72 de ani fara Capitan.

De ce a fost ucis Corneliu

Zelea Codreanu?
11/30/2010 de admin

Traian Trifan, Dr. în Drept internaţional: “Capitanul Corneliu

Codreanu a deschis drumul bataliei spre Invierea Neamului,
implantand in constiinte, prin exemplul vietii sale, responsabilitatea in
fata lui Dumnezeu pentru actele savarsite pe pamant si pecetluind cu
sangele sau acest crez pentru neamul nostru”. (Traian Trifan,
Mărturisesc… Robul 1036, Ed. Scara, 1998, p. 119).

urmariti la sfarsitul articolului o dedicatie speciala pentru politrucii

zilelor noastre

Era in toamna anului 1937. Venisem la restaurantul legionar din strada

Gutenberg nr.3 pentru masa de pranz. Lume multa la mesele deja pline
si multe alte persoane care asteptau sa se elibereze un loc. Ma asez si eu
la rand. Putin timp si intru in sala. Dintr-un colt de unde pandeam un loc
liber, zaresc pe Capitan asezat la o masa cu inca doua persoane cu care
statea de vorba. Dupa discutie mi-am dat seama ca erau arhitecti care se
ocupau cu construirea blocului cu cateva etaje, ce urma sa adaposteasca
prima infiripare a comertului legionar.

In timp ce Capitanul se ospata cu niste ochiuri, ii observam toate

gesturile. La un moment dat ii intalnesc privirea. Am ramas ca
hipnotizat. Din ochii lui se desprindea ceva nedefinit, un fel de caldura
interioara care ma invaluie, ma cuprinde, ma fascineaza, uitand de tot ce
ma inconjoara.

Cu incetul sala se goleste. Eu, ramas singur, privesc mereu in aceeasi

directie, unde parca mi se desvelise un mister.

Capitanul se ridica si se indreapta spre iesire. Acum ii vad statura. Inalt,

de o frumusete rara. Frumos ca un Adonis, cu mersul apasat, maiestos,
hotarat.
Uitasem de ce am venit si o iau pe urma lui pana ce-l pierd din vedere.

Proaspat student la Facultatea de Litere, in Capitala tarii, iesit din „Fratia

de Cruce” de la liceul „Traian Doda” din Caransebes, scoala unde se
forjau caracterele, totul imi pare acum o legenda, unde imi angajasem
viata. L-am mai vazut de atatea ori pe Capitan, fie in costum de schi pe
treptele sediului, fie antrenandu-se cu noi a canta pentru prima data
„Imnul Muncitorilor”. Am invins „Internationala”, exclama Capitanul,
imnul opus proletariatului comunist. La numai un an si jumatate, acest
atlet al lui Hristos se afla intemnitat intr-o celula rece si umeda din
inchisoarea Jilava, asteptand sa fie judecat pentru tradare de tara.
Resemnat, citea Noul Testament, procesul lui Iisus. Singur in celula
simtea ca drumul sau nu mai era lung. Citind mereu cele patru
evanghelii, vedea dealul Capatanii, urcusul greu, se apropie de Cel ce va
fi rastignit, urmarindu-I procesul si se pregateste si el, incredintandu-si
sufletul crestin, lui Iisus, simtind ca fariseii il vor condamna si pe el.
-”Toata ziua stau singur si vorbesc, pe rand, cu cei ce au murit dintre
noi. Totdeauna stau toti langa mine ; cand ma rog, se roaga si ei”. Din
invalmaseala luptei, prins de mana Iudei, sa-l rapuna, presimte destinul
si cauta reconfort in viata lui Iisus care suferind ca om, accepta moartea.
In Scrierile Sfinte, Evangheliile, isi gaseste linistea, impacarea, se
pregateste si el de moarte. -”Si peste timpul lung, dincolo de 2000 de
ani, il vad pe Domnul nostru Iisus Christos, descris de Evanghelie, ca si
cum ar fi la zece pasi de mine. Il vad cum a cazut jos si se roaga :
Doamne, fa sa treaca paharul acesta de la mine, daca este cu putinta. Il
vad cum L-au prins si cum Il duc legat, spre Ana si Caiafa. Il vad cum Il
bat, cum Il lovesc in fata, la interogatoriul luat in noaptea aceea, de catre
farisei si carturari, mai marii zilei de atunci”. Capitanul traieste
suferintele lui Iisus, le simte in carnea lui, supus ca El torturii omenesti.
-”Chinuit fiziceste ca un caine (sunt pline hainele de suferinta, iata sunt
60 de zile si 60 de nopti de cand dorm imbracat pe scandura si rogojina
aceasta. 60 de zile si 60 de nopti de cand oasele mele sug ca o sugatoare
umezeala care tasneste din pereti si din pamant). De 60 de zile nu
schimb nici o vorba cu numeni si atacat in acelasi timp in fiinta mea
morala, acuzat de tradare, declarat strain, ca nefiind roman… aratat ca
un dusman al Statului, coplesit de lovituri si legat cu mainile la spate,
adica, neavand nici o posibilitate de aparare”. Conditiile de detentie ii
pregatesc sfarsitul fizic -plamanii fiindu-i prinsi- se voia moartea lui de o
moarte „naturala”. Capitanul isi vede procesul, unde fariseii imbracati in
purpura de judecatori, aduc marturii mincinoase, sa-l condamne. Toti l-
au osandit, sa fie pedepsit cu moartea… o nadejde I se aprinde in suflet.
Poate Pilat Il va gasi nevinovat. Sunt Pastile. E obiceiul sa se elibereze
condamnatul la moarte. Pilat se va adresa poporului. Poporul e, desigur,
cu Mine si va cere eliberarea Mea. I-am facut bine. Am vindecat pe
atatia. Pilat iese in balcon si striga poporuilui : Pe care sa vi-l
slobozesc ? Pe Baraba sau pe Iisus care se numeste Christos ? Iisus aude
dinauntru intrebarea. I se pare un veac minutul in care astepta raspunsul.
Atunci, toti au strigat : Nu pe El ci pe Baraba. Si Baraba este un talhar.
Dar ce sa fac cu Iisus, ce se chiama Christos, caci nu-I gasesc nici o vina
? (Insemnari de la Jilava). „Si totusi, Tribunalul, fara a avea nici o
dovada, nici cea mai mica dovada, a raspuns afirmativ la toate
intrebarile, condamnandu-ma la 10 ani munca silnica. O mare
nedreptate”. Si el, Capitanul, a fost condamnat nevinovat, precum
fariseii si carturarii evrei L-au condamnat pe Iisus. Si el a fost, nu
rastignit, ci ucis cu streangul de gat, apoi i-au tras un glonte in ceafa, i-
au turnat acid peste trupul inert sa-l descompuna, sa nu i se mai
recunoasca fata, deasupra corpului inert au turnat placa grea de ciment.
Si el a inviat, dar numai in sufletele noastre si a generatiilor care vor mai
salaslui pe aceste meleaguri romanesti. -”Primeasca Dumnezeu si
suferinta mea, spre binele si inflorirea Neamului nostru”, a strigat
Capitanul. Sa se rastigneasca ! Sa se rastigneasca ! Dar ce rau a facut ?
Si mai vartos strigau zicand : Sa se rastigneasca ! Ei strigau in gura mare
si cereau de zor sa fie rastignit si strigatele lor si a preotilor celor mai de
seama au biruit. Capitanul consternat la auzul sentintei care-l condamna
la 10 ani de munca silnica, vede judecatorii jubiland, constienti ca au
calcat legea, dar au implinit si ei porunca care pornea de la Palatul
Irodiadei, contra argintilor, rasplata nemerniciei. Era cam la ceasul al
saselea -continua Capitanul a citi Evangheliile. Si s-a facut intuneric
peste tot. soarele s-a intunecat si catapeteasma templului s-a rupt in
doua. Iar Iisus prins de indoieli, se adreseaza Tatalui Ceresc :
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit ? Tata, in
mainile Tale incredintez sufletul meu. Auzind apelul lui Iisus din
Evanghelii, Capitanul continua : „Iar eu, in genunchi, la picioarele
acestei cruci, de pe care, din trupul de om a plecat la Dumnezeu sufletul
Fiului Sau, ma inchin : Tatal nostru carele esti in Ceruri…”. In fata
jertfei supreme a Mantuitorului, Capitanul isi indreapta rugaciunea sa,
din adancul sufletului sau crestin : „Adu-Ti aminte de toti ai mei.
Primeste-i sub scutul Tau. Iarta-i si odihneste-i. Da-le putere celor vii si
biruinta asupra celor potrivnici, spre inflorirea Romaniei crestine,
legionare si apropierea de Tine, Doamne, a Neamului romanesc, intru
invierea lui. Amin !

Pilda credintei lui marturisita cu atata tarie, in preajma ultimului drum,

pastreaza trainicia doctrinei lui, adanc ancorata in linia crestina : „Ca
vom invia din morti in numele lui Hristos si numai prin Hristos, adica, in
afara de credinta lui Hristos nimeni nu va invia si nu va fi mantuit”. El
nu se revolta impotriva nedreptatii careia i-a cazut victima, precum
singur se destainuie : „Cand am terminat Evangheliile, am inteles , ca
stau aici, in inchisoare, din voia lui Dumnezeu, ca desi nu am nici o vina
sub latura juridica, El ma pedepseste pentru pacatele mele si-mi pune la
incercare credinta mea”. Ultima data cand l-am vazut pe Capitan, era la
mormantul lui Mota-Marin la Casa Verde, Bucurestii Noi. Eram de
garda la mormant. Capitanul se opreste in fata mausoleului, pleaca
fruntea, isi face semnul crucii si se roaga. Am pandit o clipa sa-l privesc
in fata. Ochii lui profunzi degajau aceeasi caldura, expresia lor insa trada
o mare tristete. Fratele lui de lupta zacea sub pamant, iar el statea cazut
pe ganduri. Ce oare se petrecea in sufletul sau in acea clipa, voi intelege
mai tarziu, mult mai tarziu, citind ultimul sau cuvant adresat camarazilor
lui, lumii intregi, in „Insemnari de la Jilava”, unde era intemnitat pentru
a fi ucis. Nu se mai revolta, ci resemnat isi asteapta dezlegarea. „Stau
aici din voia lui Dumnezeu… El ma pedepseste pentru pacatele mele…”.
Se apropia de Iisus, urcand si el ultimul drum, acceptand sa se
implineasca „voia lui Dumnezeu” .
Dupa ce a plecat de la mormant, o mare povara mi s-a asezat pe inima. O
presimtire ca nu-l voi mai vedea, dar si o ferma determinare de a urma
linia trasata de acest mare om care-mi va ghida pasii o viata intreaga, pe
oriunde ma va purta destinul.

Sunt peste 70 de ani de atunci si azi, constiinta imi rezerva o mare

bucurie, a sti, ca nu i-am parasit, o clipa macar, calea semanata de atatea
morminte.

de Filon Verca

DEDICATIE!

natalia
Fratilor iertati-mi indrazneala dar va intreb as putea sa ma rog
Capitanului Zelea Codreanu ca unui Sfant martir?Pentru ca am
aflat de curand atat de multe lucruri despre el care m-au
impresionat si l-am chemat cu gandul intr-un moment sa-i zic
asa dificil cand aveam un mic necaz si problema mi s-a rezolvat
in mod surprinzator.Iertati-ma nu vreau sa smintesc pun doar asa
o intrebare.Doamne ajuta!

Minunea prin care a luat nastere Miscarea

Legionara. Marii duhovnici ai Romaniei despre
legionari si Capitanul
02/17/2010 de admin

Nu se cuvine a vorbi despre Sfintii Inchisorilor, fara a

pomeni Miscarea Legionara sau cuvantul legionar. Cei
ce fac aceasta se aseamana jidovilor si tortionarilor.
 In ziua de
8 noiembrie, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil,
discutam ce nume sa dam acestei organizatii tineresti. Eu
am spus:
- Arhanghelul Mihail.
Tatal meu spune:
- Este in biserica o icoana a Sfantului Mihail, pe usa din
stanga a altarului.
- Sa mergem sa vedem. M-am dus cu Mota, Garneata,
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudosea. Ne
uitam si intr-adevar ramanem uimiti. Icoana ni s-a aratat
de o frumuseste neasemuita. Eu niciodata nu fusesem
atras de frumusetea unei icoane. Acum insa ma simteam
legat de aceasta cu tot sufletul si-mi facea impresia ca Sf.
Arhanghel e viu. De atunci am inceput sa iubesc icoana.
De cate ori gaseam biserica deschisa, intram si ne
inchinam la icoana. Ni se umplea sufletul de liniste si de
bucurie.
extras din Cartea Capitanului
Parintele Justin Parvu
Despre Corneliu Zelea Codreanu si Legiunea
Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii
mai noi au avut grija sa denatureze adevarul. Au facut-o
cu un scop: generatiile care le-au urmat(sau vor urma) sa
nu stie adevarata istorie a romanilor. Nu s-a scris “fara ura
si partinire”, asa cum ar trebui sa o faca adevaratii istorici.
Corneliu Zelea Codreanu a fost inca din timpul vietii sale
o legenda, iar moartea sa, care a fost o jertfa – “cea mai
scumpa dintre nunti”, cum spunea cantecul legionar, a
facut ca proiectarea sa mitica sa capete o deosebita
profunzime. Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea
Legionara au fost insa si o realitate care apartine istoriei
romanilor. N-o putem neglija si trebuie sa o intelegem.
Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat intr-un
panteon al mitologiei romanesti, unde trebuia demult sa-si
afle locul.
 Ma bucura faptul ca se studiaza acest
fenomen si marturiile noastre, ale celor care mai traiesc,
putini intr-adevar, pot ajuta la descrierea unei istorii care
n-a beneficiat pana nu demult decat de un singur fel de
prezentare, bineinteles, negativa. Caci cei care au scris
erau dusmanii miscarii, cei carora le era frica de ea si ma
mira faptul ca inca le mai este, astazi cand tinerii din
“Fratiile de Cruce” de la sfarsitul anilor ’30 sunt
octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai putini astazi
dintre cei care au trait acele vremuri si au crezut in
biruinta legionara si marturia lor nu trebuie sa se piarda.
Tinerii legionari erau credinciosi si au crezut in rolul
crestin al Miscarii. Dupa ani sau chiar zeci de ani de
temnita grea, multi dintre supravietuitori s-au indreptat
catre manastiri. Aici si-au aflat linistea, loc de rugaciune,
nevointa si curatenie. Candva, Codreanu gandea ca ultim
mijloc, retragerea in munti, caci de veacuri, romanul a
primit lupta in munti si codri. Astazi, muntele si
manastirile sale raman doar locurile unde romanul
lucreaza pentru mantuire. Pentru mantuirea neamului
nostru. Aceasta este lupta noastra.
Parintele Arsenie Papacioc
Nu putem gandi Miscarea Legionara fara voia lui
Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar daca a
plecat de la niste cauze materiale istorice.
Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa
Tinand cont de cati martiri a dat, cred ca a fost de la
Dumnezeu, dar oameni fiind, au facut si greseli.
Parintele Ilarion Felea
Nu am facut politica si nu sunt legionar, dar vorbesc ca
preot: Miscarea legionara va birui sigur, caci:
1. a cucerit tinerimea tarii
2. are un cap care stie ce vrea si e ascultat
3. are la temelia ei adevarul, credinta si dragostea crestina
si impotriva acestora nu avem nicio putere.
Monahul Athanasie Stefanescu spunea despre idealurile
si “omul nou” pe care il dorea Corneliu Codreanu ca baza
a “Romaniei legionare”:
 Telul final nu este viata, ci Invierea. Invierea
neamurilor in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Neamul este, deci, o entitate care-si prelungeste viata si
dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea
cealalta, nu numai in lumea aceasta. Acest
student(Corneliu Zelea Codreanu) a indrumat generatia
lui avand ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba,
cerand sacrificii pentru credinta lor in Dumnezeu si
neamul romanesc, tineretul a fost supus la un experiment
unic in lume, cunoscut sub numele de experimentul
Pitesti, unde toti au fost prabusiti ca asa era reteta. Dar in
fata lui Dumnezeu nu conteaza caderile, ci ridicarile.
Preotul Calciu a fost unul dintre acestia. Generatia acestui
student, in verde imbracata si la icoane inchinata, a fost
martirizata cum n-au fost decat crestinii din primele
secole. Din randurile ei ridicandu-se pe treptele cele mai
inalte ale eroismului si chiar sfinteniei. Daca in iuresul
luptei au fost si greseli, sa nu se uite ca una este individul
cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide si alta 
este individul care lupta in numele cetatii si al tarii, care a
fost dintodeauna declarat erou. extras din cartea
Realitatea unui mit: Corneliu Zelea Codreanu

IPS Bartolomeu Anania Marturisesc insa ca

in “Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici
antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat
decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de
patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea
adevarului, respect pentru avutul public, spirit de
sacrificiu.

 pe 02/21/2010 la 1:36 AM romanul gica

…asa o fi! ..or fi si la praduiala ca sunt multi, dar sut destui care sa
lucreze si cu subtilitati, daca de mai bine de 70 deani nu au precupetiy
nici un efort sa scoata din capul romanilor invataturi de genul:
” * Vrem sã schimbãm moravuri, idei înrãdãcinate si fel de a gândi.
* Vrem sã punem temelie unei lumi noi, în care insul sã se simtã
respectat si de folos.
* Vrem sã terminãm cu demagogia, cu privilegiile nemeritate si cu
exploatarea omului de cãtre om.
* Vrem sã punem capãt domniei materialismului, ce atâtã invidia, ura,
crima si rãzboiul.
* Vrem sã înscãunãm din nou împãrãtia spiritului, care-i izvor de
întelegere si de înãltare.
* Vrem sã facem din omul de azi, pierdut pe cãile destrãmãrii interioare,
un OM NOU, plin de virtuti si de potentialitãti pozitive.
* Omul devine nou înfrângându-se pe el însusi, iar nu biruind pe altii.
Semnul transformãrii omului este aparitia fortei de sacrificiu pentru
binele comun.
* De aceea, Legiunea, înainte de a fi o formatie politicã si o miscare de
transformare socialã, va fi o scoalã de caractere.”
…care este esenta acelui “Nationalism Luminat”, mai luminata, mai
transparenta, mai toleranta si mai permisiva decat ce se intelege prin tot
ce se poate intelege din invatatura indemnului citat?
…cat despre sionismul mondial si redevenirea noastra ca activi politic,
in timp ce s-au confirmat profetiile de genul:
“…………….
Rând pe rând, cetele lor se vor năpusti şi vor spolia ţara.

Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea ei, opera de

guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale prefecturilor, primăriilor.

Se vor înfige ca nişte căpuşi în consiliile de administraţie ale tuturor

întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără
nici o muncă, din sudoarea şi din sângele muncitorului istovit.

Vor fi încadraţi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi

jetoane, de alte milioane şi zeci de milioane, ca preţ al vânzării lor de
neam.

Vor da naştere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupţia se

va întinde în viaţa publică a ţării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaş şi
până la miniştri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i
cumpere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagă. De aceea, când ţara
stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda consorţiilor de bancheri
străini, rând pe rând, bogăţiile pământului şi cu ele şi independenţa
noastră naţională.

O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste

toată România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic,
ci vor suge vlaga ţării.

Acesta este politicianismul.

Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea şi deznădejdea. Vor muri
copiii cu zecile de mii, seceraţi de boli şi de mizerii, slăbindu-se astfel
puterea de rezistenţă a neamului în lupta pe care o duce singur în contra
poporului jidănesc organizat şi susţinut de politicianismul înstrăinat şi de
tot aparatul de stat.

Cei câţiva oameni politici cinstiţi, câteva zeci, poate chiar conducători
de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în
mâna presei jidăneşti, a bancherilor jidani sau străini şi a propriilor lor
politicieni. ….”
…si mai aduc un citat ca argument: “…Cea mai mare primejdie
nationalã stã în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat structura
noastrã rasialã daco-romanã, dând nastere acestui tip de om, creind
aceastã cãzãturã, aceastã stârpiturã moralã: politicianul care nu mai are
nimic din nobletea rasei noastre, care ne dezonoreazã si ne omoarã.
Dacã acest tip de om va continua sã mai conducã aceastã tarã, Neamul
Românesc va închide ochii pentru totdeauna si România se va prãbusi,
cu toate strãlucitele programe cu care “smecheria” degeneratului va sti
sã ungã ochii multimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a
adus invazia jidãneascã, aceasta este cel mai îngrozitor!”

 pe 02/21/2010 la 6:37 PM Vasile V.O.

Vă înţeleg foarte bine dorinţa, nedisimulată, de redresare a naţiunii

noastre, năucită în urma tăvălugului sionist, globalist. Fără să mă exprim
prin vorbe tendenţioase, trebuie să reiterez că anumite teorii doctrinare
pot fi viabile, pot fi aplicate iar altele au devenit caduce chiar dacă au
fost exersate, sau limitat aplicate. Acum nu mai poate fi sustenabilă
doctrina Legiunii. Conjunctura internaţională, arbitrariul marilor puteri,
societăţile secrete, Guvernul Mondial care conduce o Noua Ordine
Mondială, vor distruge fără nici-un menajament orice tendinţă de
individualizare naţională. Cineva, căruia îi admir, nu numai elocinţa ci şi
realismul gândirii, referitor la reforma doctrinară, îmi spunea „TU ŢII
NEBUNEŞTE LA TERMENUL DE NAŢIONALISM ,CEEA CE AR
ÎNSEMNA DOAR DREPTUL ROMÂNILOR ,CEEA CE ESTE
ABSURD,IN ACTUALELE CONDITII”. Stimate domn, nu avem
posibilitatea de a alege, ci suntem puşi în situaţia, de a ne modela
doctrinar, pentru a ne strecura prin jungla pe care aţi descris-o perfect.
Dacă nu gândim în acest fel totul este pierdut, totul va fi fără substanţă,
fără început, doar cu un sfârşit cenuşiu şi amorf. Din nefericire asta e!

 pe 02/22/2010 la 3:07 PM Mos Ioan

Traiasca România Legionara!

Vesnica Pomenire lui Corneliu Zelea Codreanu, legionarilor si tuturor
celor care au luptat pentru Dreptate si Adevar.
Cinste acestor Martiri care si-au dat viata pentru HRISTOS !
Sa-i pomenim, zilnic, în rugaciunile noastre!

Pe curând, Capitane!

 pe 02/22/2010 la 5:15 PM stefan

Vesnica Pomenire lui Corneliu Zelea Codreanu, legionarilor si tuturor

celor care au luptat pentru Dreptate si Adevar.
Cinste acestor Martiri care si-au dat viata pentru HRISTOS !
Sa-i pomenim, zilnic, în rugaciunile noastre!

Pe curând, Capitane!”

De acord, dar hai sa inlocuim “Traiasca România Legionara!”

cu “Traiasca Romania Crestina Dreptmaritoare”

 pe 02/22/2010 la 7:34 PM catalin

Slava Sfintei Treimi!
Slava duhovnicilor care au curajul sa vorbeasca frumos despre Legiunea
Arhanghelului Mihail. Dumnezeu sa dea sanatate si viata lunga
dreptcredinciosului cler.

 pe 02/22/2010 la 8:59 PM Vasile V.O.

Felicitări pentru abnegaţia, loialitatea faţă de o ideie, pentru statornicia

într-un crez extraordinar, dar….din nefericire utopic. Mi-a plăcut foarte
mult sloganul “Traiască România Crestină Dreptmăritoare”. Îl voi
propune unui anumit partid care crede în valorile Naţionalismului
Luminat.

 pe 02/23/2010 la 9:46 PM Mos Ioan

@Stefan,

Miscarea Legionara a fost si ramâne o Miscare Spirituala, deci când am

scris “Traiasca România Legionara” se subântelege “Traiasca România
Crestina”!

Mai sunt persoane care sunt alergice la cuvântul “Legionar”…….

 pe 02/24/2010 la 4:47 PM stefan

pt Mos Ioan

Crede-ma n-am alergie la cuvantul legionar in el insusi si nici la ceea ce

acesta semnifica.
Doar cred,dat fiind micul context discutat acum, ca inlocuirea
cuvantutlui ‘legionara’ in “Traiasca România Legionara!” cu ‘Crestina
Dreptmaritoare’ ar acoperii tot ce am putea zice si tot ce ne-am putea
dorii mult mai bine.
Cand spui ‘Crestina Dreptmaritoare’ se subintelege ca se refera la toti
crestinii dreptmaritori, deci toti, inclusiv legionarii sau ‘legionarismul’,
sau doctrina ‘intru DREAPTA Credinta’.

 pe 02/24/2010 la 8:29 PM Vasile V.O.

Sunt cuvinte care capătă o anumită uzură istorică, tocmai pentru simplu
motiv că au fost folosite în toate combinaţiile semantice posibile, dorite
şi nedorite. Nici-un român şcolit la nivel mediu nu poate avea alergie la
sintagma “legionar”. Nici-un român care a citit adevărul despre M.
Eminescu, A.C.Cuza şi C.Z. Codreanu nu poate emite judecăţi majoritar
negative despre mişcările naţionale. Trebuie să repet Mişcarea legionară
se cere a fi privită şi prin prisma urmaşilor căpitanului, care au comis
anumite erori.
Ca şi domnul Ştefan, cred că este bine să evităm confuziile de context.
Este necesar, chiar obligatoriu ca mişcarea naţională să continue sub o
formă accesibilă, decuplată de la angoasele induse artificial de către
comunişti şi chiar de unii reprezentanţi ai partidelor istorice.

 pe 02/27/2010 la 7:27 PM ana s

mare lucru au facut legionarii prin miscarea lor. Singura lor greseala a
fost impunerea pe plan politic pt care au platit-o cu sange!( asa zicea
parintele meu duhovnic). Pe langa ei mai uiotati-va si la sf inchisorilor
din rusia care au fost in numar de 60-90!de milioane, chiar si destui
copii.Multi fac caz de jidanii din ausschwitz, ce sa spun ,unii sunt
nevinovati da au fost doar 1-2 milioane.
Va dau de gandit:dc faraonii nu au reusit sa se ascunda pe sine si
comorile lor de Judecata Judecatilor caci Dumnezeu este peste tot, atunci
noi de ce nu dorim sa daramam piramidele necredintei din inimile
noastre sau de ce vrem sa plecam din aceasta lume cu medalii si
decoratiuni pt ce? ca sa le prezentam Juriului de la Judfecata ? Dar noi
mandrii nu stim ca Juriul nu are micrtoscoape si se uita doar le inima!
Imi amintesc de cuvintele unei cantari care spun e”caci va veni candva o
dimineata”!Ma gandesc ca zilele trecute cand a fost ziua de nastere a
parintelui meu duhovnic ne spunea : ” acum am absolvit clasa 1 pt ca
stim ce este pacat!” Ce minunat!