S S

nia secolului xx filosofia n roma Episoadele Noica Costic a Br ad a tan

  1
equivalences arguments 2.2003

TEXT

S S   2
interim edition: Adrian Rezus (ed.) A c 2003 arguments [L TEX 2 -edition] Bra da t c 2003 Costica an (Ithaca, NY) [text] c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal : Centaure ] r (Bucharest, Romania) [photo C. Noica] c 2001 Dinu Laza A quivalences [pdfL c 2003 e TEX hyperscreen] This electronic edition is a non-prot publication produced by pdfTEX 14.h & A created by L TEX 2 with hyperref & hyperscreen Tha `n The `nh pdfTEX14.h c 2001 Ha A A L TEX 2 c 19932001 the L TEX3 project team et al. hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen] pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus printed in the netherlands October 10, 2003

S S   3 Editura Fundat iei Culturale Rom ane Bucure sti 2000

Costic a Br ad a tan O introducere la istoria losoei rom ane sti n secolul XX

S S   4

S S   5

Cuv ant introductiv

Pentru a evita pe c at cu putint a dezam agirile, s-ar cuveni s a spun, din capul locului, c ateva cuvinte despre ce nu este si ce nu vet i putea g asi n aceast a carte: nu este deloc o rezumare a lucr arilor losolor rom ani si nu putet i aa ntr- nsa ceea ce at i putea aa foarte bine prin simpla lectur a a acestor lucr ari sau a unor monograi si studii deja existente; nu este o prezentare exhaustiv a a tuturor losolor si curentelor de g andire din Rom ania secolului al XX-lea (ci mai degrab a ncercarea de a surprinde si nt elege numai c ateva, foarte put ine, nuclee ideatice mai semnicative, n jurul c arora s-au articulat spontan dispute, polemici, confrunt ari de opinii cu o anume relevant a cultural a) si nu vet i da n aceast a carte peste ceva care s a semene a tratat si nici m acar a manual de istorie a losoei; nu este o separare a losolor unii de alt ii, spre analiza lor izolat-monadologic a, ci tocmai punerea lor laolalt a, pentru a-i nt elege si 1 judeca ntr-o sintez a mai ampl a si mai uid a ; nu este o lucrare pretins obiectiv a,
Necesitatea si, ca s a zic a sa, rezonabilitatea unui asemenea demers au fost, pe bun a dreptate, remarcate n literatura de specialitate: ... impresioneaz a, mai presus de toate, diversitatea dezbaterii: de la st anga lui Stere, Dobrogeanu-Gherea, S erban Voinea si Ibr aileanu, la centrismul liberal al lui Zeletin si Lovinescu, la conservatorismul maiorescian si blagian, trec and prin populismul nat ionalist al lui Iorga sau t ar anismul integrator sau progresist al lui Spiru Haret, Gusti si Madgearu, la localismul ontologic al lui Noica, sau idealismul rat ionalist al lui Vianu, la vitalismul existent ialist al lui Eliade si Cioran, evoc am ( si nc a destul de part ial) o galerie de voci creatoare si originale. Co stiint a unui astfel de context extrem de variat ar trebui s a ne ndemne la o nt elegere dinamic a mai degrab a dec at una static a, relat ional a mai cur and dec at izolatoare, a gurilor, la o judecat a a conversat iei si a polemicii
1

S S   6

una din acelea n care, la tot pasul, ti se d a de nt eles c a lucrurile nsele sunt cele ce se arat a si vorbesc n paginile ei (ci un efort personal privat si sceptic-angoasat de nt elegere a unor chestiuni extrem de nc alcite din istoria cultural a rom aneasc aa ultimului secol) si, ca atare, vor dezam agit i tot i aceia care se a steapt a, dup a lectura ei, la edic ari omnisciente si judec a ti nale; pe scurt, aceast a carte este tocmai ceea ce este, si nu a s vrea s a v a a steptat i a g asi ntr- nsa ceea ce autorului nici nu i-a trecut prin cap s a pun a n ea. Mai cur and dec at o istorie a losoei rom ane sti, ceea ce vet i citi n continuare este un scurt eseu istorico-losoc, cu aplicat ie particular a la natura, dimensiunile, consistent a, binefacerile, locul si funct ia culturii losoce n viat a intelectual a rom aneasc a a secolului al XX-lea. Nu o nsumare cuminte de micromonograi dedicate celor mai important i losolor rom ani, ci mai cur and o ncercare sintetic a de a plasa losoa rom aneasc a a acesui secol n ntregul culturii si viet ii sociale n care ea a ap arut, de a-i urm ari funct ia cultural a si civic a, adecvarea (sau nu) la mentalul cultural curent, prestigiul public (sau absent a lui) de care s-a bucurat losoful rom an tr aitor n acest secol, stimulentele, deregl arile sau fantasmele culturale prilejuite de losoe, spaimele, tristet ile si habitudinile suete sti si noetice rat ionalizate prin losoe, raportul lsoei cu praxis -ul etic si politic, etc. In al doilea r and, acolo unde a fost cazul, nu mi-am putut refuza deliciul hermeneutic al comparatismului, n special pe temeiul existent ei unor congurat ii culturale sau istorico-politice mai ample n care lumea cultural a rom an a a fost (s-a trezit) plasat a n acest secol. Motivat ia unei (oric at de fugitive) abord ari comparatiste este foarte simpl a si aproape c a reiese de la sine: parafraz and, ni la philosophie nest s epar ee des autres activit es humaines ni la Roumanie nest separ ee des autres nations. (Wahl 1962: 7) Cu alte cuvinte, am
ca realitate primar a si uid a, mai cur and dec at a teoriilor n parte. (Nemoianu 2000: 534)

S S   7

urm arit n lucrarea de fat a o cercetare a losoei rom ane sti, ntru c atva paradoxal, din afara ei ns a si : at at dintr-o perspectiv a a exteriorit a tii ei pur culturale, c aut andu-i locul cuvenit si ncerc and a o plasa n cadrul viet ii spirituale si comunitare locale, c at si dintr-o perspectiv a strict si tradit ional comparatist a, anume situ and-o n raport, bun aoar a, cu unele curente losoce si mi sc ari cultural-civice ap arute n t arile Europei de Est dup a cel de-al doilea r azboi mondial. Tehnic vorbind, am urmat de multe ori n aceast a carte o modalitate oarecum indirect a, piezi s a de nt anire cu un autor sau cu o problem a: al aturi de scrierile losoce propriu-zise, am folosit abundent si jurnale, memorii, m arturii, corespondent a privat a, eventual documente ale polit iei secrete s.a.m.d. Este, cred, o modalitate mai ecient a (chiar dac a mai n azdr avan a) de a surprinde n agrant resorturile mai intime ale unui mental losoc caracteristic, de a cerceta dezinhibat anumite habitudini intelectuale locale pe c at de profunde, n astfel de condit ii, pe at at de nude si nedisimulate. C aci ceea ce apare public ntr-o carte este numai o mic a parte din acel univers ciudat si greu inteligibil care este personalitatea unui autor. C at prive ste modalitatea retoric a a construct iei textului acestei c art i, nsu si cont inutul ei (obt inut n felul descris mai sus) impunea favorizarea anumitor procedee mai degrab a dec at a altora: am c autat s a folosesc din plin ironia si auto-ironia, ca resurse ce confer a oric arui discurs sanitate si bun-simt interpretativ; am preferat de regul a tonalitatea lejer a, supl a si eseistic a stilului grav, sec si apodictic, pentru a ncerca s a demitizez acea imagine a losoei ca ndeletnicire ngereasc a, pururea inaccesibil a simplilor muritori; am ng aduit pe ici-pe colo n textura lucr arii mele persistent a c atorva dubitat ii sau supozit ii oarecum ludice, tocmai pentru a sugera uiditatea,

S S   8

deschiderea si plurisemantismul caracteristice nsu si obiectului ei.2 O restrict ie foarte important a pe care mi-am impus-o n conceperea si redactarea acestei c art i a fost aceea privitoare la losoi rom ani n viat a. Teoretic, un om nu poate judecat moralmente nainte de a- si ncheiat existent a, nainte de a dat destinului s au rotunjimea ultim a a mort ii. Atunci abia, c and bucla se nchide, c and toate fragmentele se a seaz a denitiv ntr-o imagine stabil a, careia nimic nu i se mai poate lua sau ad auga, atunci abia se poate formula, asupra subiectului moral, o judecat a relativ valabil a. R ascump ar arile sunt posibile p an a n ultima clip a, ca si ratarea. (Ple su 1988: 116) Ei bine, mutatis mutandis, am folosit acela si procedeu si n aceast a carte: m-am pronunt at, atunci c and am f acut-o, doar asupra unor destine losoce si c artur are sti ncheiate, care nu mai pot rezerva surprize. Pentru c a ceea ce am urm arit mai cu seam a a fost totu si adev arul, si pentru c a adev arul este ntregul, nu mi-am putut permite impolitet ea macabr a de a considera ncheiat a si denitiv a opera unor oameni nc a vii, care scriu sau predau losoe, n sf ar sit, c arora n orice moment li s-ar putea nt ampla s a- si schimbe radical ( a la Wittgenstein) cursul g andirii. Chiar dac a le-am folosit abundent lucr arile si i-am citat n repetate r anduri, chiar dac a i-am avut n vedere n diverse contexte, si eventual m-am raportat critic la unele dintre textele sau spusele lor, autorii rom ani de losoe n viat a n-au format nicidecum obiectul 3 propriu-zis al acestei c art i .
In sf ar sit, ... c aut and sistematic referint ele externe ale dezvolt arilor autohtone, [am ncercat s a] ies din nchiderea metazicii noastre etnonat ionale; cultiv and distant area, chiar ironia, evit transformarea empatiei n festiv a fuziune emot ional a cu obiectele de studiu, refuz and postulatele implicite, les points aveugles ale culturii noastre, ca si determinismele reduct ioniste, ncerc s a reabilitez hazardul, neprev azutul si misterul. (Antohi 1999: 5) 3 Exist a un precedent serios si bine ntemeiat n acest sens. Atunci c and, n 1997, ap area la
2

S S   9

In sf ar sit, i se poate aduce acestei lucr ari obiect ia c a ar cont ine prea multe si prea ample citate, at at n corpul propriu-zis al textului, c at si n notele si n acele adenda redate n caractere cursive, de la sf ar situl ec arui capitol. Intr-adev ar, din mai multe puncte de vedere, ea este o carte-montaj. Or, dincolo de faptul c a o astfel de cartemontaj este, n sine, un gen extrem de interesant, cartea de fat a nu e, la drept vorbind, dec at povestea altor c art i ; o poveste ce nu putea spus a mai bine si mai adecvat dec at tocmai d andu-le acestora prilejul, r and pe r and, s a se arate, s a ias a n fat a si, cu glas propriu si inconfundabil, s a- si v adeasc a partea lor de dreptate. La urma urmei, cartea aceasta este o ncercare de a re-compune, de a a seza laolalt a cu toat a migala de care am fost n stare o suit a de secvent e din viat a si din scrisul losoc al c ate unei epoci n sperant a de a o face, e si pentru o clip a, s a re nvie sub ochii no stri, cu atmosfera, cu parfumul si cu mizeriile ei cu tot.

Editura Humanistas Dict ionarul operelor losoce rom ane sti, Ion Iano si, coordonatorul general al lucr arii, f acea, n Cuv ant nainte, urm atoarea precizare: Cu privire la criteriile urmate ..., fa cem urm atoarele preciz ari. Din cauza situat iei particulare n care se a a losoa, expus a, n ultima jum atate de secol, mai mult dec at alte domenii de cercetare, unor intruziuni ideologice neavenite, am convenit n aceast a faz a incipient a a reevalu arilor cump anite asupra c atorva restrict ii autoimpuse. Prima: s a ret inem deocamdat a numai lucr arile autorilor cu creat ie ncheiat a, a c aror omologare a dep a sit faza taton arilor sau, n orice caz, poate efectuat a mai deta sat de mprejur ari contingente. A doua: s a renunt am la pretent ia de a exhaustivi, limit andu-ne la un num ar de opere reprezentative, inclusiv la o parte doar din losoi no stri de seam a ... (Ion Iano si n Iano si [ed.] 1997: 5)

S S   10

O generat ie de aur cu (z)gard a de er

Noi am fost ni ste bezmetici, ni ste nenorocit i. In ceea ce m a prive ste, nu-mi pot repro sa c a am fost fascist. Dar lucrul asta se poate repro sa aproape tuturor celorlalt i: Mihail Sebastian si p astrase o minte lucid a si o omenie autentic a. Ce p acat c a nu mai este. Cioran e aici [la Paris], exilat. Admite c a a gre sit, n tineret e. Mi-e greu s a-l iert. A venit sau vine zilele astea [septembrie 1945] Mircea Eliade: pentru el, totul e pierdut, de vreme ce a nvins comunismul . Asta e un mare vinovat. Dar si el, si Cioran, si imbecilul Noica, si grasul Vulc anescu, si at a tia alt ii (Haig Acterian!, Mihail Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Dac a nu era Nae Ionescu (sau dac a nu se certa cu regele) am avut, ast azi, o generat ie de conduc atori valoroas a. Din cauza lui, tot i au devenit fasci sti. A creat o stupid a, nor atoare Rom anie react ionar a. Al doilea vinovat este Eliade: la un moment dat era s a adopte o pozit ie de st anga. Sunt de atunci cincisprezece ani: Haig Acterian, Polihroniade fuseser a comuni sti. Au murit din cauza prostiei lor si nc ap a t an arii. Eliade a antrenat si el o parte din colegii lui de generat ie si tot tineretul intelectual. Nae Ionescu, Eliade au fost ngrozitor de ascultat i. Ce era dac a oamenii a stia ar fost mae stri buni. Pe l ang a ei, Crainic nu conteaz a. (Eugen Ionescu apud Petreu 1999: 1089) [. . . ] Cum e si de a steptat, n acest capitol m a voi referi la legionarism atunci c and o voi face mai cu seam a ca la un fenomen intelectual, care a iradiat n afara domeniului politic de referint a: voi avea n vedere texte, discursuri, documente, atitudini care, mai

S S   11

mult sau mai put in explicit, agreau, justicau, sust ineau, stimulau sau ap arau ceea ce 4 spuneau/f aceau militant ii practicienii legionari . (Aproape inutil s a mai spun c a i voi avea aici n vedere mai ales pe cei care, ca intelectuali, activau n sfera losoei.) Ne ndoielnic, exist a si n ns a si practica legionarismului o serie nreag a de aspecte care ar putea g asite relevante pentru domeniul culturii losoce din acea vreme, ns a atingerea lor mai degrab a ar z ad arnici dec at ar servi scopurile lucr arii de fat a: sintetic a si introductiv a prin ns a si concept ia ei. Nu are, a sadar, foarte mult a important a, din 5 a se punctul de vedere al prezentei lucr ari, cum anume a ajuns s a se constituie , s
E aproape unanim acceptat printre istoricii fenomenului faptul c a foarte greu poate vorba despre existent a unei ideologii legionare, a unui program politic construit cu ntent ionalitatea si n termenii unui discurs politic modern. Legionarismul politic se baza mai cur and pe inspirat ie, pe react ia ntotdeauna spontan a si presupus competent a ( m a va nv a ta Domnul ce s a spun, atunci, pe loc!) a celor ce-l reprezentau n contactul cu lumea social a exterioar a: ... este greu de vorbit de o ideologie legionar a, comparabil a cu cea liberal a ori t ar anist a, pentru simplul motiv c a legionarii au refuzat rat ionalitatea politic a minimal a presupus a de o ideologie. Mai bine zis, ei au opus ideologiei adversarilor o nou a atitudine n politic a, tot a sa cum au opus programului de act iune al celorlalt i un om nou. Diferent a corespunde, cred, celei clasice dintre retoric a si politic a, ori dintre persuasiune prin emot ii (sentimente, imagini, mituri) si argumentare prin idei. Nu stiu dac a se poate spune care din aceste proceduri este n general mai bun a: se poate ns a spune, cred, c a legionarii, recurg and la retoric a, au renunt at n practic a la a sust ine idei politice. Citite ast azi, c art ile lui Corneliu ZeleaCodreanu si Horia Sima dezv aluie o s ar acie de idei uluitoare: slab a coerent a conceptual a, nici o argumentare, nici o leg atur a cu realitatea, doar metafore erbint i, simboluri atemporale, patos stilistic si o permanent a ardoare mistic a n cuvinte si gesturi. S i unele si altele fac parte din harisma lui Codreanu si, probabil, si a altora. Multe m arturii ale contemporanilor conrm a fort a de fascinat ie a lui Codreanu, succesul a ceea ce legionarii n si si produceau ca imagine despre sine. (Alexandrescu 1998: 2012) 5 Exist a deja studii foarte competente n acest sens (vezi, de exemplu, lucr arile lui Sorin Ale4

S S   12

manifeste si s a sf ar seasc a n Rom ania legionarismul, important este pentru mine aici cum anume au r aspuns unii dintre cei acre se ocupau cu losoa n acea epoc a la aceast a provocare: dac a si mai ales cum au c azut ei n ispit a; cum anume s-a produs trecerea de la o g andire liber a la o g andire captiv a; ce a c a stigat si ce a pierdut cultura losoc a rom aneasc a prin faptul c a unii dintre cei mai str alucit i reprezentant i ai s ai s-au apropiat de legionarism; cum a fost cu putint a ca aceast a cultur a losoc a s a nu- si manifeste propriile mijloace de auto-ap arare, atunci c and a fost confruntat a cu spectacolul praxisului legionar; cum se constituie, cum se manifest a si ce relevant a are iresponsabilitatea n domeniul intelectual, etc., etc.? Foarte general vorbind, [l]egionarismul este turnesolul statului si al societ a tii
xandrescu, Zigu Ornea, Marta Petreu, Francisco Veiga, Leon Volovici s.a., cuprinse n Referint ele bibliograce, de la sf ar situl volumului). Pentru condit iile particulare ale mediului politic rom anesc interbelic care au favorizat aparit ia legionarismului, am g asit foarte expresiv-relevant un pasaj din lucrarea lui Sorin Alexandrescu: Legionarismul se na ste din absurdul antiliberalism de dup a r azboi, absurd pentru c a liberalismul repurta tocmai atunci succesele lui cele mai mari! Noii venit i n politic a nu sunt ns a interesat i de aspectele lui pozitive de posibilitatea, de exemplu, de-a participa pentru prima oar a, datorit a noilor reforme, la economia si gestionarea t arii , ci de imperfect iunile lui. Ace sti nou venit i t arani, muncitori, intelectuali, mici burghezi g andesc si act ioneaz a pe baz a de resentiment fat a de puternicii zilei si atac a nver sunat exact sistemul care i-a creat pe ei n si si ca cet a teni: democrat ia liberal a. Azi, datorit a triumfului mondial al liberalismului, nt elegem mai u sor ceea ce mult i intelectuali si cet a teni nu puteau nt elege atunci: societatea liberal a este cea mai put in rea societate. Guvernarea liberal a, care a creat Rom ania Mare, creeaz a ns a atunci, paradoxal (pentru noi), si un curent resentimentar antiliberal, dup a cum explicabilul (pentru noi) semi-e sec al guvern arii t ar aniste dintre 19281933 creeaz a un curent resentimentar antidemocratic n genere. Democrat ia rom aneasc a interbelic a, imperfect a dar real a si, n plus, al aturi de cea cehoslovac a, democrat ia care se bucura de cea mai mare longevitate n regiune, na ste astfel monstrul care o va devora: legionarismul. (Ibidem : 1934)

S S   13

rom ane sti. El nu inventeaz a nimic nou, ci aduce la suprafat a, explicit, tot ceea ce exista implicit, potent ial, ascuns n societatea rom aneasc a nc a din secolul al XIXlea: excluderi, prejudec a ti, mituri n loc de politic a, inexistent a unei societ a ti civile, ruptura stat/societate etc. (Ibidem : 195) Mai mult dec at at at, prin toate datele sale, legionarismul tr adeaz a n chip dureros o modernizare de suprafat a consumat a p an a atunci n Rom ania, o modernizare n spiritul locul oarecum formal a, f ar a modic ari semnicative la nivelele mai profunde ale societ a tii, culturii si mentalului colectiv, acolo unde activau straturile unui fond autohton arhaic (cel put in medieval) prea put in compatibil cu si permeabil la solicit arile complexe si derutante ale modernit a tii: nt elegerea si respectarea alterit a tii celuilalt, a opiniilor, trupului si viet ii sale private, pluralism politic si cultural, tolerant a etnic a, religioas a, rasial a, s.a.m.d., democrat ie si domnia legii, un anumit relativism axiologic, liberalism economic, etc., etc. Or, toate acestea raportate tocmai la un astfel de fond si n condit iile unei moderniz ari superciale ca cea petrecut a n Rom ania de la pa sopti sti p an a la primul r azboi mondial sunt lucruri dicile si epuizante, extrem de greu de asimilat si de practicat n chip spontan; n sf ar sit, sunt lucruri ranate si nu o dat a ele pot s a par a, unui ochi prea ata sat tradit iei, simple mofturi. Dar, mai cu seam a, neputint a constant a de a le face fat a, ceea ce nseamn a inexistent a lor practic a, n condit iile n care mediul public este deja saturat de referirea constant a la ele si de supozit ia institut ionalizat a c a ele exist a deja, creeaz a n cele din urm a o foarte serioas a si persistent a nevroz a la scar a comunitar a. (Din punct de vedere cultural-antropologic, omul este o int a care funct ioneaz a pe baza spunerii adev arului: nu te tot pot i auto-am agi f ar a ca prin aceasta s a nu-t i tulburi normalitatea, s a nu-t i pui n primejdie propria-t i s an atate intelectual a.) A sa nc at, n aceste condit ii, legionarismul n-a fost dec at manifestarea virulent a, exploziv a,

S S   14

a unei asemenea nevroze. El a fost ( nc a) o r azbunare iritat a, o r abufnire zgomotoas a a acelui fond rom anesc originar care s-a simt it provocat, ca s a nu spun jignit, de tot 6 ceea ce se petrecea atunci n Rom ania . (S i, f ar a ndoial a, nu doar legionarismul a reprezentat la noi revolta unui asemenea fond arhaic primar. In foarte multe din laturile sale cultivarea insistent a a etnicului si a originii s an atoase, protocronismul, tracolatria, izolat ionismul politic, economic si cultural, suspiciunea ocializat a fat a de str aini si str ain atate, resentimentul fat a de alogeni comunismul rom anesc a nsemnat exact acela si lucru. Ca s a nu mai spun c a o lupt a cr ancen a cu acest fond rebel si cu toate sechelele victoriilor lui temporare de p an a acum se duce ast azi, pe multiple fronturi, chiar sub ochii no stri. Este nc a unul din motivele pentru care, nc a din primul capitol al lucr arii de fat a, legam de un astfel de conict ns a si problema fundamental a a losoei rom ane sti.) Din punctul de vedere al genealogiei sale intelectuale ns a, legionarismul avea nevoie de un set de pre-condit ii, unele de natur a strict local a, iar altele legate de cultura european a, n care el s a se poat a insera cu succes. Cele mai importante dintre precondit iile locale vizeaz a existent a unui context epistemologic si lingvistic deja corupt prin constituirea unui limbaj festiv, de adulare, f ar a nici un referent real, si, n genere, prin practica unui discurs iresponsabil n raport cu ceea ce se petrece n viat a public a. Nimic poate c a nu ar descrie mai bine si mai sintetic istoria form arii unui asemenea discurs dec at un fragment din cartea lui Sorin Alexandrescu, Paradoxul rom an : C and
Totodat a, la scara mai redus a a clasei culte, se poate spune c a [l]egionarismul este si turnesolul intelectualit a tii rom ane sti. O parte a ei r am ane credincioas a culturii discursului critic care, teoretic, dene ste intelectualitatea, o alta se pr abu se ste ns a n abisul cultului personalit a tii si al (auto)sp al arii creierului. (Alexandrescu 1998: 196)
6

S S   15

ncepe discursul festiv si discursul public de adulare n Rom ania? Inainte de 1866, nu ... S a ne referim atunci la R azboiul nostru de Neat arnare si Povestea unei coroane de ot el , ambele din 1899, ale lui Co sbuc, ca prime manifest ari ale discursului festiv? S a e Carol ntemeietorul primul obiect al acestui nou discurs, ap arut n afara spat iului luptei politice, tocmai pentru c a Regele nsu si, primul rege al Rom aniei, se aa n afara acestui spat iu? ... Sau s a ne referim la discursul zilnic liberal, pe care-l ridiculiza Maiorescu pentru bet ia de cuvinte , ca prim exemplu de discurs festiv, adulator al unei personalit a ti n afara meritelor ei obiective? Un anume discurs ziaristic liberal se constituie rapid n afara realit a tii, n sensul c a ignor a controlul referentului, al codului comun cu cititorului, sau al tradit iei (mai ales). Totul este permis, totul poate inventat, sub pretextul libert a tii opiniei. Ric a Venturianu sau prototipul lui creeaz a stilul iresponsabil n pres a, Cat avencu n politic a, numai c a n realitate, altfel dec at n Caragiale, acest stil nu r am anea o simpl a vorb arie ridicol a inofensiv a, ci, integrat politicii de partid, devine e cult al personalit a tii (proprii), e campanie de def aimare a adversarului. O prim a faz a limbut a n elocvent a rom aneasc a nceteaz a, zice Maiorescu, dup a r azboiul din 1877, care i-a f acut pe rom ani s a simt a deodat a deosebirea dintre vorb a si fapt a . In timpul lui Carol I ambele efecte, cred, apar numai la scar a mic a. Dup a primul r azboi mondial discursul politic explodeaz a si Ric a Venturianu l nvinge pe Maiorescu. (Ibidem : 196) S a ret inem de aici aceast a idee formidabil a: existent a unui stil iresponsabil, dar nu numai n sens strict, la nivelul discursului, al modalit a tii stricte de folosire a cuvintelor (de si nici aspectul acesta nu e deloc de neglijat, de vreme ce reaua folosire a cuvintelor nu e doar o gre seal a de limb a, ci si un chip de a face r au suetelor [Platon, Phaidon, 115e]), ci si ntr-un sens guratl argit, mai ales ca stil curent uzitat la nivelul practicilor viet ii intelectuale n general:

S S   16

al modului de a ridica si rezolva problemele, de a folosi argumentele si a te raporta la adversarul de idei ( etica dezbaterii), de a r am ane pe tot parcursul discut iei n propria ta arie de competent a si de a respecta demersul celorlalte discipline si vocat ii s.a. De asemenea, tot n categoria pre-condit iilor legate de contextul intelectual local ar trebui plasat a si posibila descendent a ideologic a a legionarismului tocmai din acele tendint e de g andire, conservatoare si izolat ionist-autohtoniste, care, dup a unii comentatori, ar putea reperate p an a si la Mihai Eminescu sau la mentorul s au 7 junimist, Titu Maiorescu . Pe de alt a parte, exist a o alt a serie de pre-condit ii, unele care vizeaz a contextul cultural si intelectual european n care au ap arut si s-au format generat iile pe care le avem n vedere. Ele sunt legate at at de fapte istorice petrecute (primul r azboi mondial, de pild a) care au produs mutat ii n modelele curente de rat ionalitate ale acelei lumi, c at si eventual ca o consecint a la unele schimb ari intervenite n domeniul gusturilor si modelor intelectuale curente: Criza con stiint ei europene a anilor 90 ai secolului trecut, care a indicat o dislocare de proport ii geologice n modelele de g andire si n
... dac a mergem napoi pe rul ideii autohtoniste-antioccidentaliste profesate de ideologii legio nari, avem surpriza s a ajungem la Junimea si la T. Maiorescu. Teoria formelor f ar a fond a lui P.P. Carp si T. Maiorescu a fost continuat a de ideologiile react ionare , dominante n cultura rom an a a sf ar sitului de secol XIX si nceput de secol XX. Eminescu, poetul Junimii, a fost, n publicistica sa politic a, tradit ionalist si antieuropenist (ba, pe deasupra, si xenofob, cu accente antisemite, ceea ce l diferent ia radical de mentorul Junimii, apropiindu-l, n schimb, de un junimist excentric. V. Conta). ... fobia antioccidental a si tradit ionalismul voivodal al lui Eminescu au fost continuate de A.C. Cuza (care i-a preluat si r abufnirile xenobobe si n particular antisemite) si de A.C. Popovici. Iar Eminescu, A.C. Cuza si Vasile Conta ... au fost mae stri spirituali invocat i de C.Z. Codreanu. (Petreu 1999: 100101)
7

S S   17

expresia artistic a ... a fost pe deplin mp art a sit a de intelectualii rom ani n anii 20 ai secolului nostru. ... In parte, lucrurile pot puse pe seama r azboiului. Cruzimea lui si distrugerile pe care le-a produs au discreditat rat iunea si au subminat prestigiul civilizat iei occidentale. Marcat i de aceste experient e, intelectualii rom ani au respins rat ionalismul, reprezentat de Kant si succesorii s ai, care i socaser a prin disperanta lor neaderent a la lumea real a. Ace stia s-au ndreptat pentru ndrumare c atre alte modele: spre Nietzsche ...; spre Dilthey si Einstein ...; spre Spengler ...; spre Ludwig Klages ...; spre Heidegger ...; spre Freud .... Astfel, totul le-a ap arut acestor intelectuali rom ani a n curgere, a vremelnic si schimb ator. // In c autarea de noi valori, ace stia au mbr a ti sat cu patim a toate lucrurile venite din Orient. Un veritabil val de idei irat ionaliste si mistice p area s a str abat a viat a intelectual a rom aneasc a. Veneau din Asia, n special din India, dar si din Europa. Al aturi de budism si yoga, de losoa cre stin a si mistic a, a sa cum au fost nf a ti sate de P arint ii Bisericii, Kierkegaard si Berdiaev au exercitat o profund a inuent a asupra g andirii rom ane sti. (Hitchins 1996: 322)8
Iat a: se nt ampl a, n acest context, un lucru nespus de interesant, de o ironie magistral a: chiar si atunci c and autohtoni stii no stri se m anie foarte si se ridic a mpotriva mprumuturilor din afar a, ei nu fac, de obicei, dec at s a reia ni ste teorii n ascute tocmai n acea mult blamat a str ain atate: Tot i [tradit ionali stii] se inspirau din curentele de idei, care se armaser a n viat a intelectual a european a, n a doua jum atate a secolului al XIX-lea si la nceputul secolului al XX-lea. Este poate paradoxal a ndatorarea lor fat a de g andirea european a occidental a, dat a ind tendint a lor de a respinge institut iile politice si economice apusene. Inuent a Germaniei a fost cople sitoare. Romanticii germani i-au nv a tat pe tradit ionali stii rom ani s a aprecieze superioritatea culturii (denit a drept o expresie organic a , unic a a spiritului comunit a tii sau nat iunii) asupra civilizat iei (conceput a n principal ca progres material sau tehnologic). Mai t arziu, sociologii germani au re nt arit credint a tradit ionali stilor n sat ca principal modelator si protector al specicului nat ional. De important a deosebit a a fost lucrarea lui
8

* S S   18 Este ( nc a) o ironie teribil a faptul c a poate cea mai str alucit a generat ie intelectual a rom aneasc a, cea care prin cel put in doi reprezentant i ai s ai (Mircea Eliade si Emil Cioran) avea s a lase o urm a ferm a, indiscutabil a n cultura mondial a a ultimului secol, este totodat a si generat ia noastr a cea mai controversat a, cea care, pe c at de bine si de spornic a mers n performant e culturale, pe at at de mult a ajuns s a se lanseze n simpatii sau adeziuni fat a de mi sc ari politice dintre cele mai dubioase9 . Aceasta tine, probabil, de o alt a ciud a tenie a destinului cultural rom anesc, una care face ca aici nimic s a nu poat a dus p an a la cap at, totul s a e l asat undeva la mijloc: s a r am an a neispr avit. Maiorescu se risipe ste din prea mult a nzestrare si rateaz a pesemne tocmai pentru c a avea toate sansele s a nu rateze, losoi de catedr a din generat ia urm atoare se iau prea n serios si se usuc a ntre c art i (atunci c and nu se saboteaz a ntre ei); pentru ca, n sf ar sit, aceast a generat ie care, aparent, scap a de ceea ce le-a sl abit pe
Ferdinand T onnies, Gemeinschaft und Gesellschaft (1887), care pream area comunitatea , a sa cum era ea bazat a pe tradit ie si leg aturi naturale ntre membrii s ai, drept o form a primar a, organic a, de viat a social a, si respingea societatea , care era v azut a ca ind compus a din indivizi ce se al atur a unul altuia prin simple relat ii exterioare si mecanice . (Hitchins 1996: 321) Dincolo de ironia sa cu relevant a local a, problema e mai serioas a dec at ar putea s a par a la prima vedere c aci, a sa cum e nf a ti sat a, ea trimite la ideea de nitudine a num arului de solut ii posibile de (auto-)organizare n domeniul cultural: nu exist a dec at un num ar limitat de modalit a ti spirituale de existent a, nu se pot inventa forme noi, ci volens-nolens se revine ntotdeauna la un acela si set, nit, de solut ii funct ionale consacrate. 9 La sf ar sit celui de-al doilea r azboi mondial, Eugen Ionescu avea s a pronunt e o judecat a extraordinar de sever a si de plastic a asupra generat iei sale, tocmai pe temeiul fund atuii politice n care aceasta intrase: este tocmai fragmentul pe care l-am ales drept motto -ul acestui capitol.

S S   19

cele precedente s a- si umbreasc a str alucirea abandon andu-se unor fantasme politice de-a dreptul adolescentine. Una dintre cele mai frapante tr as aturi ale acestei generat ii este, cred, profundul ei somnambulism intelectual 10 , si nt eleg prin aceasta o suspendare a lucidit a tii si simt ului critic pe care le presupune ntr-o m asur a mai mare sau mai mic a exercit iul auctorial curent, o desconsiderare sistematic a a supozit iilor de rat ionalitate (inteligibilitate) ale discursului, dublate de o supralicitare a disponibilit a tilor fabulatorii, ludice si imaginativ-asociative ale comportamentului cultural. De la tonul si stilul tulbureoracular, asumat sibilinic, de la asert iunile apocaliptic-incontrolabile si lexicul profetic cel mai expresionist, si p an a la propunerea explicit a a unor vaste programe de refor mare a suetului rom anesc, generat ia criterionist a nu las a la o parte nimic din ceea ce le-ar putut oferi materialul pentru construct ia unei lumi paralele cu cea real a, a unui univers fantasmatic, liber, gratuit, sublim, un univers n care ei s a poat a visa, s a se poat a juca si bate c ampii la nesf ar sit. Cum de a fost cu putint a a sa ceva? Pesemne c a faptul hot ar ator, n acest sens, a fost absent a, n Rom ania, a unui corpus de vechi tradit ii culturale, mature si ndelung constituite, care s a-i constr ang a si s a-i prind a n chingile habitudinilor ei curente pe ace sti tineri at at de zglobii : c aci atunci c and ai n spate un sir impun ator (ap as ator!?) de nume si performant e culturale de nivel superior, si care t i vin, toate, sub forma cople sitoare a unui legat ce trebuie bine p astrat si transmis cu grij a mai departe, ei bine, atunci nu-t i mai pot i permite s a faci
Este foarte semnicativ c a, peste ani, Noica va folosi exact acela si cuv ant pentru a[- si] descrie, n fat a discipolilor p altini seni, starea de sigurant a intelectual a conferit a de neimplicare n gesturi disidente riscante: Ceea ce ne propune Andrei [Ple su] printr-un asemenea gest [articolul Rigorile ideii nat ionale si legitimitatea universalului ] este o form a de trezie proast a dintr-un somnambulism profund. (subl. mea. C.B.) (C. Noica apud Liiceanu 1997: 2456)
10

S S   20

orice n domeniul cultural; chiar dac a ti-ai jura s a nu i dec at revolut ionar si rebel de-a pururi, ceea ce vei inventa si scorni nu se va putea desf a sura, de fapt, dec at potrivit unor reguli ale jocului deja existente, a unor reguli stabilite de alt ii, cu mult a vreme n urm a, si de care uneori nici m acar nu e sti con stient. Or, generat ia criterionist a s-a g asit dintr-o dat a n situat ia absent ei aproape oric aror reguli si habitudini de acest fel: nu avea dec at s a- si invente propriile reguli, pe care s a si le respecte sau nu, s a- si improvizeze o sum a de habitudini, cu care apoi, eventual, s a se delecteze nc alc andu-le. (Este, pesemne, [ nc a] unul din privilegiile paradoxale ale faptului de a tr ai n acest secol, ca si o veritabil a ret et a de succes n sosticata cultur a apusean a: din pre-modernitate, cel mai la ndem an a t i e s a ajungi direct n avangard a. Tocmai din cauza absent ei unor habitudini culturale constr ang atoare, pot i experimenta liber formulele intelectuale si limbajele artistice cele mai ndr aznet e. A sa se si explic a cum tocmai dintr-o Rom anie n foarte multe privint e medieval a [ca mentalit a ti si structuri socio-economice fundamentale], si relativ mimetic-incoerent a [ca forme culturale de suprafat a], a putut s a provin a o seam a de in si care au revolut ionat realmente modalit a tile de expresie artistic a si intelectual a ale Occidentului vremii lor: Br ancu si, Tzara, Voronca, Ionesco sau Cioran. Tocmai pentru c a erau at at de s albatici, si ne mbl anzit i nc a de prea multele rigori tradit ionale, ace stia au putut s a se impun a acolo si s a-i socheze ecient pe occidentali. Este, desigur, si cazul spaniolilor, al ru silor, si al margina lilor de geniu n general.) Criterioni stii se aau astfel ntr-o condit ie cultural a cum nu se poate mai interesant a: nu aveau nimic n spate si aveau totul nainte. Puteau, a sadar, s a fac a foarte mult, dup a cum, la fel de bine, puteau s a- si fr ang a g antul. Erau permeabili la variile inuent e intelectuale posibile, se ndeletniceau cu lucruri nemaiauzite p an a atunci n T ara Rom aneasc a, ceea ce le conferea numaidec at un formidabil

S S   21

sentiment de auto-pret uire, nu lipsit nici el de o anume proiect ie fantasmatic a: Membrii asociat iei Criterion au mbr a ti sat cu entuziasm ndemnurile lui Nae Ionescu de a tr ai viat a si de a nu o reduce la formule abstracte. Mircea Eliade, Emil Cioran si alt ii nu aveau nici un fel de dubii c a ei erau astfel misionarii unei noi spiritualit a ti si fondatorii unor noi legi si obiceiuri. Ii citeau pe Swedenborg, Kierkegaard, S estov, Heidegger, Unamuno si Berdiaev; i interesau orsmul, teosoa, misticismul oriental si tradit iile arhaice; vorbeau despre provident iala misiune a generat iei lor; criticau f a ti s mediocritatea existent ei burgheze si denunt au materialismul n toate formele sale de manifestare. Misiunea lor, a sa cum a fost denit a de Mircea Vulc anescu, a fost aceea de a asigura unitatea suetului rom anesc , adic a s a aduc a cu sine reconstruct ia spiritual a a Rom aniei, a sa cum generat ia precedent a si ndeplinise sarcina realiz arii unit a tii politice. (Hitchins 1996: 341) In astfel de condit ii, criterioni stii (cu c ateva except ii Vulc anescu ind poate cea mai nsemnat a) s-ar simt it pesemne jignit i dac a scris despre chestiuni mai precise, vericabile, dac a bun aoar a ar c autat s a- si nsu seasc a c ateva din rudimentele stiint elor socio-economice. Nici m acar nu- si mai propuneau ca, n ceea ce fac, s a realizeze un demers cu vericabilitate empiric a, o cercetare obiectiv a si impersonal a a faptelor de natur a social-economic a, n vederea g asirii unor eventuale solut ii pragmatice. Prin urmare, sunt motive s a credem c a, pu si n fat a unui repro s de felul celui adus de Virgil Nemoianu, ei l-ar luat drept suprem a laud a: Dac a privim spre anii 30 cu avantajul nt elegerii retrospective, ni se pare c a elita generat iei intelectuale tinere de atunci (criterioni stii n spet a) este n multe privint e de o incompetent a si de o ignorant a ie site din comun. Tinerii ace stia at at de inteligent i nu nt eleg nimic, dar absolut nimic din mecanismele socio-economice ale istoriei, incultura si naivitatea lor n materie de structuri real-istorice este uluitoare.

S S   22

Eliade nu era cu nimic mai bun dec at colegii s ai de generat ie, grup r asf a tat si romantic, plin de sine p an a la arogant a, pentru care joaca, fantezia, bunul plac nlocuiau judecata empiric a si cump atat a. (Nemoianu 2000: 35) Mai trebuie ns a spus c a, n vis aria, n somnambulismul lor sibilinic, ace sti tineri ce-i drept, si pe fondul unei instruct ii losoce temeinice primite n Bucure stiul interbelic au avut viziunea c atorva lucruri extraordinare, ceea ce mai t arziu avea s a-i impun a decisiv n lumea cultural a apusean a, au simt it, nc a de pe atunci, c ateva din acele fenomene culturale care, peste ani, vor c ap ata cea mai mare actualitate n sfera academic a si literar a occidental a: studierea profesionist a a tradit iilor religioase extra-europene, a alchimiei, Budismului si practicilor yoga, a losoei si artei sanscrite si, n general, a civilizat iilor si religiilor Orientului ( n cazul lui Eliade); scepticismul estetizant, eseistica agreabil a, losoco-literar a, nt elepciunea fragmentar a11 , ne-sucient a sie si losoe pentru neloso!? ( n cazul lui Cioran); absurdul lumii n toat a nuditatea sa, inconsistent a ultim a a lucrurilor, p am antul care fuge de sub picioare etc. ( n cazul lui Eugen Io nescu). ( Nu, nici vorb a: a sa ceva nu este protocronism, ci instinct cultural s an atos si, mai ales, putere de a te arma si de a impune celorlalt i propria-t i viziune asupra lucrurilor.) P an a aici acest somnambulism ludic si fantast nu ar avea nc a de ce s a aib a o semnicat ie politic a. Se poate spune c a el este deocamdat a, din punct de verede politic, neutru si virgin. S a ne g andim e si numai la Eugen Ionescu, un ins despre
Cred c a losoa nu mai este posibil a dec at ca fragment. Sub form a de explozie. Nu mai e cu putint a s a te apuci s a elaborezi capitol cu capitol, sub form a de tratat. In sensul acesta, Nietzsche a fost, n cel mai nalt grad, eliberator. El a fost cel care a sabotat stilul losoei academice, cel care a atentat la ideea de sistem. (Cioran 1993: 22)
11

S S   23

care numai rezonabil si potolit nu se putea spune c a este ( si s a ne g andim m acar la acel monument al obr azniciei, ludicului si delirului literar care este Nu [Ionescu 1991]!), ns a care, al aturi de Mihail Sebastian si alt i nc a c a tiva12 , v ade ste un instinct potitic cum nu se poate mai s an atos n contextul respectiv. Nu se poate ns a s a ocole sti acele tr as aturi periculoase, cu semnicat ie politic a, ale somnambulismului intelectual caracteristic criterioni stilor: amoralismul si iresponsabilitatea ( n sensului stilului iresponsabil de care vorbeam mai sus, pe urmele lui Sorin Alexandrescu). Aproape tot i tinerii ace stia erau estet i, ludici, teribili sti13 , delirant i, pu si mereu pe 14 sotii si, n acest sens, erau iresponsabili. Put in le p asa, n construct ia discursului lor, de bunul simt literar, de referentul si controlul realului, de orice postulat rezonabil al comunic arii: important era s a sochezi, chiar dac a astfel r am aneai ne nt eles (sau cu at at mai bine!), s a atragi atent ia c at mai multora asupr a-t i15 , s a faci t ar aboi, s a
Doar c a tiva [dintre membrii generat iei 27] Petre Pandrea, Sebastian, Comarnescu, Eugen Ionescu si ... Bucur T incu n-au c azut n capcana nat ionalismului interbelic. (Petreu 1999: 354) 13 Cred c a sunt put ini oameni chiar n Germania care s a aib a o admirat ie mai mare pentru Hitler dec at mine. (E. Cioran apud Petreu 1999: 309) 14 Un prim exemplu, semnicativ prin neverosimilitatea lui suprarealist a: cu toate Cioran era legat, intelectualmente, de Nae Ionescu poate mai mult dec at de orice alt profesor din Rom ania, ei bine, a and de una din arest arile sale, i-a trimis lui Eliade, de la Paris, o carte po stal a n care m arturisea c a arde de ner abdare s a se ntoarc a n tar a ca s a se poat a delecta din m anc arurile g atite cu sarea scoas a din ocn a de Nae Ionescu (Eliade 1997: 342) 15 Iat a, de exemplu, ce comentariu nt elege s a fac a Cioran dup a ce are loc noaptea cut itelor lungi: Umanitarismul este mai mult dec at o iluzie, iar pacismul este o simpl a masturbat ie intelectual a. ... Se spune: nimeni n-are drept s a ia viat a altuia, nimeni n-are drept s a verse s ange, nimeni nu poate dispune de viat a altuia! Omul este o valoare n sine etc., etc ... Dar voi ntreba pe oricine: ce a pierdut omenirea dac a s-a luat viat a c atorva imbecili? ... Ar o crim a s a omori un Richard Strauss, pe un
12

S S   24

obt ii si s a experimentezi (prin drogul care devine, f ar a ndoial a, un astfel de discurs fantazant) o stare existent ial a perpetuu excitat a si exploziv a: Noi, tinerii t arii mele, tr aiam n Nebunie. A sezat i ntr-un colt al Europei, dispret uit i sau ignorat i de ntreaga lume, voiam s a facem s a se vorbeasc a despre noi. Pentru a reu si, unii se foloseau de revolver, alt ii debitau cele mai mari absurdit a ti, teoriile cele mai bizare. (E. Cioran apud Petreu 1999: 3967) Ei bine, mai ales aceste tr as aturi ale somnambulismului lor profetic i apropia primejdios de mult pe criterioni sti de o anumit a tr as atur a similar a nt alnit a si la legionari: era pesemne chiar temeiul anit a tilor lor elective (at atea c ate existau), ceea ce a f acut posibil a, n cele din urm a, regretabila lor colaboiei rare si amestecare cu legionarii16 . (Iar din acest punct somnambulismul generat criterioniste devine, f ar a ndoial a, vinovat.) S i anume, este vorba de ... o atitudine general a a legionarilor: de-realizarea realit a tii, punerea ntre paranteze a cotidianului, refuzul percept iei faptului concret si concentrarea atent iei numai asupra abstract iilor, ca si fabricarea sublimului ca unic obiect al interesului prin stergerea din real a acelor
Furtw angler, pe un Klages, dar nu mi pare o crim a n a distruge existent a c atorva indivizi n care dorint a de putere nu- si putea g asi nici o satisfacere. ... A lua viat a unor astfel de oameni, a v arsa s angele unor astfel de bestii este o datorie. ... Nat ional-socialismului, pentru a o mi scare serioas a, i lipsea s angele. (E. Cioran apud Petreu 1999: 223) 16 Unul dintre primii intelectuali tineri ce trece la legionarism a fost un criterionist, Mihail Poli hroniade ( n 1932). I-au urmat Cioran ( n noiembrie 1933), Eliade ( n 1936), Noica ( n 1938). Tot din interiorul grupului criterionist, Haig Acterian, Marietta Sadova, Dan Botta, Ar savir Acterian, Petre T ut ea; apoi, Vintil a Horia, Radu Gyr, P.P. Panaitescu, Traian Herseni etc. // Pe m asura ader arii la ideologia legionar a, ace sti tineli intelectuali, buni profesioni sti ai condeiului, propag a, argumenteaz a si dezvolt a, prin articolele lor, p art i ale doctrinei legionare. Eu sunt inuent at i de ideologia legionar a, i preiau ideile, temele, formulele. Totodat a, ei se nt alnesc cu legionarismul n virtutea preg atirii lor metazice ... (Ibidem : 10910)

S S   25

fapte care l contrazic. Percept ia lumii exterioare este aici complet obturat a de viziunea intern a. (Alexandrescu 1998: 225) De precizat c a, n cazul unora dintre membrii generat iei criterioniste (dar nu numai al lor), somnambulismul lor intelectual s-a si suprapus p an a la indistinct ie cu aceast a atitudine specic legionar a de de-realizare a realului: La tot i [Eliade, Nae Ionescu, Cioran, Goga, Crainic si alt ii], confuzia politi cului cu mitul (ori cu religiosul sau ortodoxul) a funct ionat ca o axiom a. Atitudinea de de-realizare a realit a tii, si deci de auto-am agire, a fost cvasi-general a. // Intrebarea este ... c at anume din realitate si c at s-au f acut c a nu v ad. De si nu exclud deloc nici cinismul, nici ipocrizia, mai mult dec at evidente n epoc a, ipoteza mea este c a a existat 17 atunci o real a cecitate politic a, nejucat a si nepref acut a. (Ibidem : 241) Chiar dac a lumea politic a rom aneasc a a fost ntotdeauna predispus a spre asemenea n alt atoare deta s ari de realul prozaic si corupt, n cazul legionarismului fenomenul atinge co ta lui maxim-absurd a. Din acest punct de vedere, aproape c a legionarismul apare ca un fenomen estetic sui generis : el se bazeaz a n cea mai mare parte pe inspirat ie si
Intr-o oarecare vecin atate epistemologic a cu ideea lui Sorin Alexandrescu s-ar putea situa si o alt a ipotez a asupra legionarismului, cea lansat a de Virgil Nemoianu, si aume prin plasarea lui n ndelungata tradit ie a neoplatonismului n cultura rom an a, losoe care, n cazul mi sc arii legionare, ar ajuns la o versiune oarecum degenerat a a sa: Neoplatonismul, ca si orice platonism n genere, implica pericole grave: dac a nu sunt ele neap arat totalitarism in nuce, cum s-a pretins uneori, poart a totu si n sine potent a acestuia. Ele pot, n numele spiritului, si al sperant ei utopice, n numele naltelor valori, al c aut arii elitare, chiar si al imaginat iei dezl ant uite, s a act ioneze ca o furtun a pustiitoare. Interpretat n litera sa, neoplatonismul poate ajunge solul pe care vor cre ste forme de fanatism si de respingere a lumii. Or, din p acate, n cultura rom an a nu au putut evitate aceste erori. Legionarismul ... ar putea un simplu episod dac a nu ar fost solidar cu anume aspecte mai vaste ale mentalit a tii rom ane sti (cum ar ...: utopismul edenic, nemult umirea fat a de propria evolut ie si altele) si nu le-ar dat glas violent. (Nemoianu 2000: 25960)
17

S S   26

facult a ti fabulatorii; pe harisma personal a, indicibil a si pe geniul liderului suprem; pe instituirea unui ntreg univers simbolic si a unei imagologii extrem de sosticate (gura arhanghelului, a luptei ngere sti primordiale, s angele18 , glia, moartea19 , Rom ania asemeni soarelui sf ant de pe Cer, etc.); f ar a a mai vorbi de acea des av ar sit a stiint a 20 a punerii n scen a de care se foloseau cu toate ocaziile sau de zonele lexicale foarte speciale la care apelau atunci c and si concepeau discursurile21 . E un fenomen curios de estetism politic : Francisco Veiga chiar vorbe ste despre un model romantic-estetizant n cazul lor (Veiga 1993: 80 si urm.), pentru ca, la un moment dat, s a conrme exLegionarul iube ste moartea, c aci s angele lui va servi pentru pl am adirea cimentului Rom aniei legionare. (C.Z. Codreanu apud Petreu 1999: 75) 19 In 19371938, tema cea mai popular a printre legionari era moartea. Modelul exemplar l con stituie moartea lui Mot a si Marin. Cuvintele lui Mot a cea mai puternic a dinamit a e propria ta cenu s a deveniser a liter a de evanghelie. O bun a parte din activitatea legionar a consta n slujbe, parastase, posturi negre si rug aciuni. S i cea mai patetic a ironie a acelei prim averi 1938 a fost c a nimicirea singurei mi sc ari politice rom ane sti care lua n serios cre stinismul si biserica a fost nceput a sub obl aduirea Patriarhului Miron. (Eliade 1997: 349) 20 In fruntea partizanilor s ai c alare, ... liderul legionar i convoac a pe t arani n fat a bisericilor din sate ca si cum le-ar lua drept martori. Li se adreseaz a cu discursuri scurte, dar electrizante, si apoi pleac a din nou, n mare grab a. Prefer a atitudini exagerate, gestica, discursul non-verbal. El nsu si observ a rezultatele produse asupra populat iei acelor sate ndep artate: Lumea a r amas foarte nel amurit a de aceast a aparit ie de fantom a, care vorbe ste si apoi dispare. Discursurile au un anumit halo milenarist: sunt sucient de vagi pentru ca oricine s a- si poat a nsu si promisiunea ca pe o dorint a ndeplinit a ... Avangarda c alare purta, cusute pe piept, cruci de p anz a alb a si arbora cruci de lemn. A fost un spectacol preg atit cu precizie militar a si cu o scenograe simpl a, dar de efect... (Veiga 1993: 1126) 21 Vezi, n acest sens, excelenta analiz a f acut a de Sorin Alexandrescu discursurilor lui C.Z. Codreanu (Alexandrescu 1998).
18

S S   27

plicit ipoteza lui Sorin Alexandrescu privind tendint a patologic a a legionarilor de a de-realiza realul: In cele din urm a, c and totul p area c a se scufund a, [Codreanu] s-a refugiat n acel alter ego mistic, ca ultim viraj spre suprema irealitate. (subm. mea. C.B.) (Veiga 1993: 325) Pe de alt a parte, s-ar mai putea contura, e si schematic, nc a o ipotez a n privint a aderent ei acestei generat ii la legionarism. Este, de fapt, o ipotez a oarecum complementar a si nu aternativ a fat a de cea a somnambulismului intelectual propus a mai sus. Ea se bazeaz a pe un anumit topos al condit iei intelectualului n epoca modern a (de la Pascal si Montaigne, prin Nietzsche, culmin and apoi n secolul al XX-lea): este topos -ul unei condit ii fragile si perpetuu amenint ate, ndep artat a prin chiar natura ndeletnicirii sale curente de sevele viguroase ale lumii reale, este topos -ul unei condit ii marcate iremediabil de vulnerabilitate, melancolie si sl abiciune dar mai cu seam a de con stiint a lor acut a. Potrivit supozit iilor acestui topos (constituit treptat, pe tot parcursul epocii moderne, p an a la cristalizarea sa superioar a din zilele noastre) intelectualul, cu c at este mai mult si mai temeinic astfel, adic a cu c at se dedic a mai autentic si mai exclusiv ndeletnicirilor c artur are sti si exercit iului reexiv, cu at at mai put in mai r am ane el apt s a se mp art a seasc a din resursele vitalit a tii si, n genere, din deliciile vitaminizante ale unei existent e obi snuite. Petrec andu- si tot timpul printre c art i si cuvinte, conscat si st ap anit de ceea ce scrie, el ajunge n cur and s a se usu ce si s a se acreasc a, s a r at aceasc a pururea cu capul n nori, f ar a a mai sti s a se bucure de realitatea consistent a a lucrurilor, si s a- si simt a p am antul ferm sub picioa re. Or, toate acestea ajung, n cele din urm a, s a-i induc a, compensatoriu, o fascinat ie ascuns a pentru tot ceea este (sau cel put in pare a ) puternic, ferm si viguros, mai cu seam a pentru fenomenele de putere politic a; i induc o simpatie secret a (chiar dac a

S S   28

numai intelectual a) pentru cei se ndeletnicesc cu practicarea acestei puteri, dac a nu chiar (uneori) si o propensiune spre urm arirea si savurarea spectacolelor fort ei brute. E probabil modalitatea prin care, n metabolismul intim al viet ii lor suete sti si emot ionale, intelectualii profesioni sti de acest fel ajung s a obt in a un anumit echilibru salvator. Or, aplicat a generat iei criterioniste, aceast a ipotez a ar putea explica, ntr-o anumit a m asur a, fascinat ia, iar apoi seduct ia, n care p an a si cei mai str alucit i reprezentant i ai ei au c azut fat a de tant o sii purt atori ai c ame silor verzi cu banderol a, aprigi m anuitori de pistoale si de vorbe goale. O sl abiciune fundamental a, congenital a condit iei lor culturale acea melancolic a insucient a existent ial a pe care ti-o d a, n genere, ndeletnicirea cu lucrurile intelectuale i-a f acut pesemne s a caute viat a, fapta, tr airea, patosul si emot ia n afara propriilor domenii, n locurile unde o des av ar sit a inabilitate practic a i f acea s a cread a c a le-ar putea aa. De altfel, o explicat ie de acest fel ncearc a si Marta Petreu atunci c and vrea s a nt eleag a fascinat ia exercitat a de legiorani asupra lui Cioran: ... ata sarea entuziast a a lui Cioran de ideile r azboiului si revolut iei este un fenomen compensator. Bolnav, fragil, singur si politicos, Nietzsche l auda s an atatea, fort a, virilitatea, brutalitatea, absent a milei, voint a de putere . A sa cum losoa lui Nietzsche este una compensatoare, si pledoaria lui Cioran pentru violent a istoric a se na ste prin r asturnarea unei psihologii (individuale si sociale) a cumsec adeniei , care, pentru c a n-a dat roade, nu se mai suport a pe sine. (Petreu 1999: 186) Aproape inutil s a mai spun c a orice ipotez a de acest fel e cea a somnamblismului intelectual, a condit iei slabe, sau oricare alta chiar dac a explic a ceva, nu scuz a nimic. Chiar dac a, epistemic, am putut situa f acutele si spusele/scrisele membrilor acestei generat ii ntr-un context explicativ- nt eleg ator, exist a o transparent a stringent a

S S   29

etic a care nu-i absolv a. C aci, n astfel de situat ii, a nt elege nu mai nseamn a a ierta. Da, erau incon stient i si ludici, delirant i si profetici, nebuni si fanta sti; erau demiurgici si, n erbint eala scrisului lor, d adeau foc lumii dimineat a iar dup a-amiz a o f aceau la loc. Erau r asf a tat ii clipei, ai unei clipe ce p area c a nu se mai termin a vreodat a, si ai unui timp din care- si luau toate semnele c a au dreptate: iar dac a nu mai g aseau semne, si construiau singuri aceast a dreptate ei, cei care nc a nu erau aceia care, peste ani, vor iremediabil otr avit i de remu scare (e c-au spus-o, e c a nu). C aci n spatele tuturor acestor n azdr av anii si revolut ii de h artie, n tot timpul acesta st atea si i a stepta, ne-gr abit a, r abd atoare: vina. Cu toate acestea, generat ia criterionist a r am ane poate cea mai str alucit a generat ie intelectual a din toat a Rom ania modern a. Performant ele celor mai important i dintre membrii ei au provocat, pur si simplu, o mutat ie la nivelul datelor fundamentale ale culturii noastre reexive si au nsemnat probabil prima ncercare serioas a de transgresare a localismului si particularismului cultural rom anesc c atre o posibil a valoricare universal a a lor. Or, n toate cele de mai sus, ca si n cele ce urmeaz a, am avut n vedere, mereu, acest lucru. Vina ad anc a si culpa politic a f ar a echivoc n care se a a unii dintre cei mai str alucit i reprezentant i ai acestei generat ii sunt, ntr-o anumit a m asur a, r azbunate de nse si performant ele literare, academice si losoce extraordinare pe care ei le-au v adit mai t arziu. Sigur c a da: [e]ste foarte u sor s a spunem azi c a Cioran a gre sit. S i lui i-a fost limpede, dup a 1945, c a a gre sit. Atunci, n epoc a, ns a, el nu stia c a gre se ste, c a scrie lucruri de care, mai t arziu, o s a-i par a r au si o s a-i e ru sine. (Petreu 1999: 254) Acum, el si tot i ceilalt i au luat cu sine n morm ant vina, dar ne-au l asat nou a ncercarea ei de r ascump arare. [. . . ]

* S S   30 Constantin Noica (19091987)22 este un caz mai special. La el, n chip nc a si mai provoc ator, teribilismul ia tocmai forma sosticat a a unui conformism social ap asat si auto-ironic, a unei cumint enii suspecte si nit el parodice n felul acelei politet i care, prea insistent urm arite, traduce, de fapt, suprema impolitet e. Iat a o secvent a gr aitoare, povestit a de Mircea Eliade: ... aasem de la prieteni comuni experient ele universitare ale lui C. Noica. In primul an, urmase neregulat cursurile si citise, la nt amplare, ce-i c azuse n m an a; era pe atunci, cum m arturisea el, z ambind, mai t arziu, monden . Ii pl acea s a danseze si nu lipsea de la nici o petrecere. Dup a ncheierea anului, n var a, si d adu seama c a nu se alesese cu nimic. S-a hot ar at atunci s a- si organizeze viat a si studiile ntr-un chip inteligent. ... S-a hot ar at deci s a nvet e temeinic lozoa. S i-a ntocmit un program si s-a tinut de el p an a la doctorat. C and, toamna, s-au redeschis cursurile, Dinu Noica era acolo, n prima banc a (venise cu o jum atate de ceas mai devreme ca s a- si poat a alege locul cel mai bun), cu caietul de note pe genunchi. A urmat cu o neclintit a regularitate cursurile pe care le alesese. Se apucase s a nvet e grece ste si citea, n ecare zi, un anumit num ar de ore, un clasic al losoei. A sa a citit de patru ori Critica rat iunii pure. Nu mai citea ca s a se informeze, ci ca s a nt eleag a, s a nvet e cum losofau cei mari Platon, Aristot, Kant, Hegel. (Eliade 1997: 226) A sa st and lucrurile, viat a lui Noica se subt iaz a treptat, aproape p an a la
Principale lucr ari losoce: Mathesis sau bucuriile simple (1934), De caelo (1937), Schit a pentru istoria lui cum e cu putint a ceva nou (1940), Rostirea losoc a rom aneasc a (1970), Sentimentul rom anesc al int ei (1978), Spiritul rom anesc n cump atul vremii. S ase maladii ale spiritului contemporan (1978), Devenirea ntru int a (1981), Cuv ant mpreun a despre rostirea rom aneasc a (1987) s.m.a.
22

S S   31

aneantizare, dar numai si numai pentru a se transsubstant ia n livresc, ntr-o stranie viat a de h artie: Nu am biograe. Am numai c art i. Licent a la 23 de ani, apoi un an de matematici si doi ani de bibliotecar la facultate. ... Am refuzat orice mplinire n social, si am f acut-o f ar a ipocrizie, cu voluptate. La 25 de ani am refuzat asistent a lui P.P. Negulescu; m-am retras la Sinaia si am tradus opt romane polit iste la Editura Herz. Sigur c a era o form a de teribilism. Am tr ait de atunci 30 de ani n margine, o viat a pe care la nceput mi-am ales-o, apoi, dup a 48, am primit-o, impus a, ca pe o bucurie si tot ca pe o bucurie am simt it ultimii ani de nchiasoare. ... Orice mplinire, alta dec at n c art i profesoratul, un mariaj reu sit, c al atoria m-ar pierdut poate. C art ile sunt m arturia s an at a tii mele si orice altceva a s f acut, orice mpolinire a s avut m-ar f acut s a regret viat a n forma pe care deja am tr ait-o. ... Nu am avut profesori, nu m-a conscat nimeni, nu m-a preluat nimeni cu g andul lui, nici Nae Ionescu aici, care pendula ntre logic a si teologie, nici Brunschvicg n Frant a, cu care mi-a s putut face teza (Schit a pentru istoria...), nici Hartmann sau Heidegger. Con stiint a uneltelor o aveam singur si am crescut, n g andul meu, doar cu cei 1012 mari din istoria losoei. Am debutat n istoria losoei sub auspiciile lui Descartes. Leibniz si Kant (problematica lui Mathesis era venit a din contactul cu ei, cu primul n special) si am r amas mult a vreme cople sit de istoria losoei. In De caelo si Jurnal eram nc a foarte timid. Intre 1945 si 1950 s-a petrecut lucrul care m-a f acut s a ies deasupra istoriei losoei, s a aleg si s a m a simt liber. Poate ncepusem chiar nainte, cu cele Dou a introduceri si o trecere la idealism, dar decisiv am simt it schimbarea dup a ce l-am reluat pe Platon n original si am v azut c a-l pot citi altfel. De aici a ie sit interpretarea la Lysis. Dac a am avut o reu sit a, n losoe, singurul loc unde mplinirea e f ar a mutilare (dar si f ar a un cont inut anume), este pentru c a am avut

S S   32

norocul e secului n punctele unde reu sita mutileaz a. ... Toate aceste e securi s-au v arsat n losoe si au contribuit, s a spunem, la reu sit a. Am avut deci norocul unei singure vocat ii, singura n care obt ii mplinirea f ar a mutilare, senzat ia adev arului plin. (C. Noica apud Liiceanu 1997: 278) Retrospectiv, Noica se tot alint a contempl andu- si si monumentaliz andu- si calea urmat a, proclam and-o put in agasant si copil aros drept singura modalitate auto-paideic a cu adev arat valabil a. Astfel, peste ani, el le vorbea discipolilor s ai p altini seni despre ... tema marilor bulevarde n cultur a, felul pe care si l-a ales el [Noica] de a tr ai cultural, diger and esent ialul, spre deosebire de Cioran si Mircea Vulc anescu, care l-au complexat toat a tineret ea cu lecturile totale ale secunzilor. Eu citeam Chateaubriand, si Cioran mi vorbea ore ntregi despre literatura cumnatului acestuia ... despre L eon Bloy, din care eu nu citisem un r and. Incercam s a tin pasul cu ei, dar nu reu seam; ast azi ncep s a cred c a nu am gre sit aleg and bulevardele culturii. Cioran a sf ar sit n aforistic a, iar Mircea Vulc anescu, dac a ar tr ait, ar f acut pesemne oper a de enciclopedist, nu de speculat ie. (Ibidem : 48) At at deocamdat a despre Noica. C aci pentru ca adev arata poveste Noica s a poat a ncepe a se derula pentru ca adev arata sa insert ie n cultura losoc a rom aneasc a s a se poat a petrece propriu-zis mai trebuiau s a treac a ni ste ani. Iat a, considerat a retrospectiv, o r asp antie nespus de interesant a, unde se aau atunci, la nceputul anilor 40 ace sti trei tineri, cei mai furio si ai generat iei lor: Eliade si Cioran tocmai si sf ar seau fulminanta carier a rom aneasc a, pentru a se preg ati s a renasc a si s a se transgureze, ntr-o bun a zi, altundeva, unde vor sti s a capete iute o veritabil a relevant a universal a; n vreme ce Noica, care aproape c a nici nu si ncepuse nc a o astfel de carier a, f ar a s a stie, si preg atea asemeni unui (parodic!?) Zalmoxis acel gen de moarte tactic a, de retragere temporar a n ntuneric, pentru c a, ntr-o bun a zi,

s a se iveasc a din nou, str alucitor, spre a da prilejul unei noi religii, de un farmec local indicibil. Ins a, ntre timp, cum spuneam, mai trebuiau s a se petreac a multe, foarte multe lucruri sub partea noastr a de cer. [. . . ] ***

S   33

[. . . ] ... dac a lumea rom aneasc a ar cunoa ste mai bine mi scarea legionar a, dac a ar ci ti c art ile c apeteniilor, circul arile din trecut si mai ales acea extraordinar a C articica S efului de Cuib, ar nt elege mai mult din ce se nt ampl a. ... oric at de erbinte ar g andul conduc atorului de a vedea toat a Rom ania legionarizat a, aceasta nu se poate nt ampla de la o zi la alta. Iar pentru c a n auntrul Legiunii educat ia s-a f acut prin elite, lumea rom aneasc a urmeaz a si ea a transformat a prin inuent a elitelor legionare existente sau n curs de constituire n auntrul ei. S i m a g andesc la acea, f ar a de seam an n viat a noastr a public a, scoal a de elite, care trebuioe s a e si probabil va , Corpul Mot a Marin . Elitele care urmeaz a a se ridica n auntrul ei vor trebui s a e at at de pure, nc at C apitanul a ordonat ca num arul membrilor s a nu treac a de 10 000. S a tr aie sti dup a tipul de viat a si s a mori dup a tipul de moarte al lui Mot a. Cum ar putea mai mult de zece mii de oameni din ace stia? Dar stit i ceva? S a vis am c a lucrul e cu putint a. S a lucr am, ecare dintre noi, ca si cum lucrul ar cu putint a. S i s a ne nchipuim al zece mii unulea, ntr-o tar a unde Cel mai bun dintre noi a n ad ajduit s a numere doar zece mii. (Constantin Noica, 10 001 n Buna-Vestire, 20 septembrie 1940 apud T anase 1997: 901)

S S   34

[. . . ] [4 februarie 1941:] Ceea ce te ncremene ste mai ales n m acelul de la Bucure sti este ferocitatea absult bestial a cu care s-au petrecut lucrurile. Ea str abate p an a si prin termenii at at de seci ai comunicatului ocial, care anunt a deun azi c a n p adurea jilava au fost asasinate 93 de persoane (ultim eufemism pentru evreu: persoan a n noaptea de mart i, 21. Dar ceea ce se poveste ste este mult mai cutremur ator dec at ceea ce se comunic a ocial. Acum se d a ca absolut sigur c a evreii m acel arit i la abatorul din Str aule sti au fost at arnat i de beregat a cu c arligele abatorului, n locul vitelor t aiate. Pe ecare cadavru se lipise o h artie: carne cu ser . C at despre cei asasinat i n p adurea Jilava, ei au fost mai nt ai despuiat i (pentru c a hainele era p acat s a r am an a acolo) si pe urm a mpu scat i si aruncat i unul peste altul. (Sebastian 1996: 299) [. . . ] [25 septembrie 1936:] [Mircea Eliade:] Titulescu? Ar trebui executat. Pus n fat a unui pluton de mitraliere. Ciuruit de gloant e. Sp anzurat de limb a. (Sebastian 1996: 85) [. . . ] [2 martie 1937:] Lung a discut ie politic a cu Mircea, la el acas a. Imposibil de rezu mat. A fost liric, nebulos, plin de exclamat ii, interject ii, apostrofe ... Din toate astea nu aleg dec at declarat ia lui n sf ar sit leal a c a iube ste Garda, sper a n ea si a steapt a victoria ei. Ioan Vod a cel Cumplit, Mihai Viteazu, S tefan cel Mare, B alcescu, Eminescu, Hajdeu cu tot ii au fost la timpul lor gardi sti. Mircea i cita de-a valma... // ... Dup a opinia lui, student ii care l-au ciop art it cu cut itele pe Traian Bratu [Rectorul Universit a tii din Ia si], asear a la Ia si, nu sunt gardi sti, ci ori ... comuni sti, ori nat ional-t ar ani sti. Textual. In ce-l prive ste pe Gogu R adulescu (domnul Gogu, cum

S S   35

spune Mircea ironic), studentul liberal care a fost b atut cu fr anghii ude la sediul gardist foarte bine i s-a f acut. A sa li se cuvine tr ad atorilor. El Mircea Eliade nu s-ar mult umit numai cu at ata, ci i-ar scos si ochii. Tot i cei care nu sunt gardi sti, tot i cei care fac alt a politic a dec at cea gardist a sunt tr ad atori de neam si merit a acee si soart a ... e bine s a spun nc a o dat a c a n-am f acut dec at s a redau ntocmai cuvintele lui. (Sebastian 1996: 115) [. . . ] * [25 ianuarie 1941:] Cioran i spunea ieri lui Belu c a Legiunea se sterge la cur cu tara asta . Cam acela si lucru mi spunea Mircea [Eliade] n momentul represiunii C alinescu: Rom ania nu merit a o mi scare legionar a . Pe vremea aceea nimic nu-l satisf acea dec at disparit ia total aa t arii. (Ibidem : 294)

S S   36

Filosoe si Underground
Au c a la C ampulung vine lume mult a de tot, c a Dinu cite ste, expune, rezum a, ntreab a, r aspunde, comenteaz a. Dintre tot i elevii lui Nae Ionescu, el a mo stenit suetul socratic n gradul cel mai nalt, mai st aruitor. ... Intrunirile din casa cu turn ... discut iile de nalt nivel losoc, m aiestria descoaserii spirituale de c atre gazd a a celor prezent i exercit a o puternic a inuent a asupra mea. Cr aif aleanu [numele de mprumut al lui Alexandru Paleologu] este un om nc ant ator, de toate e informat, a citit toate c art ile din lume, l ador a ca si mine pe Alphonse Daudet, e aprig consumator de ceai se pricepe s a-l preg ateasc a dup a tipic , str aluce ste; seniorie de mare clas a. (Steinhardt 1991: 210) [. . . ] Atunci a fost adus Noica, cu ochelari la ochi. ... Era ntr-un hal de sl abiciune extraordinar a. Se vedea suferint a pe fat a lui. I si t ar aia cu greu picioarele si era dus de cot. Trebuie s a stit i c a Noica avea un singur rinichi. ... Mai t arziu am fost la nchisoare cu fetele din Arge s ... Imi spuneau c a toat a nchisoarea de la Pite sti recuno stea urletele lui Noica. Trebuia c a era ceva ngrozitor ca s a-l faci pe un om ca Noica s a ajung a s a urle. El avea foarte mult a st ap anire de sine si o demnitate extraordinar a. (Simina Mezincescu apud T anase 1997: 276) [. . . ] E o teribil a ironie c a, tocmai n condit iile n care numele lui Platon era asociat

S S   37

numaidec at cu react iunea si cu obscurantismul23 , ceva din visul platonic al losolorconduc atori de cetate prinsese o umbr a de realitate, o form a palpabil a: c aci nici losoa nu mai era acum simpla ndeletnicire a unor in si ascetici si tem atori de lume, care se r asf a tau m acin andu- si mintea cu idei insolubile si r at acindu-se ve snic printre aporii. S i losoa (cea ocial a), avea acum misiunea si sarcinile ei istorice; chiar dac a losoi nu conduceau efectiv cetatea, aveau un anume rol n sust inerea ideologic a si propagandistic a a celor ce o f aceau. Nici vorb a, n astfel de condit ii, de acei loso uscat i si marcat i iremediabil de melancolie cu care ne-au obi snuit cle seele burgheze; ace stia nu mai erau atunci dec at o vag a amintire a trecutului. Adev aratul losof, omul prezentului si co-autor al viitorului, avea m anecile suecate si originile s an atoase, nu si pierdea vremea niciodat a cu probleme insolubile, ci se arunca cu vitejie nainte, n miezul erbinte al faptelor: Institutul de losoe nu era un institut de losoe, ci un centru de ndoctrinare al Sect iei de agitat ie si propagand a al C.C. al P.C.R., condus de oamenii de acolo, care din punct de vedere losoc erau semianalfabet i si ei alc atuiau planuri ca la o ntreprindere: teme de propagand a leninist-stalinist a (nici
Chiar si la nceputul anilor 60, [b]ibliograa cursurilor si seminarelor era alc atuit a n principal din fragmente din operele lui Marx, Engels si Lenin, urc and uneori c atre susrsele acestora, materiali stii francezi, Feuerbach, uneori chiar Hegel. Lucr arile fundamentale ale lsosoei erau depozitate la un fond special , la care student ii nu aveau acces dec at cu un aviz special. In cei cinci ani c at dura facultatea, student ii nu aveau sub ochi nici m acar o singur a dat a un text din Platon. Un student surprins n c amin citind Kant a fost exmatriculat din facultate. Literatura losoc a secundar a se rezuma la traducerile existente din losoi sovietici, mai cu seam a din revista Vopros losoi. Referirile la losoa burghez a , n care intrau de-a valma cam tot i losoi de la Platon la Schelling si toat a losoa contemporan a occidental a, nu se puteau face dec at n mod critic si, bine nt eles, numai din surse indirecte. (Liiceanu 1997: 7)
23

S S   38

m acar marxist a), num ar de pagini, termene. Ins a si ideea de plan n losoe era pentru mine destul de ciudat a ... Ei voiam s a trat am teme ca Transformarea socialist a a agriculturii pe baza documentelor de partid etc. Eram mereu n conict cu modul n care directorul, Constantin Ionescu Gulian, dirija Institutul. Era un om de maxim a obedient a, stiind carte, av and o capacitate, e drept mediocr a, de losofare, dar care era extrem de fricos. (Wald 1998: 32) De fapt, C.I. Gulian este deja un om-legend a: nu e relatare despre ceea ce se nt ampla n anii 506070 n cultura losoc a rom aneasc a f ar a s a cont in a e si o vag a referire la d ansul. Cine era totu si acest om? A f acut nc a scoala bun a de losoe din anii 40. C ateva lecturi la surs a din losoi germani, c ateva articole de etic a n Re vista Fundat iilor Regale, scrise de un profesionist cuminte, care promitea. In anii 50, Leonte R autu, seful sect iei de ideologie a Comitetului Central, i ncredint eaz a funct ia de ghilotineur- sef n domeniul losoei. Gulian trebuia s a preia din losoa sovietic a limbajul critic-demascator si s a-l aplice la istoria culturii si a losoei rom ane sti si universale; lui i-a revenit sarcina de a introduce n lexicul rom anesc limba aceea de lemn a criticii losoce marxist-leniniste , menit a s a obnubileze mint ile a generat ii de student i, s a formeze generat ii de activi sti, s a str abat a ca un r ro su nv a t am antul politic de pretutindeni, scleroz and creierele si ucig and g andirea n fa s a. Sunt traduse urgent din limba rus a text, prefat a si note bro suri cu excerpte din losoi materiali sti : Lao-tz (?), Voltaire, DHolbach, La Metrrie, Locke, Feuerbach... Traducerile sunt semnate de C. Ionescu Gulian. La 35 de ani, n virtutea acestei prestat ii, devine membru al Academiei, seful catedrei de istoria losoei de la Facultatae de Filosoe din Bucure sti, directorul Institutului de Filosoe al Academiei. Se specializeaz a n critica losoei burgheze . Demasc a abaterile , alunec arile , deviat iile ideologice;

S S   39

denunt a primejdiile ; i scoate pentru ani buni din cultura rom an a pe Maiorescu si pe Blaga; i nereaz a pe losoi rom ani interbelici care s-au ad apat din apele murdare ale losoei idealiste germane, pe care n prima tineret e o iubise si o cultivase; critic a losoa imperialismului n putrefact ie . Devine spiritul-plat de serviciu care ucide tot ce este spirit. // Am lucrat o vreme, ncep and din 1965, la Institutul de Filosoe al Academiei sub directoratul s au. Sala de sedint e a Institutului era n bibliotec a. Mi-a r amas n minte o sedint a n care, dup a ce a b atut cu pumnul n masa acoperit a cu catifea ro sie, a strigat: Sunt oameni care au citit de trei ori c ate c art i sunt n aceast a bibliotec a. S a v a intre bine n cap: nu de a sa ceva avem noi nevoie, ci de oameni capabili s a apere linia partidului! (Liiceanu 1993: 634) Intr-adev ar, remarcabil personaj! Am s a ofer acum o mic a mostr a din scrisul losoc al lui C.I. Gulian, In m asura n care freudisdoar ca prilej fugitiv de evocare a atmosferei acelei lumi: mul a vrut si are pretent ia de a da o Weltanschauung, de a o concept ie despre om, este o doctrin a care se aliniaz a al aturi de celelalte concept ii individualiste, naturaliste, pesimiste, cinice si nihiliste. Toate criticile pe care si le atrage freudimul din partea marxismului sunt determinate de schematiz arile, nc alc arile, exager arile si denatur arile antropologice si losoce de care s-a f acut freudismul nsu si vinovat, ambit ion and s a fac a din observat ii psihiatrice si psihanaliz a o losoe, o concept ie despre om si viat a. (C.I. Gulian, Probmematica omului, Editura Politic a, Bucure sti, 1966, pp. 623) Se poate observa, relativ u sor, cum un astfel de stil de losofare tr adeaz a c ateva reu site cu totul ie site din comun ale losoei rom ane sti din acea perioad a. De exemplu, se simte cum un discurs de acest fel se face singur : cu mult i ani nainte de aparit ia unor computere c at de c at performante (dar, f ar a ndoial a, nici acestea n-ar putea s a scrie singure losoe), se ajunsese atunci, la noi, la performant a uluitoare c a textul se

S S   40

g andea si se construia singur. Era de ajuns o simpl a comand a, pentru ca apoi o fraz a ntreag a s a se nasc a spontan, de la sine; sugerai vag, bun aoar a, existent a unor concept ii opuse marxismului, si puteai foarte bine s a ie si afar a, s a fumezi o tigar a sau s a faci o plimbare, c aci ntre timp automat si n absent a autorului textul ad auga, ca de la sine, aceast a n siruire fulger atoare: concept ii individualiste, naturaliste, pesimiste, cinice si nihiliste; dac a ar fost s a te mai g ande sti si la p acatele de moarte de care se nvredniciser a aceste concept ii, nu era nici o problem a de inventariere si prezentare a lor: instantaneu, din albul foii de h artie, ie sea: schematiz arile, nc alc arile, exager arile si denatur arile. Or, a sa ceva era ntr-adev ar o mare reu sit a. In general, unul dintre avantaje substant iale ale limbii de lemn este c a u sureaz a munca intelectual a, o scap a de toate acele corvezi umilitoare, de toate blocajele si indeciziile care-i am ar asc n general pe intelectuali; ea lucreaz a curat, aseptic, nu las a niciodat a urme dizgrat ioase n g andirea subiectului. Aceast a limb a, pur si simplu, se vorbea singur a (die Sprache spricht ), ntocmai cum japonezii f acuser a ca o camer a s a se curet e singur a: De obi cei, limbajul nsot e ste g andirea pe cale de a se constitui; c aut and cuvintele, g andirea se dene ste si se precizeaz a, iar stilul poart a inert ial urma unei reect ii; el rezult a dintr-un compromis ntre dinamismul g andirii si stabilizarea fort at a a cuvintelor. Or, n cazul unui limbaj ideologic, nu mai r am ane nimic de g andit; sistemul este pus la punct o dat a pentru totdeauna. Limba nu mai are nimic si pe nimeni de nsot it, ea nu poate s a mearg a dec at solitar a pe poteci cunoscute pe de rost n cele mai mici am anunte. Ea nu ajut a la na sterea unei idei, ea nu formuleaz a; funct ia sa este de a ret ine ecoul cuv antului original si denitiv al P arint ilor fondatori. Ea merge etern pe propriile urme, form andu-se grat ie unor automatisme vericate, plec and de la un referent ndep artat si revolut. (Thom, 1993: 778)

S S   41

[. . . ] Perioada init ial a de restrict ii a f acut loc unei mici relax ari, care a durat ntre 1953 si 1958. In ace sti ani, tot mai mult i intelectuali au intrat at at n partid, c at si n administrat ia culturii; multe din aceste persoane erau liberali care mai t arziu aveau s a se dovedeasc a greu de dislocat. In acela si timp a re nceput republicarea selectiv aa anumitor autori interbelici. (Verdery 1994: 91)24 Nici nu s-ar putut nu e verosimil psihologic ca tot timpul s a existe o stare de r azboi deschis ntre p atura conduc atoare si restul societ ii. Nici cel mai atroce regim totalitar n-ar putea rezista n astfel de condit ii. Dac a nu con stient, atunci m acar instinctiv, cei din v arful establishment -ului politic au realizat c a o stare permanent a de r azboi social ar fost contra-productiv a si ar avut efecte foarte proaste n primul r and asupra lor n si si: ca atare, printr-o savant a si complicat a stiint a a doz arii, ei alternau perioadele de acalmie cu cele de represiune, campaniile de demasc ari si de procese politice cu deschideri si liberaliz ari mai mult sau mai put in profunde. Pe de alt a parte, chiar si n condit iile politice cele mai ap as atoare, societatea non-politic a (c aci ar impropriu s a folosesc n acest caz expresia societate civil a) nu este niciodat a complet inert a, ci tinde mereu s a se auto-(re-)organizeze, s a- si apere si eventual s a- si extind a zona de inuent a si control, s a se implice ntr-un r azboi mut, de uzur a, cu puterea pentru a- si (re-)c a stiga c at mai multe libert a ti cu putint a. Iar asta, cu at at mai mult cu c at, n Rom ania anilor 50, mai exista nc a o p atur a socio-intelectual a interbelic a care p astra vii amintirile unei altfel
Totu si, n general, n epoca aceasta a continuat s a existe o form a de viat a social a n cadrele care erau posibile atunci. In 1953, a avut loc, la Bucure sti, Festivalul Internat ional al Tineretului care a adus un anume dezghet la noi. A disp arut inhibit ia aceea fat a de poliglot ie. (Paleologu & T anase 1996: 137)
24

S S   42

de viet i si care, cu toate represiunile, arest arile si decim arile la care fusese supus a, nu putea n mod natural s a admit a c a i se ia chiar totul. P atura aceasta destul de subt ire clasa politic a, burghezie economic a, prelungiri aristocratice, intelectualitate si expert i profesionali cu mult a infuzie de minorit a ti etnice: grece sti, evreie sti, armene sti, germane si destule altele avea, desigur, defecte morale, vinov a tii sociale si politice, frivolit a ti si iresponsabilit a ti cu duiumul. Avea totu si, cum a observat Saul Bellow cu ochiul impart ial si rece al prozatorului de mare nivel, o demnitate subnutrit a care proclama prin toate brele ei c a modul de viat a european st a, chiar si cu cele mai ru sinoase defecte ale sale, incomparabil mai sus dec at cel comunist. (Nemoianu 1994: 165) Ei bine, tocmai n aceast a zon a socio-cultural a ncepe treptat s a prind a viat a un anume fel de underground intelectual. Fire ste, nu va unul ofensiv si combatant, cum se vor dovedi a cele din Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia. Va unul doar cu menirea modest a de a conserva si proteja pe c at cu putint a ceva din integritatea existent ial a a propriilor membrii: unul extrem de rav si de vulnerabil (arestarea doar c atorva dintre ace stia, cum s-a nt amplat n 5455 sau n 5859, va de ajuns ca s a-l spulbere denitiv), ns a at ata timp c at el a existat, a nsemnat realmente ceva. Era un straniu univers paralel n care se refugiau tot i cei ce nu puteau publica, tine conferint e sau profesa n condit iile culturii ociale: Tr aiam ntr-un bizar regim utopic. F aceam abstract ie de actualitate, de realitatea prezent a, n sensul c a acceptasem ni ste condit ii pe care dictatura le impusese. Nu puteam s a public am, eram clandestini, dar nu puteam renunt a la o activitate a mint ii, la cultur a, la munca propriu-zis cultural a. De la p astrarea unui spirit care s a e independent, complet necondit ionat de starea prezent a. Cred c a am reu sit n bun a m asur a. Ne g andeam c a ceva se va nt ampla, nu prea vedeam ce. Societatea a stepta venirea americanilor si schimbarea situat iei, dar noi

S S   43

credeam c a se va schimba ceva, ni ste evolut ii ale regimului. Vedeam un viitor n care s a merg la Heidelberg s a-mi fac acolo doctoratul n losoe. Imens a naivitatea si cras a copil arie. Dar Noica o lua de bun a. (Paleologu & T anase 1996: 156) Ba chiar, oric at de ciudat a ar putea s a par a, exista o anume solaritate n acest underground, o bucurie a viet ii si un hedonism inteligent care contrasteaz a total cu cli seele curente despre anii 50. Fericirea personal a se putea desprinde, cu relativ a u surint a, de nefericirea istoric a si, pe durate mai mici sau mai mari, se putea ajunge la forme de co-existent a pa snic a cu regimul. In condit iile unei dictaturi mai ales anti-spirituale, oamenii ace stia re nviaser a n chip miraculos ( si salvator pentru ei) acea nv a t atur a str aveche potrivit c areia cele mai importante lucruri la care un om poate avea acces vreodat a n viat a sunt, de fapt, st ari de spirit, si nicidecum st ari ale lumii : Ap aruse forma asta, forma Rivarol, form a n care, neput and s a publici, puteai s a faci gur a de om de spirit si de om de conversat ie, om de societate n aceste saloane. Plus c a verile la mare erau la fel de frumoase, poate mai frumoase. Mergeam la Schitu sau la Costine sti, era pl acerea mare de a-t i permite ni ste licent e vestimentare des av ar site care d adeau un sentiment imens de libertate. (Ibidem : 175); [D]espre acest sentiment e vorba, cel al unei bucurii mari, depline, de a tr ai, o bucurie somatic a. Gustam ecare zi n care, de pild a, la C ampulung ncepea cu spartul lemnelor, apoi cu c aratul g alet ilor de ap a dou azeci si opt, le stiu si acum cu tot felul de munci grele care mi-au dezvoltat musculatura, mi-au armonizat trupul de care m a bucuram integral. Aici poate o contradict ie, dar n fond nu este, pentru c a eram t an ar si ncepusem deja s a m a acomodez cu un stil de viat a pe muchie de cut it. M a simt eam un triumf ator n absolutul existent ei, de si nu prea aveam motive. Imi p astram calmul si m a dominam. (Ibidem : 612) [. . . ]

S S   44

Ei bine, tocmai n acest spat iu underground re-apare, n povestea noastr a, gura lui Constantin Noica. Ca fost mo sier, el primise domiciliu fort at si locuia de ceva vreme la C ampulung. Cum era si de a steptat de la cel care, n student ie, citise de patru ori Critica rat iunii pure, luase aceast a expropriere ca pe o adev arat a binefacere: ... n camionul care i transporta [imediat dup a expropriere] ...Dinu [Noica] era cu o carte de losoe n m an a. Dinu a fost fericit c a a sc apat de mo sie. Pentru el, tot ce nu era carte nu reprezenta nici un interes. S i mo sia i c azuse a sa pe cap, dup a moartea lui t aic a-su. ... Trebuia, oarecum, s a se ocupe de mo sie. Pentru el a fost o u surare conscarea mo siei. Era fericit, cu cartea n remorca aia de camion. (T anase 1997: 223) Odat a nstalat acolo, Noica ncepe s a tr aiasc a poate cea mai intens a si mai plin a perioad a a viet ii lui; n orice caz, e perioada c and g andirea, scrisul si puterea personalit a tii sale s-au aat la apogeu. Tocmai fusese lipsit de orice proprietate, pierduse totul n ordinea material a a lucrurilor, prin urmare era acum cum nu se poate mai apt pentru losoe: omul e ceea ce r am ane din el dup a ce lumea din jur l desint eaz a. (C. Noica apud Liiceanu 1997: 142) In acest spat iu underground, care nu cuno stea distinct iile si cenzurile ce operau la suprafat a ocial a a acelei lumi, Noica se mi sc a liber, f ar a absolut nici o grij a (de vreme ce primejdia era oricum at at de mare) ntre C ampulung si Bucure sti, ia parte la diverse cercuri mondene, provoac a si stimuleaz a ample si sosticate discut ii, spune paradoxuri, ap ar a sosme, b arfe ste, nelini ste ste pe unii, fascineaz a pe alt ii, irteaz a, cite ste fragmente din lucr arile la care tocmai scrie, si uime ste si vr aje ste mereu auditoriul, face prozelit i, d a sfaturi, scrie un text extraordinar ca r aspuns la un articol-scrisoare publicat n Frant a de Emil Cioran, trimite ilegal manuscrise losoce n str ain atate, se ntoarce la C ampulung unde vrea s a mo seasc a losoful din Alexandru Paleologu, d a meditat ii la s aritura n lungime si prime ste lapte n schimb, cump ar a

S S   45

gaz cu noaptea-n cap, se risipe ste ntr-o corespondent a particular a mai bogat a si mai indiscret a dec at s-ar cuvenit, e aiurit, mb atat, comple sit de bun atatea timpului pe care-l tr aie ste, n sf ar sit, primejdia l pa ste la ecare pas, iar el se poart a ca si cum ar tr ai n cea mai liber a dintre lumi. In toat a vremea aceasta, underground -ul rom anesc care are o geograe cu totul specic a c aci, ntr- nsul, C ampulungul si Bucure stiul se contopesc si devin unul si acela si spat iu privilegiat ncepe treptat s a-l resimt a si s a-l adevereasc a pe Noica. Faima l precede pretutindeni, iar curiozitatea si interesul celorlalt i parc a i-o sporesc nc a si mai mult: Mihai R adulescu mi vorbe ste despre hegelianismul recent (sau mai vechi?) al lui Noica. Acesta ar pretinde o mp acare cu istoria, o nt elegere a rat ionalit a tii funciare a oric arei absurdit a ti a istoriei pe care o tr aim. A s dori s a-l nt alnesc pe losoful care locuie ste pe la C ampulung, dar vine din c and n c and la Bucure sti, si s a discut cu el asupra acestei mp ac ari cu destinul istoric pe care s-ar p area c a o preconizeaz a. O asemenea mp acare nu ar nsemna dec at o ie sire din istorie, o scufundare n somn a sclavului. Acceptarea rat ionalit a tii ultime a istoriei e urmat a de corolarul ei pragmatic: mp acarea cu condit ia sclavului n raportul s au dialectic cu st ap anul . (Balot a, 1998: I, 230) Int alnirea nu nt arzie prea mult s a aib a loc. Constantin Pillat, unul din martorii ei, va spune la procesul n care urma s a e inculpat al aturi de Noica: C and ne-a invitat la el acas a, MIHAI NICOLAE, RADULESCU a precizat c a va un cenaclu literar , unde BALOTA prieten comun, arestat nc a n acel an [19545] pentru activitate contrarevolut ionar a, va citi o lucrare intitulat a, din c ate ret in THOMAS MANN la judecata de apoi prin care era judecat THOMAS MANN, scriitor democrat si antifascist, care decedase cu o lun a n urm a ... (Apud T anase 1997: 57) In sf ar sit, iat a-l pe Noica n mijlocul acestor oameni care ncercau atunci s a- si fac a viat a mai suportabil a prin anestezicul

S S   46

care le devenise mondenitatea literar a; iat a n antologica relatare a lui Nicolae Balot a ce impresie f acea Noica asupra celor din jur, cum ar ata el, si cum si livra el, public, personalitatea: Cred c a pentru am andoi, interesul serii a constat, nainte de toate, n revelat ia ce am constituit-o unul pentru cel alalt. // La nceput mi s-a p arut cam cet os. O prim a impresie, care se risipe ste apoi, dar o anume ceat a d ainuie, cred, n jurul lui, chiar dup a ce l cuno sti mai bine. Dup a cum unii au n jur o aur a luminoas a, omul acesta emana o anume ceat a. Fin a, pulverulent a, cenu sie. Cenu sie e, de altfel, culoarea sa dominant a; are o paloare ce mi-o aminte ste pe cea a lui Dumitru Popovici. O boal a ocult a? Ficatul, s angele? Nu, cred c a e mai degrab a cucuveaua nocturn aa losoei, cea care scrie gri pe gri. Ochii str apung ceat a. Ii nt alneam at intit i asupra mea de ecare dat a, c and mi ridicam privirea de pe paginile pe care le citeam. Mai e ceva ce str abate ceat a sa: sur asul. E adev arat c a nu e un semn al voio siei, ci mai degrab a al amabilit a tii. Nu stiu dac a vedeam bine, va terbui s a-l mai nt alnesc si s a-l cunosc mai de aproape, dar mi p area uneori c a am n fat a mea un chinuit. Inainte de a ncepe s a citesc, n vorb aria general a de la nceput, mi s-a p arut c a se exprim a greu. Cred, mai simplu, c a simplitatea, banalul l st anjenesc. C and i-am spus c a una dintre primele c art i losoce pe care le-am citit ca mic licean a fost Mathesis sau Bucuriile simple, a z ambit f ar a s a scoat a o vorb a. De fapt, nu era nimic de spus. In schimb, nu se mai exprima nicidecum greu, chiar dac a se vedea c a e o anume c autare n vorbirea sa, atunci c and dup a lectura mea si exclamat iile ritisitoare ale c atorva a luat cuv antul. // Iat a unul care nu vorbe ste doar pentru a vorbi, precum cei mai mult i de prin p art ile acestea. Este primul om cu o g andire losoc a vie, stringent a, aproape continu a, nt alnit de mine de c and sunt n Capital a. (Balot a: II, 302303) Portretul pe care i-l face Nicolae Balot a lui Noica este ntregit de amintirile unu-

S S   47

ia dintre cei mai apropiat i prieteni ai s ai din perioada c ampulungean a. Alexandru Paleologu a fost poate prima tint a a socratismului nicasian, iar acest lucru face ca, n spatele ntregii relat ari, s a se poat a b anui n permanent a memoria unei discrete situat ii didactice. O relat ie de ap asat a si aprig a du sm anie-prietenie era cea care d adea substant a si sens ntregului scenariu: este ve snica poveste a dasc alului care, dac a e un dasc al bun, trebuie s a ucid a omul cel vechi si ne- nv a tat din elevul pe care-l are n fat a, pentru a face cu putint a ca un alt om, unul matur si stiutor, s a se nasc a ntr nsul; ve snica poveste a celui care, presimt ind acest lucru, nu vrea s a se dea pe m ana dasc alului si i devine, f ar a s a stie, un inamic secret, c aci prea s-a obi snuit cu omul cel vechi si-l cunoa ste at at de bine, si i e mare team a de necunoscut si de tot ceea ce i-ar mai putea rezerva nt alnirea cu omul cel nou dintr- nsul. Ce m-a frapat, ce m-a fascinat si m-a cople sit atunci a fost puterea lui de convingere extraordinar a. Vorbirea lui nu mai avea tonul acela recules. La nceput mi era dezagreabil, atunci c and ne-am cunoscut la Sianaia prin anii 30, sau mai t arziu, c and ne-am nt alnit la Alice Voinescu. M a enerva la el c a vorbea pe un ton recules si sc azut, a sa-zis spiritualizat . ... Ei bine, acum avea o voce si un ton ferm. Tonul vorbirii nu se comand a, dar venea probabil din obi snuint a de a frecventa oamenii cu prejudecata spiritului . // Acum avea un anumit accent cordial, viril, percutant, care se mai suspenda n ezit ari. O mic a tuse simulat a care avea la el o important a funct ie retoric a. Aceast a energie, aceast a virilitate extrem a a puterii persuasive prima la el. ... Oamenii plecau f ar a replic a de la nt alnirile cu el. Eventuala replic a ce s-ar putut opune atunci venea abia mai t arziu. Eu cred c a sursa acestei autorit a ti era totala lui inaderent a la real, lipsa aproape total a de simt al realului. Faptul de a tr ai numai ntre ni ste concepte elaborate permite o simetrie perfect a a termenilor si ni ste compensat ii, ni ste angajamente care

S S   48

r aspund unele altora ntre ele ... Pe de alt a parte, Dinu Noica nu era cu des av ar sire impermeabil la sugestiile realit a tii si, de multe ori, remarca, dar a sa prin nu stiu ce pauz a a int ei lui, lucruri pe care nu le divulga imediat. Te pomeneai c a dup a nu stiu c at a vreme t i servea o chestie extraordinar a, c and ti-era lumea mai drag a, un detaliu care avea un haz imens, tocmai din cauz a c a era nea steptat si datorit a formul arii lui put in sugubet e, chiar dr acoase. Eu chiar l b anuiesc c a era mai put in absent de la anecdotic si particular dec at voia s a par a si c a el f acea, poate, si un efort ca s a elimine aceste aluviuni de concret. Avea clar o prejudecat a mpotriva lor, prejudecata foarte r asp andit a mpotriva anecdoticului, detaliului, pluralit a tii si avea obsesia reduct iei la unitate. E o veche boal a losoc a si o boal a at at de grav a, dare care se bucur a de at ata prestigiu si at ata autoritate nc at nu e perceput a ca boal a, ci dimpotriv a ca s an atate. (Paleologu & T anase 1996: 1456); De si n-am ajuns s a stiu grece ste, puteam citi destul de curent pe Platon, care nu e prea greu si s a facem ni ste comentarii. Unul din aceste comentarii referitor la Parmenide, al lui Platon, l-a iluzionat pe Noica asupra sanselor mele n losoe. Totul s-a consumat n acele comentarii orale care au avut loc atunci, care lui i-au dat ideea c a am o mare v an a losoc a ...Vedea n mine un ins apt pentru scoala lui, dar nu putea s a e asta: nici actualii lui discipoli [1988] nu sunt. C and se vor arma pe propriile picioare, ecare vor ce sunt ei. Cursurile sale au c ap atat un caracter foarte personal, foarte perseverent si afectiv. Ajunsesem s a-mi nsu sesc modul lui de a scrie si de a vorbi. El are o limb a a lui, care nu este limba obi snuit a, este limba noician a. ... Scriam ` a la Noica, deci eram un papagal. Dup a un timp mi-am dat seama si am revenit la ala mele ... Era foarte incitant si ajunsesem s a nu mai pot s a las s a treac a dou a zile f ar a s a ne vedem. (Ibidem : 1545) Ei bine, parc a uit and complet de sine, a sa cum se aa prins atunci n tot acel vertij

S S   49

copil aros al magisteriatului, Noica ncepuse deja s a- si preg ateasc a, pas cu pas, drumul c atre temnit a. La proces, dou a dintre principalele acuzat ii care urmau s a i se aduc a aveau n vedere o scriere despre Hegel (viitoarea Povestiri despre om. Dup a o carte a lui Hegel, 1980), pe care a trimis-o n str ain atate spre a publicat a, si un eseu pe care l-a scris si l-a trimis lui Cioran drept r aspuns la un articol-scrisoare (Lettre ` a un ami lointain ), publicat de acesta, n 1957, n La Nouvelle Revue Fran caise (Cioran 1997: 524) Cartea despre Hegel s-a n ascut ca un fel de r azbunare secret a a nv a t acelului pe nv a t ator: prilejul ei a fost tocmai o serie de lect ii asupra losoei hegeliene pe care Noica i le tinea atunci lui Alexandru Paleologu: Mi-aduc aminte c a [Noica] mi-a f acut un cadou de ziua mea, n 52. Pe un panou de carton mi-a desenat toate triadele hegeliene din S tiint a logicii. Tot sistemul logic hegelian era pe cartonul ala. ... Notele de lectur a la Fenomenologia spiritului au dat na stere la ni ste comentarii, la ni ste suete nocturne interminabile, care erau 1001 nopt i ale losoei , din care a ap arut ideea unei c art i destinate nelosolor si cucoanelor, din care s a rezulte c a losoa hegelian a este obligatorie pentru viat a. Nu este permis s a tr aie sti f ar a s a te nt elegi pe tine, f ar a s a te desf a sori pe tine ntr-un sistem hegelian. A sa cum Charles Lamb scria Povestiri din Shakespeare, el dorea s a scrie Povestiri din Hegel. Ce s a scrie? Mierea istoriei, toat a voluptatea nt ampl arilor nc arcate de revelat ia spiritului. Asta a fost ideea care m-a nc antat.HegelH (Paleologu & T anase 1996: 149) Pentru c a nu degeaba ( si c atu si de put in n chip de glum a) Noica si luase ca maxim a de c ap at ai o astfel de vorb a: nu se stie cine d a si cine prime ste, s-a nt amplat c a, ntr-o bun a zi, a trebuit s a i se si conformeze si s a primeasc a tocmai el! aceast a lect ie de la propriul nv a t acel. Prin urmare, ca un elev s arguincios, s-a pus imediat pe treab a si, dup a o vreme oarecare, a venit n fat a elevului-profesor cu o bun a parte a temei gata f acut a. Surpriz a ns a!

S S   50

Acesta s-a ar atat a cu totul dezam agit de prestat ie: profesorul-elev nu reu sise s a se ridice aproape deloc la n alt imea a stept arilor pe care el nsu si le st arnise init ial: Dup a o vreme, a venit la Bucure sti cu primele capitole scrise. ... Spre stupoarea noastr a, nu erau ce trebuiau s a e. Nu aveau acea nc arc atur a anecdotic a plin a de sevele viet ii, o S eherezad a a dialecticii . Era un fel de prosopopee n care aparee un fel de vacuum, ca omul lui Gopo n de sert. Am zis Nu se poate! Unde sunt toate sevele? Ce-i asta? Spiritul apare ntr-un fel de cavern a. Chestia asta l-a descump anit foarte tare. Era nc antat de ce f acuse si a plecat nemult umit. Dup a aia mi-a dat dreptate si a nceput s a scrie a doua variant a, care s-a publicat, de altfel, n care primele trei sferturi erau ceea ce trebuiau s a e, ultima parte c az and sub dominat ia conceptual a a lui Hegel. Am fost acuzat de instigare la scriere de carte du sm anoas a, de demobilizare ideologic a a regimului, c a am respins prima variant a ca ind prea abstract a, de un nivel prea nalt si de mic a sensibilitate. Deci, text demobilizator, iar n varianta a doua am reu sit s a demobiliz am clasa muncitoare. (Paleologu & T anase 1996: 150) Este, apoi, acea scrisoare teribil a c atre Emil Cioran. Nu stiu de ce acest text n-a fost considerat nc a unul dintre textele noiciene fundamentale. Evident, nu ca miz a teoretic a, nu ca anvergur a a problematiz arii sau ca pies a de rezistent a n ediciul s au speculativ, ci pur si simplu ca o expresie, condensat a si exemplar a, a celei mari bune, mai viguroase si mai senine perioade din toat a viat a sa. Acest text ar putea s a par a (unii chiar a sa l-au si considerat) o form a de mp acare cu regimul sau chiar de apologie a acestuia. Personal, cred c a aceasta este o interpretare oarecum simplist a si epidermic a a textului. E adev arat, Noica va sf ar si ntr-o bun a zi prin a nfr ant si umilit de regim, dar asta se va petrece ceva mai t arziu. Acum, n anii c and i r aspunde lui Cioran, el se a a n chiar momentul maximei splendori a puterilor sale vitale si expresive, personale

S S   51

si charismatice, n plin a str alucire a facult a tilor sale constructive si de penetrat ie a g andirii asupra lucrurile si oamenilor. Acest lucru r azbate din totul: din sigurant a superioar a, aristocratic a cu care cuvintele sunt f acute s a- si ocupe locul n fraz a, din t aria si vigoarea stilistic a a textului, r azbate din atmosfera l auntric a si din toate articulat iile sale intime, din net ea neverosimil a si non-conformismul observat iilor, r azbate mai ales din curajul scriiturii si din nfruntarea deschis a si amuzat-ironic a cu puterea care este la rigoare acest text. Ceea ce unora ar putea s a le par a, n r andurile de mai jos, o mp acare cu regimul ori o cedare cuminte n fat a lui, cred c a este mai cur and epifania unei melancolii ad anci si pline de vigoare (nu, nu e nici o contradict ie aici) sub semnul c areia Noica ajunsese s a vad a atunci lucrurile istorice: nu era vorba ( nc a) de acea desconsiderare a istoriei factice ca simpl a meteorologie si nici de vreun alt fel de complicitate cu veacul, ci doar de o form a mai profund a de nt elegere (iertare) a lui, era un fel pe deplin matur si dezinhibat de a- si r ade de sine si de toat a acea mare fars a care devenise pentru el lumea politic a exterioar a: indiferent de sistem politic si de cine o administra. Or, ceea ce este cel mai important e c a aceast a atitudine se n a stea atunci, la Noica, nu din sl abiciune, ci dintr-un exces de putere. Nu avem de-a face cu o form a de nfr angere, ci cu una de dominare. El este ng aduitor si ironic cu istoria din jur nu ntr-un mod chinuit si disimulator-vinovat, cum va cazul de multe ori mai t arziu, ci ntr-un fel substant ial, st ap an pe sine si c at se poate de franc: Int elegi tot ce e fecund si pozitiv n cutremurul acesta al celui prea devreme lovit? Tu, care ai ndr agit toate felurile de moarte, de la moartea frust a a sinuciga sului p an a la moartea subtil a a culturilor, nu simt i tot ce pierzi, desprinz andu-te de o limb a n care pulseaz a nem ang aierea ultim a, spre a-t i turna nelini stea n tiparele unei limbi splendid mp acate, sortit a s a supraviet uiasc a n clase , clasic a? Cum pot i vinde

S S   52

privilegiul acesta, al agoniei, n schimbul solemnit a tii expresiei? Cum pot i renunt a la stilul mort ii pentru stil pur si simplu? (C. Noica n Cioran 1997: 1267) C aci lucidit a tii de cap at de drum a Apusului, una din care-t i place s a te mp ar t a se sti si tu, i opunem sensurile pe care vecin atatea noastr a cu moartea n istorie ni le treze ste. Iat a c a trebuie s a te ap ar am pe tine mpotriva ta. Iar ceea ce ne pare ntr-adev ar izbitor, n cazul acesta al t au si al nostru, este c a ne situ am la fel fat a de Frant a si fat a de Occident ca fat a de tine: c a trebuie s a-i ap ar am contra lor n si si. (Ibidem : 128) [. . . ] ... te invidiem? Am putut-o face n c ateva r anduri, dar pe considerente cu totul secundare securitate personal a, c art i, idei, libert a ti, Paris. De vreo doi ani, de c and sa ridicat put in v alul dintre noi, n-o mai facem. Am nceput s a nt elegem ac e mai mult a platitudine n destinele voastre: p an a si exilul vostru banal, care risc a s a v a duc a la nostalgie , patriotism si sentiment, ce put in lucru este el fat a de exilul nostru subtil, exil printre ai t ai, la tine acas a uneori, n lume ta, si totu si dintr-o dat a vidat de ea. C ateodat a, c and ran am si noi, lucrul ni se pare chiar interesant, si atunci scriem jurnale sau opere geniale pentru sertare. Tout compte fait, e mai bine aici. (Ibidem : 139) In sf ar sit, urmeaz a o anchet a umilitoare, cum probabil c a omul aproape exclusiv livresc care era Noica nu- si putuse nchipui vreodat a c a ar cu putint a, un proces penibil, urmeaz a c a tiva ani buni de nchisoare si, ca o ncoronare nal a, nfr angerea, ngenunchierea lui categoric a de c atre regim. De si acel Noica al anilor 7080 a nsemnat at at de mult pentru toat a viat a noastr a cultural a, el a fost incomparabil mai put in dec at Noica cel de dinaintea arest arii si anilor de nchisoare. In multe din aspectele

S S   53

lor, lucrurile scrise sau spuse de Noica dup a eliberarea din nchisoare sunt expresia unei g andiri umilite. S i acea facil a, at at de mult prelungit a, g adilare a sentimentului nat ional, si sosmele sale despre impuritatea eticului, si toate acele neverosimile ocheade grijulii c atre ocialii regimului sunt ipostazieri ale unei mari frici care l-a cople sit pesemne n anii de anchet a si recluziune, si forme discrete de recunoa stere a unei astfel de nfr angeri. Noica iese din nchisoare pur si simplu r azbit de regim: r azbit din punct de vedere vital, biologic, intelectual si existent ial. Intr-o lupt a de genul care25 pe-care, Noica este cel care pierde . S a mai spun c a, de si era vorba de o lupt a teribil a si supra-omeneasc a, o astfel de nfr angere nu tine totu si de fatalitate, de vreme ce, n exact acelea si condit ii, un Havel sau un Michnick vor cei care vor nvinge regimul. Trebuie s a recuno sti ns a c a metodele prin care este nvins Noica sunt de un ranament si de o sosticare ie site din comun: bun aoar a, unui om care tr aise p an a atunci aproape numai pentru a citi, si pentru care cartea reprezenta tot ce poate mai de pret pe lume, ei bine, unui asemenea ins, dup a ani de zile c and n-a putut s a vad a un singur r and tip arit, i se d a brusc spre lectur a Capitalul lui Marx. Cine ar rezistat?26
F ar a ndoial a, se depuseser a eforturi sust inute pentru obt inerea unei asemenea victorii si era extrem de greu s a ie si dintr-o astfel de lupt a altfel dec at nfr ant.. Practic, regimul ajunsese s a se specializase n acest gen de lupt a cu tot i cei ce ajungeau n nchisorile sale: ... mai tot i ceilalt i colegi de detent iune erau supu si unei reeduc ari. In aparent a reeducarea era blajin a, n fond era grav a pentru con stiint a oamenilor. Li se d adeau unele c art i pe linia realiz arilor regimului, li se proiectau lme de propagand a, ba chiar, spre sf ar sit, unii erau sco si cu autocarele c ate o dimineat a ntreag a, si du si s a vad a unit a tile industriale, noile cartiere din ora se sau gospod ariile de stat de la tar a. Ceea ce era grav ... era c a unii dintre det inut i, convertit i mai repede, deveneau ei n si si propagandi sti ... (Noica 1990: 115) 26 Nu e doar cazul lui Noica. Chiar dac a are loc n condit ii oarecum voluntare si nu va avea acelea si efecte, evenimentul se produce si n cazul lui Alexandru Paleologu: [A]m cerut administrat iei
25

S S   54

Noica se aprinde imediat la contactul cu textul (dar e destul de probabil c a, n astfel de condit ii, s-ar entuziasmat la fel de mult si citind o carte de bucate, dac a ar fost prima care s a-i cad a n m an a), si ncepe s a g aseasc a n Marx tot felul de lucruri teribile: Obiectiv vorbind si f ar a a s aruta m ana care m-a lovit ce lucruri tulbur atoare sunt uneori de g asit n opera lui Marx! Imi pare chiar r au, acum, c a doctrina aceasta va disp area de la sine, n era automatiz arilor, odat a cu disparit ia muncitorilor din uzine si a minerilor. C aci doar pentru ace stia a fost ea valabil a o clip a (adic a timp de vreun veac); pentru rest, anume pentru t aran, funct ionar, liber profesionist, intelectual si negustor, ea n-a reprezentat n fond ceva dec at pe linia resentimentului , cum spunea Max Scheler, adic a pe linia irepresibilei insatisfact ii de a vedea pe altul si clase ntregi mai bine echipat i dec at tine pentru fericire si huzur. (Noica 1990: 106) Sau: [ I]nc a de la primul volum cazi peste lucruri uluitoare. N-a s citit probabil niciodat a ... articolul intitulat: Dezbaterile asupra legii cu privire la furtul de lemne . Ii g asesc, aici n nchisoare, frumuset ea unui psalm. C and autorul spune c a posezi copacul, dar nu posezi cu-adev arat crengile lui uscate, si c and adaug a c a s ar acimea ... are un fel de nrudire cu crengile uscate, ceea ce i d a un adev arat drept asupra lor, atunci ce oare vei spune c a e de g asit n pagina aceasta: economic, drept ndemn la revolt a? Sau mai degrab a: poezia religioas a a psalmistului? (Ibidem : 108)
penitenciarului s a-mi dea s a citesc textul integral al Capitalului, pe care nu-l citisem nainte. Aveam o bun a cunoa stere a marxismului de la Mircea Vulc anescu si din Universitate ..., citisem ceva marxism, si Engels si Marx, dar nu citisem Capitalul. Am citit Capitalul si am constat c a volumul I era foarte conving ator. Lectura asta mi s-a p arut obligatorie; obligatorie pentru c a trebuie s a intri n cunoa sterea si n analiza fenomenelor reale si nu numai n aburul mb at ator al losoei speculative. (Paleologu & T anase 1996: 204)

S S   55

[. . . ] Acum, f ar a ndoial a, toat a problema nu este aici a lui Marx, ci a lui Noica. N-ar fost nimic r au, n sine, o eventual a adeziune a lui Noica la marxism; ba nc a, un Noica marxist marxist autentic, creator si nu de conjunctur a ar fost o provocare cum nu se poate mai interesant a pentru toat a cultura losoc a rom aneasc a n cea de-a doua jum atate a secolului al XX-lea. Cred realmente c a ceea ce descoper a Noica n Marx sunt ni ste lucruri tulbur atoare, iar el stie foarte bine cum s a dovedeasc a asta, ns a condit iile n care s-a provocat acest entuziasm n Noica, si contextul at at de batjocoritor si de cinic n care el a ajuns s a descopere aceste lucruri, pur si simplu nu-t i dau voie s a iei n serios tot ceea ce spune el. Nu are important a at at substant a textului noician de mai sus (el era un om inteligent si un scriitor foarte bun, si ca atare putea s a improvizeze, str alucit, tot felul de lucruri), c at mai ales subtextul lui: nu pot i s a nu vezi cum Noica nu nceteaz a s a- si auto-goneze entuziasmul, s a se conving a singur, s a- si nl ature prin auto-persuasiune disconfortul teribil n care s-a trezit aruncat ntr-un mod at at de perd. El cunoa ste foarte bine situat ia n care se a a, c aci folose ste explicit expresia a s aruta m ana care m-a lovit (deci, si-a pus problema ), ns a nu poate nicidecum recunoa ste c a a sa stau lucrurile. Nu poate recunoa ste c a acel Noica de la C ampulung a fost nfr ant si nimicit, si un altul, destul de diferit, a ie sit din nchisoare n locul lui. *** [. . . ] *

S S   56

O dat a [George C alinescu] a avut o ie sire mpotriva lui Dej, si a ncheiat a sa: St a pe locul meu! Eu va trebui s a u n locul lui. Eu si cu tata am r amas cu gura c ascat a. Credea c a i se cuvine s a conduc a tara, pur si simplu. Ii spunea tatei: A, a stept i s a vin a americanii?! P ai nu te g ande sti c a atunci c and au s a vin a am s a strig eu primul?!... C alinescu ntre patru ochi critica regimul, n public i era devotat. (Barbu Cioculescu apud T anase 1997: 140) [. . . ] A mai fost un fenomen, at at nainte de moarea lui Stalin, c at si dup a. Intelectu alii care nu s-au opus si care nu au fost la nchisoare, au fost captat i, uneori cu efecte corup atoare asupra operei, c and nu erau muzicieni, chiar si arti sti plastici, care sc apau mai u sor. Statul investea mari fonduri n cercetare si n traduceri. L as and la o parte calitatea interpret arii care era ideologizat a, procesul cercet arii era ns a deosebit, cum nu mai avusese Rom ania niciodat a. Abonamente la reviste str aine, stagii de documentare peste hotare, burse, traduceri, comenzi de publicat ii din plin. Acestea au permis unor intelectuali s a continue s a lucreze. Apoi, traducerile. Mult i scriitori care nu voiau s a scrie realist-socialist sau ideologic au f acut traduceri. S-a tradus mult atunci la noi, mult, de toate, de bun a calitate. Se citea foarte mult, tirajele erau de mas a, lumea citea Tolstoi si Thackeray n tramvai. Aici era un debu seu pentru intelectuali ... (Paleologu & T anase 1996: 138) * ... am vut parte s a u singur n celul a. Mult i g asesc c a este un lucru redutabil si ngrozitor s a i singur. ... Dar faimoasa formul a cu cele patruzeci de zile de singur atate, f ar a h artie, f ar a creion si f ar a c art i este extraordinar de fecund a si extraordinar de util a

S S   57

n ordinea interioar a. Int ai c a t i genereaz a o disciplin a de lucru mental extraordinar a si o mare luciditate. Eu pot s a spun c a tot ce am scris din 64 c and m-am eliberat si p an a nu de mult, au fost lucruri g andite n nchisoare. ... extraordinar a fost atunci, pentru c a t i organizezi memoria, t i faci o punere n ordine a amintirilor si ti-o verici. Cu diferite calcule calendaristice t i reconstitui existent a, printr-o disciplinare a memoriei care e un lucru de o extraordinar a utilitate si de o mare putere de igien a mental a. ... Nu eloboram sisteme de g andire, losoi, mai stiu eu ce. Imi reconstituiam existent a, memoria ... (Paleologu & T anase 1996: 1767) * ... am avut o imens a bucurie spiritual a: am ascultat pe Vladimir Streinu citind trei acte din traducerea la Hamlet. E uimitor ce direct, ce nobil, ce frumos l-a oglindit pun pe Hamlet n limba rom aneasc a! E ceva congenial cu originalul! Imi ntrebarea: ce este n fond o adev arat a traducere? E o transpunere de pe o culme pe o alt a culme de aceea si n alt ime a unor valori care si corespund perfect. Nu e vorba numai de sensul mintal, ci de ntregul context mintal-emotiv, aproape chiar de baza biologic a ce vibreaz a mpreun a cu valorile superioare. Se asocia la emot ia artistic a, azi, una patriotic a. Ce bine e s a simt i cum salt a nivelul cultural al neamului, p an a la culmile cele mai nalte, s a constat i c a limba asta a noastr a, frumoas a n aspectele ei patriarhale, cu cuvintele crescute de veacuri, poate cuprinde at at de des av ar sit n limitele ei actuale nem arginirea geniului universal. Ca si colosalul sonet (156159) al lui V. Voiculescu, de dimensiuni impresionante. S i aceast a traducere e dovada c a limba noastr a s-a copt la v arsta unei maturit a ti culturale. Pe sub praful si m alul viet ii s arace si meschine, cre ste o vegetat ie bogat a, plin a de sev a nou a. (Voinescu 1997: 7156)

S S   58

[. . . ] ai Int si nt ai trebuie s a-t i dai seama dac a e vorba s a i implicat a si tu sau nu. Pentru c a dac a urmeaz a s a-t i dea drumul nu vor mpinge cruzimea peste o anumit a limit a; te vor chinui dar nu te vor distruge. Pentru c a va trebui ca atunci c and ie sti din nchisoare s a nu se vad a nici o urm a. Al doilea lucru pre care trebuie s a-l nt elegi este c a noi, care suntem femei frumoase si tinere si apart inem unei lumi bune, vor fericit i s a ne aib a la ndem an a, ca s a ne umileasc a, iar sadismul lor s a e pe deplin satisf acut. Vor vrea s a prote c at mai ndelung. Primele c ateva minute sunt ngrozitoare. Dac a rezi sti c ateva minute, si se poate rezista, restul nu mai e a sa de greu. Devine nnebunitor de dureros, dar e o nebunie, o bet ie, o z ap aceal a n care pot i s a suport i indenit, orice. Prin urmare, suport a primele minute. Primele minute par imens de lungi, dar se poate suporta cinci minute si dup a aceea nu-t i mai pas a. ... C and ntr-o zi o s a vezi c a sunt mai cruzi dec at de obicei si c a te bat mai groaznic si mai mult, rabd a pentru c a e ultima zi! Ei ncearc a atunci s a scoat a ceva si dup a aceea se nchide dosarul. ... Et surtout pense ` a ton mari! Si ton amour est profond, ton courage sera sans limites. (Paleologu & T anase 1996: 1669) * [Petru Manoliu, dup a un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Capitolul privitor la poporul rom an din cartea Ispita de a exista este format din dou a p art i. In prima parte, legionarul CIORAN EMIL insult a poporul rom an cu cele mai abjecte si grosolane cuvinte de ocar a. Legionarul CIORAN EMIL consider a c a poporul rom an este format din scursorile nchisorilor de la Roma, c a este asemeni unor viermi pietricat i ntr-o t ampenie milenar a la poalele Carpat ilor, c a a considerat un blestem

S S   59

faptul de a se n ascut rom an si c a un asemenea popor nu merit a s a existe n istorie. Dar legionarul CIORAN EMIL g ase ste totu si c a poporul rom an s-a nvrednicit n fat a lui cu un fapt. Dar deodat a marea idee veni si m a mp acai cu poporul meu . ... // Marea idee at at de tr ambit at a de acest legionar odios, tr ad ator de patrie este, bine nt eles, ideea legionar a. // Restul p art ii a doua a acestui capitol n care este insultat poporul rom an cuprinde elogii ditirambice si generoase, neru sinate si cinice organizat iei legionare. Desigur c a acest capitol n ntregul s au era n asentimentul lui NOICA CONSTANTIN, care din acest motiv f acea at at de larg a, insistent a si persistent a propagand a c art ii legionarului CIORAN EMIL ... La obiect ia lui NOICA CONSTANTIN c a CIORAN EMIL este privit n Frant a ca un mare scriitor, i-am r aspuns c a legionarul CIORAN EMIL, asemenea tuturor tr ad atorilor de patrie, oplo sit i n t arile capitaliste din Occident, nu este un exzlilat [sic!] a sa cum se laud a si cum i place lui NOICA CONSTANTIN s a-l nf a ti seze, ci un transfug, un individ care a fugit din patrie din pricina pedepsei pe care urma s-o primeasc a; c a legionarul CIORAN EMIL nu este un patriot, cum acela si NOICA CONSTANTIN ncerca s a mi-l nf a ti seze, ci un dezgust ator individ pus n slujba du smanilor poporului rom an, n slujba serviciilor de spionaj ndreptate mpotriva regimului popular-democrat din R.P.R. (Apud T anase 1997: 21920 ) * [Constantin Pillat, dup a un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Spre de osebire de prietenul nostru CIOCULESCU S ERBAN, care era mai put in consecvent n pozit ia sa react ionar a, ncep and s a scrie si s a publice mai dinainte, IORDACHE NICOLAE [Vladimir Streinu] ... s-a abt inut s a scrie si s a publice dup a 23 august 1944

S S

anul 19571958, si p an a n 1957, n sperant a c a regimul democrat se va schimba. In IORDACHE NICOLAE, ca si noi ceilalt i react ionari, ind profund dezam agit de faptul c a contrarevolut ia din Ungaria din oct. 1956 n-a reu sit, ceea ce i-a sl abit sperant a n schimbarea regimului din R.P.R. ntr-un viitor apropiat, a spus c a, din aceast a cauz a si din cauza lipsurilor materiale care devin tot mai insuportabile, nu mai poate sta deoparte si c a va ncerca s a scrie si s a publice si el n presa din R.P.R. Acest fapt, dup a cum s-a exprimat fat a de mine IORDACHE NICOLAE ... din cauzele ment ionate mai sus nu putea considerat niciodat a ca un act de tr adare a scriitorilor react ionari care se ment in pe o pozit ie du sm anoas a fat a de literatura nou a ... (Apud T anase 1997: 13940) *

  60

Noica mi spuneam n acei ultimi ani ai mei de penitent a care au coincis cu ai s ai Noica e singura f aptur a socratic a pe care am nt alnit-o vreodat a. C aci, dintre numele-epitete ce i-au fost atribuite Atenianului sau pe care si le-a asumat el, cel put in dou a le recunoscusem nc a din prima sear a a nt alnirii noastre potrivite lui Noica. Mai nt ai, am ntrez arit n el un sof os, un nt elept. Ca si lui Socrate, nu-i atribuiam o stiint a anume, nu-l b anuiam un mare cunosc ator ntr-un domeniu sau ntr-un altul. Dar, cum l urm arisem cu coada ochiului ascult and, cu capul mult plecat ntr-o parte, v adea n cel mai nalt grad atent ia fat a de altul. C and a luat cuv antul, nu c auta nicidecum s a spun a ceea ce stia, ci ceea ce era pe cale de a aa cuget and asupra celor spuse de altul. Inainte de a aplica altuia o maieutic a, nt eleptul si-o aplica sie si. Logosul tinea de natura lui, mi spuneam, si continui s a mi-o spun ast azi. Nu m a mir c a Nietzsche l detesta pe Socrate: ura ntr- nsul daimonia incon stientului n devenirea

S S   61

sa ntru cunoa stere. ... // Dar, a s mai g asi o potrivire ntre natura socratic a si aceea a g anditorului rom an, n acel caracter pe care tradit ia sau, mai degrab a, legenda ... i-o atribuie g anditorului intinerant din Atena. S-a spus deseori despre Socrate, de la Menon din dialogul lui Platon ncoace, c a era asemenea unui pe ste-torpil a ( n arke). Bizar a apropiere ntre un pe ste de mare care ti amort e ste, t i paralizeaz a m ana dac a tio atinge si g anditorul ale c arui ntreb ari l paralizeaz a pe interlocutor. Nu este propriuzis o amort eal a ceea ce produceau cuvintele lui Noica. Era, ns a, n ele ceva iritant. Cu toat a mansuetudinea sa, cu toat a umilint a si aparenta sa nehot ar are, cu toate ezit arile celui ce nu folosea niciodat a (sau aproape niciodat a, cum aveam s a o constat mai t arziu) tonul apodictic, cu toat a delicata politet e a vorbitorului, spusele sale si n ele chiar acea mansuetudine, acea umilint a voit a, acele ezit ari iritau. O iritat ie dialectic (poate ar mai bine s a spun, dialogic) necesar a. Chiar o anume torpoare pe care si-o remarc a Menon, n dialogul s au cu Socrate, nu lipsea din convorbirile cu Noica. Int eleg prin aceasta c a spusele lui nu provocau o adormire a spiritului, ci o nv aluire a sa, iritant a. E adev arat c a tocmai aceast a iritare se dovedea aproape numaidec at benec a. C aci chiar dac a adeseori t i spuneai, vorbind cu Noica: omul acesta nainteaz a mascat, se ascunde, se preface, iritarea pe stelui-torpil a se dovedea deosebit de incitant a, iar contorsiunile m a stilor participau n tine, interlocutorul lui, la maieutica adev arului de sub propriile tale m a sti. (Balot a: II, 3601) * [Petru Manoliu, dup a un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Lucrarea Povestiri Hegeliene a numitului NOICA CONSTANTIN este pe c at de ostentativ idealist a, pe at at de du sm anoas a contra concept iei materialiste. Sub pretextul de a prezenta losoa Hegelian a, NOICA CONSTANTIN g ase ste prilejul ca sub o fals a masc a

S S   62

stiint ic a s a- si rearme vechile convingeri legionare, pe c at de mistice, pe at at de react ionare. Lucrarea este du sm anoas a fat a de regimul democra-popular din R.P.R., deoarece consider a c a marxism-leninismul nu este o nv a t atur a a libert a tii popoarelor, ci dimpotriv a un sistem de tiranie. Elogiaz a pe Hegel n aspectul s au idealist, doctrinar al statului Prusac, inspiratorul hitlerismului si legionarismului. Discut and teza hegelian a St ap an si slug a, NOICA CONSTANTIN trage concluzia c a destinul slugii, adic a n limbajul s au al oamenilor muncii, este acela de a se supune si de a modela poruncile st ap anilor, care sunt si r am an atotputernici ... NOICA CONSTANTIN nu vede n dialectic a arma revolut ionar a a claselor muncitoare n frunte cu proletariatul, pentru el dialectica este un joc gratuit al spiritului rupt complet de realitate. ( Apud T anase 1997: 218) * [Fragmente din rechizitoriul procurorului n procesului lotului Noica-Pillat:] ... in culpatul Noica Constantin, losof react ionar, care a elogiat mi scarea legionar a. Acesta a fost nemult umit de eliberarea de dup a 23 august 1944, pentru c a el fusese expropriat ca mo sier si a nceput s a duc a activitate mpotriva regimului dup a ce i s-a xat domiciliul obligatoriu la C. Lung, mpreun a cu alt i mo sieri unde asculta emisiunile du sm anoase ale posturilor de radio imperialiste, calomniind realiz arile regimului. // In 1951 ntr and n leg atur a cu Paleologu Alexandru ... si din contactul cu acesta a rezultat dorint a lui Noica de s a scrie opere de sertar, pentru c andva si astfel a ajuns acest scop s a calomnieze marxismul si s a promoveze losoa react ionar fascist a. In Noica C. A scris Povestiri din Hegel, lucrare cu cont inut fascist prin care ncerca s a reabiliteze ideologia si practica fascismului, si de asemenea a scris mpreun a cu aceast a

S S   63

lucrare si despre Gothe [sic!] o scriere Anti Goethe, n care si-a permis s a calomnieze pe marele poet german, scot and din operele sale tot ce era pentru popor si strecur and teze str aine ale lui Nae Ionescu si alt i legionari. ... Tot n 1957 si tot pe cale ilegal aa primit de la Cioran Emil revista cu articolul Scrisoare c atre un prieten din dep artare care are un cont inut instigator si plin de ironie. ... Noica s-a g andit s a r aspund a lui Cioran indc a a sa cum a declarat el se considera responsabilul generat iei sale, iar cont inutul acestui r aspuns este mult mai du sm anos dec at articolul lui Cioran Emil ... Cioran Emil, b atr an cu dint ii tocit i, pe C and Noica C-tin seam an a cu un lup am and cu colt ii nc a ascut it i. (Apud T anase 1997: 3778 ) * Pentru a rezista n auntrul Gulagului, det inutul descoper a si creeaz a o losoe a detent iei care s a e apt a s a nlocuiasc a universul dinafar a, pierdut pentru mult a vreme, dac a nu pentru totdeauna. Dar ea nu este doar o losoe-substitut, ci si una de sine st at atoare si polivalent a: este o losoe care contempl a simultan nitul si innitul, este o losoe a carnalului si a spiritualului, a violent ei spat iului, a subteranului si galacticului, a sinelui si a mult imii. (Cesereanu 1998: 157) [. . . ]

S S   64

P altini s vs Bucure sti

Ce at i face dac a at i liber? m a ntreab a el [ seful anchetatorilor] abrupt. Mi-a trecut o clip a prin imnte s a spun: A s citi al 18-lea volum din Marx si Engels ; dar m-am temut s a nu m a considere provocator. ... am nceput s a dezvolt ideea c a a s putea utilizat chiar ca antrenor am ndr aznit s a spun de marxism. In fond, ar atam eu, nimeni nu se intereseaz a cine e antrenorul; ceea ce conteaz a e performant a. La fel ca la sport, trebuie si n losoe un anumit instructaj. Fiind de specialitate oarecum, stiam c a nu se poate face marxism cum trebuie f ar a Hegel, Kant, Aristotel si ceilalt i. A s putea instrui pe cineva n tot i ace stia m-am l audat , dup a cum a s putea s a-i deschid gustul pentru matematici sau o stiint a oarecare, preg atindu-l astfel s a e cu adev arat receptiv, la un nivel adecvat, pentru mesajul losoc al lui Marx. (Noica 1990: 1223) ... prin 6768 ... citeam n Gazeta literar a, cred, ni ste eseuri dintre care mai tin minte unul ...: Computer, cump at si cump atul vremii si elogia insidios cump atul rom anesc, opus (pe baza etimologiei dup a ureche) alienantului produs al civilizat iei occidentale, computerul; mi-am soptit atunci n barb a: iat a un t an ar t aran de viitor! Nu fac malit ii gratuite, sunt gata s a-mi justic ecare termen: t an ar pentru c a ata s am n mod obi snuit naivitatea acestei v arste, t aran pentru c a privilegia, c aznit, cump atarea rural a de care p area s a si dea dovad a ..., de viitor pentru c a pedala nat ionalist a tocmai ncepuse s a e ap asat a si resimt it a ... (Dan Petrescu & Sorin Antohi n Antohi 1999: 2212)

S S   65

C atre mijlocul anilor 60, ca urmare a poate celei substant iale (de si de scurt a durat a) liberaliz ari pe care a cunoscut-o regimul comunist din Rom ania n toat a istoria 27 sa , ncepe s a se produc a o mbun at a tire vizibil a a ntregului mediu cultural local. Chiar dac a, dup a numai c a tiva ani, vor reapare restrict iile si cenzurile, la nivelul diverselor domenii profesionalizate ale culturii aceast a schimbare va r am ane, n general, ca un bun c a stigat. Ceea ce se produce atunci n acei ani put ini, dar plini va aproape ndeajuns pentru a asigura, n multe cazuri, resursele bibliograce, documentaristice sau didactice chiar si pentru mai t arziu, pentru acele perioade de nghet cvasi-total din anii 80. Se traduce enorm, din numeroase domenii si n tiraje de mas a, se dezvolt a un anumit program de schimburi culturale cu str ain atatea, la Bucure sti se organizeaz a conferint e si congrese internat ionale n diverse domenii (de exemplu, n ceea ce prive ste zona losoei, n Rom ania s-a tinut congresul mondial de estetic a din 1972), iar o parte din speciali stii rom ani pot participa la evenimente similare din str ain atate (ba nc a, unii dintre ei si pot obt ine doctorate sau chiar profesa temporar acolo), se nzestreaz a destul de bine bibliotecile, se cump ar a carte str ain a si se fac abonamente la publicat ii str aine de specialitate. Pe de alt a parte, al aturi de traduceri, ncep s a e scrise chiar si n rom ane ste monograi consistente si cu o tonalitate proprie, consacrate eventual unor autori sau subiecte noi, ne-canonice n raport cu uzant ele establishment -ului cultural si academic. Mai mult dec at simple acumul ari c artur are sti si realiz ari academice, multe din aceste scrieri erau concepute si ca o
Tabloul acestei liberaliz ari este, desigur, foarte complex. El comport a at at discontinuit a ti, c at si continuit a ti n raport cu evolut ia de p an a atunci a comunismului rom anesc, at at unele emancip ari fat a de trecut, c at si unele relu ari ale lui. Aici m a intereseaz a doar ca suport al unei schimb ari n atmosfera cultural a general a, si mai cu seam a n cultura losoc a.
27

S S   66

declarat ie de independent a a culturii profesionalizate, o form a destul de ndr azneat a de auto-armare a c arturarilor ca profesioni sti ai scrisului care nu au de dat ascultare dec at rigorilor si cerint elor propriei profesii. Acest lucru nu va dura prea mult, dar, atunci, cel put in pentru o vreme, el s-a putut petrece. De pild a, Virgil Nemoianu, care n acei ani (1967) public a o astfel de monograe, consacrat a structuralismului, si consider a, retrospectiv, gestul tocmai ca pe unul de consolidare a libert a tii l auntrice si de instituire a unei distant e igienice fat a de lucrurile lumii exterioare, totdeauna tulburi si primejdioase: Episodul structuralist, form a de auto-ap arare intelectual a, fuga ntr-o zon a relativ protejat a, relativ autonom a, se nscria pentru mine tocmai n seria de ncerc ari diletantice, dar bine intent ionate, de a g asi un idiom modern, rat ional, n care s a comunic valorile mele tradit ional-sentimentale. Structuralismul era pentru mine ceva sigur, simplu, solid, obiectiv, liber de ideologii, sucient de ntortocheat si ezoteric pentru a-i tine la distant a pe cei nechemat i. (Nemoianu 1994: 353) Toate acestea duc, n cele din urm a, la o veritabil a cotitur a, la o situat ie radical schimbat a n raport cu resursele, instrumentele si modalit a tile de care dispuseser a diversele discipline academice sau forme culturale p an a atunci. O idee despre amploarea acestei schimb ari, e si la nivelul unei discipline particularizate cum este estetica, ne putem face pe baza m arturisirii unuia din cei implicat i direct n procesul rena sterii ei din acei, si anume Ion Iano si: La nceputul activit a tii mele didactice, dup a 1955, nu dis puneam de c art i noi de estetic a, nici rom ane sti si nici traduse, pe care s a merite s a le recomand student ilor. In schimb, ncep and cu anii 60 am beneciat de tot mai multe volume excelente, publicate n traducere de c atre editurile noastre literare, de art a si stiint ice. Ulterior, ele au fost suplimentate si prin inedite exegeze, studii si eseuri rom ane sti valoroase. Acumularea a continuat p an a la sf ar situl anilor 80, cu tacita

S S   67

ncuviint are a cenzurii sau prin dejucarea rigorilor ei ideologice. Am realizat astfel o consistent a bibliotec a de estetic a , din care student ii se puteau nfrupta si de care colegii mei occidentali ... se minunau de-a binelea. (Iano si 1995: 167) [. . . ] In sf ar sit, ajung and la problema scrisului losoc propriu-zis, este momentul s a re intre n scen a Constantin Noica. Il l asasem n clipa n care, la ie sirea din nchisoarea, tocmai si revela transgurarea. Odat a eliberat, este angajat ca cercet ator la Centrul de Logic a din Bucure sti, ncepe s a- si publice lucr arile de losoe, ceea ce-i aduce imediat o faim a imens a, o faim a care, cu timpul, va tot spori p an a ce va atinge cote cu totul ie site din comun si, n mod evident, foarte put in obi snuite n cazul unui losof. Cu toate acestea, duce o viat a social a minimal a, si, dup a numai c a tiva ani, se retrage la P altini s, unde continu a s a scrie cu un spor admirabil, s a- si constituie un grup de discipoli deli, dar si s a fascineze, n continuare, generat ii ntregi de intelectuali rom ani din toat a tara. Or, se impun aici o serie de ntreb ari: Care era contextul losoc ocial n care a reap arut si s-a putut impune Noica? Care era atunci, n Rom ania, situat ia losoei prin raportare at at la alte discipline, c at si la comandamentele politicii cultuIn timp ce rivalitatea fact ional a n istoriograe, rale promovate de regimul comunist? literatur a si critic a literar a se petrecea n jurul ntreb arii ce grup sau institut ie reprezenta mai bine valorile culturale sau stiint ice rom ane sti, n losoe problemele de reprezentativitate se intersectau cu ntreb arile privind ns a si natura disciplinei si locul ei n cultur a si n viat a nat ional a. S i asta deoarece, dintre toate disciplinele academice, losoa a fost cea mai devreme anexat a de guvernarea Partidului Comunist, care a institut ionalizat marxism-leninismul si losoa materialist a si a suprimat toate celelalte forme ale g andirii losoce. Criza ulterioar a a legitim arii marxiste n Rom ania

S S   68

a eliberat part ial losoa de servitutea ei fat a de putere, dar ea a trebuit apoi s a- si reconstituie consistent a si respectabilitatea. Aceasta a creat, cred, un context n care, n ciuda dominat iei confortabile a unui anumit grup de loso n institut ii losoce, exista probabil mai mult spat iu dec at n alte domenii pentru ca tendint ele marginale s a caute si s a obt in a audient a. (Verdery 1994: 2512) Ei bine, tocmai n acest spat iu se plaseaz a Noica. Prin urmare, pentru ca reinsert ia lui Noica n cultura s a e una de succes, trebuia ca, n paralel cu publicarea lucr arilor sale, s a se mai petreac a un anumit lucru: si anume, trebuia ca, pe fondul unui nat ional-comunism ce ncepuse deja s a fac a alergie la tot ceea ce nu era rom anesc si n condit iile unui cult al personalit a tii care ncepuse s a exlud a orice alt nume dec at acela de Ceau sescu, Marx s a e detronat, iar 28 losoa s a nu mai nsemne implicit losoa marxist a . Desigur, Marx ( si Engels, si Lenin) continuau s a e invocat i n aproape orice gen de text ocial, si li se consacrau cursuri si conferint e, se scriau n permanent a despre ei bro suri, manuale si tratate, dar toate acestea tineau de fapt de o raportare mecanic a, exterioar a si disimulatoare la marxim; aproape c a totul nu era dec at o glum a, si p an a si activi stii din pozit iile de putere cele mai nalte nu se sau s a fac a bancuri n public pe seama lui Marx si a marxismului (vezi infra ). Desigur, losoi rom ani ociali continuau s a- si zic a ma rxi sti, si ceea ce practicau ei nu se putea numi altcumva dec at marxism, iar acest lucru se va petrece p an a pe 22 decembrie 1989 (pe la pr anz), ns a, la nivelul profund al lucrurilor, marxismul fusese detronat n Rom ania, cu mult a vreme n urm a nc a, de
Aceast a detronare avea cel put in dou a aspecte: Pe de o parte, faptul c a socialimul real l-a transformat treptat pe Marx ntr-o mumie, chiar dac a neexpus a ntr-un mausoleu real, ci doar ferecat a n citate rupte din context si de realitate. Pe de alt a parte, faptul c a perspectiva fantasmagoric aa socialismului multilateral dezvoltat a c autat, concomitent, s a-l dea cu totul uit arii pe Marx. (Iano si 1995: 166)
28

S S   69

Ceau sescu si de nat ional-comunism, l as and astfel un loc liber care a f acut cu putint a re-insert ia public a si ng aduirea/asimilarea ocial a a lui Noica. In primul r and, [detronarea losoei materialiste] a readus n losoe dezbate rea asupra denit iei si liat iei adecvate a disciplinei si asupra a ceea ce constituie competent a losoc a. Aceasta nseamn a c a n losoe, ca si n alte domenii, a ap arut conictul privind a cui versiune reprezenta cel mai bine disciplina si ce acumul ari anterioare ar trebui s a e reintegrate ca mijloace necesare pentru product ia losoc a. (Verdery 1994: 259) Or, f ar a ndoial a, Noica era n m asur a s a dea, n acel moment, r aspunsul optim la aceste ntreb ari: de fapt, s a se dea pe sine nsu si drept r aspuns. Mai nt ai, exista un legat istoric care fusese transmis de Titu Maiorescu discipolilor s ai imediat i, de la care mai apoi l-a preluat ( si chiar dezvoltat) Noica nsu si29 . Astfel nc at, prin Noica, se ref acea acum o leg atur a istoric a direct a cu o serie de tradit ii academico-losoce rom ane sti ntru totul legitimatoare, lucru care i conferea din capul locului un ascendent formidabil. Apoi, mai ales n acel context epistemic al culturii noastre teoretice at at de subrezit de toate intruziunile ideologice si partinice, Noica ntruchipa pur si simplu competent a losoc a : lectura textelor la surse, cunoa sterea
Gabriel Liiceanu face chiar o asociere nemijlocit a a lui Noica cu Maiorescu. Cu toate c a e f acut a din alt punct de vedere, asocierea indic a o liat ie implicit a prezent a n mintea celor jurul lui Noica: De si a avut la ndem an a mijloace innit mai modeste, inuent a pe care Noica a avut-o asupra spiritualit a tii rom ane sti nu poate comparat a dec at cu aceea a lui Maiorescu. Nu a fost ministrul culturii, nu a putut nint a catedre si cenacluri, si nici nu a putut trimite tineri la studii pe cheltuiala statului; a nlocuit ns a toate acestea prin fort a extraordinar a de formativitate a operei sale. Dup a momentul Maiorescu si cel interbelic, istoria culturii noastre va nregistra me ndoielnic si un moment Noica , a c arui pondere si semnicat ie nu pot m asurate deocamdat a n toat a amploarea lor. (Liiceanu 1997: 270)
29

S S   70

temeinic a a tradit iilor losoce, literare si culturale europene, un exercit iu reexiv ndelungat si adeverit, un num ar de c art i proprii si traduceri din loso important i, publicate nc a din perioada interbelic a, o putere de expresie si o scriitur a absolut remarcabile. Ins a, mai presus de toate, componenta nat ional a a losoei lui Noica, toate m agulitoarele sale teoretiz ari asupra int ei rom ane sti, rostirii rom ane sti, cump atului rom anesc sau sentimentului rom anesc al int ei erau, n acele condit ii, argumentul cel mai conving ator pe care Noica si-l putea aduce n sprijinul propunerii sale. In sf ar sit, ntr-un mod put in naiv si nduio s ator, dar care nu putea dec at s a ateze losoa si pe cei care activau n preajma ei, Noica se ata sase deja foarte mult de ideea dup a care losoa are o superioritatea de principiu, oarecum natural a, asupra oric aror alte discipline umaniste sau forme culturale: Prin ce impune reprezentarea lui Noica asupra identit a tii losoei cu deosebire n mediile intelectualit a tii noastre literare si artistice? ... prin opt iunea sa privitoare la tema losoei. Filosoa, conceput a ca discurs asupra int ei, ca ontologied fundamental a, impune respect prin anvergur a si capacitatea unic a de antrenare a temei ei. Gabriel Liiceanu va exprima acest fel de a percepe losoa ca expresie a verticalit a tii g anditii , o expresie ce explic a n bun a m asur a ecoul faptei speculative a lui Noica n spat iul culturii umaniste rom ane sti, vorbind de o supremat ie cultural a de principiu a losoei. Argumentul pe care l aduce n sprijinul arm arii unei asemenea supremat ii perene a losoei evoca sugestiv modul cum este perceput n acest spat iu mesajul ontologiei lui Noica: Cum pot i contesta c a at ata vreme c at exist a o ordine esent ial a a lucrurilor trebuie s a existe si un discurs despre ea, care prin nsu si acest fapt devione esent ial, privilegiat si suprem, n principiu suprem . [G. Liiceanu c atre S. Vieru] (Flonta 1998: 1423) Ei bine, toate acestea l ndrept a teau pe Noica s a- si impun a propria versiune a losoe, nu ca o versiune

S S   71

ocial a (a sa ceva nu se putea datorit a politicii culturale de salvare a aparent elor prin care losoa marxist a continua s a ocupe, formal, acea pozit ie), ci ca o versiune acceptabil a, dac a nu chiar necesar a pentru regim. La nivelul ei cel mai profund, losoa lui Noica este un lucru extrem de dicil: ea este un demers speculativ, desf a surat pe baza unor reguli de construct ie si de articulare extrem de stricte, si care se nscrie ntr-o foarte veche si sever a tradit ie a discursului metazic european, o tradit ie care ncepe cu Parmenide si Heraclit si poate c a se sf ar se ste cu Noica nsu si: Filosoa speculativ a, a sa cum a nt eles-o Noica, este ontologie, g andirea asupra int ei. Fiint a este tema central a, dac a nu cumva tema unic a a losoei speculative. ... Noica va sublinia adesea contrastul dintre ceea ce el calic a drept losoe mare, autentic a g andirea int ei si losoa critic a ca cercetare a condit iilor cunoa sterii si ale stiint ei sau losoa inductiv a, ca sintez a a celor mai generale concluziice pot desprinse din cunoa sterea stiint ic a a lumii si a omului. T inta str adaniilor lui Noica pare s a e reabilitarea losoei speculative, al c arei ultim exponent de seam a i se pare a fost Hegel, mpotriva tendint elor dominante n g andirea secolului XX. O reabilitare a losoei speculative nsemna din punctul s au de vedere reg asirea unei rat iuni de a exista a losoei, a identit a tii ei ireductibile. Fiint a este tema ce r am ane rezervat a g andirii pure n sensul c a este principial inaccesibil a g andirii comune s cunoa sterii stiint ice. De ce nu a fost nt eles si acceptat ntotdeauna acest punct de vedere, ndeosebi n losoa modern a? Noica las a s a se nt eleag a c a motivul a ceea ce el socote ste a o mare si fatal a ne nt elegere este c a int a a fost g andit a adesea de metazicieni drept obiect si, prin urmare, ca obiect al cunoa sterii n sensul curent al termenului. ... Reabilitarea losoei speculative nu va cu putint a dec at printr-o reg andire a int ei si, prin aceasta, si a ontologiei. (Ibidem : 5960)

S S   72

Indiscutabil, nu losoa speculativ a si riguroas a de acest fel l-a f acut pe Noica at at de neobi snuit de celebru n lumea rom aneasc a, si, ca atare, nu studiindu-i c art ile de logic a si de ontologie ai putea aa n ce anume const a contribut ia sa la acel interesant fenomen de supralicitare exploziv a a prestigiului losoei n percept ia cultural a curent a, cu care Noica este asociat mereu la noi. C art ile sale de losoe speculativ a nu doar c a nu sunt citite, dar de regul a nici m acar citate. Altceva trebuie c a a dat na stere, p an a la urm a, acestui fenomen. Cred c a este vorba, mai nt ai, de fenomenul P altini s si, apoi, de acele c art i noiciene de eseistic a relativ u soar a, dedicate mai ales losoei culturii si chestiunilor rom ane sti. Fenomenul P altini s a luat na stere prin publicarea a dou a c art i: Jurnalul de la P altini s (1983)30 si Epistolar (1987). Prima este o consemnare, de c atre Gabriel Liiceanu, a nt anirilor si discut iilor pe care Noica le-a avut la P altini s, ntre 19771981, cu c a tiva dintre discipolii s ai cei mai apropiat i (Gabriel Liiceanu, Andrei Ple su, Sorin Vieru si Victor Ieronim Stoichit a), iar cea de-a doua este o editare, de c atre acela si Gabriel Liiceanu, a scrisorilor (mai ales polemice) prilejuite tocmai de aparit ia Jurnalului : n joc intervine acum ns a mult mai mult a lume, chiar si unii dintre cei care aveau contacte minimale (sau nici un fel de contacte) cu Constantin Noica, iar discut ia se extinde si la chestiuni noi, la unele nici m acar amintite n Jurnal. Pen tru mult i intelectuali, cele dou a c art i au reprezentat evenimentul deceniului, n ciuda
Jurnalul de la P altini s ... a fost tip arit n 8000 de exemplare, copiile executate apoi prin mijloace xerox si comercializate ating and la scurt a vreme dup a aparit ie pret ul de 200 lei pe puat a neagr a, fat a de 9 lei, pret ul ocial de v anzare al c art ii. (Ca am anunt picant, la scurt a vreme de la aparit ie, n iarna lui 1983, c and untul era o raritate n Rom ania, pe un exemplar din Jurnal se ofereau patru pachete de unt.) (Liiceanu 1997: 123)
30

S S   73

faptului c a problemele strict losoce abordate nu erau accesibile aproape nim anui. C art ile au adunat o recolt a bogat a de recenzii, comentarii, denunt uri si alte observat ii publice, si au adus la suprafat a cu o claritate aproape f ar a precedent un num ar de chestiuni din politica cultural a. Intr-adev ar, n ciuda faptului c a- si aveau originea ntro comunitate de loso si n argumentele pentru locul losoei n cultura rom an a, le g asesc semnicat ia mai ales n afara domeniului propriu-zis al losoei, n sfera politicii culturale. (Verdery 1994: 24950) In poda folosirii c atorva procedee specice de ascundere, de ap arare si de inducere n eroare a cenzurii, simt i n permanent a, n aceste dou a c art i, o mare limpezime n raport cu lumea n care se petrecea povestea pe care ele o spun: nu te pot i n sela niciodat a asupra contextului n care aceast a poveste se desf a soar a, simt i mereu ce anume se a a n spatele oamenilor si cuvintelor, simt i chiar si acele tensiuni legate de politica cultural a de care vorbe ste Katherine Verdery. De altfel, aceast a stare de limpezime a discursului e doar una din calit a tile care pur si simplu au fermecat publicul cultural rom anesc; mai sunt nc a si foarte multe altele: At at Jurnalul c at si Epistolarul produc unele efecte importante asupra cititorului. Mai nt ai, am andou a, dar mai ales Jurnalul, creeaz a o puternic a impresie c a Liiceanu este autorizat s a vorbeasc a pentru si despre mentorul s au afect iunea si intimitatea intelectual a care radiaz a din aceste pagini i confer a un evident monopol asupra lui Noica. In al doilea r and, ambele fac losofarea foarte accesibil a, prezent and-o prin intermediul conversat iei obi snuite. De si mizele losoce ale chestiunilor n discut ie sunt adesea invizibile pentru cititorul de r and, n forma de conversat ie ele nu numai c a sunt accesibile, dar las a impresia c a problemele losoce ad anci pot discutate cum ai vorbi despre s an atatea unui prieten sau cearta cu un vecin. Astfel, c art ile dezv aluie o lume losoc a important a si tangibil a. In al treilea r and, n ciuda impresiei de acce-

S S   74

sibilitate, se vorbe ste totu si mult despre excluderi: ce activitate este sau nu valoroas a, cine este sau nu un bun losof sau un om cultivat s.a.m.d. In sf ar sit, c art ile prezint a lumea noicienilor ca pe una care instituie dezacordul drept norm a si drept cel mai fecund mediu pentru g andire si dezvoltare. (Ibidem : 261) Chiar si prin subtitlu, Jurnalul 31 trimite la ideea de scoal a. Or, faptul e cu at at mai interesant cu c at Noica este poate singurul losof rom an important care nu a fost profesor de losoe. Tot i ceilalt i, de la Maiorescu la Blaga, au predat, pentru o perioad a mai lung a sau mai scurt a, cursuri de losoe n universit a ti rom ane sti. In orice caz, ideea de scoal a (de altfel de scoal a dec at cea pe care o stim cu tot ii) era o obsesie a lui Noica nc a din tineret e; a si vrut s a fac a una la mo sia pe care o mo stenise, dar aceasta i s-a conscat foarte cur and; apoi, n anii c ampulungeni, si c auta mereu discipoli, dar cel mai bun dintre ei (Alexandru Paleologu) s-a dovedit a si cel mai rebel. In sf ar sit, acum i s-a ivit poate ocazia viet ii: a dat peste ace sti tineri seto si de nv a t atur a, v aduvit i n scolile lor de dasc alii pe care si i-ar dorit, dispu si cel put in n prim a instant a s a-l urmeze pe Noica si s a i se conformeze necondit ionat. Ceea ce-l impresioneaz a cel mai mult pe cititor ceea ce a asigurat n bun a m asur a succesul c art ii este probabil nsu si acest spectacol al magisteriatului : Aceast a scoal a nu cuprindea nimic din panoplia procedurile disciplinare utile puterii pe care Foucault le-a revelat n mediul convent ional de educat ie. In locul disciplinei dintr-o clas a mic a dispus a pe r anduri, n care trupul elevului se obi snuie ste cu ore de imobilitate obedient a, practicile scolii lui Noica erau deschise si peripatetice. Mentorul si discipolul se mi scau liber ntre spat iul nediferent iat al camerei lui Noica si munt ii de afar a: escaladarea pantelor era modalitatea prin care trupul nsot ea ascensiunea mint ii n g andire. (Ibidem : 283)
31

Subtitlul este: un model paideic n cultura umanist a.

S S   75

S coala aceasta nu e neap arat un prilej de d ad aceal a si de cazne ale mint ii, ci e mai cur and o init iere n lucrurile fundamentale : cititorul obi snuit are surpriza s a constate, citind Jurnalul, c a multe fapte ale viet ii sale curente cad sub incident a losoei, a sa cum pare s-o nt eleleag a Noica. Iar aceasta trebuie c a era o atare nemaipomenit a. Exist a o veritabil a harmonia praestabilita ntre, pe de o parte, logica gesturilor si viet ii lui Noica si, pe de alt a parte, net ea constructiv a si stilistic a v adit a de textul lui Liiceanu, ceea ce face ca lucrurile surprinse de acesta din urm a, chiar si unele foarte banale, s a capete n jurnal o ad ancime si o semnicat ie nea steptate: ... desf a soar a cu voluptate lect ia despre aprinderea focului-st ap anului . Are pe el paltonul si c aciula, patul pe care st a e n fat a sobei la un pas distant a si, aplec andu-se, gura sobei i cade sub m an a. Construie ste o stiv a cubic a, cu un gr atar de surcele de brad si, n timp ce o face, explic a ecare gest, ca si cum ne-am aa n fat a unei demonstrat ii esent iale, din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea cheia reu sitei nale. Sur adem tot i, si el sur ade vorbind si aprinde h artie dup a h artie strecur and-o sub stiv a si agit and-o necontenit pentru a a enerva focul. E un joc straniu, n care simt i c a ncearc a ca n tot ce face m antuirea unui gest de proza profanului si a nesemnicativului, pentru c a vedet i? Simt c a soba e aici pentru m ana mea, si m ana mea e pe potriva gurii sobei. (Liiceanu 1997: 356) Apoi, de la eacuri de felul acesta oric and el poate trece, brusc, la o adev arat a lect ie, la ascetismul unui program de nv a t atur a, aproape neverosimil prin cuprinderea si complexitatea lui. Noica devine atunci un dasc al extrem de exigent, iar cititorul este confruntat cu o stachet a cultural a ( si uman a, la urma urmei) n aucitoare: Ajungem n camer a si mi dicteaz a lista pe care si-a notat-o (nu prea nt eleg cum) pe o cutie de chibrituri. Iat-o (deci dup a Plotin): Seria teologic a : Noul Testament, cu apocrife + esenieni; Viat a lui Apollonios din Tyana

S S   76

(Philostrat); gnostici; Hermes Trismegistul; Augustin (Confessiones, De Trinitate, de Civitate Dei, De Magistro); Origen; Clement; Pseudo-Dionis; secolul mare (IV) al celor trei: sf. Ioan Chrisostomul, sf. Grigore de Nyssa si sf. Vasile (liturghia ortodox a); o istorie a conciliilor; sf. Ioan Sc ararul; Filocaliile (r asfoire). Seria losoc a : Philon, Pseudo-Longin; Porr, Boethius. Intr am n Evul Mediu: Alcuin; Ab elard (+ scrisorile cu H eloise ); Anselm (Proslogion ); Toma, Occam; Duns Scott; Eckhart; Cusanus. In plus, dou a lecturi de sintez a: Marou (Augustin et la n de la culture antique) + Gilson (Filos. Evului Mediu). (Ibidem : 601) Nu exist a o raportare univoc a si mereu aceea si a dasc alului la discipoli. Relat ia lor este vie, capricioas a, are pase proaste si momente bune, este imprevizibil a si ntotdeauna complicat a. Fie si laud a discipolii n termeni cel put in m agulitori: Scriet i, si tu [G. Liiceanu] si Andrei, mai bine dec at scriam noi. La v arsta noastr a, noi p ac atuiam e printr-o nvolburare a ideii, care nu mai era st ap anit a stilistic cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu , e de o excesiv a tinere n fr au a ideii, care lua forma unei simplit a ti afectate cazul meu. La voi exist a o splendid a dominare a g andului, un control care str ange totul at at de bine laolalt a, nc at nimic nu mai poate clintit. Poate e o acumulare de celule de la o generat ie la alta, poate am contribuit si noi cu ceva la asta. (Ibidem : 14950); e i judec a mai aspru dec at oricine: ... mi se rupe inima g andindu-m a c at timp si c at a energie au putut pierde Gabi si prietenul lui [Thomas Kleininger] pe altarul lui Heidegger. ... cine este n fond Heidegger? Ce respect pot i avea pentru un om care desint eaz a totul si care, p an a la urm a, te ndeamn a s a-i cite sti doar pe el si pe presocratici? S i nc a ceva; este n Heidegger un lucru teribil de suspect: nu poate povestit. ... de vreme ce se poveste ste, este. Orice int a, si mai ales int a unui g and sau a unei c art i care are un nceput si un

S S   77

sf ar sit, poart a n ea epicul, se poveste ste . Vin acum si spun, r asturn and: dac a nu se poveste ste, nu este. G andul adev arat are o desf a surare, si poart a n el propria lui balad a, acel stat i s a v a povestesc ceva . Or, la Heidegger, totul r am ane n desf a surare, n cerc, Heidegger nu are balad a. (Ibidem : 1734) Ei bine, un lucru care, f ar a ndoial a, nu putea s a nu nc ante p an a la excitat ie pe unii cititori rom ani ai acelor ani este felul acesta lejer si iute al lui Noica de a- si elimina tot i eventualii concurent i. Printr-o fent a agil a si ingenioas a, prot and de un moment de neatent ie al adversarului, Noica l punea imediat la p am ant: dac a Heidegger nu se poveste ste, atunci, de fapt, el nu este. Practic, nici nu-t i dai bine seama c and Noica scap a de el, at at e de performant. Intr-un moment de maxim izolat ionism cultural si de protocronism devenit patologic, s a asi sti la o astfel de procedur a era, desigur, pentru public un exercit iu compensatoriu foarte ecient: P ai, nici nu merit a s a te intereseze a stia, dac a uite! sunt at at de slabi!. In paralel cu un program foarte presant impus discipolilor de a se init ia ntr-un anumit num ar de loso str aini de prim a m an a, Noica le induce subtil ideea c a, de fapt, oric ate alte spirite vor frecventa, p an a la urm a tot la el se vor ntoarce: [Noica] tine la mare pret , dintre cei vreo doisprezece loso pe care i-a considerat de la bun nceput important i, doar pe doitrei, pentru ca apoi, insinu andu- si traseul init iatic printre formele si mijloacele de educat ie (c aut and, cu febril a si disperat a ncon stient a, statut institut ionalizat) s a se propun a pe sine, ca reu sit a incontestabil a a c aii losofale , drept unic model. (Dan Petrescu & Sorin Antohi n Antohi 1999: 201) Iat a, bun aoar a, c at de iscusit si de f ar a drept de apel este executat un important losof apusean despre care nimeni n-ar crezut c a i se poate nt ampla una ca asta, si nc a tocmai aici, la cap atul lumii, la port ile Orientului: C at a tristet e s a vezi cum moare un spirit! Dup a Les Mots et les

S S   78

choses am a steptat de la Foucault ceva teribil, si constat i c a omul se apropie de sf ar sit f ar a s a aib a o problem a. ... Foucault urmeaz a n principiu ndemnul lui Dilthey, de a merge la marii secunzi, la olandezi de pild a. Dar Dilthey nu spusese s a r am ai acolo, ci s a vii cu ei n cultura mare a Europei. Or, Foucault, il y reste. R am ane n documente pr afuite de epoc a si ntr-un spectaculos articial. De fapt, doar ntr-o problematic a. ... El r am ane n istoria problemei si n inteligent a goal a. De altminteri este ciudat s a constat o dat a mai mult c a Apusul ncepe s a tr aiasc a cultural n marginalitate, de unde p an a acum ne obi snuise cu clasicitatea. ... Nebuniile lui D eleuze, de pild a, sau performant ele de acribie ale lui Foucault din c ate o carte ca La volont e de savoir (primul din sase volume anunt ate!) sunt simple prolifer ari ale scriiturii care r am an n marginalitate. (C. Noica apud Liiceanu 1997: 90) Toate acestea probabil c a tin si de un anumit stil naiv al lui Noica. S-a vorbit despre donquijotismul noician, si ntr-adev ar, un Don Quijote de la P altini s t i r asare de c ateva ori pe pagin a, atunci c and i cite sti scrierile, iar n cazul Jurnalui acest lucru este probabil chiar unul din cele care dau farmecul nespus al personajului Noica. Cel put in unele din naivit a tile de aici aproape c a ating geniul: Vedet i, dragii mei, ... pesemne c a acum, n Frant a, se cunoa ste deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred c a adev arata istorie nu s-a petrecut acolo, ci mai degrab a n c am arut a noastr a de mansard a, unde l-am judecat pe Sorel, unde am ar atat c a limitele lui sunt limitele instrumentelor lui si unde ne-am rugat 32 pentru m antuirea suetului lui logic . (Ibidem : 255) S i, auzind lucruri de acest
Iar pentru c a Noica era un profesor at at de ecient, p an a si accesele sale de naivitate se transmit, aproape nealterate, discipolilor: Se petrece deci ceva n Rom ania, si se petrece mai ales n cata combele spiritului, acolo unde s-au n ascut si Upani sadele, care nu au avut nevoie, pentru a r azbate, de televiziunea francez a si de locurile unde se fac si se desfac ast azi miturile de o zi ale omenirii. S i poate c a dac a ar exista competit ii culturale ne ngr adite de granit ele dintre limbi, a sa cum exist a
32

S S   79

fel, cu adev arata istorie si cu toate celelalte, t i vine instantaneu n minte si z ambe sti la vorba aceea a lui Alexandru Paleologu: Noica, dac a n-ar avea geniu, ar un prost. (Apud Liiceanu 1997: 56) In sf ar sit, unul dintre elementele cele mai remarcabile ale Jurnalului l constituie r asturnarea (inversarea) treptat a a situat iei celor dou a personaje centrale (Liiceanu si Noica). S-a produs nu se stie exact c and anume, dar s-a produs undeva pe parcursul c art ii, un veritabil transfer de putere : dac a la nceput discipolul era cu totul era timorat si strivit de prestigiul si autoritatea dasc alului, un spirit rav, ascult ator si cuminte, dispus s a ia totul de la maestrul s au ca din gur a dumnezeiasc a, n vreme ce Noica si celebra autoritatea ntr-un stil e patern-benevolent, e aspru-didactic, ntotdeauna sigur pe sine, senin si oarecum omniscient ei bine, la sf ar situl c art ii suntem n situat ia de a constata c a, ntre timp, situat ia s-a r asturnat complet: discipolul (?) cap at a acum un ton protector si bl and- ng aduitor fat a de maestru (?), i nt elege ie sirile, i iart a inconsecvent ele, l accept a, vreme n care cel ce odinioar a fusese un nv a t ator aspru si cu cea mai netulburat a st ap anire de sine are acum veritabile accese de pl ans, se vaiet a, este instabil, pare at at de m arunt si neajutorat: L-am g asit ... pe Noica ntr-o stare de teribil a surescitare. Era de nerecunoscut. In locul desf a sur arii bine controlate a ec arei zile, ne-a cople sit, n tot aceste r astimp, de la 9 dimineat a p an a c atre miezul nopt ii, cu vorbiri dezl ant uite, cu react ii imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilit a ti nea steptate, cu irepresibile izbucniri n pl ans, care l f aceau s a se ru sineze si s a c aineze amarnic ceasul b atr anet ii. Avusese, cu o s apt am an a nainte, un salt de
campionate internat ionale de gimnastic a, Rom ania ar ap area cu o echip a care ar l asa o urm a mai ad anc a si mai esent ial a dec at poate l asa, n memoria scurt a a lumii, o gimnast a sau un tenisman. (Liiceanu 1997: 283)

S S   80

tensiune (amet eli, urechi nfundate) si cobor ase la Sibiu pentru un control medical am anunt it. Analizeze spuneau c a totul e bine, dar pesemne c a o spaim a a sf ar sitului ncepuse s a creasc a undeva n suetul lui. (Ibidem : 265) Or, a sa ceva trebuie c a tine de un anumit model arhetipal al form arii si magisteriatului. Ceea ce s-a nt amplat n cazul Liiceanu-Noica se mai nt amplase si n nenum arate alte situat ii similare: iar astfel de lucruri nu se petrec ca rezultat al unei decizii con stiente a celor implicat i, ci datorit a unei necesit a ti interioare care ghideaz a si domin a orice relat ie de acest fel. Bun aoar a, ceva ntru totul asem an ator l remarcase si Miguel de Unamuno n relat ia Don Quijote-Sancho Panza: n timp ce, odat a cu avasarea pove stii c atre sf ar situl ei, Don Quijote se des-idealizeaz a tot mai mult si si pierde treptat entuziasmul, p an a la a se vindeca complet, n nal, de ciudata nebunie ce-l cuprinsese din cauza c art ilor, n toat a vremea aceasta, necioplitul Sancho prosper a l auntric si se fortic a existent ial, devine din ce n ce mai put in prozaic si tot mai idealist. In cele din urm a, transferul se produce complet, a sa nc at Unamuno poate vorbi, pe bun a dreptate, de un Sancho re nnoit si quijotizat al aturi de Don Quijote (renovado y quijotizado junto a Don Quijote ). (Unamuno 1992: 343)

Pe de alt a parte, un rol decisiv n propulsarea losoei la o cot a de popularite exploziv a n cultura rom an a l-au jucat acele mici si str alucitoare scrieri despre rom anitate, unde Noica se v ade ste a unul din cei mai buni arti sti pe care i-a avut limba rom an a vreodat a. El descoase aici limba, ntoarce cuvintele pe toate fet ele, le suce ste si le chinuie, le c azne ste si le tot ntreab a cu sperant a c a, n acest fel, va aa c ate ceva despre structurile mai ad anci si mai specice ale felului rom anesc de a n lume. Procedeul l deprinsese, probabil, n acela si timp de la Heidegger si de la Mircea

S S   81

Vulc anescu33 , si nu renunt ase niciodat a la el. In anii 50, c and l cunoa ste, Nicolae Balot a remarc a imediat acest lucru la Noica: V ad c a, dup a exemplul lui Heidegger, este un cioc anitor al cuvintelor. A face calea ntoars a spre r ad acinile lor este pentru el, ca si pentru acela, o metod a descoperitoare, ntruc at ofer a posibilitatea unui fel de Wesensschau. I-am f ag aduit c a voi purcede la o astfel de explorare. (Balot a: II, 305) Am s a dau aici c ateva mostre de acest fel: Intru. Un termen care i-a lipsit lui Hegel. Intru nseamn a si n spre si n ; a sadar, spune nici n auntru, nici n afar a, si una, si alta; este un fel de a nu n, nt eles ca un a n ; sau, mai degrab a, un a n, nt eles ca a deveni n. Ca atare, el indic a deopotriv a faptul de a sta si de a se mi sca n, o odihn a care e si neodihn a, dup a cum exprim a o deschidere c atre o lume nchis a, m acar determinat a, ori, sub un alt unghi, o c autare n s anul a ceva dinainte g asit. // Dac a rostire d a caracterul de r anduial a al int ei, ntru indic a p atrunderea n ea. C atre int a nu mergi ca si cum ar ceva str ain si exterior, c aci int a nseamn a tot ceea ce este mai apropiat lucrurilor. Totu si c atre int a mergi si devii, a sa cum merge si devine totul, ind n acela si timp n ea. Situat ia aceasta n condit iile ei extreme (a n, ca un a nu nc a n) o exprim a contradict iile puse n joc de ntru si poate numai prepozit ia aceasta, n folosint a ei rom aneasc a. // Nod de contradict ii, vocabul a dialectic a de prim-ordin, ntru a putut nsemna c andva totu si, n sensibilitatea rom aneasc a, o pornire c atre prea mare odihn a ( ntru tine, Doamne ), pe c and el este f acut s a exprime neodihna ns a si. Termenul nu i-a lipsit numai lui Hegel; i-a lipsit si neodihnitului Pascal: acel nu m-ai c auta dac a nu m-ai g asit se exprim a din plin c a: c autare ntru ceva. Iar vorba lui
Pentru o paralel a ntre Mircea Vulc anescu si Constantin Noica pe aceast a tem a, vezi monograa lui Ion Iano si dedicat a lui Noica (Iano si 1998: 134 si urm.)
33

S S   82

Pascal, cu sens religios la el, a devenit ntre timp, cu stiint a nou a, ad anc semnicativ a pentru orice cunoa stere si c autare: stiint a caut a ast azi, nu orbe ste, n ne stiutul lumii, ci n ceea ce det ine dinainte ntr-un fel. S tim ceea ce c aut am si g asim ce prevedem, p an a la un punct. Dar aceasta nseamn a c a actul de cunoa stere este ntru ceva, a sa cum si existent a este ntru ceva. (Noica 1987: 278) Sau: In cump atul vremii de ast azi se nt alnesc, din perspectiva noastr a rom aneas c a, dou a cuvinte: tocmai acesta de cump at si cel de computer, calculator, ma sin a electronic a de calculat. Ele poart a cu ele dou a lumi, dou a experient e istorice si dou a mentalit a ti diferite, dar au fost c andva nfr a tite si sunt sortite s a se recunoasc a unul ntr-altul, dac a lumea de ast azi nu vrea s a intre n descump anire. // Am andou a se trag din limba latin a. E foarte probabil c a si cuv antul nostru se trage din computus = socoteal a, de si unii lologi sugereaz a c a s-ar trage din compitum = r asp antie, ce ar dat un verb nsemn and: a sta la r asp antie de drumuri, a- si c auta drumul, a n c autare, n c ant arire. Dar, p an a la urm a, chiar lologii care sust in c a nu s-ar trage din computus admit c a n cuv antul nostru s-a ntip arit nr aurirea cuv antului latin pentru socoteal a. Computer , n schimb, vine de la a calcula, a sa cum multe cuvinte din limba englez a au luat si au p astrat ntocmai sensurile originare. (C and mprumut i, iei ce ti se d a. C and pleci de acas a cu lucrul ca noi cu latina el c al atore ste si se preface o dat a cu tine). // De la nceput, astfel, de la simpla considerare a cuvintelor, t i dai seama c a unul e b atr an, altul t an ar; c a se vor nfrunta, o dat a cu ele, o lume care a mb atr anit nt elept, cu una a tineret ii care nu stie dec at de geniul si fapta ei. // ... Ce altfel dec at b atr anul cump at, care din calcul putea sf ar si n lips a de calcul, este cuv antul t an ar al calculatoarelor, computer! El spune un singur lucru, ca orice f aptur a t an ar a, si nu vrea s a stie de altceva, Fratele s au b atr an, cump atul, de care el nu mai

S S   83

stie nimic, ar avea at atea s a-i povesteasc a. Dar el, t an arul, nu are timp de istorisiri, ci are totul de f acut. Dac a ei s-ar nt alni acum, confruntarea lor ar ceva straniu: unul, cump atul, un arbore vechi, stufos, cu r ad acinile bine nnpte n p am ant, altul, o unealt a n azdr avan a din pove sti, aleg and peste lume si f ac and minun a tii. // dar nu se ofer a astfel cugetului rom anesc putint a s a-i confrunte? Nu e confundat a ast azi ns a si lumea noastr a, n care cuvintele au stiut s a mb atr aneasc a, cu o lume n care cuvintele sunt tinere si ncinse de neast amp arul faptei lor celei noi? (Ibidem : 99102) [. . . ] Or, un astfel de demers avea, din capul locului, un succes de public garantat. Dincolo de frumuset ea stilistic a intrinsec a a textelor noiciene de acest fel, din cel put in dou a motive. Mai nt ai, acest demers era ceva extrem de m agulitor pentru un receptor cultural curent: i d adea iluzia c a losoa (losofarea) este un lucru ntru totul accesibil si popular, c a el/ea dintotdeauna a losofat, at ata doar c a n-a stiut c a o face; un astfel de demers incita foarte mult participarea cititorului la text: acesta avea numaidec at impresia c a el nsu si este cel care descoper a toate lucrurile spuse acolo, c a losofulautor nu face dec at s a-i prilejuiasc a o astfel de descoperire si c a, n general, losoi sunt ni ste in si foarte simpatici. In al doilea r and, acest tip de demers c adea atunci foarte bine, el intra lin si ntr-un mod cu totul binevenit ntr-o ntreag a tendint a (era de fapt o politic a ocial a) de promovare, apologie si pream arire a tot ce era rom anesc. Iar aici Noica se nt alne ste, volens-nolens, cu protocroni stii si cu C antarea Rom aniei. Problema nu este c a Noica a scris astfel de lucruri: ele sunt, cum spuneam, admirabile si reprezint a ni ste performant e scriitorice sti veritabile; problema este c a sa l asat folosit si anexat de protocroni sti si de cercurile ociale n condit iile n care ace stia invocau uneori tocmai scrierile noiciene pentru a- si ap ara demersul. Este un

S S   84

moment n care se face resimt it a foarte puternic acea g andire umilit a de care vorbeam n capitolul precedent. Pur si simplu, v az andu-se t ar at ntr-un curent at at de tulbure, v az andu-se amestecat cu ni ste in si at at de ad anc implicat i n asigurarea stabilit a tii sistemului totalitar34 , Noica ar trebuit, demonstrativ si exemplar, s a nceteze a se mai ocupa de chestiunile rom ane sti: n acele condit ii, un ins de anvergura cultural a si losoc a a lui Noica ar trebuit, dimpotriv a, pentru asigurarea unei minimale igiene si normalit a ti a spiritului public, s a ncurajeze mai ales dezbaterea unor teme universale ale losoei si, eventual, s a scrie doar pentru sertar (deocamdat a) acele texte despre rom anitate. Ca s a nu mai spun c a nu se putea ca Noica care se dedicase toat a viat a celei mai eterate si mai pure idei despre losoe -s a nu jigneasc a, n acest fel, ceva din ceea ce nsemnase de c ateva mii de ani losoa european a: Poate oare losoa care de la greci si p an a ast azi a r amas un exercit iu la marginea universalului si care, n momentele ei foarte mari, se fere ste p an a si de antropologie, prefer and s a vorbeasc a nu n numele unei rat iuni umane, ci al uneia n general (das Bewutsein u a deopotriv a pentru oameni, ngeri si zei s a coboare berhaupt, spune Kant), valabil p an a ntr-at at n regional, nc at s a vorbeasc a de la nivelul si n numele spiritului unei nat ii? (Liiceanu 1997: 277) Ins a, oric at ar un losof de naiv, el pur si simplu nu are voie s a nu vad a c a este folosit pentru sust inerea unei regim care-i mpileaz a semenii.
Discursul nat ionalist apare ntotdeauna drept cea mai simpl a, mai ieftin a si mai ecient a com pensare a dicult a tilor reale prin care trece o societate. Istoria comunismului a fost, n fond, de la nceput p an a la sf ar sit, istoria unor interminabile privat iuni si deziluzii (amplicate nc a de contrastul dintre viat a real a si imaginarul viitorului radios). Se explic a astfel exacerbarea temelor nat ionaliste, deplasarea accentului dinspre viitor spre trecut, ca si culpabilizarea celorlalt i pentru propriile e securi. ... Utopie a viitorului, comunismul s-a cufundat tot mai mult ntr-un trecut mitologizat, n confrunatre si n izolare. (Lucian Boia n Boia [ed.] 1998: 16)
34

S S   85

Fire ste, Noica avea, ca de obicei, o sumedenie de argumente speculative pentru ceea ce f acea: Eu stau pe pozit ia veche , a obt inerii universalului prin idiomatic, prin nat ional. M a raportez la universal prin ntru , nu prin n . A atinge universalul de pe pozit iile idiomaticului este nsu si principiul spiritului. (C. Noica apud Liiceanu 1997: 250)35 ; Dac a exist a vreun punct de contact ntre mine si autohtoni sti , am s a v a rog s a nu-l c autat i n latura de ridicol a problemei. C and m-am aplecat asupra rom anescului, am f acut-o, cred, exasperat de zeemeaua lui Caragiale. Nu pot i s a iei totul n zeemea. Rom anescul nu se rezolv a numai n balcanism si n degringolad a parlamentar a. Exist a momente ale seriozit a tii peste care nu pot i trece u sor numai pentru c a au sf ar sit lamentabil n demagogia urma silor. (Ibidem : 165) Ins a, n astfel de condit ii, toate argumentele sale de acest gen nu f aceau dec at s a se umple de ridicol, comple site denitiv de nc arc atura politic a si propagandistic a a problemei. Situat ia teribil a n care se aa Noica atunci a fost perceput a ca atare, imediat, de cei din preajma sa, inclusiv de cei care-i erau discipoli foarte deli ( si, ai putea spune, orbit i de dragoste). C aci era un contrast agrant, dramatic, ntre ceea ce-i nv a tase ( si pentru ceea ce-i preg atise) el n at a tia ani, si aceast a de ne nt eles inconsecvent a existent ial a, comportamental a si teoretic a a lui Noica: Cu ani n urm a, c and Noica a izbucnit n cultura noastr a, el a venit n nt ampinarea nevoilor noastre de puritate moral a si de universalism am culturii. Cultura trebuia f acut a n numele
Angaj andu-se pe aceast a cale, Noica pornea de la ideea unei excelent e a substant ei spirituale rom ane sti, detectabil a n primul r and n limb a, a unui soi de z ac am ant spiritual natrural, care ar favoriza n chip aparte creat ia la nivelul meditat iei losoce, a sa cum au favorizazat-o de pild a limba elin a si cea german a. Noica spune rom anesc a sa cum ar spune elin sau german si compune cu acest adjectiv, av and n minte justicarea unui sentiment elin al int ei sau a unei rostiri losoce germane . (Liiceanu 1997: 2778)
35

S S   86

unui ideal tautologic, era o practic a spiritual a s av ar sit a cu g andul la un Dumnezeu al culturii si care si tr agea fort a tocmai dintr-o con stiint a exacerbat a a logicii ei imanente, din p astrarea marelui alfabet cultural al spiritului european si universal. In numele acestui ideal, Noica ne-a trimis c atre marile texte si instrumente ale culturii, care erau surse n chip absolut, surse pentru un spirit care nu se nchide n frustr ari si orgolii regionale. El a reprezentat, pentru generat ia noastr a, o garant ie a spiritului n varianta lui cultural a, o puricatio spiritualis care trebuia ment inut a si propagat a tocmai prin acesul la sursele vericate ale acestei puric ari. ... Noi suntem, a spus ntr-o zi un coleg de generat ie, valul pe creasta c aruia s-a n alt at Noica n urm a cu 1015 ani. S i, ntr-un fel, ar trebui s a ne simt im ast azi tr adat i de el. Tr adat i de ce? Tr adat i pentru c a el s-a gr abit s a ntrupeze n regional un efort de universalizare (europenizare) cultural a care la noi nu a fost niciodat a dus p an a la cap at, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la nceput. Noi eram nc a a sezat i pe aceast a orbit a c and am fost surprin si de ceea ce ni se p area a un pa soptism anacronic. C and nu puteam aa ce e cu noi dec at f ac and p an a la cap at ocolul prin cultura bimilenar a a Europei, Noica a nceput s a vorbeasc a despre sentimentul rom anesc al int ei si despre spiritul rom anesc n cump atul vremii , dup a ce, prin Eminescu sau Goethe, propusese oric arui t an ar cultural un model de universalitate si de meditat ie n absolut. In mod paradoxal, tocmai el, care ne-a certat pentru supercialitate si netrebnicie, a generat teme la ndem ana oricui si, n mod obiectiv, s-a plasat n situat ia de putea invocat de tot i aceia care ec areau ap as and pe o coard a facil a si cu sunet bine vericat. (Ibidem : 1634); La cine se g ande ste Noica atunci c and cade n metazica ciob ana sului si a arcului carpatic , care, Doamne, dincolo de geschmacklos -ul ei, nu ar cu nimic vinovat a, de nu s-ar recunoa ste acolo, ca ntr-o pocit a oglindire,

S S   87

mint ile nerb antate sau cinice ale zbier atorilor de profesie? Ce stranie si, pentru el, compromit atoare nt alnire. (Ibidem : 194) P an a la urm a, poate c a toat a aceast a poveste ar trebui citit a si ntr-o cheie oarecum ironic-parabolic a. C aci cel care toat a viat a nu doar c a s-a auto-plasat ntr-o elit a cultural a foarte sever a, dar a si teoretizat ne ncetat si cu mult a ingeniozitate speculativ a necesitatea unei astfel de elite si ndrept a tirea ei metazic a, cel care n-a vrut s a stie niciodat a nimic despre b acani si despre tot i ceilalt i care nu tr aiau cultural (vezi infra ) ei bine, tocmai unui astfel de ins i-a fost dat acum s a c a stige o nou a, absolut nea steptat a categorie de public. Cui f acea oare, la urma urmei, cea mai mare pl acere lectura textelor lui Noica de acest fel? R aspuns: Tuturor celor sensibili la imaginea rom anului bl and si h aituit din c art ile de istorie ale tuturor generat iilor, imagine care se inspir a din mitul venit din preistorie al str ainului cel r au (care ne ocup a pe stera si ne r ape ste femeile), tuturor nvin silor si umilit ilor, tuturor p atimit ilor regimului stalinist, profesorilor de istorie, preot ilor, nv a t atorilor, militarilor activi sau deblocat i, noilor promot ii de activi sti si securi sti, care se l asau prad a santajului sentimental, [ si c arora] aluziile acelea la r aurile noastre prescurtate le provocau bufeuri de nc antare, frisoane de pl acere si un soi de sperant a difuz a, sperant a slugii n ap astuite, b agate n seam a si r acorite prin os andirea verbal a a st ap anului neamurilor. (Eugen Negrici n Boia [ed.] 1998: 222) *** C and l practici ca virtuozitate goal a, eticul se r azbun a, si de trei ori n viat a c and am f acut aceast a gre seal a, am pl atit. Prima oar a am f acut-o n liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar n acela si timp citeam Schur e, Bergson... Brusc, mi s-a

S S   88

p arut, pe temeiuri culturale, c a e cazul s a ascetizez, s a suprim orice form a de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am ap arut a sa la scoal a, am l asat s a se nt eleag a c a practic o form a de virtuozitate si rezultatul a fost c a am f acut o bronhopneumonie, care atunci nu era put in lucru si care m-a tinut dou a luni la pat. E drept c a a sa am citit cele sase volume ale lui Ferrero, Istoria Imperiului Roman. A doua oar a c and am practicat eticul proste ste, n sine, a fost dup a terminarea facult a tii. Mi s-a oferit asistent a lui Negulescu, plecarea n str ain atate. Eu am ales, tot epat and, recluziunea patru ani la Sinaia. Am refuzat bani de la p arint i si am tradus teribilism opt romane polit iste pentru bani la Editura Herz. St and ns a la Sinaia schiam, eram neglijent mbr acat si, c az and, mi intra z apad a sub haine. Am f acut o tuberculoz a la rinichi si la 25 de ani m-am pomenit f ar a un rinichi. A treia oar a am gre sit c and am intrat, pentru dou a luni, n politic a, n urma unei vorbe aruncate ntr-o discut ie si care mai t arziu mi s-a p arut c a m a angajeaz a si c a, ind vorba mea, trebuie s-o respect. M-am impuricat dintr-un exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu, si din nou am pl atit. Nu am s a v a spun mai mult despre acest capitol din viat a mea. Restul e treaba biografului. (C. Noica apud Liiceanu 1997: 1023) [. . . ] [Noica] mi d a s a citesc o scrisoare care relateaz a cum Eliade a cucerit deni tiv anul acesta Parisul: aparit ia volumului II din Histoire des Id ees..., cu care prilej, cocktail la Payot; Legiunea de Onoare, drept care cocktail, discursuri, interviuri: Entretiens cu Rocquet (L epreuve du labyrinthe), din care rezult a c a totul i-a mers n viat a din plin. Toate r asf a turile astea mondene p areau s a-l obosit foarte... Termin scrisoarea, m a uit n jur la camera cu tavanul te sit, v ad chiuveta cu robinetul stricat, aptura aspr a de pe pat, ziarul pe care l-am ntins pe ea ca s a ne bem ceaiul, l v ad

S S   89

pe Noica rup and tig ari Carpat i si ndes andu-le tutunul n pip a, m a uit la b ascut a lui de pap a n exil, la pantalonii foarte lucio si, m a g andesc la c art ile pe care si le-a scris cuminte ca o c artit a nc ap a t anat a, ner asf a tat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra njurat de Ionesco si alt ii ca v andut si mi vine n minte vorba lui Heraclit cum c a se a a zei si aici , iar ace stia, care au crescut n pragul camerei lui, sunt mai frumo si si mai adev arat i dec at zeii care l-au asistat pe Eliade c and acesta sorbea din foarte omeneasca cup a a vanit a tii. (Liiceanu 1997: 57) * Avem noi c aderea s a retragem dreptul la int a celor care nu tr aiesc cultural? Armat i c a restul omenirii pur si simplu nu este. // Nu eu le retrag dreptul acesta; ei si-l refuz a. Ei se complac s a tr aiasc a n statistic a si n sub uman. S i statistica nu m a intereseaz a, mi r aspunde Noica. // Dar nu l putet i reduce pe a la a tr ai cultural! Inseamn a s a suprimat i varietatea umanului n numele unui model ontologic si al saturat iei lui ideale. Exist a un a pe care l d a eticul, exist a un eroism al onestit a tii, nu numai un eroism al culturii, care poate sf ar si monstruos n ignorarea obligat iei de a te dechide c atre altul si de a-t i asuma analogic ntreaga sfer a a umanu lui. Intr-un moment n care se pune problema salv arii omenirii ca omenire, nu putet i vorbe l asa lucrurile n sfera culturii doar. ... // Imi sti cum mi vorbea Pierre Emmanuel. C and i-am spus ceva asem an ator, m-a ntrebat indignat: Mais quest ce que nous faisons avec l epicier? Or, dat i-mi voie s a v a r aspund c a nu facem nimic cu l epicier, pentru c a b acanul nu este, si nu este pentru c a nu vrea s a e, pentru c a nu a f acut nimic ca s a e. Ajungi atunci s a-t i pui problema cu ridicolul teologiei care la un moment dat s-a simt it datoare s a se g andeasc a la m antuirea omenirii de dinainte

S S   90

numele acestei false bun de Isus? In at a ti care acord a n chip universal dreptul de a , omenirea va muri sufocat a n propriul ei ritm de cre stere. Ce bun atate e aceea care precipit a lumea c atre propriul ei sf ar sit? (C. Noica apud Liiceanu 1997: 21012) [. . . ] acela In si an cu discursul lui Ceau sescu la Congresul al IX-lea, a ap arut un eseu de Atanase Joja, intitulat Prolul spiritual al poporului rom an. Acest articol a xat un larg set de coordonate n care aveau s a se plaseze multe scrieri ulterioare pe aceast a tem a. Printre cele mai importante era o respingere explicit a a irat ionalismului si misticismului pe care unii intelectuali ai dreptei interbelice le postulaser a ca fundamentale pentru caracterul rom anesc. Insist and c a tot i marii rom ani fuseser a rat ionali sti si nu mistici, Joja a observat c a misticismul intrase n losoa rom aneasc a numai o dat a cu fasci stii interbelici si deci ar trebui considerat ca un fenomen importat, nu indigen ...(Verdery 1994: 99100) * Ideea c a marxismul este o stiint a, ntr-un mod n care nici o alt a losoe nu a fost si nu ar putut vreodat a, este ad anc nr ad acinat a n doctrina public a a statelor fondate de continuatorii s ai [ai lui Marx] astfel nc at pigmenteaz a predarea tuturor materiilor din scolile si universit a tile acestora. Fenomenul s-a r asp andit si n lumea ne-marxist a, ntruc at intelectualii, si cu prec adere universitarii, sunt fascinat i de putere, iar identicarea marxismului cu o impun atoare autoritate zic a i-a ispitit pe mult i profesori s a accepte stiint a marxist a n cadrul disciplinelor lor, n special n acele domenii inexacte sau cvasi-exacte cum ar economia, sociologia, istoria si geograa. Cu sigurant a c a dac a Hitler, si nu Stalin, ar c ar sigat lupta pentru Europa

Central a si de Est din 19411945, impun andu- si astfel voint a asupra unei mari p art i a lumii, doctrina nazist a, care se pretindea si ea stiint ic a, ca si teoria rasei pe care o sust inea ar c ap atat o aur a academic a si ar p atruns n universit a tile din toat a lumea. Victoria militar a a asigurat ns a impunerea stiint ei marxiste, si nu a celei naziste. (Johnson, 1999: 856) *

S   91

Sistemul major de referint a n congurarea opiniilor si punctelor de vedere ale intelectualit a tii rom ane sti cu privire la autenticitatea losoei pare s a e, n acest moment [1998], opera si nv a t atura lui Constantin Noica. Dup a ce n anii 50 si 60 orice pronunt are calicat a n materie losoc a a trebuit s a amut easc a pentru a putea impune o autoritate la fel de necrut atoare ca si cea penitenciar a, losoa ocial a, o losoe care n m asura n care nu a fost doar ideologie va putea caracterizat a drept nelosoe, Noica a reprezentat n ultimii dou azeci de ani ai viet ii sale simbolul libert a tii g andirii. Imensul prestigiu cultural pe care l-a acumulat, ndeosebi dup a aparit ia Jurnalului de la P altini s, l-a investit pe acest om cu o personalitate at at de net conturat a cu prestigiul autorit a tii supreme n toate cele ale losoei. (Flonta 1998: 1345) * ... a andu-se ntr-o zi la o recept ie ocial a mpreun a cu multe m arimi ale zilei [Alexandru Ivasiuc] a fost abordat de una din acestea, mi se pare de Cornel Burtic a, membru al Biroului politic: Tovar a se Ivasiuc, a spus Burtic a, voiam s a te ntreb

S S  

mai demult: dumneata e sti evreu? Nu, a r aspuns cel astfel apostrofat, dar de ce m a ntrebat i asta? P ai am auzit c a e sti marxist! Pentru activi stii pragmatici de la Comitetul Central numai dintr-o minte sucit a de semit mai putea s a ias a o asemnenea aiureal a ca aceea de-a face apel la b atr anul Karl altfel dec at ca la o rm a! (Ion Vianu n C alinescu & Vianu 1998: 163) * Dac a vrei s a ai n Noica ceva care s a merite mai mult dec at respectul, trebuie s a vezi n el mai mult dec at opera lui scris a. El, Noica cel viu, cu ghetrele si galo sii lui, cu frigul camerei lui din P altini s, cu pr anzueile lui translucide de la cantina forestier a, Noica cel care d a voluntar lect ii de englez a osp atarilor din Snagov, Noica cel care isc ale ste cu stim a dup a ce njur a de mam a netrebnicia rom aneasc a si care, la C ampulung, n domiciliu obligatoriu, d adea lect ii de s aritur a n lungime pentru a- si obt ine banii de gaz, Noica cel care te a steapt a cu focul f acut si cu tuic a, seara, c and ajungi nfrigurat si obosit la vila 23, Noica de l ang a care nu pleci niciodat a cu o ideologie, ci doar cu pofta de a deveni ceea ce e sti si cu sentimentul tonic ( si carent n lumea rom aneasc a) c a se poate face treab a si c a merit a s-o faci, Noica acesta, nea steptat de ecient n imediatul suetului t au si de care ti-e dor nu ca de un stiutor profesor de losoe, nici ca de un guru solemn si tainic, ci ca de o instant a paternfr a teasc a, protectoare, stimulatoare, ncurajatoare, acest Noica e cel put in la fel de important ca si product ia lui bibliograc a ... (Andrei Ple su c atre Marin Tarangul n Liiceanu [ed.] 1996: 216 ) * [. . . ]

92

S S   93

Referint e bibliograce
Alexandrescu, S. (1998), Paradoxul rom an, Editura Univers, Bucure sti. Alexandrescu, S. (1999), Privind napoi, modernitatea, Traduceri de: Mirela Ad asc alit ei, S erban Anghelescu, Mara Chirit escu si Ramona Jugureanu, Univers, Bucure sti. Antonesei, L. (1995), Jurnal din anii ciumei: 19871989. Incerc ari de sociologie spontan a, Editura Polirom, Ia si. Antohi, S. (1999), Civitas imaginalis. Istorie si utopie n cultura rom an a, Edit ia a II-a rev azut a, Cu un Post-scriptum din 1999, Editura Polirom, Ia si. Bagdasar, N. (1988), Scrieri, Edit ie ngrijit a, introducere si note de Gh. Vl adut escu, Editura Eminescu, Bucure sti. Balot a, N. (1998), Caietul albastru, vol. I-II, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Bergson, H. (1995), G andirea si mi scarea, Traducere de Ingrid Ilinca, Polirom, Ia si. Blaga, L. (1974), Despre con stiint a losoc a, Editura Facla, Timi soara. Blaga, L. (1993), Trilogia cunoa sterii, Vol. I-III, Editura Humanitas, Bucure sti. Blaga, L. (1994), Trilogia culturii, Vol. I-III, Editura Humanitas, Bucure sti. Blaga, L. (1996), Trilogia valorilor, Vol. I-III, Editura Humanitas, Bucure sti. Boia, L. (ed.) (1998), Miturile comunismului rom anesc, Editura Nemira, Bucure sti. (1993), Mari teme ale losoei, Traducere de Alexandra Cunit Br ehier, E. a, Editura Humanitas, Bucure sti.

C alinescu, M. & Vianu, I. (1998), Amintiri n dialog, Edit ia a II-a, Editura Polirom, Ia si. Cesereanu, R. (1998), C al atorie spre centrul infernului. Gulagul n con stiint a rom aneasc a, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Cioran, E. (1990a), Pe culmile disper arii, Editura Humanitas, Bucure sti.

S S   94

Cioran, E. (1990b), Schimbarea la fat a a Rom aniei, Editura Humanitas, Bucure sti. Cioran, E. (1993), Convorbiri cu Cioran, Editura Humanitas, Bucure sti. Cioran, E. (1995a), 12 scrisori de pe culmile disper arii, nsot ite de 12 scrisori de b atr anet e si alte texte, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca. Cioran, E. (1995b), Scrisori c atre cei de-acas a, Text stabilit de G. Liiceanu si Th. Enescu, Edit ie de Dan C. Mih ailescu, Editura Humanitas, Bucure sti. Cioran, E. (1996), Cartea am agirilor, Editura Humanitas, Bucure sti. Cioran, E. (1997b), Istorie si utopie, Traducere de Emanoil Marcu, Edit ia a II-a rev azut a, Editura Humanitas, Bucure sti. Cristea, M. (1996), Despre realitatea iluziei. De vorb a cu Henriette Yvonne Stahl, Editura Minerva, Bucure sti. Culianu, I.P. (1998), Mircea Eliade, Edit ia a II-a rev azut a, Traducere de Florin Chirit escu si Dan Petrescu, Cu o scrisoare de la Mircea Eliade si o Posfat a de Sorin Antohi, Editura Nemira, Bucure sti. Dawisha, K. (1988), Eastern Europe, Gorbachev and Reform: The Great Challenge, Cambridge University Press: Cambridge, New York, New Rochelle, Melbourne, Sydney. Delacampagne, Ch. (1998), Istoria losoei n secolul XX, Traducere de Filon Morar si Camelia Runcean, Editura Babel, Bucure sti.

Dr aghicescu, D. (1996), Din psihologia poporului rom an. Introducere, Studiu Introductiv Virgil Constantinescu-Galiceni, Ingrijire de edit ie si note Elisabeta Simion, Editura Albatros, Bucure sti.

S S   95

Eliade, M. (1990a), Profetism rom anesc, Vol. I-II, Editura

Roza V anturilor , Bucure sti.

Eliade, M. (1990b), Incercarea labirintului, Traducere si note de Doina Cornea, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Eliade, M. (1995), Sacrul si Profanul, Traducere de Br andu sa Prelipceanu, Editura Humanitas, Bucure sti. Eliade, M. (1997), Memorii. 19071960, Edit ia a II-a rev azut a si indice de Mircea Handoca, Editura Humanitas. Fay, S .J. (1998), Sokrateion. M arturie despre Mircea Vulc anescu, Edit ia a II-a, cu ad augiri, Editura Humanitas, Bucure sti. Fejt o, F. & Kulesza-Mietkowski, E. (1992), La n des d emocraties populaires. Les chemins du post-comunisme, Seuil, Paris. Flonta, M. (1998), Cum s a recunoa stem pas area Minervei? Reect ii asupra percept iei losoei n cultura rom aneasc a, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Florian, M (19831987), Recesivitatea ca structur a a lumii, Vol. I-II, Edit ie ngrijit a, studiu introductiv si note de Nicolae Gogoneat a si Ioan C. Ivanciu, Editura Eminescu, Bucure sti. Garton Ash, T. (1997), Foloasele Prigoanei. Eseuri despre destinul Europei Centrale si de Est, Traducere de Catrinel Ple su; Lanterna magic a. Martor la revolut ia din 89 la Var svia, Budapesta, Berlin si Praga, Traducere de Corina Popescu, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Garton Ash, T. (1999), Dosarul meu de securitate: o alt a versiune a viet ii, Traducere din englez a de Catrinel Ple su, Editura Humanitas, Bucure sti.

Grossman, V. (1990), Panta rhei, In rom ane ste de Janina Iano si, Prezentare si note de Ion Iano si, Editura Humanitas, Bucure sti.

S S   96

Havel, V. (1991), Interogatoriu n dep artare. Convorbiri cu Karel Hv zdala, Traducere din limba ceh a si note de Sorin Paliga, Glosar de Jindrich Vacek, Editura Tinerama, Bucure sti. Havel, V. (1997), Viat a n adev ar, Traducere si postfat a de Jean Grosu, Prefat a de Andrei Ple su, Editura Univers, Bucure sti. Hitchins, K. (1996), Rom ania. 18661947, Traducere din englez a de George G. Potra si Delia R azdolescu, Editura Humanitas, Bucure sti. Holmes, L. (1997), Post-Comunism. An Introduction, Duke University Press, Durham. Iano si, I. (1989), Opt iuni, Editura Cartea Rom aneasc a, Bucure sti. Iano si, I. (1995), Moralit a ti. Idei inoportune, Editura Cartea Rom aneasc a, Bucure sti. relat Iano si, I. (1996), O istorie a losoei rom ane sti. In ia ei cu literatura, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca. Iano si, I. (Ed.), (1997), Dict ionarul operelor losoce rom ane sti, Editura Humanitas, Bucure sti. Iano si, I. (1998), Constantin Noica ntre construct ie si expresie, Editura S tiint ic a, Bucure sti. Ionescu, E. (1991), Nu, Editura Humanitas, Bucure sti. Ionescu, E. (1992), R azboi cu toat a lumea. Publicistic a rom aneasc a, Vol. I-II, Edit ie ngrijit a si bibliograe de Mariana Vartic si Aurel Sasu, Editura Humanitas, Bucure sti. Ionesco, E. (1993), Prezent trecut, trecut prezent, Traducere de Simona Cioculescu, Editura Humanitas, Bucure sti. Ionescu, N. (1990), Roza v anturilor, Editura Roza V anturilor , Bucure sti.

Ionescu, N. (1995), Curs de metazic a. Teoria cuno stint ei metazice, Edit ie ngrijit a de Marin Diaconu, Editura Humanitas, Bucure sti.

S S   97

Johnson, P. (1999), Intelectualii, Traducere de Luana Stoica, Editura Humanitas, Bucure sti. Jaspers, K. (1986), Texte losoce, Prefat a: Dumitru Ghi se, George Purdea, Select ia textelor: Bruno W urtz, George Purdea, Traducere din limba german a si note: George Purdea, Controlul traducerii: Vasile Dem. Zamrescu, Editura Politic a, Bucure sti. Jung, C.G. (1996), Amintiri, vise, reect ii. Consemnate si editate de Aniela Ja e, Traducere si not a de Daniela S tef anescu, Editura Humanitas, Bucure sti. Kundera, M. (1999), Insuportabila u sur atate a int ei, Traducere de Jean Grosu, Editura Univers, Bucure sti. Laignel-Lavastine, A. (1998), Filozoe si nat ionalism. Paradoxul Noica, Traducere din francez a de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucure sti. Liiceanu, G. (1993), Apel c atre lichele, Editura Humanitas, Bucure sti. Liiceanu, G. (1995), Itinerariile unei viet i: E.M. Cioran, Editura Humanitas, Bucure sti. Liiceanu, G. (Ed.) (1996), Epistolar, Edit ia a II-a, rev azut a si ad augit a, Editura Humanitas, Bucure sti. Liiceanu, G. (1997), Jurnalul de la P altini s. Un model paideic n cultura umanist a, Edit ia a III-a, cu un Adaos din 1996, Editura Humanitas, Bucure sti. Maiorescu, T. (1990), Critice, Editura Hyperion, Chi sin au. Michnik, A. (1997), Scrisori din nchisoare si alte eseuri, Traducere si edit ie ngrijit a de Adriana Babet i si Mircea Mih ae s, Cu o prefat a de Vladimir Tism aneanu, Editura Polirom, Ia si. Milosz, C. (1999b), G andirea captiv a. Eseu despre logocrat iile populare, Traducere din polon a de Constantin Geamba su, Postfat a de Wlodzimierz Bolecki, Editura Humanitas, Bucure sti.

Morar, V. (ed.) (1998), Ion Iano si. O viat a de c arturar, Editura All, Bucure sti. Mutti, C. (1997), Penele Arhanghelului. Intelectualii rom ani si Garda de Fier (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Vasile Lovinescu), Cu o prefat a de Philippe Baillet, Traducere de Florin Dumitrescu, Edit ie ngrijit a si postfat a de R azvan Codrescu, Editura Anastasia, Bucure sti. Nemoianu, V. (1994), Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (19401975), Editura Amarcord , Timi soara. Nemoianu, V. (1997), O teorie a secundarului. Literatur a, progres si react iune, Traducere de Livia Sz asz C ampeanu, Editura Univers, Bucure sti. Nemoianu, V. (2000), Rom ania si liberalismele ei. Atract ii si mpotriviri, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Noica, C. (1987), Cuv ant mpreun a despre rostirea rom aneasc a, Editura Eminescu, Bucure sti.

S S   98

Noica, C. (1990), Rugat i-v a pentru fratele Alexandru, Editura Humanitas, Bucure sti. Noica, C. (1997a), S ase maladii ale spiritului contemporan, Editura Humanitas, Bucure sti. Ornea, Z. (1996), Anii treizeci. Extrema dreapt a rom aneasc a, Edit ie rev azut a, Editura Funda tiei Culturale Rom ane, Bucure sti. Orwell, G. (1981), The Penguin Complete Novels of ... G. O., Penguin Books, Harmondsworth. Paleologu, A. & T anase, S. (1996), Sdarea memoriei (Convorbiri), Edit ia a II-a, Editura DU Style, Bucure sti. Petreu, M. (1999), Un trecut deocheat sau trof, Cluj Napoca. Schimbarea la fat a a Rom aniei , Biblioteca Apos-

Petrovici, I. (1966), De-a lungul unei viet i. Amintiri, Editura pentru Literatur a, Bucure sti. Petrovici, I. (1979), Prin meandrele trecutului. Evov ari inedite - Pagini memorialistice, Cu o prefat a de Mihai Gat a, Editura Cartea Rom aneasc a, Bucure sti.

Ple su, A. (1988), Minima moralia. Elemente pentru o etic a a intervalului, Editura Cartea Rom aneasc a, Bucure sti.

S S   99

Ple su, A. (1996), Chipuri si m a sti ale tranzit iei, Editura Humanitas, Bucure sti. Popper, K.R. & Lorenz K., (1997), Viitorul este deschis. O discut ie la gura sobei, Traducere din limba german a de Simona Lobont si Florin Lobont , Editura 3 , Bucure sti. Popper, K. R. (1999), Lect ia acestui secol Un dialog cu Giancarlo Bosetti, urmat de dou a conferint e despre statul democratic si libertate, Introducere de Giancarlo Bosetti, Traducere din limba italian a de Florin Dumitrescu, Editura Nemira, Bucure sti. R adulescu-Motru, C. (1990), M arturisiri, Edit ie de Valeriu R apeanu si Sanda R apeanu, Cuv ant nainte, note si comentarii de Valeriu R apeanu, Editura Minerva, Bucure sti. R adulescu-Motru, C. (19968), Reviziuri si ad augiri 1994, Vol. I-V, Edit ie ngrijit a de Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu, Comentar Dinu C. Giurescu, Versiune nal a de Stancu Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bucure sti. R adulescu-Motru, C. (1998), Scrieri politice, Select ia textelor, ngrijirea edit iei si studiu introductiv de Cristia Preda, Editura Nemira, Bucure sti. Romano, S. (1999), 50 de ani de istorie mondial a. Pacea si r azboaiele de la Yalta p an a n zilele noastre, Traducere de Mircea Vasilescu, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Rorty, R. (1998), Contingent a, ironie si solidaritate, Traducere si note de Corina Sorana S tefanov, Studiu introductiv si control stiint ic de Mircea Flonta, In loc de prefat a: Richard Rorty despre Adev ar, Dreptate si St anga Cultural a , Editura All, Bucure sti. Sebastian, M. (1990), De dou a mii de ani...(Cu o prefat a de Nae Ionescu) & Cum am devenit huligan, Editura Humanitas, Bucure sti. Sebastian, M. (1996), Jurnal. 19351944, Text ngrijit de Gabriela Om at, Prefat a si note de Leon Volovici, Editura Humanitas, Bucure sti.

St aniloae, D. (1997), Pozit ia domnului Lucian Blaga fat a de cre stinism si ortodoxie, Editura Paideia, Bucure sti.

S S   100

Steinhardt, N. (1991), Jurnalul fericirii, Edit ie ngrijit a si posfat a de Virgil Ciomo s, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Thom, F. (1993), Limba de lemn, Traducere de Mona Antohi, Studiu introductiv de Sorin Antohi, Editura Humanitas, Bucure sti. Thom, F. (1996), Sf ar siturile comunismului, Traducere de Gabriela Gavril, Prefat a de Liviu Antonesei, Editura Polirom, Ia si. T anase, S. (1997), Anatomia mistic arii. 19441989, Editura Humatitas, Bucure sti. T anase, S. (1999), Elite si Societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 19481965, Editura Humatitas, Bucure sti. Unamuno, M. (de), (1992), Vida de Don Quijote y Sancho, Edici on de Alberto Navarro, Segunda Edici on, Ediciones C atedra, S.A., Madrid. Veiga, F. (1993), Istoria G arzii de Fier 19191941. Mistica ultranat ionalismului, Traducere de Marian S tef anescu, Editura Humanitas, Bucure sti. Verdery, K. (1994), Compromis si rezistent a. Cultura rom an a sub Ceau sescu, Traducere de Mona Antohi si Sorin Antohi, Editura Humanitas, Bucure sti. Voinescu, A. (1997), Jurnal, Edit ie ngrijit a, evocare, tabel biobibliograc si note de Maria Ana Murgu, Cu o prefat a de Alexandru Paleologu, Editura Albatros, Bucure sti. Volovici, L. (1995), Ideologia nat ionalist a si Editura Humanitas, Bucure sti. problema evreiasc a n Rom ania anilor 30,

Vulc anescu, M. (1991), Dimensiunea rom aneasc a a existent ei, Edit ia ngrijit a de Marin Diaconu, Editura Fundat iei Culturale Rom ane, Bucure sti. Vulc anescu, M. (1992), Nae Ionescu a sa cum l-am cunoscut, Editura Humanitas, Bucure sti.

Wahl, J. (1962), Tableau de la philosophie fran caise, Gallimard, Paris. Wald, H. (1998), Confesiuni, Edit ie si prefat a: Alexandru Singer, Editura Hasefer, Bucure sti.

S S   101

Zeletin, S . (1991), Burghezia rom an a. Originea si rolul ei istoric, Edit ia a II-a, Not a biograc a de C.D. Zeletin, Editura Humanitas, Bucure sti.

S S   102

S S   103 Cuv ant introductiv . . . . . . . . O generat ie de aur cu (z)gard a de Filosoe si Underground . . . . . P altini s vs Bucure sti . . . . . . . Referint e bibliograce . . . . . . . . er . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 10 36 64 93

Cuprins

S S   104