantitatea un inlocuie?te decat
calitatea, ci mai degraba cantitatea muncii este ade-
.sea vatamatoare calitatii.
Eruditii germani rad adesea de noi, Francezii, ca
§obolanul din fabula, ei scot din foe castanele pe
care le rontaim noi. Comparatia ni se pare foarte
justa : §obolanul este in adevar simbolul muncii de
„eruditie“ .
...$obolan cu ghiara lui,

Delicat cum altul nu-i,
Dand cenu?a la o parte,
De castane ’§i face parte ;
Baga degetele-odata,
Se intinde inc’odata,
O castana apoi doua, apoi trei a capatat,
Lucru bun, dar de furat...
Este in adevar o munca lasata §i reluata. Sprijinit

mereu de texte, spiritul nu este chemat sa faca
opera de creator $i poate studia rodnic, chiar daca
a pierdut fina lui putere de patrundere. In aceasta
privinta, timpul se va insarcina sa confirme preve-
derile lui Renan asupra $tiintelor de pura erudite.
Ele n’au viitor. Rezultatele lor sunt prea sarace,
prea supuse la controverse. La cele douazeci de mii
de volume ce vin sa se ingramadeasca in fiecare an
la Biblioteca Nationala, se vor adaoga in mai pu|in
de cincizeci de ani, ?i fara a se socoti periodicele §i
ziarele, un milion de volume, ingrojjand enorm co-
lectia actuala.
Un milion de volume ! Luand ca grosime mijlocie
doi centimetri, aceasta da un vraf de patru ori mai
EDUCATIA VOINfEI 27
’ nalt decat Mont-Blank ! Nu este deci evident ca din

ce in ce mai mult Istoria se va debarasa de nume
proprii, pentru a se servi de mari fapte sociale, tot-
deauna foarte ipotetice in cauzele §i efectele lor §i
ca condiîa pura va pierde, ucisa de enormitatea
mormanului de materiale, toata autoritatea pe langa
spiritele ganditoare ? Nu ! Acumularea se va con-
sidera din ce in ce mai puîn ca o munca adevarata.
Se va ajunge a se da acestui fel de producîe ade-
varatul ei nume de lucruri, rezervandu-se numele
de rriunca operei muncite, lucrarilor regulate, cu
eliminarea amanuntelor prisoselnice concentrarii pe
care o produce supremul efort al gandirii. A crea
inseamna de fapt a cauta silueta esenîala, domina-
toare §i a o pune in lumina. Detaliile de prisos, latu-
ralnice, nu fac decat sa alterneze adevarul $i ele in-
dica intru catva ochiului exercitat cum in straduin-,
tele noastre intelectuale se strecoara ceva din lenea
indaratnica ce zace in noi.
Aceasta lene intelectuala fundamentals se poate
spune ca o agraveaza inea intregul nostru sistem
de invatamant. Programele invatamantului secun-
dar, par menite a face din fiecare elev un risipit.
Ele obliga pe ace§ti nenorociti adolescenî a atinge
totul numai in treacat §i, prin varietatea materiilor
ce au de absorbit1), sunt impiedecaî de a patrunde
lucrurile in fond. Cum sa se gandeasca ace§ti tineri
ca intreg sistemul invatamantului secundar de azi
e fara rost ? $i totu?i el tinde a ucide in elev intreg
spiritul de initiative §i toata dorinta de loialitate in
munca. Acum cativa an i') puterea artileriei franceze
era mediocra, acum ea este neasemanat mai puter-1 2
1) Aceste observatii atSt de intemeiate asupra progra-

mului prea incarcat al invatamantului secundar in Franta,
dateaza de acum cincizeci de ani. La noi $i azi aoeastS
chestiune continua a fi obiectul unor discutii interminabile
(n. tr.l.
2) adicS inainte de 1894 (n. tr.).
28 JULES PAYOT
nica. De ce ? fiindca obusul zbucnea atun,ci lovind

obiectul tintit, dar nu pricinuia mare paguba. Astazi,
dupa inventarea unui detunator special, obusul, dupa
ce a lovit, mai inainteaza cateva secunde, apoi pa-
trunde adanc, in plina inima a suprafeêi, in atin-
gere directa cu toate parole unde explodeaza, sfa-
ramand §i prefacand totul in pulbere 2). In educaîa
noastra actuala s’a uitat a se adaoga spiritului de-
tunatorul sau. Nu se lasfi niciodata cuno^tinêle adu-
nate sa patrunda ad&nc. Vrei sa te opre$ti ? Nu se
poate ! Inainte, inainte ! N’ai prins, n’ai injeles bine
ideea abia schitatfi prin cele citite ? Nu-i nimic. Ina
inte, inainte ! Ca un nou jidov rfitficitor, trebue sa
mergi farfi oprire ; trebue sfi treci prin matematici,
prin fizicS, prin chimie, zoologie, botanica, istoria
tuturor popoarelor, geografia celor cinci parji ale
lumii, doufl limbi vii, mai multe literaturi, psiho-
logia, logica, morala, metafizica, istoria sistemelor...
Inainte, inainte, spre mediocritate ; ia cu tine din
liceu, orl din gimnaziu obi?nuinâ de a vedea totul
superficial, de a judeca dupfi aparenê !...
Aceastfl cursft rapidfi nu se va domoli nici la uni-
versitate gi pcntru mulî studenji ea va deveni
mai rapidfi.
Adfiogati la aceasta cfi cerinêle vietii moderne
lind a reduce la nimic vieaâ noastrfi interioara, ca
ele due risipirea spiritului la un grad care cu greu
va mai putea fi depfi$it. / Uûrinâ comunicaîilor,
freevenâ cfilatoriilor, deplasarile la mare, la munte,
ne risipesc gandirea. Nu mai e timp pentru citit.
Se traieste o vieaâ $i agitata §i de§arta in acela$i
timp. Nu mai e timp pentru citire. Ziarul, aâârea
nefireasca a spiritului, u?urinâ cu care informa|iile
poarta interesul cititorului prin faptele diverse din1
1) Jj>i aceasta descriere a tunului ?i obuselor dateaza
tot de acum cincdzect de ani Autorul acestei carî n’a putut
sfi prevada atunci ce desvoltare gigantiefi vor lua uneltele
de rfizboiu (n. tr.).
EDUCATIA VOINfEI 29
•cele cinci continente, fac ca pentru mul£ citirea unei

•carî sa para ceva fad, plictisitor.
Cum sa rezi§ti risipirii spiritului pe care tinde s’o
produca mediul, cand nimic din educaîa noastra
nu ne-a pregatit pentru aceasta rezistenâ ? Nu cazi
prada disperarii cand te gande$ti ca nu se intre-
prinde nicaieri, direct, con$tiincios, opera de cape-
tenie care este educaîa voinêi ? Tot ce se face in
aceasta privinâ, are in vedere altceva ; totul tinde -
numai spre mobilarea, spre impodobirea inteligenêi
§i nu se cultiva voinâ decat in masura in care
aceasta este necesara pentru munca intelectuala.
Dar ce zic ? Se cultiva ? Se excita, atata tot. Lu-
mea nu se gande?te decat la prezent. Este azi un
intreg aparat de reprimare $i de imboldire forjata :
mustrarea profesorului, luarea in ras a camarazilor ;
de o parte pedepsele, iar de alta recompensele, lau-
dele. Maine nimic decat perspectiva departata, vaga
a unui examen de licenâ in drept, de doctorat in
medicina, la care vor ie$i biruitori $i studentii cei
mai lene$i. Educaîa voinêi se face la noroc. $i
totu?i, oare nu energia este ceea ce face pe omul
intreg? Fara ea nu raman oare sterile darurile cele
mai stralucite ale inteligentei ? Nu este energia in-
strumentul prin care a infaptuit omenirea tot ce e
mare §i frumos ?
Lucru ciudat! Toata lumea i?i zice in sine ceea ce
spunem noi aici. Toata lumea sufera de aceasta dis-
proporîe intre cultura supra incalzita a spiritului $i
aceasta slabiciune de voinâ. Dar nicio carte din cate
au aparut pana acum n’a aratat mijloacele de in-
drumare spre bine cu educaîa voinêi. Nimeni nu
ijtie ce sa faca pentru a-$i insuî aceasta opera pe
care indrumatorii no?tri nici n’au schiât-o macar.
Intrebaji zece studenî; luaî la intamplare dintre
acei care nu muncesc. Marturisirea se va rezuma
in aceasta : „in liceu profesorul fixa pentru fiecare
zi, ba chiar §i pentru fiecare ora lucrul ce aveam de
30 JULES PAYOT
facut. Ordinul era limpede, precis : aveam de inva-

Jat cutare capitol din istorie, cutare teorema de geo
metric, sa facem cutare exerciîu, sa traducem cu
tare pasagiu ; mai m u lt: eram susjinuti, incurajati
sau dojeniî, dupa cum implineam sau nu acest pro
gram ; ravna, luarea la intrecere intre noi, era spri-
jinita cu caldura ?i abilitate. Astazi, aproape nimic
din a$a ceva. Nicio sarcina precis fixata ; dispunem
de timpul nostru dupa plac. Cum n’am avut nicio-
data vreo iniîativa in imparîrea muncii noastre,
cum, de alta parte nu ni s’a aratat niciodata vreo
metoda de lupta impotriva slabiciunii noastre, sun-
tem intocmai ca ni§te oameni care, aruncaî goi in
adancul unei ape, dupa ce au invaât sa innoate,
in loc sa fie lasaî sa arate ce ?tiu, sunt incin?i cu o
tripla cingatoare de pluta ?i, fire§te, se inneaca...
„Nu ?tim nici sa muncim, nici sa voim ; nu ?tim
de unde sa invajam mijloacele de a ne face sin-
guri educaîa voinêi. Nu exists nicio carte prac-
tica asupra acestui subiect. Astfel ne resemnam
§i cautam a nu ne gandi la retragerea, la renunârea
noastra, ceea ce este foarte dureros. Vine a!poi cafe-
neaua, beraria §i camarazii care sunt de o relativa
voio§ie.. A?a ne trece timpul".
Aceasta carte de a carei lipsa se plange atata ti-
neret, incercam noi s’o scriem.
CAPITOLTJL H
'J'inta ce trebue sa urmarim
De?i programul de invaâmant nu se ingrije?te

de voinâ copilului §i a tanarului, noi ne dam bine
seama ca valoarea noastra a tuturor sta numai in
energie §i ca nu e nimic de facut, in nicio privinta,
cu un om slab. Tot a§a cum, de alta parte, §tim ca
munca noastra infati?eaza masura aproximativa a

puterii noastre de vointa. Nu ne sfiim deloc a ne
lauda ca suntem muncitori. Exageram valoarea
muncii noastre. ,Nu ne costa nimic sa ne laudam
ca ne sculam $i incepem a lucra din zorii zilei, $tiind
ca nimeni nu-§i va pune mintea sa vie sa ne con-
troleze. Sj>i daca, intamplator, va veî duce dimineaâ
la acest muncitor stra^nic §i-l veti gasi in pat, va
veî convinge u$or ca fiecare din vizitele voastre
poate da peste o asemenea decepîe. Cauza va fi
vreun spectacol, ori vreo serata din ajun, care nu
ingaduise sculatul din zori §i urmarea este, bine in-
êles, ca acest grozav student muncitor cade la
examen.
In privinâ acestei munci istovitoare cu sculatul
din zori, minciuna studenêasca este mai generala
decat in privinâ ori carui alt subiect. Mai mult inca,
nu este tanar care sa nu se minta pe sine insu?i §i sa
nu-$i faca mari iluzii asupra muncii sale $i asupra
puterii lui de a face eforturi. Dar ce sunt aceste
minciuni daca nu recunoa?terea marelui adevar ca
omul nu pretuie^te nimic daca-i lipse§te energia ?
Orice indoiala rostita de cineva asupra voinêi
noastre, ne rane§te in modul cel mai crud. Sa ni se
tagaduiasca puterea de munca ? Nu inseamna acea-
sta sa fim invinovatiti de slabiciune, de lene ; sa
se creada ca suntem incapabili de eforturi stator-
nice, fara de care trebue sa renunê cineva de a se
ridica deasupra saraciei intelectuale a celor mai
mulî dintre oamenii care se indeletnicesc cu a?a.
numitele profesiuni libere ; nu inseamna sa fim pri-
vi|i ca ni$te mediocri fara leac ?
!| Omagiul adus muncii, dovede?te existenta unei/
nevoi de energie la toî studenfii. $i cartea de fa{a
nu este decat o cercetare a procedeelor prin care
poate fi indemnat la munca un tanar cu inclinari
§ovaielnice, spre a se intari intr’insul ravna de a
munci pana la a o preface mai intai in hotariri
32 JULES PAYOT
ferme, arzatcare ?i trainice $i apoi in deprinderi sa-

natoase de nebiruit.
$i, inainte de toate, prin munca intelectuala, tre-
bue sa intelegem fie studierea naturii §i a operei
altora, fie productia personala. Munca productive
cere mai intaiu studiu ?i cuprinde toate genurile
de eforturi intelectuale. Instrumental de lucru este
in primul caz atentia propriu zisa §i in al doilea,
gandirea sau concentrarea in sine. In ambele ca-
zuri insa, e vorba de o mare atentie ?i, a lucra in-
seamna a fi atent. Din nenorocire atentia nu este
o stare sufleteasca statornica, fixa, durabila ; n’ar
putea fi asemanata cu un arc necontenit intins. Ea
consta mai degraba intr’un numar de incordari mai
mult sau mai putin intense ?i succedandu-se cu o
anumita repeziciune. Daca atentia este energica ?i
otelita, aceste eforturi urmeaza atat de des incat
dau iluzia continuitatii ?i aceasta continuitate apa-
renta poate sa tie cateva ore zilnic.
finta ce trebue urmarita, este deci stimularea unor
eforturi de atentie intense §i staruitoare. FarS in-
doiala, unul din cele mai frumoase rezultate ce ar
putea dobandi cultivarea puterii exercitate asupra
noastrS inline, este repetarea eforturilor facute cu-
rajos ?i zilnic, obositoare, ce e drept, pentru student,
fiindca tineretea lor arzatoare, navalnica, cere sta-
tornic predominarea vietii animalice asupra vietii
reci in aparenta, necolorate §i impotriva firii celor
mai multi muncitori ai inteligentei.
Dar aceste eforturi intense §i statomice nu sunt
inca deajuns. Ele pot fi anarhice §i risipite, de aceea
este necesar ca in acela§i timp ele sa fie indrumate
catre acelaî tel.
Pentru ca o ideie, un simtimant sa se aclirhatizeze
in noi ?i sa se contopeasca cu firea noastra, trebu-
esc conditiuni de adapostire, de legatura, de intimi-
tate ; trebue ca printr’o progresiune de inraurire,
inceata dar statornica, aceste idei, aceste simtiminte
EDUCAJIA VOINTEI 33
sa extinda cercul iegaturilor, sa se impuna incetul

cu incetul prin valoarea lor proprie. Uitaî-va cum
se produc operele de arta : un gand, adesea un gand
din tinereê, nascut cu putere de vieaâ, ramane la
inceput .timid ?i fntunecat la oamenii de geniu. O
citire, vreun incident in vieaâ, o expresie fericit
aruncata in treacat de vreun autor care — ocupat
cu altceva §i nepregatit cu acest fel de gandire —
vedea ideea fara a-i inêlege rodnicia, da acestei
idei, care clocote^te, con§tiin|a valoarei ce contine si
a rolului ce ar putea sa aiba.
Din acest moment, ideea se va hrani cu toate ali-
mentele trebuitoare : calatorii, convorbiri, citiri, ii
vor procura elemente diferite pe care le va absorbi
§i o vor intari. Astfel Goethe a plimbat timp de trei-
sprezece ani concepîa sa despre Faust. In tot tim-
pul acesta, ea germina. crescu, prinse radacini din ce
in ce mai adanci §i trase din experienâ sucul nu-
tritor din care a fost alcatuita aceasta opera geniala.
A?a trebue sa lucreze — pastrandu-se toate pro-
portiiile — oriee idee importanta. Daca ea nu face
decat sa treaca prin mintea noastra, fara a incolti,
fara a rodi, este ca ?i cum n’ar fi fost. Trebue sS
se dea ideii â?nite o aten|ie repetata, neintrerupta,
iubitoare ; nu trebue parasita inainte ca ea sa prindS
vieaâ proprie, inainte de a deveni un centru de
organizatie. Trebue pastrata multa vreme in con-
stanza, revenindu-se des la ea ; numai astfel ideea
va prinde vitalitatea trebuitoare pentru a atrage la
dansa, prin acea tainica putere de insuflefire care se
nume§te asociafia de idei, ganduri rodnice ?i sim-
timinte puternice pe care si-le va incorpora. Aceasta
munca de organizare a ideii sau a simîmantului se
impline?te incet prin acfiunea lini?tita si rabda-
toare a spiritului. Desvoltarea ei se face intocmai
ca acele minunate cristale de laboratoriu : ele cer de-
punerea lenta ?i regulata a mii de molecule in sanul
unui lichid absolut lini§tit.
3
34 JULES PAYOT
lata cum orice descoperire este o opera a voinêi.

Newton a verificat descoperirea gravitaîi univer
sale „gandindu-se totdeauna la dansa“ . Cine se mai
indoie?te ca geniul nu este decat „o indelungata rab-
dare“ , sa asculle declaraîa lui Darwin : ,,Ca subiect
de meditate §i de citire, alegeam numai ceea ce
ma facea sa ma gandesc de-a-dreptul la ceea ce va-
zusem sau la ceea ce credeam ca voiu vedea. Sunt
sigur ca aceasta discipline m’a ajutat sa fiu in stare
a face ceea ce am facut in $tiinta“ . Iar fiul sau
adaoga : „tatal meu avea puterea de a nu pierde
din vedere un subiect timp de multi ani“ J).
La ce bun de altfel sa slarui asupra unui adevar
a§a de evident ? E de ajuns sa ma rezum : tinta ce
trebue sa urmareasca muncitorul intelcctual, este
energia atentiei voluntare, energie care inseamna nu
numai vigoare §i eforturi frecvente, ci ?i — mai
ales — o orientare foarte lamurita a tuturor gandi-
rilor noastre spre un singur scop ?i prin subordo-
narea, in tot timpul necesar, a vrerilor, a simtimin-
telor, a ideilor noaslie, unei mari idei conducatoare,
dominante, pentru care lucram.
Este idealul dela care lenea omeneasca ne va in-
departa totdeauna, pe care trebue insa sa ne stra-
duim a-1 realiza cat mai desavarît posibil.
Inainte de a examina mai de aproape mijloacele
pentru a preface intr'o vointa trainica dorinta slaba,
§ovaielnica, trebue sa ne debarasam de doua teorii
filosofice opuse, dar denpotriva de pagubitoare pen
tru opera stapanirii de sine.1
1) Vieafa $i corespondents lui Darwin (1888).

EDUCATIA VOUSTfEI 35>
CAPITOLUL III
Inlaturarea teoriilor descurajatoare si fal§e in pri-

privinfa educaîei voinêi.
Polemica nu trebue sa fie niciodata decat un lucru

pregatitor de care scnitorul trebue sa se serveasca
cu ingrijire, dar s’o pastreze pentru dansul. Nimic
nu este mai nerodnic decat simpla negatie. Pentru a
convinge, nu folose$te la nimic citirea. Trebue
opera constructive, iar nu negativa.
Deoarece cuprinsul cartel de fata este in intre-
g'ime o lucraie de constructie, oferind o doctrina
mai sanatoasa §i mai ales mai solid intemeiata pe
rezultatele cele mai hmpezi nie psihologiei, ea ataca
de-a-dreptul doua teorii foarte raspandite, tot atat
de depline pentru rezultatele lor practice, pe cat de.
fal$e prin conceptiile lor.
Fal§a in sine §i regretabila din punct de vedere
praetic, este in cel mai mare grad teoria care con
siders caracterul ca ceva neschimbator. Expusa de
Kant, reinnoita de Schopenhauer, aceasta ipoteza §i-a
ca?tigat §i sprijinul lui Spencer.
Dupa Kant, caracterul nostru se trage din lumea
spirituals $i odata coborit in lumea spatiului §i a
timpului, atat caracterul cat §i vointa raman in noi
aâ cum s’au nascut, fara sa le puiem schimba cat
de putin.
Schopenhauer afirma de asemenca ca diferitele ca-
ractere sunt innascute §i neschimbatoare. Nu se
poate schimba ,,specia“ de motive de care vointa
egoistului, de. pilda, este inraurita. ,,Puteti, prin
educate, sa in§elati pe un egoist, sau sa-i schimbali
ideile, sa-1 faceti sa inteleaga ca singurul mijloc
36 JULES PAYOT
pentru a se ajunge la bun traiu, este munca gi cin-

stea, iar nu ingelatoria, dar trebue sa renunâî la
gandul de a-1 face sim|itor la suferinêle altora,
aceasta fiind desigur mult mai cu neputinâ decat
a preface plumbul in aur. Poî ajunge chiar sa-1
faci pe egoist sa inêleaga ca, renunfand la un mic
folos, ar putea cagtiga unul mult mai mare ; pe un
rau poji sa-1 faci sa injeleaga ca pricinuind cuiva o
durere, el igi poate caguna sie-gi alta mai mare, dar
cand e vorba sa combata cineva egoismul, rautatea
din sine insugi, aceasta este ca gi cum ar vrea sa faca
pisica sa nu-i mai placS goareci". *)
Herbert Spencer, degi pornind din cu totul alt
punct de vedere, admite, impreunS cu gcoala en-
gleza, posibilitatea de prefacere cu vremea a carac-
terului omenesc sub constrangerea unor puteri ex-
terioare, a condiîilor de vieaâ, dar aceasta operS
cere veacuri gi teoria este deci descurajatoare din
acest punct de vedere, fiindca un student nu se poate
gandi la zece secole de vieaâ, ci la o putinâ de pre
facere in timp de douazeci de ani. „Daca trebue
atata vreme“ , igi zice el, „nu pot sa pornesc la
munca pentru imbunatafirea starii mele m orale;
nu voiu putea lupta impotriva caracterului meu,
mogtenire dela stramogi gi care reprezinta mii, poate
milioane de ani de experienâ inregistrate organic
in creierul meu. Ce pot face eu cu ataî stramogi
uni|i impotriva slabei mele voinje proprii ? Cum sa
scap macar de o parte a mogtenirii ce mi-au trecut ?
N’are niciun rost sa incerc a ma revolta ; sunt sigur
dinainte de infrangere. MS pot mangaia numai cu
gandul ca, in vreo cincizeci de ani, urmagii mei,
prin jocul regulat al mediului social gi al ereditaîi,
vor ajunge, intocmai ca acele magini pare, mereu per-
fectionate, mereu prefacute, dau acum, ca zeciuiala,
devotament, spirit de iniîativa, etc.“ l)
l) Schopenhauer Bazele moralei.
EDUCATIA VOINTEI 37
Defi aceasta chestiune de caracter, inf§t?ata din

acest punct de vedere, depafefte oadrul subiectului
acestei carî, t n a o examina in generalitatea ei f i
in situaîa cea mai tare pentru adversarii mei.
Teoriile ce le-am expus, mi se par un exemplu
convingator al lenei de spirit care, ca fi pacatul
initial, nu poate fi fters, chiar fi la cele mai mari
inteligenê ; lene de spirit care le face sa sufere fara
revolta sugestia limbajului. Suntem toî atat de bine
deprinfi a ne gandi numai cu vorba, incat vorba ne
ascunde realitatea ce vrea sa infaêze. Vorba fiind
unica, ne face sa credem ca exista fi o unitate reala
a lucrurilor.
Acestei sugestii provocate de cuvantul caracter,
datoram teoria lenefa a caracterului neschimbator.
Cine nu vede ca de fapt caracterul nu este decat o
rezultanta fi rezultanta unor forê totdeauna expuse
modificarii ? Caracterul nostru are o unitate ase-
manatoare cu aceea a Europei : jocul alianêlor, pro-
pafirea sau decaderea unor State, schimba necon-
tenit rezultanta. Ei bine, a$a se intampla fi cu pa-
siunile noastre, cu simîmintele, cu ideile noistre,
care sunt intr’o vefnica framantare fi care, pe de alta
parte, prin alianêle ce incheie sau pe care le rup,
pot schimba intensitatea fi chiar natura rezultatului.
De altfel intreg tratatul acestei carji va fi o de
monstrate a putinêi de transofmare a caracterului.
Daca cercetam acum care sunt argumentele in
sprijinul teoriei, nu vom gasi la Kant decat vederi
a priori fi aceste vederi pe care le credea trebuitoare
pentru a intemeia pe ele posibilitatea libertatii, s’ar
fi rupt din sistem ca o ramura uscata, daca marele
filosof n’ar fi confundat fatalismul cu determinis-
mul, cum vom vedea indata.
La Schopenhauer, gasim mai multe citaîi decat
argumente, caci lui ii place sa-fi etaleze erudiîa fi sa
ingramadeasca autoritatile, defi autoritatile nu pre-
tuesc cat cea mai mica proba de fapt. lata singurele
38 JULES PAYOT
argumente ce gasim la dansul : 1. Daoa in adevar

caracterul ar fi perfectabil, ar trebui sa se gaseasca
la jumatatea mai yarstnica a oamenilor mai multa
virtute decat la cea tanara, ceea ce nu e cazul. 2. .
Cine s’a dovedit odata a fi om rau, a pierdut pen-
tru totdeauna increderea noastra, ceea ce dovede^te
ca noi toll socotim caracterul ca neschimbator.
Ce dovedesc asemenea argumente pentru cine re-
flecleaza un moment ? Se pot numi acestea argu
mente ? Intrucat asemenea afirmari — de altfel
exacte in linii mari — pot dovedi ca riimeni nu-§i
poate schimba caracterul ? Ele dovedesc numai ca
marea majoritate a oamenilor in vieata, n’a intre-
prins niciodata, in mod serios, vreo reformare a ca-
racterului. Ele constata ca inclinarile stapanesc
aproape toaie faptele vieîi, fara intervenirea voinêi.
Cea mai mare parte a oamenilor este condusa de
ceva dm afara. nu dinlauntru : oamenii se iau dupa
mode, dupa opinia publica, fara a mai incerca sa li
se impel r'veasca, asa cum nu ne gandim a ne im-
potrivi invartirii pamantului in jurul soarelui. Mai
putem care tagadui ca lenea de vointa este aproape
universala ? Cea mai mare parte a omenirii isi
petreee vieata cautand din ce sa traiasca. Munci-
torii, saracii. femeile, copiii, ca si ,,oamenii de lume“ ,
nu mai cugcta de loc ; sunt ni$te papusi1), papusi
mai complicate §i probabil con^tiente, dar princi
p a l tuturor mi^carilor lor izvoreste din regiunea do-
riritelor invo’ untare ?i a sugestiilor straine. IesHi
din animal’lste printr’o evolufie inceata, sub pre-
si unea asprelor nevoi ale luptei pentru traiu, cea mai
mare parte, indata ce imprejurarile exterioare in-
ceteaza de a-i imboldi, tind a se cobori din nou- Tar
toti acei carora o arzatoare sete de ideal si oarecare
nobleta sufleteasca nu le procura motive interioare
pentru a porni pe calea anevoiasa a liberarii lor din
1) Port-Royal „Logioa“ .
E D U C A flA VOINTEI 39
ce in ce mai desavarîta din animalitate, se lasa du?i

de suvoiu Nu trebuie deci sa ne miram cand con-
statam ca numarul batranilor virtuosi nu prea depil
a t e pe acela a tinerilor $i avem dreptate sa ne
ferim de ticalo§ii dovediî.
Singurul argument valabil ar fi daca s’ar dovedi
ca toata lupta este fara folos, ca un egoist nu poate
niciodata, chiar daca ar dori, sa faca jertfe insem-
nate. O asemenea afirmafie nici nu merita insa a fi
examinata. Se vad la§i infruntand moartea pentru
bani. Nu exista nicio pasiune care sa nu. poata
birui frica de moarte, dar cel ngai mare bun ce po-
seda egoistul este desigur vieaâ. Nu s’au vazut oare
egoi§ti, imping de un entuziasm trecator, sa-§i jer-
feasca vieata pentru patrie sau pentru vreun alt scop
nobil ? $i daca aceasta stare trecatoare a fost cu
putin^s, ce devine atunci faimosul operari sequitur
esse (a lucra inseamna a fi) ? Un caracter care se
transforms radical, fie §i pentru o jumatate de ora,
nu este un caracter neschimbator si se poate spera
ca aceste sebimbari se vor repeta din ce in ce mai
des.
Pc ebfel, unde a intslnit Schopenhauer caractere
cu totul unitare, egoiste dels intaia pana la ultima
ggndirc, d.?!a Inl&nil pans la cel din urma- simti-
mant ? O asemenea 'simplificare a firii omene?ti
probabil c~; n’a feat niciodata realizata ?i, inca odata
aceasta crcdinfa derpre caracter ca ar putea fi ceva
unbar, cm bine r.mcgen, nu poate rezista nici obser-
val.iei cele; mai superficiale. Caracterul este re-
zultanta unor foru. eterogene $i aceasta afirmare, ba-
zatc pe observatiile unor oameni in carne $i oase
si nu pe ab&tracfii, ajur.ge pentru a rasturna teoria
c a ;vS a Jui Kant §i a lui Schopenhauer. In ce pri-
ve?te p e.Spencer, aiunge sa i s£ arate ca bunele in-
clinari sunt tot atat de ereditare si tot atat de pu-
ternie organizate ca si cele rele $i ca cineva poate
avea, cu puîna dibacie, tot atatea puteri stramo-
40 JULES PAYOT
?e§ti pentru sine, cat §i contra sa. In tot cazul este

numai o chestiune de mai mult ori mai puîn §i Ca
cele ce urmeaza in aceasta carte, speram ca vor re-
zolva ?i restul.
Sa lasam deci aceasta teorie a caracterului ne-
schimbatoi, fiindca vedem ca ea n’are nicio baza.
Sa preamarim pe Schopenhauer care a inoculat ger
mander aceasta teorie. Ea ar fi preûit pentru noi
cat doua corpuri de armata, daca am fi avut §i noi
teoreticieni ai descurajarii ?i in deosebi un Taine
care, cu o ingustime de vederi de neinêles la un
spirit atat de inalt, n’a putut s& deosebeasca fata-
lismul de determinism ?i cafe, din reac|iune impo-
triva omului cousinian, a me!rs pana la a privi vieaâ
noastrS ca independents de voinâ noastra, iar vir-
tutea ca un produs cum ar fi, de pilda, zaharul. In-
chipuire naiva, copilareasca, care, prin brutalitatea
ei, a indepartat pentru multa vrenie spiritele dela
studiul dcterminismului psihologic §i care a fal?i-
ficat, dela aparijia ei $i mulî ani dupa aceasta, sem-
nificaîa carîi lui Ribot asupra boalelor voinêi.
Atat este de adevSrat ca in aceste materii, in genere
delicate, e mai bine sa ai inaintea ta o legiune de
adversari decat un prieten tSios, dar nepriceput.
II
Ne ramane acum sa inlaturam din drumul nostril

o teorie cu mult mai indrazneaâ, care afirma ca ar
fi posibil ca cineva sa devie stapan pe sine dar care,
fiindca a privit aceasta opera de liberare de sine ca
prea lesnicioasa, a produs mai mulî descurajaî de
cat teoria fatalitaîi. Este vorba de teoria liberului
arbitru
Liberul arbitru ?i libertatea morala a caror soarta
s’a cautat a se lega una de alta, nu numai ca nu se

impaca intre ele, ci i§i sunt chiar protivnice. A se
infafiâ tinerilor ca atat de u?oara opera indelun-
gata, rabdatoare §i de statornica staminas a liberarii
de sine, inseamna a-i expune dela inceput descura-
jarii. Dupa ce opt ani de frecventare a ?colii, pro-
fesorii au Jinut pe tineri in contact cu oamenii de
voinja ai antichitaîi, mariî inca prin perspectiva,
le-au umplut sufletul de entuziasm, ei sunt buni de
pus in faâ sarcinii celei mai insemnate a vieîi, ne-
ascunzandu-li-se nicio greutate, dar aratandu-li-se
ca pot fi siguri de biruinâ, daca nu se vor abate
dela tinta urmarita.
Nu poate deveni cineva stapan pe sine printr’un
fiat, a$a cum Franca n’a putut deveni dupa 1870, nu
mai printr’un fiat, Franca puternica de azi. Ea a de
pus timp de douazeci de ani *) eforturi neintrerupte,
dureroase, pentru a se ridica. Tot astfel ridicarea
noadtra individuals cere staruinâ rabdatoare. Cum ?
Se vad oameni muncind timp de treizeci de ani in
meseria lor, pentru a ca?tiga dreptul de a se odihni
la t^ra, iar operei acestea atat de inalte, atat de no-
bile a stapanirii de sine sa nu i se consacre niciun
timp ? De aceasta atama doar ceea ce voim noi, deci
ceea ce vom fi ; de ea atarna rolul ce vom juca in
vieaâ, in societate. Prin ea ne putem impune stimei,
respectului tuturor. Ea ne poate deschide toate por-
île, ne poate duce la toate izvoarele fericirii §i este
admisibil ca tinerii sa nu se ingrijeasca de aceasta ?
Dispreûl aratat acestei opere, ascunde de buna-
seama o suferinâ tainica, cum ni s’a putut intampla
fiecaruia dintre noi.
Care e studentul care n’a simît dureros dispro-
porjia dintre dorinjele de a realiza ceva bun §i sla-
bieiunea voinêi lui ? Sunteî liberi, ne spuneau pro-1
1) E vorba de anii dela 1870 pSna la 1893, cfind a ap&rut
aceasta carte (n. tr.)
42 JULES PAYOT
fesorii no§tri. !=>i aceasta afirmare o desmint reali-

taîle, spre disperarea noastra. Nimeni nu ne-a pre-
gatit pentru aceasta lupta ; nu ne-a invaât nimenii
cum se cucere§te voinâ incetul cu incetul ; nimeni
nu ne-a sprijinit in aceasta direcîe §i apoi, printr’o
reac|ie foarte fireasca, am acceptat cu avant doc-
trinele copilaroase ale lui Taine §i ale fatali§tilor
care ace^tia cel pu|in ne consolau, ne indemnau-da
resemnare in faâ zadarniciei acestei lupte. §i atunci
ne lasau lini§ti|i, de§i in voia.vantului, amorînduptte
pentru a nu simti minciuna acestor doctrine man-
gaietoare a lenei noastre.
Cauza principals a acestor teorii fataliste ale vo-
intei, este cealalta teorie, teoria naiva $i nenorocita
in acelasi timp a filosofilor partizani al liberului ar-
bitru. Libertatea morala, ca $i libertatea politica,
ca tot ceea ce are oarecare pre$ in lumea aceasta,
trebue cucerita prin lupta grea §i sustinuta neince-
tat, Ea este rasplata celor tari, celor indemanated§,
celor staruitori. Nimeni nu e liber, daca nu e vred-
nic sa fie. Libertatea nu este niciun drept, nicluri
fapt, ea este o rasplata, rasplata cea mai inalta, cea
mai aducatoare de fericire ; este pentru toate eveni-
mentele vieîi ceea ce este lumina soarelui pentru
o priveli^te ?i cui n’a §tiut s’o cucereasca, ii vor fi
refuzate toate bucuriile adanci $i trainice ale vieîi.
Nicio chestiune n’a tost mai intunecata, mai nein-
teleasa decat libertatea Bain o nume^te : zavorul
ruginit al metafizich. E clar ca prin libertate noi
intelegem stapanirea de sine, predominarea continua
a simtimintelor nobile $i a ideilor morale asupra in-
clinarilor animalice. La o stapanire de sine farai
nicio §tirbire, nu trebue sa ne gandim. Prea putine
veacUri ne despart de primitivitatea, de salbaticia
unor stramoî care se adaposteau in pe?teri, ca sa
ne putem libera cu totul de anumite inclinari, de
egoism, de pofte neinfranate, ca ?i de lenea ce ne-au
lasat mo§tenire. Marii sfinî care au invins in acea-
E D U C A flA VOII'TJ’EI 43
sta lupta neincetata a firii umane cu firea animala,

n’au cunoscut bucuria biruin|elor senine §i necon-
testate.
D^r, o spunem din nou, opera ale carei mari linii
le tragem, nu este atat de greu de implnit ca sfin-
|irea de sine, caci lupta Jmpotriva lenei §i a pa-
siunii este aitceva decat a cauta sa starpe?ti in tine
pana la radacini egoismul, de pilda. Totu$i, chiar
astfel redusa, lupta e lunga §i anevoioasa. Nici ig-
norantii, nici ingamfat-ii nu o pot birui. Este o tac-
tica, o linie de conducere care trebue cunoscuta,
trebue urfnata ; este o munca indelungata care tre
bue primita. A intra in arena fara a cunoa^te le-
gile psihologiei sau fara a urma sfaturile acelora care
le cunosc, inseamna a voi sa birui la §ah pe un ad-
versar exercitat, fara a cunoa^te jocul.
— „Dar“ , vor spune partizanii unui liber arbitru
himeric, daca nu puteî creea nimic, daca printr’o
vointa cu totul voluntara, printr’un fiat, nu puteti
da cutarui motiv, sau cutarei cauze o putere pe care
nu o are prin fire proprie, nu suntet.i liberi !
— Ba da. suntem liberi. $i nu ravnim alta liber-
tate. Tn loc de a pretinde, cum faceî dumneavoa-
stra, sa dam putere unui motiv printr’o simpla vrere,
printr’un act misterios, bizar, contrariu tuturor le-
gilor ?tiintifice, noi vrem sa i-o dam printr’o inteli-
getifa aplicare a legii de asociaîe. Noi nu poruncim
firii omenesti decat ,supunandu-i-ne. Singura garan-
$ie a libertatii noastre sunt legile psihologiei, care
devin astfel singurul instrument posibil al liberarii ;
perttru noi nu exista libertate decat in sensul deter-
minismului.
Iata-ne ajun?i la punctul lamurit al d,£sbaterii
noastre. Ni se spune :
— Daca nu admiteti ca vointa e in stare, numai
prin libera ei iniîativa $i fara s’o doreasca nimeni, sa
asigure precumpanirea unui motiv fara inraurire
asupia puterilor care actioneaza libere, atunci pre-
44 JULES PAYOT
supunefi dinainte dorinâ. Studentul dvs. care nu

va dori sa munceasca, nu va munci niciodata.
Ajungeî astfel $i la ideea de predestinare §i la o
predestinare mai cruda decat cea calvinista, deoarece
calvinistul menit sa ajunga in iad, nu-$i da seama de
aceasta nu-1 parase?te niciodata nadejdea ca va
intra in Imparaîa Cerurilor. Studentul dvs. insa,
printr’un examen adanc al con§tiinêi, i§i poate da
seama ca nu ravne?te la aceasta, neavand nici harul
sfant, ca deci orice sforâre ar fi zadarnica $i, dupa
deviza din „Infernul“ lui Dante, trebue sa lase la
poarta orice nadejde.
lata chestiunea pusa cat se poate de lam urit: am
ori nu am dorinâ de mai bine — daca nu o am,
orice efort e zadarnic — sau, cum dorinâ nu atarna
de mine, iar harul divin coboara unde vrea el, sun-
tem in ghiarele fatalitaîi !
— Foarte bine, dar invoindu-ne cu aceasta, noi
cedam mai puîn decat s’ar parea. Notaî bine ca
dorinâ de mai bine, oricat de slaba ar fi, ne ajunge,
fiindca ne gandim ca, folosindu-ne de mijloacele de
cultura ce i se potrivesc, vom putea desvolta aceasta
dorinta, sa o intarim, s’o transformam intr’o hotS-
rire bine chibzuita ?i trainica.
— Dar aceasta hotarire, cat de slaba ar fi, ea va
trebue ?i daca ea n’a existat dinainte, nu veî putea
face nimic-
— Admitem bucuros aceasta. Credem mai intai
ca, chiar partizanii libertaîi prin a?a zisul fiat vor
fi de acord cu noi ca nu se poate pune temeiu pe o
hotarire de a fi mai bun, care nu se razema pe nicio
dorinâ. A indeplini impotriva voinêi o opera in-
delungata, a nu ne fi drag ceea ce cautam sa rea-
lizam, inseamna a lua dinainte acestei opere orice
nadejde de reuîta. Pentru a izbuti trebue sa-i fie
draga cuiva aceasta sarcina.
— Dar, inca odata, aceasta dragoste, aceasta do-
EDUCATIA VOINfEI 45
rinâ o are, ori nu o are studentul dvs ? Daca nu

o are, iata-1 osandit pentru totdeauna.
— Admitem aceasta dilqma, zicem noi. Da, do-
rinâ este necesara. Fara dorin|a de libertate nu
poate fi libertate ! Dar dureroasele efecte ale acestor
predestinari nu ating decat o categorie de oameni pe
care, partizani ai liberului arbitru celui mai absolut,
ii considers ca pe ni§te predestinari.
In adevar, grupul predestina|ilor seamana cu gru-
pul acelor nenorociti aliena|i, atin§i de demenfa
morala. Admitem, fara s’o putem demonstra $i nu-
niai fiindca n’am intalnit niciodata cazuri negative
ca daca, de pilda, vei intreba pe un om oarecare in
toate mingle daca prefera cariera glorioasa a unui
Pasteur aceleia de beîv decazut, acesta va raspunde
desigur ca da. Dar aceasta este ceva de sine infeles,
cine o poate contesta ?
Cine a cunoscut oameni cu totul nesimfitori faâ
de stralucirea geniului, a frumuserei, a inalîrnii mo
rale ? Daca o asemenea bruta exista, ori a existat,
marturisesc ca acest caz nu ma intereseaza. Iar dacS
postulatul meu este privit ca temeinic de cea mai
mare parte a oamenilor cu sim^ uman, aceasta imi
ajunge. Caci daca un om prefera decaderea celei
mai respingatoare specii umane marimea unui So-
crate, a unui Regulus, a unui Vincent de Paul, acea
sta preferinta, cat de slaba ar fi ea, imi ajunge,
fiindca a prefera inseamna a. iubi, a dori. Aceasta
dorinra, cat de fugitiva s’ar presupune, poate fi spri-
jinita, intarita ; ea va create, daca va fi cultivate,
î se va transforms prin. jocul, condus cu abilitate,
al legilor psihologiei, intr’o' hotarire viguroasa. Este
intocmai cum dintr’un graunte, hrana unor furnici,
rasare un stejar care infrunta vijeliile.
Prin urmare, a fi ajuns in stramtoarea acestei pre
destinari. lucrul nu ne turbura intru nimic, fiindca
—1 afara de un grup de alienaî pe care ii sacrifica
chiar ?i partizanii liberului arbitru prin fiat §i poate
46 JULES PAYOT'
un grup de cateva duzini de brute fara leac —

suntem to(i cat se poate de predestinaî. Morala
n’are deci nicio trebuinta de a-§i lega soarta de teo-
riile atat de riscate — §i repets m : atat de descura-
jatoare — ca aceea a liberului arbitru.
Morala n’are nevoie decat de libertate, ceea ce este
cu totul altceva, $i aceasta libertate nu e posibila de
cat in §i prin determinare.
Pentru a ne asigura libertatea, este de ajuns ca
imaginatia noastra sa fie !n stare de a concepe un
plan de vieaâ $i sa-1 realizeze. Con^tiinâ si prac-
tica legilor de psihologie, ne vor ajuta prin unele
indepartari pe de o parte, prin unele aliante de alta
parte sa ne asiguram predominarea planului ales §i
sa facem ca timpul, marea putere de liberare, sa
lucreze in noi, pentru realizarea acestui plan.
Concep|ia noastra de libertate nu e poate atat de
seducatoare pentru lenea noastra ca teoria liberului
arbitru. Dar ea are asupra acestuia' din urma avan-
tajul de a se potrivi cu realitatea firii noastre psiho-
logice ?i morale ?i de a nu se expune la ridicolul
afirmarii orgolioase a libertaîi noastre absolute, me-
reu contrazisa de adevarata robie in care ne 1;in
du§manii no?tri launtrici. §i daca acest conflict n ar
fi decat amuzant pentru psihologul observator, raul
n’ar fi decat pe jumatate, dar el nu intarzie de a
produce descurajarea in cele mai bune intentiuni
Mai mult, e aproape sigur ca aceasta teorie a libe
rului arbitru a indepartat — $i aceasta este o pier-
dere de nereparat — multe spirite patrunzatoare
dela studiul conditiilor vointei1).
1) Pentru a ne insu?i aceasta convingere, e de ajuns sa
vedem in ce adanca uitare a cacut lucrarea psihologica cea
mai temeinica ce a produs ?coala lui Cousin privitoare la
voinjia. E vorba de acea minunata „Expunere a acti-
vitatii voluntare pentru a servi la ^tiinâ educatiei“ , scrisa
de Debs (1844).
E)ebs a murit catre varsta de 34 de ani, credem. Sunt In
EDU CA flA VOINTEI 47
Acum cand calea e curaâta de teoriile cele mai

cu trecere asupra naturii voinfei, putem patrunde
in inima subiectului nostru §i a studia de aproape
psihologia voinfei.
cartea lui paglni de o patrundere prodigioasa, daca te gan-

de$ti la vremea cand s’a scris aceasta carte. Paginile 30 $i
urmatoarele, conîn o expunere foarte lamurita a teoriei
reproduse de W. James, ca voinâ nu leaga -lucrurile decat
in ordinea mintala.
Ce n’ar fi putut face in aceasta ardine de studii spiritul
atat de fin al lui Jouffroy, daca n’ar fi fost abatut de dis-
culjiile bizantine la moda asupra liberului arbitru ! Aceasta
teorie fatala a impiedicat timp de .iumatate de veac studiul
vointei.
CARTEA DOUA
PSIHOLOGIA VOINTEI
CAPITOLUL I
Rolul ideilor in voinâ.
Daca elementele vietii noastre psihologice ar fi

simple, n’ar fi nimic mai u?or decat a se studia pri-
mejdiile ca $i mijloacele ce infati?eaza in opera sta-
panirii de sine. Dar aceste elemente formeaza intre
ele o alianffi $i chiar combinaîi care fac anevoioasS
analiza amfinunîtfi.
Este totu?i u$or de observat cS toate elementele
viefii noastre intime se reduc la tr e i: ideile, starile
suflete?ti ?i actiunile noastre.I
Cuvantul idee cuprinde multe elemente diferite.

Deosebirea cea mai adanca pe care psihologul preo-
■cupat de raporturile inteligentei §i ale vointei ar
putea face intre ideile noastre, este deosebirea de
idei centripete $i idei centrifuge. Un mare numar
de idei ne vin din afara ; ele sunt „trecute prin stre-

curatoare", cum zice Montaigne, adevaraî oaspeî
trecatori, care nu sufera nicio lucrare de asimilare
§i carora memoria noastra le serve$te numai ca in-
trepozit. Ideile cele mai contradictorii stau alaturi
noi purtam un timp in noi o adunatura de gan-
duri venite din citirile, din conversable, chiar ?i din
visurile noastre ; straini care s’au furi§at in noi, ser-
vindu-se de lenea noastra de spirit §i cea mai mare
parte sub haina autoritab vreunui scriitor ori vre-
unui „magistru“ .
In acest arsenal unde sunt lucruri bune §i lucruri
rele, lenea §i sensibilita/tea noastra trebue sa caute o
indreptaîre. Ideile de aoest fel trebue sa le sta-
panim. Le putem randui, le putem face sa evolueze
dupa vrerea noastra, dar daca noi avem putere asupra
lor, ele nu au nicio putere asupra noastra ; cele mai
multe sunt numai ni$te cuvinte, nimic mai mult,
iar lupta vorbelor impotriva lenei §i a sensibilitab
noastre, este lupta oalei de pamant impotriva oalei
de fier. Fouillee a susînut o teza in general fal?a,
vorbind de idei-forje- El n’a vazut ca ceea ce poate
savar§i ideea, ii vine aproape toitdeauna din alianb
ei cu adevaratele forb , care sunt stranse afectiv.
Experienb de fiecare minut ne convinge de slaba
putere a ideii. Este mare departare intre consim b
rea curat formala §i credinb inrauritoare §i impin-
gatoare la lupte. Indata ce inteligenja se gase§te in
situaîa de a trebui sa lupte singura, fara ajutor din
afara impotriva brutalei cohorte a puterilor sen-
zuale, ea e condamnata la neputinb-
In starea de sanatate, aceasta izolare a inteligenbi
este imposibila ; dar boala ne procura foarte la-
murit dovada ca orice putere imbolditoare la fapte
inseminate, emana din senzualitate. Nu susbiem ca
inteligenb n’are in sine nicio putere, dar ca ea nu e
in stare sa respinga, sa alunge greoaiele tendinb
animalice ; iata ce ni se pare foarte sigur.
4
50 JULES PAYOT
Ribot a demonstrat in „Mala.dies die la volonte“ cu

sprijinul unor exemple hotaritoare, ca pe cand sensi-
bilitatea este adanc atinsa, pe cand bucuria care ur-
meaza sensaîei nu se ive$te, pe cand ea ramane
rece, fara vieaâ, o fiinâ inteligenta devine inca-
pabila de a mi§ca cel puîn mana pentru a pune o
iscalitura. Cine dintre noi, sculandu-se dupa o noapte
nelini§tita ?i o odihna neindestulatoare, nu s’a gasit
intr’o situate asemanatoare ?
Intr’o stare de adanca toropeala, dar cu inteligenta
destul de limpede, noi vedem ce ar trebui sa facem,
dar in acel moment simtim ca ideea are puîna pu-
tere prin ea insa§i- Daca insa, in acela?i moment
vom auzi servitoarea vorbind cu un vizitator cu-
noscut, care se anunâse, dar de care uitasem, atunci
ru§inea, incurcatura in care ne gasim, ruînea de a
ne fi gasit neimbracat, ceea ce este un simîmant,
ne face sa sarim din pat in cea mai mare graba.
Cauzele citate de Ribot, ilustreaza puternic con
trasted dintre efectele ideii §i acele ale simtiman-
tului.
Unul din bolnavii pe care ii citeaza, in neputinta
de a face voluntar cea mai mica mi$care, de?i inte
ligenta lui era neatinsa, sari cel d’intai din trasura
cand se intampla ca aceasta sa izbeasca pe drum
o femeie.
Din nenorocire se crede ca starile patologice sunt
stari aparte pe cand acestea nu sunt decat o dena-
turare, o ingro?are a realitatii. Dupa cum un sgarcit
oarecare va fi totdeauna gata sa rada de prostiile
lui Harpagon, fara sa se vada pe el insuî, ca in
piesa lui Moliere, tot astfel refuzam de a ne vedea in
aceste stari limpezi ale boalelor mintale care ne rod.
Dar toata expenenta noastra ne-a convins de ne-
putinta ideii. Fara a mai vorbi de alcoolici, care
§t(u foarte bine care sunt urmarile betiilor lor, dar
nu le simt decat la intaiul atac de apoplexie, cand
e prea tarziu, ce este oare neprevederea daca nu ve-
EDUCATIA VOINTEI 51
derea viitorului amenintator, fara simtimantul ace-

stei ameninâri ? Iar cand vine mizeria, omul se
vaeta : „Ah, dac’aî fi $tiut!“ §tia, dar nu era acea
cunoa$tere simîtoare, emoîonanta care, in ce pri-
ve?te voinâ, este singura care preûe?te ceva.
De desubtul acestui strat superficial de idei care
nu patrund, se gasesc ideile care se pot bucura de
sprijinul simîmintelor trecatoare. De pilda : petrece
cineva mai multe zile in lene, cite^te, dar cartea
ce §i-a pus in gand sa scrie, sta colea ; nu se apuca
de lucru, de§i i?i da bine seama de interesul ce are
de a lucra. Deodata po§ta ii aduce ?tirea izbanzii
repurtate de un prieten ?i iata ca a venit imboldul
ravnei. $i ceea ce n’au putut produce cele mai inalte
§i mai puternice considerate a putut s’o produca
intr’un moment unda emotiva de ordin inferior.
Imi voiu aduce totdeauna aminte de un eveniment
care-mi arata cu o evidenâ izbitoare deosebirea
dintre idee §i emoîe : treceam odata in zori de zi,
la Buet, peste un ghefar cu o panta repede al carei
fund se pierdea in intuneric. Deodata incepui sa
alunec, dai nu-mi pierdui capul nicio clipa. Aveam
con^tiinta de situaîa critica in care ma aflam ?i ve-
deam limpede primejdia. Dar. pe cand ma gan-
deam ca mi-a venit sfar$itul, am izbutit, ca prin
minune, sa incetinez alunecarea §i sa ma opresc de
tot la o suta de metri mai jos. Trecui apoi incet §i
foarte lini^tit ghetarul, servindu-ma de toiagul de
munte. Dar, dupa ce ma vazui scapat de-abinelea,
fui abia atunci cuprins de un tremur grozav (poate
§i din cauza slabirii in urma unei asemenea incordari
de forte). Ma trecu o sudoare prin tot trupul, sim-
team cum imi bate imma $i abia atunci ma cuprinse
o frica grozava, nespusa ; intr’o clipa vederea pri-
mejdiei deveni simtimant al primejdiei.
Mai in adanc decat ideile venite din afara ?i adop-
tate provizoriu de catre starile afective trecatoare,
se gasesc ideile care, desi venite $i ele din exterior.
52 JULES PAYOT
se gasesc !n armonie cu simtimintele fundamentale

?i inchee cu aceasta o aliantS atat de stransa incat
nu se ?tie daca a absorbit ideea simîmantul ori sim-
timantul ideea, in a$a grad ele se confunda cu ideile
din izvor interior, ie$ite din adancul firii noastre §i
care sunt traducerea in formule limpezi a caracte-
rului nostru insu§i, a tendinêlor noastre profunde.
Personalitatea noastra le da o calda coloraîe ; ele
devin intru catva simîminte. Intocmai cum lava, ra-
cita dupa ce a ajuns la suprafaâ, ramane inca fier-
binte ani de-a-randul la o anumita adancime, aceste
idei pastreaza in schimbarea prin care trece, caldura
originii lor afective- Ele sunt in acela§i timp inspi-
ratoarele §i sprijinitoarele intregei activitaî, intr’o
direcîe data.
Totuî, trebue sa nu pierdem din vedere ca aceste
idei nu sunt pe deplin id e i: netede, lamurite, u?or
conduse, ele iau locul simîmintelor, care sunt stari
psihologice puternice dar incete, greu de manuit.
Sunt mult diferite de ideile de suprafaâ care for-
meaza pe ,,omul verbal" §i care adesea nu sunt ele
in?ile decat vorbe, semne goale ale unor lucruri in-
semnate. Vlaga lor pome^te intru catva dela rada-
cini. Este o energie de imprumut pe oare cauta s’o
scoata din izvorul viu al simîmintelor, cu un cu-
vant pasiuni ale starilor afective.
Cand o idee ca aceea de care vorbim, na$te intr’un
suflvt doritor de a o primi, printr’un indoit §i tainic
ferment de inchegare pe care-1 vom studia, aceasta
idee atrage catre ea simtimintele care sunt in stare
sa o rodniceasca; ea se hrane^te intru catva din aceste
simtiminte, se intare$te, iar pe de alta parte limpe-
zimea ideii trece in simtiminte, dandu-le nu vigoarea,
ci orientarea. Ideea este pentru simtiminte ceea ce
este punerea in actiune, s’ar putea zice magnetizarea,
pentru nenumarate curente din vergeaua de fie r ; ea
le dirijeaza in acela$i sens, distruge conflictele ?i
din ceea ce nu era decat o adunatura fara nicio or-
E D U CA flA VOIN'fEI 53
dine, formeaza un curent disciplinat, de o putere in-

sutita.
Astfel ajunge uneori, in politica, o formula fe-
ricita a unui om popular, pentru a indruma catre o
tinta bine lamurita toate forjele pana atunci anar-
hice §i contradictorii ale unei democraîi.
Dar, reduse la ele inijile, sunt neputincioase fa$a
de brutalitatea inclinarilor. Cui nu i s’a intamplat
sa fie cuprins noaptea de o frica fara temeiu, o frica
ridicola care-1 face sa ramaie pironit in pat, cu pu-
ternice batai de inima, cu tamplele umflate de na-
vala sangelui ?i nefiind in stare, fara niciun te
meiu, de a potoli aceasta frica, de$i judecata n’a sla-
bit inteligenâ, ramasa limpede.
Pe acei care n’au trecut printr’o asemenea intam-
plare, ii sfatuesc sa citeasca la âra, iama, in
timpul unei vijelii, „U$a zidita“ din povestirile fan-
tastice ale lui Hoffmann. Ei vor vedea desigur cat
de puîn trag in cumpana judecata lor, ideile lor lim-
pezi faâ de emoîa produsa de frica. Fara a vorbi
insa de simîminte atat de puternice §i aproape in
stinctive, se poate constata lamurit diferenâ intre
puterea realizatoare §i ideea ?i starile afective, stu-
diindu-se $i simîmintele castigate. Sa se compare
credinêle de intelectualitate „papagaliceasca“ ale
burgheziei din micile ora$e cu credinâ simîta a
unui dominican, de pilda. Acesta, simftnd adeva-
rul religios, e in stare sa faca sacrificii de sine, sa
se lipseasca de tot ce-i trebue lumii, sa indure sa-
racia, chinuirea trupului, traiul cel mai aspru. Bur-
ghezul, la care credinfa este de ordin intelectual, se
duce la biserica, dar nu se ruijineaza de egoismul
cel mai respingator. E bogat $i exploateaza fara mila
pe un biet servitor pe care-1 hrane?te prost, cerandu-i
munca istovitoare. Sa se compare §i postulatele so-
cialismului bulevardier, care nu se va lipsi de nicio
placere, nici chiar de cheltuieli de simpla vanitate,
cd socialismul simtit al unui Tolstoi care, cople$it de
54 JULES PAYOT
toate bunurile : nobleâ, avere, geniu, traeyte vieaâ

unui âran rus. Tot astfel ideea ca moartea este ceva
ce nu poate fi inlaturat, continua sa ramaie o abs
t r a c t pentru cea mai mare parte de oameni. $i
aceasta idee atat de mangaietoare §i odihnitoare,
atat de in stare a slabi in noi simîmintele ambi-
fioase, trufia §i egoismul, ?i a seca izvorul suferin-
êlor, ramane fara inraurire asupra purtarilor noa-
stre.
$i cum ar putea sa fie altfel cand chiar la cei
osandiî la moarte in genere ideea morîi este sim-
fita numai in ultimu] moment. Citiî, de pilda, in
aceasta privinâ, randurile din „01ivier Twist“ , ce-
lebrul roman al lui Charles Dickens : „Acest gand
era ve?nic treaz in mintea lui, dar intr’un fel nela-
murit ?i fara sa-§i poata pironi gandul asupra-i- In
vreme ce se infiora de groaza §i i se urea sangele la
cap, gandindu-se ca avea sa moara in curand, el nu-
mara in ne§tire vergile de fier dela grilajul tribu-
.nalului §i se mira ca una din aceste vergi e rupta,
intrebandu-se daca n’au de gand sa puna alta in loc.
Abia in sear a acestei din umia zile triste, ii se in-
faJi?a in minte cu toata grozavia situaîa lui desna-
dajduita ?i infricoâtorul desnodamant in faâ ca-
ruia se afla. Pana atunci nu-?i daduse seama destul
de lamurit de faptul morjii atat de apropiate".
E de prisos sa mai ingramadim alte exemple. Fie-
care poate gasi, rascolindu-§i amintirile §i experienâ,
un numar de fapte caracteristice prin care se va pa-
trunde de temeinicia incheierilor noastre. Nu. Ideea
prin ea insaî nu este o forâ. Ar fi o forâ numai
daca ar putea inlatura din con§tiinâ alte elemente.
Gasindu-se insa in conflict cu starile afective, este
nevoita, spre a putea lupta, sa imprumute dela sim-
fimant puterea ce-i lipse§te.
II
Aceasta neputinâ a ideii, este cu atat mai descu-

rajatoare cu cat avem asupra-i toata puterea. Deter-
minismul asociaîei diferitelor stari de con^tiinâ, fo-
losit cu dibacie, ne da o libertate aproape absoluta
In regiunea intelectuala. Insa$i legile asociaîei ne
permit sa rupem un lan^ de stari asociate, de a in
troduce elemente noua §i a lega apoi la loc lanûl.
Pe cand cautam un exemplu concret pentru a ilu-
stra aceasta afirmaîe teoretica, intamplarea, ajuta-
toare credincioasa a oamenilor care urmaresc o idee,
imi puse la indemana exemplul cautat. Se auzi fluie-
ratul sirenei unei fabrici. Acest sunet, aceasta stare
prezentativa, a rupt fara sa vrea reêaua ideilor ce
urmaream, introducandu-mi deodata in con§tiinâ
imaginea marii, un profil al munîlor Corsicei, apoi
minunata priveli§te ce se desfa?oara depe cheiul
Bastiei.
Fluieratul fabricei avea intocmai acela$i sunet ca
fluieratul vaporului pe care-1 auzeam atat de des. Ei
bine, liberarea noastra este aceasta : este legea celui
mai tare. O stare prezentativa este, in regula gene-
rala, mai tare decat una reprezentativa $i daca flu
ieratul auzit poate destrama $irul unor idei la care
vrei sa te gande^ti, va fi deajuns sa intrebuinâm in
mod con$tient acela§i procedeu
Noi putem, cand voim, sa producem in noi stari
prezentative, spre a ne libera de asociajii prea pu-
ternice, sa introducem stari prezentative care vor
rupe violent lantul. Exista mai ales o stare reprezen
tativa deosebit de supusa §i cu aplicarea lesnicioasa,
aceasta este : mi^carea §i dintre mi^cari acelea care
alcatuesc graiul. Po|i rosti cuvinte, poti citi cu glas
tare ; poî face a$a cum fac calugarii care vor sa-?i
56 JULES PAYOT
infranga ispitele, sa te biciui, sa rupi cu violenâ

asociajiile ce vrei sa distrugi. Putem de asemenea sa
impunem cu forâ ideea careia voim sa-i asiguram
biruinâ, astfel incat aceasta la randu-i sa fie punct
de plecare pentru o noua direcîe a gandirii.
De altfel in aceasta sarcina a noastra suntem pu-
ternic ajutaî de marea lege a memoriei. Orice amin-
tire are nevoie pentru a se intipari adanc, de o re-
petiîe prelungita §i cat mai frecventa. Ea are mai
ales nevoie de o atenîe vie §i, ca sa zicem a§a, sim-
patica. Altfel, substraturile cerebrale ale lanjurilor
de idei pe care le inlaturam din con^tiinâ §i le înem
departe de noi, slabesc, se intuneca §i istovirea lor
va avea ca urmare dispariîa ideilor corespunza-
toare. Noi suntem deci stapanii gandirii noastre ;
putem smulge plantele cele rele ; mai mult chiar,
putem nimici partea de teren pe care cre?teau.
Dimpotriva, cand voim sa pastram asociaîile de
idei prezente ?i sa le lasam sa se desvolte, trebue
ca inainte de toate sa avem grija de a indeparta
starile prezentative straine de obiectul ce ne inte-
reseaza §i in stare de a navali in con^tiinâ noastra;
trebue sa cautam tacerea, linijjtea, sa inchidem ochii
chiar, daca êsatura gandurilor noastre este prea gin-
ga?a. Mai mult chiar, vom chema in ajutorul nostru
stari prezentative in stare sa ne ajute : vom vorbi
cu glas tare, ne vom a§terne pe hartie cugetarile ;
scrisul, mai ales, ne este un ajutor preîos in me-
ditaîile indelungi, oaci sprijina gandirea §i face mai-
nile $i ochii tovarafji ai mi^carii ideilor. Pe mine, o
dispoziîe fireasca, cultivata putemic prin indeletni-
cirile mele, ma impiedeca de a citi fara sa articulez,
$i astfel cugetarea e susînuta de trei lanûri de sen-
zaîi prezentative §i chiar de patru, deoarece e greu
sa articulam fara sa auzim cuvantul rostit *).1
1) Se $tie ca amintirea unui cuvant este foarte complexa,

compunandu-se din patru elemente §i anume : 1. o imagi-
E D U CA flA VOINfEI 57
In rezumat, fiindca avem deplina putere asupra

mu?chilor no?tri §i mai ales asupra acelor ai orga-
nelor simûrilor sau ai acelor in care joaca rol graiul,
ne putem libera de robia asociaîilor de idei. Bine-
inêles ca pot fi deosebiri atarnand de firea fie-
caruia dintre noi. §i, in psihologie, ar fi mare gre-
§ala astazi daca ar voi cineva sa generalizeze cazul
sau, deoarece in fiecare zi ies la iveala tipuri noua
care pana atunci se confundau').
De aceea eu n’a? afirma decat pentru mine, ca
singura amintire pe care o pastrez intreaga, ?i pe
care o rechem totdeauna cea dintai, cand vreau sa
schimb mersul gandirii mele, este preimaginaîa unei
mi§cari. Am putere asupra gandirii mele numai
fiindca sunt stapan pe mu$chii mei.
Oricum ar fi, din punct de vedere al educajiei vo-
inêi prin ea insaî, concluzia acestui capitol este
destul de descurajatoare. Avem toata puterea asupra
ideilor noastre, dar... puterea ideilor noastre in lupta
impotriva lenei ?i a sensibilitaîi, este aproape de
nebagat in seama. Sa vedem daca nu vom fi mai
noroco§i, studiind mijloacele ce ni le pun la inde-
mana starile afective pentru opera stapanirii de sine.
naîe motrice (cuvantul ro s tit); 2. o imagine vizualsi (cu-

vantul scris sau tiparit) ; 3. o imaginable auditiva (cuvantul
auzit) ; 4. o imagine motrice grafica (cuvantul scris). Gan-
direa fiind imposibila fara graiu, e clar c5, sub orice be~
satura a gandirii se desfa?oara una sau mai multe b^sa-
turi, formate din imaginile de care vorbim. Cand scrii, cele
patru feluri de imagini pot sprijini gandirea.
1) Ribot. Revue philosophigue: „Ancheta asupra ideilor-
generale".
58 JULES PAYOT
UAPITOLUL II
Rolul starilor afective in voinâ.
Inrauririle ce pot exercita starile afective asupra

voinêi noastre, nu trebuesc exagerate. Ele pot to-
tu§i sa ne faca sa infruntam fara §ovaire moartea
§i suferinêle.
A recunoa?te puterea lor, inseamna a constata o
putere empirica universala. Aceasta lege empirica
se poate insa transforma intr’o lege $tiinîfica, adica
a se desprinde dintr’o lege mai inalta ?i a se privi ca
o urmare trasa dintr’un adevar vadit.
Daca, prin analiza, desparîm elementele legate
intre ele care constitue simîmantul, gasim intransele
acelaî lucru, ca la un adagio de Beethoven : un mo-
tiv fundamental scurt strabate variaîunile care une-
ori !1 acoper, alte ori il scot in relief. Aceasta fraza
mereu renascand in mii de forme, este intocmai ca
sufletul unic §i in acela$i timp diferit, care da vieaâ
desvoltarii muzicale. Totdeodata aceasta fraza pe
care se razima intregul adagio cu multele sale bo-
gaîi, are drept corespondent in simîmant o tending
elementara. Aceasta tending da unitate simjiman-
tului. Asupra ei se pot desfa?ura variaîunile foarte
bogate ale senzaîilor de placere, de durere §i amin-
tiri. Dar ea este aceea care coloreaza cu o nuanja
particulars toate aceste elemente secundare. Intoc
mai cum la Descartes creaturile nu exista decat prin-
tr’o creafiune continuata, a lui Dumnezeu, placerile
?i durerile, senzaîile §i amintirile noastre, n’au rea-
litate decat tot printr’un fel de create continuata.
EDUCATIA VOINTE1 59
In toate acestea scapara forâ vie a tendinjei. Daca

aceasta dispare, nu ramane decat o gramada de stari
psihologice reci, moarte, simple abstract, fara cu-
loare §i fara putere.
Acestui fond substantial al oricarui simjimant,
trebue sa-i atribuim faptul ca starile acestea au o
atat de mare putere asupra noastra. De fapt tendin-
t-ele nu sunt altceva decat activitatea noastra, voin|a
noastra de a trai care, disciplinata cu dureroasa stra$-
nicie, a fost constransa sa paraseasca in timpul des-
voltarii sale directiile multiple, raspandindu-se apoi
pe caile autorizate, supunandu-se intru catva legii
neiertatoare de a pieri sau a ajunge in acele canaluri
care sunt tendinêle particulare organizate.
Aceasta activitate, sub inraurirea durerii care o
conduce §i care se va traduce prin serii de mijpcari
mu^chiulare legate intre ele $i alcatuind o acîune,
sau un anumit grup de acîuni limpede diferenîat
de altele, aceasta este forma inijiala a oricarei ten
ding.
Activitatea fara disciplina durerii, s’ar fi impra?tiat
in toate direcîile, pierzandu-§i astfel vigoarea. Ex-
perienâ a silit-o insa sa se canalizeze in tendin|ele
noastre §i aceste tending, dupa cum se vede, sunt
intru catva energia noastra centrala, primitive, care
prin §uvoaie fierbinî i§i deschide drum prin coaja
superficial^ a ideilor dobandite $i a simtimintelor
secundare de origine exterioara. Este forjja noastra
vie care se revarsa in mu$chii carora le este hara-
zita aceasta sarcina §i care se traduce in acte obi?-
nuite, ceea ce explica ?i puterea conducatoare a
inclinaîilor. Ele se compun dintr’un grup de mi$-
cari sau mai just dintr’o masa de mi^cari elemen-
tare. De pilda materialul muscular pus in mi§care
de manie, de iubire, etc este totdeauna §i in toate
cazurile acelaî in intregul sau. Mai mult inca, el
este aproape acela§i la intreaga specie umana.
Ceea ce vedem ca este, a fost la toate nenumara-
60 JULES PAYOT
tele generaîi care ne-au transmis existenâ. Pe fon-

dul acesta cam §ters, fiecare a?terne inovajiile sale.
Totalul este insa a§a de comun incat ?i copiii din
leagan i-ar putea inêlege insemnatatea. Aceasta le
gatura intre cutare tending §i cutare serie de ex-
presii musculare, se datoreijte ereditaîi. E un lanfc
de cateva secole §i se inêlege ca legatura facuta
intre cutare idee sau cutare mi$oare musculara n’are
nicio putere alaturi de celelalte legaturi, devenite
automate. De aici se poate prevedea ca singurul m ij-
loc pentru a nu cadea sdrobite in aceasta lupta ne-
egala, este a cauta alianê ?i a face cauza comuna
cu tendinêle ereditare. In felul acesta vom putea in-
ceroa o lupta in care legatura §ubreda dintre idee
§i acjiune sa nu fie rupta.
Puterea simîmantului se manifests printr’o mare
bogaîe de efecte. Un simîmant viu poate turbura
starile psihologice cele mai independente de dansul
in aparenâ, ca de pilda percepîa obiectelor sensi-
bile. Este adevarat ca orice percepîe, chiar elemen-
tara, este o interpretare a unor semne oarecare. De
pilda : fara sa vad o portocala, judec dupa oarecare
semne ca trebue sa fie o portocala. Aceasta inter
pretare devine insa cu inchipuirea instantanee, auto-
matica §i deci foarte greu de inlaturat. Ei bine sim-
îmantul alunga in fiecare clipa interpretarea ade-
varata ?i sugereaza o alta interpretare, halucinanta.
Fara a mai vorbi de frica ce provoaca noaptea ni§te
interpretari cu totul neinêlese ale unor sgomote
foarte fire§ti, §tim cu toîi cum ne orbe^te ura cu
prilejul unor intamplari foarte simple. Ne putem
da seama de aceste fal§ificari ?i cand ne gandim la
atatea pareri gre?ite ale unor mame asupra frumu-
seîi §i moralitaîi copiilor sau la nostimada din Mi-
zantropul lui Moliere care-?i bate joc de iluziile pro
vocate de iubire:
EDUCATIA VOINfEI 61
„Ce paid, ce alba e, ca iasomia,

„Ce groaznic de neagra e bruna drdgufd.
Dar nu numai percepîa poate fal§ifica simîman-

"tul. Simtimintele mai tari nu respecta de loc pe
•cele mai slabe.
De pilda — §i vom sublinia in curand insemna-
tatea acestui fapt —, vanitatea, simîmant atat de
viu la mulî, poate alunga din con$tiin|a simîmin-
tele in adevar sinuate. Simî mintele privite de unii
•oa ceva elegant, sunt putemic sugerate de amorul
propriu. §i aceste pseudd-simîminte pun stapa-
nire pe con§tiinâ ?i alunga simîmintele reale, in-
tocmai cum o fantoma ivita inaintea ochilor unui
halucinat, il poate face sa-§i inchipue ca are in
faâ o fiinâ reala. In urma unei auto-sugestii de
acest fel, studentul i?i jertfeyte uneori placerile
adanci §i rodnice ale varstei $i situaîei lui pentru
pretinse placer! care, despuiate de inveli$ul simî-
mantului sugerat de vanitate $i de cei din preajma
lui, raman ni§te lucruri goale, urate.
Tot astfel oamenii de lume, superficial!, fara gust,
nu sunt in stare sa caute inlauntrul lor insu?i simî-
mintele adevarate, mulûmindu-se cu acele ce le
inspira mediul vietii lor, totdeauna grabite, neroade
?i sterpe. Ace§tia s’au deprins sa-?i inchipue ca in-
cearca in adevar acele simîminte de imprumut pe
care, in lumea lor, trebue sa para ca le simte cineva
$i aceasta deprindere ucide intr’in?ii in cele din
urma puterea unei emotii reale. Aceasta supunere
la teroarea exercitata de „ce are sa zica lumea“ , face
din ei ni?te fringe dragufe, politicoase, dar fara nicio
originalitate ; ni$te papu?i ale caror sfori sunt in
mainile altora. Chiar $i in momentele cele mai se-
rioase, ceea ce i§i inchipue ei, nu e decat un simî-
mant de imprumut.
Este clar ca putand fal?ifica percepîile $i simî-
mintele noastre adevarate, cat de sanatoase ar fi
62 JULES PAYOT
acestea, starile afective vor turbura cu ujjurinâ sta-

rile psihologice delicate, cum sunt acele ale unor
amintiri puternice. Sj>i fiindca orice judecata, orice
credinfa se razema pe ni§te cercetari mai mult sau
mai puîn desavarîte, urmate de o preûire limpede
a elementelor cercetarii, este evident ca simtimantul
va putea sa aiba urmari uria?e.
„Principala intrebuinâre ce facem de iubirea noa-
stra“ , zice Nicole, in lucrarea sa Con§tiin\a de sine,
„este sa ne incredinâm ca ceea ce lubim e ceva
real“ . Aproape toî ne inchipuim ca luam hotariri,
ca alegem din multe drumuri pe unul din ele, acela
pe care il voim noi. Din nenorocire, aproape tot-
deauna, in hotarirea ce credem ca am luat-o noi,
nu e nicio participare a voinêi noastre con^tiente.
lnclinarile, sigure de izbanda lor, se invoiesc sa lase
intru catva inteligenâ noastra sa chibzuiasca ; ii lasa
mangaierea departs de a se crede stapana, dar in
realitate e vorba de o suverana constitutionals care
face parada, peroreaza, dar nu guverneaza.
In adevar, inteligenâ atat de supusa violenêi sta-
rilor afective, n’are cine §tie ce mangaiere din partea
voinêi. Acesteia nu-i place deloc sa indeplineasca
ordinele reci ale inteligentei, ci ii trebuesc ordine
vii, colorate de pasiune. Patologia ne arata oameni
cu totul in neputinâ de a voi, ca de pilda, omul de
care am mai vorbit, care sare cel d’intai din trasura
pentru a da ingrijire unei femei calcata de trasura
lui §i ajunsa sub picioarele cailor, — aceasta cu pri-
vire la o vrere particulars. Cu atat mai mult o voinâ
trainica, solida, trebue sa fie sprijinita de simtiminte
puternice §i ele, daca nu statornice cel puîn des
imboldite. „ 0 sensibilitate intensa“ zice Mill, „este
instrumentul §i condiîa care-î da putinâ sa exer-
ciî aspura-î o stapanire puternica.
„Pentru aceasta sensibilitatea are insa nevoie sa
fie cultivata Cand a primit aceasta pregatire, ea nu
formeaza numai pe eroii primei mi§cari, ci pe eroii
EDUCATIA VOINfEI 63
vointei stapana pe sine. Istoria §i experienâ dovedesc

ca cele mai pasionate car act ere arata o statornicie
neclinitita in simîmantul lor despre datorie, cand
pasiunea lor a fost indrumata in acest sens.“
Omul care se observa pe sine insu?i, va vedea ca
afara de actele devenite automatice prin obiijnuinâ,
orice vrere este precedata de o unda emotiva, de o
percepîe afectiva a faptului ce vrea sa indeplinea-
sca- Pe deoparte, cum am mai aratat, gandul luc-
rului ce vrei sa intreprinzi, nu e in stare sa te faca
sa sari din pat dimineaâ, pe cand simtimantul ru-
§inii ca ti-ai uitat promisiunea data unui prieten de
a te scula dimineafa, te face sa sari §i sa te imbraci
in toata graba.
De altfel educaîa atat de puîn raîonala ce se
da astazi copiilor, este intemeiata in parte de o per-
cepîe nelamurita a adevarului. Intreg sistemul de
laude, de rasplatiri, de pedepse, se razima pe cre-
dinja nedesluîta ca numai emoîile pot pune in
mi^care voinâ. De aceea unii copii la care senzua-
litatea este pe o treapta mai de jos, nu pot fi educate
in privinâ vointei, prin urmare ?i in orice alta pri-
vinâ. „Trebue sa marturisim, zice Fenelon ca din
toate greutaîle educaîei nici una nu se poate ase-
mana cu aceea -de a create ni$te copii carora le lip-
se?te sensibilitatea. Toate gandurile lor sunt distrate ;
ei asculta ?i nu simt nimic“ .
Daca privim societaîle §i vrerile lor colective ca
o multiplicare a ceea ce se petrece la indivizi, vom
vedea foarte deslu?it ca ideile nu conduc lumea de
cat indirect §i sprijinindu-se pe simîminte. „Ras-
pandirea' unor idei“ , observa Michelet in lucrarea sa
Femeile Revolufiei, „nu inseamna cea d’intai ivire
a formulei acestei idei, ci mai mult desavar?ita ei
clocire, cand, dupa ce a fost primita in caldura pu-
ternica a iubirii, incolê?te, fecundata de puterea
inimii." Spencer susîne cu dreptate ca „simtimin-
tele conduc lumea." Stuart Mill susîne insa, ras-
64 JULES PAYOT
punzand lui Michelet, ca „nu emoîile $i pasiunile

au descoperit invartirea pamantului in jurul soa-
relui.“ Evident ca nu, dar aceasta descoperire a facut
sa nasca, spre folosul ei, sim|iminte puternice fara de
care ea ar fi ramas fara nicio inraurire asupra pu-
terii omene?ti.
Aceasta idee a incolît §i a dat roade in sufletul
unui Pascal, al unui Spinoza. In sufletul acestuia din
urma mai ales, simjimantul de puîna insemnatate
in univers al globului nostru, ?i deci simîmantul
nimicniciei noastre, a patruns atat de adanc incat
nimeni nu poate avea o legatura mai stransa cu ope-
rele lui, fara a simî ceva din marea lini$te a luc-
rurilor eterne. Aceasta descoperire a produs efecte
puternice numai la filosofii meditativi, deoarece nu-
mai la ei a provocat na§terea unor emoîi adanci.
Voinâ uiiei naîuni, a unui grup politic, este o
rezultanta de stari afective (interese, ingrijorari,
simpatii comime, etc.) iar ideile pure n’au decat
foarte puîna putere spre a conduce popoarele.
De altfel e deajuns sa atragem asupra acestui
punct luarea aminte a cititorilor noijtri. Ei vor gasi
in istorie dovezi numeroase ale slabiciunii ideii
asupra acîunii $i puterii emoîilor. Vor ?ti de pilda
sa deosebeasca partea ce au ideile pure, lipsite de
emoîi, ?i partea de suferinê, de manii, de temeri
§i de speranê in simîmantul patriotic care ne insu-
fleê§te pe toî. In ce prive^te dovezile individuale,
cea mai distrata privire aruncata asupra „comediei
umane“ , le va procura asemenea dovezi cu duzinile-
Intre exemplele ce am citat la capitolul I al acestei
carî, ei vor gasi bigoji care nu §i-ar ierta sa lip—
seasca odata dela liturghie §i care totu?i nu vor §o-
vai a distruge fara mila buna reputable a unor
„amici“ ai lor ; vor vedea politicieni care fac parada
de darnicia lor, dar carora le-ar fi groaza a se cobori
in cocioabele mizerabile §i a veni in directa atin-
gere cu saracii. Vor privi uneori ca paralizaî la tur-
E D U CA flA VOINTEI 65
burarile provocate de senzualitate in con^tiinâ lor

proprie $i vor ramanea uimiî de ideile josnice ce e
in stare sa faca a incolfi in cugetarea lor, altfel
stapana pe ea insa?i, o secreîune ingramadita in-
tr’o anumita parte a corpului lor ; vor pune in faâ
acestei neputinê a ideii jertfa intreaga nu numai
a existentei lor, ci ?i a oricarui amor propriu ce
poate produce in suflet un adanc simjamant reli-
gios ; se vor patrunde de netemeinicia proverbului
qui amat, non laborat, fiindca, dimpotrivS, omului
care iube$te ii este lesne §i placut sa indeplineasca
orice lucru ; vor vedea de asemenea cu cata uijurinâ
sim|;amantul de mama poate trece peste orice simî-
mant de onoare §i patriotism. Esenîalul pentru acea-
sta categorie de oameni este sa traiasca, sa duca o
viea|a oricat de ticaloasa, dar sa traiasca. Vor vedea
insa, dimpotriva, patriotismul arzator al unei Cornelii,
care dovede?te ca simîmintelor celor mai puternice
li se pot impune cu deplina izbanda simtiminte de
natura secundara, artificial^, exemplu foarte preîos,
fiindca el ne dovede$te putinâ de desradacinare a
celor mai temeinice simîminte instinctive. Dupa o
asemenea cercetare, fie chiar sumara, nimeni nu va
putea sa nu se convinga de atotputernicia starilor
afective asupra voinêi.
II
Din nenorocire, daca partea afectiva a firii noastre

are o precumpanire atat de vaditS in vieaâ noastra
psihologica, puterea noastra asupra-i este foarte
slaba. 5j>i ceea ce e mai grav, este nu numai ca, prin
examinarea faptelor se “poate incredinâ oricine de
realitatea acestei slabiciuni, ci se poate dovedi ca
5
66 JULES PAYOT
nici nu se poate ca ea sa nu existe de fapt. Aceasta

neputinâ nu este in realitate decat o urmare a in-
sagi naturii simîmantului. Am demonstrat in alta
parte ca orice actiune asupra lumii exterioare se
servegte de rnugchii nogtri drept instrument ; fara
acegtia nu este posibila mcio actiune exterioara. Dar
orice imboid venit din afara, pe orice cale, are ca
efect provooarea unui raspuns al fiintei care-1 pri-
megte, raspuns muscular bineinêles. Impresiile ex
terioare sunt insa peste masura de variate ; tot atat
de variate vor fi dar gi rSspunsurile ce vin pe cale
musculara. Dar orice forma ar lua acest act, el cere
o cheltuialS de for^S. Pentru aceasta cheltuiala na-
tura a prevazut masuri minunate : in momentul
cSnd o impresie atinge simûrile, inima incepe sa
bat§ mai tare, iar respiraj;ia se iuêgte, toate func-
tiile de nutritie incep sa se migte ca dupa o lovitura
de biciu. Aceasta rascoala fiziologica imediata este
ceea ce alcatuegte in fond emoîa. Ea este cu atat
mai puternica cu cat rascoala este mai adanca, gi fara
aceasta emoîa nu se produce. Rascoala aceasta este
insa automatica ; mai mult, ea scapa aproape cu totul
de intervenirea voinêi noastre, ceea ce este foarte
supSrfitor pentru stapanirea noagtra de sine.
Noi nu putem nici sS oprim, nici macar sa potolim
direct bStSile inimii noastre, nu putem opri scurt o
pornire de groaza impiedecand quasi-paralizia intes-
tinelor, nu putem in accesele de senzualitate sa oprim
elaborarea fluidului seminal gi masarea lui. Nimeni
mai mult decat noi nu e patruns de ideea ca oamenii
stapani pe sine sunt rari, ca libertatea este rasplata
unor eforturi indelungate pe care pufcini au curajul
sa le intreprinda. De aici rezulta ca aproape toî
oamenii sunt robi ai legii determinismului, ca sunt
manati de vanitatea lor, de inclinarile lor neastam-
parate gi ca, in mare majoritate, ei sunt, cum zice
Nicole „nigte papugi“ de care trebue sa ne fie mila ;
orice rau fi-ar pricinui cineva, singura atitudine po-
EDUCAqriA VOINfEI 67
trivnica pentru un filosof, pentru un cugetator, este

lini§tea 51 seninatatea superioara.
E drept ca Alceste care crede in liberul arbitru,
se supara, de altfel fara rezultat, noi suntem insa
pentru lini$tea surazatoare a lui Philinte din Mizan-
tropul lui Moliere :
...Orice mi se ivi-s’ar la fiecare pas,

La furie c’a voastra eu nu pot fi atras.
spiritu-mi, in fine, nici nu e ofensat,
Cand vad un om mi§elnie, nedrept, interesat,
Cum ar fi ni§te fiare ce sange vor sa vada,
Maimufi rautacioase, ori lupi pornifi pe prada.
lata ce trebue sa fie atitudinea unui cugetator.

Chiar daca vrea sa se razbune, trebue sa faca aceasta
cu mult calm. Daca totu§i vrei sa te razbuni, trebue
sa o faci cu cea mai rabdatoare lini?te. Dar inê-
leptul nu se razbuna ; el cauta numai a se pune la
adapost pentru vijtor, impiedecand prm masuri cu-
minî pe aceia care ar voi sa-i mai tulbure tihna ;?i
facandu-i sa inêleaga ca e mai bine sa-1 lase in pace.
In loc de aceasta liniste dispreûitoare, ce vedem ?
O ranire a amorului propriu, o nedelicateâ faâ de
noi, provoaca numaidecat, fara voia noastra, o adanca
turburare fiziologica. Imma incepe sa svacneasca,
sa se sbuciume nebune$te cu contractari dureroase ;
sangele e impins spre creier in aruncaturi naval-
nice, aprinzand acest organ atat de ginga? §i pro-
vocand un $uvoiu de ganduri violente, ganduri de
razbunare nesocotite, exagerate §i fara rezultat de-
altfel. Filosofia noastra prive^te neputinciosa la acea
sta deslanûire cu desavar?ire animalica pe care o
desaproba ?i o blameazS. De ce aceasta neputinâ ?
Fiindca emoîa are ca antecedente neapSrate turbu-
rarea viscerelor, asupra carora vointa noastra n’are
nicio putere. §i, neputand inlatura aceasta turburare
68 JULES PAYOT
organica, nu putem impiedeca psihologic navalirea ei

in con$tiinâ.
Este oare nevoie sa mai inmulpm exemplele ?
N’avem oare in senzualitate o proba saritoare in
ochi in privinâ cauzei organice a turburarilor psi-
hice ? Oare nebunia trecatoare, automatismul ideilor
noastre, nu inceteaza dupa ce este alungata cauza
presupusa ? E nevoie sa mai reluam exemplele cu
frica, analizate mai sus ?
Nu este oare de o evidenâ limpede ca nu se poate
sa nu fim fara putere impotriva simpmintelor, de
vreme ce cauzele lor esenîale, cauzele de ordin fi-
ziologic ce le produc nu cad in puterea noastra ?
Sa ni se ingaduie aici o amaliza personala, care va
arata §i mai bine conflictui neegal xnlre gandire 51
visare •
Intr’o zi mi se aduse ?tirea ca fiul meu, care pie-
case de dimineata, n’a fost vazut la prietenii unde
era vorba sa se duca. Inima incepu sa-mi bata cu
putere, dar, stand sa judec, gasii numaidecat 0 ex-
plicatie mul|umitoare. Cu toate acestea, nelini§tea
celor din jurul meu $i ideea ce-i veni nu ?tiu cui, ca
fiul meu putea sa se fi jucat pe malul apei foarte
repezi §i adanci ce trece pe aproape de locuinta
mea, ma turbura. Numaidecat, de§i imi dadeam
seama ca aceasta presupunere e de o posibilitate
foarte indoiasa, turburarea fiziologica de care vorbii
mai sus, deveni extrema. Imi batea inima sa se
rupa : simêam o dureie ascuîta la radacina parului,
care mi se zbarlise ; imi tremurau mainile §i-mi tre-
ceau prin minte ideile cele mai neinchipuite, cu toate
sforârile mele de a alunga aceste ganduri pe care
le credeam fara rost.
Cand, dupa o jumatate de ora de cautare, baiatul
fu gasit, inima-mi avea inca zvacniri puternice. $i,
lucru ciudait, de$i aceasta turburare pentru care ’mi
faceam reproûri, se dovedi fara rost, simteam to-
tu?i, o nevbie materiaJa de a o folosi in mod violent,
EDUCATIA VOINTEI 69
substratul maniei ?i a] nelini^tei fiind vadit acela?i,

sa fac o scena bietei servitoare care n’avea nicio
vina. Ma oprii insa indata, in fa|a aerului de mah-
nire al bietei fete nevinovate, hotarindu-ma sa las
furtuna sa se potoleasca dela sine, pentru care era
nevoie de catva timp.
Fiecare poate face asupra propriei sale persoane
observaîi la fel 51 fiecare va ajunge la aceea$i in-
cheiere descurajatoare, ca nu putem face, direct,
nimic impotriva simîmintelor noastre.
Iata-ne deci aproape Jintuiî pe loc. Opera sta-

panirii de sine este evident cu neputinâ. Totalul
carîi este deci mincinos. Educafia proprie este vor-
ba goala, fiindca evident omul n’are putere decat
asupra gandirii sale. Intrebuinjarea inteligenta a
determinismului ne face liberi §i ne ingadue sa ne
jucam cu legile asociaîei ideilor. Dar ideea este ne-
putincioasa ; ea n’are decat o putere derizorie im
potriva puterilor brutale, in contra carora trebue sa
pornim la lupta.
De alta parte, daca simîmintele sunt atotputer-
nice, daca ele comduc dupa placul lor percepîi, amin-
tiri, judecaî, raîonamente, daca afara de aceasta
simtimintele puternice nimicesc §i alunga pe cele
slabe, dacS intr’un cuvant ele exercita un despotism
aproape nelimitat, acest despotism va merge pana
la capat, neadmiând poruncile raîunii, nici con
trol ul voinêi noastre.
Suntem bogaî in mijloace de acîune numai acolo
unde aceste mijloace nu pot fi intrebuinâte. Con-
?tiinja care guverneaza vieaja noastra psihologica
asigura atotputernicia unei plebe nedisciplinate §i
70 JULES PAYOT!
imposibila de condus. Puterile cu judecata sunt

puteri numai cu numele, ele au glas consultativ dar
nu deliberativ.
Nu ne ramane deci decat sa aruncam desnadaj-
duiî lancea §i scutul, sa parasim terenul de lupta, sa
ne marturisim resemnafi infrangerea §i sa ne re-
fugiem intr’un fatalism care ne va procura cel putin
mangaiere pentru toate umilinêle noastre, pentru
toata lenea §i lipsa noastra de curaj.
IV
Din fericire situaîa nu e atat de disperata cum

s’ar putea crede. Forfa ce lipse?te inteligenjei, i-o
poate da uii factor esenjial pe care 1-am omis pana
acum Ceea ce nu poate acum, marea putere libe-
ratoare, timpul, !i ingaduie sa o cappte cu incetul.
Lipsa libertajii imediate, o vom suplini printr’o stra
tegic, prin mijloace intermediare, indirecte.
Dar, inainte de a expune metoda noastra de a ne

libera, e bine sa nu neglijam nici unul din mij-
loacele noastre ?i sa vedem daca, neputand exercita
aproape nicio putere asupra esenîalului starilor
noastre afective n’am putea incerca de a exercita o
inraurire asupra materialului secundar al emoîei.
Asupra materialului psihologic esenîal, care cu-
prinde cea mai mare parte din organele nesupuse
vomfei, in deosebi asupra inimii, nu putem exercita
nicio inraurire directa prin mijloace psihologice. Sin-
gurele noastre mijloace de acîune sunt exterioare
EDUCATIA VOINfEI 71
§i aparîn medicinei. O manie violenta poate fi po-

tolita indata, luandu-se puîna digitalina, care are ca-
litatea de a regula bataile inimii. Se poate pune
capat celor mai violente infrigurari sexuale prin
luarea de medicamente speciale. Se poate birui
lenea, toropeala fizica §i intelectuala, band cafeaV
Dar aceasta iuê$te bataile inimii, provocandu-i o
greutate de respiraîe. Multor oameni nervo?i, ca-
feauna le pricinue^te o contractare §i un tremur
al membrelor, ii predispune astfel la temeri, la ne-
lini§ti fara temeiu ?i chiar la spaime fara nicio ra-
îune.
Dar mijloacele noastre de acîune sunt foarte limi-
tate, puterea noastra directa asupra esen|ialului
simîmintelor, abia merita a fi luata in seama. Nu
e insa tot a$a cu intervenîa mu$chilor in materialul
simîmintelor. Sta in puterea noastra traducerea
exterioara a simîmintelon, deoarece putem sau nu
sa savar$im mi?carile ce ne plac, intru cat exista o
legatura statornica intre simîmant §i ceea ce ce
produce in exterior.
Este insa in psihologie o lege generala, ca atunci
cand doua elemente vin adesea in contact, unul din
acestea tinde de a trezi pe celalalt. Ca urmare a
acestei legi, cei mai patrunzatori dintre psihologii
practici pe care i-a preocupat educaîa simîman-
tului, cum sunt Ignaîu de Loyola §i Pascal, reco-
manda actele exterioare ale credinêi ca foarte in
dicate pentru a pune sufletul in starea afectiva
corespunz§toare.
Se §tie ca in starea de somn hipnotic, atitudinea
care corespunde unei emoîi, poate sugera neaparat
emojia. „Oricare ar fi pasiunea ce ai voi sa exprimi
prin atitudinea pacientului*', zice Braid, „cand sunt
pu?i in joc mu^chii necesari acestei pasiuni, izbuc-
ne?te deodats pasiunea insa?i §i ii raspunde intreaga
organizaîe. Dugald-Stewart istorise?te ca Burke
simjea adesea ca se aprinde in el mania, pe masura
7? JULES PAYOT
ce imita semnele exterioare ale pasiunii. Nu vedem

oare cum cainii §i chiar unii oameni, dupa ce se
joaca luptandu-se intre ei, sfar$esc adesea prin sur
parari in toata forma ? §i oare rasul, lacrimile, nu
sunt molipsitoare ? Jj>i nu se §tie ca rade cineva
mai mult cu cat e mai nebun ? Un om trist, poso-
morit nu e oare un strica-chef, o adevarata nenoro-
cire pentru familie ? N’a stabilit oare Confucius,
ca $i Loyola de altfel, ca gesturile ceremonialului
chinez infaîfeaza o idee inalta despre autoritate $i
ca aceste gesturi sugereaza simfiminte corespunza-
toare. Iar pompa mareaâ a Bisericii catolice cu ce-
remonialul ei de adanca psihologie nu produce oare
?i asupra sufletelor celor mai puîn credincioase o
impresie putemica ?
Desfid pe orice om de buna credinâ de a putea
impiedeca in sufletul sau o vie mi?care de respect
in momentul cand, dupa cantarile liturgice, urmeaza,
in cea mai mare tacere, o prosternare a tuturor cre-
dincioîlor. !=>i oare vizita unui prieten care aduce
veselie in casa, nu ne insenineaza in mijlocul celei
mai mari griji ? De altfel e cu totul de prisos sa mai
ingramadim exemple ; fiecare din noi le poate gasi
cu uûrinâ daca le cauta.
Din nenoricire nu se pot provoca decat simîminte
care existau dinainte. Aceste simîminte le treze§ti,
le insufleêijti, nu le creezi. Simîmintele reinnoite
raman insa adesea destul de slabe. Acîunea din
afara asupra launtrului, poate fi privita numai ca un
sprijin preîos ; ea serve?te mai mult pentru a pa-
stra simîmantul in lumina con$tiinêi. Este ceea ce
am vazut ca sunt mi^carile §i mai ales scrisul, pentru
gandire, adica un ajutor preîos pentru a impiedeca
distracîile sa abata atenîa §i pentru a mengine pe
planul intaiu lanûl de stari de con$tiinâ, ve?nic
gata a se rupe si a lasa sa se introduca in locul lor
alte stari. Sa crezi insa ca poî sugera astfel sufle-
tului un simîmant care n’a incolît dinainte, sau
E D U C A T IA V O IN T E I , 73
V
.
care abia incepe sa incolêasca intrinsul, inseamna sa
nu-î dai seama ca elemental esenîal al oricarui
simîmant scapa de sub puterea noastra.
Astfel, cand o emoîe fierbe in noi, sta in putinâ
noastra de a n’o lasa sa se exteriorizeze. Mania, are
nevoie pentru a se exprima, de pumni stran?i, de
falci incle§tate, de contractarea mu^chilor feêi, de o
respiraîe gafaitoare : quos e g o ! Pot porunci mu§-
chilor mei sa se destinda, pot porunci gurii sa su-
rada ; unii pot sa-?i potoleasca zvacnirile respiraîei.
Daca insa n’am incercat sa innabu?im intaile mani-
festari slabe inca, ale emoîei nascande ; daca le-am
lasat sa creasca, sforjarile noastre smit in primejdie
de a ramane zadarnice, mai ales daca din launtru
voinâ nu izbute§te a trimite in ajutor alte simî-
minte, cum sunt simîmantul demnitaîi personale,
temerea unor izbucniri, §i altele.
S’ar putea face aceea$i constatare la emoîile sen-
zuale. Daca mintea se intovara?e?te cu dorinâ, daca
impotrivirea dinlauntru slabe?te, impotrivirea mu§-
chilor, agenî ai dorinêi, nu poate sa îna mult.
$i, in regula generala, nu folose$te la nimic sa in-
cerci asedierea du^manului, ridicand impotriva-i in-
tariri materiale, daca trupele de asediere prind de
veste ca §efii lor au lasat-o moale, fiind gata sa intre
in tratative.
Acest refuz al mu$chilor de a asculta de glasul
pasiunii, trebue sa fie sprijinit cu tarie de toate pu-
terile interioare intovara§ite. De aici reiese ca din
afara nu se poate face mare lucru asupra launtrului.
Inraurirea ce putem exercita direct pentru a pro-
voca sau a nimici in suflet un simîmant, este
deci foarte slaba. Ceea ce vor procura aceste m ij-
loace externe, nu poate fi decat un adaus, preîos
desigur, dar care se poate numai alatura la o ac-
fiune interioara, daca aceasta este dinainte destul
de puternica.
74 JULES PAYOT
VI
Daca ne-am margini deci numai la prezent, daca

am trai de azi pe maine, fara prevedere, intreaga
lupta ar fi inutila. Am asista neputincioî la con-
flictul intre idei, simîminte §i pasiuni ce se petrece
an noi. Lupta ar fi interesanta, dar inteligenâ ar fi
o spectatoare descurajata dinainte. Ea ar putea cel
mult, cum se fac pariurile la alergari, sa se mulû-
measca a se distra, ghicind care va fi rezultatul
luptei. Ca$tigand acest pariu, ea ar ajunge sa creada
ca nu mai poate gre§i. De altfel, cei mai mulî oa-
meni nici nu-$i bat capul cu altceva, aproape toî
fiind victime ale credinêi ca ei cunosc dinainte viito-
rul §i, daca se intampla sa se adevereasca ceea ce
doreau ace?ti oameni se cred liberi.
Inteligenêi, ruîinata de neputin|ia ei, ii place totu§i
sa continue a se hrani cu iluzia ca ea e suverana.
In realitate insa, inclinarile trateaza toate chestiu-
nile fara dansa §i ea n'are mai multa inraurire asu-
pra rezultatului luptei decat metereologul care ?tie
ca a doua zi va ploua, orientandu-se dupa gradul de
saturate al atmosferei.
Dar ceea ce este regula — ?i o regula meritata
pentru toî acei care n’au facut niciun efort pentru
a-?i ca?tiga libertatea — nu este cat de puîn o re
gula necesara. Poate ajunge omul sa porunceasca
in casa lui. Libertatea refuzata astazi, timpul ne
poate ingadui sa o cucerim mai tarziu. Timpul este
marele nostru liberator. El e puterea suverana care
desrobe?te inteligenâ, cafe ii da putinâ de a scapa
de robie faj;a de pasiuni ?i de animalitate. Fiindca
starile afective de tot felul sunt forê brutale $i
E D U CA flA VOIN fEI 75
oarbe $i este soarta oamenilor care nu vad bine, fie

>ei §i ni§te herculi, sa fie condu$i de oameni care vad
limpede. Inteligenâ folosindu-se de abilitatea ei, se
va asocia cu timpul §i printr’o tactica lini§tita, rabda-
toare, dar neintrerupta, va cuceri incet dar sigur
putere §i chiar dictatura, o dictatura temperata nu-
mai prin lenea suveranului §i prin revoltele supu-
§ilor la rastimpuri.
Trebue sa studiem acum natura ?i efectele acestei
liberari prin timp. Vom studia apoi mijloacele prac
tice pentru a ne desrobi.
CAPITOLUL m
Posibilitatea domniei inteligenfei.I
Ceea ce este de o insemnatate capitals in opera

cuceririi de sine, este fixarea, legarea intr’o temei-
nica deprindere a ideii $i acîunii, astfel ca, atunci
>cand rasare in minte ideea, fapta sa o urmeze cu
exactitatea $] puterea unui reflex. Am capatat insa
pana acum descurajatoarea siguranâ ca numai sim-
Jimantul e in stare sa produca asemenea fapte ap-
Toape automatic. Aceasta legatura intre o idee,
ideea de a lucra, de pilda, §i traducerea in fapta a
acestei idei, nu se indepline?te la rece, ci pentru ca
ideea sa devie trainica, sa nu se mai poata frange,
este. nevoie de o sudura, ceea-ce se poate face numai
cu ajutorul caldurii simîmintelor afective.
Astfel ideea poate dobandi o tarie extrema. De
•altfel, ce alta este educaîa daca nu o punere in ac-
tiune a unor simtiminte viguroose pentru a crea
obi§nuinê de gandire, de activitate, adica a orga-
76 JULES PAYOT
niza in spiritul copilului sisteme de legare a unor

idei cu altele, a ideilor cu simîmintele, a ideilor
cu faptele ? Copilul se deprinde incet, incet a-î sta-
pani atenîa, a-$i innabuî tending de a face sgomot
§i gesturi neastamparate, sa se poarte bine, sa se
jina curat, fie de frica, de amor propriu sau de do-
rinâ de a face placere parinîlor. Trebue sa ne
folosim deci cu abilitate de simîminte fire^ti §i pu-
ternice, spre a rupe legatura dintre anumite inclinari
§i infaîârea lor fireasca, pentru a face sa se pro
duct o inchegare trainica intre vorbe, idei $i unele
fapte pana atunci nelegate intre ele.
Emoîile religioase in epocile sau in mediile so-
ciale cu credinâ adanca, alcatuesc o masa de o ta-
rie extrema, fiind compuse din simîminte elemen-
tare, dupa ce ele in$ile formau un manunchiu pu-
ternic ?i foarte bine prins laolalta. Teama de opinia
publica, respectul autoritaîi persoanelor in ve^mant
cu un caracter sacru, multele amintiri ale educaîei,
teama de „pedeapsa de apoi“ , speranfa Imparaîei Ce-
rului, groaza de un Dumnezeu razbunator, care este
pretutindeni, care vede §i aude totul, cunoscand §i
judecand gandurile cele mai tainice, toate acestea
se contopesc intr’o stare afectiva extrem de com-
plexa, dar care can§tiinêi i se pare foarte simpla.
La flacara acestui simîmant atat de puternic, se
fac contopiri definitive intre idei §i fapte §i aceasta
atmosfera atat de inalta nu poate provoca manie la
firile religioase superioare, — atat de repede §i de
sincera le este resemnarea. Nici chiar castitatea, ne-
prihanirea, nu pricinuesc vreo lupta, vreo inteîre,
atat de desavarît de purificate, de sfinîte le sunt
simîmintele §i atat de innabu§ite a ^ a rile senzuale
care infierbanta creierul altor fiinê de o moralitate
inferioara. Este o frumoasa pilda de biruinâ ca?ti-
gata contra unor tending atat de puternice numai
prin impotrivirea simîmintelor superioare.
Renan spunea: „simt ca vieaâ mea este mereu
EDUCAJIA VOINTEI 77
guvernata de o credinâ pe care n’o mai am ; cre-

din$a are aceasta particularitate, ca ea continua sa
lucreze, chiar §i dupa ce a disparut". Aceasta nu
este particular numai credinêi ; orice emoîe sim-
cera, care a legat un timp indelungat faptele cu oa-
recare idei, poate sa dispara ; ea lasa insa in urma ei
aceasta legatura, dupa cum in silogism termenul de
mijloc dispare, dupa ce a adus concluzia.
Dar asemenea legaturi pe care simîmantul le
innoada atat de bine, le poate indeplini $i ideea, dar
aceasta numai daca poate ca§tiga complicitatea stari-
lor afective. Nimic nu e mai obi$nuit decat aceasta.
In educaîa ce primim in familie $i in liceu, parinîi
$i profesorii no§tri pot indeplini, dupa cum am vazut,
orice contopiri voiesc intre idei $i fapte ; tot astfel
?i religia.
Dar, in opera de educate a nostra pTin noi inline,
nu mai este a?a. Sarcina e mult mai complicate ;
ea cere o cuno$tin|a aprofundata a firii noastre psi-
hologice, a mijloacelor de oare dispune din acest
punct de vedere. Dupa ie?irea din liceu, tinerii ca-
lauziî pana atunci de paring sau de profesorii lor
si carora regulile ^coalei le impuneau un lucru or-
donat, bine definit, trebuind sa intre in $coala vieîi
pentru care n’au, fara pregatirea specials, nicio in-
drumare, nu ?tiu pe ce cale sa apuce. Daca sunt
trimi?i de acasa, aruncaî in ?uvoiul vre-unui ora?
mare, fara supraveghere, adesea fara sfatul cuiva $i
mai ales fara alta sarcina decat doar pregatirea unui
examen, care este altceva decat felul intrebuinârii
timpului de pana atunci, nu simt nicio alta grija de
cat doar aceea, atat de slaba, a temerii de a cadea la
examenul dela sfar?itul anului. Dar cea mai mare
parte de studenî, admi$i fara mari greutati, la s co-
lile superioare, alunga ?i aceasta teama, neavand
nici un alt imbold la munca serioasa : „voiu citi
maine, poimaine, luna viitoare !“
In faâ unor condiîi atat de neprielnice, trebue sa
78 JULES PAYOT
asiguram predominarea ideii §i sa-i gasim un spri-

jin in simjimintele tinerilor. Aceasta este o che-
stiune didactica. Inainte de toate trebue sa trecem.
insa in revista mijloacele noastre, fara a trece cu
vederea vreunul ?i a examina foarte de aproape
chestiunea de a §ti cum sa operam legaturile tre-
buitoare intre cutare idei §i cutare fapte.
II
Vom examina ma intai raporturile ideii cu pute-

rile ajective priulmce operei de stapdnire de sine.
Unii filosofi, prea puîni, care s’au ocupat cu ra
porturile inteligenjei cu simîmantul, se vad indem-
nati de a deosebi doua feluri de cuno$tinê : cuno-
?tinâ curat intelectuala §i cuno?tinâ prin simîmant,
prin inima 1). Este un tel incorect de expunere a unui
adevar fundamental. Orice cuno$tinâ este intelec
tuala ; dar cand cuno?tinta este inso|ita de o emoîe,.
se produce o contopire intima a celor doua elemente,
intelectual §i sensibil, §i simîmantul mai cuprin-
zator intru catva ?i mai intens decat ideea, se a$eaza
in plina lumina a corujtiintei, respingand in pen
umbra ideea asociata. Am vazut mai sus exemplul
ideilor reci pana atunci, care trezesc deodata emoîi
violente, a$a incat de aici inainte ideea nu va mai
putea sa apara in con$tiin|a, fara sa cheme indata
dupa dansa amintirea emoîei, amintire care nu e
altceva decat emotia in stare crescanda. In felul
acesta, daca nu mi-a§ inchipui ca alunec acum in-
tr’o prapastie, dupa exemplul dat in una din pagi<-
nile trecute, aceasta amintire mi-ar provoca un sim-
|imant de ameêala. Astfel, intre o idee ?i o stare
1) v. Clay „Alternativa“ .
afectiva necunoscuta de mai inainte s’ar forma o le-

gatura devenita automatica dintr’o singura data.
Asemenea legaturi se pot oare anuria artificial ?
Daca raspunsul ar fi negativ, atunci socoteala noa-
stra ar fi incheiata : aducaîa voinfei ar fi cu ne-
putinâ. Am vazut insa ca intreaga educate se ra-
zima pe aceasta putinâ. Cu toate acestea, ceea ce
au putut indeplini p arin g §i profesorii no§tri, o
poate oare intreprinde pe propria lui socoteala un
student care nu atarna decat de el insu§i ? Daca nu,
atunci educafia prin sine insu§i ar fi o incercare
zadarnica.
Ca asemenea asociaîi sunt foarte anevoioase de
implinit, e foarte adevarat, aceasta cerand mult timp
§i rabdare. Dar tot atat de adevarat este, credem,
ca lucrul e cu putinja §i aceasta putinâ ar insemna
desrobirea noastra. A o afirma, inseamna a afirma
ca suntem liberi. Ei bine, aceasta afirmaîe nu $o-
vaim s’o facem. Da, simtem liberi. Fiecare din noi
poate asocia, daca dore^te, de pilda la ideea unei
munci neplacute, simîminte care la urma ne vor
face lesnicioasa aceasta munca. Zicem simîminte,
fiindca in genere, la muncitorul intelectual, aceasta
asociaîe se face cu un mare numar de stari afec-
tive. Mai mult inca, rar se intampla ca aceasta sa
fie rezultatul unei singure experience, ca in exemplul
citat mai sus. Noi procedam, ca un desenator, prin
tr3saturi de creion succesive. Fiecare asociaîe sa-
v3r§ita, lasa in con^tiinCa, muljumita legii obi?nu-
inêi care incepe a lucra chiar dela intaia expe-
rienCa, un fel de schiâ sumara. Acele care se inde-
plinesc in momentele cele mai putemice, aduc intru-
catva tr&saturile hotaritoare, care vor termina opera
schiCata §i completatS apoi prin retu$ari rabdatoare.
Aceasta inchegare inceata este necesara fiindca
lucrarea singuratica a gandirii este atat de con-
trarie firii omene^ti, iar atenîa statornica §i rab-
datoare este atat de neplacuta pentru un tanar, in
80 JULES PAYOT
cat, pentru a se lupta impotriva simîmantului ne-

placut ce inspira aceasta stare lipsita de mi§care ?i
mai ales de concentrare a atenfiei asupra unei idei,
nu e de loc de prisos de a se aduna intr’un manun-
chiu trainic §i bine legat toate puterile afective po-
trivite pentru sprijinirea vointei in impotrivirea ei
contra puterilor fatale ale inertiei §i lenei omene^ti.
De aceea daca examinam ceea ce sustine energia
in aceasta lunga §i plictisitoare serie de eforturi
cerute de scrierea unei car$i de mare intindere $i
la care i§i pune cineva tot sufletul. se va gasi o pu-
ternica alianâ de simtiminte indrumate catre aceea§i
tinta : mai intai §i indata simîmantul energiei pe
care munca ni-1 insufle|e§te in atat de mare ma-
sura ; apoi meditaîa, rasplatita prin rezultatele §i
bucuriile descoperirii, simîmantul de superioritate
ce ne da urmarirea unui scop inalt, simtimantul de
vigoare, de sanatate fizica ce ne da activitatea, con-
centrata §i folosita pe de-a-intregul intr’un chip
rodnic. Sa adaugam la aceste temeiuri atat de pu-
temice con§tiinâ stimei acelora care, fara a lucra
ceva, urmaresc, unii cu toata simpatia, alîi nu fara
gelozie bucuriile orizontului nostru intelectual, care
se large^te ; sa adaugam §i magulirea amofului pro-
priu, satisfacerea ambiîei. mutyumirea de a vedea
bucurandu-se acei care ne sunt dragi ?i in sfar$it
indemnuri mai inalte : iubirea de oameni, servi-
ciile ce putem face atator tineri care ratacesc fara
a §ti incotro sa apuce, f5ra sa le fi aratat vreodata
cineva oalea ce trebue s5 urmeze pentru a ajunge
la ?tiinâ $tiinêlor, care este aceea a stapanirii de
sine. «
Simîminte egoiste de prezent ?i de viitor, sim-
■fiminte altruiste $i impersonale, ne pun la inde-
mana un bogat tezaur de tending, de emoîi, de pa-
siuni pe caro le putem chema in ajutor, a caror pu-
tere pana intr’un timp nedesciplinata, o putem co-
ordona pentru a transforma un scop pana atunci ne-
EDUCATIA VOINfEI 8T
placut, respingator chiar, intr’unul placut §i atra-

gator. Vom indrepta asupra acestui scop tot entu-
ziasmul cald §i vibrator ce avem in noi, intocmai
cum un indragostit pasionat impodobe^te cu visu-
rile si dorinjele lui fata pe care o iube?te, cu deose-
birea ca obiectivitatea iluziilor lui este naiva, pe
cand pentru noi ea este voita, chibzuita ?i nu capata
decat cu vremea un mers spontan.
Cum ? Avarul ajunge sa-§i jertfeasca sanatatea,
placerile, onestitatea, chiar §i banii, §i noi sa nu pu-
tem fi in stare sa iubim in deajuns un scop generos,
cum este munca intelectuala ; sa jertfim zilnic acestui
scop generos cateva ore din lenea noastra ? Cutare
negustor se scoala in fiecare dimineaâ cu noaptea
in cap §i sta la dispoziîa clienîlor sai pana la noua
seara, in speranâ ca va putea intr’o zi sa se duca
$i el la âra $i sa guste o odihna meritata, iar ti-
nerii no?tri sa nu aiba puterea de a sta cinci ore la
masa lor de lucru, spre a-?i asigura in viitor mul-
tele bucurii ale unei inalte culturi intelectuale ? Ori-
cat de neplacuta ar fi munca — de?i, daca o faci cu
drag, ea nu e niciodata neplacuta — , putem fi si-
guri, prin legile asociaîei ideilor, ca obi?nuinta va
micôra suferinêle efortului §i ca nu va intarzia sa
faca munca placuta.
De fapt, puterea noastra de a face atragator prin
asociaîe, ceea ce nu era placut dela inceput, se in-
tinde foarte departe. Putem, inainte de toate, sa
imbogaîm simî mintele favorabile voinêi noastre, sa
le imbogaîm pana a le transforma cu totul. Cine va
recunoa?te in deliciosul simîmant al misticului care,
dupa cuvintele sfantului Francisc de Sales, lasa sa
„i se scurga ?i s§ i se topeasca sufletul in Dum-
nezeu“ , o sinteza a iubirii $i a fricei primilor oameni
aruncaî in mijlocul unei naturi neasemanat mai
puternice decat a lor, aveau simtimantul viu al starii
lor mizerabile §i groaza de puterile naturii ?
Tot astfel pana ?i simtimantul scurtimii vieîi
6
82 JULES PAYOT
noastre, „a acestei strecurari a ceasului, a acestei

goane nebune, abia simîte, a acestei defilari infi
nite de clipe grabite, care rod trupul §i vieaâ oa-
menilor“ , cum scrie Maupassant, ne poate veni in
ajutor, invaându-ne sa dispre|uim toate piacerile,
toate a?a zisele „distracîi“ vulgare.
Fara indoiala noi nu putem nici sa trezim, nici sa
creiem simjiminte care nu exista deloc in coniptiinâ.
Dar nu e de erezut ca ar putea sa lipseasca dintr’o
con§tiinfa omeneasca simjimintele elementare. In
tot cazul, daca unii oameni se pot deosebi atat de
adanc de semenii lor, noi nu ne adresam deloc la
ace§tia. Noi scriem acest tratat pentru oamenii ti-
neri, normali §i nu ne ocupam cu studiul monstruo-
zitajilor organice De altfel nici un exista asemenea
oameni-mon§tri. Unde s’au vazut, de pilda, oameni
care se disting numai prin cruzime $i care niciodata,
in nicio imprejurare, sa nu fi simît mila nici pentru
parinîi lor §i nici pentru ei in$i$i ? Zicem nicio
data, fiindca chiar daca asemenea caractere ar fi
foarte rare, tot ar trebui sa ramaie stabilit ca ele
exista §i ar putea fi posibile.
Ei bine, cum de alta parte §tim ca simîmintele
cele mai complexe, cele mai inalte, sunt sinteze
alcatuite din asociaîi intime ale mai multor simfi-
minte elementare'), cum de alta parte este vadit
ca atenjia viguroasa ?i prelungita acordata de spirit
unei stari de con^tiinia oarecare. tinde a o scoate in
plina lumina a con^tiinfei, prin urmare a-i permite
sa trezeasca starile asociate, sa devie un centru de
organiza|ie, noi sustinem ($i fiecare poate verifica
aceasta asupra lui insu$i) ca putem sa incurajam, s§
intarim starile afective sfioase intrucatva, smerite
§i care pana atunci abia daca aveau vieaâ, stinghe-
rite, umilite de vecini puternici $i care vegetau fara
glorie, ca acele stele care stralucesc §i in timpul zi- 1
1) Spencer: Psihologie.
EDUCATIA VOINTEI 83
lei, de?i ne§tiutorii nu le banuesc prezenâ. Atenjia

noastra, de care dispunem cum ne place, indeplinefte
funcîa puterilor creatoare care ne lipsesc.
Altfel cum s’ar explica succesul romanelor §i mai"
ales cum de le inêleg tofi ? Aceasta este fiindca fie-
care din ele pun in joc un grup de simîminte, care
in vieaâ de toate zilele n’au ocazie sa se exercite.
Este ca un fel de razboiu numai inchipuit. $i daca
o atat de mare parte din public poate urmari ro-
manele „marilor mae§tri“ , nu dovede^te oare aceasta j
ca la cea mai mare parte a cititorilor, simîmintele
dorm, a?teptand numai prilejul de a ie§i la lumina
con$tiin|ei ? Ceea ce poate produce in noi un roman- j
cier, ar fi ciudat sa nu putem face §i noi inline, daca
am fi stapani pe atenîa §i imaginaîa noastra. $i_
putem chiar sa provocam in noi, cand voim, manii arti-
tificiale, tandreê, entuziasm, in sfarît simîmantul de
care avem trebuinâ pentru a ajunge la tinta dorita.
Nu se vad oare descoperirile creind in inêlesul
omenesc al cuvantului, simtiminte cu desavar$ire
noua ? §i este ceva mai rece, in aparenâ, decat me-
canismul cartezian ? Totu$i aceasta teorie abstracts,
patrunzand in sufletul arzator al lui Spinoza, s’a
inchegat intr’un sistem nou de simîminte, pana
atunci impra$tiate in mintea lui $i, grupand acestea
in jurul simtimantului foarte puternic ce avea el
despre nimicnicia noastra, a dat na?tere celui mai
pasionat §i mai admirabil dintre romanele meta-
fizice ce avem. Se poate spune deci ca simîmantul
umanitaîi este innascut in om ? Nu este acesta un
produs con sen t, o sinteza noua, sinteza de o forâ
neasemanata ? $i nu este bare vadit ca Mill are
dreptate cand scrie ca „cultul umanitaîi poate cu-
prinde vieaâ unui om, sa-i coloreze gandirea, simî-
mantul, acjiunea cu o putere pe care nu i-ar fi pu-
tut-o da religia, decat intr’o masura foarte slaba ?“ J)1
1) Stuart Mill. Utilitarismul.
84 JULES PAYOT
$i nu e oare acesta rolul cuvenit inteligenêi de a

orienta §i a indeplim contopirea sim|imintelor ele-
mentare, anarhice, dandu-le o expresie lamurita ?
Caci orice stare afectiva, orice dorinâ, ramane prin
i ea insaiji foarte vaga, oarba, deci neputincioasa. Afara
I de simtimintele instinctive, cum sunt frica $i mania
I care se exteriorizeaza dela sine, cea mai mare parte
au nevoie de conlucrarea inteligenêi. Ele provoaca
in suflet o nelini^te, o suferin|a, iar spiritul da ace-
stei nelini^ti o semnificaîe precisa.
Spiritul are sarcina de a cauta mijloacele pentru
satisfacerea acestei dorinê. Daca am fi prin?i de
furtuna pe Mont Blank, suferind de frig §i de groaza
morîi, inteligenâ ne va indemna sa sapam in pe-
retele de zapada o grota unde sa ne adapostim pana
la trecerea primejdiei. Daca am fi aruncaî pe o
insula pustie, ca Robinson Crusoe, ce ar face toate
inclinarile firii noastre, indurerate, desnadajduite,
daca n’ar interveni inteligenâ ca sa le lini^teasca ?
Daca ma aflu in mizerie, din care vreau sa scap, tot
inteligenja trebue sa intervina, pentru a da faptelor
mele o indrumare lamurita, bine definita. Daca se
compara nehotarirea §i simîmantul vag, turbure,
provocat de inclinarea sexuala a unui tanar cu de-
savar$ire cast $i ne?tiutor cu limpeziciunea $i energia
ce va lua la dansul dorinâ, dupa intaia experienâ,
se va inêlege ce ajutor poate da inteligenâ starilor
afective...
Prin urmare, spre a se da unei dorinê, unei emotii
o mare vioiciune, e deajuns ca obiectul urmarit
sa fie lamurit spiritului in a$a masura incat toate
laturile sale placute, atragatoare sau numai folo-
sitoare, sa fie puternic scoase in relief.
A$a fiind, vedem ca prin singurul fapt ca cineva
e inteligent §i prevazator (a ?ti nu insemneaza in
definitiv altceva decat a prevedea), putem intre-
buinâ toate mijloacele ce stau in puterea noastra
?i pe care le-am studiat, pentru a intSri simtimintele
aliate. Direct din aiara, nu putem inrauri decat

prea puîn asupra starilor noastre afective. Puterea
noastra ca^tiga insa o intindere foarte mare prin apli-
carea inteligenta a legii asociaîei.
Vom vedea ca mai putem adauga acestei puteri
un ajutor care o dubleaza, a$ezandu-ne intr’un mediu
prielnic infloririi unor anumite simîminte, adica in
mediul familiar sau camaraderesc, in mediul rela-
tiilor, al lecturilor de pilda, etc. Vom examina de
altfel incet acest mod de acîune indirecta asupra
noastra inline (cartea V-a). Expunerile precedente
sunt foarte nimerite pentru a ne incuraja. Daca,
pentru a se face una cu fapta, ideea are nevoie de
imboldul starilor afective, de ceea ce nu se mai in-
doie§te nimeni, putem produce caldura necesara a-
cestui imbold nu printr’un fiat, ci prin folosirea ra-
tionala a legilor asociaîei. Deci suprema|ia_ inteli-
genêi inceteaza de a mai parea imposibila.
Va trebui sa examinam insa ?i mai de aproape ra-
porturile ideii ?i ale afecîunilor. Simîmantul este
o stare cuprinzatoare, greoaie care se treze?te ane-
voie $i prin urmare se poate prevedea a priori ceea
ce confirma experienâ i=a aniune ca simîmantul este
o stare relativ rara in con$tiinâ. Ritmul ivirii $i
al dispariîei acestuia este foarte larg. Emoîile au
ca un fel de flux $i reflux. In, rastimpuri sufletul se
afla intr’o stare calma, intr’o lini^te asemanatoare cu
perioada cand marea este domolita. Aceasta natura
periodica a starilor afective, ne va ingadui sa in-
trevedem cu multa siguranâ triumful libertaîi ra
tionale. Prin natura ei, .gandirea este ?i ea menita
la un dute-vino neintrerupt, dar tanarul instruit
printr’o disciplina severS a lucrului §i prin edu-
caîa parinîlor ?i a profesorilor, a ca$tigat o mare
putere asupra-?i. El poarta in con^tiinâ vreme in-
delungata reprezentatiile ce-i plac. Fata cu nesta-
bilitatea starilor afective, o idee se impune prin du-
rata ?i statornicia ei. Ea stS pe loc in timpul fra-
86 JULES PAYOT
mantarii simîmantului, spre a-i utiliza mi§carea ; in

timpul refluxului se poate folosi de dictatura ei pro-
vizorie, spre a pregati lucrarile de aparare contra
du§manului pentru a-1 feri de proprii sai alia|i.
Cand sim|imantul se ive$te in con§tiin$a, — fiind
vorba aici numai de simîminte favorabile scopului
nostru —, trebue sa ne folosim de prilej pentru a ne
aijterne pe lucru ; „trebue sa profitam de mi$carile
cele bune ca de vocea lui Dumnezeu care ne chiama,
spre a lua hotariri voinice§ti“ ‘) ; oricare ar fi sim-
îmantul aliat care navale§te in suflet, sa-1 folosim
neaparat pentru opera noastra. Vom afla izbanda
unui prieten §i aceasta ne va biciui voinâ §ovaiel-
nica. lute la lucru ! Sa terminam curajos lucrul
care ne chinue de cateva zile, fiindca, nefiind in
stare a porni cu hotarire la acest lucru §i nici de a
ne debarasa de povara lui, neterminarea ne prici-
nue§te ca un fel de remu$care. In urma unei citiri,
avand simîmantul marimii §i al sfinêniei muncii,
iute condeiul in mana ! Sau, avand la un moment
dat simîmantul de plina vigoare trupeasca §i inte-
lectuala, care face munca placuta, iaraî iute la
lucru ! Trebue sa folosim totdeauna aceste momente
fericite, pentru a ne forma deprinderi trainice, pentru
a gusta din bucuria cugetarii rodnice, din mandria
stapanirii de sine, o aroma pe care s’o pastram mult
timp. Simîmantul retragandu-se, va lasa in urma-i
ca un strat de seva binecuvantata, deprinderea sana-
toasa de a munci, amintirea bucuriei simîte §i a ho-
taririlor energice.
Dupa dispariîa simtimantului, in lini?tea care ur-
meaza, puterea dictatoriala o pastreaza ideea, care
ramane singura in con$tiinâ. Ideile sunt insa, cum
observa Schopenhauer „zagazul, rezervorul unde,
cand se deschide izvorul moralitatii — izvor care nu
curge intotdeanua — vin sa se a§eze simîmintele1
1) Leibnitz. Incercari nou&.
EDUCATIA VOINTEI 87
cele bune §i din care, cand se infaî?eaza prilejul,

vin sa se distribue unde trebue canaluri de deri
vable" x).
Aceasta inseamna, cu alte cuvinte, ca o contopire
intre idee §i mi^care, sub inraurirea simbimintelor,
este durabila §i ca, de alta parte, ideea fiind aso-
ciata adesea cu simbimintele ce-i priesc, se intampla
ca, chiar in lipsa acestor simtiminte prezentative in
momentul acela, ea poate, in virtutea legilor aso-
ciabiei, sa le de^tepte, ce e drept intr’o slaba ma-
sura, dar indestulatoare pentru a provoca fapta.
Ill
Dupa ce am cercetat raporturile inteligentei cu

starile afective favorabile, ramane sa examinam ra
porturile inteligenbei cu starile afective potrivnice
operei stapanirii de sine. Am vazut ca puterea noa-
stra directa asupra starilor afective, asupra dorin-
|elor, a pasiunilor, este foarte slaba, chiar daca ea
este apreciabila. Mijloacele noastre nu sunt decat
indirecte.
Nu avem putere decat asupra mu^chilor §i asupra
mersului ideilor noastre. Putem innabu§i manifes-
tarile extefioare. ale emobiilor, sa suprimam expresia
lor fireasca. Curtizanul, omul de lume, care este
adesea, mai mult decat faja de femei, curtizanul
unei puteri mai tiranice §i mai inteligente ?i anume
al opiniei publice, ca§tiga in mare masura prin acest
fapt puterea de a-?i infrana orice exprimare fa ^ a
a urii, a maniei, a indignarii $i a dispreûlui.
Pe de alta parte, dorinbele, tendinjele sunt cu de-
savarîre separate de lumea exterioara, ele nu se1
1) Schopenhauer. Bazele Morale.
88 JULES PAYOT
'pot satisface decat prin acte musculare : mania se

Imanifesta prin insulte, prin loviri ; iubirea se ma
nifests prin strangeri in braê, prin sarutari, prin
desmierdari, dar mu?chii no?tri atarna intr’o larga
masura de voinâ noastra §i deoarece cu toîi putem
refuza unui moment, unei pasiuni, ajutorul mu?chilor
no§tri, e limpede ca vom putea desvolta puterea
noastra §i vom putea ajunge sa aseundem, sa in-
chidem in noi emoîa, dupa voinja.
Orice for£a cerand, in virtutea legii conservarii
energiei, sa fie cheltuita, tending stavilita astfel
afara din noi, e impinsa inauntru §i silita a inflacara
creierul, provocand in el im galop nebunesc de idei,
care la randul lor vor trezi simîmintele asociate.
In sensul acesta zice Pascal, ca ,,in masura in care
spore?te spiritul omului, cresc §i pasiunile lui“ .
Sa nu uitam insa ca direcîa gandurilor o dam noi
§i putem impiedeca focul sa se intinda. II putem §i
lasa uneori sa arza, daca simîm ca e cu neputinâ
sa-1 stingem. A$a, de pilda, putem lasa mania noa
stra sa se descarce in cuvinte, in planuri de razbu-
nare, fiind siguri ca ne vom reveni in fire indata ce
se va fi potolit indeajuns sbuciumul orb §i fara rost
care sile^te voinâ noastra la o retragere prudenta.
Tactica este sa lasam pe adversar sa-?i sleiasca pu-
terile inainte de a putea sa reluam noi ofensiva.
Alta data putem intra insa in foe fara zabava,
de oarece am vazut ca o tending ceva mai com-
plexa fiind oarba, are nevoie intotdeauna de in-
teligenâ. Ea atarna, ca sa zicem a§a, de o idee.
Este ca intovaraîrea rechinului, care are vederea
slaba iar mirosul ii lipse§te de tot, cu „carmaciul“
sau care il calauze^te spre prada §i fara de care
monstrul ar umbla orbe^te, salbatec, fara nicio chib-
zuire. De aceea intaia sforâre a oriesrei pasiuni, este
de a momi inteligenta, de a face ca aceasta pasiune
sa fie privita ca legitima. Nu vom gasi nici un le-
ne$ care sa nu ne arate tot felul de motive spre a
nu face nimic §i care sa nu gaseasca raspunsuri in-

drazneê pentru acela care il indeamna sa se apuce
de lucru. Un despot n’ar putea fi desavar$it, daca
n’ar fi convins de superioritatea lui asupra acelora
pe care ii exploateaza §i daca nu ar fi examinat de
aproape multele neajunsuri ale libertaîi. Astfel, o
pasiune legitimate de raîonamente fal?e, poate ajun-
ge ceva de temut §i, spre a lovi in asemenea pasiuni,
trebue sa ne incordam arcul impotriva ideii sau a
grupului de idei care conduc starile afective. Ina-
inte de toate trebue sa daramam sofismele, sa ri-
sipim iluziile cu care pasiunea i$i inconjoara obiectul.
5j>i astfel, viziunea limpede a minciunii, a ratacirii,
desvelirea promisiunilor amagitoare ale prezentului,
prevederea unui viitor dureros pentru mandria ome-
neasca, pentru sanatatea, pentru fericirea, pentru
demnitatea noastra — in fa|a dorinêi care altfel ar
fi innabu?it temeiurile in stare de a o impiedeca in
mersul ei — , alte dorinî, ale starii afective, care i
se vor pune impotriva §i care, daca nu o vor putea
birui, nu-i vor lasa decat o izbanda indoielnica, de-
sonoranta intrucatva §i nesigura. Stapanirea lini^tita
a con:?tiinêi, o vom inlocui prin nelini^te §i razboiu.
In acest chip vom putea inarma in con^tiinâ, im
potriva lenii mulûmita de sine, $i pe ni§te potrivnici
care se vor oêli in lupta $i care la urma vor ca?-
tiga victorii din ce in ce mai dese, din ce in ce mai
hotaritoare.
Ne aducem aminte de adorabila figura a lui He-
ruvim din „Nunta lui Figaro" (Heruvim vorbind
Suzanei) : „nu mai ?tiu ce e cu mine ; de catva timp
imi simt pieptul sbuciumat, inima mi se sbate numai
la vederea unei femei ; cuvintele de iubire $i de
voluptate ma fac sa tresar §i sa ma turbur. In
sfarît dorinâ de a spune cuiva te iubesc!, a de-
venit pentru mine a§a de putemica, incat alergSnd
prin pare, le spun vorbind singur : nu stapanei tale,
90 JULES PAYOT
$ie, pomilor, vantului... ieri am intalnit pe Marce-

line...“
§i continua, vazand pe Suzana razand : „De ce
nu ? E femeie ! E fata ! o, fem ei! Ah ! cat de dulci
sunt vorbele acestea !“
Ei bine, daca Heruvim ar fi fost in stare sa fie
stapan pe sine macar'o clipa, daca s’ar fi uitat mai
de aproape la Marcelina, sa vada urafenia ei, batra-
neêa §i prostia ei, dorinâ lui ar fi fost grav zdrun-
cinata. $i cine ar fi pricinuit aceasta ? O cercetare
atenta, adevarul.
Pasiunea puternica impiedeca trezia spritului cri
tic, dar daca se produce defaimarea voluntara a
obiectului, pasiunea este in primejdie de a se stinge.
Lene?ul, chiar $i cel mai bine intarit cu argu-
mente sofistice, are in unele momente pornirea de
a se a^terne pe munca, cand dovada superioritaîi
muncii fericitoare asupra unei vieî trandave se
arata in stralucirea ei Momentele acestea fac sa
nu mai fie apoi cu putinâ o vieaja de lene, fara
remu^cari. Ceea ce e posibil, cand poî opune sofis-
melor adevarul, se poate realiza §i in cazuri care par
§i mai anevioase, cand e vorba de pilda, sa opui
sofismelor adevarate minciuni voluntare, sau — ceea
ce e mai de seama — , cand impotriva unui adevar
care stinghere§te opera stapanirii de sine, se in-
tinde o reêa de minciuni prielnice.
Este limpede ca o minciuna voluntara nu poate
avea vreo inraurire asupra purtarii noastre, decat
daca ii acordam incredere Astfel, daca minciuna nu
e decat o formula goala, sau un papagalism, aceasta
nu va servi la nimic. Dar poate ca aici potrivnicii
no§tri se vor intreba razand :
— Dar bine, am putea deci sa ne minîm pe noi
inline, cu §tiin1,a ? Sa chibzuim noi inline o min
ciuna $i sa ne lasam in§elaî de ea ? Aceasta n’are
nici un sens !
— Da, e fara sens in aparenâ, dar foarte expli-
cabil pentru cineva care se gande$te la extraordi-

nara putere de desrobire ce ne-o dau legile atenîei
?i ale memoriei. Nu ne inavfa oare legea cea mai
generala a memoriei ca orice amintire care nu este
improspatata din vreme in vreme tinde a se $terge,
a-§i pierde din limpezimea ei, a se intuneca $i a se
pierde dm memoria uzuala ? Zicem ,,uzuala, adica
din memoria de care ne servim obi§nuit, lasand des-
chisa chestiunea de a se §ti daca nu se poate ca o
amintire sa se piarda cu desavarîre.
Dar noi suntem in foarte larga masura stapanii
atenîei noastre. Putem prin urmare osandi la moarte
o amintire numai refuzand a o mai chema in con-
Stiinâ, pentru ca dimpotriva sa-i dam toata inten-
sitatea ce voim, acordandu-i cat mai des toata aten-
îa. To|i muncitorii, de§i cu destula inteligenâ, ajung
de nu mai reîn in memorie decat ceea ce vor ne-
aparat sa reîe. Dar, orice fapt, orice intamplare
asupra careia nu mai revenim, la care nu vrem sa ne
mai gandim, dispare pentru totdeauna din memorie,
afara de purine exceptii, bineinêles.
Leibnitz a inêles foarte bine ce inraurire poate
avea asupra noastra aceasta lege, cand voim sa ne
formam cu incetul o convingere pe care nu o avem :
„Putem“ , zice el, „sa ne facem sa credem ceea ce
voim, abatandu-ne atenîa dela un lucru neplacut,
spre a ne gandi la un altul care ne place. Astfel,
daca privim mai multa vreme temeiurile unei pareri
favorite, aj ungem in cele din urma sa o credem mai
aproape de adevar“ . In definitiv o convingere poate
sa rezulte numai din motive prezente in spirit. Dar,
a aduna aceste motive, inseamna intru catva a face
o ancheta ?i noi putem, daca voim, sa facem aceasta
ancheta. Mai intai putetn s’o lasam cat se poate mai
incomplete, sa nu înem seama de unele lucruri im-
portante. Dar, orice ancheta cerand oarecare acti-
vitate a spiritului, lenea intra in funcîe §i nimic
nu e mai u§or decat sa ne oprim cat mai curand.
92 JULES PAYOT
U§urinâ se indoie§te insa daca ne temem ca an-

cheta va scoate la iveala lucruri neplacute. §i, dupa
ce am ciuntit astfel ancheta, putem apoi prea bine
sa cantarim motivele §i sa facem ca dorin|ele care
ne plac sa precumpaneasca pe celelalte, fal§ificand
greutatea faptelor. Un tanar care iube^te o fata §i
s’a hotarit dinainte sa o ia de sofie, nu va mai
cauta sa ia in fo rm a l asupra parintilor ei, asupra
starii sanatatii sau asupra obarîei averii lor. Poate
sa-i tot arate cineva ca aceasta obar$ie e cam tur-
bure ; ce are a face ? doar fata nu poate fi raspunza-
toare de gre§elile stramoîlor ei. Din potriva insa,
daca va cauta sa scape de legatura care il stinghe-
re§te §i de promisiunile ce ii va fi smuls surprinderea
simîmintelor §i a neexperienêi lui, atunci va cauta
sa stabileasca fara mila raspunderea familiei pana
la cei mai indepartaî stramoî. Atata e de adevarat
ca motivele nu se pot asemana cu ni?te greutaji in-
totdeauna neschimbate, dupa cum o cifra pusa inain-
tea alteia sau altora, devinfe de zece, de o suta, de o
mie de ori mai m are; un motiv asociat cu un sim-
îmant sau cu altele, capata o valoare cu totul dife-
rita. $i> deoarece suntem intr’o larga masura sta-
panii acestei asociaîi, putem da ideilor ce preferam
valoarea §1 puterea precumpanitoare ce ne place.
Mai mult, aceasta putere inlauntrica o putem spri-
jini pe toate inrauririle favorabile exterioare, putem
sa ne folosim nu numai de prezent, ci ?i, prin me-
morie, de trecut. Printr’o intrebuinâre indemana-
tica a mijloacelor de care dispune inteligenâ, putem
deveni stapanii viitorului. Suntem liberi a ne alege
carîle de citit in a§a fel incat sa inlaturam pe acele
care ne-ar putea imboldi inclinable senzuale sau
ne-ar predispune la o stare de reverie ceôasa, senti-
mentala, atat de favorabila leneviei. Putem mai ales
sa indepartam, fie dintr’o data, fie printr’o mare
raceala pe camarazii care prin spiritul lor, prin
felul lor de a fi $i prin viea|a ce o due, intaresc in
EDUCATIA VOINfEI 93
noi dispozijiile cele rele ; ne distrag dela lucru, ne

ademenesc sa ne luam dupa dan$ii $i $tiu sa-?i le-
gitimeze lenea prin aparenê de adevar. Nu avem
doara toî cate un sfetnic cate sa nu se sfiasca a ne
arunca in mare intr’un moment de primejdie, de pe
o insula pe care ne-am afla ; exista insa un mijloc
foarte simplu de a nu ne teme de asemenea insule
ale pierzarii : sa nu ne apropiem de dansele.
lata in totul mijloacele ce avem pentru a lupta im-
potriva puterilor duijmane ale raj;iunii. Putem sa le
oprim de a ne yorbi in graiul l o r ; putem rastuma
printr’o strategie inêleapta teoriile, sofismele de
care atarna dorinêle noastre §i chiar sa rapim orice
valoare unor adevaruri rau facatoare. La aceste
mijloace de acîune mai adaugam folosirea inteli-
genta a mijloacelor exterioare : indepartarea noastra
de mediul prielnic pasiunilor §i de condiîile care le
pot sprijini.
IV
Aceste proqedeuri tactice alcatuiesc insa toate mai

mult pregatirea decat razboiul propriu zis. §i aceasta
pregatire poate fi intrerupta pe nea$teptate prin
vreo pasiune oare a crescut cu toate eforturile noa
stre contrarii, sau mai degraba folosindu-se de ne-
atenjia sau de aîpirea voinêi noastre. Dar cand
furtuna se deslanûe, cand de pilda da buzna in
con^tiinâ senzualitatea, nu trebue sa uitam ca toate
elementele cu care pasiunea S’ar putea hrani, sunt
ideile §i aceste idei pe care pasiunea tinde a le le-
ga dupa placul ei, noi putem incerca sa le legam
dupa placul nostru. Daca lupta e intr’adevar neegala,
daca focul se intinde din ce in ce mai departe, tre
bue cu toate acestea ca voinâ noastra sa nu se dea
94 JULES PAYOT
invinsa. §i fiindca acest val crescand de stari afec-

tive nu este o putere unica, impmsa de un elan, ci
sunt puteri greoaie §i imparîte, care in rostogolirea
lor sgomotoasa taraie §i puterile potrivnice dar in-
vinse, datoria noastra, e sa facem toate sfor|arile spre
a sprijini in atenîa §i simpatia noastra pe ace§ti
aliaî nenorociî.
Poate vom reu?i sa-i strangem la un loc ?i sa
reluam apoi victorioî atacul, sau cel puîn sa facem
o retagere ordonata ; recucerirea noastra proprie va
fi apoi mai u?oara, mai hotaritoare. De pilda cand
suntem prin$i de o senzualitate, putem sa nu pierdem
un singur moment ru$inea infrangerii noastre ; putem
trezi §i pastra in spirit presimjirea limpede o istovirii
ce va urma dupa saturarea deplina a poftei : pierde-
rea unei zile frumoase de lucru productiv. Tot a?a
cand suntem prinî de o lene, cum se intampla uneori
§i oamenilor celor mai mimcitori, putem, de§i nu
suntem in stare a birui lancezeala, nici a infrange
revoltele „bestiei‘‘, sa rechemam in minte bucuria
muncii, a deplinei stapaniri de sine, etc. in acest
caz criza va fi desigur mai scurta §i revenirea in
sine mai uôara. Trebue chiar sa renun|am adesea
la lupta directa §i sa potolim turburarea sensuala,
de pilda ieînd din casa §i pornind la plimbare sau
in vizita la un prieten, etc. Cu un cuvant, cercand a
indeparta ideea fixa, a o toci, a o sili cel puîn sa
imparta con^tiinia cu alte stari introduse artificial.
Tot astfel ne putem amagi lenea citind o carte de
calatorii, de pilda, desenand, cantand, pentru ca
apoi cand spiritul s’a trezit, sa profitam de aceasta
pentru a incerca sa ne apucam din nou de lucrul
intrerupt din lenevie sau din toropeala.
In sfar?it, daca vointa a fost batuta, ceea ce nu
se intampla numai odata, nu trebue sa ne pierdem
curajul. E de ajuns ca, a§a cum face un innotator
cand da peste un ?uvoiu repede, sa inaintam preva-
zatori, puîn cate puîn, spre a nu fi tara|i, cum s’ar
intampla daca ne-am lasa desnadajduiî in voia ?u-

voiului. Astfel, cel puîn vom ca§tiga timp, caci
timpul formeaza deprinderile §i ne da vigoarea in-
clinarilor fire?ti. Puterea celora care nu desna-
dajduiesc niciodata, este minunatfi.
In Alpi se gasesc infundaturi in st&nci care se in-
tind la sute de metri adancime. Aceste prapastii
ingrozitoare sunt formate de necontenita sapatura a
?uvoaielor in timpul verii. Atat de mult acîunile
cele mai neinsemnate in aparenâ, repetate mereu,
produc rezultate peste orice p r o p o s e cu cauzele.
E adevarat ca noi nu dispunem, ca natura, de sute
de veacuri, dar nici nu avem de sapat in granit. Nu
e vorba decat de a nimici deprinderile rele $i a le
inlocui incet, incet cu deprinderi bune. finta noastra
este numai de a ingradi senzualitatea §i lenea in ho-
tare rationale, fara a spera, bineinteles, sa le in-
chidem cu desavarîre in aceasta ingraditura.
De altfel, chiar ?i infrangerile se pot intoarce in
folosul nostru, atata e de adevarat ca mijloacele
pentru perfectionarea noastra sunt foarte nume-
roase. De fapt resentimentul, acest fel de desgust
amar, de oboseala trupeasca, de mole?eala intelec-
tuala in care ne afunda senzualitatea satisfacuta, e
bun de altfel pentru cel ce o mesteca $i o remesteca
spre a-i simti toata amaraciunea §i pentru a-§i in-
tipari in minte amintirile.
Cateva zile de lene desavar?ita nu intarzie a starni
un simtimant de impovarare, insotit de un desgust
de sine, pretios pentru experienta noastra. E bine
sa se faca din cand in cand experiente de acestea la-
murite §i cat se poate de hotaritoare pentru ca prin.
compararea intre ele, virtutea ?i munca sa se arate
ceea ce stmt in realitate : izvoare de fericire nepriha-
nite §i obarîa tuturor simtimintelor celor mai no-
bile §i mai viguroase : simtimantul propriilor tale
puteri, mandria de a te simti muncitor otelit §i m i-
nunat de pregatit spre a face servicii mari semenilor
96 JULES PAYOT
tai §i tarii tale In lupta aceasta de desrobire, sunt

deci infrangeri care pretuesc cat ni§te victorii.
Dar e timpul sa lasam considerable generate. Ra-
mane ca§tigat ca se pot lega in sisteme trainic ci-
mentate cutare vrere cu cutare serie de fapte ?i ca,
invers, se pot rupe asocia|iile suparatoare cele mai
puternice. Reziilta de aici ca educaîa voinêi tale
prin tine insuti este posibila
Ramane acum sa studiem de aproape modul aso-
ciaîilor, adica procedeurile sigure spre a se ajunge
la stapanirea de sine.
CARTEA TREIA
MIJLOACELE INTERIOARE.
Mijloacele interioare a caror putere de acîune

este fara gre$, pentru a crea, a intari sau a distruge
anumite stari afective $i care trebue neaparat sa
premearga intrebuinjarii mijloacelor exterioare, cu-
prind:
1. Reflexia meditativa
2. Acîunea.
CAPITOLUL I
Reflexia meditativa. *
Vom adauga in supliment studiul igienei corporate

in raporturile sale cu modul de energie speciala pe
care 1-am luat ca subiect de studii, adica in munca
intelectuala.
Zicem reflexie meditativa, pentru a deosebi acea-
sta lucrare intelectuala de lucrarile asemanatoare.
Prin aceste cuvinte nu inêlegem insa starile de
visare, in deosebi visarea sentimentala, care este cum
vom vedea unul din du?manii impotriva carora tre
bue sa luptam cu toata energia in opera stapanirii
de sine. Pe cand in visare atenîa dormiteaza, las&nd
Educaîa vointei 7
98 JULES PAYOT
firul ideilor §i simîmintelor sa se legene lene? in

con^tiinâ, de care se leaga la intamplare, dupa pla-
cul asociajiilor de idei §i adesea in felul cel mai ne-
prevazut, reflexia meditativa nu lasa nimic la intam
plare.
Cu toate acestea ea se deosebe$te de studiul care
tinde a ca§tiga cuno?tinê precise, in sensul ca nu
urmare§te „innobilarea sufletului" ci „faurirea lui“ .
In adevar, ceea ce urmarim prin studiu, este sa
cunoa§tem; in reflexia meditativa e vorba de cu
totul altceva. Scopul este de a ne starni in suflet
mi$cari de ura sau de iubire. In studiu suntem sta-
paniî de procurarea adevai-ului, in reflexia medita
tiva nu ne ingrijm de adevar ; preferam o, minciuna
folositoare unui adevar neprielnic ; toata cercetarea
noastra este stapanita exclusiv de un motiv de uti-
litate.
Spre a intreprinde cu folos aceasta lucrare, se cere
sa fi studiat foarte de aproape psihologia. Trebue
sa fim familiarizaî cu cele mai mici amanunte asu-
pra firii noastre. Trebue sa cunoa;tem mai ales
cauzele faptelor noastre intelectuale §i ale vrerilor
noastre. Trebue sa fim bine lamuriî asupra rapor-
turilor dintre aceste fenomene, sa fi cercetat inrau-
rirea lor reciproca, asociaîile ?i combinaîile l o r ;
sa cunoa?tem ?i inrauririle mediului fizic, intelectual
§i moral asupra vieîi noastre psihologice.
Toate acestea cer o mare obi^nuinâ de observaîe,
?i de observaîe ascuîta., subtila, urmarita anume
din acest punct de vedere utilitar.
Inca odata, sarcina noastra este de a cauta cu rab-
dare toate motivele care sunt in stare sa trezeasca
in noi avanturi de iubire sau de ura, de a inchega
alianê §i combinaîi intre idei §i idei, intre imele ?i
altele dintre simîminte §i intre idei $i simîminte,
sau de a rupe asociaîile ce le credem vatamatoare.
Avem de asemenea sarcina de a folosi toate legile
atenîei §i memoriei, a §terge sau a intipari in con-
E D U C A flA V O I N fE I 9?
$tiinâ ceea ce credem folositor. Trebue sS facem sa

se „distileze“ in sufletul nostru ideile §i simlimin-
tele folositoare ?i sa transformSm tot ce este idee
abstracta in afecîune sensibilS, vie. Reflexia me-
ditativS ?i-a ajuns $inta cand a starnit in suflet pu-
ternice pomiri de iubire sau repulsiuni energice. Pe
cand studiul tinde a afla, a eunoa$te, reflexia tinde
la fapte.
DacS ne gandim cS fapta este totul la om, ca ea
nu preûe^te decat in mSsura in care lucreazS, cu
folos ; daca, pe de alta parte, ne vom aduce aminte
ca faptele sunt in unanimitate provocate de stari
afective, vom inêlege indata insemnStatea capitals
de a studia bine mecanismul delicat in care se pot
desvolta §i amplifica acîunile favorabile operei
noastre.
II
In chimie, daca intr’o solute care confine mai

multe corpuri in saturate, cufundSm un cristal. din
adancimile solufiei, moleculele de aceea§i naturS cu
cristalul vine sS se grupeze incet in jurul lui, mi^cate
de o atracfie misterioasS. Cristalul se mSre$te puîn
cate puîn §i dacS starea de lini§te dureazS un timp,
sSptSmani sau luni, cSpStSm acele minunate cristale
care, prin volumul ?i frumuseêa lor, fac bucuria ?i
mandria unui laborator. Dar daca turburS cineva la
fiecare blipS Jucrarea, agitand lichidul, depunerea se
face neregulat, cristalul nu se desvoltS, ci rSmane
foarte mic. Acela$i lucru se intamplS $i in psiholo-
gie. DacS men^mem pe planul intaiu al con§tiinêi
o stare psihologicS oarecare, stSrile intelectuale $i
stSrile afective de aceea$i natura vin sS se grupeze
pe nesimjite in juru-i, printr’o afinitate tot atat de
misterioarS ca aceea a formSrii cristalelor. Daca
100 JULES PAYOT
aceasta stare e menînuta mult timp, ea poate orga-

niza in juru-i o masa considerabila de puteri, sa
ca^tige intr’un chip hotaritor o stapanire aproape de-
savar§ita asupra con^tiinjei, innabu§ind orice . alta
stare sufleteasca.
Daca aceasta „cristalizatie“ s’a operat cu incetul.
fara sdruncin, fara intreruperi, ea capata un carac-
ter de remarcabila soliditate. Grupul astfel organizat,
are ceva puternic, cald, definitiv. 5->i notaji ca nu
este poate nicio idee care sa nu fie in stare, daca
voim, sa-$i creeze in noi un „clan“ , o grupare nu-
meroasa. Ideile religioase, simîmantul matern, dar
§i simîminte urate, ru§inoase, ca de pilda iubirea de
bani pentru ,bani, pot ajunge in noi la atotputer-
nicie.
Sunt rari insa oamenii ?i mai ales oamenii tineri
la care se formeaza marea lini^te trebuitoare ace-
stei opere de inalta cristalizare. Studentul duce o
vieaâ prea lesnicioasa ?i prea variata, mai ales la
Paris §i in alte ora§e mari. Un val de afaâri. de
ispitiri de tot soiul vin sa bata la poarta con^tiinêi
lu i; ideile navalesc una dupa alta ; dupa un sim-
îmant vin sa-1 asalteze intr’o goana nebuna, doua-
^ zeci, treizeci de alte simîminte. Adaugaî la acest
' torent miile de sensaîi care napadesc simûrile;
\mai puneî cursurile, carîle, ziarele, convorbirile,
$i nu vefi putea asemana aceasta goana prin con-
1 $tiinâ decat cu un $uvoiu navalnic care se izbe$te
cu furie ?i cu un vuiet asurzitor de bolovanii din
albia apei.
Acei care se reculeg o clipa ?i care, dincolo de
momentul de faâ, incearca sa prevada viitorul, sunt
foarte pu|in numeroî. E a$a de bine sa te la§i in
voia acestei navale de impresii desordonate, sa te la?i
ameît ?i dus de valuri. Aceasta cere a?a de putina
incordare din parte-î. De aceea, cum observa Chan-
ning in ..Educaîa personala“ , cei mai mulî oameni
se cunosc atat de puîn pe ei inîiji, cat cunoa§tem
noi ârile din cantrul A friceix). Ei nu §i-au intors

niciodata privirile dela lumea exterioara, spre a §i
le indrepta asupra lor in§i§i, sau mai just, fiindca
§i-au deschis con$tiinâ numai pentru lucrurile din
jurul lor. nu au avut niciodata curajul ca sub acest
puhoiu venit din afara sa caute a-$i sonda adancul
solid §i statomic al fiinjei lor proprii.
§i astfel ace§ti oameni tree prin vieaâ purtaî de
evenimentele exterioare, fara originalitate, fara sta-
panire de sine, ca frunzele purtate de vartejuri.
Folosul. ce 1-ar putea trage din experienêle lor, e
nul, fiindca aî lasa privirea sa rataceasca asupra
atator lucruri, e tot una cu a nu vedea nimic. Numai
acei oameni pot culege experience bogate, facand
descoperiri de tot felul, care, cu tot $uvoiul impre-
siilor ce-i cuprind, nu se lasa tariî, ci i§i pastreaza
sangele rece trebuitor pentru a observa §i a refine
intamplarile, ideile, simfjpiintele ce tree inaintea
ochilor §i minfii lor, supunandu-le apoi operei de
selecfie §i de asimilare necesara.
Odata ce devenim cu totul con$tienfi de finta ur-
marita de a ne intari voinfa §i in deosebi voinfa noa-
stra de a munci, trebue sa facem triajul tuturor in-
prejurarilor exterioare, a tuturor impresiilor, ideilor
?i simfimintelor. silind forfele folositoare sa se
opreasca, sa-§i produca pe de-a-intregul efectele, la-
sand sa treaca puterile vrajma§e, fata sa le dam
cea mai mica atenfie. Taina succesului este de a ne
folosi de tot ce poate servi scopurilor noastre.1
1) Aceasta acum emoizei de ami, cand a fost scrisa acea-

sta carte tn. tr.).
102 JULES PAYOT
Munca psihologului este deci lamurit indicata prin

toate studiile precedente. Iata-le in linile lor m ari:
1. Cand un simtimant prielnic intra in con§tiin|a
noastra, trebue sa-1 impiedecam de a trece repede,
ajintind intreaga noastra atenfie asupra-i ?i silindu-1
sa trezeasca ideile ?i celelalte simîminte favorabile
ce poate trezi. Cu alte cuvinte sa-1 silim sa produca,
sa dea tot ce poate da.
2. Daca un simîmant de care avem nevoie re-
fuza a se trezi in noi, sa cercetam cu care idee, sau
cu care grup de idei poate avea oarecare legaturi,
fixandu-ne atenîa asupra acestor idei, reînandu-le
puternic in con^tiinâ §i a?teptand sa se trezeasca
acest simîmant dorit, prin jocul firesc al asociaîei.
3. Daca da navala in conjjtiinta noastra un sim-
$imant nefavorabil operei ce urmarim, sa nu-i da-
ruim nicio atenjie, cautabd a nu ne gandi la dansul,
ci a-1 face sa piara intrucatva, din lipsa de hrana.
4. Daca un simtimant nefavorabil s’a intarit ?i
se impune atenîei noastre, a$a incat sa nu-1 mai
putem alunga, sa exercitam o critica necrulatoare
asupra tuturor ideilor de care atama insa?i obiectul
acestui simîmant.
5. Sa avem asupra imprejurarilor exterioare ale
vieîi o privire patrunzatoare. mergand pana la cele
mai mici amanunte, in a$a fel incat sa folosim cu
inteligenâ toate resursele $i sa evitam toate pri
mejdiile.
Acesta este, ca sa zicem a$a, programul general
pe care trebue sa cautam a-1 aplica.
IV
Sunt insa cateva puncte asupra carora trebue sa

staruim.
Cand studentul se va fi patruns de necesitatea de
a nu mai „fugi de el insu$i“ , cand va fi inêles desftul
de bine ca distracjia e o slabiciune care s’ar putea
asemama cu tremurul membrelor, el va §ti sa ga-
seasca momente pentru reculegere. Nu-?i va mai
impra$tia spiritul, cum fac toî camarazii s a i; nu va
citi zece ziare pe zi ; nu-iji va mai pierde timpul
iucand carî, discutand cu inverûnare asupra unor
lucruri de nimic $i ameîndu-se in tot felul ; va con-
sidera ca o cinste sa fie stapan pe sine §i nu se va
lasa in voia ?uvoiului care duce pe ceilalî.
Dar mijlocul cel mai sigur de a ajunge la aceasta
stapanire de sine, este de a de?tepta in sufletul
nostru reflexiuni vii sau repulsiuni energice. Stu
dentul va cauta deci, prin reflexii simple, familiare,
sa se sileasca a iubi munoa, a uri vieaâ neroada,
moleîta §i fara rost a leneûlui. Experienâ lui pro-
prie ii va insufla mereu aceste reflexiuni pe care nu
le va lasa sa fie u$or alungate din minte de alte
idei, ci va avea grija sa le pastreze, sa le guste pe
indelete, silindu-se sa le mad desvolte. sa le lar-
geasca tot mai mult. In loc de a gandi numai cu
vorbele, ca oamenii de rand, va cauta sa priveasca
obiectul gandirii lui concret ?i înand seama de toate
imprejurarile. A privi in general, ca din fuga, este
metoda spiritelor lene$e. Spiritele active ?i chib-
zuite, lasa dimpotriva sS se filtreze, sa se distileze
in gandire picatura. cu picatura diferitele puncte ale
meditaîei, sa-?i creeze „fagurul lor de miere“ *).1
1) G. ^SandL „Scrisoare catre Flaubert".
104 JULES PAYOT
Fiecare §tie §i repeta, de pilda, ca munca aduce o

mulîme de placeri de tot felul ?i le in$ira pe rand :
mai intai o puternica satisfac1;ie a amorului propriu,
apoi bucuria mai inalta de a-?i simî faculta$ile oê-
lindu-se, de a produce mul|umire parin'îlor, de a-?i
pregati o batraneê fericita. Studentul nostra nu
se va mulûmi catuî de puîn cu o asemenea enu-
marare, care este numai verbala. Cuvintele sunt
ni$te semne scurte, indemanatice. care iau in gan-
dire locul lucrurilor, care sunt aproape intotdeauna
complexe, impovaratoare §i care silesc pe om la o
sforfare de gandire cu atat mai insemnata cu cat
sunt mai numeroase amanuntele. Astfel, spiritele
mediocre se multumesc numai cu cuvintele, gandin-
du-se la lucruri abstracte, moarte, a$a incat rasu-
netul lor in vieaâ interioara e nul.
De altfel cine nu vede ca vorbele se urmeaza
foarte iute §i ca din multimea de imagini invocate
de dansele, niciuria nu ajunge a fi pe deplin limpede,
lamurita ? Rezultatul acestor evocaîi superficiale,
este pentra spirit un fel de osteneala stearpa, un
fel de zapaceala, produsa de mi§unarea acestor ima
gini care se pierd. Leacul acestei boli, este de a
privi lucrurile in amanunt §i limpede. De pilda sa
nu spui cu u?urinâ : „parinîi mei au sa fie- mul-
tumiî!“ . Aminte^te-î de tatal tau ; prive§te bucuria
lui la fiecare din succesele tale ; vezi-1 in inchipuirea
ta primind complimentele prietenilor, familiei ; in-
chipue-î mandria mamei tale, placerea ei de a se
plimba in vacanâ la braûl fiului ei de care e man-
dra ; prive?te in gand la masa de seara la care se
vorbe?te de tine ; pana ?i nevinovatele reflexii ale
surorii tale mai mici care se gandeijte la tine, tre-
bue sa î-le inchipui, sa le gu?ti cu placere. Cu alte
cuvinte, cauta ca prin evocarea lamurita a cutaror
gesturi, a cutaror vorbe sa gu?ti adanc fericirea
acestor fringe iubite care i$i impun cele mai grele
iertfe, care se lipsesc adesea de multe lucruri, spre
EDUCATIA VOINfEI 105
a-ti face tie tinereêa mai fericita, luand asupra lor

greutatile traiului pentru a-î u§ura îe umerii.
$i tot astfel va trebui sa-î imaginezi pana la cele
mai mici amanunte concrete bucuriile unei batraneê
care incoroneaza o vieaâ de m unca: autoritatea
cuvantului, a scrisului tau, respectul tuturor ma-
rilor interese ce prezinta vieaâ, chiar daca e lipsita
de toate placerile materiale. De asemenea trebue
sa ne patrundem pe indelete de temeiurile neatar-
narii ce ne da munca, simîmantul de putere, de
tarie ce desvolta, fericirile nenumarate ce procura
celor energici, sau placerile ale caror farmec le in-
doie^te.
Cand a meditat cineva asupra tuturor temeiurilor
acestora §i a altora inca, cand a lasat gandirea sa
se imbuibeze mult timp de parfumul lor, e cu nepu-
tinâ sa nu-î invioreze voinâ un entuziasm li-
ni§tit dar barbatesc. Dar, inca odata. cand se iveijte
o inclinare, un dor de silinâ, trebue sa starui sa-i
dai toata intinderea, toata taria. Chiar daca e vorba
de un simîmant introdus in con?tiinâ pe nea^tep-
tate de un eveniment exterior, de pilda de o cere-
monie in onoarea vreunui savant, trebue sa cautam
neaparat a-1 desvolta, a-1 intari.
E de prisos sa mai spunem ca atunci cand impre-
jurarile fac sa se nasca un desgust pentru anumit
fel de vieata §i cautam a-1 inlatura, trebue neaparat
sa ne dam bine seama de aceasta, in amanuntele
cele mai precise. Trebue, ca sa zicem a§a, sa ru-
megam, adica sa repetam mereu in gand toata uraê-
nia vieîi trandave. Cineva din antichitate a facut
observaîa, ca daca inghiî un graunte de piper,
nu-1 simî; daca insa il porî in gura in toate par-
tile $i-l mesteci, limba $i cerul gurii simt o iuteala
care te face sa stranuî $i sa-î lacrimeze ochii. Tot
astfel, in inêles figurat, este cazul cu vieata tran-
dava §i senzuala : daca o rumegam, ea provoaca in
noi desgustul §i ru§inea. Acest desgust nu trebue
106 JULES PAYOT
sa se atribue numai raului de care suferim, ci tu-

turor lucrurilor de care atarna §i care atarna de el.
Nu trebue sa facem ca lacomul acela pe care 1-a
oprit doctorul sa manance pepeni, deoarece i s’ar
putea intoarce boala : „nu mai mananca fiindca il
ameninâ doctorii cu moartea; se chinue insa $i
vorbe§te mereu de aceasta lipsa ; vrea cel putin sa
-vada pepenii $i socoate foarte fericiî pe acei care
pot sa manance. De aceea trebue nu numai sa urim
vieaja trandava, aceasta stare nenorocita in care spi-
ritul neocupat, pustiu, se sfa?ie singur, devine prada
preocuparilor josnice, absurde ?i trebue sa ne ferim
a invidia vieafa celor lene?i ?i a vorbi de ea. Trebue
sa dispreûim pe camarazii care ne predispun la
trandavie, precum ?i placerile ce ne mana spre acest
viciu. Intr’un cuvant, trebue sa urim nu numai
boala, ci §i pepenele care provoaca intoarcerea ei.
Dupa cum se vede, taina cea mai mare spre a
intari in noi un simfimant oarecare, este de a
menîne mult timp in con$tiinâ ideile de care atarna,
de a da acestor idei un relief, o vigoare, o preciziune
pronunfata. $i. spre a se ajunge aici, este nevoie
neaparata de a se patrunde concret amanuntul viu
.§i caracteristic. Aceasta metoda permite simîman-
tului sa se desvolte prin atracîa ce exercita asupra
sim|imintelor asemanatoare ?i prin bogajia teme-
iurilor care se trezesc unul pe altul.
In sprijinul acestei lucrari, s’ar putea intrebuinâ
citirea unor anume carî, in scopul de a favoriza
incolîrea cutarui simtimant particular ce urmarim.
Exemplele ce le vom desvolta in partea practica a
acestei carji, vor putea fi de mare ajutor acelora
care nu au deprinderea reflexiilor de acest fel. Toate
carîle care descriu binefacerile sau bucuriile stu-
■diului $i a muncii in genere §i uraênia unei vieî
trandave, de alta parte, ajuta minunat acest scop.
Citirea unor memorii ca ale lui Stuart Mill, a scri-
sorilor lui Darwin, poate avea efecte foarte bune

in aceasta chestiune.
Daca meditaîa este bine condusa, daca am §tiut
sa facem §i inauntru §i in afara calmul, lini^tea care
ingadue undelor emotive de a patrunde pana in
adancimile con?tiinêi, vom ajunge desigur la o ho-
tarire. Nu trebue sa se creada ca toate eforturile
acestea ar veni in ajutorul propa?irii noastre. Dupa
cum observa Mill. „Cand omul e in aceasta stare
excepîonala, nazuinêle §i facultaîle lui devin mo-
delul dupa care el compara §i judeca simtimantul
$i acîunile lui de alta data. Tendinêle obi§nuite se
modeleaza §i se potrivesc dupa aceste mi^cari de
excitable nobila, cu tot felul lor fugitiv. Se intampla
cu noi acela$i lucru ca §i cu acele instrumente care
se zice ca devm mai bune sub degetele unui mare
artist. Cand am cercetat cu o privire hotarita toata
viea|a noastra, e cu neputinja ca ea sa nu prezinte
pentru noi la un moment dat o insemnatate cu totul
alta decat atunci cand trae?ti de azi pe maine ?i,
cand ai gustat in imaginable toate bucuriile ce le
da munca §i ai suferit toate amaraciunile vietii in-
tunecoase a unui om lipsit de vointa, nu se poate
ca toata gandirea noastra §i intreaga noastra acti-
vitate sa nu primeasca un puternic imbold. Din ne-
fericire, daca nu ne intoarcem adesea la desenul
schiât, spre a completa planul §i a-i accentua tra-
saturile, $uvoiul atatarilor exterioare trecand din
nou prin con§tiinta, vom pierde totul. Pornirile cele
bune daca nu le reinnoim, nu vor produce recolta
faptelor.
108 JULES PAYOT
V.
Este a§a dar de o im portant capitals de a nu

ne grabi sa ne aruncam din nou in noianul impre-
siilor din afara. Trebue sa ne reculegem, sa dam
avanturilor de entuziasm puntru munca §i de re-
pulsiune pentru lene timpul de a-$i atinge înta,.
adica de a produce hotariri ferme.
Hotarirea vie, limpede formulata, este in opera
aceasta a reinnoirii de sine, de o trebuinâ absoluta.
Sunt oarecum doua feluri de hotariri, amandoua
produse de meditate, sunt hotaririle cele mai gene
rate, care imbratiêaza intreaga existenja, care in-
drumeaza lamurit vieaâ spre un êl aniunit. Aceste
hotariri vin in genere in urma unor lungi $ovairi
intre mai multe feluri de yieaâ cu putinâ. $i, mai
in genere inca, ele sunt sfar§itul unor lupte grele ;
ele arata in sufletele cele mari respingerea brusca,
definitiva, intr’um avant de entuziasm, a sugestiei
atat de puternice a staruinêlor familiei §i a rela-
îilor cu prejudecaîle moderne, care tind a indrepta
vieaâ tanarului pe drumul batatorit de muljimea
cea mare.
Pentru sufletele slabe, pentru firile molatice, ho
tarirea e pacea ru$inoasa §i mi$elnica a celor invinfi,
e triumful mediocritaîi, parasirea definitiva a ori-
carei incercari de lupta, impacarea cu o vieata co-
rauna, ?tearsa. urata §i refuzul de a mai asculta de
indemnurile unui ideal mai inalt, care nu se potri-
ve$te cu sufletul lor vulgar. Intre aceste doua ca-
zuri foarte diferite, care ajung la hotariri nestra-
mutate, se gasesc toate gradele slabiciunii tinerilor,
care uneori se regasesc pe sine, dar care nu pot inna-
bu§i glasul ce-i chiama la o vieata superioara $i care,
• EDUCAJIA VOINTEI 109
din lipsa de voinâ, recad mereu in felul de vieaâ

ce dispreûesc. Sclavi revoltaî §i amaraî care nu
se invoiesc ca ceilalji, cu decaderea lor, care simt
frumuseêa unei vieî de munca, dar nu sunt in
stare a m unci; care sufera din cauza uratei vieji de
trandavie, dar nu fac nimic pentru a ie?i din aceasta
vieaâ. Ni?te sclavi insa pe care cunoa^terea legilor
psihologiei ii poate libera daca nu-§i pierd prea
curand nadejdea rascumpararii lor $i daca nu pre-
tind ca aceasta sa se faca a$a deodata, imediat.
Daca aceste hotariri au o atat de mare insemna-
tate, e pentru ca ele sunt intru catva o incheiere, o
traducere in forma precisa §i scurta a unei nenu-
marate cantita|i de cerinê, de experience, de re-
flexii. de citiri, de simîminte, de inclinari.
De pilda pentru direcîa generala a purtarii, tre-
bue sa alegem intre cele doua mari ipoteze asupra
universului. Sau vom admite impreuna cu scepticii
■ca lumea a$a cum exista este intru catva rezultatul
unor fericite intamplari care nu se vor mai repeta,
ca prin urmare voinâ, con?tiinCa, nu s’au ivit pe
acest pamant decat din intamplare, sau admitem teza
contrarie ca universul este pe cale de evolujie spre
o desavar§ire din ce in ce mai inalta.
Teza sceptica are de partea ei un singur argu
ment, ca noi nu §tim nimic, ca suntem inchi$i in
acest Cinut departat al naturii, in aceasta mica ce-
lula ?i ca ar fi o indrazneaâ pretence din partea
noastra de a considera ca legi universale nimicul ce
cunoa?tem. Teza contrarie are de partea ei adevarul
de fapt §i intru catva stapanirea acestuia. Nu cu-
noa$tem decat lumea noastra, dar aceasta lume este
ordonata $i de multa vreme, caci vieaâ presupune
neschimbatoarea stabilitate a legilor naturii. Daca,
de pilda, astazi impreuna cu calitajile vazute ale
graului, exista $i calitati hranitoare, apoi maine poî
vonstata caractere diferite, iar poimaine proprietaî
veninoase ; niciun fel de alta vieaCa nu se va putea
110 JULES PAYOT
organiza. Legile naturii traesc, deci sunt statornice.

Vieaâ datand din perioade silurice. aceasta inseamna
ca sunt cateva milioane de ani de cand legile naturii
sunt ceea ce sunt.
De aceea spuneam ca teza „moralista“ are de
partea ei adevarul. Evoluîa lumii, care Jine de mi
lioane de ani, a produs fiinê cugetatoare ?i aceste
fiinê cugetatoare au creat fiinê morale. Trebue sa.
admitem deci ca mersul lucrurilor tinde spre gan-
dire §i moralitate. Istoria naturala 51 Istoria ome-
nirii ne invaâ ca toate grozaviile acelei lupte pentru.
train au ajuns la formarea unei omeniri superioare.
Pe de alta parte, gandirea cuprinde in sine ordi-
nea §i statornicia, intocmai ca $i vieaja. Haosul nu
se poate inchipui. A gandi inseamna a organiza, a
clasa. $i oare nu sunt gandirea ?i con^tiinâ singu-
rele realitaî pe care le cunoa^tem ? Iar a admite
teza sceptica, ce ^lta inseamna aceasta decat a se
proclama ca singura realitate cunoscuta este o hi-
mera ? A proclama aceasta, nu are niciun inêles
pentru noi. Sunt ni$te propoziîi pe care le rostim
fara a avea nimic la spatele lor. Argumentele in fa-
voarea tezei moraliste sunt deci foarte tari teore-
tic, iar in practica ele sunt hotaritoare. Teza scep
tica nu ajunge la altceva decSt sa indreptaêasca
egoismul personal de a nu recunoa?te alta valoare
decat abilitatea. Dac§ prime§te ?i virtutea unele
laude, este numai cu titlu de dibacie superioarS.
Sa adaugam la aceste temeiuri ca alegerea nu
este facultativa, ci obligatorie, caci a nu alege, in-
seamna totu$i in acest aaz a alege. A primi o vieaâ
de lene §i de placeri, inseamna a admite de fapt
ipoteza ca viaâ omeneasca nu are alt pre^ decat
ca instrument de placere. Aceasta este insa o teza
care, de$i simpla ?i naiva, nu e mai puîn meta-
fizica. Mul$i oameni sunt mai metafizici decat i$i
inchipue ; sunt fara s’o §tie, asta e totul
Este dar cu neputinâ a nu se alege intre cele
educatia vousrpEi 11 1
doua mari ipoteze metafizice. Aceasta alegere poate

veni dupa an> de studii §i de chibzuire. Apoi, intr’o
buna zi, un argument capata un relief mai viu, fru-
museêa §i inalîmea tezei moraliste covarêsc su-
fletul omului •§i prime?ti fara zabava aceasta teza,
fiindca numai ea da o raîune existenêi noastre,
dand $i un inêles sforârilor noastre spre mai bine,
in lupta contra nedreptajii ?i imoralitaîi. De aici
incolo alegerea fiind facuta, nu mai ingaduim un
singur moment evenimentelor sceptice sa ne pa-
trunda in spirit, le respingem cu dispref, fiindca este
o datorie superioara a placerii de a filosofa, datoria
de a lucra §i de a lucra cinstit. I|i paze?ti cu ravna
datoria ta morala care devine un principiu de vieaâ
§i da existenêi noastre un farmec, o fragezime, o
inalâre ideala, pe care niciodata nu o vor recunoa-
?te diletanîi, a caror gandire ramane neputincioasa
de a produce afecîuni §i o activitate solida §i bar-
bateasca.
Vieaâ este indrumata, dupa aceasta hotarire so-
lemna. Faptele noastre nu mai sunt lasate in voia
evenimentelor exterioare. Nu mai putem fi un in
strument docil in mainile unor oameni mai energici.
Chiar batuî de furtuna, vom §ti sa ne pastram
calea; suntem cop|i pentru sarcinile superioare;
aceasta hotarire e ca tiparul pentru monede. Uzarea
va putea ?terge cateva trasaturi, se vor cunoa§te
insa intotdeauna liniile mari ale chipului gravat in
bronz.
Aceasta mare hotarire morala trebue sa fie inso-
tita la omul de munca de o alta hotarire : intocmai
ca Hercule, tras intr’o parte §i in alta de viciu §i
de virtuî, el va trebui sa primeasca cu hotarire
vieaâ de munca $i sa respinga trandavia. Aceasta
in ce prive?te hotaririle generale ce nu se iau decat
odata in vieaâ, hotaririle solemne ca primirea unui
ideal, afirmarea unui adevar sfinît.
Dar scopul fixat nu-1 vom putea atinge dintr’o-
112 JULES PAYOT
data. Un studiu atent ne aratS care sunt mijloa-

cele cele mai nimerite pentru atingerea acestui scop,
dar aceste mijloace trebue sa voim sS ni le insu$im
$i orice vrere cuprinde in sine o hotSrire. Aceste
hotSriri parîale devin insS foarte lesnicioase, in
data ce a fost luatS temeinic hotSrirea cea mare.
HotSririle parîale decurg din cea principals, cum
decurg corolarele din teorema. Putem totu§i, dacS
ni-e greu sa luSm o hotarire particulars, cum ar fi
de pildS traducerea unui text oarecare din Aristotel,
sS ne gandim la temeiurile care pot da imbold la
aceastS lucrare ; dacS textul in sine e neplScut, nu
se poate afirma insS cS efortul trebuitor pentru a
scoate dintr’o paginS un inêles pe care poate nu
1-a avut niciodatS, nu ar fi o gimnasticS viguroasS
§i numai atunci devii comptient de marea pStrun-
dere de spirit ce desvoltS aceastS luptS pas cu pas,
cu fiecare cuvant, cu fiecare propoziîe. precum ?i
de sfor^Srile necesare pentru a gSsi un $ir logic,
cand dupS opt zile de trudS fyi aplici facultSîle oje-
lite la o paginS din Descartes sau la un capitol din
Stuart Mill. E?ti ca unul din acei soldafi romani
care faceau exerciîi cu o povarS indoitS decat cea
cerutS in timp de rSzboiu. Rar se intamplS ca, ho-
tSrirea cea mare fiind prezentS in minte, sS nu
ajungS cateva consideraîi simple, familiare ?i 1S-
murite cu privire le unele hotSriri deosebite, pentru
a pune in mi§care voinâ.
Cele expuse panS aici, ne aratS de ce element ne-
cesar succesului in inva^Smant se lipsesc profesorii,
cand nu se ingrijesc ca fiecare ramurS de studiu sS
fie precedatS de o expunere cat se poate de convin-
gStoare a marilor foloase generale §i particulare ce
vor trage elevii din aceste studii. Pot spune, in ce
mS prive$te, cS am studiat ani intregi latina, al
cSrei folos nu mi 1-a arStat nim eni; pe de altS parte
eu am vindecat de acest desgust pe un numSr de
eievi, numai punandu-i sS citeascS §i completandu-le
E D U C A flA VOUSTfEI 113
apoi minunata expunere a lui Fouillee asupra tre-

buinêi studiilor clasice.
VI
Cu toate acestea se va ivi de buna seama o obiec-

(iune indaratnica in spiritul unora dintre cititori.
Ei au auzit atat de des repetandu-se ca este o nepo-
trivire intre activitate $i medita(ia prelungita $i ca
cugetatorii sunt de obiceiu pujin apleca(i spre vieaâ
practica, incat pentru acjiune folosul reflexiei me
ditative prelungite nu li se pare prea sigur. Aceasta
fiindca ei confunda pe acei care se agita numai, cu
oamenii de acîune intr’adevar vrednici de acest
nume. Omul agitat, sbuciumat, e contrariul omului
de acîune. Cel dintaiu are nevoie sa lucreze, dar
activitatea lui multipla se compune din ac(iuni fara
legatura de azi pe maine. Deoarece insa toate suc-
cesele in vieaâ, inclusiv cele in politica, nu se pot
capata decat printr’o continuitate de eforturi in ace-
ea§i direcjie, sbuciumul acesta sbamaitor face mult
sgomot dar treaba, §i mai ales treaba buna, pu(ina
sau de loc.
Activitatea ordonata, bine indrumata , sigura de
sine, implica o meditate adanca. $i tofi oamenii
mari activi, ca Enric al IV-lea ?i Napoleon, chib-
zuiau multa vreme inainte de a intreprinde ceva,
fie ei in§i§i, fie prin mini?trii lor. (Sully). Cine nu
mediteaza, cine nu are pururea prezent in minte
scopul general ce urmare?te, cine nu cauta cu toata
straduin(a cele mai bune mijloace pentru a atinge
scopurile par(iale, ajunge, vrand nevrand, jucaria im-
prejurarilor. Neprevazutul il turbura, silindu-1 sa
intoarca mereu carma in alta direc(ie §i sfarînd
prin a pierde d i r e c t generala ce trebue sa urma-
114 JULES PAYOT
reasca. Cu toate acestea vom vedea ca acîunea tre-

bue sa insoêasca intotdeauna reflexiunea medita-
tiva ; singura aceasta din urma nu ajunge, de?i ea
este condtyia trebuitoare a oricarei vieî active §i
rodnice.
Zicem condiîa trebuitoare. fiindca suntem, mai
mult decat ne gandim, ni$te straini pentru noi in
line. Ar trebui cu drept cuvant sa fim mahniî cand
vedem ca nu e niciunul la mie omul adevarat: mai
toî sunt in purtarea $i in faptele lor particulare ca
ni$te papu§i, mi^cate de o suma de forê neasemanat
mai puternice decat ale lor. Ei nu-?i traesc vieaâ
proprie mai mult decat o archie de scandura arun-
cata intr’un §uvoiu ?i tarita fara sa $tie de ce §i
cum. Ace$ti oameni pot fi asemanaî ?i cu ni^te
sfarleze care se invartesc, dar nu-$i pot da seama
de vantul ce le pune in mi^care. Educaîa, suge-
stiile atat de puternice ale graiului, apasarea peste
masura de puternica a opiniei camarazilor §i a lumii
in genere, proverbele, axiomele cu impresia ce pro-
duc $i in sfar$it inclinarile fire^ti, mana pe cei mai
mulî dintre noi. $i sunt foarte rari aceia care
tariî de atatea curente nebanuite i$i indreapta mer-
sul lor spre un liman ales de mai inainte §i §tiu a
se opri la timp, pentru a-?i cauta pimctul de orien-
tare spre calea dorita.
Chiar §i pentru acei care indr3znesc a incerca
aceasta recucerire de sine e atat de restrans popasul
acestei incercari ! Pana la douazeci ?i $apte de ani,
tanarul e impins de val, fara a se gandi prea mult
la soarta sa ?i cand incepe a voi sa-si ia direcîa
vieîi, e prins in ni?te §uvoaie care il tarasc fara
voie. Somnul ia a treia parte din timp ; lucrurile
de toata ziua, imbracatul, masa, mistuirea, cerinêle
lumii, ale funcfiei, indispoziîile. bolile ii lasa foarte
puîn timp pentru vieaâ superioara. Inainte, me-
reu inainte ! Zilele tree §i e§ti batran cand incepi
a$i vedea limpede vieaâ.
EDUCATIA VOINfEI 115'
De aici vine acea putere uria§a a Bisericii cato-

lice *) care §tie unde duce pe oameni ?i care, pusa
in cuno§tinâ celor mai adanci adevaruri ale psi-
hologiei practice, prin spovedania §i calauzirea su-
fletelor, a^terne un drum larg pentru turma cea
mare a papu§ilor, sprijina pe cei slabi cand $ovaie
§i impinge intr’o direcîe simîtor de uniforma acea-
sta mulîme, care fara ea s’ar fi coborit ori ar fi
ramas, din punct de vedere al moralitaîi, pe aceea§i
treapta cu animalele.
A$a e ! tot tineretul sufera intr’o masura de ne-
crezut de sugestiile venite din afara. Familiile de
filosofi sunt rare §i de aceea sunt rari copiii care pri-
mesc o educate raîonala. Dar §i aceia care primesc
o asemenea educate, se vor invarti intr’o atmosfera
de nerozii, datorita nu numai servitorilor ?i servi-
toarelor cu mentalitatea lor, ci $i unor prieteni ai
familiei care stau cu totul sub inraurirea „opiniei
publice", cu toate scaderile ei. Toî ace$tia vor im-
buiba mintea copilului cu formule care „au trecere"
In societate. Chiar daca familia a ridicat bariere
puternice impotriva diferitelor prejudecaî, copilul
are de atatea ori profesori care reflecteaza foarte
puîn §i colegi molipsiî de spiritul comun. Mai m u lt:
traind printre semenii sai. copilul cel mai bine edu-
cat, va trebui sa se deprinda cu limbajul celor mai
mulî dintre ace$tia.
Se $tie insa ca acest limbaj este de origine popu-
lara 12). Muljimea §i-a alcatuit un limbaj dupa chipul
ei, varsand in acest limbaj toata mediocritatea $i un
1) Autorul vorbe$te de puterile Bisericii catolice, aceasta

fiind biserica najiei sale, far5 a releva celelalte biserici
cu aceea$i menire moralizatoare (n. tr.).
2) Este vorba brobabil prin afirmarea de „origine popu-
lara“ in sensul de limbaj comun, vulgar, de acel jargon
a] limbii mahalalelor, iar nu de limba poporului rural,
limba najiunii, pe care faranimea o pastreaza, nu o strica
(n, tr.).
116 JULES PAYOT
dispre^ pentru expresii, pentru idei §i simjjminte

superioare ; judecata naiva, cuvinte din topor ; de
toate se gasesc in acest limbaj, o mulîme de aso-
ciaîi de idei disparate ; apoi cuvinte de lauda pen
tru bogaîe, pentru putere, uneori pentru fapte raz-
boini je, dar dispre^ pentru bunatate, pentru desin-
teresare, pentru vieaâ curata, pentru munca inte-
lectuala, mai ales, iar noi suferim toî in mare ma-
sura aceasta sugestie a limbajului. Voiî probe ?
Daca spune cineva: „un om mare“ . Vorba aceasta
va starni desigur idei de putere, de vieaâ pompoasa,
ceremonioasa, inainte de ideea unei mareîi morale.
Toji vor evoca pe Cesar nimeni pe E pictet! Daca
se vorbe?te de „fericire“ , se ive$te de asemenea in
data in minte ideea de putere, de bogaîe, ca ?i de
triumf, de aplauze ! Daca veî face experienja cu vreo
cincisprezece cuvinte, cele mai caracteristice din tot
ce face ca pentru un cugetator vieaâ sa merite a fi
traita $i daca simulaî ca aî fi cautand, din punct
de vedere psihologic, imaginile ce insotesc cuvantul,
ca sa nu banuiasca nimeni tinta morala a acestei
anchete, veî afla adevarul. Veî trage atunci inche-
ierea ca acest limbaj e instrumentul cel mai puter-
nic al ne^tiinêi neroade, in paguba spiritelor de
valoare.
Or, pentru vieaâ in mijlocul acestui mediu, fie-
care din camarazii studenjilor no$tri se joaca cu
teancuri de bancnote, pe care le schimba in barii
marunî pentru „cheltuielile zilnice" la diferite
„ocazii“ 1).
Proverbele. zicatorile, glumele, cuprind intr’o
forma vie §i concisa „inêlepciunea popoarelor",
adica reflecjiile oamenilor care nu cunosc regulile
elementare ale unei bune observaîi §i care habar
n’au in ce consta o experienâ doveditoare. Aceste
1) E vorba desigur de cazuri care nu se pot generaliza

(n. tr.).
EDUCATIA VOINTEI 117
proverbe repetate intr’una, capata la urma o auto-

ritate pe care n’ar fi cuminte sa o tagaduim. Vor-
be§te cineva de un tanar care-§i sacrifica proste?te
toate placerile cu adevarat demne de acest nume,
de§ertaciunea de a tari din berarie in berarie vreo
femeie grosolana $i capricioasa ? „Tinereê, n’ai ce-i
face !“ , zice cutare personaj grav, care vrea sa ex
prime idei largi. Mare noroc inca daca acesta nu
incurajeaza pe tanar sa continue, manifestand via
sa parere de rau ca pentru el „a trecut timpul" ace-
stor nebunii...
Ei bine, trebue sa avem curajul s’o spunem : ase-
menea formule consfinîte fac tinerilor raul cel mai
mare ce li se poate face, fiindca-i impiedica de a
cugeta, de a vedea adevarul. $i, deoarece in toate
tarile din Europa ?i din America tineretul e aruncat,
la ieîrea din llceu, in ora$e mari. fara nicio supra-
veghere reala, fara nicio tutela morala ; deoarece
niciodata acest tineret n’a fost prevenit impotriva
acestei atmosfere fatale de prejudecaî absurde ce se
respira in mediul studenêsc, conduita desordonata
$i adesea dezastruoasa a tinerilor se explica foarte
bine. Cetele de studenp zurbagii pe care ii desaproba
oamenii „a$ezati“ , nu sunt decat urmarea ideilor sub
orice critica din capetele acelora?i „oameni a§ezati“ ,
realizate substantial ?i obiectiv.
Sugestia imprejurarilor exterioare, sugestia me-
diului $i a limbajului, este atat de putemica incat
acei care izbutesc sa se libereze la o varsta matura,
sunt de invidiat. Slabiciunea voinêi §i puterea im-
bolditoare a inclinarilor inferioare, fac pe mulp din-
tre ei sa caute a-$i legitima prin pilduiri, prin pro
verbe nu numai tinerejea lor rasgaiata, ci $i varsta
matura care continuS vieaâ tineretei. Toate ratS-
cirile acestea acumulate de educate, exemple, lim-
baj, mediu. favorizate de inclinari, formeaza in spirit
im fel de negura deasa care denatureaza vederea lu-
crurilor.
118 JULES PAYOT
Pentru risipirea acestei neguri, nu e decat un sin-

gur mijloc : refugierea de cate ori se poate intr’o
singuratate meditativa, inlocuindu-se in minte su-
gestiile mediocre ale celor din jurul tau prin suge-
stiile vre unui spirit inalt §i lasand ca aceste su-
gestii binefacatoare sa patrunda lini^tit pana in
adancul sufletului. Singuratatea prielnica acestor
patrunderi , este u$oara studentului; niciodata dupa
aceea el nu va mai gasi o libertate a$a de deplinS
i?i este in adevar trist sa fie cineva atat de puîn
stapan pe sine intr’o epoca in care se bucura de o
neatarnare desavar$itS.
Nu e insa mai puîn adevarat ca in acest colJ re-
tras din noi inline, putem, fie prin noi inline, fie
ajutandu-ne cu reflexiile cugetatorilor, sa risipim
puîn cate puîn iluziile noastre. In loc de a judeca
lucrurile dupa preûirea altora, sa ne deprindem a
le privi in ele in?ile. Sa rupem mai ales cu obiceiul
de a judeca placerile ?i impresiile noastre dupa pa-
rerile altora. Vom vedea atunci cum oamenii care
se mulpimesc cu placeri inferioare, nefiind in stare
a ravni la placeri superioare, nu numai ca imbraca
pe cele dintai cu aparenê mincinoase, impodobin-
du-le cu toata vorbaria de laude, dar invalue in dis-
pret ?i in batjocura placerile superioare §i tot ce
e vrednic de stima.
Un filosof care cugeta $i nu se ia dupa a?a numita
opinie publica, este pentru dan?ii un visator, un
„original“ , un nebun. Omul care mediteaza, e un
„cautator de chintesente", care cade in fantana, ui-
tandu-se la stele... Toate epitetele de lauda, toate
sprintenele dactile sunt inchinate viciului, iar greoa-
iele spondee sunt pentru virtute ; pe cat e unul de
graîos, de elegant, pe atat de „aspru, rigid, pedant"
e celalalt. Insu?i Moliere, cu tot geniul lui, nu ne-ar
putea face sa radem de viciu. Nu Celimene, cocheta
fara inima §i fara pic de sinceritate e ridicola. ci lui
Alceste, omul de treaba, ale carui cuvinte ?i gesturi
dovedesc pretutindeni bun sim^ §i judecata i se

atribue calitatea de a fi comic...Jj>i elevi de aman-
doua sexele sunt cuprinî de uimire cand afla ca
omul serios, Alceste, e un „tanar elegant". Intr’a-
tata cuvantul virtute evoca puternic in mintea unora
sugestiile din limbajul de toate zilele in care s'a
aciuiat tot ce e vulgar §i josnic.
Max Muller socote$te la trei sau patru mii numa-
rul cuvintelor intrebuinâte de un Englez cultivat,
iar cele intrebuinâte de „marii maestri" la cinci-
sprezece sau douazeci de mii. Ei bine, tot ce e mare,
nobil, se gase?te in vocabularul cuvintelor care nu
sunt decat rare ori intrebuinâte in conversable
zilnice $i care formeaza deosebirea intre calabalacul
„omului de lume“ ?i graiul cugetatorilor. Din ne-
norocire, cu aceasta malware a graiului de catre gan-
dire, e intocmai ca §i cu munîi: gloata poate face
uneori cate o excursie pe culmile munîlor, dar ea
locue^te in atmosfera din vale. De aceea asociaîile
de idei, ideile amestecate, se impotrivesc oricarui
spirit inalt.
Nicole scrie in „Primejdia convorbirilor" : „Din
copilarie am auzit infaîându-se unele lucruri ca
bune, iar altele ca rele. Cei care ne-au vorbit de
dansele, ne-au intiparit in minte ideea acjiunii ace-
stor lucruri ?i suntem deprinî a le privi in acela$i
fel ca ?i a le lega cu acelea$i inclinari ?i acelea?i
pasiuni. Nu le mai judeci dupa adevaratul lor pre^,
ci dupa preful ce-1 au in parerea oamenilor".
O mai spunem odata : in reflexiunea atentiva stu-
dentul va gasi leacul ?i va invaâ sa vada prin el
insu§i. Ca se va arunca in valurile vieîi ca toî cei-
la lb se poate $i chiar trebue s’o faca, fiindca altfel
n’ar avea nicio experienâ §i nu s’ar putea feri de
nicio primejdie. Dar, dupa ce a facut experien|;a
vietii comune, trebue sa reintre in el insu?i, sa-$i
analizeze cu ingrijire impresiile. De aici incolo nu
trebue Sa se mai in?ele asupra valoarei, asupra ma-
120 JULES PAYOT
rimii §i mai ales asupra raportului lucrurilor cu el

insu§i; trebue sa indeparteze tot ce este de impor
table straina ?i astfel el va scoate din vieaba stu-
denbeasca ordinara concluzia ca, in genere, acest
fel de vieaba inseamna o jertfire a tuturor placerilor
ti'ainice, a bucuriilor inalte ?i senine ; este o jertfa
facuta vanitabii de a se crede liber, de a umplea
berariile de rasete, de strigate §i de galagie, de a
bea ca un bebiv, a se intoarce acasa pe la doua di-
mineaba, a se arata pretutindeni la brab cu femei
pe care a doua zi le poate vedea la brabul altora,
tot atat de mandri de a se afi?a cu ele.
Dupa inchisoarea din internat, dupa supraveghe-
rea atat de plina de grija a parinbilor, e lamurit ca
in purtarea fara frau a studenbilor este o manife-
stare sgomotoasa de independenta 1). Dar la ce e
buna aceasta manifestare ? Numai simbimantul real
al independenbei, aduce bucuria cea mare, restul nu
e decat vanitate. Este o prebuire foarte greîta a
produsului net de fericire ce poate aduce aceasta
vieata sgomotoasa, iar incat prive^te vanitatea, e
foarte u$or sa o satisfaci intr’un chip inteligent! Cat
de mult ramane in urma bucuria studentului de a fi
prebuit de profesori, de a trece examene stralucite,
de a se fi simbit om mare in ora;ul sau, de aceasta
mulbumire deârta a unor placeri la indemana §i a
celui mai de rand baiat de prSvSlie, care, cum §i-a
luat leafa se §i duoe „sfi petreaca" !
A§a dar, studentul s3 reintre in el insu$i §i sa
trateze cu o critica aspra toate placerile acestea care
nu aduc altceva decat oboseala $i desgust, invaluite
in vanitate §i iluzii. Afara de aceasta studentul tre-
1) Autorul vorbe^te mereu de „studenti“ nu ?i de stu-

dente, poate din cavalerism („femeia sa n’o atingi nici cu o
floare“ , a spus doar Victor Hugo) sau poate atunci cand a
scris Payot aceasta carte, numarul fetelor studente era
aproape neinsemnat. AstSzi problemele studiate in aceasta
carte privesc, deopotriva ambele sexe (n. tr.).
EDUCAJIA VOUSTfEI 121
bue sa despice una cate una toate prejudecaîle, so-

fismele ce se vantura impotriva muncii intelectuale ;
sa deschida bine ochii $i sa priveasca de aproape
?i in amarumt unele din acîunile zilnice §i din prin-
cipiile ce le conduc. Aceste reflexii sa le sprijine
cu citiri bine alese §i sa lase la o parte tot ce nu
vine in ajutorul voinêi lui. Va descoperi astfel o
lume noua ; nu va mai fi osandit, ca prizonierii in-
catu§a$i in pe§tera lui Platon, ci i?i va incorda pri-
virea cu lumina cea curata a adevarului.
Astfel i§i va creea o atmosfera de impresii sa-
natoase §i barbate?ti; va fi o personalitate, o inteli-
genâ stapana pe ea insa?i; nu va mai fi impins
in direcîile cele mai potrivnice de indemnurile ve-
nite fie dela inclinarile lui oarbe, fie dela limbajul
lipsit de orice orientare sanatoaseS, fie dela cama-
razi, dela lume, dela mediu.
Cu toate acestea, e foarte lamurit c3 putem sa ne
adapostim in singuratatea cea mai adanca §i in acea-
sta singuratate sa traim totu$i cu mintea in mediul
lumii. Singuratatea dorita este numai aceea in care
omul se retrage indepartand cu totul preocuparile
josnice, silindu-se a nu primi decat obiectele ?i te-
meiurile care pot pune in mi$care in sufletul nostril
simjimintele ce voim sa le incercam. Opera aceasta
n’are nevoie de retragere in vreo manastire $i se
impaca foarte bine cu indeletnicirile zilnice. E de
• ajuns sa cautam a ne pastra in timpul plimbarii sau
acasa la noi „o retragere launtrica" ?i a ne indrepta
atenîa vreme mai mult sau mai puîn indelungata,
in fiecare zi sau in fiecare saptamana, numai asupra
motivelor care pot pune in mi^care simîminte de
repulsiune impotriva gandurilor §i indinarilor rele,.
iar nu sa le imbr&ti$3m.
122 JULES PAYOT
VII
atunci tanarul nu numai ca va scapa de robia

sugestiilor vulgare §i de ratacirile provocate de pa-
siune ; nu numai ca purtarea lui se va modela dupa
adevar. ci va scapa $i de grave primejdii. Stapanirea
de sine inseamna nu numai scuturarea noastra de
sugestiile lumii exterioare, ci inseamna totdeodata,
$i mai cu seama, predominarea inteligenfei asupra
puterilor oarbe ale sensibilitaîi.
Daca arunca cineva o privire atenta asupra pur-
tarii copiilor, a celor mai mulî §i a marei majori
t y a barbaîlor, ramane uimit de pomirea tuturor
de a lucra dupa imboldul intaiului moment $i de ne-
putinâ vadita in care se gasesc de a-$i potrivi pur
tarea dupa scopuri ceva mai indepartate. In fiecare
clipa emotivitatea lor ii impinge la cutare sau cu-
tare isprava. Dupa o unda de de$ertaciune, ori de cu-
minênie, urmeaza in con^tiinâ lor o unda de ma-
nie, un avant de iubire, etc. £j>i daca inlaturam fap-
lele obligatorii sau obi§nuite, ramane ceva care are
drept principiu, mai ales in societate, trebuinâ de
aî atrage parerea buna a unor oameni al caror
indreptar este adesea foarte puîn ridicat.
Jj>i pomirea naiva, dar atat de putemica, a aoeluia
ce vrea sa traiasca numai dupa capul sau, sa se ia
numai pe sine ca model a tot ce e bine, face ca
mulî sa socoteasca a fi oameni de acîune numai
pe acei care se agita mereu, pe neastamparaîi, pe
acei care nu pot sta locului oricat ar trebui. Oricine
se inchide in singuratatea sa, pentru a medita. a
cugeta, i$i atrage criticile acestei lumi.
Cu toate acestea, tot ce s’a facut in lume mai
mare, mai trainic, se datore§te oamenilor medita-
tivi, cugetatori. Munca rodnica §i folositoare omenirii,

a fost indeplinita in lini^te, fara graba, fara sgomot
de catre acei visatori de care am vorbit, care „cad
in fantana, uitandu-se la stele". Ceilatyi, galagio?ii,
politicienii, cuceritorii, sbuciumaîi, care umple is-
toria cu neroziile lor. priviî dela distanâ, n’au
decat un rol foarte mediocru in mersul omenirii.
Cand Istoria — a?a cum se inêlege acum *) §i care
nu e altceva decat o adunatura de anecdote, menite
sa mutyumeasca curiozitatea cam neroada a publi-
cului a$a zis literar — va face loc istoriei adevarate,
scrisa de cugetatori pentru cugetatori, vom fi foarte
miraî vazand cat de puîn a schimbat mersul larg
al civilizaîei acîunea acestor mari neastamparafi.
Adevaratii eroi ai istoriei, care sunt mari descope-
rtori in ^tiinê, in arte, in litere, in filosofie, in in-
dustrie, vor lua locul intaiu, care li se cuvine de
drept.
Un biet meditativ ca Ampere, care niciodata n’a
§tiut sa ca?tige bani §i de care portareasa lui radea
cu lacrimi, a facut prin descoperirile lui, pentru re-
volujionarea societaîi ?i chiar a metodelor razbo-
iului, mai mult decat un Bismark $i im Moltke im-
preuna. Un George Ville a facut mai mult pentru
agricultura decat cincizeci de mini§tri de resort lao-
lalta.
Cum voiji ca studentul sa reziste opiniei generale
care cople?e§te de laude neastamparul, sbuciumul,
pe care le confunda cu acîunea rodnica ? Cum voiî
ca el sa nu considere ca o trebuinfa de a-$i da, cel
puîn sie-§i, iluzia ca trae?te cand face galSgie, lu-
creaza, a9a cum lucreaza, adesea fara nicio sabuinâ
daca, dupa formula primitiva, aceasta inseamna a
trai ? Toate nenorocirile vin din aceasta fatala ne-
voie de a lucra nesocotit de repede, fiindca a§a ii
place opiniei publice.1
1) Sunt $i atatea exceptii foarte onorabile (n. tr.).

124 JULES PAYOT
In singuratate, acest sbucium n’ar constitui prin

sine insu?i mare primejdie, fiindca n’ar avea in ce sa
se cheltuiasca. Dar, prin tending aceasta de a lucra
la repezeala, fara socotinâ, studentul devine jucaria
imprejurarilor exterioare. Sosirea unui coleg la ora
lucrului, o intrunire publica, o serbare, un eveni-
ment oarecare, il smulg dela lucru. Caci se poate
observa cu uûrinâ ca neprevazutul abate din cale
voinjele slabe. Salvarea se poate gasi numai in re-
flexiunea meditativa ; prevederea evenimentelor ex
terioare poate sa îna §i locul energiei absente. Stu
dentul poate insa inlatura neprevazutul din exi-
stenâ lu i; el poate sa prevada u?or ocaziile de
pierdere de timp ce i s’ar putea prezenta. {j>tie, de
pilda, ca prietenul cutare sau cutare va cauta sa-1
duca la berarie sau la plimbare. El poate foarte bine
sa pregateasca dinainte formula unui refuz, sau, daca
refuzul fara inconjur ii vine greu. poate pregati o
minciuna §i sa taie scurt orice staruinêx). Daca
insa nu s’a hotarit dinainte sa stea acasa pentru
a lucra $i nici nu ?i-a pregatit formula care sa puie
capat oricarei incercari de a-1 intrerupe dela lucru,
el are mulî sorî sa-?i piarda ziua aoeea degeaba.
Din pimct de vedere psihologic, o prevedere in-
seamna a preimagina intamplarile. Daca aceasta
preimaginaîe e vie ?i l&muritS, ea este egala cu o
semi-incordare, astfel c& r&spunsul sau faptul ur- 1
1) Noi nu aprobam de loc intransigent lui Kant In acea
sta privinta. Cum ? Ml-e IngSduit sS omor un om, c&nd
sunt In stare de legitimS apSrare ?i nu-mi este IngSduit,
tot pentru legitimS aparare, s i spun o minciuna pentru a
scapa de ni$te nepofttyi ? Este mai mult decat un drept,
este o datorie de a-î apara munca $i gandirea. Scuza re-
fuzului printr’o minciuna este adesea singura arm§ ce o ai
la Indemana pentru a te apara, fara a jigni pe cineva.
Ura-ta $i chiar de neiertat, e numai scuza care poate fi
vatamStoare cuiva. Un adevar spus cu gandul de a lace
rau, e tot atat de vinovat ca o minciuna ; ceea ce formeaza
vina unui fapt, este intenpa rau voitoare.
meaza cu o mare repeziciune : intre gandul faptului

sau al raspunsului ce vei da §i realizarea obiectiva
a acestui gand, nu este timp material ca sa poata
interveni o inteîre a intamplarilor exterioare sau
indemnurile colegilor. Intamplarile potrivnice ho-
taririi noastre nu fac intru catva decat sa provoace
indeplinirea automatica a faptelor care corespund
hotaririi.
Numai pentru fiinêle slabe vieaâ este alcatuita
din intamplari neprevazute. Pentru cine n’are o
■finta lamurita, sau pentru acela care, avand aceasta
finta nu ?tie sa-§i $ie privirile indreptate asupra-i,
lasandu-se a fi mereu distrat, numai pentru ace?tia
vieaâ ajunge ceva fara §ir. Dimpotriva pentru cei
care se opresc adesea sa „ocheasca $inta“ §i sa-?i
fixeze direcîa, nimic nu este neprevazut. Pentru
aceasta trebue sa avem insa o cuno§tinâ foarte lim-
pede de ceea ce suntem, de gre$elile noastre obi§-
nuite, de cauzele care de obiceiu fac sa ne pierdem
timpul $i sa ne tragem prin urmare o linie de con-
duita. Nu trebue, ca sa zicem a?a, sa ne pierdem
din vedere pe noi inline.
Vom putea astfel sa micforam din zi in zi pu-
terea datorita intamplarii in vieaâ noastra. Nu nu
mai ca vom §ti, fara §ovaiala, ce trebue sa zicem §i
sa facem in cutare imprejurare exterioara, de pilda
sa rupem orice legatura cu prietenul cutare, sa schim-
bam birtul, camera, ori sa plecam pentru catva timp
la âra, ci vom putea sa ne intocmim un plan com-
plet §i amanunît de lupta impotriva tuturor intam
plarilor interioare.
Planul acesta este de insemnatate capitals. Daca
e bine alcatuit, §tim ce trebue sa facem cand ni se
infige in minte o sugestie sensuala ?i n’o putem
alunga. Sj>tim cum sa biruim apucaturile de senti-
mentalitate fumurie, precum §i tristeêa $i descura-
jarea. Ca un bun general, am masurat toate piedi-
cile ce prezinta calitaîle du§mariului ; ne dam seama
126 JULES PAYOT
de Rrcutityile terenului de lupta, ca §i de defectele

propriilor noastre trupe, dar indata am cumpanit §i
putinâ unei izbanzi, înand seama de lipsurile co-
mandamentului du§man, de foloasele cutarei afun-
dflri sau a cutarei ridicaturi de teren ?i de calitaîle
de insufleîre ale trupelor noastre. Atunci putem sa
pornim inainte. Du^manii dinauntru §i din afara ne
sunt cunoscuî ; cunoa§tem de asemenea ?i tactica
lor §i punctele lor slabe. Izbanda finala poate fi so-
cotita ca sigura, caci am prevazut totul, pana §i a
retragere in ordine, in cazul unei infrangeri parîale.
Tocmai asupra acestor primejdii exterioare §i inte-
rioare care pot cople§i pe student, trebue acum sa ne
fixam luarea aminte. Trebue sa studiem tactica cea
mai nimerita pentru a invinge aceste primejdii. Vom
vedea cum pot fi folosite imprejurarile exterioare*
cum putem face sa conlucreze la educaîa voinêi
noastre prin noi inline, chiar §i ceea ce contribue de
obiceiu sa ne accelereze caderea morala. Atat e de
adevarat ca reflexiunea, inteligenâ, sunt ni$te libera-
toare sigure §i e atat de sigura biruinâ cu timpul
a acestor puteri ale luminii impotriva greoaielor §i
oarbelor puteri sensibile !
VIII
Dupa cum se vede, reflexia meditativa e de o

rodnicie minunata in rezultate. Ea da na§tere unor
putemice mi§cari afective, transforma dorinêle ti-
mide in hotariri energice, neutralizeaza inrauririle
sugestiilor limbajului $i ale pasiunii, ingadue pri-
virea deslu?ita in viitor §i prevederea primejdilor
de obar$ie interna, impiedicand §i imprejurarile ex-
terne, mediul, de a ajute lenea noastra innascuta.
Dar nu numai foloasele enumerate le putem a§tepta
EDUCATIA VOINTEI 12T
dela aceasta putere binefacatoare, caci pe langa aju-

torul direct ce ni-1 pune la indemane, ea e bogata §i
in rezultate indirecte.
Ea ne ajuta sa scoatem din experienâ zilnica re-
guli mai intai provizorii, care merg intarindu-se,
precizandu-se ?i capatand apoi autoritatea $i limpe-
zimea unor principii conducatoare ale purtarii noa-
stre. Aceste principii se formeaza prin depunerea
inceata in furdul gandirii a unor multiple observaîi
de amanunt, depunere care nu se indepline§te la
oamenii zapaciî, nici la cei care se agita mereu,
care nu se folosesc de exp erien ce trecutului §i la
care, intocmai ca la elevii neatenî, se regasesc me
reu aceleaî abateri iji acelea$i greêli, nuniai ca la
ei sunt abateri ?i greêli de purtare. Dimpotriviu
la acei care cugeta, trecutul ?i prezentul sunt ca o
lecîe neintrerupta, lecjie care impiedica repetarea in
viitor a greêlilor care se pot evita. £j5i aceste lecîi
se condenseaza cu incetul, devenind reguli §i fiind
ca un fel de experience concentrate din care rezulta
un elixir. Formulate in maxime foarte lamurite,
aceste reguli due la disciplinarea dorinêlor varia-
bile, a mi§carilor fireijti care au direcîi potrivnice
§i fac sa domneaca in vieaâ o ordine statornica §i
sigura.
Aceasta forâ cuprinsa in orice principiu limpede
formulat, provine din doua cauze care tind catre
acela§i scop.
Mai intai este o regula aproape absolute in psi-
hologie ce orice idee a unui lucru ce trebue sau nu
trebue adus la indeplinire, dace aceaste idee este
destul de deslu$ita, are, in lipsa unor steri afective
contrarii, o putere de realizare care se explice prin
imprejurarea ce intre idee ?i fapte nu este vreo deo-
sebire esenîaie. Un lucru conceput este un fapt care
a §i inceput se existe. Preimaginaîa este ca o „re-
petiîe generaie11 a actului ; este o semi-incordare
inaintea incorderii finale, a$a incat lucrul preima-
128 JULES PAYOT
ginat este repede adus la indeplinire ; turma incli-

narilor n’are timp sa-§i ridice glasul. Daca, de pilda
te-ai hotarit sa te intorci acasa pentru a lucra $i
ai prevazut ca prietenul cutare care te rugase sa
mergi cu dansul la un teatru, va starui, iî prega-
te$ti raspunsul $i, vazandu-1. il preintampini ’ „Imi
pare foarte rau ; credeam ca voiu putea merge, dar
imprejurarea cutare ma sile$te sa ma intorc numai-
decat acasa“ . Tonul hotarit cu care spui acestea, i$i
va rapi orice putinâ de a-$i lua vorba inapoi §i tot-
deodata va convinge pe prietenul tau ca orice sta-
ruinta e zadamica .
Intocmai cum in politica oamenii de initiative se
hotarasc repede, indraznet $i trag dupa danîi pe
nehotariti, pe frico§i, pe cei care stau la ganduri,
tot astfel in con§tiinta, starile limpezi, hotarite raman
stapane pe situate, a$a incat daca-î fixezi pana’n
amanunt calea ce vrei sa urmezi, indeplinirea pro-
gramului dinainte hotarit, preintampina sugestiile
lenei §i ale deêrtaciunii.
lata intaia explicate a acestei puteri, in ce pri-
ve§te principiile. Aceasta nu este insa singura §i
nici cea mai importanta. Pentru a gandi, noi nu pu-
tem tari dupa noi o sumedenie de imagini care ne-ar
impovara. De aceea inlocuim clasele de obiecte dife-
rite prin prescurtari iscusite, prin semne ce avem
la indemana §i care nu sunt altceva decat cuvintele.
§tim ca, atunci cand voim, e deajuns sa ne Jinem
un moment atenîa fixata asupra unui semn oare-
care. spre a vedea ivindu-se imaginile, dupa cum
rotiferiiJ) uscaî, invie cand faci sa cada asupra lor
o picatura de apa. Acelaî lucru e cu simtimintele
noastre : sunt lucruri greoaie, impovaratoare pentru
gandire, de aceea le inlocuim pentru trebuinâ
zilnica prin cuvinte care sunt semne scurte ce se
pot manui u$or §i care, prin asociaîe sunt foarte1
1) „Rotiferi“ sau „rotitori“ o specie de viermi micros-
copici, inzestrati cu un fel de apanat invartitor (n. tr.)
EDUCATIA V O IN fE I 129
nimerite pentru a trezi simîmintele ce reprezintii.

Anumite ouvinte vibreaza de emoîa pe care o arata,
astfel sunt cuvintele: onoare, nobleâ de suflet,
demnitate omeneasca..., tradare, miêlie, etc. Ei bine,
principiile sunt §i ele prescurtari concise, energice,
absolut proprii a trezi simîmintele complexe, mai
mult sau mai puîn putemice, pe care le reprezinta
in can^tiinfa cu care s’a obi^nuit cineva.
Cand meditaîa a provocat in suflet mi§cari de
iubire sau de repulsiune, e bine, deoarece aceste
mi^cari dispar curand, sa se pastreze o formula care
sa le poata rechema la nevoie §i care le rezumS
intru catva. Aceasta e cu atat mai folositor cu cat
o formula precisa se fixeaza in gandire cu o mare
trainicie. U§or rechemata, ea atrage dupa sine sim-
timintele carora le serve?te ca semn practic §i dela
care i§i trage puterea. In schimb, ea le trece limpe-
zimea ei, inlesnirea de a fi. treaza, uûrinâ ei de
transport. Daca in educaîa de sine nu ai reguli la-
murite, pierzi orice mladiere, orice vedere generala
in lupta impotriva mediului §i a pasiunilor. Fara ele
lupti pe intuneric ?i cele mai frumoase izbanzi rS-
man fara rod.
Astfel regiulile de purtare dau voinêi noastre ho-
tarirea, vigoarea grabnica care asigura trium ful;
ele sunt bune imbolduri ale simîmintelor ce voim
sa trezim. Aceste ajutoare noua §i preûite ale libe-
rarii noastre, tot meditaîa reflexiva le trezefte in
noi, deoarece numai aceasta meditate ingadue spiri-
tului de a scoate din experienêle noastre necontenite
coexistenêle ?i randuirea statornica din care e alca-
tuita $tiinâ noastra despre vieaâ, adica puterea
noastra de a prevedea §i a dirija viitorul.
130 JULES PAYOT
IX
In rezumat reflexia meditativa produce !n suflet

avanturi afective preîoase, cand §tim sa le folosim ;
mai mult, ea este marea liberatoare, ajutandu-ne sa
rezistam clocotului simîmintelor, pasiunilor, ideilor
care se napustesc fara ordine spre lumina con^tiinêi.
Ea ne ajuta de asemenea sa nu ne afundam in pu-
hoiul de atalari venite din afara. Sj>i aceasta putere
de a reveni, a ne regasi pe noi inline, este o prile-
juire rodnica de fericire. fiindca, in loc sa ne lasam
a fi tari$i in mod pasiv, fara sa ne mai intoarcem
vreodata, putem dimpotriva sa reluam amintirile
placute ale vieîi, sa le rumegam, ca sa zicem a$a,
§i sa le traim din nou.
Afara de aceasta, oare nu insemneaza nimic sa
capeî o con§tdinâ putemica despre personalitatea
ta ? Nu simî oare ceva din bucuria ce o simte un
bun innotator de a se lupta cu valurile, lasandu-le sa
se umfle ?i sa treaca pe sub dansul ca o desmierdare,
sau taindu-le de-a-curmezi§ul ? Daca simtimantul
puterii noastre in lupta biruitoare impotriva elemen-
telor naturii, provoaca totdeauna in noi emoîi adanci
placute, ce interes palpitant n’ar trebui sa legam
de lupta aceasta a voinêi impotriva puterilor bar-
bare ale sensibilitaîi !
Fara indoiala ca, daca Corneille e a$a de sus pus
in admiraîa urmaîlor, aceasta se datore^te felului
cum a zugravit bucuriile stapanirii de sine, iar daca
personagiile lui n’ar fi capatat aâ de u§or izbanda,
daca lupta lor contra fatalitaîi firii noastre animale
ar fi fost ceva mai indelungata, teatrul lui ar fi fost
mai adanc omenesc §i, infaându-ne un ideal foarte
nobil, Corneille ar fi ajuns nu nuznai cel intaiu dintre
poetii dramatici ai Franêi, ci geniul cel mai inalt
§i mai admirabil al tuturor timpurilor.
EDUCAT1A VOINfEI 131
i.
CAPITOLUL II
Ce inseamna a medita §i cum sa meditam.
Daca reflexia meditativa are o atat de mare in-

semnatate in opera noastra de liberare, trebue nu-
maidecat sa cercetam cum trebue sa meditam §i sa
examinam ajutoarele, materiale intru catva, pe care
cuno^tinâ legilor psihologice §i experienâ ni le pot
procura in acest exercitiu.
Inca odata, in privinâ reflexiei meditative, e
vorba ca aceasta sa trezeasca in noi puternice incli-
nari de iubire sau de ura, sa provoace hotariri, sa
formuleze reguli de purtare, sa ne scape de indoitul
vartej al starilor de con^tiinâ, de obar§ie interioara
§i a celor provocate de lumea exterioara.
Marea regula generala pentru a reflecta §i a me
dita in mod, folositor, decurge din insa§i examinarea
nature! gandirii. Noi gandim cu vorbele. Cum am
aratat mai inainte, pentru a gandi a trebyit sa ne de-
barasam de imaginile reale, fiindca acestea sunt gre-
oaie, impovaratoare, anevoie de manuit. Le-am in-
locuit cu semne scurte, care se pot refine u$or §i se
pot trece altora cu aceea$i uûrinâ. Aceste semne
sunt cuvintele generale. Cuvintele asociate cu lucru-
rile au proprietatea de a putea evoca aceste lucruri
oricand voim, cu condiîa ca vorba sa fie intrata in
memorie dupa experienâ lucrurilor, sau cel puîn sa
fi avut grija de a i se adaugi aceasta experienâ a
lucrurilor. Din nenorocire noi invaâm in copilarie
mai intai cuvintele (afara doar de ceea ce prive§te
cuno?tintele elementare, percepîile simple, etc.) §i
celor mai multe din aceste cuvinte. noi n’am avut
timpul ori putinâ sau curajul de a „adauga paielor
1?2 JULES PAYOT
§i boabele de grau“ , adica de a da lucrurilor ade-

varata lor insemnatate. Sunt un fel de spice goale.
Toî, far a deosebire, avem in memorie un numar dim
aceste cuvinte : ,,N’am auzit niciodata fipand un ele-
fant“ . Cuvantul îpand nu poate fi privit decat ca
un paiu gol. Gloata are o mulîme de cuvinte din
acestea. Cutare declara, spre a inchide o discuîe,
ca a?a s’a rostit experienâ, cand el habar n’are de
ce condiîi trebue sa intruneasca o experienâ, ca sa
fie doveditoare. Spi a§a mai departe. Daca am exa-
mina frazele cele mai intrebuinâte de noi zilnic, am
ramanea inlemiî de lipsa de claritate a atator gan-
duri §i am descoperi chiar ca pana §i cei mai inteli-
genî vorbesc adesea ca ni§te papagali, fara ca vor-
belor lor sa le corespunda vreo realitate.
Ei bine, a medita inseamna intru catva a bate pa-
iele ca sa cada boabele. Regula care domina in toate
acestea e de a inlocui totdeauna cuvintele prin lu-
cruri, dar prin lucruri vazute in cele mai mici ama-
nunte ale lor. Trebue sa ne particularizam intot-
deauna gandirea. s’o facem concreta. Daca e vorba,
de pilda, sa ia cineva hotarirea de a nu mai fuma,
va trebui sa examineze toate neajunsurile fumatu-
lui, dela dinîi care se innegresc pana la miile de
franci pe an ce costa fumatul chiar a unei singure
Cigari dupa fiecare masa ; el va constata u§or ade-
varul observaîei atat de drepte al lui Tolstoi ca tu-
tunul tocefte agerimea minîi. Daca, de pilda, va
inicerca cineva intr’o zi, cand mintea ii va fi cu de-
savar?ire limpede, sa urmareasca o subtila deducîe
filosofica, continuand-o apoi, fumand, va vedea in
data cat de greu e, dupa ce a fuma't cateva îgari sa-$i
mai fixeze gandirea asupra unui punct, sa mai inê-
leaga ceva. §i cateva experience de acest fel, il vor
convinge ca tutunul toce§te ascuCi§ul cel mai fin al
unui spirit superior. Pe de alta parte, examinand lu-
crurile de aproape, u?or i§i va putea da seama ca pla-
cerea de a fuma e una din acele placeri curat fizice,
care peste pu$in timp pierd caracterul lor de placeri,

spre a lua caracterul unei deprinderi tiranice §i se va
gandi atunci la toate cazurile cand a suferit din cauza
acestei tiranii. Prin aceasta observaîe §i prin atatea
altele de acest fel el va da tarie hotaririi ce a luat
in momente de stapanire de sine de a nu mai fuma.
Tot a$a va trebui sa se procedeze, examinand fiecare
amanunt mulûmirea de tot felul ce aduce munca,
daca nu se lasa biruita de tirania unei placeri in?e-
latoare, ca fumatul 5. a.
In genere, numad coborandu-ne pana la cele mai
mici amanunte ale analizei, vom putea risipi suge-
stiile limbajului, iluziile pasiunii, controland miga-
los afirmajjiile mincinoase.
Vom cerceta in partea practica a acestei car£i §i
afirmaîa atat de des repetata, ca nu se lucreaza bine
decat in Capitals.
In starlit, tot numai prin observajde amanunîta
am putea da prevederii noastre o siguran|a fara gre?
in privinâ primejdiilor care provin din pasiunea §i
lenea noastra, intocmai ca si prevederea primejdii
lor $i a ajutoarelor venite dela mediu, dela diferitele
noastre legaturi, dela meserie, precum dela cazu
rile intamplatoare, etc.
Spre a ne ajuta in meditatiile noastre, trebue sa
fugim de sgomot, sa ne reculegem, apoi sa consul-
tarn carjile care au legatura cu subiectul meditaîei
noastre, sa ne recitim notele §i in sfarît pentru o
sanatoasa munca a imaginatiei. sa ne infaîâm in-
tr’un chip lamurit, precis, concret, toate amanuntele
primejdiei de care suntem ameninâti precum ?i fo-
loasele cutarui sau cutarei purtari. Nu-i deajuns a
se trece prin toate in fuga, trebue sa vezi, sa auzi,
sa simî, sa pipai. Trebue ca printr’o reflexie inten-
siva sa faci ca subiectul examinat sa-1 ai inaintea
ochilor, ca $i cum ar fi de faâ in realitate, ba §i
mai m u lt: intocmai cum arta ne reda o scena, o pri-
|veli§te a naturii cu mai mult logica si mai unitara
134 JULES PAYOT
decat realitatea, tot a§a imaginaîa trebue sa tie re-

dea obiectul meditaîei noastre mai lamurit, mai lo
gic, §i mai adevarat decat in realitate, prin urmare
mai viu §i mai in stare de a ne inrauri.
II
SUnt imele lucruri care ne pot fi un ajutor neta-

gaduit pentru ca reflexiile noastre sa-?i produca tot
efectul. Avand exp erien ce preîoase ale inaintaî-
lor, folosindu-se de observable personale neincetat
eontrolate prin spovedanii, marii carmuitori de con-
§tiin$a ai Bisericii pentru care a de^tepta in suflet
emoîi puternice nu e ca pentru noi un mijloc, ci
scopul suprem, ne dovedesc cata insemnatate au in
psihologie lucrurile cele mai neinsemnate. Nu pofci
privi la o ceremonie intr’o biserica bine oranduifta,
fara a fi patruns de admiraîe pentru ^tiinâ desa-
varsita cu care s’au intocmit toate. pana la cele mai
mici amanunte. De pilda la o ceremonie funebra,
catolica, toate gesturile, toate atitudinile, cantarile,
orga, pana §i lumina sumbra a geamurilor, conlu-
creaza cu o logica minunata spre a preface in avan-
turi puternice de evlavie durerea familiei, a rudelor.
Acelor ce iau parte la asemenea ceremonii cu cre-
dinta cincera, emoîa trebue sa le patrunda sufletul
pana la adancimile cele mai intime.
In genere, in biserica, aceste ceremonii atat de
desavarsit organizate; produc efecte puternice. Acolo
insa unde aceste efecte nu se produc, se recomanda
unele procedeuri drastice, foarte sigure pentru a
mi§ca sufletele.
Fara a mai vorbi de alte cazuri ale „retragerilor
launtrice“ §i pentru a nu ne ocupa decat de mijloa-
cele recomandate a se kitrebuinta in singuratate,
nu se poate sa nu fim izbiî de ajutorul cerut dela

fizic pentru susfinerea moralulni. Sfantul Dominic a
nasoocit mataniile, inviorand astfel meditaîa printr’o
ocupaîe mamuala §i intru catva prihtr’un fel de de
joe de mi§care a trupului. Sf. Francisc de Salles re-
comanda mai cu seama ca, in momentele de slabire
a atenîei, sa recurgem la acte exterioare, la atitu-
duni nimerite pentru a starni gandirea, la citirea
si chiar rostirea cuvintelor cu glas tare.
Leibnitz, intr’un pasaj bine cunoscut din Systema
Theologicum, scrie : „Nu pot imparta§i parerea ace-
lora care, sub cuvant ca adora pe Dumnezeu in spi
rit $i in adevar, izgonesc din cultul divin tot ce
atinge simûrile, tot ce aâta imaginaîa, neînand
in deajuns socoteala de slabiciunea omeneasca. Nu
putem nici sa ne pironim atenîa asupra ideilor noa-
stre interioare, nici sa ni le intiparm in minte, fara
a le ajuta prin mijloace exterioare. Jj>i semnele ace-
stea sunt cu atat mai inrauritoare cu cat sunt mai
expresive".
De aceea, folosindu-ne de experienâ, trebue ca,
atunci cand in reflexia meditativa nu ne vine inspi-
raîa, sa recurgem la citirea unor carî prielnice mai
ales scopului nostru, trebue sa ne susînem atenîa
prin cuvinte rostite cu glas tare, ceea ce. dupa cum
am vazut, este un mijloc sigur pentru a constrange
reprezentajiile noastre §i a le sili sa ni se supuna.
Trebue chiar sa ne scrim meditaîile ; intr’un cuvant
trebue, pentru a ne conduce reprezenta(iile dupa
placul nostru, sa ne calauzim de precaderea ce au
asupra lor starile prezentative $i in deosebi acele
recomandate mai sus (cuvinte rostite, scrise, etc.).
Astfel vom putea alunga din con$tiin(;a principalele
piedici ce se opun reflexiei, adica amintirea place-
rilor sensibile §i a distracîei imaginaîei, sadind in
locul lor ideile pe care le voim.
In ce prive^te timpul cel mai nimerit pentru acest
fel de meditaîi afective, ni se pare ca este sapta-
136 JULES PAYOT
mana dela sfar§itul vacanêi, inainte de reinceperea

cursurilor. In fiecare vacanâ, adica de trei oil pe
an, e bine sa reluam pe de-a-intregul meditaîile fo-
lositoare §i, intr’un fel de ,,retragere“ care ar fi mai
placuta daca ne-am infunda intr’o padure, sau ne-a/m
plimba pe ârmul marii. Astfel de retrageri sunt
nespus de folositoare. Ele oêlesc voinâ, fac din
student o personalitaite con§tienta. Dar ?i in cursul
anului $colar el trebue sa-§i rezerve adesea cateva
clipe de reflexii cu privire la sine insu§i in intervalul
activi'taîi. Seara, inainte de a adormi, sau noaptea,
cand te de?tep|i, ori in momentele de odihna, in loc
de a lasa sa-fi dea navala in con^tiinâ preocuparile
josnice, ce e mai u?or decat sa-î reinnoe§ti bunele
hotariri luate §i sa-î regulezi de mai inainte ocupa-
■Jiile sau recreaîile ? Ce ocupajie poate fi mai folo
sitoare dimineaâ, cand te treze^ti din somn sau pe
cand te imbraci ori te a§ezi la lucru, decat sa faci
sa se improspateze, sa „se innoiasca planta dorin-
êlor celor bune“ $i sa-î insemni totdeodata planul
purtarii de peste zi ? Deprinderea aceasta a medita-
tiilor dese, se capata foarte iute. De altfel ca?tigarea
acestei deprinderi e a$a de rodnica in bune rezul-
tatie, cS n’am putea indemna in deajuns pe tineri sa
faca efortul trebuitor pentru a preface aceasta de-
prindere intr’o necesitate.
CAFITOLUL IU
Rolul acîunii in educajia voinêi
Reflexia meditativa este neaparat trebuitoare. Ea

singura insa e neputincioasa, in vederea unei actiuni
comune, ea aduna puiterile imipra^tiate ale sufletului,
le da avant, dar, intocmai cum vanturile oele mai
puternice din largul marii, sfar§esc prin a se istovi

in zadar, daca nu dau peste o panza de corabie pe
care s’o umfle §i s’o impinga inainte, tot a$a emoîile
cele mai puternice se sting fara folos, daca nu fruc-
tifica cu fiecare izbucnire ceva din energia lor, daca
nu lasa nicio urma in activitatea noastra.
Daca o parte din munca ce o impline^te un stu
dent i se fixeaza in memorie sub forma de amintire,
activitatea noastra se depune in noi in forma de de-
prinderi active. Nimic nu se pierde din vieaâ noa-
stra psihologica. Natura e un contabil minuîos:
acjiunile noastre cele mai neinsemnate in aparenâ,
daca le repetam cat de puîn, ele formeaza cu sapta-
manile, lunile, anii, un total enorm care se inscrie
in memoria organica sub forma de deprinderi ce nu
se mai pot desradacina.
Timpul, acest aliat atat de preîos al liberarii noa
stre, lucreaza cu aceea§i indaratnicie lini§tita impo-
triva noastra, cand nu-1 silim sa lucreze pentru noi.
El intrebuinêaza pentru noi sau contra noastra le-
gea dominanta a psihologiei, legea deprinderii. Su-
verana §i sigura de izbanda, deprinderea inainteaza
cu iscusinta, parand a nu se grabi. S’ar parea ca ea
§tie ce uimitoare putere au acîunile savarîte cu in-
cetul, dar repetate la infinit. Un lucru savar§it chiar
cu anevoinâ la inceput, cand se repeta, lucrul se
face mult mai u§or. La o a treia. a patra reprodu-
cere, sforârea scade treptat, mic§orandu-se pana
ce inceteaza cu totul. Dar inceteaza ea oare in ade-
var ? Anevoios la inceput, lucrul ajunge puîn cate
puîn o trebuinâ §i de unde la inceput era vadit
neplacut, el devine ceva de a carui indeplinire nu
ne mai putem lipsi.
Ce aliat preîos avem aici pentru ceea ce voim
sa facem ! $i cum se pricepe acest aliat de a preface
repede intr’un drum larg §i batut cararea pietroasa
pe care ne era greu sa apucam ! Ne trebue o dulce
sila spre a ne duce acolo unde ne hotarisem sa ajun-
138 JULES PAYOT
gem, dar unde la inceput lenea noastra se impo-

trivea sa mearga. .
Dar aceastii fixare in deprinderi a energiei noa-
stre, nu reflexia meditativa o poate indeplini, ci
atenîa $i nu-i de ajuns a se proclama in termeni
generali trebuinâ ac^hum. Cuvantul acîune aco-
pera ?i adesea ascunde din vedere realitafile ce ur-
mare^te. Ceea ce ne intereseaza aici e acîunea stu-
dentului. Dar a lucra inseamna pentru dansul a in
deplini o mulîme de acte speciale §i dupa cum nu
exista voinâ, ci numai acîuni voluntare, tot a$a nu
exista acjiuni, ci numai fapte proprii. Pentru stu-
dentul in flosofie de pilda, a lucra inseamna a se
scula la ora $apte, a citi cu o atenîe patrunzatoare
cutare capitol din Leibnitz sau din Descartes, a lua
note, etc. Chiar §i citirea cere o mare cantitate de
eforturi succesive ?i atenîe. A lucra, inseamna §i
a-§i vedea notele, a le invaâ pe de rost, a cau'ta
materialul unei conferinê. a-i fixa planul general,
apoi planul fiecarui paragraf ; a cauta, a medita, a
cerceta, etc.
Sunt rare prilejurile in vieaâ unui om de a sa-
var$i fapte de erou. Dupa cum o excursie pe Mont
Blanc cere zeci de mii de pa$i, sforfari, sarituri, scari
taiate in ghiaâ, tot astfel vieaâ celor mai mari sa-
vanî se compune dintr’o lunga serie de eforturi
rabdatoare. A lucra inseamna deci a indeplini mii
de acîuni marunte. Bossuet, care era un admirabil
diriguitor de con^tiinâ, prefera „in locul sforârilor
celor mari, extraordinare, la care ajungi prin avan-
turi energice, de unde cazi insa cu atat mai adanc,
sacrificiile cele mici care sunt uneori cele mai arie-
voioase ?i mai chinuitoare“ , castigurile modeste, dar
aigure, faptele lesnicioase, dar repetate §i care se
prefac pe nesimîte in bune deprinderi. Puînul e
deajuns pentru fiecare zi daca in fiecare zi ca^tigi
acest puîn. In adevar omul, curajos nu e deloc acela
numai decat, sile?te-te sa te duci in graba si vesel
EDUCA'TIA VOINTEI 139
acolo unde ai fost chemat, daca e vorba de un lucru

important §i de folos. Dar daca, dupa curs, un amic
vrea sa te ia la plimbare fiindca e vremea frumoasa,
tu nu te lua dupa dansul, ci pleaca iute acasa $i
apuca-te de lucru. Te atrage in drum o vitrina,
parca-î face cu ochiul, dar tu daca $tii ca ai de lucru,
treci de partea cealalta a strazii $i nu-|i pierde vre
mea. Prin „auto-pedepse“ de acestea te vei deprinde
sa invingi anumite inclinari ale tale de a fi pretu-
tindeni §i a te afla intotdeauna in treaba, caci daca
dormi, ori te plimbi, cand ai de lucru, aceasta in-
seamna nu ca vrei sa te odihne^ti, ci ca te dai lenei.
In felul acesta, chiar de pe bancile liceului, la
studii, elevul invaâ o §tiinâ mai preîoasa decSt
latina sau matematicile, anume §tiinâ de a se sta-
pani. de a lupta impotriva • neatenîei, impotriva
greutaîlor §i a neplacerilor, impotriva silei de a
cauta in dicîonar sau in gramatica, impotriva do-
rinêi de a-§i pierde timpul visand. $i ca 1 urmare
mangaietoare, vom vedea ca progresele indeplinite
in studiu simt intotdeauna, orice s’ar zice, in pro
p o s e directa cu progresele in opera stapanirii de
sine. Atat este de adevarat ca energia voinêi este
totdeodata cea mai preîoasa cucerire ?i cea mai
rodnica in urmari fericite.
Niciuna din micile sforfari cerute pentru aceasta
nu e pierduta ; fiecare aduce partea sa intru for-
marea deprinderii; fiecare contribue ca acjiunile ur-
matoare sa fie mai lesnicioase. Acjiunile noastre lu-
creaza asupra noastra, formandu-ne deprinderea de
a fi atenî, de a ne pune iute $i la timp la lucru,
de a nu (ine socoteala de imboldurile unor dorinte
neprielnice, a?a cum nu înem seama de bazaitul
mu^telor.
Pe langa aceasta am vazut mai inainte ca acîunea
susîne putemic insa?i gandirea. Introducandiu-ne in
con^tiinâ in fiecare moment, stari prezentative de
aceeasi natura cu ideile noastre, acîunea intare$te
140 JULES PAYOT
atenîa §i ne-o reinsufleêgte cand se stinge. A-î

scrie cugetarile, a lua note cand citegti, a-î preciza
§i formula obiectiunile, acestea, cum am spus, au
acelagi rol de sprijinire a gandirii noastre ca gi lu-
crarile manuale din laborator pentru savant, sau cu
formulele pentru geometrie.
Dar mai este gi un alt rezultat extrem de impor
tant al acîunii. A lucra, inseamna gi a ne manifesta,
a proclama voinâ noastra. Acîunile- noastre ne an-
gajeaza public pe un anumit drum. Toî moraligtii
afirma trebuinja pentru oricine vrea sa aleaga un
gen de vieaâ potrivit cu datoria, sa pomeasca >,cu
indrazneala" gi deodata pe calea cea buna, impotriva
tuturor deprinderilor ?i inclinarilor lui de mai ina-
inte. Trebue sa infruntam totul, sa ne smulgem din
vechiul nostru „eu“ §i, dupa vorba hotarita a lui
Veuillot, trebue „sa servim pe Dumnezeu cu in-
drazneala“ .
Nu putem sublinia in deajuns cat de miult ajuta
simîmintelor §i voinêi noastre o manifestare publica
gi fara ocoluri. Acîunile noastre de mai inainte se
leaga mai presus decat ne inchipuim, mai intai prin-
tr’o nevoie de logica dupa care o vieaâ fara ran-
duiala statornica ne izbegte atat de neplacut incat
preferam chiar sa ramanem cei dinainte decat sa
ne schimbam, fie chiar in bine, apoi pruntr’un respect
omenesc foarte puternic ?i foarte indreptatit, deoa-
rece gtim bine ca lipsa de randuiala in acîunile
noastre va face impresia unei slabiciuni de voinâ
aproape de demenâ.
lata de ce e important ca, atunci cand rupi cu
vieaâ trandava, sa faci din aceasta o chestiune de
onoare, un legamant faâ de tine §i faâ de alîi : iî
schimbi restaurantul, locuinâ, relaîile ; fiecare cu-
vant ce rostegti trebue sa fie o afirmare a voinêi
de a lucra cum trebue ; orice sofism desCurajator,
trebue sa-1 respingi cu politeâ, dar cu energie. Nu
vei lasa niciodata ca cineva sa ia in ras munca in
fa|a ta, nici sa laude vieaâ studentului care tra-

e$te in voia vanturilor. Faptul de a fi crezut de
aljii a§a cum am vrea sa fim, aceasta trebuinâ atat
de adanca de aprobarea altora, chiar a unor oameni
pe cari nu-i cunoa^tem, indoie?te puterea noastra
de a lupta impotriva slabiciunii noastre.
Sa adaugam la aceste diferite inrauriri ale acîunii
placerea ce avem lucrand, placere a$a de vie incat
mul|i lucreaza numai pentru a lucra, farS Scop,
fara folos §i adesea chiar in paguba lor. Aceasta
placere are ceva imbatator, ceva care te amete?te ?i
aceasta poate din faptul ca acîunea mai mult decat
orice alt lucru, ne da simfimantul existenêi $i pu-
terii noastre.
Din toate privinêle a$a dar e neaparat trebuitor
ca meditaîei sa-i adaugam acîunea, fiindca numai
acîunea poate organiza deprinderi sanatoase §i, mai
mult inca, sa transforme in trebuinê, fapte care la
inceput erau cu totul neplacute. Numai lucrand, ne
putem oêli in lupta impotriva trebuinêlor fatale
ale naturii §i sa triumfam la fiecare pas asupra a tot
ce e potrivnic deplinei noastre stapaniri de sine.
Mai mult, manifestandu-ne in afara voinâ, aceasta
acîune ne angajeaza onoarea $i ne intare§te hota-
ririle pe de o parte prin acîunea insaî, pe de alta
prin chemarea in ajutor a opiniei publice, aducan-
du-ne ca rasplata bucuriile ei vii §i trainice.
II
Din pacate timpul activitaîi voluntare e foarte

scurt. Cerinêle fiziologice ?i sociale ne iau o buna
parte a vieîi. Pana la cinci sau $ase ani copilul tra-
e$te o vieafa animala. Rostul lui e doar sa doarma,
sa manance, sa se joace. Ii este deajuns ca are de
142 JULES PAYOT
descurcat haosul impresiilor externe care napadesc

pragul con§tiin|ei lu i; departe de a putea domina
lumea exterioara e parca zapacit de dansa. Pana la
38 ani are prea mult de furca. studiind ce-au gandit
al$ii, ca sa mai poata gandi prin sine insu§i. Odata
§coala secundara terminata, i se pare ca ar putea
incepe sa-§i aparîna sie§i, sa se studieze el insuî,
sa observe societatea in care intra §i toate lacultatile
lui ascuîte, calite de ani intregi de cultura desinte-
resata. Din nenorocire, daca cunoa§te destul de bine
lumea fizica in care se desvolta, privirile i se intu-
neca deodata ; im nour se coboara de o parte intre-
facultatile lui de observaîe §i el insu$i, de altH
parte, intre spiritul sau critic §i societate. Visari ne-
lamurite, avanturi mari, fara nicio Jinta, ii umple
con$tiinta. La varsta aceasta se produce o revoluîe
in corpul adolescentului, incepe pubertatea. $i, la
varsta cand ar £i putut sa fie stapan pe sine, pasiu-
nile ii umple sufletul. E nenorocirea lui daca, a$a
cum se intampla in toate universitaîle din Europe
si America, se vede lasat in toata libertatea, fara
sprijin, fara un conducator de con^tiinâ, fara posi-
bilitatea de a strabate negura deasa de iluzii care-1
innabu$a. Studentul ramane aproape ameît, nefiind
in stare sa se conduca, se lasa condus de prejude-
caîle ce domnesc in juru-i.
Care-i omul format care ducandu-se cu gandul
inapoi la varsta asta n’a blestemat neprevederea so-
cietajii care arunca pe tineri la ieîrea din liceu sau
din gimnaziu intr’un mare ora?, fara sprijinitori mo-
rali, fara alte sfaturi decat stupidele formule intre-
buinâte spre a imbraca in culori stralucitoare ceea
ce nu e de fapt decat o vieaâ de bestialitate ? Lucru
ciudat! La mulî paring de familie gase?ti un fel
de prejudecata impotriva vieîi de student muncitor
§i cihstit, atat e de mare inraurirea ideilor curente.
Adaugaî la aceasta ca in izolarea lui, tanarul nici
nu §tie sa lucreze : niciodata nu i s’a aratat o m e-
EDUCAT1A VOINTEI n s-
tod a de lucru potrivit cu puterile lui §i cu natura

spiritului sau. De aceea anii de studii superioare
sunt in genere pierdufi pentru opera liberarii de
sine. $i totu$i, anii ace^tia sunt cei mai frumoî, cei
mai fermecatori ai vieîi lui. Studentul i$i aparîne
aproape pe de-a-’ntregul. Miile de greutaî ale vieîi
sociale abia daca le simte. Nu vezi la dansul niciun
gand al unei meserii sau al unei cariere. Nu-?i da
seama deloc de grijile ce va avea cand va fi cap
de familie ; zilele lui sunt ale lui, numai ale lui.
Dar, ce valoreaza, libertatea exterioara pentru omul
care nu este stapan pe sine ? „Aici poruncefti tutu-
ror“ , i se poate spune, >,numai îe insuî nu“ , cum
spime Beaumarchais in ,,Nunta lui Figaro". $i zilele
tree foarte adesea fara niciun folos. De altfel, chiar
in aceasta deplina libertate, fatalitaiile existenêi ra-
pesc mult tdmp. Dimineaâ pana se scoala, apoi
jumatate de ora pentru toaleta, drumul de acasa
pana la facilitate §i inapoi, de acasa la birt, masa;
timpul digestiei, care nu se impaca cu munca spi
ritului ; cateva vizite, cateva scrisori, deranjamente
neprevazute, plimbarile trebuitoare, orele rapite de
unele indispozifii ; toate trebuinêle acestea neapa-
rate absorb, daca mai punem §i cele opt ore de somn,.
trebuitoare acelora care muncesc. aproape saispre-
zece ore pe zi. Socoteala e irjoara de facut. Mai
tarziu se adauga la aceste trebuinê grijile carierei,
$i atunci, chiar taind cat de mult din timpul mesei
§i al plimbarii, vor fi rari studenîi care vor dispune
de canci ore pe zi numai pentru ei, pentru munca
ce le e placutS, pentru meditaîa linLjtita. Pe de alta
parte, daca din munca aparentS vom scoate timpul
citirii, al copierii, al scrierii §i timpul rejinut pen
tru respirare — cand nu e cu putinâ nicio sforâre
— se poate vedea cat de scurt e timpul unui cfort
real al spiritului. £j>i oricine va sta sa judece cu sin-
oeritate, se va revolta impotriva acelor biografii
mlncinoase §i atat de descurajatoare pentru tineri in
144 JULES PAYOT
care ni se arata savanî sau mai ales oameni politici,

lucrand cate cincisprezece ore in fiecare zi.
Din fericire, dupa cum observa Bossuet intr’un pa-
saj citat mai inainte, oricat de puîn ai lucra, daca
puînul se adauga zilnic, aceasta ajunge ca sa fa d
un drum bun, mergand chiar cat de incet, numai
sa nu te opre§ti mereu din drum. Ceea ce e impor
tant pentru munca intelectuala, este, nu vom zice
regularitatea. dar continuitatea. S’a spus ca geniul
nu e e decat o indelunga rabdare statomica. Toate
marile lucruri s’au indeplinit prin rabdare starui-
toare. Newton a descoperit gravitatea universala
numai purtand-o necontenit in minte. „E de ne-
crezut ce po£i face cu vremea, cand ai rabdare sa
a?tepî; sa nu te grabe§ti“ scrie Lacordaire.
Priviî natura : uri $uvoiu ca acela care a pustiit
valea Saint-Gervais nu aduce decat o cantitate ne-
insemnata de materii. Dimpotriva, acîunea inceata
a ploilor §i a ingheûrilor, mersul abia sunlit al
gheârilor, rod pe fiecare an piatra cu piatra perejii
stancoî §i due la vale gramezi uria§e de aluviuni.
Un §uvoiu care rostogole?te pietri$, mananca pe fie
care zi granitul peste care trece §i ajunge in cateva
secole sa sape gaturi foarte adanci in stanca. Tot a$a
e cu lucrurile omene^ti : toate se fac prin acumula-
rea unor sforâri atat de mici incat, privite in ele
inîle, par in afara de orice proporfie cu opera ce
indeplinesc. Galia, odinioara acoperita cu paduri ?i
mla^tini, a fost desêlenita, brazdata cu drumuri, cu
canale, cu cai ferate, semanata cu sate §i ora$e, prin
zeci de mii de sforâri musculare neinsemnate in ele
incite. Fiecare litera care compune gigantica opera
„Some“ a Sfantului Thomas d’Aquin, a trebuit ca
acest ganditor s’o scrie cu mana proprie ; pentru ti*
parirea ei a trebuit ca lucratorii sa ia in mana una
cate una literele le tuciu, muncind fara intrerupere
cateva ore pe zi, timp de cincizeci de ani. Numai
astfel a putut fi tiparita aceasta opera uriaâ.
Acîunea, activitatea 3urajoasa capata in adevar

doua forê de valoare neegala. Uneori ea procedeaza
prin mari incordari, prin scurte izbucniri de vi-
goare, alteori, dirhpotriva, se ajunge la rezultat prin-
tr’o munca regulata, rabdatoare, staruitoare. $i in
razboiu rezistenâ impotriva oboselei $i a descura-
jarii este insu§irea cea mai temeinica §i adesea iz-
banzile cele mari se datoreaza numai acestei insu
lin. Caxid e vorba insa de munca, rachetele acestea
n’au ce cauta : repezelile acestea de lucru peste ma-
sura, nu sunt recomandabile din niciun punct de
vedere §i mai totdeauna sunt urmate de perioade
foarte lungi de lancezeala §i de lene ; adevaratul
curaj sta deci aici in rabdarea indelungata $i sta
ruitoare.
Lucrul important pentru student e sa nu stea
niciodata fara treaba. Daca timpul are o valoare
fara seaman, aceasta este fiindca momentele ce se
pierd, sunt pierdute pentru totdeauna. Trebue deci
sa le economisim. Cu toate acestea noi nu suntem
cat de pu$in partaî ai acestor reguli severe, ai „ta-
blourilor“ foarte exact alcatuite. cu indicarea anti
cipate a folosirii fiecarui ceas de lucru. Rare ori pla
n'll! e indeplinit cu exactitate, iar lenea omeneasca e
atat de iscusita pentru a-§i crea aparenê de raîune,
incat ne servim adesea de ele pentru a nu face nimic
in orele neindicate pe tablou. Singurele paragrafe
respectate cu sfinênie, sunt acelea care indica re-
pausul, plimbarea. Pe de alta parte neputinâ de
a te constrange sa urmezi toate regulile in amanun-
tele hotarite, obi§nue§te u§or voinâ de a se vedea
batuta in sforârile ei simîmantul acesta ca sun
tem §i vom fi intotdeauna invin$i in lupta pentru
regula facuta dinainte, e unul din cele mai proprii
pentru a ne descuraja. Apoi se intampla adesea ca
e§ti rau dispus pentru lucru in orele hotarite pentru
aceasta §i, dimpotriva, bine dispus in orele rezer-
vate plimbarii .
10
146 JULES PAYOT
In munca intelectuala trebue mai multa libertate

§i mai multa spontaneitate. !~>i scopul ce trebue sa
urmarim in aceasta educate a energiei noastre, nu
e deloc in supunerea oarba la im fel de lozinca de
caporal. Scopul ce trebue sa-?i propue studentul
e cu totul altul: sa oaute a fi totdeauna $i pretu-
tindeni activ. Pentru aceasta nu se cer ore amumite,
fiindca toate orele sunt deopotriva de bune. A fi
activ inseamna sa sari dimineaâ ourajos din pat,
sa-î faci repede §i ingrijit toaleta, dar fara multa
pierdere de timp ; sa te pui la masa de lucru fara
?ovaiala §i nelasand sa patrunda in spirit nicio preo-
cupare straina. A fi activ la lucru mai inseamna a
nu citi niciodata pasiv, ci a face totdeauna sforjari
pentru a patrunde cat mai bine inêlesul celor citite.
$i tot a fi activ, inseamna cand te scoli hotarit sa
faci o plimbare sau sa vizitezi un muzeu, atunci cand
iî simî sleindu-se rezerva de putere nervoasa §i
eforturile tale inceteaza a fi rodnice. Caci este cu
totul neindicat a se starui multa vreme in eforturi
sterpe care te istovesc ?i te descurajeaza. Trebue sa
§tii sa profiî insa de acele clipe de intreruperi a
lucrului pentru a vizita expoziîile de arta sau a
convorbi cu prieteni inteligenî. Poî fi activ chiar
§i cand mananci, silindu-te sa mesteci bine alimen-
tele, a?a incat sa fere^ti stomacul de o sporire de
munca. Mizeria cea mare a studentului. sunt aceste
momente de inerîe, de orice lipsa de voinâ, risi-
pite proste^te in lene. A-î pierde ore intregi cu toa
leta, a lasa sa-î treaca ore intregi cascand sau frun-
zarind in lene o carte, apoi alta, a nu §ti sa iei nicio
hotarire, nici a lucra §i nici a nu face absolut nimic
in zuia aceea, este in adevar o stare nenorocita, mai
ales daca nu-i deloc nevoie sa cau£i a fi activ, caci
ocaziile î se infaîêaza toata ziua, de dimineaâ
pana seara.
Mijlocul de capetenie ca sa ajungi la stapanirea
energiei tale, este sa nu te culci niciodata seara ina-
int€ de a hotari lamurit ce vei lucra a doua zi. Nu

e vorba de cantitatea lucrului, caci la aceasta s’ar
putea aplica cele spuse mai sus despre tablourile
prln care se fixeaza felul intrebuin|arii timpului,
ci e vorba numai de felul lucrului. A doua zi dimi-
neaâ, odata sculat, iî aduni gandurile. i$i lamure§ti
spiritul, chiar in timpul cat iî faci toaleta, nela-
sandu-1 sa apuce in alta parte, ?i silindu-1 sa se in-
hame indata la lucru.
Daca la plimbare sau in timpul cat cite^ti ceva,
simî in con$tiinâ remu?carea ca nu faci nicio treaba,
trebue sa ie folose^ti numaidecat de fiorul cald al
pomirii bune ce î se na§te in suflet. Nu trebue sa
faci ca aceia care vineri dimineata hotarasc viteje§te
ca de luni se vor pune negre?it la lucru. Daca ace
dia nu incep sa lucreze indata, pretinsa lor hotarire
nu-i decat o minciuna, o in§elare de sine, o pornire
neputincioasa. Trebue, cum zice Leibnitz, sa ne fo-
losim de pornirile cele bune „ca de glasul lui Dumne-
zeu care te cheama“ . A pierde aceste prilejuri, a
inêla aceste pomiri bune, amanand indeplinirea
lor ; a nu ne folosi indata de ele spre a crea bune
depFinderi §i a face ca sufletul nostril sa guste bu-
curiile intaritoare ale muncii, a§a ca sa le pastreze
mult timp aroma, e cea mai mare crima ce poate
savar§i cineva impotriva educaîei energiei.
Scopul nefiind de aî robi activitatea unei regle-
mentari severe, ci de a lucra viguros pretutindeni
§i totdeauna, trebue sa folose§ti pana §i sferturile de
ora §i chiar minutele. lata ce spune despre Darwin
fiul sau.
„ 0 particularitate a caracterului tatalui meu, era
respectul pentru timp. Nu uita niciodata ce lucru
preîos e timpul. Economisea §i minutele. Niciodata
nu pierdea minutele ce i-ar fi ramas libere, inchi-
puindu-§i ca nu facea sa se apuce atunci de lucru.
El indeplinea totul repede, cu un fel de ardoare
stapanita“ .
148 JULES PAYOT
Aceste minute, aceste sferturi de ora pe care to£L,

aproape toî, le pierd a?a de proste§te, sub cuvant
ca nu face sa se apuce de lucru in momentul acela,
ajumg la sfarjitul anului sa alcatuiasca un enorm
capital pierdut. D’Aquesseau, care preûia §i el tim-
pul, fiindca soîa lui cam intarzia sa serveasca masa
de pranz, ii infa$i§a intr’o zi o carte scrisa in timpul
acelor sferturi de ora de a$teptare. E a§a de u$or
ca in timp de cinci sau zece minute sa-î incordezi
spiritul. sa citesti cu zel un paragraf, sa-î inaintezi
lucrul cu cateva linii, sa copiezi cateva randuri, sa-î
pui la curent tabla de materii a notelor §i a citirilor.
De aceea avem dreptul sa spunem ca niciodata
nu se poate plange de lipsa de timp acela care 9tie
ce sa faca cu dansul. S’a observat insa ca tocmai
acei care au mai mult ragaz nu gasesc niciodata timp
sa faca ce au de facut, atata e de adevarat ca, a te
plange ca n’ai timp sa lucrezi, nu inseamna altceva
decat a marturisi ca e^ti fara vlaga §i ca î-e groaza
sa faci un efort.
Daca cercetam insa cauza pentru care ne pierdem
adesea timpul fara folos, vedem ca in cele mai multe
cazuri slabiciunea moastra se datore^te intru catva
§i faptului ca nu ne-am lamurit bine lucrul ce avem
de facut. Este o experienâ foarte cunoscuta pentru
mulî, ca daca seara, inainte de a se culca, nu vad
limpede ce au de facut a doua zi, i§i pierd dimineaâ
fara niciun folos.
Nu trebue niciodata sa fixezi un scop general.
Sa nu zici niciodata : „maine voiu lucra“ , nici chiar
„maine ma voiu ocupa de studiul moralei lui Kant“ ,
de pilda. ci trebue totdeauna sa-î fixezi lamurit ce
anume ai de fa cu t; sa-î zici, de pilda: „maine voiu
citi neaparat Rafiunea practica a lui Kant, sau :
„voiu studia si voiu rezuma cutare capitol din fizio-
logie“ .
La aceasta povaâ de a-î hotari totdeauna lamurit
ce ai de facut, trebue sa mai adaugam si aceea de
a termina totdeauna conftiincios lucrul inceput, spre

a nu fi silit sa revii la acelafi lucru, sau sa o iei dela
capat. A nu avea niciodata nevoie de asemenea re-
luari, a cauta ca ce facem sa fie un lucru definitiv,
inseamna o mare economie de timp. ' De aceea stu-
dentul trebue sa citeasca cu vigoare fi cu patrundere
tot ce citefte ; sa faca rezumat in serfs, sa copieze,
daca e nevoie, extrasele ce prevede ca-i vor fi tre-
buitoare fi sa-fi imparta neaparat notele sub titlurile
tablei de materii care ii va inlesni sa le gaseasca
ufor oricand va voi. In felul acesta nu va mai avea
niciodata nevoie sa reciteasca acelafi lucru, afara
numai daca e vorba de o opera de capetenie, a carei
cercetare trebue repetata.
Lucrand astfel, mergi incet. dar, nefacand niciun
pas inainte fara sa-î fi asigurat bine spatele, n’ai
sa fii silit niciodata sa dai indarat. §i, cu pasul do-
mol dar hotarit §i contdnuu, inaintezi cum trebue,
ba chiar, intocmai ca broasca êstoasa din fabula,
ajungi inaintea iepurelui, care e mai sprinten, dar
nu afa de metodic. Credem ca nu exista vreo re-
gula mai esenîala pentru lucru : Age quod agis;
sa faci fieoare lucru la randul lui, temeinic, fara
graba, fara enervare.
Marele om de stat loan de Witt, prfm-ministru al
Olandei, conducea toate trebile republicii, gasind
totufi timp sa faca vizite fi sa ia masa de seara in
tovarafia prietenilor. Daca-1 intreba cineva cum
gasea timp sa termine atatea treburi fi sa mai fi
petreaca puîn, el raspundea liniftit: „Nu-i nimic
mai u fo r ; e vorba numai sa faci fiecare lucru in
ceput fi care se poate termina, atunci; sa nu-1 am ai;
sa nu lafi niciodata pe a doua zi, ceea ce poî face
astazi“ . O activitate care nu se supune acestei reguli
de a termina totdeauna cat mai neintarziat lucrul
inceput, ca sa nu fie nevoie de reluari, este o activi
tate desordonata, lipsita de unitate ; ea sboara dela
un obiect la altul fi este poate mai rea decat tran-
150 JULES PAYOT
davia, fiindca trandavia se desgusta de ea insa§i, pe

cand agitaîa, sbuciumul acesta nerodnic, sfar§e§te
prin a te desgusta de lucru, inlocuind bucuria atat
de adanca a muncii implinite cu indispoziîa, zapa-
ceala, sila produsa de multe lucruri ce ai facut si
pe care nu le poî aduce la capat.
Sfantul Francisc de Sales, vede in acesite intre-
ruperi §i schimbari ve^nice o viclenie a diavolului.
,,Nu trebue“ , zice el, .,sa te apuci de mad multe lu
cruri deodata §i laolalta, caci adesea du$manul ne
indeamna la acest fel de a lucra, pentru ca, impova-
rati de prea multa munca, sa nu mai ispravim nimic,
lasand totul pe jumatate. Cateodata el ne inspira
chiar voinâ de a ne apuca de o treaba minunata,
pe cafe el crede ca nu o vom aduce la indeplinire,
spre a ne impiedeca de a intreprinde alta, de mai
puîna insemnatate dar pe care o putem duce cu
inlesnirile la bun sfar$it“ .
Pe de alta parte, o observaîe pe care am facut-o
adesea, e ca lucrurile incepute ?i neispravite, te fac
sa pierzi mai multa vreme ; iî lasa parca o in-
dispoziîe la fel cu aceea pe care î-o produce cau-
tarea soluîei unei probleme urmarita de multa
vreme in zadar. Simîm atunci o nemulûmire ; lu-
cnarea parasita se razbuna pentru dispreûl nostru,
preocupandu-ne mintea, stingherindu-ne in celelalte
lucrari. Aceasta se intampla din cauza ca atehîa
trezita nu ?i-a primit satisfacîa ei legitima. Dimpo-
potriva. lucrul indeplinit cu dragoste, lasa in spirit
un simîmant de mulûmire $i intru catva de dorinja
satisfacuta gandul se libereaza de o grija ?i e liber
sa se indrepte spre alte ocupaîi.
Ceea ce e adevarat despre un lucru intreruipt, e tot
a§a de adevaraut despre un lucru ce trebue sa-1 faci $i
nici nu te apuci de dansul. Ai, de pilda, foarte la-
murit simîmantul ca trebue sa scrii o anumita scri-
soare, dar n’o scrii. Zilele tree ; gandul nevoiei ce
aveai de a scrie aceasta scrisoare iji sta pironit in
EDU CA flA VOIN'fEI 151
minte ca o remu$care ce merge crescand, dar tot n’o

scrii. In cele din urma aceasta povara iî devine atat
de apasatoare, meat te hotara^ti sa te a§ezi §i sa faci
scrisoarea, dar e zadarnic, scrisul' nu-î mai aduce
acum bucuria ce produce orice treaba facuta la tim-
pul sau.
Sa facem deci fiecare lucru in momentul cand
trebue sa-1 facem §i sa ducem totul la bun capat in
timpul cuvenit.
Ill
Cand in sufletul unui tanar s’a consolidat aceasta

insemnata ?i rodnica deprindere de a se decide re-
pede sa lucreze fara infrigurare, simplu, cu buna
voie, fara ocoliri, nu e nicio situate inalta la care
sfi nu poata ravni. Daca i se pare ca are oarecare
Idei noua asupra lucrului, sau vede intr’un fel nou
unele chestiuni vechi, el poate purta in minte aceste
idei, aceste ganduri oricat de mult timp. chiar §i
opt-zece ami. Cu mumca staruitoare, va aduna in aoest
timp su'te de imagini, de asemanari ascunse pentru
toî. Ideile vor orgianiza materialul, se vor nutri cu
dAnsul, se vor intari, vor create. $i precum din ghinda
stejarului ies copaci uria§i, din aceste idei, rodite timp
de ani de atenîe, vor ie?i carî bune, lucrari vigu-
roase, de care se vor servi atSîa in lupta impotriva
r&ului; vor fi pentru ace^tia ceea ce sunt pentru
osta§i tr&mbitile, efind sunS atacul, sau, aceste pro-
duse viguroase ale mintii se vor concretiza, se vor
intrupa intr’o vieatfi frumoasfi, con^tienta, onesta.
plina de o activitate generoasS.
§ i nu trebue sa ne ascundem: daca am avut fe-
ricirea de a ne putea inalta pana la domnia inteli-
genêi, aceasta aristocraîe ce ne acorda invaâtura
152 JULES PAYOT
ar putea deveni tot atat de vrednica de ura ca $i

aristocraîa banului, daca nu vom face ca superiori-
tatea noastra inteleetuala sa coneorde cu vieaâ noa
stra morala.
Voi toî care la ie§irea din $coala secundara aî
devenit studenî in drept, in litere, in stiin^p, in
medicina, aveî datoria sa fi$i cei mai activi, mai
constant binefacatori ai acelor care i$i ca$tiga cu
greutate existenâ, fara a putea sa arunce o privire
dincolo de trairea zilnica. Studenîi sunt meniî a
forma clasa conducatoare in toate ârile, chiar §i in
acele cu vot universal. Caci mulîmea care nu e in
stare a se conduce singura, se va increde intotdeauna
in aceasta privinâ, in lumina acelora care §i-au mla-
diat sufletul, §i-au intarit mintea §i judecata prin
ataxia ani de cultura desinteresata. Aceasta situate
creaza insa datorii foarte lamurite tuturor tinerilor
care s’au imparta§it de binefacerile invajamantului
superior, fiind limpede ca, spre a conduce pe alîi,
trebue sa §tii mai intai sa te conduci pe tine insuî.
Spre a predica altora cumpatarea. desinteresarea,
devotamentul, trebue sa infaî?ezi acestea prin exem-
plul vieîii tale §i sa §tii sa prime^ti cu inima des-
chisa sarcinile ce vei avea de implinit, ducand o
vieaâ de munca ?i de activitate viguroasa, cu cu-
vantul §i cu fapta.
Daca in fiecare an caîva studenî s’ar intoarce in
satele saiu in oraêle lor ca doctori, ca advocaî, ca
profesori, hotariî a folosi fiecare prilej pentru a
vorbi, a lucra pentru binele ob^tesc, a arata fiecarui
om, oricat de modesta ar fi situaîa lui, cel mai mare
respect; a nu lasa sa se petreaca nicio nedreptate,
fara a protesta energic §i straruitor, a introduce in
raporturile sociale mai multa bunatate, mai multa
dreptate adevarata, mai multa ingaduinâ, in doua-
zeci de ani s’ar constitui, spre fericirea tuturor tari-
lor, o aristrocraîe noua, cu desavar§ire respectata §i
care ar fi atotputernica pentru binele general.
Orice tanar care iese din universita|i §i nu vede

in advocatura, in medicina, etc. decat banii pe care-i
pot aduce aceste cariere ?i care nu se gande$te deceit
sa petreaca proste$te, nu-i decat un mizerabil §i, din
fericire, in aceasta privinâ, opinia publica se in-
§eala din ce in ce mai puîn.
IV
Dar, ni se va obiecta poate ca munca neincetata,

preocuparea statornica a unei idei, o asemenea acti-
vitate totdeauna treaza, poate fi vatamatoare sana-
taîi. Aceasta obiecîune vine dela ideea greîta oe
ne facen despre munca intelectuala. Continuitatea
e luata aici in inêlesul omenesc. E limpede ca som-
nul, intrerupand mimca, aduce odihna ; e limpede
pe de alta parte, dupa cele spuse mai sus, ca cea mai
mare parte din zi e, de voie de nevoie, distrasa dela
ocupaîile intelectuale. A lucra, inseamna numai a
ne sili mintea sa nu se gandeasca decat la obiectul
studiului, tot timpul cat nu avem altceva de facut.
Pe de alta parte cuvantul munca nu trebue sa tre-
zeasca in mintea noastra icoana unui student, stand
mereu pe scaun cu pieptul aplecat pe masa. Poî
foarte bine sa cite^ti, sa meditezi. sa compui, plim-
bandu-te; aceasta este chiar metoda cea mai buna,
cea mai puîn obositoare §i cea mai rodnica in desco-
periri. Plimbarea inlesne§te intr’un mod deosebit
lucrarea die asimilare a materialelor §i a intrebuin-
$arii lor.
In adevar, a fi un muncitor intelectual nu presu-
pune de loc ca trebue sa fii neprevazator. Astazi mai
ales, cand cunoa§tem atat de bine raporturile intre
fizic §i moral, am fi vrednici sa ajungem de rasul
ignoranîlor, daca n’am ?ti sa ne cruâm sanatatea.
154 JULES PAYOT
Mai ales cand adunarea materialelor e partea inferi-

oara a lucrarii noastre, alegerea ?i organizarea lor
au cu totul alta importanâ. Nu e savant carturarul
care §tie cele mai multe amanunte, ci acela care are
un spirit totdeauna activ, totdeauna in lucru. Nu
trebue'sa confundam $tiinâ cu erudiîa. Erudiîa e
prea adesea lene de spirit. Pentru a crea nu e dea-
juns sa ai o buna memorie, trebue ca spiritul sa do-
mine materialele $i acestea sa nu-1 ingreueze.
Cu toate ca e desigur ceva foarte distins a parea
bolnav de prea multa munca §i ca aceasta pare a
face cinste voinêi noastre, trebue sa recunoa§tem
ca e nevoie sa se dovedeasca mai intai daca in ade-
var numai munca poate fi cauza slabirii puterilor
noastre. Proba aceasta e insa cu neputinâ de facut.
Ar trebui sa se poata face socoteala tuturor celor-
lalte cauze de sleire a puterilor, ceea ce ar fi o in-
treprindere ridicola. $i, s’o spunem hotarit: nu vom
putea sa §tim niciodata daca ceea ce se atribue prea
multului lucru, nu vine poate mai degraba din sen-
zualitate. Nu cred sa se vada des liceeni §i mai
tarziu studenî cu desavar§ire cuminpi, care sa fie
surmenaî de munca : singurul surmenaj la varsta
asta e pricinuit de deprinderile vicioase.
Acolo unde nu aceasta e cauza surmenajului, ea
trebue cautata in desamagiri, in invidie, in gelozie
§i mai ales intr’uin amor propriu bolnavicios, aâât
peste masura, provenind dintr’o privire, dintr’o inê-
legere greîta a locului nostru in lume §i dintr’un
simîmant exagerat al personalitaîi noastre. Daca
cineva este indeajuns de energic pentru a indeparta
din con^tiinta aceste simîminte mistuitoare, prin in-
sa§i faptul acesta se inlatura cea mai mare parte
din cauzele oboselii.
Noi credem ca munca intelectuala bine oranduita,
care respecta igiena, adica vieaâ §i timpul totdeo-
data, este ceea ce ne poate inlesni o inalta desvol-
tare a cugetarii; munca fara greêlile sensualitaîi,
munca vesela §i increzatoare, fara invidie, fara va-

nitate ranita, este cea mai proprie pentru intarirea
s&nataîi. Daca procuri atenîei idei frumoase §i rod-
nice, gandirea le framanta §i le organizeaza ; daca
la§i impresiile intamplatoare sa adune materialele,
osteneala e vadit aceea§i ca §i cum ar fi prezidat
voinâ la alegerea lor. E rar insa ca intamplarea,
acest du^man al odihnei noastre, sa nu aduca tot-
deodata §i un roiu de contrarietati. De fapt omul tra-
e$te in societate §i are nevoie de stima §i chiar de
laudele altora. §i cum rar se intampla ca atyii sa
aiba despre noi aceea?i parere buna ca noi inline, iar
pe de alta parte ataxia din semenii no$tri simt lipsiî
de tact $i adesea de iubire cre^tineasca, se intampla
indeob^te, in toate situaîile, ca vieaâ sociala e plina
de jigniri de tot felul. E o incurajare mai mult
pentru omul muncitor cand vede ca trandavii i§i
ispa§esc crud lenea. fiindca in mintea lor stearpa,
cresc, ca pe un ogor rau cultivat, o mulj;ime de buru-
iene rele. Ei i§i petrec vremea rumegand idei me
diocre, jigniri mediocre, invidii, ambiîi mediocre.
Nimic nu e mai bun pentru fericirea noastra decat
a inlocui asemenea preocupari cu munca sanatoasa
§i, cine zice fericire zice sanatate. Atat e de ade-
varat ca munca e legea ob§teasca a omenirii §i ori-
cine se leapada de aceasta lege, renunja totdeodata
la toate bucuriile inalte §i trainice.
La aceste observaîi trebue sa mai adaugam ca
munca risipita, fara metoda, obose§te §i ca adeseori
’ se imputa muncii in sine, ceea ce pome?te dintr’o
indrumare greîta a muncii. Ceea ce obose^te, e mul-
îmea ocupaîilor dintre care niciuna nu aduce cu
ea bucuria tihnita a lucrului ispravit. Spiritul har-
Juit din toate parole, pastreaza in orice lucrare un
fel de nelini^te surda. Lucrarile parasite dupa ce au
fost numai schijate, produc o framantare intelec-
tuala foarte suparatoare. Michelet spunea lui Gon-
court, ca pe la treizeci de ani suferea de dureri de
156 JULES PAYOT
cap ingrozitoare, provenind dela mutyimea de lu-

cruri ce facea ; se hotari atunci sa nu mai citeasca
carji, ci sa scrie el insu§i.
„Din ziua aceea, cand ma sculam, §tiam foarte bine
ce aveam de facut §i gandirea mea ne mai indrep-
tandu-se decat la un singur obiect, cand lucram,
m’am vindecat“ . Nimic nu-i mai adevarat: a voi sa
faci mai multe lucruri deodata, inseamna sa te expui
negre§it la oboseala : Age quod agis, sa facem cu te-
meiu ceea ce facem. Nu numiai ca acesta e m ij-
locul de a merge iute, dupa cum am vazut, dar e ?i
mijlocul sigur de a te feri de oboseala §i a culege
din bel?ug bucuria lucrului dus la bun capat.
V.
In rezumat, daca meditaîa rascole§te in suflet

emotii puternice, nu le poate valorifica sub forma
de deprinderi. Educaîa voinêi insa e cu neputinâ
fara crearea unor deprinderi bune §i trainice. Fara
acestea ar trebui sa reincepem totdeauna acelea§i
sforâri. Numai deprinderile ne ingadue sa fixam
biruinêle §i sa mergem inainte. fj>tim insa acum ca
aceste deprinderi numai acîunea le poate crea.
Prin a lucra trebue sa intelegem indeplinirea cu-
rajoasa a tuturor acîunilor marunte care tind spre
ajungerea la tel. Acîunea fixeaza cugetarea; ne
leaga public intr’o anumita direcjie $i produce tot-
odata $i adanca bucurie.
Timpul a§a de scurt al activitaîi noastre este insa
§i mai impuînat prin lipsa de metoda a studentului
in munca lui. Cu toate acestea, am spus-o : „Cat
de puîn ajunge pentru fiecare zi, daca ziua aduce
putinul aoesta“ . Rabdarea eforturilor innoite necon-
tenit, produce rezultate gigantice. A$a dar studenrtul
trebue sa-§i insu§easca deprinderea activitaîi necon-

tenite. Pentru a izbuti, trebue sa-$i fixeze in fiecare
seara lucrul ce are de indeplinit a doua z i ; sa pro-
fite de toate inclinarile sale cele bune, sa termine
orice lucrare inceputa, sa nu faca decat un singur
lucru deodata §i sa nu-$i risipeasca nicio particica din
timpul sau. Asemenea deprinderi il vor indreptaî sa
nadajduiasca oele mai inalte situaîi intelectuale §i-l
vor pune in stare de a pla'ti societatii datoria de re-
cunoftinâ pe care binefacerile ce a primit dela
dansa, il obliga sa o recunoasca.
Munca astfel inêleasa. nu poate sa surmeneze
nicioadta. Oboseala ce se pune pe seama muncii,
provine mai totdeauna din excesele de sensualitate,
din nelini§te, din emoîile egoiste, dintr’o gre?ita
metoda de lucru. Munca bine inêleasa, obi^nuimâ
gandirilor nobile si inalte, nu pot decat sa inta-
reasca sanatatea, $i aceasta este o condiîe fiziolo-
gica minunata pentru a putea fi cineva lin?tit, im-
pacat, fercit.
CAPITOLUL IV
Igiena trupeasca a studentului, privita din punct de

vedere al educafiei voinjei.
Am cercetat pana acum numai partea psihologica

a subiectului nostru. Ne ramane sa examinam con-
diîile fiziologice ale stapanirii de sine. Voin$a $i
forma ei cea mai inalta, atenîa, sunt strans legate
de un sistem nervos. Daca centrii nervoî se istovesc
repede, sau daca odata istoviî nu-$i mai regasesc
vigoarea decat cu o extrema incetineala, niciun efort,
nicio staruinâ nu sunt cu putinâ. Debilitates tru
peasca e insoîta de o voinâ sovaelnica, de o atenîe
scurta si lancezanda. daca Jii seama ca in orice
158 JULES PAYOT
fel de activitate. izbanda atarna mai mult de o ener-

gie neobosita decat de once alte iniprejurari, va tre-
bui sa crezi ca intaia condijie a oricarui succes in
cucerirea de sine este de a fi, dupa o vorba ce-
lebra, „un bun animal".
Mai totdeauna entuziasmul moral merge mana ’n
mana cu aceste momente de voio§ie in care trupul
ifi indepline^te funcîa armonica, ca un instrument
bine acordat, fara a distrage con^tiinâ intima §i a
o indrepta asupra-i. In aceste momente de deplina
vigoare, voinâ e atotputernica in noi î atenîa
poate fi putemic incordata. Dimpotriva daca suntem
slabi, fara vigoare, simîm adanc lanûrile grele ce
ne leaga spiritul de timp §i infrangerile voinêi noa-
stre se datoresc adesea unor indispozitii de ordin
fiziologic. Adaugaji la aicestea rasplata fireasca a
oricarei munci care intrebuinêaza puterile fara a le
istovi, e un simtimant de buna stare, de bucurie
care jine destul de mult timp.
Daca istovirea se produce dela inceputul lucrului,
atunci nu se ive$te acest simîmant placut de putere
sporita, ci ii ia locul o sensaîe nesuferita de obo-
seala §i de desgust. Pentru nenorociîi ace?tia lipsiî
de putere, munca despoiata de bucuria adanca a
rasplaîi, este o truda, o pedeapsa, o durere.
Mai mult inca. toî psihologii sunt de acord asu-
pra im p orta n t condiîilor fiziologice pentru ome-
nire. Cand o circulate activa emite in creier un
sange curat, bine nutrit, amintirirle, §i prin urmare
deprinderile, se intiparesc repede §i pentru multa
vreme.
Condiîe a unei vreri §i a unei atenîi prelungite
§i viguroase, cu deosebire prielnica memoriei, sana-
tatea nu se margine^te numai a rasplati munca prin
bucuria care este urmarea ei, ci are pe langa aceasta
o inraurire nemarginita asupra fericirii. Ea este,
cum s’a zis, cifra care, pusa inaintea zerurilor vietii,
da acestora valoarea lor. Imagines e fericita §i Vol
EDUCAÎA VOINTEI 158
taire spunea lui Harbey, care avea o femeie incan-

tatoare §i toate darurile bogaîei : „N ’are nimic, daca
nu mistue“ .
Din nenorocire munca intelectuala rau inêleasa,
poate fi vatamatoare, Ea impune nemi^carea tru-
pului. vieaâ sedentara, inchiderea in incaperi rau
a$ezate, in sfarît a sta întuit pe scaun. Aceste nea-
junsuri grave, la care se mai adauga o rea igiena
alimentara, nu intarzie a slabi stomacul. Digestia
devine anevoiaoasa §i, deoarece stomacul e invaluit
intr’o reêa deasa de nervi, turburarile acestor or-
gane au o puternica inraurire asupra sistemului ner-
vos. Dupa masa capul se congestioneaza, picioarele
se racesc intru catva, simî un fel de iritabilitate
care contrasteaza ciudat cu bucuria de dupa masa
a âranilor §i meseriaîlor. Starea nervoasa se in-
rauta£e§te din ce in ce ?i mulî muncitori intelec-
tuali ajung de nu-§i mai pot stapani impresiile;
inimai le palpita la cea mai mica contrarietate, sto
macul li se sgarce§te. Acesta este intaiul grad al
nervosismului, caci nervosismul are aproape tot-
deauna ca punct de plecare o stare defectuoasa a
funcîilor nutritoare. Creierul inceteaza de a mai fi
marele regulator §i in locul ritmului lini^tit, vigu-
ros al vie'tii sanatoase, vine iritabilitatea §i turbura
rile unei vieî bolnavicioase.
$i cu toate acestea, atotputernicia ce ne darue$te
timpul in opera stapanirii de sine, aceasta ni se da
pentru a ne schimba temperamentul §i a ne intari
sanatatea. Intr’o pagina celebra Huxley ne com-
para cu ni$te jucatori de §ah ; avem ca tovara§i la
joc un potrivnic rabdator §i fara mila, care nu ne
iarta nici cea mai mica greêala, dar care plate§te
cu o damicie imbelûgata pe juicatorii cei buni. Acest
potrivinic este natura ?i e cu atat mai rau pentru
cine nu cunoa^te regulile jocului. Studiind aceste
reguli, care sunt descoperite de savanî §i mai ales
160 JULES PAYOT
aplicandu-le, e§ti sigur ca vei ca^tiga la joc ?i ca§-

tigul e sanatatea.
Dar cu aceasta cucerire a sanatajii e acela$i lucru
ca ?i cu cucerirea libertaîi noastre : ea nu este re-
zultatul unui fiat, ci al unei mutyimi de acîuni ma-
runte, pe care le indepline$ti. de sute de ori pe luna,
sau pe care refuzi a le indeplini. Trebue sa-î in-
drepî atenîa asupra mai multor puncte §i sa atri-
bui fiecarui amanunt im portant sa. Trebue sa ai
grija de caldura, de frig §i de umezeala, de curaîrea
atmosferei, de luminatul odaiei, de ceea ce mananci;
sa faci exerciîi indestulatoare. Dar, ar putea striga
cineva, asemenea griji ar face vieaja ridicola §i î-ar
absorbi tot tim pul! E un simplu sofism. Aceste griji
sunt o chestie de obi^nuinâ. Nu-î trebue mai mult
timp pentru ai manca d/upa regulile igienei decat a
manca oricum. De asemenea nu-î trebue vreme
mai multa pentru a te plimba pufin, decat sa stai
lene§ intr’un fotoliu pentru o digestie nesanatoasa,
sau sa cite^ti ziarele la cafenea. Nu-i mare pier-
dere de timp nici daca i$i vei mai aerisi din cand
in cand camera de lucru. E deajuns sa-î fixezi
odata pentru totdeauna schimbarile ce trebue sa faci
in felul tau de vieaâ. Singurul motiv de a nu lucra
cu rutina e lenea, lene intelectuala de a prevedea,
lene fizica de a duce la indeplinire.
Inca odata, rasplata va fi sanatatea, care este con-
difia tuturor celorlalte, a succesului §i a fericirii
tale.
Funcîile asupra carora trebue sa ne indreptam
mai mult atenîa, sunt funcîile de nutriîe. Chestia
cea mai importanta aici este felul §i cantitatea ali-
mentelor. Pana la lucrarea lui Berthelot, chestia
alimentajiei ramasese empirica. Astazi insa problema
se pune intr’un fel foarte limpede. Se ?tie ca nici
un aliment gras sau hidrocarbonat nu poate inlocui
albumina in reconstituirea êsuturilor. Albumirta
este deci trebuitoare alimentatiei. Pe de alta parte,
insa. daca in loc de a se lua o doza suficienta de

albumina, se mare^te prea mult doza, rezultatul e
cu totul ciudat. Aceasta depa§ire a dozei provoaca
o precipitare a albuminei, in dauna organelor noa-
stre, intr’o cantitate mult mai mare decat cantitatea
de albumina inghi(ita. E deajums daca vom inghiî
in fiecare zi albumina 'azotata in cantitate cam de
75 de grame.
Tot ce se absoarbe peste aceasta cantitate, departe
de a se asimila, tinde a provoca o precipitare a al
buminei mu$chilor. lata dar ce reese de a ic i: stu-
dentul mananca in restaurant de doua sau trei ori
mai multa came decat trebue sa manance. Pe langa
aceasta, oricare ar fi. cantitatea de albumina inghi-
(ita, daca nu absorbim totdeodata ?i alimente grase
sau hidraî de carbon, precipitarea de albumina se
savar$e?te totu§i §i in acest caz ; in cazul contrar,
inceteaza. Din aceasta cauza li s’a dat acestor ali
mente denumirea de doza azotata protejata, cand se
amesteca cu cele 75 grame de albumina.
De alta parte, se $tie ca munca provoaca in deo-
sebi descompunerea grasimii sau a feculelor. Se
?tie apoi ca omul cheltue^te pe fiecare zi dela 2800
para la 3800 de calorii, daca munca este intensa1).
75 grame de albumina dand 307 calorii, daca luam
ca m ijlocie superioara 3000 de calorii, ramane ca
mxmcitorul intelectual sa mad gaseasca aproape
2700 calorii. Fiindca nu asimilam mai mult de 200
pana la 250 grame de substance grase (225 X 9.3 =
2092 calorii), urmeaza sa mai capatam cam 600 de
calorii din alimente hidrocarbonate (vreo 150 gr.).
N’avem decat sa cautam in carîle speciale valoarea
fiecarui aliment in albumina, in substance grase §i
in elemente hidrocarbonate, spre a ne compune ali-
menta(ia zilnica.
1) Un gram de albumina da 4,1 calorii.

Un gram de grasime da 9.3 calorii.
Un gram de hidrat de oarbon da 4.1 aaloiii.
11
162 JULES PAYOT
Incheerea ce se impune, odata experienja facut§,

e ca mancam prea mult, prea multa cam e mai ales.
Impunem stomacului §i intestinelor o munca peste
masura. La cei mai mulî oameni din clasa bogata,
partea cea mai mare a puterilor castigate prln opera
digestiei sunt intrbuinâte pentru a mistui. Sa nu
se creada ca exageram. Intr’adevar, in timpul dige
stiei noi ne-am mistui pereîi stomacului §i ai intesti
nelor, daca suprafaâ lor n’ar reinnoi necontenit Jesu-
tul care le apara §i care se face cu o mare repezi-
ciune, pe mSsura ce membrele digestive il ataca.
Aceasta singura munca e enorma. Intestinele au de
§apte sau opt ori lungimea corpului, pe o laîme de
30 cm. Suprafafa de lucru a intestinelor §i a sto
macului e cel puîn de 5 metri patraî. Adaugafi
la aceasta munca insemnata ce constitue reinnoirea
necontenita, timp de mai multe ore pe zi, a peri$o-
rilor care captu$esc o suprafa^S a§a de m are; mai
puneî ?i puterile intrebuinâte pentru a mesteca,
puterile cheltuite de mi^carile peristaltice ale sto
macului pentru formarea unei cantitaî insemnate
de saliva, pentru producerea sucurilor digestive ale
stomacului, ale pancreasului, ale be$icii fierei §i ne
vom da seama de uria$a cheltuialS de puteri ce re-
clama actul digestiei.
Deci, nu e limpede oare ca oamenii care manancS
prea mult sunt curate animale, reduse la rolul puîn
onorabil de slujitori ai tubului digestiv ? Mai puneî
pe langa aceasta ca cei mai mul|i, in faâ mulîmii
de alimente ce trebue sa inghita. gasesc ca e obo-
sitor sa le mestece bine ?i in felul acesta mai in-
greuiaza munca digestiei §i o prelungesc, deoarece
sucurile digestive nu pot patrunde decat cu incetul
prin gramada de alimente nesfaramate bine.
Cat de folositoare ar fi. o bro$ura in care sa se
arate pentru fiecare aliment proporjia de albumina,
de substance grase, de elemente hidrocarbonate asi-
m ilabile! Toate tratatele speciale dau proporîa de
azot. Azi $tim insa ca mulî din compu§ii azotaî

nu sunt, la drept vorbind, alimente repartatoare. Cu
un asemenea indicator studentul §i-ar putea alcStui
lista de bucate pentru fiecare masa cu indoitul folos
de a se hrani bine §i de a-§i feri organele digestive
de o munca peste masura, produsa in dauna muncii
intelectuale.
Chestia numarului §i a orei mesei, apare ca ceva
cu totul neinsemnat pe langa im portant capitals a
dozajului alimentelor. Nu doar ca am vrea sa vedem
pe student cantarindu-jji la fiecare masa bucatele
cum facea Comaro, dar, dupa ce le va fi cant5rit
de cateva ori, tanarul i$i va da seama cam cat tre-
bue sa manaince ?i se va feri cel pu{in de risipa
enorma de puteri la care este os&ndit acela care i?i
ia masa la birturi §i care, in sgomotul conversa-
fdilor, mananca pana la ghiftuire1).
Igiena respiraîei e cu mult mai simplS. La drept
vorbind, a respira un aer curat, unora nu le pare de
loc a fi o trebuint§ ; am vSzut atSîa tineri care
prefers a respira un aer stricat, respingator, decat
sa patrunda in camera lor cu aerul curat $i puîn
frig. Igiena multor aêzaminte de educate §i a at&tor
locuinê. a ramas in aceasta privinâ in stare primi-
tiva. Cu toate acestea e dovedit cS aerul stricat te
face sa fii suparacios, nemultumit, nelini$tit. Orga-
nismul neavand stimularea sanatoasS ce i-o da aerul
1) Nu putem parasi acest subiect f5r& a vorbi de intre-

buinârea cafelei. Nu trebue s’o izgonim dela mas3. LuatS
in mare cantitate $i fiartS la foe, enerveazd; pregatitS insS
dupa obiceiul arab — infuzatS in ce$ti m ici — e mai putin
iritanta, ajutS foarte mult digestia. Chiar in afarS de ora
mesei, o cantitate mica, dimineata de pilda, poate sa risi-
peaesca acea greutate a spiritului de care se plSng at&tia
im$i care lucreaza cu mintea sa provoace un viu imbold
intedectual, cu coediîa sa nu se abuzeze; pe de alt5 parte
sa profit: neaparat de acest imbold spre a te a$eza la
lucru, intrebuinitarea cafelei in aoeste aonditid, nu aduce
niciun neajuns.
164 JULES PAYOT
curat, e silit sa caute stimulari vicioase. Studentul

nu e de loc nevoit sa „rumege“ in camera lui ace-
la§i aer prea des respirat; poate aerisi adeseia, ba
inca §i mai bine, poate lucra in aer liber. Pe langa
aceasta se poate plimba prin odaie §i sa citeasca,
sau sa vorbeasca cu glas tare. Se $tie sa surdo-muîi
neexercitaî pentru a vorbi, au plamanii foarte slabi
§i abia sunt in stare sa stinga o lumanare aêzata la
caîva centimetri de gura lo r ; vorbirea e o gim-
nastica energica a plamanilor.
Trebue sa notam ca poziîa garbovita a celui care
scrie sau cite§te, stinghere^te foarte mult mi$carile
respiratoare, ceea ce cu timpul poate ajunge vata-
mator pentru student. Spre a lupta impotriva ace-
stei cauze de slabire a organismului, trebue sa ne
deprindem a îne bustul cat se poate mai drept,
spre a da pieptului libertatea $i inlesnirea in mi§-
carile respiratoare.
Toate aceste masuri sunt insa neindestulatoare §i
trebue sa ne intrerupem lucrul adesea. Sa ne scu-
laiii in picioare, spre a face cateva mi^cari pe care
Lagrange le nume^te „gimnastica respiratoare".
Aceste mi^cari se compun din inspiraîi lungi care
se pot face artificial, imitand ceea ce se petrece di-
mineaâ instinctiv, cand ne intindem. ’ Ridicand
foarte incet in sus amandoua braêle, î le departezi
unul de altul, respirand cat se poate mai adanc,
apoi la?i in jos braêle, dand afara aerul inspirat
Afara de aceasta e foarte folositor ca, ridicand bra-
tele, sa te inalî in varful picioarelor, ca §i cum ai
incerca sa te faci mai in a lt: operaiîa aceasta pro-
voaca desdoirea coloanei vertebrale, desdoire care
ingadue coastelor sa descrie de jos in sus un seg
ment de cere cu mult mai mare decat arcul obi§-
nuit. Pe langa ca exerciîul acesta impiedica inê-
penirea coastelor, mai deschide apoi un mare numar
de vezicule pulmonare astupate, in care nu mai
putea patrunde oxigenul. Astfel, suprafaâ de
EDU CA flA VOIN fEI 165
schimb intre sange §i aer se mare^te, ceea ce explica

fenomenul constatat de Marey, c ! ritmul respira-
£ei ramane nemodificat chiar §i in timpul de re-
paos, dupa mai multe exerciîi de acestea. S ! notam
apoi ca intrebuinârea greutaîlor este aici contra-
indicata, fiin d c! nicio sforâre nu e cu putinâ fara
oprirea respiraîei.
Aceste masuri care priesc foarte mult, nu sunt
totuî decat paliative, care nici intr’un caz nu ne pot
scuti de exerciîul propriu-zis.
Evident ca exerciîul nu creaza nimic prin el in-
su$i. El lucreaz! indirect, imbunatityind cu totul
funcîile de nutrijie. Dupa cum am vazut, iî poî
mari in camera ta capacitatea respiratoare prin exer-
cifii corporale la care recurgi din cand in cand,
nu poji face in s! ca sangele sa circule mai repede
§i prin urmare sa treaca mai des prin plamani.
Funcîa respiratoare §i cea circulatoare. sunt intru
catva aceeaî fimcîe, privita din doua pxmcte de
vedere. Tot ce activeaza pe una, lucreaza §i asupra
celeilalte.
Intr’o oomunicare facuta la Academia de §tiinê
in 1879, Lavoisier atragea atenîa asupra faptului
ca un om cand e flamand, dupa o munca muscular!,
asimileaz! aproape de trei ori mai mult oxigen decat
cand e in repaos. Prin urmare primul efect al exer-
ciîului, e de a face sa patrunda in organism o can-
titate insemnat! de oxigen. $i, pe cand studentul
care de obiceiu sta mult timp fa r! mi§care se v l!-
gue^te cu incetul, oel care se mi$c! in aer bber,
munce$te cu im sange mai bogat, cu o respirajie mai
activ!. Creierul ajvmge in stare de eforturi mai
energice §i mai prelungite. Ins!§i inima lucreaz!
mai puîn, de§i d ! mai mult, fiin d c! in vreme ce
nemifcarea produce o stagnare a sangelui in capi-
lare, stagnare insoît! de incetinirea combustiunilor
vitale, dim potriv! in timpul m i$c!rii, al exerciîului,
prntr’o acfiune de „vecin!tate“ . crculajia in capilare
166 JULES PAYOT
e provocata de mu$chii care lucreaza $i aceast!

,,inima periferic!“ alcatuita de elasticitatea arterelor
fine, reduce prin munca sa proprie, munca organului
central.
Acestea nu sunt insa singurele binefaceri ale acti-
vitaîi musculare, fiindca, dupa cum a demonstrat
Paul Bert, mu$chii sunt fixatori ai oxigenului. Ei sunt
propriu zis organe respiratoare ; in ei se opereaza
un schimb foarte important intre oxigenul inspirat
?i acidul carbonic care trebue sa se elimine. 5j>i cu
cat aceste schimburi sunt mai energice, cu atat ar-
derea substanêlor grase din alimente este $i ea mai
energica. Nemi§carea impiedicand arderea rezerve-
lor de substance grase, ea ing&due depunerea ace-
stor substance pretutindeni §i duce de-a-dreptul la
ingraâre. Aceste depozite nu sunt de altfel sin
gurele neajunsuri ale leneviei corporale, daca este
adevarat, cum pare a fi dovedit, ca artiitismul, po
dagra, piatra, respiraîa anevoioasa. au drept cauza
esenîala produsele incomplet arse din cauza lipsei
unei respiraîi destul de energioe. Aceasta respirajie
atat de im portant! a mu?chilor nu tine insa numai
in timpul muncii caci, dupa cum am vazut, aceste
organe pastreaza mult timp o supra-activitate res
piratoare.
Trebue sa notam de altfel ca mi$carea e neaparat
trebuitoare pentru cea mai mare parte din tinerii
familiilor bogate ?i a tuturor acelora care man!nca
prea mult. Mi$carea, chiar ?i un exerciîu violent,
le este trebuitor pentru arderea prisosului de ali
mente inghitite. Omului care mananca mult §i duce
o vieata de trandavie i se astupa toate vasele care
primesc ch ilu l1). E cuprins adesea de indispozitii,
de desgust mai ales dimineata cand repaosul de peste
noapte contribue a inrautaji efectul supra-nutritiei.
Stomacul nelucrand, sangele se ingroaê, se incarc!
1) Lichid oe iese dm alimente $i intra In sSinge (n. tr.).

adicS cu materii nearse. Se produce astfel la de$tep-

tare o stare de contrarietate foarte frecventa. E u$or
de infeles aceasta toropeala, aceasta lene a spiritului,
provenita din ingramadirea rezervelor. Exista o do-
vada saritoare in ochi ca in adevar aceasta este
cauza oboselii : daca te a?ezi cu hotarire la lucru, in
loc ca oboseala sa creasca, ea scade dimpotriva, dupa
cum scad prin oxigenarea lor materiile ingramadite
de prisos in sange.
In rezumat, mi^carea provoaca o vie §i energica
opera de asimilare, transportul repede al unui sange
bogat §i, din contra, eliminarea in scurt timp a ma-
teriilor de desasimilare.
Afara de aceste efecte generate asupra sanataîi.
aproape nu mai e nevoie sa vorbim despre efectele
fericite ale plimbarii, asupra mbjcarilor peristaltice
ale stomacului *).
II.
Am in ia ^ a t pana acum rolul mi§c§rii, al exer-

cifiului, numai din punct de vedere al funcîilor de
nutriîe. Acesta e punctul de vedere esenîal pentru
subiectul nostru, fiindca voinja $i atenîa sunt in
legatura foarte stransa cu buna stare a organismului.
Exerciîul muscular are pe langa acestea §i legaturi1
1) Studentul obi^nuind, in general, a sta jos sau in p i-
cioare, nem i;cat, mu$chii care inconjura viscerele abdomi-
nale, sunt de regulS in stare de destindere, de odihna. Ne-
activitatea lor ii las§ f5ra acîune impotriva depunerilor de
grasime care m iresc volumul p&ntecelui ?i pe langa aceasta
ei inceteaza de a sprijini cu putere stomacul care se di
late. Lagrange, in frumoasa lui carte „Exercitiul la adulti“ ,
arata procedeurile ce intrebuinteaza gimnastica suedezS spre
a comb ate aceasta stare de lucruri. Aceste procedeuri con-
stau in $apte mi^cari pe care le poate executa foarte u$or
aricine acasa la ddnsuL
168 JULES PAYOT
mai puîn importante, dar mai intime cu voinâ.

In adevar, la copil voinâ prinde cu sfiala a se in -
ceroa prin acte musculare. Deprinderea indelungata
de care avem nevoie fiecare pentru a deveni stapani
pe mi§carile noastre, ne oêle^te voinâ ?i ne disci-
plineaza atenîa. Care din noi n’are simîmantul
foarte desluît ca §i la varsta noastra, in orele de
adanca lene, a incerca sa faci o mi^care, a te ridica,
a ie§i din casa, etc. este adesea un act de voinâ
anevoios ? $i cine poate nega prin urmare ca acti-
vitatea musculara, sau mai bine zis mi^carile vii,
precise, caci mersul neintarziind a deveni curait
automatic, nu mai are valoare din acest punct de
vedere), nu sunt ni§te mi^caii minunate de voinâ
§i de atenîe ? Aceasta e atat de adevarat incat ne-
vropatilor, care nu sunt in stare de atenîe. li se
ordona exerciîul muscular. O sforâre cuprinde in
sine voinâ $i voinâ se desvolta, ca toate facultaîle
noastre, prin repetiîe Mai mult, munca musculara,
de indata ce incepe a fi folositoare, devine o durere.
$i a $ti sa rezi$ti imei dureri, aceasta nu se poate
numi decat voinâ §i inca cea mai inalta. De aici
se vede deci bine ca exerctyiul este direct, prin el
insu$i, ca im fel de $coala primara a voinêi.
Ar insemna insa aceasta ca exercifiul n’are nicio
inraurire asupra inteligenêi ? De loc. Inraurirea
aceasta e reala ; lenea corporala e vatamatoare ; per-
ceptiile noastre se reinnoesc foarte puîn; stam bu-
curos inchiî intr’o monotonie posom orita; ne lasam
a fi cuprin$i de urat $i de sila, §i felul acesta de a
fi atat de trist, a carui experienâ am facut-o cu tojii,
provine munai din cauza vieîi fizice greoaie, a idei-
lor care se trezesc anevoie din cauza lipsei de im -
bolduri, de excitari exterioare. Starea aceasta con-
trasteaza puternic cu limpezimea ideilor §i cu marea
vioiciune ?i bogaîe de impresii a acelui care medi-
teaza plimbandu-se pe cim p. Nu se poate nega deci
EDU CAflA VOINfEI 169
inraurirea extrema a exerciîilor corporale asupra

facultaîlor noastre.
III.
Cu toate acestea studentul trebue sa priveasca de

aproape gre§elile mari ce se faptuiesc cu privire la
acest exerciîu ale carui binefaceri le-am dovedit. Se
confunda adesea doua lucruri foarte diferite : sana-
tatea §i forâ musculara. Sanatatea robusta o con-
stitue vigoarea organelor respiratoare §i ale apa-
ratului digestiv. A f i ' sanatos inseamna a mistui
bine, a respira liber, a avea o circulate a sangelui
energica $i regulata ; mai inseamna, de alta parte,
a rezista cu inlesnire variajiilor de temperatura.
Aceste insuîri de rezistenâ n’au insa nicio lega-
tura de cauzalitate cu forâ musculara. Atleîi de
bSlciu $i putem icii halei pot avea o sanatate §u-
breda, pe cand cutare om de cabinet poate sa aiba
o sanatate de fier §i o putere musculara mediocra.
Nu numai ca nu trebue sa ravnim forâ atletica.
ci trebue sa fugim de dansa, deoarece ea nu se in-
tare§te decat prin exerciîul violent ?i asemenea
exercifii impiedica jocul regulat al respirajiei, pro-
voaca o congestie vadita in vinele gatului §i ale
frunîi §i simt de sigur istovitoare. Este apoi cu
neputmâ a se face in acela§i timp eforturi fizice
intense §i eforturi intelectuale energice. Mai mult
inca, sleirea de puteri produsa de aceste sforâri,
predispune trupul la raceli, atat de obi^nuite la $3-
rani §i la oamenii dela munte.
Sa mai adaugim ca exerciîul corporal violent nu-i
folositor decat in cazul cand trebuesc arse rezervele
nutritive provenind dintr’o supra-nutriîe. Dar mun-
citorul intelectual care face eforturi energice de
170 JULES PAYOT
atenîe, cheltue^te tot atatea, ba poate chiar mai

multe materii hranitoare decat âranul care lucreaza
pamantul. Astfel incat studentul vrednic de acest
nume, nu se poate asemana de loc cu acei functio
nal! de birou care au de indeplinit totdeauna aceea$i
treaba §i a caror inteligenta nu cere decat slabe sfor-
tari, lasand mintea tot atat de lene?a ca §i trupul.
Cu cat lucrezi mai mult intelectualice?te, cu atat
mai puîn ai nevoie de acest exerciîu muscular,
menit sa arda prisosul de materii neintrebuintate.
Lucru ciudat: noi laudam in Franca educaîa atle-
tica ce o primesc tinerii englezi ?i o admiram fara
vreo patrundere a lucrurilor, cu lipsa totala de spi
rit $tiintific ce caracterizeaza spiritul public din vre-
mea noastra. Suntem ca orbiji de cateva mari licee
unde caminul costa pana la 5.000 franci pe an $i
de bogatii fii de lorzi care frecventeaza universitS-
tile ca amatori, ?i nu vedem ca aceasta minoritate
trebue comparata tocmai cu minoritatea oamenilor
de sport dela noi. Englezii inteligenji nu privesc
de loc cu placere aceasta exagerare a exercitiilor
fizice in §colile engleze. Wilkie Collin in prefaâ lu-
crarii sale „Sot §i soîe*', scrisa la 1871, constatS o
suparatoare desvoltare de grosolanie ?i brutalitate
in societatea britanica. $i abuzul exercitiilor fizice.
zice autorul, a contribuit in cea mai mare parte la
aceasta. Mathew Arnold, a carui nepartinire nu o va
contesta nimeni, invidiaza sistemul de educate fran-
cez. Ceea ce caracterizeaza, dupa dansul, pe bar-
bari $i pe burta-verzi, e ca celor dintai le plac numai
demnitatile, satisfacerile vanitatilor lor, exercitiile
corporale, sportul, placerile sgomotoase, iar cei de
al doilea nu preûesc decat infrigurarea §i vuetul
afacerilor; me?te?ugul de a ca§tiga bani, traiul bun,
palavrele. 5j>i, dupa dansul, educaîa engleza tinde a
mari numarul burta-verzilor ?i barbarilor. El ob-
serva cu dreptate ca „purii muncitori ai inteligentei
sunt tot a$a de morali ca §i purii atleti". Ar fi putut
s3 adauge ca gimnaziile grece$ti, unde exerciîul fizic

era in mare cinste, erau manjite de obiceiuri im po-
triva naturii. De altfel. este oare vreun muncitor
intelectlual care sa nu-$i poata consulta experienâ
personala ? Capitalul nostru de puteri nu e a$ezat
in doua incaperi desparîte prin ziduri : incaperea
puterilor cerebrale §i a puterilor fizice. Tot ce chel-
tuim peste cat trebue, in exerciîi violente, e pierdut
pentru lucrarile minîi. Nataraul, omul incapabil de
a cugeta, n’are decat sa se ghiftuiasca ou alimente
§i bauturi de tot felul, apoi sa-$i cheltuiasca puterile
ce-i lasa digestia in exerciîi obositoare; n’are decat
s5-$i contemple cu mnadrie mu^chii de atlet. Ca sa
propunem insa viitorilor no^tri medici, viitorilor
no^tri avocap, invaâîlor no§tri, literaîlor no§tri ase-
menea preocupari, nu ne trece prin minte.
Marile victorii omene^ti nu se ca$tiga nicSieri cu
mu$chii, ci se ca$tiga cu descoperiri $tiinîfice, cu
invenîi, cu simîminte inalte ?i idei rodnice. Noi am
da mu^chii a cinci sute de lucratori voinici, im -
preuna cu mu^chii cu desavarîre nefolositori ai atle-
tilor §i oamenilor de sport pe inteligenâ putemica
a unui Pasteur, a unui Ampere sau unui Mal-
branche. De altfel omul cel mai bine antrenat nu va
intrece niciodata la alergari un cal §i nici chiar un
caine, iar un goril nu se teme, in lupta, de un hercule
de balciu. Superioritatea noastra nu consta dar in
greutatea mu$chilor. Dovada e ca omul a domesticit
animalele cele mai putemice $i a bagat in cu$ca tigri
§i lei, pentru bucuria copiilor care viziteaza gradi-
nile publice.
E foarte vadit ca rolul puterii musculare scade
din zi in zi, fiindca o inlocue$te inteligenfa, prin pu
terile neasemanat mai man ale ma$inilor, iar de altS
parte soarta oamenilor putemici prin mu?chii lor,
e de a fi din ce in ce reduî la rolul de m a$ini;
un intreprinzStor care nu lucreaza cu braêle, car-
muegte pe lucratori, iar intreprinzatorii sunt la rSn-
172 JULES PAYOT
dul lor carmuiî de un inginer cu mainile fara ba-

taturi.
In rezuniat: razboiul ce due umii spre a face din
copiii no?tri ni§te atleî, este un lucru fara judecata.
Acest razboiu se reazima pe o oonfuzie grosolana
intre sanataite §i puterea musculara; el tinde a face
din tinerii noijtri, in paguba puterii lor intelectuale,
ni$te luptatori fara delicateâ. Cand e vorba sa
alegem intre tinerii taxi in teme ?i in cei tari. in
box, nu putem sta la indoiala. Sa nu luam drept pro-
gres aceasta tending de a ne readuce la animalitate.
Exces pentru exces. Eu a$i prefera pe cei din ?colile
evului mediu, care ne-au dalt pe Sfantu Thomas
d’Aquin, pe Montaigne, pe Rabelais, in locul acelora
din §colile oare ne vor da invingatori la lopaîca *)
Sa o spunem verde. Daca s’ar lua luptelor acestora
predial ce le da o vanitate neroada (neroada, cad,
altfel cum ar putea fi privita ca superioara vanitatea
legata de unele lucruri care sunt de fapt inferioare
pom irilor anim alice! Nimeni nu $i-ar mai impune
oboseli ce reclama pregatirea unor lupte de intre-
cere cu lopaîca. Nu trebue sa imitam in aceasta pri-
vinâ mentalitatea tipicara $i brutala din Anglia, d
amintim ca in $colile din Suedia s’a renun$at cu
totul la rujnatoareie sforâri fizice. Acolo oamenii
se ingrijesc sa formeze tineri robu^ti sanato$i §i
au inêles ca abuzul exerciîilor fizice, duce la sleirea
puterilor, la surmenaj, cu mult mai sigur decat stu-
diul socotit a fi peste masura.
Dine cele ce preced rezulta lamurit ca in alege-
rea exerciîilor fizice ce e bine sa recomandam stu-
denîlor trebue sa se tie seama de o regula neclin-
tita : aceste exerciîi nu trebue n id sa enerveze §i
nici macar sa mearga pana la obosirea peste masura.1
1) Acum mingea nu se mai bate cu lopajica, ci cu ra-

cheta sau cu pidorul (n. tr.).
E D U CA flA VOIN'fEI 173
IV.
Daca se fac greêli aâ de primejdioase ou privire

la exercitiul fizic, apoi greêli nu mai puîn nenoro-
cite se fac, in ce prive^te munca intelectuala. Toî i§i
inchipue ca aceasta munca trebue sa fie neaparat
sedentara. Dupa cum am mai spus, ideea unui mun-
citor intellectual ne de§teapta numai decat imagines
unui om stand pe scaun cu capul intre maini, pentru
a medita, sau cu pieptul strivit de masa la care
scrie. O spunem inca odata : nicio idee nu e mai gre
ets. Este drept ca cele dintai lucrari nu se pot face
decat la masa de lucru. Spre a traduce, trebue gra-
matica $i dicîonar ; spre a citi, trebue sa-î susîi
atenîa §i sa-î fixezi amintirile, luand note, a?ter-
nand pe hartie sugestiile trezite de autor. Dar, odiaita
acest lucru terminal, orice lucrare de memorie pro-
priu zisa, nu numai ca poî s’o impline^ti afara din
casa, dar ca$tigi mult daca o faci la aer, intr’o gra
ding publics, de pilda, sau chiar pe camp. Afara de
lucrarea de memorie, meditatia $i cauitarea imui plan
de organizare a materiei, sunt multe inlesnite prin
plimbarea in aer liber.
Intru cat ma private, marturisesc ca toate ideile
noua ce am avut fericirea sa descopar, mi-au venit
in timpul plimbarilor mele. Mediterana, Alpii sau
padurile Lorenei, formeaza un tablou de baza al tu-
turor concepîilor. Spencer, care nu poate fi banuit
de lene, spime ca „organizarea cuno^tinjelor e cu
mult mai important^ decat ca§tigarea lor $i pentru
aceasta organizare sunt necesare doua lu cru ri: tim
pul §i lucrarea sponltana a gandirii“ . Iar Cicero ne
spume: Quidquid conficio aut cogito, in ambulationis
fere tempus confero“ *). Mi$carea ce faci plimban-1
1) Orice fac sau cuget, aproape numai in timpul plim -

barii imi reu$e§te.
174 JULES PAYOT
du-te, sangele care circula cu mai multa vioiciune,

aerul curat care imbiba trupul cu un oxigen mai
bogat, toate acestea contribue oa gandirea sS aibS
o vlaga, o spontaneitate ce arare ori o poate capata
cineva in munca sedentara. Mill poveste?te in „M e-
morii“ ca ?i-a compus cea mai mare parte din Logico
sa, in drumul spre biroul Companiei Indiilor. Atat
este de adevarat ca munca rodnica poate fi indepli-
nita intr’o mSsura foarte larga in aerul liber §i in
plina lumina a soarelui.
V.
Acum dup5 ce am vorbit de exercifiul fizic, ne

rSmane sa vorbim de repaos. Odihna nu inseamn&
lene. Mai mult inc§, lenea nu se impaca cu odihna.
Repaosul presup une mai intai munca, dupa care ur-
meaeza, dac5 nu oboseala, cel puîn nevoia de intre-
mare. Niciodata n’a gustat vreim lene? bucuria odih-
nei cu drept ca?tigata, caci daca, dupa cum zice Pas
cal, frigul face placuta caldura, munca face plScutS
odihna. Repaosul fara osteneala care s5-l justifice,
inseamna trandavie, cu uritul ?i posomoreala ei de
nesuferit. Dupa cum spune Ruskin „repaosul glo-
rios e al caprioarei care ingenunche gafaind pe patul
ei de granit ?i nu al boului care-?i rumega nutreûl
in grajd“ .
Repaosul adevarat, e somnul. Lini?tit ?i adSnc,
somnul aduce o intremare completa. Puîn dupd de-
?teptare, te simî invioart ?i cu provizie de energie
pentru munca. Din nenorocire chestia somnului e
una din cele mai pline de idei gre?ite. Cu mania de
a reglemen'ta totul cu o autoritate cu atat mai ridi-
cola cu cat temeiul acestor reglementari nu e decdt
o adunatura de legi empirice, igieni?tii marginesc la
EDUCAÎA VOINTEI 175
9ase sau §apte ore durata somnului. Singura regula

aaire se poate aplica aici, este numai una, foarte ge-
nerala, adica : de a nu te oulca prea tarziu ?i a sari
din pat indiata cum te-ai trezit.
A nu ne culea prea tarziu, este o porunca ; tre-
bue sa osandim cu tot dinadinsul lucrul prelungit
pana la miezul nopîi. Temperatura sangelui incepe
a se cobori pe la ora patru dup’amiaza $i sangele are
tending de a se incarca in amurg cu materii de des-
asimilare. Nidodata nu poate fi vreo sforâre intelec-
tuala ceva mai intensa la ora aceasta. $i dacS se
spune ca e§ti bine dispus, mai bine decat peste zi,
se prea poate ca aceasta sa fie o iluzie provenita din
cauza ca spiritul slabit, se mulûme^te u$or cu o
munca mediocra.
Mai mult, aceasta incordare tardiva a spiritului,
e daunatoare somnului §i pricinue^te o agitate
care poate face ca odihna oe urmeaza sS nu fie in-
destulatoare. Poji crea un fel de infrigurare in m o-
mentul cand totul te imbie la somn, dar este o so-
coteala proasta. I\i surmenezi creierul pentru o
munca mediocra, in dauna fragezimii §i vigoarei me-
ditaîei de a doua zi. Rezultatul cel mai sigur al ace-
stei nesocotiri a legilor naturii, este numai sporirea
exdtarii. Nu. Pentru seara trebue pastrata munca
maiteriala, de pilda notele insamnate cu creionul pe
carte §i pe care trebue sa le culegi, sa cauî pSrîle
ce voie^ti sa dtezi intr’o lucrare proiectata, diferite
lamuriri, etc. s
Nu vad n id folosul muncii prea de dimineaâ. Mai
intai, rar ai putea sa te scoli mai multe zile de-a-ran
dul la ora patru. Trebue sa te bizui pe alt ajutor
decat acela al voinêi tale, ajutor care e totdeauna
slab, cand e vorba, de pilda, sa tred din caldura pla-
cuta a patului in atmosfera rece a camerei. Aveam
odata o camera la uin brutar ai carui lucratori aveau
ordinul ca, iefind in zorii zilei dela lucru, sa vie sa
ma scoale, cu toate protestarile mele. O iarina intreagS
176 JULES PAYOT
m’am aêzat la masa de lucru dela ora cinci dimi-

nea|a. Din aceasta experienâ am scos incheerea ca,
de$i ma pomeam cu greu, totufi, staruind, izbuteam
sa lucrez. Dupa biruirea primelor greutaî ale omu-
lui sculat din sbhm, treaba incepea sa mearga. Mar-
turisesc ca toate cuno?tinêle ce ca^tigiam in acele
ore matinale, erau definitive ; restul zilei insa eram
oam somnoros $i §i la urma urmei a trebuit sa con
stat ca folosirea orelor de peste zi, menite pentru
munca, erau cu mult mai preîoase decat acea scu-
lare prea de dimineaâ. Singurul folos al metodei
de pom ire regulata a lucrului de dimineaâ, este ca
nu pierzi nicio dimineaâ §i-î faci zilnic lucrul tre-
buitor, pe cand altfel e§ti in primejdie de a-î risipi
in alt mod timpul necesar efortului intelectual .
In genere insa, nu trebue sa prelungim prea mult
§ederea in pat, pentru doua motive : intai fiindca, pre-
limgit peste timpul trebuitor — care bine inêles
este variabil pentru fiecare — somnul ingroa$a san-
gele. .fi-a i pierdut toata dimineaâ ; Ji-e lene, e?ti su-
paracios, trist, |i-e frig adesea, e§ti prea impresiona-
bil. Dar nu acesta este neajunsul cel mai grav al som-
nului peste masura : se poate stabili o regUla obi$-
nuita, fara excepîe, anume ca orice student care
trandave§te in pat pana tarziu, care sta culcat mult
timp dupa ce s’a trezit, e manat fara doara spre
practici singulare. Spune-mi la ce ora te scoli ?i-î
voiu spune daica e§ti vicios.
VI.
Afara de somn, odihna se gase$te §i sub forma de

recreate. Este neaparat necesar sa nu lucrezi intr’un
mod neintrerupt. Vechea comparable a spiritului cu
arcul pururea incordat §i care la urma i?i pierde orice
tfirie, este exacta. Munca fara raspiata ei naturala,

oare este odihna, ajunge o corvada. {j>i pentru des-
voltarea §i rodnicia lor, trebue sa lasam oarecare timp
intre diferitele lucrari.
Acest repaos este un adevarat ca$tig pentru lucrul
insuî. In adevar, munca intelectuala nu se poate
implini fara o lucrare activa in centrii nervo§i. Invers,
o lucrare activa in centrii nervoî, face adesea sa ina-
inteze cercetarile noastre intelecfouiale, chiar daca
aceasta lucrare nu-i insoîta de nicio oon^tiinja. Astazi
nu mai este nevoie sa aparam aceasta rodnica desco-
perire a legaturii initre idei $i un „substrat nervos“ .
Astfel, cand lucrarea intelectuala inceteaza, activi-
tatea centrilor nervoiji nu se opre$te §i ea nuimaddec&t:
lucrarea continua incon$tienta $i la urma fixarea $i
elaborarea amintirilor profits din aceasta.
De aceea e o prostie sa tred fara niciun ragaz la
al'tS lucrare. Mai intai pierzi ca?tigul luerarii spon-
tane care se indepline?te in regiunile subcon?tiente
ale spiritului, iar pe de alta parte trebue intru catva
sa pui stavila curentelor de sange stabilite §i sa le
readaptezi dup£ un alt plan. Este ca $i cum ar trebui
s5 opre^ti un tren pom it §i sa-1 dai inapoi spre a-1
impinge apoi pe alta linie. Mai bine e sa la§i ca
avantul sa se potoleasca dela sine, dandu-1 catva timp
odihnei, facand puîn exerciîu fizic ?i a§teptand sa
se restabileasca lini^tea in circulatia cerebrala. In
Indelungata mea practica in invaâmant, am vazut
adesea elevi care numai anevoie puteau urmari mer-
sul cursului ?i care nu vedeau lamurit legatura dintre
chestiuni, dar care, dupa cele cincisprezece zile de
repaos din vacanâ Pa?tilor, se inapoiau cu desavar-
§ire schimbaî. In pauza facuta, s’a operat in gan-
direa lor o a$ezare, o limpezire, s’a desavar$it o ran-
duire a materiei, facandu-i cu totul stapani pe curs.
Fara acest repaos binefacator, schimbarea nu s’ar fi
putut indeplini.
Nu s’a sens in deajuns asupra trebuintei repaosu-
12
178 JULES PAYOT
lui pentru acei care muncesc. Cata dreptate are Top-

fe r ! „Trebuie sa lucrezi, prietene, cand e de lucru §i
apoi sa faci un popas: sa vezi lume, s5 iea aer, sa
hoinare$ti, fiindca astfel mistui ce ai invaât, observi
legi §tiinâ cu vieaâ, in loc de a o lega numai
cu memoria".
Nu trebue insa sa cautam odihma ca un scop. Ea
nu este $i nu trebue sa fie decat un mij loc pentru
a ne reinsufleî energia. Sunt insa multe feluri de a
te odihni §i alegerea distracîilor nu poate fi ceva
indiferant pentru cine vrea s5-?i intareasca voin$a.
Caracterele esenîale ale unei bune distracîi trebue
sa fie mai cu seama de a iuî circulaîa §i ritmul res-
piraîei ?i in deosebi de a provoca o acîune mai
intensa a mu$chilor pieptului, a $irei spinarii, a in-
veliûrilor musculare ale stomacului §i de a odihni
vederea. Dela inceput aceste oondiîi cerate ne ho-
taresc sa izgonim cu desavar$ire jocul de carî, $ahul
$i in genere toate jocurile la care nu putem lua parte
decat stand in locuri inchise, intr’un aer suprain-
carcat de fum de tutun, fiindca acestea au $i neajun-
surile $ederei pe loc §i, foarte adesea, neajunsurile
unei atmosfere nesanatoase.
Dimpotriva, plimbarea pe camp, hoinareala plina
de farmec pirn padure, indeplinesc o parte din pro-
gramul impus, dar numai o parte, deoarece lasa in
nemi^care mu§chii $irei spinarii oare intereseaza res-
piraîa ?i mu§chii care invalue stomacul. In schimb
insa umple plamanii cu aer curat $i odihnesc in mod
placu't ochii. lam a, patinajul, este cea mai intensa
dintre placerile exerctyiului fizic §i una din cele mai
complete ca varietate de mi^cari, iar in timpul verii,
innotul este cel mai viguros din exerctyiile respira-
toare; ambele au o minunatS putere de recreare
pentru muncitorul intelectual. La aceasta se adauga
EDUCATflA VOINfEI 179
vSslitul, cu frumaasele priveli§ti de pe malurile apei ;

gradinarituil cu mi^carile felurite ce im pune1).
Acasa, pe vreme de ploaie, biliardul sau lucrarile
de tamplarie, sunt indeletniciri minimate. Apoi popi-
oele, mingea, aceste jocuri batrane^ti care n’ar trebui
sa fie inlocuite niid cu croketul, nici cu tenisul. In
timpul vacanêi nimic nu e mai sanatos decat ex-
cursiile vesele cu sacul de-a-spinare prin Alpi, prin
Pirinei, in Vosgi sau in Bretania, cu toata oboseala
ce pot produce aceste excursii. Trebue sa avem insa
grija de toate exerdîile care produc asudarea, ca
acestea sa nu oboseasca peste masura, deoarece ex-
cesele la munca intelectuala, pot produce neurastenia.
Pe langa binefacerile imediate ale distracîilor, pla-
cerea exerci|iilor sanatoase are vui foarte mare rol
igienic, ca once emotie placuta.
S’a zis ca cel mai bun intaritor este mul^nmirea
oe o Sim#. Mulûmirea fizka e ca un cantec de
trrrnif al organismului bine echilibrat. $i cand la
mulûmirile animalice se adauga inaltele satisfacjii
ale muncii intelectuale, care nu sunt potrivnice nici
unui fel de fericire, ci dimpotriva dau o savoare m i-
nunata tuturor celorlalte placeri, atunci fericirea este
desavar?ita. Pentru tinerii destul de stapSni pe sine,
spre a-§i regula vieaâ in felul cel mai bun, viea{a
merita a fi. traita. Din aceasta cohorta de elitS putem
face parte toji, daca vom $ti sa voim.
VII.
In rezumat, energia voinêi, a voinêi staruitoare,

cuprinde putinâ imor indelungate sforjari. Dar, fara
1) Nu vorbim aici de v§n3toare, care adesea e istovi-
toare §i care nu poate fi in niciun caz exercitiu obi$nuit,
nici de scrimS care, fiindcS provoacS o obosealS nervoasS,
e cu desav£r$ire oprita tinerilor care lucreaz3 cu creierul
(Lagrange. „E xerdtiul la adulp").
180 JULES PAYOT
sSnatate, sforârile durabile sunt cu neputmâ. Sa-

natatea este deci o condiîe a energiei morale. „Nimeni
nu intra aici, daca nu este geometru“ , zicea P laton;
nimeni nu intra aici, vom zice noi, daca nu se îne
de legile igienei, in ce au acestea mai sigur. Dupa
cum voinâ se alcitue$te din sforjari mici dar repe-
tate, tot ajja temelia ei se sprijina pe observarea ca-
torva reguli igienice : regula in privinâ hranei, a
aerului ce respiram, a circulaîei sangelui. Ea pre-
supune odihna ?i exerciîi fizice bine inêlese. In pri-
vinâ aceasta a trebuit sa comba'tem exagerarile,
astazi la moda; provenite din imitarea fara nicio
masura a Angliei.
Ne-am straduit a trace in revista, pe scurt, di-
stracîile vatamatoare $i cele folositoare, nu farS
a fi lamurit in treacat condiîile unei munci intelec-
tuale rodnice. •Adanca noastra convingere este ca
inteligenâ, sensualitatea §i voinâ atama in cea mai
mare parte de starea corpului. Daca, dupa cum zice
Bossuet, sufletul e stapan pe trupul ce-1 insufle-
te§te, el nu poate pastra mult timp aceasta stapi-
nire, daca trupul e slabit, ruinait.
In asemenea condiîuni de sanitate, putem sa in-
oercam ?i chiar s i izbutim sa facem un efort eroic ;
dar acest efort nu va putea fi urmat indata de altele,
caci cel dintaiu va aivea ca rezultat o istovire desa-
var§ita. $i, in vieaâ de azi, a?a cum ne-a facut-o
civilizaîa, prilejurile de eroism sunt rare, atat de
rare incat nu trebue sa ne pregatim pentru e le 1),
ci pentru eforturile mici dar repetate in fiecare zi,
in fiecare ora. O voinja oêlita prin asemenea efor-
turi necontenite, ne va gasi cu mult mai pregatiî
decat altele la fapte mari, cand va bate ceasul sa le
implinim. Dar aceste eforturi repetate se chiami
statomicie, spirit a?ezat ?i, indata ce e starudnta in
1) Autorul nu s’a g&ndit prooabil cu . cat se vor inmulfi
prilejurile de eroism ce prezinta epoca de rSzboale in care
trSim (n. tr.).
eforturi, trebue sa fie staruinâ §i in desvoltarea

puterilor.
Nu ne gandim niciodata cat de multa dreptate
aveau cei vechi, cand rosteau frumoasele lor ma-
xime : mens sana in corpore sano. Sa fim deci sana-
to§i ?i in putere, spre a pune la indemana voinêi
noastre proviziile de energie fizica fara de care orioe
efort, de orice fel, ramane neputincios ?i sterp.
CAPITOLXJL V
Privire generala.
Iata-ne ajuiiji la sfar$itul parêi int&ia a trata-

tului nostru.
Mai intai am lamurit natura diu$manilor ce avem
de cambatut in aceasta lupta atat de nobila §i de
rodnica impotriva puterilor inferioare ale firii noa
stre. Am vazuit ca pasiunile au atata insemnatate
in lupta aceasta pentru cucerirea de sine numai prin
ajuitorul ce le da marea naostra du?mana, care este
lenea, puterea de inerîe care tinde fara incetare a
face pe om sa cada din nou pe treapta de unde s’a
ridicat a?a de greu prin secole de eforturi. Am vazut
ca, prin stapanirea de sine, trebue sa ne ferim de a ne
mulûmi cu o voinâ care lucreaza cu intreruperi,
ca suprema energie este energia continua, prelun-
gita timp de luni §i de ani intregi ?i cd piatra de
incercare a voinêi, este durata.
Apo-i a trebuit sa ne curaîm drumul de dona teorii
filosofice, amandoua deopotriva de descurajatoare,
dupa parerea noastra : una pretinde ca nu avem nicio
putere asupra caracterului nostru, ca acesta este
predeterminat, inmascut, ca sumtem ceea ce suntern,
ca nu putem incerca nimic pentru liberarea noastra,
teorde fara inêles §i care denota o obi?nuin^S de a
182 JULES PAYOT
gandi numai cu vorbele §i o necunoa$tere a faptelor

elementare ale psihologiei, de a§a natura incat ar
trebui sa ne miram cand o vedem susînutS de filo-
sofi de valoare, daca n’am cunoa§te putemica su-
gestie exercitata de teoriile precoocepute, sugestie
care se suprapune spiritului, impiedicandu-1 sa vadS
faptele cele mai invederate.
Cealalta teorie, a liberului arbitru, nu e nici mai
puîn naiva, nici mai puîn raufacatoare, intru cat
prve^te prefacerea caracterului ca o opera de mo
ment §i prim aceasta ea indeparteaza de sigur pe
morali$ti dela studiul psihologiei. Cu toate acestea,
numai in cunoa^terea adancita a legilor naturii noa-
stre putem gasi indicaîile care ne vor ingadui re-
formarea caracterului.
Dupa ce am matuirat terenul de aceste doua teorii,
am intrat in studiul psihologic al subiectului nostru.
Am vazut marea putere ce avem asupra ideilor noa-
stre §i slabul sprijin ce acestea ne pot da direct, in
vreme ce nu avem nicio inraurire directs asupra
simîmantului, care este atotputemic aspura noa-
stra. Din fericire insa, cu ajutorul timpului ?i al
unei diplomat^ patrunzatoare, putem ocoli toate
greutaîle $i sa aj ungem prin procedee indirecte, sa
triumfam tocmai atunci cand infrangerea parea
sigura. Aceste procedee care ne procura stapanirea
de noi inline, le-am studiat cu rabdare in capdtolele
asupra reflexiei meditative, asupra acîunii ?i, pa-
trun$i de raportul strans dintre fizic ?i moral, a
trebuit sa cercetam intr’un capitol de igiena con-
diîile fiziologice prienlice exerciîului voinêi.
Am terminat deci partea curat teoretica a lucrarii
noastre ; acum trebue sa ne coborim in amanunte
si sa aplicam la vieaâ studentului marile legi ge
nerate, studiate pana aici in ele incite. Cu alte cu-
vinte trebue sa studiem de aproape natura anumitelor
primejdii care ameninâ autonomia morala a stu
dentului §i natura ajutoarelor pe care le poate gasi,
spre a se apara impotriva lor, fie in el insu$i, fie

in afarS.
Vom imparî aceasta a doua parte, care este un
tratat practic, in doua carji IV §i V.
Cartea IV-a cuprinde doua man subimparîri, una
consacrata du$manilor cu care avem de luptat (pars
destruens) ; cealalta (pars construens) este expune-
rea de meditaîi menite a inspira tinerilor o vie do
lin g a unei vieî energice, impusa numai de voin(a.
Cartea V-a trece in revista aliajii exteriori ce pot
gasi student pentru educaîa voinêi in lumea in-
oonjuratoare.
n
PARTEA PRACTICA
CARTEA PATRA
MEDITATIILE PARTICULARE
CAPITOLUL I
Du$manii ce avem de combatut: sentimentalitatea

turbure ;i sensualitatea.
I.
Du$manii pe care trebue sa-i combatem, am vazut

ca sunt d o i: sensualitatea §i lenea. Lenea fiind p5-
rasirea continua de sine, constitue mediul trebuitor
desvoltarii tuturor germemilor viciului $i intru catva
orice pasiune josnica cuprinde in sine lenea. Ba nu
n'e-am teme de loc sa afirmam ca toate pasiunile
inferioare sunt, cum spuneau stoicii, o slabire a vo-
inêi. In adevar, ce alta e a fi pasionat decat a
inceta sa fii stapan pe tine ? Pasiunea este animali-
tatea victorioasa, este : imboldul orb al ereditaîi
care intuneca inteligenâ, o asupre^te §i, m ai'm ult
inca, o pune in serviciul e i ; este suprimarea simî-
mantului omenesc, injosirea a tot ce face onoarea,
demnitatea noastra de oameni §i raîunea noastra
de a fi. Cat timp ascultam de glasul ei, noi ne re-
luam randul in seria zoologica.
§ i cu toaite aoestea, dupa parerea noastra, pasiu
nile avand o durata scurta, sunt mai puîn prim ej-
dioase decat acele puteri care au o acîune vatama-
188 JULES PAYOT
toare in tot momentul §i pe care le-am asemanat

cu ac|.iunea greutaîi la o piatra. $i precum o casS
nu e solida decat atunci cand arhitectul mtoarce, in
folosul stabilitaîi zidurilor, insa§i legile greu'tSîi,
tot astfel, opera regenerarii noastre nu va fi du-
rabila decat dupa oe vom fi neutralizat cu desavar-
?ire acîunea puterilor vrajma$e, opunandu-le orga-
nizarea victorioasa a puterilor prielnice scopului no-
stru §i dupa ce vom fi silit chiar anumite puteri
potrivnice sa lupte pentru noi. Dar, dupa ce poji
recunoa§te dela intaia psrivire daca o putere ne e
vrajma$a ori prielnica ? Nimic mai simplu. Orice
putere psihologica e prime jdioasa pentru voinâ noa-
stra, daca lucreaza in acela?i sens cu lenea §i e pri
elnica daca lucreaza in sens contrar.
Opera ce trebue sa intreprindem, este deci foarte
lamurita. Mai intai trebue sa slabim sau sa distru-
gem, daca e cu putinâ, puterile care tind sa ne rui-
neze energia §i sa dam cat mai mult ajutor acelora
care tind a-i da mai multa tarie.
Cauzele slabirii voinêi staruitoare sunt multe.
Cea dintai ca importanâ, e acea sentimentalitate
vaga, atat de obi^nuita la tineri §i care indrumeaza
pe nesimîte imaginaîa sa se scufunde in reverii vo-
luptoase, care sunt adesea cauza tristelor obi^nuinê
singuiare.
Vine apoi inraurirea nenoroci'ta a unor camanazi
care nici nu se mai gandesc sa faca vreo sforâre
pentru imbunataîrea felului lor de a fi. £j>i vieaâ de
cafenea, de birt, tristeêa, descurajiarea, armata de
sofisme de care se servesc cei lene§i, spre a-§i scuza
trandavia, sofisme atat de repetate incat se impun
pana §i oamenilor luminaî §i care la urma ca^tiga
autoritaitea, piin punerea in evidenâ a unor axiome
din cele mai raufacatoare I
II.
Vom inoepe deci studiul faptelor psihologice va-

tam&toare voinêi, prin cercetarea acestei sentimem-
talitaji vagi a nSzuinêlor fara înta.
In liceu baieândrul înut in frau de disciplina
gfcolii, ocupat cu o mulîme de lucruri la care e obli-
gat, manat de ambtyie, de grija examenelor, silit sa
duc3 o vieaâ cumpkitata ?i regulamentata cu stra?-
nicie, n’are aproape de loc vreme sa se dedea la lungi
visSri, cel puîn acuma cand s’a micôrat numarul
orelor de studiu ?i s’au sporit orele de reareaîe. El
nu mai poate, cum faceau altadatS mai toft elevii in
term, sa-?i comsacre o parte din timpul prescris pen-
tru studiile de seara evocarii scenelor pasionate de
dragoste.
Dar la ie?irea din liceu, aruncat deodalta singur in-
tr'un ora? mare, f5ra rude, fara supraveghere, fara
s3 fie obligat indata la munca ?i chiar fara indicarea
vreunei munci lamurite, ceasurile de deplina parasire
de sine, de moliciune, de lene desavar?ita, devin tot
mai numeroase. Din nenorodre, tocmai la aceasta
epoca se desavar?esc transformarile fiziologice ince-
pute de mult. Cre?terea e aproape terminata;
enormia sforâre trebuitoare copilului spre a clasa,
a-?i 13muri lumiea exterioara, s’a im plinit; miairea
cantitate de puteri ramase oareoum fara intrebuin-
tare, devine o cauzS de turburari: de?teptarea com
plete a simûlui sexual, coloreaza deodata gandirea
cu reflexe pe oaxe nu le avea -pana acum. Imagi-
naîa intervine ?i ea ; aceasta stare de suferinâ reala,
dar poetizata de literatura, Beaumarchais o zugra-
ve?te a'tat de bine in Heruvim : „Nu iube?ti nicio
femeie anumita, iube?ti dragostea". La varsta aceasta
190 JULES PAYOT
e In noi atat de mare pu'terea de transfigurare, de

noua vedere a lucrurilor, . o atat de putemica re-
varsare de vieaâ, o nevoie atat de adanca de a im
partial cu cineva comoara fiinêi noiastre, de a ne
devota, de a ne jertfi unei cauze, incat este ou ade-
varat o epoca binecuvantata.
Dar v a i! Acesta este ?i un moment hotaritor al
vieîi. Ardoarea aceasta trebue sa fie cheltuita. Dac5
ea nu se indreapta spre indeletiniciri vrednice, e in
primejdie de a se indrepta spre placeri josnice $i
ru§inoase. Este in acest moment lupta lui Hercule
intre virtute $i viciu. Qricare va fi calea aleasa,
aoeasta va fi imbra£?ata cu o infrigurare extremS.
Pentru cea mai mare parte dintre tineri, alegerea
nu cere multa gandire. Ei se indreapta incotro ii
mana desgustul de srtudiu, pildele rele, lipsa de re-
creaîi sanatoase, slabiciunea voinêi lor care a ?i
inceput a se manji, a se corupe. Despre aoe§ti tineri
nu s’ar putea spune ca dezerteaza din lupta, deoa-
rece ei nici nu incearca macar sa inceapa a lupta. De
altfel, trebue sa marturisim ca frumoasele romame
ce le trae^ti in inchipuire, viitorul ce £-1 aranjezi
dupa plac, sunt de mii de ori mai interesante decat
munca $i cer mai purine sfor£ari... De aceea, de in
data ce studiul incepe sa-1 plictiseasca ?i fiindcS un
student poate oricand sa arniSie pe a doua zi ceea
ce ar avea de facut azi, el se lasa in voia visarilor,
care ii absorb timpul cel mai preîos .
Caî tineri traesc astfel cate un roman dadit din
tot felul de lucrari desperechiate, vreme de saptS-
mani $i luni, reluand tema in sute de feluri dife-
rite, inchipuindu-§i eroina in tort felul de im preju-
rari, adresandu-i chiar cu glas tare cuvinte care nu
li se par nidodata destul de tandre, destul de duld,
de calduroase! A ! cat de palide $i fara de culoare
sunt romanele scriitorilor no§tri pe langa propriile
noastre romane la 18 a n i! Le lipse$te atuaîilor §i
personagiilor acel bel?ug de afiecîune, acea gene-
roasa desinteresare, care e darul acestor ani privi-

legiaî. Numai mai tarziiu cand imaginaîa s’a in-
dreptat in spre lucruri serioase ?i s’au mai racit
puîn, cerem romancierilor sa inlocuiasca pentru noi
pe poetul care a fost ?i care mu mai este...
Din nenorocire noi dadim aceste romane frumoase
in orele ce se cuvin m undi ?i foarte adesea multi
tineri se deprind a$a de bine cu visarea, incat orioe
lucrare serioasa ajunge pentru ei ceva ou neputinâ
de indeplinit. Un cuvant dtit, o sugestie, e deajuns
pentru a-i instraina cu totul de munca. O ora a trecut
repede, inainte de a ne fi venit in fire. $i apoi, prin
contrast, vieata singurateca a studentului izolat in
odiaia lui, lucrarile lui adesea plictisitoare. i se par
atat de urate, inccLt ii piere orioe curaj. E a$a de
amar sS te cobori dinitr’un cer fermecat la prozais-
mul vietii rea le! Oricum am lua-o visarea vaga e
foarte vatama'toare. Cate ore rodnice pentru munca
se cheltuesc fara niciiun folos §i in g o l!
Aceasta risipa de inteligenta ?i de simîmant, se
datore?te unor cauze superficiale, dintr’o destraba-
lare a imaginatiei, dar din nenorocire §i din cauze
ad&nci.
Una din aceste cauze este transformarea fiziolo-
logica de care am vorbit. Este inceperea barbatiei,
este de alta piairte departarea insemnata dintre acea
sta capacitate fiziologica $i capacitates sociala co-
respunzatoare. Dela terminarea studiilor secundare,
un tamar trebue sa lucreze opt sau zece ani pentru
a-§i crea o situate care sa-i ingSdue a se insura „cum
trebue“ . Se admite la noi ca o fata trebue sa-?i „cum -
pere barbatul“ §i sunt rari tinerii care indraznSSC
a infr^nta o insuratoare. fara zestre, bizuindu-se pe
tineretea, pe straduinta §L,,pe curajul lor, spre a
ajunge la buna, stare. Ei prefera sa ajjtepte §i ade
sea i§i fac o socoteala foarte greîta^ Din, nenorocire
zestrea mi vine fara fata $i foarte adesea zestrea vine
s5 acopere o sanatate ûbreda, gustul de risipa, in~
192 JULES PAYOT
oapacitatea de a fi de vreun ajutor in casa §i neajun-

surile care rezulta ?i pentru barbat ?i pentru femeie
din lenea ei.
Cu astfel de obiceiuri sociale, rar se poate insura
un tanar inainte de 30 de ami, a$a incat zece ani, cei
mai frumo§i din vieata, tree fie in lupte totdeaima
anevoioase impotriva trebuinêlor fiziologice, sau in
viciu. Sunt rari aceiia care lupta cu vrednicie mai
mult timp impotriva acestor slabiduni §i astfel ma-
joritatea studentilor i?i risipe^te tinereêa intr’o
viea^S neroada $i demoralizatoare.
Te cuprinde mahnirea cand stai sa sooote^ti toaite
nenorocirile priicinuite de moda fatala a casatoriilor
tarzii. Cate bucurii, cata sanatate ?i vigoare risipitte
proste^te! Cad §i daca insuratoarea are unele nea-
junsuri, daca impune sardni grele, e bine sa le im -
puh£ cel puîn la o varsta cand omul e in stare sa
le duca cu voio§ie. Sforârile trebuitaare pentru a
trai $i a faoe ?i pe ai sai sa traiasca, cel pu$n nu sunt
sforjiiri cu totul .egoiste ; ele formieaza penitru un om
tanar o disdplima barbateasca $i sanatoasa a m undi
pentru altul. Pe langa aioestea, daca o casatorie fara
zestre are vuiele neajunsuri, are in schimb $i mari
foloase morale. Soûl $i sojia simt desavarîta lor
solidaritate; pentru femeie e un in teres de mana
intaia sa lase barbatului ei mintea limpede §i sa se
ingrijeasca de aproape de sanatatea lui. Ea nu lasa
vreunei servitoare fara moralitate grija de a pre-
gati masa- Pregatirea diferitelor feluri este pentru
dansa ca un instrument pe care 1-a studiat, pe care-1
cunoa^te §i cu care umbla indemaniatec; ea cunoa?te
efectele nutriîei ingrijite asupra sanataîi aceluiia
care e totul pentru dansa. Pe de alta parte barbatul
i?i simte inalta datorie faâ de sojia lu i; se gan-
de^te §i la cazul cand s’ar intampla ca el sa moara
inaintea ei $i are grija sa diminueze urmarile acestei
primejdii printr’o asigurare asupra viejii lui, care
este $i o economie ?i o prevedere. Cand plea/ca un-
deva, el §tie ca lasa acasa o femeie de bun sim^ ?i

de inima, cu trupul sanatos §i plin de vigoare; $tie
ca, inapoindu-se, va gasi totdeauna o dragoste cre-
dincioasa §i o dulce mangaiere in neajunsurile, in
necazurile lui. $tie ca va gasi casa in ordine, curata,
cu acel aer de sarbatoare ce au casniciile in care
domne^te fericirea. Nu poate fi pentru un tanar un
simîmant mai intaritor decat acela pe care-1 pro
duce aceasta insoîre a doi inî de bun simj de
inima, impotriva nenorocirilor si a boalei. Pe masura
ce iniadntezi in varsta, dragostea si fericirea sporesc :
munca lui de o parte, economia ei de alta, ii pun in
masura de a~si infrumuseâ interiorul locuinêi;
fiecare obiect de prej cumparat, fiecare mobila
noua, e rezultatul unei jertfe, sacrificiul unei pla-
ceri oarecare, unei mulûmiri care nu e ceva de
rand, — aiceasta fara a mai vorbi de copii, care cre-
aza legaturi de o tarie extraordinary. In casniciile
care au inceput modest, bunastarea se mareste cu
varsta, greutaîle scad si batraneêa e cu desavar-
Sire fericita, fiindca nu te po|i bucura cum trebue
de siguranâ, de liniste, de avere, decat dupa ce ai
muncit timp indelungat spre a le dobandi.
Omul nu se bucura mult fara remu$cari decat
de bunuri platite scump ?i cu sforfari *).
Nu trebue dar sa sovai de a te insura de tanar
Si deoarece aceasta nu e cu putinâ decat renunând
la zestre mare, vei avea avantajul de a-Ji alege soîa
pentru ea insfisi, pentru insusirile ei.
De altfel, trebue sa marturisim ca fetele pe care
le vor lua mai tfirziu tinerii nostri, sunt din ce in
ce mai puîn bune pentru c3satorie. Cresteroa de
sera ce primesc, lipsa de exerciîi fizice, de aer liber,
le fac adesea nedestoinice pentru greut§tile unei sar-
cini. Medicii constata toî intr’un glas ca s’ar inmulî
in mod ingrijoritor nesan&tatea organilor de nastere1
1) Sully Prudhomme. „Fericirea“ .

1U4 JULES PAYOT
lilt* ft'mcii. Apoi, foarte purine mame au curajul sau

puU'tc u de a-?i alapta singure copiii. Lucru §i mai
grav, trSndavia in care cele mai multe fete i?i pe-
trec anii dupa ie§irea lor din pensionat, hrana foarte
bun5 ce primesc, lipsa de orice oboseala, seratele
a|aiatoare la care sunt duse, citirea romanelor sen-
timentale ce li se ingadue, la care le indeamna recla-
mele din ziare §i pe care le gasesc in jumalele de
mode, toate aiceste cauze contribue a le pervert! ima-
ginaîa. Nimeni nu-§i da seama cat de grozave sunt
suferinêle ascunse ale fetelor trandave.
Mai mult inca, fiind crescute intr’o vieaâ de ra-
gaz, nevazand decat aparenêle poleite ale legaturilor
din „lumea buna" sigure de altfel de ziua de maine,
ele nu cunosc nimic din realitatea lucrurilor, $i i$i
fac despre toate acestea ni§te idei menite a le pro
duce desamagiri dureroase, cand li se infaêaza
realitatea. Ele au cu siguranâ, in genere, mai puîn
bun sim| decat fetele din familiile muncitoare.
Dar, se zice, fetele bogate au superioritatea inva-
taturii. V a i! Ne facem iluzii mari asupra acestui
punct. Ele nu ajung niciodata la o cultura solida.
Pot aduina in memoria lor multe lucruri, dar nu a$-
teptaî dela dansele eforturi de imaginable creatoare.
Nu pute|i capata dela ele decat foarte greu „per-
sonalitatea“ . Un inspector general al invaâman-
tului in Franca, preêdinte de mai mul$i ani al comi-
siei de capacitate pentru fete, constata lucrul acesta
in mai multe din rapoartele lui anuale. De altfel
orice ar face, barbaîi cand se insoara sunt aproape
intotdeauna cu mult mai inaintabi din atatea puncte
de vedere, incat ele nu vor putea fi faâ de barbat,
mai ales daca acesta munce?te $i cugeta, decat ni$te
eleve mediocre. Dar, §i fara mare invafatura, o fe-
meie inêleapta, cu judecata sanatoasa, cu observaîa
pStrunzatoare, e nespus de preîoasa pentru un sob
cSrturar. El trae^te din ce in ce mai presus de me-
diu ; i$i urmare^te cu rabdare campul lui de idei
la urma pierde orice punct de atingere cu lumea in-

con juratoare. Femeia insa trae?te cu totul in lumea
aceasta. Ea poate face un seceri? bogat de obser-
vaîi pe care barbatul, dispreûitor de amanunte nu
le-ar fi putut vedea. Ea serve?te ca trasatura de
unire intre lume §i soful ei ; cateodata femeia culege
dintr’o singura intamplare un manunchiu de invaâ-
minte preîoase din care barbatul vede numai partea
generala.
Stuart Mill vorbe$te totdeauna cu multS lauda de
doamna Taylor. Dimpotriva prietenii lui §i in deosebi
Bain, afirma ca aceasta era de un spirit foarte vul
gar . Ei n’au inêles ca pentru un cugetator ca Mull,
inchis numai in abstractive lui, daca d-na Taylor
avea o judecata patrunzatoare §i un spirit observa-
tor, ea trebue sa-i fi inlesnit, dupa cum spune insu$i
Mill, materialul celor mai frumoase teorii economice
ale lui. Astfel, in a sa „Economie Politica", Mill
lauda spiritul cu desavarfire practic al femeilor §i
darul lor de a deosebi amanuntele. Aceasta este
marea inraurire a d-nei Taylor. $i pentru un motiv
de acela§i fel, o femeie inzestrata cu un spirit de
observatie intru catva comun, dar patrunzator, este
cu mult mai preîoasa pentru im cugetator decat un
harem intreg de femei savante1).
Tanarul inchinat muncii intelectuale, s’ar putea
insura oricat de timpuriu. Este insa bine inêles
ca el nu poate face aceasta indata dupa iefirea din
liceu, ori din gimnaziu. In cei cativa ani ce vor trece
el trebue s5 lupte pentru a se libera de robia trebu-
1) Femeia, zice cu multa dreptate Schopenhauer, e izbita

de un fel de miopie intelectuala, care-i ingadue, printr’un
fel de intuitie, sa vada luarurile de aproape cu multa pa-
trundere. Privirea noastra, dimpotriva, trece fara a se opri,
pe-de-asupra lucrurilor care sar in ochi fi oauta sa vada
dincolo de ele. De aceea noi avem trebuinâ sa fim con-
dufi cumva de ele pentru a vedea lucrurile cat mai simplu
$1 mai repede („Cugetari fi fragmente").
198 JULES PAYOT
intelor fiziologice. Aceasta e numai o chestie de

tactica ; rau intreprinsa, infrangerea e sigura.
III.
Nu trebue sa ne temem, intr’o carte scrisa mai

ales pentru tinerii dela optsprezece pana la doua-
zeci $i cinci de ani, de a vorbi despre chestiunea atat
de imporatnta a sensualitaîi. A nu vorbi de un
lucru de care au suferit geniile cele mai nobile ale
omenirii, este simpla faâmicie. Kant axe in aceasta
privinâ o pagina foarte frumoasa, inlocuita in tra-
ducerea franceza cu mai multe linii de puncte. Punc-
tele acestea spun multe asupra spiritului public in
privinâ acestei chestii §i cand te gande?ti la vulga-
ritatea cuvintelor ce schimba intre dan§ii oamenii
„bine cresculi“ dupa masa, cand fumeaza, ar trebui
sa fii un nerod pentru a lua drept buna moneda acea
sta pudoare, care nu-i decat fatamicie, §i a nu in-
drazni sa spui ceea ce este de datoria unui om de
inima sa spuie.
E foarte adevarat ca sentimentalitatea vaga, pro-
dusa de varsta pubertatii, se transforma curand in
sensualitate ; imaginile nelamurite se deslu§esc, do-
rinêle nehotarite ajung fapte $i studentul, ori se
lasa a fi biruit de obiceiuri ruijinoase, ori, cum face
minoritatea tinerilor mai indrazneî sau mad boga|i,
umbla pe la femeile care se vand.
Urmarile acestor stari de lucruri se exagereaza de
obiceiu pana intr’atata incat tabloul prea incarcat nu
mai inspaimanta pe nimeni. Nu-i mai puîn adeva
rat totu$i, ca sanatatea se resimte serios de aceste
abuzuri. Tinerii care le savar$esc, capata o infaî-
$are batrancioasa, se produce o inmoiere a spatelui, o
slabiciune musculara vadita, o greutate in maduva
spinarii, simptome ascunse $i care sunt trecute cu

vederea in vartejul bel$ugului animalic . Culoarea
feêi se ve^teje^te, fragezimea dispare, ochii au, infa-
ti§area §tearsa, lanceda; sunt imprejmuiti de un
cearcan vanat. Trupul incepe a se garbovi. totul
arata o oboseala care, repetandu-se adesea, nu in-
tarzie sa atace insa$i izvoarele vie|ii ; este intru
catva pregatirea durerilor de stomac, a nevralgiilor,
a ingraârii inimii, a slabirii vederii, care incep sa
amarasca vieaâ dela varsta de treizeci de ani. Acea-
sta inraurire dezastruoasa a sensualitaîi nu se in-
tinde numai asuipra coipului, ci ?i memoria se to-
ce?te intr’un chip de necrezut; spiritul i§i pierde
orice mladiere, orice vigoare, abia se mi$ca, lanced
?i cuprins parca de toropeala. Atenîa e slaba, ne-
sigura; zilele tree intr’o nepasare tembela, intr’o
moleâla, intr’o lene desgustatoare. lji pierzi mai cu
seamaa acea mulûmire barbateasca ce o da munca ;
aceasta ajunge o corvada, de indata ce-i lipseijte
rasplata ei fireasxia.
In sfar$it, deprinderea cu placerea fizica, inlo-
cue$te emoîile mai dulci §i mai trainice ale sufle-
tului prin putemice emotii vulgare. Aceste sguduiri
violente ruirieaza bucuria placerilor lini$tite. $i,
fiindca plaicerile sexuale sunt scurte ?i lasa in urma
lor oboseala §i desgust, ceea ce urmeaza e ceva
trist, posomorit, de o tristeê cople$itoare care te im
pinge sa cauji alte placeri sgomotoase, brutale, vio
lente. E un cere vicios descurajator.
E de prisos a se mai adaoga la acest tablou, care
nu e de loc incaroat, urmarile sociale ale desfraului,
atat de dureroase pentru femei intr’o societate ca a
noastra pe jumatate barbara inca, de oarece ea asi-
gura tinerilor din clasele bogate nepedepsirea sedu-
cerilor §i care se sile^te sa faca nevatamatoare urma
rile destrabalarii cu fetele aiuncate in desfrau.
Cauzele acest ei sensuality sunt mai multe. Am
vazut ca una e organica. Dupa cum chemarea in
198 JULES PAYOT
con^tiinâ a activitaîi stomacului ia forma suferin-

Jei numita foame, dupa cum chemarea in con^tiinâ
a activitaîi organelor respiratoare, e acel simîmant
de innabu$ire care se produce cu toata violenâ indata
ce aerul inceteaza de a mai patrunde in plamani, tot
a$a exista o chemare in conjjtiinta a organelor se-
xuale, cand se ingramade^te in ele fluidul seminal,
o chemare brutala, ppnmcitoare §i care printr’o pu-
tere nu in deajuns de explicate, turbura jocul re-
gulat al minîi, cat timp dorinâ nu e satisfacuta.
Cu toate acestea, aici nu e ca la foame suferinâ
din cauza lipsei, ci este, dimpotriva, suferinâ din
cauza bel$ugului prea mare. E un prisos de puteri,
care trebuesc cheltuite, dar in fiziologie ca ?i intr’im
buget, viramentele de fonduri sunt cu putinâ ?i pu-
tem trece la un alt capitol sumele neintrebuinâte.
Trebue sa gasim un mijloc de echivalare §i oricare
ar fi obarîa puterii ce prisose^te, oboseala de orice
fel ar fi, o risipe^te §i o distruge.
A?a incat, daca ar ramanea numai Jupta impotriva
acestei trebuinê, impotriva imboldurilor ei, ar fi o
lupta uôara. Dar aceasta trebuinja e intru catva
biciuita, aââta de o mulîme de cauze care prefac
cate odata imboldurile acestea intr’o izbucnire de
nebunie furioasa, de neinfranat, care te poate face
sa savar$e?ti fapte de smintit, fapte criminale chiar.
Cea dintai cauza aââtoare sta in regimul nostru
alimentar. Cum am mai spus, aproape toî mancam
prea mult. Hrana noastra e §i prea imbelûgata §i
prea tare. Cum spune Tolstoi in Sonata Kreuzer,
ne hranim ca ni$te armasari. Uitaî-va la acei stu
dent care se scoala dela masa, ro§i, congestionaî
vorbind tare, plini de veselie violenta §i spuneî daca
munca intelectuala va fi posibila tot timpul cat va
dura digestia lor anevoioasa ?i daca nu va triumfa
in ei animalitatea.
La aceasta Cauza de excitare sa mai adaugam $e-
derea indelungata in banca, adesea in atmosfera
calda a salilor de curs, dau pe scaune in aerul greu,

imbacsi't, al cafenelei in timpul iemii ; sa mai punem
apoi somnul prea mult prelungit, care e o cauza
sigura de sensualitate intaratata, deoarece, dupa un
asemenea somn, voinâ pare ca topita, bestia stapa-
ne§te pe om, fara vreo impotrivire. Spiritul insu§i
e somnoros §i daca multora li se pare ca in aceste
ore caldioele, in pat, meditaîa ar fi rodnica, i§i fac
numai inchipuiri: limpezimea, agerimea minîi simt
slabe; ideile cele mai banale par atunci originale ?i
daca ai voi~ sa a^temi pe hartie frumoasele ganduri
oe evoca dimineaâ, bagi de seama ca n’ai faicut
n im ic: pretinsa lucrare a spiritului nu era decat im
automatism de gandire fara valoare.
Automatism in adevar §i automatul in noi in-
seamna animalul in voie cu instinctele ?i dorinêle
lui $i cu inclinarea lui fireasca; înta alergarii gan-
dului lui este placerea sensuala, a$a incat putem for
mula ca o regula fara excepîe, cum am spus-o mai
sus, ca orice tanar care sta in pat o ora sau mai
multe, dupa ce s’a de$teptat, devine in mod fatal
vicios.
La aceste cauze de ordin fizic, sa mai adaugam in-
raurirea mediului. Este clar ca prietenia cu cama-
razi mediocri, fara caracter, fara energie, fara mo-
ralitate nu poaite sa fie decat foarte vatamatoare. $i
din nenorocire trebue sa marturisim fara ocol ca un
numar insemnat de studenî din toate ârile, sunt
ni§te simpli derbedei. Se produce intre grupele lor
un fel de intrecere de smintiî: cei mai nebuni dau
tonul celorlalî. La birt, la cele mai multe grupari
masa e sgomotoasa ; studentii se infierbanta in dis-
cuîi ridiicole, fara metoda ; die aici ies aââî, gata
sa sufere sugestiile unor camarazi grosolani $i in-
drazneî. Fuga la berarii! $i orgiile incep. Dupa un
sdruncin atat de violent nu e?ti in stare penitru multa
vreme sa te intorci la munca lini?tita ?i la multu-
mirea delicata a cugetarii. Desfraul acesta. depune
200 JULES PAYOT
un fel de drojdie stricata, care descompune simî-

mintele superioare, atat de nestatomioe la un tanar.
$i daca acestea ar fi singurele cauze de pierzanie,
naturile bune, simple, ar putea la urma urmei sa le
ocoleasca. Din nenorocire insa sunt §i alte sugestii
de ordin mai inalt §i sofisme de toata ziua care legi-
timeaza cele mai rele excese.
In partea psihologica a acestei carî am studiiat
raporturile dintre tending §i inteligenâ.
Tending, oarba prin ea insa?i prime?te dela in-
telect o direcîe lamurita §i din momenitul cand de-
vine can^tienta de scopul §i de mijloacele sale, pu-
terea ei se indoie^te. Pe de alta parte, tending
atrage intru catva ?i grupeaza in jurul ei idei de
aceeaî natura cu dansa. Ea le imprumuta puterea ed
§i capata inapoi o putere marita.
Este aid miad mult decat o alianâ stransa, este o
solidaritate atat de mare, inca't tot ce slabe^te pn urn.
din parî, slabefte ?i pe cealalta ?i tot ce intare$te
pe una, intare§te §i pe cealalta. Aceasta e adevarat
mad ales pentru tendinêle de ordin sexual. Imaginile
au aid o enormia putere de realizare, deoarece inrau-
resc cu cea mai mare repeziciune organele produca-
toare. Cand tending este exdtata, ea aprinde mintea
intreaga §i tinde a produce o sugestie violenta
aproape halucinanta. Rolul imaginaîei in pasiunea
amoroase e a§a de mare ca nu e nevoie sa-i mai exa-
geram calificarea. Intr’un spirit neocupat in deosebi,
se poate spune ca obiectul principal al.lucrarii auto-
matioe a gandirii, e felul acesta de dorinê. $i do-
vada ca dragostea n’a putut fi preocuparea de ca-
petenie a vieîi dacat pe la Curî ?i in „lumea buna"
de azi, deoarece oamenii din aceste cercuri traesc in
trandavia cea mai de plans. Pentru oamenii munci-
tori insa ea nu-i decat ceea ce trebue sa fie, ceva
pe-de-a-supra trebuinêi.
De aceea e o mare nenorocire ca in aceasta lupta ?i
a$a destul de grea, in loc ca studentul sa fie sprijinit,
incurajat de mediul ih care trae§te, el nu gase?te

decat imboldiri care il fac sa se dea bittut. Cel mai
mic accident poate sfarama aici bara slaba a carmei
$i sa lase sufletul in voia automatismului pasiunii.
Cu con?tiin|a unui tanar e acelaî lucru ca ?i cu
marea in luna Martie : ea nu-i niciodata lini^tita §i
cand s’ar parea ca este, o cercetare atenta descopera
framantarea unor valuri putemice, pe care vantul
cel mai u§or le poate preface in talazuri uria$e. Ar
trebui dar sa se fereasca oricine cu cea mai mare
grija de tot ce poate stami o vijelie macar de o
clipa. Dar cum va pUtea face aceasta, cand tanarul
trae^te in mijlocul unei societal ?i a unei literaturi
in care mi$una aââri de tot felul ? Tanarul traegte
ca intr’o atmosfera care imbata. In jurul lui totul
pare alcatuit pentru a turbura dreapta lui judecata
cu privire la placerile dlragostei. E mai mult decat
sigur ca marea majoritate a oamenilor „bine cres-
cu|i“ sunt strain! de placerile artistice ?i intelectuale
§i adesea tot atat de puîn in stare de a simji adanc
§i intr’un chip durabil frumuseîle naturii ; dimpo-
triva placerile sensuale pe care le pot gusta nu nu-
miad oamenii, dar §i aproape toate animalele, nu cer
sacrificii prelungite : acestea se dobandesc cu u§u-
rinâ $i, deoarece gesturile delicate dispar foarte cu-
•Tand, nu mai e§ti in stare de alte placeri decat de
placerile grosolane.
In genere rezultatul acestei stari de lucruri e ca
toate adunariie din „lumea buna“ simt numai exci-
tari sensuale, mascate cu diferite pretexte : muzica,
jocuri scenice, etc. Tanarul care se intoarce dela o
serata, intra in modesta lui camera de student cu
imaginaîa turburata. Intre acele lumini, acele dan,-
suri, acele toalete provocatoare §i camera lui saraca
de student, este uh contrast ucigator pentru sana-
tatea spiritului. Nicio impresie nu e mai descuraja-
toare pentru dansul, fiindca nimic nu 1-a obi^nuit
sa faca critica acestor pretinse placeri. El nu s’a pa-
202 JULES PAYOT
truns niciodata de adevarul ca, bogat cum e in pu-

tere §i iluzii, nu e in stare sa vada, ceea ce este ; el
i?i faure§te, din tot felul de lucruri desperechiate
lumea lui exterioara $i personagiile pe care le face
sa se mi$te dupa inchipuirea lui. !j>i aceasta halu-
cina|ie e atat de vie incat se interpune intre el $i
realit&tea pe care i-o ascunde. De aceea, nu-i de
mirare ca, prin contrast, vieafci lui atat de lini$tita,
atat de parnica, atat de libera, cu adevarat ferid'ta,
ii pare nesuferit de monotona ?i trista.
Niciodata bietui student n’a incercat sa se adan-
ceasca in sine. In educaîa lui de mai inainte, nimic
nu 1-a pus in stare sa se apere de aceste primejdii.
Ba dimpotriva ! Literatura contimporana, aproape
in cea mai mare parte e o glorificare a sexualitaîi.
Daca ar fi sa ne luam dupa cei mai mul|i dintre
romancierii §i poeîi no$tri, înta cea mai inalta, cea
mai nobila ce-?i poate propune o fiinâ omeneasca
e mulûmirea unui instinct care ne pune in rand cu
toate animalele *). Nu trebue sa ne mai mandrim cu
faptele noastre nobile, ci cu o trebuinâ fizio-
logica.
„Ceea ce Carlyle ura cu mai multa inverûnare
la Thackeray, e ca dragostea e infaîâta de dansul
in felul francez, ca intinzandu-se asupra intregei
noastre existence §i formand marele ei interes, in
vreme ce, dimpotriva, lucrul ce se cheama dragoste,
e marginit la un foarte mic numar de ani din vieaâ
omului §i chiar in acest timp atat de scurt, nu-i
der.at unul dintr’o mulîme de lucruri, nemarginit
mai importante, de care are a se ocupa omul. Drept
vorbind, orice chestie de dragoste e un lucru atat
de mic, atat de neinsemnat, un lucru care, intr’o
epoca de alte griji, initr’o epoca eroica, nimeni nu1
1) E vorba, oum spume Eminescu, de „acel instinct atat

de van ce le-abaite ?i la pasard de vre-o doua ori pe am“
(n. tr.).
■?i-ar da osteneala sa se mai gandeasca, cu atat mai

puîn sa vorbeasca de aceasta" 1).
$i Manzoni scrie : „Eu sunt dintre acei care spun
ca nu trebue sa vorbe$ti de dragoste in a$a fel ca
6a faci sufletele cititorilor sa incline spre pasiunea
.aceasta ; dragostea e trebuitoare in lumea asta, ac-
fiunea ei nu va lipsi niciodata, dar nu e necesar, nici
folositor ca sa-î dai osteneala sa o mai cultivi, caci
voind sa o cultivi, nu faci altceva decat s’o starne^ti
?i acolo unde nu-i nevoie. Suint alte simtiminte de
care morala are nevoie §i pe care un scriitor ar tre-
bui sa se sileasca, dupa puterile lui, a le face sa pa-
trunda din ce in ce mai mult in suflete, astfel e mila
lubirea aproapelui, blandeêa, ingadtiinâ, spirittil de
sacrificiu".
Cuvintele lui Carlyle §i ale lui Manzoni stmt cu-
■vintele cele mai judicioase ce s’au scris asupra ace-
stui subiect atat de important al iubirii. Pe langa ten
d in g fara rost a literaturii la- indemana marelui pu
blic, adica a literaturii de mana a doua, au trecere
•$i o mullame de sofisme care desarmeaza mai dina-
inte pe student in incercarile lui de stapanire de sine.
Aceste sofisme se datoresc in cea mai mare parte
medicilor. Ei le-au lansat ce acel ton hotarit $i cu
acea incredere neclintita pe care o au mulî dintre
dan?ii, cand infaêaza ca axiome neindoelnice ni?te
judecaî scoase din inducîuni cu adevarat copila-
re$ti. $i mai intai ei citeaza exempltil animalelor,
spre a dovedi seria intreaga de trebuinê fire§ti ce
au de indeplinit aceste funcîuni fiziologce. Ca ?i
■cum largile rastimpuri ale acestei funcîuni la cea
mai mare parte dintre animale nu s’ar indrepta toc-
tnai impotriva tezei, $i pe de alta parte, n’ar fi tocmai
spre onoarea omului de a §ti sa se deosebeasca de
ni$te trebuinê curat animalice.
De altfel ce trebtunâ e aceea de care ataî oameni1
1) Pasagiu citat de d-na Carlyle.

204 JULES PAYOT
au putut sa se lipseasca ? !!j>i n’ai dreptul sa fi uimit

cand cite?ti in lucrarea unui medic celebru ca „iubi-
rea Jine in vieaâ omului un loc precumpanit'or, Cand
ajungi la o anumita varsta, atunci cand nu mai
poî avea alta nadejde decat de a nu cobori prea
Lute povami?ul care duce la batraneê, recuno§ti ca
totul e de§ertaciune, afara de iubire!“ — iubirea
fizica bine inêles, caci nu e vorba de altceva in tot
capitolul. Cum ! toate placerile intelectuale ?i ar-
tistice, iubirea de natura, eforturile pentru imbu-
natajirea soartei saracilor $i a desmo§tenitilor so
c ie ta l, iubirea parinteasca, milostenia, toate acestea
nu sunt nimic §i ai da toate acestea pentru o clipa
de spasm, care ne pume la rand cu aproape toate
animalele ? Ca insu§i Renan a rostit cuvinte la fel,
o intelegem, fiindca niciodata acest mare stilist n’a
avut vreo preocupare umana in studiile lui. Opti-
mismul lui de om mulûmit de sine, semn exterior
al unui suflet la urma urmei mediocru, nu gase^te
nimic respingator in aceste conceptii. Dar, ca im
medic care in toate zilele e in lupta cu suferinâ
omeneasca §i care in toate zilele vede oameni mu-
rind, sa propovaduiasca o asememea parere, e ceva
care te face sa incremene^ti!
Sa cercetam cu toîi existenâ noastra, s’o cerce
tarn §i pe a altora. Nu e oare lucru vadit ca la marea
majoritate a taranilor, a lucratorilor, a tuturor oa-
menilor care due o vieaâ sanatoasa, activa, care nu
mananca in fieoare zi pana la indigestie §i nu stau
douasprezece ore in pat, la to|i ace^tia dragostea
ocupa o foarte restransa parte din preocuparile vietii.
Ca dragostea e totul pentru lene$i, aceasta o §tim,
deoarece pentru ei se fac jurnale §i carfi menite
sa-i aâte. Dar cat de aspra le e pedeapsa! La
varsta cand aceste placeri le sunt refuzate, pentru
dan§ii vieaâ se decoloreaza §i-§i pierde orice interes.
Parerea ca in vieaâ noastra dragostea e totul,
e insoîta adesea de sofisme tot atat de monstruoase.
'Castitatea e declarata vatamatoare sanataîi ! Cu

toate acestea nu se vede ca tagmele de calugari,
pentru care castitatea e o regula neclintita, sa fie
mai bantuite de boli decat lumea prostituîei. Daca ai
inchide intr’o camera, fara carî, fara putinâ de a
lucra pe un tanar, de buna seama ca sugestia sen-
suala ar putea deveni de nebiruit ?i i-ar pricinui tur-
burari grave, nu in sanatatea corpului, ci in inteli-
genâ lui. Dar pentru un tanar activ, energic, su
gestia nu ajunge niciodata sa fie de neinfranat. Inca
odata, viramenitele de fond, adica intrebuinârea in
alt fel a inclinarilor fiziologice, sunt posibile ?i munca
invinge curand dorinêle pasionale.
Pe de alta parte primejdiile infranarii, atat le pro-
plematice, nu inseamna nimic faâ de urmarile exce-
suilui contrar. Cand numai la Paris sunt doua spitale
pentru boli de acest fel, cand pe fiecare an numarul
bolnavilor atinfi de inmoierea maduvei spinarii ?i de
ataxie locomotrice in urma exceselor, merge cres-
cand, este cel puîn ridicol sa vezi pe autorul unei
carî enorme de 1.500 de pagini, proclamand ca in-
franarea e vatamatoare sanataîi ! Nu e oare vadit
ca, dimpotriva, excesele amoroase sunt ruinatoare,
pe cand infranarea da organismului §i inteligenêi
o vigoare §i o plinatate de energie admirabila ? $i apoi
mijlocul de a birui poftele noastre sta oare in a le
ceda totdeauna ? Chiar $i cei incepatori in psihologie
$tiu ca principalul caracter al oricaror pofte este un
fel de lacomie, de nesaîu, care se intarata cu atat
mai mult cu cat ii cedezi mai u?or. Curios mod de
a potoli indrazneala du?mianului, acela de a bate in
retragere, de cum se ivegte ! A spera sa potole?ti
poftele sexuale prin ingaduinte, inseamna a da do-
vada mai cu seama de o foarte mare necunoa§tere
de sine. Aici a ceda nu inseamna a potoli, ci a in
tarata. Spre a infrana sensualitatea, trebue sa lupî
in contra-i prin toate mijloacele.
Dar sa lasam aceste teorii medicale ; ele sunt atat
206 JULES PAYOT
de naive, atat de copilare§ti, incat nu poî vedea in.

acest fapt decat o noua dovada de neajunsul radical,
al studiilor logice, psihologice $i morale la cei mai
mulî dintre stu d en t in medicina.
Trebue deci sa luptam impotriva dorinêlor. E
adevarat ca izbanda e grea, ea este insa triumful
cel mai mare al stapanirii de sine. $i cand obiceiul
e sa-î baî joc de sufletul curat al unui tanar de
douazeci de ani, cand vezi in desfrau o dovada de
barbate, nu-i oare trist sa te gande^ti la ciudata.
rasturnare a lucrurilor, produsa de acel limbaj de
care am vorbit, de formulele gasite gata ? Puterea pu-
terilor, vigoarea curata, voinâ desrobita, triumfa-
toare, nu e oare aceea de a ramanea stapan in lupta
impotriva acestui instinct atat de putemic ? Aid. e
barbaîa, nu aiurea; este in aceasta stapanire de
sine. Biserica are dreptate cand vede in castitate ga-
rantia cea din urma de energie a voinêi, energie
care la randu-i garanteaza preotului putinâ tuturor
celorlalte sacrificii.
Dar, daca izbanda e posibila, ea nu este u§oara.
Aici, ca $i in alta parte cu cat cucerirea e mai de
invidiat, cu atat ea cere mai multe sforâri $i o abi-
litate staruitoare. Leacurile sunt felurite, cum sunt
§i cauzele.
Inainte de toate trebue sa indepartezi conditiile
care te predispun; trebue sa-î regulezi cu toata
asprimea somnul, sa nu te culci decat cand e?ti
obosit §i sa te dai jos din pat indata ce te-ai trezit ;
sa te fere?ti de urn pat prea moale, care te imbie di-
mineata sa stai mult timp trandav. Daca vointa î-e
prea slaba pentru a sari indata in pat, va trebui
sa recurgi la cineva, fie ?i platindu-1 pentru aceasta,
care sa te scoale din pat indata, cu toate protesta-
rile.
Mai mult inca, studentul va trebui sa aiba grija
de hrana lu i; sa se fereasca de mancaruri care-1 in-
calzesc prea tare, de came prea multa, de vinuri
E D U C A flA VOINTEI 20?
alese, vinuri tari cu care n’ai ce face la varsta asta.

Lucrul cel mai bun pentru dansul este sa-?i ia, pe
cat posibil, departe de facilitate, o locuinâ lini§tita„
vesela, cu aer §i soare mult §i sa manance cat mai
des acasa, ceva u§or de pregatit.
I Trebue sa se fereasca de a sta prea mult jos ; sa
pastreze in camera lui aer curat, o temperatura m ij-
locie ; sa iasa in fiecare seara 51 sa mediteze asupra
lucrului de a doua zi, continuandu-$i plimbarea pana
ce va obosi; numai atunci sa se culce. Aceste plim-
bari trebue sa ?i-le impuie tanarul pe orice fel de
vreme. Un umorist englez observa ca ploaia cade
totdeauna mai tare §i vremea e cu mult mai rea
pentru cel ce priveijte in strada pe geam decat pentru
cine nu se teme sa iasa.
Sa nu uitam ca la tinerii care au un regim ali-
mentar cumpatat ?i care se Jin de regulile unei
igiene inêlepte, imboldirile de ordin fiziologic nu
sunt nici dese, nici greu de alungat $i ca lupta im-
potriva sensualitaîi ar fi u§oara daca sugestiilor fizice
ne le-ar ajuta stimularile de obarîe intelectuala cu
imaginile §i cu atenîa lor.
Am studiat mai sus cu de-a-manuntul raporturile
stranse intre inteligenâ §i pasiune. Pasiunea, oarba
din fire, n’are nicio putere fara ajutorul inteligenjei;
daca izbute§te sa ca?tige complicitatea acesteea, pa
siunea poate sa se mareasca §i sa dea na^tere, in in-
teresul ei, unei mi^cari navalnice de idei §i de sim-
liminte ajutatoare, carora nu se poate impotrivi nici
voinâ cea mai oêlita. Tanarul trebue sa aiba deci
grija de a nu da pasiunii ajutorul gandirii sale. De
asemenea nu trebue sa uite ca, in regula generala,
lupta directa impotriva sensualitaîi e primejdioasa ;
orice atentie i se da, chiar pentru a o combate, 0 in-
tare§te. Aid. a avea curaj inseamna a fugi ; a lupta,.
inseamna a se inêla, a ataca du§manul in front in
seamna a fi infrant.
Pe cand marile cuceriri intelectuale se fac cuge-
208 JULES PAYOT
tand necontenit asupra lor, izbanzile cele mari asu

pra sensualita|ii se fac daca nu ne gandim niciodata
la dansele. Trebue cu orice pref sa impiedicam in-
talnirea ideilor cu ispita care abia se na§te ; sa im
piedicam ca imaginile sensuale care dorm inca in
spirit sa se de^tepte una pe alta ; sa ne ferim de a
citi romane sau alte publicaîi cu cuprins pomografic.
Este in Diderot o paging oare face cat inghiîrea
unei substance afrodisiace din cele mai violente.
Trebue sa ne ferim de a privi ilustratiile obscene,
mai primejdioase chiar puntru lini$tea sufletului
decat descrieri ataâtoare. Sa ne ferim de societatea
camarazilor desfranaî; trebue sa prevedem impre-
jurarile, ocaziile pana in cele mai mici amanunte ;
sa nu lasam niciodata sa fim surprin§i de ispite. La
inceput nu e decat o idee fara putere care se furi-
§eaza in noi. Daca in acest moment e?ti cu luare
aminte, nimic mai u?or decat sa alungi pe nepoftita,
dar daca la$i imaginile sa se desluêasca, daca simî
placere a le de§tepta ?i a te invoi cu dansele, atunci
e prea tarziu.
lata de ce leacul suveran e munca spiritului : cand
gandirea e viu ocupata, imboldirile sfioase ale pa-
siunii sunt oprite fara nicio putere la pragul con-
^tiinêi; sa nu li se acorde nicio audienâ, ele nu pot
sa intre decat numai atunci cand spiritul e neocupat,
caci e mult mai adevarat decat se crede ca tranda-
via e mama viciului. In clipele de visare, in mo-
mentele cand mintea e neocupata, ispita se introduce
in con§tiinâ. Atenîa indreptandu-se asupra ei, o
intare^te, o precizeaza. Amintirile intiparite in me-
morie se de?teapta una pe alta §i astfel ceata de
alia|i ai bestiei sensuale inainteaza, organizandu-se
din ce in ce pana in momentul cand voinâ raîonala
se retrage, lasand camp liber puterilor animale.
De aceea puttm spune fara teama ca ne vom in-
êla, ca lene§ul, trandavul, va fi foarte adesea robit
.sensualitaîi sale, numai fiindca golul gandirii lasa
con$tiinâ deschisa sugestiilor sensuale, dar ?i fiindca

un om, un om tanar ma ales, are nevoie de placeri, de
zguduiri puternice §i cand aceste placeri, aceste zgu-
duiri, nu te dud sa le ceri dela munca intelectuala,
dela distracîile sanatoase $i robuste, e fatal sa le
ceri mai tari ?i mai violente 'dela deprinderle vici-
oasie sau dela desfrau.
De aceea nu-i de ajuns sa fii ou spiritul ocupat pen-
tru a te impotrivi pasiunilor sensuale; trebue oa
aceasta ocupaîe sa aduca ea placerea, mulûmirea
unei munci rodnice. Munca risipita in zadar, atenîa
impra§tiata asupra prea multor obiecte, nu aduce
nicio mulûmire, ci dimpotriva, produce o iritare, o
nemulûmire de sine, foarte vadita §i aproape tot
atat de prielnica deslanûirii pasiunilor ca ?i lenea
insa$i. Numai munca metodica, ordonata, da gan-
dirii o preocupare putemica, continua §i trainica. Ea
aduce mulûmirea pe care o gusta turi?tii, simîn-
oU-§i propria lor vigoare §i vazand piscul muntelui
apropiindu-se din clipa in clipa. De asemenea, numai
munca pune stavila de granit copleîrii spiritului de
catre sugestiile sexuale.
Daca la munca aceasta serioasa, alaturi §i ni$te
deprinderi viguroase, daca §tii sa cauî placerile ce
le-am aratat mai sus, nu mai ramane pentru a fi
salvat decat sa dai. nazuini;elor vagi ce le de§teapta
pubertatea, satisfacîi precise. Nimic nu e mai u?or la
varsta aceasta fericita dela optsprezece para la doua-
zeci §i cenci de ani decat a te indragosti dfe natura,
cu munîi ei, cu marea, cu padurile ei ?i a iubi pana
la pasiune tot ce e frumos, mare, datator de curaj,
artele frumoase, literatura (literatura oea buna, bine
inêles) ^tiinâ, fara a mai pune la socoteala orizon-
turile noua ce ofera desvoltarea ideilor sociale, oui
vrea sa li se devoteze. Cat de bine va fi rasplatit
pentru eforturile sale tanarul care va indeplini un
program ca acesta ! Puterea lui marita, inteligenâ
sa desvoltata, sensibilitatea cultivata in mod nobil, ii
14
210 JULES PAYOT
vor crea o vieaâ demna de invidiat. Chiax infrange-

rile suferite nu-i vor rapi nimic din demnitatea bar-
bateasca, deoarece le va gusta amaraciunea ?i va §ti
sa se ridice cu hotarire ?i sa reinceapa lupta. Chiar
daca o izbanda deplina nu e cu putinâ, nu in-
seamna insa a fi biruitor in aceasta lupta daca nu
vei fi ?i invins adesea ?i daca nu-î vei primi cu
inima voioasa ?i infrangerile.
IV.
Trebue sa studiem insa mai de aproape cele doua

forme ce ia sensualitatea in vieaâ studentului. Am
mai spus-o : mijlocia moralitatii studenjilor este me-
diocra ?i aceasta se datore?te faptului ca tinerii sunt
aruncaî in haosul vre-unui ora? mare, fara supra-
veghere ?i fara calauzire. De aceea un mare numar
dintre ei i?i pierd vioiciunea ?i puterile in amoruri
josnice. Nimeni nu le deschide ochii. Ameîî de
noul mediu, mult timp nu sunt in stare sa impra?tie
iluziile naive care servesc de temelie concepîei lor
despre vieaâ de student. Nimeni nu-i pune sa cu-
gete asupra placerilor lor §i de aceea nu ajung decat
foarte tarziu sa-?i dea seama de partea precumpani-
toare ce are vanitatea in iubirile lor.
CamaAzii pe care ii vad la birt, n usunt facuî ca
sa-i lumineze. Mulî dintre dan?ii au metrese ?i unii,
se in?eala ei in?i?i, atyii, din famfaronada, exage-
reaza placerile situaîei lor, fara a-?i da seama ca
aceste placeri sunt foarte indoielnice ?i scump pla-
tite. Ei sunt siliî sa traiasca in tovara?ia unor fe-
mei ordmare ?i neinteligente, carora trebue sa le
sufere capriciile, prostiile, imbufnarile ?i gustul lor
de risipa. Aceste fringe dau placerea materials, fara
nicio mulûmire adevarata. Cea mai mare parte
ED UCATI A VOINTEI 211
dintre studenî au asemenea amante numai din va-

nitate, spre a se putea lauda §i a se plimba cu ele.
Daca nu le-ar îne „pentru galerie“ , nu le-ar putea
suferi nici opt zile 1). Este o lipsa desavar§ita de
spirit critic : daca pui placerile materiale §i satisflac-
tiile vanitaîi pe un taler al balantei, pe celalalt ar
trebui sa pui frumoasele dimineî de lucru rodnic
§i placut, pierdute §i inlocuite prin zile intregi de
indispoziîe, de ruina fizica, de abrutizare. Ar trebui
sa pui calatoriile atat de instructive, al caror prilej
il pierzi, datoriile de platit mai tarziu, parerile de rau
ale varstei mature §i toate mahnirile $i injosirile
momentului ce-1 trae§ti.
Nu-i decat un singur leac : sa fugi de primejdii
§i, daca e prea tarziu, sa rupi cu hotarire, sa-î
sehimbi mediul, sa parase?ti pe camarazii a caror
inrauirire o crezi primejdioasa, sa-î sehimbi la ne-
voie locuinâ ?i chiar cartierul. Trebue sa adapî in
gar,dire, in cuvinte §i in fapte un fel de vieaâ po-
trivnica aceleea care ne face sa suferim, dar mai ales
trebue sa supunem placerile datorite legaturilor cu
„femeile de studenî" imui examen critic sever.
Daca un student ar aplioa timp de cincisprezece
zile acestor amoruri trecatoare o buna metoda de
preûire ; daca, dupa o cercetare amanuntita, ar
trece zilnic intr’o coloana placerile ?i in cealalta plic-
tiselile, ar ramanea uimit, vazand rezultatul. Ar fi
poate §i mai uimit daca in fiecare seara sau din doua
in doua ore §i-ar nota „starea sufleteasca". Ar in-
cepe sa-§i dea seama de amagirea extraordinary care
falîfica totalul fiecarei zile §i care-1 face sa creada
ca petrece sau a petrecut, cand fiecare moment de
peste zi, luat in sine, e mai degraba un moment de
plictiseala, de desgust, sau, in cazul cel mai bun, de
1) A se vedea in aceasta privinta un frumos capitol in

..Testament literar" al lui Maxim de Campe ; „Amurgul",
„Vanitatea“ .
212 JULES PAYOT
nepasare. Ratacirea se datore$te unui fenomen ciu-

dat de auto-sugestie, oare alunga amintirea realitaîi
§i pune in locu-i o amintire nascocita ?i mincinoasa.
Aceasta pseudo-amintire e o stare in intregime in-
chipuita ; e starea de comptiinâ a§teptata, care dupa
o naiva iluzie ar fi trebuit sa existe, dar care n’a
fost niciun moment prezenta in con^tiinâ.
Puterea de iluzie in aceasta privinta e atat de
mare incat foarte adesea omul nu da nicio atenîe
starii prezente, reale a sufletului sau, fiindca acea
sta stare reala nu se potrive$te cu ceea ce crede el
ca trebue sa se produca. Ei bine, nicaieri aceasta
iluzie nu-i mai putemica §i mai vatamatoare decat
la student cand i§i preûeijte placerile ce-i ofera fe-
meile.
O mai spunem odata : aproape toate clipele pe-
trecute in aceste nenorocite momente cu creierul
imbacsit de idei vulgare ?i neghioabe, pline de ca-
pricii de nesuferit, sunt in sine neplacute, iar suma
acestor momnete neplacute, se transforma intr’o
amintire iplacuta numai sub inraurirea vanitaîi.
Nu ne temem a repeta : nu se îne socoteala nici
de timpul risipit, nici de banii cheltuiî proste?te, nici
de ruina inteleotuala, care urmeaza dupa abuzuri;
nu te gande?ti la multumirile jertfite, la muzeele ce
ai fi putut vizita, la cardie alese ce ai fi putut c it i;
uiî sacrificiul unor conversaîi inteligente, a unei
plimbari cu ni?te buni amici ; nu te gande$ti ca des-
gustul care te cuprinde in urma orgiei, este unul
din cele mai triste ale existenêi ?i din cele mai
vrednice de dispre^; nu te gande^ti ca te lipse$ti
in timpul vacanêi de o calatorie in Alpi, in Pirinei
sau in Bretania ; uiî ca pumai cu prepil catorva
nopti de toropeala ai fi putut face o calatorie in
Belgia, in Olanda, pe malul Rinului sau in Italia ;
nu te gande^ti deloc la seceriûl bogat de amintiri
ce le inmagazineaza in memorie calatoriile la varsta
de douazed de ani, amintiri pe care le rechemi mai
tarziu §i care dau atata farmec zilelor de tristeê §i

de griji plictisitoare. Mai pierzi pd langa acestea
carîle frumoase de arta §i descrierile de calatorii,
gravurile, tablourile: tovara§i credincio§i de toata
vieaâ, pe care i-ai avea la indemana in timpul lun-
gilor seri de iarma, dar pe care nu le cumperi.
Insa?i vanitatea, mulûmita de aceasta nevoie de
a se afi§a, e de calitate cu totul inferioara. Ea nu
preûe$te de buna seama cat mandria succeselor da-
torite muncii, nici chiar cat miile de vanitaji scu-
zabile ale studentului mandru de a-§i arata mode-
stele lui comori artistice, sau de a-$i povesti cala-
toriile. Vieaâ studentului care „petrece“ , este dar
o vieiaâ ingrozitor de monotona, ingrozitor de stearpa
§i pe langa acestea, neroada, neroada pana la desgust.
y.
Urmarile sociale ale prostitutiei simt dim cele mai

nenorocite ; vieaâ atat de trista nUmita, prin rastal-
macire de sigur, „vieaâ vesela", pregate^te pe tineri
la o morala din cele mai proaste §i adesea la o gro-
zava uitare de sine. In sfar§it primejdiile care ame-
ninja sanatatea studentului, sunt atat de mari $i e
atat de durabila resfrangerea ce va avea asupra
anilor urmatori risipa de bani de timp, incat pen-
tru toate motivele acestea, crdem ca nu e nevoie sa
mai aratam cat sunt de reprobabile aceste obi$nuinê
vicioase.
Trebue sa mai vorbim inca de un viciu din-cele
mai urite §i mai grave. E vorba de un viciu care
n’are prim el insuji nimic atragator ; nicio chestie
de vanitate nu vine sa fal$ifioe preûirea placerilor
ce inlesneyte acest viciu. Este pur ?i simplu un viciu
§i im viciu ru§inos care se ascunde, e fara indoiala un
214 JULES PAYOT
foete?ug, o stare patologica foarte lamurita, un viciu

care acelui ce-i cade victima ii pricinueijte numai
pareri de rau. Toate aceste motive fac ca tratamen-
tul sa fie simplu, vindecarea sigura. Niciun sofism
nu acopera uraciunea aeestei obi$nuinê. Niciun ro-
mancier, niciun poet nu i-a cantat pana acum, dupa
cat ?tiu, deliciile §i gloria. Niciun tata de familie nu
spune fiului sau : „du-te, fa ?i tu a$a, tinereâ;
tineretul trebue sa-§i traiasca vieaâ !“ Lucru ciudat:
nu se vede nici ca acest viciu sa fie incurajat de
d-nii medici, dupa ce au afirmat ca desfraul e ne-
cesar sanataîi. Numai dragostea, a?a numita dra-
goste cu o vadita inconsecvenâ, se declara impo-
triva aeestei forme simple, atat de economica §i atat
de sigura a amorului fizic. Daca indeplinirea func-
$iilor fiziologice este sfanta, nu s’ar putea explica
excluderea aeestei satisfacîi, singura la indemana
studenjilor timizi, saraci sau sluî. Nu se poate trage
din purtarea lor un blam impotriva acestui viciu,
care nu face decat sa vateme sanatatea generala a
aceluia care o practica ; nu da na^tere la boli se-
xuale, nu face alte victime afara de dansul, nu lasa
copii abandonaî, nu pricinue^te nici sinucideri, nici
drame familiare. Nenorocitul student cazut prada
acestui viciu nu lasa, cand iese din facilitate, pe
nimeni care sa-1 blesteme toata vieaâ x).
E sigur ca cel atins de aceasta boala e redus la
propriile lui sensaîi, fara amestec de sentimente
straine lui. Aceasta face ca lupta sa fie, nu vom zice
uôara, ci cu putinâ. $i aici trebuinja e pu|in lucru,
e cu putinja sa operezi, cum am mai spus, „un vira-
ment de fonduri“ §i sa treci la alt capitol din buget
prisosul de putere. Tot raul vine din imagimaîe,
de acea lucrul cel mai cuminte e ca odata ce o ase-
menea sugestie |i se ridica in con§tiin|a §i te simî1
1) Toate aceste afirmari negative, sunt numai ipotetice.

Se cunosc urmari tragice ale viciului de care e vorba (n. tr.).
EDUCAÎA VOINfEI 215
invins de mai inainte sa pleci §i sa-î cauî societatea

sau sa te a$terni la lucru cu barbate. Mai cu seama
aici lupta direeta e primejdioasa ?i poî birui numai
fugind. Trebue sa-î vezi de drum, dupa cum faci
cand te latra cainii, §i care te latra cu atat mai mult
cu cat le dai mai multa aten|;ie. Daca izbanda de-
savar$ita e cu neputinfa, trebue cel puîn sa te sile$ti
sa faci ca infrangerile sa fie cat mai rare cu putinâ,
mai indepartate vmele de altele.
Sa adaugam ca principala cauza a acestui viciu
e tot pustiul minîi, care lasa ca sugestiile sa capete
toata puterea, cum $i lipsa de imbolduri sanatoase
§i puternice. Lucrul cel mai bun este deci §i de
asta data mimca metodica, adica rodnica $i voioasa ?i
o vieaâ bogata in placeri active ?i energice.
CAFITOLUL. n
D u§m anii ce trebuesc com batu î: cam arazii, etc.
Terminand partea principala a lucrarii noastre,

ne ramane acum sa trecem repede in revista pri
me jdiile secundare care ameninâ munca studentului
Intaia lui datorie este evident sa-§i aleaga cu ingri-
jire camarazii. Sub masoa de priteni va gasi in jurul
sau pe cei mai mari du§mani ai viitorului lui. In
primul rand un oarecare numar de tineri bogaji,
care razgaiaî de acasa, deprinî cu o viea|a de le-
nevie §i neavand grija zilei de maine, i§i pierd pro-
ste$te tinereêa pregatindu-?i astfel nimicnicia var-
stei mature §i care, siliî sa-$i marturiseasca sie-§i
ca sunt oarecum de dispreûit, i§i bat joc de sargu-
inâ celor muncitori, pentru a-?i ascimde acest dispre^
propriu.
Este insa $i un altfel de tineri §i mai de temut ?i
care inca de prin liceu i$i exercita inraurirea lor ne-
216 JULES PAYOT
norocita. Ace$tia sunt cei pesimi$ti din cauza sla-

biciunii lor, cei descurajaî inainte de lupta. Ca toî
neputincio$ii, ei sumit peste masura de invidioî, fa-
tamici ?i de o gelozie josnica. Aceasta stare uracioasa
de spirit face din ei prozeliî ai unei anumite cre-
dinê, apostoli rabdatori §i plini de staruinâ. Scopul
lor pare a fi de a descuraja bunele voinê ; ei exer-
cita in fiecare clipa o actiune mole§itoare. Pandind
slabiciunile fiecaruia, ajung la urma sa ca?tige o in-
raurire vatamatoare. Con§tienî de slabiciunea §i de
tristul viitor ce-i a^teaapta, gasesc un fel de placere
sa impiedice pe alîi dela orice eforturi.
Aljii dintre ei sunt simpli lene§i, oaire vor in-
demna, vor sfatui pe camarazii lor de a nu face
nimic ; vor cauta sa-i atraga la berarie, le vor inlesni
ocaziile de desfrau. Studenîi francezi sunt cu mult
superiori in unele privinê alter studenî, inchi§i cu
grija in societaîle ce-§i formeaza §i care le iau orice
inifiativa, orice independents, indemnandu-i adesea
sa bea fara masuia. Francezii sunt mai cumpataî
§i mai stapani pe sine, dar in cea mai mare parte
ei se laiuda numai cu libertatea de care se bucura.
De fapt, de$i lasaî de capul lor intr’un ora§ mare,
ei poarta pretutindeni cu dan$ii un simt de supunere
foarte aspru, un fel de robie ce-§i impun, fiindca
au acest simjimant intr’inîi. Vanitatea atat de mare
la douazeci de ani ii face sa se supuie fara murmur
opiniei publice, adica opiniei unor camarazi, care
pot fi cei mai rai derbedei, dar prin indrazneala lor
i§i iau aere de autoritate; se infati?eaza ca oaxneni
siguri de sine, i?i iau un ton care nu admite ras-
puns §i se folosesc de termeni violent pentru a ves-
teji purtarea cuminte §i cinstita a celor buni.
Ace$ti indrazneti au totdeauna toate calitatile care
impun vointelor slabe §i dau tonul tuturor acelora
care vin in atingere cu dan?ii. Autoritatea lor se
mare?te prin puterea ce le dau ucenicii ademeniî
care primesc orbe$te o vieaâ de placeri, vieata ceat
E D U C A flA V OIN fEl 21T!
mai obositoare, cea mai pustie, cea mai neghioaba

ce-$i poate inchipui cineva, ca fiind adevarata vieaâ
de student. Ei i§i ruineaza astfel sanatatea §i inte-
ligenâ, spre a fi pe placul acelora pe care ii admira
pana intr’atata incat ii imita in modul cel mai slu-
gamic. „Daca ne-am margin! numai la viciile noa-
stre proprii, observa Chesterfield, pu|ini oameni ar
fi a?a de vicio$i cum sunt“ !). „A te distinge, a stra-
luci, ca tinerii care due 0 vieaâ de placeri" inseamna,
dupa cum spune acelaî autor, „a stralud ca un
lemn putred in intuneric“ .
Un tanar cu adevarat independent, e acela care
respinge asemenea sugestii, care §tie sa dea acestui
fel de fericire numele ei adevarat de corvada obo
sitoare §i primejdioasa. El §tie sa refuze indemnuri
de acest fel, politicos, dar nestramutat. Nu se va lasa
a fi luat in ras, se va feri de orice incercare de dis-
cuîe asupra muncii $i asupra chestiilor de placere,
el cunoscand in aceasta privinâ soluîa cea mai ade
varata. $tie ca marea majoritate a camarazilor sai
nu s’au gandit niciodata la efirmuirea propriei lor
vieî; §tie ca ace$tia simt du§i ca de un vartej, ca
m?te jucarii incon^tiente, aruncaî in toate direcîile
de puterile exterioare, iar parerii lor nu-i da mai
multa im portant decat da un medic alienist dese-
chilibraîlor pe care-i examineaza. Cum adica,
fiindca ace?ti tineri au ni$te prejudecaî absurde,
acei care-$i dau seama die aceasta absurditate, tre-
bue sa se supuna felului lor de a vedea, sa-?i sacri
fice libertatea, sanatatea, multumirile rodnice ale
muncii, spre a nu le auzi ironiile, batjocurile ?i a
merita bunavoinja sau chiar admiraîa lor ? J-Jtiind
ca placerile acelor tineri nu sunt decat oboseala ?i
buimacire, e bine oare sa se amestece in galagia lor ?
$tiind ca vieaâ lor de toate zilele nu e decat un
canal de scurgere a mediooritaîi §i a grosolaniilor1
1) Scrisorile lui Chesterfield cStre fiul sau.

218 JULES PAYOT
gloatei, vor suferi autoritatea epitetelor, a asociatii-

lor lor de cuvinte, de formule, de pretinse axiome
care servesc numai sa legitimeze triumful bestiei
din om asupra voinêi rationale ?
Niciodata tanarul sanatos la trup §i la minte nu
va primi o asemenea lepadare de sine. Mai bine sa
fuga de cazarmile studenê^ti, sa-$i caute intr’o ma-
hala departata o locuinâ care sa-1 puie la adapost
de camarazii care n’au nicio treaba ; o odaie dra-
gala?a curata, aranjata cu gust, inveselita de lumina
soarelui $i de verdeaja, daca se poate ; trebue sa
caute tovara§ia unor oameni superiori, sa viziteze
pe profesorii sai, sa-i puie in curent cu lucrarile lui,
cu necazurile §i cu nadejdiile lui, cautand printre
dan§ii un fel de director de corujtiinâ. In locul be-
rariei §i cafenelei sa viziteze metodic muzeele sau
sa se plimbe la Jara, ori sa stea de vorba acasa cu
vreun amic cu judecata sanatoasa §i spirit inalt.
Cat despre atitudinea studentului fa|a de socie
tyJile de camarazi, aceasta trebue sa fie de o simpatie
desavar$ita. Cei mai mulî tineri nu pot decat sa
ca?tige parasind oafeneaua pentru adunarile studen-
$e$ti; vor gasi de sigur acolo un mediu cam medio-
cru, dar se pot gasi §i elemente superioare cu care
vor lega cuno^tinâ $i se vor imprieteni. Singura
primejdie foarte mare, pentru student, dar nu mai
mare decat vieaâ de cafenea, sunt acele deprinderi
care-§i infig adanc radacinile in reguinile intune-
coase ale activitaîi noastre §i incet, incet ii stapa-
nesc intreaga voinâ oprind-o pe loc, intocmai cum
Guliver a fost întuit de pamant cu mii de legaturi
prin firile lui de par pe care piticii le legasera de
âru?i mici in pamant.
Din cand in cand studentul e nevoit sa primeasca
imboldurile camarazilor ; trebue „sa-?i faca partida“
obi?nuita care, in sali adesea pline de fum de tutun
$i intr’o nemi^care vatamatoare, ii consuma orele,
datonte plimbarii in aer liber. O alta primejdie
foarte mare e gramada de ziare §i de reviste care

impra§tie spiritul, il resfira $i prin urmare ii nimi-
cesc puterile. Gandirea capata o ataâre, o infri-
gurare, intocmai ca acele pe care le dau corpului
diferitele stimulente §i aceasta aââre a spiritului,
este indoit de ruinatoare ; ruinatoare prin ea insa§i $i
prin sterilitatea ulterioara. Cine nu-i rau dispus $i
enervat dupa citirea a opt sau zece ziajre §i cine n’a
fost indemnat sa compare oboseala nervoasa, dauna-
toare sanataîi, care urmeaza dupa aceasta citire cu
mulûmirea viguroasa §i adanc sim|ita ce î-o da
munica metodica, rodnica §i folositoare.
Se cere o condiîe : tanarul sa ramana stapan pe
sine, aceasta citire de ziare sa nu devie o deprin-
dere pagubitoare, o risipire a puterilor mintale ; stu-
dentul poate gasi acasa la dansul o distracîe moi
folositoare §i mai odihnitoare, de pilda voia buna
§i rasetele unor camarazi veseli $i chiar discumble
sugestive. Sunt destule posibilita|i de a se gasi ele-
mentele bune ale unei societal de camarazi ale§i.
Dupa cum tiparul a desrobit inteligenta, punand
la indemana spiritelor independente operele marelor
genii ale tuturor timpurilor, asociaîile de studenî
desrobesc pe fiecare din ei de legaturile banale dela
birt, de intalnirile intamplatoare §i-l pun in atingere
cu spirite §i caractere foarte diferite unul de altul
§i printre care pot gasi amici dupa inima lor. Fara
aceste asociatii, relaîile ar fi ramas o chestie de
noroc. Aceste ,,expoziiii de suflete“ , cum se numesc
asociaîile de tineri, ingadue gruparile de spirite ?i
saractere simpatice, fie prin asemanare, fie prin
contrast, grupari trebuitoare educaîei de sine, dupa
cum vom vedea*
Cat despre relaîile cu „lumea mare“ , studentul
nu poate ca^tiga de aici decat ceea ce se nume$te
o purtare „desgheâta“ §i acel lustru de „distinctie“ ;
acesta e singurul folos ce poate trage. Ceea ce se
cheama „lume“ , mai ales in provincie, nu e o socie-
220 JULES PAYOT
tate menita sa oêleasca inteligenta nici caracteruL

Morala e acolo de o inferioritate intristatoare §i de
o fatarnicie fara margini. Banul legitimeaza totul.
Singura religie este adoraîa slugamica a bogaîei.
Tanarul nu poate primi aici vreo lecîe mai presus
de nivelul mijlociu, foarte coborit, al con$tiinêlor ;
de buna seama ca nu prime?te acolo nicio lecîe de
cumpatare. Nu se poate invaâ in aceasta lume nici
a stima superioritatea inteligenjei sau a caraoterului.
Din cauza lipsei de orice cultura temeinica, oamenii
de lume sunt strans legaî de prejudecaîle stapani-
toare. Prostia fiind molipsitoare, nu trebue mult timp
ca tanarul care frecventeaza aceasta societate sa
vada cum se spulbera ideile lui cele mai scumpe §i
ceea ce este mai grav ,el va ajunge sa-$i bata joc
de generoasa lui indignare de altadata impotriva
unei stari sociale defectuoase §i de setea lui de drep-
tate ?i de sacrificiu.
Lumea il va modela in curand pe acest tanar dupa
tipicul e i : nepasator faâ de tot ce nu e grija de
cariera. Ii va lua orice adevarata raîune de a trai
?i va seca intr’insul izvorul entuziasmului. Se va
chema ca a progresat, cand va fi ajuns unul din
acei oameni care „privesc totdeauma, asculta, dar nu
cugeta niciodata", pe care Mariveaux1) ii compara
cu drept cuvant cu ni§te oameni care $i-ar petrece
vieaâ numai la fereastra. Se va chema c5 a pro
gresat cand va ajunge sa traiasca fara a se interesa
de nimic ; silit, spre a-§i ascunde sie-§i pustiul gro-
zav de plctisitor al existenêi sale, sa se supuie in-
datoririlor tiranice care fac dn vieaâ omulu de lume
veaâ cea ma plicticoasa §i mai neroada totdeodata,
ce se poate inchipui $i de o monotonie pentru care
nu se gase§te leac. Orice disouîe asupra unor lu-
cruri care ar produce pareri deosebite, tree drept
semnul unei educaîi rele §i convorbirea nu se in-
1) „Vieata Marianei" partea V-a.

EDUCATIA VOUSTfEI 221
varte^te decat asupra unor nimicuri. Un tanar inte-

ligent §i de caracter, e strain pentru dan$ii; nu numai
ca-§i pierde astfel vremea degeaba dar i$i lasa acolo
totdeauna ceva din vigoarea lui morala. E de o mie
de ori mai folositoare convorbirea cu camarazii;
ciocnirea violenta a parerilor, discutiile, ca ale eroi-
lor lui Omer, presarate cu observajii spirituale pa-
sionate.
CAPITOLUL m
D u fm a n ii ce avem de c o m b a tu t: sofism ele lene$ilor.
I.
Lenea, ca toate patimile, cauta a se legitima prin

inteligenâ. Jj>i fiindca cea mai mare parte dintre oa-
menii mici nu incearca sa combata tendinêle infe-
rioare din ei, putem prevedea ca axiomele solemne,
dictonele cu aere grozave, nu var lipsi pentru a scuza
$i chiar a preamari pe lene$i.
Am studiat pana acum ?i speram ca am sguduit
definitiv credinâ in neschimbarea caracterului pri-
mit la na^tere. Am vazut in aceasta naiva teorie
un exemplu al puterii ce au cuvintele de a ne face
sa credem in unitatea lucrurilor pe care le indica ;
nu vom mai vorbi despre aceasta credinâ decat nu
mai spre a observa ce putemic sprijin da ea moli-
ciunii §i lenei noastre. Ea $i-a gasit poate princi-
palul sprijin al puterii sale in revolta noastra im-
potriva incetinelei cuceririi de noi inline §i, printr’o
justa rasplata ea da lenei noastre insutit puterea ce
a imprumutat dela dansa. Aceasta teorie nu e de
altfel decat unul din ajutoarele ce le gase^te lenea
in arsenalul maximelor nascocite de partizanii ei.
Diavolul, zice o fabula de demult, e silit sa-?i varieze
222 JULES PAYOT
ademienirile, spre a ispiti pe ceilalfi vicioî, pentru

lene$i insa nu-i nevoie de a§a ceva. Ei inhaâ ?i
inghit momelile cele mai grosolane §i infricoâtul
pescuitor e sigur ca va prinde ceva de fiecare data.
Intr’adevar nicio pasiune nu-i mai grabita a primi
indreptaîrile cele mai fal?e, cele mai naive.
E o plangere generala printre student : cei care
sunt silit, spre a putea trai, sa primeasca o funcîe
de pedagog sau de profesor la vreun institut sau de
meditatori in familie, chiar $i acei care trebue sa
dea cateva lecîi, declara pe intrecute ca munca
materials ii absoarbe. Timpul este insa totdeauna
bun platnic pentru cel ce §tie ce sa faca cu dansul.
E cu neputinâ ca in cele douazeci §i patru de ore
ce tree de pe o zi la alta, sa nu p o t gasi cele patru
ore trebuitoare §i care sunt deajuns oricui pentru
o temeinica cultura intelectuala. Sunt deajuns cateva
ore pe zi daca ai grija sa -t pastrezi pentru studiu
timpul in care spiritul e stapan pe toata vigoarea,
pe toate resursele tale.
Daca pe langa aceste ore de atenîe incordata mai
adaugi, pentru insemnarea notelor, copierea lor, pu-
nerea in regula a materiei, intrebuinârea momen-
telor care de obiceiu se pierd proste§te, vom vedea
ca nu e nicio cariera care sa nu ingadue, pe langa
implinirea obliga|iilor acelei cariere, cea mai larga
desvoltare a spiritului. Cu atat mai mult cu cat,
dupa cum am vazut, profesiunile mai puîn tipicare
in aparenâ, ca advocatura, medicina, profesoratul,
dupa catva timp inceteaeza aproape cu desavar$ire
a pune la contribute inteligenâ. Dupa caîva ani,
profesorul i§i §tie cursul; avocatul §i medicul nu
mai dau decat foarte rar de vreun caz nou. Aceasta
§i explica cum in posturile cele mai inalte gase§ti
oameni neremarcabili in specialitatea lor, care fara
a—î da seama §i-au lasat facultatile superioare sa ru-
gineasca din lipsa de exercitiu ; care, in afara de ocu-
patiile lor obligaitorii, sunt de o prostie care te pune
EDUCATIA VOINTEI 22S
in uimire. Oboseala profesorului, intre alîi, nu e cat

de puîn de natura intelectuala. Ea provine din isto-
virea mu^chilor, care contribue la rostirea cuvin-
telor §i fiindca mu^chii ace§tia formeaza un grup
restrans, se obosesc repede. Dar aceasta oboseala
locala n’are decat o inraurire slaba asupra starii
puterilor geinerale §i nu exclude de loc putinâ mum-
d i intelectuale.
De altfel mulî oameni recunosc, cand ii strangi
cu u§a, ca ar putea gasi trei sau patru ore pe zi
peoitru studii, diar, zic ei, pentru cat este de facut,
ar trebui sa lucreze nu trei, ci $ase ore pe zi §i atunci
prefera sa nu faca nimic. Dar cine nu face asemenea
socoteli die om lene? §i se pune la lucru hamic, stu-
diind cate trei ore pe zi, va vedea, lucrand, ca e tot
una daca lucreaza cineva §ase luni cate trei ore pe
zi ori trei luni cate §ase ore pe zi, aeeasta insa numai
in privinâ lucrului nu ?i in privinâ urmarilor, caci,
dupa cum spune Leibnitz „spiritul nostru departe
de a se oêli prin prisosul de munca, dimpotriva se
toce§te“ .
Alî lene§i recunosc ca timpul nu le lipse^te, dar
zic ei, e nefolositor sa te a$ezi la lucru cand nu e?ti
dispus. Spiritul greoiu, somnoros, nu face nimic de
seama. De aceea, adauga ei, am renunât de a mai
lucra dimineaâ, cand pierdem o mulîme de timp
pana ce ne apucam de lucru. Este o profunda eroare,
daca ai dormit bine, poî totdeauna, silindu-te, sa te
apuci de lucru, dupa un sfert de ora. N’am vazut
niciodata un tanar, daca a dormit bine noaptea, sa
nu fie rasplatit printr’o munca rodnica, pentru sta-
ruinâ lui impotriva acestei somnolence matinale ; in-
teligenCa se de$teapta curand, se mi$ca cu inlesnire,
iar aceasta pretinsa toropeala a inteligenCei nu-i alt-
ceva decat toropeala voinCei.
224 JULES PAYOT
II.
Nu putem trece in revista toate sofismele lenei.

Dar, intr’o carte menita a folosi tinerilor care mun-
cesc, trebue sa relevam una din axiomele cele mai
vatamatoare; o axioma enunâta, formulata cu
multa uûrinâ de oameni care sunt departe de a~§i
da seama de ravagiile ce pricinuesc cuvintele lor.
Tinerii care vor sa munceasca §i pe care condi-
tiile lor de vieaâ ii silesc sa stea in vreun ora§el,
sunt descurajaî dinainte, auzind cum se repeta peste
tot locul ca munca intelectuala nu e cu putinâ decat
in universitaîle cele mari. In Franca se aude adesea
spunandu-se ca mimca nu-i cu putinâ decat la Pa
ris. Nu se poate ceva mai nenorocit $i mai descura-
jator decat aceasta afirmaîe repetata solemn de oa
meni de talent. Ea nu confine decat 6 foarte mica
parte de adevar. Orice autoritate s’ar putea cita spre
a o sprijini, e cu desavarîre falsa.
Mai intai are impotriva-i faptele. Cea mai mare
parte dintre cugetatorii cei mari §i-au desavar§it
concepîile in singuratate. Descartes, Spinoza, Kant,
Rousseau, Darwin, Stuart Mill, Renouvier, Spencer,
Tolstoi, care au schimbat cugetarea omenirii asupra
atator lucruri, i$i datoresc singurataîi cele mai multe
din izbanzile lor. $i intr’adevar, in natura muncii
intelectuale nu e nimic care sa aiba nevoie de ?e-
derea in Capitala. Ca in Franca numai Parisul con-
sfinje^te talentele, ca numai el poate organiza in ju-
rul omului care a biruit, o reclama mereu reinnoita,
o credem. Din cauza centralizarii noastre peste ma-
sura, atenîa intreaga ne este.indreptata in spre Paris
$i numai in acest focar, spre care se indreapta pri-
virile tuturora, reputajiile devin rasunatoare. Dar
E D U C A flA V O IN fE l 225
acest privilegiu nu este numai al talentului in spe

cial; deoarece §i un uciga$ vestit oarecare, se bucura
de o reclama la fel cu a unui scriitor, ale carui opere
vor dura veacuri. Afara de acestea daca Parisul este
trebuitor pentru a pune in lumina numele celebre
nu este de loc trebuitor §i in timpul lungei perioade
de munca, de eforturi care trebue sa premearga pri-
melor succese.
Ca au unii neaparata nevoie de Paris, fizicienii,
psihofizicienii, care au trebuinâ de laboratoare, acea-
sta nu e de loc dovedit §i ar inceta cu desavSr?ire
de a fi adevarat, daca fa cu lty ie ridicate la rangul
de university cu dreptul dea avea §i a-$i procura
anumite lucruri, §i-ar putea desvolta mai mult insta-
laîile lo r 1). Aceste university ar aduce o noua
dovada de legea formulata de Haegel, marele natu
ralist german, ca producible ^tiinîfice ale universi-
t y i o r sunt in proporfie inversa cu marimea lor. $i
aceasta din cauza ca in ^tiinâ, ca $i aiurea, vigoarea
spiritului, iniîativa, pasiunea cercetarii, pot inlocui
ajutoarele materiale §i pot face minuni cu mijloace
purine, pe cand cu laboratoarele stralucite, puterea
gandirii ramane sterila. Ceea ce e important deci
in aceasta, e de a avea entuziasmul oare, acesta face
lucrarile cele mari. Un laborator nu ne serve$te
decat pentru verificarea ideilor preconcepute ; ideea
este descoperirea ?i nu aparatul sugereaza idei.
In afara de ramurile $tiinêi ramane istoria care
are nevoie de documente, ?i care trebue sa le cerce-
tezi acolo unde se gasesc, dar filosofia, literatura,
filosofia istoriei ?i, dintre ?tiin£e, matematicile, zoo-
1) E locul a se exprima surprinderea $i mahnirea ca un
proiect al senatorlui Liard, privitor la universitatile re-
gionale, a fost respins de Senat, in urma interventiei unui
lost profesor de filosofie, d-1 Challemel-Lacourt. Acest pro
iect urmarea sa asigure libertatea profesorilor diferitelor
fa c u lty , liberand cu desavar$ire gand.'rea §tiintifica de orice
ingerinte straine ?i, mai mult, era un minunat mjloc de des-
centralzare intelectuala.
15
226 JULES PAYOT
Iogia, chimia vegetala, geologia, au ele oare nevoie

neaparata de ?ederea intr’un ora? mare ? Daca ta-
lentul nu sta atat in absorbirea multor materii, cat
in asimilarea materiilor alese ?i daca spiritele de va-
loare se disting mai cu seama prin puterea lor de
a organiza faptele observate sau culese ?i a le da
vieaâ, cine nu vede ca dupa cercetarile noastre in
biblioteci, trebue sa urmeze perioade lungi de medi
tate ?i de lini?te ?
Chiar bibliotecile acestea atat de man, au se-
rioase neajimsuri. Cu inlesnirea de a vedea ceea ce
inainta?ii no?trii au gandit despre chestiunile care
ne intereseaza, ajungem a pierde obiceiul de a gandi
prin noi inline. Sj>i cum nicio putere nu slabe?te
mai curand din lipsa de exerciîi decat puterea sfor-
tarii personate, ajungem foarte repede a inlocui tot
deauna ?i pretutindeni eforturile de cercetari active,
personate, prin eforturi de memorie. Mai totdeauna
capacitatea de gandire personala e invers propor-
tonala cu bogaâ ajuftoarelor ce ni le pune la inde-
mana mediul in care traim. Pentru aceste motive,
studenjii inzestraji cu o memorie foarte buna, sunt
totdeauna inferiori camarazilor lor, mai puîn in-
zestrat- Ace?tia din urma, neincrezatori in capaci
tatea lor de tnere in memorie, recurg la ea cat se
poate de puîn. Ei fac o alegere scrupuloasa a ma
teriilor pe care repetiîa ne-o va introduce in me
morie, nu-i incredinêaza decat ce-i este esenâl,
lasand ca uitarea sa secere tot ce-i intamplator. $i
apoi e nevoie ca ceea ce e esenâl sa se organi-
zeze repede ?i temeinic. O asemenea memorie e ca-
un fel de armata de elita putemic „incadrata“ . De
aceea tanarul care n’are la indemana marile bi-
blioteci, sa se inconjure numai de cart alese cu cea
mai mare ingrijire, sa le citeasca cu luare aminte,
sa mediteze asupra lor, supunandu-le criticei, inlo-
cuind ceea ce lipse?te prin observata personala ?i
prin eforturi de patrundere care oêlesc minunat

spiritul *).
Lini?tea meditativa e numai decat trebuitoare pen-
tru luerarea die organizare de care vorbim ?i e greu
sa ai la Paris aceasta lini?te. Pe langa ca nu vei
avea niciodata aici acea lini?te desavar?ita pe care o
gase?ti la |ara ?i unde sa „auzi intru catva gandu-
rile“ , ca sa zicem asa, dar ?i mediul igienic al ma-
relui ora? e din cele mai puîn prielnice. Orizontul
dinaintea ferestrei tale, astupat de mulîmea co?u-
rilor de fabrici ?i a tuburilor de aerisire a canalu-
rilor, acest mediu nefiresc ?i de supra-excitaîe, acea
sta ?edere pe loc, fie din placere, fie pentru studiu,
totul contribue la ruinarea sanataîi.
Mai mult inca, la Paris ajungi la urma sa capeî
ceva din sbuciumul gol care e un fel de caracteri-
stica a acelor care locuesc in ora?ele mari. Sunt aici
prea multe impresii care fierb in jurul tau. $i in
sbuciumul acesta ajungi la urma de-|i pierzi mult
din personalitatea ta. Atenîa se indreapta mereu
asupra lucrurilor mici, aceasta tocmai din cauza ca
e greu sa te reculegi in goana aceasta, ?i fiindca e?ti
prea supus modei. Mai adauga ca insu?i lucrul are
aici ceva infrigurat ?i nesanatos. Spre a te convinge
n’ai decat sa cite?ti ancheta foarte instructive ?i
foarte sincera facuta de Huret1 2) ?i vei vedea cat de
mult se resimte starea muncitorilor intelectuali de
toate cauzele de aââre dimprejur. Vei vedea ur-
marile vieûirii intr’un mediu de enervaî ?i te va
cuprinde mila pentru suferinêle acestor tineri care
ajung la urma urmei foarte nenorocij;i. Gand vedem
deci cata enervare poate produce ?ederea in stram-
toare, la catul al patrulea, intr’o strada plina de
galagie, departe de camp §i de padure, se pime in
1) Pentru aceasta este insa necesar ca autorii ji editurile

sa puie la indemana tinerilor studio?i cartea de §tiinta cu
preturi acces!bile ?i celor cu mijloace restranse (n. tr.).
2) Jules Huret, „Ancheta asupra evolupei literare".
228 JULES PAYOT
adevar intrebarea ce ar putea sa adauge starea de

lucruri valorii intelectuale a unui tanar?
Sa nu mi se vorbeasca de societatea in care intri
la Paris. Din fundul unui sati?or po$i fi in atingere
cele mai inalte spirite contimporane. Pentru aceasta
n’ai decat sa le cumperi volumele 1). Ace?ti oameni
mari punand in operele ce scriu tot geniul lor ?i
fiindca de obiceiu nu le place sa vorbeasca de lucra-
rile ce pregatesc, ei socotesc prezen|a, societatea
eltora numai ca o intrerupere, fie §i placuta, del a
lucru ?i de aiceea folosul intelectual pe oare un tanar
1-ar putea trage din contactul cu dan?ii, e tot atat
de neinsemnat pe cat de mare ar putea fi acela ce
1-ar trage din mediitaîa asupra lucrarilor lor. Fo-
loasele insemnate ce poate avea un tanar hotarit
?i de talent din atare legaturi, este numai nobila
ravna pt. «'are o sim$i pipaind intru catva rezulta-
tele unei vieî de munca. Dar astfel de legaturi sunt
privilegiul unei foarte mici minorita|i.
Singurul ca?tig insemnat ?i care este de preûit,
al ?ederii la Paris, este cultura estetica ce o poji
capata : muzica, pictura, sculptura, oratorie ; pentru
toate acestea gase?ti in adevar in acest uria? ora?
minuniat o iniîere artistica, care in cele mai multe
ora?e din provincie lipse?te. Dar, odata capatata
aceasta iniîere, provincia pune la indemana munci-
torului intelectual multe mijloace, daca va ?ti sa le
intrebuin|eze cu folos.
De altfel a fi provincial nu inseamna a locui in-
tr’un sati?or, re?edinâ de subprefectura. Poate sa
fie cineva provincial la Paris, caci daca acest nume
are vreun infeles, nu poate insemna altceva decat
lipsa oricarei preocupari superioare. Provincialul e
omul a carui minte e plina numai cu intrigi fara
insemnatate, care in vieata nu gase?te altceva decat
sa manance, sa bea, sa doarma §i sa ca?tige parale ;
1) Vezi n. tr. din pagina precedents, privitor la carî ■§i
gi biblioteci.
e burta-verdele care n’are alta treaba mai buna decat

sa fumeze §i sa joace carî, sa faca glume grosolane
cu oamenii de acelaî nivel1), dar daca in provincie
fie chiar §i intr’un sat, un tanar are sinful naturii
§i daca stS in legatura cu cei mai man cugetatori,
mai mult decat sigur ca nu merita le loc epitetul cu
sens insultator de ..provincial".
$i cate compensajii nu ofera aceasta departare de
centrele mari ! Caîva autori au asemanat ora?elele cu
ni§te manastiri. §i in adevar gase^ti in multe din
aceste localitaî o linipte, o tacere religioasa ; i}i poî
urmari aici mersul gandirii, fara a fi mereu distrat
de mediul inconjurator. Nu mai e acea impra?tiere
a spiritului. Trae§ti adancit in tine ; te bucuri de
gandirea ta. In aceasta lini^te neturburata, impresiile
fiind mai rare, ele ca§tiga in adancime. Ideile se
de$teapta unele pe altele, se grupeaza dupa inru-
dirile lor ; amintirile i?i recapata vieaâ, iar cre?terea
inceata, lini?tita $i putemica a inteligenêi, e mult
superioara desvoltarii pripite, neegale §i infrigurate
ce prime^ti in marile ora$e.
Nopîle aici sunt nopji de odihna care iî dau
toata puterea trebuitoare pentru a doua zi, iar orele
de recreare le petreci in padure sau in camp ; sunt
ore de intremare. Nici afatare, nici frigu ri; urma-
rirea lini?tita ?i sarguitaare a unei idei pana la cele
mai adanci ramificatii, devine lesnicioasa. Poî in-
deplini lucrarile de memorie §i cu cat folos, cu cata
rodnicie ! Fara a sta aplecat asupra mesei de lucru,
ci afara, la camp sau in padure. Sangele biciuit de
umblet $i parca imbibat de oxigen, intipare?te intot-
deauna in creier amintirile ce i se incredinêaza in
aceste momente fericite. Lucrarea de compozitie,
meditatia, devin lesnicioase, ideile alearga in minte,
se grupeaza cu voio§ie ; te intorci acasa spre a te
a§eza la masa de lucru cu un plan lamurit, cu un
------------------ »
1) E vorba probabil de o anumitS categorie de provin
cial!. Burta-verzi de ace$tia nu lipsesc nici la Paris (n. tr.).
230 JULES PAYOT
seceri? imbel§ugat de imagini §i de idei §i, mai mult

inca, cu toate foloasele igienice ale exerciîului in
aerul liber ?i curat.
r*eci e de prisos a mai starui, caci nu imprejurarile
exterioare formeaza talentul; desvoltarea nu se face
din afara inauntru, ci dinauntru in afara. Impreju
rarile exterioare nu sunt niciodata decat accesorii ;
ele ajuta sau contrariaza §i poate mai puîn decat
se crede de obiceiu. Nu trebue dar sa clasam pe stu
dent, in studenjj care lucreaza la Paris $i alîi care
nu locuesc in Capitala ; nu sunt decat doua categorii
de stabilit pentru danîi: cei care lucreaza serios,
cei ou vigoare §i cei care nu ?tiu sa lucreze, voinêle
slabe. Cei dintai, oricare ar fi mediul unde s’ar gasi,
vor face minuni cu putine mijloace ; ceilalî, chiar
daca ar fi inconjuraî de biblioteci §i de laboratoare,
nu vor face niciodata nimic.
III.
Iata-ne ajun$i aproape la sfarîtul carîi a patra.

Era trebuinâ mai intai sa cercetam de aproape
chestia sentimentalitaîi vagi, turburi, stare atat de
primejdioasa pentru voinja. I-am examinat cauzele
§i leacurile, apoi a trebuit sa distrugem naivele iluzii
care provoaca atat de mari amagiri in preûirea ce
face studentul placerilor lui. A trebuit sa ne oprim
asupra tristului subiect al sensualitaîi, asupra felu-
ritelor forme ce ia, §i sa studiem mijloacele de a
lupta impotriva lor. In sfar$it, a trebuit, in mersul
nostru, sa distrugem prejudecaîle, sofismele, sub
forme de axiome ce le sugereaza lenea celor care
refuza cu orice chip sa lucreze. Ne ramane acum
sa facem opera îa inversa, adica sa construim.
Dupa meditajiile distructive de care am dat atatea
exemple §i pe care fiecare student va putea sa le

intregeasca prin exp erien ce ?i reflexiile lui per
sonate, trebue sa vie meditatiile intaritoare, menite
sa dea imbold v o in C §i sa intareasca energia.
CAPITOLUL IV
Bucuriile muncii.
I.
Niciun gand nu-i atat de trist ca acela pe care

ni-1 inspira repedea scurgere a viefcii noastre. Simîm
cum se due pentru totdeauna orele, zilele, anii. Luam
cuno^tinâ de aceasta mi§care care ne tara^te cu re-
peziciime spre pragul morîi. Acei care traiesc o
vieaâ irjurateca §i i§i pierd timpul cu lucruri de
nimic ; acei care nu lasa in urma lor o opera care sa
arate drumul pe care au mers, simt o impresie ciu-
data cand arunca o privire inapoi ; anii care nu lasa
alta amintire decat a unor necontenite sforâri fara
rod, par pustii, fara nicio urma. Vieaâ ce a trecut
se reduce la nimic §i fara voie se na$te simîmantul
ca trecutul nu e decat un vis zadamic.
Pe de alta parte cand drumul incepe a pierde din
interesul noutaîi, cand greutaîle vieîi ne arata cat
de marginite ne simt puterile $i vedem lamurit mo
notonia prezentului §i a viitorului, mersul vieîi pare
a se iuî §i la impresia ca trecutul nu-i decat un vis,
se adauga alta §i mai chinuitoare, ca ?i prezentul e
tot vis. Pentru acei care nu §tiu sa-$i cucereasca,
peste fatalitaîle vieîi organice, peste lene, peste
indatoririle vieîi sociale §i ale funcîei lor cateva
ceasuri de meditate rodnica, visul acesta are ceva
dureros de pasiv. Ei sunt du§i ca ni$te prizonieri
intr’un tren rapid §i fara voia lor.
232 JULES PAYOT
Cel inêlept e dus tot a?a de iute ca ace?tia, dar

el a cugetat la zadamicia oricarei impotriviri §i pri-
mind cu resemnare ceea ce nu se poate schimba,
nu se poate inlatura, se sile!?te ca cel puîn sa dea
drumului ce strabate aparenâ unui drum lung pe
care $tia ca trebue sa-1 strabata. El ajunge le aeeasta
nelasand ca trecutul sa dispara pe-de-a’ntregul. El
$tie ca pentru acei a caror trecere prin vieata nu
lasa nicio urma, simtimantul acesta ca intreaga vieata
e numai o iluzie depart!, fara nicio realitate, ajunge
ceva de nesuportat. {ptie ca acest simîmant este de
neevitat la acei lene§i ?i la „oamenii de lume“ , la
politicienii de rand, a caror vieata e plina numai
de preocupari marunte ?i de opinteli sterpe ; intr’un
cuvant la toî aceia a caror munca nu da niciun re-
zultat vazut, pipaibil.
Acest simtimant distrugator al realitatii, nu se
poate inlatura decat daca ti-ai inchinat intreaga
vieata vreunui gand mare pe care-1 realizezi incetK
prin eforturile tale. Atunci incerci un alt simtimant,
aceia al realitaîlor vieîi. Foarte viu la plugarul a
carui fiecare opinteala lasa urme, acest simtimant
atinge cea mai inalta desvoltare la scriitorul patruns
de rolul sau social. Pentru dansul fiecare zi mai
adauga ceva la rezultatele atinse in ajun. Vieata
acestuia ajunge chiar a se contopi intru catva cu
opera lui §i a-i imprumuta ceva din realitatea ei
concreta.
De aceea putem spune ca vieata mumcitorului este
adanca $i substantial!, cu totul alta decat a omului
care nu face nimic. Trandavia zilnica ucide simti
mantul existenfei noastre, inlocuindu-1 cu un vis
zadamic $i vrednic de dispret- Numai munca vo-
ioasa, lini$tita $i rodnica poate da vietii multumire
deplina. Prins in asemenea munca, omul poate spune :
„simt ca traiesc" §i aeeasta se preface intr’un simti
mant care inzece§te bucuria de a trai §i pe care
leneûl nu o cunoa§te.
EDU CA flA VOINfEI 232
Pe de alta parte, daca vieaâ de munca intelectuala,

n’ar fi dela sine bogata in ore placute, daca n’ar fi
un izvor viu de unde ta?nesc din bel$ug mulûmirile
unei vieî active, aceasta 1-ar feri insa in tot cazul pe
muncitorul intelectual, ca ?i pe muncitorul cu bra-
tele, de trandavie. §i numai prin faptul ca omul
muncitor scape de necazurile, de grijile meschiner
de uratul ?i tristetea de nesuferit a celor lene$i,
vieata lui e totu§i mult mai de invidiat decat oricare
alta. „In timpul ?ederii mele la Maer“ , scrie Darwin,
sanatatea mea slabise §i ajunsesem de o lenevie scan-
daloasa ; de atunci mi-a ramas impresia ca nimica
nu-i mai de nesuferit decat lenea“ .
Iar Pascal z ic e : „Cand un soldat ori un plugar se
plange de osteneala, cea mai mare pedeapsa e sa-1
la?i sa nu faca nimic“ . In adevar lene§ul e un fel de
heantontimerumenos, un sinuciga? $i trandavia com
plete de trup §i de spirit, nu intarzie sa produca o
plictiseala dureroasa, apasatoare.
Aceasta plisctiseala dureroasa ?i apasatoare, o simt
foarte curand multi oameni bogati pe care averea
ii scoate din tabara muncii mantuitoare §i care nu
mai au curajul de a se apuca de vreo treaba temei-
nica. Ei sunt chinuiti de urat, i§i taraie desgustul
peste tot locul, ori oauta o distractie in placerile sen-
suale, care insa nu intarzie, dupa ce s’au saturat de
ele, a le indoi suferintele.
Lenea absolute este inse rare ?i, dupe cum zice
proverbul: „diavolul i?i bate capul se geseasce de
lucru pentru cei care n’au“ . Cand spiritul nu-i ocu-
pat cu lucruri inalte, e curand nepedit de preocuperi
josnice. Omul care nu face nimic, are timp se-?i
mestece §i se-?i rumege micile lui supereri. Aceasta
fremantare, departe de a hreni spiritul, il ruineaze.
Puterea simtimintelor necanalizate, neputand se se
reverse in regiunile inalte ale naturii noastre, spre
a le rodnici, se respande?te in adancurile animali-
tetii ?i se corupe. Renile cele mai neinsemnate de
234 JULES PAYOT
amor propriu, se inraiesc ; necazurile neinlaturabile

ale vieîi invenineaza traiul §i turbura somnul. Vazut
de aproape, repaosul unui mare boier nu e de loc de
invidiat. Pana §i placerile lui ajung a fi o corvada ;
ele i$i pierd orice gust, orice farmec, fiindca pla-
cerea omului e nedesparîta de activitate. Lenea are
inraurire asupra trupului, sanatatea istovindu-se prin
lancezeala, prin mole$irea ce introduce in func1;iile
de nutriîe $i de legatura. Iar cat prive$te inteli-
genâ, manifestarile ei sunt, in aceasta stare, nehota-
rirea $i preocuparea stearpa ?i obositoare.
„Spiritul se roade singuir“ , dupa cumintea vorba
populaira. In ce prive$te voinâ, abia daca mai e ne-
voie sa reamintim repeziciunea intristatoare cu care
se toce^te la omul trandav. Orice sforâre ajunge
la dSnsul dureroasa pana intr’atata incat el gaseijte
prilej de a suferi acolo unde omul activ nici nu ba-
nue?te macar posibilitatea unei suferinê.
Cat de diferit e omul muncitor ! Munca este forma
continua, durabila a oriearei sforâri, ea constitue un
mijloc minunat de educate a voinêi §i munca inte-
lectuala, mai mult decat oricare alta, caci cea mai
mare parte din muncile manuale nu impiedica hoi-
nareala aproape completa a gandirii, pe cand munca
spiritului presupume intru catva ?i supunerea cor-
pului incordat prin atenîa $i disciplina viguroasa a
cugetarii $i a simîmintelor. Daca aceasta putere
dictatoriala asupra gandirii nu e urmata, din pricina
oboselii, de o parasire de sine desavarîta, daca nu
ai grija sa nu abuzezi de puterile tale, daca §tii sa
î le menajezi in a$a fel oa in tot timpul pe care
nu -1 poî da muncii intelectuale sa-î pastrezi o vi-
goare mai redusa, dar totuî indestulatoare, vei ca-
pata deprinderea acestei prezenê de spirit, a acestei
veghieri a controlului de sine. $i fiindca secretul
fericiri nu sta decat intr’o calauzire a propriei tale
gandiri §i a simîmintelor, vei fi gasit astfel prin
aceasta cale indirecta a muncii, piatra filosofala a

fericirii.
E suparator de altfel ca vulgarul limbajului de
mahala, acest jargon al limbii, a legat de cuvantul
munca toate ideile de anevoinâ, de oboseala, de du-
rere, pe cand in psihologie e de o evidenâ de netaga-
duit, ca orice efort provoaca placere, cu condiîa
ca cheltuirea efortului sa nu treaca peste ceea ce
poate da aportul normal $i regulat al hranei chib-
zuite.
Montaigne face, in privinta virtuîi, observaîa ca
„semnul cel mai lamurit al inêlepciunii, e o voio?ie
contiuna... Ea e totdeauna senina... Virtutea nu-i
a$ezata pe culmea unui munte colturos, prapastios,
§i cu neputinâ de urcat. Cei ce s’au apropiat de ea,
o $tiu, dimpotriva, a§ezata intr’o campie frumoasa,
rodnica §i infloritoare... Poî ajunge la ea, daca ?tii
me§te§ugul, pe drumuri umbroase, cu paji^ti fru-
mos mirositoare... Fiindca oamenii n’au cautat acea
sta virtute suprema, frumoasa, triumfatoare, iubi-
toare, atat de placuta §i de curajoasa, du$mana fa
jita ?i neimpacata a necazurilor, a neplacerilor, a
grijilor ?i nevoilor, au intruchipat aceasta icoana
neroada, trista, arâgoasa, necajita, amenintatoare,
furiosa, §i au aêzat-o pe o stanca in mijlocul mara-
cinilor ; o vedenie care sa sperie lumea“ .
Ceea ce spune Montaigne despre virtute, ar fi
putut s’o spuie §i despre munca intelectuala. Nu
avem desrtule cuvinte pentru a convinge pe tineri
despre natura reala a muncii care e de asemenea
„placuta, frumoasa, triumfatoare, du^mana fa ^ a ?i
neimpacata a necazurilor".
Caci fericirea ce-î procura munca nu este o feri-
cire negativa. Ea nu numai ca nu lasa ea viea1?a
sa-§i piarda farmecul, sa se prefaca intr’un vis sear-
bad, fara realitate ; nu numai ca nu lasa ca spiritul
sa fie copletjit de suparari §i de necazurile marunte
ale traiului, ci, afara de aoeasta, e $i prin ea insa$i
236 JULES PAYOT
§i prin urmarile ei, cand e statornica, un izvor viu

de fericire.
Ea se ridica prin ea insa?i cu mult deasupra oa-
menilor de rand. Ne face sa ne aêzam pe picior de
egalitate §i de intimitate cu spiritele cele mai inalte
§i mai nobile ale tuturor timpurilor. Prin aceasta
innoie?te intr’una interesul nostru de vieaâ. Pe cand
un om trandav are nevoie de tovara§i adesea mult
inferiori, spre a-§i ucide timpul, omul muncitor i$i
ajunge sie-§i. Neputinja de a se satisface, pune pe
trandav intr’o atarnare de atyii, il indatoreaza la mii
de sarcini pe care omul muncitor nu le cunoa^te,
astfel incat, cand zicem ca „munca e libertatea", nu
facem o metafora.
Epictet imparêa lucrurile in unele care atama
$i altele care nu atama de noi. El observa ca din
faptul ca urmarim lucrurile care nu atama de noi,
vin cele mai multe din necazurile §i suferinêle noa-
stre. Ei bine, pe cand fericirea trandavului atarna
numai de altul, omul deprins cu munca, gase$te cea
mai mare mulûmire in sine insu?i.
Mai mult, trecerea timpului, care pentru un lene§
nu inseamna decat mersul inainte al varstei §i al
unei vieî sterpe, mare§te, cu incetul dar sigur, co-
moara de cuno$tin£e a unui student muncitor. $i
dupa cum in fiecare seara poî vedea cu cat au
crescut unele plante, tot a§a, dupa fiecare sapta-
mana de truda, im tanar poate capata o con^tiinâ
de cre?terea puterilor, facultaîlor sale Cre?terea
aceasta inceata dar necontenit repetata, il poate urea
§i pe treapta cea mai inalta de putere intelectuala.
$i fiindca, dupa inalîmea morala nimic nu stralu-
ce§te cu o lumina mai vie decat o inteligen|a culti
vate, omul muncitor vede din an in an sporind
autoritatea lui asupra celor care-1 inconjoara, pe
cand lene§ul nu face decat sa se prosteasca, cu
varsta.
§i astfel se intampla ca batraneêa, indepartand
puîn cate 'puîn toate placerile simûrilor, da cea

mai aspra desminfire nevoiei satisfacerilor curat ego-
iste, iar acelor care s’au imbogaît cu o cultura larga
§i umanitara, le inmulte$te bucuriile vieîi. Niciunul
din izvoarele fericirii nu poate seca de tot cu trece-
rea timpului. Nici interesul pentru §tiinâ sau pentru
arte frumoase ori pentru natura, pentru omenire,
nu se mic$oreaza. Cu totul dimpotriva. $i nimic
nu e mai adevarat decat ouvintele lui Quimet: ,,Cand
a sosit batraneêa, eu am gasit-o neasemit mai pu-
tin amara de cum o spuneaî voi. Anii aoeia pe care
voi mi-i arataseraî atunci drept culmea mizeriei ?i
a nenorocirii, au fost pentru mine mai dulci decat
ai tinereîi... Ma a$teptam la un varf de munte in-
.ghetat, pustiu, ingust, innecat in ceata $i am vazut
dimpotriva in jurul meu un orizont intins, care nu
se aratase pana atunci niciodata privirii mele. Pri-
veam cu mult mai limpede in mine insumi $i in fie-
care lucru...“ §i Quinet adauga : „Voi afirmaî ca
simîmintele se tocesc cu tim pul; eu simt insa foarte
bine, ca chiar daca a$ trai un secol, nu m’a$ impaca
niciodata cu ceea ce ma revolta a s t a z i .
Astfel, vieafa muncitorului intelectual e o vieaja
cu adevarat fericita. Ea nu ne lipse?te de nicio fe-
ricire reala, ci ne poate da pe deplin simîmantul
realitaîi existenêi noastre §i sa alimge impresia ne-
lini§titoare §i dureroasa a omului lene$, ca vieaâ
e un vis fara rost. Aceasta vieaâ de munca inte-
lectuala ne scapa gandul de robia umilitoare care
face din omul fara munca o jucarie in voia impde-
jurarilor exterioare ; ne lasa mintea sa se framante
rumegand preocupari de rand, sau ganduri josnice.
Pe langa aceste binefaceri indirecte, o vieaâ de
munca mai adauga $i altele : ea oêle^te voinfa, iz-
vorul oricarei fericiri durabile ; ne face sa locuim in
cetatea luminii, populata cu elita omenirii ?i in1
1) ..SpirituI nou“. cartea VH-a, cap. II.

238 JULES PAYOT
sfar?it, ne pregate§te o batraneê fericita, inconju-

rata de stima §i de respect.
Pe alta cale ea ne da din bel$ug, pe langa mulju-
mirea superioara a sufletului §i a inimii, $i cele mai
placute satisfacîi de mandrie, care se rezuma in au-
toritatea ce ca§tigam §i in simîmantul superiority1;ii
noastre. Aceste multumiri pe care le cauta atata
oameni imediocri, adesea fara a le gasi in lafairea
luxului lor, in avere, in demnitaî, in puterea poli-
tica, omul muncitor le gase^te, fara a le cauta, ba
inca mai mult decat ar cauta, in plina masura, in
seceriûl bogat al placerii superioare cu care il da-
ruesc legile drepte ce stau la temelia luicrurilor.
II.
E clar ca meditaîile noastre de pana acum, atat

acele „distructive“ cat §i acele menite a intari dorinâ
binelui, nu pot fi decat ni$te schiê. Schiê de altfel
foarte necomplete $i pe care fiecare va trebui sa
le imbogaêasca dupa exp erien ce lui personale,
dupa reflexiile §i citirile lui. Punctul de capetenie
in acest fel de meditaîi, este de a nu trace niciodata
cu u§urinâ asupra niciunei idei, asupra niciunui sim-
timant in stare de a mari desgustul de vieaâ tran-
dava sau a da avant voinêi celei bune.
Trebue, oum o spuneam mai sus, ca fiecare motiv
sa se „distileze“ cu incetul in suflet, sa-1 patrunda
pana in fund §i sa produca vii mi?cari de repulsiune
sau de atracîe. Pana aici am studiat mai cu seaema
mijloacele noastre intime. Ne ramane o privire asu
pra lumii exterioare, asupra mediului, in inêlesul
cel mai general §i sa cercetam de aproape ajutorul
ce poate gasi in acestea un tanar doritor a-§i desa-
var§i educajia vointei.
CARTEA CINCIA
MIJLOACELE CE NE PUNE LA INDEMANA

MEDIUL.
CAPITOLUL I
Opinia publica, profesorii.
I.
Pana aici am cercetat chestiunea educapei voin\ei,

ca ?i cum n’am dispune decat de mijloace cu totul
personate, $i ca §i cum am fi izolaî, fara a putea
a^tepta vreun ajutor dela societate. /
Este insa foarte clar ca, redu$i astfel la propria
noastra energie, n’ar trece mult $i am arunca armele
§i ne-am opri din mers, deseurajaî de incetineala
cuceririi stapanirii de sine, caci daca avantul spre
desavar§irea voinêi noastre trebue neaparat sa por-
nsasca dela natura noastra morala intima, acest avant
are nevoie de a fi sprijinit de foarte putemice sim-
îminte sociale.
In realitate noi nu suntem niciodata izolaî ?i re-
duî la propriile noastre mijloace ; familia noastra,
ced din jurul nostru, oamenii din satul sau din ora-
$elul nostru ne susîn eforturile prin aprobarile lor,
prin aratarea dragostei §i a simpatiei lor, fara a pre-
judicia aprobarile unui public mai mare, cand e
vorba de succese stralucite.
240 JULES PAYOT
Nicio opera insemnata nu se indepline^te !n lume

fara eforturi prelungite ?i niciun efort nu poate fi
susînut vreme de luni §i de ani intregi, fara aceasta
imbarbatare a energiei de catre opinia publica. Chiar
,§i aoei care resping faî? parerile publicului, gasesc
in calda simpatie a unei m in ority entusiaste cura-
jul de a infrunta majoritatea. A te impotrivi insa
singur unei unanim ity §i inca vreme indelungata,
acesta e un lucru supraomenesc, de care nu cunosc
niciun exemplu.
Bain, vorbind cu Mill despre energie, susînea ca
cele doua izvoare eseniâle ale ei sunt: ori o vigoare
imbel$ugata din fire, sau imbold care sa aâte aceasta
•energie. Mill raspunse ca ambtyia nu e niciodata in
deajuns de apreciata. Opinia publica este insa in
adevar un stimulent energie §i cand n’o contrazice
nimic §i nimeni, puterea ei poate deveni uria?a. La
Atena, unanimitatea admiraîei pentru puterea fizica
§i pentru geniul literar, a facut sa rasara, cu tot te-
ritoriul restrans al acestei âri, cea mai bogata ple-
iada de atleî, de poeî §i de filosofi ce a putut pro
duce vreodata o Jara. La Sparta, dorinâ de a primi
aplauzele publicului, a produs o rasa de o energie
fara seaman. E cunoscuta istoria acelui copil spartan
care a fost surprins furand o vulpe : ascunzand-o
sub haina, copilul se lasa ca vulpea sa-1 mu?te §i sa-i
sfa$ie pantecele, fara a-$i trada taina.
Sa nu ni se spuna ca acestea sunt popoare excepîo-
nale, deoarece putem vedea pe cele din urma trepte
ale rasei umane, cum sunt Pieile-Roîi, oameni care
indura qhinurile cele mai crude, insultandu-?i du?-
manii, ?i afara de aceasta, o mulîme de criminali
i?i pun capul sub ghilotina cu un curaj stoic, nevoind
sa para mi?ei. $i in societatile noastre modeme, do-
rinâ nu de a ca?tiga independenta $i siguranta, ci
de a-$i multumi luxul §i de a pared; dorinâ de a
intrece pe alîi $i a-$i implini cine $tie ce vanitate,
face ca o intreaga lume de comercian|i, de bancheri,
de industrial sa indeplineasca ocupajiile cele mai

respingatoare. Mai toî oamenii judeca lucrurile
numai dupa preûirea opiniei publice. Jj>i aceasta
opinie publica, nu numai ca umfla panzele care ne
pun in mi?care barca, ci ea ne manue?te ?i carma,
impiedicandu-ne de a ne alege singuri drumul ?i
reducandu-ne la un rol cu totul pasiv.
Aceasta inraurire a parerii altora asupra noastra,
e atat de putemica, incat nu putem suferi semnele
de disprej. nici chiar ale unor necunoscuî, sau ale
unor in?i pe care avem tot temeiul sa-i disprefuim
noi. Tofi profesorii de gimniastica ?tiu ca prezenâ
unui strain face pe elevi sa savar?eaesca minuni.
La ?coala de innotat, la patinaj, cand te simî obser-
vat, indrazneala iji create mult. De altfel, daca am
voi sa masuram aceasta atotputernicie a altuia asu
pra noastra, ajunge sa ne gandim la suferinâ ce am
incerca ducandu-ne imbracaî ca cer?etori, chiar in-
tr’un ora? unde n’am fost niciodata sau, mad cu
seama, trecand pe strada unde locuim intr’un costum
ridicol. Suferinâ ce simte o femeie cand pune o
rochie care nu-i la moda, ne da o masura a greutajii
cu care apasa asupra noastra parerea altora. Imi aduc
foaret bine aminte de suferinâ adanca ce incercasem
acum douazeci de ani, cand eram in liceu, fiindca
ie?isem intr’o tunica cu un petic foarte mic la cot
?i pe care de sigur numai eu il ?tiam.
Ei bine, despotismul acesta grozav pe care societa-
tea il exercita aspura oelor mai mici din faptele
noastre, nu ne gandim sa-1 organizam cu chibzuinta
in folosul binelui ; puterea aceasta o lasam sa se
piarda, in loc de a o intrebuinâ.
In liceu, copilul sufera in cel mai inalt grad in-
raurirea parerii camarazilor, a profesorilor ?i a pa-
rintilor sai, fiindca toate aceste puteri diferite se in-
dreapta spre acela?i punct. Totu?i aceste puteri nu
se exercita decat in vederea muncii intelectuale, ?i
chiar asupra acestui punct camarazii de ?coala judeca
16
242 JULES PAYOT
foarte gre§it. Ei au oarecare disprej pentru $colarul

sarguitor, dar de o inteligenâ mediocra. Succesele
u$oare, elegante intru catva §i care rasar singure,
multumita rodniciei terenului, !i ademenesc. Re-
gasim la copii gre§eala capitala a sistemelor noastre
de educate, care jertfesc culturii intelectuale cultura
voinêi. Dar intreita opinie, a parinîlor, a profeso-
rilor, $i a colegilor, contopindu-se intr’un §uvoiu
bogat, cu o singura direcîe, izbutim sa formam in
liceu ni§te tineri minima^. care, lasaî in voia lor n’ar
mai face nimic.
Mai mult inca, parerea aceasta se exprima lamurit
in fiecare trimestru prin semne pipaite, prin locul
dobandit de elev in urma compoziîei ce a facut,
prin notele citite in clasa, prin dojenirile sau prin
laudele profesorilor inaintea tuturor con?colarilor.
Ba inca se face prea mult apel la simîmintele egoiste,
la intrecerea dintre unii §i alîi §i foarte puîn la
simîmantul personal al datoriei. Nu se atrage in
deajuns luarea aminte asupra viei placeri ce da sim-
iimantul cre§terii vigoarei intelectuale, asupra mul-
tumirii perfecîonarii de sine, asupra satisfacîei de
tot felul ce da munca, atat prin ea insa?i, cat §i
prin urmarile ei. Invelim intru catva pe elev in
pluta ,in loc sa-1 invaâm sa innoate neajutat. Acea
sta e cu atat mai rau cu cat de indata ce elevul
intra in facilitate, se gase?te cu desavar?ire izolat.
Profesorul e prea sus, iar p arin g sunt prea departe.
Un singur lucru ramane care ar putea inrauri asu
pra studentului: gandul la viitorul sau, gand foarte
nelamurit insa §i pe care de altfel exemplul altora
mai mari care au trecut fara prea multa truda, il
reduce in cele din urma la neputinâ. Apropierea
examenului provoaca sforâri momentane, totdeauna
desordonate §i care seamana mai mult cu o indopare
artificiala decat cu o hrana sanatoasa.
Studentul ar putea fi susînut din afara, de opinia
camarazilor sai. Din nenorocire aceasta opinie, dupa

cum am vazut, slave^te de obiceiu, ori se preface ca
slave^te cu totul altceva decat mumca. Daca un tanar
are trebuinâ de acest imbold, al laudei celorlalti,
spre a Lucra cum trebue, il poate a^tepta numai dela
un gmp mic, dela o elita, aleasa cu ingrijire din mul-
time. Studentul oare se hotara^te sa faca din vieaâ
lui altceva decat o talmacire a cantecelor lui Beran-
ger sau a poeziilor lui Alfred de Musset, poate, daca
vrea, sa-$i gaseasca u$or §i chiar sa-§i creeze singur
un mediu prielnic planurilor sale.
Sunt o mulîme de tineri care ies din liceu cu na-
zuinê inalte, dar, dupa cum observa M ill1) „Indi-
naîa catre simîmintele nobile e la multe firi o
planta delicata pe care inrauririle potrivnice o fac
sa se ofileasca lesne... La cea mai mare parte dintre
tineri aceasta planta se ve§teje?te curand, daca ocu-
paîile lor, societatea in mijlocul careia sunt aruncaî,
nu sunt prielnice pentru exerciîul facultaîlor celor
nobile. Oamenii i§i pierd nazuinêle lor nobile, dupa
cum i§i pierd §i aplecarile intelectuale, fiindca n’au
timp, ori nu sunt inclinaî sa le cultive §i se dedau
plaoerilor de rand, nu fiindca le prefera, ci fiindca
sunt singurele care se pot atinge cu u$urinâ, §i ajung
curand singurele pe care sunt in stare a le cauta“ .
Cea mai buna deslegare a greutaîlor provenite
din inferioritatea morala a celor mai mulî studenî,
ar fi, pentru cine are o Jinta ceva mai inalta, in for-
marea de grupe mici de cate trei sau patru cam&razi
hotariî sa-§i uneasca truda.
Aici rolul profesorilor de facultate ar putea fi
uria§, daca §i-ar da pe deplin seama de insemnata-
tea sarcinii lor ?i de autoritatea ce pot exercita asu-
pra studenjilor. Din nefericire gre?itele pareri ce
domnesc asupra rolului invaâmantului superior, im-
piedica pe cei mai mulî dintre profesori sa-§i dea
1) „Utilitarismul“ , cap. II.

244 JULES PAYOT
seama de datoriile lor. Se tot repeta *) ca rolul pro

fesorului de facultate se deosebe$te cru totul de al
profesorului de liceu. Acesta din urma e mai intai
de toate un educator, cel dintaiu e un savant. Datoria
profesorului secundar e sa se ocupe de sufletul co-
pilului, sa-1 modeleze, daca se poate ; profesorului
universitar i se cuvine indiferenâ senina a cerce-
tatorului, care n’are alta grija decat cautarea ade-
varului $tiintific.
Ei bine, asemenea afirmatii sunt de-a-dreptul mon-
struoase. Pretenîa aceasta s’ar putea admite daca
profesorul ar trai numai din ?tiinta lui, din desco-
peririle lui, daca ar fi izolat in laboratorul sau, in
cabinetul sau de lucru. Dar nu e tocmai a?a. De?i
profesor de facultate ?i om de $tiinâ, el trece in
fiecare luna pe la cassa pentru a-$i primi salariul.
Acest act e deajuns pentru a schimba situaîa sa-
vantului in acea de profesor inainte de toate, care
are datorii nu numai faâ de §tiinâ, ci $i faâ de
studenî.
Spre a ne da seama de aceste datorii §i a vorbi cu
temeiu de aceasta chestiune, trebue sa studiem sta-
rea sufleteasca a studentului la intrarea lui in uni-
versitate.
Materialul pentru acest studiu il gasesc in evo-
carea nepartinitoare a propriei mele stari suflete§ti
la aceeaiji varsta, in plangerile colegilor de atunci, pe
care le gasesc in scrisori pastrate §i in raspunsurile
la anumite chestionare atat ale studenîlor de atunci
cat §i ale celor actual i ; sunt §i unele marturisiri
scapate fara voie, ori rostite cu naivitate.
Aceasta stare sufleteasca, iat’o in trasaturi gene-
rale : in timpul celor dintai saptamani, studentul
simte un fel de beîe care seamana cu a prizonierului
ce ?i-a recapatat libertatea. E intru catva o stare1
1) Chiar ?i Foullee reounoa?te in treacat sui>erficialitatea

acestor vederi in cartea lui atat de minunata privitoare le
invatamantul secundar clasic.
negativa ; e senzaîa de a te fi eliberat de orice con-

strangere. Mai toti simt trebuinâ de a-§i afirma
lor in§i§i aceasta libertate, prin galagie, prin ijedere
pana noaptea tarziu prin berarii §i aiurea. Ce man-
drie sa te poî lauda a doua zi ca te-ai intors acasa
in zori !...
Mulî dintre cei mediocri §i fara vointa, vor cauta
tot timpul studiilor vieata aceasta neroada, obositoare
$i stearpa. Firile de elita insa, i?i revin repede. Apoi
lipsa de bani sile§te pe studentii saraci sa-§i schimbe
felul de traiu, sa rupa cu camarazii lor de lene $i
atunci, in urma acestei constrangeri materiale bine-
venite, dorinta unei vieî superioare se de^teapta
la cei mai multi dintre dan$ii, mai ales la acei care
au o judecata sanatoasa, dar sunt slabi de vointa.
Acestea sunt cele doua categorii de student care
merita interesul profesoiilor lor ?i, slava Domnului,
ace§tia sunt in numar destul de imbucurator.
Odata ce obi§nuinta libertatii a impra^tiat betia
nebuna dela inceput $i tinerii i?i vin in fire, mai toti
simt ca sunt dureros de izolati. Multi dintre ei vad
limpede ce le lipse^te. La varsta asta nevoia unei
putemice train in vieata morala, e atat. de vie, incat
ei cauta din instinct prieteni la care vor gasi pro-
priile lor aspiratii. Asemenea grupari s’ar putea
alcatui u§or, daca toti tinerii de inima s’ar revolta
cu hotarire impotriva tiranicei opinii a mediului,
care ii sile$te sa para a fi ceea ce in adancul sufle-
tului lor se straduesc sa nu fie. Cati dintre ei, din
sfiiciune, din lipsa de curaj moral, nu regreta for-
mulele admise, de care-?i dau bine seama ca simt
mincinoase. Ei se prefac ca au despre vieata o con-
ceptie mediocra pe care de fapt nu o au ; afecteaza
o grosolanie de care mai intai le e sila, dar cu care
din nenorocire se obi§nuiesc apoi.
Dar gruparile acestea de colegi nu sunt deajuns,
afara numai daca imul dintre camarazi ar avea o
valoare morala hotarit precumpanitoare, ceea oe nu
246 JULES PAYOT
prea e cu putinâ la varsta asta. Se simte trebuinâ

unui sprijin mai inalt, a unei aprobari §i unei orien-
tari venita mai de sus, $i cand se constata ce admi
rable au studenîi pentru profesorii pe care ii sti-
meaeza, cand vezi taria lor de credinja in ace^ti pro-
fesori, cat de puîn vrednici s’ar arata ei prin talentul
lor, nu poî fi decat adanc mahnit. gandindu-te ca
nu se face nimic cu acest simîmant de admirable,
de credinâ. Profesorii abia daca-$i cuinosc studenîi;
ei nu §tiu nimic despre purtarea, despre trairea lor
din trecu't, nimic despre familia lor, nimic despre do-
rinêle, despre aspiraîile lor, despre visurile lor de
viitor. Daca s’ar gandi cineva ce insemnatate poate
avea un cuvant de incurajare, un sfat bun, o do j ana
prieteneasca chiar, la acea varsta binecuvantata de
douazeci de ani.
Biserica noastra catolica, are pentru sufletele ace-
stea indrumatori de con^tiinâ cu destuia autoritate1).
Daca Universitatea cu inalta ei cultura, cu §tiinâ
ei, ar imprumuta dela Biserica tot ce experienja ?i
adanca ei cunoa?tere de oameni a sugerat acestei
mari instituîi, ea ar putea stapani, necontestata ?i
fara nicio rivalitate, sufletul tineretului.
Cand ne gandim la ceea ce Fichte 1 2) $i profesorii
germani au putut face, cu toata ignoranâ psiholo-
gica pentru marirea Germaniei, numai prin conver-
genta desavarîta a vederilor $i prin acîunea lor asu-
pra studentilor dela om la om, nu se poate sa nu fim
mahniî vazand ca la noi nu se face nimic in acest
sens, de§i cu tineretul francez s’ar fi putut face mi§-
cari de zece ori mai puternice.
1) Cum am observat ?i in alt loc, autorul se refera nu

mai la catolicism, aceasta fiind biserica natiei sale. De sigur
ca $i Biserica noastra ortodoxa are asemenea indrumatori
de con^tiinâ (n. tr.).
2) Din lucrarile lui Fichte, cele mai principale in aceasta
direcpe pot fi citate „Menirea omului“ §i „Cuvinte catre
natiunea germana" (n. tr.).
Vedeî insa §i ce s’a petrecut in Franca §i ce a

putut indeplini un om energic ca Lavisse, con^tienit
de înta ce-§i fixase. El a §tiut inainte de toate sa
grupeze pe studenî. Apoi, cateva grupuri create,
i-au ajuns sa spuie in termeni foarte lamuriî ce p<ro-
bleme intemaîonale trebue sa-?i propuie tineretul
francez §i aceste formule precise rostite de un om
care iubea tineretul, au atras ca un magnet puternic
in aceea$i direcîe forê nemasurate, pana atunci in
stare anarhica, ?i care se distrugeau contrazicandu-se.
Ei bine, ceea ce a facut Ernest Lavisse intr’o anu-
mita direcîe pentru totalitatea studenîlor, ar putea-o
face fiecare profesor, in cere restrans, pentru stu-
denîi sai mai ale§i ; rezultatele dobandite ar depa?i
toate a^teptarile. Corpul profesoral poate sa creeze
in orice âra acea aristocratic de care vorbeam mai
sus, aristocratie de caractere otelite pentru toate in-
datoririle superioare.
n.
A1 doilea postulat de neadmis in conceptia obi$-

nuita a invatamantului superior, este identitatea din-
tre erudite §i $tiinta. Studentii se plang de enorma
masa indigesta a materiilor ce trebue sa asimileze ;
ei se plang de asemenea de lipsa de cunoajtere a
unei bune metode de lucru. Aceste doua plangeri
sunt in strSnsa legatura. Daca studentul n’are o buna
metoda de lucru, aceasta este din cauza absurdei
organizaîi a studiilor. Pare a se admite ca o axioma
ca un student odata ie$it din facilitate nu va mai
lucra nimic. Rezulta de aici ca, facandu-se tot posi-
bilul pentru a se tuma intr’insul ca printr’o palnie
tot amalgamul notiunilor de inva^Smant, se cere me-
moriei lui o sforfare supraomeneased.
248 JULES PAYOT
Cat de descurajatoare este aceasta metoda ! Ea

desgusta de lucru pentru totdeauna marea majoritate
a tinerilor. Este apoi cu totul falsa presupunerea
ca tot ce se invaâ ramane in memorie. Se scapa
din vedere ca nu numai acesta este singurul lucru
ce se fixeaza in memoria tinerilor §i de aceea cu
necomtenita memorizare a materiilor nu se ajunge
decat la un desgust impotriva acestei indopari enci-
clopedice.
De al'tfel, este de prisos a se discuta pas cu pas
neajmisurile invaâmantului superior, a$a cum il
cer examenele rau inêlese. E de ajuns sa gasim
cheia de bolta care sprijina intreg sistemul acesta.
Aceasta cheie de bolta esite ideea greîta ce domne?te
privitor la natura ijtiinêi, la valoarea unui spirit
§tiinîfic, la insu§irile de capetenie ale cercetatorului,
la felul de transmitere a $tiinêi catre invaâcei. Ger
mania ne-a facut mult rau, comunicandu-ne con-
cepîile ei, pe care le socotim faLje, asupra tuturor
punctelor acestora.
N u ; erudiîa nu-i ?tiin$a, ba poate sa fie chiar
negajia ei. Cuvantul acesta „§tiinta“ ne sugereaza
numai decat ideea de cuno§tinê ingramadite, pe cand
ar trebui sa ne sugereze ideea unui spirit indrazne^,
viguros plin de iniîativa, dar extrem de prudent in
verificare. Cei mai mulji dintre savanîi de mana
’ntaia, dintre marii descoperitori sunt cu mult mai
ne§tiutori decat elevii lor. §i nici nu pot fi adeva-
raî savanî, daca nu li-e spiritul cu desavar?ire liber
§i condiîa oricarei descoperiri e mai cu seama o acti-
vitate de spirit neobosita intr’o direcîe hotarita.
Am citat raspunsul celebru ce-1 dadu Newton unu’a
care-1 intreba asupra secretului rodnicei sale me-
tode. Am aratat cum Darwin se ferea de a citi ceva
ce nu se raporta la obiectul meditatiilor sale §i cum
timp de aproape treizeci de ani, el i?i indrepta spi
ritul cercetarilor asupra tuturor faptelor care puteau
intra ca celule vii in organismul sistemului sau. Pu-
EDUCAfLA VOINfEI 249>
terea de meditate nemSrginitS, rSbdStoare §i pS-

trunzStoare, spirit critic totdeauna treaz, iata ce face
pe un adevarat savant. $i aceastS rSbdare, aceastS
atenîe indreptatS in intregime cStre acela§i scop,
are nevoie, spre a fi susînuta, de pasiunea adeva-
rului de un entuziasm durabil.
Erudiîa, dimpotriva, ingreueazS spiritul. IngrS-
madirea faptelor marunte impovSreazS memoria. Un
spirit superior lasa la o parte din notele culese cat
mai multe lucruri marunte, fara importantS deose-
bita ; cinstea de a fi un dicîonar viu nu-1 ispite?te
d eloc; eH'cauta ca din cele ce cerceteazS sa scoata
ideile dominante, pe care le supune unei critiici
stranse ?i le adopts numai daca în piept unor lungi
incercSri ; le lasa apoi sa capete putere cu incetul ;
le indrage§te §i astfel insufleîte, ele vor inceta de a
fi ni$te idei moarte, pasive, devenind forte active,
viguroase.
Din acest moment ideea, de^teptata mai intai de
studiul faptelor, va incepe, la randu-i sa organizeze
aceste fapte. Precum un magnet atrage pilitura ?i o
aiseaza in form e' regulate, ideea pune ordine acolo
unde era desordine ; face din ce era neoranduialS
opera de arts §i dureaza o cladire dintr’o grSmadS
de materiale adunate. Fapte fara insemnState in
aparenâ, se vor randiui in plina lumina, iar lucrurile
de prisos vor fi aruncaite cu dispret- Numai un cer-
cetator care are fericirea de a fi verificat astfel, cu
toata ingrijirea un numar de idei in stare de a de-
veni agenî activi care sa organizeze cu putere fap-
tele, poate fi numit „om mare“ .
A?a dar, valoarea savantului nu e proportionals
cu gramada de fapte adunate. Ea este insa propor
tionals ou energia spiritului de cercetare §i de intre-
prindere, controlatS cu statornicie de o criticS se
vers. NumSrul faptelor nu inseamnS nimic ; calitatea
lor e totul, lucru ce se uitS prea mult in invStSman-
tul superior. Nu se desvoltS de loc vigoarea judecStii
250 JULES PAYOT
$i spiritul de indrazneala $i de prudenâ totdeodata.

Tinerii sunt impovaraî cu noîuni de valoare cu totul
neegala ; nu se cultiva decat memoria lor, uitandu-se
un lucru de capetenie care e — nu ne temem a o
repeta pana la saturate — spiritul de iniîativa,
intovaraît de o metoda sanatoasa.
Sa se noteze apoi ca examenul e cu deosebire in-
lesnit in starea actuals de lucruri §i pentru student
ipi pentru profesor. Celui dintai ii e deajuns o „to-
ceala“ con^tiincioasa oa sa produca iluzia, iar exa-
minatorului ii e cu mult mai u?or sa constate daca
studentul $tie una sau alta din probleme decat sa
preûiasca valoarea judecaîi lui. Examenul ajunge
a fi astfel o loterie, o chestie de noroc. Puteî veri
fies foarte u§or aceste afirmari, vazand programul
monstruos al anului intaiu de medicina, aoela al li-
cenêi la $tiinêle naturale ori la istorie, fara a vorbi
de cea mai mare parte a agregaîilor. Veî vedea in
toata goliciunea ei aceasta fatala tending de a
transforms invaâmantul superior intr’o cultura a
m em oriei*).
Ei bine, profesorii trebue sa $tie ca ce este mai
bun in invaâmantul lor, nu sunt cursurile. Frag-
mentare prin ele inîle, fara legatura cu celelalte
cursuri, acestea nu fac lucru mare ?i dela ie?irea din
liceu (ba chiar ?i mai dinainte) cele mai frumoase
cursuri din lume nu prepaesc cat cateva ore de efort
personal serios al studentului.
Ceea ce formeaza adevarata valoare a invaâman-
tului superior, sunt lucrarile practice ; este contactul
dintre student $i profesor, acolo unde acest contact
este a§a cum trebue sa fie. Mai intai, prin acest con-1
1) Desfid pe orice om de bun simt sa citeasca, fara a se
indigna, lista de Jntrebari care se pun candidatilor la po-
litehnicul din Saint-Cyr, de pilda. Se urmare$te parca des-
curajarea tuturor spiritelor de valoare, impiedicandu-le a
intra in aceste §coli. $i la §colile de razboiu se substitue
muncii de reflexie eforturi de memorie exagerate (Nouvelle
R evu e: ..Menirea social^ a ofiterului", Iulie 1893).
tact insu§i, profesorul i§i poate face o idee de posi-

bilitaîle de lucru ale studentului. Este o dovada
vie, concreta, pipaibila — §i de care trebue sa se
tie seama — de ceea ce poate face studentul, mun-
cind. Pe de alta parte, conversable profesorului cu
studentii, incurajarile, marturisirile cat de purine,
con fid en ce asupra metodei $i, mai mult decat toate
acestea, exemplul dat in laborator §i initiativa stu
dentului incurajat ; lucrarile din indemn propriu,
expunerile in faâ camarazilor, darile de seama,
simple $i lamurite, asiupra lucrarilor citite, toate ace
stea, facute sub controlul profesorului, iata ce con-
stitue invatamantul rodnic.
Cu cat e mai „stralucitor“ im profesor, cu cat se
incanta el insu$i, auzindu-se vorbind, cu cat inter
vine mai des, cu atat mai puîn i-a? incredinfa pe
tineri. El trebue sa-i faca „sa galopeze inaintea lui“ ,
cum spune Montaigne. Nu se invaâ mai bine felul
de a lucra, nu se produc progrese mai adevarate
in spiritul ^tiinîfic, ascultandu-se profesorii decat
ar face cineva progrese in gimnastica, asistand la o
reprezentaîe de circ.
Dupa cum se vede, cele doua trebuinê esenîale
ale studentului, trebuinâ unei indrumari morale
a unei indrumari metodice a lucrului, au un remediu
cornua : contactul strans intre profesor ?i student.
Profesorul va fi $i el rasplatit, fiindca insufland in-
vataceilor sai entuziasmul §tiinîfic, i?i va o|eli $i
el din nou entuziasmul propriu, pe de alta parte el
se va incredin|a uijor ca toate marile acîuni ale gan-
dirii ce s’au indeplinit in lume, se datoresc nu comu-
nicarii ?tiin|elor, ci comunicarii unei iubiri arzatoare
pentru adevar sau pentru vreo alta cauza mare §i
prin aratarea unor bune metode de lucru. Cu un
cuvant, ca inraurirea nu se dobande$te decat prin
contactul intre om $i om, intre suflet ?i suflet. Astfel
Socrate a transmis lui Platon metoda de lucru ?i
entuziasmul sau pentru adevar. Tot astfel se ex
252 JULES PAYOT
plica cum, in Germania toate marile genii $tiin(ifice

au rasarit din micile centre universitare x) unde pro-
fesorul §i studentul erau in contactul dela suflet
la suflet despre care am vorbit.
CAPITOLUL n
Inraurirea „mor(ilor ilu§tri“ .
Vieaâ intelectuala §i energia voinêi se calesc pu-

temic in contactul viu dintre student §i magistru.
Studentul gase§te in singuratatea lui un leac impo-
triva slabirii acîunei personale. Sunt de fapt morî
care sunt mai vii $i mai in stare de a raspandi viea(a
decat oamenii in vieaja. In lipsa unor modele care
lucreaza §i vorbesc, nimic nu intre(ine entuziasmul
moral mai bine decat contemplarea unor vieî ne-
prihanite, simple, dar eroice in acela§i timp. Aceasta
„oaste a marilor ilu$tri“ , ne ajuta sa ducem lupta
cea buna. In lini^te §i singuratate, aceasta atingere
cu „sufletele mari ale secolelor de aur“ , intare§te m i-
nunat voinâ. „Imi aduc aminte“ , zice Michelet, „ca
in aceasta nenorocire desavarîta : lipsa $i nevoi in
prezent, teama de viitor, du$manul fiind la doi pa?i
(1814) iar du§manii mei personali batandu-§i zilnic
joc de mine, intr’o buna zi, o joi diminea(a, ma
adancii in mine insumi. Fara foe, cand zapada aco-
perise totul, ne^tiind bine daca voiu avea paine in
acea seara, parea ca totul se sfar$e$te pentru mine.
Imi trecu atunci prin suflet un simjimant curat stoic ;
lovii cu mana mea crapata de ger in masa de stejar
§i sim(ii o bucurie barbateasca gandindu-ma la tine-
re(a mea §i la viitor .. Cine-mi dadu deodata acest
avant barbatesc ? Erau aceia cu care traiam in fie- 1
1) Vezi Haeckel. „Dovezile transforTnlsmulm".
EDUCA'flA VOINTEI 253
care zi : autorii mei favortyi. Eram in fiecare zi atras

din ce in ce mai mult spre aceasta societate ilustra1'1).
Stuart Mill spune ca tatal sau obiijnuia sa-i puie
in mana carî care infajiâu exemplul oamenilor
energici $i bogaî in mijloace, in lupta cu greutaî
mari pe care izbuteau sa le invinga : carfi de cala-
torii, Robinson Crusoe, etc. Mai departe Mill isto-
rise^te efeotul insufleîtor ce produceau asupra-i des-
crierile lui Platan despre vieaâ lui Socrate sau vieaâ
lui Condorect de Surgot. Intr’adevar, citiri de felul
acesta pot lasa impresii adanci §i trainice. Admira-
bila acîune a eroilor gandirii! De aceea vedem ca,
dupa mai mult de doua mii de ani, Socrate i$i pa-
streaza toata autoritatea §i minunata lui putere de
a aprinde oel mai curat entuziasm in sufletele tine-
rilor.
E o nenorocire ca nu avem, cum le are Biserica
noastra, „ vie^He sfinîlor laici“ , spre a fi puse la in-
demana tinerilor. Oare vieaâ unui filosof ca Spinoza
nu produce o impresie extraordinary de admiraîe
asupra celor care citesc povestea acestei uimitoare
vieî ? E regretabil ca nu se aduna intr’un singur
manunchiu atatea biografii pline de exemple, im-
pra^tiate peste tot. O astfel de carte ar fi un Plu-
tarc, la care muncitorii no?tri intelectuali s’ar in-
drepta, spre a-$i oêli puterile. Ideea calendarului
lui Auguste Comte care impunea pentru fiecare zi
meditaîa vieîi unui binefacator al omenirii, era mi
nunata. De altfel, educaîa claska, bine inteleasa,
are drept scop tocmai de a aprinde in sufletul ele-
vilor un entuziasm lini$tit ?i trainic pentru tot ce e
maire, nobil §i generos. O elita patrunsa de un ase-
menea ideal inalt, nu mai poate sa se coboare la un
nivel mediocru. Ea este menita a forma batalionul
sacru catre care lumea civilizata sa-§i aînteasca pri-
virile. $i aceasta s’ar datora numai superioritaîi1
1) „Tinereêa mea“ .
254 JULES PAYOT
dobandite printr’o indelungata atingere cu cele mai

curate genii ale antichitatii.
Din nefericire, daca in aceasta atingere ne putem
oêli simîmintele generoase, este tot atat de ade-
varat ca morîi nu ne pot da, efectiv, sfaturile pre
cise de care avem trebuinta. §i, inca odata : tinere-
tul are nevoie de calauzirea unor profesori con§tiin-
cio§i, delicaî §i ou experienâ ; nimic nu poate in-
locui aceasti calauzire prefioasa.
INCHEIERE.
Capitolele precedente ne fac sa ne gSndim cat de

u?oara ar fi opera stapanirii de sine, daca totul in
educaîa nationals s’ar indruma catre singura fintS
a acestei maxi cuceriri! Caci, la urma urmei, daca
lupta impotriva lenei $i a senzualitaîi nu e u?oara,
ea este cel putin posibila $i cunoa$terea mijloaeelor
noastre psihologice, trebue sa ne dea incredere in
aceasta privinâ. Incheierea motivata a carîi ace-
steea intregi e ca omul i§i poate schimba caracterul
ca ne putem face noi inline educaîa vointei, ca
suntem siguri ca, cu timpul ?i cu cunoa^terea legilor
naturii noastre, vom ajunge la o deplina stapanire
de sine.
Ceea ce poate dobandi Catolicismul dela oameini
cu o fire superioara, ne lasa sa prevedem ca vom
putea dobandi dela elita tinerilor. 5j>i sa nu ni se
spue ca religiile dispun de mijloace pe care noi nu
le avem §i nu le putem avea. Daca cercetam din
ce se alcatue^te puterea uriaâ a bisericilor asupra
credincio?ilor lor, vedem ca mijloacele lor de acîune
se pot imparî in doua mari categorii: mijloacele
omene^ti $i mijloacele de ordin pur religios.
Mijloacele omene^ti se pot reduce la tre i: puterea
autoritaîi: autoritatea oamenilor geniali morfi, auto-
ritatea episcopilor, a preo|ilor, a teologilor, etc. ?i,
odinioara autoritatea dvila punand in serviciul ere-
256 JULES PAYOT
diirfei religioase in:hisoarea, chinurile, rugulJ). La

aceasta putere, astazi cu totul mic§orata, se mai
adauga inraurirea opiniei publice, ura, dispreûl,
purtarea du§manoasa a credincioîlor, fata de necre-
dindo§i. In sfar?it, din copilarie educatia religioasa
plamade$te mintea eelor nvci face ca simt'minfele
religioase sa-i patrunda pana in adancul suf'etu’ u5.
Dar aceste trei puteri n’am putea sa le avem noi
intr’un grad $i mai inalt decat B’ sericile ? Asupra
acestui scop atat de inalt al desavar$irii de sine, nu
poate fi intelegere unanima intre cugetatorii de toate
categoriile ? Sunt posibile aid desbinari ca pentru
dogmele religioase ? N’avem §i noi in mana edu-
caîa copilului ? Jj>i daca metodele s’ar uni laolalta,
daca ne-am patrunde toî de scopul ce trebue sa
urmarim, puterea noastra n’ar deveni atunci enorma?
$i n’am putea plamadi atunci, dupa dorinta noastra,
sufletul copilului ? Cat despre opinia publica, e da-
toria educaîei s’o transforme. De altfel admiratia
publica a ?i inceput dela o vreme sa se indrepte
catre atatea scopuri mari $i generoase. Simtimintele
inalte sunt un mijloc de unire intre oameni ?i tind
a se intari mai repede decat celelalte, care sunt ade-
sea o cauza de desbinare.
lata pentru ce o mulîme compusa in cea mai mare
parte din nememid, aproba totu§i adesea vorbele
cinstite ce li se adreseaza. Mai m u lt: opinia pu
blica e imitatoare din fire §i sunt de ajuns caîva
oameni de treaba $i energici, spre a o indruma pe
calea cea dreapta. Ceea ce s’a putut face la Atena
pentru frumuseê §i talent, la Sparta pentru lepa-
darea de sine, cine va cuteza sa pretinda ca socie-
taîle actuale nu o vor putea face vreodata pentru o
opera cu mult mai nobila ?
Se va zice : nicio opera de imbunataîre morala
nu este posibila, daca n’are la baza mijloace de ordin1
1) Arme ale unor epoci intunecoase, contrarii iertarii $i
bunatatii, propovaduite de Hristos (n. tr.).
EDtTCATIA VOINTEI 257
religios. Noi credem aceasta, dar credem de ase-

menea ca singurul adevar religios necesar ?i care
este suficient, e a se admite ca universul $i vieaâ
omeneasca au un scop moral §i ca nicio sforâre spre
bine nu e pierduta.
Am v§zut mai sus ca aceastS teza are pentru sine
presumed serioase $i ca, in ultima analiza, trebue sa
se aleaga neaparat intre aceasta $i teza contrarie §i
ca, orice alegere s’ar face, ea nu se poate justifica
in mod experimental. Alegere pentru alegere. E
vorba sa se prefere presumable cele mai tari, cu atat
mai mult cu cat ipoteza moralists, pe langS ca este
mai aproape de adevar §i are un sens pentru noi,
este in acela?i timp mangaietoare ?i neaparat tre-
buitoare din punct de vedere social. Acest minimum
de adevar religios, poate deveni pentru minîle gan-
ditoare vm' izvor bogat de putemice simîminte reli-
gioase. Aceasta credinâ, pe langa cS nu atinge intru
nimic religiile, le poate cuprinde intransa, intocmai
cum genul cuprinde putemic speciile. Mai mult,
acest minimum de credinê religioase, neputand
ajunge de loc spiritelor cultivate, cugetatorul va g5si
abate pentru acela§i scop religble creatine, cel puîn
intru cat ele se pastreaza intr’un scrupulos respect
al opiniilor publice disidente. Avem dreptate sa spu-
nem „abate“ , de vreme ce religiile creatine §i-au
luat ca sarcina de a lupta impotriva firii animalice
din om, adica in definitiv educafia vointei, pentru
a face ca raîunea sa stapaneascS in noi brutalele
puteri ale senzuabtaîi egoiste.
Se impune deci ca o forâ neclintita convingerea
ca oricine poate, cu ajutorul timpului §i al tuturor
resurselor noastre psihologice, sa ajunga la stapa-
nirea de sine. $i de vreme ce aceasta opera suprema
e posibila, ea trebue, data fiind im portant ei, sa ia
locul precumpanitor in preocuparile noastre. Feri-
cirea noastrS atSma de educaîa vointei, deoarece
fericirea oonsta in a sib idebe §i simîmintele pl5-
258 JULES PAY O T
cute, sa dea cat mai multa bucurie cu putinâ ?i sa

opreasca gandurile ?i emoîile dureroase de a pa-
trunde in con^tiinâ, sau cel puîn sa o impiedice
de a o stapani.
Fericirea presupune deci ca sa fim, in foarte mare
masura, stapani ai atenîei, ai bagarei de seama care
nu este decat voinâ, in gradul cel mai inalt. Dar nu
numai fericirea noastra atama de gradul puternic
de voinja ca§tigata asupra noastra inline, ci este $i
inalta cultura intelectuala. Geniul este inainte de
toate, cum am mai aratat, o indelungata rabdare :
lucrarile ?tiin|ifice ?i literare care onoreaza in gradul
cel mai inalt spiritul omenesc, nu vin de loc din
superioritatea inteligenêi, cum se crede in general,
ci din superioritatea voinêi de stapanire de sine.
Din acest purict de vedere, trebue schimbat de sus
pana jos invaâmantul nostru secundar $i superior.
Trebue cat mai curand sa se desfiinêze cultul ab
surd §i exclusiv al memoriei care slabe$te forjele
vitale ale naîei. Va trebui sa intram cu toporul in
padurea incurcata a programelor de tot felul, sa
facem largi taieri in lung §i in lat, sa introducem
lumina, aer, §tiind chiar sa jertfim unele plante
foarte frumoase, dar care sunt foarte tixite §i se
innabu?a. „Indopatul“ memoriei, sa-1 inlocuim peste
tot cu exerciîul activ1), cu lucrarile care cal.esc ju-
decata, cu iniîativele intelectuale, cu deducîile pu-
ternice. Numai cu cultivarea voinêi se vor crea
oameni de geniu, deoarece toate insu$irile de prim
1) Aceasta substituire este $i foarte u$oara. Astfel profe-

sorul Conat, rector al universitatii din Bordeaux, pre?e-
dinte al juriului pentru agregatie la gramatica, a propus
printr’un raport, la 1892, a se suprima numirile de autori
$i', in loc de a se pregati temeinic cutare $i cutare texte
impuse, candidatul ga fie tare in latin5 ?i in greaca ; pro-
bele sale vor fi astfel mai mediocre, dar cine nu vede c3
aceasta schimbare va pune in locul trudei de memorie, o
munca inteligentS.
EDUCATIA VOINJEI 259
ordin ce se atribue inteligenêi, sunt in realitate'in

sulin de energie §i de statornicie a vointei.
In secolul nostru ne-am indreptat toate eforturile
asupra cuceririi lumei exterioarel Cu aceasta n’am
facut altceva decat sa ne indoim poftele. Ne-am in-
mulît dorinêle $i la urma urmei suntem mai neli-
ni§tiî, mai turburaî, mai nenorociî decat mai ina-
inte. Cauza este ca aceste cuceriri exterioare ne-au
indepartat atentia dela imbunatafirile launtrice. Am
lasat la o parte opera esenfiala : educaîa vointei
noastre. Printr’o ratacire neinteleasa, am lasat in-
tamplarii grija de a oteli adevaratul instrument al
puterii noastre intelectuale ?i al fericirii noastre.
De altfel chestiunile sociale ne silesc sa schimbam
cat mai curand din temelie sistemul nostru de edu
cate. Aceste chestiuni nu sunt cu neputinâ de re-
zolvat, nici primejdioase §i ingriioritoare, numai ca
atat in ?coala primara, cat §i in liceu, am uitat a
ingriji ca educatia morala sa fie precedata de baza ei,
care este educatia vointei. Se dau foarte frumoase
reguli de conduita unor oameni care n’au fost exer-
citati sa se conduca singuri, unor oameni egoi^ti,
suparacioî, lene$i, senzuali, care, e drept, uneori sunt
dornici sa se indrepte, dar mutyumita nenorocitei
teorii a liberului arbitru, care descurajeaza vointele
cele mai bune, n’au aflat dela nimeni ca libertatea,
stapanirea de sine, trebuesc cucerite incetul cu in-
cetul. Nimeni nu le-a aratat ca aceasta cucerire de
sine e cu putinâ ?i in cazurile cele mai desnadaj-
duite, cu condiîa de a se intrebuinâ mijloacele tre-
buitoare. Nimeni nu i-a invatat arta care asigura
izbanda. Nimeni nu le-a insuflat dorinâ arzatoare
de a porni la lupta pentru fapta cea buna ; ei nu $tiu
cat de nobila e prin sine insa?i aceasta stapanire de
sine, nici cat e de bogata in urmari pentru fericirea
?i pentru cultura inalta a spiritului. Daca fiecare
?i-ar da osteneala sa cugete la nevoia acestei opere
260 JULES PAYOT
§i la darnicia imbel?ugata cu care sunt rSsplatite

cele mai mici eforturi in folosul ei, ar pune aceasta
nu numai in primul rand al preocuparilor perso-
nale $i publice, ci mai presus de oricare alta, ca
opera de capetenie cea mai grabnica dintre toate.
TABLA DE MATERII
Pag.
Prefaâ edited intaia . . 7
Prefata editiel a doua . . 1 1
PARTEA TEORETICA
CARTEA I -a
PRELIMIN ARII
CAPITOLUL I. Combaterea : diferitelor forme ale

•lipsei de voint& la student ?i la muncitorii in-
telectuali ................................19
CAPITOLUL II. rfinta. ce trebue sa urmSm . . . 30
CAPITOLUL III. InlSturarea teoriilor descurajatoare
?i fal?e, in privinâ educate! vointei . . . 35
CARTEA n -a
PSIHOLOGIA VOINÊI
CAPITOLUL I Rolul ideilor in vointa . . . . 48

CAPITOLUL II. Rolul starilor afective in votaâ . 58
CAPITOLUL III. Posibilitatea domniei inteligented 75
263
CABTEA Ill-a
MIJLOACELE INTERIOARE
Pag
CAPITOLUL I. Reflexiunea meditativa . . . . 97

CAPITOLUL II. Ce inseamn5 a medita §i cum sa me-
ditam . . . . ...................................... 131
CAPITOLUL III. Rolul actiunei in educaîa voinêi 136
CAPITOLUL IV. Igiena trupeasca a studentulul, pri-
vita din punctul de vedere al educatiei voinêi 157
CAPITOLUL V. Privire generala . . . . . 181
PARTEA PRACTICA
CARTEA IV-a
MEDITAfULE PARTICULARE
CAPITOLUL I. Dusmandi ce avem de com batut: sen

timental) tatea turbure ?i senzualitatea . 187
CAPITOLUL II. Du?manii ce avem de combatut:
camarazii, etc......................................................... 219
CAPITOLUL III. Du$mandi ce avem de combatut:
sofismele lene$ilor . . . . .221
CAPITOLUL IV. Bucuriile muncii 231
CARTEA V-a
MIJLOACELE CE NE PUNE L A INDEMANA MEDIUL
CAPITOLUL I. Opinia publica, profesorii ' 239

CAPITOLUL II. Inraurirea mortilor ilu^tri 252
INCHEIERE . 255
CIT1JI LUCRAREA
C UM
AM CUCERIT
VI A T A
DE
I
GEORGESCU DELAFRAS
aparuta in
EDITURA „CUGETAREA“
in a treia ediîe
Aceasta carte unica in literatura noastri

a fost unanim elogiata §i recomandati tu-
turor cititorilor, in deosebi celor tineri.
Institutnl de Arte Grafice
CUGETAREA - GEOEGESCU DELAFRAS S. A.
Bucuregti — Popa Nan, 21
Tlp&ritft in Februajie 1914

M o m
JULES PAYOT
VOINTEI
TRADUCERE DE
I. CONSTANTINESCU

Jules Payot - Educatia Vointei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jules Payot - Educatia Vointei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M o m

CUGETAREA - GEORGESCU DELAFRAS S. A.

Aceasta carte umca in literatura noastri

„Ceea ce e de admirat eate

In secolul al XVII-lea in cursul unei parfi

1) A se vedea in aceasta privinta L’effort de Berenger.

inseirinatd asupra voinfei. I$i inchipuie ca ceea ce

negafia educafiei voinfei. Intaia consta in a privi

Ea consta in a trata psihologia ca o ?tiinf£. Or,

Primirea atat de binevoitoare a presei franceze §i

instinctive §i obi?nuinfelor, dar ceea ce susfin este, ca

1) Alfred Fouillee, psdholog, socioiog $i filosof framioez

mi se pare ca aceasta inseamna a se opri cineva

1) Ribot, Revue philosophique, Nov. 1892 ; Paulhan, Les

va vedea ca exista in cea mai mare parte a timpului

stimula ceea ce este mai malt §i mai nobil in noi,

Bar-le-Duc, 20 Ianuarie 18941

1) E vorba de o anumita epoca de decadents literarS !n

Combaterea raului: diferitele forme ale lipsei de

Caligula dorea ca Romanii sa n’aiba decat un sin-

cotindu-le ca pe adevSratele piedici ale continuitStii

1) Spencer. „Introducere la ?tiinta socialS'.

ca$i dintre camarazii no§tri ar putea fi cita^i ca

1) Mameu,«rier. ..Eduoatia burgheziei“ .

dine de preocupari intelectuaie, nu poate scapa de

1) Fenelon. „Educa(ia fetelor".

singurele care innoiesc, care primenesc voin$a. Le-

gini din engleze$te. N’a ramas un singur moment

in orice lucrare productive. De aceea se poate con-

drept, de ^tiinje naturale, de istorie, suma de efor-

...$obolan cu ghiara lui,

Este in adevar o munca lasata §i reluata. Sprijinit

’ nalt decat Mont-Blank ! Nu este deci evident ca din

1) Aceste observatii atSt de intemeiate asupra progra-

nica. De ce ? fiindca obusul zbucnea atun,ci lovind

•cele cinci continente, fac ca pentru mul£ citirea unei

facut. Ordinul era limpede, precis : aveam de inva-

'J'inta ce trebue sa urmarim

De?i programul de inva^amant nu se ingrije?te

munca noastra infati?eaza masura aproximativa a

ferme, arzatcare ?i trainice $i apoi in deprinderi sa-

sa extinda cercul iegaturilor, sa se impuna incetul

lata cum orice descoperire este o opera a voin^ei.

1) Vieafa $i corespondents lui Darwin (1888).

Inlaturarea teoriilor descurajatoare si fal§e in pri-

Polemica nu trebue sa fie niciodata decat un lucru

pentru a se ajunge la bun traiu, este munca gi cin-

Defi aceasta chestiune de caracter, inf§t?ata din

argumente ce gasim la dansul : 1. Daoa in adevar

ce in ce mai desavar^ita din animalitate, se lasa du?i

?e§ti pentru sine, cat §i contra sa. In tot cazul este

Ne ramane acum sa inlaturam din drumul nostril

s’a cautat a se lega una de alta, nu numai ca nu se

fesorii no§tri. !=>i aceasta afirmare o desmint reali-

sta lupta neincetata a firii umane cu firea animala,

supunefi dinainte dorin^a. Studentul dvs. care nu

rin^a o are, ori nu o are studentul dvs ? Daca nu

un grup de cateva duzini de brute fara leac —

Acum cand calea e cura^ata de teoriile cele mai

cartea lui paglni de o patrundere prodigioasa, daca te gan-

Rolul ideilor in voin^a.

Daca elementele vietii noastre psihologice ar fi

Cuvantul idee cuprinde multe elemente diferite.

de idei ne vin din afara ; ele sunt „trecute prin stre-