Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro)
de la ceara lumanarilor. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care multi
cu copii Cand sicriele au fost scoase din biserica, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit si a
iesit soarele. Inmormantarea s-a savarsit dupa randuiala pascala. Tocmai de aceea sicriele
au fost captusite cu material rosu. Clopotele au rasunat, vestind bucuria Invierii Egumenul
M a spus: Am pierdut oameni, dar am dobandit ingeri in Cer; am pierdut calugari,
am pierdut parinti slujitori, insa am dobandit noi mucenici in Cer. Rugaciunile lor vor
acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastra, vor acoperi tot poporul lui
Dumnezeu, care tinde spre curatia vietii si sfinteniei.
Igor Ivanovici Rosliakov (Ieromonahul
Vasile) s-a nascut pe 23 decembrie 1960,
intr-o familie simpla din Moscova, iar in
timpul studentiei sale la Facultatea de
Jurnalistica din Moscova a devenit
membru al echipei nationale de polo a
Rusiei. Era un copil, apoi un tanar
independent, cu un caracter ferm si
echilibrat, tacut si foarte credincios, cu
mare inclinare catre scriere, fiind mai apoi
solicitat sa se angajeze ca jurnalist la un
cotidian moscovit. A ales insa calea
monahala. Jurnalul sau, cu insemnari
de o adanca traire duhovnicesca, ne
arata in acelasi timp in ce mod un
semen de langa noi poate gasi si azi Calea Mantuirii.
Foarte importante sunt ultimele doua insemnari din Jurnalul Parintelui Vasile:
Prima insemnare:
Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot
face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin,
plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma
despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in
sfarsit, vazand-o pe ea in mine.
De altfel, cu o luna inainte de Pasti, Parintele Vasile a mers la Moscova, a slujit
parastas la mormantul tatalui sau si a desfintat contul de la cec in care mama sa
continua sa depuna bani pentru el, muncind ca garderobiera la cei saptezeci de ani ai
sai. A inchis contul si a dat banii mamei, spunandu-i ca nu-i trebuie acesti bani. Tot
inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, toti cei trei calugari, ierom. Vasile,
Trofin si Ferapont, si-au dat lucurile dragi fratilor din manastire, cu bucurie, spre
marea mirare a acestora (crucifix, icoane, carti), cea ce ulterior a facut dovada
faptului ca fiecare dintre cei trei stia si isi acceptase deja jertfa mantuirii sale.
A doua insemnare:
Prin Duhul Sfant Il cunoastem noi pe Dumnezeu. El este noul organ, necunoscut
noua, dat noua de Domnul pentru cunoasterea iubirii si a bunatatii Lui. Este cumva
ochiul cel nou, urechea cea noua pentru vederea celor nevazute si pentru auzirea
celor neauzite. Este ca si cum ti s-ar da aripi si ti s-ar spune: acum poti zbura prin
tot universal. Duhul Sfant reprezinta aripile sufletului.
Dupa moartea Parintelui Vasile, in chilia lui s-a gasit pe masa Apostolul, cu semnul de carte in
locul in care citise ultima data:
ca eu de acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat. Lupta cea buna
m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cunuma
dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul judecator (Timotei, IV, 68)
Avea 33 de ani si era monah de doar trei ani, tuns in monahism la 23 august 1990
Ieromonahul Vasile s-a nascut in 1960, calugarul Trofin in 1954,
calugarul Ferapont in 1955. Fiecare dintre ei ne putea fi coleg
de scoala, vecin, cunostinta Noi suntem aici in lumea
acesta, de 15 ani ei stau langa Domnul si se roaga fierbinte
pentru noi, cei de acum, a caror viata simpla si grea o
cunosc foarte bine. Parintele care ne-a vorbit acolo, in capela
celor trei mucenici de la Optina, ne-a indemnat: scrieti biletele cu
necazurile si dorintele [cererile, n.n.]voastre, pe care sa le lasati
la crucile lor. Nu conteaza limba in care scrieti. Nu le citeste
nimeni. Rugile voastre vor fi ascultate si se implinesc. De fiecare
data spun pelerinilor toate acestea, lumea scrie, se roaga si
pleaca. ()
mama calugarului Ferapont, care mai zabovise o zi dupa comemorarea fiului sau, ca
mucenic. Am aflat atunci ca si mama Ieromonahului Vasile s-a calugarit dupa
moartea fiului sau, luand numele de Vasilia mama careia fiul i-a dat nume!
Fie ca pentru rugaciunile sfintilor mucenici de la Optina Domnul sa ne inlesneasca Calea spre
mantuire!
(Maria Chirculescu, Miriam Turism, in: Optina 1993, sangele noilor mucenici, Editura
Egumenita)
sursa online: crestinortodox.ro
Legaturi:
El a ales Crucea. Noi ce vom alege? (I)
Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU
NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)
POVESTEA VIETII SFANTULUI NOU MUCENIC EVGHENIE OSTASUL (23 MAI)
in imagini tulburatoare si in relatarea emotionanta a mamei sale
http://www.optina.ru/panoramic/skete/
#2 Comment By Adriana On 28/04/2011 @ 00:40
Hristos a inviat! Am citit si eu aceasta carte ingrozita fiind,de mai multe ori, amintindu-mi
despre cuvintele Sf. Mucenic Ioan Vostorgov:Lui Dumnezeu I se da ca jertfa tot ce este mai
bun,trimitandu-ma de fiecare data cand citesc asemenea carti,cu gandul la Avraam.
Acum,vreau sa scriu despre starea sufleteasca a pr.Vasile,inainte de a muri:Calugarii isi
amintesc ca pr.Vasile savarsea intodeauna Sf.Proscomidie cu precizie si taia prescura
pt.Agnet cu o miscare rapida si exacta.Insa la acest Paste a incetinit oarecum miscareaCe
ai pr.Vasile?l-au intrebat fratii.Mi-e atat de greu- a raspuns el-de parca ma otelescDupa ce
a savarsit proscomidia,fiind istovit,s-a asezat pe scaun.Si a spus:Niciodata nu am obosit
atat.La sfarsitul Liturghiei Invierii a iesit sa cante.Parinte Vasile,sunteti deja obosit-i-a spus
dirijorul corului.Odihniti-va.Terminam noi.Dar eu am ascultarea raspuns pr.Vasile.Si,iata,glasul lui a inceput sa rasune:SA INVIE DUMNEZEU SI SA SE RISIPEASCA VRA MASII LUI
Mai vrau inca una sa mai scriu dar in alt msj.pt.ca nu-mi incape de pe mobil.
#3 Comment By Adriana On 28/04/2011 @ 01:25
Ieromonahul I.,caruia pr.Vasile i-a daruit o cruce pe care el a adus-o de la Ierusalim,a
povestit:In anul 1993,pe 3 august,ci cinci zile inainte de praznicul Scoaterii cinstitului lemn al
Crucii celei facatoare de viata a Domnului,pe cruceq pr.Vasile din chilia mea,a iesit foarte mult
mir-trei sau patru picaturi pe trupul Domnului,in partea stanga,putin mai jos de coasta.Nu
raspandea mireasma,insa picaturile erau foarte mari,ca picaturile de ploaie.Mirul s-a revarsat
mai mult de doua saptamani si inca si acum se observa urmeleAceasta,cred eu ,a fost o
minune,prin care Domnul aconfirmat ca l-a luat la sine pe cel drept. Apoi inca o marturie a
unei enoriase ;povesteste ca a luat o pietricica de pe mormantul pr.Vasile si in luna februarie
a anului 1997 a vazut ca din pietricica izvora mir cu mireasma.lichidul fiind mai vascos decat
apa.Apoi sunt aici scrise mai multe minuni si tot felul de povestioare interesante despre acesti
mucenici tineri.Dar nu are rost sa ne miram de tineretea lor caci in Sfanta Scriptura gasim la
Intelp.lui Solomon scris:Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga,nici nu le
masori dupa nr.anilor.Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor
inseamna o viata neantinata. Vai si amar de caruntetile mele caci am consumat oxigenul
celor vrednici de mantuire.
#4 Comment By Adriana On 28/04/2011 @ 02:07
Si pentru ca inca nu m-a cuprins somnul,am mai gasit ceva tare frumos:Odata,de ziua celor
40 de Mucenici,fratii s-au fotografiat.Ca de obicei pr.Vasile a plecat in fuga spre chilie,de nu-l
puteai prinde.Si iata ca toti s-au adunat si pe cand se pregateau sa se aseze in cadru,aud
zgomotul cizmelor unui om care fugea -era pr.Vasile,care alerga exclamand:LUATI-MA SI PE
MINE IN CEATA VOASTRA!-CA LA CEI 4O DE MUCENICI.Toti au izbucnit in ras.Asa se si
cuvenea. Noapte buna!
#5 Comment By Liviu On 28/04/2011 @ 08:34
Multumesc fratilor de la Razboi intru cuvant pentru aceste daruri frumoase, perle nepretuite
ale ortodoxiei. Slav lui Dumnezeu i Maicii Domnului pentru toate.