Constantin Noica

Limpeziri pentru o Romnie legionar

(Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr.29, din 11 octombrie 1940, conferina
inut la Radio n seara de 5 octombrie 1940)

S-a ntmplat printre noi ceva. Suntem cu adevrat martori la cele

ntmplate? Putem da cu adevrat mrturie la cele ce am vzut? Chiar daca nu
credei n Romania legionara, vedei Romania legionara? In timpul Revoluiei
Franceze, cartiere ntregi din Paris n-au simit ca se afla sub revoluie. Stteau
oamenii linitii, nepstori, vegetativi, pe cnd, alturi de ei, alii mureau
pentru rfuieli mici, dar uneori i pentru idei mari. S-ar putea sa se petreac
aa i cu Romania legionara. Si, totui, daca pe glob nu s-ar ntmpla
evenimente de rsunet, Romania ar captiva ntreaga lume, cel putin att cat
captivase Rzboiul Civil din Spania. E ceva de necrezut n aventura pe care o
trim. E prezenta sufletului, pe care-l poi despica n doua, ca pe legenda aceea
nordica, dar care se reface nencetat. Iar daca ntmplrile sunt acestea, mai
pot oamenii sta cu ochii nchii? i cei care cred n Romania legionara, i cei
care nu cred inca trebuie sa neleag, sa se strduiasc sa neleag. Nu
Micarea Legionara ne-o cere, ci setea noastr de a pricepe limpede de ce
Micarea Legionara, n ciuda prigonirilor, exista; de ce Romania legionara, n
ciuda dezintereselor de azi, poate exista.
Legiunea exista i Romania legionara poate exista, pentru ca darul pe
care l-a adus Corneliu Codreanu comunitii noastre este viaa, harul vieii. Nu
luai cuvntul acesta drept literatura. Viaa e ceva determinat: faptul devenirii
i al progresului. Acolo unde exista progres de la o stare joasa la una nalt,
acolo, umanitatea e viE. i Romania cealalt tria: dar tria n inerie; tria
pentru ca trise. Corneliu Codreanu aduce fapta noua, viaa noua. Atunci cnd
nu se nnoiete, viaa nu mai este cu adevrat. Oricine poate deosebi limpede,
dup gndul acesta, Micarea Legionara de celelalte grupuri de vieuire
romneasc: n timp ce toate celelalte organizaii aveau un program i voiau sl aplice, Legiunea deinea un impuls de viaa i nzuia s-l desfoare. Ea

singura progresa. Ceilali erau, n cel mai fericit caz, buni i se strduiau sa
rmn astfel. Legionarii nu rvneau sa fie buni. Ei stteau sub coal. Sunt
singurii care au neles ca trebuie sa devii altul, cum spunea Cpitanul. E viu
numai cine e n stare sa devina altul. Dar luai faptele ca sa vedei cat progres
este n Micarea Legionara i cum numai n lumina progresului poate fi ea
judecata. De unde pornete ea? De la revolta, de la haiducie. O mana de tineri
sunt revoltai ca n tara e corupie, ca politicienii sunt vndui strinilor, c-i
bat joc de truda sraculuI. i atunci, care e primul lor gnd? Sa se revolte i sa
pedepseasc. Citii paginile de la nceputul crii Pentru legionari, lsai-v
ptruni de elanul pedepsitor al tinerilor acelora; urmrii-i cum nu vedeau
altceva de fcut dect sa loveasc n cel nedrept; vedei-i cum se ntlnesc n
pdure, cum vor sa se retrag n muni i n pduri dup ce vor fi pedepsit pe
vinovai i vei avea unul dintre cele mai izbitoare exemple de haiducie
romneasc. Dar Cpitanul i tovarii sai depesc stadiul haiduciei. Ei vad
ca se poate face mai mult dect lovi n strini i nstrinai. Se poate lupta
organizat mpotriva loR. i atunci se ncadreaz n micarea politica a
profesorului Cuza.
Aadar, lupta politica, nu simpla lupta haiduceasca. Totui, lupta politica
nu poate fi dusa oricum. Ea cere o anumit interiorizare. Adic, nu e de ajuns
sa spui: Jos jidanii i nstrinaii!, ci trebuie sa devii tu nsui un ins n stare
sa nfruni pe strini i nstrinai. Trebuie alta educaie dect cea obinuit a
politicii: una aspra, osteasc, tinereascA. i atunci, Corneliu Codreanu se
desparte de cuzisti i ntemeiaz Legiunea sa. Nu tie inca limpede cum o va
organiza; dar faptele singure il vor nva cum s-i ating tinta de a crea un
organism tinerete disciplinat.
Deci, un pas nou: se trece de la politic pur la educativ. De la ordine n
afara la ordine inautru. Iar acum, cnd Cpitanul ndrumeaz inautru
contiina fiecrui legionar, acum, progresul de la cele joase la cele nalte, de la
materie i interes economic la spirit i interes moral e vdit. Acum intra n joc
rolul cel mare al lui Mota. Spiritul de jertfa e esenialul, spune Mota. Spiritul de
jertfa e msura cretintii noastre, adug eL. i n-o spune numai: o i face.
Pleac n Spania i de acolo, de la deprtri, ndrumeaz prin jertfa sa
Legiunea i poate ntreaga tara ctre smburele cel mai luntric al vieii;
dintre spiritul care se druie i nvie. Acum, Legiunea, prin jurmntul de
srcie i severitate pe care il cere elitelor Cpitanul, la mormntul lui Mota i
Marin; prin nfiinarea corpului, tot pentru elite, intitulat Mota-Marin, corp
nuntrul cruia cei neprihnii sa ncerce a trai i a muri ca Mota acum,
Legiunea nu mai e o micare politica, niciuna educativa. E una spirituala. Ea a
pornit de la pdure i a ajuns la biserica. Dar la biserica lupttoare: la biserica
dinuntrul istoriei, nu de dincolo de ea. Vedei deci progresul legionar: nu mai e

lupta n afara, ci lupta nuntru. Legiunea nu lupta contra cuiva, lupta pentru
ceva: pentru valorile spirituale. A pornit de la revolta i a ajuns, printr-unele
dintre exemplarele ei, la sfinenie. Mota cerea Cpitanului, acum multi ani, ca,
n ziua biruinei, s-l lase pe el sa puna la zid o suta de ticloi ai Romniei
mari i putrede. Dar Mota n-a rmas la gndul acesta: i-a uitat pe ceilali, aa
cum ii nesocotete astzi Legiunea, i s-a gndit la propria sa druire. Nu e
progres, nu e viaa aici? E atta viaa, atta sete de progres nencetat nct
astzi, cnd multi dintre noi i nchipuiesc ca au dreptul sa se numeasc
legionari, civa din elita se ntreab daca pot fi numii legionari alii dect
morii. Caci a te numi legionar te-ar putea face sa crezi ca ai atins o treapta de
desvrire, cnd, de fapt, ntotdeauna ai de luptat cu tine i niciodat nu te-ai
depit ndeajuns. Eti viu, adic n progres. Numai morii sunt; cei vii devin.
In lumina acestei viei i a acestui progres trebuie judecata Legiunea. Miracolul
ei romanesc e de a fi singurul organism nuntrul cruia progresul sa fi fost cu
putin. Sunt oameni care, n judecata lor, au rmas n urma cu anii; ei neleg
Legionarismul ca o micare politica sau chiar haiduceasca, n loc s-o vad drept
una spirituala, adic interiorizata i nzuind ctre forme de viaa cretine. E
adevrat, pot fi i dintre legionari unii care sa fi rmas la mentalitatea politica
sau la cea haiduceasca. Dar ei sunt ntrziaii micrii sau atunci structural
inapi spre a progresa o data cu ea. De aceea, nu judecai Micarea dup cei
care nu stau dect la periferia ei, ci dup cei buni, care nzuiesc sa fie inca mai
buni, i stau ca atare n inima ei. Daca vei spune: Am vzut un legionar
fcnd cutare aciune nevrednica, nu vei nelege ce este de neles. Cnd insa
vei vedea i-l putei vedea un legionar care inca nu e mulumit cu sine,
atunci vei fi vzut ceva din Legiunea nsi. Vei fi vzut umbra lui Corneliu
Codreanu i a lui Mota; lumina lui Corneliu Codreanu i a lui Mota. Bine, va
spune cineva, vad acum ce n-am vzut la timp: ca Micarea Legionara e viaa,
progres i mplinire n spirit. Toate acestea sunt tulburtor de frumoase.
Dar Micarea Legionara guverneaz. Romania de azi e Stat legionar. Daca
lucrurile sunt asa, atunci e vorba de politica i gospodrie. Am vzut minuni de
desvrire morala, foarte bine. Vrem acum minuni i n ce privete tara asta
batjocorita, srcit, ciuntita. Vrem fapte; nu numai demonstraii de for sau
pilde eroice, ci fapte. Suntei de o luna la conducerea tarii. Unde sunt
minunile? Oameni buni, oameni buni, ce bine ar fi sa citim mai des Biblia.
Scrie acolo, undeva: mpria lui Dumnezeu nu vine n aa fel nct sa
izbeasc privirile. Caci, iat, mpria lui Dumnezeu e nuntrul vostru.
Oamenii cumini ai Romniei vor fapte care sa izbeasc privirile. Tot nu simii
ca binele vine dinuntrul? Tot nu vedei ca binele Legiunii e sa ne fac mai buni
i abia dup aceea vor rsri faptele bune? Cum credei ca pot creste flori
daca sufletul nostru este inca mpietrit n necredina i rele? Legiunea nu poate

face dect doua lucruri: sau sa nsufleeasc i sa transforme n bine inimile

noastre, ale celor multi, fara de care binele nu poate veni dect cu puintelul,
cum spunea profesorul acela, sau, daca nu vom fi noi vrednici, Legiunea va
trebui sa fac binele cu sila, cu Politia. Legiunea spera inca n prima
nsntoire romneasc. De vom fi nevrednici, va veni probabil cea de-a doua.
Stiu, un ins cu inima mpietrit ar putea spune legionarilor: Vedei ca nu e
uor sa faci o tara <ca soarele sfnt de pe cer>? Dar cine a spus ca e uor?
Cum, Mota i-a dat viaa pentru ceva care se putea face uor? Cpitanul s-a
lsat martirizat, aa cum a fost martirizat, pentru o isprava uoar? De-am
putea odat nelege, uuratici cum suntem uneori, cat de grele sunt toate.
Legiunea a venit sa ne nvee greul.

SFRIT