-
tată, ce le-ai cere copiilor Tăi?. Nu mi-a răspuns în cuvinte ci cu privirea
Lui blândă.
-Să înveţe că nu pot face pe cineva să-i iubească, ceea ce pot face
într-adevăr este să se lase iubiţi. Să înveţe că încrederea se construieşte în
ani şi se poate distruge în câteva secunde. Că cel mai de valoare pentru ei
nu este CE au în viaţă, ci PE CINE au alături. Că nu este bine să se
compare cu ceilalţi pentru că întotdeauna va fi cineva mai bun sau mai
rău decât ei. Că bogat nu este cel care are mai mult, ci cel care nevoie de
mai puţin. Să înveţe că trebuie să-şi controleze acţiunile, altfel acţiunile îi
vor controla pe ei. Că sunt de ajuns doar câteva secunde pentru a-i răni
profund pe cei pe care îi iubim şi pot trece chiar ani până să reparăm răul
făcut. Să înveţe că a ierta se învaţă iertând. Că sunt oameni care iubesc
mult, dar pur şi simplu nu ştiu cum să demonstreze acest lucru. Să înveţe
că banul cumpără totul, mai puţin fericirea. Că atunci când sunt
supăraţi, au dreptul să fie, dar asta nu le dă dreptul să-i supere şi pe cei
din jurul lor. Că, pentru a realiza, marile visuri nu au nevoie de aripi
mari, ci de o pistă bună de aterizare. Că prietenii adevăraţi sunt atât de
rari încât, dacă ai întâlni unul, înseamnă că ai dat de o adevărată
comoară . Că nu întotdeauna este sufficient să te ierte alţii, de multe ori
trebuie să te ierţi tu însuţi. Să înveţe că sunt stăpânii a ceea ce nu spun şi
sclavii a ceea ce spun. Că ceea ce seamănă, aceea vor culege; dacă
seamănă bârfe, vor culege intrigi, dacă seamănă dragoste, vor culege
fericire. Să înveţe că fericirea adevărată nu înseamnă să-ţi realizezi
visele, ci să fi mulţumit cu ceea ce ai. Să înveţe că fericirea nu ţine de
noroc,ea este rezultatul propriilor decizii. Că ei decid dacă trăiesc fericiţi
cu ceea ce au sau dacă mor de invidie şi de gelozie pentru ceea ce le
lipseşte sau au nevoie. Că, indiferent de consecinţe, cei care sunt sinceri
cu ei însăşi ajung departe în viaţă. Că atunci când un prieten plânge
alături de ei, găsesc forţa care îi ajută să treacă peste durere. Să înveţe că
a dori şi a iubi nu sunt sinonime, ci antonime; a dori cere totul, a iubi
oferă totul. Că niciodată nu vor face ceva atât de măreţ încât Eu să-i
iubeasc mai mult şi nici ceva atât de rău ca să-i iubeasc mai puţin; Eu
pur şi simplu îi iubesc, în ciuda comportării lor. Să înveţe că cea mai
mare distanţă la care se pot afla de Mine este distanţa unei simple
rugăciuni spuse din inimă.
Şi aşa, într-o întâlnire profundă, am rămas în linişte ţinându-ne de
mâini. Oare o să învăţăm şi noi vreodată acestea?
4
ADOREMUS
Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg Mureş
Str. Cuza Vodă nr 8
BISERICA SF. NICOLAE
Preot Paroh Flavius Miheţ
11 IANUARIE 2009 Săptămâna 12
"Domnul va dărui omului harul şi gloria!" (Ps 83,12): Harul pentru
viaţa prezentă, iar gloria pentru cea viitoare
Învaţă omule, să-L iubeşti pe Isus şi vei învăţa unde este înţelepciunea. El
însuşi este înţelepciunea, tăria, priceperea şi viaţa. Înţelepciunea trebuie să o ai
pentru a cunoaşte, prudenţa pentru a te feri de rău, puterea pentru a valora.
Isus este viaţa care te ajută să trăieşti şi hrana care te susţine, lumina care te face
să vezi şi pacea care îţi permite să te odihneşti.
Propunere:
Meditează la aceste haruri când te afli în adoraţie în faţa lui Isus Euharistic!
VIRTUTEA IUBIRII.
Se citeşte în viaţa Sfântului Anton de Padova că acesta, fiind încă în casa
părintească, la cinci ani, a venit la el un copil pe care el nu-l cunoştea. L-a întrebat
dacă vrea să-i dea inima lui. Fiindcă acel oaspete străin avea un coşuleţ, Anton
s-a uitat să vadă ce are în coşuleţ. Era plini de inimi strălucitoare ca rubinele. A
întrebat: "Cine eşti?". "Eu sunt regele ceresc, caut inimile oamenilor. Vrei să-mi
dai şi inima ta?". Sfântul Anton, încă de atunci, de la vârsta de cinci ani, a spus:
"Doamne, cu toată bucuria ţi-o dau".
Sfântul Ioan Vianney (1786-1859) a trăit pe timpul revoluţiei franceze, iar
apostolatul l-a desfăşurat după revoluţie. A fost un om simplu, fără multe
cunoştinţe; studiile teologice le-a făcut particular, pe lângă un preot. Înainte de a fi
hirotonit preot, rectorul i-a prezentat pe toţi candidaţii. Ajungând la Vianney, a zis:
"Pe acesta n-aş putea să-l recomand pentru hirotonire". Episcopul s-a gândit
puţin, apoi a întrebat: "Are dragoste faţă de Maica Sfântă?". "Ca nimeni altul", a
răspuns rectorul. Atunci episcopul l-a hirotonit pentru că avea iubire faţă de
Dumnezeu şi Maica Sfântă. Acest preot, Ioan Vianney, stătea mult timp în
rugăciune, ore întregi în faţa Sfântului Sacrament în adoraţie. De multe ori dormea
numai trei ore pe noapte, restul se ruga. Într-o meditaţie spune că bătrânul
Simeon l-a aşteptat pe Isus în templu şi l-a luat din braţele Maicii Sfinte. El l-a
rugat pe Dumnezeu din tinereţe să nu moară până nu va vedea pe Isus, iar atunci
când l-a văzut, a exclamat cu bucurie: "Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne,
după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o
înaintea tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea
poporului Tău Israel" (Lc. 2, 29-32). Uitându-se la Maica Sfântă, a continuat: "Iar
prin inima ta va trece sabie". Prin inima Maicii Sfinte va trece sabie, vor fi patimile
lui Isus, iar ea ştia lucrul acesta. Sfântul Vianney spune: "Mare lucru este că
bătrânul Simeon l-a primit în braţe pe Isus Cristos, dar noi îl primim nu în braţe, ci
în inima noastră, în sufletul nostru, de fiecare dată când ne cuminecăm". Dacă
cineva se cuminecă de mai multe ori, este ca şi cum în faţa oamenilor cineva ar
avea mai multe decoraţii, este semn că a făcut mai multe fapte de mântuire. Acest
Sfânt Vianney spunea: "Eu am văzut mulţi oameni care au regretat că n-au avut
iubire faţă de Dumnezeu, dar nu am găsit nici unul care să spună că are părere de
rău că l-a iubit pe Dumnezeu".
La un mormânt era o cruce pe care scria: "Repausatul a murit la 80 de ani
după ce a trăit 5 ani". Deci, el numai aceia i-a socotit ani trăiţi, care i-a petrecut în
harul lui Dumnezeu, cu iubire faţă de El.
În vechime, cea mai mare valoare, cea mai mare perfecţiune era
considerată vitejia. Popoarele barbare alegeau rege pe cel mai brav, mai viteaz.
Grecii antici au pus perfecţiunea în înţelepciune: acela este mai valoros între
oameni, care are mai multe cunoştinţe.
În Vechiul Testament s-a pus accent pe faptele legii. Ce erau faptele legii?
Dacă cineva ţinea sâmbăta, dacă se tăia împrejur, dacă împlinea prescrierile etc.,
ei socoteau că este un om drept. Dacă gândul nu era la rugăciune, inima nu era la
Dumnezeu, aceasta nu era important. Aşa cum spune Isus despre evreii de pe
timpul lui: "Poporul acesta Mă cinsteşte numai cu buzele, dar cu inima este
departe de Mine".
Isus Cristos a pus valoarea omului în altceva. Nu a pus-o în vitejie, pentru
că foarte puţini pot ajunge viteji, foarte puţini pot ajunge înţelepţi, dar foarte mulţi -
toată lumea - poate iubi pe Dumnezeu. Chiar şi acela care n-are un picior, n-are o
mână, care-i paralizat, care-i în suferinţă pe pat, poate să-şi dăruiască inima lui
Dumnezeu şi să-L iubească. De aceea, Isus Cristos pune perfecţiunea în iubirea
de Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel, care în tinereţe a persecutat pe creştini, el însuşi
chemat de Isus la apostolie, spune: "Oare cine mă va despărţi de dragostea lui
Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de
îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua,
socotiţi am fost ca nişte oi duse la junghiere. Acolo unde nimeni n-a îndrăznit,
acolo noi am îndrăznit. Acolo unde am fost omorâţi, ne-am dus din nou, ne-am
făcut privelişte, ne-am dat în spectacol şi oamenilor şi îngerilor, dar mi-e martor
Dumnezeu că eu nu mă depărtez de dragostea lui Cristos".
Sfântul Ignaţiu de Loyola spunea despre Sfântul Pavel că Imperiul Roman
nu a avut atâtea lanţuri să-l lege încât el să nu dorească mai mult dragostea faţă
de Isus Cristos. Însuşi Sfântul Pavel spune: "Eu am fost de cinci ori bătut cu bâte,
de cinci ori 40 fără una am luat, de trei ori am fost biciuit, o dată am fost bătut cu
2 3
pietre, de trei ori s-a rupt corabia cu mine, o noapte şi o zi asupra abisului mării
am petrecut pe o epavă şi aşteptam să mor. Cine mă va despărţi de dragostea lui
Cristos?"
Aceasta o aşteaptă Mântuitorul de la noi. El însuşi spune: "Dacă cineva
iubeşte pe tată, pe mamă, pe fii sau pe fiice, mai mult decât pe Mine, nu este
vrednic de Mine". Pentru a ne arăta iubirea, Dumnezeu a coborât pe pământ, s-a
răstignit, s-a lăsat biciuit, încoronat cu spini, pălmuit, bătut cu piroane pe cruce.
Noi ne-am obişnuit din copilărie să vedem crucea şi ştim că acesta este un chin
oarecare, dar niciodată n-am văzut un om răstignit cum se zbate între cele patru
cuie. Crucea nu era un chin de o oră, ci trei zile dura până murea un răstignit. Isus
a murit după trei ore, pentru că înainte a pierdut foarte mult sânge şi a fost foarte
mult batjocorit. Toată noaptea călăii l-au chinuit, i-au pus coroana de spini şi L-au
bătut cu bice. Mântuitorul s-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne înveţe să-L iubim.
Mergând spre casă, poate cineva vă va întreba: "De unde veniţi?". - "De la
biserică". - "Dar ce-ai auzit acolo?". Să spuneţi: "Am auzit că Isus a spus că cea
mai mare poruncă din lege este: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată
inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea, iar pe
aproapele tău ca pe tine însuţi". Amin!
VORBE ÎNŢELEPTE
REPORTAJ CU DUMNEZEU
Cu titlu meu de ziarist, recent obţinut, m-am hotărât să realizez un interviu
important şi dorinţa mi-a fost acceptată; mi s-a permis astfel o întâlnire cu Dumnezeu.
-Intră, mi-a zis Dumnezeu. Aşadar, vrei să-mi iei un interviu?
-Da, i-am răspuns, dacă ai timp….
A zâmbit puţin în barbă şi a zis:
-Timpul meu se numeşte eternitate şi cuprinde oricât; ce vroiai să
mă întrebi?
-Nu e o întrebare nici nouă, nici dificilă pentru Tine: Ce Te surprin-
de mai mult la oameni?
-Că se plictisesc să fie copii, grăbindu-se să crească şi apoi
suspină după vremea când erau copii. Că mai întâi îşi distrug sănătatea
pentru bani ca apoi să piardă banii pentru a-şi recupera sănătatea. Că,
făcându-şi prea multe griji pentru viitor, neglijează prezentu, şi aşa nu
trăiesc nici prezentul, nici viitorul. Că trăiesc ca şi când nu ar muri şi
mor ca şi când nu ar fi trăit, şi când te gândeşti că Eu …
Cu ochii în lacrimi şi voce întreruptă a încetat să mai vorbească.
Mâinile Lui le-au cuprins puternic pe ale mele şi am rămas aşa în linişte.
După o lungă tăcere, I-am zis: Mă laşi să te mai întreb ceva ? Ca