NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA

Postat de admin pe 29 Sep 2009 la 08:23 pm | Categorii: Biserica rastignita, Fericitul Martir Constantin Oprisan, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Reeducarea ieri, azi si maine Print Fiti pregatiti pentru lupta care se va da n mlastina disperarii. Fiecare va iesi din nclestarea acestei lupte singur, neajutat dect de mila lui Dumnezeu si de ce are mai bun n el. (Fericitul Mucenic Constantin Oprisan)

Printre alti camarazi din lotul Universitatii, care fusesera judecati naintea noastra, era n celula si badia Ghita Barbieru, pe care l cunosteam din vedere. Pe acest om cu suflet ales nu-l voi putea uita niciodata. Ca pregatire intelectuala avea doar gimnaziul, dar bunatatea lui n-avea margini. El era printre putinii oameni pe care i-am ntlnit n viata din dosul gratiilor si care mi-a dat cheia cu care sa ncui si sa descui usa ce ma despartea de lumea din care veneam. La nceput, atmosfera era putin apasatoare, deoarece toti eram condamnati si gndurile noastre zburau, fara voie, spre cei lasati n urma: parinti, frati, neveste, copii, prieteni, cunoscuti, etc. Badia Ghita, care fusese judecat n primul lot, trecnd foarte greu prin ancheta (din care mai apoi i s-a tras si moartea) nu s-a plns niciodata. n nchisorile prin care am trecut am cunoscut multi oameni, de la portar pna la ministru, de la nestiutori de carte pna la profesori universitari si savanti, de la demon pna la nger. Badia Ghita a ramas n inima mea ca fiind acel tip de om pe care, chiar daca voiai sa-l uiti, nu reuseai niciodata. n toata detentia mea am ntlnit putine suflete ca al lui. Discutiile cu colegul meu Tudose si interventiile badiei Ghita erau cele mai binefacatoare lucruri din celula. Pe la nceputul lui martie, cnd la Suceava era nca iarna destul de grea, cu frig si ninsoare, am mai vazut ceva ce nu voi putea uita niciodata. Ceva se petrecea cu unii tineri

care nu-si ntelesesera adevarata chemare. Mai exact, era nceputul asa-zisei reeducari de la Suceava. Celula se mai ncalzise si la propriu si la figurat. Eram toti legionari si toate discutiile se purtau n buna ntelegere. Chiar si frigul se mai potolise, datorita faptului ca eram acum sase n celula si dormeam pe prici, n loc sa dormim pe rogojina asezata pe podea. Singurul care nu lua parte la discutii, multumindu-se doar sa asculte, era badia Ghita. Noi l respectam pentru ca era n vrsta si avea un mare trecut de lupta. ntr-o buna zi, cnd discutiile noastre ajunsesera la un punct mort, badia Ghita, cu o voce calda, a nceput sa-si depene si el gndurile. Voi reda din memorie cuvintele care au fost pentru mine busola ce ma calauzit tot timpul celor 15 ani de temnita: Dragi flacai! Sunteti toti oameni cu carte, mai tineri dect mine, ncercati si voi n lupta, dar va rog ca pe copiii mei, sa ascultati cu atentie si bunavointa ceea ce vreau sa va spun. Toti suntem condamnati la ani grei de nchisoare si fiecare am lasat afara o lume care a fost lumea noastra si pe care nu o putem nesocoti. Unii am avut o profesiune, iar voi cei mai tineri, erati n curs sa o realizati. Toti ne-am angajat cinstit, slujind un ideal si o cauza pe care noi am considerat-o dreapta. Nici eu, nici voi, cred ca nu ati facut rau nimanui. Am fost anchetati, torturati, judecati si condamnati dupa cum stiti, dar va rog din toata inima sa-mi dati ascultare. Pentru un detinut politic, condamnarea e ceva ce poate sau nu sa se mplineasca. Deci noi s-ar putea sa executam toata condamnarea pe care o avem sau poate nu. Ceea ce e mai grav nsa e ca s-ar putea sa facem si ceva n plus, peste ceea ce am fost condamnati. Sa fim condamnati din nou si poate sa si murim n nchisoare. Timpul nostru n nchisoare nu este hotart definitiv. Venim dintr-o lume pe care ura omeneasca ne-a luato, poate, pentru totdeauna, si intram n alta care e aceasta. Aceasta si numai aceasta este de acum nainte lumea noastra. Pentru noi nu exista alta lume dect aceea n care suntem si traim aici. Or, pentru a putea trai n aceasta lume, dragii mei, trebuie sa stiti ca numai cel ce va avea inima buna va putea rezista si ntelege ceea ce ne va oferi necunoscutul n care am intrat. Aceia dintre voi care vor putea ntelege ce nseamna inima buna pentru om, nu vor uita niciodata ceea ce am discutat noi n aceasta zi. Ca ncheiere, va spun: ca sa poti razbi si sa fii multumit si mpacat n viata, cu tine si cu cei din jurul tau, trebuie sa ai inima buna. Voi faceti cum credeti si cum va este inima. L-am nteles pe acest ntelept si i-am urmat povata, toata viata mea. n zilele urmatoare, ducndu-ma cu tineta de necesitati s-o vars n closet, am avut ocazia sa vorbesc cu Tudose ntre patru ochi. L-am ntrebat atunci, ce parere avea de inima buna a badiei Barbieru; el mi-a raspuns ca povestea cu inima buna n-a nteles-o si nu o va ntelege niciodata. Era adevarat ca Tudose n-a nteles, pentru ca el nu pricepea ca omul ar putea simti, trai si actiona si dupa glasul tainic al inimii, nu numai dupa cel al puterii de judecata. I-am raspuns cinstit lui Tudose, ca nici eu n-am nteles aceasta filozofie, dar spre deosebire de el, eu ma voi stradui sa nteleg ce este pentru om acea inima buna de care vorbea badia Ghita. Timpul avea sa faca lumina n aceasta problema. ()

Constantin (Costache) Oprisan Trziu am nteles ca a avea inima buna nsemna prezenta lui Dumnezeu n om. Pentru ca omul sa-L simta pe Dumnezeu, trebuie sa-si curete inima conform ndemnului dat de Iisus: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci, aceasta inima buna se poate dobndi oriunde s-ar afla omul pe pamnt depinde numai de el. n conditiile de detentie, unde tentatiile sunt mai mici dar suferintele aproape de nesuportat, inima poate fi usor maturata de tot ceea ce ar mpiedica si ofensa prezenta lui Dumnezeu n launtrul ei. n concluzie, am nteles prin inima buna prezenta lui Dumnezeu ntr-o inima curata, si primul pas pentru a o dobndi l-am facut n celula 18 de la Pitesti, unde am aflat cheia cu care sa ncui usa lumii din care veneam, si s-o deschid pe aceea a lumii n care intrasem. Asa ca, nti am curatit inima de lumea din care veneam: daca-mi aminteam de lucrurile frumoase pe care le traisem, ma durea inima, caci nu le mai puteam avea; daca-mi aminteam de lucruri urte, mi reprosam ca le-am facut. Deci, si ntr-un caz si n altul suferinta. (Poporul are o vorba: A murit de inima rea!, adica din cauza deznadejdii.) N-as vrea sa fiu nteles gresit: de fapt nu parasisem lumea din care veneam, ci-i ncuiasem doar usa, ca sa nu-mi mai amintesc de cele ce se petrecusera. Caci, daca as fi ramas n relatie cu aceasta lume, suferinta pentru pierderea ei m-ar fi ucis sau nrait. Tot cu aceasta cheie, a inimii bune, am descuiat usa care ma introducea n lumea omului privat de tot ceea ce lasase n urma. Problema principala era ntelegerea acestei lumi, si acceptarea ei n conditiile date. () Dupa acea ancheta am fost cuprins de o neliniste asemanatoare celei a calatorului care vede la orizont declansarea unei furtuni, careia nu-i cunoaste puterea de distrugere, dar pe care o asteapta ngrozit.

Dupa transmiterea pe sectie a celor spuse, multi dintre camarazi au cerut explicatii si lamuriri [Dumitru Bordeianu descrie atmosfera din inchisoarea Pitesti inaintea declansarii experimentului reeducarii prin teoroare continua - n.n.]. [Constantin] Oprisan insa le-a spus: Fiti pregatiti pentru lupta care se va da n mlastina disperarii. Fiecare va iesi din nclestarea acestei lupte singur, neajutat dect de mila lui Dumnezeu si de ce are mai bun n el. Lupta va fi de lunga durata si cine va avea taria si rabdarea, convins fiind ca ea este dreapta, se va prabusi si iar se va ridica. Astfel ca nu ne mai ramne dect sa ne ascutim sabiile duhovnicesti ale dragostei, ale unirii si ale camaraderiei. (Dumitru Bordeianu, Marturisiri din mlastina disperarii)

Legaturi:

Parintele Calciu despre dorul de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti Parintele Justin: SFATURI PENTRU PRIGOANA FERICITUL MARTURISITOR CONSTANTIN OPRISAN Nu a fost tanar mai schingiuit ca el la Pitesti Autodemascarea spovedania satanica INVIEREA DIN MLASTINA DISPERARII Evanghelia vie din inchisorile comuniste IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI Tulburatoarea minune a unui sfant rastignit al Aiudului: Cuviosul Daniil (Sandu Tudor) Ucenicii sfinti ai Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu: Gheorghe Nitescu si Gheorghe Jimboiu

Azi Craciunul s-a mutat din palat la inchisoare, unde-i Domnu-ntemnitat Va veni o zi cand inima ta va canta rugaciunea Valeriu Gafencu: O lumina! Lui I-au dat fiere i tu mi dai miere?! marturii despre starea inalta de sfintenie a Fericitului Valeriu Gafencu Duceti Duhul mai departe! OBSTEA DUHOVNICEASCA DIN INCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNITEI Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu, in urma cu un sfert de veac LA MARGINEA EXISTENTEI Interviu cu Parintele Arsenie Papacioc NU, DOMNULE! IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI Parintele Gh. Calciu inedit: POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU Virgil Maxim: ganduri despre povara reeducarii marturisirea pacatelor TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! fragment din Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide

43 Comentarii