Despre semnele vremurilor cele de pe urma: Privegheati si credeti in Domnul Sufletul meu tnje te dup Domnul i cu lacrimi l caut.

Cum a putea s nu Te caut? Tu m-ai g sit mai nti i mi-ai dat desf tarea Sfntului T u Duh, i sufletul meu Te-a iubit. Tu vezi, Doamne, ntristarea mea i lacrimile Dac nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-a c uta a a cum Te caut. Dar Duhul T u mi-a dat s Te cunosc i sufletul meu se bucur c Tu e ti Dumnezeul i Domnul meu i pn la lacrimi tnjesc dup Tine. Sufletul meu tnje te dup Dumnezeu i l caut cu lacrimi. Milostive Doamne, Tu vezi c derea i ntristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revars asupra mea, a p c tosului, harul Sfntului T u Duh. Amintirea lui atrage mintea s g seasc iar i milostivirea Ta. Doamne, d -mi duhul smereniei Tale, ca s nu pierd iar i harul T u i s nu plng n hohote dup el, cum plngea Adam dup rai i dup Dumnezeu. Sfantul Siluan Athonitul Colectie alcatuita de Andrei-Nicolae M. si tehnoredactata cu ajutorul fratelui Andrei Buda

David a ie it n ntmpinarea lor i le-a zis: "De a i venit cu pace, ca s -mi ajuta i, atunci s fie n mine i n voi o singur inim ; iar de a i venit ca prin vicle ug s m da i vr jma ilor mei, atunci, cum nu este prihan n minile mele, va vedea i va judeca Dumnezeul p rin ilor no tri". Cartea ntia Paralipomena (ntia a Cronicilor) 12, 17 Oamenii r i nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caut pe Domnul n eleg tot. Solomon 28, 5 Inima cunoa te am r ciunile sale, iar un str in nu poate mp r i bucuriile ei. Solomon 14, 10 L uda i-v cu numele Lui cel sfnt! S se bucure inima celor ce-L caut pe El! Cartea ntia Paralipomena (ntia a Cronicilor) 16, 10 Iisus a r spuns: Adev rat, adev rat zic ie: De nu se va na te

cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre n mp r ia lui Dumnezeu. Ce este n scut din trup, trup este; i ce este n scut din Duh, duh este. Nu te mira c i-am zis: Trebuie s v na te i de sus. Ioan 3, 7 Lua i seama la ce auzi i: Cu ce m sur m sura i, vi se va m sura; iar vou celor ce asculta i, vi se va da i v va prisosi. Marcu 4, 24 i Dumnezeu poate s nmul easc tot harul la voi, ca, avnd totdeauna toat ndestularea n toate, s prisosi i spre tot lucrul bun. Corinteni 9, 8 C ci tot celui ce are i se va da i-i va prisosi, iar de la cel ce n-are i ce are i se va lua Matei 13, 12 Cele ce ochiul n-a v zut i urechea n-a auzit, i la inima omului nu sau suit, pe acestea le-a g tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. I Corinteni 2, 9 C ci dac am fost altoi i pe El prin asem narea mor ii Lui, atunci vom fi p rta i i ai nvierii Lui, cunoscnd aceasta, c omul nostru cel vechi a fost r stignit mpreun cu El, ca s se nimiceasc trupul p catului, pentru a nu mai fi robi ai p catului. Romani 6, 5-6

Prefata Motto:

Tine mintea ta n iad si nu dezndjdui. Sfantul Siluan Athonitul A a e cu Hristos.E pe via i pe moarte, nu-i de joac , nu-i de ag , nu-i cu jum t i de m sur , nu-i cu fofarlica, uite popa nu e popa, nu-i cu s vezi c , nu-i cu ce putem face , cu mprejur rile m-au silit". Parintele Nicolae Steinhardt Vom sta lng El, cu toat inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toat puterea noastr , i aceasta cu pre ul oric ror pedepse, cu moartea ndreptat asupra noastr de c tre to i lupt torii contra lui Hristos din ntreaga lume. Parintele Iustin Parvu Bucurie mare este sa Il simti pe Domnul. Si mare intristare este a vedea razboiul

impotriva Bisericii Vii ai Lui pornit cu inversunare la fel de puternic si din afara, dar si dinauntru. Alcatuiesc aceasta colectie de texte din nevoia de Adevar, din grija pentru semeni, din durerea, grija si frica pe care o am pentru pacatele mele si a tuturor semenilor mei. M-am ingrijit de a-L gasi pe Dumnezeu neincetat, dar cautarea mea m-a dus de multe ori in locuri mincinoase: desfrau, droguri, magie, practici orientale, delasare, muzica, filme, idoli, filosofie, paganism. Am fost chiar si un aprig hulitor al Bisericii. Mi-am facut chip cioplit din multe ale lumii acesteia si mai ales din mintea mea. Si ce e si mai rau e ca am sfatuit la rau si pe altii. Revolta mea a plecat din nevoia de a Trai cu adevarat, din nesuferinta pe care am avut-o dintotdeauna pentru ipocrizie, pentru fariseism - cum s-ar putea numi mai bine si mai cuprinzator in termeni crestinesti. Alergand prin tot felul de sfaturi necrestinesti, idolatre si pacatoase, am ajuns la randul meu sa fiu ipocrit. Lovindu-ma peste tot de minciuna si prefacatorie, am renuntat la lupta alegand cea mai proasta cale posibila: calea mea. M-am autoproclamat liber si astfel am devenit sclav. Dar tu singur nu te poti face liber, ci numai Dumnezeu este Acela care te poate elibera. Numai in Dumnezeu este Libertatatea. Altfel ajungi sa fugi ca cel nelegiuit, care "fuge f r ca nimeni s -l urm reasc " pe cand "dreptul st ca un pui de leu f r grij . " (Solomon 28, 1) Insa indiferent de orice nu m-am lasat a cauta Adevarul. Scopul meu a fost sa descopar Iubirea. De mic copil indeletnicirea mea principala a fost aceea de a gasi Iubirea. Nu o spun metaforic, acesta a fost din totdeauna scopul meu principal in viata, nadejdea mea insetata si sincera. Si cu toate ca am umblat si am cautat-o de cele mai multe ori exact acolo unde nu trebuia, Dumnezeu s-a milostivit de sufletul meu si i s-a aratat lui si ma mangaiat cu Iubirea Lui. Mi-a aratat Bunul si Milostivul ca cel care cauta, cu adevarat va gasi. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate. Si pentru cele rele si pentru cele bune si ca m-a rabdat in nestiinta si ticalosia mea nesuferita, caci cu adevarat am fost un hulitor de Dumnezeu. M-a luat in mainile Lui si m-a condus acasa: adica chiar in El Insusi, in Trupul cel Viu al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care este Biserica. Ii multumesc ca m-a chemat catre El, caci ce altceva este cautarea noastra, decat Chemarea Lui cea Sfanta, decat glasul Lui catre noi, decat dorul Lui cald si bun, pe care le sadeste tainic in sufletul nostru spre a ne ridica catre El? Sa ne apere si sa ne povatuiasca pe toti. Doamneajuta! Ajuns in sanul Bisericii, m-a cuprins o mare bucurie. Dar in scurt timp am inceput sa ma simt prigonit de acolo, chiar din interiorul ei. Rugaciunea si cautarile m-au invatat sa nu mai am incredere in gandurile mele, ci mai cu seama sa urmez sfaturile Scripturii si ale Sfintilor Parinti. Sunt tanar, am douazeci si cinci de ani, si mi-am propus sa ascult, deasemenea, si pe cei mai batrani, oricare ar fi ei, mai ales dintre credinciosi, eu nestiind aproape nimic despre cum sa ma comport in biserica. Cu durere o spun si cu grija si fara nici o intentie de a judeca pe cineva pe nedrept, in scurt timp am inceput sa ma simt prigonit de acolo, chiar din sanul Bisericii noastre. Povata - o spun inca de pe acum imi sunt cuvintele apostolului Pavel din Epistola catre Galateni: Fra ilor, chiar de va c dea un om n vreo gre eal , voi cei duhovnice ti ndrepta i-l, pe unul ca acesta cu duhul blnde ii, lund seama la tine nsu i, ca s nu cazi i tu n ispit .

Purta i-v sarcinile unii altora i a a ve i mplini legea lui Hristos. C ci de se socote te cineva c este ceva, de i nu este nimic, se n eal pe sine nsu i. Iar fapta lui nsu i s i-o cerceteze fiecare i atunci va avea laud , dar numai fa de sine nsu i i nu fa de altul. (Galateni, 6, 1-4) Mai zice Sfantul Apostolul Pavel: V rug m ns , fra ilor, dojeni i pe cei f r de rnduial , mb rb ta i pe cei slabi la suflet, sprijini i pe cei neputincio i, fi i ndelung-r bd tori fa de to i. (Tesaloniceni, 5. 14) Rostul nostru in viata consider dupa toate cate ne invata Scripturile este sa slujim Domnului, si prin Domnul aproapelui. Altfel zis, in viata "meseria" noastra este aceea de a slavi pe Dumnezeu neincetat si de a ajuta pe aproapele nostru oricand, respectand cu sfintenie oranduiala lasata noua de Mantuirul Hristos si de Duhul Sfant prin prooroci. Toate acestea din iubire si cu nadejdea mantuirii. Suntem trecatori pe acest pamant si nu traim aici spre a ne desfata, ci spre a ne mantui. Nu suntem aici nici macar pentru a supravietui, nu aceasta ar trebui sa fie principala noastra preocupare - supravietuirea, ci MANTUIREA. Stiti? E simplu: oricat ne-am chinui sa supravietuim, pana la urma murim. Si abia apoi trecem in adevarata viata. Noi suntem din fire nemuritori, Dumnezeu ne-a creat nemuritori, El este datator de viata, nu de moarte, nu El a creat moartea, ci noi in cardasie cu vrasmasul, prin pacat. Suntem aici sa incercam a spala acest pacat, nadajduind ca Dumnezeu in mila si iubirea Sa nemarginite, ne va da mantuirea. Dumnezeu e Iubire. Hristos e Iubire. Crestinismul e Iubire. Asadar, daca ne sta cu putinta, se cuvine sa ajutam pe cei slabi (Fapte, 20, 35) si pe cat posibil sa ii trezim pe cei fara de randuiala. A ajuta pe cei slabi nu inseamna doar a milui cu ceva pe unul si pe altul, ci a-i sari in ajutor celui aflat la anaghie sau in nestiinta si cadere. De exemplu - fara sa stiu - la inceputul credintei mele treceam tot timpul prin fata altarului pe acolo pe unde are voie numai preotul si cei care se impartasesc. Iar cineva, cu blandete m-a atentionat ca lucrul acela e o neranduiala si m-am bucurat, ca m-a ferit sfatul acela de un pacat. Si am primit sfaturi bune si in legatura cu pacate mult mai mari, despre care eu nu stiam ca sunt pacate si m-am bucurat, ca sfaturile celor care mi le-au dat cu bunavointa, m-au pazit de pacate. E o datorie a noastra de a invata pe cel care nu stie si de a atentiona pe cel care greseste, dar nu cu forta, ci numai cu blandete si iubire. Sa stam atenti, ca Dumnezeu vorbeste prin oricine, chiar prin cei pe care ii credem vrasmasi, ne poate Dumnezeu smeri si bine povatui. Asa ca sa nu uram pe nimeni! Spuneam mai sus ca in scurt timp am ajuns sa fiu prigonit din biserica tocmai de crestini, si chiar si de unii preoti. Mai ales de dragul acestora am inceput alcatuirea acestei culegeri de texte, care vorbeste despre caderea crestinilor, despre falsii sau pseudocrestinii, despre ipocrizie, apostazie si erezie, intr-un cuvant de semnele sfarsitului, mai ales asa cum apar ele tocmai in interiorul bisericii noastre. Multi dintre cei "preadrepti" din biserica considera a da un sfat celui aflat in nevoie drept lipsa de smerenie. Dar ce fel de smerenie este aceea care ucide? Ca langa noi si in fata noastra, aproapele - si mai nou, foarte grav - ierarhul nostru, interpreteaza si manjeste Adevarul pe care din Iubire l-a lasat Hristos-Dumnezeu, lumii spre a se mantui. Acei "preacredinciosi" flutura tot timpul spre a se scuza, indemnul "Nu judeca si nu vei si

judecat." Adica stiti? - Sa nu deranjam pe nimeni! , nici chiar pe dracul. Ce m-a pus pe ganduri este aceea ca ei nu sunt judecati, ci doar se vad a fi judecati. Privind la vietile sfintilor si a cuviosilor nostri ortodocsi, nu am gasit pe nici unul dintre ei sa se supere atunci cand chiar si o desfranata le arata pacatele si ii ajuta spre indreptare (vezi Patericul). Nu stiu nici un sfant caruia sa i se releve ADEVARul de catre oricine care sa strige sus si tare "Auzi, tu sa nu ma judeci pe mine, cine esti tu sa judeci?". Tocmai acel lipsit de smerenie aduce acest argument in favoarea lui. Si tocmai aceia dintre "dreptcredinciosi" care se supara la o incercare blanda si de multe ori plina de emotie si compasiune de a-i atentiona (de exemplu ca nu e bine sa vorbesti in biserica), tocmai aceia sunt cei mai fara de rabdare, tocmai aceia dau afara oameni din biserica pe motiv ca sunt urat mirositori sau prost imbracati, tocmai aceia dojenesc si s-au instituit ca un fel de politie a bisericii care te urmareste si te intimideaza sa nu faci ceva gresit, tocmai aceia dojenesc fara rabdare si blandete. Saracutii! Sa ne rugam pentru ei, pentru noi si pentru Biserica noastra. Pentru ca se vorbeste in biserica mai ceva ca in piata, de uneori nu se aude nici preotul; pentru ca nu exista - cel putin la oras - slujba bisericeasca facuta in liniste si dupa randuiala; pentru ca se scurteaza slujbele si se modifica tipicul bisericesc dupa interese lumesti; pentru ca preotii nu mai tin canoanele si oranduiala stramoseasca; pentru ca episcopii si patriarhii incalca poruncile apostolesti si se inchina, roaga si chiar impartasesc impreuna cu ereticii; pentru ca au ajuns moastele Sfintilor si Mucenicilor care au murit pentru Adevarul credintei noastre sa fie donate ereticilor si apostatilor, astfel ponegrind memoria Sfintilor Aparatori ai credintei noastre, amestecand adevarul cu minciuna si incurajandu-i pe eretici in amagirea lor; pentru ca slujitorii bisericii neputand sa-si infraneze poftele lor, le ingaduie si le admit pe acelea si credinciosilor, tragand si pe altii o data cu ei catre iad; pentru ca in biserica troneaza superstitia si nu credinta si din acest motiv, este in mare pericol si cel care vine pentru prima data in biserica sa se murdareasca cu aceste practici pagane, indoilenice si uneori chiar vrajitoresti s.a.m.d Cel care vrea sa se roage si sa asculte slujba bisericeasca cu adevarat, nu o poate face nicicum, caci in biserica nu e aproape niciodata liniste, nici macar cand biserica e goala. Galagia e pricinuita tocmai de acelea - ca sunt cu precadere femei - care vin primele, stiti, din evlavie - ca sa nu piarda nimic din slujba. Tocmai ele vorbesc pe aproape intreg parcursul slujbei. Tocmai aceia care au o obsesie din a pastra oranduiala in biserica, acei supercorecti - cum ii numea parintele Serafim Rose - dintr-o ravna nesocotita fac mai multa zarva, decat ordine. Dragele de ele si dragii de ei, sa ne rugam pentru sufletul lor. Pentru ca multi tineri care isi regasesc drumul catre Dumnezeu, se simt pur si simplu alungati din biserica de acesti oameni, care in general se socot - se pare - ca fiind deja mantuiti. ` E o certitudine ca daca ai nevoie de o mangaiere, de un sfat sau de un umar pe care sa plangi, e mai bine sa eviti acesti "dreptcredinciosi" - care mai degraba te vor certa, judeca si demoraliza, decat te vor sustine. Cand ai o asemena nevoie de sfat si mangaiere, e mai bine - am observat - sa alergi catre cei mai pacatsi - saracii, decat spre acei "preadrepti" si educati din biserici care se pare ca le-au aflat pe toate si nu mai au rabdare cu aceia care sunt la inceputul drumului in credinta. Deobicei acei "preadrepti" se dau drept exemplu pe ei insisi, adica stiti - calea lor, ei stiu cel mai bine. Cum am putea sa stam nepasatori? Sa ne rugam pentru ei, si pentru noi si sa dam slava lui

Dumnezeu, ca nu o fac oamenii aceia din rautate, ci sunt saracii pacaliti de draci, aceasi draci care pacalesc lumea intreaga si care m-au pacalit vreme indelungata si pe mine si care daca, nu vom avea nadejde la Domnul inca ne vor mai pacali. Ca stiti? Principala lege satanica este aceea de a face dupa cum te taie pe tine capul si din pacate observ ca mare parte din viata mea am trait dupa aceasta minciuna si aproape toata lumea traieste dupa aceasta lege "Eu stiu ce-i cel mai bine pentru mine" ceea ce este o greseala imensa: Cel ce i pune n dejdea n inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce dup n elepciune, acela va fi mntuit. Solomon 28, 26 Pune- i n dejdea n Domnul din toat inima ta i nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate c ile tale gndeste la Dnsul i El i va netezi toate c r rile tale. Solomon 2, 5-6 Deasemnea, sunt unii dintre "crestini" care isi mascheaza nevoia de a ura si de a vorbi de rau prin atacuri mai mult sau mai putin violente asupra ereticilor si ecumenistilor. Lor le convine razboiul acesta, sunt "crestini" care isi gasesc in acest razboi scuza de a-si satisface nevoia de a fi rai, barfitori, pizmuitori si vorbitori de rau. Adevarul trebuie aparat chiar cu pretul vietii, dar nu prin ura, ci prin iubire! Zice clar Mantuitorul: " i de- i va gre i ie fratele t u, mergi i-l mustr pe dnsul ntre tine i ntre el singur; deci, de te va asculta, ai dobndit pe fratele t u. Iar de nu te va asculta, mai ia mpreun cu tine nc pe unul sau doi, ca prin gura a dou sau a trei m rturii s stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; i de nu va asculta nici de sobor, s - i fie ie ca un p gn i vame ." Matei, 18, 15-17 "S - i fie ie ca un p gn i vame " nu-nseamna insa a-l ura! Si spun aceasta bazandu-ma pe intreg textul evanghelic. Sa-ti fie ca un pagan si vames, adica sa te feresti de invataturile lui murdaritoare, de comportamentul lui stricacios, sa te feresti de el la o adica, dar nu sa-l urasti, ci sa-l rabzi si sa-l iubesti si sa te rogi pentru mantuirea lui, ca nai fi tu mai drept decat bunul Dumnezeu, care zice "numai al Meu este a razbuna". Daca e numai al Lui, atunci nu te baga. "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" nu e un indemn fratilor, e o PORUNCA. Nu e - dupa cum observa si parintele Arsenie Papacioc - un sfat, o povata, e PORUNCA DUMNEZEIASCA. Dar lumea a uitat aceasta, din pacate. Iata textul Evangheliei sa ne aduca aminte si sa ne bage in simtiri: nv torule, care porunc este mai mare n Lege? El i-a r spuns: S iube ti pe Domnul Dumnezeul t u, cu toat inima ta, cu tot sufletul t u i cu tot cugetul t u. Aceasta este marea i ntia porunc . Iar a doua, la fel ca aceasta: S iube ti pe aproapele t u ca pe tine nsu i. n aceste dou porunci se cuprind toat Legea i proorocii. Matei 22, 36-40 Mantuitorul n-a vorbit doar de prieteni, de cei de aceeasi de credinta cu noi, de cei

care ne convin, ci de toti semenii. In prima porunca se vede clar sa aparam Adevarul cu orice chip, dar mai ales sa-l iubim cu orice chip, sa nu ne plecam in nici un chip ereziilor si apostaziilor - si deci apostatilor sau ereticilor - dar sa-i rabdam! Sa nu ne rabunam noi pe ei, ci sa ne rugam pentru trezirea lor din minciuna, ci sa nu-i incurajam in nici un fel in greseala lor, ci cu blandete si iubire, prin modul nostru de viata si comportament si trairea noastra mai ales - nu doar prin vorba desarta - sa incercam a-i trezi din amagirea lor. Ca sa indeplinesti a doua porunca, e neaparat sa o indeplinesti si pe prima: iubeste "pe Domnul Dumnezeul t u, cu toat inima ta, cu tot sufletul t u i cu tot cugetul t u" si mai departe te va invata Iubirea ce sa faci, adica sa-ti iubesti aproapele, chiar si pe acela care e vrasmasul tau. Degeaba zici ca iubesti pe Domnul, daca tu urasti pe aproapele tau, nu faci decat sa te minti singur. Iar de nu credeti, iata ce spune Mantuitorul: A i auzit c s-a zis: "Ochi pentru ochi i dinte pentru dinte". Eu ns v spun vou : Nu v mpotrivi i celui r u; iar cui te love te peste obrazul drept, ntoarce-i i pe cel lalt. Celui ce voie te s se judece cu tine i s - i ia haina, las -i i c ma a. Iar de te va sili cineva s mergi o mil , mergi cu el dou . Celui care cere de la tine, d -i; i de la cel ce voie te s se mprumute de la tine, nu ntoarce fa a ta. A i auzit c s-a zis: "S iube ti pe aproapele t u i s ur ti pe vr jma ul t u". Iar Eu zic vou : Iubi i pe vr jma ii vo tri, binecuvnta i pe cei ce v blestem , face i bine celor ce v ur sc i ruga i-v pentru cei ce v vat m i v prigonesc, ca s fi i fiii Tat lui vostru Celui din ceruri, c El face s r sar soarele i peste cei r i i peste cei buni i trimite ploaie peste cei drep i i peste cei nedrep i. C ci dac iubi i pe cei ce v iubesc, ce r splat ve i avea? Au nu fac i vame ii acela i lucru? i dac mbr i a i numai pe fra ii vo tri, ce face i mai mult? Au nu fac i neamurile acela i lucru? Fi i, dar, voi des vr i i, precum Tat l vostru Cel ceresc des vr it este. Matei 5, 38-48 Cu aceste ganduri am pornit la alcatuirea colectiei pe care sper ca o veti citi, colectie adunata din cuvintele multor Sfinti si cuviosi ai Bisericii nostre ortodoxe. Nu am grija de Biserica noastra, ca stiu ca nici portile iadului n-o vor putea birui, dar am grija de crestinii nostri care o manjesc si o interpreteaza dupa bunul lor plac, spre asi scuza pacatele si ratacirile lor. O spun cu dragoste si mare grija, pentru ca stiu cum actioneaza acest drac al nesupunerii, ipocriziei si minciunii - ca am trait cu el atata timp din pacate si cine stie daca nu voi mai cadea, de nu voi nadajdui si de nu ma va tine Domnul. Minciuna si ipocrizia, fatarnicia si prefacatoria sunt la ele acasa in aceste timpuri horatatoare chiar in sanul bisericii. O, Doamne! Dumnezeu sa ne ierte si sa ne pazeasca! Sper sa fie un cadou placut, de invatatura si mangaiere aceasta culgere pentru toti cei care o vor citi si sper ca vor ajuta pe aceia sa dea slava lui Dumnezeu si sa deschida ochii. Doamne ajuta.

Cuvant de inceput

Ca o introducere, ca o a doua prefata voi prezenta cateva aspecte pregatitoare pentru lectura acestei carti, care - cred eu - ar putea fi de mare ajutor. Aceasta introducere este formata din cuvintele teologului contemporan Danion Vasile, culese si sistematizate de mine pe diferite teme, spre a putea fi cu usurinta asimilate de cititor si sprea a ilustra cu mai mare usurinta scopul acestei culegeri de cuvinte duhovnicesti. Cuvant de inceput voi pune pe acela a unui mirean contemporan care a sesizat foarte bine: "Sunt multe persoane care, desi credincioase, cand aud despre profetii si despre semne ale sfarsitului incep sa strambe din nas , sa zambeasca sceptic si condescendent sau, dimpotriva, sa aiba un impuls de agresivitate nestapanita: ii enerveaza si ii deranjeaza atat de tare subiectul incat nici nu suporta sa citeasca vreun rand sau sa auda vorbindu-se despre el, chiar daca se pune problema sa asculte marturia vreunui sfant parinte, nicidecum a vreunui prezicator inflamat si dubios. Iar daca totusi iau la cunostinta de astfel de marturii sau profetii, cauta in tot chipul sa le relativizeze, sa le rastalmaceasca, sa spuna ca e vorba de niste interpretari si sa inceapa, de fapt, sa dea ei insisi propriile interpretari ( linistitoare ) la pasajele scripturistice referitoare la vremurile de pe urma si sa-i acuze pe cei care le transmit mai departe de cele mai grele boli sufletesti. In acelasi timp, tot mai multi oameni constientizeaza ca se petrec in mod precipitat lucruri din ce in ce mai grave si mai anormale la scara globala, ca lumea o ia razna tot mai mult si mai mult, iar in biserica (la nivel oficial, mai ales) evolutiile in directia apostaziei sunt tot mai pregnante si mai ingrijoratoare." Danion Vasile M-a ntrebat cineva: Cum de ai curajul s scrii att de mult? . Zic: Am curaj, pentru c eu n-a putea s fac nimic prin propriile mele puteri i, cu ct sunt mai slab, cu att mai mult m bucur, c , dac va ie i ceva, o s ias pentru c a rnduit Hristos . adic asta este, aici este puterea noastr , c nu suntem tari, c de fapt suntem tari prin Hristos. Dac am fi tari doar prin noi n ine, am ine cu din ii de t ria noastr , dar, a a, tim c Hristos ne d via a; astea nu sunt vorbe goale, i nu vi le spun ca pe ceva ce am citit i eu prin alte c r i, ci vi le zic pentru c a a a rnduit Dumnezeu s cunosc Ortodoxia i-mi doresc s o cunoasc i al ii. Atitudinea Crestinilor fata de semnele sfarsitului si semnele venirii lui Antihrist Sfntul Chiril al Alexandriei a spus a a: E mai bine s nu se petreac semnele lui Antihrist n zilele noastre . n ceea ce prive te atitudinea fa de semnele sfr itului i semnele venirii lui Antihrist, putem constata cu to ii c exist trei direc ii, trei tendin e. Una este cea a oamenilor care, iubitori de sine, de i merg la biseric , i doresc s aib parte de o via ct mai tihnit , ct mai comod , i ncearc s ignore apostazia contemporan ; ncearc s nu in seama de legalizarea p catelor mpotriva firii i de prezentarea lor ca ni te lucruri normale; ncearc s nu in seama de profe iile unor sfin i i cuvio i care au vorbit despre sfr itul lumii. i in cu din ii de tihna lor lumeasc .

O a doua tendin , mult mai periculoas , este cea a ortodoc ilor care, lund ca model diferitele secte apocaliptice, nu au n cap dect cuvinte ca: Vine sfr itul lumii, preg ti i-v , speria i-v , ngrozi i-v , c va fi jale! . i se las prin i de un duh de tulburare pe care au sentimentul c trebuie s -l transmit tuturor. Ba nc i imagineaz c fac aceasta din insuflarea lui Dumnezeu i consider c e o porunc dumnezeiasc s trmbi eze n stnga i n dreapta c ortodoc ii trebuie s tremure de fric pentru c l vor prinde pe Antihrist. Voi mai reveni asupra acestei tendin e. n timp ce Sfntul Chiril ne spunea c ar fi bine s nu se petreac semnele lui Antihrist n vremurile noastre, Sfntul Ioan de Kronstadt spunea despre sfr itul lumii: Da, vremea e aproape. Dac Apostolii au vorbit despre apropierea ei, noi putem spune cu siguran c sfr itul bate la u . Iar Sfntul Nicolae Velimirovici, ierarhul care a fost canonizat de Sinodul Bisericii Serbiei nu cu mult vreme n urm , spunea urm toarele lucruri: Vedem i noi multe semne care au fost prezise de Domnul Iisus, nu suntem orbi. Asta ns nu ne d dreptul s hot rm ziua sfr itului lumii i, cu att mai pu in, s ne dorim nmul irea r ului n lume, c ci, o dat cu nmul irea r ului, se nmul e te i num rul nedrep ilor ce- i pierd sufletul, iar noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie s dorim ceea ce dore te i P rintele nostru Ceresc, i anume ca to i oamenii s se mntuiasc . Marea nu are dect s se clatine, p mntul s se cutremure i stelele s cad , noi trebuie s st m f r tulburare, ncredi ndu-ne voii celei bune a F c torului i dorind binele tuturor f pturilor omene ti . Iat atitudinea echilibrat a Sftului Nicolae Velimirovici, iat atitudinea echilibrat pe care ar trebui s ne-o nsu im i noi. Vedem semnele sfr itului lumii , spunea Sfntul Nicolae n secolul trecut, iar noi ast zi vedem nc i mai multe semne. Este adev rat c , v znd semne cum (...), unii ortodoc i cad iar i n n elare tipic sectar i se apuc s fac tot felul de calcule precise privitoare la data sfr itului lumii: Peste cinci ani vine sfr itul . Sau: Mai sunt c iva ani i cu siguran l vom vedea pe Antihrist. n cinci ani, maxim . P rintele Serafim Rose atr gea aten ia asupra faptului c , dac vor ndr zni unii ortodoc i s fac astfel de calcule precise - s - i expun nv turile public, n conferin e sau c r i - vor fi nevoi i ca, peste 15-20 de ani, s modifice c r ile pe care le-au scris, a a cum au f cut diferitele secte care au tot anun at cu disperare data sfr itului lumii. Nu este n duhul Ortodoxiei s spun cineva: Apocalipsa vine peste 15 sau peste 20 de ani, ori mine sau r spoimine . n acela i timp, ns , este n duhul Ortodoxiei s observ m i noi semnele apropierii sfr itului, s inem cont de aceste semne i s ne nt rim n credin , s lu m putere pentru a rezista prigoanei de ast zi. Pentru c nu este nevoie s vin Antihrist ca unii ortodoc i s se lepede de credin a lor.

Se leap d de Hristos to i cei care tr iesc n patimi, to i cei care se leap d de Biseric pentru a tr i dup propriile pofte. Un cre tin a venit la avva Paisie Aghioritul i i-a spus: M tem c va veni Antihrist . i avva Paisie l-a ntrebat: O fi oare mai nfrico tor dect diavolul? Sfnta Marina s-a b tut cu diavolul, Sfnta Justina a izgonit dracii, at ia i-at ia sfin i s-au luptat, ori fa c tre fa , ori prin rug ciune, cu puterile ntunericului. i le-au biruit . Nou , cre tinilor, ar trebui s ne fie str in teama i disperarea c Antihrist va veni. Trebuie s ne fie team de c derile i de patimile noastre. Dac noi vom c dea n patimi, ne lep d m de Hristos pn s vin Antihrist. Iar dac noi vom merge pe calea virtu ii, vom merge i dac va veni Antihrist. O cre tin m-a ntrebat: i care-i punctul t u de vedere n aceast privin a? Ce-o s spui la conferin ? . I-am spus: Eu nu am un punct de vedere personal asupra acestui subiect. Pentru c ntr-o problem att de important , sau n orice problem bisericeasc , punctul meu de vedere nu are aproape nici o valoare. Trebuie s n elegem care este cugetul Bisericii, trebuie s n elegem cum vede Biserica o problem sau alta, i noi s ncerc m s ne nsu im acest punct de vedere, n elegnd c Biserica nu este altceva dect o coal a adev rului . Ar fi absurd s v vorbesc despre nv tura ortodox , despre venirea Antihristului, dac nu a i ti c nv tura Bisericii nu este altceva dect adev r, de la un cap t la altul. Noi ori n elegem c nv tura Bisericii este adev r, i ncerc m s cunoa tem acest adev r, ori credem c nv tura Bisericii e adev r amestecat cu minciuna i atunci e lesne de n eles de ce ne permitem s extragem din predanii numai att ct i convine ra iunii noastre neputincioase. Numai c cei care nu n eleg c n Biseric se afl - n plin tatea sa adev rul nu vor putea n elege a a cum trebuie nici una dintre nv turile Bisericii, nici una dintre hot rrile Sfintelor Sinoade i, cu att mai pu in, delicata nv tur despre sfr itul lumii. SEMNELE Tr im cu vitez maxim ntr-o societate apostat , tr im n plin h ituial Dup ce o s v c s tori i i-o s ave i familie, o s vede i ct alerg tur e. Vr jma ul vrea s nu avem lini te. Vrea s tr im n aceea i vitez cu lumea asta. i Hristos vrea exact reversul. Intrare a femeilor n Sfntul Munte Athos, Gr dina Maicii Domnului. Parlamentul european cere ridicarea interdic iei care mpiedic accesul femeilor pe Muntele Athos din Grecia, zon geografic de 400 km2, unde accesul acestora este interzis n virtutea unei decizii luate n anul 1045, de c tre c lug rii celor 20 de m n stiri ale regiunii, decizie care

violeaz ast zi principiul universal recunoscut al egalit ii genurilor, al non-discrimin rii, ca i legisla ia comunitar asupra egalit ii, precum i dispozi iile relative la libera circula ie a persoanelor n cadrul Uniunii Europene . nainte ca aceast preten ie s devin oficial n luna ianuarie a anului 2003, acum vreo doi sau trei ani, din rnduiala lui Dumnezeu am ajuns n Sfntul Munte i am vorbit cu mai mul i p rin i care erau foarte fr mnta i de aceast problem . i ei spuneau clar: Dac femeile intr aici, vine sfr itul lumii. A a ne-au nv at b trnii no tri, a a au profe it sfin ii no tri, care erau f c tori de minuni, cuvio i, asce i sau nebuni pentru Hristos . Du manii Ortodoxiei ar vrea s poat demonstra c astfel de profe ii - n care se face leg tura dintre intrarea femeilor n Athos i sfr itul lumii - ar fi falsificate. Numai c , n Sfntul Munte Athos, n elegerea acestei groz vii nu difer de la o m n stire la alta sau de la vreun schit la altul. Dac cei care afirm c vor binele grecilor vor face acest pas, vor lovi n ceea ce are mai sfnt Ortodoxia. Nu se poate ca ei s ne spun c ne iubesc, c ne respect credin a, c ne respect cultura, i s calce n picioare Sfntul Munte. (Pe avva Paisie Aghioritul) l-a ntrebat un cre tin: Pentru ce ntrzie sfr itul lumii? . i r spunsul primit este foarte important: ntrzie din pricina ta i a mea , i putem n elege deci c i a mea, i a ta, i a ta, i a ta i din pricina noastr . De ce? Ca s dobndim o stare duhovniceasc bun . Dumnezeu nc mai rabd , pentru c , de se va ntmpla acum, ne vom pierde amndoi. Adic , Dumnezeu nu va ng dui s vin vremea sfr itului nainte ca fiii Bisericii s fie preg ti i; fiii Bisericii vor n elege c se apropie vremurile. Este adev rat c Hristos va veni ca un fur; asta nseamn c nu va ti nimeni nici ziua, nici ceasul, dar semnele le vom cunoa te. A fost ntrebat avva Paisie dac ne vor impune pecetluirea cu semnul fiarei. i a r spuns: Polite ea lor nu va ajunge pn acolo. Vor fi politico i, pentru c vor fi europeni, vor ar ta c sunt la n l ime. Nu i vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea tr i dac nu are pecetea. Vor spune ei: F r pecete, v chinui i. Dac a i fi primit-o, nu a i fi tr it a a de greu. Nu se vor putea folosi nici monezi de aur, nici dolari, dac vor avea . S observ m ns faptul c de i slujitorii Satanei vor fi politicoase i nu vor impune oamenilor s primeasc pecetea, totu i cei slabi n credin nu vor rezista unei astfel de ispite, pentru c au fost nv a i cu o via comod pe care Antihrist le-o va oferi numai dac i se vor nchina lui. Ct de u or este pentru oamenii care nu se gndesc la sfr itul lumii s - i imagineze c va veni o er de mplinire, o er de dragoste, de nfr ire ntre toate popoarele i religiile, o er n care va domni pacea, o adev rat nou er , New Age, n care omul va ajunge la

maturitatea spiritual , cre tinii vor spori duhovnice te i vor avea tot felul de harisme Dar sfin ii Bisericii ne atrag aten ia asupra faptului c a a tepta o mp r ie a lui Dumnezeu pe p mnt este o mare r t cire. Promovarea desfraului si decadentei in scoli. Toleranta fata de pacat si libertinajul Citind programa Ministerului Educa iei i Cercet rii despre Educa ia pentru s n tate, m-am ntristat foarte tare. Am ncercat s v d i eu CD-ul recomandat de minister, ca s -mi dau seama ce vor nv a copiii mei n coal , i am constatat c Ministerul nv mntului i dore te ca fiii no tri, peste ani de zile, la ora de educa ie pentru s n tate, s vad organe sexuale masculine i feminine. Materialul Ministerului nv mntului nu este f cut ca s aib un caracter strict informativ, ci este f cut n a a fel nct s le fie stimulat curiozitatea elevilor. ntruct b nuiesc c unii dintre voi nu tiu exact ce anume prevede programa respectiv , este mai firesc s v dau detalii precise privitoare la aceast program . Auzi i ce vor ace tia s nve e copiii no tri n coli: Se pare c sexul oral genital este mai frecvent ntlnit la persoanele civilizate, cu o igien personal ridicat , precum i la cuplurile homosexuale . Vreau s fac o mic parantez : deci, dac nu-l practic m, nseamn c nu suntem persoane civilizate. Pozi iile n care este practicat sunt cele mai variate, mai cunoscut fiind pozi ia 69 , care este descris cu am nuntul n programa respectiv . Preferin a multor cupluri pentru sexul oral genital este motivat de faptul c reprezint o modalitate de a avea rela ii sexuale, f r riscul apari iei unei sarcini, precum i un mijloc de a ajuta b rbatul n a ob ine erec ii, iar pentru femeie, de a avea rela ii sexuale f r a- i compromite virginitatea. Deci feti ele, fetele noastre or s afle c pot r mne fecioare, fecioria va fi la locul ei, trebuie doar s lucreze n alt parte. Asculta i cu aten ie, i nchei acest citat blasfemiator, dar care este strns legat de tema conferin ei noastre. Considerat ca o rela ie din sfera normalului de c tre sexologi, i apreciat de c tre cei care-l practic , sexul oral genital este condamnat n continuare de anumite persoane sau grupuri popula ionale auzi i de ce! din cauza criteriilor moral-religioase sau, pur i simplu, din cauza lipsei de experien . Adic , va trebui ca fiii no tri s aib mai nti pu in experien i abia apoi s i formeze un punct de vedere. Este trist, ns , c oamenii care trebuie s se ocupe de educa ia copiilor no tri dau dovad de atta respect fa de valorile cre tine i vor s ne distrug fiii. Satana i-a dat seama c dac ast zi i va ngenunchea pe copiii no tri, mine copiii l vor chema pe Antihrist. Spunea Sfntul Ignatie Brianceaninov c Antihrist nu va veni de capul lui. Antihrist va veni pentru c lumea l va chema. Va fi o foame dup

Antihrist, o foame dup minunile sale, dup bun starea material pe care o va da, va fi o foame dup lini tea social pe care o va aduce. Prea Sfin itul Hrisostom de Etna, care este doctor n psihologie a predat la Princetown i la Harvard spune a a: Fra ilor! ti i cum stau lucrurile cu punctul de vedere al psihiatrilor n privin a homosexualit ii? S-au adunat n America to i psihiatrii i au ajuns la concluzia: Homosexualitatea este boal !. Asta au spus-o marea majoritate a psihiatrilor. n momentul n care organiza iile de homosexuali au f cut presiuni asupra psihiatrilor, s-au adunat iar i psihiatrii, iar i au deliberat, s-au f cut presiuni chiar n timpul votului (ne atrage aten ia Prea Sfin itul Hrisostom) i au decis: Nu este boal ! . Adic eu, ar tnd o carte, spun ast zi: Aceasta este o carte . Mine vine cineva i-mi d cu ceva n cap i m determin s spun: Nu, de fapt este un portmoneu . n elege i? Lucrurile stau extrem de delicat. Campaniile pro-homosexualitate, bine pl tite, bine finan ate, bine organizate, reprezint una din minile Antihristului. Trebuie s ne d m seama c legalizarea p catului, nlocuirea virtu ii cu p catul i considerarea p catului ca ceva firesc este o treapt pe care oamenii, o dat ajun i, vor deveni ca animalele i-l vor chema pe Antihrist. Unii fac anumite p cate pe care le consider acceptabile. Masturbarea e unul dintre acestea. Am citit, nu mai in minte exact, dar dup unele statistici peste 70% dintre femei se masturbeaz , i parc la b rba i procentul este mai mare; b nuiesc c sondajele respective fuseser f cute asupra femeilor necre tine i asupra b rba ilor necre tini; pentru c fiecare cre tin ar trebui s se lupte cu aceast patim . Cu toate acestea, afl m c acest p cat e f cut pe scar larg . Pecetluirea cu numarul fiarei La ntrebarea: Care vor fi pa ii? , (avva Paisie Aghioritu) r spunde: ncet, ncet, dup cartel i buletin de identitate, adic dup ndosariere, vor nainta n mod viclean la pecetluire. Vor sili, prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii s primeasc pecetea pe frunte sau pe mn . am citit o m rturie a unui om care afirma c a lucrat pentru unul din marile guverne ale lumii; era doctor i se ocupa de implanturile n trupul omenesc, i spunea: Am realizat implanturi fiind convins c facem acest implant spre binele oamenilor. n etapa final trebuia g sit locul, n trupul uman, n care ar fi trebuit s se fac implantul, astfel nct s nu aib nevoie de baterii, ci s func ioneze cu energia organismului . i dup ce a studiat care sunt locurile ideale n care s-ar putea implanta un astfel de microcip, cei de la sec ia respectiv au spus: pe frunte i pe mn . i atunci, cercet torul n cauz i-a dat seama c lucrase pentru uneltele Antihristului. A p r sit serviciul, a

scris m rturisirea f r delegii sale i s-a retras. Mul i vor crede c astfel de declara ii nu au nici o valoare. Al ii, ns , i vor da seama c o astfel de declara ie se intersecteaz ct se poate de clar cu nv tura Cuviosului Paisie. P rintele continu : Vor for a astfel lucrurile i vor spune: V ve i mi ca numai cu cartele. banii se vor desfiin a. va da cineva cartela la magazin i va cump ra i vnz torul va lua banii din banc . E ceva r u n cartele? S ne d m seama de un lucru: exist oameni care stau departe de Biseric i judec lucrurile din alt punct de vedere dect noi, cre tinii. Dac n-am fi cre tini, i noi ne-am dori cartele, pentru c e un sistem ct se poate de simplu i nu are nimic r u n sine. Putea exista un sistem de cartele i chiar de microcipuri care s nu aib nimic r u n el nsu i. Puteau s existe cartelele doar a a cum se folosesc n prezent: pentru a face cump r turi, pentru una, pentru alta, i att. Numai c de la cartela simpl se va ajunge la cartela implantat , i, da i-v seama, necre tinii, necredincio ii vor cere implanturile, a a cum unii le i cer deja. Poate a i auzit c sunt locuri deja, n America, n care oamenii au posibilitatea de a- i pune astfel de implanturi. De ce o fac? S nu fi fost cre tin i s tiu c vor pleca copiii mei n cine tie ce excursie, ntr-un loc n care s-ar putea r t ci, i s tiu c a avea alternativa de a le pune microcipul ca n cazul n care s-ar pierde s -i g sesc prin satelit, mi s-ar p rea o prostie s nu le pun copiilor microcipul. A a cum foarte mul i deja pun microcipuri la cini i la alte animale. Ra ionamentul e practic: dac vecinul mi fur calul, eu v d prin satelit unde e calul i exact n satul la m duc i iau calul i gtul vecinului! Deci noi nu trebuie s ne nfierbnt m, s ne ncrncen m i s spunem: Sunt handicapa i cei care vor microcipuri! . Dac nu credeam n Dumnezeu i nu eram cre tin, mi s-ar fi p rut o prostie s nu mi pun microcip. S v fie clar de ce mul i vor vrea pecetluirea: este ct se poate de practic , nu implic nimic r u , din punctul lor de vedere. Problema care e? Problema e c n momentul n care se va face aceast pecetluire, se va face cu semnul fiarei. i pentru necredincio i, semnul fiarei va fi o joac ; vedem n tot felul de filme c eroii au nume de demoni, sau ti i cu to ii de parfumul lui Banderas, Diavolo. Oamenii obi nui i s ia n rs astfel de nume o s - i pun 666! Ei, i? Puteau, n egal m sur , s - i pun pe frunte sau pe mn icoana cu Mntuitorul, c la fel de tare i-ar fi interesat, n elege i? Ei vor ti c au banul asigurat, c au masa asigurat , c au stom celul plin, i gata! Nu i intereseaz altceva. Problema va fi ns pentru cre tini. P rintele Paisie continu : Cel ce nu va avea cartel nu va putea nici vinde, nici cump ra. Pe de alt parte, vor face reclam sistemului perfect al pecetluirii cu raze laser cu 6-6-6, pe mn sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. n acela i timp, la televizor vor ar ta c cutare a luat cartela cut ruia i i-

a luat banii din banc , i vor spune mereu: Mai sigur este pecetluirea cu raze laser, pe mn sau pe frunte, pentru c numai de in torul i tie num rul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Cel lalt nu- i va putea lua nici capul, nici mna i nu- i va vedea pecetea . Zice a a p rintele Paisie: i nu numai cnd d m, dar i cnd trebuie s lu m ceva, s nu ne gndim la noi n ine, ci s c ut m totdeauna ce odihne te cel lalt suflet. S nu existe nl untrul nostru nesa , s nu avem gndul c suntem ndrept i i s lu m orict vrem i s nu r mn nimic pentru cel lalt . Am ncheiat cu citatele din P rintele Paisie, rugndu-v s fi i aten i asupra ultimei idei: dac vom fi nv a i cu m sura, vom rezista. Dac vom nv a s ne iubim aproapele i s l ajut m dup putere, ne va fi mai u or s rezist m n vremurile de prigoan . Oamenii politici pretind c vor s aduc mp r ia lui Dumnezeu pe p mnt prin bun stare, pace, fericire. Ce altceva a i vrea s aduc ? Iadul? E clar c oamenii politici care nu au credin n Iisus Hristos i care nu tiu c vor nvia nu pot n elege perspectiva cre tin asupra vie ii. Ar trebui s mai inem seama de o implica ie a acestei situa ii: cei care ne conduc nu sunt cu nimic mai buni sau mai cura i la suflet dect restul oamenilor. Nu sunt ni te repere morale. Dac statistica spune c un anumit procent din popula ie duce o via p c toas , este firesc ca cei care ne conduc s aib aproximativ aceea i rat a moralit ii. Ar fi ciudat ca dintr-un popor de oameni iubitori de p cat s r sar numai guvernan i spori i n via a duhovniceasc . i, dac mul i guvernan i sunt iubitori de p cat, nu este de mirare c unele dintre legile pe care le dau i n mod special cele care au implica ii morale importante pentru via a poporului - sunt ntr-o m sur mai mic sau mai mare potrivnice nv turilor lui Hristos. S judec m lucrurile ca ni te copii, folosindu-ne de regula de trei simpl : dintr-o sut de oameni aptezeci cad ntr-un anumit p cat, i din aceast sut se aleg cei care or s dea hot rri pentru to i. Or s dea i pentru cre tini. i ajungem la concluzia c ne conduc i ne vor conduce oameni care tr iesc n patimi, oameni care afirm c ne vor binele; dar binele pe care-l doresc ei va fi diferit de binele pe care-l n elegem noi. i oamenii ace tia, nv a i cu patimi, nu au cum s ia hot rri care s ne fie nou , cu adev rat, de folos. Repet: vede i cazul Sfntului Munte Athos. Despre Serbia, nu mai zic. Prigoana anticre tin , pornit din Occident de iubitorii de democra ie, a atins culmea prin distrugerea attor m n stiri, biserici i catedrale. Caderea si fariseismul (ipocrizia) crestinilor A fost un simpozion P rintele Serafim Rose , i a trebuit s -i prezint via a i nv turile. Nu era corect din partea mea s trec cu vederea faptul c p rintele Serafim Rose a fost prigonit de c tre un ierarh. A

fost prigonit a a cum fusese prigonit i p rintele s u duhovnicesc, Sfntul Ioan Maximovici - f c torul de minuni din San Francisco. Precum ti i, Sfntul Ioan a fost adus n tribunal, n proces civil. El, care vindeca bolnavi prin rug ciune nc din timpul vie ii, el, care f cea mul ime de minuni, a fost chemat la tribunal de c tre unii ortodoc i care erau du mani ai Bisericii. Pentru c prezentasem cteva am nunte de genul acesta, la partea cu ntreb rile, un p rinte a spus la un moment dat: Danion Vasile n-a vrut s fie anticlerical n ceea ce a spus, dar i a continuat, iar pe mine m-au durut cuvintele sale. i m-am fr mntat cteva ore din cauza asta. Am fost anticlerical, fiind obiectiv? Era mai corect s trec cu vederea faptul c p rintele Serafim a fost prigonit a a cum a fost prigonit i Sfntul Ioan Maximovici? La M n stirea Radu Vod , unde au fost aduse moa tele Sfntului Ierarh Nectarie, cel lalt mare f c tor de minuni al secolului XX, la Vecernia dinaintea praznicului Sfntului Nectarie am inut o predic , un semn de mul umire pentru c sfntul m-a ajutat (a doua zi urma s fie botezat feti a mea, Nectaria). Mi-am dorit tare mult s predic atunci i am predicat. Dup predic mi-a zis cineva: Nu-i frumos c ai amintit faptul c l-au prigonit al ii, c l-a prigonit Patriarhul Sofronie al Alexandriei, trebuia s treci cu vederea asta . S ne ntreb m oare ce-ar fi s ne apuc m acum s modific m noi Vie ile Sfin ilor, s d m ni te variante giorno, ca s nu supere pe nimeni, i apoi s d m ochii cu sfin ii, la Judecat . Mi-ar fi foarte fric ! Despre subiectul c derii unor clerici voi vorbi cu inima strns . V rog s m crede i c -i iubesc din tot sufletul meu att pe preo ii, pe ierarhii contemporani cu via sfnt , ct i pe to i sfin ii i pe cuvio ii Bisericii care au urcat treptele ierarhice ti. Sunt convins c cine d cu barda n preo i i-n ierarhi, d cu barda n Biseric . Totu i, P rintele Serafim Rose atr gea aten ia asupra faptului c ntre lucr rile diavole ti n secolul XX a fost compromiterea unei p r i din conducerea Bisericii. Unii ierarhi veneau la adun rile ecumenice i spuneau: Sta i lini ti i, fra ilor, n Rusia e lini te. Sta i lini ti i, fra ilor, n Rusia se face nchisoare numai din motive politice . Intreb: este oare acesta un capitol care a r s rit n istoria Bisericii abia n secolul XX? Ia gndi i-v ! Dac citim Vie ile Sfin ilor, vedem c au existat ierarhi i preo i nevrednici nc de la nceputul Bisericii, Iuda fiind exponentul lor de vaz . Vedem deci nu numai faptul c au existat ierarhi prigoni i nc din primele secole, ci i c au existat ierarhi care au luat tronul arhieresc prin mijloace mai pu in sau chiar deloc binecuvntate. Dar vedem i c pn la urm lucrarea diavolului nu a biruit lucrarea dumnezeiasc . Da, exist motive de sminteal , motive de poticnire. Dar cine vrea s l slujeasc pe Dumnezeu nu se las biruit de sminteal . Mul i se gndesc cu groaz cum o s stea mpotriv , ce o s fac dac o s prind vremurile de pe urm , de sminteal i apostazie. Dar

frica i panica i cuprind numai pe cei slabi n credin . Noi, ca oameni, ne cunoa tem neputin ele. Dar, n acela i timp, trebuie s tim c , n m sura n care suntem cre tini, pe noi ne ine Hristos. i s n d jduim c Hristos ne va nt ri i, dac vom c dea, ne va ridica. Despre iubirea de sine Citindu-l pe p rintele Justin Popovici, care d dea cu barda n iubirea de sine i n narcisismul contemporan, mi s-a p rut c prea bate apa-n piu . Zic: dom le, da chiar a a, iubire de sine, iubire de sine Mi s-a p rut pu in plictisitor. i spun n gndul meu: da noi, ortodoc ii, nu prea suntem iubitori de sine. Ca, dup aceea, s mi dau seama: fra ilor, la noi, iubirea de sine e la ea acas , c pn i-n modul nostru de a fi ortodoc i suntem iubitori de sine. Ne place s ne facem canonul, ne place s mergem la biseric , ne place c nu suntem ca ceilal i, avem o mndrie foarte fin , care l izgone te pe Hristos. Este adev rat c trebuie s avem bucuria c suntem ai lui Hristos, s avem bucuria c mergem la biseric , s avem bucuria c Hristos ne nt re te mpotriva patimilor. ns linia de demarcare este foarte fin . i egoismul duhovnicesc duce la f rnicie, f rnicie pe care iar i o putem g si n bisericile noastre. Este foarte pl cut s duci o ortodoxie comod , s dai periodic bani la cer etorii din fa a bisericii, s dai pomelnice substan iale la m n stiri, s ai o siguran a banului pe care cre tinul obi nuit, cre tinul care de-abia i ine familia, cre tinul care tr ie te n greut i materiale nu o are. P rintele Serafim Rose atr gea aten ia asupra faptului c Ortodoxia a fost, este i va r mne p timitoare. Noi, dac suntem ai lui Hristos, suntem prigoni i de lumea aceasta pentru El. i n momentul n care c ut m o Ortodoxie care face pace cu aceast lume, nu mai suntem ai lui Hristos. Precum vedem, se propov duie te prin diferite mijloace Ortodoxia care nu zgrie deloc. P rintele Justin Popovici, de exemplu, este foarte pu in iubit. De ce? Pentru c a fost o fire polemic , a dat cu barda acolo unde a considerat c exist ndep rt ri de la nv tura lui Hristos. P rintele Justin Popovici a fost exilat, dup cum se tie, la M n stirea Celie. De ce? Nu se dore te o Ortodoxie incomod . S c ut m o Ortodoxie care poate fi iubit de toat lumea, despre care pot vorbi intelectualii care dau interviuri i, cnd se duc acas , fac p cate mpotriva firii, poate fi tr it de oameni pentru c se mpac foarte bine cu via a de zi cu zi. Oamenii caut o credin convenabil . i imagineaz c , dac au descoperit credin a cre tin , Dumnezeu, n marea Sa mil , trebuie s le ia crucea. Or, P rintele Serafim Rose spune tocmai asta: c Ortodoxia f r cruce nu este Ortodoxie. Trebuie s ne d m seama c Biserica lui Hristos n-a z mislit sfin i

doar pn acum 10 sau 20 de ani, trebuie s ne d m seama c nu s-a ofilit sfin enia n Biserica Ortodox , c dac am avut sfin i precum Nectarie din Eghina la nceputul secolului trecut, precum Sfntul Ioan Maximovici, la mijlocul secolului trecut, ace ti sfin i au l sat urma i. S -l iubim pe p rintele Filothei Zervakos, care a fost ucenicul Sfntului Nectarie din Eghina. S -l iubim pe p rintele Serafim Rose, care a fost urma ul Sfntului Ioan Maximovici. S -l iubim pe p rintele Sofronie Saharov, care a fost ucenicul Sfntului Siluan Athonitul. S -i iubim pe ace ti urma i, ucenici ai sfin ilor. Poate c , mai devreme ori mai trziu, ei vor fi canoniza i. Danion Vasile Will They Rock Us? un altfel de "pine si circ" Anul Domnului 2004. O nou reclam la Pepsi. Numai c o reclam aparte. O reclam care i pune pe gnduri pe crestini Amazoanele asteapt s intre n aren . Asteptarea e tensionat . Si ele ies din ntuneric la lumin , purtndu-si cu demnitate armele. Se apropie una de alta. Numai c , n loc s le ofere spectatorilor scene sngeroase, ncep s cnte: "We Will Rock You". Si, o dat cu ele, ncepe s cnte si publicul. Cnt att de tare, nct, datorit vibratiilor, lada mp ratului, plin de cutii de Pepsi - licoare pe care mp ratul o savureaz cu mult pl cere, cade n aren . Si, ntr-un delir general, amazoanele se gr besc s arunce poporului cutiile de Pepsi. Poporul avea prilejul s bea din aceast b utur aleas . mp ratul, care aterizeaz acrobatic n aren , priveste surprins. Si n spatele s u apare unul din animalele care trebuiau s se lupte n aren : leul Reclama e de efect. Pentru ea au fost cooptate mari staruri ale muzicii. Amazoanele sunt Pink, Beyonc, Britney Spears. Iar mp ratul este Enrique Iglesias. O prim ntrebare: Si-a ndeplinit aceast reclam misiunea? Adic , i-a convins pe oameni s bea mai mult Pepsi? Dup toate probabilit tile, da. Numai c , din exces de zel, celor care au conceput aceast reclam le-a sc pat un lucru esential. Vrnd s le dea Pepsi si muzic oamenilor care asteptau "pine si circ", i-au ajutat pe cei care nu doresc "pine si circ" s nteleag mai bine oferta lor. Si s o resping Cine vroia n primele secole ale Bisericii "pine si circ"? Crestinii, cei care erau mncati n arene de fiare? Crestinii, care erau omorti de fiare? Nu, n nici un caz. Sfntul Ignatie Teoforul, episcopul care a preferat s moar mncat de lei dect s se lepede de Hristos, nu a vrut circ. Crestinii care r bdau fel si fel de prigoane nu vroiau circ. Atunci cine vroia circ? P gnii, cei care se nchinau la idoli, cei care tr iau n patimi ca niste animale, cei care erau fl mnzi dup spectacolele sngeroase ale Colloseum-ului si dup pl cerile trupesti. De ce le organizau mp ratii

aceste spectacole? Pentru a tine poporul fl mnd n lanturi. Pentru a hipnotiza poporul cu circ, pentru ai anihila spiritul de revolt . Poporul trebuia tinut n lanturi. Si luptele gladiatorilor erau lanturi foarte fine. Pe care oamenii simpli, care veneau s priveasc luptele, si le puneau de bun voie. Ce ne spune reclama de la Pepsi? C mp ratii de ast zi vor s ne amorteasc mintile, s ne adoarm constiintele, dndu-ne Pepsi si rock pentru a ne tine mai usor n lanturi, pentru a ne manipula mai usor. Nu trebuie s limit m oferta la Pepsi si muzic , trebuie s ntelegem c oferta este mult mai larg : prin Pepsi putem ntelege toate bun t tile p mntesti, iar prin muzic putem ntelege tot divertismentul pe care massmedia l ofer cu atta generozitate. Un am nunt: n timp ce cnt n mijlocul arenei, amazoana Beyonc misc fundul ct mai ispititor, pentru a-i strni si mai tare pe privitori. (Si nu e orice fund. E unul care, dup un top ntocmit de revista FHM, e al treilea n ordinea preferintelor.) Ceea ce m reste target-ul celor care au f cut reclama Si dac tot am f cut referire la divertismentul contemporan, am putea s mai observ m nc ceva: isteria luptelor K1 - o form modern a luptelor de gladiatori, c rora massmedia i acord din ce n ce mai mult atentie - ne arat faptul c lumea se ntoarce spre circul p gn. De fapt, lumea se ntoarce spre idolatrie si spre desfrul p gnesc. Vrem sau nu, oamenii de ast zi vor s l uite pe Hristos, s uite de mntuire, si s tr iasc numai pentru poftele lor.Amazoanele si publicul din arene cnt cu disperare: "We Will Rock You". Ca niste sirene, pe unii i z p cesc prin refrenul lor. Vor reusi oare s i hipnotizeze pe toti? Cu sigurant , nu. Dac vor s mearg mai departe pe calea mntuirii, crestinii ar trebui s si astupe urechile, precum Ulysse, la auzul muzicii am gitoare. Crestinii ar trebui s si dea seama c aceiasi draci care i nsp imntau n fel si chip pe pustnicii din vremea Sfntului Antonie cel Mare lucreaz si ast zi, oferindu-le ispite ct mai nevinovate. Dar lupta dracilor este aceeasi de a-i ndep rta de Hristos. Oricum, se pare c mp ratilor de ast zi le convine c lumea se ndep rteaz de Hristos. Altfel, cum ar mai tine n fru poporul? Sau cine si-ar mai dori "pine si circ"?... CUM SA REZISTAM ISPITELOR Despre prigoana contemporana si mucenicia la care suntem chemati Vom sta lng El, cu toat inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toat puterea noastr , i aceasta cu pre ul oric ror pedepse, cu moartea ndreptat asupra noastr de c tre to i lupt torii contra lui Hristos din ntreaga lume. Parintele Iustin Parvu

Am s vorbesc acum pu in despre prigoana contemporan . De obicei, cine pronun un astfel de cuvnt este luat n vizor i i se pun diferite etichete. Voi ncepe cu prigoana contemporan n familie, cnd so ul este prigonit de so ie, sau tat l este prigonit de copii, sau copilul este prigonit de tat . Ne-a spus Hristos c vor fi mari lupte n interiorul familiilor, lupte care se accentueaz din zi n zi. n momentul n care dureaz nu o zi sau dou , ci s pt mni, luni i chiar ani, luptele acestea macin sufletul omenesc. Tinerii care sunt prigoni i, ace ti tineri care merg la biseric , nu- i dau seama c duc o cruce foarte important , nu- i dau seama de valoarea muceniciei nesngeroase pe care o duc. Este plictisitor, la un moment dat, s te certe mama, tata sau chiar cu bunica dac nu este credincioas . i totu i, astfel de tineri ar trebui s i dea seama c vor avea mare plat de la Hristos. So ii care sunt prigoni i de so iile lor vor avea mare plat de la Hristos. So iile care, de multe ori, sunt prigonite i fizic, nu numai n cuvinte, vor avea mare plat de la Dumnezeu. Unei femei i s-a ar tat Maica Domnului i-a acoperit-o cu Sfntul ei Acoper mnt, pentru c b rbatul o b tea sistematic; la un moment dat, el a luat chiar i toporul ca s o loveasc . i femeia r bda i se ruga, nu divor a. i Maica Domnului i-a dat pu in plat n aceast via i o s -i dea mai mult, dac o va ine pe calea asta, a r bd rii, pn la sfr itul vie ii. Asta n cazul n care Dumnezeu nu i va u ura crucea. Cu toate astea, vedem n vie ile sfin ilor mucenici c nu to i au primit moarte muceniceasc . Cel mai clar exemplu l ofer Sfnta Muceni Tecla care, de i a suferit chinuri groaznice, n cele din urm a murit de b trne e i a intrat n ceata mucenicilor. Tot a a, aceast femeie despre care v-am povestit i altele asemenea vor intra ntr-o ceat binepl cut lui Dumnezeu, pentru c via a lor este toat o mucenicie. i mai delicat este mucenicia care are loc la coal , la facultate: pentru c sunte i tineri, suntem tineri, i tinere ea e o perioad a bucuriei, o perioad n care sim im c ne cresc aripi. n momentul n care nu ne mai cresc aripile, ne-am pierdut tinere ea. Este greu ca, fiind tn r, s fii ar tat cu degetul de ceilal i: A, aia-i fecioar , nu tie s se bucure de via ! , A, la nu cunoa te nimic din bucuriile tinere ii! . i totu i la nu tie nimic pentru c vrea s fie al lui Hristos, aia e fecioar pentru c vrea s fie a lui Hristos. Am primit o ntrebare la o conferin : Se mai poate vorbi despre feciorie? . R spunsul e simplu: dac se vorbe te cu elan despre pierderea fecioriei, s-ar fi putut vorbi, cu ceva vreme n urm , despre feciorie. Fecioria o au to i atunci cnd se nasc. Deci fecioria nu este o legend . La o conferin a c rei tem era fecioria i via a n cur ie, un tn r din sal i-a spus p rintelui care vorbea: P rinte, dar ce vorbi i despre feciorie, c nu o mai p streaz nimeni n ziua de azi! . Dar o fat din sal , emo ionat , a spus: Ba nu! Ba nu! .

Este clar c din ce n ce mai mul i tineri vor iubi p catul i pentru cre tini va fi din ce n ce mai greu s reziste pe calea virtu ii. Dar Hristos este Acela i. Trebuie s ne d m seama c , a a cum ispitele vin peste noi de-a valma, tot a a vine i harul lui Hristos, tot de-a valma, adic ne covr e te, dac vrem s lupt m pentru Hristos. Eu m gndesc de multe ori la poc in a de dup poc in . Ne place s citim n Vie ile Sfin ilor despre sfin i care, dup ce au f cut un anumit p cat, s-au spovedit i de-atunci n-au mai c zut niciodat ; dar trecem cu vederea faptul c au existat i sfin i sau cuvio i care au p c tuit, s-au poc it, au dus via curat , i iar au c zut, i iar s-au poc it. Mi se pare un lucru extraordinar! Mi-a dori, chiar poate voi scrie vreodat despre a doua poc in , despre a doua convertire. Pentru c n dejdea noastr este c , dac vom c dea, Hristos ne va ridica, i dac ne vom poc i, vom fi din nou ai S i. Ce se ntmpl , ns ? Unii cad, se spovedesc, se ridic , duhovnicul i ine de mn o zi, o s pt mn , o lun , un an, doi, trei, cinci, pn la momentul-cheie, n care vr jma ul i arat col ii cu putere. Sunt momentele cele mai grele din via . i unii cad f r s vrea s se mai ridice. Trebuie s ne d m seama c Hristos ne d aceast ans a poc in ei, i chiar dac ne-am mai poc it o dat , trebuie s n elegem c , la avalan a de patimi i de p cate din ziua de ast zi, noi trebuie s avem avalan a poc in ei. Este minunat ca tinerii s r mn cura i. Este minunat ca, dac au c zut, s se ridice. Tot la rubrica prigoan contemporan intr prigoana suferit la serviciu, pe care o sufer p rin ii vo tri, rudele voastre cre tinii, n general prigoan care este ct se poate de dur . De ce? Pentru c n lumea n care cre te i, lumea aceasta murdar , sunt efi ce pretind angajatelor s tr iasc cu ei, sunt efe ce pretind acela i lucru angaja ilor lor, dac nu i angajatelor, i se fac tot felul de compromisuri. Iar n momentul n care vrei s fii cre tin, po i s - i pierzi pinea, po i s pierzi banul pe care-l aduci acas ; i poate c dac banul i-ar trebui numai pentru tine nar fi a a greu s r mi f r el, dar cnd ri ti s pierzi banul pentru copilul t u care nu are ce s m nnce, lucrurile se complic . oamenii sunt slabi, oamenii cad, i nu vreau s ar t pe absolut nimeni cu degetul. Nu tiu eu ce e n mintea unor oameni care fac acest lucru, dar mi dau seama c , pentru (cateva sute de mii sau avantaje la munca - n.r.), l pierd pe Hristos. (Pentru aceia repet cuvintele parintelui Nicolae Steinhardt "A a e cu Hristos.E pe via i pe moarte, nu-i de joac , nu-i de ag , nu-i cu jum t i de m sur , nu-i cu fofarlica, uite popa nu e popa, nu-i cu s vezi c , nu-i cu ce putem face , cu mprejur rile m-au silit". - n.r.) P rintele Serafim Rose spunea urm toarele: Exist o mare gre eal pe care o fac unii, crend o anumit tensiune ntre trupul, sufletul i duhul lor. Duhovnice te se mplinesc prin slujbe, dar trupului

nu tiu s -i dea o activitate care s -i mplineasc . P rintele Serafim Rose spunea c n drumul c tre Hristos trebuie s nv m sufletul s devin sensibil. Noi nu trebuie s urc m pe scara duhovniceasc pentru o lun sau pentru trei luni sau pentru un an. Dac ar trebui s fim duhovnice ti vreme de o s pt mn , cred c to i am fi sfin i. Numai c Hristos vrea s sporim duhovnice te pn la sfr itul vie ii, pentru c dac am c zut nainte de sfr itul vie ii, am pierdut tot dac am c zut i n-am apucat s ne poc im. Hristos nu vrea s fim doar anti-sectan i, anti-p gni, anti-patimi, anti-homosexualitate, antiavort, s fim anti, anti! Nu! Hristos vrea s fim ai S i, s -L cunoa tem, s -L iubim, s -i iubim pe Sfin ii P rin i, s -i iubim pe sfin i, s iubim nv tura Bisericii, s iubim slujbele Bisericii, s iubim rug ciunea, s fim vii. Dac nu iubim toate astea, putem fi apologe i de nota zece, c nu ne-ajut la nimic! Dup ce-a ap rut cartea mea despre New Age, duhovnicul mi-a zis: Nu mai scrii sectologie! Ai nevoie s mai respiri pu in Ortodoxia i pe urm s mai scrii mpotriva altora . Pentru c , dac tot d rm m idolii, pn la urm s-ar putea s nu r mn nimic n sufletul nostru i s ne usc m, s ne ofilim. Dreapta credint nu este o filosofie interesant care se poate adapta anumitor mprejur ri. E un adev r de neclintit care trebuie ap rat cu orice pret. Si toti trebuie s fim preg titi s ne ap r m la nevoie credinta. Sfntul Maxim M rturisitorul nu a scris numai capete despre dragoste sau tlcuiri la locurile mai dificile din Scriptur . A scris foarte mult mpotriva ereticilor si de asta i s-au t iat limba si mna dreapt . Ca s nu mai poat m rturisi dreapta credint . Sfntul Teodor Studitul a nsotit scrierile sale despre ap rarea icoanelor cu o viat de mare sacrificiu. O dat a fost b tut att de tare nct i se vedeau oasele goale, si a r mas sc ldat n sngele s u cteva zile, f r s doarm sau s m nnce ceva. Si zece dintre ucenicii s i au fost muceniciti pentru c ap rau icoanele. Teologia ortodox , cum arat arhimandritul athonit Vasilios n cartea sa Intrarea n mp r tie, este viat si nu filozofie. Cartea aceasta o recomand tuturor, fiind o carte care cu adev rat ne nvat s p trundem n mp r tia Cerurilor. Teologia Sfintilor nu e filozofie, nu se ntelege doar cu mintea, ci se asimileaz n propria fiint , spune p rintele. Teologia e viat . Teologia trebuie tr it personal, trebuie s ne sfintim, si nu s facem din teologie un simplu sistem filosofic. Si, ca s ne sfintim, e nevoie de jertf . Crestinismul trebuie tr it ct mai deplin, n pofida greut tilor de tot felul. n ziua de azi, multi tineri care s-au apropiat mai serios de Biseric au nentelegeri cu p rintii, care, dup patruzeci si cinci de ani de comunism ateu, nu si-au revenit deplin. Ce e de f cut cnd Dumnezeu ne-a poruncit s ascult m de p rinti, iar p rintii se opun unei vieti crestine mai serioase? Ce e de f cut?

Renunt m la Dumnezeu, sau la capriciile p rintilor? R spunsul l d Sfnta Mucenit Filofteia de la Arges, att de drag fetelor crestine. Faptul c ea mergea la biseric i se p rea mamei ei vitrege pierdere de timp, iar postirile si rug ciunile erau motiv de mnie. Si fata era deseori b tut pentru aceasta. La numai 12 ani. Asta nseamn dreapt -credint , s nu cedezi, s nu renunti la Hristos de frica p timirilor. Ca s pricepem c tensiunile cu p rintii dep rtati de Biseric au fost ntotdeauna aceleasi, s ne amintim de faptul c Sfnta Filofteia a primit mucenicia chiar de la tat l ei. Vorbind despre mucenici, s nu ne gndim ns numai la ceva foarte departe n timp. A avut Biserica noastr , n secolul al IV-lea, 20.000 de mucenici care au fost arsi de vii n Nicomidia, n timpul prigoanei lui Maximian. Dar tot Biserica noastr a avut si la nceputul secolului nostru o multime mare de mucenici n Rusia comunist , n lag rul de la Oranki, unde erau monahi adunati din diferite m n stiri din Rusia. Delegatia militar le-a acordat 24 de ore ca s se gndeasc dac se leap d de Hristos sau aleg moartea. Un episcop din lag r a zis: " E prea mult pn mine. V d m r spunsul n zece minute". Iubiti crestini, puneti-v timp de cteva clipe al turi de acei monahi. V dati seama ce clipe crncene? De-o parte crucea, de cealalt lep darea. Episcopul lea spus: "Fratilor, acum aveti ocazia s v faceti mucenici". Oare noi cum am fi reactionat? S fim sinceri cu noi cnd ne d m un asemenea r spuns. Cum am fi reactionat, si cum reaction m cnd trebuie s l m rturisim pe Hristos n viata de zi cu zi? S ne gndim c am fi obligati s fim de acord cu drepturile omului care si doreste s tr iasc mai r u dect animalele, si s aprob m propaganda homosexual . Sau c s toriile ntre persoane de acelasi sex. Si, dac nu am fi de acord, ne-am pierde serviciul, fiind considerati extremisti. Sau gnditi-v c ar trebui s semnati pentru scoaterea religiei din scoli, pentru ca elevii s nu mai fie ndoctrinati cu idei crestine. n multe t ri este interzis predarea religiei n scoli. Sau gnditi-v c ati ajunge ntr-o tar islamic n care m rturisirea lui Hristos poate aduce pedeapsa cu moartea. L-am m rturisi sau nu pe Hristos? Oare c lug rii de la Oranki cum au reactionat atunci la cele spuse de episcopul lor? Au strigat toti ntr-un glas: "Vrem s murim pentru Hristos". Si n scurt timp fost mpuscati toti. Poate c v gnditi c m rturisitorii nu mai fac minuni asa cum f ceau mucenicii din vechime naintea mortii. Dar viu este Domnul. Dup zeci de ani de la uciderea monahilor de la Oranki, Dumnezeu a rnduit s se deschid groapa cu osemintele mucenicilor, si trupul sfntului ierarh, care fusese mpuscat n cap, a fost g sit neputrezit. Moaste ntregi. S se mire necredinciosii si s se bucure crestinii! Asta este Ortodoxia: jertf si sfintenie. Si noi, romnii, avem de ce s ne mndrim. n temnitele comuniste am avut foarte multi mucenici, si sngele lor nu poate s nu rodeasc . Un exemplu ar fi schimonahul Daniil Sandu Tudor, autorul sensibilului

"Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului". Preotii nostri mai importanti L-au m rturisit, aproape toti, pe Hristos si n nchisoare: marele teolog Dumitru St niloae, p rintele Benedict Ghius, cel care a diortosit Proloagele, p rintele Toma Chiricut , unul dintre cei mai mari predicatori romni, p rintele Nicodim M ndit , a c rui viat de sfintenie este impresionant . Avem si n viat attea biserici vii, care au crescut duhovniceste n temnit , p rinti de care noi nu ne folosim cum trebuie: p rintii Sofian Boghiu si Adrian F geteanu de la M n stirea Antim, p rintele Constantin Voicescu de la Biserica Sapientei, p rintele profesor Constantin Galeriu, p rintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol. Demn a fost m rturisirea p rintelui Gheorghe Calciu, pentru care seminaristii au f cut tot ce le-a stat n putint s l apere nainte ca securitatea s l nchid . E nevoie si acum de tineri curajosi care s riste orice pentru a fi gata s apere adev rul. Tinerii care au strigat n '89 "Vom muri si vom fi liberi!" ne-au dat sansa de care trebuie s profit m pentru a tr i n libertatea religioas . Pe care trebuie s o ap r m la nevoie. Gnditi-v c sunt destule voci ortodoxe, chiar ierarhi, care ne previn c se preg teste o nou form de prigoan crestin . Nu vor fi omorti crestini. Nu. Ci va fi impus o nou mentalitate, mentalitatea p gn , ncetul cu ncetul. Si n perioada interbelic au fost multi teologi care au avertizat asupra pericolului comunismului si nu au fost luati n seam . S nu se ntmple asa si cu invazia p gnismului contemporan. Teologii s nteleag c idolatria de ast zi trebuie s primeasc un r spuns pe m sur . Desi vremurile par a fi nepotrivite pentru mucenicie, de fapt nicio vreme nu este nepotrivita pentru o astfel de jertfa. Atata doar ca in vremea de astazi este nevoie - poate mai mult ca niciodata si de o forma de mucenicie nesangeroasa. Azi nu mai exista prigonitori care sa-ti ofere mari bunatati cerandu-ti sa te lepezi de Hristos. Azi diavolul lucreaza cu mai multa iscusinta, convingandu-i pe crestini sa se lepede de Hristos fara sa fie supusi la chinuri. Ii momeste prin satisfacerea tuturor dorintelor si poftelor, fie ele si impotriva firii. Ii momeste fagaduindu-le o eliberare din robia lui Hristos. Numai ca, promitandu-le libertatea, de fapt le-o fura. Ce fac oamenii care ajung in lanturile propriilor patimi si pofte? Se grabesc sa ii molipseasca si pe altii de boala de care ei insisi s-au molipsit: si astfel devin mici apologeti ai pacatului, dar aprigi dusmani ai invataturii lui Hristos. Atunci cand vreun parinte sau vreun crestin incearca sa-i aduca pe drumul cel bun, il prigonesc in fel si chip. Asa cum au fost prigoniti multi dintre sfintii Bisericii, asa cum au fost prigoniti si marturisitorii ultimei prigoane. As vrea sa le atrag atentia fratilor mei in Hristos ca fiecare dintre cei care va incerca sa le vorbeasca despre inaintemergatorii Antihristului sau despre sfarsitul lumii isi asuma o astfel de prigoana. Cuvantul meu este slab, este lipsit de putere, si nu ii deranjeaza pe cei care uneltesc impotriva Bisericii lui Hristos. Dar cei care marturisesc Ortodoxia cu putere vor fi batjocoriti in fel si chip de catre inteleptii lumii acesteia. Diavolul nu vrea ca Biserica sa nasca mucenici. Sau, daca ii naste, diavolul face

tot ce-i sta in putinta pentru ca oamenii sa nu inteleaga jertfa lor. Atunci cand vor incerca sa darame un marturisitor, slujitorii diavolului nu vor mai face greseala de a se lauda cu o noua victima din turma lui Hristos. Ci vor incerca sa o batjocoreasca in fel si chip, incercand sa-i convinga pe oameni ca persoana in cauza era de fapt biruita de cine stie ce pacate, ca facea parte din cine stie ce grupare sectanta sau schismatica, ca era un pericol pentru Biserica vremurilor noastre dominate de toleranta si de dorinta de unitate. Se va spune despre acest marturisitor ca este ultranationalist sau ca este dusman al neamului. Ca este eretic sau ca este iubitor de eretici. Ca este foarte pacatos sau ca este exagerat de rigorist, nefiind in stare sa inteleaga neputintele celorlalti. Acuzele vor fi foarte variate, si vor fi alese astfel incat sa aiba efectul maxim. Presa si mass-media le vor trambita cu dezinvoltura. Chipurile, spre binele oamenilor. Si ce vor face oare noii marturisitori? Multi dintre ei, prigoniti in fel si chip, agonisindu-si ocara unora dintre fratii lor ortodocsi pentru care se roaga cu zdrobire de inima, vor parasi aceasta lume cu sufletul indurerat pentru ca marturia lor a fost trecuta cu vederea. Dar, ajunsi in ceruri, vor vedea ca jertfa lor a dat roade. Vor vedea ca patimirea lor nu a ramas fara ecou. Altii, din randuiala lui Dumnezeu, vor reusi sa arunce samanta cea buna in inimile insetate de adevar. Si oricat de iscusite ar fi cursele vrajmasilor, nu vor reusi sa ii convinga pe cei intariti in credinta sa treaca cu vederea marturia cea buna, As fi preferat de o mie de ori sa scriu o carte despre lucrurile frumoase care vor veni. Mi-ar fi placut mult mai mult sa scriu despre raspandirea Ortodoxiei si despre sfarsitul ereziilor. Numai ca, din pacate, vremurile care se apropie vor fi ale apostaziei si nu ale adevarului. Cu toate acestea, ''cine va rabda pana la sfarsit acela se va mantui''(Matei 24, 13). S nu l s m s ne fie r piti credinciosii de mentalitatea p gn . S l ap r m pe Hristos! S i urm m pe sfinti, care au scris teologie prin nevointele lor! Dreaptacredin , orto-praxia, rug ciunea, dobndirea a a numitului cuget al Bisericii Este greu pentru oamenii care fac primii pa i n via a duhovniceasc s fac diferen a ntre teologia adev rat , izvort din sfin enie, i teologia cosmetizat , izvort din n elepciunea lumeasc . Ar trebui totu i s men ion m patru din criteriile dup care credincio ii pot face deosebirea dintre adev ra ii teologi i ceilal i. Un criteriu este dreapta-credin , mai exact fidelitatea fa de predania Bisericii. Nici un dasc l care contrazice nv turile dogmatice ale Sfintelor Sinoade Ecumenice sau predania Sfin ilor P rin i nu se poate numi teolog. Totu i, acest criteriu nu este destul de restrictiv. Exist filosofi care, dndu-se teologi, prezint nv turi n probleme n care glasul P rin ilor nu s-a f cut auzit. Ce au spus Sfin ii P rin i despre transplantul de inim ? Dar despre extratere tri? Nu au spus nimic, l sndu-ne nou onoarea de a studia astfel de probleme , spun ace ti ne-teologi, i propov duiesc nv turi gre ite. (Nu vorbim aici despre teologii care au sus inut idei eretice, dar d m dou exemple:

Berdiaev, care a sus inut idei new-age-iste, este considerat teolog. Sau: chiar dac p rintele Serghei Bulgakov a fost condamnat de Biserica Rus pentru erezia sofiologic , c r ile lui au mare succes; i asta n timp ce c r ile unor sfin i precum Teofan Z vortul sunt ignorate de c tre intelectualii care cocheteaz cu Ortodoxia ) Un al doilea criteriu este orto-praxia, dreapta f ptuire care trebuie s nso easc dreapta-credin . Cnd un teolog nu tr ie te cum nva , este un fals teolog. Se spune despre anumi i filosofi ai secolului XX c sunt mari teologi. Dar f r ca vie ile lor s fie vie i de nevoin , de r stignire. Mai degrab sunt vie i comode, n care balan a cump t rii sa nclinat n defavoarea nevoin ei. Nefiind vie i de sfin enie, luminarea cu care ar fi trebuit s i acopere Duhul Sfnt este substituit de figuri de stil i de artificii intelectuale. C i dintre teologii de ast zi se nevoiesc precum p rintele Justin Popovici? El era la m n stire, i era u or s fac sute de metanii. Este adev rat c unui monah i este mai u or s fac sute de metanii, dar unii dintre teologii de ast zi prefer s scrie doar despre rolul binef c tor al metaniilor sau al altor forme de nevoin i nu mai au timp s pun n practic cele scrise. Un alt criteriu este rug ciunea: mul i teologi scriu despre rug ciune, i chiar despre rug ciunea lui Iisus, f r ca ei n i i s se roage. Este ciudat faptul c unii p rin i au scris despre Filocalii i despre via a isihast , dar totu i nu se pricep s i c l uzeasc ucenicii pe calea practic rii rug ciunii lui Iisus. Acest fapt este o dovad n plus c secularizarea face ravagii Un alt criteriu este dobndirea a a numitului cuget al Bisericii. Degeaba cunoa te cineva pe dinafar citate ntregi din Sfin ii P rin i dac nu tie cum trebuie folosite. Sunt unii care, extrem de zelo i pentru ap rarea Bisericii, sar tot timpul la ceart cu to i sectan ii pe care i ntlnesc la col de strad . Sau, prin i de un duh sectar, tot flutur n vnt profe iile sfin ilor despre venirea Antihristului. n acela i timp sunt al ii care spun: S nu fim att de aspri cu ereticii, c doar sunt sinceri n c ut rile lor, i Dumnezeu i va lumina Nu mai suntem pe vremea Sfin ilor P rin i . i, de i lumea cade n pr pastia apostaziei, stau lini ti i, spunnd c nu conteaz cnd va fi sfr itul lumii i c nu trebuie s ne gndim la a a ceva. Nici unii, nici ceilal i nu au dobndit cugetul Bisericii. Cnd cineva l consider pe Sfntul Siluan singurul model de sfin enie i nu este de acord cu duhul m rturisitor al Sfntului Nicolae Velimirovici, nu are cugetul Bisericii. Cnd cineva vorbe te numai de Sfntul Marcu Eugenicu, dar trece cu vederea blnde ea Sfntului Siluan, nu are cugetul Bisericii. Nimeni dintre cei care i aleg un singur segment din predania ortodox , i fac abstrac ie de celelalte, nu are acest cuget al Bisericii. Pentru c Duhul Sfnt nu vine peste oamenii p tima i. Nu vine dect peste cei care se leap d de ei n i i pentru aL dobndi pe Hristos. i ace tia au evlavie i la Sfntul Siluan Athonitul, dar i la Sfntul Nicolae Velimirovici sau la Sfntul Marcu Eugenicu.

Credincio ii trebuie s fie con tien i de faptul c nu este ucenicul mai presus de nv torul s u, nici sluga mai presus de st pnul s u (Matei 10, 24). Dac ne vom alege ca nv tori p rin i care sunt urma i ai sfin ilor i icoane de sfin enie, ne afl m pe drumul cel bun. Dac ne vom alege ca nv tori filosofi care spun lucruri interesante, originale, dar care nu se potrivesc cu adev rata teologie, mergem pe drumul spre pr pastie. i riscul va fi cu att mai mare n vremurile de pe urm , cnd Antihristul va ncerca s se prezinte pe sine ca ales al lui Dumnezeu. i fal ii teologi se vor l sa cuprin i de fascina ie, i i se vor nchina. A a cum, la venirea comuni tilor, unii teologi au g sit de cuviin s aduc osanale partidului, liderilor de partid i filosofiei prin care se ncerca aducerea raiului pe p mnt, prin bun starea oferit tuturor proletarilor. P rintele Justin Popovici este cunoscut i prin atitudinea de mustr tor neobosit al unor astfel de dasc li mincino i. Att prin scrisul ct i prin cuvntul s u ferm, el i-a v dit ca slujitori ai ntunericului El ne nva , prin ntreaga sa via , c iubitorii de adev r nu trebuie s tac . El ne nva , a a cum a f cut-o i dasc lul s u, c adev rul trebuie m rturisit cu orice pre . Curatia si spovedania: Calea sfinteniei Cum o s rezist m cnd o s vin sfr itul? . i p rintele Porfirie a dat un r spuns simplu, la obiect; v rog s l ine i minte: Dac ne vom spovedi, vom rezista . C zuse un anumit preot ntr-un p cat, i l-am ntrebat pe p rintele meu: Totu i, cum de-a putut s cad p rintele acesta a a? Nu-l judecam, ci, pur i simplu, voiam s -i g sesc circumstan e atenuante. i p rintele mi-a zis: tii de ce cad unii dintre slujitorii altarului? Pentru c nu se spovedesc dect foarte rar . Dac pn i unii dintre clerici vor fi birui i, n cele din urm , la venirea Antihristului, mai ales pentru c nu au n eles folosul spovedaniei, care i ajut , i nnoie te duhovnice te, cu att mai mult or s cad cei care nau fost nv a i s se spovedeasc , i merg la fabrica de spovedanii de Pa ti i de Cr ciun; acolo e coad de cel pu in o sut de oameni, spovedania dureaz dou minute, c dac -ai spovedit mai mult de cteva minute, deja ncep s murmure cei care s-au plictisit, a teptnd la rnd. i tu, cu sufletul cur it dup spovedania de dou minute, iei poate dezlegare, te mp rt e ti i e ti foarte mndru c te-ai unit cu Hristos, dup care, la prima lupt cu vr jma ul, cazi. Deci, dac ne vom spovedi des - i cei care primesc dezlegarea se mp rt esc - i ne vom mp rt i, vom rezista. Trebuie s n elegem c nu exist alt ans de supravie uire dect calea nevoin ei, calea sfin eniei. Ast zi, cnd cineva se g se te s vorbeasc despre sfin enie,

pare destul de ciudat. Avem o deforma ie profesional , ne apas cuvntul sta, ne doare, ne m nnc , nu ne place cuvntul sfin enie . Vrem s vorbim despre lucruri frumoase, dar pe cel care ne vorbe te despre sfin enie l consider m ciudat, anormal. i de fapt nu n elegem c Ortodoxia f r sfin enie nu este Ortodoxie. n m sura n care cre tinul duce lupta cea bun , se spovede te i se mp rt e te, este sfnt. Precum ti i, n perioada de nceput a Bisericii, cre tinii erau numi i sfin i: Sfintele, sfin ilor , zice preotul la Liturghie, adic Sfintele Taine se dau celor care duc lupta cea bun . Ar trebui s ne d m seama de marea responsabilitate pe care o avem fa de cei de aproape ai no tri. n momentul n care ne-am dat seama de gravitatea r zboiului pe care-l duce vr jma ul pentru a distruge sufletele oamenilor, trebuie s ne apese, trebuie s ne doar pentru cei de lng noi care nu sunt n biseric sau care sunt n biseric numai cu un picior.

SEMNELE VREMURILOR: PROROCII Motto: Astfel vor fi cei de pe urm nti i cei dinti pe urm , c mul i sunt chema i, dar pu ini ale i. Matei 20, 16 C ci se vor ridica hristo i mincino i i prooroci mincino i i vor da semne mari i chiar minuni, ca s am geasc , de va fi cu putin , i pe cei ale i. Matei 24, 24 Ci chiar daca noi sau Inger din Cer va va binevesti altceva afara de ceea ce v-am binevestit noi sa fie anatema! (Galateni 1, 8 ). Cel ce nu-l iubeste pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa fie anathema. Maranatha! (Domnul vine) (1 Corinteni 16, 22). Sfantul Apostol Pavel Nu ai invatat ca in vremuri de restriste fiecare crestin este raspunzator pentru intreaga crestinatate? Ca fiecare madular al Bisericii Ortodoxe este raspunzator pentru intreaga Biserica? Si ca astazi Biserica are dusmani si este prigonita si dinlauntru si dinafara? Sfantul Ioan Maximovici A a e cu Hristos. E pe via i pe moarte, nu-i de joac , nu-i de ag , nu-i cu jum t i de m sur , nu-i cu fofarlica, uite popa nu e popa, nu-i cu s vezi c , nu-i cu ce putem face , cu mprejur rile m-au silit

Parintele Nicolae Steinhardt Ferici i ve i fi cnd v vor oc r pe voi i v vor prigoni i vor zice tot cuvntul r u mpotriva voastr , min ind pentru Mine. Bucura i-v i v veseli i, c plata voastr mult este n ceruri. Matei 5, 11-12 Caderea celor mai multi ierarhi in apostazie Bisericile vor fi deschise, dar cre tinul ortodox (tr itor, viu cu sufletul) nu va putea intra n ele s se roage, c ci n ele nu se va mai aduce jertfa f r de snge a lui Iisus Hristos. n ele va fi toat adunarea satanic . Vine timpul, si nu e departe, cand foarte multe biserici si manastiri se vor deschide in slujba Domnului si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. vor auri si acoperisurile atat ale bisericilor, cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va mai lucra la sufletul credinciosilor, ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cand vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele, ca va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat. Rugati-va ca Bunul Dumnezeu sa mai lungeasca acest timp, ca sa ne putem intari in credinta, caci vremuri groaznice ne asteapta. Luati aminte la ce va spun, caci totul se pregateste cu foarte mare viclenie. Toate bisericile si manstirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii, ca niciodata, dar (atunci cand se va inscauna Antihrist) sa nu mergeti in ele. P rintele tot timpul ne repeta c sufletele merg n iad a a cum merg oamenii duminica de la biseric la chefuri, iar n rai precum oamenii merg la biseric n zilele de lucru. Spunnd aceste lucruri, P rintele plngea amarnic, gndindu-se la sufletele ce se pierd: Vai, ct de mul i sunt n focurile iadului, i to i stau precum pe ti orii pu i la saramur n butoaie. M icu ele ncercau s -l lini teasc , dar el le zicea printre lacrimi: Voi nu-i pute i vedea, c ci dac i-a i vedea, vi sar rupe sufletul de durere . Mul i duhovnici i slujitori ai Bisericii i vor pierde sufletul n vremea antihristului! P rintele interzicea foarte sever tuturor c lug rilor, diaconilor i preo ilor s - i tund p rul i b rbile, zicnd c mare e ru inea pentru arhierei s fie tun i i b rbieri i, nc spunea despre slujitorii bisericii: <<Sunt Apostoli, dar sunt i Iude, doar fe ele i le-au schimbat, iar vremurile i vicleniile sunt acelea i . P rintele Lavrentie se sup ra foarte tare pe cei ce binecuvntau vreo schimbare n rnduiala bisericeasc : n c r i, slujbe de priveghere, botezuri, Sfinte Liturghii sau slujbe de nmormntare. De asemenea era foarte nemul umit de cei care scurtau slujbele duhovnice ti. P rintele

spunea c a fost mult mai greu ca acestea s fie scrise dect s fie citite i cntate. Era foarte nemul umit c nu se citea Psaltirea, dar strigau <<Slav !>> f r fric de Dumnezeu, iar la Sfnta Liturghie ntrerupeau rug ciunea ce se cite te naintea Sfintei mp rt anii deschiznd por ile mp r te ti iar cel ce citea neterminnd rug ciunea spunea <<Amin!>>, iar preotul spunea <<Cu fric de Dumnezeu >>. <<Este oare aici fric de Dumnezeu? Aici este neglijen , aici nu numai c nu se respect legea ci este vorba de superficialitate i nfruntare a bunului Dumnezeu. Asemenea slujitori ai Bisericii nici ei nu se salveaz i nici pe al ii nu-i las s se mntuiasc >>. i mai spunea P rintele, c n locul acestor preo i nedemni i crtitori ai rnduielilor biserice ti, slujesc ngerii, mpreun slujitori cu ei, i completeaz ceea ce ei (preo ii) nu ndeplinesc. Arhiereii i slujitorii Bisericii, c rora le place s scurteze rnduiala bisericeasc , vor merge n focul cel ve nic, iar acei credincio i ce au stat la aceste slujbe se vor mntui doar prin rug ciune, post i milostenie. Din cauza acestor slujitori, poporul nu vine la Sfnta Biseric . Amar, amar i jale pentru ace ti crtitori, c ci focul cel ve nic i ntunericul f r de sfr it i a teapt . Cuviosul spunea ca preotii vor scurta slujbele: la inceput Psaltirea, iar apoi Ceasurile. Domnul nu va rabda si ne va pedepsi. De frica multi vor chema numele Domnului si se vor mantui prin credinta . Tare mi este mil de tinerii preo i f r experien , pentru c nu au destul n elepciune i curaj ca s ntrebe. Stau la ei pomelnicele aruncate pe geam i peste tot prin toat chilia i toate pomelnicele pe care nu le citesc aici, la Sfnta Proscomidie, le vor duce n spate n via a cealalt (viitoare) i va fi foarte grea povara lor. (Ei, fiind f r experien , scot p rticele, iar pomelnicele stau aruncate peste tot). Dac ar ti ei ce i a teapt , atunci ar aduna toate pomelnicele aruncate i necitite, le-ar pune cu grij unul peste altul, i cu fric , f cnd semnul Sfintei Cruci peste ele, ar spune: Pomene te, Doamne, pe to i cei trecu i n aceste pomelnice nepomenite de mine la rug ciune pentru sl biciunea omeneasc . i atunci ei n-ar mai r spunde naintea lui Dumnezeu pentru marea dragoste pe care o are Mntuitorul pentru noi. A a spunea bunul nostru P rinte i i se umpleau ochii de lacrimi amare . Vladica Boris avea obiceiul sa scurteze slujbele. Lucrul acesta s-a intamplat de nenumarate ori. La o astfel de slujba, parintele s-a necajit, a dat deoparte cartile de slujba si a spus: <<De ce s-a scris tipicul si dupa el cartile?>> Apoi a continuat cu asprime: <<Un astfel de vladica nu va ramane aici mai mult de doi ani si jumatate>>. Parintele Lavrentie se intrista, de asemenea, cand nu se citeau toate catismele: <<Mai bine sa inceteze lumina soarelui, decat sa nu se citeasca catismele>>. Vladica Boris nu il respecta pe staret si adesea ii facea impotriva. Odata, in timpul unei discutii s-a comportat fara respect fata de dansul si chiar a fluierat, aratand ca va proceda asa cum doreste. Cand a

iesit, parintele a spus, in auzul tuturor surorilor, ca peste doua-trei zile va fi mare zarva in casa episcopului. Intr-adevar, peste trei zile, nepotul sau, un tanar pe care il intretinea episcopul, s-a sinucis. Aceasta intamplare l-a smerit pe vladica, care s-a adresat staretului, in marea sa amaraciune, pentru a-l ajuta cu rugaciunile lui. Staretul l-a primit cu caldura si dragoste si a rugat surorile sa faca rugaciuni pentru vladica . Au venit la parintele maica dirijoare si alte surori si vorbeau rasfoind calendarul bisericesc: Parinte, priviti cati arhierei sunt! . Dar parintele a privit si a spus: Eu vad doar patru si va mai fi si al cincilea . Oftand din greu, a inceput sa ne spuna, stergandu-si lacrimile: Va veni timpul cand si preotimea va fi atrasa de bogatia lumeasca, desarta. Vor avea masini, vile, vor vizita statiunile climaterice si rugaciunea lui Iisus li se va lua. Chiar vor uita de aceasta. Apoi nu vor mai merge pe calea care trebuie sa mearga, iar oamenii slabi de fire vor merge dupa ei. Dar voi sa fiti intelepti si cuminti. Cuvintele lor frumoase sa le ascultati, dar sa nu urmati faptele lor. Eu va spun si va compatimesc ca veti cumpara case mari si frumoase din manastire. Nu va va ajunge timpul pentru rugaciune si doar ati facut fagaduinte calugaresti! In ultimele timpuri oamenii nu se vor mantui cu truda, ci cu intelepciune! Intelepciunea va fi in randul celor dintai. Primii vor fi ca luminatorii, iar ultimii ca soarele . Sfantul Lavrentie al Cernicovului Cei care ar trebui sa fie stalpi ai Sfintei Ortodoxii inalti ierarhi incluzand si ocarmuitorii anumitor Biserici locale se departeaza de la adevarul Sfintei Ortodoxii. Arhiepiscopul Averchie (Tausev) P rintele spunea c vremea este aproape. O s nceap mare nv lm eal n Biseric , eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prinde i . Mai spunea c e aproape timpul cnd c r ile ortodoxe vor fi nesemnate i se vor r spndi din mn n mn . Atunci vor propov dui femeile, ca pe vremea sfin ilor apostoli, deoarece preo ii nu o vor putea face. Dreapta credin a va fi p strat prin epistole r spndite printre credincio i, deoarece partea oficial a Bisericii nu va mai propov dui adev rul. Cu toate acestea, p rintele spunea s mergem a a nainte, f r s ne rupem de episcopi . Cuviosul Selafiil cel orb de la Noul Neamt O Biseric care r stigne te n loc s se r stigneasc , care tr ie te n slav lumeasc n loc de slava Crucii, o Biseric care cade n fa a celor trei ispite ale lui Hristos n pustie, n loc s le biruiasc , este o Biseric secularizat . O asemenea Biseric este menit s se acomodeze la o societate c zut i s r mn n aceast stare c zut ; r spnde te dezam gire i disperare printre cei care caut ceva mai profund i mai substan ial. Mitropolit Hierotheos Vlachos Fariseii si fratii mincinosi Poruncile Vechiului Testament, date de Dumnezeu prin Moise pe muntele Sinai,

priveau p catele grosolane iar aceste porunci cer de la noi cea mai nalt des vr ire. Dar cui vorbesc eu despre cea mai nalt des vr ire? Oare nu sunt i printre ascult torii de acum oameni ce nu cunosc nici alfabetul cre tinismului, care nu au f cut nici primul pas pe calea virtu ii? Cum se poart unii n biseric ? Se mping, se oc r sc, se njur , se osndesc, clevetesc. De ce mai merg ace tia la biseric ? De ce spurc loca ul sfnt cu prezen a lor? De ce smintesc inimile curate ale celor pentru care o asemenea profanare e de nendurat? Sfantul Luca al Crimeii Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Sf. Ioan Iacob Hozevitul Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregatire pentru venirea lui Antihrist: "toate lucrurile care se intampla in zilele noastre - la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- nu sunt altceva decat o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea si instaurarea imparatiei sale", iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de mult de catre "crestini", ca si de catre necrestini. "Toti cei care in aceste zile ravnesc sa nu-si piarda credinta in Mantuitorul Hristos trebuie sa se pazeasca si sa stea impotriva oricarei doriri a lucrurilor materialnice si pamantesti si impotriva amagirii care vine prin bunurile lumesti. Este peste masura de primejdios sa se invoiasca cineva cu orice dorinta de a-si face o cariera, de a-si fauri un nume, de a dobandi stapanire si trecere inaintea oamenilor, de a-si agonisi bogatii, de a se inconjura de lux si confort". Parintele Serafim Rose Desi (in vremurile din urma) numele de crestin va fi auzit pretutindeni si peste tot vor fi biserici si slujbe, toate acestea nu vor fi decat parelnicie, caci intru acestea sa va salaslui o adevarata apostazie. Sfantul Teofan Zavoratul Vietuirea dupa Dumnezeu va deveni foarte anevoioasa, din pricina apostaziei generale. Multimea apostatilor, intitulandu-se si prezentandu-se in aparenta drept crestini (!), ii vor prigoni cu atat mai lesne pe veritabilii crestini. Apostatii, inmultindu-se, vor impresura pe adevaratii crestini cu nenumarate intrigi, vor pune nenumarate piedici in calea bunelor intentii de mantuire si slujire a Domnului, dupa cum arata Sfantul Tihon din Zadonsk. Ei vor lupta impotriva robilor lui Dumnezeu, recurgand la forta autoritatilor de stat,prin represalii si denunturi, prin diverse uneltiri, amagiri si prigoana feroce. Sfantul Ignatie Briancianinov

Mai inainte ereticii isi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum insa este plina Biserica de eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le incanta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se indeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de invataturile cele drepte; este ales raul mai mult decat binele. aceasta este deci "lepadarea de credinta" (II Tes. 2,3). Trebuie asteptat dusmanul (Antihristul), in parte a si inceput de pe acum sa trimita pe inaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vanatoare. Ai grija de tine, omule, si intareste-ti sufletul! Biserica iti arata acum, inaintea Dumnezeului celui viu (I Tim. 6,13), si te invata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, inainte de venirea lui. Nu stim daca vine in timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa trecerea ta din aceasta viata. Este bine insa ca tu sa cunosti semnele venirii lui si sa intaresti mai dinainte. Sfantul Chiril al Ierusalimului Multa grija il intuneca pe om si el se face nesimtitor si se face gatire spre pierzare la antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor desarte, materia lucrurilor lumii si castigarea metalurilor pamantului. Aceasta este capul rautatilor, povatuirea pierzarii si stricarea mantuirii. (...) Dumnezeu S-a milostivit cu facerea chivotului ca sa se pocaiasca, dar ei s-au dat spre cele trupesti si asa, nesimtirea lor a adus potopul. Tot astfel si astazi, s-au dat la multa castigare si grija vietii, a indulcirii, a rapirii, a vanzarii, a minciunii, a desfranarii, a lenevirii la cele bune, a invartosarii inimii, a pomenirii de rau, a vrajbei, a iubirii de avere, a iubirii de argint. Precum cei iubitori de avutii inviesteresc in vasul lor rapitor, asa si la venirea lui antihrist. Fiindca mai inainte se vor intuneca mintile oamenilor cu nesimtirea intunericului si se vor intuneca oamenii de patimi, dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca n-au primit adevarul Evangheliei, dand cinstea si intaietatea patimilor, i-a dat pe dansii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se plineasca intru dansii faradelegea (...) Atunci, pe cat vor pacatui, vor socoti ca-si lucreaza mantuirea. Atunci o sa se defaime Sfanta Evanghelie si Biserica lui Hristos si o sa fie multa lipsa in lume, semne si aratari de la Dumnezeu in mijlocul lipsirii si o foame indoita: gandita si simtita. Simtita, pentru ca se va inchide cerul ca in zilele lui Ilie, din pricina faradelegilor oamenilor, si nu va da ploaie; vor fi oamenii flamanzi si de cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca nu se va mai gasi nici un drept cu fapte bune care sa-i invete cuvantul mantuirii. Se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancare si de la bautura, pentru ca, pe cat vor manca mai mult, pe atat mai mult vor flamanzi. (...) Si se va ridica harul lui Dumnezeu de la oameni, precum Scriptura zice: Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in oamenii acestia, fiindca sunt numai trupuri... Sfantul Nil Athonitul "Crestinii care traiesc fara frica de Dumnezeu, care nu fac adevarata pocainta si sunt lipsiti de roade aduc ei, oare, jertfa lui Dumnezeu?". Nicidecum. "Dar multi dintre ei zidesc biserici, imbraca evangheliile in aur si argint, cos vesminte pentru biserica, aduc lumanari si tamaie". Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindca ei raman neindreptati si nepocaiti, fiindca lui Dumnezeu , deoarece este duh (v. Ioan 4, 24), nu ii bineplacem decat prin jertfa duhovniceasca, adica prin supunerea voii noastre fata de voia Lui si prin celelalte roade ale credintei. Iar ei, desi fac faptele aratate mai sus, nu vor sa-i aduca lui Dumnezeu jertfa ascultarii, fara de care nimic nu Ii place lui Dumnezeu. "Dar multi merg la biserica ca sa se roage, sa Il slaveasca, sa Ii cante si sa Ii multumeasca lui Dumnezeu!".

Nici asta nu le foloseste, fiindca ei cu gura canta si multumesc lui Dumnezeu, insa cu inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: se apropie de Mine poporul acesta cu gurile lor si cu buzele lor Ma cinstesc, dar inima lor departe sta de Mine (Matei 15, 8) - si prin viata lor cea nelegiuita necinstesc si hulesc numele lui Dumnezeu. "Si atunci se afla intr-o stare primejdioasa?". Cu adevarat primejdioasa, fiindca sunt supusi osandei vesnice dimpreuna cu inchinatorii la idoli, cu care deopotriva se afla in ratacire si nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci isi jertfesc vointa si sufletul pacatului si prin pacat diavolului - daca nu se vor intoarce fara fatarnicie si nu se vor pocai. "Si ei cred in Dumnezeu?". Nicidecum, caci credinta adevarata face roade bune si de lucrurile rele se departeaza - iar ei Il marturisesc pe Dumnezeu, insa cu inima si cu faptele se leapada de El, precum invata Apostolul (Tit 1, 14). Sfantul Tihon din Zadonsk Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si stramtorare vor veni in lume. Asadar, mare manie are sa vina. Multe rautati se intampla in lume, indeosebi doua: desfraul si avortul. Vai si amar de vietuitoriii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni, daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! Pentru ca aceia care au fost inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. si nu numai ca au slabit, ci s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al nepasarii. vremea sa va treziti din somn. Sculati-va, aruncati departe somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul dormind si sa va omoare. Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziti-va ca sa luptati in putinul timp care v-a mai ramas, caci "vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra".. Fericitul Filotei Zervakos Uneltele lui Antihrist Necazurile si ispitele de astazi, in aparenta slabe si mai putin virulente, urmaresc asemenea necazurilor si napastelor puternice din vechime, sa-l indeparteze pe om de Hristos, sa distruga crestinismul adevarat de pe pamant, lasandu-i doar o pojghita subtire pentru o foarte comoda amagire. Vom vedea ca ispitirile usoare, gandite insa si executate cu viclenie infernala de Satana, actioneaza cu mult mai mare succes decat ispitirile grele, vadite si directe. Sfantul Ignatie Briancianinov "Intr-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie Tausev - pentru a fi un adevarat crestin ortodox, gata de a-si pastra credinta in Mantuitorul Hristos chiar si in fata mortii, este mult mai greu in zilele noastre decat in primele secole ale crestinismului" Prigonirea crestinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulata. "Sub haina unei imparatii inselatoare, care arata minunat si ii duce pe multi in ratacire, se arata, de fapt, o prigoana ascunsa impotriva crestinismului... Aceasta prigoana este mult mai primejdioasa si mai infricosatoare decat prigoana fatisa, caci ameninta cu adevarat sa dea cu totul pierzarii sufletele - ceea ce inseamna moarte duhovniceasca". Ispita belsugului si a confortului indeparteaza sufletul de la Dumnezeu, "slujitorii lui Antihrist sa straduie mai mult decat orice sa Il scoata pe Dumnezeu din viata oamenilor, astfel incat acestia,

multumiti cu belsugul material, sa nu simta in nici un fel nevoia de a se intoarce la Dumnezeu, sa nu-si mai aduca aminte de El, ca sa poata trai ca si cum Acesta nu ar exista defel. Asadar, intreaga randuiala a vietii din zilele noastre, in asa numitele "tari libere", unde nu este o prigoana fatisa impotriva credintei este o primejdie si mai mare pentru sufletul unui crestin (decat o prigoana la aratare) caci il leaga cu desavarsire de pamant si-l face sa uite de Rai. Intreaga "cultura" contemporana, indreptata numai catre cunostinte cu desavarsire lumesti si intreg vartejul nebunesc al vietii legate de aceasta "cultura" il tin pe om intr-o stare neincetata de sterpiciune si de tulburare, care nu lasa nimanui putinta de a-si cerceta, doar putin mai adanc sufletul, in acest fel stingandu-se, incetul cu incetul, viata duhovniceasca". Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregatire pentru venirea lui Antihrist: "toate lucrurile care se intampla in zilele noastre - la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- nu sunt altceva decat o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea si instaurarea imparatiei sale", iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de mult de catre "crestini", ca si de catre necrestini. Parintele Serafim Rose TELEVIZORUL Antihrist va cunoa te toate vicleniile diavole ti i va face false minuni. Pe el l va asculta i l va vedea, n acela i timp, ntreaga lume. Sfntul lui Dumnezeu, m rturiseau arhiepiscopul Simon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob i arhimandritul Teofan, spunea: Fericit i preafericit va fi omul care nu va dori i nici nu va vedea fa a spurcat a lui Antihrist. Cine va vedea i va asculta cuvntul hulitor de Dumnezeu a lui Antihrist, f g duin ele pentru toate bunurile p mnte ti, acela va fi ademenit i va merge cu nchin ciune naintea lui i mpreun cu el va pieri i va arde n focul cel ve nic". Ei l-au ntrebat pe p rintele: Cum vor fi toate acestea?". Stare ul a r spuns cu lacrimi: n locurile cele sfinte va fi necur ia pustiirii i se vor ar ta mr avii ademenitori ai lumii care vor n ela oamenii ce s-au lep dat de Dumnezeu i care vor s vr i false minuni. Dup ei se va ar ta Antihrist i toat lumea l va vedea deodat ". P rin ii l-au ntrebat pe sfnt: Unde? In locurile sfinte? In biseric ?". Cuviosul a r spuns: Nu n biseric , ci n fiecare cas . In col ul unde stau acum sfintele icoane vor sta ma ini ademenitoare, care vor n ela oamenii. Mul i vor spune: trebuie s vedem i s auzim nout ile. In aceste nout i se va ar ta Antihrist". Sfantul Lavrentie al Cernicovului RESTAURAREA BISERICILOR Va veni timpul, spunea cuviosul p rinte Lavrentie, cnd i bisericile nchise vor fi restaurate nu numai n exterior, dar vor fi amenajate i n interior. Vor auri cupolele bisericilor i ale clopotni elor. Iar cnd vor ncheia totul, va veni acel timp cnd se va nsc una Antihristul. Ruga iv ca Domnul s ne dea timp s ne nt rim pentru c ne a teapt vremuri nfrico toare. i vede i cu ct viclenie se preg te te totul?

Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodat , dar nu va putea intra nimeni n acele biserici. Antihrist se va ncorona ca mp rat la Ierusalim ntr-o splendid biseric cu participarea preo ilor i a Patriarhului. Orice om va putea veni i pleca din Ierusalim f r nici un fel de opreli ti. S v str dui i sa nu merge i pentru c totul va fi spre ademenire i n elare. Va veni a a un timp cnd prezic torii de acest fel se vor nmul i ca ciupercile dup ploaie. S v p zi i de ei. Cite te rug ciunea lui Iisus, dar nu uita nici pe Maica Domnului. Sfantul Lavrentie al Cernicovului De ce a avut Arhiepiscopul Ioan o voin att de mare cu privire la Biserica Francez , mergnd practic mpotriva oricui, pentru a da Bisericii Franceze propriul ei episcop? Cu ct trecea timpul, a devenit tot mai clar pentru Eugene i Gleb ceea ce i d duse seama Arhiepiscopul Ioan cu viziunea sa clarv z toare, apocaliptic . ntr-una dintre vizitele Arhiepiscopului la magazinul lor de c r i, Eugene i-a pus o ntrebare la care cugetase mult: - Aproape tuturor popoarelor de pe p mnt li se propov duise Evanghelia. Asta nseamn c acesta este sfr itul lumii, cum spun Scripturile? - Nu, a r spuns Arhiepiscopul. Evanghelia lui Hristos trebuie s fie propov duit n toate limbile din lume ntr-un context ortodox. Numai atunci va veni sfr itul. Sfantul Ioan Maximovici din cartea ieromonahului Damaschin - Via a i opera P rintelui Serafim Rose Si acum pot ap rea ntre noi diverse separ ri. Dar ntruct legile Bisericii lui Hristos sunt neschimb toare, crestinul trebuie s se supun legilor si rnduielilor Bisericii, indiferent de felul n care altii se raporteaz la ele, indiferent dac societatea este binevoitoare sau ostil fat de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos l urmeaz pe calea acelor legi, pe calea rnduielilor p zite cu sfintenie de Sfnta Biseric . Iar cei ce-si doresc nlesniri f r masur si bucurii n lumea aceasta p mnteana, care va pieri mai devreme sau mai trziu, aceia prefer alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit s tr iasc asa cum vor si s gndeasc dup bunul lor plac, s -si aseze voia lor proprie deasupra Duhului Bisericii Duh dat de Insusi Domnul Dumnezeu si i cheam si pe altii s le urmeze calea. Este posibil, fratilor, ca n curnd iar si s aveti parte aici de tulbur ri, si unii dintre voi s v cheme s mergeti pe calea t g duirii legilor sfinte si s v supuneti numai legilor st pnirii omenesti. Temeti-v de

aceast cale! Temeti-v de calea pe care a mers tlharul din stnga, c ci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea vesnic . Cei ce hulesc legile Bisericii l hulesc pe Hristos nsusi, Care este Capul Bisericii, c ci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfnt, prin apostoli. Iar legile locale sunt ntemeiate pe aceleasi legi, pe legile si pe canoanele Bisericii. S nu ne credem mai ntelepti ca arhiereii (sfintii, n.n.) care au rnduit pravilele Bisericii, s nu ne socotim mai nv tati. Ci s strig m smeriti, mpreun cu tlharul cel ntelept: Pomeneste-m , Doamne, ntru mp r tia Ta! Sfantul Ioan Maximovici Pazirea Daca vrem sa avem o interpretare autentica a semnelor vremurilor, primul lucru pe care trebuie sa-l stapnim este o temeinica cunoastere ortodoxa. Adica o cunoastere a Sfintei Scripturi, att a Noului ct si a Vechiului Testament (dar nu prin constatari ale bunului simt, ci conform modului prin care Biserica a intrepretat-o); o cunoastere a scrierilor Sfintilor Parinti; o cunoastere a istoriei bisericesti; o familiarizare cu ereziile si erorile care au atacat adevarata ntelegere a dogmelor si mai ales a semnelor vremurilor din urma de catre Biserica. Daca nu avem o ntemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregatiti si tulburati. Este exact ceea ce ne spune Domnul: sa fim fim pregatiti, sa fim gata. Daca nu avem avem aceasta ntelegere de baza, nu ne vom afla pregatiti, drept care vom rastalmaci semnele vremurilor . Cel mai important lucru pe care cineva l poate dobndi n urma ndeletnicirii cu asemenea tip de literatura, este virtutea numita discernamnt. Atunci cnd avem n fata doua fenomene care pare sa fie exact la fel/asemanatoare sau ntructva similare unul cu cealalalt, virtutea discernamntului ne ngaduie sa vedem care dintre ele este adevarata si care este falsa: care dintre ele are duhul lui Hristos si care duhul lui Antihrist. nsasi firea lui Antihrist, cel ce voieste a fi ultimul mare conducator al lumii si ultimul dusman al lui Hristos, este de a fi anti-Hrist iar anti nu nseamna numai mpotriva ci si imitatie a, n locul. Antihristul, dupa cum spun toti Sfintii Parinti n scrierile lor despre el, va fi cineva care-l va imita pe Hristos, adica care ncearca sa-i amageasca pe oameni aratnduse pe sine ca fiind Hristos ntors pe pamnt. De aceea, daca cineva are vreo conceptie neclara despre Crestinism sau citeste Scripturile n lumina propriilor sale opinii (iar opiniile proprii nu pot veni dect din vazduh (aer nota mea in sensul de aerul vremii , opinia publica , gura lumii ), care vazduh numai crestin nu este acum), atunci acesta va ajunge la concluzii deosebit de anti-crestine. Vaznd figura lui Antihrist, acesta va fi amagit sa creada ca el este Hristos . Cnd te afli n pozitia de prigonit, Hristos este cu tine, pentru ca suferi pentru El. Iar cnd esti n afara, atunci nu este sigur daca e posibil sa te mai ntorci n acea pozitie. ncepi sa te ntorci la ntelegerea omeneasca. Cnd te afli acolo nu ai pe nimeni pe care sa te poti bizui, drept care ai nevoie de Hristos. Daca nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Cnd esti afara, ncepi sa devii calculat, sa te ncrezi n tine, pierzndu-l astfel pe Hristos . Parintele Serafim Rose Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar trebui

numai sa plangem in toata ziua, dar nu simtim! Traim in nesimtire, ca asa au trait cei dinainte de potop Parintele Cleopa

Parintele Nicolae Steinhardt LEP DAREA DE HRISTOS - cuvnt de nv tur , asa cum a fost rostit n biserica m n stirii Rohia n duminica ntia dup Pogorrea Sfntului Duh (1987) ine-m , Doamne, de urechi, c altfel te vnd ca Iuda. Filip Neri A a cum mi e obiceiul i potrivit firii mele v voi vorbi i cum foarte deschis i pe leau. i aceasta cu att mai vrtos cu ct i textul evanghelic al zilei nu e ticluit din cuvinte amabile, mngitoare i sfioase, ci este i el redactat cu vorbe dure i foarte pe leau. Socotesc c e mai bine s citim din nou mpreun textul evanghelic aflat, n Evanghelia Sfntului Apostol Matei capitolul 10, versetele 3233 i 37-39: Oricine va m rturisi pentru Mine naintea oamenilor, m rturisi-voi i Eu pentru el naintea Tat lui Meu, Care este n ceruri. Iar cel ce se va lep da de Mine naintea oamenilor i Eu M voi lep da de el naintea Tat lui Meu, Care este n ceruri. Cel ce iube te pe tat ori pe mam mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iube te pe fiu ori pe fiic mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine. i cel ce nu- i ia crucea i nu-Mi urmeaz Mie nu este vrednic de Mine. Cine ine la sufletul lui l va pierde, iar cine- i pierde sufletul lui pentru Mine, l va g si . Textelor acestora li se adaug un altul, care nu v-a fost citit n cadrul Sfintei Liturghii, dar care le completeaz i st n leg tur nemijlocit cu ele. S -l citim i pe acesta, aflat n Evanghelia Sfntului Apostol Luca 14, 26: Dac vine cineva la Mine i nu ur te pe tat l s u i pe mam i pe femeie i pe copii i pe fra i i pe surori, chiar i sufletul s u nsu i, nu poate s fie ucenicul Meu . Iar versetul 21 aproape c repet versetul 38 din capitolul 10 al Evangheliei dup Matei: i cel ce nu- i poart crucea sa i nu vine dup Mine nu poate s fie ucenicul Meu . Stranii i sp imnt toare cuvinte, fra i cre tini, stranii i sp imnt toare cuvinte!

Cum adic , Domnul Hristos cel bun, blnd i milostiv, Domnul Care ntotdeauna ne-a propov duit iubirea, care e nsu i Dumnezeu iubire, a C rui nv tur d iubirea drept pivot al Lumii i esen a credin ei, dintr-odat i n chipul cel mai nea teptat ne predic ura, ne ndeamn s urm i s vr jm im? i nc pe cine! Pe so ie, pe copii, pe p rin i, pe fra i i surori, casa noastr , sufletul nostru, pe noi n ine? Greu mi vine a crede c Dumnezeul iubirii a putut s ne voiasc du m no i. Eu unul cred c textul evanghelic de ast zi nu trebuie n eles numai dup ce pare a propov dui, altfel spus dup nf i area sa strict literal . Cred c trebuie t lm cit i n eles n adncime. Iar n elesu-i adnc i ziditor l b nuiesc a fi n conformitate cu nv tura cre tin : se cuvine a ne iubi so ia, fra ii, surorile, copii, p rin ii, casa. Da, a-i iubi. A nu ne ur nici pe noi n ine (numai p c tul s l luitor n noi). Dar i repet adverbul acesta dar la nevoie, la o adic telea (cum se zice n limbaj popular), n momentele grave i hot rtoare ale vie ii, cnd se pune pentru noi problema de a da pe fa cine suntem i ce credem, ei to i so ia, copiii, tat l, mama, fra ii, surorile i a a mai deparie nu trebuie s ne fie piedic pentru m rturisirea cu glas puternic i nalt a lui Hristos. Zic unii oameni: ce vre i? ce pot face? ce vre i s fac? Am nevast , am copii mici, am p rin i b trni, am i eu o c su , o brum de bunuri, o oarecare situa ie, ce vre i, n-am ce face! De voie, de nevoie, n-am ncotro, m lep d de Hristos, m car de form i numai cu vorba. Acesta, nu este un ra ionament cre tinesc. Adev ratul ra ionament cre tinesc, conform textului evanghelic i fidel att libert i ct i spiritului s u este: de i am nevast , copii . a. m. d., m car c am nevast , copii . a. m.d; eu tot nu m lep d de Hristos, eu l m rturisesc. Pe nimeni altcineva nu iubesc mai mult n lumea aceasta dect pe Hristos, la nimeni n lumea aceasta nu in mai mult dect la Hristos. Nevasta, copiii . a. m. d. nu-mi sunt mie piedic n m rturisirea lui Hristos. mi iubesc familia, rubedeniile, fiin a, dar stabilesc o ierarhie: n primul rnd l a ez pe Hristos, iar pentru dragostea ce o port alor mei nu vreau s le dau o pild rea, s ajung a se ru ina de mine. Zic unii oameni: nu m lep d de Hristos, l iubesc, l m rturisesc, l venerez, ns n inima i n sufletul meu, nl untrul sinei mele, n ascunzi ul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic i nalt numi d mna s o fac. Ei i! nu aceasta trage greu la cntar. Esen ial nu-i oare ce credem, ce m rturisim n sinea noastr , n adncul fiin ei noastre spirituale? Vorbele nu-s dect sunete i p relnicii, alc tuiri ubrede i de suprafa , zboar , se pierd n vremelnicie. Nici ra ionamentul acesta nu-i cre tinesc. Lua i aminte: nu ajunge credin a l untric , nu ajunge dragostea nem rturisit n afar , orict de sincer , de fierbinte. E f arnic . Cum adic f arnic de vreme ce este sincer , ba i cald ? E f arnic pentru c nu se d pe fa , e pe jum tate: numai

n untru, e dr muit . F arnic este aceea manifestat doar la exterior, njum t it , necomplet , necurat este i aceea care se ascunde n interior, se pite te n g oace i se teme de lumin . C a a este, c am dreptate rezult din nsu i textul Sfintei Scripturi, M refer la Epistola c tre Romani a Sfntului Apostol Pavel (10, 10): C ci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se m rturise te spre mntuire. Auzi i! din inim m rturisirea l untric e bun pentru sporirea noastr duhovniceasc , pentru mntuire ns e nevoie, neap rat nevoie de una exterioar cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea sau credin a din inim , ne mai trebuie i curajul de a ne m rturisi credin a cu gura, ori care ar fi riscurile. Un mare scriitor rus contemporan ne spune ca atunci cnd ne afl m la ananghie, n mare primejdie, ntr-o situa ie-limit (cum se exprim limbajul cult), n pericol de a ne tr da pe noi n ine i de a s vr i acte ori a gr i cuvinte de care apoi ne vom c i amarnic, n asemenea momente exist o singur solu ie eficace i f r gre : s ne consider m mor i! Dac ne socotim mor i nu ne mai pa te nici un pericol. Nimic nu ne mai poate speria, cu nimic nu mai putem fi momi i, la nimic s nu mai lu m aminte n afar de credin a noastr : suntem doar mor i! Ce ne-ar mai putea ispiti? A! spune acela i mare scriitor, pot striga: p cat de tinere ele mele (sau vai de b trne ele mele), p cat de c r ile pe care nu le voi mai citi, p cat de plimb rile pe care nu le voi mai putea face, p cat de muzica pe care nu o voi mai asculta, de mnc rurile pe care nu le voi mai mnca, de b utura pe care nu o voi mai bea, p cat de toate frumuse ile i minunile acestei lumi pe care nu le voi mai vedea, ns alt cale nu exist pentru mine: mai bine mi este s mor odat eu Hristos dect s -L reneg. Nimic nu poate fi pus n balan cu Hristos: mici nevasta, nici copiii, nici p rin ii, nici rudeniile, nici casa, nici bunurile, nici situa ia, nici slujba, nici chiar via a. Cnd e vorba de Hristos, El trebuie m rturisit de f pturile cele mai apropiate i mai dragi nou ; i anume trebuie m rturisit cu vorba, cu gura. Cu vorba, cu gura. De ce oare? Cum adic , pot obiecta unii oameni, sunt oare att de importante vorbele, cuvintele? Vorbuli ele, cuvin elele, formulele, vorbele goale? Au ele att de mare nsemn tate? Se cade s le acord m prec derea? R spund: da, sunt nsemnate, da, importan a lor e covr itoare.

Ca-n basme-i a cuvntului putere , spunea poetul Alexandru Vlahu . Nu ajunge s crezi, cu inima. Ni se cere o declara ie public . Nu-s puse n discu ie numai oarecare cuvinte i formule, oarecare cuvin ele i vorbe de clac . M rturisirea cu glas puternic e altceva, e cu totul altceva. E tot una cu o luare de atitudine, cu adoptarea unei inute, cu v direa fiin ei noastre l untrice, darea noastr pe fa i n vileag, ar tnd cine i ce suntem, de ce parte suntem, unde ne situ m, ce hram purt m, ce c ut m pe acest p mnt, ce sens d m prezen ei noastre n lume, cum ne definim. Nu putem fi i cu Dumnezeu i cu Mamona. La nevoie trebuie s tim dac suntem cu adev rat ai lui Hristos s accept m suferin a, s r cia, necazul, crucea, chiar i moartea. Moartea! Ei, n secolul nostru i n societatea contemporan nu prea este vorba de moarte. Problema nu se mai pune n termeni, att de categorici. Pe vremuri, da, cnd mp ra ii romani i prigoneau pe cre tini, exista pericolul apostasiei, adic al lep d rii publice i solemne de Hristos, cerndu-li-se cre tinilor, sub amenin area mor ii i a celor mai groaznice chinuri, s se dezic de Hristos i s se duc s se nchine idolilor. Acum nu mai stau lucrurile a a. Cre tinii nu mai sunt amenin a i cu moartea i chinurile, nu li se mai cer acte solemne de apostasie i lep dare public de Hristos. Ceea ce tim nu nseamn ns c nu mai exist i acum lep darea de Hristos. Exist lep d ri indirecte, nu mai pu in reale totu i dect apostasia de odinioar . Ne lep d m de Hristos adernd la o doctrin ateist , participnd la adun ri ateiste, dndu-ne n orice fel consim mntul la o mi care ateist . Sau ru inndu-ne i ferindu-ne s ne facem semnul Sfintei Cruci, ru inndu-ne i ferindu-ne s fim v zu i intrnd ntr-o biseric ori rostind acele cuvinte sau f cnd acele gesturi care ne-ar putea descoperi drept cre tini. Atunci cnd ni se cere o lep dare, fie ea doar indirect i bine camuflat , de Hristos, atunci, da, e bine s ne urm pe noi n ine, familia noastr , bunurile noastre. Atunci s -L m rturisim pe Hristos cu orice pre . sta-i examenul, asta-i proba, asta-i Judecata de Apoi pe p mnt. nc nu v-a i mpotrivit pn la snge gr ie te Apostolul neamurilor, iar noi ne ferim de necazuri, nepl ceri, de oarecare suferin e, de vorba lumii, de m runte pierderi. n vreme ce Hristos ne cere curajul, fermitatea, neclintirea, puterea de a putea privi Crucea.

Da, fra i cre tini, a a e cu Hristos. E pe via i pe moarte, nu-i de joac , nu-i de ag , nu-i cu jum t i de m sur , nu-i cu fofarlica, uite popa nu e popa, nu-i cu s vezi c , nu-i cu ce putem face , cu mprejur rile m-au silit Hristos e bun, blnd, milostiv, mngietor i dulce. Dar nu e numai att. E tot una cu Acela care S-a suit de bun voie pe Cruce i i-a v rsat sngele pentru noi, murind n chinuri cumplite. Hristos e bun, blnd, milostiv, mngietor i dulce dar e i teribil, e Cel care n-a pregetat a Se l sa r stignit. El ne cere s lu m foarte n serios situa iile, noastr de cre tini. Cu El nu-i de ag i de joac . Pe oameni i putem min i, n ela, am gi, duce cu vorba. Pe Domnul nu-L putem min i, n ela, am gi, duce cu vorba. Dac ne lep d m i ne ru in m de El i El se va lep da i ru ina de noi la Judecata din urm . Exist , fra i cre tini, o imagine nfior toare, cer voie s o evoc naintea dumneavoastr . V m rturisesc c -mi vine adeseori n gnd, c m obsedeaz cutremurndu-m i ngrozindu-m . Iat-o: Hristos st pe scaunul de judecat n ziua de apoi, pe tronul S u nep rtinitor i oamenii vin to i n fa a Lui. i El i mparte n dou cete: de-a dreapta i de-a stnga, oile i caprele. Pe cei din dreapta i binecuvnteaz i-i trimite n rai, acolo unde este fericirea ve nic . Pe cei din stnga, blestema ii, i trimite n gheena focului, acolo unde-i plngerea i scr nirea din ilor. Dar mai exist o a treia ceat ! E a celor pe care nainte de a-i osndi i trimite n iad, Domnul, de ct i este sil i scrb de ei, nici nu vrea s -i vad , s se uite la ei: i cnd I se nf i eaz , El i ridic bra ul drept, s ltndu- i cotul i acoperindu i ochii cu palma. De ct i este sil i scrb de ei. Nici m car o privire nu le arunc ! (E posibil s -mi spune i: dar Domnul e Duh! Cum poate fi vorba de ridicarea bra ului i acoperirea ochilor? Da, Domnul e duh, dar din pricina sl biciunii noastre, noi, n sfintele noastre icoane, ne nchipuim Puterile cere ti lund chip omenesc. Iar Iisus S-a n l at la cer cu trupul, cu trup de slav dar cu trupul, i-n unele icoane e nf i at eznd de-a dreapta Tat lui i innd Crucea al turi de El, amintire a p timirilor Sale lume ti, trupe ti. A a nct cred c nu e o erezie ori gre eal a pomeni de acoperirea ochilor i ridicarea bra ului.) Pe cei care s-au lep dat de El, pe hulitorii Sfntului Duh, pe prietenii, urma ii i credincio ii lui Iuda (pe vnz tori adic , pe delatori, pe turn tori). El i trimite acolo unde le este locul f r a-i socoti vrednici m car de c ut tura Sa cea mai aspr . Imaginea aceasta m obsedeaz i v m rturisesc c adesea m rog

lui Dumnezeu s nu fie a a i pentru mine cnd voi veni la Judecat . S ne rug m cu to ii fierbinte s nu fie a a pentru nici unul dintre noi. S nu- i ridice Judec torul bra ul spre a- i acoperi ochii, spre a nu fi silit s ne priveasc . S nu avem parte de aceast suprem lep dare i aceast nfrico toare ru ine. Parintele Serafim Rose

Este mai tarziu decat credem Nu este mai trist dect sa vezi pe cineva care a fost crescut n spirit ortodox, care are unele notiuni de catehism, care a citit cteva Vieti ale Sfintilor, care si-a facut o idee generala despre ce nseamna ortodoxia, care ntelege unele dintre slujbe, si totusi nu este constient de ce se petrece n jurul lui. Iar pe copiii sai i pune sa aleaga ntre doua moduri de viata: unul este modul n care traiesc majoritatea oamenilor, iar celalalt este modul n care traiesc ortodocsii duminica si atunci cnd citesc vreun text ortodox. Daca un copil este crescut n felul acesta, cel mai probabil este ca nu va alege modul de viata ortodox; acesta va reprezenta o particica infima din viata acelui copil, pentru ca viata contemporana este mult prea ademenitoare, pentru ca prea multi merg pe calea ei, pentru ca reprezinta o parte prea mare a realitatii de astazi cu exceptia cazului n care copilul a fost nvatat cu adevarat cum s-o abordeze, cum sa se pazeasca de efectele ei nocive si cum sa profite de lucrurile bune pe care lumea le are de oferit. De aceea, atitudinea noastra, ncepnd de astazi, trebuie sa fie una cu picioarele pe pamnt si normala. Adica, trebuie sa fie o atitudine adaptata conditiilor reale de viata, si nu un produs al fanteziei, al fugii de realitate si al refuzului de a veni n ntmpinarea lucrurilor adeseori neplacute ale lumii din jurul nostru. O ortodoxie prea exaltata si prea cu capul n nori si are locul ntr-o sera, pentru ca nu ne este de nici un folos n viata de zi cu zi si cu att mai putin nu poate face nimic pentru mntuirea celor din jurul nostru. Lumea noastra este cruda si raneste sufletele cu asperitatile ei; sa-i raspundem n primul rnd cu o iubire si o ntelegere crestine realiste, lasnd exemplele de isihasm si formele avansate de rugaciune pe seama celor capabili sa le nteleaga. De asemenea, nu trebuie sa ne concentram asupra propriei noastre persoane, ci sa ntindem o mna celor care se afla n cautarea lui Dumnezeu si a unei vieti dedicate Lui. n ziua de astazi, orice comunitate ortodoxa mai mare are tendinta de a se transforma ntro societate care se auto-gratuleaza si se delecteaza cu propriile-i virtuti si realizari ortodoxe: frumusetea bisericilor si a odoarelor noastre, splendoarea slujbelor noastre, pna si puritatea doctrinei noastre. Dar adevarata viata crestina, nca de pe timpul Apostolilor, a fost nedespartita de comunicarea cu ceilalti. O ortodoxie care este vie prin nsusi acest fapt iradiaza catre ceilalti - deci nu este nevoie sa se nfiinteze un departament de misionariat pentru a face acest lucru; focul adevaratului crestinism se transmite si fara el. Daca ortodoxia noastra este ceva ce pastram pentru noi nsine si ne mai si laudam cu ea, atunci sntem mortii care-si ngroapa mortii exact n acest stadiu se afla multe dintre parohiile noastre ortodoxe de astazi, chiar si acelea care numara multi tineri, daca acestia nu-si aprofundeaza credinta. Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa ne ntrebam ce obtin ei acolo, n biserica, cu ce pleaca de la

biserica si, daca nu fac din ortodoxie o parte integranta a vietii lor, atunci chiar ca nu este suficient sa spui ca merg la biserica. ( ) Dar care crestin-ortodox adevarat din ziua de astazi nu este putin nebun ? Nu ne potrivim dupa calapoadele lumii; iar daca ne potrivim, n lumea de astazi, atunci nu sntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de astazi nu se poate simti la el acasa n lume; nu se poata sa nu se simta el nsusi si sa nu fie privit de ceilalti drept putin nebun . De aceea, sa nu ne temem ca am putea fi considerati putin nebuni de restul lumii si sa practicam n continuare iubirea si iertarea crestine, pe care lumea nu le va ntelege niciodata, dar dupa care, n adncul sufletului ei, tnjeste, ba chiar plnge. Scopul meu nu este sa va nspaimnt, ci sa va atrag atentia la ce se petrece n jurul nostru. Cu adevarat ca este chiar mai trziu dect credeam cu totii: Apocalipsa se ntmpla chiar acum. Si ct este de trist sa vezi crestini, mai ales tineri ortodocsi, peste capetele carora pluteste amenintator aceasta tragedie incalculabila si care cred ca pot duce mai departe ceea ce ei numesc o viata normala n aceste vremuri cumplite, facndu-se parte integranta din capriciile acestei generatii stupide, care se auto-divinizeaza, absolut inconstienta de faptul ca paradisul nebunilor n care traim este pe cale sa se prabuseasca, absolut nepregatita pentru vremurile de disperare spre care ne ndreptam. Nici macar nu mai este vorba de cine este un bun crestin-ortodox, sau unul prost ; ntrebarea care se pune acum este aceasta: va mai supravietui macar credinta noastra? Pentru multi, nu va mai supravietui; Antihristul care va veni va fi mult prea atragator, mult prea n spiritul preocuparilor lumesti dupa care tnjim, pentru ca majoritatea oamenilor sa-si dea macar seama ca si-au pierdut crestinismul nclinndu-se n fata lui. Apartenenta de suprafata nu este suficienta; trebuie sa ne miste ceva pe dinauntru, ceva ce sa ne faca diferiti de lumea din jurul nostru, chiar daca lumea si spune crestina sau chiar ortodoxa . Sa pastram si sa hranim aceste calitati ale adevaratei viziuni ortodoxe asupra lumii despre care am vorbit mai devreme: o viata si o atitudine normala, iubitoare si iertatoare, nu gravitnd n jurul sinelui, ci pastrndu-ne inocenta si spiritualitatea chiar si cu o deplina constiinta a propriului nostru pacat si a puterii ispitelor lumesti din jurul nostru. Daca traim cu adevarat aceasta viziune ortodoxa asupra lumii, credinta noastra va supravietui socurilor care ne asteapta si va fi o sursa de inspiratie si de mntuire pentru cei care l vor cauta n continuare pe Hristos, chiar si n toiul naufragiului umanitatii, care a nceput deja n zilele noastre . Sfantul Ioan Maximovici

Despre sfarsitul lumii Nimeni nu cunoaste ziua aceea, afara de Dumnezeu-Tatal, dar semnele apropierii ei sunt date si in Evanghelie, si in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeste despre evenimentele sfarsitului lumii si despre infricosata Judecata cu precadere in simboluri si in ghicitura, dar Sfintii Parinti au talcuit-o si exista o traditie autentica a Bisericii care ne vorbeste si despre semnele apropierii sfarsitului lumii, si despre Judecata de Apoi Inainte de sfarsitul vietii pe pamant vor fi tulburare, razboaie, framantari civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaima, vor muri de asteptarea nenorocirilor (Luca, 21, 26). Nu va fi nici viata, nici bucuria vietii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legaturii cu viata. Dar nu se va pierde numai legatura cu viata, ci si cu

credinta: <<Fiul omului, venind, va gasi oare credinta pe pamant?>> (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mandri, vor fi nemultumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alaturi de pierderea legaturii cu viata, va slabi si morala. Binele va slabi si raul va creste. Despre aceste vremuri vorbeste si Sfantul Apostol Ioan Teologul in lucrarea sa insuflata de Dumnezeu, numita Apocalipsa. El insusi marturiseste ca a fost in Duh , ceea ce inseamna ca insusi Duhul Sfant era in el cand i s-au descoperit in diferite imagini simbolice destinele Bisericii si ale lumii; de aceea Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu. El prezinta destinul Bisericii in chipul unei femei care se ascunde in acele zile in pustie ( ) Vor avea importanta hotaratoare fortele care pregatesc venirea lui Antihrist Antihrist va fi un om, iar nu diavolul intrupat. ( ) Acel om doreste sa fie in locul lui Hristos, sa ocupe locul Sau si sa aiba ceea ce ar trebui sa aiba Hristos. El doreste sa aiba aceeasi putere de fascinatie si aceeasi stapanire asupra intregii lumi. El va primi acea putere inainte de pieirea sa si a intregii lumi. El il va avea ca un ajutor pe un mag care, prin puterea falselor minuni, ii va implini toata voia si-i va ucide pe cei ce nu recunosc stapanirea lui Antihrist. Inainte de moartea lui Antihrist vor aparea doi drepti, care il vor da in vileag. Magul ii va omori si timp de trei zile trupurile lor vor ramane neingropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist si a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodata acei drepti vor invia si toata ostirea lui Antihrist va fi in mare tulburare si se va ingrozi, iar Antihrist va cadea deodata mort, omorat de puterea Duhului. Dar ce se stie despre omul-Antihrist? Originea lui exacta nu se cunoaste. Tatal este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricata care se da drept fecioara. El va fi evreu din semintia lui Dan. Pentru aceasta avem semn ca Iacov, murind, a spus ca, printre urmasii sai, Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, nveninnd piciorul calului, ca sa cada calaretul (Facerea 49, 17). Aceasta ne indica metaforic ca el va actiona prin viclenie si rautate. Ioan Teologul vorbeste n Apocalipsa despre mntuirea fiilor lui Israel, ca nainte de sfrsitul lumii o multime de evrei se vor ntoarce la Hristos, dar din sirul semintiilor mntuite lipseste semintia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent si va sti cum sa se poarte cu oamenii. Va fi fermecator si prietenos. Pna la venirea lui Antihrist n lume, venirea lui este deja pregatita. Taina lucreaza deja si fortele care-i pregatesc aparitia se lupta, n primul rnd, mpotriva mparatiei legiuite. Sfntul Apostol Pavel spune ca Antihrist nu poate aparea pna nu va fi indepartat cel care o mpiedica (II Tesaloniceni 2, 7). Sfntul Ioan Gura de Aur tlcuieste ca cea care o mpiedica este stapnirea legiuita cinstitoare de Dumnezeu. Aceasta stapnire (Regalitatea) se lupta cu raul. Taina (Lucrarea lui Antihrist) care lucreaza n lume nu doreste aceasta, nu doreste lupta cu raul prin mijloacele fortei: dimpotriva, ea doreste stapnirea faradelegii si cnd o va obtine, nimic nu va mai mpiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent si fermecator, dar va fi milostiv, va face acte de caritate si fapte bune pentru ntarirea stapnirii sale. Iar cnd si-o va ntari ntr-att, nct l va recunoaste ntreaga lume, atunci si va arata fata. Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru ca aici Mntuitorul si-a descoperit nvatatura dumnezeiasca si Persoana Sa, aici ntreaga lume a fost chemata sa guste fericirea binelui si a mntuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos si L-a rastignit la Ierusalim. n timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stapnirea. El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui sa slujeasca,

va promite ca va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca fiinta suprema si ca lumea sa i se inchine. ( ) Va fi o apostazie generala si, pe deasupra, multi episcopi vor trada credinta, iar ca justificare, vor arata spre starea stralucita a Bisericii. Cautarea compromisului va fi atitudinea caracteristica a oamenilor. Fermitatea marturisirii va disparea. Oamenii vor cauta cu asiduitate sa-si motiveze caderea, iar raul, ca o moleseala maligna, va sustine aceasta stare generala. Oamenii vor avea obisnuinta lepadarii de dreptate, a dulcetii compromisului si a pacatului. ( ) Antihrist va ngadui oamenilor totul, numai ca ei caznd n fata lui, sa i se nchine . Nu este o atitudine noua fata de oameni: si mparatii romani erau gata sa le redea libertatea crestinilor cu conditia ca ei sa le recunoasca divinitatea si suprema putere divina si i chinuiau doar pentru ca ei marturiseau ca Domnului Dumnezeului tau sa te nchini si Lui Singur sa-i slujesti (Matei 4, 9-10). ntreaga lume i se va supune si atunci el si va descoperi fata si ura fata de Hristos si de crestinism. Sfntul Ioan Teologul spune ca toti cei ce i se vor nchina vor avea un semn pe frunte si pe mna dreapta. Nu se stie daca aceasta va fi cu adevarat un semn pe trup sau este o exprimare simbolica a faptului ca oamenii vor recunoaste si cu mintea necesitatea nchinarii la Antihrist si ca ntreaga lor vointa i va fi supusa. ( ) Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteste despre un Batrn Judecator asezat pe tron, n fata caruia este un ru de foc. Focul este elementul curatitor. Focul mistuie pacatul, l arde si daca pacatul s-a altoit de sufletul omului, atunci l mistuie si pe om. Acest foc se va aprinde nlauntrul omului: vaznd Crucea, unii se vor bucura iar altii vor cadea n disperare, se vor tulbura, se vor ngrozi. Astfel, oamenii se vor desparti dintr-o data: n relatarea evanghelica unii se aseaza la dreapta, n fata Judecatorului, iar altii la stnga: i-a despartit constiinta. nsasi starea sufleteasca a omului l arunca ntr-o parte sau n cealalta, la dreapta sau la stnga. Judecata de Apoi nu cunoaste martori sau lista de protocol. Totul este scris n sufletele oamenilor si aceste nsemnari, aceste carti se vor deschide. Cnd se vor deschide cartile , toti vor ntelege limpede ca radacinile tuturor viciilor sunt n sufletul omului. Iata betivul, desfrnatul: cnd moare trupul, unii cred ca moare si pacatul. Nu e asa, n suflet exista o nclinatie, pentru suflet pacatul era dulce. Si daca nu s-a pocait de pacatul respectiv, daca nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeasi dorinta a dulcetii pacatului si niciodata nu si va satisface dorinta. Va suferi de ura si de rautate. Si aceasta e o stare infernala. Gheena de foc este focul launtric, este flacara viciului, flacara neputintei si a rautatii si aici va fi plnsul si scrsnirea dintilor rautatii neputincioase . Parintele Proclu

Anii durerii au inceput Le-am spus la mul i c amu to i diavolii au ie it din iad, sunt pe fa a p mntului. Odat a venit un autobuz la Mn stirea Sih stria cu oameni ndr ci i. S-a ntmplat c , n timpul acela, s fie vreo 4-5 ani de atunci, eram i eu acolo. i am v zut cum ie ea din cursa aceea fiecare om chinuit de duhuri i cnd ie eau ei, eu m sim eam ca la gura iadului. Era acolo cineva care se vindecase prin Sfntul Maslu, prin rug ciune, prin smerenie i post de duhuri rele i omul acela i

adunase pe to i ca s -i aduc la m n stire. Omul acela o zis a a: Vezi lumea asta, numai oferul nu-i ndr cit, ncolo to i sunt ndr ci i. I-am adus la Sfntul Maslu . i eu am zis: Vai de mine, ce s-a ntmplat? Nenorocire mare, c -i iad pe fa a p mntului, dac i chinuie a a de grozav . i el a r spuns: To i ace tia avem crime, avorturi... i a spus o mul ime de p cate pe care le s vr iser aceia. Ce zici, ne va mntui Dumnezeu sau nu? . Eu i-am spus: Hristos a venit pentru cei p c to i dintre care cel dinti sunt eu . Apoi i-am sf tuit cum s se m rturiseasc , pentru c persoanele care au duhuri obi nuiesc s dea vina pe altul, c , uite, eu din cauza cut ruia suf r, c cineva a trimis duhurile cu vr ji i au intrat n mine i m chinuie. Le-am r spuns c nu trebuie s mai spun vorba asta, ci s spun a a: Pentru p catele mele! C nu-i mai mare vr jitorul ca Dumnezeu, dar Duhul Sfnt a a ne ajut , pe m sura smereniei. i orice i s-ar ntmpla omului, s zic a a: Pentru p catele mele! S nu zic niciodat c din cauza cut ruia eu suf r, nu, pentru c , de spun a a, atunci ispitele se ndelung , Duhul Sfnt vine cu ntrziere sau defel, dac n-am smerenie. i voi fi pedepsit i chinuit de duhuri, c Dumnezeu nu m va ajuta i le ng duie s m munceasc . Cu ct dau vina pe mine, cu ct m smeresc i caut s fac rug ciune tot timpul, ncepe s m ajute. Dac adorm cu mintea mpr tiat , foarte pu in m ajut sau defel. Secretul aicea st : un cre tin, ori un c lug r, ori un preot care are n cazuri, acela va reu i care dore te s adoarm cu mintea n rug ciune. Dac eu m-am rugat zi i noapte, iar cnd m-am culcat, am adormit cu mintea n alt parte, degeaba m-am ostenit. Totodat trebuie s m nv a ierta. Ast toamn au venit aici, la mine, trei domni. St teau acolo, n fa a mea, dar nu zicea nici unul nimica. Se uitau la mine i t ceau. M i, mare comedie, am gndit eu, mai ales c mai a tepta cineva la poart . i, ce s vezi, le-am zis: Domnii mei, s ti i, fiindc a i venit pn ici, plat ave i, c v-a i ostenit. C ta i un adev r, dar nu-l ve i g si. Eu sunt un om p c tos i dac mor amu, diavolii m iau. Nu-mi place cum tr iesc. Dar nici lui Dumnezeu nu-i place cum tr iesc eu . Unul dintre ei a zis a a: Dac dumneata spui c te ia diavolul la iad, noi ce vom face? Le-am r spuns: Treaba dumneavoastr ! V prive te! Sunte i oameni de tep i, nu ca mine prost. Da, eu s fiu n locul dumneavoastr , a c uta un duhovnic bun i ma duce la m rturisit. i acel duhovnic a s m nve e cum s m m rturisesc, cum s m smeresc i a nu da vina pe altul. i cnd voi merge la biseric s pun n minte c to i de acolo sunt mai buni dect mine iar eu sunt cel mai p c tos i nevrednic. Dac mi pun astfel de gnduri i zic i o rug ciune n tain , f r s tie lumea de acolo ce gndesc eu, i stau n biseric a a cum a fi n fa a lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfnt mi va lumina mintea i mi va descoperi cum trebuie s caut ve nicia. Dar ct timp eu m uit de sus n jos la ceilal i, mai bine nu m-a duce acolo. ns dac ascult Sfnta Liturghie cu mult dor de Dumnezeu, Duhul

Sfnt nu m va p r si. Dumneavoastr v ajunge dac pute i p stra porunca aceasta: Ce ie nu- i place, altuia nu-i face! Dac fac bine la altul, eu simt c Dumnezeu nu m las n p r sire. Dar dac eu caut s -l jumulesc, s -l tulbur, s -l n p stuiesc, atunci Duhul Sfnt m va l sa n p r sire . S ti i c a a i ndemn pe mul i: Ce ie nu- i place, altuia nu-i face! Cum, un lucru care mie nu-mi place, pe acela s -l fac eu omenirii? Ori cu cine m-a ntlni s nu aib de plns din cauza mea. De multe ori, cnd diavolul d n val asupra mea, l mai sperii pe suflet: S tii c dac nu vreau s rabd aicea, ce voi face n iad cu dracii? Atunci se treze te sufletul i caut s repare. Uite, cugetarea la moarte e un lucru minunat. A a spune un Sfnt P rinte: O, moarte, mai bine te-a numi via . De cte ori cuget la moarte se treze te sufletul . Acestea vi le spun, pentru c au dat n val to i diavolii din iad pe fa a p mntului. Unde sunt doi-trei cre tini, caut s -i tulbure, s bage n du m nie. Multe duhuri bag n capul cre tinilor b nuieli, p reri. De aicea se iau la ceart , se fac crime, Doamne fere te, ce-au mai ajuns cre tinii! - ncotro merge lumea aceasta, P rinte? , fiecare unde vrea! Care la iad, care la rai, cultul e liber. Prin cineva, am n eles a a, c Bunul Dumnezeu nu vrea s robeasc voia omului. l las s fac exact ce vrea el. C are Sfnta Scriptur , are Biserica i nu poate zice nimeni: Doamne, eu n-am tiut! Nu. Omul e liber, chiar r u de vrea s fac , nu-i oprit. Dar dup ce a f cut acel r u, cafeaua o ia. N-o ia cnd vrea el, i st mintea n loc cnd o prime te. Dar, dac se poc ie te, dac i pare r u i caut ndreptare, poate s scape nepedepsit, c bunul Dumnezeu e prea bun. Dar atta v spun: cnd o s auzi i c Biserica Ortodox a fost robit de alte credin e, s ti i, s nu mai a tepta i altceva, c este sfr itul lumii. Unii P rin i a a au spus: Bunul Dumnezeu atta ine P mntul ct a fi oameni sfin i . Cnd nu vor mai fi, gr be te sfr itul. Anii durerilor au nceput. Asta v spun, au nceput. mi pare r u de timpul pierdut, c am v zut un P rinte care, atunci cnd era s moar i au venit monahii s - i ia r mas bun de la el, a fost g sit tare mhnit. L-au ntrebat: P rinte, de ce e ti a a mhnit? Te temi de moarte? Nu , le-a r spuns el, acesta-i drumul. Dar mi pare r u de timpul pierdut. Dac l foloseam, acum aveam o bucurie i o mul umire n suflet . Mi-a r mas n minte problema asta cu timpul pierdut. ( ) Spunea i c unii merg la iad, al ii la rai. Care este calea raiului? - To i care duc via de poc in au apucat pe drumul de-a dreptul. Iar care vrea s tr iasc n distrac ii i cu bun t i, aceia se afl pe un drum foarte pe nconjurate, la cap tul c ruia apar mai multe drumuri i nu vor ti pe care s ajung unde trebuie. Amu, cine s-a trezit, n-are altceva de f cut dect s plng . A nu plnge ce e aicea, ci a plnge ce ne a teapt la judecat . Uite, asta-i! Vai de capul meu, felul cum sunt nu-mi place i pace bun .

Cuviosul Paisie Aghioritul

LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA? N-am constientizat ca diavolul a hotarat sa distruga fapturile lui Dumnezeu. Este hotarat sa lucreze astfel ca sa distruga lumea. A turbat, pentru ca a inceput sa intre in lume nelinistea cea buna. Este foarte salbaticit, pentru ca stie ca timpul lui e scurt (Apoc. 12,12). Lumea arde. Pricepeti asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de vapaie a aprins diavolul incat de s-ar aduna toti pompierii, n-o pot stinge. Vapaie duhovnicesca. N-a ramas nimic. Numai de rugaciune e nevoie, ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci cand se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiti sa se intoarca la Dumnezeu si sa-L roage sa trimita o ploaie puternica, ca sa se stinga. Asa si pentru vapaia duhovniceasca pe care a aprins-o diavolul e nevoie numai de rugaciune ca Dumnezeu sa ajute. Toata lumea se indreapta spre a ajunge un singur caz. O incurcatura generala. Nu poti spune: Intr-o casa s-a stricat putin fereastra, sau altceva, sa o repar . Toata casa este in dezordine. S-a stricat tot satul. Situatia a scapat de sub control, numai de sus mai e nadejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaierea mainii Sale ca sa repare. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon (Isus Navi 6,24) cand a fost gata pentru dezinfectie. Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari. In fiecare zi inima mea mi se toaca. Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres. Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine. In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psihomedicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii. Multe familii de acestea daca ar avea lipsa de grija a monahilor, ar petrece cel mai bun Paste! Cata nefericire exista in lume! Cand pe cineva il doare si se intereseza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti... De multe ori, atunci cand rostesc rugaciunea: Doamne Iisuse vad copilasi mici, sarmanii, cum trec pe dinaintea mea mahniti si se roaga lui Dumnezeu. Mamele lor ii pun sa faca rugaciune, pentru ca au probleme, greutati in familie si cer ajutor de la Dumnezeu. Intorc butonul pe aceeasi frecventa, si astfel comunicam. Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. ( ) Este trebuinta sa facem multa rugaciune cu durere, ca Dumnezeu sa intervina. S-o luam in serios si sa traim duhovniceste. Anii sunt foarte grei. A cazut multa cenusa, zgura, nepasare. E nevoie de mult suflet, ca ele sa dispara. ( ) Intra unele boli europene si inainteaza spre mai rau. ( ) Iar noi dormim in opinci. Nu spun sa luam pancarte, ci sa intoarcem rugaciunea noastra, preintampinand marele pericol ce il asteptam si sa ne inaltam mainile catre Dumnezeu. ( ) Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim.

Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe. Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea? Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti. Trebuie sa cultivam marimea de suflet. Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? ( ) Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? ( ) Acest duh slobod care exista este o mare lipsa de recunostinta. Astazi vezi o lume fiarta ( ) Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. ( ) Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie ( ) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: Fiti gata ? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa. ( ) Sa ne pregatim. Daca nu seamana omul, cum va da Dumnezeu sa creasca graul sau? Omul trebuie sa semene si potrivit cu ce va semana, Dumnezeu va da. Si in armata se spune: Fii gata! . Cand este cineva gata? Atunci cand armata este in asteptare, si militarii sunt mereu gata, cu incaltamintele lor, cu armele lor, cu corturile, asteptand ordinul.( ) Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta. Lucrurile inainteaza tactac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. ( ) Trebuie sa ne doara. Oare poate persista o ispita sau o stare grea daca se roaga calugarii cu inima? Cu toate ca trecem prin ani grei vad ca in manastiri domneste un duh de veselie! Lumea arde. ( ) Noi ne trecem vremea cu placere si celalalt intre timp moare. ( ) Toata temelia este calitatea rugaciunii. Rugaciunea trebuie sa fie din inima, sa se faca din durere. ( ) Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara. Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat. Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar si cu un suspin faci rugaciune din inima. ( ) Din pacate, unii cunoscatori nfasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mhneasca. Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric . Sau spun: Nu vorbiti despre subiectul acesta despre buletine si pecetluire ca sa nu se mhneasca oamenii . n timp ce de le-ar spune: Sa ncercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi i vor pregati oarecum. Daca cineva cunoaste adevarul, si face probleme si se trezeste. l doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada n cursa.

Sfantul Efrem Sirul

Despre inselaciunea perversa si insidioasa a Antihristului si despre durerile cele din urma Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta Lui venire.Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mantuitorul nostru Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte

milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde. Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: Ca unele ca acestea nu sau facut de la intemeierea lumii . Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura de mari? Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mantuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa. Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa le piarda pe toate Luati aminte, fratii mei! Covarsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapanire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, si nici pe frunte a se mai insemna cu Numele Sfant al Domului, nici cu preasfanta si slavita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mantuitorului. Si va face in asa fel incat sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru. Ca de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si nici Dumnezeu nu-i va parasi, ci ii va lumina si-i va atrage la Sine. Ni se cade, noua fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului. Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca. Ca eu, fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul. Ca de vreme ce furul si pierzatorul si cel fara de omenie, mai intai va veni intru ale sale vremuri, vrand sa fure si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor; Caci se va da pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos. Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger infricosat pe pamant. Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va

naste cu adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui. Deci nu se va intrupa diavolul, ci in acest fel va veni ca sa insele pe toti. Fiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui). Iar intru toate acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi. Si daruri nu va lua, cu manie nu va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va face imparat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat, zicand unii catre altii: Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Si mai mult poporul cel ucigas al evreilor il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui. Pentru aceea si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei. Si cand va imparati balaurul pe pamant, cu mare sirguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor: Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui. Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari. Iar dupa aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion, veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele. Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: manios, cumplit, nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in groapa paganatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie. Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui. Si le va grai cu indrazneala: Cunoasteti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca sa vina aici la noi. Si va zice spurcatul: si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa nicidecum din temeliile lui mutandu-se. Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti. Si iarasi altui munte ce va sta in adancul marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat. Dar ostrovul nu se va misca nicidecum, ci nalucire va fi. Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime de taratoare si pasari. Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri. Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor cunoaste inselaciunea lui. Acestea, toate facandu-le, va insela lumea si multi vor crede lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar cati vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a iesit din mare pe pamant. Si toate acestea intru numele sau le va savarsi Antihrist si nu vor fi adevarate, precum am zis mai sus. Caci cu farmece va savarsi toate mincinoasele lui minuni, fermecand vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui. Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu-se lui, laudandu-l ca pe un Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la el. Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat, morti necontenite si temeri infricosate. Atunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi,

copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli. Pestii si chitii marii in ea vor muri si putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri oamenii de frica.Nicaieri nu vor afla sa se sature de mancare, caci se vor pune peste tot conducatori tirani. Si daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta, va cumpara putine din cele ce se vor afla. Atunci va plange si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sanul mamelor, vor muri si mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va fi cine sa-i ingroape sau sa-i stranga in morminte. Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri si cu durere: cand se va face seara ca sa dobandim odihna? Si venind seara, iarasi cu lacrimi prea amare vor grai intre dansii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta deasupra sa scapam? Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de morti, si va fi urata frumusetea femeilor. Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat pecetea aceluia, adica paganescul chip al spurcatului, alergand catre el, vor zice cu durere: da-ne noua sa mancam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi fiarele cele veninoase. Si neavand ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime: de unde sa va dau eu, oamenilor, ca sa mancati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea pamantului ploaie, si pamantul nicidecum n-a dat seceris sau roada. Si auzind acestea multimile, vor plange si se vor tangui cu totul,neavand nici o mangaiere. Necaz peste necaz va fi lor nemangaierea, caci de buna voie au crezut tiranului. Si ticalosul nu va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei? Intru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de foamete, de sete si de muscarile fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se vor arunca in iad. Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand muncile si nalucirile lui. Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist. Ca vor striga si vor zice: Inselator este, o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de Dumnezeu! Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfant vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui. Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mantuiasca. Ca nici in vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata. Deci multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui Antihrist. Ca celor ce au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si

grijiile vietii acesteia le-au lepadat. Atunci va plange tot pamantul. Marea si aerul vor plange impreuna, si dobitoacele cele salbatice cu pasarile cerului. Vor plange muntii si dealurile si lemnele campului. Vor plange si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-au abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce se vor implini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si Mantuitorul nostru ca un fulger stralucind, din cerul cel sfant, eel prea curat si infricosat si prea slavit. Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu slava neasemanata, alergand inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind. Heruvimii avand ochii in jos, si Serafimii zburand si fetele si picioarele ascunzandu-le cu aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot. Si glas de trambita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele. Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita acea mare si infricosata venire a Mantuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la frumusetea cea sfanta a Mirelui. Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor lua pecetea balaurului celui pagan, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti paganii si pacatosii vor fi adusi legati. Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a osandei celei vesnice in focul cel nestins. Amin . Staretul Antonie

Viziuni despre vremurile cele de pe urma Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, dup deten ia din lag rele sovietice, n parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei i care s-a nvrednicit de dou viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urm (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Aceste relatari au aparut in cartea Staretii despre vremurile de pe urma. Pe la inceputul anilor 70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani. Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor! Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate. Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului. Iar justificarea le e la indemana: dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni. Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai . Atare atitudine usuratica a

provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga. Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau. Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit. In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad. S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii, automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe. Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune. Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin. Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol pofta lumeasca. Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolosi se simtea duhoare. Nu era pur si simplu un miros, nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii. Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti. Timpul nostru prin aceasta e infricosator: ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu. Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza. Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: Ce poftiti? O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a Antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja sa nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor. Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara indobitocirea omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani . Antihristul va ap rea ca un izb vitor de neajunsurile sociale, cu toate c anume n acest scop se vor produce ele. Va avea o

putere nemaiv zut aceast talp a iadului. Oamenii ce preg tesc venirea lui de pe acum au n minile lor bog iile de baz ale p mntului. Mirajul bun st rii actuale se va spulbera tot att de repede cum trece apa. S ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repeti ie care s-a f cut cu oamenii n Uniunea Sovietic cei care s-au ncrezut n b nci au devenit cer etori ntr-o singur zi. Au agonisit

cu anii, care n contul bur ii, care n contul s n t ii, i p rea c aceasta e pentru o via . Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai r u. Va avea de suferit ntreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul institu iilor bancare, de aceea trebuie avut ct mai pu ine contacte cu ele. Acesta e i z logul neaccept rii codurilor, printre altele. Niciun fel de b nci i credite, toate astea sunt controlate de aceea i mn i de acela i cap. Iar dac vei controla, vei vedea c mna nu e mn , ci o lab cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul ncornorat. Iar n loc de fa are un bot de fiar cu un rnjet nfrico tor. De ce pe to i i deprind acum cu b ncile? i iei salariul de la banc , pensia de la banc . Repede vor fi aduna i to i n acela i staul. Mare mirare vor avea oamenii s afle c i ultimul b nu din portmoneu le este num rat, lucru care, n Occident, deja se ntmpl . Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut. Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit. A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor. Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi. Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor. Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete

nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul. Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere. Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: Cresteti si va inmultiti . Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul. La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator. Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: E buna! Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic, Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste. Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care iau fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati.

Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul.

Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari dezvoltate , pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului libertate ! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si libertatea lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, libertatea lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad. ( ) Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, progresul . Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, da venirii lui Antihrist. Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: Doamne, am cautat dar n-am gasit! In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului. Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori i supu i hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici s ucid , dac va ng dui Dumnezeu unui cuvios s primeasc cununa muceniceasc . Mul i vor fi ei, drep ii mucenici ai timpului de pe urm ! Dar cei de duh str in i vor a tepta conduc torul, pe antihrist. i lor ns li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adic s - i dea seama cine este el, numai c puterea i banii le vor nchide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate ncep de la m run i uri. Clerul a ncetat s mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum i b rbile rase, dup moda catolicilor i a protestan ilor, nu mai strnesc mirare. A doua libertate , umflat n fel i chip, e libertatea pervertirii moralit ii. Din p cate, oamenii au primit-o i ea a devenit o parte organic a zilelor noastre. Desfrnarea nu mai e desfrnare, ci emancipare sexual (uita i-v cum ascunde vr jma ul fapta dup cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfrnare, ci sex; nu ho ie, ci expropriere .a.m.d.). Coruperea ncepe la cea mai fraged vrst , educnd, chipurile, cultura sexelor i a rela iilor dintre ele. Vor ncepe (iar pe alocuri aceasta deja se ntmpl ) s le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual n desf urare, aprinznd poftele, l snd aceasta s treac drept ceva normal. C r ile i televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrnare. Dezgolirea din zilele noastre e doar nceputul. Scopul e mult mai spurcat: gr dinile Astartei i ale lui Baal, unde se mperecheau ame i i de b utur i de droguri sute i sute de p gni. Iat acolo, spre nchinare dracilor, tr sc lumea lupt torii pentru libertate. De cine e ti nvins, aceluia i

e ti rob. De aceast robie n ambalaj de libertate se las ispiti i oamenii. Dar i desfrnarea propriu-zis le pare pu in slugilor ntunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a desc tu rii gndirii, se va servi sodomia i zoofilia. Propagarea acestei scrbo enii va atinge propor ii de necrezut, poate mai mult chiar dect coruperea sexual . Cazurile c s toriilor ntre homosexuali vor beneficia de tot atta publicitate ca i inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomi ii vor ap rea peste tot: vor fi arti ti, nti de toate, politicieni, administratori. P catul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiile lor s lbatice, carnavalurile anuale n America. Toate astea se vor ntmpla i la noi, ntr-un chip nu mai pu in resping tor. To i cei care se vor mpotrivi acestei invazii dr ce ti vor fi declara i potrivnici ai libert ii altora, napoia i i persoane antisociale, fiindc toate statele, n fruntea activit ilor lor, pun nu ap rarea moralit ii, ci ap rarea libert ilor dr ce ti. Anume dr ce ti, pentru c nici acum nu prea ntlne ti o publica ie ortodox , dect cele propriu-zis biserice ti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de s rb torile cele mari. Cte prostii se scriu i se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concep iile despre lume. Bun libertate, cnd po i numai s - i ba i joc de sfin enie! Restul e tabu. Dar i aceasta s-a nceput de la fleacuri i, vai, ce demult. S-a nceput aceasta odat cu transmiterea colilor parohiale n administrarea zemstvelor, a puterii laice. i au mers acolo ateii ca s educe cadre pentru revolu ia din 1917! Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza p catelor s vr ite, ame i i de b utur i droguri, nu vor putea rezista ultimei chem ri c tre iad a uciga ului din veac i i vor pune cap t zilelor. Num rul cazurilor de suicid va cre te peste m sur . i va cre te ntr-att, nct nu va mai trezi mirarea nim nui, ca o consecin fireasc a celor ce se petrec. Cu att mai mult cu ct num rul celor care sufer de boli nfrico toare, ca rezultat al pl cerilor desfrnate sau al necump t rii, va fi att de mare, iar suferin ele acestora att de groaznice, c sinuciderea va p rea societ ii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge pn acolo nct vor propune oamenilor aceast cale, fapt ce s-ar explica doar ntr-un singur fel totul este orientat spre pierderea sufletelor r t cite. O alt nfrico toare i dr ceasc capcan va fi ndemnarea oamenilor c tre c tiguri, c tre m rirea veniturilor personale. Aceast patim a iubirii de avu ie este p guboas , ca orice necump tare. Iar necump tarea duce la distrugerea naturii, n orice sfer ar fi c tiga i ace ti bani, i se reflect asupra mediului nconjur tor. A doua parte a acestei capcane const n folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet nc o dat c acest sistem de via e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci i folosirea de c tre oameni a banilor e supus acestei fragilit i. Ce prezint , n sine, banii actuali? O n elare, o fantom , o iluzie, ca i acele minuni diabolice. Toat tehnica produs devine ceva semnificativ doar n prezen a a o mul ime de dac : dac este combustibil, dac sunt piese de schimb etc. Pe lng toate acestea, automobilul modern, n absen a unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! nseamn c , n cazul n care dispare un dac , toate acestea devin o gr mad de metal inutil. Exemplul este de fa : ce are un ran acum mai de pre calul i vaca. Iar mai departe e i mai i: cea mai mare parte de bani se p streaz fie la

banc , fie n hrtii de valoare. Vor disp rea aceste b nci, vor da faliment, ca s poat fi ngenunchea i oamenii. Vor disp rea ntr-o clipit ; asemenea repeti ii au mai avut loc i cu destul succes. Iar ntreprinderile se vor stopa din cauza cataclismelor naturale i a r zboaielor. i cu ce se va alege omul? Cu o groaz de lucruri inutile, pentru achizi ionarea c rora s-au cheltuit ani de via , a c ror valoare e destul de relativ chiar i ntr-o lume mai reu it , iar ntr-o lume a catastrofelor e praf, e nimic. mi amintesc c femeile m ntrebau: s ai n cas covoare i cristaluri e p cat sau nu? Toat Uniunea a gr m dit acestea prin case, chiar mai mult dect a avut nevoie. i mai departe? Iar acum imagina i-v c se deconecteaz electricitatea, gazele i c ldura. Pe ce va schimba omul covoarele i cristalul? Pentru un topor i o sob ? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sut , poate. i dac a venit vorba de lucruri, ct de ra ional era construit lumea pn la nebunia secolelor 19 i 20. Hainele se f ceau trainice, de n dejde. Se depunea efort pentru a le face i se ntmpla s le r mn i nepo ilor, ntratt i pre uiau oamenii timpul! i timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, s dovedeasc i la cmp, i la biseric , i de s rb tori s stea cu rudele la mas . Dar acum? nc l mintea pentru un sezon, hainele pentru dou , ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rug ciune, nici pentru biseric las c m rog acas -, nici pentru copii. Din p cate, ace tia cresc f r supraveghere, p rin ii doar sunt preocupa i s c tige bani. n schimb, nu tr im mai r u dect al ii. Dar tr im?! Tr ie te doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar exist . Dumnezeu L-a dat pe Fiul s u Unul N scut ca s ne scoat din robie, din robia p catului i a patimilor, iar noi, ca evreii ie i i din robia egiptean , crtim i vrem napoi, n captivitate. Las s ne moar copiii i apropia ii s fie umili i, numai supa s fie la vreme! Numai c supa aceasta e tocmai ca cavalul din capcan . Cnd u a s-a nchis, iar ca caval mai este, oarecele oare tie c s-a prins? I-a venit ceasul, dar ca caval mai este i el l roade cu rvn , fericit de prnzul c zut nu tiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a nchis u a i tie c jertfa e acolo. El poate veni ndat s ucid victima, dar o poate l sa s - i digere n voie prnzul. Pentru moment, poate c i va fi strmt, iar apoi se va obi nui. i-e foame? Mai ales c nici nu te ucide. Iar sfr itul e bine tiut. B nuiesc c i oarecele i d seama de aceasta. Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul r zboi, de ce s-a dezl n uit? Iat : Hitler, r zboinicul popor german, refacerea Europei i a lumii. Comuni tii mai adaug la aceasta imperialismul i lupta pentru colonii. i nc multe altele, numai c nu aceasta conteaz . Este, mai curnd, vorba despre posibilitatea de a centraliza puterea, puterea asupra ntregii lumi. Orice copac se cunoa te dup rod; orice i-ar spune vnz torul de puie i de la pia , vei afla i vei pre ui totul abia atunci cnd, n sfr it, vei culege rodul. Dar care sunt roadele r zboiului? Milioane de ortodoc i omor i i schilodi i, att n Rusia, ct i n Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns n minile croa ilor, a catolicilor Iosif Broz Tito e croat i Croa ia devine cea mai dezvoltat republic . Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar n uitare, ci Kosovo se populeaz intens cu musulmani, precum ast zi Rusia i Moscova. Alt bilan e Israelul. Propaganda a fost astfel organizat ca s se cread c principalele victime ale r zboiului au fost evreii i nicidecum slavii sau, s

zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat srbii, croa ii au fost cu nem ii, iar, n fine, au c tigat croa ii. A a i evreii. nti de toate, pe cine au nimicit nem ii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jum tate, fie boteza i, fie toleran i n privin a altor religii, nu iudeii, i, cu att mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit n temni ele lui Hitler, ei au reu it s plece, pentru c tiau dinainte cele ce se vor ntmpla. Dar persecu iile, ntrun fel anume tratnd cele ntmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. P mnt li s-a dat pu in de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i i la mas . Au luat p mntul sta cu hapca de la arabi. i, iar i, arabii sunt terori ti, iar evreii nu! Al treilea considerent ine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o s se uneasc dac nu un r zboi global? i, iat , acum o putem considera o ar unic , din Turcia pn n Norvegia. Totul va fi comun Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel nct, n cazul unei uniuni comune, s nu apar probleme. Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satani ti? Nu putem ti. Gndesc i am v zut c acestea sunt treptele uneia i aceleia i sc ri ce duc n mp r ia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e preg tit, centralizarea e deplin , poporul e num rat, fiecare e cu num rul s u i cu cartela sa, iar n ea e inclus totul, pn i opiniile omului i concep ia lui despre lume. Cu aceast cartel se va putea controla orice mi care a omului i pe p mnt, i sub p mnt, i sub ap . Totul va fi. Desigur, el va vrea ca lumea s i se nchine de bun voie, a a cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liber a animalului dus spre t iere. De mers, merge el singur, numai c n jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja n capcan , chiar dac a mai r mas o buc ic de ca caval, fapt despre care a i spus Mntuitorul, c greu se va mai g si un suflet credincios. Noi deja am acceptat condi iile acestei lumi. Oamenii nu pur i simplu au fost de acord, ci singuri i zidesc sistemul dependen ei de lume i, dac ai intrat n hor , trebuie s joci pn la cap t, iar n cazul de fa , pn la Judecata de Apoi. Asemenea groz venii i-am povestit, de nici nu tiu. Cel mai nfrico tor, ns , e faptul c a auzi nu nseamn a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice i mai mr ave. i-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului s umple de mhnire prezentul. Da, se pare c cel mai real fapt existent n lumea aceasta e moartea. Numai c n realitatea aceasta nu vrea nimeni s cread i, mai exact, s m soare realitatea mor ii cu iluzia vie ii omene ti. Iluzia nu n sens de minciun , la Dumnezeu nu exist minciun , Dumnezeu este Adev rul. n elarea vie ii const n grabnica ei trecere i n atitudinea pe care o are omul fa de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se afl n noi n ine. Omul se uit la trecerea vie ii ca la o ve nicie, uitnd de realitatea mor ii. Vorbe te-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, i i-l vei face du man. Dar ce, parc el va tr i ve nic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur i simplu, ne str duim s nu ne gndim la moarte i s fugim de ea dup metoda stru ului i-ai vrt capul n nisip ii pare c nu mai exist niciun pericol! Dar aminte te- i c i sfin i au tr it cu sicriul n chiliile lor. De ce? Pentru amintirea mor ii, despre care Sfnta Tradi ie spune c e z logul mntuirii! Ce oameni au fost, adev ra i oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu nainte o amintire a mor ii sicriul! i pentru ei, dar i pentru noi, p c to ii, oamenii vremurilor de pe urm , pentru c tare ne mai atrage o

via ve nic pe p mnt, a a ne-am mai nv at s ne am gim, nct ni se pare c iat -iat , nc pu in, i vom c p ta elixirul tinere ii ve nice. Cum i se leag m garului un morcov n fa a ochilor, ca s alerge dup dnsul tot drumul i s nu-l supere pe st pn cu opririle, tot a a satan mome te omenirea cu morcovul vie ii ve nice i p c toase pe p mnt. Adic , ce s te mai nevoie ti cu lucr rile duhului, cu rug ciunea i postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi c dup co ciug e numai p mntul rece n care ai s putreze ti i tu, i sicriul se va face putregai, sau n aceea c exist deja diferite modalit i de ntinerire, de prelungire a vie ii, de prevenire a b trne ii, tot ce vre i. Ei, dar dac sunte i prea nencrez tori, iar de tr it, vre i s tr i i, v nghe m! Cnd v vom dezghe a, atunci totul va fi deja descoperit i ve i tr i ve nic. Aiureli de om nebun, dar cred, s racii, cred. Da, pe p mnt po i sa te une ti cu ve nicia i cu ochii t i s te convingi de realitatea ve niciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfntul Serafim de Sarov i c i al ii s-au nvrednicit s vad frumuse ile gr dinilor raiului! Tot a a precum un i mai mare num r de rug tori au fost lumina i de lumina necreat a Taborului. Dar ns i nf i area oamenilor lui Dumnezeu i a oamenilor lui satan nu e un z log al realit ii? Cum, deci, s ne mntuim n aceast vreme de pieire? Au spus ni te teoreticieni cum c nu se poate omul mntui; dac va vrea Dumnezeu, l va mntui, dac nu, e imposibil. i toate acestea independent de nevoin ele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e c nici s tinzi spre mntuire nu are sens, de vreme ce nu te po i mntui. P c tuie te, frate al meu, ct i pofte te sufletul vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine. Numai c nu, tocmai c nu este deloc a a. Da, f r ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mntui. nsu i Mntuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce s ne mai fr mnt m zadarnic min ile. Dar ajutorul Domnului se adaug la rvna omului, la munca i la str duin ele lui. Cum marele ierarh Ioan Gur de Aur spunea c tu trebuie s aduci tot ce e al t u, iar ce nu ajunge, va mplini Dumnezeu! i pentru c rvn nu este, ne mntuim cu necazuri i boli. Cump tare trebuie, cump tare n toate. Boala boarfelor, consumismul, iat povara satanic ce st ruie asupra oamenilor. Toate sunt puse n slujba agoniselii i nu mai au cap t. Am nceput povestirea mea cu prima viziune, cum se pr bu eau oamenii n iad, ce-i tr gea pe ei ncolo. Ce nseamn aceasta? C nu trebuie s ai nici ma in , nici cas , nici mobil ? Cu vreo doi ani n urm , au venit la mine, pentru rug ciuni, dou familii de ru i care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate. Era deja imposibil de plecat. To i cei care voiau s-o fac legal, adic s respecte toate formalit ile, ca s aib posibilitatea s - i ia cu ei tot ce-au agonisit, ma ini i ce mai aveau de pre , fie la hotarul rii, fie n drum spre el, au fost jefui i i supu i violen elor, iar n unele cazuri omor i. Vizitatorii mei au judecat cu n elepciune: Domnul a dat, Domnul a luat, noi s supravie uim, celelalte ni se vor ad uga . A a cum erau mbr ca i s-au urcat n ma ini, i-au luat doar haine c lduroase n portbagaj i au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grij , le-a dat atunci i locuin e, i ma inile i le-au legalizat, a a a fost s fie. Iat , a a stau lucrurile cu ata amentul fa de obiecte. Unul le salveaz f r a se mai gndi la propria siguran , cum altfel, doar toat via a a muncit pentru ele. Pentru altul, ele sunt ni te mijloace, nu un scop n sine. De aceea,

un asemenea om cu o asemenea atitudine fa de lucruri nu se va orienta niciodat la ceea ce se cheam demnitate . S -mi fie comod, i-att. Iat o mentalitate potrivit , mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie s aduna i lucruri a c ror nsemn tate nu v e clar sau de care v pute i lipsi. Vi le procura i doar pentru c to i le au. Nu e bine a a. Mul umi i-v cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu i trainic. Aceasta se refer ndeosebi la haine i la hainele c lduroase, de iarn . Principiul este acesta s fie trainice, din fibre naturale i s in cald. Foarte aten i trebuie s fim cu aparatele electronice. Acestea, din a a-zi i prieteni, ntr-o clip se pot transforma n du mani nemilo i; orice receptor este n acela i timp i un emi tor. Nu o singur dat am discutat despre aceasta cu oameni competen i. Aceasta prive te ndeosebi televizorul. Aceast minune a civiliza iei isc mari b t lii n jurul s u. E vorba, cred, nu att de televizor, ct de ntrebuin area lui. Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de alt parte, orict ar p rea de straniu, simt lipsa comunic rii. i iat din ce cauz : comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce n fug . Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, cnd omul e ntr-o dispozi ie nu tocmai pa nic e nelini tit, obosit. Lipse te atmosfera necesar pentru o comunicare lini tit . Omul zilelor noastre are o cantitate imens de timp n plus; nu gre esc, pentru c liber nseamn n plus . i a a n toate: n ceea ce ine de hran , de haine, de locuin . Peste tot, ceea ce este n plus este d un tor pentru suflet. Dar cel mai mare pericol const n timpul de prisos, pentru c ns i apari ia timpului liber este o m rturie a lipsei vie ii duhovnice ti i a unui mare r sf n via a de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? n contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va r mne pe ultimul loc. Despre oamenii dec zu i, desigur, nu vreau s vorbesc, despre alcoolici i narcomani. Tema aceasta, chiar dac se nrude te cu a noastr , e totu i diferit de ea. Deci, pentru omul societ ii contemporane, lucrul se afl pe primul loc. Mai mult dect att, chiar i credincio ii, prim vara, se ocup de lucr rile p mntului i n zilele de duminic i n s pt mna Patimilor i n s pt mna Luminat ; se produce un fel de nivelare, un fel de mitoc nie general . nseamn c nu e timp de pierdut. Mai mult dect att, to i, literalmente, sufer din cauza lipsei de timp. Dar, totu i, acest timp liber exist i nc e foarte mult, ns de unde se ia? Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucr rile duhovnice ti fie rug ciune, fie lecturi duhovnice ti i pentru comunicarea duhovniceasc , folositoare pentru suflet. Numai c timpul acesta se folose te numai pentru distrac ii. A a l-a nv at satana pe om s - i organizeze via a, ca din ea s lipseasc cu des vr ire timpul de lini tire, de cugetare asupra celor ce s-au ntmplat peste zi, pe parcursul s pt mnii, a lunii. Toate acestea sunt nlocuite de distrac ii. Iar n acest sistem de distrac ii televizorul i are locul s u de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o nghite , acest idol al civiliza iei contemporane. Iar eu a zice c e un tiran nfrico tor i un despot care ine sub domina ia sa cea mai mare parte a omenirii, aflat ntr-o robie nemaiv zut , pentru c robii i simt situa ia njositoare n care au nimerit, c ci au ajuns la aceasta fiind for a i. Iar aceasta e o robie benevol i, la prima vedere, chiar pl cut . i doar roadele amare ale desacraliz rii, ale

cruzimii i desfrului dovedesc c i n acest caz, ca n orice alt robie, de c tigat are doar st pnul. Iar coarnele st pnului se i esc de dup ecran. De aceea, n acest sistem de preg tire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului i este destinat rolul nu doar de mnc tor al timpului liber rolul s u distructiv e mult mai mare. Se uit omul la tiri, chiar i ortodoxul, i i se pare c lucrul acesta e necesar i util sau, n orice caz, ned un tor. Numai ca propriu-zis tirile ocup pu in loc, iar restul e ocupat de analiza celor ntmplate, adic o anumit viziune asupra lucrurilor, care trebuie s i se induc consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comand aceste opinii, a celor ce comand informa ia servit , nici nu trebuie numite i a a este clar. De aceea, sub ac iunea programelor TV, omul i pierde capacitatea de a gndi independent i de a recepta maxim con tient evenimentele ce au loc i, n sfr it, s - i creeze propria concep ie despre lume. ncepusem a vorbi despre caren ele actualei comunic ri dintre oameni. R d cinile acestor sl biciuni sunt de c utat n lipsa unei gndiri individuale i a deprinderii de a medita asupra celor ce se ntmpl , n corela ie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o ndrept ire pentru c ut rile individului actual, nu. Am mai spus c n buc t ria mamei ntotdeauna se afla cineva. Seara, dup cin , se punea un samovar enorm i, mpreun cu to i cei care r mneau peste noapte, ne a ezam s bem ceai. ncepeau discu iile. Ct de interesant era! Cte aveam de nv at din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama pl cerii noastre de a ne petrece serile la buc t rie, considernd c un om instruit nu are ce nv a de la ni te oameni cu pu in tiin de carte. Dar, petrecnd cteva seri cu noi, i-a schimbat p rerea. Oamenii care veneau la noi erau cu to ii ortodoc i i cuno teau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune. Ei povesteau despre evenimente, fapte din via , la care fuseser martori ei n i i sau despre care auziser din gura oamenilor care au fost de fa . n toate acele ntmpl ri c utam partea moralizatoare, ceea ce s-a ntmplat i ca ac iune a Providen ei Divine, i ca manifestare a liberei voin e a omului. n acele judec i se manifesta varietatea gndurilor omene ti, diferen ele n concep iile despre lume. Oamenii, pe atunci, tiau nu doar s vorbeasc , ci i s asculte i, n general, le pl cea mai mult s asculte dect s vorbeasc . Cu toate c , am s m repet, to i cei prezen i aveau ceva de povestit. Am s m ndep rtez de subiect, dar este interesant faptul c ace ti oameni simpli, cu toat aparenta bun stare din imperiu, nc de pe atunci vedeau c se apropie dezastrul. i aceasta nu doar ca o urmare a comunic rii lor cu stare ii de la Optina i de la Kiev i a ascult rii predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci i ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se ntmpl i a trage concluzii nu reie ind din abunden a material a celor din jur, ci n baza p str rii duhovniciei n societate. mpu inarea credin ei i ducea pe ace ti oameni cu gndul c se apropie o nenorocire de neocolit. M voi ntoarce la aceast comunicare de buc t rie , dar acum vreau s vorbesc despre via a noastr . Da, comunicarea actual , la nivelul aceleia de atunci, e imposibil . Chiar i atunci cnd oamenii se adun mpreun la o mas , i deosebe te, nti de toate, atitudinea lor fa de credin . Cum a spus n eleptul David: Zis-a cel nebun n inima sa: nu este Dumnezeu! ns i negarea existen ei lui Dumnezeu e i nebunie, i un drum sigur c tre nebunie. i aceasta nu e

nebunia acelor p gni pe care i luminau Apostolii i Sfin ii P rin i din primele veacuri ale cre tin t ii. Despre p gnii de ast zi, Apostolul a spus c nu vor primi nv tura s n toas , dar dup poftele lor i vor alege nv tori care le vor mngia auzul, i i vor ntoarce auzul de la adev r i vor crede basmelor . Ce fel de comunicare poate avea loc n asemenea condi ii?! Oamenilor le place s vorbeasc , dar nu s asculte, s dea nv turi, dar nu s nve e. Ce-i adun pe to i la aceea i mas ? B uturile ame itoare, mncarea abundent , adic ceea ce se afl pe mas i nu cei aduna i n jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi n acest mediu, pentru c despre Dumnezeu, dup cum ne nva sfin ii, nu se vorbe te cu burta plin , iar cu capul ame it cu att mai pu in! i nc un mare r u ce vine de la televizor i, din p cate, nu ultimul. Acest r u const n subminarea autorit ii Bisericii. Subminarea sistematic i diabolic-viclean e n toate: n batjocorirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, n contrapunerea cre tinismului cu ocultismul, cu p gnismul, cu toate. Totul e mbibat cu ur fa de Adev r. Nu va trece nc mult timp i produc torii de televiziune vor ncepe s - i bat joc pe fa de Hristos, de sfin i. De o ur mare vor fi p trunse emisiunile despre Preasfnta N sc toare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava r ut ii infernale. Abia acoperit cu v lul umorului, al comediei, iadul atotrz tor va duce lucrarea de luare n derdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfr it. Iar sfr itul va fi acela c va ap rea acela care va ncerca s ia locul lui Dumnezeu. i va intra n acela i moment n toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odat n toate casele? Noi spunem c aceasta e una dintre calit ile lui Dumnezeu omniprezen a, c ci ngerii se deplaseaz n spa iu i exist n timp. Iar Biserica nva c antihristul va intra dintr-odat n toate casele i aici parc am avea de-a face cu o contradic ie. Dar nu, Biserica, Sfnta, Soborniceasca i Apostoleasca este vasul adev rului, al adev rului Divin. Ca s mimeze omniprezen a, antihristul va intra n toate casele n acela i timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om l va primi n locuin a sa i-l va primi de bun voie! i-l va primi, l va primi, pentru c a vrut s fie preg tit de aceasta i s-a preg tit cum trebuie, pentru c n-a acceptat nv tura P storului cel Bun de a fugi n pustie, nu i e pe plac se plictise te de usc ciune, i mai ales nc n pustie! "Parinte Antonie, dar unde-i acum pustia?!" - nu rezist eu si-l intreb. Dar tie, sfinte parinte, mintea parca ti-e limpede, dar se vede ca tencuirea bisericii iti ia mai mult timp decat trebuuie, presupun, altfel nu mi-ai fi pus o asemnea intreabare. Ei, iarta-ma pe mine, batranul. Va intereseaza cele din afara, iar de cele dinauntru putin va pasa. Biserica nezidita de maini omenesti din sufletul omului face cat zece biserici de piatra. Din pacate, catolicismul aluat-o razna pe vremea blestematului de Petru, iar o data cu alipirea uniatilor, inca si mai mult, ca am ajuns sa luam masuri pentru toate cele exterioare, dupa ele se fac si mitrele si crucile. Ia scrierile Sfantului Mucenic Ilarion Troitski, intelept a fost sfantul. Am pastrat decupaje si insemnari din cuvantarile lui. Principalul in pustie este omogenitatea, monotonia, pe orice s-ar opri ochiul - toate-s la fel. Diavolul produce miraje: fie veredata, fie apa , fie aur, in sfarsit, dar e de-ajuns sa-ti amintesti de HRISTOS, cum zic sfintii pustnici, sa faci rugaciunea, sa-ti faci cruce si totul dispare. Iata, si astazi trebuie sa tindem spre o asemenea stare a sufletului, ca privirea sa nu se lipeasca de nimic, ca tot ce te inconjoara sa fie un pustiu, iar daca te ispiteste ceva, roaga-te, fa-ti cruce, marturiseste-te. Osandeste-te singur pe tine. Pentru ca ai dat de o ispita in pustiu, inseamna ca ai

vrut sa vezi, mai exact ai fost predispus spre aceasta. Esti mirat?iata ce exemplu am sa-ti aduc:merge un om prin padure si cauta ciuperci.Vede in juru lui atatea ciuperci rele,dar privirea nu i se opreste asupra lor.Dar daca se apropie de o ciuperca buna,o observa imediat,de departe o vede.El cunoaste ciupercile si cosul lui vafi plin.Iar celui care nu le cunoaste,numai ciupercile rele i se arunca in ochi, unde sa mai vada el manatarca aceea uriasa! Iar in cosul lui n-ai ce vedea. A vazaut cunoscatorul de ciuperci ciupercile otravitoare? Le-a vazut, dar nu le-a bagat in seama, nu si-a oprit privirile la ele. Iata ca va povesti, deci, si-si va aminti de cele bune si-si va incalzi sufletul. Asa e si cu pacatul. Vede omul in jurul sau numai pacate si pacatorsi is baga aceasta in seama. Asa ori altfel, el lasa sa treaca ceea ce vede pruin mintea sa si devine un complice al raului. Dar daca nu dadea atentie acestor faradelegi, daca-si prefaceain scrum neajunsurile, daca se lupta cu ele si se supara pe ele, nu avea sa se intineze. Poftim si pustiul. Iar daca, prima data vazand acestea te revolti, iar a doua oara incepe sa te intereseze ce mia fac oamenii pe acoo, a treia oara ai vrea sa incerci si tu! Asa si este, de aceea se spune si despre fuga in pustie. Dar, pe de alta parte, trebuie inteles si in sens direct, pentru ca in partile noastre Antihristului nu-i va reusiun control absolut si deplin; chiar si in occident am vazut oameni ascunsi de slugile lor incornorate Dumnezeu nu va ingadui. Desigur, cine doreste mantuirea si-m numele ei va parasi confortul orasului, plecand intr-un loc pustiu, va fi intr-o siguranta mai mare. Dar oamenii se vor mangaia cu gandul ca se vor putea salva pretutindeni pana la a Doua Venire. Iata ca in curand toti vor fi numerotati, ca sa fie toti numarati pana vine Antihristul, apoi vor introduce cartele-pasapoarte deosebite, aceasta e ceva mai serios, se va putea determina astfel unde se afla fiecare om. Se poate fara toate astea? Da, numai ca nu se va putea cumpara, nici vinde nici sa ai locuinta nici toate celelalte. Si se vor duce dupa buletinele acestea chiar si cei care se considera ortodocsi vor sta la rand pentru ele. Dar parca Sfanta Scriptura si Traditia vorbesc despre altceva?! Iata pustia: isi puneau oamenii nadejdea in Dumnezeu, de la ingeri primeau hrana, sau se multumeau cu atat de putin ca multi considerau cum ca toate acestea sunt povesti - doar ele sfideaza ratiunea! Eh, ra iunea aceasta! Unii taie cu cu itul pine, iar altul i ia cu el omului via a. Iar ra iunea, ra iunea e un lucru alunecos, nu exist tic lo ie i mr vie pe care ra iunea s nu le poat justifica, s nu g seasc cauza din care toate acestea n-ar trebui f cute. A a va g si o scuz i pentru numerele personale i pentru pa apoarte i pentru 666! C doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea i nici nu vor adormi sim urile oamenilor, nu, nicidecum. To i, to i vor n elege, dar ra iunea va g si justific ri, numaidect va g si, iar omul, preg tit deja n forul s u interior s tr deze, se va autolini ti cu argumentele ra iunii. Amar mi este mie, unui b trn de o sut de ani, s spun aceasta, dar preg tirile vor fi de a a natur c despre materii nalte, v rog s m crede i, nici vorb nu va fi! Ce vorb mai poate fi de iube te-L pe Domnul Dumnezeul t u ? Pe sine nsu i se vor tr da, pe nevestele i copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii i demasca pe cei care se b teau cu pumnul n piept c -L iubesc pe Dumnezeu i-l urau pe aproapele, zicnd: Cel care nu-l iube te pe aproapele s u pe care l vede, cum l poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca rud de snge, ci to i oamenii care ne nconjoar . Tr d torul timpurilor de pe urm e i tr d torul sngelui s u, gata s distrug totul pentru o clip de via p mnteasc , care nu vrea s - i ia de seam , s n eleag c , nti de toate, pe sine se tr deaz , c se d nu n minile despo ilor de pe p mnt, ci la chinuri ve nice n iad. Se tr deaz , se tr deaz . Iat -l n scut i botezat pn se afl n minile Domnului. ns el are voin liber de alegere i n elegere a binelui i r ului, i con tient se leap d de dreptul de fiu al Iubirii i trece n robia r ului! Dar

ct e de nfrico tor acolo! ( ) Stare ul s-a l sat pe pern i a t cut. De sub pleoapele l sate c deau lacrimi una, dou , trei Buzele i se mi cau mute n rug ciune. Tu crezi, continu el peste cteva minute, c f c torului de minuni de la Sarov, att de simplu n l at pn la s la urile raiului, i-a fost u or s fie gata s mearg n iad, doar ca al ii s se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai nalt a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtu ilor, dac vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoa tere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul S u L-a adus ca jertf pentru p catele noastre, pentru p catele ntregii omeniri. Apostolul Pavel se ofer pe sine ca jertf pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim pentru cre tinii din p gni. Ei i al ii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtu ilor, pe calea asem n rii cu Dumnezeu, au fost gata s se jertfeasc pentru oile r t cite. Ei nu doar au citit, ci au i cunoscut, c Dumnezeu a a a iubit lumea, nct pe Fiul S u Cel Unul-N scut L-a dat (Ioan 3: 16). - P rinte Antonie, ntreb, dar, totu i r zboi va mai fi? Stare ul a zmbit cu am r ciune. - O, neam pu in credincios, pn cnd voi fi cu voi?! i aminte ti aceste cuvinte, p rintele? Despre ce vorbesc eu, p rinte Alexandru?! R zboiul merge de la facerea lumii i va continua pn la a Doua Venire a lui Hristos R scump r torul! Vor participa sau nu oamenii la acest r zboi, nu e chiar att de important, mai exact, aceasta este urmarea, nu cauza. Cauza e n spiritualitate, n eforturile spiritului. Aminte te- i, Constantinopolul asediat de c tre p gni, de str mo ii no tri slavi. Dar asedia ilor, cu toat dec derea lor, li se p streaz con tiin a faptului c motivul nenorocirilor sunt anume p catele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atta timp ct noi suntem cu El. Se ntorc grecii de la p cat, cu post i rug ciune, i Dumnezeu arat o astfel de minune a Maicii Domnului c ncepe o furtun i cor biile p gnilor sunt mpr tiate n toate p r ile. Ct de minunate sunt lucrurile Domnului o dovede te faptul c dup aceast minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iat i r zboiul. Fiecare trebuie s duc r zboi cu propriile sale p cate. Iar de rezultatele acestei lupte n plan duhovnicesc vor depinde i succesele n via a p mnteasc . Vremurile de pe urm . De cum Evanghelistul ncepe a povesti despre ele, dintr-odat dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plin de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de n eles, c ci tim c scriau oameni inspira i de Duhul Sfnt. E cu totul altceva cnd vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheli tii? Ei vorbesc despre s r cirea spiritual a oamenilor. Aceasta deja nici s r cire nu mai poate fi numit , e un fel de ndr cire a omenirii. Pentru c ele, duhurile c zute, sunt purt toare a tuturor viciilor: mndria, be ia, desfrnarea, iubirea de argin i, setea de putere, ateismul. i de acum, ca urmare a acestora catastrofele terestre, cutremurele de p mnt, ar t ri cere ti nfrico toare, boli necunoscute, r zboaie i altele. Distrugerea spiritualit ii va duce la pieirea vie ii pe p mnt. nsu i Mntuitorul spunea c ziua i ora sfr itului nimeni nu o tie, doar Tat l. Trebuie s veghezi ca s nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel r u cnd dau buzna tlharii. Nu e nicio aluzie n Scriptur la o dat anume, sau la un soroc l sat, ca s poat fi f cut vreun calcul. Dar omul ntotdeauna se str duie te s p trund cu mintea sa c ile

Domnului. Cte ncerc ri au f cut s numeasc anul cu pricina n zadar! Subit va fi acest sfr it, adic nea teptat. i aici apare senza ia contradic iei Evanghelia va fi propov duit ntregii crea ii, tim c acesta este unul dintre semnele sfr itului lumii, iar glasul trmbi ei Arhanghelului va fi nea teptat. Nu e nimic de mirare aici i nu-i nicio contradic ie. i iudeii au a teptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul i proorocirile, dar a venit Mntuitorul i nici ntr-o locuin omeneasc nu s-a g sit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc! Ei primii aveau s aud Vestea cea Bun din gura Domnului nsu i. i ce? nti osana , iar peste cteva zile r stigne te-L, r stigne te-L! Aceast Veste Bun le era incomod , le strica lini tea, modul obi nuit de via . Mai simpl i mai accesibil era nv tura omeneasc , nv turile b trnilor, pe care le-au i urmat. Conform lor, a teapt i acum venirea lui mesia ca mp rat al mp ra ilor, pe care poporul evreu l va face rege al ntregii omeniri. i l vor primi. Il vor primi pe antihrist. A a i acum, to i vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi nv turile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urm , i vor merge dup nv turile omene ti, vor respinge adev rul, se vor mul umi cu pove ti, a a cum ne avertizeaz Apostolul. Nu le e comod lor, le ncurc modul de via format din deprinderea de a- i satisface poftele. i vor huli, i vor batjocori peste m sur Biserica ce le-a dat Sfnta Scriptur . P catele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le ncurc . Pentru c Biserica este vasul plin de Duhul Sfnt, iar el este Duhul Adev rului! Demascatorul lumii n lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprih nitei lumi a naturii primordiale i a duhului, ci al lumii c zute n p cat. Al lumii desfigurate de poft , muribunde, care vrea s i-i fac cop rta i ai pieirii sale pe ct mai mul i oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. Asa cum vartejul iscat de sub corabia ispravii atrage in infricosatoarea sa imbratisare tot ceea ce este marunt, tot asa acum pieirea lumii, ca regiune aflata in stapanirea duhurilor rautatii, va duce la moarte multe, foarte multe vieti. Deosebirea este una substantiala - aceste vieti mai devreme s-au oferit pacatului, si parintelui lui Diavolul. N-am vazut om care ar dori sa se mantuiasca si, urmand aceasta cale a mantuirii, sa nu aiba parte de un liman pe cat se poate linistit, iar acest liman este unul - Hristos! Cum a spus Apostolul, pentur el viata e intr-u Hristos si moartea in Hristos. Iata limanul cel tihnit. Greutatile si chinurile sunt ale aceluia pentru care viata pamanteasca este temelia intregei existente. Numai ca ea este o ilustrare vie nu a existentei, iar daca si a existentei, atunci de o durata foarte scurta. Se pare ca am mai vorbit despre moarte, nu face sa ma repet, si totusi - iata unde este esenta! Cea mai sigura realitate dintre toate! Apare o intrebare, cum asa Domnul Dumnezeu este Cel ce Exista, Iehova iar cea mai sigura realitate in lumea creata e determinata de moarte, adica de nonexistenta?. Dar moarte e respingerea Existentei, respingerea Proniei lui Dumnzeu, aceasta e moartea, aceasta e inexistenta, Nu Dumnezeu a creat moartea, nicidecum. Nu se poate ca Viata sa creeze moarte, ca Dragostea sa dea nastere raului. Moartea consta in neprimirea vietii, in actiunile contrare Dragostei, pentru ca Dumnzeu este Dragoste, cum a spus Apostolul. De aceea, moartea, iadul cu chinurile lui vesnice, raul, nu sunt fenomene naturale, adica ceva propriu lumii creeate de catre Dumnezeu. Altfel ar trebui sa spunem ca Dumnezeu este creatorul si al binelui, si al raului. Nu, raul este antipodul Dragostei, se opune ei. Iadul este antirai, antipod al raiului, si, respectiv, moartea este antiviata, adica actiunea impotriva vietii! Ce inseamna "satana''? Impotrivitor! Iar orice impotrivire celor Dumnzeiesti este satanism, si, respectiv, moarte si chin, pentru ca numai in Dumnezeu este fericire si viata.

i cel din urm care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poart un nume al s u pentru r u, aceasta e prea mult i pur i simplu imposibil, de aceea antihrist nseamn anti Hristos, du man al lui Hristos. Toate ac iunile lui, pe de o parte, sunt ndreptate c tre o imitare a lui Hristos. nti de toate, s atrag oamenii de partea sa, astfel nct ei s -l urmeze de bun voie, nu for a i, cu toate c nici a a nu se va lipsi de anti . Pe de alt parte, aceasta e o cale cu totul opus celei a lui Hristos. Calea lui Hristos e ducerea crucii pe p mnt, i e dulce, ncununat n Cer, n l ca urile mp ratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe p mnt nu e dulce, iar sfr itul lui e n iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mul i vor vrea s fie atra i de am geala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar n i i oamenii care vor fi de acord s primeasc semnul satanei, semnul de mpotrivire fa de Dumnezeu, i vor descoperi pe cei care nu l-au primit i i vor trimite pe cei drep i la chinuri. Primii cre tini primeau chinurile n fa a tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile m rturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de c tre oameni nv a i de duhurile r ut ii, care se vor afla de fa . Iat nc un r u pricinuit de st pnii televiziunii faptul c i deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Aceast nv tur se desf oar din plin: din toate p r ile oamenii sunt privi i de mon tri! i numesc acum extraterestri sau nu mai tiu cum, dar ace tia sunt draci. Va trece timpul i ei se vor ar ta liber oamenilor, fiind n slujba antihristului i a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei! i peste toate acestea va domina foamea. O foame dubl i fizic , i, n principal, spiritual . Vor fi c iva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplit . Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins s consume mai mult hran dect le este necesar pentru ntre inerea vie ii, cu mult mai mult . Cuvioasei Maria Egipteanca i erau de ajuns cteva boabe de gru i pu in rou , ca s tr iasc i s reziste c ldurii pustiului. Cuviosul Serafim de la Sarov, f c torul de minuni, se hr nea cu ierburi, iar n fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei? Respingnd putreziciunea, ei se uneau cu Via a, pn i trupurile lor r mneau neatinse de putreziciune, contrar legilor mor ii, aduse n natur de c tre p cat. Cu oamenii ultimelor timpuri se ntmpl ceva contrar: unul dintre idolii lor este mncarea. M nnc nu atunci cnd le e foame, ci pentru c au ce mnca. ncearc , cunoa te oare omul contemporan adev rata senza ie de foame? Pu in probabil, altfel de ce i-ar mai trebui attea condimente, mirodenii, sosuri, re ete de mnc ruri rafinate. C ci menirea lor e s trezeasc dorin a de a mnca cele preparate. Cel care are, ntr-adev r, nevoie de mncare pentru a- i men ine puterile nu are nevoie de toate acestea. O buc ic de pine i o nghi itur de ap i sunt de ajuns. Dar b uturile spirtoase care inhib senza ia de satura ie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor p gne. Dar noi uit m c , de fapt, consumnd moarte, ne logodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc ndoparea omenirii. A a cum ranul ndoap vitele i p s rile, preg tindu-le de moarte, de t iere, a a i omenirea se preg te te de moarte, de moarte spiritual , nti de toate. Diferen a e doar c animalele nu au libertatea de a alege i nici ra iune, iar omul terge limitele naturale, alegnd indivizii ce ncalc aceste limite. Dar omul are ra iune i libertatea de a alege i nimeni nu poate s -l oblige; tot ce face, face de bun voie. Iat Via a i iat moartea. Iat

Biserica-Adev rul, pentru c este Trupul lui Hristos i e plin de Duhul Sfnt, i iat orgia mor ii, atotviclenele legi i ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele. Despre ziua de azi, mul i i vor aminti la Judecata de Apoi cu mare c in i am r ciune, pentru c nu s-au folosit de ea ca s agoniseasc Duhul Sfnt. Nu au ascultat chem rile Bisericii s se adape din rurile cu ap vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut s se deprind cu rug ciunea i postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovniceasc . Au agonisit moarte i pe ea o vor primi. De aceea s-a i spus c nu se va ndrepta tot cel viu. C doar nu va fi o judecat a a cum tie lumea cu procuror, avocat, cu ultimul cuvnt al inculpatului, nu. Vor acuza sau ndrept i nse i faptele omului faptele i gndurile. i va primi fiecare ce a ales n aceast vale a plngerii i a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales via a va primi via a ve nic i fericirea, iar cui moartea i s-a p rut mai dulce iadul i chinurile ve nice. i, dup cum ne nva Sfin ii P rin i, principalul chin nu este tigaia ["cazanul cu smoala", n.n.], ci lipsa lui Dumnezeu! Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem n permanen drept sprijin Lucrarea Lui d t toare de Via . A a ori altfel, suntem ad pa i de Harul S u. M car i prin Cuvntul spus la facerea lumii plantelor i animalelor, omului i universului. F r lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clip . Timpul din urm de aceea i este cel din urm , pentru c ac iunile omului n elat de mirajele diavole ti sunt ndreptate c tre desprinderea de lumea Proniei. i iat c devine clar ct de important este s dobndim Duhul Sfnt acum. Numai n aceasta e z logul mntuirii. Scriptura spune clar c domnia antihristului va dura trei ani i jum tate. Sar p rea c ce sunt pu ini trei ani, dar i atta va fi de ajuns ca s nu mai r mn niciun suflet credincios, a a lupt nfrico toare va fi i att de r u vor fi preg ti i de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, l s m totul pentru mai trziu. Pentru mai trziu postul, pentru mai trziu rug ciunea, pentru mai trziu rvna de a primi Sfintele Taine, pentru mai trziu smerenia, pentru mai trziu faptele bune. In schimb hran , i mai mult acum, locuin , chiar n clipa aceasta, ma in e foarte de dorit. Dar se va pr bu i lumea, va disp rea aceast invazie a nimicniciei i se va v di c e ti gol-golu . Antihristul va ap rea ca un izb vitor de neajunsurile sociale, cu toate c anume n acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaiv zut aceast talp a iadului. Oamenii ce preg tesc venirea lui de pe acum au n minile lor bog iile de baz ale p mntului. Mirajul bun st rii actuale se va spulbera tot att de repede cum trece apa. S ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repeti ie care s-a f cut cu oamenii n Uniunea Sovietic cei care s-au ncrezut n b nci au devenit cer etori ntr-o singur zi. Au agonisit cu anii, care n contul bur ii, care n contul s n t ii, i p rea c aceasta e pentru o via . Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai r u. Va avea de suferit ntreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul institu iilor bancare, de aceea trebuie avut ct mai pu ine contacte cu ele. Acesta e i z logul neaccept rii codurilor, printre altele. Niciun fel de b nci i credite, toate astea sunt controlate de aceea i mn i de acela i cap. Iar dac vei controla, vei vedea c mna nu e mn , ci o lab cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul ncornorat. Iar n loc de fa are un bot de fiar cu un rnjet nfrico tor. De ce pe to i i deprind acum

cu b ncile? i iei salariul de la banc , pensia de la banc . Repede vor fi aduna i to i n acela i staul. Mare mirare vor avea oamenii s afle c i ultimul b nu din portmoneu le este num rat, lucru care, n Occident, deja se ntmpl . Iar acesta, din p cate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toat aceast carcas de bun stare construit de omul modern se va dovedi a fi o capcan de o el pentru el nsu i. Ei, dar ce s mai vorbim, capcana are cel pu in arcuri, apas pe ele i e ti liber. Chiar i animalelor nchise le reu e te uneori s fac aceasta. Aici a a ceva nu va fi posibil. i-i va mpinge dracul pe oamenii necredincio i sau pe cei cu pu in credin s - i fac seama, ngrozitor e faptul c vor fi prohodi i i nmormnta i se va scrie c a fost n stare de iresponsabilitate i, gata, lucrul e ca i f cut. Ca i cum judecata asupra unui asemenea lucru, viznd iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe p mnt! E ceva de felul indulgen ei catolice ai cump rat-o i e ti deja iertat. i altui nenorocit i se pare mai pu in nfrico tor l-au prohodit doar pe precedentul: Cu sfin ii odihne te-L , e iertat, iar mie ce-mi ncurc ?! Mul i, mul i oameni vor merge n iad cu cntarea aceasta, punndu- i singuri cap t zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru via a ve nic , pentru via a n Via . Am v zut iruri de sicrie. Pe p mnt plng, bocesc, se cnt prohodul, iar n jur joac dracii, mul umi i c au putut s piard attea suflete! Iar viii i vor invidia pe cei mor i. Da, frica de boli i de r zboaie, de moartea celor apropia i. Trebuie s ai mult credin i n dejde n Dumnezeu ca s po i suporta toate acestea. Cum un om plin de mndrie i iubitor de argint s ndure umilin a? Doar ieri el nsu i striga: Dac e ti de tept, de ce nu e ti bogat?. Ieri, mul umirea de sine d dea din el, iar ast zi e un nimeni. Va accepta orice; i codurile, i 666 , i cu snge va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! i a a e ti al lui, te mai zba i, mai sari n sus, dar gtul de acum i-e n la e ti al nostru! Umilin a ndurat cu smerenie n zilele bun st rii himerice, iat pode ul peste cei trei ani i jum tate de putere ai lui antihrist. Asupra cui ns va inti atunci gheara ispitei du m ne ti? Asupra celor credincio i. Nu i-au putut ispiti cu confortul i aurul, cu bun t i i ma ini, s ncerc m acum, sub amenin area mor ii de foame, s -i ispitim cu o bucat de pine. Greu, oh, ce greu va mai fi s - i p strezi sufletul cnd cei apropia i, copiii, demult nu au mai pus o f rm de pine n gur . Numai cel care crede n Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea st pni s nu fac pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru c nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult dect bog iile strnse, bog ii pre uite n acea lume organizat de diavol i tot de el distrus , pentru instaurarea mai comod a falsului mesia! Ace ti jindui i dolari vor fi num ra i cu metrul. Aurul va ajunge la pre ul s u adev rat zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar n rest, nici de foame, nici de frig nu ine. Pre vor avea doar lucrurile func ionale, lucruri f r de care nu e posibil supravie uirea omului topoare, fier straie, orice instrument, plite simple de fier. Stare ul a nchis ochii. Iar i s-a strecurat o lacrim . P rea c doarme, dar buzele i se mi cau dup obi nuin n rug ciuni. n ajunul venirii antihristului va fi un haos n via a tuturor rilor. Vor prospera cei care, n virtutea religiei pe care o practic , a teapt venirea antihristului [ca Mesia]. Ace tia sunt, nti de toate, iudeii i musulmanii. Dup ei, acei

protestan i care, negnd Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propov duiesc mp r ia lui Dumnezeu pe p mnt. Cre terea influen ei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi i mai mare. Principalul pentru ei acum e s ia n st pnire p mntul. n tain , vor cump ra tot i p duri, i cmpuri, i ruri. Siberia va fi luat de chinezi i poate i mai mult. Atunci, unde e mai bine s ne salv m? , l ntrerup pe stare . Unde va ar ta Dumnezeu. Principalul e mntuirea, nu discu iile [teoretice] despre mntuire. Esen a minunilor antihristului va consta n seduc ia pe care o vor emana. Adic , atr g toare vor fi aceste false minuni, vor vr ji ochiul. De aceea, pn i s te ui i la ele e p cat i primejdie de moarte. Trebuie s te ascunzi i privirea s i-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolut . A venit Mntuitorul nu n Numele S u, ci n Numele Tat lui. Nu L-au primit, ci, mai mult dect att, L-au r stignit. Dac e s judec m drept, i acum l batjocoresc i-L r stignesc, negnd Dumnezeirea Lui i schimonosind nv tura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, i l vor primi i-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale n el toare. Adic pentru ceea ce va fi pl cut i atr g tor pentru oameni. Ispititor, ne spune limba slavon , bisericeasc . De aceea se i spune c nu se va ndrepta tot cel viu nu va avea ndrept ire. Acum sunt din cale afar de vorb re i pseudonv torii. Atunci ns cnd faptele i cuvintele lor vor fi verificate de Adev r, se va v di toat minciuna. Dar va fi primit antihristul n orice biseric din lume i i se vor nchina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite p rinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni am gitoare va face astfel nct i se vor nchina ca unui dumnezeu! Iat n ce const groz via, iat de ce va lipsi orice motiv de ndrept ire! Dar cei care l vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfr e te la Cina cea de Tain . Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se ntmpl acolo, n Ierusalim, cu 2000 de ani n urm . tii, cnd ne luau CK, eram ca ni te oi, nu vreau s spun miei, ca nici m car astfel s nu m compar cu Mntuitorul. Mergeam t cu i la abator; pur i simplu era greu s - i imaginezi c e posibil o asemenea f r delege. i doar tiam cine sunt ei. Ct au proorocit stare ii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor ntunericului. Dar edeam i a teptam cine va fi urm torul. Doar mul i au nimerit n aceste mreje ale minciunii. Ct de mari i de de tep i erau i arhiepiscopul Ilarion, nv torul meu, i mitropolitul Serghie, i mul i al ii. Dar au gre it cnd au crezut c te po i n elege cu dracii i cu slugile lor. Le p rea c , p strnd forma, con inutul va r mne de la sine. Numai c nu a fost a a, dar aceasta s-a v zut mai trziu. Tot aceasta se ntmpl i acum, numai c se va vedea mai trziu. Ierta i-m , p rinte Antonie, dar cum r mne cu cuvintele Apostolului despre putere i despre supunerea n fa a ei? , l ntrerup eu iar i. E-e-eh, suflete al meu a zis stare ul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, cnd L-a ntlnit Mntuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare ntr-o co ni , dndu-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realit ilor i opunerea satanismului? Ce s - i aduc eu exemple aminte te- i de marea muceni Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibil doar n lucrurile ce in de puterea laic s - i faci meseria, s nu

faci r scoale armate. Dar i aceasta, dup cum vede fiecare. Fra ii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a for ei mpotriva celor ce-L insult pe Dumnezeu i tot ce este Dumnezeiesc. Dac apuci drumul smereniei proste ti, a a i vei ncepe a pune ntreb ri despre prosl virea n rndul sfin ilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, i a lui Dimitrie, cel care i-a pr p dit pe t tari pe cmpia Kulikovo. ntreb rile ca ntreb rile, dar de prosl vit, i-a prosl vit Dumnezeu! Eu, cnd aud asemenea ntreb ri evlavioase , mi amintesc de via a Sfntului Vasile cel Mare i a Cuviosului Iov de la Poceaev, f c torul de minuni. Ce vreme nfrico toare le-a dat Dumnezeu pentru via . Ei, i ce? Nu s-a rugat, oare, Sfntul Vasile s moar mp ratul Iulian? V d c vrei s spui c Iulian a fost un apostat, dar era mp rat i mp rat legitim, bag de seam ! Oare nu de fric pentru comoditatea noastr ne rug m pentru puterea satanic ?! i doar Dumnezeu a ar tat c Sfntul Vasile a avut dreptate lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma p mnteasc , ci a fost str puns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a f cut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei i cu acoli ii lor n fel i chip. Nici de judec i nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere! Lucrarea lui Dumnezeu trebuie s se fac cu chibzuin . Dac n rela iile de putere, perechea ef-subaltern ar nsemna doar atotputernicia unuia i adnca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar dac n-ar fi Sobornicitatea, n-ar mai r mne Biserica nici Ortodox de cte ori s-a ntmplat ca cel care era n adev r s fie un singur om, n timp ce ierarhia superioar era n erezie?! Ce s mai vorbim despre puterea laic mitropolitul Filip i patriarhul Nicon, de exemplu. i ace ti drep i, nseta i de adev r, sunt prosl vi i ca sfin i: Sfntul Vasile cel Mare, Sfntul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim M rturisitorul, Cuviosul Iosif Volo ki, dar parc po i s -i enumeri pe to i. Dar mai trebuie inut minte c , luptndu-se pentru cur enia credin ei, ei, Sfin ii P rin i, singuri erau mplinitori plini de rvn ai Legilor lui Dumnezeu. Supunerea smerit n fa a oric rei puteri i convine celui care nu este atras de via a dup Cuvnt. Pentru c drumul m rturisirii, chiar dac e pe undeva i a ternut cu roze, neschimbat, dup Osana , va r suna i R stigne te-L, r stigne te-L . Aceast incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine i primirea antihristului tiin avem, dar ra iunea s-a ntunecat din cauza p catelor. Adic , dac orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune i antihristului, n-avem ncotro. i nc vor ad uga c toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se i spune c se va ntrona necuratul n orice biseric i niciun cuvnt despre cei care au slujit acolo mai nainte. ine minte exemplul marelui stare , f c torul de minuni de la Sarov. Cte icoane avea el? Una. C r i? Vreo zece. Dar a dobndit mare slav , i nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Acum to i au peacas iconostase, rafturi ntregi de c r i, numai c nu se s vr e te fapta cugetat ! Mul i ascult , dar pu ini aud, p rinte. Da, m-am gndit eu, e o piatr i n gr dina mea, ce mai bucurie mi aduce biblioteca de vreo mie i jum tate de c r i! i mai spun nc o dat : nu e nevoie de discu ii despre mntuire, ci de fapte pentru mntuire - att acum, ct i atunci, ceva mai trziu. A trecut timpul ndrept irilor, dac a mai fost vreodat . Nu numai mntuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A l sat Domnul timp lini tit pentru a ne deschide mintea i a auzi cuvntul lui Dumnezeu i, principalul, pentru dobndirea

harului Dumnezeiesc nainte de anii nfrico tori. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre r u. Primii vor mai primi, iar cei din urm i ce-au avut vor pierde! Cum s-a i spus: c celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua i pu inul ce-l are. Vegheaz !

Sfantul Anatolie de la Optina

Pov uirea i naintevestirea vremurilor din urm Fiul meu, s tii c n zilele de pe urm vor veni vremuri grele, dup cum spune Apostolul. Vei vedea c , din pricina mpu in rii credin ei, r t cirile i dezbin rile vor ap rea n biserici i, cum mai dinainte au spus Sfin ii P rin i, pe scaunele ierarhilor i n m n stiri nu va mai fi atunci nici un b rbat ncercat n via a duhovniceasc . Din care pricin , r t cirile se vor r spndi pretutindeni i pe mul i vor n ela. Vr jma ul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducnd n r t cire - de e cu putin , i pe cei ale i. Nu va ncepe prin lep darea dogmelor despre Sfnta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau N sc toarea de Dumnezeu, ci pe nesim ite va ncepe a strmba nv turile Sfin ilor P rin i primite de la Duhul Sfnt - ns i nv tura Bisericii. Viclenia vr jma ului i uneltirile lui vor fi ndreptate mpotriva unui num r foarte mic, al celor ncerca i n via a duhovniceasc . Ereticii vor pune mna pe Biseric , i vor numi peste tot slugile, iar via a religioas va fi lep dat . ns Domnul nu l sa pe robii S i f r ap rare i ntru ne tiin a. El a spus: din roada lor i ve i cunoa te pe dn ii . n vremea aceea, monahii vor ndura mari strmtor ri din partea ereticilor, iar via a monahal va fi luat n batjocur . Ob tile monahale vor fi s r cite, num rul monahilor se va mpu ina. Cei r ma i vor ndura silnicii. Ace ti urtori ai vie ii monahale, care au numai nf i are a credin ei, se vor nevoi s -i atrag pe monahi de partea lor, f g duindule ocrotire i nlesniri lume ti, dar amenin ndu-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor amenin ri, cei mpu ina i cu sufletul vor fi foarte umili i, chinui i de propria neputin . De vei tr i s vezi acel veac, bucur -te, c ci n vremea aceea cei credincio i care nu au alte virtu i, vor primi cununi numai pentru st ruin a n credin , dup cuvntul Domnului: Tot cela ce va m rturisi ntru Mine naintea oamenilor, voi m rturisi i eu ntru dnsul naintea Tat lui Meu, Care este n Ceruri (Mt. 10, 32). S ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primit , ca s nu fii lep dat de Hristos n ntunericul cel cumplit i n ve nicul chin. Stai tare n credin i, dac e nevoie, ndur cu bucurie prigonirile i alte necazuri, c ci atunci Domnul i va ajuta ie; iar Sfin ii Mucenici i M rturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta. (Mt. 7, 16-20). i srguie te-te s -i osebe ti de p storii adev ra i; acei furi de cele ale Duhului, care sf ie turma duhovniceasc , nu intr pe u n staul, ci sar pe aiurea , dup cum a spus-o Domnul, adic vor intra nelegiuit, nimicind cu de-a sila dumnezeiasca

ornduial . Pe ace tia, Mntuitorul i nume te tlhari (In. 10, 1). Dup lucrare, adev rata lor slujire este prigonirea adev ra ilor p stori, ntemni area lor, c ci f r aceast slujire, turma duhovniceasc ar putea s nu fie prins . Drept aceea, fiul meu, cnd vei vedea n biseric batjocorindu-se lucrarea dumnezeiasc , nv turile P rin ilor i ornduirea l sat de Dumnezeu, s tii c ereticii au i ap rut, chiar dac pentru o vreme s-ar putea s - i t inuiasc relele voiri sau vor strmba pe nesim ite credin a dumnezeiasc pentru a izbuti mai bine, n elndu-i pe cei neiscusi i. i vor prigoni nu doar pe p stori, ci i pe slujitorii lui Dumnezeu, c ci diavolul, care ocrmuie te r t cirea, nu poate suferi vie uirea dup rnduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor n piei de oaie, vor fi cunoscu i dup firea lor ngmfat , iubirea de desf t ri i pofta de putere. Aceia vor fi tr d tori care vor pricinui ur i r utate pretutindeni; i de aceea a spus Domnul c se vor cunoa te din roada sa (Lc. 6, 43-45). Adev ra ii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supu i, iubitori de fra i i ascult tori de Biseric . Arhiepiscopul Averchie Tausev MAREA APOSTAZIE "Sarea ne p trunde" semnul apropierii sfr itului (La un centenar de la binecredinciosul sfr it al Episcopului Ignatie Brianceaninov) Sfntul Ierarh Ignatie Brianceaninov i scrierile sale Ap r tor al Ortodoxiei, nv tor i f ptuitor al rug ciunii i al poc in ei; mpodobire de Dumnezeu inspirat a arhiereilor, slav i laud a monahilor: cel ce prin scrierile tale ne-ai nduhovnicit pre noi to i. Flaut duhovnicesc, Ignatie de Dumnezeu n elep it, roag -L pe Cuvntul Hristos Dumnezeu, pe Carele n inima ta L-ai purtat, s ne d ruiasc nou mai nainte de sfr it poc in . Troparul Sfntului Ierarh Ignatie La Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse consacrat mileniului de la cre tinarea Rusiei (iunie 1988, Lavra Serghiev Posad), Sfntul Ierarh Ignatie a fost al turat la ceata sfin ilor. De la aceast dat moa tele sale odihnesc n biserica Mntuitorului din m n stirea Tolgsk-Vedenski din ora ul Iaroslavl. "Flaut duhovnicesc" a fost numit el n troparul nchinat lui. Via a sa aminte te istoria vechilor Paterice. S-a n scut la 6 februarie 1807 n satul Pokrovskoie, gubernia Vologda, n familia unui demnitar nst rit. Din copil rie i pl cea s citeasc c r i duhovnice ti. De la vrsta de 15 ani ncepe s viseze la via a monahiceasc i la intrarea n m n stire, dar este trimis de c tre tat l s u la coala superioar de inginerie militar de la Sankt-Petersburg. La examen era

de fa i viitorul mp rat, marele cneaz Nicolai Pavlovici. nf i area nobil a tn rului i cuno tin ele sale str lucite l-au interesat pe marele cneaz, care l-a invitat la palatul Anicikov, re edin a sa. Din acest timp Brianceaninov devine pensionarul marelui cneaz. Era primul la toate tiin ele. Pu ini ns erau cei care b nuiau ce se petrece n taini ele sufletului viitorului inginer militar. "Au trecut aproape doi ani de preocupa ii lume ti - i amintea el n sufletul meu s-a n scut i a crescut o pustietate ngrozitoare, a ap rut foamea i dorul neostenit dup Dumnezeu. Am nceput s deplng nep sarea mea, acea uitare i del sare a credin ei la care ajunsesem, pacea fericit pe care o pierdusem, acea de ert ciune ce m cotropise i care m ap sa, m nfrico a, m umplea de sentimentul p r sirii, al lipsei de via !" Era tnguirea sufletului ce se ndep rtase de adev rata sa via Dumnezeu. Cuget rile la tiin ele studiate de el cu asiduitate n coal l-au adus n pragul dezn dejdii: "ntrebam tiin ele: "Ce bunuri i da i voi omului? Omul este ve nic, i bunurile sale se cuvine s fie ve nice. Ar ta i-mi acele bunuri ve nice, acea bog ie veritabil , pe care a putea s-o iau n cealalt lume! Pn acum am v zut numai cuno tin e, ca s zic a a, mprumutate, la nivel terestru, ne mai fiind bune la nimic dup desp r irea sufletului de trup... tiin elor! Da i-mi, dac sunte i n stare, ceva ve nic, pozitiv, da i-mi ceva inalienabil i adev rat, ceva vrednic de a fi numit proprietate a omului!" tiin ele t ceau. n aceast perioad Brianceaninov frecventa casa prezidentului Academiei de Arte, Alexei Olenin, unde, conform tradi iei, se adunau dintotdeauna scriitorii, arti tii, savan ii. Aici el se ntlnea cu Pu kin, Gnedici, Krlov, i citea compozi iile sale r mase nou necunoscute. Dar slava unui scriitor nu-l interesa. Literatura laic ce prospera n societatea cultivat , voit sau ne voit era n opozi ie cu Biserica. Gogol a afirmat c literatura ar trebui s fie "o treapt nev zut spre cre tinism" - dar n ansamblu literatura rus n-a mers pe aceast cale. Dac n "artistism", dup cum socoteau Sfin ii P rin i, aproape negre it se ascunde p c to enia, de aceasta se fac vinovate falsele tradi ii multiseculare. tiin a p trundea n lume, literatura n suflet, i dac el (sufletul) nu era temeinic ap rat de credin a n adev ratul Dumnezeu, atunci el se degrada i pierea. Pierea de "frumuse urile" neobi nuite i de rezultatele extraordinare. Literatura i tiin a slujeau aceleia i tendin e de respingere a omului de la Hristos, a f rmi rii sufletului, a mpr tierii i distrugerii tuturor puterilor suflete ti ale omului, n loc de a le reuni laolalt . Dup cum observa Sfntul Ierarh Ignatie "talentul omenesc n toat puterea i frumuse ea sa nefericit s-a dezvoltat mai ales n direc ia reprezent rii r ului; n reprezentarea binelui el apare ndeob te slab, palid, nefiresc."

Pentru ca scriitorul s poat deosebi "lumina" de ntuneric , Sfntul Ierarh Ignatie l ndruma s -i citeasc pe Sfin ii P rin i. "Optsprezece veacuri n glasul lor - scria el n eseul autobiografic "Plngerea mea" (1847) - m rturisesc unanim unicitatea nv turii dumnezeie ti!" mpreun cu colegul s u Mihail Cihacev, viitorul ierarh lua parte la slujbele de la catedrala Kazanskaia i vizita adesea metocul m n stirii Valaam. n c ut rile lor duhovnice ti ei au fost ajuta i foarte mult i de c lug rii de la Lavra Sfntului Alexandrii Nevski. "Dimitrie Brianceaninov - scrie biograful s u - devenise n suflet un adev rat ascet, nconjurndu-se de scrierile Sfin ilor P rin i, pe care le recitea cu pasiune." Dup terminarea colii a nceput lupta pentru demisie. mpotriva lui s-a ridicat ntreaga conducere mpreun cu marele cneaz i cu mp ratul Nicolai Pavlovici (era n 1826). A fost chemat la palatul Mihailovski, unde i s-a propus orice slujb i orice post n regimentul de gard , Brianceaninov ns o inea una i bun , zicnd c el voie te s se duc la m n stire. "Mai onorabil e s - i salvezi sufletul, r mnnd n lume" - a remarcat marele cneaz. " A r mne n lume i a dori s te mntuie ti r spundea tn rul ofi er e totuna cu a nimeri n foc i a dori s nu arzi". A fost trimis totu i s slujeasc n cetatea Dinaburg. Aici el i petrecea timpul n singur tate, bolind i corespondnd cu ieromonahul Leonid (Nagolkin), viitorul stare de la Optino, cu care f cuse cuno tin n Lavr . Dup convorbirea cu el, Brianceaninov scria: "P rintele Leonid mi-a smuls inima... l voi urma pe stare i m voi preda lui cu tot sufletul". n cele din urm s n tatea lui s-a nr ut it ntr-att nct n 1827 demisia i-a fost acceptat . Asta s-a ntmplat f r tirea p rin ilor, care, aflnd vestea, au ncetat de a-i mai trimite vreun ajutor b nesc i au rupt orice rela ie cu el. R mnnd f r mijloace financiare, a sosit la Petersburg n straie r ne ti i de acolo s-a ndreptat spre m n stirea Sfntul Alexandru Svirski, aflat pe malul lacului Ladoga. Acolo vie uia pe atunci p rintele Leonid. n 1829 s-a aflat un timp la Pustia Optino. n 1831 Brianceaninov a primit schima mic n catedrala nvierii din Vologda, lund numele de Ignatie n cinstea Sfntului Mucenic Ignatie Purt torul de Dumnezeu. La data de 4 iulie, n acela i an, a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. n 1832 a fost numit egumen al m n stirii Lopotov. La l ianuarie 1834, din dispozi ia Sinodului egumenul Ignatie a fost ridicat la rangul de arhimandrit i trimis din ordinul mp ratului la Pustia Serghievo, nu departe de Sankt - Petersburg. Aici a petrecut 23 de ani. mpov rat de nenum rate sarcini gospod re ti, Brianceaninov a g sit totu i timp s se ocupe i de scris. Aici, n Pustia Serghievo au fost create majoritatea operelor sale, inclusiv monumentalul "Patericon".

Exprimarea n scris era pentru el o necesitate duhovniceasc . "Scrierile lui purtau pecetea harului divin. El scria atunci cnd slovele dumnezeie ti se atingeau de urechea lui fin , cnd n inima lui r s reau cuvintele trimise de Dumnezeu - st scris n Via a compus la canonizarea lui. n articolul "P storul cre tin i artistul cre tin" Sfntul Ierarh Ignatie scrie: "Cnd talentul i nsu e te caracterul evanghelic, acest proces fiind la nceput nso it de trud i lupt l untric , atunci artistul este iluminat de sus, numai atunci el poate s gr iasc cu sfin enie, s psalmodieze cu sfin enie, s picteze cu sfin enie." Ale sale "Experien e ascetice" au fost primite cu dragoste n cele mai austere i mbun t ite m n stiri - n Pustia Sarovului, Pustia Optino, n Lavra Sfnta Treime de la Serghiev Posad .a. La sfntul Munte Athos, scrierile Episcopului Ignatie au trezit o admira ie plin de evlavie fa de autorul lor. n scurt timp ele au fost recunoscute n toate eparhiile ca unul din cele mai bune ndreptare pentru via a duhovniceasc , n afar de asta scrisorile lui se ndreptau c tre toate col urile Rusiei - multe din ele fiind scrise cu o adev rat m iestrie. Sfntul Ierarh Ignatie era cu totul lipsit de con tiin a trufa c este scriitor. Scrierile sale el le considera ca apar innd patrimoniului Bisericii. Ca urmare a climei neprielnice, Sfntul Ierarh Ignatie era mereu bolnav. Iarna anului 1847 i-a petrecut-o n chilie, dar aproape in fiecare zi era v zut la masa de scris. n prim var a cerut s fie slobozit din func ia de egumen, dar nu i s-a acordat dect un concediu de un an. n 1847 sose te la m n stirea Nicolo-Babaievski de pe Volga, unde, n mijlocul unei naturi minunate i-a mai nt rit s n tatea. n 1856 vine la Pustia Optino, inten ionnd s - i cl deasc o chilie la schit pentru a se nchide n t cere pentru tot restul vie ii. Din nou n-a fost l sat la odihn , n data de 27 octombrie 1857 arhimandritul Ignatie este sfin it episcop al Kaukazului. n noiembrie este chemat de c tre mp r teasa Alexandra Fedorovna, care i-a nmnat o panaghie mpodobit cu briliante i rubine n amintirea mp ratului defunct. Noul episcop p r se te Pustia Serghievo neavnd nici m car bani de drum - nu agonisise nimic. A fost nevoit s se mprumute de la o persoan particular . n ianuarie 1858 sose te la Stavropol. Eparhia s-a dovedit a fi ntr-o stare deplorabil . A trebuit s ia fotul de la nceput. n 1861 se mboln ve te grav i devine clar c trebuie sa p r seasc definitiv t rmul de activitate pastoral . Se mut cu traiul n m n stirea Nicolo-Babaievski. V znd c m n stirea este s rac - n casa de bani erau doar 60 de ruble - el i vinde panaghia, cadoul mp r tesei, cu 30 de mii de ruble, donnd ace ti bani pentru nevoile m n stire ti. n ultimii s i ani Sfntul Ierarh Ignatie se ocupa, de lecuirea propriilor boale, ct i a ranilor suferinzi veni i din tot inutul; renoveaz , i n exterior i n interior, chinovia modest i tihnit , care ncepuse pe vremea lui s primeasc tot mai mul i pelerini; preg te te pentru tipar Patericul i

scrie cteva lucr ri noi. Articolele, tratatele, predicile i scrisorile sale din ultima perioad con in o uimitoare bog ie a gndirii, iluminat din untru de un sentiment viu al iubirii duhovnice ti. Episcopul Ignatie a adormit n lini te i pace, la ceasul rug ciunii, n data de 30 aprilie 1867. Cu toate c majoritatea scrierilor sale este destinat monahilor, n general ns ele sunt adresate, dup cum arat el nsu i n prefa a la volumul IV - "tuturor cre tinilor pravoslavnici, dornici s se familiarizeze cu via a ascetic dup cugetul Sfin ilor P rin i, dup cugetul Bisericii". El a g sit de cuviin "s nf i eze societ ii cre tine un rezumat al viziunii sale asupra P mntului F g duin ei", adic a m n stirii ve nice a sufletului. n veacul de acum lumea sortit pieirii i fizic i duhovnice te, literalmente implor mntuirea. Toat lumea cunoa te actuala criz ecologic , care este urmarea crizei spirituale a omenirii ajuns la apogeul pr bu irii sale suflete ti. Dup cum spunea ieromonahul Serafim Rose n 1982: "Vizitatorul din orice ar a secolului al XIX-lea, uitndu-se la programele noastre de televiziune, la atrac ioanele, reclamele, filmele i muzica noastr aproape la fiece aspect al culturii noastre moderne ar crede c a nimerit n ara unor sminti i, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidian . De multe secole, for ele ntunericului ce preg tesc venirea Antihristului se folosesc cu abilitate de sl biciunile naturii omene ti, convingndu-ne c n aceasta lume e bine sa tr im lejer, necugetat, "frumos" i "fericit". i cum ar trebui de fapt s tr im? R spunsurile au fost date demult n scrierile unor astfel de scriitori ca Sfntul Ierarh Ignatie Brianceaninov. Aceast literatur trebuie s fie citit anume ast zi.

"Sarea ne p trunde"- semnul apropierii sfr itului La un centenar de la dreptcredinciosul sfr it al Episcopului Ignatie (Brianceaninov)

Vremurile noastre se aseam n cu vremurile din urm - "sarea ne cuprinde "[1]. [1] " i ntinznd buc ica, a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. i dup mbuc tur a p truns atunci satana n el" (Ioan 13, 26-27). Potrivit unor t lm ciri, Iisus a ntins buc ica de pine n sare. P storii Bisericii au r mas cu o n elegere a cre tinismului slab , ntunecat , confuz . O fals n elegere dup buchie, distrugnd via a duhovniceasc n societatea cre tin , distrugnd cre tinismul, care este fapt , nu buchie. Trist este s vezi, cui i-au fost ncredin ate i pe ce mini au c zut oile lui Hristos, cui i-a fost ncredin at p storirea i

mntuirea lor! Apar "lupii mbr ca i n blan de oaie", recunoscu i dup faptele i roadele lor. Toate acestea, ns , se petrec cu ng duin a Domnului. "Cei ce vor fi n Iudeea, s fug la munte!" Cu un secol n urm prin aceste cuvinte a caracterizat via a Bisericii timpului s u marele lumin tor i scriitor duhovnicesc ndrum torul vie ii cre tinortodoxe, Sfntul Ierarh Ignatie (Brianceaninov), a c rui pr znuire o cinstim n acest an 1967 (+30 aprilie, 1867). Oare nu suntem noi n zilele noastre mai n drept ca oricnd s repet m aceste aspre prevestitoare cuvinte? Or, anume n aceast privin - a totalei dec deri moral - duhovnice ti, ajuns , se pare, pn la limita extrem n acest din urm veac, mai ales de la pr bu irea catastrofal a Patriei noastre, Rusia, cu adev rat am ajuns departe. E un "progres" ntrist tor, v dind clar apropierea sfr itului potrivit cuvintelor pline de dumnezeiasc n elepciune ale Episcopului Ignatie. ncotro s-o apuc m, dac cei c rora le sunt ncredin ate sufletele oamenilor, le c l uzesc nu spre mntuire, ci spre pierzanie ve nic ?! Pentru noi este important c Sfntul Ierarh Ignatie, care din tinere e n zuia din tot sufletul dup o nalt vie uire moral-duhovniceasc , fiind el nsu i un model al unei asemenea vie uiri, ne istorise te aceasta nu din teorie, ci trecnd el singur prin aceste ncerc ri, dup cum ne este cunoscut din descrierea vie ii sale. nv mintele pe care le-a tras n urma dezam girilor i necazurilor ndurate de el personal, au fost descrise n "Experien e ascetice", "Predici ascetice", "Scrisori c tre mireni", "Prinos monahismului contemporan", "Patericon" i alte lucr ri, ajunse pn la noi. Ele alc tuiesc o bibliotec extrem de valoroas pentru oricine se intereseaz de problemele vie ii moral-duhovnice ti i, ndeosebi pentru cel ce dore te nu numai "s filozofeze" (ceea ce se ntmpl adesea cu totul zadarnic i f r de nici un folos!), ci i s duc o via duhovniceasc , a a cum a tr it cu adev rat Episcopul Ignatie. Scrierile Sfntului Ierarh Ignatie apar ca deosebit de pre ioase pentru noi, deoarece sunt scrise din proprie experien duhovniceasc . Pentru noi este important s tim c Sfntul Ierarh Ignatie, dup cum subliniaz el nsu i, caut r spuns i ndrumare la Sfin ii P rin i din vechime, vorbind pu in de la sine. Iat , de pild , cum descrie el epoca contemporan lui n ncheierea la "Patericonul" s u: "De la tabloul nf i at nou de antichitate s ne ntoarcem la via a contemporan . Ce putem zice despre noi n ine? Cum s tr im, cum s ac ion m? R spunsul la aceste ntreb ri l g sim la monahii din vechime: ei au prevestit starea actual ; ei au conturat i modul de ac iune n aceast situa ie. "n vremurile din urm , gl suia unul dintre ei, cei ce vor lucra cu adev rat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu n elepciune de oameni i nu vor face semne i minuni printre ei, ca n vremea de fa . Ei vor p i pe calea faptelor, dizolvate n smerenie i n mp r ia Cerurilor, se vor dovedi mai mari dect P rin ii, care s-au

prosl vit prin semne" (al 4-lea r spuns al Cuviosului Nifon) . Ct temeinic c l uzire, ct mngiere pentru noi g sim n aceste cuvinte profetice ale nduhovnicitului p rinte! Aceast m rturie este extraordinar de important ! Din cele spuse reiese clar: acolo unde este mult g l gie, autoreclam , c utarea popularit ii cu orice pre , adic - acolo unde lipse te n mod evident smerenia i se observ dorin a de slav sau de pream rire a sinelui n fa a altora prin intermediul unor fapte i merite reale sau exagerate i nchipuite acolo nu este o veritabil slujire a lui Dumnezeu. i ce este acolo? Acolo este numai f rnicie, spune Sfntul Ierarh Ignatie, citndu-l pe Sfntul Tihon Zadonski. "Teme-te de aceast f rnicie", ne nva mai departe Episcopul Ignatie: "teme-te de f rnicie, n primul rnd n tine nsu i, apoi n ceilal i; teme-te de aceea, c este n spiritul timpului, fiind n stare s molipseasc pe oricine, la cea mai mic nclinare spre purtare u uratic ... Urm re te f rnicia n tine nsu i, izgone te-o din untrul t u; fere te-te de gloatele molipsite de ea, care ac ioneaz voit sau incon tient n aceast direc ie, mascnd slujirea lumeasc prin slujirea lui Dumnezeu, c utarea bunurilor trec toare prin c utarea bunurilor ve nice, ascunznd sub masca sfin eniei un trai i un suflet vicios, supus n ntregime pasiunilor". Iat o tr s tur extrem de caracteristic , proprie mai ales vremurilor noastre, dezv luit nou de c tre Sfntul Ierarh Ignatie pentru a ne preveni, ca un cunosc tor experimentat al vie ii duhovnice ti. A doua tr s tur , subliniat nu o dat de Sfntul Ierarh Ignatie n scrierile sale, este sec tuirea binecuvnta ilor p stori ai adev ratei vie i moral-duhovnice ti, i n leg tur cu aceasta, ceea ce este deosebit de important n vremurile noastre, a ti i a cunoa te fiecare srguitor pentru a- i salva sufletul - nmul irea fal ilor nv tori, n ela i de ispitirile demonice i trnd ntreaga omenire n aceast minciun . E necesar o pruden deosebit , cum nu o dat ne prevenea Sfntul Ierarh Ignatie, ca "s nu confund m lupul cu p storul" i s nu ne ncredem cu u urin n acela care poate s - i duc sufletul la pierzanie, c l uzindu-l pe un drum fals. Potrivit cuvintelor Sfntului Ierarh Ignatie, vremurile noastre sunt vremurile excesivei s r ciri de ndrum tori nduhovnici i, de aceea este cu neputin de a mai g si "stare i" adev ra i, cum au fost cei din vechime; e cu mult mai sigur s ne conducem dup Sfnta Scriptur i scrierile Sfin ilor P rin i. n leg tur cu aceasta nsu i Sfntul Ierarh Ignatie i aminte te ct de mult a suferit de pe urma deselor ntlniri cu a a-zi ii "ndrum tori" duhovnice ti, bolnavi ei n i i de orbire i am gire de sine, i cte zguduiri amare i grele a ndurat din aceast pricin . A treia tr s tur caracteristic vremurilor noastre este neobi nuita

nmul ire a ispitelor de tot felul, din cele mai diverse, toate ndep rtndu-l pe om de la slujirea sincer i nepref cut lui Dumnezeu. "Vai lumii din pricina smintelilor! C smintelile trebuie s vin " - a prevestit Domnul. N v lirea smintelilor va fi ng duit de Domnul, tot a a dup cum i suferin a sufleteasc din pricina smintelilor va fi cu ng duin a Domnului. C tre sfr itul lumii ispitele se vor nmul i ntratt, nct "din pricina nmul irii f r delegilor iubirea multora se va r ci" (Mt. 24,12), iar "Fiul Omului, cnd va veni, va g si oare credin pe p mnt?" (Luca 18,8). "Poporul lui Israel" - Biserica "va c dea de sabie" - zice Domnul Dumnezeu, "mnia Mea se va aprinde pe fa a Mea" (Iez. 38, 18). Vie uirea dup Dumnezeu va deveni din cale-afar de anevoioas . Aceasta se va ntmpla din cauz c celui ce tr ie te n mijlocul ispitelor, i este imposibil s nu cedeze ispitelor. A a cum ghea a se tope te i se preface n ap sub ac iunea c ldurii, a a i inima preaplin de samavolnicie, fiind supus influen ei ispitelor, mai cu seam celor permanente, se mole e te i se perverte te. "O, vremi nenorocite! O, stare nenorocit ! - exclam Sfntul Ierarh Ignatie, contemplnd aceast deprimant priveli te a ispitelor. "O, dezastru spiritual, nev zut oamenilor p tima i, neasemuit mai mare dect toate calamit ile naturale! O, nenorocire, nceput n timp i nesfr indu-se n timp, ci trecnd n ve nicie! O, nenorocirea nenorocirilor, n eleas numai de drep ii cre tini i de adev ra ii monahi, ascuns celor pe care-i nv luie i-i pierde!" Cuvinte de aur ale Sfntului Ierarh Ignatie! Ne afl m, de pe acum chiar n fa a acestor nenum rate ispite, care ngreuiaz att de mult "vie uirea dup Dumnezeu" a oamenilor de azi. Dar c i oare i dau seama n zilele noastre de caracterul d un tor al acestor ispite? Sub ochii no tri n lume au loc evenimente cutremur toare, bun oar , sngeroasa catastrof ab tut asupra Patriei noastre Rusia, crearea unor state ateiste, lupt toare mpotriva lui Dumnezeu i a Bisericii, cultul f i al satanei. ns majoritatea, aidoma unor orbi, parc n-ar vedea nimic din toate acestea, chiar se sup r , cnd li se arat adev rul: "Ce tot vorbi i? Nu se ntmpl nimic deosebit. A a a fost dintotdeauna!" .a.m.d. Aceast orbire spiritual a majorit ii contemporanilor, ce se numesc cre tini (e ngrozitor, dar trebuie s-o spunem printre ei aflndu-se nu pu ini clerici!), ct i celelalte sminteli, nmul indu-se cu fiece zi, mpiedic tot mai mult "vie uirea dup Dumnezeu". Conform cuvintelor Episcopului Ignatie, acesta este semnul evident al Apostaziei, care a nceput deja i progreseaz cu repeziciune n zilele noastre i despre care a proorocit Sfntul Apostol Pavel n Epistola a doua c tre Tesaloniceni (II Tesal. 2,3). "Vie uirea dup Dumnezeu - spune Episcopul Ignatie - va deveni

foarte anevoioas , din pricina Apostaziei generale. Mul imea aposta ilor, intitulndu-se i prezentnduse n aparen drept cre tini(!!), i vor prigoni cu att mai lesne pe veritabilii cre tini. Aposta ii, nmul indu-se, vor mpresura pe adev ra ii cre tini cu nenum rate intrigi, vor pune nenum rate piedici n calea bunelor inten ii de mntuire i slujire a Domnului, dup cum arat Sfntul Tihon Zadonski. Ei vor lupta mpotriva robilor lui Dumnezeu, recurgnd la for a autorit ilor de stat, prin represalii i denun uri, prin diverse uneltiri, am giri i prigoan feroce... n vremurile din urm adev ratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice cre tin adev rat!) abia dac va g si vreun ad post ndep rtat i ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, i pentru a nu se l sa antrenat de c tre Apostazie i aposta i n slujire satanei. Cine, v znd ce se petrece acum n lume, inclusiv slujirea satanei n mod f i , poate spune c aceste vremuri nau venit nc ? F r ndoial c ele au i venit, dac Sfntul Ierarh Ignatie scria cu peste o sut de ani n urm despre aceste vremuri: "n viitor vremurile vor fi tot mai grele. Cre tinismul, ca duh, se ndep rteaz din mediul uman f r ca gloata agitat i aservit lumii de ert ciunii, s observe, l sndu-l propriei dec deri!" Este foarte important s semnal m prin aceste cuvinte c , acei oameni care fac parte din gloata agitat i aservit "lumii de ert ciunii", cei care ntratt s-au afundat ei n i i n de ert ciune, predndu-se slujirii lumii acesteia, care zace sub puterea celui r u, dup cuvntul Apostolului (I Ioan 5,19), nct i-au pierdut vederea duhovniceasc . De aceea tot ce se petrece acum n lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie s ne mp c m. Ei se sup r grozav pe acei ce ncearc s le deschid ochii, din cauza c ace tia nu-i las s tr iasc lihnit, cu pl cerile lor n continuare Episcopul Ignatie scrie: "Se mplinesc proorocirile Scripturii despre Apostazia de la cre tinism a popoarelor trecute de la p gnism la cre tinism. Apostazia a fost prevestita de c tre Sfnta Scriptur cu toat claritatea i este o m rturie a faptului ct de adev rat este tot ce s-a spus n Scriptur ". Iat de ce adev ratul cre tin nu trebuie s intre n panic , observnd acest sumbru tablou al Apostaziei, spre deosebire de unii, care cu naivitate i necugetat se sperie, prefernd s nu vad Apostazia i s tac . Dreptcredinciosul cre tin cunoa te din cuvintele lui Hristos Mntuitorul nsu i c toate acestea "trebuie s fie" (Marc 13,7; Luca 21,9), ns el nu trebuie s nchid ochii asupra lor, ci este dator s fie pe deplin con tient fa de cele ce se ntmpl , i s aprecieze corect toate evenimentele, n care se manifest Apostazia, ca s tie cum s se comporte spre a nu fi trt de puhoiul Apostaziei.

Spre a ne c l uzi, Episcopul Ignatie spune: "Apostazia are loc cu ng duin a Domnului, nu ncerca s-o opre ti cu slabele tale puteri..." Ce nseamn aceasta? nseamn oare s ne mp c m cu Apostazia i s "ne integr m" n ea? Nu, desigur! Iat ns cum trebuie s ac ion m: "ndep rteaz -te, p ze te-te tu nsu i de ea: aceasta este de ajuns. Cunoa te duhul vremii, cerceteaz -l, ca s po i evita pe ct posibil influen a lui! De aceea t cerea asupra Apostaziei este criminal . N-avem voie s p str m t cere asupra Apostaziei, s ne lini tim pe noi n ine i pe al ii, c totul ar fi n ordine, c n-avem de ce s ne tulbur m. Cu toate c nu ne st n puteri "s oprim Apostazia cu slabele noastre puteri", datoria iubirii noastre cre tine ti ne porunce te nu numai s ne ferim, i s ne p zim noi n ine, ci s -i p zim, s -i avertiz m i pe semenii no tri, care nu v d i nu observ nimic. Aici se cuvine s ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stlpi ai Bisericii noastre, Sfntul Grigorie Teologul: "Prin t cere l tr d m pe Dumnezeu". Nu se cade a t cea despre ceea ce este de prim necesitate salvarea sufletelor omene ti!" S ne adresam n continuare cuget rilor Episcopului Ignatie, care ne deschid ochii asupra celor ce se ntmpl n prezent n lume: "Apostazia a nceput de la un timp s nainteze rapid, liber i f i . Urm rile vor fi din cele mai triste. Fac -se voia Domnului!" Oare noi nu observ m toate acestea? nc de curnd p rea de neconceput acea total neru inare din via a moral-religioas a oamenilor, care se petrece n prezent sub ochii no tri, inclusiv pn la lep darea complet de Hristos, respingerea oric ror principii moralreligioase i slujirea f i satanei. Ar fi de prisos s tras m o paralel ntre persecu iile actuale ale dreptei credin e n Hristos, sub toate formele ei, i cele ce s-au petrecut n zorii cre tinismului. Atunci cre tinii erau prigoni i de p gnii, care nu-L cuno teau pe adev ratul Dumnezeu, nu tiau de El. Iar acum prigonesc credin a cre tin , aprig i nemilos, cei care l cunosc prea bine pe Hristos i sublima nv tur propov duit de El, i adesea - renega ii con tien i, care i-au vndut sufletul satanei pentru bun starea material . n continuare citim cu nfrico are prevestirile Episcopului Ignatie, mplinindu-se sub ochii no tri: "Dumnezeu Cel milostiv s ocroteasc r m i a credincio ilor. Dar aceast r m i este mic i devine tot mai s rac i mai s rac ... Lucrarea credin ei pravoslavnice poate fi recunoscut ca apropiindu-se de deznod mntul hot rtor... Numai milostivirea deosebit a lui Dumnezeu poate opri atotnimicitoarea epidemie moral , o poate opri pentru un timp, pentru c trebuie s se mplineasc ceea ce a fost prezis n Scripturi." "Judecnd dup spiritul timpului i dup fr mntarea min ilor, suntem ndrept i i s credem c edificiul Bisericii, care se clatin

demult, se va cutremura stra nic i repede. Nu are cine s -l sus in i cine s se mpotriveasc . M surile ntreprinse pentru sus inerea lui au fost mprumutate din stihiile lumii, vr jma e Bisericii, i mai curnd vor accelera c derea ei, dect s-o opreasc ." Aceste cuvinte sunt parc copiate din realitatea zilelor noastre! Chiar acum noi suntem martorii acestei "cutremur ri stra nice i rapide." Iar m surile luate, ntr-adev r, nu sunt nicidecum mprumutate de acolo de unde ar fi trebuit mprumutate - adic de pe t rmul duhovnicesc, ci tot din acelea i "stihii ale lumii, vr jma e Bisericii," adic din sfera pasiunilor umane, care nu jinduiesc la cele dumnezeie ti, ci la cele omene ti. Binen eles, astfel de m suri nu numai c nu vor opri c derea Bisericii, ci mai degrab o vor accelera. Unii vor zice: "Asculta i, ce tot vorbi i, despre ce pr bu ire a Bisericii este vorba, cnd noi avem leg mntul hot rt al lui Hristos care spune: "Voi zidi Biserica Mea i por ile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Foarte adev rat, cuvintele lui Hristos sunt f r ndoial de net g duit, ns nu se tie de ce, uit m c prin aceste cuvinte Hristos nu arat hotarele Bisericii, pe care "por ile iadului nu o vor birui." Nu se spune care anume Biseric va fi aceea: a Constantinopolelui, Rus , Srb , Bulgar , Biserica Rus din diaspor , sau oricare alta. Se spune simplu - "Biserica", adic , pn la sfr itul veacului i cea de A Doua Venire a lui Hristos, adev rata Biseric nu va dispare de pe fa a p mntului, ci va subzista. Biserica va r mne Biseric cu toate naltele ei leg minte, mputerniciri i drepturi binecuvntate ce-i apar in, chiar i n cazul, cnd n ea va r mne un singur episcop i minimum de credincio i. Iar restul se va cl tina i va c dea, va fi "biruit de por ile iadului", chiar dac va continua s se numeasc "biseric ". Iat ce trebuie de avut n vedere pentru a evalua corect evenimentele care au loc n zilele noastre! "Nu avem de unde a tepta restabilirea cre tinismului" - scrie mai departe Episcopul Ignatie: "Vasele Sfntului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar i n m n stiri, aceste tezaure de evlavie i daruri harice, or, substan a Duhului dumnezeiesc poate fi suplinit i restabilit numai prin uneltele Sale. ndelungata i milostiva r bdare a Domnului ng duie s se prelungeasc i s fie amnat deznod mntul final pentru cei r ma i, care se vor mntui, ntre timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor s se mntuiasc , trebuie s n eleag bine acest lucru i s foloseasc timpul dat spre mntuire, "c ci timpul scurt este", iar trecerea n ve nicie este aproape pentru fiecare din noi. Se cuvine s fim mai mp ciuitori fa de starea Bisericii i totodat n eleg tori. Aceast stare jalnic este ng duit de Sus. Stare ul Isaia spunea: n elege vremea! Nu a tepta buna ornduire n structura bisericeasc ndeob te. Fii mul umit c exist posibilitatea mntuirii individuale a celor care vor s se mntuiasc . Sfaturi care parc ne sunt ndreptate direct nou , pentru a nu ne

descuraja, a nu c dea n dezn dejde, v znd ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, n aceste vremuri, dup cum remarca Sfntul Ierarh Ignatie, de a suporta singur tatea spiritual . "Mntuie te-te singur! Fii fericit, dac vei afla m car un colaborator adev rat n lucrarea de mntuire: acesta e cel mai mare i mai de pre dar al Domnului, n zilele noastre. P ze te-te, vrnd s - i salvezi aproapele, s nu te trag el n pr pastia pierzaniei. Acest din urm lucru se ntmpl la tot pasul." Iat ce vremuri grele vor veni pentru mntuire, i aceste vremuri au i venit! "Mntuindu-te, mntuie te- i sufletul!" - li s-a spus ultimilor cre tini. Sunt cuvintele Sfntului Duh, subliniaz Sfntul Ierarh Ignatie, vrnd s ne impun t rie i o vigilen sporit fa de sinele nostru. Potrivit Episcopului Ignatie, Apostazia, spre care se ndreapt tot mai rapid epoca modern , este premerg toare apari iei n lume a potrivnicului lui Hristos - Antihristul. Ea va preg ti venirea i urcarea pe tron a Antihristului, fiind "ncununat " de acest eveniment, dup care va ncepe perioada nfrico toare a ultimei b t lii decisive a diavolului cu Dumnezeu i cu Hristosul S u. ntemeindu-se pe profe iile unor P rin i ai Bisericii, Episcopul Ignatie ne istorise te pe larg despre aceasta n remarcabila sa lucrare: "Despre minuni i semne." Antihristul va ap rea ca o urmare fireasc a s r cirii n oameni a "n elepciunii i cuget rii duhovnice ti", "a lipsei dreptei cuno tin e a lui Dumnezeu", care vor confunda lucrarea diavolului cu lucrarea lui Dumnezeu, nainte de venirea Antihristului ntreaga ambian a lumii va fi de a a natur , nct Antihristul va ap rea ca o consecin inevitabil a acestei ambian e realmente antihristice, a acestei st ri de spirit antihristice a omenirii. Iat de ce nc Sfntul Apostol Ioan Teologul vorbea despre mai "mul i antihri ti" (I Ioan 2,18). Iat de ce putem vorbi despre manifestarea n lume "a duhului antihristic" cu mult nainte de venirea la putere a Antihristului n persoan . A vorbi despre aceasta nu nseamn deloc a lua asupra noastr ndr zneala de "a prezice" timpul venirii Antihristului care, potrivit nv turii Sfintei Scripturi, nu-i este cunoscut nim nui cu precizie, de i multe semne se arat .! Trebuie s vorbim despre aceasta, pentru a nu fi n ela i de Antihristul, care va fi un am gitor i un seduc tor extrem de iscusit, capabil chiar s fac semne i minuni false. Iat cum poveste te Sfntul Ierarh Ignatie despre aceast ispitire primejdioas i p gubitoare pentru suflet, ntemeindu-se pe nv tura Sfintei Scripturi i a Sfin ilor P rin i: "nainte de a doua venire a lui Hristos, cnd cre tinismul, cuno tin a i cugetarea duhovniceasc vor s r ci n ultimul grad printre oameni, "se vor ridica hristo i mincino i i prooroci mincino i i vor da semne mari i chiar minuni ca s am geasc de va fi cu putin i pe cei ale i" (Mt. 24, 24).

Antihristul nsu i va face minuni multe, ca s uimeasc i s satisfac ignoran a i mintea profan , le va da "semnul din Cer" c utat i cerut de ei. "Venirea aceluia - spune Sfntul Apostol Pavel, se va face "prin lucrarea lui satan, nso it de tot felul de puteri i de semne i de minuni mincinoase i de am giri nelegiuite pentru fiii pierz rii, fiindc n-au primit iubirea adev rului, ca s se mntuiasc " (II Tesal. 2,910). Ne tiin a i cugetarea lumeasc , v znd aceste minuni, nu se vor opri ctu i de pu in s chibzuiasc , ci le vor primi nentrziat n duhul lor, nrudit cu duhul aceluia; n orbirea lor se vor nchina lui i vor primi lucrarea satanei ca pe o suprem manifestare a puterii dumnezeie ti, i Antihristul va fi primit n grab , pe negndite (Sfntul Efrem Sirul). "Atunci va plnge tot p mntul, va plnge marea i v zduhul, mpreun cu dobitoacele s lbatice i cu p s rile cerului; vor plnge mun ii i dealurile i tulpinile cmpului; vor plnge i lumin torii cerului mpreun cu stelele pentru neamul omenesc, c ci de bun voie s-au ncredin at tiranului" (Sfntul Efrem Sirul). "Oamenii nu vor pricepe c minunile lui nu au nici un scop binevoitor, n elept, nici o semnifica ie aparte; c acestea sunt departe de adev r i pline de n el ciune, sunt o comedie monstruoas , r ut cioas i f r noim , menit s z p ceasc i s contrarieze, s n ele, s sminteasc i s captiveze prin magia n lucirilor pompoase, de arte i inutile. Nu-i de mirare c minunile Antihristului vor fi acceptate necondi ionat i cu admira ie de c tre aposta ii de la cre tinism, du manii adev rului, potrivnicii lui Dumnezeu: ei sunt deja preg ti i pentru primirea f i , activ a trimisului i uneltei satanei, a doctrinei sale, a tuturor activit ilor sale, fiind din timp n comunicare spiritual cu satana. Faptul c minunile i semnele Antihristului i vor pune n ncurc tur i pe "ale ii lui Dumnezeu" merit aten ie deosebit i adnc compasiune". Aceste din urm cuvinte prevenitoare sunt importante mai ales pentru cei ce privesc cu superficialitate actuala preg tire a omenirii pentru venirea Antihristului, r mnnd orbi, n pofida realit ii, i nevrnd s vad semnele evidente ale acestei febrile preg tiri a ntron rii Antihristului de c tre partizanii s i, care i-au vndut deja sufletul satanei n schimbul satisfacerii libere i f r opreli ti a "poftei trupe ti", a "poftei ochilor" i "trufiei vie ii", adic : a senzualit ii, a cupidit ii i a iubirii de slav (I Ioan 2,16). Trebuie s tim i s nu uit m, ct de mare va fi viclenia Antihristului i ct de perfid va ac iona el, dac i "ale ii lui Dumnezeu", adic drep ii cre tini, vor fi n ncurc tur , nefiind n stare s se dumireasc de ndat i s -l dema te pe Antihrist, nu vor putea s -l identifice de la nceput. Potrivit cuvintelor Sfntului Ierarh Ignatie, motivul acestei confuzii i a

puternicei influen e a Antihristului asupra oamenilor st n viclenia i ipocrizia infernal a acestuia, mascnd o cumplit r utate, ct i n obr znicia lui nenfrnat i nem surat , n sprijinul masiv acordat lui din partea spiritelor damnate i, n sfr it, n capacitatea de a produce miracole, de i false, dar totu i extraordinare. Viclenia i f rnicia - iat tr s turile specifice cu prec dere epocii noastre. Inocularea lor n spiritul oamenilor preg te te omenirea pentru primirea facil i f r complica ii a Antihristului. "nchipuirea omeneasc - scrie mai departe Sfntul Ierarh Ignatie este neputincioas de a- i reprezenta pe sceleratul care va fi Antihristul; e nefiresc pentru inima omeneasc , chiar pervertit , a crede c r ul poate s ajung la gradul atins n zilele Antihristului". "El va trmbi a despre sine nsu i, intitulndu-se propov duitor i restaurator al autenticei cuno tin e despre Dumnezeu. Cei ce nu n eleg cre tinismul vor vedea n el reprezentantul i ap r torul adev ratei religii i se vor alipi lui. Va predica despre sine c este adev ratul Mesia cel f g duit. Slugile sale, adepte ale cuget rii lume ti, vor aclama venirea lui; v znd slava, atotputernicia i aptitudinile sale geniale, amploarea manevr rii stihiilor telurice, vor crede n el i-l vor pream ri ca pe un dumnezeu, devenind p rta ii lui" (Sfntul Efrem Sirul). "La nceput se va ar ta blnd, milostiv i drept, iubitor, seduc tor, frumos i plin de tot felul de virtu i. Cei care vor accepta adev rul lumii dec zute ca fiind drept, l vor primi i i se vor nchina din cauza naltelor sale virtu i, nelep dndu-se de el pentru adev rul Evangheliei" (Prea Cuviosul Macarie cel Mare). "Antihristul va propune omenirii organizarea bun st rii i prosperit ii depline pe p mnt, va promite onoruri, bog ii, tot confortul i pl cerile trupe ti. Iubitorii de cele lume ti l vor venera pe Antihrist i-l vor numi st pnul lor." Iat tabloul viu a ceea ce observ m n prezent, cu toate c Antihristul ca persoan concret nici nu exist nc . Dar "precursorii" lui activeaz deja n lume, n acela i mod cum va ac iona el nsu i. Din acest punct de vedere devin clare toate aceste mi c ri contemporane din via a religioas bisericeasc , n genul ecumenismului, toate aceste chem ri nfl c rate la unirea reciproc "n numele iubirii cre tine ti", aceast nflorire a culturii i civiliza iei pur p mntene, satisf cnd pasiunile i poftele omene ti, tot acest entuziasm dubios al "binefacerilor filantropice". De ct vigilen i spirit prev z tor avem nevoie pentru a discerne adev rul de am geal , sinceritatea de viclenie i pref c torie, pe veritabilul binef c tor de slujitorul ce- i ntinde cursele, a Antihristului ce vine! Ct de periculos este pentru adev ratul cre tin n zilele noastre de a intra n rela ii cu "binef c torii" i de a se folosi de "binefacerile lor!" i aceasta nc nu e totul! "Antihristul va desf ura n fa a oamenilor o panoram a feluritor miracole de n ate, inexplicabile i

nemaipomenite; va nfrico a lumea prin grandoarea minunilor sale, va satisface curiozitatea nechibzuit , ignoran a profan i supersti iile de tot felul; tiin a uman va fi luat n rs; prin mijloace oculte va fi creat o nou tiin diavoleasc . To i oamenii condu i de lumina naturii lor dec zute, nstr ina i de c l uzirea dumnezeie tii lumini, vor fi atra i n cursa seduc torului. Observ m i acum nceputul tuturor acestor evenimente, deci putem s ne nchipuim cu claritate ce va fi, cnd va ap rea Antihristul n persoan . "Semnele Antihristului Se vor manifesta cu prec dere n v zduh" (Sfntul Efrem Sirul). "n v zduhuri ac ioneaz puterea st pnitorului, puterea satanei" (Efes 2-2; 6-12). Minunile vor ac iona cel mai mult asupra ochilor, fermecndu-i i n elndu-i (Sfntul Simeon Noul Teolog). Sfntul Ioan Teologul, contemplnd n Apocalips evenimentele lumii n preajma sfr itului, spune c , Antihristul "va face semne mari, nct i foc face s pogoare din Cer, pe p mnt, naintea oamenilor" (Apoc. 13-13). Acest semn este ar tat n Scripturi, ca fiind cel mai mare semn, iar locul acestui semn este v zduhul: va fi o priveli te impun toare i nfrico toare. Aceste fenomene se observ de pe acum, ntrez rindu-se sub forma diverselor inven ii neobi nuite, nemaiv zute, desf urndu- i activitatea chiar "n v zduh". "Minunile Antihristului se vor ad uga la manifest rile comportamentului s u sofisticat, n inten ia de a-i face pe oameni complicii s i. Cei ce se vor mpotrivi Antihristului vor fi considera i instigatori, adversari ai bun st rii i ordinii publice, vor fi supu i persecu iilor ascunse i f i e, vor fi osndi i la chinuri i cazne." Aceste lucruri ne sunt deja cunoscute! Nu numai Antihristul, ci i precursorii i slugile lui au declan at n epoca noastr prigoana camuflat ori deschis a dreptcredincio ilor cre tini, iar pe alocuri, ca, de pild , n Patria noastr , Rusia, s-a ajuns i la v rsare de snge, tortur i execu ii. Toate acestea fiind comise sub cele mai "plauzibile" pretexte: cre tinii au fost declara i "du mani ai poporului", "du mani ai ordinii publice", acuza i ca "r zvr ti i , iar n biseric - "schismatici". "Spiritele viclene, r spndite n univers, vor inspira oamenilor o excelent opinie general despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atrac ie de nenvins fa de el" (Sfntul Efrem Sirul). Ceva asem n tor s-a observat deja n atitudinea fa de acei predecesori ai Antihristului, ca, de pild , Lenin i Stalin. Acestea au fost doar "repeti ii" a ceea ce se va petrece n propor ii i mai grandioase n zilele Antihristului. Sfnta Scriptur a descris prin multe tr s turi groz via ultimei prigoane asupra cre tinismului i cruzimea prigonitorului. Ca tr s tur decisiv i deosebit va sluji denumirea dat de Scriptur acestei creaturi cumplite: el este denumit "fiar " (Apoc. 13, 1), n timp ce arhanghelul c zut este numit " arpe" (Facerea 3-1). Ambele denumiri redau cu fidelitate caracterul ambilor adversari

ai Domnului. Unul ac ioneaz n tain , altul - f i ; ns fiarei, ce se aseam n cu toate fiarele (Apoc. 132), reunind n sine cruzimea tuturor, "i-a dat ei balaurul puterea lui i st pnire mare" (Apoc. 13-2). Va fi o ncercare ngrozitoare pentru sfin ii lui Dumnezeu: viclenia, ipocrizia, minunile asupritorului se vor nmul i ca s -i n ele i s -i seduc ; autoritatea nengr dit a tor ionarului, persecu iile i strmtor rile n scocite i camuflate cu ingeniozitate, i vor pune pe cre tini n cea mai grea situa ie; num rul lor mic va p rea infim pe lng ntreaga omenire, iar nv turile lor vor fi minimalizate; dispre ul general, ura, prigoana, clevetirile, moartea violent vor fi destinul lor. Numai sub c l uza i cu ajutorul deosebit al harului dumnezeiesc, ale ii lui Dumnezeu se vor putea mpotrivi vr jma ului i vor fi n stare s m rturiseasc naintea lui i naintea oamenilor pe Domnul Iisus Hristos." Dar cum i de ce oamenii l vor respinge pe Hristos i l vor primi pe Antihrist? i la aceast ntrebare Sfntul Ierarh Ignatie d r spuns minunat: "Tot a a cum L-au respins pe Hristos cu 19 secole i ceva n urm i Lau r stignit pe cruce." "Cre tinismul ne-a fost propov duit cu atta certitudine, nct nu exist justificare pentru acei ce nu-l cunosc. Motivul ne tiin ei este unul: bunul plac, samavolnicia. Cum soarele lumineaz pe cer, a a lumineaz cre tinismul. Cel care nchide ochii de bun voie, s - i atribuie nevederea i necunoa terea sie i, nu lipsei de lumin . Motivul respingerii lui Dumnezeu - Omul de c tre oameni se afl n oameni, dup cum tot n ei se afl i motivul accept rii Antihristului." "Eu am venit n numele Tat lui Meu - a m rturisit Domnul iudeilor, - i voi nu m primi i: dac va veni un altul n numele s u, pe acela l ve i primi" (Ioan 5,43). Ei sunt numi i mpreun , cei ce-L resping pe Hristos i cei ce-l primesc pe Antihrist, de i Antihristul e amintit ca unul ce va s vin . Neprimindu-L pe Hristos conform dispozi iei lor suflete ti, ei sau al turat celor ce-l vor primi pe Antihrist, cu toate c i-au ncheiat c l toria p mnteasc cu multe secole nainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuit : uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el nsu i n-a fost l sat o astfel de f r delege. Precum duhul lor se afl n stare de vr jm ie fa de Hristos, tot a a ei se afl n comunicare cu Antihristul, dep rta i de el n spa iu i timp. "Orice duh - spune Sfntul Ioan Teologul care nu m rturise te pe Iisus Hristos venit n trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care a i auzit c vine i acum este chiar n lume", n spirit (I Ioan, 4,3). Cei ce sunt condu i de duhul Antihristului n spiritul lor, intrnd n leg tur cu el, supunndu-i-se i nchinndu-i-se lui n duh, l vor proclama dumnezeul lor. " i de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de am gire, ca ei s cread n minciuni, ca s fie osndi i to i cei ce n-au crezut adev rul, ci le-a pl cut nedreptatea" (II Tesal. 2,11-12).

n ng duin a Sa, Dumnezeu este un judec tor drept, ng duin a Domnului va fi n acela i timp satisfac ie i acuza ie, ct i judecat a spiritului uman. Antihristul va veni n vremurile predestinate lui. Venirea lui va fi anticipat de Apostazia general a majorit ii oamenilor de la credin a cre tin . Prin lep darea de Hristos, omenirea se va preg ti pentru nsc unarea Antihristului, primindu-l n duhul s u. n ns i starea de spirit uman va ap rea cererea, chemarea Antihristului, atrac ia fa de el, tot a a cum ntr-o stare de grea suferin apare setea unei b uturi ucig toare. Este lansat ini iativa, chemarea societ ii umane, exprimndu-se necesitatea imperioas a geniului dintre genii, care ar impulsiona dezvoltarea i prosperitatea material la cele mai nalte cote, ar instala pe p mnt acea bun stare, fa de care Raiul i Cerul devin pentru om de prisos. Antihristul va fi o consecin logic , just i fireasc a orient rii generale, spirituale i morale, urmat de omenire. De altminteri, tot ce observ m acum n lume - n via a social - politic i bisericeasc a omenirii - corespunde ntru totul prezicerilor expuse mai sus ale Episcopului Ignatie. Iar dac ne gndim n mod serios la tot ceea ce se petrece, devine clar c nc niciodat , n ntreaga sa istorie, lumea n-a fost att de aproape de Antihrist, ca n zilele noastre. Data apari iei lui e doar o chestiune de timp, ce nu ne este nc dezv luit . Noi am fost avertiza i despre cele ce se vor ntmpla i vom fi pedepsi i, dac vom nchide ochii cu u urin asupra tuturor acestor evenimente, ncredin ndu-ne pe noi n ine i pe al ii, c nu se ntmpl nimic deosebit, c totul e n ordine, c ar fi mai bine s fim concilian i, i "ne vom l sa du i de valurile vie ii", ca i ceilal i, ori "vom merge n pas cu vremea" ce ne atrage cu repeziciune spre Antihrist. Ct recuno tin i dator m noi, fiii i fiicele Bisericii Ortodoxe, Sfntului Ierarh Ignatie pentru c , nc cu o sut de ani n urm , a zugr vit att de viu n nchipuirea noastr tabloul a tot ceea ce se ntmpl acum i a ceea ce va mai fi poate, n viitorul apropiat! "Sarea ne cuprinde" - Biserica nceteaz de a mai fi Biseric . Ea devine "pseudobiseric ", gata de a-l primi pe Antihrist ca "Mesia", n afar de "mica r m i " a dreptcredincio ilor care, conform cuvintelor Episcopului Ignatie devine "tot mai s rac i mai s rac ". Toat cultura modern i ntreaga via uman , orientat exclusiv spre satisfacerea bun st rii aparente, pur materiale a oamenilor, preg te te st ruitor i cu febrilitate omenirea pentru nsc unarea Antihristului. Prin urmare, a sosit timpul limit pentru fiecare din noi s hot rm unde suntem i cu cine: n aceast "mic r m i " a dreptcredincio ilor, n aceast "turm mic a lui Hristos", dup cuvintele lui Hristos Mntuitorul nsu i (Luca 12,32) - cu Hristos sau cu vr jma ul S u - Antihristul? Aceasta ne nva scrierile inspirate de n elepciunea dumnezeiasc ale Sfntului Ierarh Ignatie!

Ce este si ce nu este Biserica Arhiepiscopul Averchie a observat c partea bisericeasc a Ortodoxiei, mai mult dect oricare alta, era n pericol de a fi deformat n timpurile moderne. Cum cre tin tatea i-a pierdut din ultimele urme ale nt ririi n credin a sa de baz , cre tinii ortodoc i la fel influen a i de duhul acestei vremi au pierdut imaginea corect a ceea ce reprezint de fapt Biserica. Perspectiva lor este, ca i cea a societ ii n care tr iesc, ntoars spre cele exterioare, n afar , i astfel priveau Biserica din ce n ce mai mult ca pe o institu ie. Sim ind nevoia ap s toare de a pune cap t aceastei tendin e, Arhiepiscopul Averchie nota: Ortodoxia nu este un simplu mod de organizare p mnteasc care are n frunte patriarhi, episcopi sau preo i care au rol de conducere n Biseric care este oficial numit ortodox . Ortodoxia este Trupul mistic lui Hristos , al c rui cap este Hristos nsu i (vezi Efeseni 1:22-23 i Coloseni 1:18,24), i nu cuprinde numai preo i ci pe to i cei care cred cu adev rat n Hristos, care au intrat pe o cale adev rat prin Sfntul Botez n biserica pe care El a creat-o, pe cei care tr iesc pe p mnt i pe cei care au murit n credin i evlavie . Arhiepiscopul Averchie se temea c duhul Bisericii ortodoxe va fi nlocuit de o concep ie papist a Bisericii, i c , n viziunea credincio ilor conduc torii ortodoc i vor fi ca ni te minipapi i vor pune n umbr pe Hristos drept Cap al Bisericii. Cnd Biserica va ajunge s fie identificat nainte de toate cu o administra ie trec toare, atunci Antihrist va avea o u deschis c tre inimile oamenilor i cu pu in efort i va transforma n slujitorii s i devota i. Cu n elegerea lor gre it a Bisericii, vor face lucruri pentru binele Bisericii opuse poruncilor i voin ei lui Hristos. Din nou ndreptndu- i aten ia de la cele p mnte ti la cele duhovnice ti, afirm : Biserica Ortodox nu este un fel de monopol sau afacere a clerului, cum gndesc cei care nu cunosc i cei str ini duhului Bisericii. Nu este patrimoniul cut rui ierarh sau preot. Este unirea duhovniceasc a tuturor celor care cred cu adev rat n Hristos, care se str duiesc s in poruncile lui Hristos cu sfin enie, cu unicul scop de a mo teni fericirea ve nic pe care Hristos Mntuitorul a g tit-o pentru noi, i dac p c tuiesc din sl biciune, se poc iesc sincer i se nevoiesc s aduc roade vrednice de poc in (Luca 3:8) . Cei a c ror cea mai mare grij este consolidarea puterii temporare a Bisericii, s-ar putea sim i amenin a i de defini ia Bisericii dat de naltul Averchie (defini ie care este identic cu a Sf. Ioan Maximovici, eviden iind faptul c ace ti doi ierarhi erau n acela i gnd i vorbeau n duhul acelea i tradi ii). Da , se aude uneori, Biserica este mistic . Dar trebuie s lu m n considerare aspectul p mntesc al Bisericii, indiferent de ct de prozaic ar fi . n timp ce r spunsul naltului Averchie la aceasta a f cut loc i pentru astfel de considera ii, nu le-a

considerat justific ri pentru lumescul din Biseric : Biserica, e adev rat, nu poate fi complet dezlipit de lume, pentru c oamenii care intr n ea tr iesc nc pe p mnt, i astfel elementul p mntesc i organizarea exterioar sunt inevitabile; totu i, cu ct acest element p mntesc se afl n concentra ie mai mic , cu att e mai de folos pentru scopurile ei ve nice. n orice caz, acest element p mntesc nu ar trebui s umbreasc sau s suprime elementul pur duhovnicesc problema mntuirii sufletului pentru via a cea ve nic pentru care Biserica a fost creat i pentru care exist . Cum a observat i Arhiepiscopul Averchie, umbrirea duhovnicescului de c tre lumesc n via a bisericeasc a dus la pierderea a ceva necesar pentru to i cre tinii: o con tiin a diferen ei dintre ceea ce este oficial i ce este drept. ndreptndu- i aten ia spre lumea exterioar , omul caut pozi ia acceptat oficial ce este bine i ce este r u n ochii celorlal i mai mult dect s fie bine n interior cu Dumnezeu i propria con tiin . A idealiza i a te conforma la ceva numai pentru c e drept sau recunoscut din punct de vedere oficial nseamn s ceri s fii n elat , pentru c Satana poate s fac u or mai ales n vremea noastr s coexiste oficialitatea exterioar cu falsitatea interioar . De aceea naltul Averchie sublinia: trebuie con tientizat i re inut c Ortodoxia nu este numai ceea ce este numit oficial ortodox , pentru c n vremea noastr rea i n el toare aparen a pretutindeni a falsei Ortodoxii, care- i nal capul i este recunoscut n lume, este un fapt dureros dar indubitabil. Aceast fals Ortodoxie se str duie te din greu s nlocuiasc adev rata Ortodoxie, a a cum Antihrist, n vremea lui, se va str dui s -L nlocuiasc pe Hristos nsu i . i i-a spus: te voi judeca dup cuvintele tale (Luca 19:22). C ci din cuvintele tale vei fi ndrept it i din cuvintele tale vei fi osndit (Matei 12:37) Doamne, Doamne! Nam proorocit noi n numele T u? N-am scos noi draci n numele T u? i n-am f cut noi multe minuni n numele T u? . Cei ale i sunt cei care rostesc aceste cuvinte cei care i-ar fi pl tit datoriile i ar fi avut reputa ia de slujitori ai lui Hristos, f cnd lucruri care s impresioneze, n mod ostentativ pentru El. i Domnul va r spunde: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi; dep rta i-v de la Mine, voi to i cei care lucra i f r delegea (Matei 7:23-24). Unde au gre it, pentru a fi respin i att de aspru de Domnul? n numele lui Hristos au f cut lucrurile lor, dar nu n Duhul lui Hristos, i astfel nu vor fi tr it potrivit poruncilor Lui. Faptele lor, fiind f cute pentru lumea aceasta, vor pieri n aceast lume. Se vor fi purtat conform credin ei pe dinafar , dar n interior nu- i vor fi ndreptat vie ile c tre cer. i se vor afla n fa a Judec torului cu minile goale. Aceasta este o imagine despre ce va avea loc n punctul culminant al apostaziei

lumii, sau al desp r irii de Hristos: Judecata final . Iar aceasta reflect exact mesajul unui sfnt p rinte ale acestor vremuri din urm , Arhiepiscopul Averchie Taushev din Jordanville. Prin Arhiepiscopul Teofan al Poltavei p rintele s u duhovnicesc a fost n mod direct racordat la linia integr a teologilor ortodoc i care au transmis duhul viu al tradi iei lor din tat n fiu. O dovad c este un transmi tor autentic al tradi iei patristice este faptul c nu s-a gndit niciodat s se numeasc pe sine teolog sau nv at patristic , cu att mai pu in s recunoasc ceea ce este cu adev rat: un profet al apostaziei. Dac a vorbit a fost numai datorit dragostei pentru adev rul d t tor de via al Ortodoxiei i pentru turma ncredin at lui de Hristos. Sim ea c este de datoria lui s -i avertizeze pe oameni de efectele mai subtile ale apostaziei, care se r spndesc cu att mai repede cu ct lumea se ndreapt spre pierzanie. Apostazia, dup cum spunea, nsemna mai mult dect ceva care se manifesta exterior acolo n lumea secular orbit de sine i f r Dumnezeu sau n trupurile cre tinilor aposta i care aproape c au devenit centrul acestei lumi. Nu, r d cinile apostaziei sunt mult mai adnci. Pot p trunde chiar n inima omului Arhiepiscopul Averchie a n eles c , asemeni faptelor fal ilor slujitori ai lui Hristos, pe care El i-a respins n fragmentul de mai sus, forma exterioar a Bisericii i chiar a adev ratei i tradi ionalei Ortodoxii poate fi imitat att de inteligent, att de precis, nct s fie n stare s -i n ele i pe cei ale i (Matei 24:24). Acest gnd a fost foarte ap s tor pentru Arhiepiscop. Lui i-a fost transmis , n mod direct de la adev ra ii P rin i ai Ortodoxiei, esen a acesteia. Pentru a o transmite cu succes genera iei urm toare, trebuia s-o deosebeasc de surogatele care deveneau din ce n ce mai subtile. Cuvntul vorbit i scris nu era adecvat pentru aceast sarcin . Foarte des recurgea la fraza p trunz toare a Sfntului Teofan Z vortul: Cre tinismul ortodox i pierde sarea (cf. Matei 5:13). E posibil ns ca cei care puteau resim i aceast pierdere s fie numai aceia care deja gustaser din savoarea autentic a Ortodoxiei. Cineva care nu a gustat niciodat din sare nu ar sim i nici o diferen dac i s-ar da un alt condiment i i s-ar spune c este sare. Arhiepiscopul Averchie adeseori cita din Sf. Ignatie Briancianinov: S nu ndr zne ti s ridici mna ta cea slab pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, p ze te-te tu nsu i de ea, i- i va fi de ajuns. Cunoa te duhul vremii, cerceteaz -l, ca s po i evita pe ct posibil influen a lui. Desigur c elevii i c lug rii Arhiepiscopului Averchie de la seminarul/m n stirea Sfnta Treime au apreciat actualitatea avertismentelor sale. i totu i era greu pentru mul i s n eleag motivul pentru aceast insisten i ag are constant de o tem att de negativ . Odat , cnd Arhiepiscopul vorbea, ca de obicei, de semnele ndep rt rii de Hristos, un elev puse o ntrebare: Cu siguran c apostazia este groaznic i am auzit despre ea, dar de ce att de mult? Pn la urm suntem p zi i prin faptul c suntem

ortodoc i, lipindu-ne de tradi ie. Suntem n diaspora Bisericii Ruse ti nu suntem ecumeni ti, nu avem nimic de-a face cu tr darea Ortodoxiei care este desf urat de alte jurisdic ii. Suntem n adev rata Biseric Biserica Ortodox . Nu suntem n siguran ? Hristos spunea c por ile iadului nu vor birui Biserica Sa . Uitndu-se p trunz tor la cel care pusese ntrebarea, Arhiepiscopul Averchie, l ntreb la rndu-i: Dar ce- i poate da siguran a c tu e ti n Biseric ? Folosea singularul rusesc tu pentru c dorea s se adreseze individual ascult torilor s i. To i elevii prezen i erau boteza i cre tini ortodoc i; b rbatul care a pus o astfel de ntrebare era propriul lor ierarh, adic leg tura lor cu apostolii; nu erau numai din aceea i Biseric , dar i sub aceea i jurisdic ie . Cum, atunci, putea pune la ndoial apartenen a lor la adev rata Biseric f r a o pune la ndoial i pe cea proprie? ntrebarea naltului Averchie era nc rcat de n eles. Adeseori le spunea elevilor s i c Antihrist va recunoa te , legitima i astfel va st pni partea exterioar a Bisericii Ortodoxe cu tradi iile, dogmele, artele, adev rul canonic, puritatea liturgic i succesiunea apostolic . A adar, apartenen a exterioar la Biseric i aderarea la tradi ie de i pa i necesari pentru cei care cunosc Adev rul Ortodoxiei i vor s -l mp rt easc n plin tatea m re iei sale nu ofer , dup cum spunea nici o siguran . ntrebndu- i elevii ce le d dea siguran a c erau membrii ai adev ratei Biserici, sublinia necesitatea de a- i dezvolta interior sentimentul autenticit ii care s -i ajute s identifice duhul cre tinismului ortodox adev rat i s -l deosebeasc de imita iile sale viclene . Ce se intelege prin antihrist? Ar fi de spus cteva cuvinte despre ce n elegea Arhiepiscopul Averchie cnd vorbea de Antihrist , pentru c l vedea pe Antihrist n chip duhovnicesc, f r alt senza ionalism de tip apocaliptic. Pentru a-l recunoa te pe Antihrist i ceea ce nc de acum i preg te te venirea, trebuie privit dincolo de ceea ce pare bine i r u, drept i nedrept. Trebuie n eles principiul care st n spatele lui Antihrist, care este principiul imita iei a tot ce apar ine lui Hristos. Din moment ce numele lui nseamn cel care se afl n locul lui Hristos sau seam n cu Hristos , Antihrist va fi ncercarea ultim i cea mai n el toare a Satanei de a copia cre tinismul, de a face o nou form lumeasc din el. Antihrist va veni - scria I.M.Kontzevich nu ca un ateu convins sau ca un epigon al ateismului, bol evismul, de vreme ce ultimul a ar tat lumii toate ororile care au rezultat din ateism . Ci, mai degrab , cum spunea Sf. Efrem Sirul, va veni ca un fur, astfel nct s -i n ele pe to i: va fi umil, blnd, va ur (cum va spune el nsu i) r ul, va dispre ui pe idoli, va fi evlavios, bun, iubitor de s raci, foarte frumos, ferm i milostiv cu to ii. Va pre ui mai ales poporul evreu, de vreme ce eveii i vor a tepta venirea. i pe

lng toate acestea, va ar ta semne i minuni i priveli ti nfrico toare cu o mare putere; i va utiliza mijloace viclene s plac tuturor, a a nct oamenii s -l iubeasc imediat. Nu va lua mit , nu va vorbi cu mnie, nu va avea o nf i are trist , ci cu o nf i are mpodobit va n ela lumea, pn va deveni mp rat . Cu acest tip de n elegere filozofic i patristic a realit ii lui Antihrist, Arhiepiscopul Averchie a n eles c nu trebuie neap rat s tr ie ti atunci cnd el va domni pentru a-l urma (n sens figurat i totu i foarte real). Unii pot fi atra i de ceea ce Antihrist reprezint falsificarea cre tinismului de ceea ce au n comun cu el: absen a interioar a lui Hristos. Scopul a tot ceea ce ofer Hristos este de a-i preg ti pe oameni pentru mp r ia Sa cea Cereasc , n timp ce scopul lui Antihrist este s lege ct mai bine posibil pe oameni de acest p mnt. Aceast diferen , de i foarte simpl i clar , poate s fie observat cu dificultate, de vreme ce Antihrist nsu i ca mul i din predecesorii s i va fi n aparen foarte duhovnicesc , legnd pe oameni de cele p mnte ti prin chiar manifestarea exterioar a lucrurilor menite s -i duc n rai. Imitarea cre tinismului va fi observat doar de aceia care au p strat o sim ire despre ceea ce este intrinsec lumesc i stric cios i ceea ce este ceresc i ve nic. Apostazia de care vorbea Arhiepiscopul Averchie este chiar pierderea acestui discern mnt i acestei dorin e. Din nou, Sf. Efrem Sirul scrie c , atunci cnd va veni ntr-adev r Antihrist nu va fi v zut a a cum este de fapt de cel care are n minte vicleniile acestei lumi i iubirea de cele p mnte ti cel care este totdeauna prins de grijile acestei lumi, chiar de va auzi nu va crede i va dispre ui pe cel care va spune aceste lucruri. Dar drep ii vor fi nt ri i, pentru c ei au dispre uit toate grijile acestei vie i . Un cre tinism f r sare este plin de lumescul care se pretinde duhovnicesc. i s -i acorzi cre tinismului atributul de lumesc, nseamn s -l faci vulnerabil la chemarea lui Antihrist . SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA Domnul a zis: <<Dac voie te cineva s vin dup Mine, s se lepede de sine nsu i, s - i ia crucea i s M urmeze>> (Marcu 8:34). Postul mare este o perioad de poc in ; iar poc in a este acea lupt mpotriva patimilor p c toase i poftelor, care este att de grea nct Domnul, Judec torul luptei nsu i, se supune ei pn la cruce. Ni se aminte te aceasta chiar la mijlocul Postului mare, n Duminica Sfintei Cruci. A a cum Domnul a purtat crucea pentru mntuirea noastr , astfel fiecare dintre noi trebuie s - i poarte crucea pentru a ajunge la mntuirea preg tit nou de Dumnezeul nostru. F r cruce, f r lupt , nu exist mntuire! Aceasta este ceea ce cre tinismul adev rat ne nva . nv tura despre lupt , despre purtarea crucii este precum un fir ro u n toat Sfnta Scriptur i-n toat istoria Bisericii; i via a Sfin ilor care au fost bine-pl cu i Domnului, atle ii duhovnice ti ai

evlaviei cre tine, sunt adev ra i martori la aceasta. Postul mare e pur i simplu un exerci iu repetat anual pentru purtarea crucii n aceast via , un exerci iu n lupta duhovniceasc legat, f r putin a de a fi separat, de ntreaga via a unui adev rat cre tin. Acum ns , n al 20-lea secol al erei cre tine, au ap rut n elep ii neo-cre tinii , cum se intituleaz unii care nu vor s aud de aceasta. Predic un tip nou de dragoste siropoas , sentimental , colorat n roz i o desf tare nenfrnat cu toate pl cerile acestei vie i trec toare. Ignor total nenum ratele fragmente din Sfnta Scriptur care vorbesc cu convingere i elocven despre luptele duhovnice ti, de a-L urma pe Hristos Mntuitorul n p timirea Sa, de multele necazuri care-l a teapt pe cre tin n aceast via , ncepnd cu cuvintele pe care Hristos le adreseaz ucenicilor S i la Cina cea de Tain : n lume ve i avea necazuri (Ioan 16:33). i aceasta este a a, cum Domnul nsu i explica, pentru c adev ra ii cre tini nu sunt din lume (Ioan 15:19), de vreme ce toat lumea zace n cel r u (I Ioan 5:19). De aceea cre tinii nu trebuie s iubeasc lumea i nici lucrurile care sunt din lume (I Ioan 2:15); prietenia cu lumea este vr jm ie cu Dumnezeu , i cine vrea s fie prieten cu lumea se face vr jma cu Dumnezeu (Iacob 4:4). Ace ti n elep i moderni e ueaz cumva n a vedea Cuvntul lui Dumnezeu, care nu promite nic ieri cre tinilor deplin desf tare duhovniceasc i binecuvntare cereasc n aceast via p mnteasc , ci chiar dimpotriv subliniaz faptul c via a pe p mnt se va ndep rta din ce n ce mai mult de Legea lui Dumnezeu; c , n ce prive te moralitatea, oamenii vor c dea din ce n ce mai jos (vezi II Timotei 3:1-5); c to i cei ce voiesc s tr iasc cu evlavie n Iisus Hristos, vor fi prigoni i. Dar oamenii r i i n el tori vor merge din r u n mai r u, vor am gi pe al ii, i se vor am gi pe ei n i i (II Timotei 3:12-13); i c , n fine, p mntul cu tot ce este pe el, va arde (II Petru 3:10). Dar vor ap rea un cer nou i un p mnt nou, n care va locui dreptatea (II Petru 3:13) un minunat nou Ierusalim, cobornduse din cer de la Dumnezeu (Apocalipsa 21:2), care i-a fost descoperit lui Ioan, cel care a privit tainele, n timpul descoperirii f cute lui. Toate acestea nu sunt pe placul neo-cre tinilor . Ei vor desf tarea aici n aceast lume, mpov rat de mul imea p catelor i nedrept ilor; i a teapt aceast binecuvntare cu ner bdare. Una dintre c ile cele mai sigure pentru aceasta, o socotesc a fi mi carea ecumenic , unirea i unificarea tuturor popoarelor ntr-o singur , nou Biseric care va cuprinde nu numai romano-catolici i protestan i, dar i evrei, musulmani i p gni fiecare men inndu- i convingerile i gre elile. Aceast dragoste cre tin imaginar , n numele viitoarei bun st ri a omului pe p mnt, nu poate c lca n picioare adev rul. Distrugerea aceastui p mnt cu tot ceea ce cuprinde, de i prev zut prin Cuvntul Domnului, este considerat de ei ca ceva ngrozitor, de parc nu ar fi consecvent cu atotputernicia lui Dumnezeu i, aparent,

destul de nedorit . Recunosc n sil distrugerea p mntului (cum s nu accep i ceva ce a fost prorocit n Cuvntul Domnului?), dar cu men iunea c va avea loc ntr-un viitor ndep rtat i nconjurat de cea , nu peste secole, ci peste milioane de ani mai trziu. Care este motivul? S-ar putea spune, din cauz c sunt slabi n credin , sau le lipse te n totalitate credin a n nvierea mor ilor, i via a veacului ce va s vie . Pentru ei totul este n aceast via p mnteasc , i cnd aceasta se sfr e te, totul se sfr e te pentru ei. n cteva puncte -mai ales n a teptarea unei vie i binecuvntate pe p mnt o asemenea gndire seam n cu erezia mult-r spndit a primelor secole de cre tinism numit hiliasm . Aceasta este a teptarea unei domnii de 1000 de ani lui Hristos pe p mnt; astfel manifestarea contemporan a acestei erezii poate fi numit neo-hiliasm . Trebuie s fim con tien i i s avem n minte c hiliasmul a fost condamnat de al doilea Consiliu Ecumenic n anul 381; i s aderi la el acum n secolul 20, chiar n parte, este de neiertat. Pe lng aceasta, acest neo-hiliasm contemporan e mult mai r u dect cel vechi pentru c la baza sa st necredin a n via a veacului ce va s vie i dorin a p tima de a se bucura de desf t ri aici pe p mnt, folosind toate mbun t irile i realiz rile progresului material al timpului nostru. Aceast nv tur fals produce un mare r u, adormind vigilen a duhovniceasc a credinciosului i sugerndu-i c sfr itul lumii e foarte ndep rtat (dac va exista vreun sfr it), i astfel nu exist nici o nevoie s veghea i i s v ruga i , cum Hristos Mntuitorul ndeamn constant pe cei care-I urmeaz (Matei 26:41), de vreme ce totul n lume se mbun t e te din ce n ce, progresul duhovnicesc innd pasul cu materialismul. Iar fenomenele groaznice pe care le observ m la momentul prezent sunt temporare; toate astea s-au mai ntmplat i toate vor trece pn la urm , i o nflorire extraordinar a cre tinismului o va nlocui, n care, binen eles, c ecumeni tii vor ocupa locul principal i de onoare. Astfel, totul este bine! Nu e nevoie s te chinuie ti pe tine, i nici o lupt duhovniceasc nu este necesar ; posturile pot fi desfiin ate. Totul se va mbun t i de la sine, pn cnd mp r ia lui Dumnezeu va fi n cele din urm ntemeiat pe p mnt cu desf t ri p mnte ti i r spl tiri. Fra ilor! Nu este destul de clar unde zace sursa acestei am gitoare nv turi? Cine induce toate aceste gnduri cre tinilor de azi cu scopul de a desfiin a cre tinismul? Ca de o ran infec ioas , ca de foc, trebuie s ne temem de acest neo-hiliasm care este att de opus nv turilor cuvntului lui Dumnezeu, nv turilor Sfin ilor P rin i i celor de-a lungul istoriei Sfintei noastre biserici, prin care multe mii de drep i au fost mntui i. F r lupt duhovniceasc nu exist i nici nu poate exista cre tinism! Prin urmare, calea noastr nu parcurge calea curentelor moderne, nici a ecumeni tilor, nici a noilor hilia ti. Credin a noastr este credin a Sfin ilor pustnici, credin a apostolic , credin a p rin ilor,

credin a ortodox , care, a f cut ntreaga lume s fie de neclintit (slujba Duminicii Ortodoxiei). La aceast credin i numai aceast credin vom adera cu fermitate n aceste vremuri rele n care tr im. Amin .

Pseudo-crestinismul Cuvnt la Duminica Ortodoxiei al Sfantului Luca al Crimeei: Am vorbit cu voi despre faptul c diavolul f ure te un ngrozitor lan de fier din patimile noastre, lan care coboar n adnc, tr gndu-i acolo pe cei care, neexersnd nfrnarea, dau fru liber patimilor. Acum vreau s vorbesc despre un alt lan , lan de aur, lan sfnt, care a fost f urit pentru noi de c tre nsu i Domnul Iisus Hristos. L-am numit lan de aur, dar numele acesta este prea m runt pentru el, fiindc e nesfr it mai pre ios dect aurul. Lan ul acesta ne poate ridica u or la n l ime, la nsu i Tronul Dumnezeirii. Din ce verigi e f urit lan ul acesta? Din poruncile fericirilor, pe care le auzi i la fiecare Liturghie i pe care trebuie s le p stra i adnc n inima voastr . Ferici i cei s raci cu duhul, c a lor este mp r ia Cerurilor (Matei. 5, 3). Cine sunt s racii cu duhul? Cei ce duhovnice te se aseam n oamenilor s rmani, fl mnzi, s raci trupe te, care nu au nici un avut; cei care cu sinceritate, din toat inima socot c nu au nici un fel de calit i duhovnice ti i morale. Dac fac vreun lucru bun, ace tia cred, plini de smerenie, c nu l-au f cut ei, ci harul lui Dumnezeu, care este cu ei (vezi l Cor. 15, 10). Smeri i sunt cei care nu se ngmf , nu se nal pe sine mai presus de nimeni, ci se socot mai prejos dect to i i mai r i dect to i. Smeri i sunt cei despre care vorbe te nsu i Dumnezeu prin gura prorocului Isaia: Spre cine voi c uta, f r numai spre cel smerit i blnd, i care tremur de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2). Smerenia este cel dinti lucrul cel mai nsemnat i de temelie, pe care l cere Dumnezeu de la noi; este primul pas, prima verig a lan ului de aur. De ea este legat i cea de-a doua verig : Ferici i cei ce plng, c aceia se vor mngia (Matei. 5, 4). Cei smeri i plng cu u urin ; trufa ii nu plng niciodat pentru p cate. Dar pentru ce plng cei smeri i? Ce lacrimi sunt pl cute naintea lui Dumnezeu? Oare toate lacrimile sunt deopotriv ? Dar oamenii plng deseori cu lacrimi de invidie, de r utate, de ur . Nu despre acest plns nenorocit vorbe te Hristos; El vorbe te de cei ce plng gndindu-se la mul imea p catelor pe care le-au s vr it, la greutatea lor care i apas , la vinov ia lor naintea lui Dumnezeu, la nevrednicia lor. Aceasta este ntristarea cea dup Dumnezeu, de care vorbe te Sfntul Apostol Pavel n a doua Epistol c tre corinteni (v. 2 Cor. 7, 10). De pre sunt naintea lui Dumnezeu i lacrimile celor ce nu pot ndura nedrept ile lumii, care se chinuie i sufer tr ind ntre oameni nver una i n stric ciunea i desfrul lor, cum s-a chinuit dreptul Lot

cnd tr ia n Sodoma. Dac din ochii vo tri vor curge asemenea lacrimi curate, dac sufletul nostru va fi sf iat de propria noastr nevrednicie, de r utatea i nedreptatea lumii, atunci se va mplini asupra noastr cuvntul lui Hristos: Ferici i cei ce plng, c aceia se vor mngia. Vor fi mngia i cu mare, ve nic mngiere la Dumnezeu. n continuare care verig vine? Ferici i cei blnzi, c ace tia vor mo teni p mntul (Matei. 5, 5). Cine sunt ace ti blnzi, i ce p mnt vor mo teni ei? Binen eles c nu acest p mnt, fiindc el va arde cu toate lucrurile de pe el (v. 2 Petru. 3, 10), ci un alt p mnt, unul nou: vor mo teni via a ve nic pentru faptul c n via a lor, n toate ale lor s-au asem nat nsu i Domnului nostru Iisus Hristos, Care oc rt fiind, nu r spundea cu ocar ; suferind, nu amenin a, ci Se l sa n tirea Celui Care judec cu dreptate (l Petru. 2, 23). Ferici i cei care nu r spund la jignire cu jignire. Ferici i cei a c ror inim este moale ca ceara, nu tare precum piatra, a a cum este inima celor trufa i. Ferici i cei blnzi, fiindc blnde ea este potrivnic trufiei. Blnde ea este urmarea s r ciei duhului i a lacrimilor curate. n acest duh fericit se treze te o nes ioas foamete i sete de dreptatea ve nic , de dreptatea cea mai nalt . Ferici i cei ce fl mnzesc i nsetoseaz de dreptate, c aceia se vor s tura (Matei. 5, 7) vor afla n via a ve nic , n mp r ia lui Dumnezeu dreptatea, care este a a de pu in pe p mnt. Iar cei ce nseteaz de dreptate cunosc c greutatea nedrept ii este ntemeiat pe nemilostivirea oamenilor fa de aproapele lor i n inima lor ia na tere o nou verig a lan ului de aur: Ferici i cei milostivi, c aceia se vor milui (Matei. 5, 7). n continuare? n continuare ni s-a f g duit: Ferici i cei cura i cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei. 5, 8). Pe nsu i Dumnezeu l vor vedea cei n a c ror inim nu este murd rie, nu este urt i scrboas minciun , curvie, clevetire, ur , ale c ror inimi sunt totdeauna lini tite, blnde, curate. Ace ti ferici i nu mai pot vedea oameni care se ceart i se nvr jbesc ei devin f c tori de pace. Ferici i f c torii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei. 5, 9). mp cndu-i pe al ii i p strnd pace cu to i n inimile lor, ei se mpotrivesc ns cu t rie r ului, suferind din aceast pricin orice necazuri. i cnd n inima omului lan ul de aur se va lungi n a a fel c omul va deveni n stare s primeasc lini tit, f r crtire, chiar bucuros prigoanele pentru dreptate, pentru Hristos, el va auzi: Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, c acelora este mp r ia Cerurilor (Matei. 5, 10). i, n fine, ncununarea tuturor virtu ilor: Ferici i ve i fi cnd v vor oc r pe voi i v vor prigoni i vor zice tot cuvntul r u mpotriva voastr , min ind pentru Mine. Bucura i-v i v veseli i, c plata voastr mult este n ceruri (Matei. 5, 11-12).

Iat unde nal acest sfnt lan de aur: n mp r ia lui Dumnezeu, n mp r ia Cerurilor. Poruncile Vechiului Testament, date de Dumnezeu prin Moise pe muntele Sinai, priveau p catele grosolane iar aceste porunci cer de la noi cea mai nalt des vr ire. Dar cui vorbesc eu despre cea mai nalt des vr ire? Oare nu sunt i printre ascult torii de acum oameni ce nu cunosc nici alfabetul cre tinismului, care nu au f cut nici primul pas pe calea virtu ii? Asculta i ce spunea marele arhiereu Ioan Gur de Aur turmei sale, cu care sem na i n multe privin e: V d c dup Botez mul i tr iesc n mai mare nep sare dect cei nc neboteza i i nu v desc nici m car un semn de via cre tineasc . Iat de ce nici n pia , nici n biseric nu se poate face deosebire grabnic ntre credincio i i necredincio i Credinciosul trebuie s se vad nu numai dup dar, ci i dup via a nnoit . Credinciosul trebuie s fie lumin tor i sare a lumii. Iar dac nu luminezi nici ie, dac nu s rezi propria putreziciune, dup ce s te mai cunoa tem c e ti credincios? Dup faptul c te-ai sc ldat n apele sfin ite? Dar asta i se va face temei de pedepsire, c ci m rimea cinstirii se face ntru adaos de certare pentru cei ce nu vor s tr iasc n chip vrednic de aceasta. Nu prin cele primite de la Dumnezeu trebuie credinciosul s str luceasc , ci prin cele pe care le aduce de la sine, i prin toate s se v deasc : prin umblet, prin privire, prin nf i are, prin glas. Nu vreau s spun c trebuie s lu m ochii lumii, ci c trebuie s ne aducem la rnduial pe noi n ine spre folosul celor care ne v d. Or, acum, dac ncerc s recunosc n tine cre tinul, din toate p r ile te ar i tocmai pe dos de cum ar trebui: c dac vreau s te recunosc dup loc, te v d petrecndu- i ziua la alerg rile de cai i la spectacole i n nelegiuiri, n adun rile cele rele din pia i n tov r ia oamenilor strica i; dac vreau s te recunosc dup nf i are, te v d mereu rznd cu o nf i are dezm at , ca o curv rnjit , ca o femeie pierdut ; dac vreau s te recunosc dup haine, te v d mbr cat ca un comediant; dac vreau s te recunosc dup nso itori, tr ti dup tine parazi i i ling i; dac vreau s te recunosc dup vorbe, nu aud de la tine nimic s n tos, nimic de trebuin , nimic folositor pentru via a noastr ; dac vreau s te recunosc dup hran , aceasta mai mare osnd i aduce. Spune-mi, deci, dup ce voi putea s te recunosc drept credincios, cnd toate cele spuse mai nainte arat cu totul altceva? Dar ce zic eu credincios ?! Nu-mi pot da seama limpede nici m car c e ti om: fiindc atunci cnd dai din copite ca un m gar, mpungi ca un taur, nechezi la femei ca un arm sar, te mbuibi ca un urs, i ngra i trupul ca un catr, e ti ranchiunos ca o c mil i r pitor ca un lup, te mnii ca un arpe, n epi ca un scorpion, e ti pref cut ca o vulpe, p strezi veninul r ut ii ca o n prc , te r zboie ti mpotriva fra ilor ca dracul

cel r u, cum voi putea s te num r mpreun cu oamenii f r s v d n tine semnele firii omene ti? C ci iat , c utnd s aflu deosebire ntre catehumen i botezat, sunt n primejdie s nu mai aflu deosebire nici ntre om i fiar . Dar ce zic fiar ?! Fiara are una dintre aceste sc deri, n timp ce tu suferi de toate, ntrecndu-o cu dobitocia. i nici nu tiu de ce te-am numit drac c ci dracul nici nu e rob tiraniei pntecelui, nici nu iube te avu ia. A adar, dac ai mai multe sc deri i dect fiarele, i dect dracii, cum s te numim om, ia spune-mi? i dac nu- i putem spune om, cum s te numim credincios? i lucru mai r u avnd o asemenea a ezare rea, nu ne gndim la slu enia sufletului nostru, nici nu pricepem ct de urt este Iat nfrico toarele cuvinte ale marelui sfnt, cuvinte rostite cu o mie cinci sute de ani n urm , dar att de proaspete i acum! Oare nu sunt i ntre noi oameni pe care ele i privesc? Sunt, spre ru inea noastr , i nc nu pu ini! Cum se poart unii n biseric ? Se mping, se oc r sc, se njur , se osndesc, clevetesc. De ce mai merg ace tia la biseric ? De ce spurc loca ul sfnt cu prezen a lor? De ce smintesc inimile curate ale celor pentru care o asemenea profanare e de nendurat? i dup ce se ntorc de la biseric , ce fac? i chinuie casnicii. Soacra rea i otr ve te zilele nefericitei nore, prigonind-o, blestemndo i njurnd-o pentru orice fleac, o bate, o alung din cas , reu e te s o despart de fiul ei, o aduce la sinucidere! Dar numai soacrele sunt a a? Sunt i nurori, fii i fiice care i alung p rin ii i socrii b trni din cas . Legea veche, a lui Moise, poruncea ca asemenea oameni s fie omor i cu pietre. Ei sunt cu duhul pe de-a-ntregul dep rta i de Biseric . Sunt i cre tini mincino i care fur , mint, i stric proprii copii! Un b iat de unsprezece ani a furat un caiet la coal . Tras la r spundere, a zis: Eu v d cum mama ia mereu c rbuni de la vecina, i am crezut c a a trebuie . Alt b iat, de doisprezece ani, minte ntotdeauna iar cnd i se spune c e urt s min i, el r spunde: Dar totdeauna mi se zice c trebuie s iau exemplu de la cei mari, iar eu aud n fiecare zi cum mama i minte pe tata i pe m tu a i i n al . nseamn c a a trebuie . O fat de cincisprezece ani i vopse te buzele i sprncenele. Ea a nv at asta uitndu-se la mama sa, al c rei p r este deja c runt. O, mam nefericit ! Ce- i nve i fiica? Mereu mergi la biseric i nu ai auzit ce spune Sfntul Apostol Petru: Podoaba voastr s nu fie cea din afar mpletirea p rului, podoabele de aur i mbr carea hainelor scumpe, ci s fie omul cel tainic al inimii, ntru nestric cioasa podoab a duhului blnd i lini tit, care este de mare pre naintea lui Dumnezeu (Epistola Intaia a Sfantului Apostol Petru 3, 3-4).

Cuvintele acestea parc nici n-ar atinge-o: ea nu- i nva fiica cum s fie frumoas cu inima, ci o nva la fals i la minciun . Iat c iese din biseric o femeie bine mbr cat cu o feti de ase ani. Copilul, bun la suflet, vede un b trn s rman i i d o rubl . Mama ce face? i pedepse te copilul! Oare n-a auzit nicicnd c la nfrico ata Judecat a lui Hristos nemilostivii vor fi trimi i n chinurile ve nice? Darmite s -l nve i i pe copil s fie nemilostiv, s -i interzici s fac fapte bune! Ce i a teapt pe to i ace ti neferici i? Domnul nostru Iisus Hristos ne nva : Nu oricine mi zice: Doamne! Doamne! va intra n mp r ia Cerurilor, ci cel ce face voia Tat lui Meu Celui din ceruri (Mt. 7,21). Acestor oameni, care merg mereu la biseric i se socot cre tini, El le va spune: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi; dep rta i-v de la Mine, cei ce lucra i f r delegea (Mt. 7, 23) pleca i, tic lo i, care cuteza i s v deschide i gurile de n prci ca s primi i Trupul Meu i Sngele Meu! Teme i-v de mnia Dumnezeirii! Aminti i-v de cuvintele Sfntului Ioan Gur de Aur cu privire la faptul c celor care nu vor s tr iasc potrivit f g duin elor date lui Dumnezeu, Sfntul Botez nu face dect s le sporeasc osnda. ( ) Sfantul Nicolae Velimirovici

Cu cine vreti sa fiti: cu intunecata si puturoasa Europa sau cu Hristos? Dac istoria ultimelor trei veacuri - al XVIII-lea, al XIX-lea si al XXlea - ar putea fi numit cu un singur nume care s i se potriveasc des vrsit, atunci nu ar fi un alt nume mai bun dect cel de "protocolul judec tii dintre Europa si Hristos": fiindc n ultimele trei sute de ani nu s-a ntmplat nimic n Europa care s nu aib atingere cu HristosDumnezeu. n judecata aceasta ntre Hristos si Europa, n realitate, se ntmplau urm toarele: Hristos spune Europei c este botezat ntru numele Lui si c trebuie s r mn credincioas Lui si Evangheliei Lui. La aceasta, Europa nvinuit r spunde: - Toate religiile sunt egale. Neau spus-o enciclopedistii francezi. Si nimeni nu poate fi silit s cread un lucru sau altul. Europa ng duie toate religiile ca superstitii populare, de dragul intereselor sale imperialiste, dar ea ns si nu urmeaz nici o religie. Cnd si va mplini scopurile sale politice, atunci si va ncheia repede socotelile cu aceste credinte desarte populare. Hristos ntreab cu durere: - Cum puteti voi, oamenii, s tr iti numai cu interesele voastre imperialiste, materialiste, adic numai cu pofta animalic pentru hran trupeasc ? Eu am vrut s v fac dumnezei si fii ai lui Dumnezeu, iar voi fugiti si urm riti s v faceti deopotriv cu animalele de sub jug.

La aceasta, Europa r spunde: - Esti dep sit. n locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia si biologia. Acum cunoastem c nu suntem urmasii T i si ai Tat lui T u ceresc, ci ai urangutanului si gorilei, ai maimutei. Noi acum ne des vrsim ca s ajungem dumnezei, fiindc nu recunoastem alti dumnezei afar de noi nsine. Hristos gr ieste: - Voi sunteti mai tari de cerbice dect vechii iudei. Eu v-am ridicat din ntunericul barbariei la lumina cereasc si voi mergeti din nou napoi n ntuneric, ca orbul n noroi. Eu Mi-am v rsat sngele pentru voi. Eu v-am ar tat dragostea Mea, atunci cnd toti ngerii si ntorceau capetele, neputnd suferi putoarea iadului vostru. Atunci, deci, cnd erati ntuneric si mputiciune, am fost singurul care am stat s v cur tesc si s v luminez. S nu fiti, deci, acum necredinciosi, c ci v veti ntoarce din nou n ntunericul acela nesuferit si n mputiciune. Europa, zmbind subtire, strig : - Fugi de la noi. Nu te recunoastem. Noi urm m filosofia elin si civilizatia roman . Vrem libertate. Noi avem Universit ti. Stiinta este steaua noastr c l uzitoare. Emblema noastr este: libertate, fraternitate, egalitate. Ratiunea noastr este dumnezeul dumnezeilor. Tu esti un asiatic. Noi te t g duim. Esti numai un basm vechi al bunicilor nostri. La care, Hristos, cu lacrimi n ochi: - Iat , Eu plec, dar voi veti vedea. Ati l sat calea lui Dumnezeu si ati plecat pe calea lui Satan. Binecuvntarea si fericirea s-au luat de la voi. n mna Mea se afl viata voastr si moartea voastr , fiindc M-am dat pe Mine nsumi la r stignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu v voi pedepsi, ci p catele voastre si c derea voastr de la Mine, Mntuitorul vostru. Eu am ar tat dragostea P rintelui Meu c tre toti oamenii si am vrut s v mntuiesc pe toti prin dragoste. La care Europa: - Care dragoste? Ur s n toas si b rb teasc mpotriva tuturor celor ce nu sunt de acord cu noi, acesta e programul nostru. Dragostea Ta este numai un basm. n locul basmului acestuia, noi am ridicat steagul nationalismului, si internationalismului, si etatismului, si progresismului, si evolutionismului, si scientismului, si culturismului. n aceasta se g seste mntuirea noastr : iar Tu pleac de la noi. Fratii mei, n vremurile noastre, aceast discutie n contradictoriu a luat sfrsit. Hristos a plecat din Europa, precum odinioar din tinutul Gadarenilor la poftirea acelora: dar ndat ce a plecat a venit r zboi, urgie, spaim , ruin , distrugere. S-a ntors n Europa barbaria dinainte de crestinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai c de o sut de ori mai nfricos toare. Hristos Si-a luat crucea si binecuvntarea Sa si a plecat. A r mas n urm ntuneric si putoare. Iar voi hot rti-v acum cu cine vreti s fiti: cu ntunecata si puturoasa Europ , sau cu Hristos?

Despre inaintemergatorii Antihristului Ah, fra ii mei! Veacul al XVIII-lea este tat l veacului al XIX-lea, iar veacul al XIX-lea este tat l veacului al XX-lea. Tat l a f cut datorii mari. Fiul nu a pl tit datoriile tat lui s u, ci s-a ndatorat i mai mult, iar datoria a c zut asupra nepotului. Tat l s-a molipsit de o boal grea, iar fiul n-a vindecat boala cea ru inoas a p rintelui s u, care era asupra sa, ci a nr ut it-o, i ea l-a molipsit i pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, n care tr im. Veacul al XVIII-lea a nsemnat r zvr tirea mpotriva Bisericii i a clerului pontifului roman. Veacul al XIX-lea a nsemnat r zvr tirea mpotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea nseamn pactul cu diavolul. Datoriile s-au m rit i boala s-a nr ut it; iar Domnul a spus c judec p catele p rin ilor pn n a treia i a patra spi . Nu vede i c Dumnezeu judec pe nepo i pentru p catele bunicilor europeni? Nu vede i biciul asupra nepo ilor, din pricina datoriilor nepl tite ale bunicilor? mp ratul antihrist ntruchipeaz nceputul veacului al XIX-lea. Papa antihrist nchipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (ie it din casa de nebuni) nchipuie sfr itul veacului al XIXlea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mo tenit . Sunt oare ace tia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, ace tia sunt purt torii bolii grele mo tenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful i filosoful nu n vechea Rom p gn , ci n mijlocul Europei botezate! Ace tia nu sunt biruitorii, ci sunt cei mai birui i. Cnd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cnd Pius s-a numit pe sine infailibil i cnd Nietzsche a f cut public cultul lui fa de Antihrist, atunci soarele s-a ntunecat pe cer - i nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi ntunecat to i de durere i de ru ine - c ci iat o minune pe care nu a mai v zut-o nicicnd lumea: un ateu mp rat, un ateu pontif i un ateu filosof. n epoca lui Nero, m car unul din aceast treime nu era ateu - filosoful. Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el a osndit pe Hristos la moarte. Veacul al XIX-lea e veacul lui Caiafa: el a r stignit pe Hristos. Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului alc tuit din Iudele botezate i cele nebotezate. Aces t Sinedriu a vestit c Hristos e mort pe vecie i c n-a nviat. Pentru ce, atunci, v mai mira i, fra ilor, c asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pn la m duva oaselor, de pe urma revolu iilor i a r zboaielor? Danion Vasile

Vremurile noastre indic apogeul lep d rii de Dumnezeu Vedem c vremurile noastre indic apogeul lep d rii de

Dumnezeu. Ne apropiem de sfr itul lumii. Vorbind despre confruntarea din secolul al XIX-lea dintre Europa i credin a cre tin , Vl dica Nicolae (Velimirovici) ntreba: Cine este atunci biruitor, dac nu cezarul, pontiful i filosoful Europei descre tinate? Biruitorul este mujicul rus i ranul din Balcani, dup cuvntul lui Hristos: Cel ce este mai mic ntre voi to i, acesta este mare (Luca 9, 48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai nensemnat i mai mic n veacul al XIX-lea, n vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius i a neajunsului Nietzsche, dac nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, i ranul din Balcani, lupt tor mpotriva semilunii i liberator al Balcanilor? Cmpul de lupt dr cesc, clerul dr cesc i n elepciunea dr ceasc asta nseamn cezarul, papa i filosoful veacului al XIX-lea. ranul ortodox al Balcanilor nf i eaz ceva cu totul potrivnic acestora: mai nti vitejia purt toare de cruce, al doilea clerul mucenicesc, i apoi pesc reasca n elepciune apostolic . i despre el e vorba n cuvintele rug ciunii Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos: M m rturisesc ie, P rinte, Doamne al Cerului i al p mntului, c ai ascuns acestea de cei n elep i i pricepu i i le-ai descoperit pruncilor (Matei 11, 25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli rani? Le-a descoperit vitejia b rb teasc , lumina cereasc i n elepciunea dumnezeiasc . Le-a descoperit, adic , ceea ce este cu totul potrivnic fa de cezarul apusean, de pap i de filosof: tot att de potrivnic pe ct este ziua fa de noapte . Unde este ast zi acest ran ortodox? Unde este ast zi ranul care are vitejia purt toare de cruce i n elepciunea apostoleasc ? Aproape c nu mai poate fi g sit. Ce vedem ast zi la ranul din Balcani? Supersti ii sau necredin , fug dup desfrul ora ului, b utur , l comie. ranul de ast zi i ofer preotului un rol decorativ, c utndu-l doar la nun i i botezuri sau nmormnt ri. Nu este greu s vedem c , n loc s i p streze credin a, ranul a c utat s l copieze pe or ean. i l-a copiat, mai ales n cele rele. Nu putem generaliza, dar nici nu putem trece cu vederea starea de fapt: i anume c ranul, pe care Sfntul Nicolae l vedea n ceata biruitoare, este ast zi ngenuncheat. A trecut n tab ra nvin ilor, a celor nvin i de conduc torii lume ti, de filosofii aposta i i de prietenii acestora. Dac pn i cel care pn mai ieri ducea o via binepl cut lui Dumnezeu, ranul ortodox din Balcani, s-a ndep rtat de Biseric i de Hristos, este semn c sfr itul lumii este aproape. Dac Sfntul Nicolae a vorbit n termeni att de duri despre secolul trecut, oare cum ar fi vorbit despre secolul XXI? ( i dac , vorbind despre el n aceia i termeni n care a vorbit despre cel anterior, ntreaga mass-media l-ar fi considerat extremist, oare cum lar fi considerat dac ar fi f cut-o n termeni mai duri? Oricum, ar trebui s ne fie clar c Sfntul Nicolae nu s-ar fi temut s spun lucrurilor pe nume. De altfel, nici pe vremea sa glasul mass-mediei nu era ng duitor fa de cei care priveau lumea din perspectiva Sfintei

Evanghelii ) Sfntul Nicolae observa c fra ii no tri cei boteza i, care au fost atra i de ereziile papale i luterane, s-au socotit pe ei n i i mai n elep i dect Hristos i ne-au dispre uit pe noi, ortodoc ii, ca pe ni te oameni lipsi i de n elepciune i neciviliza i: dar i asupra lor s-a adeverit cuvntul Apostolului Pavel: Zicnd c sunt n elep i, au nnebunit (Romani 1, 22); fiindc au lep dat n elepciunea cea duhovniceasc dup Hristos, Care umbl n ve mntul smereniei i al dragostei, i s-au nve mntat, dup pilda filosofilor nchin tori la idoli, cu n elepciunea trupeasc i lumeasc , care e plin de trufie i r utate . i asta nu e totul. Noi, ortodoc ii, n loc s ne p str m nentina i de noroiul apusenilor, n loc s str lucim prin focul credin ei noastre, ne-am deschis larg bra ele s primim n min ile noastre cuget rile mincinoase ale acestora: Popoarele eretice din epoca noastr au l sat lui Hristos i Domnului ultimul loc la masa lumii acesteia, ca celui mai de pe urm cer etor, n timp ce pe primele locuri au a ezat pe marii lor oameni, pe politicieni, pe litera i, pe romancieri, pe oamenii de tiin , pe finan i ti, ba chiar i pe turi ti, i pe sportivi. Toate privirile noroadelor acestora erau a intite asupra acestor oameni mari, asupra acestor zei moderni, n timp ce doar foarte pu ini i mai ntorceau privirile spre Hristos, biruitorul mor ii . Vrem sau nu, din ce n ce mai pu ini ochi se ndreapt c tre Hristos, i din ce n ce mai multe spre oamenii mari, care ncearc s l substituie. Unde l a az pe Hristos ace ti oameni? Acolo unde L-au a ezat idolii lor: pe cel din urm loc la masa acestei lumi, ca i cum El ar fi cel mai de pe urm cer etor Cuvinte dureros de adev rate. Conflictul ntre lumea modern i Hristos se apropie de apogeu. Vorbind despre apostazia Europei, Sfntul Nicolae Velimirovici spune c Europa ar putea fi denumit Demonia. Ar numi-o alb din cauza albe ii pielii, iar Demonia din pricina negrelii sufletului ei: fiindc Europa a t g duit pe singurul Dumnezeu i a luat tronul i vrednicia cezarilor romani. i, la fel ca cezarii romani nainte de distrugerea Romei, a a i ea a ncredin at toate noroadele p mntului c fiecare poate s se nchine la zeii s i a a cum tie i cum poate, c ci ea va ng dui aceasta, dar c noroadele au datoria mai nti s se nchine ei, avnd-o ca zeitate ultim - fie sub numele de Europa, fie sub numele de Cultur . n felul acestea, fra ii mei, a nviat ntocmai ca un vrcolac, n zilele noastre, Roma cea satanic , Roma aceea dinainte de Constantin cel Mare, care prigonea cu foc i sabie pe cre tini i mpiedica pe Hristos s p trund n Europa. Numai c Demonia alb a c zut ntr-o boal mai grea dect vechea Rom . Pentru c , dac Roma cea nchin toare la idoli era chinuit de un singur drac, Demonia alb este chinuit de apte duhuri rele, mai crunte dect dracul acela al Romei. Iat deci noua Rom nchin toare la idoli, iat o nou mucenicie pentru

cre tinism. S fi i gata a primi mucenicia pentru Hristos din partea Demoniei albe . Dac ar tr i ast zi, Sfntul Nicolae ne-ar preveni: fi i, deci, preg ti i pentru prigoana ce va veni din minile unei lumi demonizate . Nu este ast zi Europa singurul demon ntre ngeri De fapt, de la jum tatea secolului trecut pn ast zi s-a nmul it mult lucrarea celor care slujesc diavolilor, iar a celor care i slujesc lui Dumnezeu abia se mai face sim it . Arhimadritul Iustin Popovici

Pozitia Bisericii fata se stapanire Trebuie s ascult m pe Dumnezeu mai mult dect pe oameni (Fapte 5, 29) "Pentru Biseric , Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie s ascult m de oameni ct timp nu sunt mpotriva lui Dumnezeu si a poruncilor Lui. Dar cnd oamenii se ridic mpotriva lui Dumnezeu si a poruncilor dumnezeiesti, Biserica trebuie s se mpotriveasc . Dac ea nu procedeaz astfel, ce Biseric mai e si asta? Oare reprezentantii Bisericii, dac nu procedeaz astfel, oare mai sunt ei reprezentantii apostolicesti ai Bisericii? A se ndrept ti n acest caz cu asa-zisa iconomie bisericeasc nseamn nu altceva dect a-L tr da n ascuns pe Dumnezeu si Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur si simplu o tr dare a Bisericii lui Hristos. Biserica reprezint o vesnicie n timp, n aceast lume vremelnic . Lumea se schimb , dar Biserica nu se schimb , nu se schimb vesnicul ei adev r dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiasc , Evanghelia ei dumnezeiasc , vesnicele ei unelte dumnezeiesti. Nu se schimb , fiindc nu se schimb Domnul Hristos, Carele asa este si asa lucreaz . (...) St pnirea vine de la Dumnezeu, si pn cnd ea r mne n Dumnezeu si sub Dumnezeu si cu Dumnezeu - este binecuvntat . P r sindu-L pe Dumnezeu, ea se transform n violent - prin aceasta supunndu-se pe sine puterii antidumnezeiesti - diavolului. Aceasta este nv t tura dreptm ritoare si apostolic , patristic , evanghelic despre natura si valoarea st pnirii. Aceasta este sfnta si infailibila nv t tur ortodox a Bisericii lui Hristos, asa a fost de la nceput si pn acum, si de acum n vecii vecilor. Si cine sunt martorii ei? Toti Sfintii Apostoli, toti Sfintii P rinti, toti Sfintii Mucenici. n mod deosebit Sfintii Mucenici, ncepnd cu Sfntul si ntiul Mucenic Stefan, si pn la noii nostri mucenici si cti alti sfinti mucenici ai vremurilor noastre#. Ei toti au p timit pentru Domnul Hristos, toti laolalt , de la mp rati, regi si cneji; ntr-un cuvnt, de la st pnirile acestei lumi, lupt toare contra lui Dumnezeu. Si acesti sfinti m rturisitori nu se num r cu miile, ci cu milioanele. Ei toti sunt sfinti si nemuritori, ca martori ai adev rului divino-uman: crestinii trebuie s se mpotriveasc

poruncilor nelegiuite si necredincioase ale mp ratilor, domnitorilor, st pnitorilor acestei lumi, oriunde s-ar afla ei, si oricine ar fi ei. Fiecare sfnt mucenic, fiecare sfnt m rturisitor al credintei lui Hristos reprezint o ntruchipare vie si o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: Trebuie s ascult m de Dumnezeu mai mult dect de oameni. Fiecare dintre ei s-a tinut de aceast Atot-Evanghelie dumnezeiasc cu tot sufletul, cu toat inima, cu tot cugetul. De aceea au si fost supusi la chinuri, la r ut ti, de aceea au fost omorti de c tre st pnitorii apostati din veac n veac. (...) Trebuie s ascult m de Dumnezeu mai mult dect de oameni (Fapte 5, 23). Aceasta este rnduiala, aceasta este calea, acesta este adev rul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, ncepnd cu Sfintii Apostoli pn n zilele noastre, si de azi nainte pn la sfrsitul acestei lumi p mntesti. Privitor la aceast rnduial , la aceast cale, la acest adev r, nu sunt cu putint nici concesiile, nici compromisurile, nici retragerile. Nimeni nu ne poate sili, nici chiar un Sinod Ecumenic, dac s-ar ntmpla ca acesta s aib loc. Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu - acesta este principiul coexistentei dintre Biseric si stat. Nu colaborare, ci coexistent ntre Biseric si stat. Nu colaborare, cu att mai mult atunci cnd Cezarul prigoneste toate cele ce sunt ale lui Dumnezeu si nu vrea s stie nimic din cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci tinteste doar s nimiceasc tot ce este al lui Dumnezeu. Aici lipsesc conditiile principale pentru colaborare. Sau coexistenta egal n drepturi a asez mintelor, si a persoanelor umane, sau calvarul Bisericii cauzat de c tre prigonitorii, chinuitorii, cotropitorii care t g duiesc si prigonesc pe Dumnezeu si cele ale lui Dumnezeu. Iar prin dictatur impun pe potrivnicul lui Dumnezeu si cele potrivnice lui Dumnezeu. n acest caz, Biserica si statul se despart, se separ , fiecare cu ale sale. A fost inventat un nou zeu suprem, un nou idol suprem - statul (comunist). Acestui idol, dictatura ateist cere s i se aduc ca jertf totul: constiinta, credinta, memoria, trupul, cele v zute si nev zute. Noul idol suprem, noul zeu suprem, noul Zeus s-a nconjurat imediat de noi zei, de noi idoli. Acestia sunt "stiinta" pozitivist , filosofia materialist , etica comunist , estetica anarhist , literatura social-realist si celelalte. Toti trebuie s se nchine acestor idoli si s se aduc ca jertf pe sine si tot ce le apartine. Ce nseamn asta? Aceasta este pur si simplu idolatrie vampiric , politeism p gnesc vampiric, fetisism vampiric. n locul Unicului si Singurului Dumnezeu si Domn Iisus Hristos cel Adev rat, o mas de idoli, zeit ti si zeisori impostori. n aparent se forteaz s par atei, iar n realitate sunt niste nchin tori la idoli, niste politeisti. Ei si mesteresc ntr-una noi idoli, incluzndu-i n noul lor panteon, n s lbaticul lor ceremonial. Dictatura ateist , la rndul ei, se str duieste

din r sputeri s -l conving si s -l sileasc pe fiecare s se nchine noilor zei, s le aduc jertfe, s mentin cultul personalit tii. n acest fel, ce se ntmpl ? Se instaleaz vampirismul modului de viat p gnesc, a cunostintei p gnesti, a modului de viat p gnesc. Si astfel se petrece viata ns si n neiertate slujiri idolesti potrivnice lui Dumnezeu (I Petru 4, 3). (...) Faptul c mai suntem n viat tine doar de milostivirea lui Dumnezeu si de puterea lui Dumnezeu. Iar de jur mprejur se nvrteste cea mai tic loas minciun universal legiferat n educatia ateist : "Hristos este mort", "Hristos este o nsel ciune". Iat programul de educatie. Oare asa ceva poate fi acceptat, oare cu asa ceva se poate colabora? Si dup aceea s te mai consideri crestin? Nu! Noi anunt m si declar m cu t rie: aceasta este cea mai groaznic , cea mai nerusinat si cea mai mrsav hul pe care mintea omeneasc a formulat-o vreodat mpotriva celei mai perfecte, mai minunate, mai ncnt toare Fiinte omenesti de sub Cer care a p sit pe p mnt. Vom sta lng El cu toat inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toat puterea noastr , si aceasta cu pretul oric ror pedepse cu moartea ndreptate asupra noastr de c tre toti lupt torii mpotriva lui Hristos din ntreaga lume..." Cuviosul Filotei Zervakos SE IMPUNE SA SPUI ADEVARUL CAND E NESOCOTITA SFANTA TRADITIE! P storii au deschis larg u ile ca s intre nestingheri i lupii Numai prin smerenie, poc in i ntoarcere la Dumnezeu, la credin a ortodox , va reu i mult dorita unire, iar nu prin consf tuiri i dezbateri, prin dialoguri nefolositoare i lipsite de rost, prin edin e zadarnice. Dac nu vor renun a la mndrie i nu se vor smeri, dac nu se vor poc i i nu se vor ntoarce la Dumnezeu, toate str duin ele, st ruin ele, ostenelile i eforturile pentru unire se vor dovedi zadarnice, nefolositoare, poate chiar v t m toare, cauza i pricina dezbin rilor, schismelor i r zboaielor Nici un credincios cre tin ortodox con tient, ntreg la minte i cu pu in fric de Dumnezeu nu va accepta vreodat unirea cu ereticii papista i, nesocotitori ai celor apte Sfinte Sinoade Ecumenice i ai Tradi iei apostolice i ai Sfin ilor P rin i [...] S cugete bine patriarhul i s nu se n ele creznd c unirea Bisericilor e u oar i c adev ra ii ortodoc i l vor urma i c va putea s le n ele con tiin a nct s nesocoteasc lesne Sfnta Tradi ie i Sfintele Canoane ale Sfin ilor Apostoli i P rin i purt tori de Dumnezeu. Ace tia, ca s sprijine credin a ortodox i pe una, sfnt , soborniceasc i apostoleasc Biseric , s-au nevoit, s-au ostenit, au asudat, au postit, au privegheat, au suferit chinuri, prigoane, ntemni ri, moarte i vor accepta acum tradi iile impuse de pap ?

P storii cei buni, dumnezeie tii P rin i ai Bisericii, pentru a o p zi curat i neprih nit de mul imea de r t ciri i erezii pe Mireasa lui Hristos, Biserica (a a cum au primit-o de la Mirele Hristos), s-au nevoit, au fost huli i, acuza i, ntemni a i, prigoni i, au suferit multe chinuri si dureri, iar unii au fost chiar omor i. Dar prin credin a fierbinte in Dumnezeu i nt riti de puterea si harul Sfntului Duh i-au izgonit departe de Biseric pe lupii cei molipsitori, ereticii, i i-au anatemizat pentru vecie. Iar Dumnezeu i-a sl vit pe ei, pe p mant si n cer. Si cu toate c Sfin ii Parinti, p storii cei buni si adev rati i-au izgonit departe de Biseric pe lupii cei molipsitori, eretici, Patriarhul Ecumenic Athenagora il invit pe papa cel eretic, du manul Bisericii Ortodoxe, calcatorul si nesocotitorul Sfintei Tradi ii, l mbr i eaza, il roag , ii recunoa te ntietatea, ii deschide u a Bisericii Ortodoxe si ii zice intr tu primul, si eu, al doilea, te voi urma cu turma mea! . Vai, vai suflete al meu! Ofteaza plangi, jeluie te ca odinioar Ieremia, nu pentru Ierusalimul p mntesc, ora ul sangelui, care i omora pe prooroci si ii ucidea cu pietre pe trimi ii lui Dumnezeu (cf. Matei 23, 27). Plngi pentru Mireasa aleas a lul Hristos, cea neprih nit i desavr it , una, sfnta, soborniceasc i apostoleasca Biseric , maica duhovniceasc a cre tinilor ortodocsi, cea pe care ne-au facut-o cunoscut Sfin ii Apostoli, mucenicii, proorocii, ierarhii, dasc lii, sfin ii, cuvio ii i drep ii. Pentru aceasta plngi, c ci episcopii i p zitorii ei au adormit, iar p storii ei au deschis larg u ile ca s intre nestingheri i lupii cei molipsitori si s jertfeasc , sa rapeasc i s mpr tie oile pentru care Hristos i-a v rsat Sangele Sau [...] Domnul ns nu doarme: Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce p ze te pe Israel (Psalmi 120, 4). Dar noi dormim. Ne-a cuprins somnul nep s rii i dac nu ne vom trezi, ne va da mor ii celei ve nice i vom r mne, ca fecioarele nen elepte, n afara c m rii Mirelui. Iar lupii cei v zu i i nev zu i ne vor nghi i. Ca s nu r mnem n afara c m rii Mirelui Hristos i ca s nu fim nghi i i de vr jma ii no tri v zu i i nev zu i, care se-nvrt n jurul nostru, s -l ascult m pe dumnezeiescul Apostol Pavel care ne spune limpede: c ci este chiar ceasul s v trezi i din somn: noaptea e pe sfr ite, ziua este aproape; s lep d m dar lucrurile ntunericului i s ne mbr c m cu armele luminii (Romani 13,11-12). Dac ndep rt m somnul nep s rii care ne-a cuprins i st m cu grij i luare-aminte i cerem ajutorul lui Dumnezeu cu credin i zdrobire a inimii, l vom primi, c ci puternic este Domnul i ne va p zi pe noi i Biserica Sa i pe to i vr jma ii no tri i va mpr tia i nimici. Dar ca s primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie, pe lng rug ciune, s fim statornici i viteji, s m rturisim credin a ortodox i s spunem cu mult curaj celor care se gr besc i ndeamn la o fals unire i celorlal i prieteni ai papei i tr d tori ai ortodoxiei, cuvintele acelea de aur ale n eleptului i Sfntului Iosif Vrienios rostite c tre trimi ii papei:

Inc unelti i n ascuns ca s ne n ela i pe noi, sau nu ti i c orice r u mare dintr-unul mic ncepe i a a se face mare i ntotdeauna am girea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indiferen i din consim mntul acestora la mici gre eli venim i c dem n cele mari. C nu ne vom lep da de tine, iubit Ortodoxie, nu te vom min i, slav str mo easc . Nu te vom l sa pe tine, maic evlavie. Intru tine ne-am n scut, ntru tine tr im i ntru tine vom adormi. Iar dac o va cere vremea, vom muri pentru tine i de o mie de ori . S -l ascult m i pe Cuviosul i Sfntul P rinte al nostru Meletie M rturisitorul i s afl m ce ne spune despre cei care nesocotesc Sfnta Tradi ie: Nu-i ascultati nici pe pustnici, nici pe preo i, i nici pe cei ne propov duiesc nv turi nelegiuite, i pov uiesc n chipul cel r u, i nici pe ace tia i nici chiar pe episcopi s nu-i asculta i, dac m rturisesc lucruri neadev rate, care nu sunt spre folos. S fim lucr tori, i s cuvnt m, i s stam mpotriva celor ce ndeamn la r t cire n chip viclean. Nu este cu dreptate i cu cuviin bine-credincio ilor a t cea acolo unde se calc poruncile lui Dumnezeu i din aceasta i nt resc n el ciunea ceilal i potrivnici. Pentru c a zis un mare p rinte: Acolo unde este primejdie a se desp r i cineva de la Dumnezeu, ce binecredincios poate s stea deoparte i s tac , sau cu totul s se lini teasca? Pentru c t cerea sa l v de te cum c i el se nvoie te acestor rele. i aceasta ne-o arat InainteMerg torul Domnului i vitejii Macabei, care pentru o mic porunca a legii s-au primejduit pn la moarte i n-au p r sit nici cea mai mic parte a predaniilor primite. C ci r zboiul de multe ori este l udat i lupta se arat mai bun decat v t m toarea de suflet pace. C mai bine este s stea cineva mpotriva celor r u cuget tori, dect s urmeze lor i s se despart de Dumnezeu pentru a se uni cu ei . Nici un cre tin ortodox ntreg la minte, con tient, cu putere de deosebire i fric de Dumnezeu nu va accepta o astfel de unire mincinoas , care ne desparte de Dumnezeul i ne une te cu fal ii nv tori, cu ereticii lucr tori ai ntunericului. Noi, ortodoc ii de pretutindeni, aduna i ntr-o singur limb , ntr-un suflet, ntr-o voce i inim , urma i ai slujitorilor Cuvntului i ai sl vi ilor propov duitori, n elep ilor apostoli i ai purt torilor de Dumnezeu P rinti i p str tori ai nv turilor i tradi iei lor, glasuim acestora: nu primim i nu suntem de acord sub nici un motiv V ntreb, deci, Preaferici ilor, Papa Paul al Romei i Athenagora, Patriarh al Constantinopolului, spune i-mi, toate cele cte le-au statornicit ca s fie p zite cei 367 p rin i purt tori de Dumnezeu aduna i la al II-lea Sinod Ecumenic n Canonul I i Sfintele Sinoade Ecumenice inainte de acesta sunt adev rate sau nu? i dac sunt

adev rate, de ce nu le urma i? Inv a i nu de la mine, ci de la Sfin ii P rin i care s-au adunat la cele apte Sfinte Sinoade Ecumenice, de la dumnezeiescul Apostol Pavel, glasul lui Hristos, c dac nu urma i i nu p zi i cele cte ace tia ne-au vestit, propov duit, sf tuit i ne-au l sat scris i prin viu grai, atunci v afla i sub osnda anatemei. i ca s sc pa i de aceast osnd grea, v pov uie te iar i nsu i Domnul nostru Iisus Hristos s v smeri i, s v poc i i, s m rturisi i mndria i neascultarea voastr . i prin smerenie, poc in , ntoarcere, supunere i ascultare de cele apte Sfinte Sinoade Ecumenice i de Sfnta Tradi ie, (f r dialoguri neispr vite i nen elepte i discu ii f r rost), ve i sc pa de leg tura anatemei i atunci va veni mult dorita unire Pentru a ne feri de cursele diavolului trebuie s priveghem i s ne rug m, cum spune Domnul, s fim trezvitori i s avem grij , cum zice Apostolul Petru, s p str m Tradi ia cea scris i nescris pe care am primit-o i ne-a fost nv at , cum gl suie te Apostolul Pavel i s p zim m rturisirea i promisiunile pe care le-am dat la Sfntul Botez: M lep d de satana i de toate lucr rile lui si de toat slujirea lui . Slujirea lui satana i cursele lui sunt cnd preo ii se rad, cnd i dezbrac reverenda i r mn n pantaloni, imitndu-l pe urma ul mincinos al lui Hristos, papa si pe actorii de teatru i dansatorii de pe scene. i n sfarsit, dac vrem s ne ferim de capcanele diavolului, s nvatam smerenia de la Domnul nostru Iisus Hristos, Mntuitorul si izb vitorul sufletelor noastre. Doar aceasta ne va pazi nev t ma i de cursele diavolului. Sfntul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, ntemeietorul monahismului, a zis: Am v zut n vedenii cursele diavolului ntinse peste tot p mntul i am ntrebat oftnd: care va fi sc parea noastr ? i am auzit voce nev zut zicnd: smerenia! . i deoarece din cauza nep s rii i neaten iei suntem lipsi i de aceasta, s ne rug m cu credin , evlavie, poc in i trezvie, cu suspine i lacrimi la d t torul celor bune, al virtu ilor i tuturor darurilor, s ne dea smerenie adev rat i poc in sincer . i sc pnd astfel de cursele ntortocheate ale satanei celui viclean i de toate uneltirile acestuia, i izb vi i prin smerenie i poc in , cu ajutorul i harul lui Dumnezeu vom ajunge f r ocoli uri i f r primejdii la limanul limpede i lipsit de valuri al raiului i la mp r ia i via a de veci cea nesfr it , unde vom afla odihna sufletelor noastre. Amin. Dar poate c unii admiratori ai papei i ai patriarhului Athenagora vor ntreba: Cine e ti tu, nenv atule, ranule, c lug re nvechit care ndr zne ti s ceri socoteal celor doi crmuitori ai Bisericilor? Celor doi n elep i, infailibilului Pap Paul i Prea Fericitului Patriarh Athenagora! La acestea r spund: Sunt cel mai mic i cel mai p c tos dintre to i i am v zut c nu sunt nici n elept, nici savant. tiu c nu cunosc nimic, doar pe Iisus Hristos r stignit pe cruce, Dumnezeu des vr it i om des vr it, care S-a smerit pe Sine, ascult tor f cndu-Se pn la moarte i nc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8),

nv ndu-ne smerenia i spunnd: Inv a i-v de la Mine, c sunt blnd i smerit cu inima i ve i g si odihn sufletelor voastre. (Matei 11, 29) i dac zicem c nu avem p cat, ne am gim i adev rul nu este ntru noi(Ioan 1,10). Cnd Hristos spune: Cine dintre voi vrea s fie primul, s fie mai mic dect to i , iar Patriarhul Athenagora zice papei: Tu e ti primul n cinstire i eu al doilea , spune i-mi, v rog, pe cine s aleg, s ascult, s cred? Pe Hristos, Adev rul nsu i, ori pe pap i pe patriarh, care pe nedrept se numesc f r de p cat i preasfin i? Dac zice i: pe cei lipsi i de importan nu v ascult i nici nu v cred, sunte i am gi i i v sf tuiesc s v poc i i, s m rturisi i adev rul, c nici papa nu e lipsit de p cat i nici patriarhul nu este preasfnt, i trebuie s se poc iasca, s se spovedeasc i s se smereasc . Daca oamenii nu au smerenie, rangurile nu i fac des vr i i i preasfin i, ci mndri, am gi i i eretici. De la Hristos cel smerit i blnd, Adev rul Insu i, am nv at s spun i s ap r adev rul. De la Apostolul Pavel, glasul lui Hristos, am nv at s nu discut cu lucr torii ntunericului, nainte de a cerceta. De la proorocul David am nv at s rostesc mpotriva mp ra ilor i am zis nelegiui ilor, nu mai c lca i legea, i p c to ilor, nu mai p c tui i . i de la cel mai sfnt dintre drep ii Legii Vechi, Sfntul Ioan Botez torul, am nv at s spun: Poc i i-v , c ci mp r ia Cerurilor este aproape . Dar ne vor ntreba cei de mai sus: Dac Domnul a zis nu judeca i ca s nu fi i judeca i, cum ndr zne ti s i judeci? Dac rosteam sau scriam papei sau patriarhului: Eu sunt judec tor i v voi judeca i osndi , atunci as fi fost c lc tor al poruncii lui Dumnezeu, a fi fost vrednic de condamnat, c ci nici mie i nici altcuiva nu-i este permis s i judece aproapele. Dar s spui i sa aperi adev rul, cnd vezi c sunt nesocotite cuvintele legile, nv turile, pove ele i poruncile lui Dumnezeu, dogmele, Sfintele Canoane i Sfnta Tradi ie, nu numai c nu este interzis, ci se i impune s faci aceasta. Atunci cnd Irod i-a l sat so ia legitima, si nesocotind Legea Iui Dumnezeu a luat-o pe femeia lui Filip, fratele s u, cel mai mare dintre cei n scu i din femeie i dintre prooroci, Sfntul Inainte Merg tor, care locuia n pustia Iordanului, auzind acestea a p r sit pustia i lini tea, i s-a ridicat mpotriva lui Irod, f r s -i fie team de puterea mp r teasc i i-a spus cu curaj l ndr zneal : Imp rate, Legea lui Dumnezeu nu i permite s iei pe femeia fratelui t u! Nu i-a zis: Eu sunt judec tor i am venit s te judec . I-a adus aminte de Legea lui Dumnezeu ca s -l nsp imnte i s nceteze f r delegea. In felul acesta, mul i Sfin i P rin i din pustii i m n stiri, Antonie, Eftimie, Teodor Studitul i mul i al ii, chiar i stlpnicii, n vremuri i mprejur ri diferite, v znd c Biserica Ortodox este r zboit de mp ra i, arhierei, preo i, monahi i mireni eretici, au p r sit pustiile i m n stirile lor i s-au dus grabnic n ora e, ca osta i i r zboinici buni i bravi ai legiunii Domnului.

i, narma i cu armura Duhului Sfnt, s-au ridicat mpotriva mp ra ilor i st pnilor, cercetnd cu ndr zneal r t cirile i ereziile, nep sndu-le de amenin rile i chinurile tiranilor, de ntemni ri i prigoniri, prefernd s moar pentru adev r i ortodoxie. i dac nu existau astfel de lupt tori viteji (nu numai n pustii i m n stiri, dar i n ora e): patriarhi, arhierei, preo i, clerici i mireni, nv tori i teologi, ap r tori ai adev rului i ai credin ei noastre ortodoxe, care s se r zboiasc cu minciuna i am girea, cu ereziile i ereticii, ast zi nu ar fi existat ortodoxia i nv tura s n toasa. De aceea trebuie s ne rug m i s -L imploram pe Atotputernicul, Preabunul, Preamilostivul si Preandur torul Dumnezeul i P rintele nostru Ceresc sa arate i astfel de oameni lupt tori care s izb veasc Biserica Ortodox de cei care o r zboiesc din untru i din afar , vr jma ii cei v zu i i nev zu i, i s nu ne p r seasc din pricina p catelor noastre celor multe. S scape corabia Bisericii, care acum este nconjurat de primejdii, i s o c l uzeasc drept i f r ocoli uri la limanul lini tit i f r valuri al raiului i al vie ii ve nice [...] A a i eu, cel mai mic i mai p c tos, imitandu-i pe to i ace tia, din anul 1912 i pn ast zi, timp de 52 de ani, de cnd am fost nvrednicit cu harul lui Dumnezeu la marea treapt a preo iei, dndumi seama c trebuie s am o purtare demn de aceast alegere i s nu apar nerecunosc tor i nemul umitor fa a de Dumnezeul i P rintele nostru Ceresc i fa de Maica duhovniceasc , Una Sfnt , Soborniceasc i Apostoleasc Biseric , nu am ncetat, cu slabele mele puteri, s m lupt, s predic i s m rturisesc cuvntul lui Dumnezeu, nu numai aici, n Paros, ci i n alte insule, ora e, sate, comune i mitropolii ale Greciei, unde a fost nevoie i unde m-au chemat mitropoli ii i credincio ii fra i cre tini, dar i n afara Greciei, n Palestina, Egipt, Arabia, sau la Constantinopol. Am scris mai mult de cinci mii de epistole ce con ineau pove e p rinte ti i sfaturi c tre to i fiii duhovnice ti pe care mi i-a dat Dumnezeu, din Grecia, Europa, America, Africa i Australia i c tre credincio ii fra i cre tini. Am scris epistole de pov uire c tre mp ra i nelegiui i, c tre patriarhi, pre edin i, arhierei, nu pentru a-i judeca i condamna, ci din dragoste pentru ace tia. Andrei-Nicolae M. Nu exist mai multe c i, exist numai una: UN SINGUR ADEV R! Dumnezeu este Adev rul. Iar Adev rul nu poate fi interpretat. Orice adev r interpretat nu mai este, de fapt, adev r. Exist un Dumnezeu i o singur credin : ortodoxia (dreapa credin ). Tot restul religiilor reprezint doar interpret ri, adic n el ri. Religia reprezint dialogul dintre oameni i Dumnezeu. Religia cea adevarat este aceea ini iat de Dumnezeu! Pu ini oameni ns realizeaz c acest dialog a fost pornit de la Dumnezeu c tre om. S

ne aducem aminte de Adam i de Eva: ce i-a spus Dumnezeu lui Adam? Din to i pomii din rai po i s m nnci. Iar din pomul cuno tin ei binelui i r ului s nu m nnci, c ci, n ziua n care vei mnca din el, vei muri negre it! Auzi ce zice Sfnta Scriptur : vei muri negre it! Cu toate acestea ei nu au murit n ziua aceea, ci cu mult mai trziu. ns au murit duhovnice te, au c zut din harul lui Dumnezeu. i Dumnezeu ce face? i ia la b taie? i pedepse te? Nicidecum: El ia ini iativa ca ei s se vindece: Adame, unde e ti? Cum adic ? Nu tia Dumnezeu unde e Adam? tia i unde este, tia i ce-a f cut. Parafrazez: Ce-ai f cut, ce s-a ntmplat, de ce te ascunzi de Mine? tia Bunul Dumnezeu de ce se ascunde Adam, dar l-a ntrebat totu i, i-a dat r gaz ca s i spun Adam singur, i-a dat ocazia i ansa s - i recunoasc gre eala, s se poc iasc pentru ce a f cut. Adam n schimb, a dat vina pe altcineva: pe Eva. Adic nu i-a p rut r u, nu i-a recunoscut gre eala, nu i-a asumat-o, ci a dat vina pe altcineva: Nu eu sunt de vin , ea e de vin !. ci Eva tot la fel, a dat vina pe arpe. A a c repet: Religia este ini iat de Dumnezeu: Adame, unde e ti? C utarea ncepe de la Dumnezeu, este revelat de la Dumnezeu c tre om i nu invers. Aceasta este singura cale spre ortodoxie (dreapta credint ): dinspre Dumnezeu care reveleaz spre om, care recepteaz : omul se ascunde de Dumnezeu i Dumnezeu vine n c utarea omului! Din cte ti i, n afar de aceast religie ortodox (primit direct de la Dumnezeu) au existat o pluralitate de religii; pluralitatea de religii, pluralitatea de credin e ce arat ? Drumul invers: de la om la Dumnezeu. ntradev r se caut i n acele religii reluarea leg turilor cu Dumnezeu, dar o caut omul dup propriile sale putin e, idei i prin propriile sale manevre magice: se spune n Sfnta Scriptur : Dumnezeii oamenilor sunt demoni! - adic sunt idoli, iar idoli nseamn nchipuire: A a mi nchipui eu c este Dumnezeu, a a mi nchipui eu c se comport , a a mi nchipui eu. i cine este mp ratul nchipuirilor i am girilor? Ia gndi i-v : diavolul. C eu m mbrac cumva a a ti i fistichiu i merg pe strad i mi se pare c nu-i nimeni ca mine. Sau nu tiu ce descoperire fac, sau nu tiu cte c r i citesc i m cred nu tiu ce. Dar astea sunt nchipuiri ale orgoliului, ale mndriei, sunt nce o ri mincinoase pornite de la diavol i acceptate de mine. Semin e de adev r exist i n religiile create de om, dar sunt numai semin e, i restul e malformat de nchipuiri. Singurul adev r integral i ne tirbit este acela direct de la Dumnezeu. Restul sunt eforturile omului de a ajunge la Dumnezeu. Dar omul nu poate ajunge la Dumnezeu, ci numai Dumnezeu la om. A a S-a trimis pe Sine Dumnezeu, prin Fiul Lui, Iisus Hristos: a a a fost reluat leg tura dintre Dumnezeu i om, c S-a unit Dumnezeu cu omul, m i oameni buni, n pntecele Fecioarei s-a unit Dumnezeu cu omul, s-a mp cat Dumnezeu cu omul n momentul n care a zis Fecioara Maria Fie mie dup Cuvntul T u. S-a milostivit Dumnezeu de om prin na terea Mntuitorului, prin care a trimis calea: calea de a ne

mntui, de a ajunge la Dumnezeu, asemenea lui Dumnezeu, n Dumnezeu adic acas , m i oameni dragi. (n acest paragraf am fost inspirat i am parafrazat sau chiar citat din unele nv turi ale preotului Dan B dulescu, cel care nainte s descopere calea, a fost chitarist n celebrele forma ii romnesti Sfinx i Ro u i negru, motiv pentru care v recomand s citi i i studiul s u teologic asupra muzicii.) Atunci s-a mplinit menirea religiilor, atunci a ar tat Dumnezeu c nu mai este nevoie de nicio religie, c El a ar tat Calea napoi, Dumnezeu s-a f cut Om din solidaritate cu suferin ele noastre i ca s ne arate cum trebuie s facem noi fa suferin elor noastre, cum s ne ntoarcem la El. Ortodoxia nu este doar o religie, ortodoxia este Calea. Ortodoxia nu este religie, ci credin , Adev rul revelat chiar de Dumnezeu: un Domn, o Credin , un Botez. i ve i spune: de ce ortodoxia? C sunt i alte credin e cre tine. V spun foarte pe scurt: nu e nevoie dect s studia i istoria. Biserica lui Hristos a fost ntemeiat la propriu de Sfin ii Apostoli, cei care au primit direct nv tura lui Iisus. Ea a mers pe linie apostolic i s-a transmis prin Sfin ii P rinti: Sfntul Vasile cel Mare, Sfntul Nicolae, Sfntul Ioan Gur de Aur i mul i al ii. Erezii au existat nc din secolele III-IV, dar ruptura a fost n 1054: Marea Schism . Biserica primar s-a rupt n dou : cea ortodoxa a r mas ca pe vremea apostolilor, cea catolic a nceput s fac tot felul inova ii dup capul oamenilor, pentru a fi pe dragul timpurilor, mai mult dect al Legii lui Dumnezeu. Din catolici s-au desprins protestan ii (luterani, calvini, anglicani), ca revolt fa de despotismul catolic, iar din protestan i, rnd pe rnd, toate sectele cre tine de care auzi i ast zi. Biserica Ortodox a r mas neschimbat de la Apostoli i pn acum! Acesta este adev rul. Ce face unul i altul, un preot sau altul, un c lugar sau altul sunt particularit i i n el ri la care au c zut prad unii, chiar i din cler. Fiecare are liber arbitru s cread ce vrea: dac alege n mod comod s priceap nv tura Mntuitorului dupa faptele unuia sau altuia, atunci nu ntelege ce e aceea Biseric . n Biseric te duci s iei contact cu Dumnezeu i s prime ti de la Dumnezeu mngiere, nu ca s judeci sau s fii cu ochii n patru dup vorb re ele b bu e sau dup gre elile preo ilor. Un semn apocaliptic este acela c se dore te n numele unei simpliste p ci n el toare i inexistente crearea ecumenismului: este ultima lupt de distrugere mpotriva Bisericii lui Hristos. mpotriva Bisericii Ortodoxe. Acum e vremea alegerii; a nceput, fie c ne place, fie c nu ne place. n timpul acesta necuno tin a este un p cat. Via a aici nu este ca s ne desf t m sau s ncerc m s cre m raiul pe p mnt, ci ca s ne mntuim. De la nceputul lumii au tot existat chiar din timpul Vechiul Testament popoare care au ncercat s aduc raiul pe p mnt i nu au reu it, pentru simplul motiv c Raiul nu este pe p mnt, el

este deja creat i nu poate nici m car fi nchipuit de om si nici atins n timpul acestei vie i nrobite de p cat. Toate sistemele politice de oricnd au fost ini iate i create ca nostalgie a omului dup paradisul pierdut, care ntotdeauna ascunde o latent i incon tient dorin religioas (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului). Problema e c toate sistemele politice au pornit de la fantezii umane i diverse utopii i nchipuiri, adic minciuni, dragii mei, iar cel mai mare maestru plagiator i mincinos este diavolul. El amestec n capul omului adev rul cu minciuna, ca omul s nu mai disting nici pe una, nici pe alta. Iar omul este vinovat c prime te acestea cu bun tiin , chiar dac nu recunoa te. Orice om simte la un moment dat cnd gre e te, depinde doar de el s se opreasc sau nu. Omul n ignoran a i ne tiin a sa a uitat c locul n care a fost alungat Lucifer i toat ceata lui e aici pe p mnt. Ceata ngerilor c zu i a fost alungat n iad i pe p mnt. Dar iadul nu le e pe plac nici m car dracilor, ve i afla aceasta citind orice Evanghelie. Noi tr im efectiv ntre diavoli. Prin ul v zduhului, al aerului e nsu i ngerul c zut Lucifer. E greu s crezi a a ceva n epoca asta mincinoas a televizorului si a filmelor science fiction. C , m i oameni dragi, cea mai mare viclenie i am gire a du manului e aceea s fac omul a crede c du manul nu exist . A adar, orict ne place sau nu ne place asta, orict am vrea s vedem noi via a a a ti i umanist, n roz, trebuie s con tientiz m i s recunoa tem c aceasta este un loc de lupt , nu de desf tare. Omul care are suflarea lui Dumnezeu n el i al c rui trup e f cut spre a fi cas Sfntului Duh locuie te efectiv nconjurat de for e malefice pe care nu le poate n elege, dar pe care le poate birui. n aceasta st n elepciunea: omul e f cut de Dumnezeu ca s fie biruitor! Iar mntuirea lui st n a- i birui propriile pofte i patimi (demoni) care vin din c derea sa i de a birui pe du manul lui Dumnezeu care st la pnd ncercnd s z d rniceasc ncerc rile omului de a se mntui. De aceea nu ne putem mntui dect cu ajutorul lui Dumnezeu, prin Hristos Fiul Lui, prin Calea pe care El ne-a ar tat-o nou . A a c , Dumnezeu a dat omului puterea de a birui pe diavol, l-a facut pe om n firea lui s fie nving tor, biruitor! Dar pentru aceasta repet: este nevoie ca omul s fie sincer cu el nsu i i s recunoasc atunci cnd gre e te, s - i recunoasc gre eala i fa de sine i fa de aproapele. Depinde doar de el dac dore te s se opreasc sau nu din gre eal . E nevoie cel pu in s i doreasc cu adev rat, c restul, ce nu poate el, pune Dumnezeu pentru el. Cum spuneam unui suflet foarte drag mie acum cateva zile: noi ne c ut m pe noi n ine de parc nu ne-am avea, dar ne avem, e o p c leal demonic s credem c nu ne avem: facem cu via a noastr ce vrem, dup cum vrem, dup cum alegem. Nu pe noi n ine ne c ut m, ci pe Dumnezeu! Ne c utam lini tea, fericirea, odihna pe Dumnezeu! In loc sa il lasam pe El sa ni le dea, suntem caposi, incercam sa ni le obtinem noi singuri. Dar acest lucru nu e cu putinta,doar Dumnezeu ni le poate

da. Dar sa facem voia Lui, nu voia noastra saraca si nepriceputa! Dar cine poate s se mntuiasc ? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputin , la Dumnezeu ns toate sunt cu putin . Matei 19, 26 i cine poate s se mntuiasc ? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputin la oameni sunt cu putin la Dumnezeu. luca 18, 27 Dac am ncerca s ne facem st pni pe noi n ine cu puterea i prin ajutorul lui Dumnezeu, n-am mai gre i a a des. Imagina ia nu e un lucru pe att de bun ct a i putea crede dimpotriv : nainte de c dere, Adam i Eva nu aveau imagina ie, ci pur i simplu erau; ei nu- i nchipuiau c sunt, sau ce sunt sau ce ar vrea s fie. Ei nu- i pierdeau timpul cu p c leala asta ei pur i simplu erau. Noi din cauza imagina iei traim mai mult n teorii, dar de a fi, nu prea suntem. Aceea nseamn c tr im n minciun , c ne p c lim singuri, c suntem buni numai n teorie, numai n capul nostru: aici e marea viclenie a satanei: ne uit m la un film, vedem o nedreptate n film i plngem, dar cnd vedem aceea i nedreptate lng noi, pe strad , trecem pe lng ea fluiernd. Tr im virtual, n capul nostru ne imagin m c tr im! i aceea nseamn moarte duhovniceasc : nseamn c nu mai suntem, ci ni se pare doar! Noi uit m c nu Dumnezeu a f cut moartea: Domnul e d t tor de via , nu de moarte! Moartea am inventat-o noi n crda ie cu necuratul. i cum s-au l sat protop rin ii no tri min i i, mai r u dect, ei ne l s m noi p c li i. Noi nu suntem treji, noi suntem seda i. Dumnezeu i ofer trezirea Lui, zguduirea Lui, n elepciunea i protec ia Lui. Dar noi alegem comoditatea, adic minciuna. Noi vrem magie, nu mntuire: aprind trei lumn ri, zic dou invoc ri, fac nu tiu ce mantre budiste i gata! Ca s te mntuiesti e mai greu: trebuie s urmezi Calea lui Dumnezeu, a Fiului S u Iisus Hristos, s ai frngere de inim , adic s te munce ti i s - i cercetezi inima, lucru care, din cauza p catelor doare. E greu, dar e o cale pe care poate merge oricine pentru c e calea iubirii. Dar oamenii sunt mincino i: e prea grea, de unde au dedus ei c asta trebuie s nsemne c nu e adev rat . Cam dup principiile hedoniste - tot ce ne place nseamn c e i bun. Ori, nu-i a a. Fiecare e mai bun doar prin compara ie, nu prin sine nsu i. Iar atunci cnd nu vrem s mai p rem r i, facem totul pentru a dovedi c exista n jurul nostru al ii mai r i dect noi. Cu alte cuvinte, murd rim totul n jur pentru a p rea noi mai cura i i mai buni. Fiecare n elege ce vrea, dar mai bine zis ce-i place (monah Savatie Ba tovoi). ci, cu toate acestea, fiecare tie cnd gre e te, i continundu- i gre eala cu bun tiin e ca i cum i-ar asasina sufletul, l mortific , se auto-asasineaz , l love te pe Dumnezeu, l (re)-R stigne te pe Hristos. titi? Fiecare va tr i sau va muri cu n elesurile sale.Vai de cei care n eleg c lupt mpotriva dragostei i

nu se opresc. (monah Savatie Ba tovoi) De ce v scriu? Pentru a v pune pe gnduri, pentru c m trezesc i e de datoria mea s v anun , pentru c in la voi i in la to i oamenii, iar la aceia la care nu pot ine, m rog lui Dumnezeu s -mi dea putere spre a-i n elege. Iube te- i aproapele ca pe tine nsu i! S v avertizez c lumea este mincinoas , min it de nsu i st pnul ei, diavolul. Tot r ul pe care l face necuratul n lume este prin gndul omului i ca s te lup i cu el nu po i singur, dect cu ajutorul lui Dumnezeu i prin Dumnezeu, iar Dumnezeu ne-a dat mijloace s ne protejeze de puterea diavolului: botezul, spovedania, mp rt ania, liturgia i celelalte. Sper ca v-am n scut ntreb ri, s punem ntrebari nu e r u, este bine. Dac ntreb m sau ne ntreb m nseamna c ne intereseaz , nseamn a c uta Adev rul. Cel ce caut , cu adevarat va g si. Dar cnd g se ti, cel mai important este s accep i ce-ai g sit, iar ce g se ti nu e chiar ceea ce vrei s gase ti. Rug ciunea m-a nv at cel mai bine c ceea ce ne dorim este cu totul alta sau foarte rar una cu ceea ce ne trebuie. Ceea ce ne dorim noi nu e totuna cu ceea ce avem nevoie. Cel mai greu i este omului s accepte ceea ce cu adev rat i trebuie sau are nevoie, n detrimentul a ceea ce vrea. De aceea, iudeii L-au omort pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos: mila lui Dumnezeu, ridicarea p catului stramo esc era ceea ce ne trebuia ca s ne mntuim, dar nu era ceea ce iudeii i doreau cel mai mult: un eliberator politic de sub puterea Romei. Sper i m rog la Dumnezeu s m ierte pentru ndr zneala pe care am avut-o de a scrie acestea i s v ierte i s v lumineze i pe voi, s ne aduc pe to i pe calea Lui cea care pare anevoioas , dar care e plin de trezire i bucurie i mngaiere nespus . Aduce i-v aminte v rog, c a a cum l c uta i voi pe El, El ne caut i mai tare, c dac pe noi ne doare cnd nu ne aude, cu-att mai tare l doare pe El cnd nu l auzim; cum ne e dor de El a a i Lui i este dor de noi, pe to i ne cheam i pe to i ne iube te i pentru fiecare om care se pierde, Se mhne te. ncerca i s nu l mai privi i pe Dumnezeu ca pe un judec tor sadic, nu e a a. El este bun i plin de mil , dar i n elept. El este bun, dar n aceea i m sur i drept. Nu este ceva abstract n sensul n care ncearc new-age-ul sau alte religii s l fac : suntem f cu i dup chipul i asem narea Lui, deci ne asem n m cu El. Adic putem fi asemenea Lui, e n puterea noastr s fim: iert tori ca El, buni ca El. S nu-L mai ntrist m. Ce zice i? E Tat l nostru, m i oameni buni, e cu fiecare dintre noi i i-a pus speran a n noi. S nu-L mai ntrist m, v rog, v rog eu tare, c plange sufletul n noi, v rog s nu-L mai ntrist m! Parintele Arsenie Papacioc

Marturisirea Adevarului

Danion Vasile.: n ziua de ast zi se spune c e bine s facem pace unii cu al ii, s fie n elegere ntre confesiuni, n elegere ntre religii. C Dumnezeu prime te rug ciunile oamenilor, indiferent de religia n care se afl . Parintele Arsenie: Asta o spun oamenii, c Dumnezeu vrea pace. Vrea pace mai mult dect oricine, dar nu cu dracul! Ce ntlnire are adev rul cu neadev rul? Pentru care motiv, dup 1054 de ani, s-au desp r it? i acuma vor s ne mp c m?! Mai mult dect ei, vrem noi pace dar n adev r! i primim cu toat pl cerea. Eram n preajma hramului. i a sosit un preot din Paris, probabil cu gndul s slujeasc a doua zi, c era Sfnta Maria. Era i P.S. Serafim, n casa arhiereasc . i a venit acolo, acest p rinte, i s-a prezentat cnd a intrat c era camera plin cu musafiri, vreo treizeci de persoane distinse din Constan a. Eram la o gustare, c a doua zi era hramul, obiceiul locului. i la s-a prezentat, pn a ajuns la mine i la P.S. Serafim. i: Arsenie! Arsenie! Arsenie! F cea teatrul sta. Zic: nu-mi place deloc . Ce s spun el Apusului din partea p rintelui Arsenie? S vin la r s rit, f r preten ii i smeri i. P i, (ei n.n.) zic c au dreptate . Dreptate i dracu zice c are. sta nu e un argument. n sfr it, nu m l sa deloc. D. V.: Era catolic? Pr. A.: Era ortodox, drag , venea de la Paris, voia s slujeasc a doua zi la noi, la a venit un catolic s slujeasc i nu i-am dat voie. i i-am spus multe lucruri, i i-am spus i lucrul acesta: Napoleon a omort un demnitar. i i-a spus cineva: Sire, pe lng marele p cat pe care l-a i f cut c l-a i omort, a i f cut i o nedreptate. Deci, aia era mai important dect moartea unui om. i a a este! Nu putem s sus inem un adev r dup cum vrem noi. Biserica Ortodox n-a f cut nicio gre eal n manifestarea ei mistic , ca s zic acum: Hai s ne mp c m! N-a f cut nicio gre eal . S vedem de unde au plecat ei, primii, chiar cu cafea, dac vor. Dar nu vrea! i acum s punem o ntrebare: dac vii s ne mp c m, renun i la filioque? Renun i la primatul papal? Renun i la indulgen e? Renun i la imaculata concep ie? Nu renun i la nimic. Deci, vizibil, vor s pun mna Dar ceea ce este important Dac ai ochi de v zut, s vezi c i roade ceva. i roade dorin a de hegemonie, ori un vierme care nu-i las n pace - pentru c nu sunt n adev r. Pentru c nu putem trece cu vederea. Dumnezeu nu vede toate aceste lucruri? Nu le suport cu mult pl cere. Adev rul este singurul care odihne te. Dac nu e ti n adev r, nu e ti n Dumnezeu. i e numai unul adev rul. Eu sunt Adev rul i Via a. Ce putem ciunti din adev r? Nu ciuntim nimic. E vorba de credin , dragii mei, nu-i vorba de p cate de moarte, capitale i nu mai tiu cum. E vorba de cele mai grozave p cate. Pentru c au fost anatemiza i. Patriarhii Sinoadelor ecumenice, pe Nestorie l-au anatemizat i anatemizat a r mas. Pur i simplu nu i-a mai convenit, la 1054, cu acel Umberto, s ne pun anatema pe sfnta mas . i

demonstrativ i ndr zne . M car c Roma era primus inter pares la sinoade, primul ntre egali adic . Dar atta era, mai mult nu po i. i n sfr it, s-au dat de gol catolicii prin m rturisirea papei (Ratzinger n.n), prin care a fost declarat (Biserica Catolic drept n.n) singura Biseric . De ce mai rezist m atta timp? M rog, m rog! Dar noi cine suntem? i cu cine vre i s v mp ca i, dac voi sunte i singurii, singura Biseric ? i suntem obliga i s st m drep i la astfel de afirma ii i astfel de dorin e bolnave. D. V.: Dar ce trebuie s facem? Pr. A.: Murim! Pentru adev r, asta facem. Nu se pune problema: ap r m adev rul, orice ar fi. Dac e moarte, e sfin enie, dac nu e moarte, e la itate. D. V.: i cum sc p m de frica de moarte? Pr. A.: Drag , via nseamn moarte continu . Uite, a venit, l nfrunt m. M culc lini tit, i sta nu e lucru pu in, ca un cre tin s doarm lini tit n privin a adev rului. i noi suntem cei care trebuie s m rturisim adev rul. A anatemizat Biserica lumea de pe strad ? Nu, ci pe cei care au sus inut un punct de vedere gre it? Nestorie, i ceilal i, nu-i lu m pe to i. Pentru c cuvntul sta (Filioque n.n.), cu Sfntul Duh, c vine de la Fiul, s-a discutat n toate sinoadele, i nici unul n-a acceptat. Sfntul Vasile cel Mare a fost foarte activ n r spunsurile astea Ca i cum Duhul Sfnt ar fi nepotul lui Dumnezeu, tii, c e tata, e fiul, i e i nepotul acuma. E de o fiin Tat l, cu Fiul, cu Sfntul Duh. n trei chipuri, n trei fe e, n trei persoane. Sigur c lumea care crede ntr-un Dumnezeu o s ntrebe: cum sunt trei? Ei, Sfntul Spiridon care e (pr znuit n.n.) chiar ast zi a dovedit (adev rul prin minunea n.n.) cu c r mida. Acest grozav Spiridon n-a f cut nici un fel de teologie, n-a f cut. Teolog e cine sus ine adev rul. Ce teologie ceri? Avem teologi: Sfntul Ioan Evanghelistul, Grigorie de Nazianz i Ioan cel Nou (care a teologhisit ap rnd adev rul n fa a celor prigonitorilor musulmani n.n). Vrei s faci pe teologul? Ce teologie? Adev rul poate s -l apere oricine ar fi cre tin. D. V.: Dar mai sunt ast zi oameni simpli, cum a fost Sfntul Spiridon? nainte de a deveni episcop, el avea grij de oi, de animale. Mai sunt oameni simpli ast zi, care au cur ia credin ei lui? Pr. A.: P i, f r discu ie. E liber fiecare s apere adev rul. Teologia rnduie te lucrurile, dar nu e singura care are cuvnt. To i Sfin ii P rin i, de la Sinoadele Ecumenice Sfntul Atanasie era mai teologit, i era diacon. i avea libertatea s apere adev rul chiar dac nu era arhiereu. C la sinoade se alegeau, veneau arhierei. Dar adev rul l poate ap ra oricine. C acolo unde e adev rul, e Biserica. Nu unde e mul ime, unde e g l gie, unde e Hai, dom ne, s ne-mp c m! Repet: Biserica Ortodox n-a f cut nicio gre eal n manifestarea ei mistic , ca s zic : S ne-mp c m acum, hai! Am gre it i eu, i tu D. V.: A a pun mul i problema: au gre it catolicii, am gre it i noi, hai s c dem la pace!

Pr. A.: Adic , s -mp r im pomana, tii? S -mp r im colacii. Nu-i a a, pozi ia demn . i acuma, i-a ntreba chiar pe ei, s spun ei, teologi i papi i ce sunt: unde e adev rul? Dar hai s ne-mp c m, nu? La un pahar de bere sunt foarte siguri c , mai d un rnd, nu? D. V.: Dar ne acuz c suntem tradi ionali ti, c suntem fanatici. Pr. A.: Este o pozi ie revolt toare, chiar. A a. A nceput s miroase greu i ei singuri nu mai pot s suporte propriul lor miros. Dragii mei, vre i s fi i ferici i? Muri i pentru adev r! Pentru c nu se poate chiar a a Eu, cnd eram n nchisoare, m-a chemat un colonel, cu santinele, cu pu ti, i m ducea la el la Aiud era. Eu eram lng Aiud, acolo. i m-a ntrebat, s -i spun dac exist Dumnezeu. i i-am spus: Domnule colonel, asta e o ntrebare de coal primar . i nu m rturisesc ochii mei i ochii dumneavoastr ? M rturisesc c exist ! Inima, sentimentele, compara ie ntre valori, ntre culori, ntre Dar dumneavoastr , ce motiv ave i de spune i c nu exist ? Dar pentru asta trebuia un mare curaj, c acolo erai otreap , nu erai Zice: P i ce, r zboiul din Rusia, care s-a dat n numele Crucii Ce, n numele crucii? Nebunul la de Hitler voia s cucereasc lumea! Ce, n numele crucii? i el a fost biruit i am spus: i de ce nu crede i? i mi-a spus a a i-a dat seama c era nfrnt: i acuma, care e ultimul cuvnt? Sunt gata s mor pentru tot ce spun! Dumneavoastr ncerca i s muri i pentru ce spune i? Lua i-l de aici! asta a fost ie irea tiranului: Lua i-l de aici! Eu am fost bucuros c nu m-a mpu cat pe loc, tii? C asta era situa ia la Aiud. Asta era una din marile probleme care fr mnta: nu erai sigur c tr ie ti pn mine. M rturiseam prin morse, prin perete, i le spuneam: Dac muri i pn mine, e valabil dezlegarea mea. Le d deam dezlegarea prin perete, a a. Dar dac nu muri i i da i de un preot, m rturisi i-v p catele, c nu era cu mna pe cap, nu era n elege i? Stare de spirit Vreau s spun, n ce stare de spirit tr iam. Asta era. A a c moartea era foarte binevenit . i acum, la fel. Ap r adev rul. Moartea nu nseamn moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la via . Dar cel pu in lucrurile se v d, pentru c ai ap rat adev rul. Ce zice i? Vorbim de con tiin a noastr , nu vorbim numaidect de adev ruri istorice. Dar lumea nu st de vorb cu con tiin a proprie. Hai s vedem de adev r. Ce-au hot rt Sfin ii P rin i? Ce caut filioque sta, cnd s-a hot rt la dou sinoade n primul i al doilea (nv tura despre n.n.) Sfnta Treime: Tat l, Fiul i Sfntul Duh. Ct l-a costat pe Grigorie de Nazianz s apere adev rul? Chiar la moarte a zis: M duc la Treimea mea. D. V.: Pe cei care ap r nv tura ortodox , ceilal i i acuz c sunt fundamentali ti: E ti extremist, e ti mndru! i pun ntr-o situa ie delicat . ` Pr. A.: Drag , asta nu e o mndrie. Dar dac e o mndrie a la Hristos, e binevenit . Apostolii au ap rat adev rul, iar noi suntem mndri c ap r m adev rul. Po i s -mi spui ori icum ai vrea! Dar nu noi ridic m problema. Ei o ridic . Ce ave i, dom ne, ce v-a apucat? De

la 1054, pn acuma? Mai ales noi, romnii, avem o dovad material de la 1700: ne-au p c lit, s inem administrativ de ei. Ei, uita i-v acuma: sunt mai catolici dect m rog, catolicii! Greco-catolici D. V.: Sunt mai agresivi n manifest ri. Pr. A.: O maic m-a ntrebat care drac e mai (r u n.n) To i dracii sunt ai dracului, aia e! D. V.: Ce s facem cu lipsa de dorin de a cunoa te nv tura Sfin ilor P rin i? Se practic o Ortodoxie care nu are baze dogmatice. Unii vor s tr iasc virtutea, f r s cunoasc Pr. A.: Asta s i spune i patriarhului, nu mie. I. L.: Adic , i-n facult ile de teologie, la ce se nva acolo ti i? Asta e problema. Pr. A.: Eu o s v spun, dup 60 de ani de preo ie: sunt i c lug r, sunt i cre tin. Sunt i pu c ria . Sunt i pustnic. Am dreptul s ap r adev rul. Dar chiar dac a fi oaie, cu glas a ap ra adev rul. Zic oaie, pentru c am v zut, cnd eram mic, o oaie care a dat cu piciorul i s-a culcat. i n-a fost pentru mine o ntrebare s-o ntreb pe mama, c am v zut alt oaie c a f cut a a. Zic: M mic , de ce a f cut a a? Se nchin , mam , se nchin ! A, zic eu, dac oaia aia m nva pe mine, aia e f cut de Dumnezeu pentru Dumnezeu. i oricine e crea ia lui Dumnezeu. E prea frumoas Ortodoxia s nu fie gratuit ! Asta e D. V.: A i spus c sunt c lug r, pu c ria , Dar ce ne facem, c mor b trnii, care au trecut prin nchisori. Mor cei care L-au m rturisit pe Hristos f r fric Pr. A.: Pomeni i-i la mor i! Ce s facem? P i, e lucrarea lui Dumnezeu. O zi, ct mai avem de tr it, o s pt mn , un an, o mie de ani s sus inem adev rul! Pute i s mnca i orice, s be i orice, dar s fi i n adev r. D. V.: P rinte, dar exist o ruptur a acestei continuit i duhovnic ucenic, ucenic ucenic i tot a a. S-a rupt, pur i simplu, linia m rturisitoare. P rintele Cleopa a trecut la Domnul, n-a l sat un ucenic pe m sur . Ce ne facem? Pentru c genera ia de azi e n criz . Are nevoie de modele i Pr. A.: ntrebarea matale nseamn c e ti ucenicul la. Recuno ti, zici: Ce ne facem? Ceea ce nseamn c sim i r ul pe spinare. I.L.: Cum? Pr. A: Din momentul n care ntrebi lucrul sta, i dai seama c e o neregul . Pune-te la punct. R spunsul la astfel de ntreb ri este sta: nti s te pui la punct tu . Tu, care vezi lucrurile astea, stai a a. i propov duie te adev rul mai departe. Dar pune-te la punct, c nu te ajut harul lui Dumnezeu dac m rturise ti adev rul i nu crezi n el. (Asta n.n.) e mai grozav dect ateismul, s -L recuno ti pe Dumnezeu i s nu-L ascul i. S -L recuno ti (aparent n.n.) n sinea ta i n realitate s nu-L recuno ti. D. V.: n fapte, nu. E foarte important ce zice i, pentru c , pe de o parte, sunt unii care in de valorile morale, dar se ndep rteaz de nv tura

dogmatic , i al ii, n extrema cealalt , in de nv tura dogmatic , dar nu tr iesc cum trebuie ortodoxia. Pr. A.: Se repet lucrurile. Fiecare ins este obligat s se pun la punct, i dac a f cut un mare efort, a devenit o mare for . i acolo e biserica, la la care e pus la punct. Unde e adev rul, acolo e biserica. i dac un ins o sus ine acolo, nu e un singur ins acolo, e Biserica ntreag acolo, n el. Pune-te la punct tu, pentru c e ti un microcosmos n care se oglinde te un macrocosmos. D. V.: Care sunt primii pa i pentru a se pune cineva la punct? A n eles cum stau lucrurile, a n eles care e adev rul. Cum s se pun la punct? Pr. A.: i face o cruce ortodox n fa a lor. Dom ne, eu sunt ortodox dar s faci cruce! Nu cu toat mna (ca i catolicii n.n.). i chiar crucea n sine. Cnd s-a f cut aceast cruce, s-a f cut tot de c tre Duhul Sfnt (Tat l, Sfntul Duh toat n l imea, Tat l, Sfntul Duh toat adncimea; Fiul toat l imea, Sfntul Duh invocarea Sfintei Treimi). De aceea i fuge dracul, asta e m rturia cea mai bun c e sfntul adev r, c fuge dracul de cruce. Nu fuge numai de semn, fuge i de invocarea semnului. D. V.: Numai c oamenii sunt dezinforma i. Li se spune, de exemplu, c p rintele St niloae a fost ecumenist, cnd p rintele St niloae, nainte de a muri, a spus ntr-un interviu: Ecumenismul este erezia vremurilor noastre. Eu, unul, l socotesc produsul masoneriei Interviul exist , e i pe internet, poate fi ascultat. Dar ecumeni tii zic: Nu, p rintele St niloae a fost ecumenist. Pr. A.: P i, dac vrei s interpretezi c Tat l nu e Tat l i Fiul nu e Fiul, Sfntul Duh nu e Sfntul Duh, e ti liber! ns , r spund: nu putea un St niloae s fie ecumenist. Eu am stat de vorb cu el, i chiar ne ntlneam, i cu el, i cu p rintele Cleopa, nu mai vorbesc! Am tr it mpreun n pustii. D. V.: i de P rintele Cleopa se zice c a fost ecumenist. E chiar un articol pe tema asta - P rintele Cleopa, model de ecumenism. Pr. A.: Drag , dac se hot r te a a, i Sfntul Nicolae este ecumenist. I.L.: P rintele St niloae a spus c ecumenismul e produsul masoneriei. i a avut dreptate P rintele Iustin Popovici, cnd a spus c e pan-erezia vremurilor noastre . i unii au spus c i s-a luat un interviu for at (interviul P rintelui St niloae este nregistrat). C , domne , i-au luat un interviu for at i l-au obligat s zic treaba aceasta. i nu este ceea ce credea P rintele St niloae. Asta este problema. Pr. A.: Nu putea (fi ecumenist n.n.)! Era un mare tr itor. Eu nu v pot spune ni te lucruri i sl biciuni ale p rintelui St niloae Dar nu denatura adev rul. Am fost ntr-un proces, cu Rugul Aprins, n sfr it; pe mine m-a condamnat la 40 de ani; P rintele St niloae ase ani, cinci ani. Voiculescu, Mironescu, tia to i, cte cinci- ase ani. Mie

atunci mi-a dat 40 de ani. M-a mi cat ntr-o form vesel , cnd am auzit, dar m-a costat, acolo te trata ca pe un pu c ria , ca pe o fiar mare. 40 de ani! i chiar s-a ntmplat, la Jilava, cnd m dezbr ca i m tundea acolo, m-a ntrebat un c pitan, care comanda opera ia asta: Ce ai f cut, m ? Eu, de colo, zic: N-am f cut nimic, m ! zice: M , dac nu f ceai nimic, i d dea 10-15 ani! Nu- i d dea 40! i s-a dat de gol, ti i? i el singur vedea, el conducea, cum ar zice, mascarada asta. Am spus, n camer acolo era i (p rintele n.n) St niloae, i Voiculescu, i Mironescu, i (p rintele n.n) Benedict (Ghiu ) D. V.: Oamenii se tem c , dac ap r Ortodoxia, au necazuri: sunt da i afar de la serviciu, sunt v zu i ca ni te ciuda i le e fric c pierd, pur i simplu, locul pe care-l au. Ce s fac oamenii? Cum s biruie aceast team ? Pr. A.: Drag , eu v-am spus: pentru adev r trebuie s i mori, nu numai s - i pierzi serviciul. Dar, dac nu e vorba de adev r, i este vorba de o interven ie oarecare, de un examen oarecare, atunci ap r te pentru locul la. Dar dac nu se poate, n final, s te a tep i i cu nici un chip pentru c te a teapt o ve nicie neagr , o ve nicie, ngrozitor, vorba lui Co buc: Nu de moarte m cutremur, ci de ve nicia ei. Pentru c ai avut ocazia s fii n fruntea unei ve nicii albe, i ai renun at. Nu ne juc m! Via a nu e asta, dect arvunim pe cealalt cu asta, adic cu via a de pe p mnt. i repet ce-a spus Mntuitorul: i ve i trece de la moarte la via . Via a atunci ncepe. V da i dumneavoastr seama? Nu cunoa te i bucuria care te cuprinde atunci cnd aperi adev rul fa de alte bucurii: c i-a mers bine la serviciu, sau i-a m rit leafa. Asta e o bucurie care te rena te i pentru ce (s ne fie team - n.n.)? Dragii mei, teama de moarte este o mare gre eal . Teama de moartea fizic , murim n cteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. i s-a oprit r suflarea, n ni te secunde, i ai terminat. Dar ce urmeaz ? Ce gndi i, c moartea vine s -i faci o cafea? Vine s te ia, nu-i chiar glum ! Dar cum te ia? Cum te duce? D. V.: Totu i, oamenii nu- i dau seama c pre ul compromisului e riscul de a- i asuma iadul. Adic , nu- i dau seama c pot ajunge n iad. Pr. A.: P i, nu prelungim discu ia. Sigur c da, ce mai! ntrebarea se pune: care este adev rul? S tie (oamenii n.n.) adev rul tot: Tat l, Fiul i Sfntul Duh. Cine n-a ap rat adev rul? S -i cunoasc (oamenii n.n.) pe P rin ii lor. Lumea nu cunoa te frumuse ea Ortodoxiei, de aia tot discut att de mult, i o compar . Nu cunoa te frumuse ea i adncurile ei. Nu au o credin tr itoare. E o credin mzg lit . (Ei n.n.) a teapt Pa tele cu fripturi i cozonaci. Nu l a teapt cu frumuse ea nvierii. D.V.: Ce s fac un c lug r care e amenin at c va fi dat afar din m n stire dac ap r Ortodoxia? Pr. A.: Ei, ferice de el! Dar el e ca un ortodox acolo, nu s-a dus ca un catolic. i ia care-l dau afar , i a teapt i pe ei o r spundere, nu-i chiar glum . Un singur cuvnt Cum zice Sfntul Grigorie de Nazianz: De orice

cuvnt n plus vom da r spuns. Cu att mai mult i de orice cuvnt ru inos. i, zic eu, i cu att mai mult de orice cuvnt ucig tor. P i, a nu ap ra adev rul e groaznic! E o suferin teribil ! N-a i v zut cei patruzeci de mucenici? Unul care a ie it (din ceata lor n.n.), s-a topit. Iar altul, care a v zut cununile dar se pune ntrebarea dac a v zut cununile! s-a dus el n iezerul la. C i nu v d cununile! Cine ndr zne te s spun , la judecata cea din urm , c n-a tiut? N-ai tiut? Ce n-ai tiut? N-ai tiut de ce bat clopotele? N-ai tiut care e adev rul? De ce n-ai ntrebat? Ce voiai s mai fi spus Hristos? N-a spus tot? Eu sunt Cel Ce sunt. Tat l, Fiul, Sfntul Duh. i Nu tii c Tat l e ntru Mine i Eu ntru Tat l? Ce mai venim cu argumente, cu Evanghelia lui Iuda, cu nu tiu ce nu vede i ce lupt se d n respectivul moment istoric, pentru uciderea (adev rului n.n.) Pentru c diavolul, n lupta lui final , dorin a lui aprig este s nu recunoa tem c suntem f cu i dup asem nare cu Dumnezeu. Nu-i convine dracului c noi suntem asem narea lui Dumnezeu. i suntem: chip i asem nare. Fiin a uman este dincolo de nchipuiri. Zice Sfntul Grigorie de Nyssa, fratele Sfntului Vasile (cel Mare n.n.) c Dumnezeu are nc multe taine ascunse despre fiin a uman , necunoscute nici de ngeri, de nimeni. Pentru c (omul n.n.) e f cut chip i asem nare. Nu l-a f cut dintr-un cuvnt, cum a f cut scaune, domnii, ncep torii, arhangheli, ngeri, nu! L-a cioplit, l-a f cut dup chip i asem nare. De ce nu d m mai mult aten ie acestui cuvnt scripturistic? Crea ia lui Dumnezeu chip i asem nare. i atunci nu-i convine satanei s fim noi chip i asem nare, s avem asem nare cu Dumnezeu, pentru c el i-a pierdut toate aceste drepturi. El n-a fost creat dup chip i asem nare. A fost creat ca o crea ie ascult toare, i gata! D. V.: Bun, c lug rul s m rturiseasc ! Pr. A.: Orice cre tin (s m rturiseasc n.n.) D. V.: Dar dac exist preo i care sunt amenin a i c dac ap r credin a ortodox n fa a ereziilor contemporane, vor caterisi i. Ce s fac preotul care e amenin at cu caterisirea? Dac nu taci i dac mai vorbe ti despre catolici sau despre ecumenism, vei fi caterisit! Ce s fac ? Pr. A.: Nu v sup ra i: cine, ce s fac ? D. V.: Preotul care e amenin at cu caterisirea: Dac nu taci, vei fi caterisit . Ce atitudine s aib ? Pr. A.: V-am spus: s tii s mori, c sigur vei nvia n fiecare zi. C via a nseamn moarte continu , ap rnd adev rul. Nu ap r m un cozonac frumos de Pa te. Ap r m adev rul, care reprezint Biserica i ve nicia, Creatorul! Sfnta Treime: Tat l, Fiul i Sfntul Duh. Ap r m adev rul. Pentru un cuvnt, dac l-ai spus, ori anatemizat, ori ce, ne juc m? S fim gata de jertf ! Care osta se duce pe front i nu se gnde te: M i, poate m love te vreun glon ! Uite, eu am fost n epat cu baioneta la un centimetru de burt . Dar a sc pat la pu ca din mn , eu am scos baioneta care era nfipt n mine, cu pu c cu

tot, i la a c zut n an . Puteam s -l omor. I-am spus: Prostule, ce f ceai? l condamna c l-am dezarmat. V ntreb: cine a biruit, la c a b gat baioneta n mine, sau eu, c am suportat? Mi-a fost un frate mpu cat. i am ajuns pe urm eu n situa ia de puteam s -l omor pe acela (pe uciga n.n.) n pia , n fa a tuturor, c fratele nu era orice persoan , era nsemnat, dar am zis a a: dac -l omor, sunt dator la fratele meu i la Dumnezeu. Dac nu-l omor, ei sunt datori la mine. Mai bine s fie ei datori la mine. i nu l-am omort. I-am trimis vorb s stea lini tit, c nu i se face nimic - i pun i paz , dac vrea. A murit el la doi ani, de tortur Dar v ntreb: cine a biruit, ei sau fratele meu, care e mort? i dup aia i noi, ca s urm m ce lege se cuvine. D. V.: P rintele Iulian de la Prodromu, duhovnicul schitului Prodromu, zicea a a, c n vremurile de ast zi, e nevoie ca mirenii s aib curajul s m rturiseasc Ortodoxia, chiar dac vor fi amenin a i cu afurisirea; preo ii s aib curajul de a m rturisi Ortodoxia, chiar dac vor fi caterisi i. C dac va fi caterisit azi un preot, mine un preot, pn la urm , un episcop o s aib i el curajul de a spune adev rul despre ecumenism. Pr. A.: Ei, nu mergem pe irul s facem un lan prea mare, cu zale multe, ti i? Domne , aperi adev rul. Nnu tiu ce va fi, dar adev rul trebuie ap rat cu orice chip. Pentru c tu, ap rndu-l, toate cerurile tiu, toat mp r ia de sus tie c tu ai ap rat adev rul, i nu te las . Da, Dumnezeu d harul, dar nu le d la milogi, le d la eroi. P streaz i mai departe pozi ia, c nu mai conteaz via a. Nu vezi cum se pune problema? Domne , ori te omor, ori te dau afar D -m afar ! C tu ai ie it ca un prost din ordinea cereasc , nu eu! Ce mai conteaz via a? Pe vremea sfntului Constantin cel Mare erau at ia mucenici. La anul 300 erau at ia mucenici. i ntreb: cine a biruit? A biruit Arie, care a brfit adev rul? Cine a biruit? Turcii sau tefan cel Mare, cine a biruit? D. V.: Da, dar ca s aperi adev rul, trebuie s -l cuno ti. ns , n ziua de azi n care se merge chiar i spre o cenzurare a c r ilor biserice ti. Pr. A.: Drag , l cunoa te! Cine nu e ortodox? Pot s spun: eu sunt catolic? Uite, eram la Pa cani i am auzit ni ic g l gie n spatele g rii. i m-am dus acolo. Era un grup foarte mare de oameni, cu un predicator oarecare. Eu, cu chipul meu, cnd m-am apropiat, nu i-a convenit luia. Dar eu i-am spus: Cine sunte i, domnule? Ce e aici? i am f cut cruce, ti i? Lume bun , zic, pune i-l s - i fac cruce -mi-am dat seama ce e! (sectant, adic n.n.) - s - i fac cruce dac predic . C nu tie multe romnul, dar tie s fac cruce. sta a fost i motivul la catolici, cnd au intrat la 1700: n-au putut s - i fac crucea altfel. i atunci au zis: face i crucea cum fac grecii, i ine i administrativ de noi . Iar la, cnd a auzit, a fugit, i-a dat seama. Dar eu i-am spus: Dumneata ia, caut n Testament, n locul cutare, unde spune de cruce, c e nebunie pentru al ii, iar pentru noi este salvare . Dar el zice: Caut n Evanghelia matale! c el tia c noi (ortodoc ii n.n.)

nu le avem (la noi n.n.). Eu aveam Noul Testament printr-o ntmplare. Cnd a v zut c scot Noul Testament, a fugit, i-a dat seama c sunt de meserie ! Adic , un fel de uite, nu e ! A a. D. V.: Dar din Molitvelnic s-a scos slujba de primire a catolicilor n Biserica Ortodox . Ce s facem cu aceast lips real ? Pr. A.: Dom ne, s te pui la punct tu, nti. Asta s faci. i mai departe, spui care-i adev rul. Cum m ntrebi mata pe mine, ntrebi mata i pe al ii, sau te ntreab pe mata al ii, i tot a a. Ap r adev rul! Ce po i s faci acum? Lume bun , eu sunt ortodox, i asta e foarte mare lucru Solu ia este moarte continu , moarte continu . Cnd Mntuitorul s-a apropiat de Nazaret, a zis c Mergem pe rmul cel lalt , i S-a culcat n corabie, ti i. n timpul sta, valuri acopereau corabia, i ceilal i: Doamne, Doamne, scoal , c pierim! V i vedea i n fundul m rii, cu Mine cu tot! N-am spus Eu c e bine s-o lu m pe aici, n-am spus? Dar vre i f r valuri, vre i f r ap ? Vre i f r ni el rece pe spinarea ta cald ? Nu se poate f r jertf . Toat frumuse ea nvierii. Grozav ! C nu-i vorba c dar toat crea ia a tr it momentul nvierii. N-ar fi fost a a de frumoas nvierea, dac n-ar fi fost crucea mai nti. S tii s mori i s nviezi n fiecare zi Amin! I. L.: O ntrebare, Sfin ia voastr , n leg tur cu cartea Singur Ortodoxia. Au spus unii c v-au fost luate interviurile for at.. Un mic cuvnt despre acest lucru. Pr. A.: Drag , n momentul n care am semnat, nseamn c am tiut ce am spus. C au spus c n-ar nceput i sfr it - dar are con inut. Ia uite! S judec m de form lucrurile, nu fondul lucrurilor? i cine zice lucrul sta? Cine e mpotriv i cine vrea s - i piard scaunul. tii? Nu e A a e pe toate p r ile. i las -te n voia lui Dumnezeu. Pentru c , v repet: bucuria c aperi adev rul n-o cunoa te i, ct de grozav e de odihnitoare i ct e de i ai un nume, o identitate, nu mergi pe iner ie. Cum am fost ieri, mergem i ast zi. Aoleu, s nu m love ti ti i cum e? Se poate ntmpla s nu p e ti lucru mare. Dar pe un iepure l gonea ogarul, l urm rea vn torul, i sa b gat n m r cini i st tea lini tit acolo, ferit. Dar o furnic nu-l l sa deloc. El nu putea s se mi te, dar ea l tot pi ca: pi c -m , nemernico, c numai tu lipseai acum n felul acesta, tii, cte o furnic din asta te deranjeaz . Asigura i-v via a voi nti! Las furnica, te zgnd re te acolo, dar nu mori! Iar dac mori, e fericirea ta, ai trecut de la moarte la via ca un m rturisitor, nu ca un puturos sau ca un la . Pentru c , v spun: a i v zut ce a p it la care a renun at la cei 40 de mucenici? S-a topit! C ldur ai vrut, c ldur i dau! Nu ne juc m cu asta. Pentru adev r, n esen , trebuie s tii s mori. Nu conteaz deloc c .Mai tii momentul istoric cnd Dumnezeu i d ie, ntr-o form vizibil , c tig de cauz ? Dar e foarte mult la mp r ia Cerurilor (s duci lupta pn la biruin n.n.), te las pe tine, dar te ajut nev zut. Puterile astea ascunse de noi nu se cunosc de oameni,

nici de noi n ine, dar v repet, iar v repet: bucuria aceasta e att de nsemnat , de odihnitoare, de cereasc , de ve nic Dragii mei, e pu in lucru? Mori pentru adev r. Nu e un adev r sus inut de doi, l sus ine Biserica ntreag , Ortodoxia, chiar numele ei. De ce s-a dat a a? Ortodoxia? Dreapta credin ! Dar i roade ceva (pe heterodoc i n.n.) gnduri de cucerire. Dac a venit papa la noi, n Romnia, n-a venit s vad c bisericile sunt pline, i c e credin i e credin , i c e un popor tr itor. A f cut demonstrativ o Liturghie, s vad . Las , c au gre it pe toate fe ele lucrurilor pentru c e obi nuit, romnul nostru e un fel de sancta simplicitas, ti i? Sunt oameni simpli, dar ia uite cum se-nchin . Ia uite, aia n-o face Ia uite, aia n-o face! La cununie; v declar so i so ie. i-atta tot! D. V.: Legat de rug ciune Sunt unii care zic: hai s practic m rug ciunea lui Iisus, i a a, prin rug ciunea lui Iisus ne vom nfr i: ortodoc ii cu catolicii cu protestan ii, c ne une te mistica, ne une te tr irea lui Dumnezeu . Poate s -i uneasc rug ciunea lui Iisus pe ortodoc i i pe catolici? Pr. A.: Nu te sup ra , nu po i s stai, s te rogi, ei se roag n limba lor Ei se roag demonstrativ Ne rug m s ne ajute Dumnezeu s r scolim cerul? S -L punem n situa ia, cum se zice: Doamne, scoal -te i nu m l sa! Nu dormi, Doamne! D. V.: Ca-n Psaltire! Pr. A.: Ct tr i i, nu se potrive te. Dar mai e un lucru, domne ! De ce nu ne de tept m i noi? Ei demonstrativ vor s facem lucrul sta. Au un scop. Avem o m rturie: la 1700. Uite, dom ne, de ce a f cut-o. Pentru c sunt o singur biseric , zic ei. A gre it enorm papa sta, i a dat n cap tocmai ecumenismului. A, sunte i o singur biseric ? Dar noi ce suntem? De ce m nume ti sor ? i pn acuma, ce suntem? i la 1054, cnd ai trecut prin toate sinoadele ecumenice, pn la 787. Chiar la Sinodul VI, n problema monotelit , a fost ca mucenic papa Martin. Deci am tr it aceste lucruri pn la 1054. Cine v-a format? Sinoadele ecumenice, nu putem trece peste ele cu nici un chip. Cnd sa hot rt la Sinodul II ecumenic, Simbolul credin ei i munca i str dania Sfntului Grigorie (de Nazianz n.n.) i s-a discutat i la Sinodul III, cu Theotokos , i la Sinodul IV, s-a discutat c Sfntul Duh purcede de la Tat l i nu e n nici un chip altceva dect o singur putere n trei fe e. O singur putere, nu Tat l cel mai tare, Fiul mai tare i Duhul mai mic. Nu exist ! Cnd ai zis Sfntul Duh, ai cuprins toat Sfnta Treime. C dac i-a scos (cineva n.n.) un ochi, sufer i cel lalt, sufer tot. A a c nu permitem, chiar la sfr itul veacurilor, la malul lucrurilor, cum am zice, s ne pierdem Ortodoxia, s ne pierdem credin a. Ru ine mare-mare la itatea asta, s o faci (pierderea credin ei n.n.) de fric ! Dragii mei, ce frumoas e moartea cuvio ilor Lui! De la Psalmi Ei, dac pute i s nu muri i, nu zice i nimic. Dar (t cnd n.n.), moartea neadev rului (intr n.n.) n tine Ai ap rat adev rul N-ai ap rat drag vreun porc mistre , nai ap rat vreo

c prioar c era n b taia vn torilor. Ai ap rat cerurile cerurilor. Pe St pnul cerurilor cerurilor. Nu tia i tot ce am vorbi i? tiam dar eu mi-am dat drumul (la cuvnt n.n.) c tiam c sunte i ortodoc i. Nu se poate f r jertf , s ti i. Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu. Nu se poate f r cruce, dragii mei. Dar e corect vorbit: moartea nseamn via . Moartea continu nseamn via . Cruce. i mai nseamn cruce s duci ce nu- i convine. Dar te st pne te credin a, nv tura credin ei. Crede i dumneavoastr c te ntreab moartea cte diplome ai? Te ntreab cui ai slujit, sfinte sau prostule. Eu, peste c iva ani mplinesc o sut . Ce-ar fi s m vnd ca un prost, acuma, de frica unei s bii? Nu, domne ! Nu! Doamne, prime te-m i pe mine n mp r ia Ta! Doamne, am murit pentru Tine, dac suntem credincio i V da i seama? Ce zice Hristos? C am ap rat adev rul! O f rm de adev r, m car! C dracul asta i vrea. Zice: d -mi un deget . Ho ! C dac st pne te un deget, st pne te tot! Ce caut n casa ta putoarea asta? Dac bagi acolo o f rm de hoit, i impute toat casa. i asta vrea dracul. i pe urm se serve te de fire. C dac firea ta nu P i, nu ne-a f cut Dumnezeu, ne-a f cut liberi? Ne-a dat nger p zitor. Nu iam spus noi nger p zitor. Dumnezeu i-a spus nger p zitor. P zitor: nu doarme n post. E p zitor! i spune cum s nu mori, dac Nu-i chiar glum , dragii mei! V rog s ine i adev rul. Dac am reu it s v ntind aripile, sunt bucuros. Iar bucuria e mai mare, cnd tii c e i altul bucuros ca tine.

ACTELE PROCESULUI SFNTULUI MAXIM M RTURISITORUL I A UCENICILOR LUI Audierea de la palat (655) Relatare a ac iunii juridice ce a avut loc ntre domnul avv Maxim i cei dimpreun cu el i arhon ii (din Senat) n Consiliul Secret: 1. n ziua n care domnul avv Maxim i cei dimpreun cu el au fost adu i pe mare n acest ora imperial (Constantinopol), pe la apusul soarelui, venind doi mandatores (trimi i) mpreun cu zece execubitores (solda i din garda imperial ) i-au ridicat din nav dezbr ca i i descul i i, desp r indu-i unii de al ii, i-au inut n arest n diferite excubita (unit i de gard ). i dup cteva zile i-au adus la palat i-l introduc pe b trnul n locul unde era adunat Senatul i o mare mul ime, l pun s stea n picioare n mijlocul arhon ilor a eza i jos, iar sakellarul (trezorier al casei imperiale, sakellarul era n Bizan echivalentul unui ministru al finan elor, al administra iei publice i al controlului func ion rii institu iilor imperiale. n procesele de nalt tr dare intentate papei Martin, lui Maxim i nso itorilor s i, el joac i rolul de prim-procuror imperial. Potrivit Memorialului lui Teodor Spudeul care, pentru a-i sublinia cruzimea, i d porecla de Bukoleon Taurleu el se numea probabil Leon) i spune cu mult

mnie i furie: - Cre tin e ti tu? Iar el a zis: - Cu harul lui Hristos Dumnezeul a toate sunt cre tin. Iar acela a zis: - Nu-i adev rat. R spuns-a robul lui Dumnezeu: - Tu zici c nu sunt. Dar Dumnezeu tie c sunt i r mn cre tin. Atunci acela i-a zis: - Dac e ti cre tin, cum l ur ti pe mp ratul (Constans II, 641668)? R spunznd, robul lui Dumnezeu a spus: - De unde se vede a a de evident aceasta? Pentru c ura, ca i iubirea (agape) de altfel, e o dispozi ie ascuns a sufletului. Iar acela a zis: - Din cte le-ai f cut te-ai ar tat limpede tuturor c ur ti pe mp ratul i statul lui, fiindc tu singur ai predat sarakinilor (arabilor) Egiptul, Alexandria, Pentapole, Tripolis i Africa. El ns a spus: - i care e dovada acestor lucruri? Atunci l-au adus pe Ioan, fost sakellar al lui Petru, fostul strateg al Numidiei Africii, care a zis: - Acum 22 de ani (n 633), bunicul (Heraclie) mp ratului de acum, a poruncit r posatului Petru s ia armat i s plece n Egipt mpotriva sarakinilor. i el i-a scris, gr ind cu tine ca i cu un rob al lui Dumnezeu i ncrezndu-se n tine ca ntr-un b rbat sfnt, (ntrebndute) dac -l sf tuie ti s plece. Iar tu i-ai scris r spunzndu-i i zicndu-i s nu fac nimic asem n tor, pentru c lui Dumnezeu nu-i place s se dea ajutor statului romanilor pe vremea mp r iei lui Heraclie i a neamului s u. Atunci robul lui Dumnezeu i-a zis: - Dac spui adev rul, negre it c ai i scrisoarea lui Petru c tre mine i a mea c tre el.[1] S fie aduse aici i m voi supune pedepselor prev zute n lege. Acela a zis: - Eu n-am nici o scrisoare, nici nu tiu dac i-a scris cumva. Dar to i cei din tab r vorbeau n acel timp aceste lucruri. Atunci robul lui Dumnezeu a zis: - Dac ntreaga tab r gr ia aceste lucruri, cum de numai tu singur m calomniezi pe mine? M-ai v zut tu vreodat pe mine sau eu pe tine? Iar acela a zis: - Niciodat . Atunci, ntorcndu-se c tre Senat, robul lui Dumnezeu a spus: - Judeca i dac este drept a aduce astfel de acuzatori sau martori, c ci cu judecata cu care judeca i ve i fi judeca i i cu m sura cu care

m sura i vi se va m sura (Mt. VII, 20), zice Dumnezeul a toate. 2. Dup aceasta l-au adus pe Serghie Magudan, care a zis: - Acum 9 ani (n 646) r posatul avv Toma venind de la Roma mi-a spus: papa Teodor (642 649) m-a trimis la patriciul Grigorie rebelul[2] s -i spun s nu se team de nimeni, fiindc robul lui Dumnezeu avva Maxim a v zut un vis cum c n ceruri, la r s rit i la apus, erau popoare de ngeri i cei de la r s rit strigau: Constantine Auguste, tu vincas (Auguste Constantine, tu s nvingi!) iar cele de la apus strigau: Grigorie Auguste, tu vincas (Auguste Grigorie, tu s nvingi!) i glasul celor de la apus ntrecea n t rie glasul celor de la r s rit. Atunci sakellarul a strigat: - Dumnezeu te-a trimis s fi ars n ora ul acesta (Constantinopol). A zis atunci robul lui Dumnezeu: - Mul umesc lui Dumnezeu Care printr-o pedeaps f r voie m cur e te de relele f cute cu voia. ns vai lumii din pricina smintelilor ei! C ci este necesar s vin smintelile, dar vai celui prin care vine sminteala! (Mt. XVIII, 7). ntr-adev r nu trebuia s fie gr ite unele ca acestea n prezen a unor cre tini, nici s r mn nepedepsi i cei care au pl smuit unele ca acestea spre a pl cea unor oameni care azi sunt, iar mine nu mai sunt. Acesta trebuia s spun aceste lucruri nc pe cnd tr ia Grigorie i atunci trebuia s - i fac cunoscut mp ratului devotamentul lui fa de el. Drept ar fi ns , i v-ar ajuta i pe voi, ca def im torul meu dinaintea acestuia s fie silit s mearg i s -l aduc aici pe patriciul Petru, acesta s aduc pe avva Toma, iar acela pe r posatul pap Teodor; i atunci n prezen a tuturor a zice patriciului Petru: Spune, domnule patriciu, mi-ai scris mie sau eu ie cndva despre cele de care a vorbit aici sakellarul t u? Iar dac ar r spunde afirmativ, m voi supune pedepse . Asemenea i r posatului pap i-a zice: Spune, st pne, i-am povestit eu vreodat vreun vis? i chiar dac acela m-ar acuza de aceasta, vina ar fi a aceluia i nu a mea, care l-a fi v zut; fiindc visul este un lucru involuntar, iar legea pedepse te numai actele voluntare, n cazul n care acestea sunt contrare ei. I-a zis atunci Troilos: - i ba i joc, avvo? Nu tii unde te afli? - Nu-mi bat joc, a zis el, ci deplng faptul c am fost inut n via pn acum ca s fac experien a unor asemenea pl smuiri. A zis atunci patriciul Epifanie: - tie Dumnezeu, bine face c - i bate joc de acestea, dac nu sunt adev rate. Dup care, sakellarul i-a spus iar i cu mnie: - Simplu spus: to i mint, numai tu singur spui adev rul? R spunznd i amestecnd cu lacrimi cuvntul s u, robul lui Dumnezeu a zis: - Cu ng duin a lui Dumnezeu, ave i putere de via i de moarte. ns dac ace tia gr iesc adev rul, atunci i satana este prin fire Dumnezeu. Dar dac nu este, cum nici nu este de altfel, nici ace tia nu

spun adev rul. S nu m nvrednicesc a vedea mpreun cu cre tinii ar tarea Dumnezeului Celui mai presus de fiin , a F c torului, Ziditorului i Creatorului, a Proniatorului, Judec torului i Mntuitorului a toate, dac i-a fi povestit vreodat un asemenea vis sau a fi auzit pe un altul povestindu-l, f r numai n ceasul acesta pe domnul Serghie, devotatul mp r iei. 3. Apoi au produs pe un al treilea calomniator: pe Teodor, fiul lui Ioan, fost candidatos , numit i Chila, ginerele de acum al domnului Platon patriciul (fost exarh al Ravennei, ntre anii 645-649, consultant pentru Italia al mp ratului Constans II, Platon apare i n procesul papei Martin), care a zis: - Avnd noi la Roma o discu ie despre mp rat, a lungit cuvntul f cnd glume i ironii. Robul lui Dumnezeu ns i-a zis: - N-am discutat cu tine dect numai o singur dat , mpreun cu preacuviosul prezbiter, domnul Teoharist, fratele exarhului, i aceasta din cauza primikirului (primul notar i eful cancelariei) care m-a ndemnat la aceasta printr-o scrisoare. Iar dac voi fi g sit mincinos, mi asum toate consecin ele. 4. Dup aceasta, aduc pe un al patrulea (calomniator), pe Grigorie, fiul lui Fotin, care a zis: - M-am dus odat n chilia avvei Maxim la Roma i, zicnd eu c mp ratul e i preot, a zis avva Anastasie, ucenicul lui, c nu merit s fie socotit preot . i ndat robul lui Dumnezeu i zice: - Teme-te de Dumnezeu, domnule Grigorie, c ci n discu ia aceasta confratele meu Anastasie n-a spus absolut nimic despre aceste lucruri. i, aruncndu-se la p mnt, a gr it Senatului astfel: - ng dui i robului vostru i v voi spune toate a a cum s-au gr it i s m contrazic dac voi min i. Venind la Roma, domnul meu Grigorie a socotit c merit s vin n chilia robului vostru. V zndu-l, m-am aruncat, cum mi este obiceiul, la p mnt i m-am nchinat lui, lam s rutat i, dup ce s-a a ezat, i-am zis: Care e cauza afectuoasei veniri a st pnului meu? Iar el a zis: Bunul i de Dumnezeu nt ritul nostru st pn (mp ratul), preocupndu-se de pacea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a f cut o porunc c tre de Dumnezeu cinstitul pap , mpreun cu o danie c tre biserica Sfntului Petru, ndemnndu-l s se uneasc cu nti-st t torul bisericii Constantinopolelui, mesaj i danie pe care bine-credincioasa sa maiestate imperial a socotit vrednic s le trimit prin intermediul smereniei mele . i eu am zis: Slav lui Dumnezeu care te-a f cut vrednic de o asemenea slujire. Dar n ce mod a poruncit de Dumnezeu ncoronata sa senin tate s se fac venirea? Iar tu ai zis: Precum tii, pe baza Typos-ului [3]. Atunci am spus: Este cu neputin , pe ct socot, s se fac acest lucru, pentru c romanii nu vor suferi ca gl suirile purt toare de lumin ale

P rin ilor s fie suprimate dimpreun cu rostirile necurate ale ereticilor, nici ca lumina s dispar mpreun cu ntunericul.[4] Pentru c obiectul nchin rii noastre nu va mai fi nimic dac se va face vreo suprimare a cuvintelor nv ate de Dumnezeu . Atunci ai zis: Typos-ul nu face o suprimare a rostirilor sfinte, ci doar o t cere, ca s ajungem la pace prin iconomie . i eu am spus: Pentru dumnezeiasca Scriptur t cerea este i o suprimare, fiindc Dumnezeu nsu i a zis prin David: Nu sunt graiuri nici cuvinte ale c ror glasuri s nu se aud (Ps. XVIII, 3). Deci, potrivit Scripturii, dac nu se gr iesc i nu se aud, atunci cuvintele despre Dumnezeu nici nu exist n genere . i atunci ai zis: Nu m b ga n h i uri de p dure. Mie mi este de ajuns Sfntul Simbol (al credin ei niceo-constantinopolitane) . i cum po i s te mul ume ti cu Sfntul Simbol am zis dac prime ti Typos-ul? . Dar ce lucru v t m tor este ai zis n a primi Typos-ul i a rosti i Simbolul? . Iar eu am zis: Pentru c Typos-ul suprim n chip v dit Simbolul . i tu ai zis: Pentru Dumnezeu, dar cum? . Roste te-mi Simbolul am spus i vei cunoa te cum este suprimat el de c tre Typos. i ai nceput s zici: Cred ntru Unul Dumnezeu, Tat l Atot iitorul, F c torul cerului i al p mntului, al tuturor celor v zute i nev zute . Opre te-te pu in am zis i afl cum anume este t g duit credin a de la Niceea. C ci dac e lipsit de o voire i o lucrare natural , n cazul n care El a f cut cerul i p mntul voind liber aceasta i nefiind constrns de vreo necesitate exterioar , dac David n Duhul gr ie te adev rul atunci cnd spune: Domnul n cer i pe p mnt toate cte a voit a f cut, n m ri i n toate adncurile (Ps. CXXXIV, 6), atunci Dumnezeu n-ar putea fi F c tor. Iar dac , de dragul iconomiei, mpreun cu credin a cea rea este suprimat i credin a mntuitoare, atunci o astfel de form de pretins iconomie este de fapt o separare total des vr it de Dumnezeu i nu o unire. Fiindc mine iudeii cei cu nume r u vor zice i ei: S facem i noi pace i unire ntre noi prin iconomie, s suprim m noi circumcizia i voi Botezul i nu ne vom mai r zboi unii cu al ii!. Acest lucru l-au propus n scris oarecnd marelui Constantin i arienii zicnd: S suprim m i pe homoousios (de o fiin ) i pe heteroousios (de alt fiin ) i s se uneasc Bisericile![5] Dar de Dumnezeu purt torii no tri P rin i n-au primit aceasta, ci mai degrab au preferat s fie prigoni i i s moar dect s treac sub t cere expresia care nf i eaz Dumnezeirea cea una i mai presus de fiin a Tat lui, a Fiului i a Sfntului Duh. Iar acestea s-au ntmplat deoarece Marele Constantin s-a aflat sub influen a celor ce propuneau astfel de lucruri, precum se istorise te de mul i care au scris cu iubire de osteneal cele petrecute pe atunci. Dar nici

un mp rat nu a reu it s -i conving pe de Dumnezeu purt torii no tri P rin i s se mpace prin expresii intermediare (de compromis) cu ereticii de pe vremea lor[6], ci ei s-au folosit de expresii clare, proprii i corespunz toare dogmei aflate n cercetare, spunnd deschis c preo ilor (episcopilor) le revine cercetarea i definirea dogmelor mntuitoare ale Bisericii universale . i atunci tu ai zis: Ce deci? Nu este orice mp rat cre tin i preot? Iar eu am zis: Nu este, fiindc nu st n preajma jertfelnicului, iar dup sfin irea Pinii nu el o nal zicnd: Sfintele Sfin ilor!, nici nu boteaz , nici nu s vr e te mirungerea, nici nu hirotone te ori face episcopi, preo i sau diaconi; nici nu sfin e te biserici, nici nu poart simbolurile preo iei: omoforul i Evanghelia, cum le poart pe cele ale mp r iei: coroana i purpura . Atunci cum spune Scriptura ai zis c Melchisedec este i mp rat i Preot (Fc. XIV, 18; Evr. VII, 1)? Iar eu am zis: Melchisedec a fost o prefigurare unic a Unului Dumnezeu a toate Care, fiind prin fire mp rat, S-a f cut dup fire Arhiereu pentru mntuirea noastr . Iar dac spui c i altcineva este mp rat i preot dup rnduiala lui Melchisedec (Ps. CIX, 4; Evr. VII, 17; V, 10) atunci ndr zne te de spune despre el i celelalte i zi c este f r tat , f r mam , f r neam, neavnd nici nceput al zilelor, nici sfr it al vie ii (Evr. VII, 3). Observ deci r ul care ia na tere de aici, pentru c atunci unul ca acesta va fi g sit c este un alt dumnezeu nomenit i lucrnd dup rnduiala lui Melchisedec i nu dup rnduiala lui Aaron mntuirea noastr . Dar ce s mai lungim att vorba? La sfnta Anafora (euharistic rostit ) deasupra Sfintei Mese, mp ratul este pomenit dup arhierei, diaconi i tot cinul preo esc, mpreun cu laicii, fiindc zice diaconul: nc i pe laicii cei adormi i n credin : Constantin, Constans i ceilal i i a a i pe mp ra ii n via i pomene te dup to i cei sfin i i cu harul preo iei.[7] 5. Zicnd el acestea, Mina (monah i cleric, Mina intervine n procesul politic al Sfntului Maxim n calitate de consilier teologic al Senatului) a strigat: - Spunnd tu aceste lucruri, ai f cut schism n Biseric . Atunci el i-a spus: - Dac cel ce gr ie te cuvintele Sfintelor Scripturi i ale Sfin ilor P rin i face schism n Biseric , atunci ce se va ar ta f cnd Bisericii cel ce se arat suprimnd dogmele sfin ilor, dat fiind c f r de ele nu este cu putin nsu i faptul de a exista o Biseric ?[8] ntorcndu-se, sakellarul a spus cu strig t oamenilor exarhului: - Spune i exarhului: mai trebuie oare s la i n via un astfel de om acolo unde st pne ti? i sco ndu-l afar , l introduc pe (Anastasie) ucenicul lui i-i cer s vorbeasc mpotriva pov uitorului s u cum c i-ar fi f cut necazuri lui Pyrrhus. Iar el le-a r spuns cu voce stins adev rul, cum c nimeni nu l-a cinstit pe Pyrrhus a a cum l-a cinstit el. I s-a poruncit atunci s

strige (cu voce tare). i ntruct n-a primit s se nstr ineze de vocea cucernic ce se cuvine monahilor, a poruncit s fie b tut de cei de fa . i lovindu-l cu pumnii, l-au l sat pe jum tate mort. i pe cnd erau du i ei n temni , l ia n primire acum pe b trnul (Maxim) Mina, zicndu-i n prezen a arhon ilor: Dumnezeu te-a azvrlit i adus aici ca s prime ti i tu cte ai f cut altora ducndu-i n r t cire (am gindu-i) pe to i spre dogmele lui Origen. Iar robul lui Dumnezeu i-a spus n prezen a tuturor: Anatema asupra lui Origen i a dogmelor lui i a oricui gnde te ca el! Atunci patriciul Epifanie a zis: - S-a desf cut i destr mat, domnule avv Mina, repro ul adus de tine mpotriva lui, c ci chiar dac era origenist, dup ce l-a anatemizat, s-a eliberat pe sine de un asemenea repro . Eu, cel pu in, nu mai accept s se spun a a ceva despre el. i fiecare dintre ei a fost dus n locul unde era inut sub paz . 6. n aceea i zi, pe la aprinsul sfe nicelor, Troilos patriciul i Serghie Eukratas, cel peste masa mp r teasc , au venit la robul lui Dumnezeu b trnul Maxim i eznd i-au poruncit i lui s ad i i-au zis: - Spunene, domnule avv , discu ia care a avut loc n Africa i la Roma ntre tine i Pyrrhus cu privire la dogme i cum l-ai convins s anatemizeze dogma lui i s fie de acord cu a ta? i el le-a relatat n ordine toate cte le p stra memoria lui. i a mai zis aceasta: - Eu n-am o dogm proprie, ci pe cea comun a Bisericii universale. Fiindc n-am lansat vreo expresie ca s fie numit dogma mea proprie. Iar dup relatare i-au spus: - Nu e ti n comuniune cu scaunul Constantinopolului? - Nu sunt n comuniune cu el, a zis el. - Din ce cauz nu e ti n comuniune cu el? au zis ei. Iar el a r spuns: - Pentru c prin cele nou Capitole (puncte) de unire ntocmite la Alexandria (n iunie 633) i prin Ekthesis-ul ntocmit n acest ora de Serghie (638) ca i prin Typos-ul edictat n continuare aici n anul al 6lea al indic iei (n 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice; i pentru c pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogat prin Typos depunndu-se din treapt (caterisindu-se) pe ei n i i de tot attea ori. Prin urmare, cei osndi i de ei n i i i de c tre cei din Roma i caterisi i, pe lng aceasta i de Sinodul care a avut loc aici n anul al 8-lea al indic iei (Sinodul Lateran, n 649), ce fel de liturghie vor mai s vr i sau ce fel de Duh se va pogor asupra celor s vr ite de unii ca ace tia?[9] Atunci i-au spus: - A adar, tu singur te vei mntui i to i ceilal i vor pieri? Iar el le-a zis:

- Cei trei tineri, care nu s-au nchinat idolului la care s-au nchinat to i oamenii, n-au osndit pe nimeni (Dn III, 18), fiindc nu se uitau la cele ale altora, ci cum s nu cad ei n i i din adev rata cinstire a lui Dumnezeu. Tot a a i Daniel, aruncat n groapa cu lei (Dn VI, 16), n-a osndit pe nimeni din cei care nu se rugau lui Dumnezeu, acceptnd decretului lui Darius, ci s-a uitat la el nsu i i cele ale lui prefernd mai degrab s moar dect s supere pe Dumnezeu i s fie biciuit de con tiin a proprie pentru c lcarea legilor firii. S nu-mi dea Dumnezeu nici mie s osndesc pe cineva sau s spun c numai eu m voi mntui! Prefer ns mai degrab s mor dect s am con tiin a tulburat c am alunecat n vreun fel oarecare n ce prive te credin a. 7. Atunci i-au spus: - i ce vei face dac romanii se vor uni cu bizantinii? C ci iat c ieri au sosit apocrisiarii (emisarii) Romei i mine se vor mp rt i cu patriarhul; i va fi evident pentru to i c tu i-ai ntors de la credin pe romani; c ci negre it cnd ai fost luat pe sus tu de acolo, ei s-au unit cu cei de aici.[10] El ns le-a zis: - Chiar dac cei care au venit se vor mp rt i, nu vor aduce nici un prejudiciu scaunului Romei, pentru c n-au adus nici o scrisoare pentru patriarh; i nu sunt deloc convins c romanii se vor uni cu cei de aici dac ei nu vor m rturisi c Domnul i Dumnezeul nostru vrea i lucreaz mntuirea noastr dup fiecare din firile din care, n care i care este El. i ei i-au spus: Dar dac romanii se mpac cu cei de aici, ce faci? i el le-a zis: - Duhul Sfnt i anatemizeaz prin Apostolul Pavel chiar i pe ngerii care ar inova ceva pe lng ceea ce s-a propov duit[11] (Ga I, 18) i ei au spus: - Este a a de necesar s se vorbeasc de voin e i lucr ri n Hristos? Iar el a r spuns: - Este absolut necesar dac vrem s fim drept-cinstitori ai lui Dumnezeu potrivit adev rului. Fiindc nimic din cele ce sunt nu subzist f r o lucrare (energie) natural . C ci Sfin ii P rin i spun limpede c nici o fire (natur ) nici nu exist , nici nu este cunoscut f r energia care o caracterizeaz n mod fiin ial. Iar dac o fire nici nu este, nici nu e cunoscut f r energia care o caracterizeaz n mod fiin ial, cum este cu putin ca Hristos s existe i s fie cunoscut ca Dumnezeu i om adev rat prin fire f r energia Lui divin i cea uman ? Fiindc , dup Sfin ii P rin i, leul care i-a pierdut r getul nu mai e leu i cinele care i-a pierdut l tratul nu mai e cine (SF. DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numele divine). i orice alt lucru care i-a pierdut ceva constitutiv lui n mod natural nu mai este ceea ce era. Atunci ei au spus:

- tim ntr-adev r c a a stau lucrurile. Dar s nu-l ntristezi pe mp ratul care a f cut Typos-ul numai pentru pace, iar nu pentru suprimarea a ceva din cele n elese n Hristos i care pentru pace a poruncit iconomia t cerii asupra expresiilor care creeaz diviziune. Atunci aruncndu-se la p mnt, robul lui Dumnezeu a zis cu lacrimi: - Bunul i evlaviosul st pn (mp rat) nu se cade s se supere pe smerenia mea. Fiindc nu pot s ntristez pe Dumnezeu t cnd asupra celor ce El nsu i a poruncit s fie gr ite i m rturisite. Dac potrivit dumnezeiescului Apostol El nsu i este Cel Ce a a ezat n Biseric mai nti apostoli, n al doilea rnd profe i, n al treilea rnd, dasc li (Ef IV, 11), atunci este evident c El este Cel Ce a gre it prin ace tia. Dar ntreaga Sfnt Scriptur a Vechiului i Noului Testament, Sfin ii Dasc li i Sfintele Sinoade ne nva c Dumnezeul ntrupat vrea i lucreaz dup divinitatea i umanitatea Sa. Pentru c nu este lipsit de nimic din cele prin care este cunoscut ca Dumnezeu i din cele prin care este recunoscut ca om, afar de p cat (Evr IV, 15). Iar dac e des vr it dup fiecare din acestea, ca Unul Ce nu este lipsit de nimic n fiecare din ele, atunci este limpede c acela care nu m rturise te c este Ceea Ce este mpreun cu toate nsu irile naturale inerente Lui, dup fiecare din cele n care i care El este, falsific cu totul taina Lui. 8. Dup o scurt t cere, plecndu-se unii spre al ii, au zis: - De unde po i ar ta c nti-st t torii scaunului Constantinopolului resping Sinoadele Ecumenice? Iar el le-a zis: - Faptul a fost ar tat deja n parte din cele gr ite de mine la Roma cu domnul Grigorie, secretarul; acum, dac st pnul dore te s -i fie ar tate mai pe larg, s porunceasc s i se dea permisiune nevrednicului vostru rob i atunci voi indica ni te c r i, pentru c ale mele mi-au fost ridicate, i voi face limpede acest lucru pentru to i f r nici un fel de argumente sucite. Dup care, gr ind multe altele, au ntors discu ia spre exerci ii i teorii scripturistice, naturale i tehnice, n care delectndu-se au devenit mai veseli n dispozi ie i au nceput a spune: - tie Domnul c ne-am folosit i de acum nu v vom mai sup ra. 9. Domnul Serghie ns i-a spus: - De multe ori am venit n chilia ta de la Sfntul Sava (din Roma) i am ascultat nv tura ta; i Hristos i va ajuta i nu vei mai fi sup rat. ntr-un singur lucru ns i ntristezi pe to i, pentru c pe mul i i faci s se separe de comuniunea cu Biserica de aici (din Constantinopol). Exist cineva, a spus robul lui Dumnezeu, care spune c eu am zis: S nu stai n comuniune cu Biserica bizantinilor ? Domnul Serghie a r spuns: - nsu i faptul c tu nu e ti n comuniune este pentru to i ca un glas mare s nu stea nici ei n comuniune.[12] Atunci robul lui Dumnezeu a spus: - Nu exist nimic mai silnic dect o con tiin care te acuz i

nimic mai ndr zne dect o con tiin care te ap r . Auzind domnul Troilos c Typos-ul a fost anatemizat n tot apusul, i-a spus robului lui Dumnezeu: - Bine este ca reputa ia evlaviosului nostru st pn (mp rat) s fie insultat ? Robul lui Dumnezeu a r spuns: - Dumnezeu s -i ierte pe cei ce l-au silit pe st pnul nostru s fac Typos-ul i pe cei ce au ng duit aceasta. Atunci i-a zis: - Cine sunt cei ce l-au silit i cine cei care au ng duit aceasta? Iar el a r spuns: - Oamenii Bisericii l-au silit iar arhon ii Senatului au ng duit. i iat c acum ntin ciunea s-a extins de la cei responsabili asupra celui nevinovat i curat de orice erezie. Dar sf tui i-l pe mp rat s fac ceea ce a f cut bunicul lui de evlavioas memorie (Heraclie). Pentru c acesta, sim ind c unii din apus d deau vina pe el, s-a eliberat pe sine de oprobriul Bisericii printr-o ordonan (????????) (din 640-641) n care a scris: Ekthesis-ul nu este al meu, fiindc nu eu l-am dictat nici n-am poruncit s fie alc tuit, ci Serghie patriarhul l-a compus cu cinci ani naintea ntoarcerii mele din r s rit; el mi-a cerut, cnd am ajuns eu iar i n acest preafericit ora , s -l propun (n 638) cu semn tur n numele meu, iar eu am acceptat cererea lui. Acum ns , cunoscnd c unii se lupt ntre ei pentru el, fac cunoscut i declar c nu-mi apar ine, nu este al meu. Aceast ordonan a f cut-o c tre r posatul pap Ioan IV (640-642) care condamnase Ekthesis-ul n scrisoarea pe care o scrisese pe atunci lui Pyrrhus. (Cf. scrisoarea papei Ioan IV c tre mp ratul Constantin III, p strat n traducerea latin a lui Anastasie Bibliotecarul) i de atunci opinia general este pretutindeni c Ekthesis-ul este al lui Serghie. Aceasta s o fac i cel ce mp r e te acum n chip evlavios peste noi i reputa ia sa va r mne nentinat de orice fel de repro . Atunci, cl tinndu- i capetele, au t cut, spunnd numai acestea: Toate acestea sunt cu anevoie de f cut i f r ie ire. i gr ind acestea i altele diverse, primind nchin ciune i nchinndu-ne la rndul lor, s-au retras veseli i bine dispu i. 10. n smb ta cealalt i-au adus iar i la palat i l-au introdus mai nti pe ucenicul b trnului, Anastasie Monahul, venind acolo i cei doi patriarhi. (Petru al Constantinopolului, 654-668 i Macedonie al Antiohiei, refugiat ntre 639-662 la Constantinopol) i au adus drept acuzatori ai b trnului pe Constantin i Mina, cernd ucenicului s consimt n cele gr ite mpotriva lor. Dar ucenicul, Anastasie Monahul, a gr it Senatului cu toat ndr zneala, f r team , astfel: - Introduce i pe Constantin n sala consiliului secret al palatului? Nu e nici preot, nici monah, ci un tribun muieratic i de operet . Era cunoscut africanilor i romanilor ce fel de femeiu ti p scnd a venit el acolo. To i tiau vicleniile pe care le f cea ca s ascund acest fapt;

uneori zicea c sunt surorile lui alteori c le-a luat pentru c nu erau n comuniune cu scaunul Constantinopolului ca s nu fie ntinate de comuniunea cu ereticii. i, iar i, dac-i lipseau desf t rile i g sea un inut unde nu era cunoscut, f cea acela i lucru de dragul c tigului ru inos i al pl cerii murdare. Este o mare ru ine pentru cei ce vor s tr iasc demn chiar i faptul de a discuta cu el. Dup acestea, ntrebat fiind dac a anatemizat Typos-ul, a spus f r fric : - Nu numai c l-am anatemizat, dar am compus i o c rticic (libel) mpotriva lui. - Ce deci? Nu recuno ti c ai f cut r u? i-au spus arhon ii. Iar el a zis: - S nu-mi dea Dumnezeu s spun c s-a f cut r u ceea ce am f cut bine i dup rnduiala bisericeasc . i dup ce a fost ntrebat multe altele i a r spuns dup cum i-a dat lui Dumnezeu, a fost scos din secret. 11. i l-au introdus pe b trnul Maxim, iar domnul Troilos i-a zis: - Spune, avvo, vezi, spune adev rul i se va ndura de tine st pnul (mp ratul). Fiindc dac trecem prin ancheta legal i se va g si adev rat chiar i numai una din acuza iile aduse mpotriva ta, legea te condamn la moarte! Iar el le-a zis: - Am spus-o deja i o spun iar i c dac i numai una singur din cele spuse e adev rat , atunci i satana este Dumnezeu. Dar dac el nu este Dumnezeu ci apostat, atunci i acuza iile aduse mpotriva mea sunt mincinoase i lipsite de temei. Dac ns porunci i s se fac ceva, face i-o. Cinstind pe Dumnezeu nu voi fi nedrept it. Atunci Troilos i-a zis: - N-ai anatemizat Typos-ul? i el a r spuns: - Am spus de multe ori c l-am anatemizat. - Ai anatemizat Typos-ul? Pe mp rat l-ai anatemizat. R spuns-a robul lui Dumnezeu: - Eu pe mp rat nu l-am anatemizat, ci o hrtie str in de credin a ortodox a Bisericii. - Unde a fost anatemizat? l-a ntrebat. - De c tre Sinodul de la Roma n biserica Mntuitorului (San Giovanni n Lateran) i a N sc toarei de Dumnezeu (Santa Maria Maggiore). Atunci eparhul (prefectul) i-a spus: - E ti n comuniune cu Biserica de aici, sau nu? - Nu. - De ce? - Pentru c a respins Sinoadele Ecumenice. - Dac a respins Sinoadele Ecumenice, cum se face c ele sunt men ionate n diptice (la Liturghie)?

- i care e folosul unor nume dac sunt respinse dogmele? - Po i s dovede ti aceasta? - Dac mi se d permisiunea i porunci i, pot s dovedesc foarte u or aceasta. i t cnd ei, sakellarul i-a spus: - De ce pe romani i iube ti, iar pe greci i ur ti? Robul lui Dumnezeu a r spuns i a zis: - Porunc avem s nu urm pe nimeni. Pe romani i iubesc ca pe unii de aceea i credin cu mine iar pe greci ca pe unii de aceea i limb cu mine. Sakellarul i-a spus iar i: - C i ani zici c ai? - aptezeci i cinci. - De c i ani este cu tine ucenicul t u Anastasie? - De treizeci i apte. Atunci un cleric a strigat: - i-a dat i ie Domnul tot ceea ce ai f cut tu r posatului Pyrrhus. Acestuia nu i-a r spuns nimic. 12. n timp ce se gr iau acestea n sala consiliului secret nici unul dintre patriarhi n-a spus absolut nimic. Dar cnd s-a f cut vorbire despre Sinodul de la Roma, Demostene (scriptorul i colaboratorul sakellarulului, care apare i n procesul papei Martin I) a strigat: - Sinodul acesta n-a fost ratificat pentru c cel ce l-a convocat (adic papa Martin I) a fost depus. Atunci robul lui Dumnezeu a r spuns: - N-a fost depus, ci prigonit (persecutat). Ce act sinodal i canonic s-a f cut privitor la cele f cute i care s con in n mod sigur depunerea lui? Dar chiar i dac ar fi fost depus n mod canonic, aceasta nu aduce nici un prejudiciu celor nt rite n mod ortodox i potrivit dumnezeie tilor canoane (n Sinod) i cu care consun i cele scrise de cel ntre sfin i pap Teodor (642-649). Auzind acestea, Troilos a spus: - Nu tii ce vorbe ti, avvo. Ce s-a f cut, s-a f cut. Acestea sunt cele discutate i spuse i cte le-a re inut memoria. n acest punct procedurile ini iate mpotriva lor au luat sfr it, iar ei lau scos pe sfntul b trn din Consiliul Secret ducndu-l napoi n arest. 13. n ziua urm toare, care a fost o duminic , oamenii Bisericii au f cut sfat i l-au convins pe mp rat s -i condamne la acest exil aspru i inuman, desp r indu-i pe unul de altul: pe sfntul b trn la Bizya, castru din Tracia, iar pe ucenicii lui la Perberis, dincolo de care nu se mai ntinde Imperiul Roman. i i-au trimis n acest exil nepreg ti i, dezbr ca i, f r hran , lipsi i de orice resurse necesare pentru trai, i nu n apropiere de mare ca s nu poat primi vizita unor oameni milostivi. i a a sunt ei acum acolo goi i f r hran , avnd doar n dejdea n Dumnezeu, ndemnndu-i pe to i cre tinii i strignd acestea:

Ruga i pe Domnul ca Dumnezeu s fac mila Lui cu smerenia noastr i s ne nve e c aceia care navigheaz mpreun cu El fac experien a unei m ri s lbatic dezl n uite, cnd luntrea este aruncat ncoace i ncolo de vnturi i valuri f r a fi ns scufundat . Pentru c El ng duie ca ei s sufere ncercarea unei mari furtuni punnd la ncercare dispozi ia lor interioar fa de El, ca ei s strige cu glas mare: Doamne, scap -ne, c pierim!(Mt, VIII, 25), ca s nve e s atribuie numai Lui toate cele ale mntuirii lor i s nu se mai ncread n ei n i i, iar atunci vor afla lini te adnc , vntul i valurile potolinduse. Fiindc El i trimite n mijlocul lupilor (Mt, X, 16) i le porunce te s intre pe poarta cea strmt i s mearg pe calea cea ngust (Mt, VII, 13-14), le pune nainte foame i sete, goliciune, lan uri i nchisori, izgoniri i bice, cruce i piroane, scuip ri, palme i pumni, oc ri i batjocuri, suferin , patim i mor i de multe feluri, al c ror sfr it ns e nvierea cea a tot str lucitoare care aduce cu sine pacea pentru to i cei prigoni i pentru El, bucuria pentru care au fost strmtora i i n necazuri pentru El, n l area la ceruri i aducerea la tronul cel mai presus de fiin al Tat lui i ederea mai presus de toat ncep toria, puterea i domnia de sus, i de tot numele ce poate fi numit n veacul de acum, ct i n veacul ce va s vin (Ef, I, 21); pe care fie s le dobndim to i, cu rug ciunile i mijlocirile Preasl vitei, Preacinstitei i Pream ritei prin fire i cu adev rat N sc toarei de Dumnezeu i Pururea Fecioarei Maria i ale Sfin ilor Apostoli, Proroci i Mucenici. Amin! Discu iile de la Bizya i Rhegium (august septembrie 656) Tomos con innd dogmele discutate ntre cel ntru sfin i Maxim i Teodosie episcopul Cezareei Bithyniei i arhon ii de la palat care erau mpreun cu el.[13] 1. Am socotit necesar s v fac cunoscute n mod limpede vou tuturor celor ce st rui i n ortodoxie cele discutate despre preacurata noastr credin a cre tinilor i despre inova ia introdus n ea de cei potrivnici acesteia ntre avva Maxim i Teodosie, episcopul Cezareei Bithyniei ca, putnd s cunoa te i mai exact cele privitoare la acestea, s sl vi i mai mult pe Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru Care d cuvnt cu n elegere ntru deschiderea gurii lor (Ef, VI, 19) celor ce se tem de El, ca nu cumva vr jma ii adev rului care r spndesc cele contrare acestuia s tulbure inimile voastre. 2. A adar, n ziua a 24-a a lunii august, anul al 14-lea al indic iei care a trecut (656), au venit la el n exilul n care era sub paz , adic n castrul Bizya, mai susmen ionatul episcop Teodosie, trimis, cum spunea, n numele lui Petru, nti-st t torul Constantinopolului, ca i consulii Pavel i Teodosie, trimi i, cum spuneau, ca reprezentan i ai

mp ratului. i intrnd la numitul monah Maxim n locul unde era nchis, au ezut i i-au poruncit i lui s ad , mpreun cu ei fiind, evident i episcopul Bizyei. 3. i-i zice Teodosie episcopul: - Cum i este, domnule avv ? MAXIM: Cum a prehot rt Dumnezeu naintea tuturor veacurilor desf urarea proniatoare a vie ii mele, a a mi este! TEODOSIE: Ce deci? Dumnezeu a prehot rt naintea tuturor veacurilor cele privitoare la fiecare din noi? MAXIM: Dac a precunoscut, negre it a i prehot rt (Rm, VIII, 29). TEODOSIE: Ce nseamn faptul c a precunoscut i a prehot rt ? MAXIM: Pre tiin a este a gndurilor, cuvintelor i faptelor care atrn de noi, iar predestina ia este a celor ce ni se ntmpl i nu atrn de noi. TEODOSIE: Care sunt cele ce atrn de noi i care cele ce nu atrn de noi? MAXIM: Pe ct se pare, st pnul meu care cunoa te toate acestea discut cu robul s u pentru a-l pune la ncercare. TEODOSIE: Pe adev rul lui Dumnezeu, te-am ntrebat ne tiind acestea i vrnd s aflu diferen a dintre cele ce atrn i cele ce nu atrn de noi i cum unele sunt sub pre tiin a lui Dumnezeu, iar celelalte sub predestina ia Lui. MAXIM: Atrn de noi toate cele voluntare, adic virtu ile i viciile (relele). Nu atrn ns de noi venirile peste noi ale modurilor pedepselor care ni se ntmpl sau ale celor contrare. Fiindc nu atrn de noi nici boala care ne pedepse te, nici s n tatea care ne aduce bucurie, de i cauzele care le produc sunt n noi. De pild : o cauz a bolii este dezordinea vie ii, dup cum o cauz a s n t ii e o via bine ordonat ; o cauz a mp r iei cerurilor e paza poruncilor, dup cum una a focului ve nic e c lcarea acestora.[14] TEODOSIE: Ce deci? De aceea te chinuie ti atunci n exilul acesta, pentru c ai f cut oarecare lucruri vrednice de acest chin? MAXIM: M rog ca Dumnezeu s m rgineasc prin acest chin pedepsele celor ce au p c tuit prin c lcarea preadreptelor Sale porunci. TEODOSIE: Pentru mul i chinul nu este oare din pricina unei puneri la ncercare (dokime; Rm, V, 3-4)? MAXIM: Punerea la ncercare este proprie sfin ilor pentru ca prin chinul lor n via a oamenilor s se arate dispozi iile lor interioare fa de ce este bine prin fire i mpreun cu ele s se arate i virtu ile lor ignorate de to i, ca la Iov i Iosif. Fiindc unul a fost ispitit ca s se arate b rb ia lui ascuns , iar cel lalt a fost ncercat pentru ar tarea nfrn rii lui sfin itoare. i oricare dintre sfin ii care au fost chinui i f r voie n veacul acesta, a fost chinuit printr-una sau alta din iconomiile

de acest gen, pentru ca prin neputin a ng duit s vin asupra lui s calce n picioare balaurul cel trufa i apostat, adic pe diavolul (Lc, X, 19), c ci n fiecare din sfin i r bdarea este rodul ncerc rii (Rm, V, 4; Iac, I, 3)[15] 4. TEODOSIE: Pe adev rul lui Dumnezeu, frumos ai vorbit i recunosc folosul pe care l-am avut din cuvintele tale. A fi c utat s discut cu tine pururea despre astfel de lucruri, dar pentru c att eu, ct i ilu trii patricii am parcurs o distan att de mare i am venit la tine pentru un alt subiect, te invit m s prime ti cele ce- i vor fi propuse de noi i s faci bucurie astfel la toat lumea. MAXIM: Care sunt aceste propuneri, st pne, i cine i de unde sunt eu, ca pentru consim mntul meu la propunerile voastre s se fac bucurie la toat lumea? TEODOSIE: Pe adev rul Domnului nostru Iisus Hristos, cele cei vom spune eu i st pnii mei, ilu trii patricii, le-am auzit din gura st pnului nostru patriarhul i a evlaviosului st pn a toat lumea (mp ratul). MAXIM: Porunci i, st pnii mei, i spune i ce voi i i ce a i auzit? TEODOSIE: mp ratul i patriarhul vor s afle prin noi de la tine din ce cauz nu stai n comuniune cu scaunul Constantinopolului. MAXIM: Ave i pentru aceasta un mandat scris de la preaevlaviosul mp rat sau de la patriarh? TEODOSIE: Nu se cade, st pne, s nu ai ncredere n noi. Fiindc , de i sunt umil, sunt totu i episcop, iar st pnii mei de aici fac parte din Senat, i n-am venit s te ispitim, fereasc Dumnezeu! MAXIM: n orice chip ve i fi venit la robul vostru, eu v voi spune f r nici o team cauza pentru care nu stau n comuniune cu scaunul Constantinopolului, chiar dac altora le revine s m ntrebe din ce cauz , i nu vou , care cunoa te i negre it mai bine dect mine cauza. Cunoa te i inova iile f cute ncepnd din anul al 6-lea al indic iei care a trecut (din anul 647-648; aluzie la Ekthesis) i ncepute la Alexandria prin cele Nou capitole promulgate (n 633) de Cyrus, care nu tiu cum de a ajuns nti-st t tor (patriarh) acolo, capitole care au fost nt rite de scaunul Constantinopolului; cunoa te i i celelalte schimb ri, adaosuri i mic or ri f cute n sinod de cei care au fost mai nainte nti-st t tori (patriarhi) ai Bisericii Bizan ului: Serghie (610638), Pyrrhus (638-641 i 654), Pavel (641653), inova ii pe care le cunoa te ntreaga lume. Din aceast cauz nu st robul vostru n comuniune cu Biserica Constantinopolului. S fie ridicate prilejurile de poticneal a ezate de b rba ii mai sus-numi i, mpreun cu cei ce le-au pus, cum a spus Dumnezeu: i pietrele din drum arunca i-le (Ir, L. 26) i voi merge f r nici un ndemn de la oameni pe calea dreapt a Evangheliei, netezit i liber de orice spini ai r ut ii eretice. Pn ns ce nti-st t torii Constantinopolului se f lesc cu pietrele de poticneal puse i cu cei ce le-au pus pe ele, nu exist nici un argument sau mod care s m conving s stau n comuniune cu ei.

TEODOSIE: Dar ce lucru r u m rturisim ca s te separi de comuniunea noastr ? MAXIM: Pentru c spunnd c exist o singur lucrare (energie) a divinit ii i umanit ii Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, confunda i discursul despre Dumnezeu (????????) cu discursul despre ntrupare (????????). C ci dac se cade s credem Sfin ilor P rin i care spun c cele ce au o singur energie au i o singur fiin , voi face i atunci din Sfnta Treime p trime , dat fiind c atunci trupul Cuvntului devine conatural cu El i iese din identitatea lui dup natur cu noi i cu cea care L-a n scut. i iar i: suprimnd lucr rile i decretnd c exist o singur voin a divinit ii i umanit ii Lui, nega i distribuirea celor bune ale Lui. C ci dac nu ar avea nici o lucrare, potrivit celor ce au prescris i ordonat aceast dogm , este evident c nu s-ar putea milostivi de noi, chiar dac ar voi, fiind lipsit de lucrarea celor bune, dat fiind c f r o lucrare natural , nici o fiin nu poate prin fire s lucreze sau s fac ceva.[16] De altfel, n acest chip face i ca trupul Lui s fie prin voin a lui concreator mpreun cu Tat l, cu Fiul i cu Duhul al tuturor veacurilor i al celor din ele, iar Dumnezeirea care este prin fire creatoare sau, mai adev rat spus, f r de nceput n ce prive te voin a pentru c voin a divin e f r de nceput o face i s fie ceva recent prin fire, lucru care ntrece nu numai toat nebunia, dar este i o lips de evlavie fa de Dumnezeu. Fiindc nu spune i simplu numai o singur voin , ci mai spune i i c aceasta este divin . Dar nimeni nu poate gndi un nceput sau un sfr it al voin ei divine, pentru c acest lucru nu este propriu nici naturii divine c reia i apar ine voin a fiin ial . Introducnd iar i o alt inova ie, suprima i pe de-a ntregul toate propriet ile caracteristice i constitutive ale divinit ii i umanit ii lui Hristos, atunci cnd prin legi i edicte (????? ??? ??????) decreta i c nu trebuie s se mai vorbeasc nici de o voin , nici de dou voin e, nici de o lucrare, nici de dou lucr ri n Hristos, ceea ce este propriu doar unui lucru neexistent. Fiindc nici o fiin nu este lipsit , dac e spiritual , de putin a de a voi i de a lucra; dac e sensibil , de o lucrare sensibil ; dac e vegetal , de lucrarea cre terii i hr nirii; iar dac e cu des vr ire nensufle it , de lucrarea i capacitatea zis habitus ; i ele arat toate fiin ele care sunt astfel fiind n stare s fie percepute de sim urile celor sensibile, ntruct lucrarea acestora este aceea de a c dea sub sim ul vederii prin apari ia lor, sub sim ul auzului prin sunet, sub cel al mirosului printr-o exala ie de vapori conatural , sub cel al gustului, prin unele savori i sub cel al pip itului prin consisten a lor. Fiindc a a cum spunem c faptul de a vedea este o lucrare a vederii, a a i faptul de a fi v zut este o lucrare a celor v zute i a a mai departe n acela i fel pentru toate celelalte. A adar, dac nici o fiin nu este cu totul lipsit de lucrare natural , iar Domnul i Dumnezeul nostru miluie te-m Doamne! nu are nici o voin sau lucrare natural potrivit fiec ruia celor din care, n care i care este El,

cum mai pute i fi sau s v numi i cinstitori de Dumnezeu, voi cei care zice i c Cel nchinat de voi nu este n nici un chip voitor i lucr tor? Fiindc noi am fost limpede nv a i de Sfin ii P rin i care zic: Ceea ce n-are nici o putin nici nu este ceva, nici nu exist vreo afirmare a lui n genere . (Sf. Dionisie Areopagitul, Despre numele divine) TEODOSIE: Nu lua ca o dogm propriu-zis ceea ce s-a f cut prin iconomie . MAXIM: Dac Typos-ul care prescrie s nu se vorbeasc de nici o voin sau lucrare a Domnului a c ror suprimare indic de fapt inexisten a celui lipsit de acestea nu este o dogm propriu-zis pentru cei care-l primesc, atunci din ce pricin m-a i predat f r de cinste unor neamuri barbare i f r Dumnezeu? Din ce cauz am fost condamnat s locuiesc n Byzia, iar tovar ii mei unul n Perberis iar altul n Mesembria? TEODOSIE: Pe Dumnezeu Care m va judeca, am spus-o i cnd s-a f cut i o spun i acum: Typos-ul s-a f cut n chip r u i spre dauna multora. Motivul edict rii lui a fost sfada i lupta ortodoc ilor ntre ei pe tema voin elor i lucr rilor i, pentru ca to i s tr iasc n pace, unii au considerat c astfel de expresii trebuie s fie reduse la t cere. MAXIM: i care credincios va accepta iconomia care reduce la t cere expresiile pe care nsu i Dumnezeul a toate a rnduit n Iconomia Lui s fie rostite de Apostoli, Proroci i Dasc lii Bisericii? S observ m, domnule mare, la ce r u conduce acest punct pe care l-am atins. Pentru c , dac Dumnezeu a a ezat n Biseric n primul rnd apostoli, n al doilea rnd proroci, iar n al treilea rnd nv tori spre des vr irea sfin ilor (Ef, IV, 11), spunnd n Evanghelie Apostolilor i prin ei i celor de dup ei: Ceea ce v spun, spun tuturor (Mc, XIII, 37), i iar i: Cel ce v prime te pe voi pe Mine M prime te i cel ce v dispre uie te pe voi, pe Mine M dispre uie te (Mt, X, 40; Lc, X, 16), este limpede i evident c acela care nu prime te pe apostoli, pe proroci i pe nv tori, ci nesocote te expresiile i glasurile lor, acela dispre uie te pe nsu i Hristos. S observ m ns i alt lucru: Dumnezeu a ales i a ridicat apostoli, proroci i nv tori spre des vr irea sfin ilor (Ef, IV, 11-12), diavolul ns a ales i a ridicat i el apostoli, proroci i nv tori mincino i mpotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu ca s lupte i s combat att Legea Veche, ct i Evanghelia. Iar apostoli, proroci, nv tori mincino i cred c sunt doar ereticii ale c ror cuvinte i gnduri sunt perverse (Fa, XX, 30). Deci, a a cum cel care prime te pe adev ra ii apostoli, proroci i nv tori prime te pe Dumnezeu, tot a a i cel care prime te apostoli, proroci i nv tori mincino i prime te pe diavolul. A adar, cel ce respinge pe sfin i mpreun cu ereticii cei spurca i i necura i - primi i pe cel ce gr ie te adev rul! acela condamn n chip v dit mpreun cu diavolul i pe Dumnezeu. A adar, dac discutnd inova iile f cute pe vremurile noastre g sim c ele ajung de fapt la acest r u suprem, vede i ca nu cumva

sub pretextul p cii s ne afl m bolnavi de apostazie propov duindo pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus (2Tes, II, 3) c va fi nainte merg toare a venirii lui antihrist.[17] Acestea vi le-am spus f r team i re inere, st pnii mei, ca s v feri i att pe voi n iv , ct i pe noi. Vre i ca, avnd toate acestea scrise n cartea inimii, s vin s m cuminec n Bisericile care propov duiesc aceste lucruri i s intru n comuniune cu cei care respingnd, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? S m fereasc Dumnezeu Care pentru mine S-a f cut om afar de p cat! (Evr, IV, 15) i punnd metanie, a zis: - Dac vre i s face i ceva robului vostru, face i, dar eu nu voi intra nicicnd n comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea. Uimi i de cele spuse i plecndu- i capetele, ei au t cut o bun bucat de vreme, dup care, ridicndu- i capul i a intindu- i privirea asupra avvei Maxim, Teodosie episcopul a spus: - Noi i r spundem n numele st pnului nostru mp ratul c , dac intri n comuniune cu noi, va abroga Typos-ul. MAXIM: Suntem nc foarte departe unii de al ii. Ce facem cu expresia ratificat sinodal de Serghie i Pyrrhus cum c n Hristos exist o singur voin cu eliminarea oric rei lucr ri? (Pozi ia Ekthesis-ului din 638) TEODOSIE: Acest document a fost dat jos i deci abrogat i respins. MAXIM: A fost dat jos de pe zidurile de piatr , nu ns din min i i din suflete. S se primeasc condamnarea acestor lucruri edictat prin dogme i canoane evlavioase de Sinodul din Roma (Lateran, 649) (Pentru Sf. Maxim Sinodul Lateran din 649 avea autoritatea unui Sinod Ecumenic) i atunci i peretele cel din mijlocul nostru va c dea (Ef, II, 14) i nu vom mai avea nevoie de ndemnuri. TEODOSIE: Sinodul din Roma n-a fost ratificat pentru c s-a f cut f r un ordin al mp ratului. MAXIM: Dac ordinele mp ra ilor i nu credin a ortodox confirm sinoadele care se fac, atunci s fie primite i sinoadele ariene f cute mpotriva lui ????????? pentru c ele s-au f cut din porunca mp ra ilor; m refer la cel din Tyr (335), la cel din Antiohia (341), din Seleucia (359), din Constantinopol pe vremea lui Eudoxie Arianul (360), cel din Niceea Traciei (ntre 357-360), cel din Sirmium (357), iar, la mul i ani dup aceasta, la cel de-al doilea sinod ( tlh resc ) de la Efes (449) pe care l-a prezidat despotic Dioscor; c ci pe toate acestea le-a reunit ordinul unor mp ra i i, totu i, toate au fost condamnate pentru ateismul impioaselor dogme ratificate de ele. Dar de ce nu respinge i atunci i sinodul (Antiohia, 264) care l-a depus pe Pavel al Samosatei pe vremea Sfin ilor i ferici ilor P rin i Dionisie papa Romei (260-267), Dionisie al Alexandriei (248-264) i Grigorie Taumaturgul care a prezidat acest sinod, pentru c nu s-a f cut din ordinul mp ratului? Ce canon statueaz c trebuie rat ficate numai acele sinoade care s-au ntrunit din ordinul mp ratului sau c toate

sinoadele trebuie s se ntruneasc numai din ordinul mp ratului? Regula evlavioas a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte i aprobate pe cele pe care le-a judecat atare corectitudinea dogmelor. [18] Dar, a a cum se tie bine st pnul meu i cum nva i pe al ii, canonul (Canonul 5 al Sinodului I Ecumenic 325; cf. can. 19 al Sinodului IV Ec.; canonul 34 i 37 apostolic, etc.) prevede, f r s se fac nici o men iune de vreun ordin imperial ca anual s aib loc n fiecare eparhie dou sinoade pentru asigurarea credin ei mntuitoare i ndreptarea tuturor punctelor care nu sunt n armonie cu dumnezeiasca lege a Bisericii. TEODOSIE: E a a cum spui. Rectitudinea dogmelor aprob sinoadele. Dar nu prime ti libelul lui Mina [19] care a dogmatizat o singur voin i o singur lucrare n Hristos? MAXIM: Fereasc Domnul Dumnezeu! Voi nu primi i, ci i respinge i pe to i dasc lii care au luptat dup Sinodul de la Calcedon 451 mpotriva nebuniei lui Sever, iar eu s primesc libelul lui Mina care sa f cut dup acest Sinod i care pledeaz deschis pentru Sever, Apolinarie, Macedonie, Arie i toat erezia i prin toate cele dogmatizate n el acuz sau mai degrab respinge acest Sinod? TEODOSIE: Ce deci? Nu prime ti defel lucrarea unic ? MAXIM: Care dintre dasc lii aproba i ai Bisericii vorbe te de o lucrare unic ? i Teodosie a adus citatele atribuite pseudonim de ei Sfin ilor Iulius al Romei, Grigorie Taumaturgul i Atanasie cel Mare i le-a citit. MAXIM: S ne temem de Dumnezeu i s nu voim s -L mniem prin producerea de citate eretice! C ci nu este un secret pentru nimeni c acestea apar in impiosului Apolinarie. Dac ai altele, arat -le. Pentru c proferndu-le v ve i convinge i mai mult c ntr-adev r sunte i bolnavi de opinia rea (?????????) a impiosului Apolinarie i a celor ce cuget asemenea cu el. Atunci episcopul Teodosie a mai adus alte dou citate sub numele lui Hrisostom pe care citindu-le avva Maxim a spus: - Acestea sunt ale lui Nestorie care s-a mboln vit de boala dogmatiz rii unei dualit i personale n Hristos. Iar episcopul fierbnd de mnie, i-a spus ndat : - Domnule monah, satana a gr it prin gura ta. MAXIM: S nu se supere st pnul meu pe robul s u. i ndat a nceput s -i dovedeasc c acele citate sunt ale lui Nestorie i s -i arate n ce tratate ale acestuia se afl ele. TEODOSIE: Dumnezeu tie, frate, citatele acestea mi le-a dat patriarhul. ns , iat , tu zici c unele sunt ale lui Apolinarie, iar altele ale lui Nestorie. i producnd un citat al Sfntului Chiril care spune: ar tnd Hristos prin amndou firile o lucrare unic i comun , i-a zis: - Ce zici de acestea? MAXIM: Sunt unii care arat c acest pasaj a fost ad ugat mpotriva

adev rului n Tlcuirea evangheliei dup Ioan f cut de acest Sfnt P rinte de c tre monofizitul Timotei Elur (+477). Dar s admitem c ele sunt a a cum spune i: S cercet m deci n elesul expresiilor patristice i s cunoa tem adev rul. TEODOSIE: Nu ng dui s se fac acest lucru, c ci trebuie s prime ti doar expresiile simple, a a cum sunt. MAXIM: Spune-mi, rogu-te, care e diferen a dintre expresiile simple i cele cu multe sensuri? TEODOSIE: E ca tu s prime ti expresia a a cum este i s nu mai cercetezi n elesul ei! MAXIM: Este limpede c i cu privire la expresii, introduce i legi noi i str ine Bisericii. Dac , dup voi, nu trebuie s cercet m expresiile Scripturilor i P rin ilor, respingem de fapt ntreaga Scriptur , att cea veche, ct i cea nou . S -l ascult m ns pe David care zice: Ferici i cei ce cerceteaz m rturiile Lui i-L caut cu toat inima (Ps, CXVIII, 2) ntruct nimeni nu poate s -L caute pe Dumnezeu f r o cercetare. i iar i: n elep e te-m i voi c uta legea Ta i o voi p zi cu toat inima mea (Ps, CXVIII, 34), ntruct c utarea duce la cunoa terea legii iar prin dorin a de cunoa tere convinge pe cei vrednici s o p zeasc n inima lor prin mplinirea sfintelor porunci aflate n ea. i iar i: Minunate sunt m rturiile Tale, pentru aceea le-a cercetat pe ele sufletul meu (Ps, CXVIII, 129). Pentru ce cuvntul Proverbelor (I, 6) vrea ca noi s cercet m parabolele , enigmele i cuvintele obscure ? Pentru ce, vorbind n parabole, Domnul vrea ca ucenicii s le n eleag nv ndu-i n elesul parabolelor (Mt, XIII, 18; Lc, VIII, 11)? Pentru ce porunce te: Cerceta i Scripturile! (In, V, 39) ca unele ce dau m rturie despre El? Ce vrea s nve e corifeul Apostolilor Petru atunci cnd spune: Aceast mntuire au c utat-o cu st ruin i au cercetat-o cu de-am nuntul prorocii (I Ptr, I, 10)? Ce vrea s nve e dumnezeiescul Apostol Pavel atunci cnd spune: Iar dac Evanghelia noastr este acoperit , este pentru cei pierdu i, c ci dumnezeul veacului acestuia a orbit min ile necredincio ilor ca s nu-i lumineze lumina Evangheliei slavei cunoa terii lui Hristos (II Cor, IV, 3-4)? Pe ct se pare, vre i ca noi s ne asem n m iudeilor care, aplecndu- i mintea numai asupra expresiilor simple, adic asupra literei, au c zut din adev r, avnd un v l pe inimile lor, ca s nu n eleag pe Domnul Care e Duhul cel ascuns n litera despre care s-a scris c ucide , dar Duhul face viu (II Cor, III, 6). S fie ncredin at st pnul meu c eu nu voi suferi s primesc o expresie (????) f r n elesul (???????) care zace n ea, ca s nu devin iudeu pe fa . Auzind acestea Teodosie a zis: - Trebuie s vorbim de o singur lucrare ipostatic a lui Hristos. MAXIM: S observ m mai ndeaproape r ul n scut de aici i s fugim de aceast expresie str in , c ci ea apar ine numai ereticilor politei ti. C ci dac numim ipostatic o unic lucrare a lui Hristos, dar Fiul nu coincide vreodat dup ipostas cu Tat l i cu Duhul, e evident

c nu coincide nici dup lucrarea ipostatic . Iar atunci vom fi constrn i s atribuim lucr ri ipostatice, ca i Fiului, att Tat lui, ct i Duhului i atunci, dup voi, fericita Dumnezeire va avea patru lucr ri: trei care disting Persoanele n care Ea exist i una comun indicnd comunitatea de natur a celor Trei Ipostasuri. i dac primim nv tura lor, atunci potrivit P rin ilor suntem bolnavi de tetrateism; fiindc ei sus in c orice lucrare / energie este natural , nu ipostatic . i dac acest lucru este adev rat, cum i este, atunci ne vom nf i a spunnd c exist patru naturi, patru dumnezei diferind unii de al ii att dup ipostas ct i dup natur . Dar cine a v zut sau contemplat o energie proprie a celor strnse sub aceea i specie i ornduite prin natura lor sub defini ia comun a speciei? C ci niciodat ceea ce este comun dup natur nu devine propriu doar cuiva, unuia anume. Pentru c semnele distinctive ipostatice, ca de pild : nasul acvilin sau nasul crn, ochii alba tri sau calvi ia i altele de acest gen sunt accidente distinctive ale indivizilor care difer ntre ei prin num r. Fiindc orice om lucreaz ntruct este ceva prin natura sa i nu ntruct este cineva prin ipostasul lui; el lucreaz potrivit defini iei (ra iunii) lui gndite i enun ate despre el att ntr-un mod foarte propriu, ct i comun, ca de pild : potrivit faptului c este o fiin vie, ra ional i muritoare, adic potrivit defini iei noastre generale. C ci to i particip m la aceea i via , la aceea i ra ionalitate, la acela i flux i reflux al substan elor vitale, la aceea i capacitate de a edea i de a sta n picioare, de a gr i i de a t cea, de a vedea, auzi i pip i; care toate in de defini ia noastr comun . A adar, nu se cuvine a inova expresii care nu au for nici scripturistic , nici patristic , nici natural , ci una str in , excogitat prin distorsiuni ale oamenilor. Arat -mi ns c aceast expresie se afl la un P rinte oarecare i vom cerceta din nou gndul celui ce a rostit-o. TEODOSIE: Dar ce? Nu trebuie s se vorbeasc deloc de o singur lucrare n Hristos ? MAXIM: Potrivit Sfintei Scripturi i Sfin ilor P rin i, noi nu primim s se spun nimic asem n tor, ci suntem obliga i s credem i s m rturisim c , a a cum n Hristos exist dou naturi din care este El, a a sunt i voin ele i lucr rile naturale corespunz toare Lui Care prin fire este deodat Acela i Dumnezeu i om. TEODOSIE: ntr-adev r, st pne, i noi m rturisim att naturile, ct i lucr rile diferite, adic cea divin i cea uman i c Divinitatea Lui este nzestrat cu voin , cum i umanitatea Lui este nzestrat cu voin ; pentru c sufletul Lui nu era f r voin . Dar nu spunem c sunt dou , ca s nu introducem prin aceasta ideea c El S-ar lupta cu Sine nsu i. MAXIM: Ce deci? Cnd spune i dou naturi, le introduce i luptndu-se ntre ele din cauza num rului? TEODOSIE: Nu. MAXIM: Ce, dar? Cnd num rul este atribuit naturilor nu le divizeaz ,

dar cnd este rostit despre voin e i lucr ri are semnifica ia unei diviziuni? TEODOSIE: Negre it pentru acestea num rul are semnifica ia unei diviziuni i P rin ii nu l-au atribuit voin elor i lucr rilor vrnd s evite diviziunea, ci au vorbit despre una i alta , divin i uman , dubl i dual . i eu gr iesc a a cum au gr it ei i spun ce au spus ei. MAXIM: Pentru Dumnezeu! Dac cineva i spune una i alta , cte le-ai n elege c sunt? Sau dac i spune divin i uman , cte le-ai n elege c sunt? Sau dac i spune c este dubl sau dual , cte ai n eles c sunt? TEODOSIE: tiu cum n eleg, dar nu spun dou . Atunci ntorcndu-se spre arhon i, avva Maxim a spus: - Pentru Dumnezeu! Dac a i auzi spunndu-se una i una sau una i alta sau doi ori doi sau doi ori cinci ce a i r spunde c n elege i celor ce v spun acestea? - Pentru c ne-ai f cut s jur m, am r spunde: cnd auzim una i una , n elegem dou , tot a a cnd auzim una i alta , iar cnd auzim doi ori doi n elegem patru iar doi ori cinci n elegem zece (Iat ce nseamn s spui c 2+2 = 4!, n.mea). i, ru inat de r spunsul acelora, Teodosie a spus: - Eu nu voi spune ceea ce n-a fost spus de P rin i. i ndat avva Maxim, lund cartea ce con inea actele Sfntului Sinod apostolic de la Roma (din Lateran, 649), le-a ar tat c Sfin ii P rin i vorbesc explicit de dou voin e i lucr ri ale Mntuitorului i Dumnezeului nostru Iisus Hristos; carte pe care lund-o de la el i consulul Teodosie a citit i el toate citatele P rin ilor. Atunci r spunznd Teodosie episcopul a spus: Dumnezeu tie, dac acest sinod n-ar fi aruncat anateme i asupra unor persoane, l-a fi primit mai mult dect orice om.[20] Dar ca s nu pierdem timpul aici, dac P rin ii au spus a a ceva, atunci spun i eu i o fac i n scris, c exist dou naturi, dou voin e i dou lucr ri. Ci intr n comuniune cu noi i s se fac unire. MAXIM: St pne, eu nu ndr znesc s primesc de la voi un consim mnt scris despre a a ceva, fiind un simplu monah. Dar dac Dumnezeu v-a mpuns la inim s primi i expresiile Sfin ilor P rin i, trimite i voi, adic : mp ratul, patriarhul i sinodul lui, cum cere canonul, nscrisul privitor la acestea la Roma.[21] Fiindc eu nu voi intra n comuniune pn cnd lucrurile stau a a, pentru c aici la Sfnta Anafora euharistic sunt men ionate persoane care au fost anatemizate, deoarece m tem de osnda anatemei. TEODOSIE: Dumnezeu tie, nici eu nici altcineva nu- i repro eaz aceast team . Dar, pentru numele Domnului, d -ne un sfat, dac e cu putin s se fac acest lucru. MAXIM: Ce sfat a putea s v dau despre aceasta? Duce i-v , cerceta i dac s-a ntmplat vreodat a a ceva, adic s fi fost absolvit

cineva dup moarte de o acuza ie privitoare la credin sau de o osnd pronun at mpotriva lui. i mp ratul i patriarhul s accepte s imite pogorrea condescendent a lui Dumnezeu i s fac primul o ordonan sub form de rug minte, iar cel lalt o suplic sinodal c tre papa Romei, i negre it se va g si o modalitate bisericeasc care permite aceasta, se va mp ca cu voi pe aceast tem din pricina dreptei m rturisiri a credin ei. TEODOSIE: Aceasta se va face negre it. Dar d -mi cuvntul c , dac m vor trimite, vei veni cu mine! MAXIM: St pne, i este mai de folos s iei cu tine pe tovar ul meu de robie din Mesembria (Anastasie Apocrisiarul) dect pe mine, c ci acela cunoa te i limba latin i ei l cinstesc dup vrednicie ca pe unul ce a fost pedepsit at ia ani pentru Dumnezeu i a inut cu t rie dreapta credin care domne te n scaunul lor. TEODOSIE: Am avut diferite ciocniri ntre noi i nu-mi este pl cut s m duc cu el. MAXIM: St pne, atunci cnd se va hot r s se fac acest lucru, se va g si o ie ire potrivit pentru cei ce vor lua aceast hot rre; i dac porunci i, v voi nso i. Atunci s-au sculat to i cu bucurie i cu lacrimi, s-au pus n genunchi i au f cut o rug ciune i fiecare din ei a s rutat Sfintele Evanghelii, cinstita Cruce i icoana Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos i cea a Doamnei noastre care L-a n scut, a Preasfintei N sc toare de Dumnezeu, strngndu- i minile spre nt rirea celor spuse. 5. Dup care, discutnd ntre ei despre vie uirea potrivit lui Dumnezeu i paza dumnezeie tilor porunci, ntorcndu-se spre avva Maxim, Teodosie episcopul a spus: - Iat c s-au solu ionat toate scandalurile i s-a f cut i se va face, prin Dumnezeu, pace. Dar, pentru numele Domnului, s nu-mi ascunzi: nu vorbe ti i tu ntr-un fel oarecare i spui c exist o singur voin i o singur lucrare n Hristos? MAXIM: Nu se poate ca eu s fi spus cndva aceasta. i v spun i de ce: pentru c aceast expresie care spune c exist o singur voin i o singur lucrare a celor dou naturi e str in Sfin ilor P rin i. Apoi pentru c acela care zice n orice fel aceasta se g se te ntlnind de-a dreptul absurditatea. Fiindc dac spun c aceast voin i lucrare unic e natural , atunci m tem de contopire, iar dac spun c e ipostatic , separ pe Fiul de Tat l i de Duhul i m ar t introducnd n Treime trei voin e i trei ipostase care nu sunt n acord ntre ele. Iar dac spun c voin a i lucrarea unic e a unuia singur , atunci sunt silit s spun, chiar dac nu vreau, c exist o voin ca a Unui singur Tat i una ca a Unui singur Duh, iar cuvntul se va g si atunci c znd n politeism. Iar dac spun c e rela ional , atunci introduc diviziunea personal a lui Nestorie. i dac spun c e pe lng natur , atunci corup existen a celui ce voie te, c ci faptul de a fi pe lng natur este

o corup ie pentru natur , precum spuneau P rin ii. TEODOSIE: Trebuie s spunem c exist numai o singur voin din cauza unirii Mntuitorului, precum au scris, n elegnd bine lucrurile, pe ct socot, Serghie i Pyrrhus. MAXIM: Dac porunce ti, st pne, prime te dou vorbe ale mele pe aceast tem . Dac din cauza unirii Dumnezeului i Mntuitorului nostru s-a f cut, precum au scris Serghie, Pyrrhus i Pavel, o singur voin , atunci, dup ei, Fiul va avea o voin diferit de cea a Tat lui, Care are o singur voin cu Fiul din cauza naturii i nu a unei uniri, dac unire i fire nu nseamn acela i lucru. Dac ns , dup ei, din cauza unirii s-a f cut o singur voin a Mntuitorului nostru, aceasta va avea negre it drept cauz unirea i nici una din naturile din care este El; iar voin a va apar ine, dup ei, rela iei i nu naturii, ntruct cuvntul adev rului tie c unirea e o rela ie i nu o natur . Iar dac din cauza unirii s-a f cut, precum spuneam, o singur voin a Mntuitorului, atunci prin care voin zic ei c s-a f cut aceast unire? C ci, dac se ngrijesc de adev r i fug de absurditate, n-ar putea spune c s-a f cut prin ea ns i. Dac ns din cauza unirii s-a f cut o singur voin a Mntuitorului, atunci este evident c nainte de unire Acesta fie avea mai multe voin e, fie n-avea absolut nici una. Iar dac avea mai multe voin e, asta nseamn c a suferit o diminuare a multor voin e care au fost restrnse una singur i atunci este limpede c a suferit o schimbare: cea a reducerii voin elor celor multe care preexistau n El n chip natural. Dac ns mai nainte era cu totul lipsit de voin , asta nseamn c El a ar tat c unirea e superioar naturii, pentru c din aceasta I s-a furnizat o voin de care natura era lipsit ; i iar i Hristos se arat suferind schimbare, ca Unul Ce a c tigat prin rela ie ceea ce nu-I era inerent prin sine natur . Dac din cauza unirii s-a f cut o singur voin n Mntuitorul nostru dup fiecare din cele din care este El, atunci prin voin Dumnezeu a ajuns s fie ceva recent, r mnnd ns Acela i din cauza unirii ve nic prin fire i a ajuns prin voin om f r de nceput, r mnnd ns recent prin fire, lucru cu neputin , ca s nu spun lipsit de evlavie. Iar dac din cauza unirii s-a f cut o singur voin a naturilor, atunci de ce nu s-a f cut din aceea i cauz i o natur unic a naturilor? 6. Reteznd n acest punct mi carea argument rii, Teodosie episcopul a spus: - Atunci ce s-a f cut prin unire, dac prin ea nu s-a f cut nimic din acestea? MAXIM: Ea a ar tat pe nsu i Dumnezeu Cel netrupesc prin natur ntrupat n chip nemincinos i a nf i at pe Ziditorul a toate devenit prin natur n chip limpede om nu printr-o schimbare de natur sau printr-o mic orare a uneia din naturi, ci printr-o asumare adev rat a unui trup nzestrat cu suflet ra ional, adic a unei umanit i integre i f r lipsuri i curat prin natur de orice vin a p catului str mo esc. i, n virtutea schimbului, fapt cu adev rat i uimitor i uluitor pentru

to i i toate, r mnnd n ntregime Acela i Dumnezeu ntreg n cele omene ti i ntreg n interiorul celor proprii Lui i n ntregime om ntreg n cele dumnezeie ti, f r a c dea din nimic din cele proprii umanit ii; c ci potrivit nv turii de Dumnezeu gr itorilor no tri P rin i, prin unire a avut loc o ntrep trundere reciproc (perichoresis) a naturilor i propriet ilor lor naturale inerente i nu o str mutare (metachoresis) sau c dere, fapt care este propriu celor ce fac n mod pervers din unire o contopire i care pentru aceasta o amestec cu tot felul de inova ii i, din lipsa unei solidit i a nv turii lor, i persecut pe cei binecredincio i. 7. Auzind acestea, Teodosie episcopul mpreun cu restul celor veni i cu el au p rut c primesc cele spuse. i acela i episcop i-a spus iar i avvei Maxim: - F iubire. Ce este ceea ce ne-ai spus, cum c nimeni nu lucreaz ntruct e cineva, adic potrivit ipostasei, ci ntruct e ceva, potrivit naturii? Fiindc acest lucru mi vine n minte, dac m gndesc bine, din cele ce ai spus. MAXIM: Nimeni nu lucreaz ntruct este cineva, ca ipostas , ci ntruct este ceva, ca natur ; de exemplu: i Petru i Pavel lucreaz , dar nu ntruct sunt Petru i Pavel, ci pentru c sunt oameni, c ci amndoi sunt oameni prin natura lor, n virtutea ra iunii comune i definitorii a naturii lor, iar nu prin ipostas , sau prin calitatea proprie fiec ruia n parte. Tot astfel i Mihail i Gavriil lucreaz , dar nu ntruct sunt Mihail i Gavriil, ci ntruct sunt ngeri, c ci amndoi sunt ngeri. i tot a a, n orice natur ce este enun at despre mai mul i indivizi care difer dup num r vedem c lucrarea lor este comun i nu individual . A adar, cine spune c lucrarea e ipostatic acela introduce i ideea c nsu i natura, care e unic , devine infinit prin lucr ri i diferit n sine ns i dup mul imea indivizilor pe care-i con ine sub ea, fapt pe care dac -l lu m de bun corupem mpreun cu natura i ns i ra iunea modului ei de a fi. 8. i dup ce au fost zise i acestea, cnd s-au mbr i at pentru a se desp r i, Teodosie consulul a zis: - Iat c toate s-au f cut bine. Va accepta ns mp ratul s fac o ordonan sub form de rug minte (paraklitikin keleusin)? MAXIM: O va face negre it dac va voi s imite pe Dumnezeu i s se smereasc mpreun cu El pentru mntuirea noastr comun , a tuturor, socotind ntru sine c dac Dumnezeu Cel Ce mntuie te prin fire n-a f cut mntuirea pn nu a voit s Se smereasc , cum atunci omul care este prin fire mntuit se va mntui sau va mntui dac nu se smere te? i Teodosie consulul i-a spus: N d jduiesc, dac Dumnezeu mi va ine memoria, s -i in i lui acest cuvnt i se va convinge. i mbr i ndu-se unii pe al ii au plecat cu pace, episcopul dndu-i avvei Maxim o mic sum de bani trimis lui, o tunic i o

c ma . Dar tunica i-a luat-o pe loc episcopul Bizyei, iar la Rhegium i sa luat nu numai mica sum de bani ci i tot ceea ce mai avea primite ca binefacere mpreun cu restul lucrurilor i hainelor lui vrednice de mil . 9. Dup plecarea b rba ilor men iona i, n ziua de 8 septembrie n anul al 15-lea al indic iei de fa (656), Pavel consulul a ie it iar i n Bizya la avva Maxim purtnd cu el un ordin cu urm torul cuprins: i poruncim excelen ei tale s te duci la Bizya i s -l aduci pe Maxim monahul cu mult cinste i considera ie pentru b trne ea i neputin ele lui pentru c a fost cunoscut i scump bunicilor no tri i s l a ezi n sfnta m n stire a Sfntului Teodor ce se afl aproape de Rhegium. S vii apoi s ne informezi i noi vom trimite n numele nostru doi patricii care ne iubesc din suflet i care sunt iubi i de noi i care sunt ns rcina i s discute cu el cele hot rte de noi. S mergi i s ne veste ti apoi venirea lui. i acesta (Pavel consulul), aducndu-l i a ezndu-l n sus numita m n stire, s-a dus s -l vesteasc pe mp rat. 10. Iar n ziua urm toare au venit la el patricii Epifanie i Troilos cu mult fast i pomp mpreun cu Teodosie episcopul i au intrat la el n partea bisericii m n stirii rezervat catehumenilor. i dup obi nuita salutare s-au a ezat silindu-l i pe el s ad . i ncepnd primul cuvntul, Troilos i-a spus: - St pnul nostru ne-a poruncit s venim la tine i s - i spunem ce a hot rt de Dumnezeu nt rita sa maiestate imperial . Dar mai nti spune-ne: vei executa ordinul mp ratului sau nu? Maxim a spus: - St pne, s ascult mai nti ce porunce te evlavioasa sa maiestate i apoi voi r spunde cum se cuvine. C ci ce r spuns pot s dau la ceea ce nu cunosc? Troilos a insistat zicnd: - Nu putem s spunem ceva dac nu ne spui nainte dac vei executa sau nu ordinul mp ratului. i cum i-a v zut insisten i i privind cu ochi r i ezitarea lui i c r spundeau repezit mpreun cu to i cei afla i mpreun cu ei, oameni nal i n demnit i lume ti, r spunznd avva Maxim a zis: - Pentru c nu suferi i s spune i robului vostru cele hot rte de st pnul i mp ratul nostru, iat r spund, n auzul lui Dumnezeu i al Sfin ilor ngeri i al vostru al tuturor, c orice mi se va porunci despre orice fel de lucru ce se distruge i piere o dat cu veacul acesta, voi executa cu toat rvna (aplicarea cuvntului Mntuitorului Da i Cezarul ce este al Cezarului i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu -n.mea). i ndat ridicndu-se Troilos a zis: - Ruga im i eu tot plec; c ci acesta nu va face nimic. i f cndu-se mult tumult i mult tulburare i confuzie, le-a spus lor Teodosie episcopul:

- Spune i-i r spunsul i lua i bine aminte ce spune: pentru c nu este rezonabil s plec m astfel, f r s spunem nimic i f r s auzim nimic. Atunci Epifanie patriciul a spus: - Iat ce- i face cunoscut prin noi mp ratul: Pentru c ntreg apusul i to i cei deturna i din r s rit privesc la tine i to i se r zvr tesc din cauza ta nevrnd s se mpace cu noi n credin , s te mpung Dumnezeu la inim s intri n comuniune cu noi pe baza Typos-ului edictat de noi. i atunci vom veni noi n ine la Poarta de Bronz (Chalke) i te vom saluta i- i vom da mna noastr i te vom aduce cu toat cinstea i slava n Marea Biseric (a Sfintei Sofii) i vom sta mpreun cu tine n locul unde stau de obicei mp ra ii (faimosul Omphalos situat n mijlocul bazilicii Sfintei Sofii, loc sacru rezervat mp ratului cnd asista la ceremoniile liturgice, se poate vedea marcat pe pavajul ei pn ast zi) i vom face ndat Synaxa euharistic i ne vom cumineca cu Sfintele i Preacuratele i de via f c toarele Taine ale Trupului i Sngelui lui Hristos, dup care te vom proclama p rinte al nostru. i se va face bucurie nu numai iubitorului de Hristos Ora imperial al nostru, ci i ntregii lumi (un vremelnic conduc tor al unei biserici ortodoxe afirma, i el, c nu bucur pe Dumnezeu declara iile anti-ecumeniste n.mea). C ci tim sigur c dac tu intri n comuniune cu sfntul scaun patriarhal de aici, se vor uni cu noi to i cei care din pricina ta i a nv turii tale s-au rupt de comuniunea cu noi . 11. ntorcndu-se spre episcop, avva Maxim i-a spus cu lacrimi: - M rite domn, cu to ii a tept m ziua judec ii. tii cele hot rte i stabilite de noi pe Sfintele Evanghelii, pe Crucea cea f c toare de via i pe Icoana Dumnezeului i Mntuitorului nostru i Preasfintei Maicii Sale Pururea Fecioare din care S-a n scut. i pogorndu- i fa a n jos Teodosie episcopul i-a spus cu voce blnd : - i ce pot face eu, dac prea evlaviosului mp rat i s-a nf i at altceva? i avva Maxim i-a zis: - Atunci de ce tu i cei mpreun cu tine v-a i atins de Sfintele Evanghelii, dac solu ionarea celor gr ite nu st tea n puterea voastr ? Cu adev rat nici toat puterea cerurilor nu m-ar putea convinge s fac aceasta. C ci ce cuvnt de ap rare a putea avea, nu fa de Dumnezeu, ci n fa a con tiin ei mele, pentru faptul de a fi tr dat printr-un jur mnt pentru slava oamenilor, care prin ra iunea ei de a fi n-are de fapt nici o existen , credin a care-i mntuie pe cei ce o iubesc? 12. La aceste cuvinte, sculndu-se n picioare i furia st pnindu-i pe to i, l-au cople it i imobilizat smulgndu-i barba i p rul, mpingndu-l i lovindu-l cu pumnii i palmele i acoperindu-l din cre tet i pn n vrful unghiilor cu scuip ri, a c ror ploaie n-a ncetat pn ce n-au fost

umplute de ele toate hainele cu care era nve mntat. i sculndu-se Teodosie episcopul a zis: - Nu trebuia s se procedeze astfel; trebuia doar s ascult m r spunsul lui i s mergem s raport m bunului nostru st pn. C ci chestiunile canonice se administreaz ntr-un alt mod. i de-abia i-a convins episcopul s se lini teasc , s-au a ezat iar i b tndu- i n continuare joc de el prin mii de oc ri i blesteme necugetate. Iar Epifanie a gr it cu mnie i asprime: - Spune, b trnule preatic los i lacom, ai spus aceste cuvinte socotindu-ne pe noi, ora ul nostru i pe mp rat ca pe ni te eretici? n realitate suntem mult mai cre tini i ortodoc i dect tine. Noi m rturisim c Domnul i Dumnezeul nostru are i voin divin i voin uman i suflet ra ional; i c orice natur ra ional are negre it prin natur putin a de a voi i de a lucra, pentru c mi carea este proprie vie ii, iar voin a e proprie min ii. Iar pe El l cunoa tem a fi nzestrat cu voin nu numai n Divinitatea, ci i n umanitatea Lui. Nu neg m nici chiar cele dou voin e i lucr ri ale Lui. R spunznd, avva Maxim a spus: - Dac aceasta e credin a voastr i crede i a a, precum cred firile ngere ti i Biserica lui Dumnezeu, cum de m sili i s intru n comuniune cu voi pe baza Typos-ului, al c rui singur scop e suprimarea acestor lucruri? EPIFANIE: Acest lucru s-a f cut printr-o iconomie , ca poporul s nu se vat me cu astfel de expresii foarte subtile. R spunznd, avva Maxim a spus: - Dimpotriv , orice om se sfin e te prin m rturisirea exact a credin ei, nu ns prin suprimarea ei pe care-o con ine Typos-ul. TROILOS: i la palat i-am spus c el nu suprim nimic, ci porunce te s se treac sub t cere aceste expresii, ca s avem cu to ii pace. MAXIM: T cerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. C ci zice Duhul Sfnt prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte al c ror glas s nu se aud (Ps, XVIII, 3). A adar, cuvntul care nu este rostit, nici nu mai exist . TROILOS: Crede n inima ta cum vrei, nimeni nu te mpiedic . MAXIM: Dar Dumnezeu n-a limitat la inim ntreaga mntuire, atunci cnd a spus: Cel care M va m rturisi naintea oamenilor i Eu l voi m rturisi naintea Tat lui Meu cel din ceruri (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol nva spunnd: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se m rturise te spre mntuire (Rm, X, 10). A adar, dac Dumnezeu i prorocii i apostolii lui Dumnezeu poruncesc ca taina cea mare, nfrico toare i mntuitoare a toat lumea s fie m rturisit cu glasurile sfin ilor, nu trebuie n nici un chip s fie redus la t cere glasul care propov duie te aceast tain , ca s nu se mic oreze mntuirea celor ce tac.[22]

R spunznd cu glas foarte aspru, Epifanie i-a zis: - Ai semnat libelul ?[23] i avva Maxim a spus: - Da, lam semnat. - i cum ai ndr znit a zis Epifanie s semnezi i s anatemizezi pe cei ce m rturisesc i cred ca i firile ngere ti i Biserica universal ? Cu adev rat, dup judecata mea, ar trebui s te aducem n ora i s te expunem legat n for, s aducem mimi i comediante i desfrnatele din pia i tot poporul, ca fiecare s te p lmuiasc i s te scuipe n fa . R spunznd la acestea, avva Maxim a spus: S se fac a a cum a i spus dac i-am anatemizat pe cei ce m rturisesc c exist dou naturi n Hristos i cele dou voin e i lucr ri naturale corespunz toare Celui Care este cu adev rat i prin natur Dumnezeu i om. Cite te, st pne, actele i libelul i, dac g si i cum a i spus, face i ce vre i. C ci eu i tovar ii mei de robie c i am semnat i-am anatemizat pe cei ce zic o singur voin i lucrare, ca i Arie i Apolinarie i nu m rturisesc c Domnul i Dumnezeul nostru este inteligent prin natur dup fiecare din cele din care, n care i care este El, drept pentru care El vrea i lucreaz mntuirea noastr prin fiecare din acestea. Iar ei i-au zis: - Dac ne mai l s m du i de acesta, nu mai mnc m i nu mai bem. S ne scul m, s prnzim i s mergem. S spunem ce-am auzit. C ci acesta s-a dat pe sine nsu i lui satan. i sculndu-se, au prnzit i au intrat cu mnie (SIC!) n privegherea n l rii cinstitei i de via f c toarei Cruci (13-14 septembrie 656)[24]. 13. Ziua urm toare, dis-de-diminea , Teodosie consulul a revenit la avva Maxim i i-a ridicat toate lucrurile pe care le mai avea zicndu-i n numele mp ratului: Pentru c n-ai voit cinste, ea se va dep rta de la tine (Ps, CVIII, 17). Du-te acolo unde te-ai socotit c e ti vrednic i ia osnda ucenicilor t i, a celui din Mesembria i a celui din Perberis, care a fost notar al r posatei noastre bunici . Erau acolo i Troilos i Epifanie care i-au spus: - Negre it i vom aduce i pe cei doi ucenici ai t i, pe cel din Mesembria i pe cel din Perberis, i-i vom ancheta i pe ei i vom vedea care va fi rezultatul n ce-i prive te. Dar s tii bine, domnule avv , c dac vom avea un mic r gaz de la tulburarea actual pe care o avem cu neamurile barbare, pe Sfnta Treime! nu ne vom mai armoniza cu voi, ci vom pune mna i pe papa (Eugeniu I, 654-657) care se umfl acum n pene i pe to i cei care vorbesc acolo i pe restul ucenicilor t i i v vom topi pe to i ca ntr-un cuptor, fiecare n locul potrivit lui, cum a fost topit Martin.[25] i lundu-l numitul consul Teodosie l-a predat solda ilor i l-au dus pn la Salembria. (Actualul ora Silivri, Turcia, pe rmul M rii

Marmara) 14. Acolo au r mas dou zile pn ce unul din solda i a plecat n tab r i a spus ntregii trupe: Monahul care blasfemiaz pe N sc toarea de Dumnezeu a venit aici , ca s instige armata mpotriva avvei Maxim ca unul ce ar blasfemia pe N sc toarea de Dumnezeu. i dup dou zile ntorcndu-se soldatul, l-a luat n tab r i, mpuns de Dumnezeu, generalul, sau mai exact loc iitorul generalului, a trimis la el pe efii companiilor, preo i i diaconi i pe evlavio ii p zitori ai stindardelor. V zndu-i venind, avva Maxim s-a sculat i a f cut metanie. Ace tia i-au r spuns la salut i s-au a ezat poruncindu-i i lui s ad . i un b trn foarte cinstit i-a spus cu mult respect: P rinte, pentru c unii dintre noi s-au scandalizat de sfin ia ta cum c nu nume ti N sc toarea de Dumnezeu pe Doamna noastr , Preasfnta Pururea Fecioar , te jur n numele Sfintei, Celei de o fiin i de via f c toarei Treimi, s ne spui adev rul i s dep rtezi sminteala de la inimile noastre, ca s nu ne v t m m pe noi n ine, scandalizndu-ne pe nedrept. i punnd metanie, avva Maxim s-a sculat i, ntinzndu- i minile spre cer, a zis cu lacrimi: Cine nu spune despre Doamna noastr , preasfnt , preacurat i cinstit de toat firea ngereasc , c a fost cu adev rat i Mam natural a lui Dumnezeu Cel ce a f cut cerul i p mntul, marea i toate cele ce sunt n ea, s fie anatema i katathema de la Tat l, Fiul i Sfntul Duh, Treimea cea de o fiin i adorat , de la corul Puterilor cere ti, al apostolilor i prorocilor i de la nesfr itul popor al mucenicilor i de la tot duhul cel s vr it ntru dreptate, acum i pururea i n vecilor. Amin. i plngnd s-au rugat pentru el zicnd: Dumnezeu s - i dea putere, p rinte, i s te nvrednice ti s sfr e ti f r poticneal alergarea aceasta! (II Tim, IV, 7) Iar pe cnd s-au spus aceste cuvinte, mul i solda i s-au strns ascultnd multele cuvinte frumoase ce s-au discutat acolo. i v znd unul din domesticii generalului c se adunase armat mult i c se zideau i blamau cele ce se f ceau cu el, b nuind Dumnezeu tie ce, a poruncit s -l ia cu for a de acolo i l-a azvrlit la dou mile de tab r , pn ce se va face adunarea i vor veni cei ce trebuiau s -l duc la Perberis. Clericii ns , nvin i de dragostea dumnezeiasc , au f cut cele dou mile pe jos i venind l-au mbr i at i s-au rugat pentru el. i ridicndu-l cu minile lor l-au pus pe un dobitoc i s-au ntors cu pace la locurile lor. Iar el a fost dus n Perberis n arestul n care este de inut acum. 15. S se tie i aceasta, c la Rhegium, explicndu-se fa de avva Maxim, Troilos a spus c ntr-adev r consilierul Ioan i-a scris despre acordul care le-a fost propus i c pn s se fac aceasta, neornduiala ucenicilor lui a mpiedicat totul. Cred ns c numitul consilier Ioan nu i-a scris lui Troilos, ci lui Mina monahul i acesta a spus celor de la palat.

Fragment privitor la cel de-al doilea proces al Sfntului Maxim i al tovar ilor s i n fa a unui sinod inut la Constantinopol n mai-iunie 662 16. Iar dup acestea i-au adus la Constantinopol i au f cut un proces mpotriva lor. i dup ce i-au anatemizat i afurisit pe cel ntru Sfin i Maxim, pe fericitul Anastasie, ucenicul s u, pe preasfntul pap Martin, pe Sfntul Sofronie, patriarhul Ierusalimului i pe to i ortodoc ii care cuget la fel cu ace tia, l-au adus i pe cel lalt fericit Anastasie i, lovindu-l cu acelea i anateme i oc ri, l-au predat arhon ilor din Senat gr ind a a: i tu, Anastasie, care ai mbr cat haina ntunecat a blestemului public al anatemelor, ai fost scos de sub ascultarea canonic , ca unul ce ai fost deferit st rii gheenei pe care ai ales-o. Ilustrul i cinstitul sacru Senat, instan a juridic prezent mpreun cu noi, aplicndu- i, dup cum vor hot r, pedepsele prev zute de legile politice de stat pentru blasfemiile i comportamentele tale tiranice att de mari. 17. A treia sentin mpotriva lor Prezentul sinod, cu mpreun -lucrarea preaputernicului Hristos, adev ratul Dumnezeul nostru, a hot rt canonic m surile ce trebuie luate mpotriva voastr , Maxime, Anastasie i Anastasie; pentru c s-a hot rt ca cele f ptuite i gr ite de voi f r evlavie s fie supuse asprelor pedepse ale legilor, m car c nu exist pedeaps vrednic pentru ofensele i blasfemiile voastre. L sndu-v pentru o mai mare pedeaps dreptului Judec tor i golind de valabilitate pentru via a voastr prezent rigoarea legilor, drept pentru care v-a i c tigat dreptul de a r mne n via , hot rm pentru voi ca preasl vitul eparh, aici de fa , s v ia ndat la el n pretoriul s u de guvernator peste mul i, s v bat peste spate cu vine de bou, pe voi, pe Maxim, Anastasie i Anastasie, dup care va t ia din r d cin organul nenfrn rii voastre, adic limba voastr blasfemiatoare, apoi va t ia prin fier i nelegiuita voastr mn dreapt care a slujit gndului vostru blasfemiator. Dup aceasta, plimbndu-v , lipsi i de aceste spurcate m dulare ce v vor fi smulse, prin toate cele dou sprezece districte ale acestei doamne a ora elor (Constantinopol), v vor preda exilului ve nic i arestului perpetuu pentru tot timpul vie ii care v va mai fi r mas ca s v plnge i r t cirile blasfemiatorii ale blestemului pe care l-a i iscodit mpotriva noastr i care s-a ntors acum asupra capului vostru. Lundu-i deci eparhul i aplicndu-le pedeapsa le-a t iat m dularele i plimbndu-i n jurul ntregului ora i-a exilat surghiunindu-i n Lazica . NOTE: [1] Aceste scrisori probabil n-au existat. Ni se p streaz ns dou importante epistole i n acela i timp tratate de hristologie antimonofizit

epistola 12 i 13 fragmente dintr-o a treia i un tratat despre calculul pascal adresate de Sfntul Maxim ilustrului patriciu Petru , care pare s fie acela i personaj cu strategul Numidiei de aici. [2] n 646, Grigorie, exarhul Africii, ini iase o rebeliune mpotriva mp ratului Constans II, murind ns n 647 n lupt cu invadatorii arabi. n iulie 645, Grigorie prezidase la Cartagina faimoasa disput ntre Maxim i fostul patriarh Pyrrhus, n care acesta a fost convins pentru scurt vreme s renun e la erezia monotelit . [3] Decret imperial din octombrie 647, redactat de patriarhul Pavel II al Constantinopolului i publicat n numele mp ratului Constans II, care interzicea sub pedepse grave s se mai vorbeasc despre num rul lucr rilor i voin elor n Hristos. [4] Aluzie la condamnarea monotelismului i monoenergismului i la dogmatizarea diotelismului i bioenergismului.hristologic de c tre Sinodul de la Lateran din octombrie 649, prezidat de papa Martin I. [5] Scrisoarea lui Arie i Euzoios c tre mp ratul Constantin n Istoria bisericeasc a lui Socrate [6] Pe urmele Sfin ilor P rin i anteriori, Sfntul Maxim se arat aici un adversar hot rt al aplic rii abuzive la chestiuni de dogm i credin a principiului canonic al iconomiei, respectiv al acomod rii conjuncturale pe care voia s o impun prin Typos puterea politic n numele simfoniei i armoniei reclamate de interesele salv rii unit ii i a nse i existen ei Imperiului. n credin i dogme nu poate exista dect acrivie exactitate, rigoare niciodat iconomie, respectiv concesie, compromis. Typos-ul sacrifica astfel credin a i adev rul de dragul unit ii i p cii Imperiului i Bisericilor care trebuiau realizate cu orice pre i cu orice mijloace, inclusiv ale represiunii poli iene ti i compromisului cu erezia i ereticii. Fa de acest ecumenism teologic i politic, ca i fa de protagoni tii lui oportuni ti, Sfntul Maxim adopt o atitudine riguros ortodox , intransigent i sacrificial n acela i timp, cu o valoare exemplar pentru ortodoc ii din toate epocile istorice, mai ales n cele de confuzie i derut spiritual . [7] ntreag aceast discu ie reprezint o succint i remarcabil punere la punct de principiu cre tin a adev ratei rela ii ntre Biseric i stat, ntre sacerdotium i imperium n viziunea Sfin ilor P rin i ai Bisericii Ortodoxe. Departe de a accepta preten iile teocratice ale bazileilor, func iile religioase i caracterul sacerdotal al mp ratului cum o f ceau membrii oportuni ti ai administra iei imperiale i ai ierarhiei biserice ti Sfin ii P rin i vor contesta profetic aceste preten ii

imperiale inacceptabile reafirmate cu vigoare de bazilei n timpul crizelor ariene, monofizite, monotelite i iconoclaste. Gestul profetic al Sfntului Maxim va fi reluat n termeni aproape identici n secolele VIII i IX de Sfin ii Ioan Damaschin +749 i mai ales Teodor Studitul +826. [8] Mai bine schism ruperea comuniunii pentru dogme, pentru Ortodoxie i Adev r, f r de care nu exist n principiu Hristos i Biseric , dect comuniune i iubire n erezie i heterodoxie, n care exist doar congrega ii religioase ca asocia ii umane. [9] Absen a dreptei-credin e atrage dup ea i pierderea harului i deci nevalabilitatea Euharistiei i a Tainelor s vr ite de heterodoc i sau eretici. Aceast atitudine rigorist a Sfntului Maxim face plauzibil evenimentul descris n Via a siriac care ne relateaz faptul c , la instigarea Sfntului Maxim, c lug ri ele unei m n stiri din Constantinopol, unde fusese de inut sfntul se pare c naintea acestui proces au c lcat n picioare euharistia s vr it de preotul lor n comuniune cu patriarhul eretic al Constantinopolului, drept pentru care au fost arse pe rug. [10] Aluzie la emisarii Bisericii Romei veni i s negocieze dup condamnarea definitiv n martie 654 a sfntului pap martir Martin I la exil n Crimeea, condamnare acceptat ns mult prea u or sfin irea noului pap ales, Eugeniu I, om conciliant, a c rui alegere fusese organizat de exarhul imperial. Faptul c Sfntul Martin I e nc n via i protesteaz n scrisori contra acestei proceduri le ridic acestora, cum remarc mai ncolo Sfntul Maxim, orice drept de a angaja scaunul Romei n materie dogmatic . Comuniunea lor cu patriarhul monotelit Petru 654668 nu-i angajeaz dect pe ei n i i. Totodat , se vede c la Constantinopol era binecunoscut rolul hot rtor al Sfntului Maxim la Sinodul Lateran care condamnase n 649 oficial att monotelismul, ct i Typos-ul. GARRIGUES, Le Martyre; Roma accept o apropiere care seam n cu un compromis n chiar momentul n care episcopul ei legitim e deportat, iar teologul ei cel mai ferm era n proces. Nu se va pierde ocazia de i se ar ta grotescul situa iei i de ai se repro a faptul de a fi, n sensul strict al cuvntului, mai papist dect papa GARRIGUES, Maxim le Confesseur, la Charite, avenir divin de l homme). [11] Referin a la Ga I, 18 l arat pe Sfntul Maxim departe de recunoa terea harismei unei pretinse infailibilit i scaunului Romei ca atare. [12] Indiciu al imensului credit spiritual de care se bucura Sfntul Maxim la Constantinopol i n Imperiu, fapt care explic i ncrncenarea pe care au

depus-o autorit ile politice i religioase mai nti ncercnd s -l nduplece, apoi s -l reduc la t cere i s -l lichideze GARRIGUES, Le Matyre [13] (La sfr itul primului proces, Sf. Maxim e exilat la Bizya. n fa a fermit ii Romei care a respins synodica patriarhului Petru i a amenin rii arabe, palatul i ierarhia imperial ncearc o ultim tentativ de compromis cu Sf. Maxim trimi nd la el un episcop nso it de doi patricieni). [14] Episcopul Teodosie nu era familiar cu atare dezvolt ri asupra predestina iei, chestiune ce nu fusese abordat de P rin ii R s riteni. Trebuie v zut aici o urm a cunoa terii de c tre Sf. Maxim a operelor lui Augustin n timpul repetatelor sale ederi n Caratagina? n orice caz, el d predestina iei un cu totul alt sens dect Augustin. Dac Dumnezeu cunoa te dinainte toate lucrurile prin atotputernicia Sa, predestina ia Sa nu prive te dect derularea natural a lucrurilor n succesiunea cauzelor i efectelor, l snd intact libertatea ipostatic a omului n fa a lucrurilor i suferin elor ce i se ntmpl . Mai mult, aceast sinergie ipostatic sau ratarea ei are consecin e naturale diferite i influen eaz deci asupra cursului evenimentelor. Alain Riou, Le Monde et l Eglise selon Maxim le Confesseur. [15] Episopul Teodosie prinde din zbor defini ia anterioar a Sf. Maxim pentru a o ntoarce mpotriva lui, zicnd c potrivit ei, suferin ele sale actuale ar fi consecin e ale unui p cat anterior; prin aceasta el vrea s insinueze c aceast gre eal trecut e chiar atitudinea lui n conflictul dintre Roma i Constantinopol Dar n r spunsul s u, Sf. Maxim precizeaz c , dac ncercarea este efectiv consecin a natural a unei gre eli, aceasta nu este cu necesitate a sa, ci a celor ce au p c tuit. Este astfel ng duit i predestinat de Dumnezeu ca sfin ii s sufere consecin ele dureroase ale p catelor altora Prin kenoza lui, sfntul poate enipostazia n ncerc rile pricinuite de p c to i puterea distrug toare a p catului semenilor. Prin suferin a sa, el deschide lumii p c toase iertarea; realizeaz lucrarea cea mai tainic care exist : neutralizeaz ceea ce n mod natural ar fi trebuit s aib consecin e catastrofale; mai mult, face din aceasta ns i calea mntuirii lumii. n kenoza lui, el realizeaz astfel o diaconie eclezial ; abolind categoriile naturale care i opun pe cei p c to i, el i mntuie i adun n catolicitatea comuniunii sfin ilor. Acesta e cap tul pe care nu l-a ales el, dar pe care-l asum de bun voie n Providen a divin i prin care se mpline te n el pream rirea lui Dumnezeu Care a murit i este viu. Alain Riou, Le Monde et l Eglise selon Maxim le Confesseur). [16] ntreag aceast argumenta ie teologico-filozofic a Sf. Maxim mpotriva monoenergismului va fi reluat n sec. XIV de Sf. Grigorie

Palama +1359 i Tomosul Sinodului palamit de la Constantinopol din 1351, care vor considera dogma despre energiile necreate i mp rt irea lor omului drept o simpl explicitare ????????? a dogmei hristologice ortodoxe dioenergiste i diotefite, precizate de Sf. Maxim i oficializate de Sinodul V Ecumenic 681 Cf. m rturisirea de credin a Sf. Grigorie Palama traducere i studiu dogmaticoistoric de dr. Ioan I. Ic jr. [17] Acest pasaj, al turi de alte cteva atest c Sf. Maxim avea o lectur eshatologic a evenimentelor istorice ale epocii sale. Alungat din lini tea m n stirii sale palestiniene de invaziile per ilor din 614 sau 626 i aruncat pe marea dezl n uit care era Imperiul bizantin n secolul VII, Sf. Maxim se deschide tot mai mult dimensiunii eshatologice a acestor evenimente nfrico toare. Amenin area vine, ntr-adev r, de pretutindeni: fugind din Constantinopolul asediat de per i i avari, el va ntlni n Africa ascensiunea fulger toare a islamului, pe evreii care profitau de dezastrele imperiului cre tin pentru a se r zbuna pentru umilin ele la care erau supu i, intrigile prefec ilor imperiali care sl beau administra ia i armata i mai cu seam erezia prezent peste tot n Orientul Apropiat unde biserica era deja definitiv sf iat n ciuda eforturilor disperate ale ierarhiei imperiale gata la toate compromisurile verbale pentru a salva mai degrab unitatea politico-religioas dect unitatea credin ei. Foarte repede Sf. Maxim n elege c n acest cataclism istoric e derizorie ridicarea de baraje pentru a conjura inevitabilul; n aceast zguduire trebuie citit urma eshatologic a venirii lui Dumnezeu care trebuie privit n unicul mod cu putin de a primi pe Cel ce vine : prin m rturisire i martiriu... Sf. Maxim a v zut n monotelism o fug speculativ din fa a evenimentului tragic al invaziei persane i arabe sau o formul politico-religioas destinat s conjure iminen a eshatologic a sfr itului lumii. n 646 Sf. Maxim a n eles c pr bu irea politic n fa a arabilor e legat de o eshatologie apar innd unei Iconomii superioare: e judecata pe care o reprezint pentru Biseric erezia i c m rturisitorul trebuie s manifeste venirea Domnului naintnd pn la martiriu. GARRIGUES, Le Martyre.. [18] Corectitudinea dogmelor asigur deci ortodoxia sinoadelor, nu convocarea sau m car ratificarea lor de c tre mp rat sau pap , cum sus ineau adep ii ecleziologiei imperiale bizantine i, ulterior, teoreticienii ecleziologiei papale pn ast zi. [19] E vorba de un fals fabricat de patriarhul Serghie pentru a acredita formula monoenergist atribuind-o patriarhului Mina 536552 i Sinodului V Ecumenic 553. Cu ajutorul lui ns , patriarhul Serghie l-a c tigat pentru monotelism pe episcopul Cyrus din Phasis care, ajuns n 630 patriarh al Alexandriei, va ncheia pe baza formulei monoenergiste

unirea cu monofizi ii de la Alexandria 633 declan nd nceputul controverselor. Libelul lui Mina va fi prezentat de monoteli i ca argument sinodal i la Sinodul VI Ecumenic, care ns , dup o anchet n biblioteca patriarhal , l-a declarat inexistent n arhive, deci apocrif, confirmnd verdictul anterior al Sfntului Maxim, extrem de atent n ce prive te detectarea originii dubioase i a neautenticit ii citatelor patristice invocate de monoenergi ti i monoteli i n sprijinul opiniei lor, citate falsificate sau fabricate de-a binelea. [20] Aluzie la canonul 18 al Sinodului Lateran care anatemiza mpreun cu Teodor al Faranului i Cyrus al Alexandriei 631643 i pe patriarhii Constantinopolului Serghie 610638 Pyrrhus 638641 i Pavel 641653 [21] Aceea i atitudine a avut-o Sfntul Maxim n iulie 645 i fa de expatriarhul monotelit Pyrrhus pe care l-a nvins n disput public la Cartagina: condi iile reconcilierii lui cu Biserica Ortodox sunt un pelerinaj la mormintele Apostolilor la Roma i o m rturisire de credin libellus ortodox dat episcopului Romei [22] Nu exist compromis i iconomie n chestiunile de credin de care depinde mntuirea ve nic a sufletelor oamenilor. Credin a trebuie m rturisit exact, explicit i pe fa , iar nu vag, implicit, cu subn elesuri i compromisuri inacceptabile ale Ortodoxiei cu heterodoxia sau erezia. Solu ia diplomatic a autorit ilor imperiale i ecleziastice bizantine, care urm reau prin formule miracol de compromis sau prin t ceri echivoce salvarea unit ii Imperiului cu pre ul ereziei. Sfntul Maxim le opune solu ia eshatologic i ascetic a m rturisirii i martiriului. [23] E vorba de libelul sau peti ia monahilor greci din Roma c tre Sinodul Lateran (octombrie 649) prin care ace tia cereau condamnarea Typosului. Avem aici confirmarea faptului c semn tura Maximus monachus care apare al turi de cea a lui Anastasius monachus sub libelul prezent n Actele Sinodului Lateran Mansi, X, 910 sunt chiar cele ale Sfntului Maxim i ucenicului s u credincios. R. Riediger a demonstrat nc din 1980 faptul c Sfntul Maxim a avut o contribu ie hot rtoare i atotprezent n redactarea Actelor i Canoanelor Sinodului Lateran care trebuie enumerate printre operele lui i considerate drept opera sa teologic . [24] Nota ia nu este numai cronologic , ci i liturgic . Umilirea i batjocura, preludiu al martiriului pe care Sfntul Maxim l va suferi n ziua urm toare, vor avea loc n ziua n care Biserica pr znuie te n l area Sfintei Cruci. Simbolic, ea se situeaz deci n orizontul liturghiei eshatologice a Crucii.

[25] Tentativele de reconciliere e und, emisarii revin la amenin ri i dezv luie motivul ascuns al vizitei lor: refuzul papei Eugeniu I de a primi synodica monotelit a patriarhului Petru. Numai dificult ile militare ale imperiului cu arabii au f cut ca Eugeniu I s nu aib parte de acela i tratament violent ca i Sfntul Martin I, arestat n iunie 653, judecat i maltratat n decembrie 654 la Constantinopol i mort la 16 septembrie 654 n exil n Chersonesul Crimeei. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul MIZERIA DIN LUME I CHEFUL CELOR CU RADIO Cinstitele L ca uri Acum se pustiesc C ci oamenii acuma La Radio se silesc. n ocna soviet Se chinuiesc mereu Acei care din rvn Iubesc pe Dumnezeu! Pe front sub mii de gloan e Cad sute de osta i, L snd femei v dane Cu bie ii copila i. Cutremurul pe ostrov l face cimitir, Curmnd la mii de oameni Al vie uirii fir. n schimb auzi la Radio Cum cnt m sc rii i celor gra i la ceaf Le face juc rii! n casa cea s rac La sob pe cuptor Orfanii f r pine i plng pe tat l lor. Copila cea orfan R mas prin streini, Plngnd a teapt mil n poart la vecini.

Dar Radioului nu-i pas , El cnt la vecini, F cnd pe cei din cas La inim haini . Acel s rac ofteaz i nu poate dormi, Datornicii cer banii i nu-i poate pl ti! n trg pe piatra goal Un cer etor z cnd, Zadarnic cere mil Cu lacrimi, tremurnd. n fundul pu c riei Se-nchide pe nedrept Cre tinul cel cu rvn , Fiind b tut n piept. Iar colo lng groap , Al turi de sicriu, Amar se tngue te O maic f r fiu! La Radio cnt mar uri n pia la ora , Ducnd n nesim ire Pe omul p tima . n patul suferin ii Bolnavul cel s rac Nu are mngiere De hran , nici de leac. Iar muzica la Radio Ca ni te boi r gnd, Le d curaj la oameni n chefuri petrecnd. Proptindu-se n crje, Beteagul din r zboi, Alunec i cade Pe strad n noroi. Iar Radio lng dnsul Cntnd caraghios,

l face s njure Pe cel care l-a scos. Acel robit de patimi C znd din darul sfnt Nu afl ast zi sprijin La cei de pe p mnt! Iar Radioul d n uie te Acum la mn stiri, F cnd s pierdem rostul S rmanei mntuiri! Pe calea mntuirii Un suflet apucnd, Programul de la Radio i vine lui n gnd! La patru dup mas Concert i rnduit i nu am vreme ast zi S merg la spovedit! Duminic la nou Sunt cntece hazlii Ocazia nu pierde Cu sfinte Leturghii. La praznicele Sfinte Se fac excursii mari i las tinerimea Strein de altar. n posturi lumea nou Petrece mai vrtos i balul ca o slujb l preg te te jos. n timp ce face slujb Sfin itul Slujitor, La cr m l ascult Rznd cu Radioul lor. n vremea cnd se roag Un suflet credincios Al turi zbiar Radioul Un cntec ru inos!

Iar cnd petrec la groap Plngnd pe adormit, n drumul lor le cnt Acum de d n uit. Cuvntul c r ii sfinte Acum a amu it, De cnd le cnt Radio La cei ce s-au sfin it. Duminica la slujb Cre tinii nu prea vin, Iar cinematograful i totdeauna plin. Biserica adesea Nu are cnt re i Iar noaptea la petreceri Se cnt f r pre . Mizeria din lume Spore te azi mereu, C ci azi pu ini din oameni Mai cred n Dumnezeu! Pe c ile pierz rii Cei mul i c l torind, Acompaniamentul De Radio au slujind. Mizeria din lume S-adun mai cu spor n cntecul de Radio Spre iadul pierz tor. n toat lumea ast zi R sun glasul lui, Ca un concert funebru Pierz rii omului! Corabia vie ii Se lupt azi n larg Avndu- i crma rupt i pnza la catarg. Din Miaz -Noapte valuri Lovesc acum cumplit

Corabia n coaste - Cu omul buim cit n loc s se grijeasc De pnza pentru vnt, S rmanul om ascult A Radioului cnt! i cntecul de Radio Pe om l-a fermecat i duhul nesim irii l ine ncle tat! i dup imnuri sfinte, Auzi la Radio iar Cnt ri neru inate Slujind lui Veliar. Ieromonahul Savatie Bastovoi

Trista cugetare despre dragoste Avem attea pricini de ntristare i altele care vin din urm , nct a trebuit s invent m televizorul, discotecile i terasele cu muzic . A trebuit s invent m internetul i telefonia mobil , avioanele i plaja. Dac am da toate acestea la o parte pentru cteva zile lumea s-ar surpa, r pus de triste e. Dar s-ar ridica mult mai s n toas i mai frumoas dect este. M ntristeaz mai ales lipsa de n elegere, provenit dintr-o sl bire boln vicioas a dragostei. Nu mai este bun n elegere nici ntre oamenii acestei lumi, nici n adunarea bisericeasc . Fiecare e mai bun doar prin compara ie, nu prin sine nsu i. Iar atunci cnd vrem s nu mai p rem r i, facem totul pentru a dovedi c exist al ii mai r i ca noi. Cu alte cuvinte, murd rim totul n jur pentru a p rea noi mai cura i i mai buni. Dar aceasta este o minciun . A venit vremea cnd fiecare trebuie s deosebeasc singur binele de r u i minciuna de adev r. Nu mai exist argumente i dovezi pentru c nu mai exist o gndire izvort din tr ire. Fiecare n elege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. i fiecare va tr i sau va muri cu n elesurile sale. Vai de cei care n eleg c lupt mpotriva dragostei i nu se opresc. Fericitul Filotei Zervakos

Despre vremurile cele de pe urma

Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si stramtorare vor veni in lume... Asadar, mare manie are sa vina. Multe rautati se intampla in lume, indeosebi doua: desfraul si avortul. Dumnezeu este indelung-rabdator, iar o mie de ani sunt inaintea lui Dumnezeu ca o ora. Rabda indelung, dar si rabdarea Sa are margini. Nu e cu putinta ca Dumnezeu, care totdeauna pedepseste pacatul, sa ingaduie a se face atatea pacate, fara sa le pedepseasca... Numai sa fim pregatiti. S-avem credinta in Dumnezeu, in El sa ne punem nadejdea si dragostea si El nu ne va parasi. Fie ca nimic sa nu ne desparta de iubirea lui Hristos. Acum ne aflam in pragul marii manii; se apropie sfarsitul sfarsitului. Sfintii Parinti ai Bisericii noastre au socotit moartea si a doua venirea Mantuitorului necesare pentru mantuirea omului, iar cei care le-au avut intotdeauna in minte, au fost izbaviti de chinurile vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societatii si ai Bisericii, care si-au invartosat inimile mai rau decat evreii. Vai si amar de vietuitoriii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni, daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! Pentru ca aceia care au fost inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. si nu numai ca au slabit, ci s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al nepasarii. E vremea sa va treziti din somn. Sculati-va, aruncati departe somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul dormind si sa va omoare. Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Trezitiva ca sa luptati in putinul timp care v-a mai ramas, caci "vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra"... Mitropolit Hierotheos Vlachos

Secularismul. Un cal troian in Biserica Secularismul este pierderea vietii adevarate a Bisericii, instrainarea membrilor Bisericii de duhul autentic. Secularismul este respingerea ethosului eclezial si infiltrarea asa-numitului duh lumesc in viata noastra. S-a subliniat ca Secularismul membrilor bisericii este unul dintre cele mai serioase pericole. Biserica are cativa "dusmani". Cel mai rau si cel mai periculos este secularizarea, care perverteste esenta Bisericii. Desigur, Biserica insasi nu se afla in nici un pericol real, pentru ca este binecuvantatul Trup al lui Hristos, dar pericolul exista pentru membrii Bisericii. Ca sa fim exacti, vom spune ca secularismul, care consta in falsificarea caii vietii si a credintei adevarate, se inrudeste cu patimile si, in mod firesc, sta ascuns in Biserica de la inceputurile existentei sale. In rai, Adam a incercat sa interpreteze cu mintea sa poruncile lui Dumnezeu. Chiar si dupa Pogorarea Duhului Sfant, au existat cazuri in care s-a vadit modul omenesc de gandire si de viata al unor crestini. Gnosticii si altii reprezinta dovezile evidente ale acestei cai. Dar secularismul a inceput mai cu seama dupa incetarea persecutiilor. In timpul persecutiilor, crestinii credeau si traiau cu adevarat. Cand crestinismul a devenit religie oficiala de stat a inceput falsificarea credintei si a vietii crestine. Anahoretismul si mai tarziu monahismul s-au dezvoltat ca o reactie la aceasta secularizare. Asa cum arata Sfintele Scripturi, mai ales Epistolele Sfintilor Apostoli, in Biserica primara toti crestinii traiau monahal.

Secularismul a fost o urmare a faptului ca oamenii au fost atrasi la crestinism din oportunism. Monahismul a venit ca o reactie la aceasta atitudine. Monahismul nu este ceva strain de Biserica, ci mai degraba traieste potrivit Evangheliei, pe care unii crestini vroiau sa o traiasca desavarsit si astfel au ales aceasta cale de viata. Se poate argumenta ca pana si cel mai excentric monah este o reactie sanatoasa la duhul secular care ii imbolnaveste pe crestinii epocii noastre. Cnd teologia noastr nu este legat de a a-numita via isihast , cnd nu este ascetic , atunci este secular , este teologie scolastic , este teologie varlaamit chiar dac ni se pare c combatem teologia occidental i ne str duim s fim ortodoc i.(...)O alt cale de a experimenta varlaamismul i scolasticismul este c am limitat teologia la estetic . Am transformat-o n estetic . Putem scrie cteva c r i i ntreprinde lungi analize asupra artei ortodoxe, putem studia colile de iconografie, putem accepta marile valori ale artei bizantine, n timp ce trat m cu dispre i nu inem seama de nevoin , de metoda isihast , care este temeiul oric rei arte ortodoxe. Purificarea, iluminarea i ndumnezeirea reprezint baza tuturor artelor, actelor i tainelor Bisericii Ortodoxe.

Cuvinte din Predanie Sfantul Maxim Marturisitorul Dar nu scriu acestea vrand sa fie necajiti eretici, sau bucurandu-ma de necajirea lor, ci mai curand impreuna veselindu-ma de intoarcerea lor. Caci ce e mai placut celor credinciosi decat sa vada copiii risipiti ai lui Dumnezeu, adunati impreuna? Nu le scriu aici indemnanduma sa preferati asprimea iubirii de oameni, n-as putea sa fiu atat de salbatic, ci rugandu-va sa faceti si sa lucrat cele bune tuturor oamenilor cu luare aminte, si cu multa cercare, si facandu-va tuturor toate, dupa cum are nevoie fiecare dintre voi. Numai un lucru il doresc de la voi, va rog: sa fiti aspri si neindurati fata de orice ar putea sa ajute la mentinerea credintei lor nebunesti. Caci socotesc ura de oameni si despartire de dragostea Dumnzezeiasca incercare de a da tarie spre mai multa stricaciune, celor cuprinsi in ea. Intrebat fiind, pentru ce nu este in comuniune, in rugaciune, pentru ce nu se impartaseste cu cei ce propovaduiesc eresul, si pe acestia ii mustra, raspuns-a Sfantul: Chiar daca toata lumea ar incepe sa se impartaseasca, eu nu pot sa ma impartasesc, pentru ce stiu ca Duhul Sfant, prin Apostolul Pavel, a dat anateme chiar pe ingeri, daca ar fi propovaduit intr-alt chip aducand ceva nou in credinta. Voiesc mai bine a muri, decat sa-mi tulbur constiinta mea, gresind cu ceva inaintea dreptei credinte. Ei (cei care sustin eresul), ce singuri de la sine sunt blestemati si lepadati, si de preotie sunt instrainati, aceia ce fel de taina savarsesc? apoi, ce Duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia? Canonul 15, Sinodul de la Constantinopole (861)

Cei ce se despart pe sinesi de impartasirea cea catre intaiul sezator al lor, pentru oarecare eres osandit de Sfintele Sinoade, sua de Sfintii Parinti, de acela adica eresul in public il propovaduiesc, si cu capul descoperit il invata, unii ca acestia nu numai Canonicestii certari nu sunt supusi, ingradindu-se pe sine si despre impartasirea numitului Episcop mai inainte de Sinodiceasca cercetare, ci si de cinstea cea cuvenita celor Dreptslavitori se vor invrednici Ca nu au osandit Episcopi, ci minciuno-episcopi, si minciuno-invatatori. Si nu cu schisma au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbavi Biserica, de schisme si de impartiri. Talcuire, din Pitalion: Daca intai sezatori cei numiti a fi eretici, si eresul lor l-ar propovadui intr-o aratare, si supusii lor pentru aceasta se despart de ei, si mai inainte de Sinodiceasca judecata, pentru eresul acela, unii ca acestia despartindu-se de aceia, nu numai nu se osandesc, ci si de cinstirea cea cuvenita, ca niste Dreptsavitori, sunt vrednici. Ca nu au pricinuit schisma Bisericii cu osandirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma si eresul minciuno-episcopilor acelora si minciunoinvatatorilor acelora. Sfantul Teodor Studitul (+826) Atunci cand Credinta e primejduita, poruna Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: "Dar cine sunt eu? Preot , oare? N-am nimic de a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta? Nu am nici cadere nici vreun interes in chestiunea asta." Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si dezinteresat? Sfantul Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos nu sunt numai ereticii ci si cei aflati in comuniune cu ei. Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cand cineva invata ori ne sileste sa facem alt lucru decat am primit, si decat este scris, acela urmeaza a fi osandit, ca nefacand parte din clerul sfintit. Sfantul Fotie cel Mare patriarh de Constantinopole (secolul IX) Cea mai buna comuniune este comuniunea in credinta si in dragostea cea adevarata. Nu exista nimic mai minunat decat Adevarul! Exista doar o Biserica a lui Hristos, apostolica si soborniceasca. Nu mai multe nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi dreptcredicniosii crestini, acestea gandim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cat de putin, pacatuiesti pacat de moarte. Si acestea care au fost hotarate la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa ne pazeasca. Si toti cat pazesc cele pe care fie unu dintre Parinti le-a scris in chip particular fie un Sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este infioratoare neglijenta. Sfanta Scriptura Nimeni nu poate s slujeasc la doi domni, c ci sau pe unul l va ur i pe cel lalt l va iubi, sau de unul se va lipi i pe

cel lalt l va dispre ui; nu pute i s sluji i lui Dumnezeu i lui mamona. Matei, 6, 24 Cine nu este cu Mine este mpotriva Mea i cine nu adun cu Mine risipe te. Matei 12, 30 Cerul i p mntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Matei 24, 35 Mai lesne e s treac cerul i p mntul, dect s cad din lege o cirta sa cada. Luca, 16, 17 C ci adev rat zic vou : nainte de a trece cerul i p mntul, o iot sau o cirt din Lege nu va trece, pn ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, i va nv a a a pe oameni, foarte mic se va chema n mp r ia cerurilor; iar cel ce va face i va nv a, acesta mare se va chema n mp r ia cerurilor Matei, 5, 18-19 PARTEA A DOUA

Rugaminti Totul n Biserica este bun si se face dupa rnduiala. Sfantul Vasile cel Mare Despre Sfanta Cruce C ci cuvntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu. Corinteni I, 1, 18 "Din coasta lui Adam a intrat stricaciunea in lume, iar din coasta lui Hristos a izvorat viata in lume. In paradis a rasarit moartea, iar pe cruce a fost desfiintata si s-a deschis raiul. Ia ca temelie nezdruncinata Crucea si cladeste pe ea toate celelalte puncte de credinta. Sfantul Chril al Ierusalimului Nu va faceti semnul crucii in deradere, ca rad dracii si plange sufletul in noi; si mai ales nu va rusinati sa faceti semnul crucii. Crucea o facem asa, ca asa i-a invatat Duhul Sfant pe Sfintii Parinti. Si iata cum se face ea: Cele trei degete astfel mpreunate se pun pe frunte, apoi coboar spre abdomen; de acolo, mna merge c tre um rul drept, iar apoi ea merge orizontal c tre um rul stng. n timp ce se face semnul crucii, se rosteste n numele Tat lui (cnd mna e pe frunte), si al Fiului (cnd mna coboar pe abdomen), si al Sfntului Duh (cnd mna se duce de la un um r la cel lalt), Amin (cand mana o retragem de la umarul stang). Cele trei degete mpreunate simbolizeaz Sfnta

Treime. Celelalte dou degete, strnse unul lng cel lalt si ambele n podul palmei reprezint cele doua firi, uman si divin , reunite n persoana Domnului Iisus Hristos. Deci nu spunem Amin cand mana este la umarul stang, nu facem cruci mici strambe si rapide de parca am canta la mandolina, n-o facem cu limba in gura sau cine stie cum. Semnul Sfintei Cruci l nsoteste pretutindeni pe credincios. Cand facem Sfanta Cruce sa cugetam la Bunul Dumnezeu, la Mantuitorul hristos si la patimile Lui si la Sfantul duh datatorul de viata - intr-un cuvant Sfintei Treimi, adica lui Dumnezeu Celui in Trei Ipostasuri.. Sau macar sa ne gandim ca dam slava lui Dumnezeu. Insemnarea cu semnul crucii este o deprindere crestineasc foarte veche, chiar din timpul Sfintilor Apostoli. Facem semnul crucii insotind orice rugaciune rostita cu glas tare sau in gnd si cnd trecem pe lnga bisenica, pe lnga troita, pa langa orice loc sfant; cand incepem rugaciunea, in timpul ei, si cand o terminma; la iesirea din casa, la plecarea in calatorie, ca si la intoarcere; la inceputul ca si la sfarsitul lucrului; inainte de culcare, pentru a ne incredinta grijii lui Dumnezeu, si la trezirea din somn, spre a ne agonisi binecuvantarea Lui, in toata ziua; cand ne asezam si ne ridicam de la masa; in vreme de mahnire, primejdie sau ganduri rele Si in atatea imprejurari asa cum faceau cei dintai crestini, dupa cum ne da marturie scriitorul bisericesc Tertulian ( 160-240) care spune: "Inainte si in timpul treburilor, intrind si iesind, imbracandu-ne, inainte de somn, in toate lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam cu semnul sfintei cruci" (P.L. II, col. 99). Semnul Crucii este marturia vazuta a credintei noastre. Ca sa vezi daca cineva este crestin ortodox, roaga-l sa-si faca semnul Sfintei Cruci. Daca l va face sau nu, si cum l va face, ne va lumina ntru totul. Evanghelia ne spune Cel ce este credincios n foarte putin si n mult este credincios (Lc. 6,11) Semnul crucii are o putere foarte mare. Sunt multe ntmplari zugravite n vietile sfintilor care ne arata cum semnul Sfintei Cruci facut peste trupul cuiva, chiar si o singura data, sparge legaturile diavolilor. Din aceasta pricina cei care si fac crucea neglijent, fara evlavie, i fac pe diavoli sa salte de Rugaciunea Sfintei Cruci S nvie Dumnezeu i s se risipeasc vr jma ii Lui i s fug de la fa a Lui cei ce-L ur sc pe Dnsul. S piar , cum piere fumul; cum se tope te ceara la fa a focului, a a s piar diavolii de la fa a celor ce-L iubesc pe Dumnezeu i se nsemneaz cu semnul crucii i zic cu veselie: Bucur -te, preacinstit i de via f c toare crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a r stignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, i S-a pogort la iad i a c lcat puterea diavolului i te-a d ruit nou pe tine, cinstit crucea Sa, spre alungarea a tot pizma ul. O, preacinstit i de via f c toare crucea Domnului! Ajut -mi cu Sfnta Doamn Fecioar , N sc toare de Dumnezeu, i cu to i sfin ii n veci. Amin Despre rugaciune

Ruga i-v nencetat. Da i mul umire pentru toate, c ci Dumnezeu, ntru Hristos Iisus, pentru voi.

aceasta

este

voia

lui

Tesaloniceni I, 5, 17-18 Face i n toat vremea, n Duhul, tot felul de rug ciuni i de cereri, i ntru aceasta priveghind cu toat st ruin a i rug ciunea pentru to i sfin ii. Efeseni, 6, 18 V ndemn deci, nainte de toate, s face i cereri, rug ciuni, mijlociri, mul umiri, pentru to i oamenii, pentru mp ra i i pentru to i care sunt n nalte dreg torii, ca s petrecem via pa nic i lini tit ntru toat cuvio ia i buna-cuviin , c acesta este lucru bun i primit naintea lui Dumnezeu, Mntuitorul nostru, care voie te ca to i oamenii s se mntuiasc i la cuno tin a adev rului s vin . Timotei I, 2, 1-4 De asemenea i Duhul vine n ajutor sl biciunii noastre, c ci noi nu tim s ne rug m cum trebuie, ci nsu i Duhul Se roag pentru noi cu suspine negr ite. Romani 8, 26 Rugaciunea este cel mai important lucru. Fara rugaciune nu putem inainta in nimic. Inainte de orice trebuie sa avem in fata rugaciunea. Spuneti va rog mult, dragii mei, rugaciunile din suflet, ca si cum ati fi in momentul mortii, si nu ca pe niste mantre pagane sau ca pe niste automatisme. Spuneti-le din tot sufletul si cugetul vostru, asa cum v-ati dori sa le spuna Ingerii lui Dumnezeu pentru mantuirea voastra in fata Mantuitorului nostru milostiv, in ziua mortii si in ziua Judecatii noastre. Dar fiti cu grija sa nu deznadajduiti: nu veti reusi, poate, din prima sa va rugati cu tot sufletul. Rugati-va cu nadejde, rugaciunea se dobandeste, ea este un dar de la Dumnezeu. O clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune, spune parintele Arsenie Papacioc. Iar Sfantul Ioan de Krostadt indeamna: "In rugaciune tine-te de regula urmatoare: Mai bine sa spui cinci cuvinte din inima decat nenumarate cu limba. Cand bagi de seama ca inima e rece si n-ai chef sa te rogi, opreste-te incalzeste-ti inima cu oarecare imagine vie - de pilda cea a ticalosiei tale, a saraciei si orbirii tale duhovnicesti - sau prin gandul la marile binefaceri din fiecare clipa ale lui Dumnezeu fata de tine si de tot neamul omenesc, mai ales fata de crestini, iar apoi roaga-te fara graba, cu simtire calda. Chiar daca nu vei reusi sa citesti toate rugaciunile, n-o sa fie nici un necaz, iar folosul din rugaciunea nepripita si calda va fi mult mai mare decat daca ai citi toate rugaciunile dar in graba si fara simtire. Voiesc cinci cuvinte a grai cu mintea mea decat zece mii de cuvinte cu limba. Se intelege, a fi foarte bine, daca am putea spune cu simtire la rugaciune si zece mii de cuvinte." Cand vine sau vi se porneste din inima

indemnul sa va puneti la rugaciune, nu pregetati. La rugaciune ne cheama, Ingerul Pazitor si Duhul Sfant din noi. Rugaciunea este chemarea Domnului, graiul dintre noi si Dumnezeu. Sfantul Ioan de Kronstadt

Rugaciunea - stare inaintea Sfintei Treimi si a soborului locuitorilor

ceresti "Cand chemi in rugaciune pe Domnul Dumnezeu Cel in Trei Fete, adu-ti aminte ca il chemi pe Parintele Cel fara de inceput a toata faptura, al ingerilor si oamenilor, ca de tine, cel ce-l chemi se minuneaza toate puterile ceresti si te privesc cu dragoste pentru faptul ca chemi cu credinta, cu dragoste si cu evlavia cuvenita pe Facatorul Cel de obste al lor si al nostru, pe Atottiitorul si Domnul , pe Care ei il iubesc fara de masura, inaintea Caruia se cucernicesc nespus. O, ce inalta fericire, ce marire, ce vrednicie de a-L chema pe Vesnicul Parinte! sa pretuiesti neincetat si neschimbat aceasta preainalta fericire pe care ti-a daruit-o nesfarsita bunatate a Dumnezeului tau si nu te lasa furat de ganduri in timpul rugaciunii tale. La tine ia aminte Dumnezeu, la tine iau aminte ingerii si sfintii oameni a lui Dumnezeu. (am lacrimat scriind aceste randuri)" Cand te rogi in singuratate, si se trandaveste duhul tau, si va incepe sa se plictiseasca, si sa se ingreuneze de singuratate, adu-ti aminte, atunci ca si intotdeauna, ca spre tine cauta cu ochi mai luminosi ca soarele Dumnezeul Cel in Trei Ipostasuti, toti sfintii ingeri, ingerul tau pazitor si sfintii oameni a lui Dumnezeu. Adevarat, fiindca ei sunt cu totii una in Dumnezeu, si unde este Dumnezeu acolo sunt si ei. Incotro se intoarce soarele, intr-acolo si razele lui toate. Intelege ce spun. Roaga-te totdeauna cu inima aprinsa - iar pentru asta nicicand nu te ghiftui cu mancare si bautura. Aduti aminte cu cine stai de vorba! Oamenii uita foarte des cucine stau de vorba la rugaciune, cine e martorul rugaciunii lor. Ei uita ca stau de vorba cu Cel privighetor si Atotvazator ca la impreuna-vorbirea dintre ei si Dumnezeu iau aminte toate puterile ceresti si toti sfintii oameni ai lui Dumnezeu. Cand te rogi Stapanei sau vreunui sfant, intipareste-ti in minte gandul ca esti o piatra a unei biserici in care Stapana este piatra din capul unghiului zidirii, incepatoarea zidirii intelegatoare (Acatistul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu icos 10) si sa stii ca e strans legat launtrc cu toti locuitorii cerului ca piatra din cladire, desi esti moale si nu tare. Astfel vazand lucrurile vei intelege de ce rugaciunile ajung atat de usor la sfinti: noi toti suntem sub un singur Cap - Hristos (vezi Efesni 1,22), si toti suntem insufletiti de un singur duh a lui Dumnezeu. La sfarsitul rugaciunilor pe care le faci acasa dimineata si seara cheama-i pe sfintii patriarhi prooroci apostoli ierarhi mucenici marturisitori cuviosi doctori fara de arginti pentru ca vazand in ei intruparea a toata fapta buna sa te faci si tu urmator lor in toata fapta buna. Invata de la patriarhi credinta copilareasca si ascultarea fata de Domnul, de la prooroci si de la Apostoli - ravna pentru slava lui Dumnezeu si pentru mantuirea sufletelor omenesti, de la ierarhi - ravna de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu si indeobste, de a lucra prin scrieri la proslavirea pe cat e cu putinta a numelui lui Dumnezeu, la intarirea credintei, nadejdii si dragostei intre crestini; invata e la mucenici si marturisitori sa fii tare in credinta si in cucernicie in fata oamenilor necredinciosi si necucernici, de la cuviosi rastignirea trupului cu patimile si poftele, rugaciunea si cugetarea la Dumnezeu, de la doctorii fara de arginti - neagonisirea si ajutorarea fara plata a celor aflati in nevoi. Rugaciunea este respiratie duhovniceasca; rugandu-ne, respiram duh sfant: in duhul sfant rugandu-va (Iuda 1,20). Asadar, toate rugaciunile Bisericii sunt respiratie a Duhului Sfant, vazduh duhovnicesc si totodata lumina duhovniceasca, foc duhovnicesc, mancare duhovniceasca si imbracaminte duhovniceasca.

In rugaciunile si in cantarile Bisericii, pe toate intinderea lor Se misca duhul adevarului. Tot ce vine in cap din alta parte impotrivindu-se si hulind, este de la diavolul, parintele minciu7nii, clevetitorul; rugaciunile si cantarile sunt respiratia Duhului Sfant. Nu ai cunoscut ca Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine? (In 14,9-10). Nu stii, oare, ca in timpul rugaciunii Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt in tine si tu in ei?. Rugaciunea este materia pe care o respira sufletul precum vazduhul este materia fireasca pe care o respira trupul. Noi respiram prin Duhul Sfant. Fara Duhul Sfant nu poti spune din toata inima nici macar un singur cuvant al rugaciunii. Rugandu-te stai de vorba cu Domnul fata catre fata, si daca ai gura inimii deschisa prin credinta si prin dragoste e ca si cum ai trage atunci din El bunatatile duhovnicesti ale Duhului Sfant pe care le-ai cerut. Cand te scoli la rugaciune impovarat de pacate multe si stapanit de deznadejde, incepe sa te rogi cu nadejde, arzand cu Duhul, si aminteste-ti ca insusi Duhul lui Dumnezeu, ne ajuta in neputintele noastre, mijlocind pentru noi cu suspinuri negraite. Cand iti vei aminti cu credinta de aceasta lucrare a Duhului Sfant in noi, lacrimi de umilinta vor izvora din ochii tai si in inima vei simti pace, dulceata, indreptatire si bucurie in Duhul Sfant, vei striga prin cuvantul inimii: avva Parinte!

Danion Vasile Bolnavul si puterea rugaciunii (scrisoare catre un om bolnav) "Sunt bolnav, si nu merg la biserica. Ma doare ficatul, si prefer sa stau sa ma relaxez uitndu-ma la televizor. Nu am stare sa ma rog, mi e mai bine sa stau asa, asteptnd sa ma vindece Dumnezeu. Canonul o sa mi-l fac dupa ce o sa ma simt din nou bine." "Sunt din ce n ce mai bolnav, dar cu ajutorul lui Dumnezeu reusesc sa ma duc la biserica. mi e tare rau, dar cnd ma rog simt o liniste si o pace binecuvntata. Ma straduiesc sa mi fac canonul n fiecare zi. Multa putere mi da rugaciunea?" "Sunt bolnav, ma doare capul groaznic, dar mi pun nadejde mare n puterea rugaciunii. Ma rog pna nu mai rezist, pna simt ca mi plezneste capul. Termin repede canonul pe care mi l-a dat duhovnicul, dupa care zic vreme de cteva ore rugaciunea mintii. Si, desi doctorul si duhovnicul mi-au zis sa dezleg postul, eu nu ma las influentat de parerile lor. Ba chiar postesc ct pot?" Vreau sa ti scriu cteva idei despre canonul de rugaciune al bolnavului. Motivul pentru care fac asta este ca am constatat cu tristete ca unii bolnavi rastalmacesc cuvintele Sfintilor Parinti privitoare la aceasta problema. Rastalmacind nvatatura patristica despre boala si fac rau singuri. Celor care o rastalmacesc n cunostinta de cauza nu am ce sa le scriu. De altfel, cred ca acestia nici nu s-ar osteni sa citeasca ceva care le-ar contrazice pozitia n care se complac. Stiu nsa ca exista si oameni care nteleg gresit anumite nvataturi ale Sfintilor Parinti nu din rea vointa, ci pur si simplu pentru ca li s-au parut att de simple si de clare nct nu au considerat ca mai este nevoie de lamuriri suplimentare. "Rugaciunea este ajutorul cel mai tare al bolii" - Sfntul Isaac Sirul [8; 72]. Poate un credincios sa conteste o astfel de afirmatie? Da. Si pentru a arata n ce mod o poate face, voi reproduce un citat din nvatatura Sfntului Tihon de Zadonsk "Ce

rugaciune i trebuie bolnavului? Multumire si suspinare". Acestea nlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senina!" [21; 32-33]. Stiu ca oamenii care merg la biserica de multa vreme nu gasesc nici o contradictie ntre cuvntul Sfntului Isaac Sirul si cel ale Sfntului Tihon. Dar ceilalti? "Ori rugaciunea e ajutor al bolii, ori boala tine loc rugaciunii, nu? Ce sa ntelegem?" Cteva citate din sfaturile Sfntului Teofan Zavortul ne ajuta sa ne lamurim: "Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu sunteti ndatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu faceti ceea ce nu va sta n putere, asta nu nseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg" [21; 35]. "Nu puteti merge la biserica din pricina bolii, asa nct ati ramas la pravila de chilie. mpliniti-o dupa putere. Sa stiti ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre, nu pentru rugaciunea n sine, care se poate face si fara pravila... Stati cu gndul la Liturghie - nu ca un savrsitor, ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gndul) la Liturghia savrsita de altul" [21; 33]. "Ce mare lucru ca trebuie sa stati n chilie, ca nu mergeti la biserica (nu din lenevie, ci din boala)? Cnd va rugati, va faceti de fiecare data biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6, 16), fiindca Dumnezeu este pretutindeni" [21; 33]. Trebuie totusi sa observam modul n care cei slabi n credinta pot rastalmaci cuvintele Sfntului Teofan. nainte de aceasta nsa voi preciza ca pozitia Sfntului Teofan nu este deloc originala, ci este o pozitie care se regaseste n dintre scrierile sau cuvintele Sfintilor Parinti. Nu are rost sa aduc multe dovezi n acest sens. Consider ca este de ajuns sa reproduc un singur citat, al Sfntului Ioan din Gaza, citat n care ntlnim aceeasi nvatatura duhovniceasca: "Despre psalmodie sau liturghie, nu te necaji. Caci nu ti le cere Domnul odata ce esti bolnav. Cel ce ia aminte la sine si pricinuieste el nsusi suferinta nevointei pentru Domnul si pentru mntuirea sa... Dar tu ai suferinta bolii n locul suferintei nevointei. n privinta bolii, nu te descuraja, caci nu te va parasi Domnul, ci o va folosi cum singur El stie spre folosul tau, ca sa nu suferi peste putere" [22; 116]. ntelesul unor astfel de cuvinte pare foarte clar si pentru cei ntariti n credinta si pentru cei care le rastalmacesc fara voie. Celor dinti explicarea lor le poate parea inutila, si greseala pozitiei celorlalti li se pare evidenta. Totusi, nadajduiesc ca primii vor ntelege rostul pentru care scriu rndurile de fata. Scrisoarea mea ncepe cu trei afirmatii care nu seamana ntre ele. Cea de-a treia afirmatie i apartine unei persoane care da dovada de rvna exagerata, de rvna care e fiica a mndriei. Parintele Serafim Rose, urmnd predaniei Sfintilor Parinti, atragea atentia asupra faptului ca cel care pacatuieste din rvna exagerata se afla ntr-o pozitie mai periculoasa dect cel care pacatuieste pentru ca iubeste pacatul. Rvnitorul este nselat de diavol si se ncapatneaza sa ramna n nselarea sa, fiind convins ca toti ceilalti vor sa l rupa de sfintenie. Pe cnd pacatosul, ntr-un moment de pocainta, poate ntelege caderea n care se afla si se poate ridica din cadere. (Sa nu se nteleaga nsa ca cei care cad n pacate de-a dreapta, din pricina rvnei fara masura, sunt pierduti. Chiar daca le este greu sa si nteleaga greseala, nu sunt predestinati la iad.) Oamenii care se regasesc n cea de-a treia afirmatie sunt lipsiti de masura. Tot parintele Serafim atragea atentia asupra faptului ca cei care ajung la o astfel de pozitie extremista sunt mai ales cei proaspat convertiti la Ortodoxie (parintele vorbea chiar despre sindromul convertitului nebun: diavolul, vaznd cum un suflet vrea sa i scape din

gheare, l ndruma pe drumul pacatelor de-a dreapta, drum care nu de putine ori se termina la spitalele de psihiatrie.) n momentul n care se mbolnavesc, astfel de convertiti sunt ispititi sa refuze sprijinul medicului, sa refuze sa ia medicamente pe motiv ca se trateaza prin rugaciune, ? "Sunt bolnav, ma doare capul groaznic, dar mi pun nadejde mare n puterea rugaciunii. Ma rog pna nu mai rezist, pna simt ca mi plezneste capul. Termin repede canonul pe care mi l-a dat duhovnicul, dupa care zic vreme de cteva ore rugaciunea mintii. Si, desi doctorul si duhovnicul mi-au zis sa dezleg postul, eu nu ma las influentat de parerile lor. Ba chiar postesc ct pot?" Despre cei care se regasesc n aceasta a treia afirmatie nu vreau sa spun dect ca prin postul exagerat si distrug trupul - si aceasta este o alta forma de sinucidere, iar prin faptul ca se forteaza sa se roage mai mult dect le sta n putere si vatama mintea: astfel, de la boala trupeasca pot ajunge la boli sufletesti, mult mai greu de vindecat. Am auzit de astfel de cazuri, am auzit de oameni care dupa ce au ajuns la spitalul de psihiatrie au regretat amarnic ca au calcat cuvntul duhovnicului si s-au zbatut sa cucereasca culmile sfinteniei n cteva zile. Urcusul lor a fost superficial, si a lasat rani foarte urte. Nu scriu foarte mult despre aceasta afirmatie pentru simplul motiv ca nu are foarte multi partizani. (Si bine ca nu are mai multi?) Ar fi nepotrivit sa tratez la fel de amplu trei pozitii care nu au segmente egale de simpatizanti. Prima pozitie i apartine unei persoane care, citind cuvinte ca cele ale Sfntului Teofan, a considerat ca boala este o cruce privilegiata si a renuntat la rugaciune: "Sunt bolnav, si nu merg la biserica. Ma doare ficatul, si prefer sa stau sa ma relaxez uitndu-ma la televizor. Nu am stare sa ma rog, mi e mai bine sa stau asa, asteptnd sa ma vindece Dumnezeu. Canonul o sa mi-l fac dupa ce o sa ma simt din nou bine." Sa analizam putin aceasta pozitie. Cum e omul bolnav? Aceasta ntrebare nu o putem pune asa cum am ntreba care sunt caracteristicile ursului polar. Ursul l stim din carti sau din emisiuni de televiziune. Pe cnd boala am trait-o cu toti, mai mult sau mai putin, pe propria piele. De obicei, bolnavul este un om mai plictisit, nemultumit de faptul ca suferinta i rastoarna anumite planuri. Este un om mai irascibil. Un om care pna ce nu si recapata sanatatea are o stare generala proasta. Un astfel de om cauta ca sanatatea sa i vina ct mai repede, sa i pice din cer. De parca Dumnezeu ar fi vinovat de faptul ca i-a trimis boala, din ratiuni superioare, si omul asteapta ca tot El sa i aduca sanatatea. Ca si cum boala ar fi o ntmplare nefericita, ca si cum nu si-ar avea sens. Cuvintele Sfntul Teofan - "boala tine loc de canon?" - i merg la inima. Cum sa se mai roage cnd este plictisit, cnd este nervos, cnd este obosit? Cum sa se roage cnd deznadejdea i-a patruns n suflet? Nu este nevoie de prea multe cuvinte ca sa se nteleaga faptul ca nici aceasta pozitie nu este buna. Si totusi, ce voi face, l voi contrazice pe Sfntul Teofan Zavortul si pe cei de-un cuget cu el? Departe de mine gndul acesta. Nu l voi contrazice pe Sfntul Teofan, ci voi ncerca sa lamuresc cuvintele sale, si astfel se va vadi faptul ca prima pozitie nu se regaseste n aceste cuvinte dect la o privire superficiala. nti de toate trebuie precizat cui anume i se adreseaza Sfntul Teofan: unei persoane ntarite n credinta, unei persoane care ntelege viata crestina ca pe o lupta pentru mntuire. Precizarea aceasta este foarte importanta. Pentru a explica de ce,

fac o paranteza: daca un baschetbalist are piciorul rupt, antrenorul i va spune sa faca tot posibilul pentru ca piciorul sa i se refaca n cel mai scurt timp. Daca i cunoaste rvna, nu i spune: "Fa toate celelalte exercitii, ca sa nu ti pierzi conditia fizica?" Antrenorul stie ca sportivul nu va lasa timpul sa treaca degeaba. De ce? Pentru ca pentru orice sportiv timpul nseamna enorm. Si, daca iubeste sportul cu pasiune, daca sportul e viata lui, sportivul nu si va cruta puterile. Scriu asta din experienta. Am facut baschet la Dinamo, si am ajuns chiar ca la unele meciuri sa fiu capitan al echipei de Juniori 3. Dar de baschet m-am apucat pe vremea cnd aveam mna dreapta (eu sunt stngaci) n curs de refacere dupa o paralizie careia doctorii nu i mai vedeau vindecarea. Ma antrenam cu greu, mna ma durea, dar nu aveam ce face. Vroiam sa fiu cel mai bun. Si asta presupunea efort si rabdare. Vecinii care ma vedeau facnd exercitii la bara din fata blocului nu si imaginau ca mna mea se va reface complet. Dar, dupa mult efort, s-a refacut. Daca un sportiv aflat la nceputul drumului si si rupe piciorul, antrenorul i va spune cu lux de amanunte tot ce trebuie sa faca pentru a folosi timpul la maxim. As compara sportivul al carui picior e rupt cu bolnavul care primeste de la duhovnic sfaturi primitoare la canon: pe cel care se afla la nceputul vietuirii sale crestine, duhovnicul l va sfatui cu grija sa se roage ct i sta n putere, i va vorbi despre marele folos al rugaciunii? Pe sportivul avansat antrenorul nu l va sfatui sa si nmulteasca eforturile, ci l va sfatui sa aiba masura, l va sfatui sa nu exagereze cu exercitiile, pentru a nu-si ngreuna refacerea. Tot asa, pe crestinul sporit n vietuirea duhovniceasca parintele nu l va sufoca prin vreun canon foarte greu, ci va cauta sa i tempereze rvna. Iata ce scrie tot Sfntul Teofan: "Alt folos este si acela ca, daca ati fi fost sanatoasa, daca v-ati fi hotart sa va dati osteneala pentru mntuirea dumneavoastra, ati fi fost nevoita sa tineti posturi aspre, sa faceti privegheri, rugaciuni lungi, sa stati la slujbele bisericesti de obste si nca alte lucruri anevoioase sa ntreprindeti. Acum nsa, n loc de toate acestea, vi se cere rabdarea sanatatii subrede. Rabdati deci, si de nimic nu va tulburati. Atta doar: sa tineti sufletul n starea cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e ntreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu ntru toata deplinatatea" [21; 22]. Ce vedem? Ca viata crestina este pentru omul sanatos o viata de mare nevointa. De fapt viata crestina este o cruce. Prin boala crestinul nu se ntlneste n mod brusc cu crucea, ci doar - pentru o vreme - nlocuieste o cruce cu alta, care poate fi mai grea. Poate ca ar fi bine sa ti mai reproduc un ultim citat din Sfntul Teofan, care va nuanta ideea pe care ncerc sa ti-o prezint: "Nu e nimic ca nu faceti toate mataniile dupa pravila. Puteti sa nu treceti aceasta n lista de pacate, ci curatiti ceea ce ati trecut deja. mpliniti pravila facnd rugaciunea lui Iisus n tacere. Totodata, daca puteti face matanii, faceti cte puteti; de nu, stati n picioare. Daca nu puteti sta n picioare, sedeti; daca nu puteti sedea, stati ntinsa. Atta doar: nu ncetati a fi cu mintea mpreuna cu Domnul" [21; 29]. Nu tine boala loc de canon? Atunci de ce Sfntul Teofan nu i spune sa renunte sa mai faca matanii? De ce ncearca doar sa o consoleze ca nu e un pacat ca nu face toate mataniile dupa pravila? Cine citeste cu atentie aceste cuvinte ale Sfntului Teofan ntelege ca nu exista nici cea mai mica contradictie ntre ceea ce pareau a fi cele doua puncte de vedere ale sfintilor Bisericii privitoare la rugaciunea bolnavului. Am precizat ca nu era vorba de doua puncte de vedere, ci de aceeasi nvatatura prezentata nsa unor oameni aflati pe trepte duhovnicesti diferite. Prin faptul ca duhovnicul nu da acelasi canon unui copil de zece ani, unui om de treizeci de ani si unui

batrn de optzeci nu trebuie sa se nteleaga ca exista trei nvataturi diferite despre spovedanie. (De altfel, nici doctorul nu le prescrie copiilor medicamentele pe care le prescrie adultilor.) Este foarte important ca atunci cnd citim carti duhovnicesti sa fim foarte atenti la toate elementele prezentate n text, nu sa izolam n mod sectar vreunul dintre ele si sa ne laudam ca ne-am nsusit cine stie ce nvatatura nalta despre mntuire. Daca vom ncerca sa plinim masura de post pe care un parinte din Pateric o rnduia ucenicilor sai riscam sa ne pierdem si mntuirea, si mintile. (Am spus ca nu vreau sa fac prea multe referiri la rvna exagerata, asa ca nu mai dau detalii). Am ncercat sa scot n evidenta faptul ca este foarte important sa luam aminte la faptul ca nu putem considera sfaturi date la un moment dat unei persoane anume ca fiind reprezentative pentru ntreaga nvatatura a Bisericii privitoare la un anumit subiect. (Ca o ntarire a celor prezentate mai sus: spunnd ca rugaciunea care i trebuie bolnavului este multumirea si suspinarea, Sfntul Tihon nu a recomandat bolnavilor sa renunte la rugaciune - desi crucea bolii este grea, ea nu tine locul rugaciunii. Numai la o citire superficiala se poate ntelege asa. De fapt, bolnavul care suspina nu poate sa nu crteasca daca nu primeste putere de la Dumnezeu prin rugaciune. Ca suspinarea sa nu izgoneasca multumirea este nevoie de rugaciune. Fara rugaciune, bolnavul nu poate cunoaste linistea. Sfntul Tihon ncerca sa explice ca nu este bine ca bolnavul sa caute o pravila de rugaciune foarte aspra, boala nsasi fiind un canon. Dar acest canon, chiar daca n unele situatii face imposibila prezenta la slujbele Bisericii, nu exclude rugaciunea.) ntruct am aratat erorile primei si celei de-a treia pozitii prezentate la nceputul acestei scrisori, parasim tarmul polemicii pentru a ncerca sa aducem cteva completari si explicatii privitoare la cea de-a doua pozitie, care i apartine unei persoane ntarite n credinta si care da dovada de dreapta socoteala: "Sunt din ce n ce mai bolnav, dar cu ajutorul lui Dumnezeu reusesc sa ma duc la biserica. mi e tare rau, dar cnd ma rog simt o liniste si o pace binecuvntata. Ma straduiesc sa mi fac canonul n fiecare zi. Multa putere mi da rugaciunea?" Sunt constient ca foarte putini oameni au o astfel de atitudine n fata bolii. De ce? Pentru ca foarte putini oameni au o atitudine crestina fata de lume atunci cnd sunt sanatosi. Cine nu vrea sa traiasca o viata crestina cnd este sanatos nu duce o viata crestina atunci cnd se afla pe patul de boala. Este adevarat ca unii se pocaiesc atunci cnd ajung n suferinta, dar totusi ei constituie cazuri deosebite care nu se pot generaliza. Daca n spitale pocainta ar fi un fenomen de masa, problema s-ar putea pune altfel. Dar, pe masura ce credinta este nlocuita de apostazie, scade proportional si numarul celor pentru care suferinta este nteleasa ca o chemare la pocainta? Ma vad pus n urmatoarea dilema: cititorilor care duc o viata crestina nu am ce sfaturi privitoare la rugaciunea la vreme de boala sa le dau, pentru ca ei stiu - poate mai bine dect mine - ce au de facut. Cei care au devenit interesati de tema rugaciunii abia cnd au ajuns pe patul de boala nu stiu ce sa le spun mai nti. Asta pentru ca sunt foarte multe nvataturi despre rugaciune, prezentate n amanuntime de catre sfintii Bisericii si parintii contemporani, care le-ar fi de mare folos. mi este foarte greu sa sintetizez n cteva fraze o nvatatura prezentata n numeroase volume de mare pret. Si nu e locul aici nici macar sa rezum nvatatura Sfintilor Parinti despre rugaciune. De aceea i ndemn pe cei interesati de aceasta tema sa citeasca chiar textele sfintilor sau ale cuviosilor parinti din vremurile noastre. Aceste texte sunt pline de putere, sunt pline de hrana cu care se

poate hrani orice suflet flamnd. Eu voi prezenta doar cteva idei, poate nu cele mai importante, dar cele care mie mi sunt clare si pe care le consider de folos. Ce canon de rugaciune trebuie sa faca bolnavul? Cunoaste Biserica un canon standard care sa poata fi spus de orice bolnav Singurul canon universal, daca putem vorbi de asa ceva, este cel pe care l-a pomenit Sfntul Teofan: "Sa tineti sufletul n starea cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e ntreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu ntru toata deplinatatea." nainte de orice altceva, acest lucru trebuie sa i fie clar bolnavului: ca daca puterile fizice i-au slabit, totusi mintea i este ntreaga (nu ma refer la cei cu boli psihice). Si lupta cu patimile este o lupta foarte grea, dar i se cere fiecarui crestin - deci si bolnavului. Lupta de pazire a mintii n vreme de boala, cnd deznadejdea si ntristarea vor sa puna stapnire pe inima, este deci absolut necesara pentru oricine vrea sa se mntuiasca. Ct priveste canonul de rugaciune primit de la duhovnic, as putea repeta cteva sfaturi pe care le-am auzit la rndul meu: n primul rnd crestinul trebuie sa nteleaga canonul nu ca pe o pedeapsa pentru pacatele sale, ci ca pe un leac potrivit cu boala pe care o are. Cu ct sufletul s-a murdarit mai tare prin pacate, cu att boala se vindeca mai greu, si este nevoie de un tratament mai dur. Cnd ranile sunt adnci, tamaduirea dureaza mai mult. Crestinul trebuie sa priveasca la canonul pe care l are nu ca la un dusman, ci ca la un prieten. Chiar daca de multe ori este ispitit sa faca orice altceva n locul canonului, crestinul trebuie sa stie ca fara vindecarea sufletului nu va vedea mparatia Cerurilor. Daca este ncercat de o boala usoara, care nu i ngreuneaza rugaciunea, bolnavul nu are nici un motiv sa nu si faca n fiecare zi canonul. Daca boala este grea, si savrsirea canonului este peste puterile bolnavului, acesta trebuie sa faca att ct i sta n putinta. De exemplu, daca un crestin care a primit canon sa faca n fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului si un numar de matanii si rupe piciorul, este de la sine nteles ca nu va putea face mataniile. Dar nu are nici un motiv sa renunte la Paraclis. Daca poate lua legatura cu duhovnicul sau (ori fata catre fata, ori telefonic sau prin scris), bolnavul i poate spune acestuia ca boala l mpiedica sa faca o parte din canon (sau, n cazuri mai grele, chiar tot canonul). Duhovnicul poate rndui scurtarea canonului sau schimbarea acestuia n functie de capacitatea bolnavului de a-l mplini. Sunt si situatii n care un crestin, atunci cnd ajunge grav bolnav, primeste de la parintele sau un canon mult mai greu dect avea de obicei (cnd se afla n preajma unei operatii, ori cnd se afla n situatii limita n care este nevoie de mai multa rugaciune?). Daca nu poate lua legatura cu parintele sau duhovnic, bolnavul poate cere sfatul unui alt preot. Nu se pune problema ca acesta va dezlega ce a legat celalalt duhovnic, ci, pna ce bolnavul va putea ajunge la parintele sau, se va putea folosi de sfaturile unui alt slujitor al altarului (despre exceptiile de la aceasta situatie nu voi vorbi aici). n cazul n care bolnavul nu poate lua legatura cu duhovnicul sau sau cu vreun alt preot, situatia lui este delicata prin faptul ca se afla n fata unui alt examen (of, si cte examene ne ofera viata?): el trebuie sa fie de o sinceritate maxima cu el nsusi - sa se gndeasca bine daca poate sau nu sa faca canonul, sau ct anume poate sa faca din canon. Parintele Paisie Aghioritul spune ca "trebuie ca fiecare sa-si ncerce rezistenta sa si astfel sa ia aminte. Mai ales atunci cnd omul este la o vrsta naintata, este trebuinta

de mai multa atentie, pentru ca unei masini vechi, daca va alerga cu aceeasi viteza cu care alerga atunci cnd era noua, i vor sari si rotile si carburatorul... n perioada n care ma durea mijlocul, nu puteam rosti rugaciunea lui Iisus stnd n picioare. Cnd am vazut ca situatia s-a mbunatatit putin, m-am ridicat si am nceput sa fac rugaciunea n picioare si metanii, dar a nceput sa ma doara din nou. M-am asezat putin. Apoi mi-am spus: "Hai sa mai ncerc". Dar din nou a nceput sa ma doara. Dupa aceea nu am mai continuat, dar eram mpacat cu constiinta" [13; 234-235]. Silirea fortata poate avea urmari negative (am mai scris doar despre asta). Dar sa luam aminte la faptul ca parintele nu s-a lenevit sa se ridice la rugaciune. Ci a facut tot ce i-a stat n putinta. Dar, n cele din urma, biruit de neputinta trupeasca, a renuntat sa se mai roage stnd n picioare. Ce e important? Ca avea constiinta mpacata. E greu sa avem constiinta mpacata si cnd suntem sanatosi, dar cnd suntem bolnavi. Totusi, prin constiinta ne vorbeste Dumnezeu. Si daca, atunci cnd suntem bolnavi, ncercam sa sufocam glasul constiintei lepadnd rugaciunea din comoditate, ne lepadam prin aceasta si de Domnul rugaciunii, de Dumnezeul Caruia ar fi trebuit sa i aducem rugaciuni. Nu se afla n aceasta situatie cei ale caror dureri sunt mucenicesti, cei care sunt cu adevarat rastigniti de durerile bolii. Rabdarea lor este cea mai curata rugaciune. Dar nu multi bolnavi se afla ntr-o situatie att de grava. Ba chiar unii nu cunosc deloc astfel de dureri ngrozitoare, chiar daca bolile i ncearca ani ndelungati. Vreau sa mai scriu un lucru care mi se pare important: este bine ca oricine vrea sa biruiasca starea de plictiseala, de tristete sau chiar de deznadejde care l poate cuprinde atunci cnd vrea sa se apuce de canon sa ncerce sa goneasca aceasta stare. Parintii duhovnicesti recomanda ntr-o astfel de situatie o anumita pregatire pentru canon: ea poate consta ori n citirea unui capitol din Noul Testament sau a unui fragment dintr-o carte duhovniceasca, ori rostirea unei rugaciuni pe care crestinul o face cu mai multa tragere de inima. Rostirea mecanica a canonului nu este de folos ("Si ce sa fac atunci, sa nu mi fac canonul deloc?" Nu, este mai bine sa fie facut canonul, chiar si mecanic, dect sa se renunte la el. Numai ca este si mai bine ca n timpul rugaciunii crestinul sa ia aminte la cuvintele pe care le rosteste. Chiar daca i e greu, totusi acest efort i aduce cununa.) Dumnezeu nu ne vrea niste papagali care sa repete formule mntuitoare, ci vrea sa ntelegem ca suntem fiii Sai si ca trebuie sa ne adresam Parintelui nostru n asa fel nct rugaciunea sa fie nu numai o rugaciune a gurii, ci sa fie o rugaciune n care mintea si inima se deschid lucrarii harului dumnezeiesc. De cnd m-am apucat sa ti scriu aceasta scrisoare mi-am pus ntrebarea daca e bine sa ti spun ceva despre asa numita rugaciune a lui Iisus. Este bine ca despre ea sa scrie cei care sunt sporiti pe calea practicarii ei. Eu nu ndraznesc sa ti scriu aproape nimic despre ea. ti voi reproduce doar un citat din cartea Pelerinul rus, una dintre cele mai frumoase si mai miscatoare carti ortodoxe. Poate ca ai citit-o deja, poate nu. Dar citatul pe care l voi reda aici este bine sa ramna bine ntiparit n mintea fiecarui crestin, si cu att mai mult n cea a bolnavului care, stnd pe patul de boala, are mai mult timp la dispozitie pentru a se ocupa cu aceasta rugaciune. (Pentru cine nu stie, rugaciunea lui Iisus este formata din cuvintele Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema pe mine, pacatosul? Pe treptele nalte ale rugaciunii, aceasta devine nencetata si n urma rugaciunii mintea coboara n inima; parintii duhovnicesti nvata ca mirenii nu trebuie sa caute treptele nalte ale rugaciunii, ci trebuie sa rosteasca rugaciunea cu gura,

pna ce mintea le va fi curatita. Sarirea etapelor este fatala, ducnd la nebunie si la ratacire.) "Roaga-te oricum, nsa mereu, si nu te nelinisti de nimic, fii vesel si linistit cu duhul, caci rugaciunea va rndui toate si te va ntelepti. Tine minte puterea rugaciunii despre care vorbesc Sfintii Ioan Gura de Aur si Marcu Ascetul; cel dinti spune ca "rugaciunea, chiar atunci cnd este facuta de noi, care suntem plini de pacate, ne curata numaidect?". Iar al doilea vorbeste astfel: "Ca sa ne rugam ntr-un fel oarecare, sta n puterea noastra; dar ca sa te rogi curat este un dar de sus!". Prin urmare, jertfeste lui Dumnezeu ceea ce ti sta n putere; adu-I la nceput drept jertfa macar cantitatea, adica un numar ct mai mare de rugaciuni, si puterea lui Dumnezeu se va revarsa n neputinta ta. Rugaciunea va deveni o deprindere si, facnduse una cu firea, va ajunge o rugaciune curata, luminoasa, nflacarata, asa cum se cuvine. (?) Iata, rugaciunea e totul! Ea ne este data ca un mijloc atotcuprinzator spre mntuirea si desavrsirea sufletului? Dar cu indicarea rugaciunii este aici strns unita si conditia ei: "Nencetat va rugati!", asa cum porunceste cuvntul Domnului. Ca urmare, rugaciunea si va arata toata puterea ei lucratoare si roadele doar atunci cnd va fi rostita des, nencetat. Repetarea deasa a rugaciunii tine fara nici o ndoiala de vointa noastra libera, pe cta vreme osrdia, desavrsirea, ca si curatenia rugaciunii sunt un dar de sus" [33; 196-197]. Cred ca este bine sa ti scriu totusi un sfat pe care l-am primit de la un parinte care a murit destul de tnar si care nainte de a muri a stat o vreme n spital. El i sfatuia pe bolnavi sa rosteasca rugaciunea lui Iisus cu gura ct mai mult: "Cnd sunteti sanatosi, aveti de alergat n multe parti. Va este greu sa prindeti momente att de linistite ca cele din spital. ncercati sa goniti singuratatea prin rugaciune. Chiar daca pentru o vreme rugaciunea lui Iisus va fi plictisitoare, chiar daca va va durea gura de prea multa repetare, nu renuntati. Nu se poate ca la rugaciunea lui Iisus, pe care o puteti spune si cteva ore pe zi, sa aveti aceeasi luare-aminte pe care o aveti la acatiste, la paraclise sau la alte canoane care nu va iau mai mult de o ora pe zi. Dar Dumnezeu nici nu cere sa va fortati la rugaciunea lui Iisus. Ea difera de celelalte rugaciuni si canoane. Daca multi au regretat faptul ca au ncercat sa sara direct la stari nalte - la rugaciunea mintii sau la cea a inimii - nimeni nu a regretat faptul ca s-a nevoit vreme ndelungata cu rugaciunea cu gura. Multora, aceasta nevointa le-a schimbat viata? Duhovnicii nu interzic ucenicilor sa rosteasca rugaciunea cu gura. Da, pentru rugaciunea mintii este nevoie de sfatul si de binecuvntarea unui duhovnic iscusit, pentru ca sa nu se cada n nselare, dar rugaciunea cu gura, chiar daca este lipsita de mari mngieri, este lipsita si de pericole? Si, daca omul va spori n rugaciune, l va ajuta Dumnezeu sa gaseasca un povatuitor iscusit, ca sa i arate care sunt etapele urmatoare?" (Parintele care a spus aceste cuvinte avea obiceiul sa daruiasca metanii altora, pentru ca siragul de metanii - sau metanierul de mna - are rolul de a ajuta mintea sa nu se mprastie. Daca bolnavul vrea sa rosteasca rugaciunea lui Iisus i-ar prinde bine un metanier.) Cam att am vrut sa ti scriu. Este usor sa scrii despre rugaciune, dar este mai greu sa te rogi, sa duci povara rugaciunii. Dumnezeu sa te lumineze si sa te calauzeasca pe calea rugaciunii, ajutndu-te sa nu te poticnesti. Iar daca te vei poticni, sa te ajute sa te ridici si sa mergi mai departe?

Sfantul Teofan Zavoratul

Despre nesimtirea si raceala inimii Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vieturi crestinesti, brusc, si dupa cat se pare, fara nici un motiv, sa inceapa sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma careia le apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci. Celor ce se intreaba cum si de ce se intampla acest lucru si cum sa lupte cu el, Preasfintitul Zavorat zice: Acest lucru li se intampla tuturor din cand in cand.(...) mijloacele de izbavire nu sunt foarte complicate: A rabda si a te ruga! Sfantul Marcu Ascetul pomeneste trei vrajmasi ai rugaciunii: nestiinta impreuna cu uitarea; lenevia impreuna cu nepasarea si nesimtirea impreuna cu impietrirea. Este posibil ca Dumnezeu Insusi sa trimita acestea pentru invatare de minte - sa nu ne punem nadejdea in noi insine. Cateodata luam multe asyupra noastra si asteptam mult de la eforturile, mijloacele si istenelile noastre. Dar, iata, Domnul ia harul si ne lasa singuri spunand parca: ''Poftim, incearca-ti puterile!'' cu cat exista mai multe daruri naturale, cu atat mai necesara este aceasta invatare de minte. Daca intelegem acest lucru, rabdam. Acestea sunt trimise si ca pedeapsa pentru pornirile patimase, ingaduite si neosandite de noi si neacoperite de pocainta. Pornirile acestea sunt pentru suflet exact ceea ce este pentru trup hrana proasta, care ori ingreuiaza, ori slabeste, ori indobitoceste. trebuie sa cercetam cu atentie sa vedem daca nu cumva exista asa ceva in suflet. Cel mai mult nesimtirea si raceala vin in urma: maniei, a nedreptatii, a supararii, a osandirii, a trufiei si a celor asemenea lor. Un singur lucru ne ramane - a ne rugam(...) pentru izbavirea de aceasta uscaciune. In perioada racelii si a nesimtirii, in minte sunt greu de tinut cuvintele rugaciunii, totusi este posibil. Trebuie sa luptam impotriva sinelui. Tocmai ostenirea sinelui va fi mijlocul de a-L indupleca pe Domnul spre mila si de a inapoia harul. DAR NU TREBUIE NICIDECUM SA RENUNTAM LA RUGACIUNE! Sfantul Macarie spune: Domnul vede cat de sincer iti doresti binele acesta si ti-l trimite. Iar rugaciunea impotriva racirii inimii [sa o faci], cu cuvantul tau, inainte de pravila si dupa pravila , ca si cum aduci inaintea fetei Lui un suflet mort: Vezi , Doamne, cum este sufletul meu! Zi, asadar, un cuvant si se va vindeca! . Cu aceleasi cuvinte si in timpul zilei sa I te adresezi mai des lui Dumnezeu. Cel mai important este sa nu lasati sufletul sa se raceasca. Tineti gandurile sfinte in minte si simtiti-le, in acelasi timp, in inima. Raceala este o stare amarnica si primejdioasa. La Domnul ea sta in randul mijloacelor de calauzire, invatare si indreptare. Insa poate sa fie si ca pedeapsa. Cauza acesteia este pacatul vadit, dar, atunci cand nu-l puteti vedea, trebuie sa cautati pricinile in simtamintele si dispozitiile launtrice: - nu cumva vi s-au strecurat ingamfarea ca nu sunteti ca ceilalti? - nu cumva va multumiti cu oranduiala de viata pe care o duceti?, si v-ati culcat pe o ureche spunand ca nu mai trebuie sa va ingrijiti de nimic? - nu cumva aveti de gand sa pasiti singuri pe calea mantuirii si sa ajungeti sus numai prin mijloacele voastre? Sfintii Parinti spun: ''Nu te masura pe tine!'' cea mai buna masura pentru sine este

''Nu am nimic Doamne, da-mi sa pun inceput bun! Doamne cu judecatile pe care le stii, mantuieste-ma'' si alungati orice gand care va spune sa va masurati si,''Uitand cele ce sunt in urma'' oricare ar fi ele catre cele dinainte sa tindeti. Vrajmasul va indeamna sa va masurati pentru ca ingamfarea sa strice tot. Sa spuneti totdeauna in sinea voastra: ''NU AM NIMIC, NU AM DE CE SA MA MASOR!'' Osteniti-va sa va adunati gandurile mai mult pe ideea ca inca nu ati inceput lucrul. Apoi adaugati convingerea potrivit caruia chiar daca a-ti ajunge pe cai inalte, niciuna nu este sigura fata de cadere. Sa nu credeti ca va veti aprinde singuri pe voi insiva, Domnul va va aprinde cand va veni vremea. Iar lucrul vostru este OSTENEALA SI IAR OSTENEALA. La aceasta osteneala launtrica sa adaugati rugaciunea catre Domnul, anume pentru izbavirea de aceasta rana. Lasati toate celelalte lucruri si pastrati numai aceasta rugaciune impotriva racelii. SI SA NU VA DATI PACE PANA CAND NU VA VETI INCALZI!. Incalzirea vine prin atingerea Domnului de inima voastra, iar caldura neincetata este vederea Domnului in inima. Sa va daruiasca Domnul acest bine. Sfantul Isaac Sirul spunea: ''Nu fii tulburat in cuget si nu incuraja slabirea sufleteasca, ci rabda, citeste cartile invatatorilor, sileste-te la rugaciune si asteapta ajutor. El va veni atat de curand incat nici nu-ti vei da seama.'' Nu fiti nepasatori si nu va descurajati. Faceti ca trupul sa simta ca o mana grea sa afla peste el. Ura si dusmanie neimpacata fata de trup sa aveti si voia lui sa o persecutati. Indata ce trupul slabeste, simtamandu-l duhovnicesc invie. Foarte mult inseamna sa nu-l lasati sa se prabuseasca, sa tineti in bunastare toate madularele lui prin incordarea launtrica am muschilor. Acest lucru mentine cu putere voiniciunea Duhului si ajuta sufletul sa stea in stare de trezvie. Nimic nu este spre placerea trupului, ci numai spre sanatate, caci trupul niciodata nu este satul. Puneti-va ca lege: sa plecati de la masa putin infometati. Sclava cea rea - trupul - va simti ca asupra sa se afla o mana puternica! Miscarilor rugaciunii niciodata sa nu va opuneti si nimic sa nu preferati inaintea ei, dimpotriva, sa fiti gata sa jertfiti totul pentru ea. Caci ea este imparateasa. Si punctul ei de sprijin este Duhul umilit. Sfntul Teofan Z vortul

Pravila de rug ciune Dup tunderea sa n monahism, Teofan, mpreun cu al i monahi proasp t c lug ri i, s-a dus la Lavra Pecerskaia la binecunoscutul p rinte Partenie. Stare ul le-a spus: Voi, c lug rilor nv a i, care v asuma i diverse reguli, nu uita i c un singur lucru este cel mai de trebuin dintre toate: s te rogi, s te rogi nencetat n mintea i inima ta c tre Dumnezeu . In ceasurile in care lumea oarba petrece in veselii zgomotoase si nebunesti, robii lui Hristos plang in linistea chiliilor, revarsandu-si rugaciunile pline de osardie inaintea Domnului. Fiii lumii dupa ce isi petrec noaptea intr-o nebuneasca priveghere, intampina ziua urmatoare cu duhul intunecat si scarbit, iar robii lui Dumnezeu intampina acea zi cu

veselie si cu duh imbarbatat, stapaniti de constiinta si de simtirea unei neobisnuite capacitati pentru cugetarea de Dumnezeu si pentru a reimprospata lucrurile bune, intrucat noaptea care a trecut ei au petrecut-o cu nevointa rugaciunilor. Domnul, in timpul rugaciunilor Sale a ingenunchiat, deci nici tu crestine nu trebuie sa neglijezi ingenuncherile, daca ai puteri suficiente pentru a le savarsi. Prin plecarea noastra cu fata la pamant, dupa lamurirea Sfintilor Parinti, se inchipuie caderea noastra iar prin ridicarea de la pamant, Rascumpararea noastra. Inainte de a incepe pravila de seara, este deosebit de folositor sa facem un numar de metanii, dupa putere; caci in urma lor trupul ti se va incalzi, iar inima va primi un simtamant de tristete binecuvantata, iar prin una si prin cealalta se va pregati o citire plina de osardie si de luare aminte a pravilei. In vremea savarsirii pravilei si a metaniilor nu trebuie sa ne grabim deloc. Atat pravila cat si inchinaciunile trebuie sa le savarsim cat se poate de incet. E mai bine sa citim mai putine rugaciuni si sa batem mai putine metanii, pentru luare aminte, decat multe, si fara de luare aminte. Alege-ti o pravila corespunzatoare puterilor tale sau cea data de duhovnic. Ceea ce a spus Domnul despre Sambata (cum ca ea este pentru om, iar nu omul pentru ea), se poate si trebuie raportat catre toate nevointele binecuvantate, iar printre ele si catre pravila de rugaciune. Pravila de rugaciune este pentru om, iar nu omul pentru pravila. Ea trebuie sa-1 ajute pe om sa ajunga la sporirea in cele duhovnicesti, nu sa-i serveasca drept o povara cu neputinta de purtat, care zdrobeste puterile trupesti si tulbura sufletul. Cu atat mai mult, ea nu trebuie sa slujeasca drept un prilej de mndrie si de o pagubitoare p rere de sine, de pierzatoare osandire si injosire a semenilor. O pravila de rugaciune aleasa cu chibzuinta, corespunzatoare puterilor si felului de viata, serveste drept un mare ajutor pentru cel ce se nevoieste pentru mantuirea sa. Savarsind-o in anumite ceasuri, dobandim o deprindere, o cerinta fireasca si necesara. Cel ce a capatat aceasta fericita deprindere, de indata ce se va apropia de obisnuitul loc de savarsire a pravilei, sufletul i se umple de o dispozitie catre rugaciune. El n-a inceput sa pronunte nici un cuvant din rugaciunile citite de el, iar din inima se si revarsa umilinta si mintea se adanceste in intregime in camara dinlauntru. Prefer, a spus un oarecare Parinte, o pravila de scurta durata dar mereu indeplinita decat una e lunga durata dar in scurta vreme parasita. Iar o astfel de soarta o au intotdeauna pravilele de rugaciune ce nu sunt pe masura puterilor . In timpul primului avant de ravna si fierbinteala, nevoitorul le indeplineste un timp oarecare, dar desigur ca dnd atentie mai mult cantitatii, decat calitatii mai tarziu puterile ii slabesc din cauza nevointelor ce intrec fortele trupesti, ceea ce il sileste sa-si scurteze din ce in ce mai mult pravila. Vai! Si adeseori nevoitorii, randuindu-si fara nici o chibzuiala o pravila impovaratoare, trec de la pravila cea atat de grea direct la lepadarea oricarei pravile. Dupa lepadarea pravilei si chiar dupa scurtarea ei, n p deste numaidecat asupra nevoitorului o tulburare. Din tulburare, el incepe sa simta un dezechilibru sufletesc. Din dezechilibru se naste trandavia care, intarindu-se, produce o slabire si o iesire din fire, iar din lucrarea lor, nevoitorul fara judecata incepe sa se dea in mainile unei vieti desarte si risipite, cazand cu indiferenta in cele mai grosolane greseli. Vai! Dupa ce ti-ai ales o pravila de rugaciune pe masura puterilor si necesitatilor

sufletesti, lupta-te cu tine sa o implinesti, cu grija si fara abatere, caci aceasta este de trebuinta pentru mentinerea puterilor morale ale sufletului tau, asa cum este de trebuinta pentru mentinerea puterilor trupesti, un aer curat si o hrana sanatoasa suficienta ce se intrebuinteaza zilnic in anumite ceasuri. In ziua Judecatii Sale, Domnul nu ne va osandi pentru ca am lasat psalmii zice Sfantul Isaac Sirul nu pentru ca am lasat rugaciunile, ci pentru ca am dat putinta demonilor sa intre liber in noi. Demonii, cand vor afla un loc, vor intra si vor inchide usile ochilor nostri. Atunci ei indeplinesc prin noi, care ne facem uneltele lor, in chip silnic si necurat, cea mai cumplita razbunare, tot ce nu este ingaduit de Dumnezeu . Vai! Din pricina ca am lasat o mica pravila, pentru ca cei care o indeplinesc, se invrednicesc de apararea lui Hristos noi ne facem supusi diavolilor, dupa cum este scris de un oarecare intelept: Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, se va supune vrajmasilor sai . Aceste pravile, care ti se par mici, ti se vor face niste ziduri impotriva celor ce staruie sa ne robeasca. Savarsirea acestor pravile inlauntrul chiliei este stabilita cu intelepciune de cei ce au asezat Tipicul Bisericesc, dupa o descoperire de sus, pentru paza vietii noastre. Marii Parinti ai Bisericii, care dintr-un prea mare belsug de lucrare a darului au petrecut intr-o neincetata rugaciune, nu-si lasau nici pravila lor, pe care s-au obisnuit sa o s var easca in anumite ceasuri din zi si din noapte. Multe din dovezile de acest fel le vedem in vietile lor. Antonie cel Mare, savarsindu-si pravila la ceasul al noualea (ceasul al noualea bisericesc corespunde ceasului al treilea de dupa amiaza) s-a invretlnicit de o descoperire dumnezeiasca. Cand Preacuviosul Serghii Radonejschi se ocupa cu citirea rugaciunilor sale, in timpul Acatistului Maicii Domului i s-a aratat Prea Sfanta Fecioara insotita de Apostolii Petru si Ioan. Citirea plina de rugaciune din Acatistul Prea Dulcelui Iisus, in afara de vrednicia sa proprie, serveste drept o admirabila pregatire pentru exercitarea cu rugaciunea lui Iisus, care se citeste astfel: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul . Aceasta rugaciune alcatuieste aproape unica indeletnicire pentru nevoitorii sporiti care au ajuns la simplitate si curatenie, pentru care orice multa cugetare si multa cuvantare le este drept risipire impovaratoare. Acatistul arata cu ce ganduri poate fi insotita rugaciunea lui Iisus, care pentru un nou incepator pare extrem de uscata. El, in toata intinderea lui, zugraveste numai cererea pacatosului ca Domnul Iisus Hristos sa-1 miluiasca; dar acestei cereri i se dau felurite forme corespunzatoare cu munca mintii noilor incepatori. Asa li se da pruncilor hrana, care mai intai este inmuiata. Iubite frate, supune-ti libertatea in folosul pravilei, caci ea, lipsindu-te de libertatea pierzatoare, te va lega numai pentru ca sati aduca libertatea duhovniceasca, libertatea lui Hristos. La inceput lanturile ti se vor parea grele, mai tarziu insa, se vor face scumpe pentru cel legat de ele. Toti sfintii lui Dumnezeu au luat asupra lor si au purtat jugul cel bun al pravilei de rugaciune. Urmeaza si tu lor, calca si tu pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, Care luand trup omenesc si aratandu-ne prin El Insusi Chipul de purtare, a lucrat asa cum lucra Tatal Lui, vorbea ceea ce Ii poruncea Tatal, avand drept scop implinirea intru totul a voii lui Dumnezeu. Voia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh este una. Cu privire la oameni, ea se cuprinde in mantuirea oamenilor.

Prea Sfanta Treime, Dumnezeul nostru, Slava Tie! AMIN. CELE SAPTE PLANSURI ALE SFANTULUI EFREM SIRUL Rugaciuni pe care le rostesc cei ce vor sa-si schimbe voia lor cea plecata catre patimi si dezmierdari PLANSUL DE LUNI SEARA Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea. Marturisesc Tie Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune, iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat, Doamne; m-am aratat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau si lesne am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu, mai vartos, catre moarte cu staruinta ma duc. O, cat de cumplita e obisnuinta patimilor ! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat! Si eu, pacatosul, ma leg cu ele de buna mea voie. Si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in adanc: si-n fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga. Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de rusine plin,este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. Si putand sa sfarm legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat aceasta a mea? O, nu ! Nimic nu este mai de rusine decat ca cineva sa faca voile vrajmasului sufletului sau ! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si cunoscand legaturile mele, le ascund din falsa evlavie. Iar cugetul meu ma mustra si ma omoara in adancul sufletului: "pentru ce nu te trezesti ticalosule?". Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii? Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului, sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat. Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele, fiindca nu ma tem de cursele mortii. Trupul imi este imbracat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar

sufletul imi este ferecat, ca in niste obezi, de ganduri necuvioase. Pe dinafara ma fac cucernic cu multa sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faraldelegi! Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru aceasta, ma rog sa nu Iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu Insuti astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci, la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta, rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu! Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne duce la judecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frica si cutremur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara de osardie spre bunatate. Si cu ganduri potrivnice ma svarcolesc intruna, plecandu-mi dracilor, care, cu dezmerdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma aseman prea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi, isi pagubeste capitalul cu castigul. La fel si eu ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile mele cele ceresti intru multe invaluiri, care mi trag spre rau, caci simt in mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se arunca intru necazuri in pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului! Cum pune in fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc! N-am pus inceput bun pocaintei sufletului. Sunt un rob al trandaviei. Cu insasi voia mea si cu multa osardie slujesc vrajmasului. O, cine va da capului meu apa cea fara de nume care sa-l spele? Si cine ochilor mei izvoare de lacrimi cu care sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu? Sa cer dar de la el sa trimita har mie, pacatosului, Si sa ma scape de marea cea innebunita, care, cu valurile pacatului, inviforeaza necontenit inima mea. Caci voile mele au biruit ca niste rani care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare. Femeia cea pacatoasa, inteleapta s-a aratat fiindca s-a temut si s-a sarguit si-a urat lucrurile pacatului, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii iadului. lar eu, pentru patimile pacatului,in fiecare zi rugandu-ma, nu ma indepartez de dansele, ci raman de-a pururea nebun,intru obiceiul cel rau. Spre nadejdea de pocainta imi este asteptarea, furandu-ma cu desarta-i fagaduinta si zicand: ma pocaiesc, in vreme ce eu niciodata nu ma pocaiesc cu adevarat. Ma pocaiesc numai cu graiul in timp ce cu lucrurile, mult stau in urma de adevarata pocainta. Deci imi uit firea, facand cunostinta cu raul si, intaratand pe Domnul, neintrerupt pacatuiesc. Izvor de pocainta nu am aflat caci cu intarire am facut pacatul, si nu fara de voie am pacatuit. Si Iuda, vanzatorul, loc de pocainta nu a aflat, caci cu Domnul fiind, a pacatuit si stia ceea ce facea, fiindca avea cunostinta Domnului. Deci pentru pacatele noastre,intru cunostinta facute, ce voi astepta

eu, ticalosul? Si daca cel ce numai gandeste raul intocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi, ale faradelegilor mele? Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit, in car de foc s-au inghitit nimic zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie, asemenea au patimit. Si Saul cu gandurile slujirii de idoli numai invoindu-se, s-a lepadat de Dumnezeu. Si Aristotel, numai sfatuind pentru pacat, a murit. Si fiii lui Aron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocainta n-au aflat. Dar eu cel ce fac intru cunostinta fapta mea, privesc la invoirea mea si zic ca astept cu credinta hotararea dreptatii ce mi se cuvine. Pentru ce ma las amagit de chipul smereniei mele cand eu sunt eu totul strain de faptele cele bune si cele potrivnice fac inaintea lui Dumnezeu? Fariseii au suferit mustrare atunci cand Mantuitorul Hristos le arata pe fata minciuna portului si-a chipului lor ! Iar eu adesea ma plictisesc de mustrarile cugetului si caut sa mi-l adorm spre a scapa de ele. Atunci amar este adevarul celor ce cauta sa-l ascunda. Ci eu vin acum, Doamne, sa-mi descopar chipul si se vor arata viermii, si voi dezveli fata si ochii, si vor vedea cei de fata fatarnicia mormantului si minciuna faptei mele se va descoperi si vor privi toti fata mea de fariseu. Caci chiar aici, in lume, ea se face vazuta, nu numai dincolo in vesnicie, unde o va arde focul. Tinde-i mana de ajutor celui ce se tavaleste Doamne! Caci voind a ma scula nu pot, pentru ca sarcina pacatelor mele s-a ingreunat peste masura si obiceiul cel rau ma opreste, legandu-ma. Vad si ca intr-o negura umblu, si intru mult intuneric misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Mi se pare ca sunt sarguitor si iata ca ma plictisesc curand. Ma rog sa ma izbavesc, si cu toate ca postesc, vad ca sunt impiedicat de duh vrajmas. Vreau sa ma blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L iubesc pe Dumnezeu. Cum voi indrazni sa cer iertare pentru pacatele, mele, cand petrecerea de mai inainte eu nu o uit; sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi, care se strica, cand poftele amagirii celei vechi nu ma leapada ? Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa indurarile Tale sterge faradelegile mele. Gura mea netrebnica striga catre Tine, Stapane, si inima mea necurata si sufletul meu intru pacate intinat. Auzi-ma pentru bunatatea Ta, si rugaciunea mea nu o lepada. Caci nu lepezi rugaciunea mea, ci a celor ce nu se pocaiesc intru adevar. Dar pocainta mea, Doamne, nu este curata! Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Lumineaza, cu darul Tau, intunericul din mine. Pleaca-Te, bunule Dumnezeu, catre plansul inimii mele, dar nu pentru dreptatile mele, caci nu au nici o bunatate, ci pentru multa si negraita Ta bunatate si pentru indurarile Tale! Ridica din nou, Doamne madularele mele pe care le-a frant pacatul! Si lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea! Izbaveste-ma, Doamne, de tot lucrul cel rau cu care se straduieste sa ma surpe pe mine potrivnicul. Nu-Ti intoarce fata de la mine. Sa nu-mi zici mie: " Adevar zic tie, nu te cunosc pe tine ". Mantuieste, Doamne, din moarte, sufletul necajit! Tu, cel ce ai stapanire peste viata si peste moarte! Caci Tu ai zis, Stapane: " Cere si ti se va da! "

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul, mai inainte de sfarsit. Si daruieste-mi, iubitorule de oameni, in toata viata aceasta care mi-a mai ramas, sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunii mele celei sufletesti, ca sa pot sterge de aici din datoriile mele cele multe, macar putine greseli, si sa ma mantui acolo prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, atunci cand va tremura tot sufletul de Slava Ta cea Infricosata. Asa, Stapane, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Ma si primeste rugaciunea pacatosului robul Tau ! In dar mantuieste-Ma pe mine cu Darul Tau ! Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeule esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor - Amin. PLANSUL DE MARTI SEARA Vai mie, in ce fel de deznadajduim stau, in ce fel de rusine zac ! Nu este omul cel dinlauntru, precum este cel vazut. Caci macar ca vorbesc despre sfintenie, cugetarea uratelor patimi este in mine ziua si noaptea. Si macar ca ridic in slavi curatenia prin graiurile mele, totusi in inima mea, ma gandesc la necuratenie. Vai mie, ce fel de judecata imi este gatita ! Pentru ca numai chip de sfintenie am, iar nu si putere. Cu ce fala ma voi apropia oare eu, care de atatea rautati sunt vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaste si cele ascunse ale inimii mele. Ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din cer si sa ma arda pe mine, precum, oarecand, pe cei care in pustie, cu foc de la Dumnezeu, Domnul i-a ars. Dar eu ce voi astepta de la cele ale mele, care cu multa si nemasurata greutate de pacate sunt infasurate? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel dreptcredincios, s-a intunecat mintea mea. De-a pururea ma intorc ca un caine in varsatura sa. Nu este in mine nici o indrazneala catre Cel Ce cearca inima si rarunchii. Mintea nu-mi este curata si lacrimile imi lipsesc in rugaciune. Caci daca vreau sa suspin, fata mi se apleaca scufundata in rusine. Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locas al patimilor si al gandurilor rele ! Slava Tie, Facatorule de bine al sufletelor si trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi pacatosii, Doamne! Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie "Doamne, Doamne", dar cu inima nu implinesc voia Ta, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumenezeu. Caci Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine. Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne! Imi vei zidi casa sufletului la care se ostenesc toti ziditorii, caci ma pregatesc catre impotrivirea patimilor. Cand ma apuc de lupta, insa, atunci reaua mestesugire a dusmanului imi slabeste taria sufletului prin placeri, si fara sa fie nimeni care sa ma sileasca, ca pe un robit ma trage catre ele. Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde si din neiscusinta, dar, impreuna cu ea ma scufund. Cert pe cel bolnav, in timp ce eu sunt mai bolnav ca dansul. Doctor al patimilor vreau sa ma fac eu, ticalosul, si iata ca eu insumi ma dau lor robit. Lumineazami Doamne, ochii inimii ca sa-mi cunosc multimea patimilor. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane. Lumineaza-mi mintea cea intunecata, salasluind in mine lumina dumnezeirii ! Caci Tie nimic nuTi este cu neputinta. Cine nu ma va plange pe mine oare, cand, pentru o mica placere, focul cel nestins lam cumparat si de Imparatia cea vesnica m-am lepadat?

M-am robit patimior, eu ticalosul! Cu slobozenia sufletului meu, dobitoc m-am facut. Si nu pot sa caut catre Domnul cel milostiv. Am ingropat in lene darurile Stapanului, cele de viata purtatoare, si am iubit mai mult saracia patimilor! Strain m-am facut de faptele cele bune, in tara departata a rautatii ducanduma. Pe jumatate sunt mort, in viata fiind. Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si indracit cu pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, care L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune. Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama. Plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre aproapele o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor. Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios. Plangeti-ma, cei ce necastigarea apostolilor ati castigat, pe mine, cel indracit, cel ce cu materia sunt ingreunat. Piangeti-ma, cei ce aveti in minte pe Judecatorul si Judecata cea de dupa moarte, pe mine, cel ce marturisesc ca o pomenesc, dar impotriva ei traiesc. Plangeti-ma, mostenitorii Imparatiei Cerurilor, pe mine, mostenitorul gheenei focului. Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletui meu cel inviforat. Intru ceea ce puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi ! Caci stiu ca daca veti ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, toate se vor ierta noua, pentru noianul bunatatii Sale! Si precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului ! Caci eu n-am indrazneala, din pricina multelor mele pacate rele. Lucrul vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a va ruga pentru cei pacatosi ! Iar la Dumnezeu, lucrul este ca pe cei deznadajduiti sa-i miluiasa Rugati-va vietii pentru cel mort! Sa trimita Domnul darul Sau si sa opreasca alunecarea sufletului meu smerit! Stapane al tuturor, primeste rugaciunea pacatosului ! Indulceste sufletul amarat de pacat ! Impartasesc celui insetat din izvorul vietii si il povatuiesc cand inima ca intr-un lant de fier imi e tinuta. Sa ma intampine indurarile Tale, Doamne, prin indurarile Sfintilor Tai, inainte de a ma trage impreuna cu cei ce lucreaza faradelegea ! Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina, lucrate de mine. Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde, cand ma vor vedea osandit pe mine, care ma socotese acum fara prihana. Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o, eu ticalosul, si patimilor m-am supus. Vai mie suflete, pentru ce innegresti soarele cu negura patimilor? Pentru ce nu se risipeste negura cand vine de fata raza? Pentru, ce alegem mai curand stricaciunea decat nestricaciunea? Pentru ce ne framantam cugetul pe pamant cu patimile? Haina cea dumnezeiasca am netrebnicit-o, si nevrednic de Nunta cea imparateasca

m-am facut. De bunavoie ne-am daruit pacatelor vrajmasului si vietii noastre robi ne-am facut. Ce vei zice, suflete al meu Judecatorului, in ziua cea infricosata si groaznica ? Am flamanzit pentru Tine, sau inselat sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu indrazneala striga suflete, catre Domnul ! Primeste darul Lui, tu, cel ce esti slobod. Pentru ce tot amani intoarcerea cand El te cheama? Pentru ce apuci pierzania si nu mantuirea? Pentru ce nu-ti asculti cugetul cat mai ai inca vreme; pana ce esti domn al gandurilor, pana nu se osteneste trupul si mintea inca e vie, pana nu va zacea in puterea altora binele tau, pana ce mai poti prinde inca Darul cu puterea crediniei si nu, cu indoiala, sa te prazi tu singur. Pana cand lacrimile tale sunt vestite intoarcerii, intampina, stai vitejeste impotriva patimilor. Lupta cu tarie, cu toata puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu. arunca-te cu vitejie asupra lui Goliat, sa nu te apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai inainte ucigasul. Ca nu cumva slujitorii Imparatiei sa te incuie afara. Se cuvine sa ne temem si cu toata strajuirea sa ne pazim. Se cade sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Ca vamesul suspin, ca si curva lacrimez, ca talharul slobod glas, ca si fiul cel curvar strig catre Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata. Intareste sufletul meu cel slabit si robit cu betia dezmierdarilor ! Tamaduieste ranile acestea, precum si abaterile mintii mele! Spala-ma cu scumpul Tau Sange pe mine, cel inegrit, Rascumparator al pacatului ! Acum este vremea bine primita ! Acum este zi de mantuire. Cu multumirea milei Tale, intoarce-ma, Unule, indelung Rabdatorule! Si ma slobozeste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda cuptorul patimilor. Ci, cu roua milei Tale sterge sufletul meu! Vai mie, ca mi-ai daruit, Doamne, lumina cunostintei si eu o lepad, netrebnicul. De cate daruri ma mai umpli pe mine pacatosul, Stapane, iar eu ticalosul sunt nemultumit si nerecunoscator cu voia ! Totdeauna ma indulcesc cu darul Tau, totdeauna ma intaresc si totdeauna il lepad intru amaraciunea mea si iar ma schimb. Imi aduc aminte, Prea Bunule, de moarte, de muncile cele vesnice; ci ma tragi pe mine totdeauna catre viata, sa ma mantuiesc, iar eu in rautatea mea raman de-a pururi. Pentru aceasta nu voi avea nici im raspuns acolo ! Bat sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne; ingaduie-mi ca rugandu-ma sa-mi dobindesc cererea ! Ca nu fara rusine caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitul ! Si izbaveste-ma de pacatele care m-au inconjurat, ridica-ma sanatos din adancul faradelegilor ! Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul cel rau mai inainte de a ma apuca sfarsitul. Caci in Iad cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vestmantul cel intinat mai inainte de a veni porunca cea infricosata si a ma lua nepregatit si nerusinat. Izbaveste-mi sufletul necajit din gura leului si miluieste-l pe dansul cu darul si indurarile Tale. Pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor, ca binecuvantat esti in vecii vecilor - Amin. PLANSUL DE MIERCURI SEARA Dorul de-a grai catre Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosena mea imi poruncesc sa tac. Durerile si necazurile vietii ma indeamna sa cuvantez, dar faradelegile trecutului imi spun sa fiu mort. Sufletul meu geme din adancuri

si ochii mei lacrimi poftesc. Gresit-ai, suflete ! Pocaieste-te ! Caci iata, zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci, sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul ! Umileste-te, sufletul meu, de toate bunatatile cate le-ai luat de la Domnul si nu leai pazit. Umileste-te pentru toate cate ai lucrat si Dumnezeu indelung a rabdat pentru tine ca nu intru intunericul cel mai dinafara sa te dai inaintea infricosatului Divan al lui Hristos. Vai mie, pacatosului, ca am intinat si de-a pururi intarzii curatenia inimii mele din pricina trandavirii. Indrazneala inimi mele a fost rusinata adanc de lene si de fatarnicie, iar pofta cea rea, ca un stapan robului, imi porunceste. Si eu, intocmai ca un prunc, cu frica o ascult. Ma rataceste si ma pierde pe mine, iara eu ma bucur. Vai mie, Doamne, caci Darul Tau ma trage pe mine la viata iara eu, mai vartos, spre moarte ma trag. Dimpotriva si-ntocmai cu ingerii, Te sirguiesti ca sa ma faci! Iar eu, intru rautate, pe mine ma micsorez . Inmultitu-s-au pacatele mele, si de-a pururea se inmultesc si nu este margine intru multimea lor. Si cine va plange pentru mine? Numai Tu singur, Mantuitorule, de-a Ta bunatate indemnat fiind, cauti spre mine, cel necajit. O, cum Te voi ruga pe Tine, Stapane, cind gura mi-am umplut-o cu ocari? Sau cum Te voi iubi cand sunt plin de patimi ? Sau cum va salaslui in mine adevarul cand eu cu minciuna pe mine m-am ocarat? Sau cum Te voi chema pe Tine, cand poruncile Tale nu le-am pazit ? Caci dupa ce-am luat cunostinta adevarului m-am facut rapitor, prigonitor, rau sfatuitor, aspru si cu cugetele asupra aproapelui aruncandu-ma. Nemilostiv spre saraci, manios, lenes si de haina stralucitoare iubitor. Si inca si acum ma aflu intru ganduri intinate, intru intaratati, intru iubire de placere, intru slava desarta, intru mandrie, intru voirea cea rea, intru prigonire, intru manie. Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind, de-a pururea impotriva celor mincinosi strig. Intind biserica trupului meu cu ganduri si cu fapte curvesti, impotriva curvarilor propovaduiesc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli fiind plin. Judec pe deosebitori si furi, insumi fiind fur si deosebitor. Luminat oamenilor vreau sa ma arat, inauntrul sufletului fiind necurat. In biserica si la masa in fata vreau sa stau. Femeilor vreau sa ma arat vesel si inaintea strainilor ma inalt. Si intre ai mei, cuminte si intelept, iar intre cei intelepti, desavirsit ma socotesc. Si catre cei credinciosi numai intelept ma am pe sine-mi, iar pe cei fara de minte si neinvatati, ca pe niste dobitoace ii defaim. Cand sunt vrednic de ocara, ma mandresc. Cand gandesc sa fiu cinstit, ma dispretuiesc. Daca mi se cere sa fiu drept, ma razvratesc. Iar cand cele adevarate mi se spun, urasc. Mustrat fiind de fratele meu, ma manii. Iar voind sa ma impotrivesc ispitei, obosesc. Nu voi a cinsti pe cel vrednic si nevrednic fiind, cinste cer. Nu voiesc a ma osteni. Daca nu-mi slujeste cineva, ma manii pe el. Nu vreau a merge cu cei ce lucreaza. Si daca nu ma lauda pe mine cineva, il graiesc de rau. Cand il vad pe fratele meu in nevoi, nu-l cunosc, iar cand e sanatos si-n cinste, il vizitez. Pe cei mai mari ca mine ii defaim, iar pe cei mai mici ii trec cu vederea. Cand izbutesc sa ma stapanesc de la vreo fapta rea, ma trufesc. Daci voi ispravi, postul si privegherea, cu nesupunere si cu graire de rau, ca intr-o cursa ma prind. Iar cand intru rugaciune stau si staruiesc, nu iert. Cand face cineva o fapta buna, nu o vad. Dar e destul cu o mica fapta sa greseasca si-l mustru. Pe toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, insa de faptele cele desarte ale lor,

ma las robit Pe dinafara ma arat smerit si bland, dar pe dinlauntru sunt mandru si neindurat. Cu pareraa sunt ca si cum n-as dori nimic, dar in fundul inimii sunt bolnav de dragoste de argint. Si ce sa mai vorbesc despre chipul in care imi folosesc vremea, caci numai cu parerea m-am lepadat de lume, pe cand inlauntrul cugetului, eu lumii vorbesc. Barfirile cele din adunari, cercetarile, gandurile ascunse ale oamenilor, pomenirile cele desarte, vorbirile cele fara de folos de la mese, nesatiul darurilor si al luarilor, certurile cele pierzatoare, iata lucrurile pe care le fac cu cugetul meu. Aceasta este viata mea. Acesta este cugetul cu care ma lupt impotriva mantuirii mele. Si trufia, si slava desarta a mea nu ma lasa sa-mi privesc ranile ca sa ma vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Aceasta e oastea de pacate cu care vrajmasul ma cuprinde. Si intru acestea aflandu-ma si ramanand eu, ticalosul, cu slava sfinteniei caut sa ma infasor. Petrecand in pacate, vreau sa fiu socotit un drept. Si ce raspuns pot sa dau pentru toate astea? Ca diavolul este cel care m-a sfatuit. Dar nici lui Adam un astfel de raspuns nu i-a folosit. Sau poate vreau sa ma indreptatesc cu ispita lui Cain? Dar nici el n-a scapat de-a Domnului dreapta hotarare. Ce raspuns voi da eu cand ma va judeca Dumnezeu? Nu este nici un raspuns pentru lenevirea mea. Ma tem sa nu fiu si eu dintre aceia pe care i-a zugravit Pavel drept vase ale urgiei pe care diavolul le cere in stapanire, pe care, pentru nebagare de seama, in patimi si in necinste i-a lasat Dumnezeu. O, cat imi este de frica sa nu cada o astfel de hotarare asupra mea ! Doamne, Tu mie, pacatosului, mi-ai pus pocainta. Si pururea vrei sa ma mantuiesti pe mine, nevrednicul. Inviaza, Datatorule de viata, sufletul meu cel omorat cu pacatele. Spala-mi orbirea cea invechita a ticaloasei mele inimi. Si plangi ! Caci cu adevarata lepadare de lume inca nu m-am lepadat si de lanturile trufiei mele inca nu mam scuturat. Din postul cel adevarat al Bisericii n-am gustat. Si cu slava cea inselatoare a lumii sunt infasurat. Pragurile facerilor de bine nu leam trecut si bucuriile cele adevarate ale dragostei nu le-am cunoscut. La indrazneala facerilor de bine nam pasit. Iar pentru greselile lui, pe fratele meu l-am osandit. La lumina cunoasterii adevarului n-am ajuns, dar pe altii despre mantuire vreau sa-i invat. Toate Ti le-a dat Tie Prea Bunul Dumnezeu, o suflete: cunostina, pricepere, intelepciune. Cunoaste-ti folosul ! Cum te socotesti a da lumini aproapelui, intunecat fiind? Fa-te tie doctor, o suflete! Suspina ! Lacrimeaza ! Si spala-ti prin post cuviincios necuratia pacatelor! Dumnezeule Cel prea bun si inalt, Care singur ai, Stapane, stapanire peste viata si moarte, daruieste-mi, mie pacatosului, in ceasul acela infricosat al venirii Tale, indurarile Tale cele multe, ca sa nu fiu parat acolo, inaintea strasnicului Tau Divan, si sa nu fiu de ocara inaintea privitorilor : ingeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, ucenici, pustnici si drepti. Mantuitorul meu, pedepseste-ma aici, unde de dulceata pacatului m-am indulcit, ca un parinte bun si iubitor de fii. Si acolo iarta-mi, ca un Dumnezeu ceresc, singur si fara de pacat. Caci tot pacatul eu, ticalosul, l-am lucrat. Si daca pornesc sa ma pocaiesc, nu am lacrimi. Vai mie ! Cu ce ochi voi mai vedea eu, pacatosul si trandavut strasnicul Tau Divan pe care, Doamne, sezand, ma vei vadi pe mine. Te stiu Judecator infricosat intru Slava dumnezeirii, vrand sa ma mustri pe mine. Toata viata mea, vrednicul de jale, cu inversunare am cheltuit-o totdeauna si in noroiul dezmierdariior m-am tavalit. Toate greseliie ascunse in adancul sufletului meu, Tu singur le cunosti, Ziditorul meu!

Nimenea nu este ca mine, un locas al pacatului. Nimenea asa ca mine n-a intaratat bunatatea Ta, Stapane, pornirile rautatii intru toate urmand. Dar pentru ca esti adanc fara de fund al tuturor milelor, arde adancul pacatelor mele ! Si sa nu-mi rasplatesti mie cu rasplatiri vrednice de cele ce-am lucrat. Sa nu ma osandesti ln vapaia gheenei, caci nesuferita este urgia Ta, Doamne. Caci cine va putea suferi oare, ingrozirea ei? Pentru ca focul nu se stinge si viermele nu doarme. Teme-te de ingrozirea iadului, o suflete al meu! Leapada somnul cel greu al lenevirii si dormirea cea pierzatoare a trandavirii. Aproape este sfarsitul ! Langa usa, Judecata. Oare ce ne va intampina dupa ce se va desparti sufletul de trup ? Adunativa impreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevointa cea buna v-ati nevoit si ca pe un mort plangeti-ma sau ca pe un jumatate viu si jumatate mort indurati-va, fiindca eu sunt plin de rusine si nu am indrazneala pentru pacatele facute de mine intru cunostinta. Varsati peste mine mila voastra ca pe o tainica lucrare a milostivului Dumnezeu, Mantuitorul nostru. Rugati-va Lui ca in dar sa ma intoarca si nu nevrednic sa ma aflu in ceasul venirii Lui. Si sa nu aud nicidecum acea infricosata hotarare: " Du-te de la mine, blestematule, lucrator al nedreptatii, caci nu te cunosc !". De aceea, Te rog pe Tine, Lumina cea adevarata, Nastere binecuvantata din Sfantul Tau Parinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce sezi de-a dreapta Slavei Lui necuprinse, Fiu al lui Dumnezeu prea dulce, Hristoase al meu! Sa nu ma lepezi pe mine cel urat. Caci mult se veseleste vrajmasul meu cand vede ca deznadajduiesc din pricina rautatii si se bucura cind in deznadejde ma dau lui orbit. Tu, cu milostivirea Ta, rusineaza nadejdea lui si ma smulge din dintii si din lanturile lucrarii lui, care, cu mult mestesug, a tabarit Doamne, asupra mea. Daruieste-mi lumina launtrica ca sa cunosc deplin mestesugurile lui. Caci nenumarate sunt alunecarile pe care mi le pune inainte: semintele, vatamarile, multa castigare, trufia, placerile cele trupesti, teama de post, fuga de rugaciune, lene si odihna multa pentru zburdalniciile trupului. Pe cat se sarguieste ca sa ma piarda pe mine, de atita ma lenevesc pentru a ma mantui. Si pe cat acela ma pandeste si ma vaneaza, pe atat eu nu ma bag in seama si ma las prins. Ia aminte, suflete ! Grijeste-te si nu dormi ! Nu lua aminte la greselile altora, ci mai vartos cerceteaza-ti greselile tale. Nu umbla sa scoti paiul din ochiul fratelui si al aproapelui, ci osteneste-te zi si noapte, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-ti scoti barna din ochii tai. Sarguieste-te ! Apuca a te judeca inainte de Hristos, Cel Ce pentru tine s-a rastignit cu trupul pe cruce, caci de nu ne vom judeca aici cu asprime pe noi insine, cum vom putea scapa dincolo de judecata cea groaznica si de osanda lui Dumnezeu? Indura-Te spre Mine, Doamne pentru milostivirea Ta ! Si ma mantuieste pe mine pentru bunatatea Ta, cu solirile Prea Curatei noastre Stapane, de Dumnezeu Nascatoare, si ale tuturor Sfintilor Tai. Ca binecuvintat esti in vecii vecilor . - Amin. PLANSUL DE JOI SEARA Iata, iarasi cad la usa Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica. De folos ii este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit lui ci mai vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si, primeste graiul cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie. Varsa peste mine, ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii Tale, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu vei da lumina

Darului Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc pacatosenia. Vai mie, caci apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru inima mea si ma innegreste si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe Domnul Dumnezeu. O, vai mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel nestins si cum nu ma cutremur, eu de muncile cele vesnice ! Caci iata: a pus lege in mine si fara intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru adesea si pacatele nu incetez sa le marturisesc, totusi raman cu sufletul intru cele rele. Vazand nu vad, fiindca pacatuiesc. Nu ma ostenesc cu sufletul ca, in adevar, sa ma indrept, ci, zi cu zi si fara intrerupere, pocainta mea o prihanesc. Rob sunt pacatului, si nevrand fac raul, ca un ostasit de pacat, lui ma supun. Si putand a fugi de el, m-am facut birnic lui, fiindca l-am lasat sa ajunga imparat in mine. Platesc leafa trupului ingrijindu-mi patimile. Si macar ca-mi dau seama ca ii sunt rob, cand mi se porunceste de catre el ascult fara intarziere, fug de mania ce va sa fie, dar ca un caine legat in fier ma supun in graba celui ce-mi porunceste. Urasc adica pacatui, fug de faradelege, dar raman in patima, caci sunt robit. Ca un siroi curg asupra mea patimile, ca o fantana adinca . se aduna in mine indemnurile lor. Inlauntrul cugetului de multa vreme le-am unit cu mine si nu imi vine sa primesc despartire de ele. Ma sarguiesc sa-mi schimb vrerea, dar iata ca-mi sta impotriva asezarea cea dintii a patimilor mele. Imi ajuta necontenit sa ma imbogatesc in patimi si datoria cea veche nu-mi ingaduie sa o platesc. Vreau sa-i dau inapoi si el imi mai adauga. Si oricat ma-s sili ca sa platesc dintransa, el adauga necontenit tot altele, ca sa-mi arate intruna ca din a lui platesc. Si vazind el ca necurmarea datoriei ma pleaca pe mine sa fiu ticalos, aseaza in mine zilnic pofte noi si ma face sa uit patimile, ca sa nu le marturisesc. Ma intimpina cu patimi straine, si implinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venit asupra-mi si necontenit descopar ca sunt dator. Alerg la patimi ca la niste prieteni si, imprumutandu-ma de la dansele, le am ca niste stapani. Si cele pe care cu putin inainte ma sarguiau ca sa ma izbavesc, iata ca acum ma fac, printr-insele, rob desavarsit vandut. Ma chinuiesc sa tai si sa rup legaturile lor si iata ca patimi noi ma cuprind si ma tin. Ma lupt si ma ostenesc sa scap intru totul de stapanirea lor si la apropierea de lupta ma simt si ma descopar un ecou al lor. O, cumplita stapanire in mine a legaturilor pacatului ! O, stapanire a raului, a vicleanului balaur. Ma zbat sa scap de el si mai mult ma prinde, ba inca si mintea mi-am vandut-o pacatului. De somn ma las cuprins, cand vreau sa lupt. Nici macar sa ma rog numi ingaduie vrajmasul, ci ca intr-o funie de arama imi tine legata mintea si voind sa fug, nu lasa legatura. Intemeind pacatul, tot mai adanc in mine trage zavorul puternic pe usa cunostiiniei. Si pentru ca nu cumva sa se uneasa cu Dumnezeu, aseaza drept paznic la usa duhul rau . El mi-aduce mereu inainte tot felul de ganduri proaste, si ma pleaca sa cred ca nu e judecata pentru dansele, pentru ca nimeni nu le tine minte. Iar eu pun inainte oglinda cugetului si stiu ca deasupra mea este spanzurata osanda. Cu aceasta ma tine pe mine, cu aceasta ma leaga, cu aceasta ma vinde si ma cumpara, cu aceasta imi porunceste sa ma supun, dupa cum zice apostolul: " Iar omul cel trupesc vandut pacatului " (Romani). Caci pacatul, in trupul meu fiind, imi stapaneste mintea si sufletul, din pricina trupului pe care il unelteste si-l necajeste mereu si-l impileaza. Nici a fugi nu poate, nici sa ma ajute. Vai mie, mort sunt eu, cel vinovat ! Si. orb, cel ce vad ! Ca un caine m-am facut eu, omul. Si

eu, cel ce gandesc, m-am pogorat in rand cu necuvantatorele. Miluieste-te pe sine-ti, o, suflete al meu ! Sarguieste-te, inainte de despartire, sa nu ne incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune ! Caci nu le e cu putinta a mosteni viata celor morti in pacat. Si nici a castiga cununa alergarii celei bune, celor ce au dormitat. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila si, dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Caci daca ma vei ajuta sa ma izbavesc din ticaloasa robie a patimilor, atunci numai voi putea sa Te slavesc ca pe Dumnezeul meu. Si daca numai Tu vei vrea, ma vei mantui! Si numai daca ma vei binecuvinta Tu, ma voi izbavi. O, Doamne Dumnezeule! Cred ca poti toate acestea si nu deznadajduiesc. Stiu ca dupa multimea indurarilor Tale, vei curati multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si-i miluiesti pe cei ce se intorc catre Tine din toata inima ! Marturisesc ca si eu mam indulcit de Darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Tu, cel ce pe morti i-ai sculat, ridica-ma pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul. Tu, cel ce pe orbi i-ai tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii melei Tu, cel care din gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma si scoate-ma si pe mine din noianui faradelegilor mele. Caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, daca ma voi tamadui cu darul Tau. Lepadat m-am facut ca un lepros, dar Tu, daca vei voi, sa ma curati ! Stiu, vai, ca intru cunstinta am pacatuit ! Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic. Miluieste-mi si pe mine care sunt netrebnic! Lup, era Pavel oarecand, gonind oile Tale. Fiara era rupand oile Tale, dar pastor l-ai facut cu darul Tau, tamaduind si grijind oile Tale. Stiu ca el intru necunostinia a pacatuit. Dar pe mine. Doamne, cela ce cu cunostinta am gresit, miluieste-ma cu darul Tau cel covarsitor ! Vai mie ! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse! Ma rusinez de cei ce m-au nascut pe mine. Ca vaduva din Evanghelie, care suparand pe Judecatorul cu staruinta ei si-a dovedit cererea, vreau sa ma fac. Si ca prietenul cel indraznet vreau sa ma arat catre Tine, prea bunule si singurul Stapan, ca sa intorci sufletul meu cel ce in pacat s-a robit. Acela paine a cerut spre mangaiere, iar eu dezlegarea sufletului de osteneala cer. Acela hrana trupeasca a cerut, iar eu chemarea inapoi a sufletului cersesc. Asculta, ca un bun si prea bun, glasul plangerii si al lacrimilor mele si intoarce-ma ca sa fac rod bun de pocainta. Racoreste-mi arsita constiintei mele, innoindu-ma pe mine cel invechit cu patimile pacatului, ca, de robia acestora dupa ce ma voi izbavi, sa rasuflu cu usurare vazduhul slobozeniei mele si cu bucurie si veselie sa slavesc bunatatea Ta ! Stiu, o Stapane, ca milostiv esti, Doamne, si voiesti ca sa ma schimbi. Astepti cu nespusa bucurie si bunatate rodul voirii mele. Si gata esti ca sa ma miluiesti o, nemarginit de bunule Doamne ! Dar vrei sa vezi asezamantul meu. Caci miluind, voiesti sa ma inveti. Si iertandu-ma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale. Vai de simtirea mea ! Vai de ticalosia mea ! O, grasul si pamantescul suflet ! O, inima razvratita ! O, gura. plina de amaraciune ! O, gitlej, mormant deschis ! Pentru ce nu-ti aduci aminte o, suflete, de calea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gandesti catre calatoria aceea? Pentru ce iti tragi asupra-ti pedepsele cele vesnice? Ce faci o, suflete, petrecand ca un animal fara de pricepere ? Vai, mie cum aleg intunericul mai mult decit lumina!

Cum pe placerea care astazi este, dar maine nu mai e, o iubesc mai mult decat bunatatile cele vesnice si negraite. Vai mie, cum voiesc, decit podoaba aceea in chipul soarelui, mai mult pe cea intunecata si innegrita s-o imbrac. Cum, decat imparatia Cerurilor, mai mult cinstesc locuinia cea intunecata si innegrita a iadului eu, pacatosul, singur si intru cunostinta voind sa ma ranesc. Vino-ti in fire, suflete ! Teme-te de Dumnezeu! Slujeste-L ! Slujeste-I intru toate faptele bune, ca sa nu primesti din mana Lui indoite pedepse. Iubeste pe Dumnezeul tau si umbla in calea Lui cu dreapta credinta. Intelege o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului de lupta al balaurului... Balaurul cel tare, negresit se nevoieste sa biruiasca. El se surpa si e batjocorit de unii care vedem ca se incununeaza prin inselarea lui. Altii prin amaraciunea pricinuita de el, veselia vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii vesnice vedem ca o afla. Unii, prin lepadarea de sine, pe diavol il biruiesc. Iar pe altii, care se infasoara in sine, cu inlesnire el ii biruieste. Celor ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul cu diavolul li se pare usor. Dar celor ce iubesc lumea, razboiul greu si nesuferit le este. Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acesta si desfatarea si odihna lui, pline de scarbe si amaraciune sunt. Iar necazurile si rastignirile luptei bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc. Intoarce-te, o, suflete ! Nevoieste-te intru liniste! Ca ceasul mortii si al despartirii sa nu te prinda nepregatit. Intelege o, suflet al meu, care iti este chemarea. Cum iti este priceperea, cum mergi, pentru cine si pana cand? Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti au sosit, deci sfarsitul va sosi si la a ta neingrijire. Intoarce-te o, suflete, la Domnul ! Intoarcete cat mai ai timp ! Incredinteaza-ti viata cu hotarare in mamile lui Dumnezeu ! Lucreaza cu El si pentru El ! Si pregateste-te ca sa intri in a Lui slava atunci cand, din indurare, va binevoi sa te cheme la El, caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor - Amin PLANSUL DE VINERI SEARA Sufletul meu necajit se apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina potrivnicului care-l necajeste. Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta ! Daca il vei trece cu vederea, el necajit fiind; va pieri. Iar daca pentru indurarile Tale il vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui. Daca il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu- apuce vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care am intaratat Darul Tau, Stapane, milostive. Sa nu-mi rasplatesti dupa toate faptele mele. Ci mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a afla pocainta adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime de nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea si indrazneala mea. Nu pot sa uit, o, Doamne, ca Tu insuti Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se pocaiasea de pacatele lui prin indurarile Tale. Darul Tau, Stapane, Iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu indurarile si milostivirile Tale. Miluieste si mantuieste pe cei ce Te doresc! Si iarasi, indurarile Tale, pretutindeni propovaduiesc prin Evanghelii, prin Apostoli si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si

Dascali. Stiind pilda curvarului, a lui Zaheu, a Canaainencei, a celei ce-i curgea sangele, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair si-a tuturor celor mai inainte scrisi, venind la Tine, ma rog: deschide-mi usa milostivirilor Tale si primeste-ma si pe mine ! Indulcestemi mintea, ca de multe ori cad intru faradelegile mele cele dintai zacand ca in noroi in gandurile cele intinate. Si vrand sa se coboare Darul Tau in mintea mea, afla mirosul urat, respingator, al gandurilor mele cele intinate. Indata se indeparteaza de mine, neafland o inima pregatita in care sa poata indrepta si sa slujeasca. Spala-mi, Doamne, inima cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin in simtire! O, bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu ! Cum doresti sa indemni pe toti oamenii sa se mantuiasca ! Cruta, Doamne, pe netrebnicul tau rob. Cruta milostive Hristoase Mantuitorule, zidirea Ta. Caci daca Tu, Doamne, nu ma vei inlelepti pe mine ticalosul si nu-mi vei da lumina inimii, nu voi putea, din cauza rautatii, sa-mi inteleg lenevirea si pierzania. Cata vreme sunt robit de amarul vrajmas care ma necajeste, voi striga cu lacrimi, ziua si noaptea catre bunatatea Ta : izbaveste-ma pe mine din cursele lui, care in fiecare ceas, cu ginduri desfranate si cu fel de fel de placeri, imi necajeste sufletul. Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe el si sa-l goneasca de la mine, netrebnicul robul Tau. Trimite-mi, Stapine, degraba Darul Tau, sa alunge de la mine pe balaurul cel mare impreuna cu toate gandurile grozave si rele. Fiindca strapunsaturile sagetilor lui sau facut putreziciuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund intru a mea nebunie. Doctorul cel bun striga catre mine. El plati nu ia, sange nu varsa, dar lenevirea mea nu-mi da voie sa ma duc la El. Vine El sa ma tamaduiasca si ma afla mancandu-mi ranile. Dupa ce le-am mancat, ma caiesc, insa cainta mea nu e adevamta. Izvor al tuturor tamaduirilor si Parinte al indurarilor Tu esti, prea bunule si milostive Dumnezeule, Cel ce daruiesti de-a pururi cele bune celor care cer de la Tine. Caci eu insumi am cerut adesea nenumaratele Tale vindecari si darurile cele bune pe care mi le-ai daruit zi de zi. Nemasurata este adancirea milostivirii Tale care vindeca pe toti care vin la Tine. Pentru aceasta fara de sfiala rog bunatatea Ta, mult suferitorule de rau, Doamne, sa vina iar peste mine Darul Tau, sa-mi adune mintea si sa-mi vindece ranile cele grele. Caci iata, invaluiri si griji vremelnice ma tulbura si ma fac sa nu ma mai ingrijesc de bunatatile Tale cele vesnice. Fii indelung rabdator asupra mea ! Nici cerul, nici pamantul, nu vor putea sa-ti multumeasca dupa vrednicie pentru tamaduirile pe care Tu le reversi asupra noastra. Caci cu ce cinste vrednica vor putea oare sa Te rasplateasca? Prin lacrimi le daruiesti si prin plans le inmultesti, Tu; in mijlocul nostru. O, putere a lacrimilor ! Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele si sa-mi luminez inima, sa-mi sterg datoriille cele multe prin putine lacrimi. O, de-as putea sa-mi spal zapisul pacatelor cu lacrimile mele, sa sting cu ele focul ochillor mei ce arde pentru mine in adancurile iadului. Caci cei care pling aici se vor izbavi de plansurile vesnice. Dar eu cum stau Doamne? Imi adun necontenit gandurile de pretutindeni, si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilorcelor rele ce vor sa ma opresc in vazduh din pricina lor. Si inca nu mi-am cunoscut multimea nemarginita a pacatelor mele. Caci cele ce ma cufunda in pacat, rodesc inca in sarmanul meu trup. O, pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin de-ale mele pacate? Ca un

rob rau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea. Ca si cum altii ar trebui sa vina si sa ia asupra lor ostenelile mele. O, cum nu priveghez si cum totdeauna intarat indelung rabdarea Ta, Doamne ! Inaintea ochilor pururea am amaraiciunea mea. Si Tu toate le rabzi indelung, pentru bunatatea Ta, Doamne. Daruieste-mi doctorie de intoarcere ca sa ma vindece de amaraciunile mele. Ajuta-ma, Doamne, sa ma pot infrana. Daruieste-mi umilinta inimii ca sa-mi petrec in pocainta toate zilele vietii mele. Lumineaza ochii cei intunecati ai inimii mele, ca sa vin cu osardie sa lucrez in Biserica Ta. Caci miam pierdut vremea vietii in pacate si desertaciune. Ceasul al unsprezecelea a sunat pentru mine, o suflete! Carmuieste-mi, Doamne, corabia vietii mele ! Si daruieste-mi din plin, o Doamne, pricepere si intelepciune ca sa-mi calauzesc calatoria vietii. Caci ceasul despartirii a venit, o suflete, pentru mine. Si foarte m-am infricosat intelegandu-mi saracia. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat. Infricosata cu adevarat este, o suflete, sosirea ceasului mortii pentru cei pacatosi, trandavi si pentru cei ce nu se sarguiesc sa petreaca in curatenie viata aceasta vremelnica. Doar lucratorii cu rugaciune si cu post se pot bucura in ceasul de despartire. Caci vad inaintea ochilor osteneala cea mare a pustnicilor: privegherile, ajunarile, metaniile, rugaciunile, lacrimile; si sufletul lor salta vrand sa piece din casa trupului, la loc de odihna. Pe cand pacatosului ii este scarba de vremea despartirii, el vede inaintea ochilor lenea sa si tradavia. Insa nu i se mai da voie sa graiasca ceva, in stradania lui de implinire a poruncii, dupa cainta ce este atunci in inima lui. Inima lui s-a impietrit de atata lenevire si nu mai e in stare sa se intoarca in clipa aceea. Vai mie, suflete ! Pentru ce nu te ingrijesti de viata ta?. Pentru ce te risipesti atata in lumea care te inconjoara? Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, daca aici nu lucrezi nimic? Inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat ce vei raspunde? O, cum te fura vrajmasul si tu nu pricepi! Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si tu nu cunosti, mandrule si risipitorule! Indelung rabdatorule, Fiu al lui Dumnezeu, bunule, milostivule si prea blandule Hristoase, sprijineste-ma ! Daruieste-mi, Mantuitorule, cugetare statornica la viata ce va sa fie ca sa indeplinesc bine voia Ta. Macar la batranete fa-ma, Doamne, ajutor si impreuna lucrator al Darului Tau ! O, cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Scaun eu, risipitorul ? Cum ma voi afla eu, nerabdatorul si cel fara de roada, impreuna cu cei desavarsiti; cu cei ce au adus roada in voia Bisericii Tale. intru ce fel de osanda voi fi aruncat eu, Doamne, atunci cand sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cind voi vedea pe Cuviosi, pe Drepti pe imparati, intru lumina neinserata pe veci ducandu-se? lar pacatosii cei rai, mandri si trufasi, cei ce-au benchetuit fara de grija, mergand sa arda in focul nestins. O, suflete nepricepute, o suflete fara simtire, care ti-ai urat viata cea vesnica! Pana cand obiceiul cel rau, cu pofte blestemate, te va robi pe tine? Oare nadajduiesti, in levenirea ta, ca intarzie de-a veni sfarsitul tau? Nu ! Caci va veni la tine ca un fulger ! Atunci cand nu te astepti, il vei auzi cum te striga sa-ti platesti vama. Privegheaza, o, suflete, cu lacrimi rugandu-te ! Striga din toata inima spre a te gasi intors spre rugaciune in ceasul despartirii, al mortii tale, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai ca bine esti cuvantat in vecii vecilor

- Amin PLANSUL DE SAMBATA SEARA Si astazi, Doamne, cu fata rusinata si-n pamant plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si defaimarea norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si de intristare. Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face inceputul marturisirii mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau. Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe acela ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara paza. Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le ierti? Pe cele intru cunostinta, cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor calcaturilor de porunci pe care, cu gandurile mele si cu simturile, nevraind le-am savarsit? Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au intinat. Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a framantat in gandurile dracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te amarasc. Iar pe vrajmasul meu, care se lupta cu mine de-a pururi, il trag catre mine si lui ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea. Osandit de mine insumi, astept judecata Ta. O, cum ma da pe fata inversunarea din mine! Si cum, fara intrerupere, in noroi ma tavalesc. De-a pururi cu ganduri desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie chiar m-am facut vas pacatului. Si acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta Judecata, eu totusi pacatuiesc. Nu vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului. Ci intocmai, intotdeauna, ma ratacesc si patimilor robesc. Vai mie Doamne! - indelunga Ta rabdare cat de rau am cheltuit-o. Vai mie! Vremea vietii am petrecut-o in desertaciuni. Doamne, sa nu ma mustri cu mania Ta! Sa nu dai la vedere toate lucrurile mele cele urate si necuviin- cioase ca sa le afle toata lumea. si nici inaintea ingerilor, spre osana vesnica sa nu ma dai. Stiu ca de toata rusinea si de toata osanda sufletului sunt vrednic, Stapane! O, cum voi putea plange orbirea sufletului meu? Cum voi plange atata necunostinia? Cum voi plainge voirea mea atat de patimasa si nepocaita? Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol mam facut eu, ticalosul, prin a mea trandavie caci strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta spre mme, Stapane, cu mila dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui ticalos si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma indreapta. Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si cum m-as fi atins de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie cu inima zdrobita. Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma pe mine cu Darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta nimic nu este inaintea.Ta. Sa nu astepti vointa mea cea stricata, caci nu am osardie spre a ma indrepta. Plangeti toata firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, cel care intru pacate si-n patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care pentru cei ce ma vad sunt intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea

curvesc. O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te veselesti de privirile cele straine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care lucruri ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe vecinii tai? Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n suspine! Ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Caci de ar veni atunci toate in mintea ta, nu te vei ajutora. acum este vremea rascumpararii, pe care toti au folosit-o. Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si miluieste-mi inima, care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt vrednic sa-ti cer iertare, Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc Tie si mincinos al fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea intunecata si ai adunat din ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul meu, vin spre cel rau. Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum m-a biruit patima. Cum voi povesti darurile ce mi sau dat mie de la Darul Tau Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad din pricina lenevirii mele! Caci Tu Stapane, cu nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticalosul, Ti-am rasplatit cu cele potrivnice. Si Tu, Doamne, cel ce firesc ai indelunga rabdare si adincul milostivirii, sa nu ma parasesti ca sa fiu taiat precum smochinul cel neroditor. Sa nu te grabesti a ma secera din viata crud si fara de vreme. Sa nu ma rapesti pe mine nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe mine mai inainte de a-mi aprinde candela. Sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta. Ci ca un bun iubitor de oameni, miluieste-ma pe mine, si daruieste-mi ani de pocainta. Si nu pune sufletul meu gol, la jalnica mustrare inaintea infricosatului Tau Divan. Caci daca dreptul abia se mantuieste, apoi eu cel necredincios pacatos unde ma voi arata? Si daca stramta si necajita este calea ce duce in viata, atunci eu, cel ce am benchetuit desfatandu-ma si inaltandu-ma, cum ma voi invrednici bunatatilor celor vesnice? Tu Doamne, Mantuitorul meu, Fiu al adevaratului Dumnezeu, in dar intoarcema de la rautatea ce este in mine si din pierzare. La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul. Primeste suspinele mele ca pe lacrimile curvei. Caci Tu, stii, Stapane, cat de lesne e alunecarea spre pacat a firii omenesti! Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca mintea omului spre cele rele. Sa nu te manii asupra noastra, ci deschide-mi usa milei Tale. Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni, sa nu biruiasca lenevia mea sarguinta Ta. Primeste, Stapane, si auzi intinata si nevrednica mea rugaciune. Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor. Cela ce dai mana celui ce zace jos. Povatuiestema pe mine la frica Ta! Da-mi lacrimi de umilinta ! Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre Tine, Doamne. Sa nu ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in vecii vecilor - Amin PLANSUL DE DUMINICA SEARA Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine ! O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!

Caci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: " S-a dus vremea de pocainta. Acum este rasplatirea " ? Mangaierea a slabit. Pocainta si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se aud. Acum este tanguirea nesfarsita. Acum dute, ia-ti rasplata pentru lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite si-a viermelui celui amar! Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune ! Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce nau lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat. Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul, robul Tau ! Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pantecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat. Frica strasnica si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neindreptat. Pentru aceea, din adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, caci spre Tine am nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo! Binevoieste ca sufletul meu cel impietrit sa castige inaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gandurile cele sterpe scutura-le cu focul Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul eel neroditor si in focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din mine paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in hambarul Tau. Genunchii inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu indraznesc sa caut la ceruri. Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel Ce esti fara de pacat, Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrajmasul meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se bucura ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea! Am calcat toate poruncile Tale. M-am amagit cu fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, preabunule Stapane ! Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat

pentru mine te-ai intrupat si moarte ai suferit. O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor, spurcandu-mi trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Pacatuit-am, Doamne, si pururea pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum osandit. Ci dami dezlegare de rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat! Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot sfant, mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuiestema, Stapana, in Dar! Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului. Legiutori, Apostoli infricosati sezand pe scaune cu Judecatorul, Ingeri cu palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor. Atunci se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul desfranatei si striga dimpreuna cu dansa: " Izbavestema, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si necontenit Serafmiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, indurat si bun. Cu rugaciunile Mucenicilor si ale Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava si stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! - Amin Aceste plansuri sa-ti dea putere Sa-i faci pe altii, citind, sa spere Deschide-le ochii sa-L vada Deschide-le si inima sa creada Atunci vei afla Mantuirea Credinta, Speranta, Iubirea Despre Biserica Mergeti la Biserica, atat cat mai puteti merge! Nu conteaza ce face preotul si cum slujeste, acolo e Insusi Hristos. Spunea un sfant ca atunci cand preotul nu slujeste cum trebuie, atunci slujeste un Inger in locul sau. Mergeti la biserica si ascultati de preoti, ascultati cele bune pe care vi le zic, si nu va uitati in viata lor si la faptele lor, ca nu prin comparatie ne va judeca Domnul. Dati ascultare totala lor, pana in momentul in care v-ar pune sa va lepadati de credinta (incurajare la erezii, ecumenism, rugaciune in comun cu ereticii si paganii, lucruri imorale etc). Iar pe voi, dragi preoti, va rog din suflet sa protejati pe cat posibil pe fii dumneavostra duhovnicesti, tineti-va de Canoanele Apostolice si ignorati spiritul acesta apostatic al vremii, sa ne intoarcem la izvoarele limpezi si cristaline ale Ortodoxiei pe cat e cu putinta, ganditi-va ca suntem celule vii trupul lui Hristos ca fii ai maei noastre, Biserica - si il durem pe bunul Mantuitor cu toate

greselile noastre. Va rog, si aparati cu orice chip ADEVARUL, chiar de ar fi sa fiti caterisiti. Iata ce spune trist un ierarh contemporan: Ma ingrijoreaza faptul ca, pe fondul unei bunastari a Bisericii (ortodoxe), unii ierarhi si preoti tind sa minimalizeze o marturisire de credinta ferma. Comoditate, diplomatie, indiferenta, interes, nepasare, amestecate la un loc, creioneaza chipul euroierarhului ortodox: Sa nu deranjam pe nimeni! . Nici chiar pe dracu . Nu ne mai pasa de cine cum si in ce mai crede. De sus, din Deal nu se vede la orizont cum multe suflete se pierd de la Adevar. Si incet, incet asist cum Biserica devine o institutie care elaboreaza proiecte sociale , declaratii, realizari de seama, pelerinaje turistice, etc Tare mi-e teama ca nu cumva si Sf. Taine sau Sf. Liturghie sa devina proiecte . In rest Trustul Fericirii din deal emite in eter! preot D. Popescu Nu fiti nepasatori si impietriti, doara de mantuirea noastra, a fiilor vostri duhovnicesti depinde pana la urma si mantuirea dumneavoastra. Va rog, luptati pentru Credinta si nu ne lasati pe noi, cei mai nestiutori si slabi, in izbeliste. Va rog, si cu dragoste si grija imi cer iertare. Doamne-ajuta! Pentru a afla totul Despre Sfanta Liturghie, despre toata insemnatatea ei si despre cum uneste ea Biserica de aici de pe pamant de biserica cereasca, citit cartea Sfanta Liturgie in Invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti, Editura Anestis. In continuare invatatura despre Biserica, extras din "Carte de invatatura dcrestina ortodoxa". Invat tura ortodox despre Sfnta Biseric este cuprins pe scurt n articolul 9 din Simbolul credintei: (Cred) si intr-una, sfnt , soborniceasc si apostoleasc Biseric . Asa m rturisim credinta noastr n asez mntul sfnt ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos pentru mntuirea noastr si, n acelasi timp, ar t m si nsusirile Sfintei Biserici. Credem si m rturisim c ntemeietorul Sfintei Biserici este Iisus Hristos Domnul. Dup pogorrea Duhului Sfnt, acest asez mnt duce pn la sfrsitul veacurilor propov duirea dumnezeiestii nv t turi, propov duite de Mntuitorul si mp rt sind credinciosilor harul sfintitor prin Sfintele Taine si indrumndu-i necontenit pe calea adev ratei vieti crestine. Sfnta Biseric este obstea celor care s-au botezat, au crezut, cred si m rturisesc pe Iisuis Hristos de Fiu al lui Dumnezeu si Mntuitor. In nteles mai larg, ea i cuprinde astfel si pe cei dinaintea venirii lui Mesia, care au asteptat ntru nemicsorat n dejde venirea Lui. Din Biseric fac parte toti cei uniti prin aceeasi credint n Hristos, care se mp rt sesc din aceleasi Sfinte Taine, s vrsite de ierarhia sacramental (episcopul si preotul). Intre Biserica de pe p mnt (Biserica lupt toare) si Biserica din cer (Biserica triumf toare) este nu numai o solidaritate, ci si o continuitate. Devenim membri Bisencii prin harul Sfintelor Taine, indeosebi prin Sfntul Botez, Mirungere si prin Sfnta Euharistie sau Imp rt sanie Prin Sfantul Botez noi ajungem m dulare ale Bisericii, murind si inviind n chip tainic cu Hristos. Prin

Sfnta Tain a Mirungerii dobandim harul cresterii n Hristos prin Duhul Sfnt iar prin Sfanta Imp rt sanie ne unim cu Hristos si devenim purtatori de Hristos, mncnd trupul si sngele S u. Mintuitorul insusi zice : Cel ce m nnc trupul Meu si bea sngele Meu, intru Mine petrece si Eu ntru el (Ioan VI, 56). Nu fac parte din Biserica lupt toare ereticii, schismaticii si cei care s-au lepadat de credint , care singuri sau asezat n afara Bisericii. Membrii Bisericii triumf toare (sau ceresti) sunt dreptii, sfintii si ngerii. Preg tind-o prin alegerea apostolilor (Fapte XX, 28) si punindu-i bazele prin Cruce si nviere, Mntuitorul Hristos a intemeiat n chip v zut Biserica Sa n ziua Cincizecimii Atunci S-a pogort Sfntul Duh n chip de limbi de foc asupra sfintilor apostoli, peste fiecare n parte, mbr cndu-i cu putere pe ei si pe cei botezati dup predica lor, si au devenit locasuri ale Duhului Sfnt (Fapte II, 1-4, 4147 ; IV, 5 ; 2 Cor VI,^6). Legatura Bisericii cu Mntuitorul Hristos, este o leg tura organica El fiind capul ei; iar Duhul Sfnt este sufletul ei, Oare o sfinteste prin harul si darurile Sale. Biserica este locas si centru prin care Mntuitorul Hristos desfasoara lucrarea Sa mntuitoare n lume. Si dup cum Mntuitorul a r scump rat si mntuit firea p c toas prin ntreita Sa slujire (de profet sau inv t tor, de arhiereu si mp rat), tot astfel si Bisericii Sale i-a l sat o ntreit putere si misiune: de a propov dui nealterat adev rul dumnezeiesc, cuprins in Sfanta Scriptur si Sfnta Traditie, de a cur ti si sfinti pe credinciosi prin Tainele si ierurgiile sale si de a-i conduce pe calea mintuirii spre viata vesnic . Acest lucru se vede clar din porunca-dat , dup nviere, sfintilor apostoli, de c tre Mintuitorul: Mergnd, nv tati toate neamurile, botezndu-le in numele Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, nv tndu-le sa pazeasc toate cte v-am poruncit vou , si iat Eu cu voi sunt n toate zilele pn la sfarsitul veacului (Matei XXVIII, 19 20). Intreita putere a fost dat apostolilor si prin ei urmasilor lor, episcopi si preoti. Puterea si dreptul de a propov dui Evanghelia, de a s vrsi Sfintele Taine si de a p stori pe credinciosi apartine membrilor ierarhiei sacramentale, n baza hirotoniei lor. Acest lucru l arat sfntul apostol Pavel corintenilor prin cuvintele : Asa s ne socoteasc pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. IV, 1). Trebuie s fie l murit lucru, pentru credinciosii Sfintei Biserici, c numai n sanul ei, iar nu n afar de ea, Mntuitoml Iisus Hristos imp rt seste, prin Sfntul Duh, harul S u mntuitor. In Sfnta Biseric ne mp rt seste El acest har, ntruct ea este maica noastr duhovniceasc ; ea ne naste la viata n Hristos, prin Sfntul Botez, f cndu-ne fii ai lui Dumnezeu dup har. Sfntul Ciprian zice c nu poate avea pe Dumnezeu de Tat , cine nu are Biserica de mam . Mntuitorul Iisus Hristos este Capul Sfintei Biserici, iar Sfnta Biseric este trupul Lui, dup cum bine afl m din Sfnta Scriptur : Hristos este

Capul Bisericii, trupul S u, al c rui Mntuitor si este (Efes. I, 22 23 ; V, 23 ; Col. I, 18 20). Este deci usor de nteles c nimeni nu se poate mp rt si de mntuire, dac nu este m dular al trupului lui Hristos, adic al Bisericii. C ci Iisus Hristos si Sfnta Sa Biseric sunt de nedesp rtit. Asa precum Mntuitorul Iisus Hristos este singurul nv t tor al credinciosilor, singurul mijlocitor ntre Dumnezeu si f pturile Sale, singurul dat ntre oameni, n care trebuie s ne mntuim noi (Fapte IV, 12), tot asemenea nimeni nu poate s se mp rt seasc de mntuire, dect fiind m dular al trupului lui Hristos, adic al Sfintei Biserici. Adev rul mntuirii n Sfnta Biseric este mare si taina lui este adanc ; de primirea si urmarea lui atrn ns si mntuirea noastr . Pentru a apropia acest adev r de ntelegerea noastr , Mntuitorul Iisus Hristos se slujeste de asem narea cu vita si ml ditele, zicnd : R mneti n Mine si Eu n voi. Precum ml dita nu poate s aduc road de la sine, dac nu r mne n vit , tot asa nici voi, dac nu r mneti n Mine. Eu sunt vita, voi sunteti ml ditele. Cel ce r mne n Mine si Eu n el, acela aduce road mult , c ci f r de Mine nu puteti face nimic. Dac cineva nu r mne n Mine, se arunc afar ca ml dita si se usuc (Ioan XV, 4 6). Precum ml dita se usuc dac este rupt de vit , de la care primeste hran prin sev , tot asa si sufletul moare duhovniceste, adic si pierde mntuirea, dac se rupe de Sfnta Biiseric , de trupul tainic al Mntuitorului Iisus Hristos, care l hr neste prin harul dumnezeiesc. Harul din Sfnta Biseric este asemenea sngelui cald din trupul omenesc viu, care hr neste toate m dularele trupului. Daca un m dular se desprinde de trup, atunci de ndat se lipseste de viat , c ci nu mai curge n el sngele trupului si asa este de lep dat. Tot asa si credinciosul, care se desparte de Sfnta Biseric , n care este harul dumnezeiesc, moare sufleteste, pentru c nu mai are viat duhovniceasc din trupul tainic al lui Hristos, din Sfnta Biseric . Deci din Sfnta Biseric fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adic n numele Sfintei Treimi, care cred n Mntuitorul nostru Iisus Hristos, oare se mp rt sesc de aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi nchinare lui Dumnezeu si stau sub crmuirea v zut a unei ierarhii bisericesti sacramentale. Nu numai dreptii, ci si p c tosii fac parte din Sfnta Biseric , asa cum intr-o cas mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste (2 Tim. II, 20) ; dar p c tosii sunt membri sau m dulare bolnave ale ei. Si nu numai credinciosii vii, ci si cei morti, care au adormit ntru dreapta credint , sunt membri ai Sfintei Biserici. Cei vii alc tuiesc Bisenca v zut , din viata aceasta p mnteasc , adic Biserica lupt toare : iar cei morti ntru credint alc tuiesc Biserica biruitoare sau triumf toare, nev zut sau cereasc , pentru c au trecut de pragul acestei vieti de lupt . Dar n Hristos sunt una, cum ne invat apostolul, c n El toate sau mpreunat, cele din ceruri si cele de pe p mnt (Efes. I, 10).

Sfnta Biseric nu este nici numai v zut , nici numai nev zut . Ea este v zut , pentru c este aici pe p mnt si v zuti sunt membrii ei din viata aceasta. V zute sunt sfintele locasuri, ierarhia bisericeasc si credinciosii, sfintele slujbe, sfintele c rti, ca : m rturisirea de credint , rnduielile si canoanele bisericesti etc. Iar nev zut este Sfnta Biseric -mam , precum nev zut este ntemeietorul si Capul ei, Mntuitorul Iisus Hristos ; nev zuti sunt cei care au trecut din aceast viat si sfintii ngeri, nev zut este harul Sfntului Duh, care lucreaz n ea. Nu fac parte din Sfanta Biseiic cei care din voia lor s-au rupt de ea prin nv t turi desarte, prin eresuri si schisme sau dezbin ri. Intemeind Sfnta Biseric , Mntuitorul Iisus Hristos a asezat n ea si o bun rnduial , anume ca unii din membrii ei s conduc , iar altii s asculte, p strnd cu totii leg tura dragostei si a p cii ntre ei si cu El. Conduc torii sunt clericii sau ierarhia bisericeasc ; ei propov duiesc cuvntul adev rului, pentru a-i face p rtasi pe credinciosi de harul dumnezeiesc si pentru a p stori obstea credinciosilor ; ei sunt p storii sufletesti ai laicilor sau mirenilor credinciosi, cum citim n Sfnta Scriptur : Luati aminte de voi nsiv si de toat turma ntru care Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s p storiti Biserica lui Dumnezeu, pe care a cstigat-o cu nsusi sngele S u (Fapte XX, 28 ; 1 Petru V, 1 2). In chip v zut, ea este condus de ierarhia bisericeasc , de sinodul sau soborul episcopilor, care hot r ste cele privitoare la bunul mers al Sfintei Biserici. Dac la sinodul episcopilor iau parte episcopi din toat lumea crestin , el se numeste sinod sau sobor a toat lumea, sau sinod ecumenic. Sinoadele au lucrat si lucreaz , iau hot rri si conduc Sfnta Biseric sub c l uzirea Sfntului Duh. Mntuitorul Hristos nsusi este pururea n Sfnta Biseric (Matei XXVIII, 20) si o conduce prin Sfntul Duh (Ioan XV, 26). Sfintii apostoli s-au socotit doar slujitori ai Sfintei Biserici (1 Cor. III, 5 11) si tot asemenea sunt si episcopii, urmasii lor, si preotii, n conducerea ei. Potrivit nv t turii ortodoxe, Sfanta Biseric are patru insusiri, cum se arat n Simbolul Credintei (articolul 9) : ea este una, sfant , soborniceasc si apostoleasc . Sfnta Biseric este una, pentru c unul este Capul si ntemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. I, 22 23 ; V, 23; Col. I, 18) ; unul este Sfntul Duh, Care o nsufleteste cu harul dumnezeiesc; una este tinta ei de a-i aduna pe toti credinciosii la un loc si a-i sfinti (Ioan XI, 51 52 ; VII, 11 si 20 23) ; una este nv t tura adev rat si tot una este calea cea dreapt care duce la mntuire. Mntuitorul Iisus Hristos a ntemeiat o singur Sfnt Biseric si nu voieste s fie mai multe. Biserica este sfnt , pentru c sfnt este ntemeietorul ei, Mntuitorul Iisus Hristos, Care a sfintit-o pe ea cu Sngele S u (Efes. V, 25 27) si i-a dat puterea s -i sfinteasc pe oameni prin harul

dummezeiesc; sfnt este si nv t tura Bisericii (Ioan XVII, 17). Sfintenia Bisericii nu se p teaz ntru nimic prin aceea c n ea se g sesc si p c tosi, fiindc nu membrii Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica i sfinteste pe membrii ei; Sfnta Biseric nu are scntenia de la membrii ei, ci de la Mntuitorul Iisus Hristos, prin Sfantul Duh. Sfnta Biseric este soborniceasc sau universal , pentru c , chemarea ei este s se ntind peste tot si s -i cuprind n snul ei pe toti, (Matei XXVIII, 19 ; Luca XXIV, 47 ; Fapte I, 8) f r deosebire de neam sau ras , f cnd din toti una. Ea este ntemeiat pentru toate locurile, pentru toate vremurile, pentru toti oamenii care vor s vin la cunostinta adev rului. Ea r mne n tot timpul si n tot locul aceeasi, neclintit n nv tarea adev rului dumnezeiesc deplin, stnd pe temelia Sfintei Scripturi, a celor 7 sinoade sau soboare ecumenice si a Sfintei Traditii n opozitie cu Bisericile sau comunit tile eretice. Sfnta Biseric este apostoleasc , pentru c este ntemeiat si asezat pe m rtuna sfintilor apostoli piatra din capul unghiului fiind Insusi Iisus Hristos (Efeseni II, 20) ; ea are nv t tura Mntuitorului Iisus Hristos ajuns la noi prin sfintii apostoli si prin urmasii lor si tine neschimbate rnduielile acestora (2 Petru III, 2; luda 12). In acest nteles zicem c Sfnta Biseric este zidita pe temelia apostolilor, ntemeietorul si Capul ei fiind Mntuitorul Iisus Hristos. Sfnta Biseric Ortodox reprezint adev rata Biseric , pentru c , prin dreapta ei credint , ea p streaz neschimbate si f r nici o abatere nv t tura si rnduielile asezate de Mntuitorul Iisus Hristos, asa cum le-au transmis sfintii apostoli, si cum le-au statornicit si l murit apoi sfintii p rinti n soboarele lor. Despre superstitii Va rog din suflet, nu mai priviti Biserica ca un instrument de magie si slujbele ca ritualuri magice. Nu va mai imbulziti si nu va mai calcati in picioare sa atingeti moastele Sfintilor, ca astfel nu le aduceti venerare, ci ii intristati. Trebuie s preciz m c Biserica Ortodox canonise te supersti ia, la fel ca magia i vr jitoria prin afurisire, cum prevede Pravila Bisericeasc . Despre supersti io i Mntuitorul spune: Nimeni nu poate sluji la doi domni, c ci sau pe unul l va ur i pe cel lalt l va iubi, sau de unul se va alipi i pe cel lalt l va dispre ui (Matei 6, 23), lucru nt ri i de Sfntul apostol Pavel: Nu pute i bea paharul Domnului i paharul demonilor (I Corinteni 10, 21). Iat ce consecin e grave pot avea indiferen a, ignoran a i supersti ia. Despre voia lui Dumnezeu Fiul meu, nu dispre ui certarea Domnului i nu sim i scrb pentru mustr rile Lui, c ci Domnul ceart pe cel pe care-l iube te i ca un

p rinte pedepse te pe feciorul care i este drag. Solomon 2, 11-12 Nu cartiti la greutatile vietii - ele sunt daruri, fie ca sunt necazuri, boli, suferinte, nedreptati din partea oamenilor.Rabdati-le si bucurati-va de ele. Acelea le ingaduie Dumnezeu spre povata noastra sau spre a ne spala de anumite pacate. Eu vad in surprizele vietii - fie ele si neplacute- scanteia divina. Faptul ca sunt surprins, adica uimit, imi aduce aminte de miracolul vietii, ca e Acolo Dumnezeu si ne aduce aminte de El. Ne pune in simtiri. In orice surpriza si surprindere vad scanteia divina si chiar daca uneori surpriza pare neplacuta, trebuie sa invatam sa ne bucuram de ea: si in cea mai trista surprindere si mai ales prin aceea, Dumnezeu ne trimite o bucurie, un dar. Trebuie doar sa o accepti si iti vei da seama. Iar daca e sub forma unei suferinte, aceea este un margaritar de mare pret. Ca zicea un mare traitor si sfant, de fiecare data cand scapa de napaste si necazuri: "De ce m-ai parasit Doamne? Ca demn sunt numai de pedeapsa! Ori vei vrea sa ma pedepsesti dupa moarte? Pacatul meu este prea mare, Doamne, indura-te de mine, Domnul meu, si trimite-mi incercarile Tale. Nu ma parasi, Doamne." Despre milostenie Cel ce are mil de s rman mprumut Domnului i El i va r spl ti fapta lui cea bun . Solomon, 19, 17 Bun este b rbatul care se ndur i mprumut ; i rnduie te vorbele sale cu judecat , c n veac nu se va clinti. Psalmi, 111, 5 Fiecare s dea cum socote te cu inima sa, nu cu p rere de r u, sau de sil , c ci Dumnezeu iube te pe cel care d cu voie bun . II Corinteni, 9, 7 Doamne, cnd Te-am v zut fl mnd i Te-am hr nit? Sau nsetat i i-am dat s bei? Sau cnd Te-am v zut str in i Te-am primit, sau gol i Te-am mbr cat? Sau cnd Team v zut bolnav sau n temni i am venit la Tine? Iar mp ratul, r spunznd, va zice c tre ei: Adev rat zic vou , ntruct a i f cut unuia dintr-ace ti fra i ai Mei, prea mici, Mie Mia i f cut. Matei, 25, 37-40 Celui care cere de la tine, d -i; i de la cel ce voie te s se mprumute de la tine, nu ntoarce fa a ta. Matei 5, 42 1 i dac face i bine celor ce v fac vou bine, ce mul umire pute i avea? C i p c to ii acela i lucru fac. i dac da i mprumut celor de la care n d jdui i s lua i napoi, ce mul umire pute i avea? C i p c to ii dau cu mprumut p c to ilor, ca s primeasc napoi ntocmai. Ci iubi i pe vr jma ii vo tri i face i bine i da i cu mprumut, f r s n d jdui i nimic n schimb, i r splata voastr va fi mult i ve i fi fiii Celui Preanalt, c El este bun cu cei nemul umitori i r i. Luca, 6, 33-35

Mare bucurie e in ceruri cand se face milostenie. Dar ce inseamna milostenie? Daca ajuti un om ajutati-l va rog pana la sfarsit. Nu il priviti de sus pe acela pe care il ajutati, aceea nu e milostenie. Ajutati-l pana la sfarsit! Nu alegeti calea caldicica. Nu va spalati pe maini de cersetor, aruncandu-i un ban, ci mai degraba luati-l la voi si hraniti-l. Intrebati-l de problemele lui, unde traieste, daca are cu ce se imbraca si daca are parinti si tratati-l ca pe egalul vostru sau chiar ca pe un mai mare decat voi. Nu-i da-ti un ban ca sa va simtiti voi constiinta impacata ca ati ajutat cu ceva - ca acela, ca spun drept, nu e ajutor, e fatarnicie; si nu de putine ori e chiar pacat, ca cine stie ce face cu banii! Mai bine luati-l fara teama in casa voastra si spalati-l, puneti-l la masa cu voi si faceti asta cu emotie si respect: acolo este Hristos. Ajutati pe acesti sarmani si napastuiti, si nu va uitati la ei ca au patimi, ca patimi mai mari ca ei avem cu totii. Vorbiti cu ei si consideratii prieteni. Nu stiti ce este in sufeltul lor si cum de au ajuns in situatia in care sunt. Primiti-i in caminul vostru, aflati-le familia, ajutati-i, cunoasteti-i. Nu de putine ori veti descoperi ca sunt oameni sensibili, simtitori si din pacate chinuiti. Nu-i judecati, ci iubitii! Sprijiniti-i pe umerii vostri si dati-le mangaierea voastra. Bucurati-va cand va cer, chiar daca va cer si de mai multe ori pe zi: Domnul i-a scos in fata voastra. Dar milostenie e si atunci cand sari in ajutorul oricui, ca sa faci bine. Cand mangai si ingrijesti un bolnav, cand povatuiesti un nestiutor, cand ajuti un strain, cand mangai un napastuit. Fiti milostivi, bucurati-va de cei care va cer ajutorul - Domnul ii trimite la voi fiindca va iubeste si nadajduieste ca voi ii veti ajuta. De fiecare data cand faceti un bine Domnul zambeste si se mira cu bucurie intreg cerul si toate Puterile Ceresti si toti Sfintii oameni ai lui Dumnezeu, si Ingerii si Maica Domnului si Mantuitorului Nostru. Iubeste-ti vrasmasii Nu v mpotrivi i celui r u; iar cui te love te peste obrazul drept, ntoarce-i i pe cel lalt. Celui ce voie te s se judece cu tine i s - i ia haina, las -i i c ma a. Iar de te va sili cineva s mergi o mil , mergi cu el dou . Celui care cere de la tine, d -i; i de la cel ce voie te s se mprumute de la tine, nu ntoarce fa a ta. A i auzit c s-a zis: "S iube ti pe aproapele t u i s ur ti pe vr jma ul t u". Iar Eu zic vou : Iubi i pe vr jma ii vo tri, binecuvnta i pe cei ce v blestem , face i bine celor ce v ur sc i ruga i-v pentru cei ce v vat m i v prigonesc, ca s fi i fiii Tat lui vostru Celui din ceruri, c El face s r sar soarele i peste cei r i i peste cei buni i trimite ploaie peste cei drep i i peste cei nedrep i. C ci dac iubi i pe cei ce v iubesc, ce r splat ve i avea? Au nu fac i vame ii acela i lucru? i dac mbr i a i numai pe fra ii vo tri, ce face i mai mult? Au nu fac i neamurile acela i lucru? Fi i, dar, voi des vr i i, precum Tat l vostru Cel ceresc des vr it este. Matei 5, 39-48 Mai clar decat o spune Insusi Mantuitorul nu se poate spune. Sa nu uitati, va rog, ca a vorbi de rau sau a barfi pe cineva e aceeasi cu uciderea. Incercati din tot sufletul sa iubiti pe vrasmasul vostru si mare bucurie veti avea. Incercati!

Spune Sfantul Siluan Athonitul: O, nem surat e milostivirea lui Dumnezeu fa de noi! Mul i boga i i puternici ar da mult s vad pe Domnul sau pe Preacurata Lui Maic , dar nu bog iei i Se arat Dumnezeu, ci sufletului smerit. i la ce bun banii? Spiridon cel Mare a pref cut un arpe n aur, i noi navem nevoie de nimic afar de Domnul: n El este plin tatea vie ii. Dac Domnul nu ne-a dat s cunoa tem multe din ntocmirile acestei lumi, aceasta nseamn c n-avem nevoie; nu putem cunoa te cu mintea toat f ptura. Dar nsu i F c torul cerului i al p mntului i a toat f ptura ne-a dat s -L cunoa tem prin Duhul Sfnt. n Ace- la i Duh Sfnt cunoa tem pe Maica lui Dumnezeu, pe ngeri i pe sfin i, i sufletul nostru arde de iubire pentru ei. Dar cine nu iube te pe vr jma i, acela nu poate cunoa te pe Domnul, nici dulcea a Duhului Sfnt. Duhul Sfnt ne nva s iubim pe vr jma i pn ntratt nct sufletului s -i fie mil de ei ca de propriii copii. Sunt oameni care doresc vr jma ilor lor sau du manilor Bisericii pierire i chinuri n focul iadului. Ei gndesc a a pentru c n-au nv at de la Duhul Sfnt iubirea lui Dumnezeu, c ci cel ce a nv at aceasta va v rsa lacrimi pentru ntreaga lume. Tu zici: Cutare e un criminal i e bine s ard n focul iadului . Dar te ntreb: Dac Dumnezeu i-ar da un loc bun n rai i de acolo ai vedea arznd n foc pe cel c ruia i-ai dorit chinurile iadului, nu- i va fi mil de el, oricine ar fi, chiar dac e un du man al Bisericii? Sau vei avea i tu o inim de fier? Dar n rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie i de iubirea lui Hris-tos, care are grija de to i. Cine nu iube te pe vr jma i n-are n el harul lui Dumnezeu. Milostive Doamne, nva -ne prin Duhul T u Cel Sfnt s -i iubim pe vr jma i i s ne rug m pentru ei cu lacrimi. Doamne, d Duhul Sfnt pe p mnt ca toate noroadele s Te cunoasc i s nve e iubirea Ta. Iubeste-ti aproapele Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti este o porunca, nu un sfat. Trebuie macar sa incerci, mori incercand. Spune parintele Arsenie Papacioc: Lumea aceasta nu e vinovat , suntem vinovati noi c nu stim s iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am f cut noi pentru lumea asta, dac este vorba s intr m n am nuntele drumului mntuitor? Ce-am f cut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere! Nu este niciodat nimeni degeaba lng tine. El este cu stiinta lui

Dumnezeu, ca tu s -l ajuti sau s te folosesti. Te folosesti, c poate are o putere de duh mai mare. Sau l ajuti tu, n sensul de-al suporta. Este o mare greseal atunci cnd cert m pe unul sau pe altul! Il rabd Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus n calea ta, ca s -l rabzi si tu si s te ncununezi! Nu certati pe cei din jur si rabdati-i, va rog sa faceti asa si sa fiti rabdatori, ca altfel ii veti speria. Fiti voi exemple prin comportament, ci nu prin vorba. Dumnezeu sa ne lumineze! Sfantul Ignatie Briancianinov

Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de rava trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi. Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Matei 7, 3-5). Daca vrei sa fii un fiu credincios si ravnitor al Bisericii Ortodoxe, atinge-ti telul prin implinirea poruncilor evanghelice legate de aproapele. Nu indrazni sa-l lauzi ! Nu indrazni sa-l inveti ! Nu indrazni sa-l lovesti si sa-l mustri ! Acestea nu sunt fapte ale credintei, ci ale ravnei lipsite de judecata, ale parerii de sine, ale trufiei. Cercetati Scripturile Va rog cercetati Scripturile, mai ales Noul Testament. De acolo veti afla cuvantul Domnului, mangaierea, poruncile si indemnurile Lui. Cercetati scrierile Sfintilor Parinti si aflati oranduielile crestinesti asa cum ni le-a revelat Bunul Mantuitor si Duhul Sfant prin prooroci. Ascultati de proorocii nostri ortodocsi, de toti, si de cei din vechime si de cei de acum. Intrebati in rugaciune si vi se va raspunde tainic in suflet, dar nu de putine ori si din gura aproapelui sau prin diferite intamplari. Fiti doar cu ochii deschisi si cautati

neincetat. Tineti cautarea vie in voi si da-ti slava lui Dumnezeu. Aveti grija de Sfintele Taine: botezati si fiti nasi dupa randuiala, dupa cum alegeti-va nasii dupa credinta, ci nu dupa portofele. Nasul are ndatorirea sa ngrijeasc de viata sufleteasc a finului s u, nv tndu-l, la vremea cuvenit , adev rurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios, m dular s n tos al Sfintei Biserici. Dar si finul este dator cu ascultare si cu respect fat de nas, n aceeasi m sur cum i ascult pe p rintii s i trupesti. Voi prezenta in continuare Sfintele Taine, din diverse materiale duhovnicesti adunate si de mare folos pentru orice crestin si pe intelesul tuturoR. O atentie deosebita voi arata Tainei Spovedaniei, numita si Taina Pocaintei. Pocainta este cel mai important lucru. Sa acercetati cu luare-aminte acest capitol, care prin continut a fost dorit a fi unul cat mai complet si de primeneala pentru crestinul pornit pe calea pocaintei sincere, adevarate.

Cele sapte Sfintele Taine: TAINA SFANTULUI BOTEZ TAINA SFANTULUI MIR TAINA SFINTEI IMPARTASANII TAINA SPOVEDANIEI HIROTONIA (PREOTIA) NUNTA TAINA SFINTULUI MASLU

Taina Botezului Cati n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbr cat. Galateni 3, 27. Scufundndu-te n ap , unde-ti pierzi urma, nseamn c ai ajuns s te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viat , e tot una cu a muri. Cnd, peste cteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungnd iar la lumin , inseamn c te doresti fierbinte dup alt viata, iar dup ce ai dobndit-o tr iesti numai din ea. Din aceast pricin si cerem n slujba Botezului ajutorul F c torului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai nsemnat dect cea dinti. Acum si chipul lui Dumnezeu se ntip reste mai bine n sufletul celui botezat dect odinioar , iar statura lui e f cut acuma si mai ntocmai dup modelul dumnezeiesc, c ci de-acuma chiar modelul ni se arat cu tr s turi mai l murite. Nicolae Cabasila, Viata in Hristos. Botezul este Sfnta Tain care prin ntreita cufundare n ap i invocarea numelui Sfintei Treimi se terge celui botezat p catul str mo esc i celelalte p cate s vr ite pn n acel moment (dac cel botezat este adult), se na te la o via nou , spiritual , i devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit i "u a tainelor", fiindc numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dup har i

m dulare vii ale trupului Sau mistic i numai astfel, boteza i fiind, putem primi i celelalte Taine. Botezul este ntemeiat ca Tain de c tre Mntuitorul prin cuvintele: "Mergnd, nv a i toate neamurile, botezndu-le n numele Tat lui i al Fiului i al Sfntului Duh" (Matei 28,19). S vr itorii Tainei Sfntului Botez sunt episcopii i preo ii, c ci lor le-a ncredin at Mntuitorul Iisus Hristos puterea de a s vr i Sfintele Taine. Numai n caz de nevoie poate boteza i diaconul, iar n cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru i un simplu credincios, avnd ns grij s rosteasc cuvintele care arat c lucrarea se face n numele Sfintei Treimi. In acest caz, dac cel botezat tr ie te, trebuie chemat preotul pentru citirea rug ciunilor din rnduiala Botezului i administrarea Tainei Mirungerii i a mp rt aniei. Formula botezului este: Se boteaz robul lui Dumnezeu (N) n numele Tat lui, Amin, i-al Fiului, Amin, i-al Sfntului Duh, Amin, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin . Botezul nu se repet . Recomand ri nainte de botez: n ziua nti dup ce femeia l uz a n scut, moa a, sau cineva din familie aduce la biseric ntr-o sticl ap curat pentru sfin ire. Dup sfin ire, apa este folosit de femeia l uz spre a o gusta, sau o va lua, sau se va stropi, spre alinarea duhurilor, spre iertarea p catelor spre dep rtarea tuturor relelor, spre t rie i spre vindecare . n a opta zi, preotul este chemat la casa unde s-a n scut pruncul i cite te rug ciunile la femeia l uz , dup care cite te i rug ciunea de nsemnare a pruncului cnd i se pune numele. P rin ii mpreun cu na ii vor alege un nume de sfnt ales din calendarul cre tin ortodox. Este recomandat a i se pune copilului doar un nume. Botezul grabnic sau de urgen : Se cuvine a ti c , dac pruncul n scut este slab i nu suge, ci trage s moar , nu trebuie s a tepte, cum r u zic unii, pn la a asea sau a opta zi, spre a-l boteza; ci n ceasul n care s-a n scut, sp lndu-l, un b rbat sau orice persoan botezat ndat s -l i boteze, spre a nu muri nebotezat. Dac va tr i pruncul, acesta se va aduce la biseric , unde preotul va continua rnduiala botezului. Na ii de botez: P rin ii pruncului n scut trebuie s rnduiasc na ii de botez de credin ortodox i cucernici. Na ii de botez vor nv a pe de rost Simbolul de credin (Crezul), pe care l vor rosti la momentul potrivit. Na ul are ndatorirea s ngrijeasc de via a sufleteasc a finului s u, nv ndu-l, la vremea cuvenit , adev rurile dreptei credin e spre a face din el un bun credincios, m dular s n tos al Sfintei Biserici. Dar i finul este dator cu ascultare i cu respect fat de na , n aceea i m sur cum i ascult pe p rin ii s i trupe ti. Recomand ri dup botez: La 8 zile dup botez, mama mpreun cu pruncul botezat vor veni

la biseric , pentru a li se citi: mamei rug ciunile de cur ire, iar pruncului rug ciunile de mbisericire. Va fi de fa i na ul, care va ine n mn lumnarea ce a avut-o pruncul la botez. De va fi b iat, preotul l duce n sfntul altar i-l nchin la cele patru laturi ale sfintei mese, iar de va fi fat , o duce pn la u ile mp r te ti i o nchin la icoanele catapetesmei i la iconostas. Sfintul Botez este ntia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este usa prin care se ntr n Sfnta Biseric . Si numai ajungnd membri ai Bisericii lui Hristos ne putem nvrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine. Taina Sfntulul Botez a fost asezat de Mntuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : Mergnd, nv tati toate neamurile, botezndu-le n numele Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a gr it dup nvierea Sa din morti. Dar Taina Sfntului Botez nu este numai usa prin care se intr n Sfnta Biseric a lui Hristos, ci si pentru cstigarea imp r tiei lui Dumnezeu, asa cum ne ncredinteaz nsusi Mntuitorul, zicnd : De nu se va naste cineva din ap si din Duh, nu va putea s intre n mp r tia lui Dumnezeu. (Ioan III, 5). Si naintemerg torul Mntuitorului Hristos, sfntul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Tain , ci inchipuia doar cur tirea. de p cate prin credint si poc int ; el era mai mult un ndemn la poc int , un semn v zut si preg titor spre cele ce aveau s vin , cum m rturiseste chiar sfntul Ioan Botez torul: Eu unul v botez cu ap spre poc int , dar Cel ce vine dup mine este mai puternic dect mine ; Lui nu sunt vrednic s -I duc nc lt mintea. Acesta v va boteza cu Duh Sfnt si cu foc (Matei III, 11). Mai trziu, si sfntul apostol Pavel, ntlnind n calea sa pe unii care primiser botezul lui Ioan, i-a ntrebat: Primit-ati voi Duhul Sfnt cnd ati crezut ? lar ei au zis c tre el: Dar nici n-am auzit, dac este Duh Sfnt. Si el a zis : Deci n ce v-ati botezat ? Ei au zis: In botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat cu botezul poc intei, spunnd poporului s cread n Cel ce avea s vin dup el, adic in Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat n numele Domnului Iisus (Fapte XIX, 1 5), adic au primit Botezul crestin. Sfntul Botez instituit de Mntuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn preg titor pentru cele ce ar fi s vin , ci este o Sfnt Tain a Bisericii lui Hristos. Partea v zut a Tainei Sfntului Botez const din afundarea de trei ori n apa sfintit a celui ce se boteaz si n rostirea cuvintelor : Boteaz -se robul lui Dumnezeu. (N) In numele Tat lui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin. Apa care se foloseste la Taina Sfntului Botez trebuie s fie natural , curat , cu nimic amestecat . Efectele primirii Tainei Sfntului Botez sunt : iertarea p catului str mosesc si a tuturor p catelor s vrsite nainte de Botez n situatia celor ce se

boteaz mai trziu ; renasterea, sau nasterea la o viat nou duhovniceasc , viat de cur tie si sfintenie ; de asemenea, primirea n snul Sfintei Biserici, adic num rarea celui botezat ntre fiii ei, putndu-se mp rt si de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfnta Biseric le d ruieste membrilor ei (cum s-a mai ar tat). De aici si denumirile date Tainei Sfntului Botez: baie, izvor sfnt, luminare, renastere, nastere din nou, sfintire, pecetea lui Hristos, baia vietii"-, baia renasteriii baia poc intei. Daca botezul ne cur teste n primul rnd de p catul str mosesc, oare trebuie s uit m c si copiii se nasc cu acest p cat ? Stim ce spune psalmisitul: Intru f r delegi mam z mislit si n p cate m-a n scut maica mea (Ps. L, 6). Stim ce spune si sfntul apostol Pavel : De aceea, precum printr-un om a intrat p catul n lume si prin p cat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela n care toti au p c tuit (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscndu-l, c toti ne nastem cu p catul str mosesc, avem noi siguranta c un prunc va tr i pn la vrsta cnd poate s cunoasc si s m rturiseasc credinta n Hristos, pentru ca atunci s -l botez m ? Putem noi s risc m ca el s moar nebotezat, sub osnda p catului str mosesc ? Iar dac ne referim la vremurile str vechi, la Traditia Bisericii, vedem c de atunci, din secolele I II si III se practica botezul copiilor. Sfintii p rinti arat n scrierile lor c Biserica a primit de la apostoli obisnuinta de a administra botezul si pruncilor. In ceea ce priveste faptul c pruncii nu pot s -si m rturiseasc credinta crestin , Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care m rturisesc pentru acestia credinta crestin rostind Crezul si care si iau indatorirea ca finii lor s fie crescuti de ei n credinta Bisericii. Exist un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut n cele dinti veacuri crestine, ntelegnd prin el moartea martiric , n persecutii, pentru Mntuitorul Iisus Hristos. Sfintii p rinti l socotesc asemenea Botezului din ap si din Duh, umeori chiar mai de pret dect acesta (sfntul Grigorie Teologul). Mai cunoastem si Botezul dorintei care const n dorinta arz toare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducnd o viat de poc int si n virtute. Dac dintr-o pricin oarecare f r voia lui nu ajunge s primeasc botezul prin ap si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei. Taina Sfntului Botez nu se repet . C ci este un Domn, o credint , un botez (Efes. IV, 5)... M rturisesc un botez spre iertarea p catelor, rosteste cel ce primeste Sfnta Tain a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Intr-adev r, dup cum cineva nu se naste trupeste dect o singur dat , tot asemenea nasterea sufleteasc nu poate fi dect una singur . Taina Mirungerii

Cel ce ai d ruit robului T u izb vire de p cate prin Sfntul Botez si i-ai dat lui nnoirea vietii, nsuti, St pne Doamne, binevoieste s str luceasc pururea lumina fetii Tale n inima lui ; ap r pav za credintei lui nebntuit de vr jmasi, p zeste ntr-insul nespurcat si neintinat haina nestric ciunii cu care s-a mbr cat, p strnd ntrinsul, cu harul T u, nestricat pecetea cea duhovniceasc ; si fii milostiv acestuia si nou , dup multimea ndur rilor Tale. C s-a binecuvntat si s-a preasl vit preacinstitul si de mare cuviint numele T u, al Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Din rnduiala Tainei Sfntului Botez Asa cum pruncul nou-n scut are nevoie de hran pentru a creste si a se nt ri n cele trupesti, cel n scut prin Taina Sfntului Botez are trebuint de crestere si nt rire duhovniceasc n viata cea nou , viata n Hristos Domnul. Iar aceast int rire, care vine de la Sfntul Duh, i se d celui botezat prin a doua Tain a Sfintei Biserici, prin Sfntul Mir (Mirungerea). Taina Sfntului Mir (Mirungerea) este instituit de Domnul nostru Iisus Hristos care f g duieste sfintilor apostoli c le va trimite Duhul Sfnt: Si iat , Eu trimit peste voi f g duinta Tat lui Meu ; voi ns , sedeti n cetate pn ce v veti imbr ca cu putere de sus (Luca XXIV, 49 ; vezi si Ioan XIV, 16 17, 26; XV, 13 15; Matei X, 20). In chip mai l murit, pentru ntelegerea noastr , mai v dit si mai str lucit avea s se arate instituirea acestei Sfinte Taine n ziua Cincizecimii, in ziua Pogorrii Sfntului Duh cu toate darurile Sale. Sfintii apostoli au mp rt sit Taina Sfntului Mir celor botezati, cum citim n Sfnta Scriptur : Apostolii din Ierusalim, auzind c Samaria a primit cuvntul lui Dummezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, cobornd, s-au rugat pentru ei, ca s primeasc Duh Sfnt, c ci nu se pogorse nc peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati n numele Domnului Iisus. Atunci si puneau minile peste ei, si ei luau Duh Sfant (Fapte VIII, 14 17). Afl m asadar c , inc de la inceput, Taina Sfntului Mir era, ca si n vremea noastr , nedesp rtit de Taina Sfntului Botez. De asemenea, c ea se mp rt sea prin punerea minilor numai de c tre sfintii apostoli asupra celor botezati. Astfel, si n Efes, sfntul apostol Pavel a imp rt sit Sfnta Tain a Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul lui Iisus Botezul crestin si care nu avuseser pn atunci dect botezul lui Ioan (Fapte XIX, 1 6). Sfintii apostoli mp rt seau Duhul Sfnt celor botezati att prin punerea minilor (Fapte VIII, 14 16 ; Evrei VI, 2 ; Fapte XIX, 1 6), ct si prin ungerea sau pecetluirea cu Sfntul Mir a celor botezati: Iar Cel ce ne nt reste pe noi mpreun cu voi n Hristos si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit si ne-a dat arvuna Duhului n inimile

noastre (2 Cor. I, 21 22 ; Efes. IV, 30) ; Iar voi ungere aveti de la Cel Sfnt si stiti toate... ungerea pe care ati luat-o de la El r mne ntru voi si nu aveti trebuint ca s v nvete cineva (1 IoanII,-20, 27). Cu trecerea vremii, num rul credinciosilor a sporit, iar sfintii apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca s -si pun minile asupra tuturor. De aceea s-a nd tinat s vrsirea Tainei Sfntului Mir prin ungere de c tre urmasii lor, adic de c tre episcopii si preotii Bisericii, cum se face si azi. Despre toate acestea ne ncredinteaz si Sfnta Traditie prin m rturii din secolele II, III si IV: Dup ce am iesit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfnt , dup ritualul vechi, precum si la preotie se ungeau cu untdelemm din corn. Ungerea ni se face matenal, dar ea poart roade duhovnicesti, dup cum si la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovnicesti, c suntem cur titi de p cate... Apoi vine punerea minilor, cu care unindu-se binecuvntarea, se cheam si se coboar Sfntul Duh (Tertulian). Vou , dup ce ati iesit din cristelnita sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preinchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Sfntul Duh (Sfntul Chiril al Ierusalimului). Partea v zut a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea n form de cruce cu Sfntul Mir a p rtilor mai nsemnate ale trupului si a organelor simturilor, cu rostirea, de fiecare dat , a cuvintelor: Pecetea darului Duhului Sfnt. Amin. Sfntul Mir se prepar din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste de c tre un sobor de episcopi, n Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizeaz bog tia si felurimea darurilor Sfntului Duh de care se mp rt sesc primitorii acestei Taine. S vrsitorul Tainei Mrungerii este episcopul sau preotul. Sfnta Tain a Mirungerii mp rt seste primitorilor harul Sfntului Duh, care lumineaz mintea pentru ntelegerea si m rturisirea adev rului crestin ; ea nt reste voia pentru prop sirea n toate cele bune, dnd astfel celor botezati t ria de a fi adev rati crestini sau locasuri vrednice ale Sfntului Duh. Darurile acestea sunt vii si lucr toare n sufletul crestinului care r mne n Biseric si particip la viata Bisericii. Sfnta Tain a Mirungerii nu se repet . Chiar dac se obisnuieste ca cei care s-au lep dat de credinta crestin ori au p r sit Sfnta Biseric si vor s se ntoarc din nou la ea, s fie iar si unsi, aceasta nu nseamn o repetare a Sfintei Taine, ci numai reint rirea lor n dreapta credint . Taina Sfintei mp rt anii (Euharistia) Trupul T u cel Sfnt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, s -mi fie spre viata de veci si Sngele T u cel scump spre iertarea p catelor. Si s -mi fie mie mp rt sania aceasta spre bucurie, spre s n tate si veselie. Iar la nfricos toarea si a doua venire a Ta,

nvredniceste-m pe mine p c tosul ca s stau de-a dreapta m ririi Tale, pentru rug ciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor T i. Amin. Pentru mp rt irea cu Trupul i Sngele Domnului este necesar, pe de o parte, ca omul s se spovedeasc , iar pe de alt parte s - i cur easc trupul i sufletul prin post, cel pu in cteva zile, prin rug ciune i prin fapte bune. Prin urmare, credinciosul se va preg ti att suflete te, prin evitarea, pe ct posibil, a grijilor lume ti, prin lep darea p catelor i prin mp carea cu to i semenii, ct i trupe te, prin post alimentar, prin abstinen a de la rela iile trupe ti i printr-o igien corespunz toare a trupului. Prezentarea n fa a Sfntului Altar a credinciosului n vederea primirii Sfintei Taine, se face respectnd urm toarele cerin e: b rba ii vor fi mbr ca i decent i vor fi b rbieri i, femeile vor avea inuta decent i capul acoperit. mp rt irea cu Sfintele Taine va fi precedat de mplinirea unui canon rnduit de preotul duhovnic la spovedanie i din citirea din cartea de rug ciuni a celor 12 rug ciuni de dinainte de mp rt anie. Nu se pot mp rt i persoanele care au de isp it un canon i au fost oprite de preotul lor duhovnic. De ndat ce va primi Sfnta mp rt anie, credinciosul va aduce laud lui Dumnezeu i va citi rug ciunile de mul umire, rnduite n cartea de rug ciuni. Dup ce a primit Sfnta mp rt anie, credinciosul va evita s s rute mna preotului sau icoanele, cu att mai pu in s m nnce pe te sau alte alimente nepotrivite, pentru ca nu cumva vreo p rticic din Sfintele Taine r mas pe buze sau n gur s fie aruncat afar . Dup mp rt irea cu Trupul i Sngele Mntuitorului Iisus Hristos se ia anafor . De la vrsta de apte ani omul nu mai poate primi mp rt ania dect precedat de Spovedanie. Biserica prime te la Sfnta mp rt anie pe copilului n vrst de pn la 7 ani f r ca acesta s fi fost spovedit nainte, considernd c p catele acestuia sunt mici i Dumnezeu, prin rug ciunile preotului, le iart . Cu toate acestea copilul trebuie s in ajun (s nu m nnce nimic din seara precedent ). Dup vrsta de 7 ani, to i copii se vor mp rt ii dup rnduiala respectat de to i credincio ii. Dupa savarsirea Tainelor botezului si mirungerii, n scut la viata cea nou , viata n Iisus Hristos, nt rit in ea prin pecetea darului Sfntului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate nvrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine. Asa i se d lui Taina Sfintei mp rt sanii sau Cuminec turi, prin care, sub chipul pinii si al vinului primeste nsusi Trupul si Sngele Mntuitorului Iisus Hristos spre iertarea p catelor si spre viata de veci.

Aceast Sfnt Tain se mai numeste si Sfnta Euharistie ceea ce nseamn multumnire, pentru c atunci cnd a asezat-o, la Cina cea de Tain , Mntuitorul Hristos a multumit P rintelui ceresc nainte de a frnge pinea si a o da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertf de multumire c tre Dumnezeu adusa de Sfanta Biseric , de credinciosii ei, prin episcop sau preot. Sfnta Imp rt sanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar i uneste si ntre ei prin aceeasi credint si prin dragoste crestineasc ; ei sunt una si aceeasi obste crestineasc n fata aceluiasi sfnt altar, mp rt sindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si aceiasi potir. Sfnta mp rt sanie nu este numai o Tain , ci si o jertf real , nesngeroas , adus lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sngelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste n Sfnta Euharistie. Deosebirea este c jertfa de pe cruce este sngeroas , pe cand cea din Sfnta Euharistie este nesngeroas , ns strns unit cu cea de pe cruce pe care o actualizeaz pn la sfrsitul veacurilor Sfnta Imp rt sanie este cea mai mare Tain , fiindc prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe nsusi izvorul harului, pe Iisus Hristos, mp rt sindu-ne cu Trupul si Sngele S u. Mntuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau mp rt sanii n Joia naintea mintuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Tain . Atunci, lund pinea si binecuvntnd-o, a frant-o si, dnd-o ucenicilor S i, a zis: Luati, mncati, acesta este Trupul Meu. Si lund paharul si multumind, le-a dat, zicand : Beti dintru acesta toti, c acesta este Sngele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se vars spre iertarea p catelor (Matei XXVI, 26 28). Dup aceea le-a poruncit : Aceasta s faceti ntru pomenirea Mea (Luca XXII, 19). Sfnta Tain a mp rt saniei se savarseste numai de episcop si preot, n virtutea puterii date lor de Mntuitorul Hristos, prin sfintii apostoli (Luca XXII, 19) si numai n cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul si centrul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere n Trupul si Sngele Domnului sunt painea din gru curat si dospit si vinul, tot curat, din struguri. Prefacerea pinii si vinului n Trupul si Sngele Domnului, n vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci cnd preotul sau episcopul, ridicnd minile, fruntea si inima c tre cer se roag fierbinte : "Inc aducem Tie aceast slujb duhovniceasc si f r de snge, si Te chem m, Te rug m si cu umilint la Tine c dem : Trimite Duhul T u cel Sfnt peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse nainte si f , adic , pinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului T u, iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sngele Hristosului T u, pref cndu-le cu Duhul T u cel Sfnt". In acest timp, la stran se cnt Pe Tine Te l ud m, iar credinciosii ngenuncheaz , c ci acum se s vrseste prefacerea, iar nu atunci cnd se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine : Luati mncati... Beti

dintru acesta toti.... Cum se petrece acest lucru, mintea noastr nu poate pricepe; se face n chip tainic, mai presus de ntelegerea noastr . In ncerc rile lor de a deslusi m car n parte aceast lucrare ntru totul tainic , pn si cei mai mari si mai alesi cuget tori crestini nu au g sit cuvinte potrivite. Dar trebuie s lu m aminte, nainte si mai presus de toate, c ceea ce se s vrseste la Sfnta Liturghie nu este doar o asem nare cu ceea ce s-a f cut la Cina cea de Tain , ci Insusi Mntuitorul Iisus Hristos este prezent aici sub chipul pinii si al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a gr it limpede despre aceasta inc naintea Sfintelor Sale Patimi, zicnd : Cel ce m nnc Trupul Meu si bea Sngele Meu are viat vesnic , si Eu l voi invia n ziua cea de apoi (Ioan VI, 54). C ci adev rat, adev iat zic vou , dac nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sngele Lui, nu veti avea viat n voi (Ioan VI, 53). La primirea Sfintei Cuminec turi sunt chemati toti fiii Sfintei Bisenci; ei se pot mp rt si cu Trupul si Sngele Domnului, dac mai nti si-au m rturisit pacatele si au fost dezlegati de preotul duhovnic. Dup primirea Sfintei Cuminec turi se cuvine s nu mai s rute icoana, sau mna episcopului sau preotului, s -si p zeasc limba de orice vorb desart , de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup si Snge pe care l-au primit. Mari, multe si minunate sunt roadele Sfintei Cuminec turi pentru viata duhovniceasc a credinciosului crestin. C ci cel ce se mp rt seste cu Trupul si Sngele Domnului se uneste tainic cu Domnul si, prin aceasta, si umple sufletul cu har si cu toate bunurile duhovnicesti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce m nnc Trupul Meu si bea Sngele Meu r mne intru Mine si Eu ntru El (Ioan VI, 56), ne gr ieste Mntuitorul. El si sporeste viata duhovniceasc : Cel ce M m nnc pe Mine va tr i prin Mine (Ioan VI, 57), adaug Hristos Iisus. Si ce-i poate fi mai de folos credinciosului crestin, dect tr irea lui cu Hristos si n Hristos. Sfntul Ignatie Teoforul spune c Sfnta Cuminec tur este leacul nemuririi, dndu-ni-se spre iertarea p catelor si spre viata de veci. Ea p streaz si strnsa leg tur cu ntregul Trup al Sfintei Biserici, n care Mntuitorul Iisus Hristos se afl prezent f r ntrerupere. Dat fiind roadele Sfintei Cuminec turi, Sfnta Biseric porunceste fiilor ei s se preg teasc si s se mp rt seasc ct mai des cu Trupul si Sngele lui Hristos. ndeosebi, n cele patru posturi mari de peste an, n preajma unei c l torii mai ndelungate, la caz de suferint si boal , ca si nainte ca mirii s se nvredniceasc de Sfnta Cununie. Eiectele binef c toare ale Sfintei mp rt sanii apar numai n sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepreg titi si nevrednici le aduce osnd de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27 29). RUG CIUNI

Inainte de primirea Sfintei Imp rt sanii Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, sl beste, las , milostivesteTe si-mi iart mie p c tosului, netrebnicului si nevrednicului robului T u c derile n p cat, smintelile si greselile mele, toate cte am p c tuit fat de Tine, din tineretile mele pn n ziua si ceasul de acum, fie cu stiint , fie din nestiint , cu cuvntul sau fapta, sau cu gndul, sau cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. Si pentru rug ciunile aceleia ce f r de prihan Te-a n scut pe Tine, ale preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura n dejde neinfruntat si ocrotitoarea si izb vitoarea mea, invredniceste-m f r de osnd s m mp rt sesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viat f c toarele si nfricos toarele Tale Taine, spre iertarea p catelor si spre viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre t rie, spre vindecare si spre s n tatea sufletului si a trupului si spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gndurilor si a deprinderilor mele celor rele si a n lucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene si ntunecate. C a Ta este mp r tia si puterea, slava, cinstea si nchin ciunea, mpreun cu Tat l ,si cu Duhul Sfnt acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Dup primirea Sfintei Imp rt sanii Multumesc Tie, Doamne Dumnezeul nostru, c nu m-ai lep dat pe mine p c tosul, ci partas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai nvrednicit. Ci, St pne, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai nviat si ai d ruit nou aceste infricos toare si de viat f c toare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, d s -mi fie si mie acestea spre t m duirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor immii mele, spre nt rirea sufletestilor mele puteri, spre credint neinfruntat , spre dragoste nef tarnic , spre des vrsirea ntelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre ad ugirea dumnezeiescului T u har si spre dobndirea mp r tiei Tale. Ca ntru Sfintenia Ta cu acestea fiind p zit, s pomenesc harul T u pururea si s nu mai viez mie, ci Tie, St pnului si Binef c torului nostru. Si asa, iesind dintru aceast viata ntru n dejdea vietii celei vesnice, s ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel nencetat al l ud torilor si bucuria cea f r de sfrsiit a celor ce v d frumusetea cea nespus a fetei Tale. C Tu esti dorirea cea adev rat si veselia cea nespus a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te laud toat f ptura n veci. Amin. Taina Spovedaniei (a M rturisirii) Recunoa terea p catelor se face prin m rturisirea sau spovedirea

lor, prin viu grai, n fata preotului duhovnic. P catul apas con tiin a noastr ca o piatr i o r ne te dureros. Dar prin m rturisire, sufletul se u ureaz , inima dobnde te lini te, con tiin a c tig mp care i rana se vindec . Dup cum bucuriile cer s fie m rturisite si prin aceasta i sporesc frumuse ea, asemenea si durerile se cer m rturisite si astfel sufletul se u ureaz . P catul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie s fie m rturisit n fata preotului duhovnic, cu adnc p rere de r u, cu hot rrea de a nu mai gre i, cu credin a puternic n Hristos si cu n dejdea n ndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne p stra mereu curat haina sufletului nostru, pentru a nu ne desp rti de Dumnezeu. Sfntul apostol Iacob ne ndeamn , zicnd : M rturisiti-v unul (credinciosul) altuia (preotului) p catele si v rugati unul pentru altul, ca s v vindecati, c mult poate rug ciunea st ruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, cnd ne simtim ap sati de p cate, cnd suntem bolnavi sufleteste, s alerg m la preotii Sfintei Biserici si lor s ne m rturisim, ca prin rug ciunea si dezlegarea lor s dobndim iertarea p catelor (Iacob V, 14 15). Si n alt loc ni se gr ieste despre ndatorirea crestin de a ne m rturisi p catele: Dac zicem c p cat nu avem, ne am gim pe noi nsine si adev rul nu este ntru noi. Dac m rturisim p catele, El Iisus Hristos este credincios si drept, ca s ne ierte p catele si s ne cur teasc pe noi de toat nedreptatea. Dac zicem c n-am p c tuit, l facem mincinos, si cuvntul Lui nu este Intru noi (1 Ioan I, 8 10). Lucru deosebit de nsemnat nu este ns numai m rturisirea p catelor, ci c inta, adic p rerea de r u si durerea sufleteasc pe care o simte crestinul pentru p catele s vrsite n felurite chipuri. Cum ne preg tim pentru spovedanie? Cerin ele unei bune m rturisiri a p catelor trebuie mplinite printro preg tire din bun vreme, cu deosebire prin post si rug ciune. C ci postul smere te trupul, iar rug ciunea deschide sufletul credinciosului n fata lui Dumnezeu. De asemenea, s cercet m n cei m sur ne-am mplinit datoriile c tre Dumnezeu, c tre Sfnta Biseric , apoi c tre aproapele, c tre familie, c tre noi n ine, c tre ar , si a a s p im c tre Sfnta Tain a Spovedaniei. tiut este c Sfnta M rturisire se administreaz celor ce se preg tesc a primi Sfnta Cuminec tur . De aceea si gr ie te Sfntul Apostol Pavel: S se cerceteze omul pe sine si a a s m nnce din pine si s bea din pahar (1 Cor. XI, 28), adic s ia Sfntul Trup si Snge al Mntuitorului Iisus Hristos numai dup vrednic m rturisire. Potrivit cu greutatea p catelor m rturisite si dup cea mai bun socotint a preotuluiduhovnic, celui ce s-a spovedit i se d , nainte de dezlegare, un canon de poc inta, ca de pild : rug ciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si ndeosebi la Sfnta Liturghie din duminici si s rb tori, fapte de milostenie, nfrn ri de la anumite mnc ruri sau fapte. Toate acestea nu urm resc pedepsirea celui ce s-

a m rturisit, ci ndreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre ns n tosire duhovniceasc , spre nt rire n virtute si ndep rtare de p cat. Roadele Sfintei M rturisiri sunt de nepretuit. C ci ea ne dezbrac de haina ntinat a p catelor si ne mbrac n haina cea nou a virtutilor crestine, n haina luminoas a harului dumnezeiesc ; din starea de p cat si de osnd , ea ne trece n starea de har mntuitor. Ea ne deschide calea spre des vrsire, ne sporeste evlavia, rodeste cur tia sufletului, pacea cugetului, ndreptarea vietii spre cstigarea fericirii vremelnice si vesnice. Soroacele Sfintei M rturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastr duhovniceasc , s ne spovedim ct mai des, dar mai ales cu prilejurile ar tate n leg tur cu Sfnta Cuminec tur . NU UITA: Lacrimile spala pacatule si sunt socotite ca al doilea botez. Daca ai cazut, nu deznadajdui, ci indata, ridica-te. Deseori, insasi caderea noastra poate sa ne fie cel mai puternic prilej de a destepta in noi cainta si intoarcerea spre drumul curatiei, sfinteniei si desavarsirii noastre. Ca sa te spovedesti, trebuie sa ai un duhovnic, pe care sa-l cauti si sa-l alegi numai din pricini duhovnicesti. Duhovnicul, pe langa savarsitorul Tainei de dezlegare, este si doctor sufletesc si cu cat ne cunoaste mai bine, cu atat ne poate ajuta mat mult. Cel ce acopera la spovedit sau nu spune vreun pacat de moarte, de care-si aduce aminte, face un nou pacat de moarte si in loc de folos are paguba. Daca ai totusi un pacat de moarte pe care nu l-ai marturisit la spovedanie, fiindca l-ai uitat fara voia ta, atunci este destui daca-l marturisesti la spovedania urmatoare. Daca nu l-ai marturisit de rusine, sau pentru ca nu ti-ai facut bine cercetarea cugetului, atunci trebuie sa spui duhovnicului pacatul pe care l-ai ascuns, sa spui la cate spovedanii nu l-ai marturisit si sa faci o marturisire desavarsita. Marturisirea este Taina n care Dumnezeu iart , prin duhovnic, p catele crestinilor care se c iesc sincer si le m rturisesc la scaunul spovedaniei, n fata preotului. Ea are diferite numiri. Se numeste poc int , pentru c cel ce o primeste trebuie s regrete n mod sincer, p catele s vrsite si m rturisite preotului duhovnic; m rturisire sau spovedanie, ntruct crestinul si m rturiseste p catele n fata preotului; al doilea Botez, pentru c prin ea se spal p catele ntocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru c prin ea se dezleag p c tosul de leg tura p catelor; mp care, pentru c ne mpac cu Dumnezeu. Mntuitorul Hristos a ng duit aceast Tain sfintilor S i apostoli cnd le-a spus : "Oricte veti lega pe p mnt, vor fi legate si in cer si oricte veti dezlega pe p mnt, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi dup Sfnta Sa inviere din morti, cnd ar tndu-Se apostolilor le-a zis : Pace vou ! Precum M-a trimis pe Mine Tat l v trimit si Eu pe voi. Si zicnd aceasta, a suflat asupra lor

si le-a zis : Luati Duh Sfnt; c rora veti ierta p catele, le vor fi iertate si c rora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 21 23). Puterea de a lega si dezlega p catele o are numai Mntuitorul Hristos, cum ne-a ar tat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat aceast putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor. Recunoasterea p catelor se face prin m rturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, n fata preotului-duhovnic. P catul apas constiinta noastr ca o piatr si o r neste dureros. Dar prin m rturisire, sufletul se usureaz , inima dobndeste liniste, constiinta cstig mp care si rana se vindec . Dup cum bucuriile cer s fie m rturisite si prin aceasta si sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer m rturisite si astfel sufletul se usureaz . P catul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie s fie m rtunsit n fata preotului duhovnic, cu adnc p rere de r u, cu hot rrea de a nu mai gresi, cu credinta puternic n Hristos si cu n dejdea n ndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne p stra mereu curat haina sufletului nostru, pentru a nu ne desp rti de Dumnezeu. Sfntul apostol Iacob ne ndeamn , zicnd : M rturisiti-v unul (credinciosul) altuia (preotului) p catele si v rugati unul pentru altul, ca s v vindecati, c mult poate rug ciunea st ruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, cnd ne simtim ap sati de p cate, cnd suntem bolnavi sufleteste, s alerg m la preotii Sfintei Biserici si lor s ne m rturisim, ca prin rug ciunea si dezlegarea lor s dobndim iertarea p catelor (Iacob V, 14 15). Si n alt loc ni se gr ieste despre ndatorirea crestin de a ne m rturisi p catele: Dac zicem c p cat nu avem, ne am gim pe noi nsine si adev rul nu este ntru noi. Dac m rturisim p catele, El Iisus Hristos este credincios si drept, ca s ne ierte p catele si s ne cur teasc pe noi de toat nedreptatea. Dac zicem c n-am p c tuit, l facem mincinos, si cuvntul Lui nu este Intru noi (1 Ioan I, 8 10). Lucru deosebit de nsemnat nu este ns numai m rturisirea p catelor, ci c inta, adic p rerea de r u si durerea sufleteasc pe care o simte crestinul pentru p catele s vrsite n felurite chipuri. C ci f r de c int , Sfnta M rturisire sau Poc inta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si mp carea cu Dumnezeu. Iar c inta trebuie s fie sincer , deplin (pentru toate p catele) si s izvorasc din credinta, n dejdea si iubirea lui Dumnezeu. Aceeasi nsemn tate o are si hot rirea de ndreptare, curajul prin care punem hotar ntre viata trecut si cea viitoare; o hot rre sfnt , c vom duce de acum nainte o viat nou , viat n Hristos, f cnd fapte vrednice de poc int (Matei III, 7). M rturisirea sau nsirarea p catelor f r c int adev rat si f r hot rre de ndreptare, nu aduce iertarea p catelor (Luca XIII, 5). Stiut este c Sfnta M rturisire se administreaz celor ce se preg tesc a primi Sfnta Cuminec tur . De aceea si gr ieste sfntul apostol Pavel: S se cerceteze (ns ) omul pe sine si asa s m nnce din pine si s bea din pahar (1 Cor. XI, 28), adic s ia Sfntul Trup si Snge al

Mntuitorului Iisus Hristos numai dup vrednic m rturisire. Dup ascultarea celor m rturisite de crestin, dac din ele se v deste c int si hot rre de ndreptare, preotul-duhovnic l dezleag pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu ndur rile iubirii Sale de oameni, s te ierte pe tine, fiule, si s -ti lase toate p catele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dat , te iert si te dezleg de toate p catele, n numele Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin". Iar de te simti si-ti vine sa spui ca ai timp sa te spovedesti si sa te pocaiesti, ia mai bine si citeste urmatoarea istorioara povestita de marele duhovnic roman, parintele Cleopa Ilie: Arhimadrit Cleopa

Cum inseala diavolul pe om n cele ce urmeaz , vom vorbi despre sfatul dracilor; cum i nvat dracii pe oameni sa amne pocainta. Era un calugar pustnic, ascet mare n pustie n partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani. S-a rugat lui Dumnezeu ctiva ani de zile: "Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei cstiga cele mai multe suflete pentru mparatia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i ntoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce n iad. Cum cstiga ei mai multe suflete pentru iad, dect ngerii pazitori pentru mparatia cerului?" S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu. ntr-o noapte, stnd el la rugaciune, n puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: "Avva Ilarioane!" "Ce este, Doamne?" "Ia Sfnta Cruce n mna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pna n poiana din apropiere si, cnd vei ajunge n poiana, stai lnga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te n mijlocul poienii pna voi veni". El, cnd a auzit ca l-a nvatat sa se narmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrnul, zicnd n minte rugaciuni, si a ajuns n poiana. Era liniste mare; nu batea vntul n noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrnul calugar lnga un copac si statea lund aminte. Deodata, vede ca n mijlocul poienii apare un jilt, un tron mparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. nti scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea n mna un toiag n chip de balaur. Cnd l-a vazut, s-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cnd a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; ct vedeai, numai cete dracesti. Cnd a vazut calugarul atta amar de iad acolo si attia diavoli, si-a adus aminte de cuvntul din chilie, care i-a zis "sa nu te temi", s-a narmat cu semnul Sfintei Cruci si

statea atent. Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, n toate partile nu se vedeau dect cete de diavoli, s-a sculat satana n picioare si a zis: - V-am adunat n noaptea asta, n miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat? Si a zis unul: Stapne, nu stim! - Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a nsela oamenii si a-i aduce n mparatia mea. Si sa-mi arate cum nseala el lumea si cum l prosteste pe om si-l nseala de-l aduce la munca cea vesnica si la mparatia noastra. Care-i metoda, carei mestesugul vostru, ca voi n toata lumea, aceasta treaba aveti, sa nselati sufletele oamenilor? Sa va vad ct de iscusiti sunteti voi n a nsela sufletele oamenilor! Cel ce ma loveste n gndire, daca are sa-mi spuna un sfat cum nseala lumea asa cum gndesc eu, iata i voi da sa conduca trei minute iadul, l voi pune mparat trei minute n locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti. Atunci a iesit unul din multime si a zis: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum nsel eu pe oameni! - Ei, sa vedem! - Eu, zice el, i spun omului asa: "Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!" Cu aceasta metoda am nselat pe foarte multi. Le dau n gnd, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. ngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea n gnd omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam n gnd omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapnirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam n gnd. Si asa am amagit pe foarte multi. Cnd ies de la biserica, unii se opresc la crciuma. Acolo fiecare se ntneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cnte. Din cauza asta omul s-a mpiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a ntors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare. Si a ntrebat satana: - Pe multi ai nselat? - Sa traiesti, ntunecimea ta, pe multi! - Ai nselat pe cei mai prosti dect tine, dar n-ai facut nici o isprava. - De ce, ntunecimea ta? - Tu i spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la crciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos i spune n Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui. L-ai ndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cteva ori, dar dupa o vreme vine ngerul si-i da n gnd: "Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. "Mai, ma tin de una, ca nu este mntuire umblnd pe doua cai!" - Ai patit asa? - Am patit si asa!

- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Deci sa stii ca nai raspuns bine. Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis: - Ia-l n spate, du-l n adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti n fundul iadului ca-i prost! L-a batut, n loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun. Iese altul la raport: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste. - Sa te vad, viteazule! Cum te cheama? - Scarabuta ma cheama. Cum nseli tu pe oameni? - Iata cum, maria ta. Eu i spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este nger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici n lumea asta! Daca ai ce mnca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atta-i, ct i omul pe lumea asta. - Si ai nselat multi? - Multi am nselat! - Si tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Stiu eu ca ai nselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i nseli. Pentru ca Scriptura i spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este nger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna n ceruri. Scriptura este plina de acest fel de nvataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine. Ba si mai mult. Dumnezeu, cnd l-a sadit pe om a pus n sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Ct de pagn ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta n sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta l mustra cnd face rau si-l bucura cnd face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta. Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om si, ndata ce a gretit, l mustra: "De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni cnd face pacatul. Oricnd greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam nti, numita si legea firii sau a constiintei, l mustra imediat. Uneori asa de tare n mustra, daca este pacatul mare, nct l da aproape n deznadejde. Se mplinelte atunci cuvntul care spune n psalmi: ntru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pnza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 1415). Adica se subtie nadejdea ca pnza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea. Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare l mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mnca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul n lemn. "De ce ai facut si de ce ai mniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?" Deci, degeaba i spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta i spune si, dupa constiinta, i spune si Scriptura. Tu zici ca-l nveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i nger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta i spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este nger, este munca vesnica, este

slava vesnica. Deci si tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat nseala multa lume - esti prost si nu aduci mare aport pentru mparatia iadului; nu aduci mare folos! Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport naintea satanei, cum a patit si cel dinti care se lauda ca a facut mare isprava. Adica n loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis n fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa nsele pe oameni. A nselat, dar a nselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dinti care nvata pe om sa mearga si la biserica si la crsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau. Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere ntre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni n jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, n loc de lauda, i bate si i trimite n fundul iadului. Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicnd: - Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste n gndire, adica mi spune un plan de a cstiga suflete pentru mparatia iadului, mai bun dect al celor doi care mi-au dat raportul mai nainte, atunci eu pe acela l voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de mparat al iadului trei minute. Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai nainte si nu i-a placut lui. Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rnduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cti metri n urma. Si cnd a iesit, s-a dus naintea satanei, cum statea pe scaun acolo n mijlocul poienii, si i-a spus: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Satana l ntreaba: - Cum te cheama? - Sarsaila, ma cheama! - Ehei, te vad batrn si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a nsela suflete, sa le aduci la mparatia mea. Sarsaila a spus: - Nici ntunecimea ta nu stii ce stiu eu! Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a cstiga suflete. - Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am mbatrnit n lupta cu sufletele oamenilor de attea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete n iad n fiecare zi. - Si cum ai reusit sa aduci attea suflete la mparatia mea? - Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dinti, care a iesit la raport, pentru ca se ntmpla cum ai zis ntunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si ndata l cstiga ngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i nger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si nger si iad. Eu att i spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este nger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi ncepi fapta buna?" Daca-i copil i spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa

te casatoresti, trebuie sa petreci n lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!" Iar daca-i tnar i spun: "Dupa ce te vei casatori si ti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa ncepi fapta buna. Acum mannca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tnar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mine, lasa pe poimine, lasa pe la anul, mai ncolo!" l nvat pe om sa amne pocainta de azi pe mine, de mine pe poimine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrnete, ca postul este pentru cei batrni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu attea ceasuri rugndu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de nsurat si maritat. Ai attea!" Si-l ncurc cu grijile vietii si tot i spun: "Lasa pe alta data". Cand vine ngerul si-i spune: "Mai, omule, fa un praznic pentru morti!" Eu i spun: "Dar esti prost? Acum ai de mbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!" ngerul vine si-i spune: "Mai, omule, ia ncepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu i spun: "Nu posti ca ti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!" Sau vine ngerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrul, lasa betia, lasa tutunul, lasa njuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai ncolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfrsitul cel bun, dar pna atunci poti petrece asa!" Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amna de azi pe mine. Sfnta Scriptura spune altfel. Duhul Sfnt i trezeste pe oameni, zicnd: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va nvrtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu n om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de njurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu i porunceste azi, iar noi i spunem lui: "Nu astazi, ci mine, poimine, la batrnete!" Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda ncepi a-l bate ntr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul l poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca l bati de tot, trebuie sa crapi lemnul! Asa-i si pacatul! Se bate n fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cnd este proaspat, cu ct se nvecheste, cu att mai greu se poate dezobisnui de dnsul. Vazut-ai n arama rugina verde? Arama daca o curatai n fiecare zi, stralucea ca aurul! nsa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic n lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cnd mbatrneste n pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mine sau poimine l lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se nvecheste, se bate n fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrnd-nevrnd, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a nvechit n el! Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cnd l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i nsel, ca mii si milioane de oameni amna pocainta de azi pe mine, si toti se robesc

de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mine-poimine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cnd vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te nvat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!" Asa, cum ti-am spus mai nainte, am nvatat si nselat attea suflete, nct acestea cad n iad cum cad fulgii cnd ninge, cu un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa ncepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!" Deci, va spun ntunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata n iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am nvasat asa, si-i trimit n tot pamntul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mine, poimine, peste un an, peste doi, la batrnete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi n iad cti am pogort si pogor cu acest sfat! Atunci satana a zis: - Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l nveti pe om sa amne pocainta de azi pe mine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te mpartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mine!" Acum, pentru ca m-ai lovit n gndire, ti voi da coroana si toiagul meu, sa stapnesti trei minute iadul, si toti sa nvatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti ct mai multe suflete n mparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi n vecii vecilor. Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scnteie s-a stins n vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci n iad, ca sa-i nvete pe oameni sa amne pocainta. Atunci a venit ngerul Domnului si i-a zis: - Avva Ilarioane! - Ce este, Doamne? - De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum nseala dracii pe oameni si cum i duc n mparatia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum! Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mna pe condei si scrie tot ceai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a cstiga suflete pentru mparatia iadului, este de a-l nvata pe om sa amne fapta buna de azi pe mine, de mine pe poimine, de la tinerete la batrnete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti n iad! Amin! Sfantul Ignatie Briancianinov

Vederea pacatului meu Va veni acel timp infricosat, va sosi acel ceas plin de groaza in care toate pacatele mele vor sta dezgolite in fata lui Dumnezeu Judecatorul, in fata ingerilor Lui, in fata intregii omeniri. Presimtind starea sufletului meu in aceste clipe cutremuratoare, ma umplu de spaima. Sub inraurirea presimtirii vii si puternice ma grabesc cu frica sa ma adancesc in cercetarea de sine, ma grabesc sa caut in cartea constiintei mele gresalele insemnate si savarsite cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul.

Cartile necitite de multa vreme, care zac de timp indelungat prin dulapuri, sunt macinate de carii. Cel ce ia o astfel de carte intampina o mare greutate in citirea ei. Fiind necercetata de multa vreme, nu s-a putut deschide decat cu anevoie. Asa este si constiinta mea deschizand-o, nu aflu multumirea asteptata. Numai pacatele mari se cunosc destul de lamurit; insemnarile marunte, care sunt foarte multe la numar, aproape ca s-au sters, ba nici nu mai poti pricepe acum ce au inchipuit ele. Numai Dumnezeu, Unul Dumnezeu, poate sa intoarca insemnarile galbejite si sa le dea claritate si astfel sa-l izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evrei 10, 22). Singur Dumnezeu poate sa-i dea omului darul de a-si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti. Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu-le in ajutor prin cea mai calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si calitatea pacatelor mele, cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine. Vad ca, faradelegile mele covarsesc capul meu si ca o povara grea apasa peste mine. Inmultitu-s-au mai mult decat parul capului meu (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care este urmarea unei a emenea stari de pacatosenie? Ajunsu-m-au aradelegile mele de nu mai pot sa vad; inima ea m-a parasit (Psalmul 39, 13). Urmarile unei vieti pacatoase sunt: orbirea mintii, inasprirea, nesimtirea inimii. Mintea unui pacatos invederat nu vede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a simti cele duhovnicesti. Daca, parasind viata pacatoasa, acest om se va intoarce spre nevointe cuviincioase atunci inima lui, ca si cum ar fi o fiinta straina, nu va consimti la nazuinta lui catre Dumnezeu. Cand prin lucrarea Dumnezeiescului Dar i se vor descoperi nevoitorului multimea gresalelor lui, atunci e cu neputinta ca el sa nu ajunga la cea mai mare nedumerire, sa nu se scufunde intr-o adanca tristete: Inima mea s-a tulburat , din pricina unei asemenea privelisti, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine; ca salele mele s-au umplut de ocari , adica lucrarea mea s-a umplut de poticneli din obisnuinta spre pacat, care ma trage cu sila spre noi pacate; inmultitu-s-au si au putrezit ranile mele din pricina nebuniei mele , adica patimile pacatoase s-au invechit si m-au vatamat grozav din pricina vietii mele traita fara bagare de seama; nu este vindecare in trupul meu , adica nu este vindecare numai prin propriile mele puteri pentru intreaga mea fiinta, lovita si molipsita de pacat (Psalmul 37,11). Prin faptul ca-mi recunosc pacatele, ma caiesc de ele, le marturisesc la preot si-mi pare rau ca le-am savarsit, rastorn toata multimea lor nenumarata in adancul milostivirii lui Dumnezeu. Pentru ca pe viitor sa ma pazeasca de pacat, voi cerceta cu luare aminte, insingurandu-ma in mine insumi, cum lucreaza pacatul impotriva mea, cum se apropie de mine si ce-mi spune. El se apropie de mine ca un hot; fata lui este acoperita; cuvintele lui sunt mai alunecoase ca untdelemnul (Psalmul 54, 22); imi vorbeste minciuni, imi propune faradelegi, otrava este in gura lui; limba lui este un ac purtator de moarte. Indulceste-te! sopteste el incet si lingusitor. Pentru ce iti este oprita placerea? Indulceste-te, ce pacat gasesti aici? si raufacatorul propune calcarea poruncilor

Domnului Celui Atotsfant. N-ar fi trebuit sa dau nici cea mai mica atentie cuvintelor lui; stiu doar ca el e un fur si un ucigas. Dar nu tiu ce neputinta neinteleasa, o neputinta a vointei, ma biruie. Caci iau aminte la vorbele pacatului, la fructul oprit. In zadar constiinta imi aminteste ca gustarea din acest rod este totodata si gustarea mortii. Daca fructul oprit nu se afla inaintea ochilor mei, atunci acest rod se zugraveste pe neasteptate in inchipuirea mea se picteaza in culori vii, parca de o mana fermecata. Simtirile inimii sunt atrase spre tabloul scandalos, care este asemenea unei desfranate. Aspectul lui exterior este captivant; sminteala odihneste intr-insul; este impodobit cu o imbracaminte pretioasa, stralucitoare; lucrarea ei purtatoare de moarte este acoperita cu grija. Cand din pricina absentei obiectului insusi, pacatul nu poate gasi victima in trup, atunci cauta ca aceste jertfe sa fie aduse de inima. Pacatul lucreaza in mine prin gandul pacactos prin simtirea inimii si prin simtirea tru ului, lucreaza prin simtirile trupesti, lucreaza prin inchipuire. La ce incheiere ma aduce o asemenea privire aruncata asupra mea? La concluzia ca in mine, in toata fiinta mea, traieste o vatamare patatoasa, care consimte si ajuta pacatului ce napadeste asupra mea, din afara. Eu sunt asemenea omului legat si infierat cu grele lanturi. Oricine, numai daca ii va fi ingaduit, il inhata pe legat, il duce unde vrea, pentru ca legatul, fiind legat cu lanturi, nu are putinta sa opuna nici o rezistenta. Patruns-a odinioara pacatul in inaltul Rai. Acolo el le-a propus stramosilor mei sa guste din fructul oprit. Acolo i-a inselat, acolo i-a lovit pe cei inselati, cu moarte vesnica. El imi face si mie, urmasului lor neincetat aceeasi propunere; el se sileste neincetat sa ma insele si sa ma prinda si pe mine, urmasul lor. Indata dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai si surghiuniti in tara scarbelor (Facere 3, 23 24). Eu m-am nascut in aceasta tara a plansului si a nevoilor! Dar aceasta nu ma indreptateste, caci Raiul imi este adus aici de catre Rascumparatorul, imi este sadit in inima mea. Nu am alungat Raiul din inima mea prin pacat. Acum acolo este un amestec de bine si rau, acolo este o cumplita lupta intre bine si rau, este o ciocnire a nenumaratelor patimi, acolo este chinul care e o pregustare a vesnicelor chinuri din iad. Vad in mine o dovada ca sunt fiul lui Adam; pastrez inclinarea spre rau; ma unesc cu propunerile inselatorului, desi stiu cu siguranta ca mi se propune inselarea, ca mi se pregateste uciderea. Degeaba as incepe sa-i invinuiesc pe stramosi pentru pacatul ce mi l-au transmis, caci eu sunt eliberat din robia pacatului de catre Rascumparatorul meu, si, de aici inainte, cad in pacate nu de sila, ci de buna voie. Stramosii au savarsit o data, in Rai, calcarea unei singure porunci dumnezeiesti, iar eu aflandu-ma in sanul Bisericii lui Hristos calc neincetat toate poruncile divine ale lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul meu. Uneori sufletul mi se tulbura de manie si de trea de minte a raului! In inchipuirea mea sclipeste pumnalul deasupra capului vrajmasului si inima-mi se imbata de razbunarea satisfacuta, savarsita cu imaginatia. Alteori mi se infatiseaza niste gramezi risipite de aur. In urma lor se deseneaza palate marete, gradini, toate obiectele de lux, placerile, mandriile care se dobandesc prin aur si pentru care omul iubitor de pacat se inchina acestui idol, ce nu este decat un mijloc de infaptuire a tuturor dorintelor putrede. Cateodata sunt amagit de cinste si putere. Sunt atras, ma ocup cu visurile care ma

pun la conducerea oamenilor si tarilor, care ma fac sa le procur lor lucruri pieritoare, iar mie o slava pieritoare. Altadata, pare chiar in chip vadit, imi stau in fata mea mese cu mancaruri placut mirositoare, din care se ridica aburii! Ma indulcesc intr-un chip caraghios si dureros in acelasi timp, de inselarile ce se infatiseaza inaintea mea. Adeseori ma vad pe neasteptate drept, sau mai bine zis inima mi se fatarniceste, se sileste sa-si insuseasca dreptatea, se linguseste pe sine, se ingrijeste de laude omenesti, ca si cum ar vrea sa si le atraga spre sine! Patimile se cearta intre ele spunand una alteia ca eu sunt al lor, ma trec neincetat din mana in mana, ma intarata, ma nelinistesc. Peste mintea mea este trasa o perdea de nepatrunsa intunecime; pe inima se afla trantita o mare si grea piatra de nesimtire. Oare mintea isi va veni in fire? Va voi oare sa-si indrepte pasii spre bine? Ii sta impotriva inima, deprinsa cu placerile pacatoase, i se impotriveste trupul meu, care si-a dobandit dorinte dobitocesti. S-a pierdut pana si intelegerea ca trupul meu, (ca unul ce este facut pentru ve,snicie ,si este capabil de dorinte ,si mi,scari dumnezeiesti), nu mai intelege ca nazuintele cele asemanatoare celor dobitocesti nu sunt decat neputinta lui, introduse intr-insul prin cadere. Diferitele parti care alcatuiesc fiinta mea mintea, inima si trupul sunt ciopartite, dezbinate, lucreaza in dezacord, se impotrivesc una alteia; numai atunci lucreaza in intelegere cand lucreaza pentru pacat, potrivnic lui Dumnezeu. Aceasta este starea mea! Ea este moartea sufletului in timpul vietii trupului. Dar eu sunt multumit cu starea mea! Multumit nu din cauza smereniei ci din pricina orbirii mele, din pricina impietririi mele. Sufletul nu-si simte moartea, asa cum n-o simte nici trupul cand este despartit prin moarte de suflet. Daca eu as fi simtit moartea mea, as fi petrecut intr-o necurmata pocainta! Daca eu as fi simtit moartea mea, m-as fi ingrijit de inviere! Eu sunt in intregime ocupat cu grijile lumii si prea putin ma ingrijesc de nevoile mele sufletesti. Osandesc cu asprime cele mai mici greseli savarsite de aproapele meu, pe cata vreme eu, care sunt plin de pacate, orbit de ele, prefacut in stalp de sare asemenea femeii lui Lot, nu sunt in stare sa fac nici un fel de miscare duhovniceasca N-am pasit pe urmele pocaintei, pentru ca inca nu vad pacatul meu. Si nu-mi vad pacatul fiindca mai lucrez inca in folosul pacatului. Caci cel ce se indulceste de pacat nusi poate vedea pacatul, precum nu-l poate vedea nici cel ce-si ingaduie sa guste din el macar numai cu gandul si cu consimtirea inimii. Numai acela poate sa- i vada pacatul care, s-a lepadat cu o hotarare libera de orice prietenie cu pacatul, care sta ca un strajer treaz, la poarta casei sale, cu sabia in mana, cu cuvantul lui Dumnezeu; care respinge si taie cu aceasta sabie pacatul, in orice infatisare s-ar apropia el. Cine va savarsi aceasta mare lucrare, cine va declara razboi pacatului, smulgand cu sila pacatul din mintea, inima si trupul lui, aceluia ii da Dumnezeu un mare dar: vederea pacatului sau . Fericit este sufletul care si-a vazut pacatul cuibarit in sanul sau! Fericit este sufletul care a vazut in sine caderea stramosilor, vechimea vechiului Adam! O asemenea vedere a pacatului sau este vederea duhovniceasca, este vederea mintii, vindecata de orbire prin darul dumnezeiesc. Sfanta Biserica de Rasarit invata sa cerem de la Dumnezeu vederea pacatului nostru prin post , rugaciune si ingenunchere.

Fericit este sufletul care neincetat se invata in Legea Domnului! Caci intr-insa el poate vedea chipul si frumusetea Omului Nou, iar prin comparatie cu el, isi poate cerceta si indrepta neajunsurile sale. Fericit este sufletul care si-a cumparat tarina pocaintei prin omorarea sa cu privire la inceputurile pacatoase! In aceasta tarina el isi va gasi o nepretuita comoara de mantuire. Daca ti-ai dobandit tarina pocaintei, preda-te plansului de copil fata de Dumnezeu. Daca poti , sa nu ceri nu cere nimic de la Dumnezeu, lasate in voia Lui, cu lepadare de sine. Intelege si simte, ca tu esti faptura, iar Dumnezeu este Facatorul. Preda-te prin urmare fara sa mai stai pe tganduri, adu-I numai lacrimile de prunc, adu-I o inima tacuta, gata sa-I urmeze voia si sa-si sigileze voia Lui. Daca insa din pricina prunciei tale, nu te poti cufunda in tacere deplina, in rugaciune si in plansul in fata lui Dumnezeu, atunci rosteste inaintea Lui o rugaciune smerita pentru iertarea pacatelor si pentru vindecarea de patimile cele pacatoase, de aceste groaznice neputinte morale, care se compun din gresalele savarsite de buna voie in decursul unei vremi destul de insemnate. Fericit este sufletul care si-a dat seama ca este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca unul ce se afla ticalos si pacatos! Un astfel de suflet se afla pe calea mantuirii, intr-insul nu este inselare de sine. Dimpotriva, cine se crede gata sa primeasca darul, cine se socote chiar vrednicde Dumneyeu si cere venirea Lui tainica, cine spune ca e gata sa-L primeasca, sa-L auda si sa-L vada pe Domnul , acela se inseala pe sine, acela se linguseste pe sine, acela a atins culmea cea inalta a mandriei de unde urmeaza caderea in intunecoasa prapastie a pierzarii (Sfantul Isaac Sirul, cuvantul 55). Acolo se prabusesc toti cei care se mandresc inaintea lui Dumnezeu, care cuteaza sa se recunoasca cu nerusinare vrednici de Dumnezeu si cu aceasta parere de sine si inselare de sine, sa-I spuna lui Dumnezeu Vorbeste, Doamne, ca robul Tau Te asculta . Cea mai inalta lucrare a mintii este neobisnuit de simpla; pentru capatarea ei nu are nevoie decat de o simplitate si credinta de copil. Dar noi ne-am facut atat de complicati incat tocmai aceasta simplitate este de neatins, de neajuns. Noi vrem sa fim mai destepti, vrem sa-i dam viata eului nostru, nu suferim le adarea de sine nu, nu vrem sa lucram cu credinta. Din aceasta cauza avem nevoie de un indrumator, care ar putea sa ne scoata din complexitatea noastra, din viclenia noastra, din siretlicurile noastre, din slava noastra desarta si din parerea de sine spre o credinta larga si simpla. Din aceasta cauza se intampla ca, pe terenul lucrarii mintii, copilul (omul despatimit) ajunge la o propasire neobisnuita, iar inteleptul deraiaza din drum si se arunca in intunecoasa prapastie a pierzarii. Tanarul prooroc Samuil L-a auzit pe Domnul care 1-a chemat si nu s-a socotit vrednic de vorbirea cu Domnul, ci a stat inaintea batranului sau indrumator, cerand de la el indrumari pentru purtarea sa. A auzit Samuil a doua oara acelasi glas care il chema si din nou a stat inaintea indrumatorului sau. Povatuitorul a inteles ca glasul care il chema era glasul lui Dumnezeu. Si atunci ia poruncit tanarului, cand va auzi o asemenea chemare sa-I raspunda Celui care ii vorbeste: Graieste, Doamne, caci robul Tau Te asculta. Acelasi lucru indrazneste sa-I spuna un inchipuit, iubitor de placeri si misel, care

nu este chemat de nimeni, care este imbatat de o parere de slava desarta, care alcatuieste in sine glasuri si mangaieri prin care isi linguseste vicleana sa inima, prin care se inseala pe sine si pe urmasii sai usuratici. Fiule al Bisericii Ortodoxe de Rasarit, care este una Sfanta si Adevarata, in nevointele tale nevazute, sa te conduci de indrumarile Sfintilor Parinti ai Bisericii tale, caci ei poruncesc ca inainte de a te fi innoit printr-o vadita lucrare a Sfantului Duh sa nu primesti nici un fel de vedenie; sa nu primesti nici un fel de glas, de oriunde s-ar auzi, in afara sau inlauntrul tau, ci sa le consideri ca fiind un aratat prilej de inselare (Prea Cuviosul Grigorie Sinaitul, Despre inselare, s.a. Filocalia. Sfantul Calist si Ignatie Xantopolis cap. 73). Pazeste-ti mintea de vedenii, alunga toate inchipuirile si parerile ce se apropie de ea, prin care caderea in inselarea diavoleasca ia locul adevarului. Infasurat cu pocainta, stai cu frica si cu evlavie inaintea Marelui Dumnezeu, Care poate curati pacatele tale si te poate innoi prin Duhul Sau Preasfant. Duhul care va veni, te va povatui spre toata dreptatea (Ioan 16, 3). Simtamantul plansului si al pocaintei pentru pacate este singurul care e de mare nevoie sufletului, care s-a apropiat de Dumnezeu cu gandul ca sa primeasca de la E1 iertarea pacatelor sale. Aceasta este partea cea mai buna. Daca tu ai ales-o, atunci sa nu se mai ia de la tine! Sa nu dai aceasta comoara in schimbul simtamintelor desarte, mincinoase, silnice, care trec pe alaturea de Dar, sa nu te pierzi prin lingusirea de sine. Daca unii Parinti, spune prea cuviosul Isaac Sirul, au scris despre ceea ce este curatenia sufleteasca, ce este sanatatea ei, ce este nepatimirea, ce este vederea duhovniceasca, asta nu inseamna ca ei au scris-o pentru ca noi sa le cautam inainte de vreme si cu asteptare. S-a si spus in Scriptura: Imparatia lui Dumnezeu nu vine in chip vazut (Luca 17,20). Aceia care traiesc in asteptarea Imparatiei Cerurilor, au dobandit mandria si caderea Cautarea inaltelor daruri dumnezeiesti cu asteptare este respinsa de Biserica lui Dumnezeu. Aceasta nu este un semn de dragoste pentru Dumnezeu; aceasta este o neputinta a sufletulm (Sfantul Isaac Sirul, cuvantul 55) Toti sfintii s-au recunoscut ca sunt nevrednici de Dumnezeu si prin acest lucru ei si-au aratat vrednicia, care consta in smerenie. (Sfantul Isaac Sirul, cuvantul 36). Toti inselatii de sine s-au socotit vrednici de Dumnezeu, prin acest lucru au aratat ca sufletul lor este cuprins de mandrie si de inselaciune draceasca. Unii din ei i-au primit pe demoni, care s-au infatisat in chipul ingerilor si le-au urmat; altora li se aratau demonii in propriul lor chip si se inchipuiau ca unii ce sunt biruiti prin rugaciunea lor, lucru prin care ii ducea la inaltarea mintii; unii isi atatau imaginatia, isi infierbantau sangele, produceau in sinea lor miscari nervoase, si luau aceasta drept placere harica si au cazut in inselarea diavolilor, intr-o desavarsita intunecare, s-au numarat dupa duhul lor cu duhurile lepadate. Daca ai nevoie sa stai de vorba cu tine insuti adu-ti inaintea ta nu lingusirea ci defaimarea de sine. In starea noastra de cadere ne sunt foarte folositoare leacurile amare. Cei ce se lingusesc pe ei insisi au si primit aici pe pamant rasplata lor care este lingusirea de sine, lauda si dragostea lumii, vrajmasele lui Dumnezeu; in afara de osanda, ei nu au ce astepta in vesnicie. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul, meu inaintea mea este pururea (Psalmul 50, 4), vorbeste despre sine Proorocul David. Pacatul lui era obiectul neincetatei lui cercetari: Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru

pacatul meu. (Psalmul 37, 18) Sfantul Prooroc David se ocupa cu(osandirea de sine, se ocupa cu demascarea pacatului sau, atunci cand pacatul lui era deja iertat si cand Darul Duhului Sfant i se inapoiase. Mai mult, el si-a dat pe fata pacatul, 1-a marturisit in auzul lumii intregi. Cand Sfintii Parinti ai Bisericii de Rasarit si indeosebi vietuitorii pustiei atingeau inaltimile starilor duhovnicesti, atunci toate aceste nevointe se contopeau la ei numai intr-una singura, in pocainta. Pocainta cuprindea toata viata lor, toata activitatea lor, ea era urmarea vederii pacatului lor. Un oarecare mare Parinte a fost intrebat in ce trebuie sa se cuprinda lucrarea unui calugar singuratic? Si el i-a raspuns: Sufletul tau sta mort inaintea ochilor tai si tu mai intrebi care trebuie sa-ti fie lucrarea?! (Sfantul Isaac Sirul , cuv. 21 ) Plansul este lucrarea esentiala a adevaratului nevoitor al lui Hristos, plansul sa fie lucrarea lui, din clipa inceperii nevointei si pana la savarsirea nevointei! Vederea pacatului nostru si pocainta ce se naste dintr-insa este lucrarea ce nu tre s arsit pe pamant. Prin vederea pacatului, se trezes e pocainta; prin pocainta se dobandeste curatenia; ochiul mintii curatit treptat incepe sa vada astfel de neajunsuri si vatamari in toata fiinta omeneasca, pe care mai inainte din pricina intunecarii sale el nu le zarea deloc. Doamne! Daruieste-ne sa ne vedem gresalele noastre, pentru ca mintea noastra atrasa in intregime de catre luarea aminte de propriile pacate, sa inceteze de a mai vedea pacatele aproapelui si in felul acesta, sa-i vada pe toti oamenii buni. Daruieste inimii noastre sa lase grija pierzatoare de neajunsurile aproapelui, ci toate grijile sa si le uneasca intr-o singura grija, aceea pentru dobandirea curateniei si sfinteniei poruncite si pregatite noua de Tine. Daruieste-ne, noua, celor care ne-am spurcat vesmintele sufletului, sa le albim din nou, ele au fost deja spalate de apele botezului, dar acum,dupa ce au fost spurcate, au nevoie sa fie spalate de apele lacrimilor. Daruieste-ne sa vedem, in lumina Darului Tau, feluritele neputinte ce traiesc in noi, care distrug in inima miscarile cele duhovnicesti, care introduc in ea miscari trupesti vrajmase Imparatiei lui Dumnezeu. Daruieste-ne, Marele Dar al pocaintei, care se naste ca urmare a vederii pacatelor proprii. Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, de prapastia inselarii de sine, care se deschide in suflet din cauza neluarii in seama si neintelegerii pacatoseniei noastre; care ia nastere din lucrarile iubirii de placeri si de slava desarta, care nu sunt luate in seama si raman neintelese de noi. Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, pe calea noastra ce duce la Tine, daruieste-ne sa ajungem la Tine, Care chemi pe cei ce se recunosc pacatosi si respingi pe cei ce se recunosc drepti, ca sa Te blagoslovim vesnic in fericirea vesnica pe Tine, Unul Adevaratul Dumnezeu, Rascumparatorul celor robiti, Mantuitorul celor pierduti. AMIN! Despre sfanta taina a spovedaniei (extras din cartea Pelerinul Roman, scrisa de diacon Gheorghe Babut, editata de manastirea ''Portarita''; majoritatea problemelor morale dogmatice si canonice sunt scoase din gura Parintelui Cleopa)

Domnul nostru Iisus Hristos a desavarsit cele 10 porunci vechi. Spovedania este una din cele 7 taine ale Bisericii Ortodoxe, care se repeta de cate ori se simte omul impovarat de pacate si vrea usurare. Pentru ca taina spovedaniei sa-si faca efectul deplin, trebuie din partea celui ce vine la ea sa indeplineasca cateva conditii: 1. In primul rand Spovedania sa se faca de buna voie, conditia suprema. 2. Spovedania sa fie sincera, se face in fata lui Dumnezeu 3. Sa fie facuta cu umilinta, smerenie. 4. Sa nu fie prihanitoare, sa nu dai vina pe drac, sau pe altcineva, ci sa zici: Eu le-am facut aceste pacate! 5. Sa fie hotaratoare: Nu mai fac aceste pacate, mai bine sa mor. Hotarare de indreptare. Acestea le aduce omul, iar Dumnezeu prin preot, aduce iertarea, sterge pacatele omului ca si cum n-ar fi fost. Pentru ca un credincios sa le poata indeplini, are datoria sa indeplineasca trei conditii, care sunt: 1. Crestinul sa aiba catre Dumnezeu, inima de fiu; 2. Catre aproapele, inima de mama; 3. Iar catre noi insine, inima de judecator. Catre aproapele sa avem inima de mama, asa cum o mama isi iubeste fiul ei, tot asa trebuie sa-i iubim si noi pe cei din jurul nostru. In privinta aceasta am sa va spun o istorioara. In orasul Constantinopol era o biata mama tanara, al carei barbat a mers la razboi si a murit acolo, ea a ramas vaduva, cu un copilas in brate, femeia s-a hotarat fiind crestina buna, ca sa nu se mai casatoreasca, ci sa-si creasca acest copil in frica lui Dumnezeu. Singura ei mangaiere ii mai era copilul, pe care l-a dus la biserica, l-a invatat rugaciunile si credeul, l-a pazit sa nu spuna minciuni, l-a invatat sa nu faca rele si sa fie cu frica lui Dumnezeu, iar copilul totdeauna era la biserica is se minunau oamenii de un asemenea copil. Insa vine vremea de a pleca in armata, care sa facea sub Imperiul Bizantin vreme de trei ani, iar in timpul armatei mama se ruga la icoana Maicii Domnului pe care o avea in casa, ca s-al pazeasca pe baiat in armata. Baiatul termina armata cu bine, insa ce s-a intamplat, copii cand sunt mici asculta parintii, iar cand sunt mari se influenteaza unii de la altii si se invata sa faca rau toti. Tocmai asa s-a intamplat si cu acest baiat, cand a veni din armata, mama l-a primit bucuroasa, dar vede acum ca Ioan nu se mai ruga. Mama il cheama la biserica si nu mai voia sa mearga, el nu mai voia sa posteasca si asa ii zicea mamei lui: "Lasa ca stiu eu sami port palaria!". Seara in loc sa vina acasa se ducea cu alti tineri, iar mama tot il indemna, dar vazand ca nu asculta, se ruga la icoana Maicii Domnului pentru el. In satul vecin traia o vrajitoare. O femeie ii spune mamei unde se duce el, iar mama l-a rugat sa nu mai mearga la acea vrajitoare. Intr-o noapte tanarul s-a dus la vrajitoare, care auzand ca mama lui nu-l mai lasa sa vina la ea, ii zice vrajitoarei: ''Te rog sa-mi spui concret: Pe cine iubesti mai mult, pem ine sau pe mama ta? El a stat si s-a gandit, iar vrajitoarea i-a zis: ''Eu vreau fapte nu vorbe!'' Du-te acasa si sa-mi aduci inima mamei tale sa vad de ma iubesti cu adevarat'' Era in puterea noptii, mama ii pregateste patul, el insa intunecat de satana fiind, mama acum il ruga sa nu mai intarzie. Ce rau l-a intunecat satana, el cauta cutitul, o prinde pe mam-sa de gura, ca sa nu racneasca si o injunghie drept in inima. Apoi, scoate

inima afara, o spala cu apa rece si a pus-o intr-un castron de marmura alba, a spalat-o pe mama si a cusut-o la loc, apoi a imbracat-o cu haine de sarbatoare, a luat inima intr-o basma alba. Mergand prin padure cu inima mamei in mana, cum se arcuiesc crengile prin padure, o creanga din padure s-a indoit si l-a lovit peste ochiul drept, el era acuma tocami sa ajunga la vrajitoare. Atunci s-a frecat la ochi de durere, dar aude imediat din inima mamei un glas: ''Puiul mamei, te doare rau?'' Cand a auzit s-a trezit si a vazut ce a facut si a inceput sa planga pentru acest lucru rau. Nu s-a mai dus cu inima mamei la vrajitoare, ci s-a intors acasa ca sa nu se faca ziua si a inceput sa racneasca: ''Mama mea a murit!''. Venind oameniiil -au intrebat: ''Mai Ioane, de ce plangi? ''A murit mama!'' Plangea foarte tare pentru ca a omorat-o. El a chemat pe nasa de cununie ca s-o spele pe mama lui moarta si s-o imbrace de inmormantare, femeile, insa se sperie vazand ca mama lui a fost omorata, el insa nu se mai putea opri din plans. Au inmormantat-o si dupa ce au trecut cateva zile, vine o alta durere mai mare, a inceput sa vorbeasca mama lui cu el, de cate doua sau trei ori pe ceas si-i zicea: ''Puiul mamei, de ce m-ai omorat? El, cand o auzea, se topea stiind ce mama buna a avut. Cand lua castronul sa manance, mama lui ii zicea: ''Puiul mamei" De voia sa se culce, mama iar ii vorbea: ''Puiul mamei, de ce m-ai omorat?'' Vazandu-se el asa si-a amintit ca mama lui se lupta sa-l duca o data la o manastire la un duhovnic bun ca sa se Spovedeasca, caci mama ii zicea: ''Hai la manastire, sa-ti fac un sfant Maslu sa te Spovedesti''. Numai ca sa-l intoarca la Dumnezeu. El s-a gandit acum, saraca mama, cat se lupta cu mine sa ma duc la manastire sami faca Sfantul Maslu si sa ma Spovedeasca, acum ma duc eu singur la duhovnic. Cand a ajuns la manastire, duhovnicul i-a citit molifta, iar el i-a spus duhovnicului: ''Parinte, eu am un pacat faorte mare, uite cum am omorat pe mama mea!'' Duhovnicul o stia pe mama lui, fiul ei acum plangea groaznic. Caci cine a omorat un om e oprit 25 de ani de Sfanta Impartasanie, dar cel ce si-a omorat tatal sau mama dupa Sfantul Grigorie - se opreste de la Impartasanie timp de 30 de ani, dar daca vrei sa te faci calugar, canonul se reduce la jumatate, orice pacat ai avea. Duhovnicul il intreba: ''Vrei sa te faci calugar si mai ai 15 ani de canon?'' El a zis: ''Parinte, in veac nu ma mai casatoresc si ma duc la manastire sa-mi plang aceasta crima, fiindca am fost fermecat asa de tare, ca n-am stiut ce fac''. I-a dat preotul 15 ani canon si a plecat acasa si a dat casa unei vaduve sarace si a spus ca el se duce la lucru undeva. S-a dus la Iordan la manastirea Sfantului Gherasim, care a fost slujit in viata sa de un leu. A batut la poarta manastirii si l-a vazut portarul trist si hotarat si i-a spus staretului. Dar cand intri in manastire, prima data te Spovedeste sa vada cine esti. Duhovnicul ce l-a Spovedit i-a dat o chilie l;anga clopotnita manastirii si i-a zis: ''De acum, frate Ioane, faci ascultare ca toti fratii manastirii!'' Si l-a pus la cele mai grele ascultari: la bucatarie, la biserica, el insa tot timpul plangea si cerea de la toti iertare. Plangand le facea pe toate si au vazut calugarii ascultarea lui cu lacrimi si a stat la aceasta ascultare in manastire vreme de 3 ani, iar duhovnicul si ceilalti calugari ziceau, ca acesta orice pacat ar fi facut l-a iertat Dumnezeu pentru ascultarea si lacrimile lui. L-a chemat duhovnicul in seara de Florii si i-a zis asa: ''Frate Ioane, din seara aceasta si pana in ziua de Pasti sa nu mananci nimic asa cum sunt cativa calugari si la noi in Sihastria, care nu mananca in prima saptamana a Postului Pastilor nimic si in saptamana Patimilor la fel, de la Florii pana in ziua de Pasti''. Ioan a zis: ''Da, parinte!'' si a luat blagoslovenie si s-a dus, dar duhovnicul i-a zis: ''Dar, in sambata Pastilor sa vii la mine!'' N-a mancat nimic, nici apa n-a gustat toata saptamana

Patimilor. Apoi vine la duhovnic, care-l intreaba: ''Ai tinut toata saptamana nemancarea?'' ''Cu mila lui Dumnezeu, asa parinte, am tinut''. ''Din seara aceasta, frate Ioane noi Soborul manastirii de 300 de calugari vom merge la Sfanta Inviere, insa tu sa nu vii, sa nu mananci nimic pana in ziua de Pasti si du-te in chilia ta, pune o candela cu untdelemn, pune-i fitil dar sa n-o aprinzi, incuie usa ta, sa te rogi, de seara pana se face invierea, insa sa nu aprinzi nici lumanare, nici nimic. Sa te rogi asa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, intr-u rugaciunile Maicii Tale, iarta-ma pe mine pacatosul si ma miluieste!''. S-a pus pe rugaciune in chilie pe intuneric si cum nu mancase nimic de la Florii a slabit taresi uda pamantul cu lacrimi, iar dupa 2 ore de rugaciune s-a uitat la candela, cum ii spusese Duhovncul, daca se va aprinde candela singura, te-a iertat mama ta si-ti da voie sa te impartasesti. Vazand el ca nu s-a aprins s-a mai rugat inca 2 ore cu lacrimi si se batea cu capul de pamant plangand si zicand: ''Iisuse Hristoase si mama mea iertati-ma si nu ma lasati'' si: ''Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale mamei mele, iarta-ma ca am fost un criminal''. Si mai era pana la Inviere inca 2 ore, dar asa a slabit ca nu mai putea zice rugaciunea, numai cu mintea, era deja a 8-a zi de cand nu mancase nimic si plangea continuu si se ruga sa-l ierte. Cand au tras clopotele de Inviere, deodata s-a aprins candela singura si lumina dulce a umplut chilia si un glas a venit de la Sfintele icoane: ''Puiul mamei, team iertat!''. Cata bucurie l-a cuprins, pana dimineata a plans de bucurie ca dupa trei ani de plans l-a iertat mama lui. Duhovnicul a venit si a vazut candela si a zis: ''Te-a iertat mama ta, te iertam si noi!'' cu cat facea canon mai aspru cu atat se auzea glasul mamei mai rar. Iar acum a auzit glasul iertarii si duhovnicul l-a impartasit cu Sfintele Taine si el a stat in manastire 60 de ani pana la varsta de 97 de ani. Inainte de moartea lui, cu 40 de zile i s-a aratat mama lui si i-a zis: ''Dragul mamei, unde sunt eu in veselia cea fara de margini acolo vei fi si tu, caci ai facut pocainta destula si de acea m-am rugat Mantuitorului si Maicii Domnului, ca daca nu team avut in lume jos, sa te am cu mine aici unde sunt eu''. Si dupa 40 de zile de la aceasta vedenie moare si s-a dus la bucuria fara de margini, prin rugaciunile Prasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale mamei lui, care acum era martira. Tot asa s-a petrecut cu pustnicul Iacob din Vietile Sfintilor. Acest pustnic traia in pustie, era om invatat, avea cunostinta pe un bogatas, care ia adus pustnicului Iacob pe cei doi copii ai sai, ca sa-i invete carte. Un baiat si o fetita au invatat carte la pustnicul Iacob, dar diavolul prin acesti doi copii l-a daramat pe pustnicul Iacob. Iacob pustnicul, primind gand de la diavol, a curvit cu fetita, la care apoi ii taie capul, apoi il oamoara si pe baiat. Apoi diavolul l-a aruncat in deznadejde si Iacob pustnicul paraseste pustia. Copii ucisi i-a aruncat intr-o apa si pe cand pleca de la chilie, dupa curvie, se intalneste cu un alt pustnic batran, caruia i-a spus pacatele si zicea Iacob ca nu se va mai putea mantui niciodata. Batranul pustnic l-a sfatuit pe Iacob sa mearga la marginea satului si sa-si sape o groapa in cimitir, si asa face. Iacob l-a rugat pe un satean, ca o data la saptamana sa-i aduca putina apa si paine. Acolo in mormant a petrecut timp de 15 ani, plangand ziua si noaptea ca sa-l ierte Dumnezeu de cele doua ucideri si o curvie. Dupa pravila Bisericii, nu se putea impartasi timp de 25 de ani, au trecut 15 ani de sedere in mormant si Dumnezeu trimite o seceta mare peste acels tinut si mureau oamenii si animalele. Noaptea i s-a aratat in vedenie episcopului acelei cetati Iisus Hristos si i-a zis: ''Du-te la cimitir si spune-i pustnicului Iacob sa se roage pentru voi, ca de nu se va ruga el, nu va dau ploaie!''. Episcopul pleaca cu tot poporul si i-a zpus lui Iacob de vedenia, iar el n-a vrut sa

se roage zicand, ca e prea mare pacatos. Episcopul pleaca, dar i se arata iarasi Mantuitorul, poruncindu-i acelasi lucru. Iar vine episcopul la el si nu-l lasa pana nu ese din groapa si incepe sa se roage. Cand si-a ridicat pustnicul Iacob mainile la cer, i s-au facut ca 2 faclii de foc si au inceput sa apara nori de ploaie, si atata a plouat incat toate s-au veselit si au scapat de la moarte. Pocainta de 15 ani cu lacrimi pentru curvie si doua ucideri i-a sters pacatul. La fel in Roma pe vremea persecutiilor, unul dintre tradatorii crestinilor general de armata fiind, din cauza caruia au murit zeci de crestini, la sfarsit si el moare ca martir pentru Hristos, moare cu aceeasi moarte cu care au murit cei tradati de el, si asa si-a mantuit sufletul lui. Orice pacat ar face omul, oricat de mare, prin pocainta cu canon, dupa Pravila Bisericeasca, i se iarta omului, altfel nu se poate ierta. Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu! Dupa cum un fiu nu se teme de tata ci il iubeste, caci dragostea este cea mai mare, tot asa trebuie si noi se ne gandim: oare ce fac eu acum ii palce lui Dumnezeu? sau ma duc in Iad? si daca ne judecam noi pe noi insine, numai cadem in judecata lui Dumnezeu. Omul cand uita frica lui Dumnezeu si cand uita ca sta in fata lui Dumnezeu de-a pururea atunci greseste. Sa avem minte de judecator! Cine are minte de judecator se judeca: Mai,eu n-am inima dreapta catre mama, catre tata, catre frati, catre straini, eu ii urasc, eu le doresc raul si atunci omul se retrage, se Spovedeste si nu mai cade in judecata lui Dumnezeu. Pentru ca omul sa se poate mantui, trebuie sa indeplineasca 3 conditii. Pe acestea mi le-a spus la Athos marele pustnic Paisie, cand am fost acolo in vizita. In anul 1977 am fost la Muntele Athos, unde am vazut pustnici mari. Unul se spunea ca n-a mancat timp de 40 de zile, venit de la muntele Sinai. Ne-a condus un ghid la manastirea Burajieru, unde era slujba zi si noapte. Calugarii erau facuti 24 de cete si fiecare avea ora ei de rugaciune. Mergand prin padure am ajuns la un gard, care avea o sarma, iar ghidul mi-a zis: ''Drage parinte, de sarma aceasta!'' si sarma cobora intr-o prapastie. Numai ce vad ca apare un batran pe o stanca, cu capul gol, cu barba alba ca zapada, care zice: ''Oriste'' - Poftiti. Am ajuns la pestera lui unde avea un pat de piatra, avea o icoana, o candela si avea un antreu unde ne-a primit pe noi, caci eram foarte obositi si insetati. Pe alaturi curgea un parau cum e cristalul el ne-a dat cate o bucatica de zahar si un pahar cu apa rece, atata avea si ne-a prins foarte bine. Acest pustnic avea 91 de ani si nu vorbea mult. Pustnicul ne-a spus pe nume cu mne cheama: ''Dumneata esti duhovnicul Ilie Cleopa, duhovnicul manastirii Sihastria si arhimandrit, dumneata esti parintele Ieromonah de la manastirea Bistrita, dumneata esti Vartolomeu, pictor si diacon, ne-a spus pe nume la toti, fara sa ne fi vazut vreodata''. Talmacitorul nu stia cum ne cheama, iar pustnicul stia. A zis preotul ghid: ''Puneti-i cate o intrebare pustnicului, ca u vorbeste mult''. Eu Cleopa i-am pus cel dintai intrebare: ''Parinte Paisie, unde se mantuie omul, aici in pustia aceasta sau in viata de chinovie de obste, sau in Lavre mari, sau anahoreti care stau cate 2 sau 3 calugari in pustie?'' El a stat putin si apoi a spus: ''Omul se mantuie oriunde, si in padure, si-n oras si-n sat, si-n manastire, daca are aceste 3 fapte bune

1. Credinta dreapta in Iisus Hristos - ortodoxa - sa nu fie sectara 2. Faptele cele bune: Smerenia, omul sa nu se socoteasca pe sine ca ar avea ceva al sau, ci totul este de la Dumnezeu. Cine le are pe acestea se mantuie oriunde pe fata pamantului, cine nu le are pe acestea, nu se poate mantui!'' Pe urma i-a spus parintelui Vartolomeu diaconul: -''Dumneata ai venit in Sfantul Munte sa inveti pictura, dumneata sa-l pictezi pe Hristos in inima ta!'' Staretul Victorin i-a zis: -''Conduci suflete multe, esti staret, sa fie asa, sa amesteci blandetea in toata vremea cu seriozitate, sa nu fii nici prea serios nici prea bun, calea de mijloc''. Lui Ioanichie i-a spus: -''Dumneata ai venit ca sa faci insemnari ca sa scrii o carte dar sa si faci cate ceva din ceea ce scrii!'' Si dupa acestea n-a mai vorbit nimic cu noi. Privitor la Spovedanie, ca sa te poti Spovedi si Impartasi, mai intai tii 5 zile de post, si de n-ai opreliste de la Impartasanie vii la Spovedanie. Cei batrani tin numai 3 zile. Se pofteste fara de vin si fara de ulei. Batranul si bolnavul postesc numai 3 zile, iar in caz de moarte se da sfanta Impartasanie orice canon ai avea. Cine mananca Miercurea si Vinerea de dulce nu se poate impartasi 3 ani, dupa canoanele Apostolice si ale Sfintilor Parinti. Pentru mantuirea sufletelor, Biserica are doua metode: Scumpatarea si Iconomia. In Apocalips 12 s-a vazut semn mare, i s-au dat femeii 2 aripi ale vulturului celui mare ca sa fuga de la fata balaurului. Si femeia era chinuindu-se sa nasca si balaurul pandea cand va naste ca sa manance copilul. Sunt cele doua aripi ale Bisericii : Scumpatarea si Iconomia. La un preot trebuie sa-i fie mila de sufletul care vine la Spovedanie si a fost adus de inger, ca a venit inaintea lui Dumnezeu, ca preotul este numai un martor. Precum ii este lui Dumnezeu mila de toata lumea, asa trebuie sa-i fie mila preotului de cei ce vin la Spovedanie. Preotul, ca doctor, cat timp se marturiseste un suflet trebuie sa caute repede cu memoria in Dumnezeiestile Scripturi, in sfintele canoane si in invataturile Sfintilor Parinti, care-i doctoria cea mai potrivita pentru rana acestui suflet, ca nu se potriveste la toti la fel, sa nu fie nici prea bland, nici prea ingaduitor, nici prea aspru, ca sa nu-l descurajeze pe omul cu nadejdea slaba. Trebuie sa citesti cu atentie canonul 102 de la Sinodul VI Ecumenic, ce i-a dat toata puterea Episcopului si duhovnicului sa impartaseasca de la caz la caz canoanele, dupa cum va gasi de cuviinta. Ca preot duhovnic ai putere pentru cei mai slabi sa imparti canonul in trei: o parte ii dai la mila lui Dumnezeu, o parte iei tu ca duhovnic, avand puterea sa ierti, iar o parte io dai celui vinovat. De s-a Spovedit si un preot a dezlegat la impartasanie fara de canon, de vezi ca n-a primit doctoria atunci ii dai canon din nou. Caci spun canoanele: ''Duhovnice, cum dezlegi tu ceea ce este de nedezlegat?'' Unii zic ca ei sunt mai buni decat Sfintii Parinti dar de nu-i dai omului canon dupa Pravila Bisericii sa stii preotule ca pacatul trece asupra ta si mergi in iad si tu preotul si cel pe care nu l-ai tamaduit. Valeriu Gafencu

NDREPTAR LA SPOVEDANIE Lui Gheorghe i Maria cu dragoste, Valeriu

Cel f r p cat dintre voi s arunce cel dinti piatra asupra ei. Ioan 8, 7 Adev rat, adev rat v spun c voi ve i plnge i v ve i tngui, iar lumea se va bucura. Voi v ve i ntrista, dar ntristarea voastr se va preface n bucurie. Ioan 16, 20 S-a sculat de la Cin , S-a dezbr cat de haine i, lund un tergar, Sa ncins cu el. Dup aceea a turnat ap n vasul de sp lat i a nceput s spele picioarele ucenicilor i s le tearg cu tergarul cu care era ncins. Ioan 13, 4-5 Iar la mas era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus. Ioan 13, 23 Porunc nou dau vou : S v iubi i unul pe altul. Precum Eu vam iubit pe voi, a a i voi s v iubi i unul pe altul. Ioan 13, 34 ntru aceasta vor cunoa te to i c sunte i ucenicii Mei, dac ve i avea dragoste unii fa de al ii. Ioan 13, 35 Ce este p catul P catul este c lcarea legii lui Dumnezeu, c lcare voit sau nevoit , cu tiin sau f r tiin , cu fapta, cu cuvntul, cu gndul. P catul este necinstirea adus lui Dumnezeu, ocar , dispre uire, def imare, nerecunoa tere i v t mare adus fiin ei Dumnezeie ti, dintr-un sentiment egoist. P catul este necredin i nencredere n Dumnezeu, n legea Lui i prea mult credin i ncredere n sine, pn acolo c omul s - i fie singur lege, pentru c de ndat ce ai c lcat Legea lui Dumnezeu, ai urmat o alt lege, fie a ta, fie a diavolului. P catul este a doua r stignire adus Mntuitorului, c ci prin p cat se rennoiesc toate batjocurile de alt dat i toate b t ile primite. Piroanele, suli a, spinii, prin p cat Mntuitorul le simte din nou. Acum ns nu mai sunt b tute de cei ce-L def imau i strigau: "S se r stigneasc , s se r stigneasc "... Acum i sunt administrate de cei ce zic c cred n El, c -I urmeaz poruncile, c -L iubesc. Acum l scuip n fa cei ce sunt boteza i, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc cre tini, acum i dau palmele, acum i bat piroanele, acum l mpung cu suli a, cei pentru care suferit batjocoriri i b t i i pentru care i-a dat sngele S u pe Golgota pentru ca s -I fac fii ai lui Dumnezeu, pentru ca s le deschid Raiul, s sfarme moartea i s d rme Iadul. P catul este ndep rtare de Dumnezeu i n schimb apropiere de

diavol, este ndep rtare de casa Tat lui i p zire n ar str in a porcilor diavolului. Pentru c suntem robi aceluia c ruia i slujim (Ioan 8, 34), p catul nseamn robia diavolului. Cnd p c tuie ti nu mai socote ti ceea ce a f cut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai e ti fiu, i nu te gnde ti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce p c tuiesc mpotriva Voii Lui. Prin p cat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite mpotriva scopului pentru care au fost f cute. Gura n-a fost f cut de Dumnezeu ca s njur m cu ea, s brfim i s blestem m pe aproapele, ci gura a fost f cut ca, cu ea, s vorbim lucruri folositoare sufletului. Mintea nu i-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, s g se ti argumentele care te ndep rteaz de Dumnezeu, ci ca s g se ti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost f cu i spre a privi ceea ce aduce v t marea sufletului, ci spre a vedea crea iile lui Dumnezeu i spre a-I aduce mul umiri. Tot a a urechile, minile, picioarele n-au fost create spre a ne ndep rta de Dumnezeu. Bun tatea i ndelunga r bdare a lui Dumnezeu nu vrei s le socote ti ca atare? C ci s tii c tot timpul i s-a dat ca s c tigi raiul i tu te pierzi socotind c El nu va mai judeca, c ne va ierta, c sunt al ii mult mai r i dect tine. Ce urm ri are p catul. R ul pricinuit de el 1. Prin p cat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. F r acest dar, sufletul r mne slut. 2. Prin p cat Duhul Sfnt este luat de la noi i nu mai suntem recunoscu i fii. 3. Prin p cat pierdem fericirea ve nic a raiului; pierdem posibilit ile unirii cu Dumnezeu i petrecerea mpreun cu sfin ii; pierdem lumina ve nic i odihna. 4. C tig m iadul cu focul cel nestins i cu ntunericul cel ce este totdeauna. 5. Prin p cat pierdem toate bun t ile pe care leam f cut nainte, c ci Dumnezeu te va judeca n ceea ce te va g si f cnd. 6. Prin p cat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (att ct e ti n p cat). Spovedania Nu plngi gndindu-te c ai pierdut Raiul? Nu te cutremur mhnirea adus lui Dumnezeu?

Nu te nfioar Iadul? Nu cau i s - i dobnde ti starea pierdut ? Se mai poate ? Da! Trebuie numai s vrei ... Dumnezeu a tiut dintru nceput neputin a noastr i ne-a dat posibilitatea cur irii de p cate. El a tiut c omul ct va tr i va p c tui i c , f r de gre eal , nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor S i: Oricte ve i lega pe p mnt vor fi legate n Cer, i oricte ve i dezlega pe p mnt vor fi dezlegate i n Cer, cuvinte prin care se instituie i Taina Spovedaniei. Spovedania sau poc in a este o baie din care sufletul sc ldat iese u urat de greutate i curat de murd ria p catelor, o baie n care se spal i se pierd toate ntin ciunile i gre elile noastre. Spovedania este o doctorie care vindec sufletul r nit de draci, o doctorie ce stric otrava p catului. Spovedania ntoarce pe p c tos de la diavol la Dumnezeu i le pune din nou n leg tur cu F c torul s u. Spovedania nsemneaz aducerea sufletului la faptele i lucrurile care sunt pentru i dup firea lui. Spovedania red pe om curat lui Dumnezeu. Spovedania preg te te sufletul i trupul pentru primirea Sf. Trupului i Sngelui Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Spovede tete n Biseric de patru ori pe an la acela i Duhovnic. Cnd i faci examenul de con tiin g se te-te vinovat, nu te justifica; gnde te-te la urm toarele puncte: a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai p c tuit. A doua zi caut s ocole ti momentul potrivit respectiv. b. Inten ia-ce ai voit de ai p c tuit. c. mprejur rile, ocole te-le a doua zi. d. Locul unde ai p c tuit. e. Ct l-ai r spndit-ai ndemnat pe al ii. f. Num rul... Spovedania trebuie f cut cu zdrobire de inim i cu p rere de r u. Zdrobirea inimii este sup rarea i durerea ce i se pricinuie te cnd i aduci aminte de p cat. Aceast durere nu st numai n a sim i p catul, a suspina i a plnge pentru el, ci st mai ales n a ur p catul. P rerea de r u este durerea ce o simte cel ce se poc ie te pentru c s-a lipsit de darul lui Dumnezeu i a c tigat munca. Biserica a stabilit nainte de spovedanie s ii un post de apte zile sau chiar mai pu in. Bolnavii sunt scuti i. Scrie p catele pe hrtie i cite te-le singur naintea Duhovnicului. Angajeaz -te n fa a lui Dumnezeu s nu le mai faci.

CELE 10 PORUNCI Porunca nti: Eu sunt Domnul Dumnezeul t u, s nu ai al i dumnezei afar de mine. 1. Crezi n Dumnezeu? 2. Crezi n Sfnta Treime? 3. l adori pe Dumnezeu? 4. l iube ti? 5. l cuno ti? Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din c r ile Sfintei Scripturi, c r ile biserice ti sau de altundeva? 6. Nu cumva crezi n farmece? 7. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezic tori? 8. Nu faci spiritism? 9. Nu crezi n vise? Crede numai n Dumnezeu. 10. Nu cumva dai mai mult cinstire unei fiin e sau lucru dect lui Dumnezeu? 11. Nu pre uie ti banul, mncarea sau vinul, femeia sau b rbatul, mai mult dect pe Dumnezeu? 12. Ai crtit vreodat mpotriva lui Dumnezeu? 13. Nu ai dezn d jduit din cauza vreunui necaz, sup rare sau orice alt r u venit asupra ta? 14. Nu te-ai mpotrivit adev rurilor i nv turii cre tine? 15. Nu ai citit c r i mpotriva credin ei? 16. Nu ai dat altuia s citeasc ? 17. Nu ai fost la adun rile necredincio ilor? 18. Nu ai citit c r ile i revistele lor cu scopul afl rii altui adev r dect cel al Bisericii? 19. Nu ai ap rat necredin a sau sectele sau mahomedanismul? 20. Nu ai dus daruri sectarilor? 21. Nu crezi n credin e de arte sau p gne ti? C mi-a ie it un preot nainte mi merge r u, mi-a ie it un co ar mi merge bine, mi-a ie it cu plinul sau cu golul etc.? 22. Este Dumnezeu centrul preocup rilor tale? 23. i-ai pus ntotdeauna n dejdea n Dumnezeu? 24. Crezi c exist Rai sau Iad? 25. Crezi c va fi Judecat ? 26. Nu te ncrezi prea mult n bun tatea lui Dumnezeu i n felul acesta nu te temi de judecat ? 27. Nu crezi c Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) i grelelor p cate? 28. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu? 29. i-ai f cut regulat rug ciunile? Seara, diminea a i la prnz? 30. La Biseric mergi regulat? 31. La rug ciune i n Biseric te gnde ti numai la Dumnezeu?

32. Peste zi i mai aduci aminte de Dumnezeu? 33. Mul umiri I-ai adus lui Dumnezeu dup toate faptele tale? 34. i nainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul? 35. Rug ciunile nu le spui cteodat numai din obicei sau s te scapi? 36. Nu te gnde ti n alt parte n timpul rug ciunii? 37. Nu- i vin gnduri c nu te mai po i mntui? 38. Nu ai amnat poc irea spre b trne e? 39. Nu cau i s mergi trziu la Biseric ? 40. Ascul i slujba atent? 41. Nu rzi, nu vorbe ti sau nu te ui i dup lume n Biseric ? Porunca a doua: S nui faci chip cioplit nici asem narea vreunui lucru, din cte sunt n cer, pe p mnt, n ape sau sub p mnt, nici s te nchini lor, nici s le sluje ti. 1. Nu cumva crezi c unii oameni sunt mari i au valoarea pe care a avut-o Mntuitorul? Exemplu: filosofii sau efii de religii. 2. Crezi n Sfintele Icoane? 3. Cel de nchinare le dai? 4. Nu crezi cumva c Icoana este chiar Sfntul pe care l zugr ve te? 5. Nu cumva crezi n oamenifemeia ta, b rbatul t u, copilul t u, etc? 6. Nu te nchini vreunui lucru, banului, mnc rii, b uturii sau altor pl ceri? 7. Nu cumva mintea este singura ta lege i faci numai ceea ce- i spune ea? Porunca a treia: S nu iei Numele Domnului Dumnezeului t u n de ert. 1. Ai njurat vreodat de Dumnezeu Tat l sau de Mntuitorul Iisus Hristos? 2. Ai njurat de ngeri, Arhangheli? 3. Ai njurat de Sfnta Fecioar ? 4. Ai njurat de Sfin i, Biseric , Pa te, Candel , Icoane, Cruce i altele? 5. Ai adus numele Domnului drept m rturie mincinoas ? 6. Ai luat altfel de m rturii: ochii t i, via a ta, mntuirea sufletului t u? C ci Mntuitorul a zis: Vorba ta s fie da i nu; c ci ce e mai mult vine de la diavol. 7. Ai dr cuit? Ai trimis pe al ii la dracu sau pe tine? 8. Ai obiceiul s blestemi pe cei ce- i fac r u? Mntuitorul ne-a nv at s ne rug m pentru ei. 9. Jur mnt fals ai depus? 10. Dar jur mnt adev rat? 11. Nu ntrebuin ezi ca jur mnt formula "z u", care este

prescurtarea lui "pe Dumnezeul meu"? Porunca a patra: Adu- i aminte de Ziua Domnului, ase zile s lucrezi, iar a aptea s o serbezi. Ziua Domnului este Duminica. Aceea i valoare o au i toate s rb torile instituite de Sfnta Biseric , de peste an. 1. inut-ai toate Duminicile i s rb torile? 2. Fost-ai n toate aceste zile la Biseric ? 3. Cei din casa ta le-au inut, au fost la Sf. Biseric , nu i-ai oprit pentru vreun lucru? 4. Altora nu le-ai dat de lucru n aceste zile? Nu mergi prea trziu la Biseric ? 5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obi nuit sau o zi de chefuri i petreceri? Diminea a mergi la Biseric ? Dup mas cite ti c r i folositoare, ziditoare de suflet? 6. Te ngrije ti de suflet mai mult n aceast zi dect n altele? 7. Nu ai f cut sau ai participat la cl ci? 8. Nu te por i cu necuviin n Biseric ? 9. Nu ai hulit Biserica i pe slujitorii Sf. Altar? 10. Pe preo i i cinste ti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocore ti? Nu-i brfe ti spunndu-le p catele? 11. Te rogi pentru ei? i ascul i? Porunca a cincea: Cinste te pe tat l t u i pe mama ta ca s - i fie ie bine i s tr ie ti ani mul i. 1. Nu i-ai b tut p rin ii sau socrii? 2. Nu i-ai njurat sau persecutat? 3. Ai ascultat sfaturile lor? 4. Nu i-ai n elat cu ceva? 5. Nu le-ai speculat buna credin ? 6. Cnd au fost n necazuri i-ai ajutat? 7. Slujbe dup moarte le-ai f cut? 8. Fra ii, surorile, le-ai ajutat? 9. Ai purtat grij de so ie, de copii? C ci Sf. Pavel zice: Dac nu poart cineva grij de ai lui i mai ales de cei din casa sa, s-a lep dat de credin i este mai r u dect un necredincios. (1 Timotei 5, 8) 10. Nu i-ai b tut so ia? Nu te-ai purtat r u cu ea? N-ai njurat-o? 11. So ul i l-ai cinstit? So ia sau so ul i-ai iubit ca pe tine nsu i? 12. Nu i-ai n elat so ul sau so ia? 13. Nu i-ai f cut via a mai grea? Nu e ti cic litor? 14. De cele suflete ti ale celor din casa ta te-ai ngrijit suficient? 15. Cum te-ai purtat cu p rin ii suflete ti? Na i, profesori, preo i? I-ai respectat i i-ai ajutat? 16. Nu ai fost obraznic sau nc p nat cu p rin ii? 17. Nu i-ai sup rat? Mniat?

18. Nu i-ai vorbit de r u, batjocorit? 19. Nu ai rs de neputin ele lor? 20. Ai luat seama s - i fac datoriile religioase? 21. Nu te-ai ru inat de ei? 22. Nu i-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte pl ceri) i n felul acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare? De e ti p rinte 23. Ai ndreptat pe copii t i pe drumul Bisericii, cu fapta i cu cuvntul? 24. Nu le-ai dat exemplul t u de certuri, be ii, vorbe porcoase, minciun , furt, necinste, clevetire, lene? 25. Nu cumva tr ie ti n concubinaj i copiii v d acest lucru? 26. Pentru faptele rele: certuri, minciun , b taie, furt, i-ai pedepsit? Nu cumva din mil iai cru at? 27. Pentru copiii t i, so ie, so , fra i, surori, p rin i, ai f cut rug ciuni? 28. Nu ai fost prea aspru, sau prea blnd cu copiii t i? 29. Slugi rele care s nve e copiii lucruri stric cioase de suflet nu ai inut? De e ti tutore 30. i-ai ndeplinit toate ndatoririle materiale i morale fa de copil? De e ti st pn 31. Cum teai purtat cu servitorii sau ucenicii t i? 32. Le-ai pl tit leafa cinstit, nu le-ai re inut pentru cine tie ce motive? 33. I-ai ndemnat s - i fac datoriile religioase? 34. Nu i-ai ndemnat s fac vreun p cat? De e ti slug 35. Ai ascultat st pnii, patronii etc.? 36. i-ai ndeplinit cu h rnicie toate datoriile? 37. Nu leai lucrat de mntuial ? 38. Nu le-ai furat ceva? 39. Nu le-ai povestit casa? Porunca a asea: S nu ucizi 1. Nu cumva ai ucis vreodat cu voie sau f r voie? 2. Nu dore ti s ucizi, nu ai gnduri de r zbunare? Ai l udat pe

cineva care a omort? 3. Nu dore ti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, b rbatul etc? 4. Nu ai b tut pe cineva? 5. Nu ai amenin at? 6. Nu ur ti pe cineva, e ti mp cat cu to i cunoscu ii? 7. Dore ti r u cuiva, moarte, pagub ? 8. Te bucuri de r ul ce se ntmpl semenului? 9. Cum te por i cu cei din jur? 10. De e ti b rbat ai admis lep darea de copii? 11. De e ti femeie, nu ai lep dat prunc cu voie? 12. Nu ai c utat s te sinucizi direct sau indirect? 13. Ai f cut vn toare? Porunca a aptea: S nu preacurve ti. Curvie face cel nec s torit; preacurvie cel c s torit. 1. Nu ai curvit sau de e ti c s torit n-ai preacurvit? 2. Nu tr ie ti n concubinaj? 3. Nu p c tuie ti mpotriva firii: onanie sau homosexualitate? 4. Nu cumva pofte ti s curve ti cu b rbatul sau femeia altuia? 5. Nu cau i prilej de curvie? 6. La lucruri ru inoase nu te gnde ti prea mult? 7. Nu cau i s - i aduci aminte de asemenea scene? 8. Nu vrei s vezi p r ile ru inoase ale corpului? 9. Nu vorbe ti lucruri ru inoase? 10. Nu ai citit c r i care s - i produc pl ceri sexuale? 11. Nu ai ndemnat pe altul s fac acest p cat? 12. Nu ai f cut pe altul s p c tuiasc prin mbr c minte sau g tire? Porunca a opta: S nu furi. Preotul nu poate ierta furtul nenapoiat; deci s restitui ceea ce ai furat i apoi spovede te-te. 1. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om? 2. N-ai p gubit pe al ii? 3. Pe cel p gubit l-ai desp gubit? 4. De averea altuia, ncredin at ie, ai avut destul grij ? 5. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat mprumut, le-ai restituit? 6. Ai primit lucruri furate? 7. Lucrurile g site le-ai dat napoi? 8. N-ai schimbat hotarele p mntului cu vecinul t u? 9. N-ai ndemnat pe altul s fac acest lucru? 10. N-ai luat dobnd prea mare? 11. N-ai falsificat vreo marf , n-ai vndut-o ca marf bun ?

12. La cntar sau socoteal n-ai n elat? 13. N-ai luat de la cel mai mic dect tine lucruri cu de-a sila? 14. N-ai luat mit ? 15. N-ai nv at copiii s fure? 16. N-ai gnduri de mbog ire pe c i necinstite? Porunca a noua: S nu m rturise ti strmb mpotriva aproapelui. 1. N-ai jurat strmb? 2. N-ai min it? 3. N-ai adus m rturii mincinoase? 4. Te-ai purtat corect cu semenul t u? 5. Nu l-ai min it? 6. Nu cumva ai purtat minciuni? 7. Nu cumva ai umblat cu pove ti de la unul la altul? Porunca a zecea: S nu pofte ti i s nu dore ti nimic, din ceea ce vezi c are fratele t u. 1. Dorit-ai femeia, fiica, b rbatul sau fiul aproapelui t u? 2. Dorit-ai averea vecinului? 3. Nu ai dorit starea social a celui mai mare ca tine? 4. N-ai urt din aceast cauz pe vecin? 5. N-ai dorit casa, sau p mntul, sau vita, sau lucrul fratelui t u? CELE APTE P CATE DE MOARTE Mndria Este izvorul tuturor r ut ilor suflete ti; ea este o l comie spiritual pentru care i dracii au c zut din darul lui Dumnezeu. 1. Nu e ti mndru, f los, nchipuit? 2. Nu crezi prea mult n frumuse ea sau averea ta, nu te-ai mndrit cu ele? 3. Cum te por i cu cei mari? 4. Nu dispre uie ti pe nimeni? 5. Stai de vorb cu oricine? 6. Nu e ti f arnic, ipocrit (una spui, alta faci)? 7. Nu te-ai l udat prin fapte, vorbe, mbr c minte? 8. Nu ai vorbit ceva spre a fi l udat? 9. Nu ai clevetit pe aproapele ca s -i njose ti cinstea i vrednicia i spre a te ridica pe tine? 10. Ai r bdat ocara celui ce te-a oc rt? 11. Ai iertat pe cei ce s-au sup rat pe tine? 12. Nu te-ai mndrit cu tiin a, cu cuno tin ele tale?

L comia Din abstract, egoismul se concretizeaz prin l comie. Din acest punct de vedere prive te Sf. Apostol Pavel cnd zice c l comia este r d cina tuturor r ut ilor. 1. Nu e ti lacom la mncare sau b utur ? 2. Nu vrei s strngi avere sau alte lucruri? 3. n strngerea de bani nu e ti lacom, n-ai n elat pe aproapele t u din aceast cauz ? 4. Nu ai mncat sau ai b ut pe ascuns? 5. Ai mncat n s rb tori nainte de Sf. Liturghie? 6. Ai mncat mort ciuni? Lenea Este lipsa de ntrebuin are a puterilor trupe ti i suflete ti pe care Dumnezeu ni le-a d ruit ca s le folosim n via a noastr 1. Nu e ti lene ? 2. Nu pierzi timpul f r s lucrezi? 3. Nu te ocupi cu lucruri rele sau de arte (g tirea trupului etc.)? 4. Rug ciunea o faci regulat? 5. De suflet te ngrije ti? 6. Datoria ca func ionar, lucr tor, servitor, i-o faci? 7. Nu obligi pe cei mai mici s fac lucrul t u? 8. Nu ai c utat duhovnic mai iert tor? 9. i-ai ndeplinit canonul? Mnia Se ntemeiaz tot pe pivotul l comiei. Cnd omul nu- i poate ndeplini poftele sale, se nfurie c ci este mpiedicat de la scopul s u cel r u. Omul se poate mnia numai contra p catului. 1. N-ai f cut rele n mnie, njur turi, b t i, etc.? 2. Te mnii des? Ct te ine? tii c Sf. Pavel a spus: Soarele s nu apun este mnia voastr (Efeseni 4, 26) ? 3. Acum e ti sup rat pe cineva? 4. Ai b tut pe cineva cu bta, cu palma? 5. N-ai sup rat sau mustrat pe cineva f r temei, cu r utate? 6. Ai dorit r ul celui ce i-a f cut r u? Dar celui ce i-a f cut bine? 7. Nu te-ai mniat pe vecin pe motivul c e mai bun dect tine? Nu l-ai invidiat? Nu- i pare r u? 8. Nu ai v rsat sngele cuiva (n be ie)? 9. Nu te-ai b tut la duel? 10. Nu te-ai rugat (n mnie) s vin r ul asupra vr jma ilor t i? Zgrcenia

Este material i spiritual . Material este atunci cnd omul nu voie te s mngie trupe te pe cel s rac, iar spiritual cnd nu voie te s ndrumeze pe cel ne tiutor din r utate. 1. E ti zgrcit? 2. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgrcenie? 3. Ai ajutat pe s rac? 4. La mas ai chemat s raci sau boga i? tii c Mntuitorul ne ndeamn s chem m la mas pe cei ce nu ne pot chema napoi. 5. Nu vinzi prea scump? 6. Nu n eli? 7. Nu- i pare r u c ai f cut vreun bine? 8. Nu cumva m nnci pu in, te mbraci prost (pe tine i pe ai t i) spre a te mbog i? 9. Nu cumva nu te ngrije ti de s n tatea alor t i, copii, so ie, p rin i, fra i, spre a nu cheltui bani? Invidia (cearta sau pizma) Cnd cel furios nu poate birui cu mnia lui piedicile care i se opun, i neputnd s fac altceva, se ndulce te cu inima n patima invidiei, ca s acopere cinstea i vrednicia sufleteasc i trupeasc a aproapelui i s se nal e el. 1. E ti certat cu cineva? 2. i place s te cer i? 3. Ur ti pe cineva? 4. Batjocore ti? 5. Sfaturi viclene dai? 6. Acum ai pe cineva invidie? 7. Vorbe ti cu toat lumea? 8. Ai poreclit pe cineva? 9. Nu ai b gat vrajb ntre fra i? 10. Nu por i pizm pe cineva pentru faptul c e mai bun ca tine sau se bucur de mai mult cinste, avere, situa ie social etc.? Desfrnarea (Curvia) Este tot o l comie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental. P catul curviei, ca nici un alt p cat, se face n trup. Trupul e templul Duhului Sfnt. (Po i face desfrnare privind sau auzind lucruri care te-ar face s p c tuie ti. Chiar mncnd, dormind prea mult, vorbind etc.) 1. Ai c zut n curvie? 2. Dar preacurvie? 3. Nu cumva i place s vezi sau s cite ti c r i care te fac s p c tuie ti cu gndul, nu cumva i place s ascul i sau s vorbe ti

vorbe porcoase sau de ru ine? S tii c Sf. Pavel ne spune s nu se aud din gura noastr nici vorbe spurcate sau porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite. 4. Nu cumva i place s vorbe ti cu rost sau f r rost? 5. Nu te st pne te nici o patim ? 6. Nu m nnci sau dormi prea mult? tii c tot Sf. Pavel a spus: Toate mi sunt ng duite, dar nu toate mi sunt de folos (1 Cor 6, 12). 7. Nu ai n cas tablouri cu chipuri goale? Nu le prive ti cu patim ? 8. N-ai curvit cu rudenii de snge sau cu cele spirituale (fin , na e)? 9. N-ai pip it trupul altuia cuprins de patima desfrn rii? 10. N-ai vrut s vezi p r ile ru inoase ale corpului? P CATE STRIG TOARE LA CER A. Uciderea cu voie 1. Ai ucis pe cineva? 2. Ai c utat s ucizi? 3. Vrei s ucizi pe cineva? 4. Vrei s te r zbuni lund via a cuiva? 5. Ai b tut pe cineva? 6. Ai certat, ai amenin at pe cineva? B. Sodomia (mpreunare mpotriva firii) 1. B rbat cu b rbat sau orice fel de animal? 2. B rbat cu femeie mpotriva firii? 3. Onania. Ai f cut onanie? C. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, v duve, muncitori, salaria i sau servitori 1. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca desp gubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive? 2. Re ineri par iale sau nedrepte ai f cut? 3. Ai pl tit totdeauna pentru ceea ce i-au lucrat al ii? D. Asuprirea v duvelor, orfanilor, invalizilor i neputincio ilor 1. N-ai b tut copiii, b trnii sau orfanii? 2. Nu i-ai b tut joc de ei? 3. N-ai asuprit pe cel mai mic dect tine? 4. N-ai rs de ologi sau neputincio i? 5. Nu i-ai nec jit? 6. Nu cumva ai avut datoria s -i aju i i nu i-ai ajutat? 7. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lng ei ca preotul i

levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv? 8. Pe orb l-ai f cut s cad conducndu-l r u? 9. De orice neputincios, surd, gngav, chiop, ciung, chior nu i-ai b tut joc? DATORII FA DE VIA A SUFLETEASC A APROAPELUI 1. A feri pe altul de a p c tui. Ai ferit sau nu ? 2. A nv a pe cei ne tiutori. 3. A da un sfat bun celui ce are nevoie. 4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru al ii. 5. A mngia pe cei ntrista i. 6. A suferi cu r bdare cnd suntem nedrept i i. 7. A ierta gre elile altora. PORUNCI PRIVITOARE LA VIA A TRUPEASC A APROAPELUI 1. A da hran celui fl mnd. Ai dat sau nu? 2. A potoli setea celui nsetat. 3. A mbr ca pe cel gol. 4. A ngriji pe cel bolnav. 5. A primi i osp ta pe streini. 6. A cerceta pe cei din nchisori. 7. A ngropa pe cei mor i. P CATE STREINE 1. Cnd sf tuie ti pe altul s p c tuiasc . 2. Cnd porunce ti altuia s p c tuiasc . 3. Cnd te nvoie ti cu altul la p cat. 4. Cnd aju i pe altul s p c tuiasc . 5. Cnd lauzi pe cel ce face p catul. 6. Cnd po i, dar nu voie ti s mpiedici pe altul de a face p catul. 7. Cnd tii i nu spui p catul altuia (s i-l spui) P CATE MPOTRIVA DUHULUI SFNT 1. Nesocotirea harului lui Dumnezeu i ncrederea prea mare n tine. a. S crezi c Dumnezeu n-are putere s te ierte, e un p cat foarte mare. b. S crezi c tu e ti totul i Dumnezeu n-are nici o putere n lume. 1. Nencrederea n Dumnezeu. 2. mpotrivirea la Adev rul stabilit de Sfnta Biseric (s nu crezi n vreo dogm ). 3. Lep darea de Biserica Ortodox . Fere te-te de aceste p cate,

c ci Mntuitorul spune: Dar cine va huli mpotriva Duhului Sfnt nu are iertare n veac, ci este vinovat de osnda ve nic (Marcu, 3, 29). CELE 9 PORUNCI BISERICE TI 1. Cercetarea Sfintei Biserici n toate Duminicile i s rb torile legale. 2. P zirea celor patru posturi din an. 3. Respectul fa de fe ele biserice ti. 4. M rturisirea p catelor n cele patru posturi. 5. A ne feri de eretici. 6. A ne ruga pentru conduc torii statului i dreg torii Bisericii. 7. A nu face nunt , petreceri, n post. 8. A feri Biserica de a i se nstr ina lucrurile. 9. A p zi posturile i a face rug ciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune n vremuri grele. DIFERITE P CATE 1. Nendeplinirea angajamentelor: ai ndeplinit pe cele luate n fa a lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui? ai ndeplinit canonul dat la Spovedanie? 2. Furti ag de cele sfinte: ai min it la Spovedanie? ai ocolit s spui tot i din ce motive? SFATURI Spovede te-te de cel pu in patru ori pe an n posturi. Poste te nainte de spovedanie. P streaz acela i duhovnic. F - i un serios examen de con tiin nainte de a merge la spovedanie. Scrie pe hrtie p catele, altfel le po i uita. Apoi arde hrtia imediat. M rturise te singur nu numai p catele f cute ci i (pe) cele din inim . Nu ascunde nici un p cat. mpac -te cu cel ce i-a gre it. Ocole te prilejul de p c tuire. P r se te p catul angajeaz -te c nu vei mai p c tui. Regret p catele f cute. Fere te-te pe ct po i de ele. Cuminec te numai dac te sim i curat. Altfel vei fi osndit. ndepline te cu sfin enie canonul dat de duhovnic. Judec -te singur pentru fiecare p cat f cut.

Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie s st m sub pova a duhovnicului, care nl tur voia nepriceput , f cnd loc voii l sat de Dumnezeu n fiecare dintre noi. Duhovnicul dezv luie inten iile lui Dumnezeu n noi. Dac nu st m sub pova a duhovnicului putem s intr m n r t ciri mai mari ca patimile. l simt prieten pe fiecare suflet care-mi trimite un singur gnd de iubire. i doresc i rog ca fiecare prieten s copieze acest ndreptar la spovedanie. Am scris, cum am putut, n toat graba, din dorin a curat de a v trimite acest ndreptar la spovedanie. Cu toat dragostea, Valeriu. Sfr it i lui Dumnezeu Slav ! Cugetare foarte folositoare n necazuri (din Mntuirea p c to ilor , pagina 191) 1. Ce-ai fost mai nainte de a te zidi Dumnezeu? 2. Ct facere de bine i-a f cut zidindu-te? 3. Ct r spl tire i e ti dator? 4. Ct nemul umire I-ai ar tat pentru bun t ile ce ai primit? 5. Ct pedeaps i se cuvine pentru aceast nemul umire? 6. De cte bun t i te-ai nvrednicit n locul relelor ce i se cuveneau? 7. Cte trebuie s faci, m car de acum nainte, ca s mblnze ti pe F c torul t u de bine, ca s nu te munceasc ve nic? Cuvant al marelui staret Macarie de la Optina La spovedanie nu trebuie sa repeti acele pacate de care te-ai cait mai inainte, de care ai fost dezlegat si pe care nu le-ai mat savarsit. Altminteri, ar insemna o nemcredere in puterea Tainei ce se savarseste prin spovedanie. Nu trebuie sati amintesti de alte persoane cu care ai venit in atingere in clipa cand ai faptuit pacatele, ci sa te osandesti numai pe tine. Sfintii Parinti opresc pe credincios sa-si spuna pacatele in toate amanuntele, ci numai sa si le recunoasca in deobste, pentru ca nu cumva luandu-le pe fiecare in parte sa dea prilej de sminteala atat sufletului sau, cat si duhovnicului. Tu ai venit sa te pocaiesti si totusi nu te caiesti de pacatele tale, fiindca nu stii cum trebuie sa te pocaiesti: adica iti savarsesti pocainta in chip rece si impietrit. Tu ai insirat toate maruntisurile, iar ceea ce este mai insemnat ai scapat din vedere. Nu ti-ai marturisit cele mai grele pacate. N'ai recunoscut si n'ai insemnat ca: tu nu iubesti pe Dumnezeu, urasti pe aproapele, nu crezi in cele ce spune Cuvantul Domnului si esti plin de mandrie si de slava desarta. In aceste patru pacate intra toata rautatea si toata stricaciunea noastra sufleteasca. De fapt, ele sunt radacinile cele mai insemnate, din care rasar toate vlastarele caderilor noastre in felurite pacate, Spovedania omului launtric (Cercetarea cugetului) Toate aceste pacate grele Ie gasesc intr'adevar in mine, atunci cand imi cercetez in

chip amanuntit simtirile si faptele: Ar trebui sa iubesc mai mult pe Dumnezeu, caci daca L-as iubi mai mult, m'as gandi mereu la El cu o bucurie pornita din adancul inimii si orice gand despre Dumnezeu miar aduce in suflet o placere deosebita. Dimpotriva, eu ma gandesc mai des si cu mai multa desfatare la cele pamantesti, in timp ce cugetarea despre Dumnezeu nu-mi pricinuieste decat greutate si uscaciune. Daca L-as iubi, atunci convorbirea cu El, din vremea rugaciunii, m'ar hrani, m'ar multumi si m'ar duce catre o neintrerupta legatura cu El. Eu insa nu numai ca nu ma desfat in rugaciune, ci simt o greutate tocmai in timpul cand ma rog: ma lupt cu oboseala, slabesc din pricina trandaviei si sunt gata sa ma indeletnicesc, cu mai multa placere, cu orice alt lucru mai marunt, numai ca sa scurtez sau sa pun capat rugaciunii. In vorbirile despre lucrurile nefolositoare, despre cele nemsemnate pentru suflet, eu sunt treaz, simt placere, iar in vorbirile despre Dumnezeu sunt uscat, obosit si trandav. Si chiar atunci cand, uneori, sunt atras fara voie spre vorbirile dumnezeiesti, caut sa trec cat repede la cele care imi magulesc patimile. Sunt biruit de dorinta de a dobandi cat mat multe cunostinte din ale lumii, in timp ce invataturile legii Domnului, cunostintele despre Dumnezeu, despre religie, nu imi lasa nici o urma in minte, nu-mi hranesc sufletul. De aceea socot ca toate aceste indeletniciri, departe de a fi niste treburi de seama in viata unui crestin, sunt numai niste lucruri laturalnice si de prea mica insemnatate, de care ar trebui sa ma ocup numai in timpul liber, cand nu am altceva mat bun de facut. Scurt vorbind, daca dragostea lui Dumnezeu se cunoaste dupa implinirea poruncilor Lui, asa cum spune si Mantuitorul: "Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele", iar eu nu numai ca nu pazesc poruncile Lui, ci imi dau prea putina silinta sa le implinesc - atunci trebuie sa trag incheierea ca eu nu-L iubesc pe Dumnezeu. Aceasta o intareste si Sfantul Vasile cel Mare, cand spune: "Dovada ca omul nu-L iubeste pe Dumnezeu si pe Hristosul Sau este faptul ca el nu-I implineste poruncile". Nu am dragoste pentru aproapele, caci departe de a ma hotari, potrivit Evangheliei, sa-mi pun sufletul pentru binele aproapelui, eu nu-mi jertfesc nici macar cinstea, fericirea, linistea, in folosul fratelui meu. Daca l-as iubi ca pe mine insumi, asa cum porunceste Evanghelia, atunci nenorocirea lui m'ar durea si pe mine, iar fericirea lui m'ar umple si pe mine de bucurie. Pe cata vreme eu, dupa ce ascult cu mult interes povestirile ce privesc nenorocirile aproapelui, nu ma intristez, nu-mi frang inima de durere, ci stau nepasator si - ceea ce e o vina si mai mare - simt parca o placere cand aud astfel de istorisiri, iar pe deasupra, eu nu acopar cu dragoste faptele rele ale aproapelui, ci raspandesc vorba despre ele si le osandesc. Bunastarea, cinstea si fericirea lui nu ma inveselesc, ca si cum ar fi ale mele proprii ci - ca orice lucru cu desavarsire strain de mine - ele nu trezesc in sufletul meu nici un simtamant de bucurie; dimpotriva, ele starnesc in inima mea un fel de zavistie sau chiar dispret. Nu sunt tare in credinta. Daca as fi fost bine incredintat si as fi avut o credinta tare, ca - fara indoiala - dincolo de mormant este o viata vesnica, cu o anumita rasplata pentru faptele savarsite pe pamant, atunci m'as fi gandit fara incetare la ceea ce ma asteapta. Un simplu gand despre nemurire m'ar fi ingrozit si mi-as fi trait viata aceasta ca un crestin, care e gata sa intre in patria cereasca. Dimpotriva, eu nici nu-mi pun problema vesniciei, iar sfarsitul vietii de aici il socot ca pe un fel de capat al traiului meu. Uneori un gand tainic mi se cuibareste in minte: cine stie ce va mai fi dupa moarte? Si chiar daca

spun ca eu cred in nemurire, o zic numai cu mintea, dar inima ramane departe de puternica incredintare in cele vesnice, ceea ce o dovedesc fatis toate faptele mele si necontenita grija pentru o mai buna intocmire a vietii mele trupesti. Daca Sfanta Evanghelie, care e cuvant dumnezeiesc, ar fi tost primita in inima mea cu credinta, eu m'as fi ocupat mereu de ea, m'as fi desfatat cu citirea ei, ba chiar o simpla privire aruncata asupra ei ar fi desteptat in mintea mea o adanca evlavie. Intelepciunea, fericirea si iubirea ce sunt cuprinse in paginile ei m'ar fi umplut de bucurie, iar eu m'as fi desfatat cu invataturile legii Domnului zi si noapte, m'as fi hranit cu ele cum te hranesti cu painea cea de toate zilele, si as fi purces din toata inima la implinirea pravilelor ei. Nimic din cele pamantesti n'ar fi fost in stare sa ma abata de la aceasta hotarare. Si, cu toate acestea, eu chiar daca mai ascult sau mai citesc din cand in cand cuvantul Domnului, o fac fie la vreo nevoie, fie dintr'o anumita ispita. Si, fiindca in asemenea imprejurari nu ma pot adanci cu cea mai mare luare aminte in duhul Evangheliei, simt ca ma cuprinde o uscaciune, o lipsa de interes si, ca si cum m'as afla in fata unei carti obisnuite, raman fara nici o roada si sunt gata, ba chiar bucuros, s'o schimb pe orice carte lumeasca, pe care o citesc cu mai multa placere si in care mi se pare ca gasesc lucruri mai pline de noutate si de interes. Sunt plin de mandrie si fle o trupeasca iubire de mine insumi. Toate faptele mele dovedesc urmatorul lucru: ori de cate ori vad in mine ceva bun, doresc sa'l scot la iveala, ca sa ma ridic pe mine insumi in fata altora sau sa ma indulcesc inlauntrul meu. Desi in afara arat o oarecare smerenie, totusi in sinea mea imi pun toate faptele pe seama propriilor mele puteri si ma socot in fata altora cel mai desavarsit om sau, cel putin, nu mai rau decat ei. Daca vad la mine un neajuns, caut sa mi-l indreptatesc, sa-l acopar. Ma supar pe cei ce nu-mi dau cinstire, din care pricina ii socot drept niste nepriceputi care nu stiu sa pretuiasca oamenii. Ma laud cu binefacerile mele, cartesc si ma bucur de nenorocirile vrajmasilor mei, iar infrangerile suferite in lucrarile incepute de mine ma necajesc. Si chiar atunci cand imi dau silinta sa fac ceva bun, am in vedere ori lauda, ori folosul men duhovnicesc, ori mangaierea ce vine din partea lumii. Intr'un cuvant, imi cioplesc mereu in mine insumi un idol propriu, in fata caruia savarsesc o neintrerupta slujba, cautand in toate faptele mele fie o placere pentru simturi, fie o hrana pentru patimile si poftele mele iubitoare de desfatari. Din toate cele pomenite pana aici, vad ca sunt mandriu, neinfranat, lipsit de credinta, neiubitor de Dumnezeu si neiubitor de aproapele. Canoanele pentru pacate dupa pravila Bisericii Ortodoxe 1. Cine si-a stricat fecioria - 40 de zile de post cu 100 de metanii pe zi. 2. Preacurvie, pe care o fac cei casatoriti, oprire de la Sfanta Impartasanie 15 ani. Vine cineva la Impartasanie si spune: Eu, parinte, n-am gresit acum, ci cand am fost de 40 de ani, iar acum este de 80 de ani. Il intrebi: Te-ai marturisit, ti-ai facut canonul? Daca nu, atunci are 15 ani canon pentru acest pacat. El s-a Spovedit dar -a primit canon dupa rana lui si rana lui este nevindecata, ii mai dai cativa ani de canon si batranului ii dai ceea ce poate face el, fiind batran degeaba ii mai dai metanii si post ce nu poate face. Ce s-ai dai? Ii dai rugaciune, Psalmul 50 zis o data dupa Pravila de la Govora este egal cu 25 de metanii, ii spui: Mosule, stii Psalmul 50: ''Miluieste-ma Dumnezeule...?'' Dumneata esti la pat bolnav nu poti face altceva, sa zici Psalmul 50 de atatea ori pe zi, sa plangi si sa-ti para rau de pacatul facut, atata vreme zici Psalmul si apoi vii la Spovedanie si la

Impartasanie. Fac exceptie cei bolnavi de moarte, carora li se da Spovedania si Impartasania pe loc, indiferent de canonul ce l-au avut pana in ziua mortii. Preacurvarul de face 250 de metanii la zi, mancare uscata dupa orele 15, timp de 3 ani, aceasta facando in al 4-lea an, i se da Sf.Impartasanie - Vezi Pravila lui Nicodim Sachelarie, Manastirea Cernica 1940 la litera C. - Preacurvie cu nasa-sa, 9 ani oprire si metanii in zi 150 - Preacurvie cu fina-sa, ce a botezat-o, 12 ani oprire si metanii 300 la zi. - Prav. Bis. de la Govora. - Sodomia - 20 de ani oprire de la Impartasanie, homosexualii - Cu dobitoace, 20 de ani oprire. 3. Pacatul curviei, pe care-l fac cei necasatoriti, 7 ani oprire de la Impartasanie, iar in al 8-lea an se impartaseste - dupa Sf.Vasile cel Mare, canonul 59. 4. Uciderea fara voie, oprire de la impartasanie 10. 5. Uciderea de voie, oprire 25 de ani. 6. Uciderea parintilor, oprire 30 de ani. 7. Avortul, uciderea copiilor, pentru un avort oprire 20 de ani dupa Sinodul VI Ecumenic. Canonul 91 si Sf. Vasile cel Mare Canonul 56. De la 10 avorturi in sus nu se da Sf. Impartasanie pana in ziua mortii, sunt 10 ucideri 8. Femeia ce a pierdut copilul fara voie, 1 an oprire de la Impartasanie. 9. Femeia ce bea ierburi ca sa nu nasca coconi, 7 ani oprire si 200 de metanii la zi. 10. Femeia, de va incepe, si niste farmece oarecare va bea, ca sa se scurga, ca sa se lepde dintr-insa, 8 ani oprire si metanii 67 la zi, iar de i se va intampla a muri, sa nu se ingroape de preot - dupa Pravila Bisericeasca de la Govora, pag. 115 si Pravila mare Bisericeasca, glava 374. 11. Iar de face si barbatul asa, mai rau este, nici Biserica sa nu-i primeasca Prescura lui, nici prinosul lui, de nu se va pocai, dupa Pravila Bisericeasca de la Govora, pag. 98. Canonisiri: sa creasca un copil sarac. Sa mearga la cimitir un numar de zile. 12. Cei ce se opresc dea avea copii, 2 ani oprire de la Impartasanie cu 80 metanii pe zi. 13. Pentru furt, se da inapoi ce s-a furat, altfel n-are iertare. 14. Pentru bataie, sa se roage, metanii multe, oprire de a mai bate. 15. Pentru para, paraste pe altul - parere de rau. 16. Pentru vrajitorie, descantatorie si fermecatorie, cel ce cauta in palma, chiromantia, cel ce cauta in bobi, cel ce cauta in cafea, cel ce cauta in carti, toti acestia se opresc 4 ani de la Impartasanie. Cel ce a fsot la vrajitoare ca sa faca sa mearga cutare dupa el in casatorie, sau fata cutare, sau baiatul cutare, sau sa invrajbeasca pe cutare, ca sa n-o ia pe cutare, acestia se opresc 7 ani de la Impartasanie. Iar care a fost la fermecatorii care fac otravuri de moarte, fermecatorii care leaga mana la vite, care leaga nunta, toate acestea se fac cu puterea draceasca acestia se opresc 20 de ani de la Impartasanie. - Vrajitoria - cel ce spune vrajitorii (descanta) se va canonisi ca si ucigasul cu 20 de ani oprire de la Impartasanie (vrajitoarele). Femeia ce fa fermeca strainii si pe ai ei, 9 ani oprire de la Impartasanie si 500 de metanii pe zi. - Cei ce merg la vrajitoare - 6 ani oprire de la Impartasanie - Cine cauta in carti 6 ani oprire - Cine a fost la vrajitoare din nestiinta, 4 ani oprire de la Impartasanie

- Cei ce merg la vrajitoare din nestiinta, 4 ani oprire de la Impartasanie - Celor ce marturisesc de voie pacatul vrajitoriei sau de farmece, le scurtam pocainta la 3 ani, daca vreau sa ajune zilnic, sa manance mancare uscata o data in zi, dupa orele 15, incat numai sa traiasca si 250 de metanii la zi cu fruntea la pamant, timp de 3 ani fac aceasta (vrajitoarele). 17. Cine mananca sange, mortaciune - 5 ani oprire de la Impartasanie. 18. Cine nu posteste Miercurile si Vinerile de peste an, 4 ani oprire. 19. Cine crede in vise 1 an oprire de la Impartasanie. 20. Pentru betie, 2 ani oprire de la Impartasanie dupa Pravila Bisercii. De vrea sa primeasca canonul si sa nu mai bea alcooluri deloc, dupa canon ii spui, 1 an de zile iti dau voie sa bei in zilele de marti, joi, sambata si duminica, cate un pahar mic de vin si unu de tuica, pentru a-l invata sa se infraneze, dupa ce vei tinea un an de zile infranare asa, apoi vorbim de Impartasanie. Ii dai infranare, pentru ca la un om ca acesta e mare pacat sa-i dai Sf. Impartasanie fara de infranare. 21. Cine fumeaza tutun se opreste de la impartasanie 2 ani, daca isi da cuvantul ca nu mai fumeaza. La fel se canoniseste si luxul, impodobirea cu haine si alte podoabe = 2 ani oprire de la Impartasanie. Toate care se vopsesc (ochi buze unghii) care umbla in pantaloni, se opresc 2 ani de la Impartasanie. 22. Pentru injuraturi se opreste 2 ani de la Impartasanie. Pentru documentare preotii sa studieze Canoanele Apostolice si ale celor 7 Sinoade Ecumenice si locale pentru Taina Spovedaniei. un preot nu poate dezlega ceea ce e de nedezlegat si care nu poate fi dezlegat decat de episcopi. Un preot nu poate dezlega ceea ce e legat de un alt preot, fiind in viata acela iar de a murit, dezleaga episcopul - dupa Sinoadele Ecumenice. Asa au randuit sfintii. Daca un crestin moare, avand canon de la preot dupa randuiala canoanelor Bisericii si nu apuca sa se impartaseasca, se mantuie, deoarece era pe drumul cel bun al Bisericii, dar de moare fara de canon, dupa Pravila Bisericii, pacatul ramane asupra Preotului si asupra pacatosului si amandoi merg in iad. Nu sunt preotii de azi mai sfinti, decat Sfintii Parinti in numar de 3635, care au facut aceste Canoane. Aplicand Canoanele mantuim si pe crestini si se mantuie si el insusi. Cum se poate reduce canonul la Spovedanie Exemplu: Un tanar casatorit a cauzt in pacatul preacurviei de curand. Iata ce canon i se da si cum se reduce acest canon. Care-i tanar, deodata se opreste de la Sf. Impartasanie timp de 15 ani. Dar el zice: ''Parinte, e prea mult si n-am sa mai traiesc atata!''. Atunci e gata, Canonul 1 al Sfantului Ioan Postitorul - ''Chinuirea trupului scurteaza anii pocaintei!'' Clar, mai baiete, nu-ti dau 15 ani, dar: 1. Ai sa-mi postesti toate posturile de peste an si Miercurile si Vinerile si Lunea ii scazi 2 ani de va spune ''Da!''. 2. Vrei sa tii post negru Miercurea si Vinerea pana la apusul soarelui timp de un an de zile, mai scazi 2 ani. 3. Vrei un an de zile sa nu bei vin, niciun fel de bautura alcoolica si sa nu mananci carne - mai scazi 2 ani. 4. Vrei sa faci milostenie cu 100 metanii la zi timp de un an si sa zici Psalmul 50 de 7 ori pe zi - ii mai scazi 2 ani 5. Vrei sa faci 50 de metanii pe zi, ii mai scazi un an, de face 100 ii mai scazi 2

ani 6. Vrei sa nu mananci carne, ii mai scazi un an. Canonul acesta se face numai timp de un an de zile Detine acest Canon, adunati laolalta toti fac 11 ani scazuti deci mai raman 4 ani din Canon, acestia se pot imparti in 3 si asa ca mai ramane un an si jumatate pana cand se va Impartasi pacatosul. Sfanta Impartasanie nu se da dupa un an de zile Canon care l-a facut, ci dupa trecerea anilor de la Impartasanie. A fost oprit 15 ani dar tinand aceasta randuiala au mai ramas 4 ani dupa care se va Impartasi. Ii scazi Canonul in masura in care isi ia obligatia sa faca acest Canon: imparti in 3 cei 4 ani o parte o pui la mila lui Dumnezeu, o parte ii iei tu, iar o parte ii lasi pacatosului, asa ca nu se va impartasi un an sau doi ani dupa exemplul cu preacurvia. Numai dupa trecerea unui an sau doi ani dupa terminarea Canonului i se da Impartasanie. El zice: ''Parinte, fac 200 de metanii la zi'' de mai face ii scazi inca din ani. Acesta este Canonul si asa se procedeaza pentru oamenii tineri si sanatosi. Canonul si reducerea lui pentru batrani si bolnavi 1. Vrei sa rostesti Psalmul 50 de 4 ori pe zi, tine loc de 100 de metanii. 2. Vrei sa postesti Miercurea si Vinerea, se da dupa putere,2 ani, scazi. 3. Zii rugaciunea aceasta cat de des poti: ''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine pacatosul'' scazi inca 2 ani. 4. Sa spuna toate rugaciunile cate le stie, mai scazi inca 2 ani. 5. Il vezi ca plnage pentru pacate si are cainta fierbinte, mai scazi 2 ani. Acest Canon il tin cei batrani tot timp de un an, in acest fel procedam cu cei batrani si bolnavi. Cine e pe moarte i se da Sfanta Impartasanie indiferent de ce Canon a avut. Canoanele sunt un medicament impotriva pacatelor si nu pedepse, fara aceste Canoane nu poate omul scapa de diavol si de pacat. Numai cand primesti Canon greu vezi cat de mare este pacatul pe care l-ai facut si te feresti de a-l mai face. Este bine ca crestinul sa caute duhovnicii cei mari, macar o data in viata sa te Spovedesti la ei din copilarie pana la zi - Spovedanie generala - caci numai asa te vei simti usurat si te vei mantui. Cand esti bolnav cauti cel mai bun doctor, cand esti pacatos cauta cel mai bun preot duhovnic si pe cel mai aspru care poate vindeca rana ta. Fierul numai daca este pus in foc la temperaturi mari se indoaie, cand il loveste fierarul cu ciocanul, asa si sufletul, cand este vartos in pcacate, numai facand Canon aspru se va putea scapa de pacat si va sta plecat inaintea lui Dumnezeu. Focul nu este o pedeapsa pentru fier, ci un mijloc de a-l indrepta, de este stramb, la fel si Canonul nu este o pedeapsa, ci un mijloc de indreptare a pacatosului. Cum nu se cade a ierta pacatele de preoti fara Canon Un preot ce venise din Ostrovul (Insula) Ciprului, ne-a spus noua ca o femeie oarecare se indeletnicise cu descantece si cu vraji. Pe aceasta vrajitoare o rugase o femeie sa-i faca mestesug dracesc, pentru ca s-al atraga pe un barbat la pofta curviei ei. Deci, vrajitoarea a trimis la acel barbat pe doi draci, pentru a-l birui pe el, la a lor voie. Dar, ducandu-se acei draci spurcati, s-au intors inapoi fara a putea face vreo isprava. Iar

vrajitoarea intrebandu-i pe draci din ce cauza s-au intors fara biruinta, acei draci i-au raspuns:''Fiind siliti de puterea lui Dumnezeu - au zis ei - l-am aflat pe acel barbat facandu-si canonul fara de stirbire, cel dat de preot, pentru aceea nici n-am indraznit a ne apropia de el, ca acela tocmai se marturisise preotului amintit mai sus si luase de la el Canon, precum poruncesc Dumnezeiestile Pravile''. Apoi i-a intrebat pe ei muierea: ''Oare cu toti care sunt sub canon se intampla asa ?'' ''Ba nu - i-au zis dracii - ci numai cu aceia la care le da porunca acel preot, care-i invata pe ei din legea lui Dumnezeu si din Scripturi si din ele el da porunci si Canon. Si pentru acestea noi nu indraznim sa ne apropiem de ei ffindca ne temem de legile lui Dumnezeu, iar cei ce de la sine inata si dau porunci, de unii ca acestia nu ne temem, nici nu fugim vreodata". Deci, acestea auzind vrajitoarea de la dracii cei necurati si nadajduind in invatatura preotului, a alergat degraba, s-a apropiat de dansul si marturisindu-si toate pacatele sale, cerea porunca - Canon. Insa, preotul, crutand-o pe ea, nu-i dadea Canon, nu-i punea asupra-i poruncile ce se dadeau dupa Pravila, iar ea se ruga zicand: ''Nu ma cruta pe mine nicidecum, ci dupa legea lui Dumnezeu si cu Dumnezeiestile Scripturi sa ma judeci pe mine, pentru ca de acestea au marturisit dracii ca se tem''. Deci i-a dat preotul porunca si Canon 20 de ani oprire de la Impartasanie si de atunci s-a inteleptit femeia, cu darul lui Dumnezeu. Acestea le-a spus acel preot, care s-a iscusit singur la unele ca acestea. De atunci el incredintandu-se si temandu-se, cu mai multa grija invata si poruncea din Dumnezeiestile Scripturi, iar nu de voia sa. Acest cuvant se potriveste cu cel din Pateric, pentru un staret, care in copilarie, fiind feciorul popii idolesc, fiind in capistea idoleasca, a auzit de la dracii care vorbeau cu domnul lor, cat de mare este inaltimea vietii calugaresti, si el intelegand acestea s-a apropiat de viata calugareasca si s-a facut calugar iscusit. Asa ne Spovedim noi crestinii ortodocsi Mantuitorul nostru Iisus Hristos i-a poruncit Apostolului Petru: ''Ia cheile imparatiei cerurilor si oricate vei lega pe pamant, vor fi legate in cer, si oricate vei dezlega pe pamant, vor fi dezlegate in ceruri'' (Mt. 16,9), iar dupa slavita Sa Inviere, le-a zis: ''Si zicand acestea a suflat asuprea lor si le-a zis: ''Luati Dug Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute'' ( Ioan 20, 22-23). Prin aceste cuvinte a intemeiat Sfanta Taina a Spovedaniei, Taina mantuirii noastre. Fara Taina aceasta a Spovedaniei, nu poate nici un om sa se mantuiasca, fara sa ne usuram de pacate nu putem intra in ceruri. De aceea aceasta Sf. Taina se da in dar, fara de bani, tuturor crestinilor. Crestinul ortodox nu se poate Spovedi oricum, mai intai trebuie sase pregateasca. Cel ce vine la Spovedanie trebuie sa fie nemancat, dupa ce a postit 5 zile inainte de Spovedanie. Fara 5 zile de Post nu se da Taina Spovedaniei si Impartasaniei. Nu poate un preot sa dezlege ceea ce a legat alt preot, fiind in viata preotul ce a legat, face mare pacat preotul ce dezleaga pe cel legat. Fara Canoane NU se sterge nici un pacat, de nu-i dai Canon celui ce vine la Spovedanie, iar va cadea in acelasi pacat de mai inainte. Canonul este medicament si mijloc de indreptare. Si acum vom reda pe rand pacatele pe care le pot face crestinii si cat de mari sunt

aceste pacate. Preotul la Spovedanie sta in fata icoanei Mantuitorului in picioare, avand pe masa inaintea sa Sf. Evanghelie si Crucea cu un sfesnic in care arde o lumanare. Preotul este imbracat in Epitrahil si Felon ca la toate cele 7 Taine, nu se face nici o taina numai cu Epitrahilul. Dupa ce a facut Molitva pentru Spovedanie la crestinii de fata, crestinii la Spovedanie spun numele de botez. Este bine ca fiecare crestin sa vina cu pacatele scrise pe o hartie de acasa, pentru a face o Spovedanie completa fara a uita ceva. De este duhovnic slab, cauti unu mai bun, pentru a te vindeca de pacate, asa admite schimbarea duhovnicului, dar pentru a spune la unul pacatele si la altul altele acesta este pacat. Bolnavii gravi cauta chirurgul cel mai bun si cei cu pacate mari cauta chirurg sufletesc bun si pe cel mai priceput. Despre prunc-ucidere (avort) Va rog din suflet, nu mai faceti asta, iar cele care ati facut-o (femei), cat si cei care ati ingaduit sau ati sfatuit la aceasta (barbati, femei, rude), pocaiti-va si cereti cat mai repede canon pentru acest mare si oribil pacat. Mare tristete aduc aceste ucideri. Din nefericire, multe persoane in timpurile noastre nu vad avorturile ca pe ceva gresit. Medicina contemporana a demonstrat ca avort este si pilula contraceptive!Nu voi scrie prea mult despre asta, citatele din Sfanta Scriptura sunt mai mult decat graitoare: Tu ai zidit r runchii mei, Doamne, Tu m-ai alc tuit n pntecele maicii mele ( ) nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai f cut ntru ascuns, nici fiin a mea pe care ai urzit-o ca n cele mai de jos ale p mntului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii T i . Ps. 138, 13-16 Isaia i Ieremia au fost chema i de c tre Dumnezeu nainte de crearea lor n pntece i au fost destina i s fie slujitori i profe i ai iudeilor i p gnilor: Domnul m-a chemat de la na terea mea, din pntecele maicii mele mi-a pus mie nume ( ) m-a zidit din pntecele maicii mele ca s -i slujesc Lui i s ntorc pe Iacob c tre El i s strng la un loc pe Israel . Isaia 49, 1-5 nainte de a fi z mislit n pntece, te-am cunoscut i nainte de a ie i din pntece, te-am sfin it i te-am rnduit proroc pentru popoare . Ieremia 1, 5 Sf. Ap. Pave l ales din pntecele maicii sale Dar cnd a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pntecele maicii mele i m-a chemat prin harul S u s descopere pe Fiul S u ntru mine . Galateni 1, 15-16 Tertulian n Despre suflet spune: substan a trupului i a sufletului se formeaz n acela i timp confirmnd astfel nsufle irea imediat . Tot el nume te avortul crim , indiferent dac fetus-ul este format sau neformat. Sfntul Vasile cel Mare stabile te c cea care cu bun tiin distruge fetusul, va fi pedepsit pentru crim ad ugnd c la noi nu este

dup subtilitatea expresiunii de f t format ineformat (Epistola 188, can. 2). Despre desfranare Terapeutica desfrn rii n Patericul Egiptean (Fragment din cartea Metode psihoterapeutice in Pateric , Pr. Petru Suciu) Desfrnarea este, n general, poftirea sau satisfacerea f r rnduial i nepermis de legea moral a pl cerilor sexuale. Desfrnarea se poate s vr i: a) n cuget, adic prin nchipuiri i pofte; b) prin cuvinte i fapte, c) dup rnduiala fireasc , cnd se face n afara c s toriei, d)mpotriva rnduielii naturale, ca n p catele sodomi ilor, care este a ezat ntre p catele strig toare la cer, e) dup persoanele care o s vr esc: desfrnare simpl , incest, adulter i sacrilegiu. Demonul preacurviei l sile te s pofteasc trupuri diferite. El are mai cu seam grij de cei care se nfrneaz , pentru ca ace tia, nedobndind nimic, s lase totul balt . i, mnjind sufletul, el l ncovoaie spre trebi mr ave. Ba l face s spun , ori s asculte tot felul de vorbe ca i cum lucrul cu pricina ar fi chiar n fa a ochilor lor. Desfrnarea este un p cat foarte grav. Patericul l nume te c dere, i a a cum zice Sfnta Scriptur este p catul ce l facem n trup. Din desfrnare se na te nesocotin a, orbirea min ii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc. Desfrnarea este o degradare, o sinucidere i are ca urmare degradarea trupeasc , istovirea acestuia, degenerare biologic etc. Din cauza desfrn rii sufer neamurile, se nasc copii bolnavi mintal, se nnebune te (vezi sifilisul) etc., dar cea mai grav consecin este pierderea mntuirii. Ca terapeutic , P rin ii Pustiei recomand : 1. Rug ciunea: un frate a ntrebat pe avva Agathon pentru p catul curviei i i-a r spuns aceluia: mergi, arunc neputin a ta naintea lui Dumnezeu i vei afla odihn . (Agathon, 21); povestitu-sa despre maica Sara, c a r bdat treisprezece ani, fiind luptat tare de dracul curviei i niciodat nu s-a rugat s se dep rteze r zboiul de la dnsa, ci mai vrtos zicea: Dumnezeu, d -mi putere! (Sara, 1) 2. Postul: un frate l-a ntrebat pe un b trn, zicnd: ce voi face, p rinte, c pntecele meu m sup r i nu pot s -l opresc? De aceea zburd trupul meu. Zis-a lui b trnul: de nu vei pune ntru el fric i post, nu vei ndrepta pa ii t i pe c rarea lui Dumnezeu, (VI, 34) 3. R bdarea: un b trn oarecare, l-a v zut pe ucenicul s u c este foarte sup rat i nec jit de dracul curviei. i i-a zis lui: fiule, vrei s -l rog pe Dumnezeu s se dep rteze de la tine i s te p r seasc acel r zboi? Iar el a zis: ba nu, p rinte, c de m i sup r i m nec jesc de acel r zboi i m ostenesc muncindu-m , dar v d din osteneal roada r bd rii ntru mine. Pentru aceasta mai vrtos te

roag pentru mine, p rinte, s -mi dea Dumnezeu r bdare ca s pot purta cu mul umire aceast ispit . Zis-a lui b trnul: acum, fiule, am cunoscut c e ti n sporire i c m ntreci. (VI, 5) 4. N dejdea: un frate oarecare, ce tr ia n Enat, n m n stirea Alexandriei, a c zut n p catul curviei i dup c dere, de multa lui scrb l-a dus pe el vr jma ul la dezn d jduire. El mai venindu- i n fire i v zndu-se biruit de scrb i dezn d jduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gndul s u spre buna n dejde, zicnd: crezi n marea milostivire a lui Dumnezeu, c va face i cu mine p c tosul i m va ierta! Iar cnd gr ia el ntru sine acestea, diavolii i-au zis: cum tii tu c i va face mil cu tine? i le r spundea lor a a: dar voi cine sunte i i ce grij ave i, de i va face Dumnezeu mil cu mine ori de nu i va face? C voi sunte i fiii ntunericului, ai gheenei i ai pieirii ve nice, iar Dumnezeu este bun i milostiv. Voi ce treab ave i? Acestea gr indu-le lor fratele au fugit dracii ru ina i de la dnsul, neputnd s -i mai fac nimic. Iar fratele cu n dejdea i cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a poc it i s-a mntuit. (VI, 24) 5. Luarea aminte la cauza patimii i t ierea acesteia: a zis un b trn. Dac curvia se lupt cu trupul t u, vezi din care pricin s-a pornit r zboiul asupra te i o ndrepteaz . Sau din desf tare, sau din somn mult, sau din mndrie, sau de te socote ti pe tine mai bun dect pe altul, sau ai osndit pe cineva cnd gre ea. Fiindc afar de acestea nu se lupt omul spre curvie. (VI, 42) 6. nfrnarea sim urilor i a gndului: s-a dus odat avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei i dac s-a ntors la Schit, l-au ntrebat pe el fra ii: cum se afl . Iar el a zis: cu adev rat, fra ilor, eu fa de om nu am v zut, f r numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, sau tulburat zicnd: oare, s-au cufundat ei, avvo? Iar el a zis: nu a a, ci nu m-a biruit cugetul s v d pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat i sau nt rit ca s p zeasc ochii de r spndire. (Isidor, 8); spuneau p rin ii despre un b trn, care mergnd pe un drum, a v zut urme de femeie pe nisip, pe lng drum. Iar el mergnd, tot astupa cu piciorul acele urme, zicnd: ca nu cumva s le vad vreun frate neputincios i din vederea acestora s nceap a-l sup ra gndurile i r zboiul curviei. (VI, 18) 7. Fuga de prilej: zicea ucenicul lui avva Sisoe, c tre dnsul: p rinte, ai mb trnit, s mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui b trnul: unde nu este femeie, acolo s mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care s nu aib femeie, dect numai n pustie? Deci i-a zis lui b trnul: la pustie du-m ! (Sisoe, 3) 8. Fuga de compania sexului opus: un frate a rugat pe avva Daniil zicnd: d -mi o porunc i o voi p zi pe ea! i a zis lui: niciodat s nu ntinzi mna ta cu femeie n strachin i s m nnci cu ea i cu acestea vei sc pa pu in de dracul curviei. (Daniil, 2); zis-a un b trn: sarea este din ap i cnd se apropie de ap , se tope te i piere! A a i c lug rul, din femeie este n scut i de se va apropia de ea, se va topi i va pieri.

(VI, 27) Visul, a a cum am ar tat, este un indicativ al st rii n care ne afl m fa de aceast patim : mi c rile fire ti ale trupului (polu ii nocturne) nenso ite de imaginii n timpul somnului arat c sufletul este destul de s n tos. Orice ncropire de imagini e semn de nevolnicie. Socote te fe ele f r contur simbolul unei patimi mai vechi, iar cele bine conturate, simbolul unei r ni proaspete. Parintele Arsenie Boca

Despre desfranare De pe la 5- 6 ani apar jocurile cu mpuns turi necurate de-a mirele cu mireasa cu sora-veri oara, ncurajate iresponsabil chiar de p rin ii copiilor. A doua perioad ncepe pe la 14-15 ani n func ie de gradul de vitalitate a individului(poate ncepe chiar mai devreme). Acum apare alt form de desfrnare:onania, malahia, sau pe limba poporului curvia cu mna , de care greu se t m duie te. Ea ine de la 14 pn la 75 de ani, dac nu se ngrije te s se despart de ea. Desfnarea cu dobitoacele ncepe tot n faza copil riei, poate ncepe la pubertate sau adolescen , aceast pervertire se ntlneste mai ales la cei debili mintal, care se dezechilibreaz astfel i mai r u. Se poate ine acest p cat i dup copil rie. Acum dup aceste p cate dau cu tic lo ia i n p catele curviei-stil personal, la care se trece ncepnd cu via a adolescen ei. De aceea mul i nu mai pot veni la c s torie i din pricin c inuta lor are o grav defec iune, contractat nainte. Pe respectivul nu-l mai doare nimic dar nu reu e te s convie cu cineva i s - i aleag o so ie. Fetele, de asemenea, au desfrnarea cu mna dar la ele merge a a de departe nct ajung s se i lupte cu nebunia i greu reu esc s ajung la c s torie. O vom dovedi. Alte p cate din acest pomelnic sunt cele din interiorul familiei, ncepnd cu cele dinaintea cununiei biserice ti, cu propia aleas . Ei nu m rturisesc p catul acesta nainte, ca s - i ia iertare, i cer Sfnta Tain a c s toriei peste curvie nem rurisit . Dup asta se mira de traiul r u i c nu vine binecuvntarea copiilor. F cnd p catul nainte de c s torie, poate s-a temut c prinde copii, i aceast fric fiind foarte puternic s-a resim it n tot corpul i astfel i-au fost paralizate ovarele.n felul acesta ajunge s nu mai aib copii, s fie stearp . A gustat mai nainte de vreme din fructul oprit i a avut o team care a trecut prin ea ca un curent electric ce i-a paralizat ovarele. i dup c s torie poate fi desfrnare-a a cum o nume te Scriptura. Sub numele c s toriei i ng duie toat risipa i toate bl st m iile. Ce se ntmpl : Se face o pervertire a energiei genetice pn acolo c intr n sim ul lor i desfrnarea devine o a doua natur . Dac devine o a doua natur , ei sunt robi i de pl cere, i s r ci i de

putere.Cnd se ntmpl s mai z misleasc i copii, nedori i sau printr-un accident, c ci c s toria nu este dat spre pl cere ci este nso it i de pl cere( i asta este cu totul altceva) energia natural sl bit va da un copil sl b nog sau debil fizic sau mintal. Ispiti i oamenii au desp r it pl cerea de porunc i se feresc de z mislireferire care aduce daune att b rbatului ct i femeii. Aceasta ajunge tot la sterilitate. Ferirea de copii este a doua pricin de sterilitate Cine e nedrept, s nedrept easc mai departe. Cine e spurcat, s se spurce si mai tare. Cine este drept, s fac dreptate si mai departe. Cine este sfnt, s se sfin easc si mai mult. Iat , vin curnd i plata Mea este cu Mine, ca s dau fiec ruia, dup cum este fapta lui. (Apocalipsa 2, 11-12) Eu, Domnul Dumnezeul t u, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina p rin ilor ce M ur sc pe Mine, pn la al treilea i al patrulea neam si M milostivesc pn la al miilea neam c tre cei ce M iubesc i p zesc poruncile Mele (Iesirea 20, 5-6). Desfranatului i se scriu faptele in samanta. Toate faptele omului, toate miscarile lui, se inseamna undeva ca intr-o nevazuta carte si se inseamna si in samanta sa, si cu aceasta omul isi trage urmasii sub povara ispravilor sale. Iar cum copilul este imbinarea celor doi parinti, a celor patru bunici, a celor opt strabunici a celor 16 strastrabunici, asta e mostenirea care se numara pana la al patrulea neam. Dar si ceilalti inaintasi isi dau partea lor de zestre, insa din ce in ce mai mica, deci ne putem da seama cate au de ispasit copiii din greselile parintilor. Un copil are scris in sine toate inclinarile unui mare numar de inaintasi, atat cele bune, cat si cele rele: jumatate de la cei doi parinti, a patra parte de la cei patru bunici, a opta parte de la cei opt strabunici si asa mai departe. Mostenirii bolnave de la un parinte ii sare in ajutor partea sanatoasa de la celalalt, dar neputinta o poarta totusi cu sine. Diavolul a strecurat in firea omeneasca, din neam in neam, tot mai multa neghina, adica inclinarea draceasca a faradelegii. De aceea, in copii se arata si samanta celui rau, care va trebui sa o rabdam pana la seceris, fiindca semanatorii, lucratorii si iconomii tainelor au mai si dormit, incat acum vedem cam multa neghina in tarina aceasta. Nu e gluma cu viata copiilor pe care ii aveti sau vreti sa-i aveti. Sunteti raspunzatori de ei si de toata viata lor, caci ce le-ati transmis, asa viata vor avea. Si copiii vostri va vor judeca pe voi, dupa cum bine stiti si bine platiti. Iar cand va vor supara, fiti cuminti si nu-i blestemati, ca sa nu ascultati de diavol pana la sfarsit, ci dati-va seama ca ei va aduc aminte de pacatele voastre cele nemarturisite si neispasite. Rugati-va pentru ei si rugati-va pentru voi sa va ierte Dumnezeu, chiar si atunci cand va vor blestema. Dar nu numai patima desfranarii omoara grauncioara nervoasa, ci toate patimile. Mania aprinsa, durerea peste masura pentru o dragoste pamanteasca, la cati nu le-a facut sange rau? Iubirea vrea ca ceea ce iubeste sa dainuiasca vesnic; nu poate concepe ca obiectul ei sa moara. Asta dovedeste ca iubirea isi are sensul in Dumnezeu, care e vesnic si invesniceste si pe cel ce iubeste pe Dumnezeu. Dar oamenii se incurca cu iubirea de trup. Iubirea aceasta nu e egala in toate cazurile cu pacatul, ci spunem ca in tot cazul e infectata de pacat. Insa daramarea cea mai cumplita vine din patima betiei. Otrava bauturii, pe langa

amortirea si arderea tuturor nervilor, ii strica omului si samanta toata intr-un chip nemaivazut. Iar daca cineva concepe copii in starea de betie fiind, peste bietul copil atarna necaz mare, necaz greu, boala indracirii. Asa se face ca vedem nesfarsitul sir de urmasi nenorociti: orbi, schiopi, uscati sau putrezind de vii, altii strambi in fel si chip si mai greu ca toate, unii chinuiti de draci. Iar altii, in ce priveste mintea, porniti de mici spre rele, iar cand vor fi mai mari, azvarlind in parinti si in Dumnezeu si sfarsind naprasnic. Acestea sunt faradelegile ce iau chip de om, materializate in urmasi, ce striga vinovatiile parintilor. Acestia sunt pruncii nascuti din somnul necurat, martori ai nelegiuirii parintilor, cand stai sa cercetezi (Cartea n elepciunii lui Solomon 4, 6). Asa se razbuna pacatele parintilor in bietii copii, care nu au nici o vina si nici un viitor. Singura scapare este de a nu ajunge aici. Exista o cale care nu are faradelegi Taina cununiei. Casatoria este o taina dintre cele 7, tocmai ca sa nu ingaduie intr-insa atata serparie de faradelegi. Iata cateva feluri de patimi prin care isi prapadesc oamenii samanta si vlaga, aprinsi de pofte contra firii: onania; curvia (concubinajul); sodomia (homosexualitatea); bestialitatea (zoofilia); Iar in casatoria legitima: desfranarea (perversiunile); fereala de zamislire (contraceptia); crima de avort; preacurvia (adulterul); nesocotirea vremurilor oprite de Biserica de la impreunare. Dar ce e atunci dupa fire? Ce nu este faradelege? Numai si numai ceea ce este spre zamislirea pruncilor! Pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu nu s-a dat faradelegilor. Deci sa ridicam casatoria din desfranare la inaltimea de Taina! Neamul pe care Dumnezeu il stie ca nu va da roade vrednice de pocainta il va stinge ca pe smochinul neroditor, prin morti napraznice, boli incurabile, boli genetice, etc. Legea atotputernica care intoarce faptele oamenilor in bratele lor este aratata in Sfanta Scriptura: Fiii desfrna ilor nu vor avea des vr ire i s mn a ie it din patul nelegiuit se va stinge. C de vor i avea via lung , nu vor fi de nici o treab i b trne ile lor, la urm de tot, vor fi f r cinste. Iar de vor muri de timpuriu, vor fi f r n dejde i f r mngiere n ziua judec ii. C ci neamul celui nedrept are sfr it groaznic (Cartea n elepciunii lui Solomon 3, 16-19). Scurtarea vietii a venit neamului omenesc ca o plata pentru caderea in desfranare. De Dumnezeu nu scapi prin faptul ca nu-l asculti, Ii tagaduiesti existenta, sau iI nesocotesti Biserica, pentru ca El are o randuiala si-ti cere s-o urmezi. Un trecut pacatos insoteste omul ca un cazier judiciar. Ispasirea e obligatorie, rabdand palmele trecutului peste obrazul mintii.

Cei nelegiui i vor fi pedepsi i dup cugetul lor cel viclean, pentru c nu le-a p sat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au dep rtat. Def im torii n elepciunii i ai nv turii sunt tic lo i, i n dejdea lor este de art i ostenelile lor f r de folos i lucrurile lor netrebnice. Femeile lor sunt f r de minte i copiii lor sunt strica i i spi a lor este blestemat . Drept aceea, fericit este cea stearp care nu s-a png rit i care n-a cunoscut pat cu p cat; ea va avea road la cercetarea sufletelor. Tot a a famenul ale c rui mini n-au s vr it f r delegea i mpotriva Domnului n-a gndit cele rele; el va primi aleas plat pentru credin a lui i n templul Domnului locul cel mai de dorit. C ci roada bunelor osteneli este sl vit i r d cina n elepciunii n-are pieire (Cartea n elepciunii lui Solomon 3, 10-15). Dar milostivirea lui Dumnezeu, care nu de bunavoie umileste si pedepseste pe fiii oamenilor (Plgerile lui Ieremia 3, 33), aduce in cate unii inclinarile bune ale strabunilor si copilul ajunge de mic la deosebirea dintre bine si rau. Despre acestia zice Dumnezeu: un fiu, care, v znd p catele, v znd toate cte le-a f cut tat l s u, el se p ze te i nu face nimic asemenea, acest om nu va muri pentru nedrept ile p rintelui s u, ci n veci va tr i, pentru c fiul a f cut ceea ce era drept i legiuit i toate legile Mele le-a inut i le-a mplinit; de aceea va tr i (Iezechiel 18, -14, 17, 19). Daca nici un fir de par nu se misca din capul omului fara stirea lui Dumnezeu , cum se poate ca uneori dau oamenii peste o moarte naprasnica, greu de impacat cu purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de om? Viata nu este un scop in sine. Dumnezeu asigura viata cand aceasta este traita conform sensului ei metafizic, devenit constient (mantuirea sufletului). Desi si atunci se petrec nedumeriri in privinta asigurarii vietii. Lui Iisus I s-au adus la cunostinta doua categorii de accidente: mai multi galileeni au fost omorati din ordinul lui Pilat, pentru ca au rugat pe Iehova cu jertfe impotriva stapanirii romane, iar in Siloam a cazut un turn si a omorat 18 oameni (Luca 13, 1-5). Iisus a asigurat ca oamenii aceia nu au fost cei mai pacatosi oameni, iar cei ramasi nu sunt pentru aceasta mai putin pacatosi ca ei. Daca nu se pocaiesc, pe toti ii asteapta aceeasi soarta. Daca neamul omenesc nu aduce roade vrednice de pocainta (cum cerea Sf. Ioan Botezatorul), taierea il asteapta. S-a furisat in sfatul mintii legea pacatului, care este placerea simturilor si pentru care s-a hotarat moartea trupurilor, ca nu cumva rautatea sa fie nemuritoare. Dumnezeu pe toti ii trimite inzestrati si in stare sa fie drepti. Dar trecand ei prin poarta nasterii pamantesti, iau in spate poveri parintesti, care-i spetesc si-i incovoaie spre pamant. Pe urma, slabiti de osteneala vietii, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu. Pe masura ce s-a intarit desfranarea in madularele oamenilor, a scazut si puterea lor de aparare impotriva bolilor de tot felul, caci orice fel de desfranare este o putrezire inceata, ca gunoiul care arde si care scurteaza zilele omului. Cancerul -aceasta misterioasa anarhie celulara- se pare ca vine tot din aceleasi pricini. C ci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfin irea voastr si s v feri i de toata desfrnarea. S tie fiecare dintre voi s - i st pneasc vasul s u n sfin enie i cinste, nu n patima poftei cum fac necredinciosii, care nu cunosc pe Dumnezeu C ci Dumnezeu nu ne-a

chemat la necur ie, ci la sfin enie. (I Tesaloniceni 4, 3-7) E cu putinta despovararea de sub o mostenire mizerabila? Da, e cu putinta, cu pretul si cu osteneala unei vieti curate. Acesta este crestinismul: o creatie din nou a lumii, o creatie din nou a omului, o creatie din nou a firii. Casatoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atata, macina dragostea intre soti si vine vrajba care duce la ura si razbunare, ca orice pacat! Nunta este mai mult decat acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. Numai cand cei doi soti sunt uniti cu sufletul in Dumnezeu, dainuieste si unirea cea trupeasca si aduce roade dupa Dumnezeu. Casatoriile facute dupa sila parintilor care socotesc averea familiei, nu duc la sfarsit bun, caci toata averea se imprastie. Cercetati ce purtari au avut parintii, cei patru bunici, strabunicii, caci aschia nu sare departe de trunchi. Nu incepeti casatoria cu pacatul, pentru ca siliti Taina lui Dumnezeu, si-L veti avea impotriva. Pana la cununia Bisericii, toti sunt datori a avea fecioria nestricata, si fete si baieti, caci altfel inmultesc raul intre oameni, osandind si pe urmasii lor impreuna cu dansii. Astfel, din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie, apare vrajba in casa. Daca sotii au intrat in casnicie cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si pentru ca nu s-au spovedit, acel pacat are sa le sparga casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul, care este cel care face acest lucru. In casnicie, binecuvantata este numai nasterea de copii, iar tot ce este in afara de rostul acesta, este desfranare si pacat. Insusirile copilului atarna de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitatii la femeie. Inclinarile pe care le-au avut parintii in vremea sarcinii, dar mai ales ale mamei, acelea vor fi conducatoare in toata viata copilului ce vine; ele se intiparesc in copil ca tendinte si predispozitii, pe care acesta le va avea toata viata. Suparari, amaraciuni, dureri, predispun copilul la tristete, melancolie, nesanatate. In vremea aceea, daca mama fura oarece, copilul va fura toata viata, daca se imbata mama odata, copilul se va imbata toata viata. Se roaga mama la Dumnezeu, se va ruga si copilul. Acum e vremea cea mai scumpa de a ingriji de purtarile viitoare ale copilului, caci acum poti semana intr-insul inclinarile unui sfant sau apucaturile talharului. Acum e vremea cand poti sa faci ce vrei din copilul tau, acum esti cu deosebire dator sa-l pazesti de toate relele, cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca numai acum te asculta cu desavarsire. Se roaga parintii in vremea respectiva, se impartasesc cu Sfintele Taine, petrec cu dragoste de Dumnezeu, asa va fi si toata viata copilului ce se va naste si nu vei avea bataie de cap cu el ca nu crede, ca nasculta si umbla dupa rele. Caci pentru osteneala parintilor spre voia lui Dumnezeu, El se milostiveste de copiii acestora si-i binecuvanteaza cu daruri, precum Insusi a zis: pana la al miilea neam (Iesirea 20, 6). Un sfat: Sa va doriti copii de la inceput, din tinerete, pana ce parintii nu s-au hodorogit de grijile vietii si de multe pacate, caci sunt mai ageri si de mai buna nadejde in viata. Copiii de la batranetea parintilor sunt mai stinsi, pare ca lipseste vlaga din ei si duc o viata chinuita, pentru ca au mostenit o zestre slabita (cu mai multe pacate). Se poate intampla ca amandoi sotii sa fie roditori si totusi sa nu poata face copii. Ce sa fie? Pe unul dintre soti l-au ajuns faptele din tinerete, mult timp practicand faradelegea: era curvar, onanist, sau alt chip de patimas. Crima de avort este mai mare decat alte crime, pentru ca se face contra unui copil fara aparare. De aceea cere cap de mama si de tata; sangele lor striga la Cer razbunare

si putini scapa. Sngele spurc p mntul i p mntul nu se poate cur i n alt fel de sngele v rsat pe el, dect cu sngele celui ce l-a v rsat (Numeri 35, 33). In toata lumea nu gasesti un lucru mai usor de facut decat pacatul. De aceea pacatuim cu usurinta, dar anevoie ne pocaim. Daca oamenii si-ar potrivi purtarile dupa poruncile lui Dumnezeu si nu dupa momeala pacatelor, ar preveni si ar ocoli toate necazurile, dar asa, drept in ele isi sparg capul. Si apoi umbla plangand. Toata tineretea ta o dai dracului si pe urma vezi ca ai ales rau. Dar intrebarea este daca-ti mai raman zile sa le dai lui Dumnezeu? Si alta intrebare: daca-ti mai primeste Dumnezeu o gramada de cioburi, in loc de un vas frumos si intreg cum puteai sa fii? Prin Isaia proorocul, Cuvantul se tanguie: Piere dreptul i nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinsti i i nim nui nu-i pas c din pricina r ut ii a pierit cel drept (Isaia 57, 1). Cum pier dreptii si nimeni nu ia aminte? Foarte simplu: ca nu se mai nasc. Iata ca disparitia dreptului e o problema de care suntem trasi la raspundere. Ca sa fie oamenii asa cum ii vrea Dumnezeu, aceasta atarna si de parinti, caci acestia ii incarca pe copii cu poveri (pacate) prea mari, pe care copiii trebuie sa le impartaseasca, iar cand sunt maturi si ar trebui sa propovaduiasca pe Hristos, ei sunt ispasitori ai pacatelor inaintasilor. Iata temeiul pentru care suntem raspunzatori de misiunea de regenerare morala. Caci scrie: Daca nu se vor griji de pacatele lor, pentru aceasta ii voi da in mainile copiilor lor . Deci de noi depinde ce generatie vine. Generatia de acum trebuie sa inteleaga aceste lucruri: ori se leapada de pacate, ori va vedea zilele de pe urma. Istorisiri pline de povata despre vindecarea de desfranare Despre o calugarita care si-a scos ochii, ca sa-si pazeasca fecioria La inceput cand Anglia a primit credinta in Hristos, erau acolo multi oameni credinciosi si imbunatatiti; si multi bogati nu-si maritau fiicele, ci, cheltuind multa bogatie, zideau manastiri si le duceau pe dansele acolo, spre petrecerea calugareasca. In vremea aceea, era un boier iubitor de fapte bune, care avea o fiica de 12 ani, foarte frumoasa, Maria cu numele. Si, vrand sa o duca la calugarie, a intrebat-o, pentru ca sa vada si gandul ei. Deci i-a zis: - Daca as mai fi avut o copila, as fi dorit sa o dau intr-o manastire Stapanului Hristos, impreuna cu jumatate din averea mea, iar pe cealalte sa o marit. Dar fiindca te am numai pe tine, imi pare foarte rau, si nu stiu ce sa fac. Insa mie mi se pare ca est mai bine ca frumusetea aceasta, pe care ti-a dat-o Preabunul Dumnezeu, sa o afierosesti Lui, decat sa o strice vreun om. Si de vei face dupa sfatul meu, vei fi cinstita de oameni in aceasta lume, si in ceruri de Dumnezeu. - Intelepteste ai judecat, o, parintele meu! Si eu mam gandit ca mai bine sa iau pe Mantuitorul de Mire al meu, decat vreun boier mare si stricacios. Atunci tatal i-a multumit din tot sufletul, si in putina vreme a dus-o intr-o manastire de fecioare, unde erau si alte calugarite. Si, cheltuind toata averea lui, a zidit o biserica unde petrecea ea cu fapte bune, impreuna cu celelalte calugarite. Si erau si alti

boieri care-si aduceau fiicele lor in manastire, unde sedeau pana la varsta cea dupa lege, cand erau intrebate ce doresc sa faca. Si unele doreau viata monahiceasca si se tundeau in monahism, iar altele cu mai putin evlavie, se maritau. In acel timp era un domnitor care stapanea tara aceea, Ricardie cu numele, curvar si neinfranat, care avea o fiica orfana de mama, pe care a dus-o in manastirea aceea. Iar stareta a primit-o cu bucurie, si pentru ca sa respecte pe domn, a poruncit de au venit toate surorile ca sa-l cinsteasca. Printre ele era si Maria, cea pomenita mai sus, care, vazand impodobirea domnului, zicea in mintea ei: ''Dumnezeul meu, oare sa aiba acest om atata slava si intru imparatia Ta?''. Iar acela, daca a vazut-o ca se uita la el, si-a ranit inima de frumusetea ei, socotind ca si ea tot cu acest gand il privise. Deci s-a ranit de un dor nevindecat, insa n-a descoperit atunci gandul lui din cauza celorlalte surori care erau de fata. Dar, dupa ce s-a dus la palatul sau, a vestit staretei ca sa-i trimita pe Maria in acea seara, si sa stie ca si ea il iubeste. Iar stareta s-a scarbit foarte si i-a trimis raspuns sa nu faca rusine manastirii; ba mai mult, ca un domn al cetatii ce este, daca ar fi auzit ca altul voieste sa faca un lucru necuviincios ca acesta, sa-l pedepseasca. Si multe alte cuvinte placute lui Dumnezeu i-a raspuns. Insa acela, nici intrun chip nu le-a socotit, ci ca un intunecat la minte de patima curviei, i-a poruncit a doua oara sa i-o trimita, spunand ca ii pofteste foarte mult ochii, care l-au ranit la inima cand priveau la el. Si poruncea sa i-o trimita cu hotarare, sau se va duce singur si-o va lua cu sila, facand o mare rusine si paguba neasemanata manastirii. Intre acestea, mai inainte de a ajunge al doilea vestitor, a intrebat stareta pe Maria si i-a zis: - Tatal tau te-a fierosit aici lui Dumnezeu si pururea Fecioarei Maicii Sale, cu toata bogatia lui, si a murit cu multa bucurie, ca ai sporit intr-un poruncile Domnului. Si, in urma mea, alta nu va fi stareta, numai tu, pentru fapta cea buna si pentru bogatia ta; insa mam ir cum ai facut aceasta greseala, ca sa cauti la domnitor, care m-a vestit ca sa te trimit la el si nu stiu ce sa fac. - Maica mea, cu alt gand am cautat eu la el, insa chibzuiala lui a fost vicleana, gandind la lucrul cel necuviincios. Deci cand va trimite a doua oara vreun om, sa ma lasi ca sa-i dau eu raspunsul, ca sa cunosti cat dor am ca sa pazesc fecioria mea. - Vezi sa nu zici vreun cuvant aspru, sa se manie si sa strice manastirea. - Ma duc la biserica sa ma rog Stapanei, sa ma lumineze ca sa-i dau raspunsul cel cuviincios, si insasi pururea Fecioara ma va pazi pe mine si manastirea. A alergat asadar la ajutorul cel de sus si se ruga cu lacrimi inaintea icoanei Maicii lui Dumnezeu sa o izbaveasca de intinaciunea trupului. Dupa un ceas, a venit omul si i-a zis staretei cuvantul cel de mai sus, la care ea a raspuns: - Nu se cuvine ca eu sa trimit pe cineva la pacat, ci spune-i ei, si daca va voi, iti va urma. Deci s-au dus la biserica, si i-a zis ei cel trimis: - Doamna mea, domnul nostru a vazut frumusetea ta si atat s-a ranit la inima de vederea ochilor tai celor prea dulci, ca nu afla vindecare daca nu vei veni sa te vada, dar de buna voie, ca sa te faca sotia lui, sa fii foarte mult cinstita si sa te slavesti intru aceasta lume; iar daca nu vei veni de voie, te va lua cu sila, ca sa te rusineze in toata Anglia. - Du-te afara din biserica si asteapta, si peste putina vreme iti voi da ceea ce doreste domnul tau, i-a raspuns ea.

Atunci acela a iesit bucurandu-se, gandind ca s-a induplecat voii domnului sau. Asemenea si stareta a cugetat ca a fost biruita de vrajmasul, si foarte s-a intristat. Insa evlavioasa mireasa a lui Hristos, ducandu-se a stat inaintea Preasfintei, zicand acestea cu lacrimi: ''Stapana mea, bine imi este sa am ochi, ca sa vad sfanta icoana ta, dar fiindca acestia m-au impiedicat pe mine privindu-l pe acel pangarit, mai bine sa-i scot pe ei decat sa-mi intin fecioria mea, si voi vedea darul tau cu ochii sufletului. Iarta-ma, Doamna mea, si sa nu mi se socoteasca mie intru pacat aceasta, ca de nevoie o fac. Si din doua rele cemi stau inainte, mai bine este a alege raul cel mai mic'' Acestea zicand, si-a scos amandoi ochii cu un cutit si i-a pus intr-un vas. Apoi a strigat pe omul cel trimis si i-a zis: - Fiindca ochii acestia au gresit domnului tau si l-au ranit, iata, cu dreptate i-am pedepsit. Si daca dupa cum ai zis, pot sa-l mangaie, mergi si-i da ca sa ia din ei toata veselia si bucuria. Iar acela, ingrozit, a luat ochii si i-a dus domnitorului sau, spunandu-i cuvintele acestea. Si domnitorul, vazandu-i, s-a inspaimantat, schimbandu-se cu dumnezeiasca schimbare. Deci minunandu-se de fapta buna a fecioarei, si-a schimbat dragostea cea trupeasca in evlavia duhului. A plans cu amar, a urat din inimafaradelegile lui si, umilindu-se la suflet, a dus ochii la manastire de i-a pus inaintea icoanei a Maicii lui Dumnezeu si pe oarba sa stea acolo. Si adunand toate surorile, le-a zis: - Cadeti toate la rugaciune cu lacrimi, rugandu-va stapanului Hristos, Celui Atotputernic, si Preasfintei si pururea Fecioarei Maicii Lui, ca sa faca mila cu sora aceasta binecuvantata si sa o vindece pe ea. Si daca vom avea credinta fierbinte, ne va auzi Stapanul; numai sa nu aveti nevredinta in inima voastra, nici sa va indoiti cat de putin. Caci cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El. Si va rog pe voi, sa nu indrazneasca una sa se scoale de la pamant pana ce voi savarsi si eu rugaciunea mea. Acestea zicand, nevrednicul, a pus cenusa pe capul lui si, cazand jos, la pamant, cu capul descoperit si cu multa smerenie, se ruga cu multe lacrimi si tanguiri: - Doamna si Stapana ingerilor, Maica Atotputernicului Dumnezeu, nu sunt vrednic sa vad sfanta icoana ta, nici sa deschid gura mea cea pangarita ca sa te rog, ca nu am lasat nici un pacat pe care sa nu-l fi facut. Intinat-am sufletul si trupul meu si tot pamantul, insa fiindca Domnul Iisus Hristos S-a intrupat pentru pacatosi si n-a lepadat pe desfranate, pe talhari si pe vamesi, ci i-a primit pe toti, si la dumnezeiasca Lui inaltare de la noi, te-a lasat pe tine mijlocitoare a pacatosilor, pe tine te pun si eu chezasa, Stapana mea, catre Fiul tau Cel milostiv, ca sa ma intorc de la calea cea rea a faradelegilor, si prin pocainta sa-mi spal noroiul sufletului meu. Sa auda darul tau rugaciunile sfintitei starete si a sfintitei fratimi, ca sa dai iarasi ochii sfintei roabei tale acestia, careia eu, nepriceputul, i-am fost pricina de i-a scos. Si asa, aceasta sa se izbaveasca de trupeasca nevedere, si luand lumina cea prea dorita, sa slujeasca bisericii tale, ca si mai inainte, iar eu, nevrednicul robul tau, sa ma slobozesc de robia cea cumplita a celui viclean, care ma trage legat, nevazut, cu lant de fier. Aceasta si altele multe zicea cu lacrimi domnitorul, iar calugaritele de asemenea se rugara toata ziua aceea. Si fiindca se rugau cu credinta si cererea le era binecuvantata si sfanta, pentru dragostea cea frateasca s-a auzit de graba rugaciunea lor. Iar la ceasul vecerniei a stralucit toata biserica si s-a auzit un glas, zicand: - Ia-ti lumina ta cu darul Celui nascut al meu.

Atunci calugarita, privind in sus, a vazut pe Stapana cea atotputernica stand inauntrul Jertfelnicului si i-a zis: - Maresc numele tau, Doamna mea, si slavesc darul tau! Iar domnitorul si toate surorile, dupa ce au auzit glasul, s-au sculat, dar pe Preasfanta n-au vazut-o. Insa vazand ca era vindecata ceea ce mai intainte era fara ochi, au slavit pe Stapana cea atotputernica si i-au multumit, facand privecghere toata noaptea. Apoi, domnitorul a dat manastirii multe daruri, si, caindu-se de pacatele sale, dupa fagaduinta, nu s-a intinat mai mult, ci a petrecut viata cu fapte bune. Iar preacinstita Maria s-a facut minunata in lumea aceasta, pentru marea intelepciune si pazirea fecioriei ei, si toate surorile au cinstit-o mult pentru minunea cea zisa mai sus si pentru petrecerea ei cu fapte bune. Iar dupa sfarsitul staretei, cu sfat de obste au ales-o pe dansa, care, dupa Dumnezeu pastorind sfanta manastire, s-a dus intr-u imparatia cereasca. Pe care, o, de ar da Dumnezeu ca noi toti sa o dobandim, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput a Lui Parinte si cu Preasfantul si de o fiinta Duh, in veci. Amin Un monah care era necajit de dracul curviei, s-a izbavit prin Maica lui Dumnezeu Un oarecare monah se linistea in muntele Eleonului, avand o icoana prea frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu in chilia lui, la care avea multa evlavie. Si i se ruga uin fiecare zi cerand sa-l izbaveasca de dracul curviei. Ca avea atata razboi de la aceasta patima, incat nu-l slabea nici ziua nici noaptea, si se primejduia sa cada si in fapta. Deci, in data ce se aprindea in inima lui vapaia aceea vatamatoare de suflet a spurcatei pofte, alerga la sfanta icoana si rugandu-se cu lacrimi, indata disparea sminteala trupului. Insa vrajmasul, desi vedea bine ca prin ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu fratele se izbavea, el nu inceta, ci totdeauna il ispitea. Si, intr-o zi, stand afara din chilie, i-au venit iarasi viclenele ganduri. Deci, vrand sa alerge catre rugaciune, dupa obisnuinta lui, vazu cu ochii aievea pe diavolul, caruia ii zise: - Pana cand, vrajmasule al adevarului, vrei sa ma ispitesti? Nu ai cunoscut hotararea mea ca nu ma supun? Pentru ce in zadar ma muncesti? - Eu pe multi altii, mai imbunatatiti decat tine, i-am biruit, si vreau sa te fac si pe tine sa fii biruit, caci nu ma lenevesc, nici n-am alta slujba, decat aceasta. Insa daca vei face ce-ti voi zice, voi inceta sa te mai supar. Ce voiesti sa fac? - Cu inlesnire si putin lucru este ceea ce-ti cer. Dar fa juramant ca nu vei marturisi nimanui, si iti voi spune. Iar pustnicul, ca un neinvatat si fara de rautate ce era, pentru dorul ce avea ca sa se izbaveasca de acest fel de razboi, s-a jurat sa nu spuna altcuiva. Deci, i-a zis lui vicleanul sarpe: - Sa nu te mai inchini icoanei ce o ai in chilia ta; scoate-o pe dansa afara din chilie si eu mai mult nu te voi supara. - Maine iti voi da raspuns pentru aceasta. Apoi dracul, facandu-se nevazut, il lasa pe monah sa se sfarame cu gandurile, nestiind ce sa faca. Si avea multa scarba si chin, mai ales pentru ca se jurase sa nu marturiseasca nimanui. Caci diavolul cel prea viclean s-a silit sa-i incuie usa, ca sa nu

intrebe vreun dascal care sa-l invete despre greseala cea mai mica. Insa in ziua aceea a venit in munte avva Teodor Eliotul, care era iscusit in Scripturi si deprins in fapta de ispitele dracilor, si cati il intrebau luau mare folos. Deci, ducandu-se si monahul acesta, ia vestit lui pricina, iar avva l-a canonisit greu pentru juramant, apoi i-a zis: - Nu stii ca vrajmasul nu scoate niciodata pe cineva dintr-un pacat mare ca sa-l duca in altul mai mic, ci totdeauna in mai mare primejdie il prapastuieste? Caci ce faradelege este mai mare decat sa nu te inchini Stapanei celei prealaudate? Mai mic pacat este sa curvesti de mii de ori, decat sa te lepezi de Nascatoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioara. Deci, sa nu asculti mai mult pe vicleanul, ci o roaga pe dansa si ea iti va ajuta, ca sa rusinezi pe dracul. Apoi pustnicul pleca de la avva si, ducandu-se la chilie, l-a intampinat dracul, zicandu-i: - O, batranule rau, oare, nu te-ai jurat mie ca sa nu spui nimanui orice iti voi zice? Sa stii ca, deoarece ai calcat juramantul, ai sa te muncesti, caci eu nu voi inceta pana in sfarsti a te ispiti. - Vrajmasule al binelui si prea inrautatitule! Ori curvar de voi fi, ori jurator stramb, nu ma vei judeca tu, ci numai Dumnezeu si Stapanul meu, Fiul pururea Fecioarei, de care zici sa ma lepad. Insa eu nu te voi asculta si acum poti sa faci cu mine ce vrei. Darul ei imi va ajuta si ma va izbavi de ispitele si cursele tale. Atunci dracul s-a facut nevazut, iar monahul, facand o iconita mica dupa chipul icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe care o avea in chilie, o purta cu el intotdeauna. Si, de atunci, n-a mai putut sa-l supere vicleanul, ci a petrecut viata lui cu fapte bune si s-a invrednicit fericirii celei ceresti. Parintele Neofit Parintele Neofit a fost Parintele duhovnicesc de la Manastorea Sf. Ana Mica, el a trait in Schitul Sfintii Arhangheli, locul unde Sf. Agapie a trait si a scris ''Mantuirea Pacatosilor''. Odata , parintele Neofit a plecat in insula Tinos, pentru a fi preot slujitor la o manastire de maici. Aici, toate calugaritele incercau sa traiasca o viata curata. Una dintre ele care era oarba, s-a dus sa se Spovedeasca la parintele Neofit si a dezvaluit gandurile de ispita pe care le avea pentru el. Parintele a fost atat de inspaimantat, incat s-a intors la manastirea Sf. Ana Mica. Era trist si nedumerit: Cum poate Satana duce asemenea ganduri unei persoane oarbe. Intr-o zi s-a hotarat sa ceara sfaturi de la toti parintii duhovnicesti din vecinatate. A discutata cu parintii Stefan, Ciprian si Cozma si cu un ucenic trimis de parintele Ignatie care, desi era mai iscusit decat toti, s-a intamplat sa fie bolnav in acel timp. Numele ucenicului era Ignatie. Acesta, fiind din Ismirne, a dorit de mic sa devina calugar. Toti parintii au inceput sa discute despre acest subiect: Cum poate o calugarita oarba sa fie ispitita de ganduri necurate? Dar, desi erau parinti duhovnicesti, nu au reusit sa raspunda la aceasta intrebare. Apoi a venit randul parintelui Ignatie cel tanar: Vocea ta parinte a fost cauza acestor ganduri ale calugaritei, asupra carora a cugetat, dupa care a venit sa se marturiseasca''. Despre un monah izbavit de la pacat prin intelepciunea unei fete

Un preot in Antiohia a povestit o istorisire auzita de la Patriarhul Atanasie: ''n monah din Manastirea Avvei Severian, a fost trimis pentru o treaba in partile Elevteropolei, unde a poposit la un satean credincios. Acesta avea o singura fata; mama ei murise de mult timp. Si monahul statea de mai multe zile in casa sateanului. Iar diavolul, care totdeauna ispiteste pe oameni, a bagat in inima fratelui ganduri necurate asupra fetei, care-l chinuiau, si cauta prilej ca sa se culce cu ea. Iar diavolul, care-i bagase ispita in suflet, l-a ajutat sa aiba si prilej. Pe cand tatal fetei era plecat la Ascalon, pentru alte treburi, calugarul a ramas singur cu fata. Stiind ca nu e nimeni acasa, monahul s-a dus la ea cu gandul sa-l siluiasca. Ea vazandu-l tulburat, si cu totul pornit spre fapta, i-a spus: - Nu te tulbura si nici sa nu faci vreo fapta rusinoasa cu mine. Tatal meu nu vine acasa nici azi nici maine asculta-ma mai intai, iar apoi, martor mi-e Dumnezeu ca fac tot ce-mi spui. Dupa ce l-a potolit cu astfel de cuvinte, i-a zis: - De cati ani esti frate in manastire? - De saptesprezece ani, i-a raspuns el. - Ai cunoscut femeie vreodata?. - Nu, a raspuns calugarul. - Si vrei acum sa-ti pierzi toata osteneala ta? Cate lacrimi n-ai varsat ca sa infatisezi lui Hristos trupul tau lipsit de orice pata! si vrei acum sa pierzi toata osteneala ta, pentru o placere de o clipa? In ce ma priveste, eu te ascult. Daca te culci cu mine, trebuie sa ma iei de nevasta. Ai cu ce sa ma tii? - Nu, a raspuns calugarul. - Adevarat ca nu mint, i-a raspuns fata. Daca ma necinstesti, ai sa ajungi pricina multor rele. - Care? - Primul, ca-ti pierzi sufletul tau; al doilea ca ti va cere de la tine suflletul meu. Tio spun ca sa stii si te incredintez prin juramant. Daca ma necinstesti, ma spanzur, asa ca vei fi si ucigas, pleaca deci, la manastirea ta si ai sa-mi fii recunoscator! Calugarul si-a venit in sine si s-a desteptat din betia sa si a plecat la manastirea lui. Aici a facut metanie staretului, rugand ca pe viitor sa nu-l mai trimita din manastire. A mai trait trei luni si a plecat la Domnul. Rug ciunea Sfintei Iustina mpotriva desfrn rii O, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, uite vr jma ii mei cum s-au ridicat mpotriva mea preg tind la uri picioarelor mele! Sufletul mi-e greu dar numele T u m-a u urat n noapte. Cnd mau mpresurat am fugit la Tine, pentru ca vrajma ii mei s nu se bucure de mine, pentru c Tu tii, Doamne, c eu sunt roaba Ta. Pentru Tine am p strat cur ia trupului meu i sufletul meu l-am nchinat ie; de aceea, miluie te pe roaba ta, o bunule P stor i nu l sa du manii s m m nnce, ci ajut -m s nving aceste rele ispite. FOARTE IMPORTANT! CUM IMI ALEG DUHOVNICUL SI DESPRE ASCULTARE:

Cautati-va cu sarg si cu rugaciune aprinsa catre Dumnezeu, un duhovnic iscusit. In continuare va voi prezenta o scriere a unui monah de la Sfanta Manastire Frasineni, prin care care se va infatisa cum ar trebui sa fie un duhovnic adevarat. Pentru cei care vor sa afle tot ceea ce trebuie sespre taiona spovedaniei le recomand cartea Sfatuire foarte frumoasa despre spovedanie a Sfantului Grigorie Dascalul. P rintele Paisie - Duhovnicul Biserica Ortodox a avut ntotdeauna ca mijloc de transmitere a cuvntului lui Dumnezeu i paternitatea duhovniceasc . Paternitatea duhovniceasc este strns legat de na terea cuvntului lui Dumnezeu n inim prin rug ciune i transmiterea acestuia de la duhovnic la ucenic spre na terea din nou. Aceast lucrare a p rin ilor duhovnice ti ai bisericii lui Hristos a fost descris de Sf. Siluan, ori ieromonahul Rafail Noica, i este numit i duhovnicie. Duhovnicia este centrul vie ii biserice ti. Biserica este firea omului, iar venirea ntru fire a unui om, a unui Adam ie it din firea lui, este duhovnicia. Deci, duhovnicia, este centrul vie ii noastre i de ea este strns legat i paternitatea duhovniceasc . De la duhovnicie pornesc toate i n duh se s vr esc toate. Duhovnicia este duh i Duh este Dumnezeu , i n duhovnicie preotul trebuie s g seasc felul n care Dumnezeu acum lucreaz lucrarea de mntuire n fiecare suflet ce vine c tre biseric . Aceast c utare a duhovnicului nu este o lucrare n puterea omului, ci n puterea lui Dumnezeu, i puterea lui Dumnezeu el o caut , i prin puterea lui Dumnezeu duhovnicul ncearc s o des vr easc . Puterea lui Dumnezeu este cea care mntuie te prin el pe cei care vin la scaunul duhovnicesc. n ortodoxie duhovnicia nu este lucrarea omului, ci lucrarea dumnezeiasc prin omul ce este duhovnic. Sf. Serafim spune c : Atunci cnd vorbeam omene te , puteau fi gre eli, i Sf. Siluan adaug : i gre elile pot fi mici, dar ele pot fi mari ( ) . Sf. Siluan ntr-o convorbire cu un alt nevoitor din Caucaz, Stratonic, spunea: P rinte, cum vorbesc cei des vr i i? i Stratonic nu a tiut s r spund . i Sf. Siluan zice: Cei des vr i i nu vorbesc niciodat de la ei, ntotdeauna vorbesc numai ceea ce le d Duhul . n duhovnicie nu trebuie ca duhovnicul s n scoceasc o des vr ire a cuvntului, ci s o caute de la Duh ( ). Mntuirea nu este ceva scris ntr-o carte, un r spuns de tip pagina 37, paragraful 3 . Mntuirea este un cuvnt tainic dumnezeiesc, pentru fiecare suflet ce s-a n scut n lume i pentru fiecare suflet alt cuvnt. Vede i n Pateric, cum vine un c lug r la avva cutare i cere un cuvnt, i avva zice: P streaz - i chilia: m nnc , bea, dormi, f tot

ce vrei, dar nu ie i din chilie! Altul are aceea i c utare: Cum s m mntuiesc avva? i avva i zice: P streaz postul pn la ora ase sau ct era. Poate s ias din chilie, poate s intre s fac ce vrea, dar postul s -l p streze. Altuia i spune ceva despre gnduri, altuia i spune alt lucru. i cum spunea P rintele Sofronie, aici nu e vorba de teologie, nu-i vorba de o doctrin scris ntr-o carte, este vorba de o strategie duhovniceasc , unde Duhul i na te cuvnt n inima duhovnicului ( ). Ori, acest cuvnt trebuie s -l c ut m n rug ciune, n rug ciune s se nasc , n rug ciune s -l d m i n rug ciune s fie primit i c utat de ucenici . P rin ii duhovnice ti sunt aceia care prin frica dumnezeiasc , r mn neclinti i n curgerea ve nic a voii lui Dumnezeu, i se nvrednicesc a auzi glasul blnd al lui Hristos, supunndu-se Acestuia cu smerenie i dreapt socotin , nelund seama la mi c rile lor suflete ti l untrice, nici m car atunci cnd ele par a fi dup voia lui Dumnezeu. P rin ii devin purt tori ai cuvntului lui Dumnezeu, l duc pe acesta mai departe spre zidirea cea de trebuin a poporului, i n tiin eaz prin har inimile celor ce ascult P rintele Paisie, ca i P rintele Lavrentie, au fost prin excelen duhovnici. Se spovedeau unul altuia, ceea ce sugereaz c a existat o paternitate duhovniceasc , prin care unul a n scut duhovnice te pe cel lalt. Pe ei nu-i putem numi nici doctori n teologie, ori altfel. Putem s le d m un singur calificativ, duhovnici. Duhovnicul este cel dup ce a fost n scut el nsu i duhovnice te, prin ascultarea des vr it fa de alt duhovnic, na te spiritual pe al ii la scaunul s u duhovnicesc. Duhovnicul este precum Moise, ori Isus al lui Navi, ce au condus poporul evreu n p mntul f g duin ei. Duhovnicul este c l uz , far n ntuneric, c rare ce str bate desi ul lumii acesteia, felinar d t tor de lumin , trmbi prin care se afl voia lui Dumnezeu, el este p rinte n sc tor de fii duhovnice ti. Cuvntul lor nu era unul iscusit . Sfaturile lor nu erau de genul: versetul cutare, pagina cutare. Ei nu f ceau prelegeri dogmatice, teoretice. Cuvntul nu era dres cu tot felul de figuri de stil, el era unul viu, ntrupat n fapt . Fapta fiind trupul cuvntului, c ci ea ns i este un cuvnt nerostit, ns un cuvnt ar tat. Ei vie uiau ncercnd s vorbeasc despre Dumnezeu prin propriile fapte. Ei aveau o singur c utare, i anume, aceea de a respecta Sf. Canoane ale Sfin ilor P rin i, i aflarea voii lui Dumnezeu, prin rug ciunea continu . Aceast severitate n respectarea canoanelor le-a dat apelativul de cei mai severi duhovnici, habotnici de la Fr sinei. Exist o sum de m rturii ale credincio ilor ce erau uimi i ori oca i de franche ea cu care p rintele Paisie, n urma unor spovedanii, n care i m rturiseau c derea n p catul curviei, primeau de la acesta

7 ani oprire de la Sf. mp rt anie. Ca duhovnic, p rintele tia c Sf. mp rt anie trebuie dat unui penitent ce a dat dovad de ndreptare, iar sufletul lui este ct de ct preg tit pentru a primi pe Iisus Hristos. Astfel, p rintele d dea trei zile de ajun ri pe s pt mn : lunea, miercurea i vinerea. Acestea constau n nemncarea pn la ora 5 dup mas , cnd penitentul trebuia s fac 50 de metanii, urmate de rostirea psalmului 50, dup care putea lua agheasm mare. Dac acesta inea timp de un an canonul de mai sus i toate posturile fixate de Sfnta Biseric , i se sc deau doi ani din cei apte primi i, lundu-se n considerare i anul de poc in f cut. Pravila fixat de P rintele era: Paraclisul Maicii Domnului, Canonul ngerului P zitor i Canonul de poc in . Pentru p catul gomoriei (adic sex oral) p rintele fixa o perioad de timp, n care penitentul nu avea voie s s rute nici Sfintele Icoane. Acest canon l d dea pentru a trezi con tiin a p catului. Spunea P rintele: gura omului este vioara lui Dumnezeu care trebuie sfin it prin rostirea de rug ciuni, nu organ a toat spurc ciunea . mi aduc aminte cum veneau oamenii la p rintele s -i dezlege de canoanele ce le primiser de la el. Unii preo i de mir chiar i certau, de ce au fost la p rinte s se spovedeasc , c ci p rintele fiind c lug r era prea sever pentru lumea de ast zi, unde omul contemporan este din ce n ce mai slab. Astfel, ap reau unele discu ii contradictorii pe marginea modului de a fixa perioada de poc in a peniten ilor n urma spovedaniilor f cute la p rintele Paisie. ns p rintele tia una i bun , respectarea Sf. Canoane trebuie inut cu str nicie, c ci ele sunt fixate sub inspira ia Duhului Sfnt. Biserica Ortodox este trupul lui Hristos, iar cap al ei nu este vreun om, ci este Iisus Hristos. Ea nu caut s dea doar oameni morali, ea caut s dea sfin i, c ci chemarea ei este s nasc des vr irea. Iisus Hristos spune: Fi i, dar, voi des vr i i, precum Tat l vostru Cel ceresc des vr it este (Mat. 5; 48) Prin urmare, Biserica trebuie s fie n sc toare de sfin i, iar respectarea canoanelor face s se mplineasc una din menirile Sf. Biserici, adic na terea de oameni des vr i i. C lcarea Sf. Canoane Apostolice, ori a celor fixate n timpul celor apte Sfinte Sinoade Ecumenice pentru p rinte era premerg toare sau n sc toare a unor devieri de la elul Sfintei Biserici Respectarea Sfintelor Canoane, mpreunate cu tr irea tuturor Sfintelor Taine nasc chipul lui Hristos n sufletul oamenilor. Canoanele Sf. Ioan Postitorul, ale Sf. Ioan Gur de Aur, ori ale Sf. Vasile cel Mare erau c l uze ale p rintelui n aplicarea medicamentelor duhovnice ti dup c derea unui om n p cate. P rintele cerea mult de la oameni deoarece el avea ntotdeauna n fa a ochilor cuvintele lui Iisus:

Deci, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, i va nv a a a pe oameni, foarte mic se va chema n mp r ia cerurilor, iar cel ce va face i va nv a, acesta mare se va chema n mp r ia cerurilor. C ci zic vou : C de nu va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a c rturarilor i a fariseilor, nu ve i intra n mp r ia cerurilor. (Mat. 5;19-20) elul vie ii cre tine, spune Sf. Serafim de Sarov, nu este postul, ori rug ciunea, ci este dobndirea Duhului Sfnt prin des vr irea sufleteasc i trupeasc a omului. Posturile, faptele bune, rug ciunea nu sunt scopuri n sine, ele sunt mijloace indispensabile spre mntuirea omului, ns ele se aplic cu ajutorul Sf. Taine, na terea omului des vr it. Postul f cut cu mndrie, poate s p gubeasc , rug ciunea zis cu f rnicie iar poate produce acela i efect. Sf. mp rt anie primit cu nevrednicie este spre osnda primitorului i a celui c ruia i-o d . Penitentul trebuie adus la cuno tin a acestui eveniment, adic primirea trupului lui Iisus Hristos. P rintele asta f cea, preg tea sufletul acestuia spre a fi vrednic de o astfel de unire cu Dumnezeu. Oamenii spuneau: Da, p rinte, cum s nu m mp rt esc eu timp de apte ani, c ci preotul de mir m las s m mp rt esc mai repede? Iar p rintele spunea: - M i omule, nu eu te leg s nu te mp rt e ti, eu doar te anun c singur te-ai legat s nu po i s te mp rt e ti. Uite, tu ai c zut n curvie cu o femeie, tr dndu- i rela ia ta cu so ia. P catul acesta se ncadreaz n urm toare aplicare canonic : Cel ce cade cu o femeie n curvie n afara rela iei conjugale este oprit 7 ani de la Sf. mp rt anie . Iar Sf. Ioan Pustnicul spune: "Pre preacurvar, dup trei ani judec m cu cuviin s se mp rt easc cu Sfintele Taine, de nu se ngreuneaz de mncare uscat dup al nou lea ceas i de va face n fiecare zi cte dou sute cinzeci de metanii. Iar cu lenevire aflndu-se, s a tepte sfr itul vremei pre care o au hot rt-o P rin ii [5] Prin urmare, nu te-am legat, ci tu singur ai f cut ce nu trebuia. Eu doar te-am n tiin at i ncerc s te ajut ca tu s ie i din aceast leg tur ce singur i-ai f cut-o. Dac ii ajun ri lunea, miercurea i vinerea i posturile de peste an eu pot s - i scad trei ani din cei apte. Dup un an de poc in i de fapte ndrept toare i vor mai r mne nc patru ani, i dac vei mai face nc un an i voi sc dea nc doi ani i a a iute te vei mp rt i doar dup trei ani, nu dup apte ani. Trebuie s v d i eu o ndreptare a ta, nct dup primirea Sf. mp rt anii s nu te ntorci la p catele s vr ite odinioar . Astfel era p rintele Paisie, sever cu sine i destul de ng duitor cu al ii, ns n limita Sf. Canoane.

P rintele era un mplinitor al voturilor monahale, un preot liturghisitor, vrednic de chemarea sa, duhovnic bun, dar i un statornic slujitor al Sf. Mn stiri Fr sinei. Iar ca o ncununare a acestor calit i era i ctitor de biserici i miluitor de s raci. Danion Vasile Care sunt criteriile dup care s mi aleg duhovnicul? De ce sunt mai spori i duhovnicii de la m n stire? Nu gre esc alegndu-mi un duhovnic de mir? Discu iile dintre cei care se apropie de Biseric i cei care merg la slujbe de ani de zile sunt, pentru cei dinti, prilejuri de l murire, prilejuri de a dobndi r spunsuri la ntreb rile care i fr mnt . Raspunsul unui om poate fi mai de folos decat citirea unei carti intregi. Raspunsul venit in urma unei experiente are o mare valoare pentru cel care nu are timp sau nu are tragere de inima sa caute acest raspuns in carti. Exista doua feluri de intrebari: unele simple, al caror raspuns poate fi dat de catre orice crestin care are o experienta de ani de zile in viata liturgica a Bisericii, si altele grele, al caror raspuns necesita o experienta duhovniceasca foarte inalta, in lipsa caruia problema discutata poate fi inteleasa gresit. La astfel de probleme ii este mult mai de folos omului sa afle direct raspunsurile Sfintilor Parinti sau ale parintilor imbunatatiti din vremurile noastre. Totusi, oamenii nu au timp (sau se lenevesc) sa cerceteze scrierile duhovnicesti. Raspunsurile pe care le obtin intrebandu-i pe altii nu sunt insa la aceeasi masura. Ba mai mult inca, daca cel care raspunde are o oarecare agonisire strict intelectuala din citirea cartilor sfinte, va putea da raspunsuri nepotrivite, nefiind in stare sa se foloseasca asa cum trebuie de cele citite. Pentru ca invatatura ortodoxa nu este un simplu curs de filosofie pe care, dupa ce il invata, cineva poate da raspunsuri precise la orice intrebare privitoare la cunostintele prezentate in curs. Invatatura crestina nu poate fi inteleasa decat de catre cei care isi armonizeaza cunoasterea cu trairea. Hristos nu vine automat in inimile celor care citesc mii de pagini din cartile duhovnicesti, fie ele si toate volumele din Filocalie plus colectia de Parinti si scriitori bisericesti. Hristos vine la cei care merg pe calea cea ingusta a Evangheliei. Ar fi bine ca oamenii sa ii intrebe pe preoti despre nelamuririle lor. Numai ca aceasta se intampla abia dupa ce oamenii constientizeaza importanta legaturii cu preotul, si nevoia unui preot care sa ii calauzeasca pe drumul spre rai. Pana sa inteleaga nevoia unei calauze, cei care vin de putina vreme la biserica isi fauresc un sistem propriu de intelegere a credintei crestine. Lumea exterioara, cu contradictiile ei, cu poticnirile ei, cu ciudateniile ei, il determina pe om sa isi creeze anumite baraje de aparare. Omul cauta un echilibru, inventeaza mijloace de supravietuire, se simte ca un animal incoltit care se lupta sa nu fie nimicit de cei mai puternici decat el. Omul isi creeaza propriul mod de a vedea lumea, de a o intelege, de a-i raspunde. Cati oameni, atatea filosofii. In momentul in care omul se apropie de Biserica are tendinta de a o supune aceluiasi filtru prin care trece tot ce il inconjoara: are tendinta de a-si forma o viziune protestantizata a Bisericii. Aceasta atitudine este fireasca in masura in care el nu a inteles

ca Biserica este Trupul lui Hristos, Trup caruia el ii este madular, sau Trup din care este chemat sa faca parte, daca nu a primit inca Taina Botezului. La inceput, omul se vrea un simplu observator, un analist al vietii bisericesti. Incetul cu incetul, el constientizeaza tensiunea dintre filosofia proprie si viata Bisericii. Isi da seama ca Biserica este locul in care nu numai "grija cea lumeasca" trebuie sa o lepadam, ci trebuie sa lepadam si toata intelepciunea cea desarta a acestei lumi. Atunci se afla intr-un moment de cumpana: ori imbratiseaza Ortodoxia, si isi modeleaza viata dupa invatatura si filosofia Bisericii, ori ramane cu idolii sai, fiind ortodox prin Botez, dar protestant prin gandire (protestant nu in sensul limitat in care ar considera icoanele chipuri cioplite sau in care ar nega importanta Sfintei Traditii, ci in sensul in care ar pretui mai mult punctul sau de vedere, propriile sale opinii, decat adevarul pe care il propovaduieste Biserica). Exista mai multe motive pentru care unii prefera sa fie "protestanti". Nu sunt de acord cu posturile, care li se par aspre, sau nu vor sa inteleaga ca invatatura despre reincarnare este eretica. Nu vor sa sarute mana preotului, sub pretext ca si acesta este pacatos ca toti ceilalti, sau nu vor sa inteleaga ca omul nu se trage nici din maimuta, nici din peste si nici din cine stie ce lighioana preistorica. i pentru ca nu vor sa se smereasca, dar pentru ca totusi se tem sa nu isi piarda mantuirea, ei vin la biserica, ba chiar se spovedesc dupa cum cred ei ca e mai bine, si nu rareori ajung si la Sfantul Potir, convinsi ca sunt pe drumul cel bun. Nu trebuie judecati prea aspru: dintre ei unii, mai devreme sau mai tarziu, isi vor intelege greseala si vor porni pe drumul cel bun. Oscilarile lor au fost doar pasi marunti, ocolisuri trecatoare, dar care si-au aflat in cele din urma sfarsitul. Nimeni nu vine la biserica sfant. Conceptiile noastre sunt pe masura trairii noastre. "Cine se roaga este teolog, si cine cu adevarat este teolog se roaga", spune un cuvant de demult. Altfel spus: "Cine traieste ortodox gandeste ortodox, si cine gandeste ortodox, traieste ortodox". Trairea si filosofia sunt interdependente. Este firesc ca cei care vin de putina vreme la biserica sa aiba foarte multe minusuri nu numai in ceea ce priveste cunostintele lor religioase, ci si in ceea ce priveste modul in care sunt receptate aceste cunostinte. Numai cei care persista in idolatria lor religioasa, numai cei care nu vor cu nici un chip sa se rupa de modul protestant de intelegere a Ortodoxiei, numai acestia sunt fii vitregi ai Bisericii. Exista oameni care, spre deosebire de protestantii la care am facut referire in randurile de mai sus, au ajuns la biserica tocmai pentru ca au fost sufocati de idolii lor. Sau saturat sa aiba puncte de vedere discutabile, s-au saturat sa isi tot modifice parerile in functie de elemente variabile, s-au saturat de nestatornicie. Cameleonismul i-a dus intr-o fundatura in care aveau de ales intre a-si nega starea de fapt, pacalindu-se pe ei insisi ca totul e in regula, a ajunge la disperarea care poate degenera in sinucidere si a alerga la Dumnezeu, Cel care poarta de grija tuturor fapturilor Sale. In momentul in care omul are curajul sa alerge spre Dumnezeu ca fiul risipitor, el vine in Biserica hotarat sa se lepede de toate caderile sale si sa paraseasca toata filosofia cea desarta care i-a intunecat mintea. Ritmul in care oamenii dobandesc un mod de intelegere ortodox asupra Bisericii si a lumii intregi este asemanator cu ritmul in care ei sporesc in lupta cu patimile si cu poftele care le-au intinat sufletele. Multi ar vrea sa devina sfinti intr-o clipa, sa se vindece pentru totdeauna de

caderile lor si sa nu mai cunoasca decat virtutea. Dar, cu tot elanul lor, nu rezista mult in aceasta stare proprie incepatorilor. Razboiul pentru tamaduirea sufletului este de durata. Tot asa, multi ar vrea ca intr-o clipa sa paraseasca propriul mod de intelegere a adevarului, si sa dobandeasca asa numitul cuget al Bisericii, ar vrea sa dobandeasca intelepciunea Sfintilor Parinti. Numai ca aceasta intelepciune nu se dobandeste la comanda: e nevoie de lepadare de sine, de o nevointa apriga si mai ales de primirea harului dumnezeiesc pentru ca un intelept al acestei lumi sa primeasca intelepciunea cea adevarata. In momentul in care cineva vine la biserica hotarat sa renunte la adevarurile relative care nu au facut altceva decat sa usuce sufletul si sa primeasca invatatura ortodoxa, contactul cu preotul si cu ceilalti credinciosi este de o importanta covarsitoare. Nu vom insista aici asupra binefacerilor pe care le aduce o astfel de intalnire. Ci vom incerca sa atragem atentia asupra anumitor situatii nedorite, care totusi nu sunt rare. Vom prezenta aici trei dintre aceste sfaturi, fara a avea intentia de a trata cu amanuntime subiectele, ci numai de a sensibiliza cititorii fata de probleme cum sunt: cat de deasa trebuie sa fie spovedania, care sunt pacatele care nu trebuie spuse la spovedanie si daca nu este mai buna spovedania la un ieromonah decat spovedania la un preot de mir. "Trebuie sa te spovedesti si sa te impartasesti de patru ori pe an, ca asa invata Biserica..." Iata unul dintre cele mai dese sfaturi pe care le primeste cineva care vine la biserica de la unii care isi inchipuie ca au o "experienta vasta" in trairea ortodoxa si care, fara a-si fi tamaduit propriul suflet, incearca sa ii vindece pe altii. De cate ori ar trebui sa se spovedeasca credinciosii intr-un an? Daca am da un raspuns precis, daca am spune un numar mai mare, mai mic sau egal cu cel din sfatul reprodus mai sus ne-am afla intr-o inselare pe care o vom da in vileag. Ce este spovedania? Este calea de vindecare a sufletului. De ce se spovedesc oamenii? Ca sa ia iertare de pacate si sa inceapa lupta cea buna pentru dobandirea mantuirii. Acest inceput bun este legat, de multe ori, de primirea Sfintelor Taine. Dar cei care sunt opriti de la impartasanie, pentru o perioada de timp mai lunga sau mai scurta, nu sunt opriti de la a duce lupta cea buna. Ci dimpotriva. Daca oamenii se spovedesc pentru a lua iertare de pacate, ar trebui sa ne intrebam nu de cate ori pe an ar trebui sa ne spovedim, ci cat de des pacatuim, cat de des facem pacate care ne rup de Dumnezeu. Este adevarat ca orice pacat intineaza sufletul, si nu putem spune ca dupa ce am facut pacate mici sufletele noastre au ramas curate. Care sunt pacatele pentru care trebuie sa ne spovedim fara sovaiala, si care sunt pacatele pentru care putem astepta spovedania din urmatorul post? Nici aceasta intrebare nu poate primi un raspuns constand intr-o lista iezuita, care sa contina perioada in care ar trebui spovedit fiecare pacat inainte de a se inradacina in suflet. O atitudine modernista o au preotii care considera ca in vremurile de apostazie in care traim ar putea face pogoraminte pe masura, astfel incat crestinii sa se spovedeasca macar de doua ori pe an, de Pasti si de Craciun, daca nu pot in fiecare din cele patru posturi. O boala avea un tratament destul de eficace: cei care luau o anumita doctorie se vindecau in cateva zile. Dar de la un an la altul, boala a inceput sa ia forme din ce in ce mai grave. Doctorii, ingrijorati de evolutia ei, s-au multumit sa afirme ca doctoria trebuie luata in cantitati din ce in ce mai mici.

O intrebare pentru copii: oare a putut da roade un astfel de tratament? Copiii ar raspunde intr-un glas: Nuuuu. O intrebare pentru adulti: Ar putea da roade un astfel de tratament? Raspunsul nu este greu de gasit: "Nu. Numai daca tratamentul initial, fiind gresit, a fost mai ineficient decat cel din urma. Numai daca doctoria era data initial intr-o cantitate prea mare". In cazul epidemiei de pacate care domneste astazi nu putem spune ca spovedania in cele patru posturi este prea deasa. Nu putem fi de acord cu preotii care, din prea multa dragoste pentru credinciosi, sunt prea ingaduitori. "Imi este frica sa nu pierd credinciosii daca nu sunt atat de ingaduitor..." - spunea un slujitor al altarului. Tocmai ca sa nu se piarda, credinciosii au nevoie de spovedanie cat mai deasa. Nu este o dovada de dragoste din partea doctorului sa lase ca boala pacientilor sa se agraveze, ca nu cumva tratamentul sa produca indispozitii bolnavilor. Dovada dragostei ar fi sa ii cerceteze imediat ce au aflat de primele simptome ale bolii. Privitor la spovedania foarte deasa, trebuie amintit si faptul ca au existat credinciosi care au ajuns la o inalta parere de sine: spovedindu-se foarte des, au ajuns sa se considere deasupra celor care se spovedesc mai rar. Au ajuns sa confunde deasa spovedanie cu un semn al sporirii duhovnicesti, si au transformat spovedania intr-o cale de a se lauda in fata preotului cu virtutile lor: in loc sa spovedeasca faptul ca isi judeca aproapele sau ca sunt iubitori de sine, ei spovedesc lucruri neimportante, ca sa para cat mai sporiti in ochii duhovnicilor. Oricum, astfel de situatii nu sunt multe. i nu trebuie sa fie o piatra de poticnire pentru cei care isi dau seama ca au nevoie de spovedanie deasa. Vom trece la prezentarea unui alt sfat standard: "La spovedanie nu trebuie sa spui decat pacatele foarte mari, ca sa nu il obosesti pe parintele. Numai in spovedaniile de la manastiri parintele te ia la puricat. Aici, in lume, preotii sunt mai intelegatori, vad altfel lucrurile...". Acest sfat este dat de obicei de catre crestinii cu viata caldicica celor care vor sa afle cat mai multe despre spovedanie. Experienta primei spovedanii este hotaratoare. Daca prima spovedanie este facuta asa cum trebuie, omul incepe cu adevarat o viata noua. Tocmai de aceea diavolul incearca sa transforme aceasta Taina intr-o practica banala. In cartile monahale se fac dese referiri la ravna incepatorilor: cei care iau asupra lor crucea calugariei sunt povatuiti sa pastreze cu grija aceasta ravna, ca pe o comoara. O ravna asemanatoare o au cei care se spovedesc pentru prima data. De aceasta prima spovedanie depinde in mare masura viitorul lor duhovnicesc. Amprenta acestei spovedanii este foarte puternica. Daca la aceasta spovedanie sunt trecute cu vederea anumite pacate, sufletul nu poate primi tamaduirea. La citirea rugaciunilor de dezlegare preotul spune credinciosilor ca "orice pacate veti ascunde, indoite le veti avea...". Este foarte greu acest cuvant, dar cine nu tine seama de el contesta intreaga procedura de tamaduire a spovedaniei. Sufletul nu este de lemn, sa poata fi cioplit cu dalta. Nu exista o procedura magica de tamaduire a sufletului. Cine respinge invatatura Bisericii despre spovedanie nu poate primi iertarea pacatelor. Nu putem deci inventa o noua cale de tamaduire a sufletelor. Daca oamenii nu isi spovedesc pacatele, nu se vor putea indrepta. Daca ar fi stat in puterea oamenilor sa se indrepte prin propriile puteri, atunci nu ar mai fi fost nevoie de spovedanie. Diferentierea intre spovedania de manastire si spovedania de parohie este unul dintre indiciile ca oamenii au o conceptie gresita in privinta acestei Sfinte Taine.

Majoritatea duhovnicilor de la manastiri au o alta randuiala de spovedanie decat duhovnicii de parohie: spovedesc dupa indreptarele de spovedanie sau pun intrebarile din Moliftelnic. Este firesc ca atunci cand un preot de manastire sta si da sfaturi pentru indreptarea fiecarui pacat, credinciosul se simte mai folosit duhovniceste. Nu judecam aici de ce, de regula, preotii de mir sunt mai ingaduitori la spovedanie decat preotii din manastiri (e adevarat ca uneori cei din urma folosesc indreptare de spovedanie care contin si pacate discutabile: "m-am rugat la Dumnezeu avand ochii inchisi..."; sunt scrieri duhovnicesti in care se recomanda inchiderea ochilor la rugaciune tocmai pentru ca mintea sa se adune mai bine. Oricum, spovedaniile in care se tine seama de aceste indreptare imperfecte sunt de preferat spovedaniilor facute la intamplare, dupa criterii subiective si indoielnice). Repetam: nu ne vom ocupa aici de motivele pentru care de regula preotii de manastire dau dovada de mai multa acrivie in ceea ce priveste spovedania. Ci ne vom ocupa de celalalt aspect, si anume al atitudinii unor credinciosi fata de spovedania la preotul de manastire si la preotul de parohie. "La spovedanie nu trebuie sa spui decat pacatele foarte mari, ca sa nu il obosesti pe parintele..." Asemenea atitudine fata de spovedanie este gresita. Unul dintre cele mai pacatele care intra cel mai lesne in aceasta categorie sunt cele legate de viata intima a sotilor. Adoptand o atitudine protestanta, unii soti nu mai inteleg familia ca pe o cale a implinirii iubirii, in care pruncii sunt o binecuvantare de la Dumnezeu, ci o inteleg ca pe un mijloc de satisfacere a poftelor si a dorintelor egoiste, copiii nefiind decat piedici nedorite sau putin dorite. Numarul mare de avorturi arata ca oamenii nu inteleg deloc legatura dintre dragostea trupeasca si rodul acesteia care sunt copiii. Toti crestinii stiu ca avortul este un mare pacat. Dar nu toti crestinii au o conceptie crestina in ceea ce priveste unirea trupeasca. Respingand rodul, ei resping de fapt ceea ce este dragoste; transforma unirea trupeasca in satisfacerea poftelor trupesti. Amintim aici faptul ca unele mijloace anticonceptionale nu fac altceva decat sa ucida embrionul abia format, si femeile care le folosesc nu fac altceva decat avorturi in serie (care, chiar daca nu sunt constientizate ca atare, tot crime sunt). Asa-numitele "pilule post-contact" omoara embrionii. Steriletul impiedica numai dezvoltarea embrionului, nu si formarea acestuia, si determina implicit avorturi incipiente (in marea majoritate a cazurilor aceste avorturi nu sunt simtite de catre femeile care nici nu isi dau seama ca au fost mame, embrionul eliminat la perioada de necuratie neavand prea mult timp si nici loc pentru a se dezvolta; dar aceste avorturi nu sunt mai putin crime decat avorturile programate). Se poate pune intrebarea: ce legatura are folosirea steriletului cu alegerea duhovnicului? Cum un autor isi permite sa amestece doua subiecte atat de diferite, cel al povatuitorului duhovnicesc cu cel al mijloacelor anticonceptionale?18 O astfel de intrebare ar trada insa imaturitate duhovniceasca. Credinta ortodoxa nu este traita numai in spatii cu o traire spirituala aleasa. Nu toti fiii Bisericii isi petrec vremea ocupandu-se de sufletul lor. Unii isi impart timpul liber intre slujba de duminica, singurul moment duhovnicesc din saptamana, si momentele de satisfacere a diferitelor patimi. Dar scopul Bisericii nu este de a se ocupa numai de oile cele cuminti, ci este de ai aduce pe toti la mantuire. In aceasta situatie, a nu face referire la un pacat in care cad unele dintre femeile care se considera crestine ar fi o dovada de ipocrizie (pacatul sotilor

nu trebuie trecut cu vederea, doar femeia nu ramane insarcinata de una singura...). Am adus in discutie acest subiect delicat dupa ce am ascultat cum un doctor crestin relata cu stupoare o parte din discutiile sale cu diferiti duhovnici. Era intrigat nu numai de faptul ca acestia le ingaduiau credinciosilor care se spovedeau la ei sa se pazeasca de a face copii, fara sa stie ca unele din aceste metode includeau avortul. "Ei, ca duhovnici, ar fi trebuit sa stie ca o femeie care are sterilet ramane insarcinata la fel de usor ca inainte. Ei ingaduiau asa ceva, desi erau foarte categorici impotriva avortului. Cand le-am spus ca de fapt ingaduiau avortul, chiar daca in faza incipienta, au ramas fara cuvinte... Nu este greu de observat ca problema metodelor anticonceptionale nu este o simpla problema medicala sau o chestiune care tine numai de optiunea personala " fara implicatii spirituale, asa cum se considera de obicei, ci este in acelasi timp o problema duhovniceasca. Una este insa cand sotii pacatuiesc, pazindu-se sa faca copii, si alta este cand pacatuiesc, ucigand fara sa fie constienti copiii pe care i-au facut fara sa vrea. Nu vom intra prea mult in acest subiect, pentru a nu ne indeparta de tema principala. Ne vom opri insa inca putin asupra intrebarii: "Care sunt pacatele care nu trebuie spuse la spovedanie?" Un sfant si-a adus aminte ca in tineretea sa furase o smochina, si pentru acest pacat plangea cu frangere de inima. "Pentru o smochina? Asta este exagerare, altii fura fabrici intregi, si unul s-a gasit sa se pocaiasca pentru o smochina? Asta este exagerare..." Aceasta pozitie apartine celor care considera ca pacatele trebuie cantarite in functie de caderile marilor pacatosi, ale marilor hoti, criminali, desfranati, ... Dar nu este asa. Pe masura ce urcam pe scara duhovniceasca, intelegem ca pacatele care mai inainte ni se pareau mici ne indepartau de Dumnezeu. Ce este de facut? Trebuie ca cei care injura sa se spovedeasca de mai multe ori pe zi, dupa fiecare injuratura? Sau cei care se lupta cu patima fumatului sa alerge la spovedanie de fiecare data cand le vine sa aprinda o tigara? Consideram nefolositoare prezentarea unei liste care sa contina pacatele care ar trebui spovedite fara zabava, si cele a caror spovedanie poate fi amanata. O astfel de lista nu poate fi decat gresita. Pentru ca oamenii nu sunt roboti, sa reactioneze fiecare la fel. Daca oamenii ar fi roboti, atunci rolul duhovnicului ar fi simplu: ar deschide Pravila bisericeasca si ar citi de acolo reteta. Ar cauta canonul prescris de Sfintii Parinti, si l-ar repeta fara sa stea pe ganduri. Numai ca atat pravilele cat si canoanele Sfintilor Parinti nu au fost date ca retete exacte pentru fiecare persoana bolnava sau doar ranita de pacat. Invatatura Bisericii atrage atentia asupra faptului ca duhovnicul, tinand seama de canoanele din pravile, trebuie sa foloseasca retetele lor cu cat mai multa intelepciune, dand dovada de acrivie sau facand pogoramant, dupa situatie. Rostul canonului este indreptarea pacatosului, nu pedepsirea lui. Ajunsi in acest punct vom trece la cel de-al treilea punct al expunerii, si anume alegerea duhovnicului, alegerea intre un ieromonah si un preot de mir. Comparatia clasica dintre monahii care stralucesc precum soarele, vaduvii care stralucesc precum luna si cei casatoriti care stralucesc precum stelele a fost inteleasa in mod gresit ca o afirmare a faptului ca preotii de mir nu pot ajunge la o masura duhovniceasca inalta. "Preotii de la manastire au har, cei de mir nu..."

Aceasta cugetare tradeaza o conceptie eretica asupra familiei. Sfintele Sinoade au canonisit foarte aspru pe cei care dispretuiau nunta si se scarbeau de unirea trupeasca dintre soti. Taina hirotoniei este aceeasi: nu exista vreo Sfanta Taina pe care sa o poata savarsi numai ieromonahul, iar preotul de mir nu. Toti preotii, cata vreme nu primesc invataturi eretice, au har. Iar daca sunt vatamati de vreo erezie, sunt cazuti din har, indiferent daca traiesc sau nu in manastire. Daca exista o anumita diferentiere, aceasta este intre duhovnicii mai iscusiti si cei mai putin iscusiti. Chiar daca si unii si altii au puterea de a dezlega pacatele oamenilor, cei dintai au si priceperea de a-i ajuta pe oameni sa se ridice din caderea in care se afla. Rostul spovedaniei nu este doar ca pacatosul sa ia dezlegare de pacate, ci este ca pacatosul sa se indrepte si sa nu mai pacatuiasca. Problema nu se pune deci la modul general, care e doctor mai bun, cel de la manastire sau cel de la parohie. Problema este care anume ar fi doctorul cel mai bun pentru fiecare dintre credinciosi. Unii vor ajunge la concluzia ca pentru ei este mai bine sa se spovedeasca la un duhovnic dintr-o manastire, altii la un preot de mir. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca unii crestini nici macar nu isi pun problema alegerii duhovnicului. Din comoditate, se spovedesc la preotul a carui biserica este aproape de casa lor. Nu vor sa se osteneasca sa gaseasca un duhovnic iscusit, pentru ca se tem ca nu cumva un astfel de duhovnic sa le dea canoane grele, sa ii puna sa renunte la pacate. Ei inteleg in mod gresit faptul ca parintele la care se spovedesc este ingaduitor, si ajung sa considere viata crestina un compromis permanent, inlocuind poruncile Evangheliei cu niste porunci mai comode, lepadand crucea mantuirii fara mustrari de constiinta. In acelasi timp exista altii care, din snobism sau din dorinta de a iesi in evidenta, se spovedesc la manastire fara ca prin aceasta sa manifeste dorinta de a primi o povatuire mai inalta. Acestia vor sa iasa in evidenta cu orice pret. Sfintii Parinti au observat ca, in viata monahala, exista ispita ca anumite patimi sa fie ascunse sub masca cuvioseniei. Mandria este cea mai puternica dintre acestea. De o forma asemanatoare a mandriei sunt biruiti cei care ii dispretuiesc pe cei care se spovedesc la duhovnici de mir, si care pot face sute sau chiar mii de metanii in fiecare zi, dar la baza nevointei lor sta mandria. Nu incercam aici sa stabilim un clasament, sa facem o ierarhie intre duhovnicii de la manastire si cei de mir. De altfel, nu este greu de observat faptul ca ieromonahilor, slujind mult mai des decat preotii de mir si neavand grijile familiei, le este mai usor sa mearga pe calea Evangheliei, avandu-i ca povatuitori pe Sfintii Parinti. Dar credinta crestina nu se rezuma la rugaciune. i familia este o cale de mantuire, si crucea ei este binecuvantata de Dumnezeu. Sunt preoti de mir care, crescandu-si copiii cu dragoste, sporesc mai mult decat unii ieromonahi care se lasa cuprinsi de rutina slujbelor, si pentru care randuiala monahala este aducatoare de uscaciune, de plictiseala si de impietrire a inimii. Intrebarea nu trebuie sa fie pusa la modul general: "care sunt mai sporiti?", ci fiecare trebuie sa se intrebe care duhovnic este cel mai potrivit pentru sine. Nu trebuie sa ne sperie faptul ca in vremurile noastre s-au imputinat povatuitorii. Cuviosul Serafim Rose scrie ca nu trebuie sa ne asteptam ca in aceste vremuri pagane sa mai gasim duhovnici ca cei din Filocalie. Scrie ca iubitorii de Dumnezeu trebuie sa

inteleaga ca trebuie sa ne multumim cu duhovnicii pe care ii avem, si nu sa asteptam degeaba sa gasim duhovnici de marimea celor din Pateric. Indraznim totusi sa spunem ca parintele Porfirie Bairaktaris a trait in vremurile noastre. Ca parintele Paisie Aghioritul a trait in vremurile noastre. Ca parintele Dimitri Gagasthis din Platanos, vrednicul preot de mir facator de minuni, a trait in vremurile noastre. i altii ca ei, multi la numar, pe care ii stie numai Dumnezeu, au urcat pe culmile sfinteniei prin rabdare si smerenie. Oare sfatul parintelui Serafim Rose este gresit? Nu, in nici un caz. Parintele ii previne insa pe cei care cauta duhovnici din Pateric sa fie cu picioarele pe pamant. Daca am fi fost la masura monahilor din Pateric, am fi putut pretinde ca avem nevoie de indrumatori la masura Avvei Antonie cel Mare, dar asa, fiind plini de pacate si iubitori de sine, ar trebui sa ne multumim cu doctorii care ne pot vindeca de patimi, chiar daca acestia nu se ridica la inaltimea batranilor din Pateric. "Duhovnic de mir sau de manastire?" Fiecare are ranile lui. Pentru unele boli unii doctori sunt mai buni decat altii. Sunt unii carora le este mai de folos sa se spovedeasca la preotul de parohie, la care pot ajunge foarte des. Cata vreme au de luptat cu caderi foarte mari, spovedania deasa le este de mare folos. In acelasi timp s-ar putea ca de mai mare folos sa le fie intalnirea cu un duhovnic ieromonah, care poate avea mai multa experienta in arta spovedaniei. Dar spovedania nu tine numai de arta, cel mai important este ca duhovnicul sa fie luminat de Dumnezeu. Una dintre solutiile pe care le intalnim din ce in ce mai des in zilele noastre este urmatoarea: crestinii isi gasesc un duhovnic de mir cu care se pot intalni des. In acelasi timp, pentru problemele mai grele ei pot cerceta pe vreunul dintre ieromonahii mai batrani (nu numai la trup, ci mai ales la minte). Duhovnicii de mir nu ii impiedica sa tina seama de povetele batranilor ieromonahi, iar ieromonahii ii vor ajuta sa sporeasca in toate cele bune pe care le recomanda duhovnicii de mir. S-ar mai putea spune multe despre acest subiect, dar nu o vom face, intrucat nu dorim decat sa atragem atentia asupra unor probleme care isi cauta rezolvare. "Trebuie sa te spovedesti si sa te impartasesti de patru ori pe an, ca asa invata Biserica..." "La spovedanie nu trebuie sa spui decat pacatele foarte mari, ca sa nu il obosesti pe parintele"... "Preotii de la manastire au har, cei de mir nu..." Iata care au fost afirmatiile care ne-au provocat sa scriem acest text. Astfel de sfaturi nu pot da roade bune. Dovedesc imaturitate duhovniceasca. Cei care s-au grabit sa le comunice altora sunt doctori care nu s-au vindecat mai intai pe ei insisi. Nu este usor ca, dupa citirea randurilor de mai sus, cititorii sa reuseasca sa discearna intre ceea ce le este cu adevarat de folos sa preia din sfaturile altor crestini si ceea ce nu merita luat in seama. Trebuie totusi sa atragem atentia asupra faptului ca nu ne-am dorit in nici un caz sa promovam un anumit scepticism cu masca duhovniceasca. Efectul unui asemenea scepticism poate fi demolator, poate duce la uscaciune duhovniceasca. Un astfel de scepticism risca sa transforme omul intr-un judecator nu numai al parerilor indoielnice ale altora, ci si al intregii vieti ortodoxe, ajungand sa judece critic pana si invatatura Sfintilor Parinti, Sfanta Scriptura si insasi Biserica. Pentru a preintampina o astfel de atitudine, vom afirma fara sovaiala importanta legaturii duhovnicesti dintre crestini. Cei care vin la biserica de putina vreme vor avea

multe de invatat de la cei care au o experienta duhovniceasca mai solida. Este adevarat ca sfaturile acestora nu au rolul de a substitui sfaturile primite de la duhovnic. Dar este si mai adevarat ca pot fi foarte folositoare. Mai ales pentru cei care inca nu indraznesc, din rusine sau din lasitate, sa ceara raspunsuri chiar de la cel randuit de Dumnezeu pentru a raspunde: adica de la duhovnic... Ieromonah Efrem Kataunakiotul

Despre Ascultare Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie la cer. Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in vistierie necontenit, ridicandu-l spre Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina . Sfantul Grigorie Sinaitul Un fel de introducere Dumnezeu ne d ruie te mare blagoslovenie atunci cnd ne ajut s l afl m pe p rintele duhovnic. Din acel moment, sntem ncredin a i c pe drumul spre Ve nicie avem un c l uzitor, iar n aceast lume avem un p rinte, un tat , care ne iube te i c ruia putem s i m rturisim bucuriile i necazurile. Snt mul i fra i de-ai no tri care nc i caut duhovnic. Fie ca Sfnta Treime s le lumineze mintea i calea i s l afle ct mai degrab pe cel care i va ajuta s se mntuiasc . i snt mul i fra i care, dac l-au g sit, nu l ascult . Nu pot sau nu vreau. i ncearc s mearg la duhovnici mai renumi i, s le cear acestora sfatul, uitnd c fiecare preot ce a primit duhovnicia are acela i har cu to i ceilal i duhovnici. Din p cate, nici r spunsul acestor mari duhovnici nu li se pare mul umitor. i caut n continuare. C utarea nu are sfr it i ajung s plece din lumea aceasta f r s fi f cut ascultare. N d jduiesc ca sfatul p rintelui Efrem Katunakiotul de a face ascultare de duhovnic s ne ajute s str batem pustiul Marelui Post i pustiul acestei vie i, "s st m bine, s st m cu fric , s lu m aminte!" maica Eufemia Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie la cer. Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in vistierie necontenit, ridicandu-l spre Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina". (Sfantul Grigorie Sinaitul)

Parintele Efrem Katunakiotul este astazi unul din cei mai apreciati duhovnici aghioriti. El a adormit intru Domnul nostru Iisus Hristos in 27 februarie 1998 si a fost unul dintre ucenicii binecunoscutului gheron Iosif Isihastul. Daca ceilalti ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat conducerea unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde a vietuit cu trei ucenici. Redam mai jos, in traducere, cateva din sfaturile sale adresate monahilor simonopetriti, despre ascultare. Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic. Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mantuie. Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani si prin ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si cand zicea o data rugaciunea lui Iisus demonul se tulbura. Cand zicea rugaciunea a doua oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand zicea rugaciunea, demonul disparea. Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, esti pentru rai. Sa stiti ca diavolul nu se teme de noi, nici macar nu ne ia in seama. El fuge de noi cand vede Harul lui Dumnezeu pe care il avem datorita ascultarii de duhovnic. Cel care face ascultare nu se teme oarecum de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fa ce vrei: rugaciune, post, asceza, etc. nu mantuiesc. Numai ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu Hristos, Care S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe Cruce. Duhovnicul poate sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata. Duhovnicul va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru dansul, dar cel care face ascultare nu. Prin duhovnic vorbeste Hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme se aseamana in ascultare cu Hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e ratacita, Dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc. Pe duhovnicul tau, asadar, sa-l vezi ca pe Hristos. Sa nu-l intristezi. L-ai intristat pe duhovnic, L-ai intristat pe Dumnezeu. Eu am experienta personala a neascultarii si a constrangerii duhovnicului meu, Nichifor. L-am constrans zicandu-i: Daca nu facem aceasta plec." Parintele Nichifor a fost nevoit sa accepte. Cand m-am intors la chilia noastr, parintele mi-a spus: De ce, mai copile, m-ai silit sa facem lucrul asta? Dupa ce mor eu, vei putea sa faci ce vrei". Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca m-am indepartat de Dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu numai ca am pierdut harul rugaciunii, insa am fost si biciuit" de Dumnezeu. Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva? E cu adevarat infricosator. Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa fie luat de diavol. Cat valoreaza duhovnicul, cu frica de Dumnezeu, nu valoreaza intreaga lume, nu valoreaza tot Sfantul Munte. Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu si la Maica Domnului faci ascultare. Iar

Hristos, Care a facut desavarsita ascultare la Tatal Ceresc te primeste, te aude, te face asemanator Lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dubla cununa in slava vesnica. Daca te trimite duhovnicul pe luna si te duci, esti in ascultare. Il odihnesti pe duhovnic? Il odihnesti pe Dumnezeu. Cand m-am dus eu la duhovnicul Iosif, duhovnicul vostru era incepator. Parintele Iosif mereu il incerca, dar duhovnicul vostru nu stia nimic decat blagosloviti si sa fie blagoslovit. Adesea parintele Iosif ii striga cand mergeam eu pe acolo: Vavuli fa-ne cafea", si duhovnicul vostru Efrem raspundea: Sa fie blagoslovit" si fugea sa indeplineasca porunca. Cum se indeparta, parintele Iosif zicea incet: Fii binecuvantat intotdeauna!" si se ruga pentru el. Duhovnicul vostru a primit mult har tocmai datorita ascultarii la parintele Iosif. Demonizatul acela care a facut desavarsita ascultare la cei doi batrani si care s-a tamaduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum i sopteau demonii: Pleaca de la batranii la care esti si coboara pe tarm, pe stanci. Batranii astia mananca, dorm, se roaga prea putin. Ca sa iesim trebuie multa rugaciune si post." Si desigur ziceau adevarul, insa era o cursa a diavolilor pentru ca sa-l scoata de sub ascultare. Siliti de o alta putere au marturisit: Daca reuseam sa te scoatem de la batrani si sa te facem sa cobori pe stanci, spre tarm, team fi aruncat incet-incet in deznadejde si te-am fi facut sa sari in mare, adica sa te sinucizi". Prin ascultarea lui a invins demonii si s-a vindecat. Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce inseamna duhovnicul, ce inseamna ascultarea de duhovnic! Facandu-mi eu odata voia si plantand pomi, toti s-au uscat. Cei pe care i-am plantat cu binecuvantarea parintelui Nichifor s-au prins, desi parintele Nichifor nu era dintre monahii rugatori. Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui, sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu cea in care acel monah a zis: am duhovnic" si prin aceasta au disparut dracii, i s-a intamplat si tatalui parintelui Amfilohie. Parintele Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar! Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera muribundului si vazandu-l foarte tulburat il intreba: - De ce esti, tata, atata de tulburat? - Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar parintele Amfilohie i-a spus: - Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultator". Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii, cu topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic, demonii s-au fcut nevzuti. Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul? Du-te! Urca-te pe luna, nu te teme! Orice vrea duhovnicul, s fie fcut. Nu te intereseaza. Nu intereseaza decat ascultarea. Ai facut ascultare, mergi in Rai, nu ai facut, mergi in Iad. N-ai venit sa te impartasesti de zece ori pe zi, sa faci rugaciunea mintii, privegheri sau posturi. Toate nu valoreaza nimic fara ascultare. Ai facut ascultare, mergi in rai, ai facut neascultare, mergi in Iad! Adam a facut neascultare si a ajuns in iad! Noi calugarii spunem putine cuvinte: ASCULTARE DE DUHOVNIC = VIATA, NEASCULTARE =

MOARTE. Ai facut ascultare, ai facut totul. Eu nu spun ca celelalte nu ne folosesc, insa sunt pe planul doi. Imi amintesc ca odata, pe cand traia duhovnicul Iosif, l-am judecat intr-o problema. M-am dus seara sa ma rog si nu puteam de loc sainaintez in rugaciune: Doamne Iisuse .Doamne Iisuse " mai mult nu puteam. Undeva am gresit" m-am gandit. Undeva am pacatuit". Ia sa vedem in ziua precedenta, unde am mers, ce am facut, ce am spus. Am gasit: l-am judecat pe duhovnicul meu. Ziua urmatoare era duminica si trebuia sa slujesc la Sfantul Altar. Acum ce era sa fac? Rugaciune! Dumnezeul meu, iarta-ma caci mi-am judecat duhovnicul. Am gresit, imi cer iertare" Dar nimic! Dar Petru, Doamne, Te-a tagaduit de trei ori si l-ai iertat. Eu nu Te-am tagaduit, ci doar l-am judecat pe duhovnicul meu. Acum ma pocaiesc si-mi cer iertare". Nimic! Iau din nou metaniile, dar rugciunea nu inainteaza. Au inceput lacrimile. Am varsat rauri de lacrimi. Pe cuvioasa Maria Egipteanca ai iertat-o cand s-a pocait si pe multi pacatosi ai iertat. Pentru mine nu exista mila, nu exista iertare?" Au trecut asa trei ore. In sfarsit simt o pace, o dulceata, o bucurie inlauntrul meu. Atunci incepe si rugaciunea, singura: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Deci nu-i acelasi lucru sa judeci un strain cu a-l judeca pe duhovnicul tau. Vai tie! L-ai judecat pe Insusi Dumnezeu. Singurul om pe care l-am iubit si singurul om de care m-am temut a fost parintele Iosif. Duhovnicul poate sa-ti spuna un cuvant mandru sau sucit. Tu fa-ti ascultarea ta, fa ascultare desavarsita. Rodul desavarsitei ascultari l-am incercat la duhovnicul Iosif. O sa ma intrebi desigur care este? Nu ma temeam de Dumnezeu, nici macar nu ma temeam. Gura duhovnicului ce zice? Sa fie blagoslovit fa ascultare fara deosebire. Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Sa faci ce spune duhovnicul fara sa analizezi, fara sa cercetezi si fara sa murmuri. Construieste pe smerenie. A zis duhovnicul asa? Sa fie blagoslovit. De nimic sa nu te ingrijesti de vreme ce faci ascultare. Te vei mantui, o sa mergi in Rai. Un diacon ii zice duhovnicului: Parinte vreau sa merg sa fac baie in mare pentru sanatate". Nu te du copile pentru cutare sau cutare motiv". Ba ma duc sa fac baie". Si se duse Facu baie si in timp ce se scalda un rechin l-a omorat. Mai tarziu i-a scos marea trupul sfasiat la mal. Unde s-a dus sufletul lui? Ascultarea aduce iluminare, lacrimi si rugaciune. Daca n-ai ascultare, chiar daca le ai pe acestea, le vei pierde. Cat de mult il cinstesti si il iubesti pe duhovnic, atat de mult primesti. Harul ascultarii il inconjoara pe ascultator ca o flacara si de aceea nu-l poate prinde diavolul. Daca lipseste aceasta flacara, diavolul ne va devora. Teologia (cuvantarea de Dumnezeu) este rezultatul rugaciunii, iar rugaciunea este rezultatul ascultarii. Cand faci ascultare o sa gasesti si rugaciune si teologie (cuvantare de Dumnezeu). Cand insa nu faci ascultare nu gasesti nimic. Primul lucru, sau mai bine zis radacina, este ascultarea. Ai facut ascultare? O sa gasesti rugaciune. Se poate sa o gasesti acum sau sa o gasesti maine. Intrebare: Si daca duhovnicul da o porunca gresita? Raspuns: Niciodata nu ajungi tu rau, pentru ca la mijloc este ascultarea. Cu cat mai mult devotament, abnegatie, iubire si credinta ai in suflet, cu atat nu ai impotriviri launtrice. Cand insa ai ceva cu duhovnicul tau, sa stii ca nu esti una cu el, ca nu-l iubesti si n-ai credinta in el. Cu cat ai mai multa credinta in duhovnic, ca atat ai mai putina grija. Cand nu esti unit cu duhovnicul simti o impotrivire, ai un spin" inlauntrul

tau. Cu cat ai mai mult devotament si ascultare fata de duhovnicul tau, cu atat o sa ai mai multa ravna. Cel mai bun zel e la inceputul vietii calugaresti. Esti devotat duhovnicului. Cand te unesti cu duhovnicul e zelul cel mai bun. Cand vezi fata duhovnicului ca pe a lui Hristos, totul merge bine. Cand vezi greseli la duhovnic, e vai de tine! Odata mi-a zis cineva: Parinte staret vreau sa merg la duhovnic sa ma spovedesc pentru asta si asta. Sfintia ta ce zici?" Fa 1000 de metanii". Sa fie blagoslovit". Si n-a mai zis nimic la duhovnic. Asta e, sa zicem, credinta, atasamentul, unirea cu staretul. Ah, fericita ascultare! Parintilor, eu ce sa zic? Cand eram sub ascultare alt har aveam, alta rugaciune. Pluteam, ca sa spun asa in aer. Acum sunt staret. O sa ziceti ca nu am cautat asta, ca Dumnezeu mi-a dat. Da, insa imi amintesc starea de ucenic. Cea mai buna stare pentru monah este starea de ucenic, de ascultator. Puterea ascultarii se vede din urmatoarea intamplare. Era intr-o marti si spre seara mi-au venit niste ganduri contra duhovnicului meu, parintele Iosif, pentru ca ne-a pus sa semnam o scrisoare. Avea si dreptate, dupa cum s-a dovedit ulterior. Sambata merg la slujba cu parintele. Cum m vede imi zice: Parinte, ai ceva contra mea, ceva te separa de mine, ai ceva inlauntru. Nu te desparti de duhovnic, nu te rupe de mine!" Eu uitasem ca l-am judecat, uitasem gandurile. Parinte, zic, nu-mi amintesc sa am un gand care sa ma separe de sfintia ta." Si totusi ai ceva care te separa de mine. Cum te-am vazut, am stiut. A stiut sufletul meu ca ai ceva ganduri care te separa de mine." Parinte, nu-mi amintesc nimic!" Sa incerci sati amintesti!" Dupa ce am terminat Sfanta Liturghie am plecat. Mergand spre chilia mea si urmarind ce ganduri am avut in aceste zile, mi-am amintit de judecata pe care i-am facuto in legatura cu scrisoarea. M-am intors inapoi si mi-am cerut iertare cu lacrimi. Calugarul trebuie, deci, sa faca ascultare orbeste, sa nu faca deosebire. Imi amintesc ca, alta data, m-am dus la chilie sa ma rog. Ma gaseam intr-o stare harica. Deodata, parintele Procopie, care era ucenic impreuna cu mine, bate la usa si ma cheama la lucru. Pentru ca stiu ca harul poate sa vina sa te bucure fie cinci minute, fie o ora, fie doua, m-am gandit ca acum cand ma gasesc sub lucrarea harului sa profit si cand se va sfarsi sa merg la lucru. Parintilor, nici nu am apucat sa termin de gandit ce am zis, ca am si pierdut harul! N-a fost asta neascultare? Ba neascultare a fost, chiar daca parintele Procopie nu era duhovnicul meu. Si mi-am zis atunci in sine: Si neascultarea am facut-o si rugaciunea am pierdut-o". De aceea zic: Fa ascultare si vei gasi rugaciunea. Nu urmari rugaciunea ca ea vine din ascultare. Primul lucru pe care l-am intalnit noi la parintele Iosif a fost ca Dumnezeu te mantuieste prin rugaciunile duhovnicului. Ce putem spune e ca pe cat de unit esti cu duhovnicul, pe atata de mult har primesti. Ca fierul in foc, se face si el foc. Pe cat il indepartezi de foc, cu atata se raceste. Rugaciunea izvoreste din ascultare, nu ascultarea din rugaciune. Fa ascultare acum si in continuare va veni harul. Parintele Iosif spunea: Cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda ca L-a avut pe Hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui Adam ca L-a avut staret pe Dumnezeu si ca era in Rai? Nimic! Nu s-a folosit de Rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie pe marele Acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si il batea zilnic? Cu nimic!

Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e neagra. Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata? Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu Tu vezi lucrul alb, iar duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb, sa nu crezi nici macar ceea ce vad ochii tai. Cand esti unit cu duhovnicul te inunda harul. Imi amintesc anii aceia: suvoi venea harul. Mi-a spus intr-o zi: N-o sa primesti nimic pana sambata viitoare". Cu adevarat moarte a fost pentru mine. Ne minunam cum se implineste cuvantul duhovnicului, cum il pecetluieste Dumnezeu. Odata, niste crestini ne-au adus un sac cu cartofi, la arsana. Un ucenic de-al meu, incepator (acum nu mai este la noi) mi-a spus ca este obosit si ca nu vrea sa mearga sa-l aduca si m-am dus eu. Jos era oprit un camion, i-am facut semn. Inauntru erau doi profesori universitari care imi zic: Parinte, nu stiti unde sta parintele Efrem?" Eu sunt", le raspund. Iar unul dinre ei imi zice: Voi monahii sunteti cu adevarat fericiti, pentru ca traiti cu adevarat viata crestina". Cand mam intors la chilie, i-am povestit ucenicului intamplarea, la care el mi-a zis cu multa nerusinare: Mda, cand vin aici ii izgonesti, iar jos ii inviti aici". Ce sa ma fac, mai copile, asa mi-a venit atunci sa le zic, ii raspund. Acum hai sa ne rugam o ora la chilie". Dupa o ora vine la mine si ma intreaba: Cate rugaciuni ai facut?" Atatea", ii raspund. Doar atatea? Eu am facut cu mult mai mult si inca mai pot sa mai fac". Mi-a zis toate astea cu nerusinare. M-am intors intristat la mine la chilie. Numai ca nu am plans pentru comportamentul copilului aceluia. Se duse ucenicul sa doarma. Cum insa sa poata dormi cand diavolii au inceput sa-l atace? Si numai ce vine la mine la chilie speriat si-mi spune ce i se intampla. Ii raspund: Asta ti se intampla pentru ca l-ai suparat pe duhovnicul tau". I-am citit o rugaciune, au trecut toate si s-a culcat linistit. Cand te faci prost pe tine insuti, pentru ascultare, si daca esti asa cum iti spun si intrebi pentru toate, incepe Dumnezeu sa-ti dea har. Parintele Procopie a plecat o data, facand neascultare de parintele Nichifor. Cand a ajuns la o anumita stare de lepadare a simtit deodata lipsa harului. Se simtea ca si cum ar fi un alt Procopie care-l intreaba: De ce ai plecat?" De asta si asta!" ii raspund. De ce ai lasat ascultarea si pe duhovnicul tau? Du-te inapoi la ascultarea ta!" Si s-a intors Procopie. Nu are importanta cine este duhovnicul. Metania pe care o pui duhovnicului e lucru mare. Facand ascultare la parintele Nichifor in anii aceia, am vazut minuni. Parintele Iosif spunea: Nici preotia, nici Sfanta Impartasanie, nici rugaciunea mintii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!" Caci implinind cineva voia altuia si nu pe a sa, infaptuieste nu numai lepadarea de sufletul sau, ci si rastignire fata de toata lumea. Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemanandu-se Fiului lui Dumnezeu, Care a implinit ascultarea de Parintele Sau pana la moarte, iar moarte, pe cruce (Filip, II, 4-11)". Sfantul Teofan Zavoratul

Cum sa iti mantuiesti sufletul

Ce graieste cineva unei persoane care intreaba: Cum imi pot mantui sufletul? Aceasta: Pocaieste-te, si fii intarit de puterea harului din Sfintele Taine, paseste pe calea poruncilor dumnezeiesti, sub indrumarea pe care Sfanta Biserica ti-o da prin preotia ei dumnezeiasca. Toate acestea trebuie facute in duhul credintei sincere, fara nici o indoiala. Atunci ce este credinta? Credinta este marturisirea sincera ca Dumnezeu, Caruia ne inchinam, Treimea, Cel care este ziditorul si datatorul a toate, ne mantuieste pe noi cei cazuti, prin puterea mortii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, cu harul Prea Sfantului Duh in Sfanta Sa Biserica. Inceputurile reinnoirii, care sunt puse in viata aceasta, vor aparea in intreaga lor slava in veacul ce va veni, intr-un fel pe care mintea nu il poate intelege, nici limba glasui. O, Dumnezeul nostru, cat de marete sunt fagaduintele tale! Cum poate atunci cineva sa paseasca pe calea poruncilor fara sa se abata din drum? Nu se poate raspunde la aceasta cu un singur cuvant, caci viata este un subiect lipsit de simplitate. Iata ceea ce este trebuincios: a) Pocaieste-te si intoarce-te catre Domnul, recunoaste-ti pacatele, plangi pentru ele, cu strangere de inima, si marturiseste-le in fata parintelui duhovnicesc. Jura-te cu vorba si cu inima inaintea fetei Domnului sa nu il mai superi de acum inainte cu pacatele tale. b) Apoi, statornicind cu Dumnezeu in minte si in inima, nazuieste sa implinesti in trup indatoririle si treburile pe care sederea in aceasta viata ti le impune. c) In aceasta nevointa mai ales sa iti pazesti inima de cugetele si simtirile cele rele mandria, slava desarta, mania, judecarea celorlalti, ura, invidia, dispretul, deznadejdea, atasamentul fata de lucruri si de oameni, ganduri imprastiate, neliniste, toate placerile simturilor si tot ceea ce desparte mintea si inima de Dumnezeu. d) Pentru a rezista in nevointa aceasta, hotaraste inainte de toate sa nu te retragi din ceea ce recunosti ca este trebuincios, chiar de ar insemna moartea. Pentru a dobandi aceasta, cand te-ai hotarat sa faci astfel, daruieste-ti viata lui Dumnezeu pentru a nu mai trai de dragul tau, ci doar pentru Dumnezeu. e) Sustinerea unei vieti dusa astfel este o jertfa smerita a sinelui catre vointa lui Dumnezeu, si a nebizuirii pe sine; arena duhovniceasca in care aceasta viata se savarseste este rabdarea sau sederea neabatuta in randul vietii rascumparate, cu indurarea plina de bucurie a tuturor nevointelor si neplacerilor care sunt legate de aceasta. f) O temelie pentru rabdare este credinta, sau convingerea ca, nevoindu-te in acest fel pentru Dumnezeu, esti sluga Sa si El este Stapanul tau, Care iti vede stradaniile, se bucura de ele si le pretuieste; nadejdea ca ajutorul lui Dumnezeu care te ocroteste pururea, este mereu pregatit si asteptandu-te, si se va pogori asupra ta la vreme de trebuinta, ca Dumnezeu nu te va parasi la sfarsitul vietii tale, si pastrandu-te ca unul credincios poruncilor Sale aici, printre toate ispitele, te va calauzi prin moarte la vesnica Sa Imparatie; dragostea, care cugeta zi si noapte asupra Domnului iubit, in toate felurile straduindu-se sa faca numai ceea ce este placut Lui, si sa evite tot ceea ce L-ar putea supara cu gandul, cu vorba sau cu fapta. g) Armele unei astfel de vieti sunt: rugaciunile in biserica si acasa, mai ales

rugaciunea mintii, postirea pe masura puterii fiecaruia si a randuielilor Bisericii, trezvia, singuratatea, muncile fizice, marturisirea deasa a pacatelor, Sfanta Impartasanie, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, discutii cu oameni tematori de Dumnezeu, cercetarea deasa a parintelui duhovnicesc asupra tuturor intamplarilor vietii launtrice si exterioare. Temelia tuturor acestor nevointe in masura, vreme si loc este intelepciunea, cu povata celor experimentati. h) Pazeste-te cu teama. Pentru aceasta adu-ti aminte de sfarsit moartea, judecata, iadul, Imparatia cerurilor. Mai ales, fii cu bagare de seama la tine: pastreaza-ti mintea treaza si inima netulburata. i) Aseaza-ti ca tel din urma aprinderea focului duhului, ca focul duhovnicesc sa arda intru inima ta si, strangandu-ti toate puterile laolalta, sa inceapa a-ti zidi omul launtric si, in cele din urma, sa arda neghina pacatelor si patimilor tale. Randuieste-ti viata in acest chip si, cu harul lui Dumnezeu, te vei mantui. Avva Filimon

Cum sa iti mantuiesti sufletul Un frate pe nume Ioan a venit la avva Filimon si asezandu-se i-a spus: "Ce sa fac sa ma mantuiesc? Deoarece mintea mi se plimba de la una la alta si se indreapta spre toate lucrurile rele". Dupa o pauza, parintele i-a raspuns: "Aceasta e una din patimile din afara si nu te lasa fiindca inca nu ai dobandit o dorire desavarsita a lui Dumnezeu. Caldura acestei dorinte si cunostiinta lui Dumnezeu inca nu au venit la tine". Fratele i-a zis: "Ce ar trebui sa fac, parinte?" Avva Filimon raspunse: "Cugeta in launtrul tau pentru o vreme, adanc in inima ta; caci aceasta iti poate curati mintea de lucrurile acelea". Fratele, neintelegand ceea ce i se spusese, ii zise batranului: "Ce este cugetarea launtrica, parinte?" Batranul raspunse: "Uita-te mereu in inima ta, si cu atentie rosteste in mintea ta cu frica si cutremur: 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma'. Caci aceasta e povata pe care fericitul Diadoh a dat-o incepatorilor".Fratele a plecat; si cu ajutorul Domnului si pentru rugaciunile batranului a gasit linistea si o vreme s-a umplut de dulceata cu aceasta cugetare. Dar apoi, dintr-o data, aceasta l-a parasit si nu mai putea sa o savarseasca sau sa se roage cu atentie. Asa ca s-a dus iar la batran si i-a spus ce patise. Iar batranul i-a zis: "Ai avut aceasta inainte-gustare a linistii si a lucrarii launtrice, si ai trait dulceata care vine din ele. Aceasta e ceea ce ar trebui sa faci mereu in inima ta: fie de mananci sau bei, ca esti cu cineva sau in afara chiliei tale, sau pe drumuri, repeta acea rugaciune cu mintea treaza si gandul neabatut; de asemenea, canta, si mediteaza in rugaciune si psalmi. Chiar si cand faci munci trebuincioase, nu lasa mintea ta sa stea ci continua sa cugeti launtric si sa te rogi. Caci astfel poti atinge profunzimile Sfintei Scripturi si puterea ascunsa acolo, dand lucrare neincetata mintii, si astfel implinind porunca apostoleasca "Rugati-va neincetat" (1 Tesaloniceni 5:17). Da mare atentie inimii tale si pazesteo, ca nu cumva sa intre ganduri rele sau altfel goale si nefolositoare. Fara intrerupere, fie de esti adormit sau treaz, de mananci, bei, sau esti cu cineva, lasa-ti inima si mintea, launtric, intr-o vreme sa cugete la psalmi, intr-alta sa repete rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Si cand canti, asigura-te ca gura nu iti glasuieste un lucru, iar mintea iti cugeta la altul."Iarasi, fratele a zis: "In somn vad multe inchipuiri desarte". Si batranul i-a spus: "Nu fi trandav si neglijent. Inainte sa te duci spre somn, rosteste multe rugaciuni intru inima ta, lupta impotriva gandurilor rele si nu te lasa amagit de cererile

diavolului; atunci Dumnezeu te va primi in prezenta Sa. Daca este cu putinta, dormi numai dupa rostirea psalmilor si dupa cugetarea launtrica. Nu te lasa prins nepregatit, lasandu-ti mintea sa accepte ganduri straine; ci intinde-te cugetand cu gandul rugaciunii tale, ca in vremea somnului te va pazi, iar cand te vei destepta va grai cu tine (Pilde 6:22). De asemenea, rosteste sfantul Crez al credintei Ortodoxe inainte sa adormi. Caci dreapta credinta in Dumnezeu este izvorul si paza tuturor binecuvantarilor". RUG CIUNILE SPOVEDANIEI Inainte de spovedanie Rug ciunile ncep toare: In numele Tat lui i al Fiului i al Sfntului Duh, Amin. Slav ie, Dumnezeul nostru, slav ie! Slav ie, Dumnezeul nostru, slav ie! Slav ie, Dumnezeul nostru, slav ie! mp rate Ceresc, Mngietorule, Duhul adev rului, care pretutindeni e ti i toate le mpline ti, Vistierul bun t ilor i D t torule de via , vino i Te s l luie te ntru noi i ne cur e te pe noi de toat necur ia i mntuie te, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte f r de moarte, miluie te-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte f r de moarte, miluie te-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte f r de moarte, miluie te-ne pe noi! Slav Tat lui i Fiului i Sfntului Duh i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin! Prea Sfnt Treime, miluie tene pe noi. Doamne, cur e te p catele noastre. St pne, iart f r delegile noastre. Sfinte, cerceteaz i vindec neputin ele noastre pentru Numele T u. Doamne miluie te, Doamne miluie te, Doamne miluie te. Slav Tat lui i Fiului i Sfntului Duh i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin. Tat l nostru, care e ti n ceruri sfin easc -se Numele T u, vie mp r ia Ta, fie voia Ta precum n cer i pe p mnt. Pinea noastr cea spre fiin d -ne-o nou ast zi i ne iart nou gre elile noastre, precum i noi iert m gre i ilor no tri. i nu ne duce pe noi n ispit , ci ne izb ve te de cel r u. Pentru rug ciunile Sfin ilor P rin ilor no tri, Doamne Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-ne pe noi. Amin! Veni i s ne nchin m mp ratului nostru Dumnezeu! Iisuse

Veni i s ne nchin m i s c dem la Hristos, mp ratul nostru Dumnezeu! Veni i s ne nchin m i s c dem la nsu i Hristos, mp ratul i Dumnezeul nostru! Trei nchin ciuni, apoi ndat : Ps. 50, Miluie tem Dumnezeule i Simbolul Credin ei. Psalmul 50 al lui David Miluieste-ma, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, si dupre multimea indurarilor tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand te vei judeca tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate ma nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii tale ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu issop, si ma voiu curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voiu albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-sevor oasele cele smerite. Intoarce fata ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada dela fata ta, si Duhul tau cel Sfant nu lua dela mine. Da mie bucuria mantuirii tale, si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pre cei fara de lege caile tale, si cei necinstitori la tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda ta. Ca de-ai fi voit jertfa, as fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptatii, prinosul si arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tau vitei. Crezul, Simbolul credin ei Cred ntr-unul Dumnezeu, Tat l atot iitorul, F c torul cerului i al p mntului, v zutelor tuturor i nev zutelor. i ntru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-N scut, care din Tat l S-a n scut, mai nainte de to i vecii. Lumin din Lumin , Dumnezeu adev rat din Dumnezeu adev rat, n scut, nu f cut, Cel de o fiin cu Tat l, prin Care toate sau f cut. Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire S-a pogort din ceruri i S-a ntrupat de la Duhul Sfnt i din Maria Fecioara i S-a f cut om. i S-a r stignit pentru noi n zilele lui Pilat din Pont, a p timit i Sa ngropat. i a nviat a treia zi dup Scripturi. i S-a suit la ceruri i sade de-a dreapta Tat lui. i iar i va s vin cu slava, s judece viii i mor ii, a c rui mp r ie nu va avea sfr it. i ntru Duhul Sfnt, Domnul de via F c torul, Care din Tat l

purcede, Cel ce mpreun cu Tat l i cu Fiul este nchinat i sl vit, Care a gr it prin prooroci. ntru una, sfnt , soborniceasc i apostoleasc Biseric . M rturisesc un Botez ntru iertarea p catelor. A tept nvierea mor ilor i via a veacului ce va s fie. Amin. Rug ciunea lui Manase mp ratul. Doamne, atot iitorule, Dumnezeul p rin ilor no tri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob, i al semin iei celei drepte a lor; Cel ce ai f cut cerul i p mntul, cu toat podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvntul poruncii Tale; Care ai ncuiat adncul i l-ai pecetluit cu numele T u cel nfrico at i sl vit, naintea C ruia toate se tem i tremur din pricina atotputerniciei Tale. Pentru c nimeni nu poate s stea naintea str lucirii slavei Tale i nesuferit este mnia urgiei Tale asupra celor p c to i! ns nem surat i neajuns este i mila f g duin ei Tale, c ci Tu e ti Domnul cel preanalt, bun, ndelungr bd tor i multmilostiv, c ruia i pare r u de r ut ile oamenilor. Tu, Doamne, dup mul imea bun t ii Tale, ai f g duit poc in i iertare celor ce i-au gre it i dup mul imea ndur rilor Tale ai hot rt poc in p c to ilor spre mntuire. A adar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drep i, n-ai pus poc in pentru cei drep i: pentru Avraam i Isaac i Iacob care nu i-au gre it ie, ci ai pus poc in mie p c tosului, pentru c am p c tuit mai mult dect nisipul m rii. Multe sunt f r delegile mele i nu sunt vrednic a c uta i a privi n l imea cerului din pricina mul imii nedrept ilor mele. Strns sunt eu cu multe c tu e de fier, nct nu pot s -mi ridic capul meu i nu am nici loc de odihn , pentru c Te-am mniat i am f cut r u naintea Ta; n-am mplinit voia Ta, nici am p zit poruncile Tale, ci am pus urciuni i am nmul it smintelile. Dar acum mi plec genunchii inimii mele, rugnd bun tatea Ta. Am p c tuit, Doamne, am p c tuit i f r delegile mele eu le cunosc. ns cer, rugndu-Te: iart -m , Doamne, iart -m i nu m pierde n f r delegile mele i nici nu m osndi la ntuneric, sub p mnt, c ci Tu e ti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se poc iesc. Arat - i peste mine bun tatea Ta, mntuindu-m pe mine nevrednicul, dup mare mila Ta. i Te voi preasl vi n toate zilele vie ii mele. C ci pe Tine te sl vesc toate puterile cere ti i a Ta este slava n vecii vecilor. Amin! Psalmul 6 Doamne, nu cu mnia Ta s m mustri pe mine, nici cu iu imea Ta s m cer i. Miluie te-m , Doamne, c sunt neputincios; vindec -m , Doamne, c s-au desf cut oasele mele i Sufletul meu s-a sp imntat foarte i Tu, Doamne, pn cnd? ntoarce-te, Doamne, izb ve te Sufletul meu, mntuie te-m pentru Mila Ta. C nu este n moarte cel ce Te pomene te pe Tine i n iad cine se va m rturisi ie? Ostenit-am

n suspinul meu, sp la-voi n toate nop ile patul meu, cu lacrimile mele voi uda a ternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz ochiul meu, nvechitum-am ntre to i vr jma ii mei. Dep rta i-v de la mine to i cei ce lucra i f r delegea, c a auzit Domnul glasul plngerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rug ciunea mea. S se ru ineze i s se nsp imnteze to i vr jma ii mei, s se ntoarc i s se ru ineze foarte degrab . Psalmul 129 Dintru adncuri am strigat c tre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale lund aminte spre glasul rug ciunii mele. De Te vei uita la f r delegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? C la Tine este milostivirea. Pentru Numele T u, Te-am r bdat, Doamne, a teptat-a Sufletul meu spre cuvntul T u, n d jduit-a Sufletul meu spre Domnul. Din straja dimine ii pn n noapte, din straja dimine ii s n d jduiasc Israel spre Domnul. C la Domnul este mila i mult mntuire la El i El va izb vi pe Israel de toate f r delegile lui. Rug ciune de umilin c tre Domnul nostru Iisus Hristos P c tuit-am i n-am f cut dreptate naintea Ta, Preabunule St pne, c lcatam poruncile Tale cele mntuitoare i juruin ele noastre cele sfin ite, pe care le-am f cut la Sfntul Botez. Numele de cre tin l purt m noi nevrednicii, iar minile noastre s-au f cut nevoitoare spre toat l comia. Picioarele grabnice i cu cutezare spre toat alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rug ciuni i al cuvintelor, am f cut-o organ a toat vorba nebuneasc . Ochii no tri i toate sim irile noastre, peste m sur le-am umplut de p cate i de toat necur ia. De aceea, Preabunule St pne, mult iubirea Ta de oameni am ntors-o spre mnie, noi nevrednicii. Mul imea facerilor Tale de bine am pref cut-o nebune te spre chinuri. ns nu cu iu imea Ta s ne cer i pe noi, Doamne, ie Unuia am gre it, dar ie Unuia ne i nchin m i cu inim umilit ne rug m: Sl be te, las , iart , iubitorule de oameni, St pne. Biruiasc mul imea ndur rilor Tale adunarea cea viclean a p catelor noastre. Adncul bun t ilor Tale cel nem surat s acopere marea cea amar a r ut ilor noastre! Adev rat, Preabunule Iisuse, ne rug m ie, d ruie te iertare p catelor noastre, bun a ezare min ii, s n tate trupului, pace n zilele noastre, aerului bun lini tire, p mntului bun rodire, credin ei celei dreptm ritoare cre tere, unire i pace Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate i toate lucrurile cele de folos ni le d ruie te dup neschimbatele Tale ndur ri. Cel ce nu voie ti moartea p c tosului, d ruie te nou timp de poc in , ca i de chinurile cele ve nice, care vor s fie, s ne mntuim, cu darul i cu iubirea de oameni a Preacuratului T u P rinte, cu Care mpreun e ti binecuvntat, cu Prea Sfntul, Bunul i de via F c torul Duhul T u, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.

Rug ciune pentru recunoa terea tic lo iilor noastre Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat n mil i necuprins n ndur ri, Care Singur din fire e ti f r de p cat i pentru noi Te-ai f cut om f r de p cat, ascult n ceasul acesta, aceast rug ciune dureroas a mea, c s rac i lipsit sunt eu de fapte bune i inima mea s-a tulburat n mine! Tu, Doamne preanalte, mp rate al cerului i al p mntului, tii c toat tinere ea mea am cheltuit-o n p cate i umblnd dup poftele trupului meu, m-am f cut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, t v lindu-m totdeauna n noroiul poftelor. ntunecndumi-se gndul din copil rie i pn acum, niciodat nu am voit s fac voia Ta cea Sfnt ; ci cu totul robindu-m de poftele care m nconjoar , m-am f cut de rs i de batjocur dracilor, nicidecum n minte venindu-mi c nesuferit este urgia ngrozirii Tale asupra p c to ilor i g tit fiind gheena focului? Din aceast pricin c znd n dezn d jduire, nicidecum venind n sim ire de ntoarcere, m-am f cut pustiu i gol de dragostea cea de la Tine. C ce fel de p cate n-am f cut? Ce lucru dr cesc n-am lucrat? Ce fapt grozav i nver unat nam s vr it, cu covr ire i cu srguin . Mintea cu totul mi-am ntinat prin cugete trupe ti; trupul mi-am spurcat prin amestec ri; duhul cu totul mi l-am png rit cu nvoirea spre p cate. Toate m dularele tic losului meu trup le-am pornit a lucra i a sluji la p cate. Cine dar, nu m va plnge pe mine tic losul? Cine nu m va tngui pe mine osnditul? Pentru c eu singur, St pne, am nt rtat mnia Ta, eu singur am a at urgia Ta asupra mea, eu singur am f cut r utate naintea Ta, ntrecnd i covr ind pe to i p c to ii cei din veac, p c tuind f r de asem nare i f r de iertare. ns de vreme ce e ti multmilostiv, Iubitorule de oameni, i a tep i ntoarcerea oamenilor, iat i eu m arunc pe mine, i cad la nfrico atul T u Divan i, ca i cum m-a atinge de preacuratele Tale picioare, din adncul Sufletului strig ie: Milostive te-te, Doamne, iart -m , ndurate, ajut neputin ei mele, pleac Te nedumeririi mele, ia aminte la rug ciunea mea i lacrimile mele s nu le treci cu vederea. Prime tem pe mine, cel ce m poc iesc i r t cit fiind, ntoarce-m i ntorcndu-m mbr i eaz -m i m iart , c ci m rog. Pentru c n ai pus poc in drep ilor i n-ai pus iertare celor ce nu gre esc; ci ai pus poc in asupra mea, a p c tosului, n acelea cu care spre nt rtarea Ta am lucrat. Gol i descoperit stau naintea Ta, cunosc torule de inimi, Doamne, m rturisindu-mi p catele mele, pentru c nu pot s caut i s v d n l imea cerului, fiind mpilat de greutatea p catelor mele. Deci, lumineaz -mi ochii inimii mele i d -mi umilin spre poc in i zdrobire de inim spre ndreptare, ca s merg cu bun n dejde i cu adev rat i deplin adeverire la lumea cea de dincolo, l udnd i binecuvntnd totdeauna preasfnt Numele T u: al Tat lui i al Fiului i al Sfntului Duh, acum i pururea i n veci vecilor. Amin.

Rug ciune umilit pentru recunoa terea p catelor Doamne mult milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte, Care iube ti numai binele i ur ti tot r ul, rogu-Te, nu te uita la mul imea p catelor mele, ci prive te la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea r t cit care mi recunosc vina mea i vin la Tine, mhnit cu inima, zdrobit i ru inat cer ind iertare. Doamne, f r delegea mea eu o cunosc i p catul meu este pururea naintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat i nemngiat. N-am lini te, nu am odihn n Sufletul meu, v znd c mam pus cu trup i Suflet n slujba diavolului. Cunosc c prin multele i feluritele p cate, pe Tine, P rintele i Dumnezeul meu cel preabun Team jignit, mhnit, am rt i Te-am mniat foarte mult. P catele mele apas cumplit asupra mea, ntocmai ca o piatr foarte grea i r u m mai chinuiesc. Ce voi face? Scula-m -voi i m voi duce la Tat l meu i din adncul inimii p c to ite, voi zice, ca i fiul cel r t cit: Tat ! Am gre it la cer i naintea Ta Aceasta voiesc s o fac chiar acum. Pentru aceasta cu c in m rog ie, iart -m pe mine p c tosul. Doamne, eu nu mai cutez s mai vin la Tine n starea aceasta p c toas n care m aflu, dac nu m-a fi nt rit de cuvintele milostivirii Tale: Veni i la mine to i cei osteni i i mpov ra i i Eu v voi odihni pe voi Eu nu voiesc moartea p c tosului, ci doresc s se ntoarc de la calea lui cea rea i s fie viu! Cuvintele acestea m ncurajeaz foarte mult a veni naintea Preotului Duhovnic i a-mi m rturisi p catele, acestui minunat mputernicit al T u, care st v zut n Scaunul Sfintei Spovedanii, n locul T u, Dumnezeul meu, Care stai nev zut acolo de fa i prime ti m rturisirea cea adev rat , pe care o facem noi p c to ii. Rogu-Te Doamne, lumineaz -mi mintea, deschidemi inima i buzele mele, s spun numai adev rul i s -mi m rturisesc toate p catele mele. Nu m l sa, Doamne, ca din vreo fric sau ru ine, s ascund vreun p cat i s -l las nem rturisit, ci lumineaz -m , Doamne, ajut -m s -mi reamintesc i s -mi m rturisesc toate p catele mele, mari i mici, cu toat umilin a, zdrobirea inimii i c in a, naintea Preotului Duhovnic i a Ta, cu hot rrea de a le p r si des vr it i a face roade vrednice de poc in ca astfel s fiu iertat ca i mul imea Magdalenelor, Samarinencelor, Zaheilor, tlharilor i a altor p c to i, poc i i dup dreptarul dreptei-credin e cre tine ti, care acum se veselesc n Raiul desf t rilor, ndulcindu-se pururea de nem rginita frumuse e a Fe ei Dumnezeirii Tale. Ast zi vreau a face o m rturisire ct mai am nun it , i mai bun , mai des vr it , a a ca i cnd ar fi cea din ceasul desp r irii Sufletului meu de trup. Ajut -mi, Doamne, ca s fac aceast adev rat m rturisire, pentru c eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dac voi mai avea vreme i prilej s m mai m rturisesc vreodat , ori cu aceast m rturisire voi merge naintea Ta, Preadrepte Judec torule. Doamne Dumnezeule, ast zi doresc din toat inima a m ntoarce la Tine, a m cur i de toate p catele, P rintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit i mhnit i a m mntui de tot p catul. Puterile mele

cele slabe nc nu sunt n stare a m ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-m ie, Dumnezeule, P rintele milostivirilor, ajut -m a face i a des vr i aceast cur ire de p cate. Rogu-Te, Doamne, fie- i mil de mine i iart -m . Doamne, Iisuse Hristoase, Mntuitorul i Dumnezeul meu, Tu ai venit n lume s mntuie ti pe cei p c to i, dintre care cel dinti sunt eu. Ajut -mi, Doamne, Care ai venit s chemi, nu pe cei drep i ci, pe cei p c to i, la poc in , cheam -m i pe mine p c tosul. Ajut -m a alerga la Tine, Izvorul vie ii i Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Prime te-m pe mine, p c tosul. Ajut -m a alerga la Tine, la milostivul Scaun al judec ii Tale de aici de pe p mnt, la Sfnta Spovedanie. Pentru minunata Ta ntrupare, activitate Mesianic , Patim , Crucificare i moarte pe Cruce, pentru mntuirea noastr i pentru pream rita Ta nviere, rogu-Te pe Tine, Care ai iertat pe vr jma ii T i r stignitori, iart -mi i mie toate p catele mele! Dumnezeule, Duhule Sfinte, mngietorul, Vistierul bun t ilor, nzestr torule al nostru, cu toate bogatele Tale Daruri i D t torule de via , vino i la mine p c tosul, cur e te-m cu Darurile Tale cele bogate, nt re te-m n tot binele i ajut -m s m mntuiesc i s redobndesc fericirea, n mp r ia Ta cea Cereasc , ncepnd de aici de pe p mnt. Dumnezeule cel Pream rit n Sfnta Treime, cea de o Fiin i nedesp r it , P rinte, Fiule i Duhule Sfinte, ajut -m s m cur esc de toate p catele la Scaunul Judec toresc i milostivnic al Sfintei Spovedanii, de aici de pe p mnt i s - i slujesc ie totdeauna cu trup i Suflet, c ie se cuvine, Doamne, toat Slava, cinstea i nchin ciunea, Tat lui i Fiului i Sfntului Duh, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin. Dup spovedanie La inceput se spun rugaciunile incepatoare, pana la Simbolul Credintei, inclusiv (cele de mai sus). Apoi: Psalmul 102 Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul i toate cele dinl untrul meu numele cel Sfnt al Lui. Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul, i nu uita toate r spl tirile Lui. Pe Cel ce vindec toate bolile tale. Pe Cel ce izb ve te din stric ciune via a ta, Pe cel ce te ncununeaz cu mil i cu ndur ri. Pe Cel ce umple de bun t i pofta ta; nnoi-se-vor ca ale vulturului tinere ile tale. Cel ce face milostenie Domnul i judecat tuturor celor ce li se face strmb tate. Cunoscute a f cut c ile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. ndurat i milostiv este Domnul, ndelung-r bd tor i mult milostiv. Nu pn n sfr it se va iu i, nici n veac se va mnia. Nu dup f r delegile noastre a f cut nou , nici dup p catele noastre ne-a r spl tit nou . C dup n l imea cerului de la p mnt, a nt rit Domnul mila Sa, spre cei ce se tem de El. Pe ct sunt de departe r s riturile de la apusuri, dep rtat-a

de la noi f r delegile noastre. n ce chip miluie te tat l pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dnsul. C El a cunoscut zidirea noastr , adusu- i-a aminte c rn suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cmpului, a a va nflori. C duh a trecut ntr-nsul i nu va fi i nu- i va mai cunoa te nc locul s u; iar mila Domnului din veac i pn n veac spre cei ce se tem de Dnsul. i dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce p zesc a ez mntul de lege al Lui, i- i aduc aminte de poruncile Lui ca s le fac pe ele. Domnul din cer a g tit Scaunul S u, i mp r ia Lui pe to i st pne te. Binecuvnta i pe Domnul to i ngerii Lui, cei puternici la virtute, care face i cuvntul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvnta i pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui care face i voia Lui, binecuvnta i pe Domnul toate lucrurile Lui, n tot locul st pnirii Lui, binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul. Psalmul 31 Ferici i c rora s-au iertat f r delegile i c rora s-au acoperit p catele. Fericit b rbatul, c ruia nu-i va socoti Domnul p catul, nici este n gura lui vicle ug. Cnd am t cut, topitu-s-au oasele mele n strig tul meu toat ziua. C ziua i noaptea s-a ngreuiat peste mine mna Ta, pref cutu-m-am n usc ciunea verii. F r delegea mea am cunoscut i p catul meu n-am acoperit. Zis-am: M rturisi-voi f r delegea mea Domnului i Tu ai iertat p gn tatea inimii mele. Pentru aceasta se va ruga c tre Tine tot cuviosul n vreme bine cuvenit , ns un potop de ape multe, c tre dnsul nu se vor apropia. Tu e ti sc parea mea de necazul ce m cuprinde, bucuria mea. Izb ve te-m de cei ce m-au nconjurat Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, mult milostive, i mul umesc ie, c prin m rturisirea cea c tre duhovnicescul meu P rinte, m-ai nvrednicit pe mine p c tosul s iau de la Tine iertarea p catelor mele. Ca David cel ce a zis: Juratu-m-am i am pus ca s p zesc judec ile drept ii Tale , f g duiesc i eu naintea Ta, cu voin hot rtoare a sufletului meu, c aleg mai bine a muri, dect a face de acum nainte vreun p cat de moarte i a am r cu el bun tatea Ta cea nem surat . Dar de vreme ce voin a mea este neputincioas , singur de sine f r ajutorul T u, m rog ie fierbinte, s m nt re ti cu Darul i ajutorul T u, ca s r mn pn la sfr it neschimbat n aceast hot rre. D mi, Doamne, ca cealalt vreme a vie ii mele s o petrec n pace i n poc in , i s dobndesc n aceast via Darul T u, iar n cealalt fericirea de veci, pentru rug ciunile prea binecuvntatei Maicii Tale i ale tuturor Sfin ilor T i. Amin. Este bine, deasemnea sa va rugati si pentru duhovnicul vostru, cu sinceritate si frangere de inima: Rugaciunea arhimadritului Sofronie pentru parintele duhovnic

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc. Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui. Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele. Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca. Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui. Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii. Bine sporeste in el Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin. (Metanie) Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (N) belsug de har si bogata mila. Pogoara-Te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (Metanie) Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (N) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruiestei. Amin. (Metanie) Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale. Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale. Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si mantuiasca pe (N) pentru rugaciunile voastre. Amin. Amin. Amin. (Metanii) Taina hirotoniei (preo ia) Preotia se s vrseste pe p mnt, dar are rnduiala cetelor ceresti. Si pe foarte bun dreptate, c ci slujba aceasta na rnduit-o un om sau nger sau un arhanghel sau alt putere creat de Dumnezeu, ci nsusi Mngietorul. Sfntul Duh a rnduit ca preotii, nc pe cnd sunt n trup s aduc lui Dumnezeu aceeasi slujb pe care o aduc ngerii n ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie s fie att de curat ca si cum ar sta chiar n cer printre puterile cele ngeresti... Preotii sunt aceia c rora li s-a ncredintat z mislirea noastr cea

duhovniceasc ; ei sunt aceia c rora li s-a dat s ne nasc prin Botez. Prin preoti ne mbr c m n Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem ngropati mpreun cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem m dularele fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 18). Prin urmare este drept ca preotii s fie pentru noi... mai cinstiti si mai iubiti chiar dect p rintii. P rintii ne-au n scut din snge si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii ns ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai libert tii celei adev rate si a nfierii dup har. Sfntul Ioan Gur de Aur, Despre Preotie Hirotonia (Preotia) este a cincea sfnt Tain a Bisericii, n care, prin punerea minilor si rug ciunea arhiereului, se mp rt seste unor b rbati, ce s-au preg tit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care d puterea de a propov dui cuvntul lui Dumnezeu, de a s vrsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mntuire. Sfnta Tain a Preotiei se mp rt seste asadar unor b rbati anume preg titi pentru a o primi cu vrednicie. Insusi Mntuitorul Iisus Hristos ia ales pe sfintii apostoli si i-a nv tat, prin toate cte a f cut ntre oameni, cele ale mp r tiei lui Dunmezeu. Dup aceea i-a nvrednicit de deosebita cinste de a propov dui Sfnta Evanghelie si de a s vrsi fapte minunate. Adresndu-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : Precum M-a trimis pe Mine Tat l, v trimit si Eu pe voi. Si zicnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfnt; c rora veti ierta p catele, le vor fi iertate si c rora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 21 23). Sfintii apostoli, cum afl m din Sfnta Scriptur , au s vrsit Sfnta Tain a Preotiei prin punerea minilor, adic : hirotonndu-le preoti n fiecare biseric , rugndu-se cu postiri, i-au ncredintat pe ei Domnului n Care crezuser (Fapte XIV, 23), dar avnd grij s nu pun prea degrab minile peste nimem (1 Tim. V, 22), s fie cu mult grij , pentru c Preotia este lucrarea Duhului Sfnt (Fapte XX, 28). In trei directii se exercit puterea si slujirea preoteasc si anume: Puterea nv t toreasc , adic de a propov dui cuvntul lui Dumnezeu, Mntuitorul Hristos a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odat cu cea sfintitoare, prin cuvintele : Mergnd, nv tati toate neamurile, botezndu-le n numele Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, nv tndu-i s p zeasc toate cte v-am poruncit voua (Matei XXVIII, 19 20). Puterea sfintitoare a fost dat si n chip deosebit la Cina cea de Tain prin cuvintele : Aceasta adic Sfnta Euharistie s o faceti spre pomenirea Mea (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a preotiei vorbeste si sfntul apostol Pavel: Asa s ne socoteasc pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. IV, 1). Puterea de conducere duhovniceasc le-a fost dat prin cuvintele : Cel ce v ascult pe voi,

pe Mine M ascult , si cel ce se leap d de voi se leap d de Mine ; iar cel ce se leap d de Mine se leap d de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca X, 16). Sfintii apostoli au mp rt sit harul Preotiei prin punerea minilor ierarhiei bisericesti, (adic episcopilor, preotilor si diaconilor), avnd credinta luminat de Duhul Sfnt c harul hirotoniei, n una din cele trei trepte, nu-si are izvorul n cel ce pune minile, ci n Dumnezeu, cum ne arat si sfntul Ioan Gur de Aur : Se pune mna peste om, dar toate le face Dumnezeu si mna Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneste, dac hirotonia se face cum se cuvine (sfntul Ioan Gur de Aur). Asadar, Preotia este de la Dumnezeu, cum i scrie si sfntul apostol Pavel ucenicului s u Timotei : Nu fi nep s tor fat de harul care este ntru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea minilor preotimii (1 Tim. IV, 14). Te ndemn s tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este n tine, prin punerea minilor mele (2 Tim. I, 6). Taina Sfintei Preotii o poate s vrsi numai episcopul si de partea ei v zut tine rug ciunea rostit de el: "Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindec si pe cele cu lips le mplineste, hirotoneste pe (N) ntru diacon (pe diacon ntru preot, pe preot ntru episcop...") si punerea minilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotoneste. Taina Hirotoniei are trei trepte toate adeverite de Sfnta Scriptur si de Sfnta Traditie si bine cunoscute nc din vremea sfintilor apostoli si anume : diaconia, preotia si arhieria. In Faptele sfintilor apostoli n se arat cum a luat fiint treapta diaconeasc , pe urma alegerii si hirotoniei celor sapte diaconi n Biserica din Ierusalim. Pe acestia i-au pus naintea apostolilor, si rugndu-se si-au pus minile peste ei (Fapte VI, 6). Sfintii apostoli au hirotonit preoti n mai multe cet ti (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfntul apostol Pavel a asezat si episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, i sf tuieste s ndrepteze cele ce mai lipsesc si s aseze preoti prin cet ti (Tit I,5). Si sfintii p rinti dau m rturie nentrerupt si net g duit despre cele trei trepte ale Sfintei Preotii, unul din ei scriind: Supuneti-v toti episcopului precum Iisus Hristos Tat lui, si preotilor ca apostolilor, cinstiti pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu. F r episcop nimeni s nu fac ceva din cele ce apartin Bisericii (sfntul Ignatie Teoforul, Epistola c tre smirneni, VIII, 1 2). Spre Sfnta Preotie poate p si numai cel ce este g sit vrednic de primirea ei, dup cercetarea lui de c tre duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odat mp rt sit prin hirotonire nu se pierde niciodat . Cel hirotonit poate fi doar oprit pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasc de la s vrsirea celor sfinte. Potrivit treptei n care se afl , primitorii Sfintei Preotii au puterea s s vrseasc cele sfinte legate strns de treapta preotiei lor. Astfel,

episcopul are puterea s s vrseasc toate Sfintele Taine si toate slujbele bisericesti, ndeosebi de a hirotoni ntru diacon, preot si, mpreun cu nc doi arhierei, ntru anhiereu si de a sfinti ntr-un sobor de arhierei, Sfntul Mir. Treapta arhiereasc , venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolic sau episcopal , detine plin tatea celor trei puteri : de a nv ta, de a s vrsi cele sfinte si de a conduce Biserica. Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: nv t toreasc , sfintitoare si de conducere, ns f r dreptul de a hirotoni si de a sfinti Sfntul Mir si Antimisul. Diaconul este ajut tor al preotului si al episcopului, n ntreita lor activitate, spre mntuirea credinciosilor, neputnd s vrsi nici o Tain si nici o Ierurgie. Pe baza Revelatiei dumnezeiesti, cuprins n Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie, Sfnta Biseric ne nvat c Taina hirotoniei a fost instituit de Mntuitorul Hristos si c sfintii apostoli au mp rt sit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului si diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avndu-si baza n vointa Mntuitorului. Taina Cununiei (a Nun ii) St pne, Doamne Dumnezeul nostru, Sfintitorul nuntii celei de tain si preacurate, P zitorul nestric ciunii si Chivernisitorul cel bun al celor lumesti, Cela ce din nceput ai zidit pe om si l-ai pus ca pe un mp rat f pturii si ai zis : Nu este bine s fie omul singur, s -i facem ajutor potrivit pentru el si, pentru aceasta, ai poruncit s lase omul pe tat l s u si pe mama sa si s se lipeasc de sotia sa (sotul s u) si s fie amndoi un, trup, iar pe care Dumnezeu i-a unit, omul s nu-i despart ; nsuti St pne, trimite darul T u cel ceresc si peste mine nevrednicul robul T u (nevrednica roaba Ta) si binecuvinteaz c s toria pe care ast zi o leg naintea fetei Tale. Cur teste toate p catele mele, iart -mi toate f r delegile, dezleag mi toate greselile cele ,de voie ,si cele f r de voie ; uneste gndurile, cugetele si inimile noastre n dragoste nef tarnic si n credint nestr mutat ; ndrepteaz pasii nostri pe c r rile Tale, pentru ca s mplmim pururea voia Ta cea sfnt . Umple casa noastr de toate bun t tile cele de pe p mnt si ne nvredniceste s petrecem mpreun vietuirea noastr f r de prihan , ca s sporim spre tot lucrul bun, de folos Patriei si Tie bineplacut. P zeste-ne ntru toate zilele vietii noastre, ca s plinim cu inim curat poruncile Tale si s l ud m si s pream rim Preacmstitul si de mare cuviint numele T u, al Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. A sasea Tain a Bisericii este Sfnta Tain a Nuntii, prin care, dup f g duinta mirelui si a miresei dat n mod liber in fata preotului, li se mp rt seste acestora harul dumnezeiesc, care sfinteste insotirea lor

dup fire, pref cnd-o ntr-o des vrsit si curat leg tur duhovniceasc , ntr-o unire pe viat , dup chipul leg turii dintre Mntuitorul Iisus Hristos si Sfnta Sa Biseric . C s toria a fost randui de nsusi Dumnezeu nc n Vechiul Testament. Astfel, n cartea Facerii ni se arat c Ziditorul a toate a asezat c s toria chiar de la nceput, prin cuvintele : Nu e bine s fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru. el (Facere II, 18). El a binecuvntat nsotirea b rbatului cu femeia, zicnd : Cresteti si v nmultiti si umpleti p mntul si-l st pniti (Facere I, 28). Dar n Noul Testament c s toria este n ltat si asezat de Mntuitorul Iisus Hristos n rndul Sfintelor Taine. El a cinstit-o prin aceea c a luat parte la Nunta din Cana Galileii (Ioan II, 1 11). Iar de cte ori a g sit bun prilej s gr iasc despre c s torie, El a privit-o ca Sfnt Tain , sublinind importanta ei prin cuvintele: Pentru aceea va l sa omul pe tat l s u si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amndoi un trup, asa nct nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a mpreunat Dumnezeu omul s nu despart (Matei XIX, 5 6). Credincios urm tor ntru toate Mntuitorului Iisus Hristos, sfntul apostol Pavel i ndeamn pe soti s -si iubeasc sotiile, precum Hristos a iubit Biserica, iar pe sotii s fie supuse b rbatilor lor ca Domnului, pentru c b rbatul este cap femeii, precum si Hristos este capul Bisericii" (Efes. V, 23). Si incheie prin cuvintele: Taina aceasta mare este, iar eu zic n Hristos si n Biseric (Efes. V, 32). Asemenea celorlalte Sfinte Taine, si Taina Nuntii se s vrseste n biseric , mai potrivit n zi de duminic , dup Sfnta Liturghie, cnd obstea credinciosilor se afl n casa lui Dumnezeu. Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se fac nunti ns n timpul posturilor si n anumite s rb tori ale anului. Exceptia de la aceast regul o poate ncuviinta numai episcopul. Cununia se ncheie pentru intreaga viat a celor ce o primesc ; o poate desface numai moartea (Matei XIX, 6 ; 1 Cor. VII, 10). Doar necredinciosia unuia din soti fat de cel lalt, o poate desface, c ci ea nseamn nimicirea iubirii curate dintre soti. Sotul nevinovat poate Incheia o nou c s torie, dup desfacerea celei dinti, asa cum poate face si sotul r mas v duv prin deces. Formula Sfintei Taine a Nuntii este : Cunun -se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Duminezeu (N), n numele Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, Amin, s virsitorul ei fiind episcopul sau preotul care administreaz harul dumnezeiesc. Primitorii acestei Sfinite Taine sunt credinciosii crestini b rbati si femei care au varsta aratat n legile t rii, sunt liberi s -si m rturiseiasc dorinta de a ntemeia o familie, care nu sunt nruditi n anumite grade si au ncheiat c s toria civil . Sotii uniti prin Sfnta Tain a Nuntii sunt ndatorati la p strarea dragostei curate si a respectului unuia c tre altul, la cresterea fiilor lor n temerea de Dumnezeu, la cinstirea Sfintei Biserici si la iubirea Patriei n

care vietuiesc si care lucreaz spre binele lor si al semenilor. Sfantul Ioan Gura de Aur

C snicia cre tin Un om n elept, care a spus multe cuvinte de folos, le-a spus i pe acestea: Femeia i b rbatul s se n eleag bine ntre ei (Parafraz la n elepciunea lui Sirah 25, 1). De la nceput Dumnezeu a avut grij ca so ii s tr iasc n armonie. De aceea vorbe te despre amndoi ca i cnd ar vorbi despre unul, i spune: B rbat i femeie i-a f cut (Facerea 1, 27); i nu mai este parte b rb teasc i parte femeiasc (Galateni 3, 28). Pentru c nu poate exista leg tur strns ntre doi b rba i a a cum este leg tura dintre un b rbat i o femeie. De aceea i David, plngnd i jelind pentru moartea bunului s u prieten, Ionatan, pe care-l iubea foarte mult, nu l-a numit tat ori mam , frate ori sor , ci a spus: Iubirea ta mi te-a f cut minune mai sus dect iubirile femeii (II Regi 1, 26). i ntr-adev r, aceast iubire este mai presus dect toate. Celelalte iubiri sunt puternice, aceast ns este i puternic i neofilit . Pentru c exist un instinct erotic care cuib re te n natura so ilor i, f r s n elegem cum, leag cele dou trupuri. De aceea nc de la nceput, din b rbat a provenit femeia, iar n continuare din b rbat i femeie au provenit al i b rba i i alte femei. Vezi ce leg tur a creat Dumnezeu, neng duind vreunei alte firi s p trund din afar ? Vezi i cte altele a ncuviin at? A ng duit ca sora lui Adam s -i devin acestuia so ie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate nici fiica lui, ci ceva mai mult, nsu i trupul lui. Iar leg tura lor a stabilito direct de la nceput, ca pe o stnc , unindu-i ntr-un singur ntreg. De aceea nici pe femeie n-a f cut-o dintr-o natur str in lui Adam, pentru ca acesta s nu se lege cu ea ca i cu o str in , i nici n-a oprit c snicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta s nu se despart , datorit unirii lui cu o singur femeie, de restul neamului omenesc. Aici s-a ntmplat adic ceea ce se ntmpl cu un copac frumos: are un trunchi, care se nal deasupra r d cinii i dup aceea se ntinde n multe ramuri. Dac nu are trunchi i ramurile ies direct din r d cin , nu valoreaz nimic; iar dac are doar multe r d cini, nu-l admir nimeni. A adar n felul acesta Dumnezeu, dintr-un singur om, Adam, a f cut s se nasc tot neamul omenesc, la fel ca ramurile din trunchiul copacului. i pentru ca iubirea s nu se mic oreze, ci s se ntind la toat omenirea, n-a ng duit ca oamenii s se c s toreasc cu surori i fiice, impunndu-ne desp r irea de rudele noastre. De aceea se spune: Acela Care i-a f cut de la nceput, b rbat i femeie ia f cut (Matei 19, 4). Din acestea provin mari lucruri bune dar i mari lucruri rele pentru familii i societ i. Pentru c iubirea dintre b rbat i femeie constituie, mai mult dect orice altceva, cea mai puternic leg tur din via a noastr .

Datorit acesteia mul i oameni ncep a se r zboi i chiar i sufletele i le vnd i le jertfesc. A adar nu ntmpl tor i zadarnic a vorbit Pavel despre aceast chestiune, spunnd: Femeile s li se supun b rba ilor lor precum Domnului (Efeseni 5, 22). De ce oare? Pentru c dac so ii convie uiesc n bun n elegere, atunci i copiii lor vor cre te bine i vecinii se vor desf ta de mireasma vie ii lor cre tine i prietenii lor se vor bucura i rudele lor se vor mndri. Dar dac se ntmpl invers, toate se vor nv lm i, toate vor fi tulburi i confuze. Se ntmpl adic i aici ce se ntmpl ntr-o armat : Cnd generalii ei au leg turi lini tite i conlucreaz armonios, armata merge bine i poart biruin e; ns cnd ace tia nu se n eleg i se ceart , toat armata se ntoarce cu susu-n jos. A adar de aceea spune: Femeile s li se supun b rba ilor lor precum Domnului . ns cum se face c Scriptura ntr-un alt loc spune: Dac vine cineva la mine i nu ur te pe femeie i pe b rbat, nu poate fi ucenicul Meu ? (Parafraz la Matei 14, 26). Dac femeile trebuie s li se supun b rba ilor lor precum Domnului, cum de n alt parte le cere s se lepede de ei pentru Domnul? Citind cu aten ie ambele fragmente, ve i constata c unul nu-l contrazice pe cel lalt. Sunt valabile n paralel amndou . Adic ce vrea s spun aici Apostolul? Sau s v supune i b rba ilor vo tri, tiind c a a l ve i sluji pe Domnul sau s -i asculta i pe b rba ii vo tri, considernd, ca ucenice ale lui Hristos, c face i voia Lui . Pentru c , dac cel care nu se supune puterii statului i autorit ilor se mpotrive te ordinii pe care a a ezat-o Dumnezeu, mult mai mult femeia care nu se supune b rbatului ei calc porunca dumnezeiasc . S consider m deci c b rbatul este capul i femeia trupul, dup cum o arat i acest pasaj apostolic: B rbatul este cap femeii (adic crmuitor), a a cum i Hristos i este cap Bisericii, El Mntuitorul trupului. Dar a a cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel i femeile s le fie ntru toate b rba ilor lor (Efeseni 5, 23-24). Tu, b rbatul, l auzi pe Pavel, care o pov uie te pe femeie s i se supun ie, i-l lauzi i-l admiri. Auzi ns ce spune mai jos: B rba ilor, iubi i pe femeile voastre a a cum i Hristos a iubit Biserica i pe Sine S-a dat pentru ea (Efeseni 5, 25). Ai v zut mai nainte un model de supunere? Vezi acum i modelul de iubire. Vrei ca femeia s i se supun a a cum Biserica i se supune lui Hristos? Poart -i i tu ei de grij , a a cum Hristos i poart de grij Bisericii. i dac trebuie s - i jertfe ti via a pentru ea, s fii f cut buc i de o mie de ori, s le suferi i s le rabzi pe toate, nu refuza s-o faci. C ci nici m car a a nu vei face ceva egal cu ceea ce a f cut Hristos pentru Biseric , de vreme ce tu vei suferi acestea pentru cea cu care e ti unit, iar Domnul a suferit pentru cea care s-a ntors mpotriva Lui i L-a nesocotit. A adar pe cnd Hristos, nu cu amenin ri, nu cu huliri, nu cu spaime, ci cu mult iubire i blnde e, cu grij i jertf a reu it s

inspire ncredere celei care att de mult L-a nec jit, a a s faci i tu, a a s te por i cu femeia ta. Dac nui acord aten ie, dac te nfrunt cu mndrie, dac te nesocote te, vei putea s-o ndreptezi prin marea ta purtare de grij , prin dragostea i bun tatea ta, nu prin mnie i nfrico are. Doar pe un slujitor l po i cumin i n felul acesta, sau poate c nici pe el, pentru c se va nfuria degrab i va nceta s te mai slujeasc . Pe tovar a ta de via , pe mama copiilor t i, pe temelia oric rei bucurii din familie, nu trebuie s-o ndreptezi cu s lb ticie i amenin ri, ci cu iubire i bune maniere. Ce c snicie mai e asta, cnd femeia tremur n fa a b rbatului s u? i de ce afec iune familial se va bucura b rbatul, cnd tr ie te cu o femeie pe care o exploateaz ca pe o roab ? i dac p e ti ceva datorit ei, s nu i-o repro ezi. Nici Hristos n-a f cut a a ceva. i pe Sine S-a dat pentru ea , zice, ca s-o sfin easc , cur ind-o (Efeseni 5, 25-26). Prin urmare era necurat , avea sl biciuni, era urt i josnic . Orice femeie ai lua, nu va fi ca Biserica, pe care Hristos a ales-o ca Mireas a Lui, i nici nu se va deosebi de tine att ct se deosebea aceea de Hristos. i cu toate acestea, Domnul n-a sim it repulsie fa de ea i nici n-a scrbit-o pentru marea ei ur enie. i vrei s pricepi ct de mare era ur enia ei? Auzi ce spune Apostolul: Alt dat era i ntuneric (Efeseni 5, 8). Vezi ct de neagr era? Exist ceva mai negru dect ntunericul? Iat ns i necuviin a ei: C noi eram cndva f r de minte petrecndu-ne via a n r utate i invidie (Tit 3, 3). Iat i necur ia ei: Eram neascult tori, r t ci i, slujind poftelor i feluritelor desf t ri (Tit 3, 3). i totu i, de i Biserica avea attea sl biciuni, Hristos S-a dat pe Sine mor ii pentru ea, de parc era una bun , frumoas , vrednic de admirat. Pavel, fiind uimit de acest lucru i admirndu-l, spunea: Hristos a murit pentru noi, oamenii nelegiui i. Cu greu va muri cineva chiar i pentru un drept. Dar Dumnezeu, dep ind aceste hotare, i-a ar tat iubirea fa de noi prin aceea c Hristos a murit pentru noi pe cnd noi eram nc p c to i (Parafraz la Romani 5, 6-8). i n vreme ce n starea asta era cnd a luat-o pe mireasa Lui, Biserica, a cur it-o, a mpodobit-o, a mb iat-o. Voia n felul acesta ca s-o sfin easc , cur ind-o prin baie de ap ntru cuvnt, ca s-o nf i eze Sie i Biseric sl vit , f r s aib pat sau cre uri sau altceva de acest fel, ci s fie sfnt i f r prihan (Efeseni 5, 26-27). A adar a cur it-o prin baie de ap . Dar i ntru cuvnt , zice. Care cuvnt? n numele Tat lui i al Fiului i al Sfntului Duh . i nu numai c a mpodobit-o, dar a i sl vit-o, a f cut-o str lucitoare, f r pat sau cre uri sau altceva de acest fel . i noi, a adar, aceast frumuse e s o cerem. i dac o n d jduim, vom putea s-o dobndim. De aceea nu cere de la femeie cele ce nu sunt ale ei. Vezi cum Biserica le-a luat pe toate de la

Domnul. De la El s-a f cut sl vit i str lucitoare. S nu sim i respingere fa de femeie pentru c s-a nimerit s nu fie frumoas . Ascult ce zice Scriptura: Albina e mic printre zbur toare, dar rodul muncii ei ntrece orice dulcea (n elepciunea lui Sirah 11, 3). F ptur a lui Dumnezeu este i femeia. Prin respingerea ta n-o jigne ti pe ea, ci pe Ziditorul ei. Ce are ea al ei? Nu i le-a dat pe toate Domnul? Dar nici pe femeia frumoas s n-o lauzi, s n-o admiri. Admira ia pentru una i nesocotirea celeilalte arat c omul acela e desfrnat. S cau i frumuse ea sufletului i s -L imi i pe Mirele Bisericii. Frumuse ea trupeasc , dincolo de faptul c este plin de mndrie, provoac gelozie, i deseori chiar b nuieli nentemeiate. Nu d ruie te ns , i pl cere? Pentru pu in, da; pentru o lun sau dou , sau cel mult pentru un an; mai trziu, ns , nu. Pentru c , datorit obi nuin ei, nu te mai preocup frumuse ea, care ns ntre ine mndria femeii. A a ceva nu se ntmpl n cazul unei femei care nu are frumuse e exterioar , ns are frumuse e l untric . Acolo este normal ca pl cerea i iubirea so ului s r mn de la nceput i pn la sfr it nemic orate, ntruct provin din frumuse ea sufletului, nu a trupului. Exist ceva mai frumos dect stelele cerului? Un trup mai alb ca al lor nu po i g si. Ochi mai str lucitori nu-mi po i ar ta. Cnd Dumnezeu a zidit stelele, ngerii le-au admirat plini de uimire. i noi acum le admir m, ns nu att de mult, a a cum o f ceam cnd le-am v zut pentru prima oar . Aceasta este obi nuin a. Mic oreaz uimirea, i prin urmare i admira ia i atrac ia. Gndi- i-v acum ct de mult este valabil acest lucru n cazul femeii. Iar dac se ntmpl s-o afle i vreo boal , toate au pierit. Iat de ce de la femeie trebuie s cerem bun tate, cump tare, responsabilitate i sinceritate. Acestea sunt nsu irile frumuse ii suflete ti. Frumuse e trupeasc s nu cerem. Nu-i vezi pe at ia i at ia care i-au luat femei frumoase, cum i-au distrus vie ile n chip jalnic? i nu-i vezi pe al ii, care f r s aib femei frumoase au tr it foarte ferici i? ns nici femeie bogat s nu c ut m. Nimeni s nu a tepte s devin bogat prin c s torie. Vrednic de scrb i de nesocotire este o asemenea mbog ire. n plus, cum spune Apostolul, Cei ce vor s se mbog easc , aceia cad n ispit i n curs i n multe pofte nebune ti i v t m toare, care-i cufund pe oameni n ruin i-n pierzare (I Timotei 6, 9). De la femeie, deci, s nu ceri bani, ci virtu i. E cu putin s fii nep s tor fa de cele importante i s te ngrije ti de cele lipsite de importan ? Din p cate ns , cu toate facem a a. Dac dobndim copil, ne intereseaz nu de cum va deveni om bun, ci de cum i vom asigura averi; nu de cum va dobndi bune maniere, ci de cum va agonisi multe venituri. n profesia noastr , la fel, nu ne preocup m de cum s-o practic m cinstit, ci de cum ne va aduce mari c tiguri. A adar toate se fac pentru bani. Ne-a cuprins iubirea de argin i, i de aceea mergem

spre pieire. A a sunt datori b rba ii s - i iubeasc femeile , continu Apostolul, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce- i iube te femeia, pe sine se iube te. C nimeni vreodat nu i-a urt trupul; dimpotriv , fiecare l hr ne te i-l ngrije te, precum i Hristos Biserica; pentru c noi suntem m dulare ale trupului S u, din carnea Lui i din oasele Lui (Efeseni 5, 28-30). Ce vrea s spun prin aceste cuvinte? Ne proiecteaz o imagine mai puternic , un exemplu mai viu. Totodat ne conduce mai aproape i cu mai mult limpezime de nc o ndatorire a noastr . Ca s nu spun cineva c , Acela Dumnezeu a fost i S-a dat pe sine , de aceea Pavel zice: A a sunt datori i b rba ii . Prin urmare nu e vorba de o harism , de un dar, ci de o ndatorire, de o obliga ie. Dup ce zice, s - i iubeasc femeile ca pe propriile lor trupuri , adaug : C ci nimeni vreodat nu i-a urt trupul; dimpotriv , fiecare l hr ne te i-l ngrije te . i cum este femeia trup al t u? Citim n cartea Facerii c , atunci cnd Adam s-a trezit i a v zut-o pe femeia pe care Dumnezeu a pl smuit-o din coasta lui, a spus: De data aceasta iat os din oasele mele i carne din carnea mea! (Facere 2, 23). A adar a a cum Domnul ngrije te cu blnde e de Biseric , adic de noi to i, pentru c suntem m dulare ale Lui, trup al Lui i oase ale Lui i asta o cunoa tem bine noi, cei ce particip m la Sfintele Taine , la fel i b rbatul este dator s se ngrijeasc cu blnde e de so ia lui, pentru c din el s-a zidit, este bucat din trupul lui. De aceea , spune Scriptura, va l sa omul pe tat l s u i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i cei doi (prin c s torie) vor fi un trup , un singur om (Facerea 2, 24; Efeseni 5, 31). Iat i al treilea motiv. Aici se arat c b rbatul, dup ce-i p r se te pe cei care l-au n scut, se lipe te de femeie. De aici nainte trupul, tat l i mama, nasc copil care se pl smuie te din unirea semin elor lor. nct to i trei sunt un singur trup, a a cum i noi la fel suntem un trup cu Hristos. A adar ct iubire ai pentru tine, atta iubire vrea Dumnezeu s ai i pentru femeia ta. Nu vede i c i n trupul nostru exist multe lucruri nedes vr ite i multe lipsuri? Unul are picioarele strmbe, altul minile paralizate, un al treilea are vreun m dular bolnav etc. ns nici nu se poart r u cu m dularul acela, nici nu-l taie; dimpotriv , l ngrije te i-l ocrote te mai mult dect pe m dularele s n toase, i motivul este lesne de n eles. A adar iube te-o pe femeia ta tot a a cum te iube ti i pe tine. Nu numai pentru c b rbatul i femeia au aceea i fire, ci i dintr-o alt pricin , mai nsemnat : Deoarece nu mai sunt dou trupuri separate, ci unul singur; i b rbatul este capul, iar femeia trupul. Dup cum spune apostolul Pavel ntr-o alt epistol de-a sa, Hristos este capul oric rui b rbat, iar capul femeii este b rbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu (I Corinteni 11, 3). ns a a cum spune, c capul lui Hristos este Dumnezeu , la fel zic i eu c , dup cum noi suntem un

trup, a a este i Hristos cu Tat l. Prin urmare i Tat l este capul nostru. Ne aduce i dou exemple, unul despre trup i altul despre Hristos. De aceea i adaug : Taina aceasta adic cea care spune c b rbatul i femeia vor deveni un trup mare este; iar eu zic, n Hristos i n Biseric (Efeseni 5, 32). Se refer la leg tura dintre Hristos i Biseric , pentru c i Acela L-a l sat pe Tat l S u, s-a ar tat ca om pe p mnt, s-a unit cu mireasa (Biserica), adic cu noi, i s-a f cut un duh cu ea cu noi, c ci cel ce se lipe te de Domnul este un duh cu El (I Corinteni 6, 17). i este tain mare, pentru c omul pe tat l lui, care l-a n scut i l-a crescut, pe mama lui, care n dureri nfrico toare l-a adus pe lume, pe p rin ii lui, care i-au f cut att bine i l-au ocrotit at ia ani, pe ace tia i p r se te. i ce face? Se lipe te de o femeie care cu pu in nainte i era necunoscut , cu care nu avea nimic n comun. Cu adev rat, mare tain ! Iar p rin ii nu numai c nu regret c se ntmpl acest lucru, ci se i bucur i cheltuiesc cu bun voin bani pentru nunt . Negr it tain ! Necercetat tain ! A profe it-o i Moise n cartea Facerii (2, 23-25). A propov duit-o acum cu glas tare Pavel, zicnd c se refer la leg tura dintre Hristos i Biseric . Dar i n ceea ce v prive te, fiecare din voi s - i iubeasc femeia ca pe sine nsu i, iar femeia spre b rbat s senfioare (Efeseni 5, 33). Nu se arat aici doar dragoste, ci i respect. Nefiind st pn al familiei, femeia nu trebuie s cear aceea i cinstire cu a st pnului, b rbatul, de vreme ce este mai jos ca el. Dar nici b rbatul nu trebuie s - i nesocoteasc femeia pentru c aceasta i se supune, c ci ea este trupul; i dac capul nesocote te trupul, va pieri i el mpreun cu acela. De aceea b rbatul trebuie s -i ofere femeii iubirea lui ca o r splat a supunerii ei. i capul este necesar, i trupul. Trupul pune n slujba capului minile, picioarele, i toate celelalte m dulare ale sale, iar capul se ngrije te de trup i-l ocrote te. Nu exist lucru mai bun precum c snicia i conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea b rbatului. Desigur, femeia care-l respect pe b rbat l i iube te. l respect ca pe capul ei i-l iube te ca pe un m dular, de vreme ce i capul este tot un m dular al trupului. A adar n felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia s i se supun b rbatului, ca s existe pace i n elegere ntre ei. C ci nic ieri unde sunt mai mul i st pni nu exist pace. Unul trebuie s fie st pnul. Aceasta o observ m peste tot. Oricum, acolo unde exist oameni duhovnice ti exist i pace. De pild , primii cre tini ai Ierusalimului erau cinci mii de oameni, dar aveau o inim i un suflet. i nimeni nu considera c vreunul din bunurile lui era al s u, ci se supuneau unul altuia. Acest lucru arat n elepciune i respect fa de Dumnezeu. Fii cu luare-aminte ns , la faptul c Apostolul st ruie mai mult pe iubire dect pe respect. E firesc. C ci atunci cnd exist iubire ntre so i, pentru toate problemele se g sesc solu ii. B rbatul care- i iube te

femeia sa, chiar dac ea ar fi nemblnzit , o va r bda. n c snicie, n elegerea f r iubire nu se poate realiza. Iar dac la prima vedere pozi ia femeii pare dezavantajat , deoarece i-a fost poruncit s arate respect fa de b rbatul ei, n realitate pozi ia este avantajat , c ci b rbatului i s-a poruncit s fie nzestrat cu ce-i mai important, cu iubirea. Ce trebuie s se ntmple, ns , dac femeia nu-l respect pe b rbat? i ntr-o asemenea mprejurare, acesta are datoria s-o iubeasc . Dac ceilal i nu- i fac ndatoririle lor, noi trebuie s le facem. Zice, de pild , s v supune i unul altuia ntru frica lui Hristos (Efeseni 5, 21). Porunca se refer la amndoi. Ce nsemn tate are, a adar, dac unul nu se supune? Tu s ascul i de legea lui Dumnezeu. Femeia, chiar dac so ul s u n-o iube te, este datoare s -l respecte, ca s nu ncalce ndatorirea ei. i cnd fiecare i duce la ndeplinire ndatorirea, atunci c snicia lor este cre tin , este duhovniceasc , nu trupeasc . Dar s ii seama de un lucru, b rbate, c , atunci cnd Apostolul a poruncit so iei tale s - i arate respect, a vorbit despre respectul care se cuvine unei femei libere, nu unei sclave. Am spus-o, femeia este trupul t u. Dac vrei s aib respect de roab , atunci i necinste ti trupul i te insul i pe tine nsu i. Care este con inutul respectului acestuia? S nu- i vorbeasc mpotriv , s nu se r zvr teasc , s nu vrea s fie st pn n cas . E de ajuns ca respectul ei s se limiteze la acestea. Dac tu o iube ti, cum i-a poruncit Dumnezeu, vei izbuti mai multe. C ci firea femeiasc este oarecum mai slab i are nevoie de ajutor, ocrotire, blnde e, purtare de grij . Pe toate s i le oferi, pe toate s le faci de dragul ei, chiar i la chinuri s te supui. Femeia st pe lng st pnul casei. Are i ea putere asem n toare cu cea a b rbatului. B rbatul, ns , are ceva mai mult, un lucru izb vitor pentru familie. A primit rangul de a fi cap al trupului, a a cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai de a o iubi i ngriji pe femeie, dar i s-o c l uzeasc spre bine, ca s-o nf i eze , zice, sfnt i f r de prihan (Efeseni 5, 27). i dac el se va ngriji ca femeia s dobndeasc sfin enie i neprih nire, toate celelalte vor veni de la sine. Dac le cere pe cele dumnezeie ti, cele omene ti vor urma foarte u or, i n cas vor domni ordinea, pacea, evlavia. A adar Apostolul a spus c toate problemele c sniciei pot fi rezolvate, dac b rbatul i iube te femeia i femeia i respect b rbatul. N-a explicat ns n ce fel se vor realiza acestea. V voi explica eu: Nesocotind banii, n zuind la virtu ile sufletului i avnd fric de Dumnezeu. Orice va f ptui cineva, bun sau r u, va fi r spl tit pe m sur de Domnul (Parafraz la Efeseni 6, 8). A adar nu de dragul ei, ci de dragul lui Hristos i ascultnd de El s-o iubeasc pe femeia lui. Dac se gnde te a a, ispita sau cearta nu se vor cuib ri ntre ei. Femeia s nu cread pe nimeni cnd so ul ei este vorbit de r u. Dar nici nu trebuie s urm reasc b nuitoare unde intr i de unde iese tovar ul s u de

via . B rbatul, de asemenea, nu trebuie s ng duie calomnii despre femeia sa, ns nici s nu-i nasc b nuieli prin purtarea lui. De ce, omule, r t ce ti de colo-colo toat ziua i te aduni acas abia seara, f r s -i dai explica ii mul umitoare so iei tale? Dac - i va repro a asta, s nu- i par r u. Repro urile ei dovedesc iubire, nu ndr zneal i r ceal . i iubirea ei pentru tine o face s -i fie team . i e team ca nu cumva vreo alta s i te r peasc , ca nu cumva s -i ia tot ce are mai de pre , ca nu cumva s -i rup leg tura c sniciei. E ti dator deci s faci tot ce po i pentru a n-o am r pe femeia ta. Dar nici femeia nu trebuie s -l nesocoteasc pe b rbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dac este s rac. S nu crteasc i s nu huleasc , spunnd, de pild , La ule i fricosule, lene ule, nesrguinciosule i somnorosule! Cutare, chiar dac se trage dintr-o familie s rac , prin multe osteneli i primejdii a f cut avere mare. i iat , femeia lui poart haine scumpe, umbl cu tr sura, are at ia slujitori, iar eu te-am luat pe tine, care e ti m cinat de s r cie i tr ie ti f r rost! . Femeia nu trebuie s -i spun b rbatului ei asemenea vorbe. Trupul nu se r zvr te te mpotriva capului, ci i se supune. ns cum va r bda s r cia? De la cine va afla mngiere? S se gndeasc la femeile mai s race ca ea. S cugete cte fete provenite din familii bune, nu numai c n-au primit nimic de la b rba ii lor, ci i-au cheltuit i averea lor pentru ei. S socoteasc primejdiile care nso esc o astfel de bog ie, i va prefera atunci via a s rac dar lini tit . n general, dac - i iube te so ul, nu va gr i nicicnd crteli sau vorbe de ocar la adresa lui. Va prefera s -l aib lng ea f r averi, dect s fie bogat dar ea s tr iasc n nesiguran a i nelini tea care nso esc lucr rile negustore ti. Nici b rbatul ns , auzind crtelile i oc rile femeii sale, nu trebuie s-o njure sau s-o loveasc , sub pretext c are putere asupra ei. Mai bine s-o sf tuiasc i s-o pov uiasc lini tit, f r ca vreodat s ridice mna asupra ei. S-o nve e filozofia cereasc , cre tin , care este adev rata bog ie. So nve e nu numai prin cuvinte, ci i prin fapte, c s r cia nu este deloc rea. S-o nve e s nesocoteasc slava i s iubeasc smerenia; i atunci ea nici crteli n-ar mai rosti, nici bani nu i-ar mai dori. S-o nve e s nu iubeasc bijuterii de aur i hainele luxoase i multele parfumuri, nici s nu- i doreasc n cas mobil scump i podoabe de prisos. Toate acestea v desc z d rnicie i prostie. Podoabele ei i ale casei sale s fie buna cuviin i decen a. i ea i casa n care locuie te s fie nmiresmate de mireasma n elepciunii i a virtu ii. A adar s-a terminat s rb toarea nun ii? Au plecat invita ii? Ai r mas numai cu mireasa, so ia ta? Nu arunca imediat de pe tine seriozitatea, a a cum fac b rba ii desfrna i. P streaz-o pentru mult vreme, i mare c tig vei avea. Acum, n prima perioad a c sniciei, nainte de a

v cunoa te bine i a c p ta libertate n rela ia voastr , cnd femeia este st pnit de o anume ru inare i re inere, este ocazia cea mai bun s-o modelezi dup tine i s -i impui, n chip delicat i cuminte, principiile tale. C ci, cnd femeia va prinde curaj, le va nv lm i pe toate. Bine ar fi, deci, s men ii sfiala ei ct mai mult cu putin . i cum vei face asta? Cnd i tu ar i c nu ai mai pu in re inere ca ea; cnd vorbe ti pu in, cnd e ti serios i n elept. Astfel te va asculta i va accepta, vrnd-nevrnd, cele pe care i le vei spune. Dar i mai binevoitor le va primi dac -i vei ar ta din bel ug iubirea ta; c ci nimic altceva nu contribuie att de mult la a convinge un om de cuvintele noastre, ct dac n elege c i le-am spus cu dragoste i din dragoste. i cum i vei ar ta iubirea ta? Spunndu-i, de exemplu: N-am vrut s iau de so ie o alt femeie, care poate ar fi fost mai bogat sau mai gospodin . Te-am ales pe tine pentru caracterul, cumin enia, blnde ea i n elepciunea ta. C ci am nv at s nesocotesc bog ia ca pe ceva zadarnic, ceva pe care-l dobndesc tlharii, oamenii imorali i n el tori. Pe mine m-a atras virtutea sufletului t u, pe care o prefer n locul vreunei alte bog ii. O fat n eleapt , care tr ie te n evlavie, merit ct lumea ntreag . De aceea te-am iubit, te iubesc i te pun mai presus de via a mea. Via a de aici este de art . M rog, a adar, la Dumnezeu i fac tot ce pot ca s ne nvrednicim s ne tr im via a astfel nct i n mp r ia cerurilor s fim mpreun . C ci via a p mnteasc este i scurt i provizorie, ns dac ne vom nvrednici s-o petrecem f cndu-ne pl cu i lui Dumnezeu, vom fi ve nic mpreun cu Hristos, desf tndu-ne n fericire negr it . Eu mai presus de toate pun iubirea pentru tine, i nimic nu-mi va fi att de nepl cut i greu dect s m cert vreodat cu tine. i dac ar trebui s le pierd pe toate i s devin s rac sau s m aflu n primejdie sau s p esc orice, pe toate le voi ndura cu r bdare, e de ajuns s tiu c leg turile dintre noi doi sunt bune. Dar e necesar s faci i tu la fel. Dumnezeu vrea ca leg tura iubirii noastre s fie reciproc i nedesp r it . Auzi ce spune Scriptura: Va l sa omul pe tat l s u i pe mama sa i se va lipi de femeia sa . S nu avem, deci, nici o pricin de mpu inare a sufletului. Piar to i banii, slujitorii i cinstirile! Eu mai presus de toate pun iubirea pe care o am pentru tine . Cuvintele acestea vor fi pre uite de femeie mai mult dect mul imi de comori i de bog ii! S -i spui c-o iube ti, f r s te temi c vreodat se va r sf a sau se va folosi n chip r u de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul i cu altul, e firesc s se r sfe e la auzul unor asemenea cuvinte. O fat bun , ns , nu numai c nu se va nfumura, ci se va i smeri. Arat -i c - i place mult s stai cu ea, c preferi s r mi acas de dragul ei, dect s te ntlne ti cu prietenii t i. S-o cinste ti mai mult dect pe prietenii t i, mai mult chiar i dect pe copiii vo tri. i pe ace tia, de dragul ei s -i iube ti. Dac face ceva bun, s-o lauzi i s-o admiri. Dac va c dea n vreo gre eal , s-o pov uie ti i s-o ndreptezi ntr-o manier delicat .

S face i rug ciuni mpreun . La biseric s merge i amndoi. Dac se ntmpl s v afle s r cia, adu-i aminte so iei tale c Sfin ii Apostoli Petru i Pavel, care sunt mai presus de to i mp ra ii i bog ta ii, iau petrecut via a n foame i sete. Arat -i c nici un necaz din via nu este nfrico tor, f r doar s ne mpotrivim lui Dumnezeu i voii Sa. Dac te compor i n felul acesta n c snicia ta i acestea o nve i pe so ia ta, nu vei fi mai prejos dect un monah. i dac vrei ca vreodat s oferi un prnz i s faci un praznic, nu invita oameni necuvio i i imorali. G se te un s rac sfnt, care, intrnd n casa ta, va aduce cu el toat binecuvntarea lui Dumnezeu, i pe acesta invit -l. S spun i altceva? Nimeni s nu fac gre eala s - i ia so ie mai bogat ca el. Mai s rac s ia. C ci cea care este mai bogat , intrnd n cas , se va purta n chip nepl cut. Cu aerul bog iei sale, va vorbi urt, va cere multe, va risipi f r rost. Iar dac b rbatul ei va ndr zni s -i spun cteva vorbe, i va r spunde cu neru inare: Nu cheltuiesc dintrale tale, ci dintr-ale mele! . Ce spui, doamn ? Ale tale? Care ale tale? Exist vreun cuvnt mai necuviincios dect acesta? Acum, c te-ai m ritat, nu mai ai un trup al t u, dar ai banii t i? Prin c s torie tu i so ul t u a i devenit un trup, un singur om, i spui nc ale mele ? Cuvntul acesta blestemat i mizerabil a fost adus de diavol n lume. Toate cele care sunt necesare n via , Dumnezeu ni le-a dat la to i. Nu po i spune lumina mea , soarele meu , apa mea . Toate sunt ob te ti, s nu fie a a i cu banii? Of, iubirea asta de argin i! S piar de o mie de ori banii; sau poate c nu banii, ci mentalitatea acelora care nu tiu s mnuiasc cum trebuie banii i-i pre uiesc mai presus dect toate lucrurile. i despre acestea s-o nve i pe femeia ta, ns cu mult drag. Aceast pova de virtute n sine este grea i nepl cut , i de aceea trebuie s fie dat n chip pl cut. Mai presus de toate acest lucru s -l dezr d cinezi din sufletul ei, pe al meu i al t u . i dac - i va spune vreodat ale mele , s -i r spunzi: Care sunt ale tale? C ci eu nu le tiu. Eu n-am nimic al meu. A adar cum spui ale mele , de vreme ce toate sunt ale tale? . D ruie te-i-le pe toate. Nu facem a a i cu copiii? Cnd iau ceva pe care-l inem n mini i apoi vor s mai ia i altceva, le spunem cu ng duin : Da, i sta e tot al t u, i la e tot al t u . A a s faci i n cazul femeii, c ci are minte copil roas . i-a spus ale mele ? Spu-ne-i: Toate ale tale sunt, i eu sunt al t u . Nu sunt cuvinte lingu itoare, ci cuvinte n elepte. n felul acesta vei putea s -i potole ti mnia i s stingi inerea de minte a r ului. Spune-i deci: i eu al t u sunt! . De altfel aceasta este i porunca pe care a l sat-o apostolul Pavel: B rbatul nu este st pn pe trupul s u, ci femeia (I Corinteni 7, 4). Dac eu nu sunt st pn pe trupul meu, ci tu, cu mult mai mult nu sunt st pn pe bani. Spunnd aceasta ai lini tit-o, ai f cut-o sluga ta, ai legat-o strns, dar i pe diavol l-ai ru inat. i niciodat s nu-i vorbe ti

urcios i cu r ceal , ci n chip dulce, cu cinstire i cu mult dragoste. Dac o cinste ti tu, nu va avea nevoie de cinstirea altora. S-o pui mai presus de to i, s-o iei cu bini orul, s-o lauzi. Astfel nu va fi atent dect la tine. Pune-i n inim frica de Dumnezeu, i toate celelalte vor curge cu mbel ugare ca din izvor. Casa se va umple de bun t i nenum rate. Cnd le cere i pe cele nestric cioase, v vor veni i cele stric cioase. C uta i mai nti mp r ia lui Dumnezeu i dreptatea Lui, i toate acestea vi se vor ad uga (Matei 6, 33). Dac tr i i n felul acesta, i copii mul i ve i dobndi, i pl cu i lui Dumnezeu v ve i face, i bun t ile ve nice le ve i mo teni, cu harul i iubirea de oameni ale Domnului nostru. Despre so i so ie Ruga i-v mpreun , duce i-v , fiecare, cum se cuvine, la biseric ; b rbatul s cear femeii s i mp rt easc tot ceea ce s-a gr it sau sa citit n fa a ei i femeia, de asemenea, b rbatului. S nu inem dect la un lucru: dep rtarea oric rui temei de ntristare, a ezarea n casa noastr a unei p ci des vr ite, ca astfel femeia s nchine b rbatului toat grija ei, iar b rbatul s se dest inuie ei, dup alerg turile i necazurile de afar , ca ntr-un ad post, ca acolo s g seasc aproape de ea, mngierile dorite. Femeia dac a fost b rbatului ca ajutor s -i fie, ca ndemnurile ei s -i ng duie a face fa relelor care-l amenin . Dac ea-i virtuoas i blajin , nu numai c va aduce b rbatului ei mngierea tov r iei ei, ci, n orice mprejurare, i va fi de un mare sprijin. Ca un pilot ndemnatic, ea va preface n nseninare, prin dib cia n elepciunii ei, furtunile sufletului i n elepciunea ei va fi izvor de nt rire. Femei, fi i supuse b rba ilor vo tri, cum se cuvine, n Domnul adic din pricina lui Dumnezeu. Pe voi zice apostolul v mpodobe te aceast supunere nu c tre un st pn, ci n supunerea care- i are singurul temei n fire, n rnduiala cea de la Dumnezeu. B rba i, iubi iv femeile voastre i nu v porni i mpotriv -le! Vede i, a adar, cum au fost ar tate deopotriv , ndatoririle i ale unora i-ale altora. Se poate ntmpla s te tulburi cu toate c iube ti. El zice a adar: Nu v certa i nimic nu-i mai sup r tor dect certurile dintre b rbat i femeie, c ci mai sup r toare ntre toate sunt certurile ntre cei ce se iubesc. Este o stare de mare am r ciune a te lupta, ca s zic a a, cu unul din m dularele propriei tale fiin e. Datoria b rba ilor este, a adar, de a iubi, aceea a nevestelor de a asculta. Dac fiecare s vr e te ceea ce-i dator, atunci n elegerea e de piatr . Iubirea face pe femeie iubitoare, ascultarea face pe b rbat mai blajin. B ga i de seam c -i dup fire, ca unul s iubeasc i altul s asculte. Cnd cel ce ndrum iube te pe cel ce prime te ndrumarea, totul este n ordine. Dragostea nu-i cerut celui ce ascult a a cum este celui ce ndrumeaz ceea ce i se cere este ascultarea.

Dac femeii i este dat frumuse ea, iar b rbatului dorin a, este tocmai ca s nlesneasc apari ia dragostei. Nu fi i, a adar, poruncitori pentru c femeia v este supus i, voi, femeilor, nu z misli i trufie pentru c b rbatul v iube te. Nici ging ia b rbatului nu se cade s suceasc mintea nevestei, nici supunerea femeii s nu de tepte trufie n sufletul so ului Dumnezeu v-a h r zit pe nevasta voastr ca s-o iubi i din ce n ce mai mult i el a f cut a a, o, femeie, ca s fii iubit spre a putea purta f r trud ndatorirea de a fi supus . Nu v nsp imnta i de aceast supunere. A fi supus celui pe care-l iube ti, nu-i lucru greu. Iar voi, nu v teme i s iubi i, c ci aceea pe care o iubi i, v este supus , mpreun petrecerea nu s-ar fi putut s vr i altfel, voi a i primit de la fire mputernicirea trebuitoare, primi i, a adar, leg tura pe care o porunce te dragostea. Via a acestei lumi este alc tuit din dou loturi: treburile ob te ti i treburile casnice. Dumnezeu a f cut dou p r i: femeii i-a dat ndrumarea casei, b rbatului, toate treburile Statului, cele privitoare le negustorie, judec ile, treburile militare i celelalte ranguri ob te ti. Femeia nu poate mnui arma ea poate s in i s chiverniseasc a a cum se cuvine toate cele casnice. Ea nu- i poate da ntotdeauna p rerea ntr-o problem ob teasc , ci numai n c min, unde, de attea ori este mai bun dect b rbatul. Ea nu poate ndruma cum se cuvine treburile Statului, dar poate cre te, cuviincios, copiii. Poate vedea prelu rile servitorilor, le poate supraveghea treaba, dnd b rbatului toat lini tea, despov rndu-i de orice grij dinl untru, poate avea grija c m rii, preg tirea meselor, ntre inerea ve mintelor i toate celelalte treburi de care nu se cade a se ndeletnici b rbatul, nc un semn al n elepciunii i-a ornduirii dumnezeie ti este i acesta c acela care-i n stare de a face lucr rile nsemnate, s nu ie poat face pe cele mai mici, n care se arat nendemnatic, ca, n felul acesta, femeia s aib un rost nsemnat. Dac Dumnezeu l-ar fi f cut pe b rbat ndemnatic n toate aspectele vie ii, femeia ar fi fost marginalizat . Dimpotriv , dac ar fi dat ndemnare femeilor la treburile cele mai nsemnate i mai folositoare, le-ar fi f cut s se trufeasc . Cugetnd a ntemeia pacea i p strnd fiec ruia locul cuvenit, el a f cut din via a noastr o armonie, dnd fiec ruia ce-i este de folos. B rbatul care- i petrece cea mai mare parte din timp n via a public , este prins de treburile ob tei. Femeia, stnd la ea acas , ca ntr-o coal a n elepciunii, reculegndu-se n ea ns i, are putin a s se dedea rug ciunii, citirilor pioase i alte n elepte ndeletniciri. Dup cum cei ce s l luiesc n pustie, nu sunt tulbura i de nimeni, tot asemenea femeia, tr ind mereu n c min, se poate bucura de o pace f r sfr it. Ea poate a adar, s s vr easc , pe socoteala ei, n elepciunea.

Poate, cnd b rbatul vine tulburat, s -l potoleasc , s -i aduc lini tea, s -i dep rteze din suflet grijile cele nchipuite, cugetele de mnie, i s -l trimit iar i la treburile lui despov rat de cele rele ducnd cu el cele bune c tigate acas . Nimeni nu are o putere mai mare ntru a des vr i un b rbat i a-i ml dia sufletul cum vrea, dect o femeie pioas i n eleapt . Asemenea, de la nimeni altul: st pn, judec tor, nu va primi mustr ri sau sfaturi cu bun voin un b rbat, ca de la femeia lui; va fi pentru el chiar o pl cere s fie mustrat de ea, din pricina iubirii pe care el o are pentru aceea care-l sf tuie te. A putea ar ta mul i b rba i, aspri i neprimitori de mustr ri, care au fost, n felul acesta, mult mbun t i i de so iile lor. Femeia, care mparte cu b rbatul ei i masa i patul, care-i mama copiilor lor, care tie treburile cele v zute i cele tainice ale lui i toate celelalte, care-i este al turi ntru toate, care ine de el ca trupul de cap, dac -i n eleapt i tie cum s se poarte, va veghea mult mai bine i mai folositor dect oricine ar fi, asupra tovar ului vie ii ei. Poftesc pe femei la o asemenea lucrare s fie b rba ilor lor bune sf tuitoare.

Despre femeia crestina Nobila ei istorie. Pretioasele ei misiuni. ISTORIA EI NOBILA Aceasta istorie ncepe n creatia sa, se urmeaza n caderea ei dureroasa, se termina cu o slava incomparabila n mpacarea ei n Iisus Hristos. Femeia la crearea ei. Ceea ce trebuie sa fie ea, n ce rang o plaseaza Dumnezeu, ce prerogative i confera ei Dumnezeu, ce drepturi i pastreaza; Dumnezeu ne-o arata n actul sau creator. 1. Scopul crearii ei. Sa urmam opera divina, mai bine dect n oricare alt studiu, ea ne va descoperi ideea divina n crearea femeii, n momentul n care l creeaza Dumnezeu pe barbat, universul este format, mpodobit stralucitor; este domeniul regelui pe care-I introduce Dumnezeu pentru a mparati aici. In acest domeniu imens a fost pastrata o resedinta regeasca, este raiul pamntesc. Viata curge din plin peste maluri lnga Adam; fiinte de tot felul au fost create pentru a sluji Ia nevoile sale sau pentru a contribui prin farmecul lor la fericirea sa. Ori n snul bogatiilor acestora, Adam este izolat. Nici-o fiinta nu-i raspunde prin cunostinta si prin inima si se pare ca crearea sa ar fi ramas incompleta. Si Dumnezeu zice: nu este bine ca omul sa fie singur . Si el adauga n tainicul sfat al Persoanelor divine: Sa facem ajutor pentru el ca sa fie asemenea lui . Aceia sunt termenii hotarrii divine. O sotie , un ajutor ; asa va fi femeia pentru barbat. Ea va fi farmecul existentei Iui si ca i va fi un ajutor. Ajutor de-o noblete egala si lasnd deoparte n mod infinit ajutoarele pastrate de Dumnezeu n celelalte creaturi ale creatiei.. Acest farmec, pe care-l va afla omul n nsotitoarea sa i este nchipuit n scena tainica din Eden. Dumnezeu i trimite lui Adam deliciile extazului si n timpul acestui extaz el o scoate din Adam pe care-o va iubi ca trup din trupul sau si os din oasele sale . 2. Rangul ei, demnitatea ei, privilegiile ei, puterile ei. -Femeia nu-i este inferioara

barbatului: crearea ei o demonstreaza n mod biruitor. Ca si pentru barbat este Treimea ntreaga cea care se hotaraste, tine sfat si da hotarrea sa facem . Ea nu este formata dintr-o materie mai inferioara, ea este scoasa chiar din Adam nsusi: si cnd o primeste Adam din minile Iui Dumnezeu, devenind vazuta, dotat cu darul profetiei, el i da nume adevarat, femeie; el o proclama trup din trupul meu , el vesteste ca pentru a o poseda va trebui ca omul sa renunte la fiintele cele mai dragi. Femeia nu este sclava barbatului, ea mparte cu el sceptrul stapnirii, la amndoi le-a zis Dumnezeu stapniti vor stapni . Femeia n caderea ei cea dureroasa. Dureroasa este istoria acestei caderi si trei ntmplari o mplinesc. Noi o vedem pe femeie rnd pe rnd ntr-o greseala grea: Dumnezeu ntr-o dreapta dar milostiva pedepsire: pe barbat n abuzul dispretuit al sau de forta. 1. Nu Adam este cel care s-a lasat nselat n raiul pamntesc, de nselaciunile diavolului, ci femeia . Eva este cea care vorbeste n mod sacrileg cu Satana, care putin cte putin, ncntata prin promisiuni nselatoare, ajunge la acest fapt de deplina mndrie si de revolta de a pretinde sa se substituie Iui Dumnezeu! Aceasta greseala personala ea o accentueaza facndu-l partas la ea si pe Adam; ea se foloseste spre el de partea pe care i-o face farmecul ei, de mparatia care-o are peste el frumusetea ei. Ea stapneste barbatul pentru a-l antrena cu ea n cea mai nerusinata stricaciune.. 2. Care va fi pedeapsa? Dumnezeu i da una, totodata aspra si milostiva, dreapta nsa temperata. Ea si pierde o parte din puterea sa de stapnire, din aceasta stapnire pe care ea n-a stiut s-o foloseasca dect pentru ruinarea comuna. Sceptrul ei se zdrobeste dupa ce n-a facut din el dect un complice pentru revolta sa. Insa n pedepsire Dumnezeu cuprindea mai ales mila. Punnd peste om povara de a stapni, el o lua de pe umerii femeii. Cu ct sotia lui devenea mai slaba si mai dezarmata, cu att mai mult omul trebuia s-o trateze cu delicatete si cu blndete, devenind ajutorul ei si facndu-i-se ca un protector, ceea ce-i va aduce ei supunerea si serviciile: Vei fi plecata catre barbatul tau, aceasta este scaparea ta; portul; ajutorul tau va fi el . 3. Dumnezeu voia asa. Insa barbatul era creat liber. El putea sa abuzeze; el putea sa travesteasca si sa strice opera divina. El o face. Si istoria femeii nu mai este dect istoria unui lung si sngeros martiriu. Femeia n mpacarea ei n lisus Hristos. 1. Lumea, dupa ce a degradat si a cobort femeia, i arunca n fata dispreturile ei si o respinge. Lumea este mndra, fariseul Simon neaflnd n fata lacrimilor Magdalenei dect mustrarile, acuzarile si insultele, nsa Hristos este acolo. Se produce o revolutie imensa. Femeia sclava barbatului, prada patimilor lui, victima cruzimii lui, aceasta femeie este naltata n mod maret de catre lisus Hristos, Omul-Dumnezeu. In Magdalena, Iisus Hristos reuneste lumea si veacurile, si de acum femeia va deveni un obiect de respect peste tot unde va patrunde Evanghelia si unde va mparati crestinismul. El a primito, el a curatat-o; ea a uns capul lui cu mir, si a stropit cu lacrimi picioarele lui cele sfinte. Si el n schimb i confera cu nevinovatia redobndita, onorurile nespuse. Cta slava omeneasca sortita la uitare! Cte straluciri stinse pentru totdeauna! Si n lumea ntreaga, dupa douazeci de secole, nu nceteaza sa rasune vestea despre femeia smerita. 2. La aceasta prima mpacare lisus Hristos i mai adauga una. Femeia dispretuita pna la a nu mai fi dect o sclava, redevine n crestinism, ceea ce a facut-o crearea ei: un ajutor asemenea . Ea colaboreaza la faptele barbatului cele mai nalte si cele mai grele.

lisus Hristos le face predicatori si apostoli, ele seamana Evanghelia, si n timpul ntemeierii credintei, Sf. Pavel saluta n ele pe nobilele colaboratoare si neobositele ostenitoare. . 3. In pagnism femeia a devenit prada venala a barbatului, si cum nimic n-o apara mpotriva patimilor lui nestapnite si loviturile cruzimii lui, i-au venit dezonoruri peste dezonoruri, nefiind dect ca o negustoreasa pusa la taraba spre vnzare. Crestinismul i construieste spitale; el o retrage n pustie, el o pune sub rnduielile religioase, la adapost de insultatori; singuratatile Iudeii si ale Egiptului au fost umplute cu ele, care au mers acolo cu miile, femeile pe care pocainta si evlavia le-au sfintit n actiunile lor. 4. Un tron de slava mult mai ridicat le este pastrat nca. Ele vor fi mbracate cu purpura regeasca a martiriului; ele vor marturisi credinta lor n fata regilor si a puternicilor; Roma va auzi afirmatiile lor marete si puterea marelui imperiu se va zdrobi de puterea lor de nenvins. Astfel revelate, astfel nnobilate, dobndind o demnitate noua si o putere noua, femeia n-a ncetat sa mplineasca cele mai pretioase si cele mai diferite misiuni. PRETIOASELE EI MISIUNI Pentru a aprecia diferitele ei misiuni, s-o consideram pe femeie rnd pe rnd: ca sotie, ca mama, ca stapna a casei. Ca sotie. Sa nu uitam ca ea a fost data barbatului ca un ajutor ca siguranta. Si Dumnezeu a pregatit-o n mod minunai pentru acest rol. Mai nti prin singuratate. Barbatului i sunt atribuite viata publica cu luptele ei, pericolele ei, ranirile ei. Pe cnd barbatul pentru a veni n ajutorul tuturor se expune la furtunile cele mai nalte de pe mare, femeia se bucura n interiorul caminului ei de o pace continua. Daca ea iese de acolo o face numai pentru un moment scurt si datoriile ei o recheama n singuratatea sa protectoare. Cine nu o vede ct de favorabila este aceasta viata de calm si de siguranta, pentru dezvoltarea evlaviei si culturii virtutilor? Aceasta evlavie si aceste virtuti vor fi podoaba si n acelasi timp marele mijloc de a actiona al sotiei, mpodobita de virtuti fermecatoare n simplitatea ei, iubirea ei, rabdarea ei, bucuria ei, ea si va asigura asupra sotului ei o stapnire binefacatoare. Cnd viata publica l va tulbura, necaji, mnia, sau caznd n lasitate sau deznadejde, ea l va reculege precum salveaza portul pe cei naufragiati. Ce putere are pentru bine ca si pentru rau, sotia sau virtuoasa sau lipsita de sfintenie! O femeie l sustine pe Apostolul lui Hristos, o alta l pierde pe Samson. Ca mama. Ca educatia copiilor este totdeauna opera mamei, este foarte usor a o dovedi si pe temeiuri solide ale ratiunii. Ct de putina alegere are tatal pentru aceasta misiune sfnta? Pe femeie totul o apropie de copii, singuratatea caminului, asemanarea naturii, delicatetea si stiinta, devotamentul si iubirea. Natura o desemneaza pentru aceasta misiune; nsa Dumnezeu o desemneaza si mai puternic si mai clar nca. Sa ascultam apostolul. El ncepe prin a-i face mamei aceasta promisiune mngietoare ca ea se va mntui n nasterea ei: Prin nasterea de fii . Acolo unde pacatul a pus durerea si expierea, Dumnezeu socoteste demn sa puna harul si mntuirea. Insa apostolul ramne la aceasta prima afirmatie? Este destul pentru o mama sa le dea fiilor ei o viata naturala? Nu desigur! Daca-i va educa pe copii . Iata prin excelenta opera mamei. Si cum este lucrul ei, Dumnezeu a pregatit-o pentru aceasta cu grija. Femeia pastreaza mai bine credinta si evlavia. Ea arata alaturi de copii aptitudini cu totul speciale. Calmul vietii sale din casa i creeaza starile necesare. Totul o cheama la aceasta munca mare a primei educatii, de care va depinde pentru copil viata sa ntreaga. Caci cum

vom putea noi arata destul pretul acestei opere? Acest pret se evalueaza cu diferite titluri. Prima educatie ni se ofera noua ca opera esentiala pentru mai multe motive. Primul este obligatia. Mai mult dect oricare altele parintii au datoria la aceasta. Al doilea este gravitatea urmarilor. Ce va ajunge copilul a carui educatie va fi neglijata? Vai! Acest suflet tnar devine un pamnt acoperit cu toate ravagiile. Al treilea este legea divina. Dumnezeu a legiferat asupra acestei materii grave. Si legile promulgate de El n Scripturile divine sunt legi obligatorii ale primului cap. Al patrulea este interesul chiar temporal al unei mame. Cte nenorociri i pregatesc ei slabiciunile ei sau neglijenta sa! Cte lacrimi o va face sa verse acest fiu, pe care ea a neglijat sa-l ridice n credinta si n virtute. Ca stapna casei. Unul i este serviciul femeii ca sa mparta grija, sa pastreze cele spuse, sa grijeasca de lucrurile casei; caci spre aceasta a rnduit-o Dumnezeu, ca n aceste lucruri si n altele sa ne fie de ajutor. Caci viata noastra consta din doua lucruri, din lucruri private si publice; ei i-a atribuit Dumnezeu partea ei: grija femeii este sa grijeasca de lucrurile casei, a barbatului de negotul public, judecatile, armata, celelalte toate. Femeii i este ornduita conducerea interioara. Daca ea se achita cu fidelitate de sarcina ei familia este prospera; daca o neglijeaza, este ruina ei. De acolo se poate judeca, ct de nebune sunt aceste teorii care-i atribuie femeii lucrurile dinafara, ostenelile vietii publice. O voi care totul rasturnati, lucrul diavolului este acesta, ca toate sa se confunde si sa se strice de la principiul lor ncepator, care a fost dat din natura de catre Dumnezeu. Femeilor Dumnezeu att le-a dat sa pazeasca casa, barbatilor nsa grija vietii publice; tu capule te transformi n picioare si picioarele n cap . RUGACIUNI Rug ciunea sotului pentru sotia sa Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat sotie ca s mi fie nsotitoare nedesp rtit a vietii mele si s mi fie p rtas sortii n vremea c l toriei mele pe p mnt. F , Preabunule, s cunosc c ncredintndu-mi aceast f ptur din minile Tale, mi-ai ncredintat-o ca s lucr m mpreun toat virtutea; c desi florile frumusetii, blndetii si bun t tii sunt nsusirile firii sale, prin ns si firea sa totdeauna este supus la diferite sl biciuni si neputinte. Ajut -mi s nu fiu asupritor si nedrept cu ea. S nu pretind lucruri mai presus de puterile ei si mpotriva poruncilor Tale. C ci dac nu cerem de la str lucitorul trandafir s nfloreasc nainte de vremea sa si de la frageda viorea s aib t ria si tr inicia copacilor, cum voi cere de la sotia mea lucruri mai presus de puterile ei? F s m port fat de ea totdeauna cu dragoste si blndete, si cnd r t ceste s o ntorc cu bun tate din am girea ei. Alung din inima mea mndria neomeneasc si cruntul drept al celui mai tare, care m-ar ndemna a m purta cu asprime si a chinui o f ptur pe care dragostea a adus-o lng mine si pe care Legea o tine lng mine cnd poate aceast dragoste se stinge. F s nteleg c este nedrept a asupri o f ptur slab si f r nici o ap rare, c este nevrednic a dispretui si a c lca n picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie n frumoasele zile ale

prim verii vietii mele. Dreapta judecat mi porunceste, o, Dumnezeul meu, ca fiind si eu nsumi c zut n mii de greseli si neajunsuri, s le suf r cu r bdare pe cele ale sotiei mele, si-mi arat c omul este supus am girilor si r t cirii si c fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta si a trece cu vederea greselile aproapelui. Si, numai astfel purceznd, ti cerem ca Tu s ne ierti, precum iert m si noi. F s cunosc c aceast f ptur pe care mi-ai ncredintat-o, fiind supus prin ging sia si neputinta firii ei la multe feluri de boli si sl biciuni, se cuvine s m port cu ea cu blndete si iubire, s i fiu sprijin n bolile si sl biciunile ce sunt legate de firea ei si s nu uit niciodat c ea este mama acestor copii de care m bucur si care m veselesc prin mngierile lor; c acestia sunt un dar al dragostei ei si ar fi nedrept a dispretui pomul care a dat asa frumoase roade. P zeste inima mea, Dumnezeule, de ucig toarea otrav a geloziei si b nuielilor, si f s cunosc c acestea nu fac dect a dep rta dintre noi iubirea si fericirea. Ajut -mi ca prin vorbe si fapte bune s -i dovedesc sotiei mele c are n mine cel mai bun si mai iubitor nsotitor. Si dac nu voi reusi n acest chip, s m feresc a i-o dovedi ntrebuintnd mijloacele cele nefolositoare. Asprimea si purtarea rea nt rt duhurile n loc s le apropie; iar purt rii blnde si ntelepte si dragostei ndelung r bd toare nici cea mai stricat inim nu i se poate mpotrivi pn n sfrsit; c ci gheata groas ce acoper rurile se topeste cnd vntul cald al prim verii sufl f r oprire. Dumnezeul meu, Tu care crmuiesti inimile oamenilor spre cele bune, crmuieste asemenea si pe ale noastre si f ca deplina ntelegere s uneasc sufletele noastre. Iar dac Tu ai hot rt, Doamne, s cerci inima mea, d -mi r bdare, ajut -mi s nu m port mpotriva poruncilor r bd rii, nici s fiu nedrept cu altii pentru c ei s-au ar tat nedrepti fat de mine. F s cunosc c numai simt mintele de dragoste nruresc celelalte suflete. nt reste inima mea n bunele hot rri, si ajut -mi ca prin purtarea mea s nu fac nefericit f ptura pe care bun tatea Ta mi-a ncredintat-o. Ci, printr-o nteleapt unire, bucurndu-ne de fericire pe ct poate omul a se bucura pe p mnt, s binecuvnt m totdeauna numele T u. Amin. Rug ciunea sotiei pentru sotul ei O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe p mnt, p rtas sortii mele si sprijinul meu n vremea c l toriei acestei vieti. F s cunosc c el se ngrijeste de mine si ajut -m s nu ntristez niciodat zilele lui, nici s fiu nemultumitoare fat de cel care m sprijin si m ngrijeste. F -m supus si ndatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioas s -i adaug la osteneli si s -i am r sc pinea ce-o

cstig pentru mine si copiii nostri. Izvorule al ntelepciunii, lumineaz -m s cunosc toate virtutile familiei si printr-o nteleapt chivernisire s p strez ceea ce el adun cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajut -mi ca prin supunere, prin dulceata purt rii mele, prin r bdarea si dragostea mea, s ncununez zilele lui cu flori si cu bucurii, s mpart cu el f r crtire toate loviturile vietii si s -i fiu nsotitoare nedesp rtit , precum n fericire asa si n necaz. P zeste-m de mpodobirile necump tate si de necuviintele n care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punndu-si toat fericirea lor n podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag dup sine nentelegeri, dezam gire si dureri. Ajut mi s deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca dac vrsta sau bolile mi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii s -mi r mn o inim vrednic de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca s le dau pild bun , nt rindu-i n puterea virtutii. Ascult , Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvntarea Ta asupra zilelor noastre. Amin. Rug ciunea sotilor unul pentru altul (pe care o pot spune sotii impreuna, deodata) Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ne-ai nv tat ca totdeauna s ne rug m unul pentru altul, c ci asa vom mplini legea Ta si ne vom ar ta vrednici de mila Ta, caut cu ndurare si p zeste de vr jmasii v zuti si nev zuti pe sotul meu (sotia mea) (numele) pe care cu tainic rnduial mi l-ai d ruit (mi-ai d ruit-o) spre a vietui mpreun pn la moarte. D ruieste-i s n tate si deplin ntelepciune, ca s si poat ndeplini ndatoririle sale dup voia si poruncile Tale. Fereste-l (o) de ispitele pe care n-ar fi n stare s le poarte. nt reste-l (o) n dreapta credint si n dragoste des vrsit , ca s mplinim mpreun faptele cele bune si s ne rnduim viata noastr dup sfintele Tale rnduieli si porunci. C a Ta este mp r tia si puterea, n vecii vecilor. Amin. Rug ciune pentru c s torie Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: "C utati mai nti mp r tia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor ad uga vou ", d ruieste-mi toate cele de trebuint pentru a merge pe calea mntuirii. n minile Tale este viata mea si f r Tine nu pot cunoaste nici mplinirea si nici bucuria cea adev rat . Stiind aceasta, avnd dorinta de a purta crucea c s toriei, Te rog s m ajuti s g sesc f ptura potrivit al turi de care s nfrunt marea vietii acesteia. Ajut -m , Doamne, ajut -m , cum numai Tu m poti ajuta. De multe ori ispita singur t tii mi-a r nit inima, de multe ori diavolul dezn dejdii a lovit n poarta sufletului meu. De atta durere inima mea

s-a strns, si nu este nimeni care s mi aline durerea. La Tine alerg, Doamne, n dejdea mea, nt rirea mea, lumina vietii mele. Ajut -m s am o familie binepl cut Tie, o familie peste care s se reverse multimea binecuvnt rilor Tale. Fereste-m , Doamne, de tot r ul. Fereste-m de o alegere gresit . Fereste-m de minciuni, de r utate, de desfru. S nu m nsele frumusetea cea degrab trec toare, ci s caut mai ales frumusetea sufleteasc . S nu m orbeasc dragostea p timas , nici s nu m biruie patimile si poftele. Tu stii, Doamne, nepriceperea si sl biciunea mintii mele. Izb veste-m prin harul T u de neputintele care m apas . Vino n ajutorul meu, Iubitorule de oameni! D ruieste-mi ntelepciune si r bdare. O, grea este crucea r bd rii, si greu mi este s nu fiu covrsit de ea. Dar n Tine mi pun n dejdea. Ajut -m , Doamne, s iubesc Biserica, s st rui n rug ciune si s am rvn pentru mplinirea poruncilor Tale. S m spovedesc ori de cte ori umbra p catului va tulbura mintea mea, mai nainte ca gndul murdar s devin fapt . D ruieste-mi ca primind dezlegare de p cate s -mi ndrept viata dup cum ti este binepl cut Tie. F s -mi fie mie familia cale de mntuire, cale de bucurie. S nu caut mplinirea cea nsel toare cu care m ademeneste aceast lume, ci s caut dragostea pe care ai binecuvntat-o la nunta din Cana Galileii. S mi fie familia prilej pentru a-Ti multumi n fiecare zi. Si la vreme potrivit , d ruieste-mi, Doamne, copii credinciosi si s n tosi, care s duc o viat curat si sfnt . Rug tori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai marii cetelor ngeresti, pe naintemerg torul T u, pe nteleptii Apostoli, si mpreun cu acestia pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale c ror rug ciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu si pentru mntuirea mea. C Tu nsuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si Tie dup cuviint , ca unui Dumnezeu si St pn, toti slav ti n lt m, n toate zilele. Amin. Rug ciunea tinerilor care vor s se c s toreasc Doamne, Dumnezeule al milostivirilor si a toat bun tatea, care plinesti cererile celor care Te cheam cu credint , ascult si nevrednica noastr rug ciune. Tu vezi c vrem s ne unim vietile prin c s torie, Tu vezi dorirea inimilor noastre si stii dac este bun sau este rea. Dac este binepl cut Tie s lu m asupra noastr crucea c s toriei, ajut -ne s biruim toate piedicile cu care vr jmasul ne nec jeste. Ajut -ne, Doamne, c la Tine este n dejdea noastr . D ruieste-ne pace, d ruieste-ne liniste si s n tate sufleteasc si trupeasc . Fereste-ne de noroiul desfrului, fereste-ne de c derea n

poftele trupesti. Lumineaz -ne mintile ca s nu fie ntunecate de vr jmas. Cur teste-ne Tu, ca s nu ne ntineze p catul. nt reste-ne s mergem pe calea cea ngust , ocrotiti de Preacurata Ta Maic si de soborul tuturor sfintilor. S avem o familie n care s str luceasc f clia credintei si a virtutilor, si pruncii nostri s fie c l uziti asa cum trebuie pentru a ajunge m dulare vrednice ale Bisericii Tale. Iar dac Tu stii c din anumite pricini ne este mai de folos s p r sim vrerea noastr si s nu pornim mpreun pe drumul c s toriei, ajut -ne s ntelegem aceasta si s p r sim voia noastr f r a fi cuprinsi de tulburare sau de dezn dejde. naintea Ta, Doamne, sunt vietile noastre. Rnduieste cu ele precum stii c este mai bine pentru noi. Ca v znd grija Ta s ti multumim si s Te l ud m pn la sfrsitul zilelor noastre. C Tu esti Dumnezeul nostru si Tie slav ti n lt m, Tat lui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Rug ciunea celor ce se c s toresc St pne, Doamne, Dumnezeul nostru, sfintitorul nuntii celei de tain si preacurate, p zitorul nestric ciunii si chivernisitorul cel bun al celor lumesti, Cela Ce dintru nceput l-ai zidit pe om si l-ai pus ca pe un mp rat f pturii si ai zis: "Nu este bine s fie omul singur pe p mnt, s -i facem ajutor potrivit", si pentru aceasta ai poruncit "s lase omul pe tat l s u si pe mama sa si s se lipeasc de femeia sa si s fie amndoi un trup", iar pe cei ce Dumnezeu i-a mpreunat, omul s nu-i despart , nsuti St pne, trimite darul T u cel ceresc si peste noi, nevrednicii robii T i, si binecuvnteaz c s toria pe care ast zi o ntemeiem naintea fetei Tale preasfinte. Cur teste toate p catele noastre, iart -ne toate f r delegile, dezleag toate greselile noastre cele de voie si cele f r de voie; uneste gndurile, cugetele si inimile noastre n dragoste nef tarnic si n credint nestr mutat ; ndrepteaz pasii nostri pe c r rile Tale, pentru ca s facem pururea voia Ta cea sfnt . Umple casa noastr de toate bun t tile cele de pe p mnt si ne nvredniceste s petrecem mpreun vietuirea noastr f r de p cat, ca s sporim n tot lucrul bun si binepl cut Tie. P zeste-ne n toate zilele vietii noastre, ca s plinim cu inim curat poruncile Tale si s l ud m si s pream rim preacinstitul si de mare cuviint numele T u, al Tat lui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Taina Sfntului Maslu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rug ciune pentru iertarea p catelor mele si, ca un ndurat, cu dreapta Ta cea atotputernic , stiinge-mi focul ce m-a cuprins, nceteaz -mi boala si,

cu milostivirea Ta, ridic -m din patul durerii, ntru slava numelui T u. C Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si Tie slav n lt m, Tat lui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Maslul este Sfnta Tain n care, prin rug ciunile preo ilor i ungerea bolnavului cu untdelemn sfin it, se mp rt e te harul lui Dumnezeu spre t m duirea celui bolnav. Dup porunca lui Hristos, Apostolii au mers s propov duiasc Evanghelia i, ntlnind oameni bolnavi, i ungeau cu untdelemn i-i vindecau (Marcu 16, 3). Harul t m duie te trupul de sl biciuni i cur sufletul de p cate. S vr irea acestei Taine s-a transmis episcopilor i preo ilor. Sfntul Apostol Iacob scrie: Este cineva bolnav ntre voi? S cheme preo ii Bisericii i s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn, n numele Domnului. i rug ciunea credin ei va mntui pe cel bolnav i Domnul l va ridica, i de va fi f cut p cate se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Sfin ii P rin i ndeamn la s vr irea Sfntului Maslu. Astfel: Dac sufletul este s n tos, boala trupului nu poate s -i cauzeze omului nicio pagub (Sf. Ioan Gur de Aur); Boala, de i i chinuie te trupul, totu i i mntuie te sufletul (Sf. Tihon de Zadonsk); S n tatea trupului i deschide omului u a spre multe capricii i p cate, iar neputin a trupului o nchide (Sf. Tihon de Zadonsk); Dac te molipse ti de vreo boal , nu te dezn d jdui i nu te mpu ina cu duhul; ci mul ume te-I lui Dumnezeu, c El se ngrije te ca prin aceast boal s - i fac un bine (Sf. Isaia Pustnicul). Slujba Sfntului Maslu se face n Biseric . n mod excep ional, aceast Sfnt Tain se poate face i la domiciliul celui aflat n neputin . Dup predania veche a Bisericii, pentru slujba Maslului este nevoie de apte preo i. Atunci cnd acest num r nu poate fi mplinit, din motive binecuvntate, pot sluji chiar i numai doi preo i. Credincio ii care particip la aceast Sfnt Tain aduc la biseric f in , untdelemn i lumn ri, mpreun cu un pomelnic pe care i vor trece, mai nti, pe cei bolnavi, att din familie ct i vecini sau prieteni, apoi pe ceilal i membri ai familiei. De asemenea, cei care particip la aceast Sf. Tain , aduc la biseric o hain , care uns fiind cu undtdelemn sfin it, va fi purtat de cel aflat n neputin . Cele mai importante momente din cadrul Taine Sf. Maslu sunt urm toarele: ori; Citirea Apostolului i a celor 7 Evanghelii; Citirea celor 7 rug ciuni de dezlegare, dup fiecare Evanghelie; Ungerea cu untdelemn sfin it, pe frunte i pe mini, a credincio ilor Rug ciunea de sfin ire a untdelemnului, care se roste te de 7

din biseric ; Conform predaniei Bisericii, la aceast Sf. Tain particip , mai nti, cei afla i n diferite neputin e, sau bolnavi, ns pot participa i ceilal i credincio i, deoarece aceast Sf. Tain nu se s vr e te doar pentru cei bolnavi trupe te, ci i pentru cei bolnavi suflete te. Pentru Sfntul Maslu se vor preg ti apte be i oare ce se vor ntrebuin a la ungerea cu untdelemn sfin it (mir) a celor prezen i la oficierea Tainei. Partea v zut a Sfntului Maslu const din rug ciunea rostit de sapte ori pentru vindecarea bolnavului de neputinta trupeasc si sufleteasc ; din untdelemnul sfintit de preotii slujitori ai Tainei si ungerea cu el de sapte ori a trupului bolnavului. Urm rile Sfntului Maslu sint vindecarea de bolile trupesti si sufletesti si iertarea p catelor pe care bolnavul ar fi uitat s le m rturiseasc la Sfnta Spovedanie. S vrsitorii Sfantului Maslu sunt preotii, pentru c Sfntul Iacob zice: s cheme preotii Bisericii iar nu preotul. Rnduiala slujbei este ntocmit pentru sapte preoti; ns o pot face si cinci trei sau cel putin doi preoti. Sfntul Maslu poate fi primit nu numai o singur dat si nici numai de cel aflat n pragul mortii, ci ori de cte ori credinciosul se simte ngreuiat din pricina bolilor sau p catelor. Mntuitorul Iisus Hristos ne cheam neincetat la sfintirea vietii noastre, la mntuire. Aceasta poate fi dobndit numai in Sfinta Sa Biseric , cunoscand si mplinind Cuvntul lui Dumnezeu si mp rt sindu-ne cu Sfintele Taine ale Bisericii. In urma pogorrii Sfntului Duh, cerul ne-a r mas deschis si, astfel, harul si darurile Lui se revars neincetat asupra si spre sfintirea celor ce fac parte din Trupul Mntuitorului Hristos, din Biseric . Dar lucr rile v zute instituite de Hristos si s vrsite de episcop si preot, prin care, n chip nev zut, se imp rt seste credinciosului harul Duhului Sfnt, se numesc Taine. Sfintele Taine sunt lucr ri v zute, pentru c omul are nu numai suflet rational nzestrat cu libiertate, ci si trup. Prin aceste lucr ri ni se mp rt seste ns harul nev zut al Duhului Sfnt. Partea v zut sau extern a Sfintelor Taine o formeaz lucrurile, cuvintele si actele slujbei, iar partea intern sau nev zut a Sfintelor Taine este harul dumnezeiesc care se mp rt seste prin partea v zut . Scopul Sfintelor Taine fiind sfintirea omului, harul pe care ele l mp rt sesc este harul sfintitor. Iar ceea ce produce harul n sufletele credinciosilor, roadele speciale ale acestui har, sunt efectele Tainelor. Desi, dup natura lui, harul dumnezeiesc este unul singur, totusi, prin lucrarea pe care o implineste, se deosebeste de la Tain la Tain . De pild prin Sfntul Botez ni se mp rt seste harul iert rii p catului str mosesc si eventual al celor personale, precum si harul nfierii noastre. Prin Sfntul Mir ?

harul cresterii n Hristos. Ceea ce caracterizeaz si deosebeste o Tain de toate celelalte Taine este harul special pe care l mp rt sesc. Taina Sfntului Botez ne ncorporeaz in Hristos si ne face m dular al Bisericii Sale. El ne deschide usa spre celelalte Sfinte Taine. Sfnta noastr Biseric ne nvat c sunt sapte Sfinte Taine, toate ntemeiate de Matuitorul nostru Iisus Hristos. Acestea sunt urm toarele: Botezul, Mirungerea, Cuminec tura sau Imp rt sania, M rturisirea, Preotia (Hirotona), Cununia (Nunta) si Maslul. Sfintele Taine au fost s vrsite de sfintii apostoli si sunt s vrsite de urmasii lor legiuiti, dup cum bine citim n Sfnta Scriptur : asa s ne socoteasc pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu Deci nu oricare om poate s fie slujitorul Sfntelor Taine, dup cum iar si afl m din Sfinta Scriptur , c Iisus Hristos a dat pe unii ca s fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii p stori si nv t tori, spre des vrsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos (Efes. IV, 11?12; 1 Cor. XII, 28?30 ; Evr. V, 1?6). Astfel Sfintele Taine, pe care le avem de la Mntuitorul Iisus Hristos, ne sunt asemenea unor izvoare curate prin care curge puterea sfintitoare a harului dumnezeiesc, sau si asemenea unor stlpi de neclintit pe care se reazim viata cea nou , viata crestin . Dup sfintii p rinti ai Bisericii Sfintele Taine sunt focul care nc lzeste inimile, arde patimile si lumineaz sufletele si rodeste spre un folos ; altoiul care nobileaz viata ; apa care spal ntin ciunea patimilor si p catelor; pinea duhovniceasc ce hr neste sufletele noastre si doctoriile care ni se dau spre nt rirea trupeasc si sufleteasc , spre viat vesnic . Se ntelege ns c att pentru s virsirea, ct si pentru primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine este de trebuint o preg tire deosebit , de pe urma c reia s si fim vrednici de harul lui Dumnezeu. S cuget m n liniste si cu r gaz la sfintenia Tainelor, la lucrarea lor mntuitoare, la adev rul c puterea lor este atit de mare, nct ele p trund fiinta noastr , ne vindec de durerile noastre sufletesti, ne hr nesc duhovniceste, ne sfintesc spre viat vesnic (Ioan IV, 10?14). In mod deosebit, Sfintele Taine ne imp rt sesc si nt resc in noi darurile Sfntului Duh (Isaia XI, 2), adic dragostea, bucuria, pacea, ndelungar bdare, bun tatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, cur tia (Gal. V, 22-23). Iar aceste daruri sunt izvoare de sfintenie si de mntuire celor ce vin la Hristos si r mn ai lui Hristos (Efes. II, 5). Sfintele Taine ne unesc cu Dumnezeu, f cnd din noi locasuri ale P rintelui Ceresc, cum ne ncredinteaz sfntul apostol, zicnd c : suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis c : Voi locui n ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu (2 Cor. VI, 16). Ele ne unesc si ne nfr tesc pe unii cu altii, nasc n noi viat nou si buourie curat . Dar noi suntem chemati nu numai sa primim, ci s si lucr m mpreun cu

darurile Sfintelor Taine, ca ele s rodeasc n noi ct mai bogat; s ne fie trepte ale des vrsirii, sc ri cu ajutorul c rora s urc m de pe p mnt la cer, la viata cea neimb trnitoare si pururea vesnic (Ioan VI, 27 ; 1 Ioan II, 25). Sfantul Ignatie Briancianinov

Plangerile unui monah Introducere Stau singur in chilie, cu usile inchise; fereastra este astupata cu o perdea groasa; o candela modesta palpaie in fata sfintelor icoane, imprastiind in chilie o lumina firava, posomorata. Mi-ajunge acesta lumina; am lasat orice lucru deoparte. Sed pe laita, in nedumerire, intr-o tacere tulbure. Mi se pare ca nu mai exist. Nu-mi sta gandul la nimic, tristetea imi copleseste sufletul; lacrimile mi se preling pe obraji si pe haine si plansul imi tine loc de orice indeletnicire. Nu intrati, nu intrati, rogu-va la mine! Nu cautati sa ma scoateti din tacere! Nu sunt in stare sa stau acum de vorba cu prietenii. Am nevoie de singuratate. Nu sunt in stare decat sa plang. Cu cat ar incerca cineva sa ma indeparteze mai mult de aceasta stare, cu atat as ravni-o mai mult si m-as lasa cuprins de ea. Fiindca ma hraneste si imi da liniste, cu toate ca este foarte amara. O turturica plina de elan zboara de pe o creanga uscata, pe alta creanga uscata; pe o creanga verde nu se asaza; asa fac si eu, trecand de la un gand de jale la alt gand de jale, de la stari de tristete la alte stari de tristete; gandurile si simtamintele placute nu se prind de o inima indurerata. Cand Ierusalimul a fost pustiit si distrus, iar locuitorii sai dusi in robie, intr-o tara indepartata, atunci Ieremia proorocul, care proorocise in zadar nenoricirile Ierusalimului din pricina nelegiuirilor locuitorilor sai si care ii chemase zadarnic la pocainta pe nelegiuitii orbiti si invartosati la inima, a ramas pe ruinele Ierusalimului, sa-si planga profetia implinita. Cu suspine, cu neogoite suspine, pe cenusa templului parjolit, templul care trecea drept o minune a arhitecturii si care era singurul de pe pamant inaltat intru slava adevaratului Dumnezeu. Suspina proorocul cu suspine neogoite pe daramaturile orasului; era singurul oras de pe pamant in care inchinatorii adevaratului Dumnezeu puteau sa-I inchine Lui, intocmai cum oranduise El, singura rugaciune bineprimita de Dumnezeu. Lacrimile mele nu cad pe daramaturi si nici pe mormane de cenusa; nu plang dupa un templu facut de mana omeneasca, din marmura, profira si lemn neputrezicios. Nu suspin pe ruinele orasului care s-a zidit veacuri de-a randul, cu bratele puternice al regilor, ale popoarelor, ale aurului; tanguielile mele nu insotesc in zbor multimile iudeilor, desi in robie seculara de ani fara numar, pricina plangerilor mele este morala si taramul lor este acela al sufletului. Plang mistuirea in flacari a unui templu nevazut, nezidit de mana omeneasca, pe care Dumnezeu l-a creat pentru o nevazuta, inalta slujire dumnezeiasca. Plang surparea unui oras tainic, menit sa fie salas si adapost de ganduri si simtaminte binecuvantate. Plang caderea in captivitate a sufletului, a mintii si a inimii infrante de pacat. Sunt tinute in prinsoare, legate cu lanturile patimilor, duse in robie, in imparatia si in cetatea de capetenie a Babilonului, sub stapanirea arhanghelului osandit, stapan aspru si crud al tuturor fapturilor rationale osandite, deopotriva ingeri si oameni. Plang cu plangere de pocainta si de iubire. Ma las cuprins de tristete mantuitoare,

nu de aceea care aduce omului moarte. Nu ma intristez pentru desertaciuni, pentru lucruri nestatornice, trecatoare. Ma cuprinde plansul mostenit de la protoparintele meu Adam, care a inceput a cauta plansul gandind ca va afla in el ogoire dupa pierderea desfatarilor raiului. In acest plans se rasfrange fericirea vesnica. Acest plans este o marturie ca fericirea vesnica a fost harazita omului; acest plans este un mijloc de redobandire a fericirii vesnice.. Ca o rasfrangere a fericirii, ca un suspin si ca o aducere aminte, pentru si despre fericire, plansul cuprinde in sine o desfatare; invaluind in mahnire inima, el o adapa si o oblojeste cu liniste. Dumnezeu-Omul a lacrimat cu lacrimile Sale intrutotsfinte, pentru Lazar cel mort de patru zile; Dumnezeu-Omul a varsat dumnezeiestile Sale lacrimi pentru orasul in care furnica multime mare de oameni, pentru poporul care nu si-a dat seama sau s-a prefacut a nu-si da seama de venirea lui Dumnezeu. Nu numai desfranata si-a spalat cu lacrimi pacatele; nu numai pacatosii care voiau sa se impace cu Dumnezeu prin pocainta alergau cu lacrimi in ochi; capetenia Apostolilor vedea in lacrimi un lucru mantuitor, leacul de care nicicum nu te poti lipsi. "A plans cu amar" marele Petru, cand s-a lepadat de Hristos. Cu planset si cu lacrimi si-a tamaduit pacatoasa rana ucigasa. Exista oare cineva care, cazand inaintea lui Dumnezeu, cu lacrimi in ochi sa nu fi fost ascultat ? Ahab, regele cel fara de cinste al Israelului, si-a stropit obrazul cu cativa stropi de lacrimi, umilindu-se pentru putina vreme, dupa care a continuat sa-l manie pe Dumnezeu prin faptele lui de necinste. Dar acele putine lacrimi umilinta-i trecatoare si stearpa - n-au ramas fara urmari; osanda rostita impotriva slujitorului idolilor, care se manjise de sangele unor victime nevinovate, a fost ridicata. "Vezi cum s-a smerit Ahab inaintea Mea ?" avea sa vesteasca glasul lui Dumnezeu prin proorocul Ilie, prin care se facuse cunoscuta pedepsirea regelui - "Fiindca s-a smerit inaintea mea chiar si pentru o umilinta slaba, pentru niste lacrimi putine si neinsemnate nu voi aduce necazurile in zilele lui", nu voi tine seama ca i-am dat o groaznica osanda, pentru groaznice nelegiuiri. Nu pot vedea pe cineva plangand, fara a-i arata mila Mea. O, frate al meu preaiubit! Inima mea sufera pentru tine. Plang pentru tine si nu ma pot opri. Ma indeamna la plans iubirea de oameni a Domnului Iisus si nefericirea care tea lovit. Din lacrimile celui ce plange si se intristeaza pentru pacate mijejste speranta mantuirii, asemeni unei stele pierdute in bezna noptii. Amesteca plansul meu cu plansul tau, lacrimile tale cu lacrimile mele. Nu ne va respinge Domnul pe cei ce ne rugam Lui. pe cei ce suspinam inaintea Lui, straduindu-ne sa ne vindecam prin pocainta. El, Cel ce ne-a dat pilda plangerii, deschide in noi izvoarele lacrimilor. El, singurul care poate curata intinaciunea sufletului, ne va curata pe noi prin pocainta, prin lacrimi, prin har dumnezeiesc. Pacatul este nascator de plans si de lacrimi. Voi incepe, deci, sa dau drumul strigarii mele. prin suspine si prin tanguiri voi usura si voi indeparta apasarea inimii mele. Cuvintele plangerilor mele sa nu-ti fie nici tine rani, nici dojeni, ele sunt o expresie a iubirii, semne ale compasiunii si copartasiei, glas bland de linistire si incurajare, chemarea de a parasi vietuirea in pacat, de a pasi din nou pe taramul mohanicestilor, sfintelor fapte de desavarsire, chemare la scuturarea jugului pacatului, la lupta barbateasca cu incepatoriile si cu puterile cele de sub cer, pentru libertate spirituala. Plangand pentu tine, ma plang si pe mine insumi. Sunt si eu incarcat de pacate, zanganesc si deasupra mea grelele lanturi ale gandurilor si simtamintelor pacatoase. Luandu-mi ingaduinta de a plange pentru tine, plangi si tu, rogu-te, pentru mine. Sa ne unim inimile in plangere! Imbracati fiind in lacrimi, ca intr-o haina pe care am pus-o pentru a ne acoperi goliciunea spirituala si rusinea, care ne-au

venit din pricina neimplinirii poruncilor lui Dumnezeu, sa cadem inaintea Domnului; sa nu venim cu desarta si trufasa indreptatire de sine, cu care se pecetluieste intotdeauna pacatosenia si pieirea omeneasca; sa-i aducem marturisire din inima infranta si smerita. Prin sincera si hotarata marturisire a greselilor noastre, a caderii noastre, a conditiei noastre mizerabile sa pasim catre pocainta si mantuire. Pocainta este poarta spre Dumnezeu. "Intrati la portile Lui cu spovedanie si in curtile Lui cu laude marturisiti-va Lui" vesteste si statorniceste pentru intreaga omenire proorocul, chemand la pocainta intreg neamul omenesc. 1 A ajuns pana la mine, pe neasteptate, o veste trista; iute ca sageata a ajuns. Mi-a ranit adanc inima si in acelasi timp mi-a adus inaintea ochilor o priveliste uluitoare, intunecata, in stare sa ma amarasca cum nu se mai poate. Cel ce la o varsta frageda s-a legat de Domnul, cel ce si-a inchinat zilele vesele ale adolescentei nevointelor mohanicesti, dispretuind de timpuriu desertaciunea lumii, este acum ademenit si luat in batjocura de lume. Vai tie! Ai naufragiat la liman! Vai tie! Te-ai lasat prins de neamuri straine in propria-ti cetate ! Vai tie! Pacatul te-a luat in robie, pacatul greu, pacat de moarte, legandu-te cu lanturi nevazute, cu neputinta de dezlegat prin nici o sfortare omeneasca. Stand intre zidurile manastirii cu trupul, te-ai instrainat de sfantul locas cu sufletul. El tanjeste dupa tine ca dupa un fiu care s-a ratacit de el, ca dupa un fiu care, nesocotindu-i sfatul ce i l-a dat inimii sale, este ca si cum l-ar fi parasit. Maretele biserici ale lui Dumnezeu, smeritele chilii calugaresti, turlele intunecate, zidurile crenelate ale batranei manastiri, sfintite de nevointele duhovnicesti ale atator batrani cuviosi, te privesc cu jale, ca si cand ti-ar fi ghicit tradarea tainic savarsita in sufletul tau. In sfintele cantari duhovnicesti rasuna cantari de jale, inima il aude si sufera de nenorocirea ta, deslusind in cantarile bisericesti o plangere pentru tine, asemeni tanguielilor de ingropaciune. 2 Plang pentru tine toata ziua; plang pentru tine toata noaptea. Plansul meu nu pretuieste mare lucru. Se intampla insa o mare plangere, al carei pret nu poate fi de nimic egalat: plang ingerii, plang chipurile mucenicilor si parintilor din ceata pustnicilor, plang toti vietuitorii cerurilor, nicicum nu-si ogoiesc plansul. Se uita din cer cu luare-aminte si cu dragoste spre pamant, se bucura de faptele bune ale oamenilor, se intristeaza de pacatele lor. L-ai intristat pe insusi Cel ce te-a facut din nimic si te-a rascumparat cu scump sangele Sau. "Ce folos ai de sangele meu de ma cobor in stricaciune ?", graieste El catre toti gresiti, catre cei care vietuiesc in pacat. Atotsfantul, neatins de stricaciune, se coboara in stricaciune, dandu-se crestinilor imbracati in Hristos si care il au in ei pe Hristos, atunci cand se ating de intinaciunea nelegiurilor. 3 Pacatele in aparenta neinsemnate, trecute cu vederea, nevindecate prin pocainta, duc la pacate si mai grele, iar intr-o viata nepasatoare de ea insasi, se naste in inima mandria. Invata-te sa te veghezi pe tine, sa nu te increzi in tine, nici sa nu te autoadmiri, ca sa agonisesti inima infranta si smerita, pentru ca pacatul tau, stand inaintea ta, sa-ti

infranga trufia si setea de marire. Domnu a ingaduit sa fi supus ispitei care s-a lasat asupra ta ca un nor, purtat de vartej. nu ai rezistat loviturii la care ai fost supus. Ai incaput pe mana vrajmasilor. Te-au impresurat cei ce-ti urasc sufletul, prinzandu-ti-l cu catusele grele, luandu-l in captivitate si robie, acoperandu-l cu nenumarate, chinuitoare, de netamaduit rani!" 4 Parasit-ai sfintele fapte calugaresti de desavarsire; slujirea ta catre Dumnezeu s-a prefacut intr-o rusinoasa fatarnicie. Cand sufletul a cazut in pacat de moarte si i s-a facut acestuia locas, nu se mai afla in el loc pentru adevarata slujire a lui Dumnezeu. Tristetea si moleseala au pus stapanire pe tine; puterea barbatiei s-a ofilit; pornirea spre bine s-a zdruncinat; inima s-a lipsit de binecuvantata pace si de linistea din care se nutreste si prinde aripi monahul in mersul sau catre Dumnezeu. Gandurile desarte si pacatoase, starea de descurajare, care vine odata cu ele, si-au gasit adapost in sufletul tau, asa cum salasluiesc in casele parasite gadinele si pasarile de prada. O singura faradelege ti-a pradat toate faptele bune. Pentru ca cine va pazi toate legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile, ne invata Scriptura. Cand tulpina plantei este retezata de coasa, florile si frunzele ei se ofilesc. 5 Inainte de a fi cazut in pacat, vrajmasii nevazuti ti-au adus tulburare in suflet, atingandu-l numai pe dinafara, clatinandu-l doar la suprafata. Ei nu patrunsesera in inima, aceasta fiind insemnata de mana lui Dumnezeu, n-au putut sa te ia in stapanire, i-ai defaimat si i-ai respins, standu-le impotriva. Le-ai cedata in ceasul nevegherii sale, al negrijii fata de tine, li te-ai supus de bunavoie, le-ai facut pe plac; le-ai urmat indemnurile ademenitoare, aducatoare de moarte. Te-ai facut robul lor; te stapanesc si te mana din urma, prin hatisuri si prapastii, prin maracini si pietre ascutite; te-au legat, te-au inlantuit, nu ai putere sa li te impotrivesti. Domnul, cel ce vede inainte tot si carmuieste peste tot, a vrut sa te umileasca, din pricina multelor tale pacate. Orice gand bun, orice intentie buna este inabusita de pacatul care te-a luat in stapanire. 6 "Asa si-a irosit fiica Sionului toata stralucirea!" Luatu-ti-s-a toata frumusetea sufletului tau, juruit lui Hristos, frumusetea cea duhovniceasca. Gandurile cucernice in care iti statea mintea ca intr-un foisor de nunta s-au risipit; risipitu-s-au sfintele simtaminte care iti invaluiau inima si in care isi gasea pace si desfatare. Le cauti, dar nu le gasesti. S-au risitpit departe, nu se stie unde, locul lor fiind luat de ganduri pacatoase, lumesti, de simtaminte patimase. Singur te-ai lipsit de o inalta, imparateasca vrednicie! Ai cazut in starea jalnica de rob! Amara este neputinta pe care o aduce in suflet pacatul de moarte; din pricina ei si a slabiciunii, orice intalnire cu gandul ademenitor, nelegiuit, dracesc inseamna infrangere pentru suflet. 7

A venit un timp al indurarii, timp greu, timpul injosirii si dezonoarei tale, timpul in care ai fost indepartat de la fata lui Dumnezeu. Lipsit de ajutorul Celui preainalt, uitat parca de Dumnezeu, lasat pe mainile vrajmasilor, ai devenit pentru ei o jucarie si un lucru de batjocura. Caderea calugarului si a oricarui crestin este pricina de plangere pentru sfintii ingeri; este pricina de bucurie pentru inraitii demoni. Ordiile lor tresalta de bucurie la nenorocirile oamenilor, rasuna printre ele un hohot de ras asurzitor, smintit. 8 Ademenitu-s-a mintea ta; muscat-a din fructul oprit de Dumnezeu; privit din curiozitate si fara precautie, fructul parea frumos cum nu se mai poate. Din cale-afara de frumos parea fructul din necunoastere, din naivitate, din lipsa de experienta; sfatul rauvoitor, viclean, a izbutit sa-l faca pe om sa muste din fruct. Si astfel, muscand, a fost lovit de moarte. Amareala acelei muscaturi veninoase iti mai manjeste buzele, fiinta ta launtrica se zbuciuma in chinuri de pe urma otravii care lucreaza in ea. Tulburarea, confuzia, intristarea, necredinta iti coplesesc sufletul. Sleit de puteri, tulburat de pacat, privesti indarat, dupa ce te indreptasesi catre imparatia lui Dumnezeu. Oare sa nu-ti fi amintit, atunci cand te-ai aflat la marginea caderii, pe buza parapastiei pacatului, ca, mai devreme sau mai tarziu, vei avea parte de un sicriu stramt si de un mormant, si ca ele se pregatesc negresit drept salas pentru orice faptura trupeasca ? Si ca pacatoasele desfatari iau sfarsit indata ce omul incepe sa se descompuna, ca trupul, pe seama caruia se caleste sufletul, este sortit a se da jertfa putreziciunii si mancare viermilor. De aceasta nu ti-ai adus aminte. Uitat-ai de judecata lui Dumnezeu, cea care asteapta cu rabdare intoarcerea spre pocainta a pacatosilor, dar care ii paste pe toti. Nu va intarzia infricosata judecata; curand, curand va sa vina; veni-va "ca un fur noaptea". Cerei-se-va atunci socoteala fiecarui om de ce a facut in sederea si in lucrarea lui pe pamant. Ai uitat ca viclenii si cumplitii demoni care se arata acum sufeltului in chip de visari desfatatoare, care il ademenesc cu gandul de a-l lua in stapanire, se vor napusti asupra sufletului, in clipa despartirii acestuia de trup, ca niste fiare salbatice, si daca vor face dovada ca este al lor, il vor rapi. Ai uitat de soarta vesnica a pacatosilor care nu s-au invrednicit de mila lui Dumnezeu. Pentru ca au respins virtutea si pocainta prin care se vindeca nesocotirea virtutilor, vor fi aruncati in iadul cel mai din afara, vor fi dati chinurilor si schingiuirilor fara de masura si fara de sfarsit. Uitat-ai acestea toate si ai cazut cu groaznica cadere. Toate ale lumii - petrecerile, distractiile, grijile si indeletnicirile lumesti - nu-ti vor aduce liniste. Ele fac sa atipeasca constiinta pentru putin timp, dar nu pot s-o inabuse. In clipele cand incepi sa te scrutezi pe tine, ea se trezeste si, desteptandu-se incepe sa te acuze tot mai necrutator. Dumnezeule milostiv! Tu vezi si porti neputintele omenesti ce stau dezgolite inaintea ochilor Tai; vezi neputinta si necuratia mea, in toata goliciunea, in fata ochilor Tai, patimile si demonii cumpliti care ma supun caznelor si schingiurililor. 9 Strainul de neam "sa nu intre in obstea Domnului", porunceste Dumnezeu. N-am pazit porunca Dumnezeului meu. Am savarsit o tradare prin care strainii de neam au patruns nu doar in templu, ci si in altar, maini necuvincioase s-au atins de prinoasele si de vasele sfinte. Numesc templul lui Dumnezeu intreaga faptura a omului; altarul-inima,

vasele si prinoasele-gandurile si simtamintele. Templul lui Dumnezeu este pangarit de picioare spurcate si de duhuri spurcate; ele au intins altarul; au prefacut gandurile si simtamintele duhovnicesti binecuvantate intr-unele trupesti, urat mirositoare. 10 Jelaniile imi umplu fiinta! Durerea si-a facut cuib in mine, imi roade inima ca un vierme, musca din ea ca un sarpe. Caut alinare, caut mangaiere, caut hrana duhovniceasca din care m-am indestulat candva, nimic nu aflu! Stiu ca acea hrana nutreste si bucura. Mi se propune insa o alta hrana; mi se da cu de-a sila hrana pacatului; sunt ademenit cu ea, fagaduindu-mi-se ca ar putea sa ma sature; dar ea numai ca nu satura, ci provoaca o si mai mare foame, o groaznica istovire, neptinta, zdruncinare. Doamne, Doamne al meu! Gresit-am inaintea fetei Tale, inaintea ochilor Tai! Vezi cat sunt de umilit. In fata ochilor Tai preasfinti, talharii ma batjocoresc. M-ai parasit fiindca si eu Te-am parasit. Ma aflu in mainile celor pe care i-am pus inaintea Ta. Nu ? indraznesc sa-mi arunc ochii spre Tine, nu cutez a-mi ridica mainile spre Tine, nu am curaj sa rostesc un singur cuvant inaintea Ta. Greseala mea, tradarea mea mi-au luat orice indrazneala. Am cazut, m-am facut jertfa nebuniei mele, jertfa vicleniei si vrajmasieii demonilor. Ma aflu apropape de deznadejde! Inima imi spune ca stau la portile ei. Nu am pe nimeni care sa puna o vorba buna pentru mine, sau poate ca sunt unii, dar eu nu-i cunosc. Sa fie mijlocitoare inaintea slavei Tale celei neatinse bunatatea Ta cea nemarginita. 11 Toti cei care pasiti pe calea vietii pamantesti, toti cei care strabateti taramul de la pantecele mamei care v-a nascut pana la groapa si mormant, pana la infricosatoarele porti prin care fiecare om intra in nemasurata si tainica vesnicie, "priviti si vedeti daca este vreo durere ca aceasta care ma copleseste". Nu ma intristez pentru pierderea avutiilor si privilegiilor pamantesti, nu ma las doborat de durerea prigoanelor purtate impotriva mea, de defaimarile si ranile venite de la oameni; nimic din ceea ce este vremelnic nu slujeste drept pricina vaietelor mele, a istovirii inimii mele. Sufar, ma chinuiesc, fiindca m-am indepartat de Dumnezeu prin cadere in pacat. L-am tradat pe Domnul, stau respins departe de fata Creatorului meu, cufundat in bezna morala, predat demonilor. Mainile si picioarele imi sunt legate; lucrarea sfanta imi este luata, luat imi este insasi darul de a ma dedica ei. Zac vatamat, in neputinta, in prapastie. O prapastie care mi se arata in chip tainic, dar foarte deslusit: abisul iadului. Beau paharul amaraciunii, paharul smereniei. Paharul pe care mi L-a umplut Dumnezeu, in dreapta Sa manie. 12 Neintelese sunt caile Domnului. In sfanta Sa judecata, Domnul a chibzuit si a dat dreapta hotarare pentru mine: aceea de a fi osandit, ingaduind sa fiu cuprins de focul patimilor, foc vrajmas, sa dau inapoi (cad) din taramul duhurilor, cel de sub cer, templul sufletului meu sa fie parjolit, podoabele sale nepretuite ?? prefacute in cenusa. Fost-au intinse curse inaintea picioarelor mele si eu nu le-am bagat in seama, prinsu-m-am de ele, vrajmasii au tabarat asupra mea, venind din ascunzatorile lor; am fost luat prin

surprindere, am fost infrant, am incercat sa fug. Dar Domnul nu mi-a aratat mie mila, predatu-m-a vrajamasului. Pieirea cea de pe urma ma inspaimanta. Lantul zilelor mele s-a prefacut intr-un lant al suferintelor mele. Pacatul sta inaintea mea ca o nametenie de om, cu palosul gol in mana. Ochii lui maniosi scapara de o flacara rosie ca sangele; gura ii este cascata monstruos, scarsneste din dinti. Si nu ma slabeste o clipa, ziua si noaptea. 13 Vrajmasul nu m-a scapat din ochi multa vreme, de cand m-am nascut, de cand am primit botezul, pizma si ura nedomoilte il indemnau sa ma tina sub supraveghere, neobosit. Pandea ceasul in care, din usuratate, sa-mi pierd vegherea de sine, prudenta. A tot asteptat acest ceas, pana cand a si venit, mester fiind vrajmasul in pierzania oamenilor, m-a lovit de-a binelea si sigur. Acum, cand ma aflu prins de vrajmas, cazut in robia lui, el ma pazeste din nou, ca sa nu fug din prinsoare, sa nu-mi scutur jugul; greu si rusinos jug! Taria mea s-a slabanogit, bratele si-au pierdut puterea, nu ma pot ridica din cadere, nu ma pot slobozi din captivitate. Port imbracaminte de carne care ma face totodata greoi si neputincios; zac in ea ca si cum as fi legat, tinut in temnita; vrajmasul meu este un duh sprinten, se misca precum fulgerul; vesmantul lui, care ii tine loc de orice arma, este tesut din fel de fel de apucaturi, cunostinte, puteri; vrajmasul ma pazeste asemenea unui leu care racneste la prada sa, neajutorata. Nu sunt in stare sa ma impotrivesc lui; adaug pacatelor vechi pacate noi, ma desfatez, silit, in patimi. Domul m-a dat pe mana chinuitorilor. 14 "Stapanul a toate a strivit ca in teasc pe fecioara, fiica lui Iuda", a strivit sufletul meu predat Domnului cu credinta in El; "pentru aceasta plang mereu", plang si suspin cu plangere pe care eu insumi nu mi-o pot explica si n-o inteleg. Duhul meu tanjeste si se chinuie. Isi simte saracia si nimicnicia. Cu ingaduinta Domnului, cetatea mea s-a naruit, schimbatu-si-a infatisarea in rau, frumusetea i-a fost slutita, schimonosita, luatu-i-s-a nepatimirea. "Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei; sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc." Ingerul acesta urmareste un scop: acela de a ma pierde. Dar in ceea ce face si netinand seama de ce face, este ingaduinta lui Dumnezeu, telul sau nepatruns, intelept si bun. 15 "Din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul, Cel cemi imbarbata inima. Feciorii mei cu totii au fost dati pieirii, caci dusmanul a avut biruinta. Gandurile sfinte care linistesc inima, o imbarbateaza si o invioreaza umpland-o de inveselitoarea speranta a mantuirii s-au indepartat de la mine. Darul Sfantului Botez a amutit in mine; intristatu-L-am pe Duhul Sfant, L-am mahnit cu pacatul meu de moarte. Apropiatu-m-am de tot ce este de potrivnic si vrajmas lui Dumnezeu si acestea au patruns si lucreaza in mine. Umplutum-am de intuneric, umplutu-m-am de sminteala. Rugaciunea imi este furata de risipirea mintii; gandurile la patimi desfranate mi-o spurca si mi-o nimicesc. Vrajmasul s-a pornit asupra mea cu inversunare. Vars siroaie de lacrimi ca dintr-un izvor si ele nu-mi aduc folosul pe care mi-l aducea inainte putinii stropi de

lacrimi. Amare sunt lacrimile mele! Nepatimirea pierduta trebuie plansa cu lacrimi amare. Intinaciunea pecetea pe care o lasa caderea in pacat - trebuie spalata de pe suflet cu lacrimi amare. Pacatul de moarte, trecut in cartea voievodului ceresc, trebuie sters cu lacrimi amare. Nevinovatia, dragostea sfanta varsa lacrimi de bucurie. Vin la picioarele Celui ce S-a rastignit pentru mine, cu lacrimi amare, cu inima infranta, cu saracia mea. Primeste-ma, Doamne al meu, asa cum ai primit lacrimile desfranatei; pret, pe care fericita Maria l-a varsat pe picioarele Tale. Tu, Atotputernice si Atotbun, prefa pacatoasele si amarele mele lacrimi in mir binemirositor si bineprimit de Tine. Ridica de pe cantarul Tau drepta Ta osanda si manie; pune pe acest cantar al Tau iubire de oameni, neasemuita putere a lacrmimilor Tale, puterea neasemuita a sangelui Tau. Ti ai varsat pentru noi nepretuitul Tau sange; ai platit rascumpararea noastra. Cu lacrimile Tale ti-ai aratat dragostea pe care ne-o porti; ai pecetluit aceasta dragoste cu sangele Tau atotputernic, dumnezeiesc, ai curatat pacatele intregii lumi. 16 Imi inalt mintea catre Dumnezeu; ea insa nu are putere sa se ridice de pe pamant si sa stea deasupra lui. S-a straduit mult, dar zadarnic. Cum se ridica de pe pamant, cum cade inapoi, se prabuseste de parca ar fi trasa indarat de o mana de fier. Domnul m-a parasit, impresuratu-m-au din toate partile cei ce cauta pierirea sufletului meu. Daca m-as bizui numai pe puterile mele, nu m-as putea ridica din prinsoare. Domnul, numai Domnul ii ajuta sa se ridice pe cei cazuti; ii invie pe cei morti. Mie insa Domnul mi-a harazit alta soarta. El vede cat de jos am cazut, dar nu-mi vine in ajutor. A auzit suspinul meu, strigatul meu si nu ma scoate din prinsoare, din cumplita captivitate, din coltii iadului. Dusmanul triumfa, isi serbeaza biruinta, este convins ca am pierdut cu adevarat. In smintita lui manie, in smintita lui trufie, el crede ca Dumnezeul meu nu are putere de a ma smulge din mainile lui, iar despre sine crede ca i se poate impotrivi, ca-i poate tine piept cu izbanda Dumnezeului meu, Dumnezeului Atotputernic.

Ce sa facem si ce nu trebuie sa facem in Sf. Biserica Prin dreapta-credinta si fapte bune, intram in viata vesnica. Mari sunt ispravile credintei si de foarte mare trebuinta faptele bune. Fiecare din noi crestinii ortodocsi -pastori si pastoriti -pentru a dobandi viata vesnica, trebuie mai intai sa ne agonisim o credinta dreapta, curatita de toate desertaciunile, superstitiile, idolatrismele, ereziile...si sa facem fapte bune. Ceea ce-i calapodul pentru formarea si facerea incaltamintelor, aceea-i dreapta credinta pentru buna formare a crestinului. Astfel, crestinul trebuie mai intai a crede bine, dupa care poate a face fapte bune sau vietui crestineste. Credinta se naste din auz: ''Fara credinta - zice Sf. Apostol Pavel - nu este cu putinta a bine-placea lui Dumnezeu, ca trebuie cel ce se apropie la Dumnezeu, sa creada cum ca este si celor ce-L cauta pe Dansul este datator de plata...Credinta este adeverirea, celor nadajduite si dovedirea lururilor celor nevazute; ca intru aceea sunt merturisiti cei de demult...''(Evr.11,6,1) Astfel, adevarata credinta ortodoxa, sobornica si apostolica, este a crede cu inima si a marturisi cu gura. Un Dumnezeu in trei fete, adica: Credem intru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.

Credem intru unul Domn Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii; Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Credem intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul, este inchinat si marit, Care a grait prin prooroci. Credem intru una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Precum Dumnezeu cel adevarat e numai unul asa si Biserica cea adevarata a Lui e numai una, nu mai multe. Cei care zic ca toate religiile sunt bune, sunt asemenea cu cei care zic ca toti buretii (si cei viermanosi) sau buruienile (si cele otravitoare) ce ies din pamant ar fi bune de mancat. Marturisim un botez intru iertarea pacatelor. Si asa: Asteptam invierea mortilor si viata veacului. Privitor la agonisirea, pastrarea si folosirea drepteicredinte ne indeamna Mantuitorul, zicand: ''Aveti credinta in Dumnezeu...credeti in Dumenzeu si in Mine credeti...Credeti in Evanghelie...si Apostolul: ''Avand credinta si buna cunostinta, pe care unii lepadand-o au cazut din credinta''...Avand taina credintei in cuget curat''...(Ioan 14,1; Mc. 1,15; Tim.1, 14, 3, 9). Credinta dreapta trebuie a fi insotita de fapte bune sau de vieturie crestineasca: fiindca, numai prin aceste doua, omul devine crestin adevarat si are nadejde tare de mantuire vesnica. Aceasta o adeveres Dumnezeiestile Scripturi zicand: ''Vedeti ca din fapte se indrepteaza omul si nu numai din credinta: Precum trupul fara suflet este mort, asa si credinta fara fapte este moarta'' (Iac.2, 24-26). Asadar, pentru ca crestinul sa devina, sa fie si sa ramana placut lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa-si agoniseasca si sa aiba o adevarata credinta in Dumnezeu si sa-si indrepteze dupa aceasta cugetele, cuvintele, faptele si viata sa. Precum pasarile nu se pot ridica in zbor de pe pamant in vazduh numai cu o aripa, ci cu amandoua, asa si oamenii nu se pot apropia si a fi cu Dumnezeu, decat numai prin aceste doua aripi: credinta dreapta si fapte bune. Aceasta reiese clar din cuvintele Mantuitorului: ''Nu tot cel ce-Mi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra intru imparatia Cerurilor; ci acelace face voia Tatalui Meu Care este in ceruri'', adica cele aratate de El in predica de pe munte. (Mt. 7, 21; 6; 7). In intreg capitolul 25 de la Matei, El ne dezvolta destul de clar planul mantuirii prin dreapta-credinta si fapte bune. Sf. Apostol Iacob, dupa ce arata clar ca, credinta fara fapte e moarta, ca si trupul fara suflet, adauga: ''Din fapte (bune) se indrepteaza omul, iar nu numai din credinta.'' (2, 24,16-26). Sf. Apostol Pavel arata ca faptele bune sunt roadele Duhului, zicand: ''Roada Duhului este: dragostea, bucuria, blandetea, infranarea poftelor...Facand binele sa nu slabim, ca la vreme vom secera neostenind. Deci pana cand avem vreme, sa facem bine catre toti si mai vartos, catre cei ai nostri de o credinta. Domnul va rasplati fiecaruia dupa faptele lui...Noi toti trebuie sa ne aratam inaintea Divanului lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cum a facut, celei ce s-a lucrat prin trup ori bine ori rau''. (Gal. 5, 22; 9, 9, 10; Rom. 2, 6; 2, Cor. 5, 10). Credinta dreapta cu faptele bune sunt intr-o foarte stransa legatura, ca si trupul cu sufletul. Acestea lucreaza mana in mana, ca aripile zburatoarelor sau cele doua lopeti: credinta si faptele bune. Multi din cei care aveau fapte bune nu s-au putut mantui si intra in Imparatia lui Dumnezeu, pana n-au imbratisat adevarata credinta. Asa d. p. au fost Cornelie sutasul (F.

Ap. 10; 11, 11-15) Eustatie - Plachida - generalul Roman (V. Sf. 20 Sept. s.a.). Asijderea si cei ce au avut numai dreapta-credinta nu s-au mantuit fara fapte bune sau pana ce n-au facut roade vrednice de pocainta. (Ex. Saul, Petru vamesul, C. Peleghia, Maria Egipteanca s. a.) Dreapta-credinta si faptele bune se cuprin in trei principale virtuti teologice, adica: in Credinta - Crezut; in Nadejde, - Rugaciunea Domneasca, - fericirile; si in Dragoste - Dumnezeiestile zece Porunci, cu dragostea de Dumnezeu si de aproapele, cuprinse in Decalog si in Sf. Evanghelie. Aceste principale virtuti il ridica pe om la treapta lui (Ps. 48, 12, 24) il invioreaza, inaripeaza, inalta, apropie si uneste cu Dumnezeu, Creatorul sau. Dupa acestea, se poate ridica din caderile sale pe treapta demnitatii de om si de a sta la nivelul inalt unde l-a asezat Dumnezeu prin agonisirea si folosirea cu succes a celor patru virtuti cardinale: Intelepciunea, dreptatea, cumpatarea, si barbatia sau taria. Dumnezeu S-a descoperit pe Sine alesilor Sai, stand pe un tron de patru Heruvimi, in Biserica Vechiului Testament si de patru Serafimi in Biserica Noului Testament (Iez. 1; Apc. 4, 6). Si sufletul omenesc care-i creat si destinat de Dumnezeu a fi dupa chipul si asemanarea Sa, are ca tron al statorniciei sale, in tot binele vremelnic si vesnic, aceste patru virtuti, ca un scaun mai inalt cu patru picioare. Cat timp Sufletul are aceste patru virtuti bine cunoscute, paracticate, traite, sta foarte bine in cinstea deosebita in care a fost si este pus. Cand vreuna sau mai multe din ele slabesc, se subrezesc sau lipsesc, Sufletul omenesc se povarneste spre cadere, se prabuseste, si nu se poate ridica pe treapta demnitatii lui, pana nu si le agoniseste, practica, si traieste in buna lor randuiala. Aceste virtuti stralucite, absolut necesare si foarte folositoare, sunt Daruri ale lui Dumnezeu, cu care El inzestreaza pe alesii Sai, asa cum stie mai bine. Pe acestea le putem agonisi, alimenta si dezvolta prin rugaciuni fierbinti facute in Duh si in Adevar, prin participarea cu trup si suflet in Sf. Biserica, in toate Duminicile si Sarbatorilor si in dupa-amiaza zilelor Sfinte, la cele sapte laude, la Dumnezeiasca Liturghie, la Sf. Taine, la invataturile Evanghelice, la cele curat-ortodoxe, prin citirea sau ascultarea Dumnezeiestilor Scripturi in stransa legatura cu Marturisirea Ortodoxa, Cazaniile Bisericii, Vietile Sfintilor si alte carti Sfinte, crezand si vietuind dupa invatatura cea mantuitoare. Pregatiri in ajunul zilelor Sfinte pentru serbarea lor cu Sfintenie... Multa grija il cuprinde pe cineva cand este chemat la palat, de stapanitorul sau conducatorul patriei sale. Mai intai se socoteste cum sa se prezinte mai intelepteste, mai curat si mai bine. Ca un om cu bun-simt, se spala bine peste tot corpul, isi piaptana parul capului, se imbraca in hainele cele mia curate. Observa bine ca incaltamintea sa fie curatita de praf sau de noroi. Plecand de acasa, pe drum, isi face socoteala cum sa se prezinte, sa se miste, sa stea, si cum sa graiasca inaintea mai marelui sau, pentru a-i bineplacea si a dobandi cele de folos. Cu o chibzuiala mult mai mare tebuie a ne pregati noi crestinii drept-credinciosi - pastori si pastoriti, cand suntem chemati de Dumnezeu la Sf. Biserica, Palatul Dumnezeirii, prin Ingerii Lui; cu cat Dumnezeu e mult mai mare si mai nemarginit, fata de stapanitorii acestia lumesti si temporali. Astfel, Sambata seara sau in ajunul sarbatorii, indata ce auzim sunetul toacei si al clopotelor Bisericii, care simbolizeaza glasul Arhanghelului si vocea lui Dumnezeu (1 Tes. 7, 16; Mt. 24, 31; Ioan, 5, 25-29; 12, 28-46; 11, 45) ce ne cheama la sine pentru

rugaciune, trebuie a inceta lucrul oriunde am fi. Mergem apoi la Sf. Biserica unde ascultam Ceasul al IXlea, Vecernia si Pavecernita. Cei mai departati de Sf. Biserica isi citesc acolo pe loc aceste trei laude, dupa ceaslov sau Mica Pravilioare. In lipsa cartilor, precum si nestiutorii de carte isi fac rugaciunile pe care le stiu si inchinaciuni: Sambata si Duminica, de la Craciun pana la ajunul Bobotezei, de la Pasti pana la Vecernia dupa Duminica Mare si in Praznicile Imparatesti, sau metanii cand se fac (vezi Triodul, Tipicul mare pg. 504-507. Pravila Bisericeasca Ierom N. Sachelarie pg. 200-206). Seara trebuie a-si face baie sau a se spala cat mai bine. Mancarea pentru zilele Sfinte trebuie sa se pregateasca in ajunul Duminicii sau Sarbatorii. ''Domnul a zis lui Moise: ''Iata, Eu le voi ploua paine din cer. Sa iasa si sa adune in fiecare zi cat trebuie pentru o zi, ca sa-i cerc de va pasi sau nu dupa legea Mea. Iar in ziua a 6-a sa adune de doua ori mai mult decat adunau in celelalte zile, pentru o zi''. Fiecare aduna mana dimineata cat ii trebuia pentru mancat in ziua aceasta; caci daca se infierbanta soarele, ceea ce ramanea se topea. Iar in ziua a sasea adunau de doua ori mai mult: cate doua omere de fiecare. Dar unii din popor au iesit sa adune si in ziua a saptea si n-au gasit. Atunci Domnul a zis catre Moise: ''Pana cand nu veti voi sa ascultati de poruncile Mele si de invataturile Mele? Vedeti ca Domnul v-a dat ziua aceasta de odihna si de aceea v-a dat El in ziua a sasea si paine pentru doua zile. Ramanesti in casele voastre fiecare si nimeni sa nu iasa din locul sau in ziua a saptea'' (Ies. 16, 4, 5, 21-22, 27-29) Daca credinciosii Vechiului Testament aveau porunca atat de stricta din partea lui Dumnezeu, data prin Moise, de a cinsti ziua de odihna si prin faptul de a nu aduna mana ( pe care nici nu o gaseau) in acea zi, cu mult mai mult sunt datori crestinii a-si gati mancare pentru zilele de Duminici si Sarbatori din ajunul acestor zile ca nu cumva in vremea Dumnezeiestilor Liturghii si predici absolut trebuitoare Sufletului lor, ei sa se invarteasca pe langa pantecele oalelor, ca israelitii usuratici din pustiul Sinai pe langa mancaruri si bauturi si vitelul de aur, pentru care-au cazut in ascutisul sabiei pierzatoare. (Ies.32; 33, 1-6;1 Cor. 10, 14-2-3-5-6). Seara mancam cat se poate mai cumpatat. Facem ce mai avem de facut pentru a doua zi, apoi rugaciunile spre somn si ne culcam. Toti drept-credinciosii crestini, pastori si pastoriti, apostolici, patristici si dupa dansii toti adevaratii crestini din toate vremile si cei din prezent, s-au pazit si se feresc ca de cea mai mare primejdie Sufleteasca a merge, in seara zilelor Sfinte si chiar in oricare zi, la: jocuri, baluri, serate, nunti, onomastice insotite de petreceri anticrestinesti si felurite blestematii. Se fereau a vorbi desertaciuni, vorbe putrede, convorbiri murdare, cantece curvesti. Ei se rugau, cantau cantece duhovnicesti, citeau in cartile Sfinte, Bisericesti si cugetau cu multa sarguinta in legea Domnului prin care deveneau fericiti si rodnici duhovniceste ( Ps. 1, 1-3; Lc. 11, 28; 8, 28; 1 Ioan 14, 21-23; Iac.11, 21-25; Apc. 22, 19) Pregatiri in zilele sfinte pentru mergerea la Sfanta Biserica E bine de stiut aceasta ca in dimineata zilelor Sfinte, fiecare bine-credincios crestin, sculandu-se, se spala, se piaptana si primeneste, imbracand hainele cele mai curate, simple chiar, dar curate. Apoi, aprinzandu-si candela sau lumanarea, inaintea Sf. Icoane, tamaiaza cu tamaie sau smirna, Sfintita de Preotul Bisericii si asa citeste rugaciunile cele mai

complete, dupa ceaslov sau cartea de rugaciuni. Ingrijesc repejor de cele trebuincioase ale gospodariei, vite si pasari. Cand au vreme mai citesc in cartile Sfinte din biblioteca cu carti religioase pe care trebuie s-o aiba in casa lui fiecare crestin. Se iarta cu cei c s-au certat, nu de forma goala, ci dupa adevar, pentru a se folosi. La vremea hotarata, pleaca la Sfanta Biserica, cat mai curati la trup si suflet, oglindindu-si curatenia Sufleteasca in fetele si imbracamintea lor. Pe drum merg cuviincios, graind cu evlavie din Dumnezeiestile Scripturi, din vietile si invataturile Sfintilor, Proorocilor, Apostolilor, Parinti, Marturisitori, Mucenici, Cuviosi si Drepti, sau vorbind cu Dumnezeu prin Sfintele rugaciuni. Crestinii mai inflacarati se duc la Biserica inaintea venirii Preotului, pe care-l asteapta cu dragoste Sfanta, ca oile pe pastorul lor. Crestinii sa nu cedeze ispitirii care adeseori ii impiedica a merge la Sf. Biserica. Dam aici o pilda: Diavolul, prefacut in baba, ii iese inaintea unei fetite care merge la Biserica, si-i zice: ''Unde te duci tu, copila?'' ''La Sf, Biserica, matusica!'' ''Ei, la Biserica! Ce-ai sa faci tu la BIserica? Acolo se duc oamenii mari, babele si mosnegii. Las-ca tu ai vreme si de Biserica. Ia vezi colo in poienita, ce mai harjoana! Du-te de te joaca si tu acolo''...''Bine mai zici, matusica!'' Si s-a dus fetita la harjoana copiilor, in loc de a se duce la Sf. Biserica, unde plecase. Se face fetita fata mare si pleaca iar la Sf. Biserica. Diavolul baba, ii iese inainte si o intreaba: ''Unde te duci tu fata mare?'' ''La Sf, Biserica, matusica!'' Iata, mai auzii una! Fata mare la Biserica! Fetele mari, iata-le cum sar in joc! Iata-le cum se indragostesc! Du-te si tu cu ele...'' ''Ca bine mai zici, matusica!'' Si s-a intors fata din calea Bisericii, la joc!... Dupa aceea se casatoreste, ajunge femeie cu barbat si copii...Pleaca iar la Biserica. Diavolul-baba ii iese inainte, zicandu-i: ''Unde ai plecat, nevasta?'' '''La Sf. Biserica, matusica!'' ''Ei, Biserica! Ai lasar copii singuri in casa sa arda, ori isi scot ochii, ori ies pe drum si-i calca vitele, ii rup cainii, barbatul cand vine acasa, nu gaseste mancare, s-apoi huiet si injuraturi...batai!...Intoarce-te inapoi, ca dupa ce-i vei imbatrani, tot la Biserica o sa fii'' ''Ca bine mai zici, matusica!'' si s-a inapoiat acasa. Ajunge nevasta, baba batrana. Pleaca iar la Sf. Biserica. Diavolul-baba ii iese iar inainte, intreband-o: ''nde te duci, baba hai?'' ''Ia, la Sf. Biserica, matusica!'' ''Ia, mai auzii una! Baba surda, la Biserica! D-apoi, ce-ai sa mai poti face tu la Biserica. Asa surda, garbovia slaba si sfarsita de suferinta? Te dor picioarele; iti tremura corpul! N-auzi nimic. Te apuca tusea, ba si neputintele si smintesti atata lume! Du-te inapoi acasa, ca dupa ce-i muri, tot la Biserica vei fi!''... Baba s-a intors din calea Bisericii si a stat acasa pana a murit, neagra de pacate. Vedeti? Iata, asa a castigat si castiga diavolul sumedenii de Suflete, crestine din toate varstele... Asa a inselat si inseala diavolul pe toti si pe toate care cedeaza ispitelor lasandu-se amagiti de ele. ''Fiti treji, privegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, racnind ca un leu, umbla, cautand pe cine sa inghita!'' (1 Petru 5, 8) In Sf. Biserica intram, ne inchinam, stam si ascultam cu evlavie Dumnezeiasca Liturghie Mergand astfel si ajungand la Sf, Biserica, ne scuturam hainele de praf ori zapada, ne curatim incaltamintele de praf sau noroi. Astfel curatiti la Suflet, trup si imbracaminte, intram in Biserica lui Dumnezeu patrunsi de fiorii evlaviei Sfinte, dornici

fiecare a participa la intreaga Slujba a Bisericii, zicand: ''Intra-voi in Casa Ta, inchinamavoi in Biserica Ta cea Sfanta intru frica Ta. Doamne povatuieste-ma intru dreptatea Ta, iar fata de vrajmasii mei, indrepteaza inaintea Ta calea mea''. Prin Sf. Biserica mergem usor, fara a face tropaiala sau zgomot, pentru a rupe inchinatorilor firul rugaciunii si ascultarii Sf. Slujbe. Toata partea barbateasca intra cu capul descoperit, iar partea femeiasca cu capul acoperit, imbracate cuviincios, acoperite peste tot corpul, dupa exemplul Maicii Domnului si ale sfintelor femei (mironosite) facandu-si fiecare Sf. Cruce completa pe fata. Barbatii merg inainte si stau in naos, iar femeile se opresc in pronaos, in urma barbatilor. Acolo (barbatii in naos si femeile in pronaos) fiecare se inchina la Sf. Icoane. Fac inaintea fiecarei Sfinte Icoane cate doua inchinaciuni, in Duminici si praznice Imparatesti, iar in Sarbatorile Sfintilor, metanii (cugetand cu toata evlavia la Mantuitorul, Maica Domnului sau Sfintii infatisati acolo) sarutand chipul Sfant nu pe fata, ci la picioare sau la maini, mai face o inchinaciune sau metanie la Icoana: 1) Mantuitorului din Catapeteasma, 2) a Maicii Domnului, 3) a hramului, 4) La celelalte Sf. Icoane, dupa marimea sfintilor ce-i infatiseaza, trece pe unde iese Preotul cu Sfintele Daruri, la Iconostasul mic, la Maica Domnului sau Sf, Treime din strana. Nimeni n-are voie a trece printre Iconostasul mic si strana Maicii Domnului fara numai Arhiereii, Preotii, Diaconii si eclesiarhii numai cand duc sfesnicul cu lumina inaintea Liturghisitorilor la iesirea cu cadelnita, cu Sf. Evanghelie si cu Sf. Daruri. Apoi trece fiecare la locul sau dupa varsta sau demnitate, unde in liniste, se roaga Domnului in Duh si Adevar, urmarind cu atentie si ascultand cu toata evlavia intreaga slujba Sfanta. Inchinarea pe la Sf. Icoane din Catapeteasma (barbatii in naos si femeile in pronaos) trebuie a se face inaintea venirii Preotului si inceperea slujbei. Cei veniti dupa darea binecuvantarii se inchina si ei in foarte mare liniste, fara tropaieli, in vremea Miezonopticii sau Utreniei. Dupa inceperea Dumnezeiestii Liturghii, nu-i iertat a se inchina pe la Sf. Icoane, ci numai la Iconostas, ori numai in mijlocul Bisericii si trece la locul sau, linistit, stand cu toata evlavia, pentru a nu intrerupe firul rugaciunilor sau ascultarea credinciosilor adunati. In acest scop, nu-i iertat nici a mai saruta mana, sau pe obraz pe altii in timpul Sf. Slujbe mai ales a Sfintei Liturghii. fiecare e indatorat sa pastreze linistea si buna-cuviinta in tot timpul Sf. Slujbe, sa nu tulbure sufletul celorlalti inchinatori din Sf. Lacas nici prin imbracaminte (luxoase, mode, zorzoane, seminuduri idolatre) nici prin vorbarii, rasuri, hasmodii, semne, miscari sau alte scandalizari. Fiecare sa nu uitam nici o clipa ca suntem in Sf. Biserica, chiar inaintea lui Dumnezeu care vede, aude si cunoaste toate. Sa nu lasam mintea a se abate de la Sf. Slujba aiurea. In momentele potrivite, ne inchinam cu evlavie, facandu-ne Semnul Sf. Cruci drept si complet pe fata, coboram din strana sau ingenunchem dupa randuiala. Cu toata atentia si cu tot gandul, ori prin citire sau cantare, luand parte la intreaga Slujba Bisericeasca, castigam doua foloase: 1) timpul pare a trece mai repede, 2) cu vremea dobandim multe invataturi foarte folositoare din slujba religioasa, din cantari, din citirea laudelor, paremiilor, psalmilor, Apostolului, Sf. Evanghelii, Cazanei sau din predica. Fiecare sa caute a cunoaste cuprinsul talcurilor biblice si Vietile Sfintilor ce-i vede zugraviti pe catapeteasma si pe peretii Bisericii. Sa povatuiasca cu toata linistea si toata blandetea pe nestiutori, a pastra buna-randuiala in Sf. Biserica. Inchinatorilor straini, veniti in Sf. Biserica, sa le aratam mult respect si dragoste sfanta, buna voie si cuvand de zidire spirituala. Toata partea femeiasca in Sfanta Biserica sa stea la locul lor, in pronaos

N-a fost si nu este de iertat pentru nimic in lume partii femeiesti a trece din pronaos, locul destinat sederii lor, in naos, printre barbati, ba chiar si inaintea lor, langa catapeteasma, oricare ar fi ele. Se facea exceptie de la aceasta numai pentru capetele incoronate, dar de ar fi stat la locul lor, mai bine se foloseau. Dumnezeu a facut mai intai pe barbat cu suflet viu, dupa Chipul Sau si l-a destinat a deveni si dupa asemanarea Sa. Pe barbat l-a adus si asezat in stralucitul Paradis anume facut. Pe barbat l-a pus stapan in gradina Raiului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Barbatului i-a dat porunca a manca din toti pomii gradinii Raiului si l-a oprit sa manance din pomul cunostintei binelui si a raului. Privind la barbatul creat singur, Dumnezeu a zis: ''Nu e bine sa fie omul singur, sa-i facem si ajutor pentru el''. Domnul Dumnezeu facand din pamant toate fiarele, pasarile si feluritele vietati, le-a dus si le-a trecut pe dinaintea barbatului creat, ca sa le vada, cunoasca, si sa le puna nume si asa ele au ramas cu nume pus de Adam. Mai pe urma a creat o femeie - Eva - din coasta lui Adam, ca si Biserica, din coasta lui Hristos (Fac. 2; Hron. pg. 29). Deci, precum Biserica cea adevarata merge dupa Hristos si nu inaintea lui, ascultandu-L in toate (Efs. 5, 22-38) asa si toata partea femeiasca sa stea in pronaos, locul destinat sederii lor si sa nu se strechieze printre barbati ca cele din carciumi si de pe la petreceri anticrestinesti. Toata partea femeiasca in Biserica Vechiului Testament si Noul Testament, din vremile apostolice si patristice, au stat separate de barbati. Sfanta Imp. Elena si calugaritele din secolul patru, stateau separat cu femeile, in Sf. Biserica a Domnului (Const. Apost. cart. II-cap. 57; Ist. Bis. Socrat cart. I cap. 17, Chiril cateh. 8). Biserica lui Dumnezeu este Ierusalim Ceresc in care se pastreaza buna-randuiala, nu Babilon plin de amestecare, confuzii si neoranduieli. Cei ce fac neoranduieli in Sf. Biserici cad sub afurisenie (can. 9 Apost. P.B.S. pp. 111; Rand. Monah. ale Cuv. Pahomie 8...). Femeile si fetele ce se amesteca printre barbati, provoaca sminteala, tulburari, neoranduieli urate, ce incarca cu grele pacate, care se revarsa asupra parintilor si nasilor care nu le-au invatat buna-randuiala. Femeile si fetele semidespuiate (cu rochia cu maneca scurta sau fara maneca, cu decolteuri, imbracate in pantaloni, cu capul gol) mergand printre barbati, sau cele mai cu pretentie inaintea lor, la fiecare inchinaciune, fac cate o scena draconica atragand asupra lor groaznicele urgii Dumnezeiesti (vezi Ogl. Duhovniceasca pp. 828-835 de aut). Femeile si fetele sa nu vina impodobite la Sfanta Biserica Orice invataturia divina si bisericeasca arata clar ca Dumnezeu a randuit ca femeia sa fie supusa barbatului ei in toate, asa cum Biserica este supusa Domnului Iisus Hristos (Ef. 5, 14). In scopul acesta al mantuirii, toata partea femeiasca trebuie a imbratisa cu toata sarguinta, minunata smerenie cu care s-a impodobit Preasfanta Fecioara Maria si toate Sfintele Fecioare si Femei din trecut. ''Ca a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale si iata de acum ma vor ferici toate neamurile''. (Lc. 1, 45; 11, 27). Multe femei si fete crestine, lipsite de adevarata intelepciune crestineasca care le primejduieste mantuirea, vin in Sf. Biserica, imbracate la moda, semidespuiate, cu capul, mainile, pieptul si picioarele dezgolite, inzorzonate cu desertaciunile idolesti ( cercei, margele, salbe, inele, bratari, martisoare, flori si alte fleacuri) cu care idolatrii se

impodobeau pe ei si idolii lor. Acestea sunt uraciuni inaintea lui Dumnezeu si placute dracilor. Sf. Apostol Petru, combatand luxul si demonicele mode ale femeilor si fetelon crestine usuratice, le poruncea: ''Femeilor, plecati-va barbatilor vostri (in tot ce-i bun si mantuitor de suflet)''. Viata voastra sa fie curata. Podoaba voastra sa nu fie pe dinafara, in impletirea parului, in podoabele de aur...si in gatelile cu haine; ci in omul dinlauntru, tainic, al inimii, bland si pasnic care e de mare pret la Dumnezeu. Aceasta porunceste femeilor si Sf. Apostol Pavel, zicand: ''Femeile sa se roage imbracate cuviincios (acoperite peste tot corpul, dupa chipul si asemanarea Preasfintei Fecioare, Maria si a Sf. Femei) cu sfiala si curatenie, impodobindu-se nu cu impletiturile parului sau cu aur, sau cu margaritare sau cu haine scumpe, ci cu fapte bune cum sade bine femeilor ce se harazesc evlaviei''. Femeile sa NU vorbeasca in Biserica. (1 Tim. 2, 912; 1 Cor. 14, 34). Sf. Ioan Gura de Aur, talcuind acest loc scripturistic, zice: ''Hainele femeilor crestine sa fie potrivite pe trup din toate partile cu oranduiala, dupa buna-cuviinta, iar nu cu mestesuguri ( mode demonice, idolatre, seminuduri) spre a atrage curiozitatea. Aceea este podoaba adevarata, iar aceasta este podoaba falsa. Ce spui femeie? Tu te apropii sa te rogi lui Dumnezeu infasurata cu aurarii, cu impletituri, cu parul umflat deasupra fruntii, ca unele pasari demonice sau salbatice, cu carlionti in par. Nu cumva ai venit aici (in Biserica) ca sa joci? Nu cumva sa iei parte la o nunta lumeasca? Nu cumva sa iei parte la vreo pompa? Acolo ( la petreceri anticrestinesti, nunti lumesti,pompe omenesti) isi au loc aurariile, impletiturile, carliontii, acolo luxil;...iar aici in Biserica lui Dumnezeu, chiar in orice loc daca vrei sa fii placuta Lui, nu-i trebuinta de nimic din acestea. Ai venit aici sa te rogi lui Dumnezeu pentru pacatele cu care L-ai maniat, sa-I ceri iertare si sa-L faci tie milostiv? Apoi, pentru ce te-ai impodobit asa? Pentru ce ai venit astfel impodobita? Cum vei putea ofta? Cum vei putea plange? Cum vei putea a te ruga cu sarguinta si cu lacrimi cand tu vii aici impodobita cu astfel de momitarii? De vei plange, lacrimile tale vor provoca ras celor ce te vad, fiindca ceea ce lacrimeaza nu trebuie sa fie impodobita cu aurarii. Asta-i adevarata scena teatrala si ipocrizie, ca din acelasi cuget, de unde ambitia a zamislit acest lux de pe tine, sa versi lacrimi. Arunca la o parte acea ipocrizie, fiindca Dumnezeu nu se amageste. Asemenea papuserii sunt ale mimicilor ( clovnilor) si ale celor din orchestra, ale celor de pe scena teatrului (a anticrestinilor). Unei femei cu randuiala acestea nu se potrivesc. Femeie - striga asezamintele apostolice - daca voiesti sa fii credincioasa si bine-placuta lui Dumnezeu, nu te gati, ca sa placi altor barbati nu purta bucle sau incaltaminte ca desfranatele, ca sa atragi pe cei ce se amagesc cu astfel de lucruri, ca desi nu vei face aceste fapte rusinoase spre a pacatui, ci numai spre impodobirea ta, totusi cu chipul acesta nu vei scapa de pedeapsa viitoare, pentru ca ai smintit pe altii...Crestinelor, nu le urmati femeilor rele...Nu va sulemeniti ( schimonositi cu pudra, ruj, grimari) fata pe care v-a facut-o Dumnezeu pentru ca la voi nu este nimic care sa aiba trebuinta de gateala deoarece: ''Toate cate le-a facut Dumnezeu sunt foarte frumoase''.( Fac. 1, 31). O gateala, sulemeneala, peste masura a ceea ce este frumos si foarte bun, batjocoreste podoaba Artistului. (Asez. Apos. cartea!, cap. 8) E o mare obraznicie si nebunie, ca, creatura sa se semeteasca a corecta pe Creator, nedandu-si seama ca schimonoseste sau strica, chipul lui Dumnezeu cel viu, pus in Sufletul lor, si umbros in fetele lor''. Femeile impodobite si sulemenite sunt mai pacatoase decat desfranatele publice

Ni se istoriceste ca pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur, ca si in prezent, femeile umblau asa luxos, si desucheat imbracate, incat crestinii mai intelepti se rusinau cand le vedeau: Sfantul Parinte le infiera cu cuvinte grele, silindu-le a se abate de la acel groaznic pacat. El ne arata clar ca sunt mult mai pacatoase decat acele femei destrabalate care isi practica meseria imorala. ''Acelea pacatuiesc in case - zice el - pe cate vreme acestea (femeile si fetele impodobite si sulemenite) isi arata imoralitatea in public, chiar si in Sf. Biserica. Desi acestea poate nu vorbesc imoralitati, si nici nu le fac, totusi, prin imbracamintea lor nerusinata, se aseamana cu ucigasii care ucid barbatii, trupeste su Sufleteste'' Intr-o zi de sarbatoare Sf. Ambrozie vazu o femeie tanara sulemenita si imbracata fara rusine, asemenea unui idol, care mergea grabita la Sf. Biserica. Sfantul mirandu-se a intrebat-o: ''Unde te duci, femeie?'' Aceea i-a raspuns intepat: ''La Biserica!'' Sfantul, vazand-o ca vrea sa intre asa in Sf. Biserica, i-a zis: ''Privindu-ti fardarea, hainele, zarzamurile si felul de a te arata asa, omul ar crede ca tu alergi la joc sau la teatru si nicidecum la Sf. Biserica! Pleaca de aici, femeie pacatoasa! Fugi la casa ta si plange-ti desfraul tau! Nu mai veni aici cu idolul acestor suchiate impodobiri, sa-ti bati joc de Dumnezeu si Biserica Lui si prin nerusinatul tau Suflet, sa duci in pierzare si-n iad si alte Suflete nevinovate!''. Alta data, acest Sfant Parinte, infierand diavoleasca patima a impodobirii si fardarii femeilor si fetelor din vremea sa, zicea: ''Femeia impodobita,e casa tuturor dracilor din iad''. Unii barbati, in loc de a ramane dupa chipul ce li s-a dat de Dumnezeu, se necajesc a se asemana femeilor Pacatuiesc mult, astfel, si barbatii care se impodobesc sisi schimonosesc fetele, aruncandu-si la gunoi podoaba barbateasca, netinand seama de Cuvantul lui Dumnezeu si-a trimisilor Sai care zice: ''Sa nu va stricati barbile voastre! Sa nu va radeti colturile barbii! Preotii sa nu-si tunda marginea barbii!'' ( Levit. 19, 27; 2, 15). Acestea reies si din asezamintele Apostolice, care hotarasc: ''Nu te gati cu haine alese, cu pantaloni si incaltaminte aleasa, nici purta inel da aur pe deget caci acestea sunt dovezi ale unei vieti desfranate...Nu se cade a ingriji prea mult parul capului, nici a-l face breton sau freza, nici a-l lasa sa cada pe frunte, nici a-l desparti in carari. Nu trebuie a strica nici parul barbii si a schimba forma omului (barbatului) contra firii, aratandu-se ca femeile prin raderea barbii si mustatilor caci: ''Sa nu va radeti barba - zicea Legea (Lev. 19, 27; 21, 5) deoarece Dumnezeu Creatorul a facut ca aceasta( lipsa de barba) sa fie potrivita pentru femei; iar pentru barbati, a judecat-o nepotrivita. Tu, deci, care faci aceasta din dorinta de a placea, impotrivindu-te Legii, te vei face uracios inaintea lui Dumnezeu, care te-a sadit dupa chipul Sau. Hristos este capul fiecarui barbat si barbatul e cap femeii...Fiecare sa ramana lui Dumnezeu in starea in care a fost creat. (1 Cor.11, 3; 7, 2024; Fac.1, 26-27; 2, 7-21-25; vezi si Pedalion). Diavolii zugravesc in mintea inchinatorilor usuratici, felurite desertaciuni Renumitii Sfinti Parinti ai Bisericii lui Dumnezeu ii numesc pe diavoli, zugravi si incepatori; iar nalucirile le numesc poduri (umblatoare) pe care demonii, trecand peste

hotarele stapanirii omenesti nastrajuite, impreuna se amesteca cu Sufletul facandu-l locas neroditoarelor intelegeri patimase ( Sf. Calist. Filocalia cap. 64). Cei ce-si lasa mintea lor plansa diavolilor, sa zugraveasca ce vor ei pe ea, de nu si-o vor sterge si curati prin roade vrednice de pocainta, indata ce vor iesi din trup, vor fi opriti de ei la vamile vazduhului, cercetati si doborati in iad. Astfel, dupa vedeniile unor Sf. Parinti, abia unul dintr-o mie de Preoti se mantuieste (Sf. I. Hrisostom) si dintre crestini, din zece mii, abia unul se ia de Inger, dupa iesirea din trup. ( Cuv. Nicon; pr. Bucevschi). Privitor la aceste zugraviri diavolesti, avem multe exemple ingrozitoare in Vietile Sfintilor, Istoria si pictura Bisericeasca; etc Odinioara, diavolul s-a dus la usa Cuviosului Macarie Alexandrinul, indemnandul a merge cu el la rugaciune, spunandu-i ca fara ei (diavolii) nu se face nici o adunare monahiceasca si nici o cantare bisericeasca. Sfantul, certand pe diavol si rugandu-se lui Dumnezeu sa-i descopere adevarul, s-a dus in Sf. Biserica in timpul slujbei de miezul noptii. Dumnezeu, deschizand ochii binevazatori ai Sfantului, a vazut niste copii mici de arapi, negri, umbland repede incoace si incolo printre parinti si frati, de parca zburau prin Sf. Biserica. Pe cand unu din parinti sau frati citea Psalmii si ceilalti sedeau si ascultau, vede ca arapii aceia mititei si iuti, sedeau fiecare din ei pe langa cei ce nu ascultau si radeau sau dormitau. Cand unii din arapii aceia se atingeau cu amandoua degetele de ochii cuiva, indata adormea. Cand isi puneau degetele pe buzele cuiva, acela imediat casca. Iutii arapi mititei umblau inaintea unora, in asemanari femeiesti. Inaintea altora se faceau ca lucreaza ceva, ospateaza, joaca, canta lumeste, petrec anticrestineste, se manie, iutesc, viclenesc...si aceia vorbeau, radeau, faceau felurite neoranduieli din cele auzite, vazute si simtite inaintea ascultatorilor Sf. Slujbe. Ceea ce naluceau in amintirile parintilor si fratilor, aceea cugetau in inimile lor. Cand alti arapi de aceia incepeau sa faca alte naluciri pacatoase inaintea unora din ascultatorii Sf. Slujbe, erau goniti indata cu oarecare putere si aruncati cu capul in jos, incat nu mai cutezau a mai sta inaintea acelor imputernicitit duhovniceste, nici a merge alaturea. Pe alti inchinatori si ascultatori mai neputinciosi care nu luau aminte la rugaciune sau la citirile Sfinte, diavolii se suiau si stateau pe grumazii si pe spatele lor (ca pasarile pe momai, cand vad ca nu se misca, stau si le murdaresc) si ii batjocoreau. A doua zi Sf. Macarie marturisindu-i pe toti, a vazut ca gandurile de la rugaciunea fiecaruia, erau chipurile pe care diavolul, ca printr-un film cinematografic graitor, zugravise pe plansele mintii lor, batjocorindu-i. Iata si astea sunt un fel de gustarele cu care diavolul amageste si alimenteaza cu pacate, sufletele inchinatorilor usuratici, chiar in Sf. Biserica. O istorioara araba ne graieste ca,diavolii intrebuinteaza cinci degete infernale pentru ruperea din Biserica lui Dumnezeu si prabusirea in iadul vremelnic si vesnic a crestinilor usuratici. Astfel cu doua degete le acopereau ochii ca sa nu cunoasca pe Dumnezeu, din mareata Scriptura a universului, in care totul vesteste existenta Atotputernicia, Atotintelepciunea, purtarea Lui de grija si conlucrarea Lui. Le impiedica privirile sa nu vada Sf. Evanghelii si a mantuirii. Cu celelalte doua degete astupa urechile sa nu auda Cuvantul lui Dumnezeu si chemarile mantuirii. Si degetul al cincilea, satana il pune lacat pe buzele pacatosilor robiti astfel, zicandu-le: ''Veniti cu totii dupa mine, fara nici un fel de impotrivire!'' In felul acesta, Satana a atras multe suflete in iad. Diavolii scot afara pe unii crestini din Sfanta Biserica O ispita groaznica navaleste adesea asupra inchinatorilor in timpul Sfintelor

Slujbe si mai ales al Dumnezeiestilor Liturghii. Unii vazatori cu duhul au vazut pe diavoli in chip de arapi negri zburand prin Sf. Biserica, pe deasupra inchinatorilor si aruncandu-le scai peste ele. Si de cei ce se aprindeau scaii, ieseau afara. Sf. Ioan Gura de Aur zice ca, cei ce ies afara din Sf. Biserica mai inainte desavarsirea Dumnezeiestilor Liturghii (fara mare nevoie sau cauza binecuvantata) se aseamana lui Iuda Iscariotul care, plecand de la Cine cea de Taina, s-a cufundat in intunericul noptii, s-a prabusit din Darul Apostoliei. Altii au vazut pe diavoli, imbratisand pe cei ce vorbeau si radeau, stand pe spatele si dupa grumazii lor (Prolog.Adev.Sf.Inviere; Cele 7 laude; Sf. Liturghie de aut. pp. 1892, 1900, 2001, 2423, 2435, 2474, 2524) Cei ce vorbesc, rad si fac neoranduieli in Sfanta Biserica, pacatuiesc groaznic, prabusindu-se cu babilonul in infern Taberele ispitelor navalesc ca norii lacustelor asupra omenirii. Acestea vazandule, Mantuitorul zice: ''Vai lumii pentru smintele, ca smintelele trebuie sa vina. Dar mai vai acelora prin care vine sminteala, ca mai de folos ar fi fost lor sa-si spanzure o piatra de moara de grumaz si sa se arunce in mare, decat sa sminteasca pe unul dintre acesti mai mici care cred in Mine. Daca ochiul tau cel drept te sminteste, scoate-l si arunca de la tine! Daca mana ta cea dreapta sau piciorul tau cel drept te sminteste, taie-le si arunca-le de la tine. Ca mai de folos iti este sa pierzi unu din madularele tale, decat cu tot trupul sa fii aruncat in gheena'' ( Mt. 5, 29, 30; 18, 6-9; Mc. 9, 42-50; Lc. 17, 22; Rom. 8, 5-13; 1 Cor. 11, 13). Daca blestemul acesta rostit asupra celor ce aduc altora sminteala in felurite locuri si in vremi, e asa de groaznic, socotiti cu cat mai groaznic va fi acest blestem Dumnezeiesc, asupra acelora care vin si in Biserica Lui, sa provoace sminteli inchinatorilor!!! Noi toti crestinii - pastori si pastoriti - ne adunam aici in Sf. Biserica, sa ne curatim de pacate; sa ne luminam ca Ingerii, sa nu ne intunecam ca dracii. Sa ne intalnim cu El aici, in casa Lui, sa I ne rugam pentru iertarea pacatelor savarsite, pentru a ne ajuta in viitor, spre a-i multumi pentru toate binefacerile Lui, iar nu pentru a ne intalni aici unii cu altii, a vorbi, a rade si a face felurite neoranduieli, bucurand pe draci. Cei ce fac acestea, mai adauga inca alta sarcina de pacate, peste pacatele cu care au venit sa se usureze de ele. Toti si toate care dau Bisericii lui Dumnezeu o alta destinatie, potrivnica destinatiei Ei sfinte si luminatoare de Suflet, prin vorbaria aceea, prin rasul acela, hasmodiile si neoranduielile acelea, isi dau lor alta destinatie contrara mantuirii. Vreti sa va arat? Ascultati! Iata, a intrat aici cutare si cutare persoana, parte barbateasca sau femeiasca. Grija ei nu e sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa se mantuiasca de cel rau, ci ca sa se puna in evidenta, sa atraga privirile tuturor spre ea. Priveste cum, prin gesturile ei, prin pasi si prin toate miscarile ei, - se sileste a se arata mai grozava, mai respectabila, mai fanfaroana decat celelalte persoane. Grija ei nu e alta decat: Oare a vazut-o X sau Y? Oare a admirat-o? Oare a fost ea frumos impodobia? Dupa c umbla, de colo pana colo, prin Sf. Biserica, luandu-si locul si stand, imediat ii curg in minte, puhoi, grijile vietii. Mandria ii stapaneste Sufletul si-si cauta pereche; cam asemenea, cu care sa vorbeasca, sa rada, sa se destinda, sa se mai distreze. Si asa auzi acolo vorbindu-se de politica, dincolo de negustorie, de gospodarie, dincolo de vrajmasie, neintelegeri si alte desertaciuni. Diaconul sau Preotul striga: ''Sa luam-aminte cu intelepciune!'' Ei vorbesc. Citetul zice:

''Acestea zice Domnul!'' ei vorbesc si rad. Un cleric citeste Apostolul cu invataturile lui luminatoare - ei vorbesc ori rad. Diaconul sau Preotul citeste Sf. Evanghelie, ale carei cuvinte Dumnezeiesti mantuitoare sufletelor, iesite din gura Liturghisitorului, le iau Ingerii luminati, unul dupa altul, si le duc sus, in inaltimile ceresti, inaintea lui Dumnezeu. - Ei vorbesc, vo-o-rbesc si ra-a-ad! Cuvintele acestea sfinte, proorocesti si apostolesti, Dumnezeiesti, nu le rosteste citetul, Diaconul, Preotul sau Arhiereul, in cinstea lor, ci in cinstea lui Dumnezeu, ai Carui slujitori sunt, si spre mantuirea Sufletelor noastre. Trebuie a asculta pe Dumnezeu, mai mult decat de oameni Oamenii toti, si mari si mici, trebuie sa asculte de Dumnezeu. In fiecare zi va citim si va aducem aminte si la cunostinta, epistola lui Dumnezeu, cuvintele Lui cele foarte mult folositoare si mantuitoare. Acestea trebuie primite si folosite, nu neglijate. Ia inchipuiti-va ca ar veni cineva de la inalta stapanire lumeasca aici in Sf. Biserica, ridicand cu mana sus o hartie scrisa si scuturand-o in vazul vostru si spunandu-va ca-i trimis de stapanire sa v-o aduca la cunostinta! Oare nu v-ati intoarce toti la cel trimis? Oare n-ati asculta ce graieste ele dupa acea hartie? Eu cred ca da. Adeseori am vazut liniste mormantala cand a venit cineva si a citit vreo hartie de la stapanirea lumeasca. Si cand vine Proorocul, Apostolul si Dumnezeu - Omul, Iisus Hristos de ne graieste despre cele din ceruri, noi sa nu fim cu luare-aminte la cele ce ne spun? Unii cartesc cand aud pe cineva predicand in Sf. Biserica. Dar iata, toata slujba Sf. Biserici este predica, rugaciune si lauda. Multe din Sf. Scriptura sunt aratate acolo. Auditorii insa cer, dezmierdari, predici frumoase, incantatoare, impletite cu mestesug. Oare Pavel cu predici incantatoare a intors neamurile la Hristos? Oare cu fala a propovaduit Petru cel necarturar? Dar noi zic multi - nu stim cele scrise in Sf. Scriptura. De ce nu stiti din Sf. Scripturi daca multe altele stiti? Au doar acestea s-au citit in Sfanta Biserica in limbi necunoscute? Nu s-au citit totdeauna in romaneste? Lenea si neplacerea de a auzic Cuvantul lui Dumnezeu, neau tinut si ne tin in intuneric si in umbra mortii, in care lincezim. Rasetele in Sf. Biserica sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu Sminteala mare si stricaciune multa e rasul si vorbaria din Biserica. Cand vedem unele persoane vorbind in timpul Sf. Slujbe, ne vedem siliti a striga cu Proorocii si cu Sf. Ioan Gura de Aur: ''Fata de desfranata s-a facut fata ta, fara rusine ai fost catre toti...despuiere si pedeapsa grea te urmareste. Vai, cum cetatea aceea credincioasa a ajuns o desfranata! Era plina de o luminata judecata si dreptatea locuia in ea. Acum insa, e plina de ucigasi. argintul s-a prefacut in zgura (vorbirile bune in rele, putrede) si vinul ales e amestecat cu apa, (virtutea cu viciile, Sfintenia cu desertaciunile). Conducatorii calca Legea Sfanta si concetatenii-s hoti...'' (Is.1, 21-28; 3, 16-28; 48, 2-3; Ier.2, 22-26; 13, 22-27; Mih. 1, 44; Naum. 3, 5; Os. 1; 2). Tu stai in Sf. Biserica razand, ca si femeile pe scena? Aceasta a rasturnat totul pe dos! Aceasta a nimicit totul. Cele (Sfinte) ale noastre au devenit de ras, nimic nu este statornic din parte-ne, nimic serios; ci o pacatoasa purtare de glumeti si lumesti! Aceasta n-o graiesc catre barbatii si femeile din lume...ca Biserica e plina de rizilic (dispret infruntare si ocara) Iata, cineva spune o gluma. Aceasta indata provoaca ras printre inchinatorii din Sf. Biserica. E dureros cand vezi ca cei mai multi nu mai contenesc a rade, chiar in timpul rugaciunilor si a

Dumnezeiestilor Liturghii. Pretutindenea joaca diavolul, pe toti i-a impleticit la un loc ( in vorbarii, ras si hasmodii) si pe toti ii stapaneste. Hristos se necinsteste, este alungat si nici intr-o parte nu este in Biserica...Mascariciunile - striga Apostolul - vorba nebuneasca si glumirea nici sa se afla intre voi'' ( Efs. 54) si tu razi in Biserica DOmnului? R-a-a-zi mereu si-ti inveselesti fata, tu care esti singuratic? Tu, care esti rastignit si trebuie a plange, razi? Auzit-ai tu zicand pe Mantuitorul undeva, razi? Nicaieri! De multe ori il vedem pe El mahnindu-se si plangand. Il vedem plangand pe zidurile Ierusalimului. S-a tulburat cadn a vazut pe Iuda vanzatorul la Cina cu El. Cand a sculat pe Lazar din mormant a plans. Si tu razi in Biserica Lui? Cand cineva nu se intristeaza pentru pacatele aproapelui, e vrednic de invinovatire, cu atat mai mult cei care nu-si plang pacatele lor. Vremea aceasta este de jale, mahnire, de mortificare, de robie, de lupta, de iconomisire, de facerea roadelor vrednice de pocainta, de plans pacatele si tu razi? Nu-ti amintesti cum a fost certata Sarra pentru ca a ras? (Fac.18, 1-5). Razatorilor in Sf. Biserica, n-ati auzit pe Mantuitorul zicand: ''Vai voua care radeti acum, ca veti plange si va veti tangui'' (Lc.6, 25 comp. Is. 65, 13-15) si tu razi, agonisindu-ti blestemul? Oare Psalmistul zice ca am ras. Nu, ci: ''Ostenit-am intru suspinul meu'' (Ps. 6, 7) si tu razi in Sf. Biserica? Asta-i nebunie, sminteala! Preotul si Dumnezeu se osteneste inaltand rugaciunile credinciosilor cu mieasma tamailor (Apc. 5, 8; 8, 3, 4) inaintea Lui si tu razi? Nu te sfiesti? Nu te temi? Cand intri intr-un palat imparatesc iti potrivesti: pasii, privirile, gesturile si toate celelalte miscari, ca nu cumva sa te arunce afara, ori sa te intemniteze. Si aici, in Sf. biserica, in cele ceresti, unde Dumnezeu e de fata, razi? Ati venit aici sa va rugati si radeti? Ati intrat aici a cadea inaintea Lui, a va curati de pacatele voastre si faceti asta razand? Femeie! Iti acoperi capul in chip de supunere si smerenie is razi in Biserica lui Dumnezeu? ( Omil. V catre evrei). Cei ce vorbesc, rad si fac neoranduieli in Sf. Biserica si-n Sf. Altar, vai lor, se rup de Sf. Biserica si de Sf. Altar si formeaza spiritualmente, curtea din afara Bisericii, scoasa afara si nemasurata, destinata calcarii neamurilor, primejduirilor, pierzarii. Fericiti sunt inchinatorii cu trup si suflet in Duh si Adevar ca formeaza Altarul si Biserica. Acestia devin pururea fericiti (Apc. 11, 1-2; 19, 1-9; 7; 21; 22; Ps. 1, 1-3; Lc. 11, 28). Convorbirile, rasul si neoranduielile trebuie scoase din Sf. Biserica Dumnezeu Iisus Hristos, Sf. Apostoli, Sf. Parinti Apostolici si Patristici hotarasc a fi pace in Sf. Biserica. Astfel, vedem ca Mantuitorului pe cei ce huiau cu negotul in Biserica i-a scos cu biciul afara, nelasand nici vas a purta cineva prin Biserica, zicand: ''Casa (Biserica) Tatalui Meu a Mea, casa de rugaciune este pentru toata lumea. Voi o faceti casa de negot?! Pestera talharilor?! (Ioan 2, 16-17; Mt. 21, 12-13; Mc. 11, 15-17; Lc. 15, 45-46). Sf. Ap.Pavel sfatuieste ca in Biserica toate sa se faca (numai) dupa bunacuviinta si buna-randuiala ca adunarea credinciosilor inchinatori sa se zideasca. Sa nu se faca vorbarie peste randuiala, ca nu cumva cei intrati pentru a asculta, sa le zica: nebuni sau nebune. Femeile sa taca in Biserica (1 Cor. 15; 11; comp. Fac. 3, 11; 1 Tim. 2, 11; Ef. 5, 32; Cols. 3, 13; Tit. 2, 3-5). Vorbaria, rasul si neoranduielile din Sf. Biserica pun sub afurisenie pe cei ce le-au facut si le fac (canon. 9 Apost.). Urmarile acestora culmineaza in pruncucideri, fraticideri, patricideri si sinucideri moralicesti, spirituale si deseori trupesti. Cei ce vor a se curati de povara acestora, indata ce au vorbit sau au ras, sa faca o suta de metanii. De cate ori au vorbit sau au ras, atatea sute de metanii sa faca, pentru a se curati de pacatul acesta (P.B.G.p. 128). Sf. Cuv. Parinti, canoniseau aspru pe calugarii si fratii (monahiile

si surorile) care vorbeau si radeau in Sf. Biserica...Daca s-ar fi intamplat ca in vremea cantarilor sau rugaciunilor, sau in timpul cuvantarilor sa vorbeasca cineva sau sa rada, imediat era pedepsit sa-si desfaca cingatoarea (ca un dezmatat) si plecandu-si capul si mainile in jos, sa stea inaintea Sf. Altar, unde era mustrat de staretul Manastirii, de cel mai mare. Aceeasi pedeapsa se aplica si in trapeza obsteasca, cand fratii stau la masa. Cei pe care n-aveau cine-i pedepsi, puneau asupra-le blesteme groaznice (Reg. Monahale ale Cuv. Pahomie 8, 31, 121). Prin vorbaria din afara Bisericii se da loc diavolului, dar cu cat mai mult prin vorbaria, rasul dinauntrul ei (Rand. C. Benedict cap. 43). Trebuie sa se stie si aceasta ca fratii sa nu faca impreuna vorbire in stranile Bisericii. Caci daca omul sta cu frica, cu toata simtirea in sine si cu cucernicie inaintea unui Stapanitor pamantesc, ca nu cumva sase porneasca supra-i cu vreo vina; cu cat mai vartos inaintea vesnicului Imparat Dumnezeul nostru, se cuvine sa stam cu frica si cu cucernicie in Biserica si fara sa indraznim a vorbi catre cineva, ci sa ne avem mintea atintita la cantari, la rugaciuni si la citiri, ca sa nu ocaram Biserica vorbind, razand, dormind, cautand incoace sincolo, lenevindu-ne fara griji, schimband picioarele, inmultind scuipatul si largind ochii in toate partile ( Prav. Sf. Parinti fata 960; Tipicul Bisericesc al Sf. Sinod). Dumnezeu, nu e dumnezeul neoranduielilor, ci al pacii. Asa e in toate Bisericile Sfintilor (1 Cor. 14, 3; comp. 1 Tes. 5, 23). Astfel, cei ce fac vorbiri, rasuri, hasmodii si felurite neoranduieli in timpul Sf. Slujbe, sunt fata de Sf. Biserica unde intra, precum sunt carii fata de lemn, rugina fata de fier, gargaritele fata de cereale; microbii bolilor molipsitoare fata de oamenii ce-i primesc in corpul lor. Cum oamenii robusti, prin anumite doctorii, injectii, se curata de microbi distrugandu-i, si copacii prin vijelie se curata de uscaturile lor, asa si Biserica, prin puterea lui Hristos se curata de acesti paraziti. Adevaratii crestini, crestine, care cu atentie incordata in Duh si Adevar se roaga fierbinte lui Dumnezeu, Izvorul tuturor bunatatilor, ascultand slujba si Cuvantul Domnului, sunt asemenea harnicelor albine intelepte, care cu multa liniste si osardie, isi aduna ceara si mierea de prin anumite flori, pentru a o duce la stupul lor. Usuraticii, crestini si crestine, care fac vorbarii goale, ras, neoranduieli si tulburari in Sf. Biserica, sunt asemenea feluritelor muste ordinare care, alergand din murdarii in murdarii, prin gunoaie si hoituri, tulbura vazduhul cu bazaitul lor nefolositor si primejdios, ducand boala dalacului; sau veninul feluritelor jivine, in oameni si in anumite. Acestia de nu se vor indrepta, ajung ca multi altii, jucaria dracilor si osanditi pe veci. Sa pastram bunaranduiala si pacea in Bisericile lui Dumnezeu, ca se prea poate. In Biserica Sf. Casian cu 800 de inchinatori in timpul slujbelor sfinte, nu se auzea altceva decat glasul Sfintitilor Liturghisitori, al citetului si al corului. Un Preot Teolog, intr-o predica tinuta in Biserica Popa Chitu- Bucuresti, spunea ca, intro Biserica mare din apus, cu mii de inchinatori, se pastra o liniste asa de mare, incat se auzea usoara bataie a ceasornicelor din buzunare. Fiilor si fiicelor! Luati seama cand mergeti in Biserica lui Dumenezeu. E mai bine sa scultati decat sa aduceti jertfa nebunilor (convorbiri, ras, neoranduieli) caci ei nu stiu decat sa faca rau ( Ecl. 4, 17) Vorbariile si rasul din Biserica atrag urgiile Divine Unicul Dumnezeu, Preamarit in ceruri si pe pamant, a poruncit credinciosilor Sai a-L face lacas Sfant ( Biserica), unde sa asculte Cuvantul Lui, pentru a se face mai buni,

mai curati, mai plini de Duh Dumnezeiesc. Dumnezeu a randuit ca aici, in Sf. Biserica, sa ne intalnim cu El, sa I ne rugam, sa ne plangem pacatele, sa-I cerem ajutorul, sa-I multumim pentru binefacerile primite (Ies. 25, 8). ''Ochii Mei - zice El - vor fi deschisi si urechile Mele vor asculta rugaciunile acelora care se vor ruga in acest loc, in Duh si Adevar '' ( 3 Imp. 9, 2-3; 8, 22-53; 2 Par. 6, 12-42; 7, 103; 12-16; Ioan 4, 23-24). Sfintele Biserici sunt locasuri alese, Sfintite si destinate anume pentru rugaciune, alimentarea cu Cuvantul lui Dumnezeu si Impartasirea noastra cu Sfinteniile Lui. Aici e locul unde, in vremurile de grele cumpene, alearga, pentru a nu pieri trupeste si sufleteste. In vremurile acestea cand huietul, bodoganelile, vorbirea si rasul predomina in majoritatea Bisericilor, oare unde sa priveasca Dumnezeu, maniat de nelegiuirile noastre, ca sa se milostiveasca spre noi? Cand ochii Sai vad aici, in Bisericile Sale, neoranduieli, tulburari, atacari, muscaturi, rasuri umflate...si urechile Lui aud vorbarii, bodoganeli, infruntari dusmanoase, amestecate cu rugaciuni, cantari, paremii, citiri din Apostol, Sf. Evanghelie si cuvant, unde sa mai fugim de mania Lui? Unde sa mai nadajduim a afla mila Lui? Unde sa se mai uite Dumnezeu pentru a Se milostivi si a nu arunca biciul Sau de foc, fulgere si traznete peste noi pacatosii? Sa priveasca in lumea mare, unde oamenii se ucid unii pe altii, ca si cum ai ucide un pui de gaina? La femeile care-si ucid barbatii cu otrava, cum ai adapa un calator cu un pahar de apa rece? La barbatii beti care vin acasa ca niste salbaticiuni, schilodindu-si din batai femeia si copilasii? La mamele denaturate care, avortandu-si pruncii ii arunca la gunoi, cum ai arunca niste pisici sau catei fara ochi? La copiii indaratnici, cruzi, care in loc de a ajuta, isi parasesc, batjocoresc si tortureaza parintii lor batrani, slabi si neputinciosi? Sa priveasca la multimea gurilor de iad, la carciumi, la nuntile si onomasticile cu jocuri, cantece curvesti, unde crestinii petrec anticrestineste, idolatrizandu-se? Sa priveasca acolo unde dantuiesc minciunile, vicleniile, inselaciunile, acolo unde uracioasa patima a betiei si a corte-giului de blestematii indobitoceste pe oameni si pe femei? Sa priveasca la judecatori si tribunale unde-s aparari cu rautate, invinovatiri si minciunarii in marturisiri, inselaciuni in aparari, juraminte strambe? Acolo unde inimile se umfla de patima urei, unde-s prefacatorii: in fata dulceata de vorbe, otrava in dorinta?! Unde sa mai priveasca Dumnezeu, pentru a-si potoli mania dreapta? In largul lumii? Va-a-ai! Acolo va vedea curatia inimilor dispretuita si obrazniciile aplaudate in toate partile! Oriunde se va uita Dumnezeu, va simti aprinzandu-I-se dreapta manie si fulgere infocate vor izbucni traznind cu mare putere asupra omenirii pacatoase. Iata, asa de mari si cumplite sunt nelegiuirile omenirii care predomina pamantul! Destul se manie Dumnezeu cand priveste omenirea invrajbindu-se asa de groaznic. Oare sa-L mai silim si noi crestinii cu vorbariile, rasetele, neoranduielile si tulburarile noastre a se mania cand priveste in Sf. Biserica? Astfel de pacate a prabusit cetatea Ierusalimului cu Templul Sfand sub robia babilonienilor, romanilor si turcilor. De asemenea si stralucita imparatie a bizantinilor cu puternica cetate Sfanta a Constantinopolului si luminata catedrala patriarhala Sf. Sofia si alte lacasuri sfinte, sub robia turcilor. Sa pastram sfintenia Bisericilor cu buna lor randuiala ca sa nu murim, ci sa traim (2 Lege 30, 10). ''Pentru ce mori, casa lui Israil, caci Eu nu voiesc moartea celui ce moare - zice Domnul Dumnezeu. Intorceti-va la Mine si traiti'' (Iez. 18, 2, 3, 23) Bisericile moarte mortifica sufletele, iar cele vii la viaza Harnicia spirituala viaz mortii ( Ioan 5, 29, 15) iar lenevirea spirituala cu

neoranduielile ei, mortifica si sufletele vii. Acesta e un adevar crud, dar foarte graitor. In Bisericile moarte (pline de huiet, vorbarii, ras,neoranduieli) trebuie sa duci un razboi pe viata si pe moarte, ca sa poti via si ramane viu inaintea lui Dumnezeu: ''De i se pare cuiva ca e intelept, nebun sa se faca; ca sa fie intelept'' (1 Cor. 3, 18). In tara Aquitaniei, cu multi ani inaintea noastra, era un nobil si viteaz domnitor, anume Walter. El a intrat in multe razboaie, a luptat eroic si a iesit biruitor. Aproape intreaga viata si-a petrecut-o in razboaie si arme. Imbatranind, ajunse la cunostinta ca pacea veritabila, adevarata, nu este in razboaie, langa arme, ci numai cat mai aproape de Dumnezeu. Intr-o buna zi, hotarandu-se a vietui numai pentru mantuire, isi ia drumul pribegiei si porneste in lumea mare ca sa caute locul adevaratei paci si linistiri, unde sa-si afle mantuirea sufletului sau. In acest scop inalt, el pleaca sa afle pe oamenii aceia care slujesc lui Dumnezeu cu tot devotamentul, in toata vremea. Pentru a afla si cunoaste cu adevarat pe crestinii aceia si lacasul Sfant, unde sa se poata mantui, intrebuinteaza mijlocul acesta cam ciudat: a legat in varful toiagului sau cativa clopotei. Astfel intra el in multe Biserici in vremea serviciului religios, pe cand oamenii se rugau si slujeau in ele. Inaintand pana in mijlocul Bisericii, lovind cu toiagul de cateva ori de pamant, clopoteii sunau. Si pribeagul domn a vazut ca inchinatorii aceia lasau rugaciunile, uitau pe Dumnezeu si isi aruncau privirile la dansul. In inchinatorii aceia vedea el implininduse cuvantul Domnului: ''Poporul acesta numai cu buzele Ma cinsteste, iar inima lui este departe de Mine'' (Mt. 15, 8). Dupa o alergare in multe Biserici, schituri si Manastiri, a ajuns la o manastire (Novalese), in Muntii Alpi. Acolo se aflau la rugaciune parintii si fratii impreuna cu luminatul lor staret. Intra in Biserica. Aici in zadar a lovit el toiagul de pamant si au sunat clopoteii, ca nimeni n-a privit la el. Toti adevaratii crestini si staretul lor, au ramas cufundati in rugaciune. Nimenea n-a luat nici o cunostinta de venirea lui. Batranul domn s-a bucurat foarte mult, ca a aflat ceea ce cauta. Acolo s-a simtit el foarte fericit, acesta fiind adevaratul Sfant Lacas al pacii, stiind ca in locul unde omul se roaga lui Dumnezeu cu Duhul si cu Adevarul, acolo se revarsa cu imbelsugare Darul Lui. Acolo a ramas si s-a mantuit. De aici vedem clar ca rugaciunile noastre, pentru a fi primite de Dumnezeu si folositoare, trebuie sa fie vii, umilite, staruitoare si pline de credinta. Mintea, inima si toata vointa noastra sa fie patrunsa de adevarul cuvintelor, rugaciunilor ce le facem. Astfel, precum focul zugravit fara caldura si lumina nu e foc, omul mort, lipsit de suflet nu e om adevarat, asa si rugaciunile facute cu raceala si cu risipirea gandurilor, nu-s rugaciuni. Rugaciunile reci, ingheata de pe buze si cad ca niste lepadaturi, ca fumul jertfei lui Cain, inainte de a se inalta la ceruri. Bisericile vii ii fac pe crestinii intunecati, ingeri luminati Oamenii, oricat de intunecati ar fi ei, cand intra in Sf. Biserica de asculta cuvantul lui Dumnezeu si cu hotarare statornica il pazesc, se lumineaza si devin fericiti nu vremelnic, ci vesnic. Bisericile sunt casa lui Dumnezeu. Totul in ele spun slava lui Dumnezeu ( Ps. 17, 5). Pentru a se folosi pe sinesi si pe altii, toti crestinii - pastori si pastoriti - trebuie a se ruga si pastra linistea in ele cu toata evlavia. Numai astfel Biserica va putea transforma pe pacatosii intunecati, in crestini luminati. Avva Pavel cel (numit) Simplu (+341 d. Hs) ucenicul Sf. Antonie cel Mare, s-a

dus o data la o manastire pentru cercetare, sfatuire si folosul calugarilor. Dupa obisnuita vorbire cu ei, calugarii au intrat in Sf. Biserica, la Sf.Slujba. Fericitul Pavel a ramas afara, la usa Sf. Biserici, luand seama la fiecare din cei ce veneau si intrau in Sf. Biserica. Cu Darul lui Dumnezeu cu care era inzestrat el, vedea fata fiecarui suflet cum intra in Sf. Biserica, cum iesea si cat se folosea, asa cum ne vedem noi fata unii altora. Privind el pe adevaratii calugari si mireni care veneau si intrau cu fata vesela, ingerul fiecaruia bucurandu-se de el, iata ca vede un crestin negru si intunecat peste tot corpul. Dracii il trageau de amandoua partile de un capastru pus in nasul lui. Iar Sfantul sau inger Pazitor de la Botez, mergea departe dupa dansul, posomorat si trist. Cuv. Pavel vazandu-l asa, a inceput a plange, batandu-si pieptul indurerat, dupa acel suflet pe care-l vazuse asa de nefericit. Cei ce-l vedeau plangand asa nemangaiat il intrebau de ce plange cu atata amar. El ferindu-se sa le raspunda, se da de o parte tanguindu-se pentru acels ce-l vazuse asa. Sfarsindu-se slujba, inchinatorii au inceput a iesi unii dupa altii din Sf. Biserica. Sf. Pavel privea cu multa atentie pe fiecare, stiind cum a intrat, sa vada cum iese: folosit ori pagubit. Iata ca vede si pe batranul acela intunecat la trup, ca iese din Sfanta Biserica luminat la fata, alb la trup si Ingerul pazitor mergea aproape de el, bucurandu-se foarte, iar dracii foarte departe mergeau dupa dansul. Atunci Sf. Pavel, sarind de bucurie, binecuvanta pe Dumnezeu si, suindu-se pe o piatra inalta a strigat: ''Veniti si vedeti lucrurile Domnului cat sunt de infricosate si de toata spaimantarea vrednice! Veniti si vedeti pe cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina! Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El si sa zicem: ''Tu singur poti sa ridici pacatele'' (Ps. 65, 2; 1 Tim. 2, 4; Ps. 14, 6). Auzind acestea oamenii, au alergat toti cu mare sarguinta aproape de dansul, vrand sa auda mai bine ce voia sa le spuna. Adunanduse toti, Sfantul le-a povestit ceea ce vazuse la intrarea inchinatorilor in Sf. Biserica si la iesirea lor. In acelasi timp a rugat pe omul acela, sa spuna tuturor cauza pentru care Dumnezeu i-a daruit o asa grabnica schimbare minunata. Omul, vazandu-se vadit, a povestit tuturor, cu toata indrazneala: ''u sunt un om pacatos. Multa vreme am vietuit in desfranare pana acum. Astazi, intrand in Sf. Biserica a lui Dumnezeu, am auzit citindu-se din proorocirea lui Isaia in care Dumnezeu ne graia printr-insul: ''Spalati-va, curatiti-va, scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei. Invatati-va a face bine. Si de vor fi pacatele voastre ca mahoraciunea, ca zapada le voi albi. Si de veti vrea si ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca'' (Is. 1, 16-20). Auzind eu desfranatul, cuvantul Proorocului, m-am umilit in sufletul meu, zicand: ''Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti pe pacatosi si ai fagaduit aceasta prin proorocul Tau, rogu-Te, implineste aceasta si in mine, nevrednicul si pacatosul ca nu voi mai savarsi pacatul acesta si iti voi sluji in curata stiinta. Primeste-ma pe mine care ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de tot pacatul!'' Cu aceste fagaduinte si hotarari am iesit din Sf. Biserica dupa savarsirea Sf. Slujbe, asa cum a fost vazut!''. Toata adunarea credinciosilor auzind aceasta, au strigat cu glas inalt catre Dumnezeu zicand: ''Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut!'' Au nu zece s-au curatat? Dar cei noua unde sunt? Vazut-ai cum Mantuitorul i-a vindecat de lepra pe cei 10 leprosi, i-a dat sanatosi

familiilor lor? Iata tot asa si pe noi toti, cei care ne-am crestinat cu Sf. Botez, Mir-Ungere si Sf. Impartasanie ne-a vindecat de groaznica lepra a pacatului stramosesc si de cele proprii si ne-a redat mostenirea Raiului. Dar, vai, precum atunci noua din leprosii vindecati, nu s-au intors sa dea multumita lui Dumnezeu pentru vindcarea lor, asa si in vremurile noastre, majoritatea purtatorilor de nume crestinesc lipsesc de la imlpinirea datoriei lor si a multumirii inaintea lui Dumnezeu, pentru binefacerile primite, chiar cand se aduna si stau in Sfanta Lui Biserica. Cand Domnul priveste in casa Lui si vede pe multi hoinarind cu mintea, aiurea, vorbind, razand, facandu-si semne, tulburari si felurite neoranduieli si, numai putin stand cum se cuvine, striga indignat la noi ca si la aceia: ''u nu zece (toti crestinii prin Sf. Botez) s-au curatit?'' Dar cei noua (multi) unde sunt? Nu s-au aflat sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?'' Pacatul dormitarii in Sfanta Biserica Neputinciosi si nepriceputi sunt crestinii aceia care dormiteaza in Sf. Biserica. Aceasta provine uneori din oboseala, alteori din cauza vreunei boli. Adeseori insa vine din lenevire, indiferentism religios, de la diavolul. Un frate dormitand in Sf. Biserica din multa lenevire si lene, pe cand ceilalti cantau Utrenia, dupa randuiala a vazut in vis pe Stapanul Hristos, rastignit pe cruce, intorcandu-si ochii de la monahul somnoros, si i-a zis: ''Sluga lenesa si trandava! - Tu nu esti vrednica sa ma vezi in fata, somnoros fiind si cufundat in lene, cand ceilalti Ma lauda si Ma slavoslovesc. Deci nici fericirea nu o vei dobandi in Imparatia Mea cea cereasca. Sa stii ca cel ce se leneveste, slava cea vesnica nu va afla''. Acestea zicand Stapanul, fratele acela desteptandu-se s-a infricosat groaznic de acea hotarare a Imparatului Ceresc. Caindu-se mult in durerea inimii, si-a indreptat nepsarea sa si s-a izbavit de dormitare si lenevire in timpul Sfintelor Slujbe si rugaciuni. Nu va ajunge lumea larga pentru vorbarii, ras si baut? Iscusitul Apostol dojenea pe crestinii din Corint pentru unele neoranduieli ce faceau in Bisericile lor, zicand: ''Au nu aveti case in care sa mancati si sa beti? Sau defaimati Biserica lui Dumnezeu? Eu nu va laud pentru aceasta'' (1 Cor. 14, 26). Asa si noi Preotii Bisericii ne vedem siliti a striga: ''Purtatori ai numelui Domnului Hristos! Nu va mai ajung casele, ograzile, locurile voastre, umbrele copacilor, cararile, drumurile, targurile, lumea larga, pentru vorbarii, rasuri, miscari, somn, mancat, baut si alte neoranduieli? Ce? Ati mai venit cu ele si aici? Dispretuiti Biserica lui Dumnezeu? Noi nu va laudam pentru aceasta. Aceasta va despoaie de Darul lui Dumnezeu si va alunga in osanda''. Priviti si vedeti ca intindere de pamant a lasat Dumnezeu, de la o Biserica la alta, pentru felurite trebuinte omenesti si cat de putin spatiu, din loc in loc, si-a oprit pentru Sine, unde sa ne intalnim mai multisor cu El si sa scapam de primejdii si pierzare. Aceste locasuri Sfinte, Sfintite Lui, sunt niste adaposturi, locuri de scapare, cetati de salvare care trebuie respectate cu toate raduielile lor Sfinte pentru a ne folosi (Num. 35, 9-29; 2 Lege. 19, 2-10; Is. 20). Acestea cunoscandu-le, nimeni sa nu mai cuteze a dispretui Sfintele Biserici cu vorbarie, ras, neoranduieli, mancat si baut.

Mai intai sa ne hranim pe noi cu Cuvantul lui Dumnezeu si apoi pe altii Multi crestini ai vremurilor noastre, cand aud citindu-se in Biserica Paremiile, Psaltirea, Apostolul, Sf. Evanghelie, Cazania si mai ales Predica, in loc de a-si lua fiecare pentru sine, in loc de a se socoti fiecare vinovat, le tot potriveste pentru altii, le arunca asupra unora si altora. Parca-i vad tot impartind si-i aud soptind: ''O! ce bine se loveste cuvantul acesta la cutare bogatan care-i plin de viclesug si iubitor de avutii. Tare bine se mai loveste cuvantul acesta la cutare betivan! Cuvantul celalalt parca-i anume facut pentru cutare femeie luxoasa, care vrea sa intreaca pe toate celelalte in lux, mode si podoabe. Cum lipseste cutare si cutare femeie sa auda acest cuvant care parca e citit anume pentru ele. Si asa, unii soptesc intr-una intr-un fel, altii in alt fel, impartind cele ce se citesc si vorbesc aici, numai altora. E foarte primejdios pentru aceia care se suie in scaun de judecata si osandire asupra semenilor lor, netinand seama ca prin aceasta se inrudesc cu diavolul, parasul lui Dumnezeu si al oamenilor. Se despoaie de Darul lui Dumnezeu si se transforma din crestini in anticrestini '' ( Hronograf pg. 27-28; Pateric. cap. 15, 6, 8, 10). Adeseori slujba Bisericii, citirile si predica, ori se par greoaie, ori neplacute, incurcate, sau prea lungi, uneori ii copleseste somnul sau felurite griji si cand prind ceva, cum am zis, impartasesc altora. Acestia-s diavolii care risipesc Cuvantul lui Dumnezeu din mintea crestinilor ca sa n-aduca roada dorita (Mt. 13, 9; Mc. 4, 14-15; Lc.8, 12; Fac. 15, 18,40,18). Sfantul Ignatie Briancianinov

Plangerile unui monah Introducere Stau singur in chilie, cu usile inchise; fereastra este astupata cu o perdea groasa; o candela modesta palpaie in fata sfintelor icoane, imprastiind in chilie o lumina firava, posomorata. Mi-ajunge acesta lumina; am lasat orice lucru deoparte. Sed pe laita, in nedumerire, intr-o tacere tulbure. Mi se pare ca nu mai exist. Nu-mi sta gandul la nimic, tristetea imi copleseste sufletul; lacrimile mi se preling pe obraji si pe haine si plansul imi tine loc de orice indeletnicire. Nu intrati, nu intrati, rogu-va la mine! Nu cautati sa ma scoateti din tacere! Nu sunt in stare sa stau acum de vorba cu prietenii. Am nevoie de singuratate. Nu sunt in stare decat sa plang. Cu cat ar incerca cineva sa ma indeparteze mai mult de aceasta stare, cu atat as ravni-o mai mult si m-as lasa cuprins de ea. Fiindca ma hraneste si imi da liniste, cu toate ca este foarte amara. O turturica plina de elan zboara de pe o creanga uscata, pe alta creanga uscata; pe o creanga verde nu se asaza; asa fac si eu, trecand de la un gand de jale la alt gand de jale, de la stari de tristete la alte stari de tristete; gandurile si simtamintele placute nu se prind de o inima indurerata. Cand Ierusalimul a fost pustiit si distrus, iar locuitorii sai dusi in robie, intr-o tara indepartata, atunci Ieremia proorocul, care proorocise in zadar nenoricirile Ierusalimului din pricina nelegiuirilor locuitorilor sai si care ii chemase zadarnic la pocainta pe nelegiuitii orbiti si invartosati la inima, a ramas pe ruinele Ierusalimului, sa-si planga profetia implinita. Cu suspine, cu neogoite suspine, pe cenusa templului parjolit, templul care trecea drept o minune a arhitecturii si care era singurul de pe pamant inaltat intru

slava adevaratului Dumnezeu. Suspina proorocul cu suspine neogoite pe daramaturile orasului; era singurul oras de pe pamant in care inchinatorii adevaratului Dumnezeu puteau sa-I inchine Lui, intocmai cum oranduise El, singura rugaciune bineprimita de Dumnezeu. Lacrimile mele nu cad pe daramaturi si nici pe mormane de cenusa; nu plang dupa un templu facut de mana omeneasca, din marmura, profira si lemn neputrezicios. Nu suspin pe ruinele orasului care s-a zidit veacuri de-a randul, cu bratele puternice al regilor, ale popoarelor, ale aurului; tanguielile mele nu insotesc in zbor multimile iudeilor, desi in robie seculara de ani fara numar, pricina plangerilor mele este morala si taramul lor este acela al sufletului. Plang mistuirea in flacari a unui templu nevazut, nezidit de mana omeneasca, pe care Dumnezeu l-a creat pentru o nevazuta, inalta slujire dumnezeiasca. Plang surparea unui oras tainic, menit sa fie salas si adapost de ganduri si simtaminte binecuvantate. Plang caderea in captivitate a sufletului, a mintii si a inimii infrante de pacat. Sunt tinute in prinsoare, legate cu lanturile patimilor, duse in robie, in imparatia si in cetatea de capetenie a Babilonului, sub stapanirea arhanghelului osandit, stapan aspru si crud al tuturor fapturilor rationale osandite, deopotriva ingeri si oameni. Plang cu plangere de pocainta si de iubire. Ma las cuprins de tristete mantuitoare, nu de aceea care aduce omului moarte. Nu ma intristez pentru desertaciuni, pentru lucruri nestatornice, trecatoare. Ma cuprinde plansul mostenit de la protoparintele meu Adam, care a inceput a cauta plansul gandind ca va afla in el ogoire dupa pierderea desfatarilor raiului. In acest plans se rasfrange fericirea vesnica. Acest plans este o marturie ca fericirea vesnica a fost harazita omului; acest plans este un mijloc de redobandire a fericirii vesnice.. Ca o rasfrangere a fericirii, ca un suspin si ca o aducere aminte, pentru si despre fericire, plansul cuprinde in sine o desfatare; invaluind in mahnire inima, el o adapa si o oblojeste cu liniste. Dumnezeu-Omul a lacrimat cu lacrimile Sale intrutotsfinte, pentru Lazar cel mort de patru zile; Dumnezeu-Omul a varsat dumnezeiestile Sale lacrimi pentru orasul in care furnica multime mare de oameni, pentru poporul care nu si-a dat seama sau s-a prefacut a nu-si da seama de venirea lui Dumnezeu. Nu numai desfranata si-a spalat cu lacrimi pacatele; nu numai pacatosii care voiau sa se impace cu Dumnezeu prin pocainta alergau cu lacrimi in ochi; capetenia Apostolilor vedea in lacrimi un lucru mantuitor, leacul de care nicicum nu te poti lipsi. "A plans cu amar" marele Petru, cand s-a lepadat de Hristos. Cu planset si cu lacrimi si-a tamaduit pacatoasa rana ucigasa. Exista oare cineva care, cazand inaintea lui Dumnezeu, cu lacrimi in ochi sa nu fi fost ascultat ? Ahab, regele cel fara de cinste al Israelului, si-a stropit obrazul cu cativa stropi de lacrimi, umilindu-se pentru putina vreme, dupa care a continuat sa-l manie pe Dumnezeu prin faptele lui de necinste. Dar acele putine lacrimi umilinta-i trecatoare si stearpa - n-au ramas fara urmari; osanda rostita impotriva slujitorului idolilor, care se manjise de sangele unor victime nevinovate, a fost ridicata. "Vezi cum s-a smerit Ahab inaintea Mea ?" avea sa vesteasca glasul lui Dumnezeu prin proorocul Ilie, prin care se facuse cunoscuta pedepsirea regelui - "Fiindca s-a smerit inaintea mea chiar si pentru o umilinta slaba, pentru niste lacrimi putine si neinsemnate nu voi aduce necazurile in zilele lui", nu voi tine seama ca i-am dat o groaznica osanda, pentru groaznice nelegiuiri. Nu pot vedea pe cineva plangand, fara a-i arata mila Mea. O, frate al meu preaiubit! Inima mea sufera pentru tine. Plang pentru tine si nu ma pot opri. Ma indeamna la plans iubirea de oameni a Domnului Iisus si nefericirea care tea lovit. Din lacrimile celui ce plange si se intristeaza pentru pacate mijejste speranta

mantuirii, asemeni unei stele pierdute in bezna noptii. Amesteca plansul meu cu plansul tau, lacrimile tale cu lacrimile mele. Nu ne va respinge Domnul pe cei ce ne rugam Lui. pe cei ce suspinam inaintea Lui, straduindu-ne sa ne vindecam prin pocainta. El, Cel ce ne-a dat pilda plangerii, deschide in noi izvoarele lacrimilor. El, singurul care poate curata intinaciunea sufletului, ne va curata pe noi prin pocainta, prin lacrimi, prin har dumnezeiesc. Pacatul este nascator de plans si de lacrimi. Voi incepe, deci, sa dau drumul strigarii mele. prin suspine si prin tanguiri voi usura si voi indeparta apasarea inimii mele. Cuvintele plangerilor mele sa nu-ti fie nici tine rani, nici dojeni, ele sunt o expresie a iubirii, semne ale compasiunii si copartasiei, glas bland de linistire si incurajare, chemarea de a parasi vietuirea in pacat, de a pasi din nou pe taramul mohanicestilor, sfintelor fapte de desavarsire, chemare la scuturarea jugului pacatului, la lupta barbateasca cu incepatoriile si cu puterile cele de sub cer, pentru libertate spirituala. Plangand pentu tine, ma plang si pe mine insumi. Sunt si eu incarcat de pacate, zanganesc si deasupra mea grelele lanturi ale gandurilor si simtamintelor pacatoase. Luandu-mi ingaduinta de a plange pentru tine, plangi si tu, rogu-te, pentru mine. Sa ne unim inimile in plangere! Imbracati fiind in lacrimi, ca intr-o haina pe care am pus-o pentru a ne acoperi goliciunea spirituala si rusinea, care ne-au venit din pricina neimplinirii poruncilor lui Dumnezeu, sa cadem inaintea Domnului; sa nu venim cu desarta si trufasa indreptatire de sine, cu care se pecetluieste intotdeauna pacatosenia si pieirea omeneasca; sa-i aducem marturisire din inima infranta si smerita. Prin sincera si hotarata marturisire a greselilor noastre, a caderii noastre, a conditiei noastre mizerabile sa pasim catre pocainta si mantuire. Pocainta este poarta spre Dumnezeu. "Intrati la portile Lui cu spovedanie si in curtile Lui cu laude marturisiti-va Lui" vesteste si statorniceste pentru intreaga omenire proorocul, chemand la pocainta intreg neamul omenesc. 1 A ajuns pana la mine, pe neasteptate, o veste trista; iute ca sageata a ajuns. Mi-a ranit adanc inima si in acelasi timp mi-a adus inaintea ochilor o priveliste uluitoare, intunecata, in stare sa ma amarasca cum nu se mai poate. Cel ce la o varsta frageda s-a legat de Domnul, cel ce si-a inchinat zilele vesele ale adolescentei nevointelor mohanicesti, dispretuind de timpuriu desertaciunea lumii, este acum ademenit si luat in batjocura de lume. Vai tie! Ai naufragiat la liman! Vai tie! Te-ai lasat prins de neamuri straine in propria-ti cetate ! Vai tie! Pacatul te-a luat in robie, pacatul greu, pacat de moarte, legandu-te cu lanturi nevazute, cu neputinta de dezlegat prin nici o sfortare omeneasca. Stand intre zidurile manastirii cu trupul, te-ai instrainat de sfantul locas cu sufletul. El tanjeste dupa tine ca dupa un fiu care s-a ratacit de el, ca dupa un fiu care, nesocotindu-i sfatul ce i l-a dat inimii sale, este ca si cum l-ar fi parasit. Maretele biserici ale lui Dumnezeu, smeritele chilii calugaresti, turlele intunecate, zidurile crenelate ale batranei manastiri, sfintite de nevointele duhovnicesti ale atator batrani cuviosi, te privesc cu jale, ca si cand ti-ar fi ghicit tradarea tainic savarsita in sufletul tau. In sfintele cantari duhovnicesti rasuna cantari de jale, inima il aude si sufera de nenorocirea ta, deslusind in cantarile bisericesti o plangere pentru tine, asemeni tanguielilor de ingropaciune. 2

Plang pentru tine toata ziua; plang pentru tine toata noaptea. Plansul meu nu pretuieste mare lucru. Se intampla insa o mare plangere, al carei pret nu poate fi de nimic egalat: plang ingerii, plang chipurile mucenicilor si parintilor din ceata pustnicilor, plang toti vietuitorii cerurilor, nicicum nu-si ogoiesc plansul. Se uita din cer cu luare-aminte si cu dragoste spre pamant, se bucura de faptele bune ale oamenilor, se intristeaza de pacatele lor. L-ai intristat pe insusi Cel ce te-a facut din nimic si te-a rascumparat cu scump sangele Sau. "Ce folos ai de sangele meu de ma cobor in stricaciune ?", graieste El catre toti gresiti, catre cei care vietuiesc in pacat. Atotsfantul, neatins de stricaciune, se coboara in stricaciune, dandu-se crestinilor imbracati in Hristos si care il au in ei pe Hristos, atunci cand se ating de intinaciunea nelegiurilor. 3 Pacatele in aparenta neinsemnate, trecute cu vederea, nevindecate prin pocainta, duc la pacate si mai grele, iar intr-o viata nepasatoare de ea insasi, se naste in inima mandria. Invata-te sa te veghezi pe tine, sa nu te increzi in tine, nici sa nu te autoadmiri, ca sa agonisesti inima infranta si smerita, pentru ca pacatul tau, stand inaintea ta, sa-ti infranga trufia si setea de marire. Domnu a ingaduit sa fi supus ispitei care s-a lasat asupra ta ca un nor, purtat de vartej. nu ai rezistat loviturii la care ai fost supus. Ai incaput pe mana vrajmasilor. Te-au impresurat cei ce-ti urasc sufletul, prinzandu-ti-l cu catusele grele, luandu-l in captivitate si robie, acoperandu-l cu nenumarate, chinuitoare, de netamaduit rani!" 4 Parasit-ai sfintele fapte calugaresti de desavarsire; slujirea ta catre Dumnezeu s-a prefacut intr-o rusinoasa fatarnicie. Cand sufletul a cazut in pacat de moarte si i s-a facut acestuia locas, nu se mai afla in el loc pentru adevarata slujire a lui Dumnezeu. Tristetea si moleseala au pus stapanire pe tine; puterea barbatiei s-a ofilit; pornirea spre bine s-a zdruncinat; inima s-a lipsit de binecuvantata pace si de linistea din care se nutreste si prinde aripi monahul in mersul sau catre Dumnezeu. Gandurile desarte si pacatoase, starea de descurajare, care vine odata cu ele, si-au gasit adapost in sufletul tau, asa cum salasluiesc in casele parasite gadinele si pasarile de prada. O singura faradelege ti-a pradat toate faptele bune. Pentru ca cine va pazi toate legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile, ne invata Scriptura. Cand tulpina plantei este retezata de coasa, florile si frunzele ei se ofilesc. 5 Inainte de a fi cazut in pacat, vrajmasii nevazuti ti-au adus tulburare in suflet, atingandu-l numai pe dinafara, clatinandu-l doar la suprafata. Ei nu patrunsesera in inima, aceasta fiind insemnata de mana lui Dumnezeu, n-au putut sa te ia in stapanire, i-ai defaimat si iai respins, standu-le impotriva. Le-ai cedata in ceasul nevegherii sale, al negrijii fata de tine, li te-ai supus de bunavoie, le-ai facut pe plac; le-ai urmat indemnurile ademenitoare, aducatoare de moarte. Te-ai facut robul lor; te stapanesc si te mana din urma, prin hatisuri si prapastii, prin maracini si pietre ascutite; te-au legat, te-au inlantuit, nu ai putere sa li te impotrivesti. Domnul, cel ce vede inainte tot si carmuieste peste tot, a

vrut sa te umileasca, din pricina multelor tale pacate. Orice gand bun, orice intentie buna este inabusita de pacatul care te-a luat in stapanire. 6 "Asa si-a irosit fiica Sionului toata stralucirea!" Luatu-ti-s-a toata frumusetea sufletului tau, juruit lui Hristos, frumusetea cea duhovniceasca. Gandurile cucernice in care iti statea mintea ca intr-un foisor de nunta s-au risipit; risipitu-s-au sfintele simtaminte care iti invaluiau inima si in care isi gasea pace si desfatare. Le cauti, dar nu le gasesti. S-au risitpit departe, nu se stie unde, locul lor fiind luat de ganduri pacatoase, lumesti, de simtaminte patimase. Singur te-ai lipsit de o inalta, imparateasca vrednicie! Ai cazut in starea jalnica de rob! Amara este neputinta pe care o aduce in suflet pacatul de moarte; din pricina ei si a slabiciunii, orice intalnire cu gandul ademenitor, nelegiuit, dracesc inseamna infrangere pentru suflet. 7 A venit un timp al indurarii, timp greu, timpul injosirii si dezonoarei tale, timpul in care ai fost indepartat de la fata lui Dumnezeu. Lipsit de ajutorul Celui preainalt, uitat parca de Dumnezeu, lasat pe mainile vrajmasilor, ai devenit pentru ei o jucarie si un lucru de batjocura. Caderea calugarului si a oricarui crestin este pricina de plangere pentru sfintii ingeri; este pricina de bucurie pentru inraitii demoni. Ordiile lor tresalta de bucurie la nenorocirile oamenilor, rasuna printre ele un hohot de ras asurzitor, smintit. 8 Ademenitu-s-a mintea ta; muscat-a din fructul oprit de Dumnezeu; privit din curiozitate si fara precautie, fructul parea frumos cum nu se mai poate. Din caleafara de frumos parea fructul din necunoastere, din naivitate, din lipsa de experienta; sfatul rauvoitor, viclean, a izbutit sa-l faca pe om sa muste din fruct. Si astfel, muscand, a fost lovit de moarte. Amareala acelei muscaturi veninoase iti mai manjeste buzele, fiinta ta launtrica se zbuciuma in chinuri de pe urma otravii care lucreaza in ea. Tulburarea, confuzia, intristarea, necredinta iti coplesesc sufletul. Sleit de puteri, tulburat de pacat, privesti indarat, dupa ce te indreptasesi catre imparatia lui Dumnezeu. Oare sa nu-ti fi amintit, atunci cand te-ai aflat la marginea caderii, pe buza parapastiei pacatului, ca, mai devreme sau mai tarziu, vei avea parte de un sicriu stramt si de un mormant, si ca ele se pregatesc negresit drept salas pentru orice faptura trupeasca ? Si ca pacatoasele desfatari iau sfarsit indata ce omul incepe sa se descompuna, ca trupul, pe seama caruia se caleste sufletul, este sortit a se da jertfa putreziciunii si mancare viermilor. De aceasta nu ti-ai adus aminte. Uitat-ai de judecata lui Dumnezeu, cea care asteapta cu rabdare intoarcerea spre pocainta a pacatosilor, dar care ii paste pe toti. Nu va intarzia infricosata judecata; curand, curand va sa vina; veni-va "ca un fur noaptea". Cerei-se-va atunci socoteala fiecarui om de ce a facut in sederea si in lucrarea lui pe pamant. Ai uitat ca viclenii si cumplitii demoni care se arata acum sufeltului in chip de visari desfatatoare, care il ademenesc cu gandul de a-l lua in stapanire, se vor napusti asupra sufletului, in clipa despartirii acestuia de trup, ca niste fiare salbatice, si daca vor face dovada ca este al lor, il vor rapi. Ai uitat de soarta vesnica a pacatosilor care nu s-au

invrednicit de mila lui Dumnezeu. Pentru ca au respins virtutea si pocainta prin care se vindeca nesocotirea virtutilor, vor fi aruncati in iadul cel mai din afara, vor fi dati chinurilor si schingiuirilor fara de masura si fara de sfarsit. Uitat-ai acestea toate si ai cazut cu groaznica cadere. Toate ale lumii petrecerile, distractiile, grijile si indeletnicirile lumesti - nu-ti vor aduce liniste. Ele fac sa atipeasca constiinta pentru putin timp, dar nu pot s-o inabuse. In clipele cand incepi sa te scrutezi pe tine, ea se trezeste si, desteptandu-se incepe sa te acuze tot mai necrutator. Dumnezeule milostiv! Tu vezi si porti neputintele omenesti ce stau dezgolite inaintea ochilor Tai; vezi neputinta si necuratia mea, in toata goliciunea, in fata ochilor Tai, patimile si demonii cumpliti care ma supun caznelor si schingiurililor. 9 Strainul de neam "sa nu intre in obstea Domnului", porunceste Dumnezeu. N-am pazit porunca Dumnezeului meu. Am savarsit o tradare prin care strainii de neam au patruns nu doar in templu, ci si in altar, maini necuvincioase s-au atins de prinoasele si de vasele sfinte. Numesc templul lui Dumnezeu intreaga faptura a omului; altarul-inima, vasele si prinoasele-gandurile si simtamintele. Templul lui Dumnezeu este pangarit de picioare spurcate si de duhuri spurcate; ele au intins altarul; au prefacut gandurile si simtamintele duhovnicesti binecuvantate intr-unele trupesti, urat mirositoare. 10 Jelaniile imi umplu fiinta! Durerea si-a facut cuib in mine, imi roade inima ca un vierme, musca din ea ca un sarpe. Caut alinare, caut mangaiere, caut hrana duhovniceasca din care m-am indestulat candva, nimic nu aflu! Stiu ca acea hrana nutreste si bucura. Mi se propune insa o alta hrana; mi se da cu de-a sila hrana pacatului; sunt ademenit cu ea, fagaduindu-mi-se ca ar putea sa ma sature; dar ea numai ca nu satura, ci provoaca o si mai mare foame, o groaznica istovire, neptinta, zdruncinare. Doamne, Doamne al meu! Gresit-am inaintea fetei Tale, inaintea ochilor Tai! Vezi cat sunt de umilit. In fata ochilor Tai preasfinti, talharii ma batjocoresc. M-ai parasit fiindca si eu Te-am parasit. Ma aflu in mainile celor pe care i-am pus inaintea Ta. Nu ? indraznesc sa-mi arunc ochii spre Tine, nu cutez a-mi ridica mainile spre Tine, nu am curaj sa rostesc un singur cuvant inaintea Ta. Greseala mea, tradarea mea mi-au luat orice indrazneala. Am cazut, m-am facut jertfa nebuniei mele, jertfa vicleniei si vrajmasieii demonilor. Ma aflu apropape de deznadejde! Inima imi spune ca stau la portile ei. Nu am pe nimeni care sa puna o vorba buna pentru mine, sau poate ca sunt unii, dar eu nu-i cunosc. Sa fie mijlocitoare inaintea slavei Tale celei neatinse bunatatea Ta cea nemarginita. 11 Toti cei care pasiti pe calea vietii pamantesti, toti cei care strabateti taramul de la pantecele mamei care v-a nascut pana la groapa si mormant, pana la infricosatoarele porti prin care fiecare om intra in nemasurata si tainica vesnicie, "priviti si vedeti daca este vreo durere ca aceasta care ma copleseste". Nu ma intristez pentru pierderea avutiilor si privilegiilor pamantesti, nu ma las doborat de durerea prigoanelor purtate impotriva mea,

de defaimarile si ranile venite de la oameni; nimic din ceea ce este vremelnic nu slujeste drept pricina vaietelor mele, a istovirii inimii mele. Sufar, ma chinuiesc, fiindca m-am indepartat de Dumnezeu prin cadere in pacat. L-am tradat pe Domnul, stau respins departe de fata Creatorului meu, cufundat in bezna morala, predat demonilor. Mainile si picioarele imi sunt legate; lucrarea sfanta imi este luata, luat imi este insasi darul de a ma dedica ei. Zac vatamat, in neputinta, in prapastie. O prapastie care mi se arata in chip tainic, dar foarte deslusit: abisul iadului. Beau paharul amaraciunii, paharul smereniei. Paharul pe care mi L-a umplut Dumnezeu, in dreapta Sa manie. 12 Neintelese sunt caile Domnului. In sfanta Sa judecata, Domnul a chibzuit si a dat dreapta hotarare pentru mine: aceea de a fi osandit, ingaduind sa fiu cuprins de focul patimilor, foc vrajmas, sa dau inapoi (cad) din taramul duhurilor, cel de sub cer, templul sufletului meu sa fie parjolit, podoabele sale nepretuite ?? prefacute in cenusa. Fost-au intinse curse inaintea picioarelor mele si eu nu le-am bagat in seama, prinsu-m-am de ele, vrajmasii au tabarat asupra mea, venind din ascunzatorile lor; am fost luat prin surprindere, am fost infrant, am incercat sa fug. Dar Domnul nu mi-a aratat mie mila, predatu-m-a vrajamasului. Pieirea cea de pe urma ma inspaimanta. Lantul zilelor mele s-a prefacut intr-un lant al suferintelor mele. Pacatul sta inaintea mea ca o nametenie de om, cu palosul gol in mana. Ochii lui maniosi scapara de o flacara rosie ca sangele; gura ii este cascata monstruos, scarsneste din dinti. Si nu ma slabeste o clipa, ziua si noaptea. 13 Vrajmasul nu m-a scapat din ochi multa vreme, de cand m-am nascut, de cand am primit botezul, pizma si ura nedomoilte il indemnau sa ma tina sub supraveghere, neobosit. Pandea ceasul in care, din usuratate, sa-mi pierd vegherea de sine, prudenta. A tot asteptat acest ceas, pana cand a si venit, mester fiind vrajmasul in pierzania oamenilor, m-a lovit de-a binelea si sigur. Acum, cand ma aflu prins de vrajmas, cazut in robia lui, el ma pazeste din nou, ca sa nu fug din prinsoare, sa nu-mi scutur jugul; greu si rusinos jug! Taria mea s-a slabanogit, bratele si-au pierdut puterea, nu ma pot ridica din cadere, nu ma pot slobozi din captivitate. Port imbracaminte de carne care ma face totodata greoi si neputincios; zac in ea ca si cum as fi legat, tinut in temnita; vrajmasul meu este un duh sprinten, se misca precum fulgerul; vesmantul lui, care ii tine loc de orice arma, este tesut din fel de fel de apucaturi, cunostinte, puteri; vrajmasul ma pazeste asemenea unui leu care racneste la prada sa, neajutorata. Nu sunt in stare sa ma impotrivesc lui; adaug pacatelor vechi pacate noi, ma desfatez, silit, in patimi. Domul m-a dat pe mana chinuitorilor. 14 "Stapanul a toate a strivit ca in teasc pe fecioara, fiica lui Iuda", a strivit sufletul meu predat Domnului cu credinta in El; "pentru aceasta plang mereu", plang si suspin cu plangere pe care eu insumi nu mi-o pot explica si n-o inteleg. Duhul meu tanjeste si se chinuie. Isi simte saracia si nimicnicia. Cu ingaduinta Domnului, cetatea mea s-a naruit, schimbatu-si-a infatisarea in rau, frumusetea i-a fost slutita, schimonosita, luatu-i-s-a

nepatimirea. "Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei; sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc." Ingerul acesta urmareste un scop: acela de a ma pierde. Dar in ceea ce face si netinand seama de ce face, este ingaduinta lui Dumnezeu, telul sau nepatruns, intelept si bun. 15 "Din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul, Cel cemi imbarbata inima. Feciorii mei cu totii au fost dati pieirii, caci dusmanul a avut biruinta. Gandurile sfinte care linistesc inima, o imbarbateaza si o invioreaza umpland-o de inveselitoarea speranta a mantuirii s-au indepartat de la mine. Darul Sfantului Botez a amutit in mine; intristatu-L-am pe Duhul Sfant, L-am mahnit cu pacatul meu de moarte. Apropiatu-m-am de tot ce este de potrivnic si vrajmas lui Dumnezeu si acestea au patruns si lucreaza in mine. Umplutu-m-am de intuneric, umplutu-m-am de sminteala. Rugaciunea imi este furata de risipirea mintii; gandurile la patimi desfranate mi-o spurca si mi-o nimicesc. Vrajmasul s-a pornit asupra mea cu inversunare. Vars siroaie de lacrimi ca dintr-un izvor si ele nu-mi aduc folosul pe care mi-l aducea inainte putinii stropi de lacrimi. Amare sunt lacrimile mele! Nepatimirea pierduta trebuie plansa cu lacrimi amare. Intinaciunea - pecetea pe care o lasa caderea in pacat - trebuie spalata de pe suflet cu lacrimi amare. Pacatul de moarte, trecut in cartea voievodului ceresc, trebuie sters cu lacrimi amare. Nevinovatia, dragostea sfanta varsa lacrimi de bucurie. Vin la picioarele Celui ce S-a rastignit pentru mine, cu lacrimi amare, cu inima infranta, cu saracia mea. Primeste-ma, Doamne al meu, asa cum ai primit lacrimile desfranatei; pret, pe care fericita Maria l-a varsat pe picioarele Tale. Tu, Atotputernice si Atotbun, prefa pacatoasele si amarele mele lacrimi in mir binemirositor si bineprimit de Tine. Ridica de pe cantarul Tau drepta Ta osanda si manie; pune pe acest cantar al Tau iubire de oameni, neasemuita putere a lacrmimilor Tale, puterea neasemuita a sangelui Tau. Ti ai varsat pentru noi nepretuitul Tau sange; ai platit rascumpararea noastra. Cu lacrimile Tale ti-ai aratat dragostea pe care ne-o porti; ai pecetluit aceasta dragoste cu sangele Tau atotputernic, dumnezeiesc, ai curatat pacatele intregii lumi. 16 Imi inalt mintea catre Dumnezeu; ea insa nu are putere sa se ridice de pe pamant si sa stea deasupra lui. S-a straduit mult, dar zadarnic. Cum se ridica de pe pamant, cum cade inapoi, se prabuseste de parca ar fi trasa indarat de o mana de fier. Domnul m-a parasit, impresuratu-m-au din toate partile cei ce cauta pierirea sufletului meu. Daca m-as bizui numai pe puterile mele, nu m-as putea ridica din prinsoare. Domnul, numai Domnul ii ajuta sa se ridice pe cei cazuti; ii invie pe cei morti. Mie insa Domnul mi-a harazit alta soarta. El vede cat de jos am cazut, dar nu-mi vine in ajutor. A auzit suspinul meu, strigatul meu si nu ma scoate din prinsoare, din cumplita captivitate, din coltii iadului. Dusmanul triumfa, isi serbeaza biruinta, este convins ca am pierdut cu adevarat. In smintita lui manie, in smintita lui trufie, el crede ca Dumnezeul meu nu are putere de a ma smulge din mainile lui, iar despre sine crede ca i se poate impotrivi, ca-i poate tine piept cu izbanda Dumnezeului meu, Dumnezeului Atotputernic.

ANEXE

Duhul necurat al feminismului. Lupta antihristica impotrica Tainei Cununiei Pr. lect. dr. Emil Jurcan Familie si sex n feminismul teologic contemporan O mare problem pe care o ridic Teologia Feminist este cea legat de sex si viat erotic . Dup ce secole de-a rndul femeia s-a luptat pentru a-si cstiga egalitatea valoric cu b rbatul, sfrsitul secolului al XX-lea, prin glasul adeptilor celor dou misc ri propun o dep sire a acestui prag, dep sire pe ct de anticrestin , pe att de d un toare. Este vorba de reconsiderarea ideii de sexualitate, care, zic ei, a fost tabuizat milenii de-a rndul iar acum ar fi timpul s -si recstige valoarea primordial , pe care matriarhatul I-ar fi acordat-o. Feminismul (New Age si alte misc ri contemporane) are o cu totul alt conceptie despre sex dect o are crestinismul traditional. Ct vreme Biserica Ortodox si cea Romano - Catolic v d n viata sexual o mplinire a iubirii cuplului, a sotilor uniti n sfnta tain a c s toriei, cu scopul binecuvntat de a aduce pe lume copii, prin care s se reverbereze pe mai departe n timp si spatiu credinta curat n Dumnezeu, misc rile analizate v d n viata monogamic a omului o constrngere unidirectional a sexului spre o singur persoan . Tema are la baz ideile lui Sigmund Freud, care vedea n viata sexual unidirectionat o frustrare a libert tii vietii, care din aceast cauz refuleaz n angoase si izbucniri n toate domeniile vietii. Asadar n revalorificarea sexului, psihanaliza a adus o contributie important . De fapt, nu este singura disciplin din cadrul stiintelor socio-umane, care a argumentat aceast bulversare a axiologiei familiei. Sociologia a argumentat necesitatea avortului si a anticonceptionalelor, ca o conditie a stop rii exploziei demografice, considerndu-se c astfel se va opri procesul de pauperizare a omenirii. Miscarea feminist a fost vrful de lance n acest demers mondial, organiznd demonstratii n marile capitale si strignd sloganuri ca: pntecul meu mi apartine mie! sau dac noi vrem sau nu copii, noi singure suntem cele care hot rm aceasta! S-a obtinut astfel legalizarea ntreruperii de sarcin n toate marile state occidentale, urmnd ca acest exemplu s fie preluat de toate t rile europene. Astfel femeia a demisionat din vocatia ei divin de mpreun -creatoare cu Dumnezeu n domeniul vietii umane, adev rata ei misiune sacerdotal , cerndu-si o autonomie fat de Divinitate, aidoma celei pe care omul si-a luat-o n rai, prin neascultare. Familia a devenit pe zi ce trece o realitate incomod deoarece unirea vietii n mod monogamic dintre un b rbat si o femeie p rea prea incomod pentru libertatea promis de aceast miscare, n care sexul se cerea s devin liber (ca iubire liber freie Liebe ), n care viata relational

dintre sot si sotie trebuia deschis spre globalizare , adic s se realizeze o iubire universal de tip holistic-naturist ntre oameni n detrimentul familiei, considerat mult prea ngust n interesele ei egoiste. Exist modalit ti multiple de a justifica si argumenta ortica erotic a feminismului. Vom aminti doar cteva. a. O modalitate de substituire a familiei si a rolului conjugal n des vrsirea mntuirii este revitalizarea cultelor p gne ale fertilit tii. Legitimitatea sexualit tii si a eroticului n Teologia feminist o ofer religiile politeiste din spatiul canaanit, care le g sim expuse n Vechiul Testament. n viziunea feministelor aceste culte nu trebuiesc condamnate, deoarece ele ofer de fapt fetele ascunse ale unei religii matriarhale, pierdute n istorie, dar care au r mas n subconstientul istoriei lumii. Lupta mpotriva cultului erotic (al fertilit tii) din religiile canaanite (cultele lui Baal si Astartea), proferat de c tre profeti, nu ar fi altceva dect lupta lui Iahve sau El mpotriva matriarhalismului. Monoteismul zice Susanne Heine nu a fost n Israel, n perioada pre-exilic un lucru de la sine nteles ( ). Putem afirma prin exemple acest lucru: pe de o parte se poate sublinia ct de dominante erau cultele canaanite ntre evrei, pe de alt parte acestei dominante i corespunde ap rarea vehement de mai trziu. Astfel se ncearc s se arate de c tre aceast teoloag c chiar n rndul profetilor vechitestamentari practica sexual era o realitate. De exemplu, Oseea primeste de la Dumnezeu porunca de a se c s tori cu o desfrnat (Oseea 1,2); Ieremia vede poporul ca pe o desfrnat , care s-a destr b lat pe toti muntii nalti si pe sub tot copacul umbros"(Ieremia 3, 6-9). Aceast practic a desfrului ar fi fost, dup ea, parte integrant dintr-un cult, n care sexualitatea era considerat centralitatea actului de venerare, dintr-o vreme n care se mai p strau nc r m sitele matriarhale. Ulterior El ar fi desfiintat aceste culte, lupta final dndu-se pe muntele Carmel sub conducerea lui Ilie din Tesba Galaadului. De aceea, orientarea Teologiei Feministe spre reanimarea sexualit tii n cultul poporului evreu ar fi n optica lui S. Heine o revenire la o normalitate, anume descoperirea femininului din viata religioas si din divin. Practica erotic este de fapt acea rentoarcere la traditia poporului evreu, care trebuie s elibereze de complexe religia crestin contemporan , intrat se pare n impas. Practica cultic a erosului era o mplinire sacral , si nu simplu ceva imoral, asa cum se las s se cread n mod superficial. Erosul si viata tsnesc dintr-un izvor de putere, n care se oglindeste Numen-un divin . Aceast surs de putere, care fundamenteaz viata n plenitudinea ei, se axeaz pe trei teme erotice: hierogamia, prostitutia cultic si deflorarea ritual , care fac ca reconstituirea acestei realit ti primare s se poat realiza. Totul

vrea s convearg spre a cea freie Liebe (iubire liber ), pe care cultele matriarhale o profesau. Cultul zeitelor Anath si Asherat, dup Heine, ar putea ast zi s aduc "nl turarea traditiei cu privire la dominarea masculin asupra trupului (n.n. femeii)", ceea ce ar constitui baza primirii unei noi valente n problematica raporturilor inter-umane. Erosul poate si trebuie s devin forta de distrugere a conventionalului masculin. "Erosul - zice ea - dep seste granitele eului, ale unicit tii persoanei, granitele ordinii si ale conventiei sociale, granitele pudicit tii." Prin aceast nou religie, bazat pe redescoperirea cultelor p gne s-ar putea trece la o etic mult mai permisiv dect morala crestin att de rigid Din aceast expunere putem concluziona c de fapt argumentele biblice sunt trunchiat luate pentru a justifica aceste idei. n cazul lui Oseea sau a lui Ieremia de fapt nu este vorba de o nclinare a spre cultele canaanite, deoarece se stie c sup rarea profetilor pleca tocmai de la faptul c poporul evreu uitase pe Iahve, ca unica divinitate real si desfrnase cu idolii deserti. n al doilea rnd relatia spiritual de tip conjugal dintre Iahve si popor nu duce cu gndul la un hieros gamos din vremurile str vechi, ci prezint aceast leg tur ca pe ceva foarte intim n planul divin. Dumnezeu este ca un tat sau un sot pentru acest neam, ocrotindu-l si conducndu-l n istorie pentru a p stra firul revelational intact si nealterat. Ceea ce se propune pentru a recupera ideea de erotic este de fapt o alterare a ei si o deviere n partea trupescului. Erosul poate fi recuperat din punct de vedere ortodox numai prin acceptarea omului ca persoan integral , cu trup si suflet n permanent dialog. Trupul nu se condamn , dar nici nu se singularizeaz n fata lumescului, deoarece atunci religia nu-si mai mplineste misiunea ei redat prin etimologia cuvntului: aceea de a lega pe om de Dumnezeu. Nici Dumnezeu ne se coboar la dimensiunea trupescului, ci omul n totalitatea lui este n ltat la sfera comuniunii cu transcendentul, n care ambele p rti ale umanului sunt afirmate. Nu putem crea o religie pe baza unui p gnism al fertilit tii deoarece atunci trebuie s accept m nu doar latura erotic -cultic , ci si pe cea sacrificial sngeroas (cum este cazul sacrificiilor umane c tre Moloh). Ori acest lucru este de neacceptat. b. Alt provocare, pe care Teologia feminist o aduce Bisericii traditionale, este cea unei globaliz ri prin tr ire naturist . Naturismul ca mod de viat vegetal, asa cum l stim noi, pare a fi o posibilitate de revitalizare a celulelor mb trnite sau bolnave, prin alimentare natural . Acesta se pare c este doar vrful de aisberg al unei retele, mult prea perfide si profunde. Mai precis, naturismul actual nu se mai rezum doar la alimentatie dau la ecosistem, ca mediu ambiant, ci vrea o conformare a vietii omului cu cerintele naturii dincolo de spatiul pudic si s n tos al unei morale crestine. Naturismul vrea globalizare: omul s tr iasc plenar n spatiul naturii, conform cu ea si numai n cadrul legilor ei. orice lege care vine n plus

fat de legea moral natural (lege juridic , bisericeasc ) trebuie s se integreze n cadrul naturismului. Multe transmisii mass-media, (reportaje, documentare, interviuri) ncep s prezinte ca normal modalitatea de convietuire n comun, f r prejudec ti (p rinti si copii, prieteni de familie dezbr cati pe plaj ) a unor grupuri care s-au conformat deja naturii (un fel imitare de mod de viat ca al animalelor n savan ). De aici si pn la sexul n grup, prezentat de programele erotice, la homosexualitate (ca optiune liber de a-ti alege modul de a iubi) nu mai este dect un pas. Probabil este deja o leg tur subtil care nc nu se vrea dat la iveal deocamdat . si tot aici pot intra cultele care v d n naturism o mntuire. S luam cazul credintelor panteiste, care respect mediul deoarece n el se ascunde Divinul impersonal, care nu trebuie violat prin acte brutale si vom ajunge la tendintele dizolvante, care l absolv pe om de dialog cu Dumnezeu, deoarece Acesta din urm nu mai este persoan . Probabil se poate explica aceast tendint spre naturism prin aceea c s-a pierdut din teologia contemporan a Apusului ideea de post si meditatie. Natura consumat cu irationalitate, hrana bazat doar pe toxinele c rnii, se repercuteaz asupra s n t tii. si este un fapt real. n societatea bun st rii exagerate apare morbul bolii din cauza surplusului alimentar si a sedentarismului. Postul ortodox si metania acest lucru vrea s -l echilibreze: n primul rnd ele sunt o rug ciune a trupului, al turi de cea a sufletului, pe de alt parte ele sunt o dianoia (mod de trai), care complementeaz asceza sufleteasc . Cnd una din cele dou nu sunt respectate repercursiunea patologic se face simtit . Dar ntre post si tr irea viatii conjugale, a raportului cu copiii conform naturii este de fapt o mare diferent , p c leala diavolului, care te vrea s zici binelui r u si r ului bine (Isaia 5, 20), adic s -ti bulversezi axiologicul crestin din tine. c. Libertinajul vietii conjugale si p catele sexuale sunt alt provocare la adresa familiei, pe care Teologia Feminist le admite si le propag . n planul luptei pentru repunerea sexualit tii n planul primordial pe scara valoric a secolului nostru, att feminismul, ct si new age-ismul au afirmat mai mult dect o simpl tolerant fat de perversiunile sexuale, care s-au manifestat n societate (travestismul, homosexualitatea, fetisismul, etc.), propagnd ideea c adev rate libertate a omului abia atunci se manifest cnd se poate alege ntre diversele variante sexuale. Mai mult se face foarte mult publicitate acestor noi forme de viat sexual , care ar afirma, prin distrugerea vietii n doi, coeziunea comunitar inter-uman . n aceast asa-zis comuniune oamenii ar putea realiza simbioza dintre ei si natur , att prin mp rt sirea de bunuri, de sentimente si de idei, ct si prin mp rt sirea de trupuri pentru sex. Sexul ar fi deci limbajul comuniunii: Homosexualitatea feminin zice analistul Herrad Schenk este expresia dorintei dup modelul de interactiune uman, care nu este format dup necesit tile masculine. Ea este de asemenea, un protest

mpotriva definitiei culturale a feminit tii, care extrage valoarea femeii doar din atractivitatea ei fat de b rbat, la care se adaog iubire, c s torie si familie ( ) . Din aceast cauz lesbianismul cstig o mare nsemn tate n cadrul misc rilor feministe .Printr-o astfel de orientare nou n atractia trupeasc s-ar elimina un alt element de sorginte patriarhalist: viata n doi, familia. Aceast tem feminist este preluat de new age-ism, care explic aceast nevoie de libertinaj nu numai prin dorinta de a sparge structurile patriarhaliste si de a nlocui era prea rational a Pestilor, cu cea mai afectiv , a V rs torului, ci si prin oferirea unei noi variante de mntuire, de tip Tantra. Mntuirea prin Hristos este astfel nlocuit prin sintagma salvare prin sex. Sexul ar fi, dup misc rile analizate, p catul adamic, care nu este altceva dect o ndr zneal , un sapere aude fat de intransigentul Iahve al Vechiului Testament. Luat astfel iubirea erotic ar fi nici mai mult nici mai putin dect dorul dup unitatea pierdut . Aceast unitate cosmic poate fi deci reactualizat prin libertatea expresiei sexuale, considerat oglinda relatiei cosmice , n care totul se interconditioneaz . Exacerbat de c tre feminism pentru a da o ripost puritanismului patriarhalist, sexualitatea cap t valente soteriologice, fiind considerat poart pentru lumea de dincolo, pentru experientele mai nalte , de aceea adeptii feminismului trebuie s reg seasc sensul sacrului din sexualitatea noastr . Pozitia ortodox fat de familie si viat sexual . Familia din punct de vedere ortodox nu poate ajunge la drama, pe care o expune Teologia Feminist , deoarece baza de plecare, pentru alc tuirea si sustinerea ei, este cu totul alta. Dac feminismul, cu latura lui teologic , pleac n realizarea c s toriei de la latura social , ea fiind considerat ca un acord social ntre oameni, Teologia Ortodox o vede permanent prin prisma lui Dumnezeu. Accentul cade aici nu pe considerente umane, ci pe vointa divin , c ci ce a unit Dumnezeu, omul s nu despart (Mt. 19,6). Familia devine astfel o microecclesiae , n care oamenii se unesc pentru a se aduce unul pe cel lalt jertf lui Dumnezeu si pentru a-si oferi unul altuia jertfa iubirii. Traditia oriental zice Paul Evdokimov asociaz astfel n natura lor profund comunitatea Bisericii cu comunitatea conjugal . Ea le vede nc sub forma nediferentiat a nceputului: n Paradisul p mntesc misterul Bisericii si comuniunea primului cuplu uman nu sunt dect una si aceeasi realitate. Prima celul conjugal coincide cu prima biseric si manifest esenta comunitar dintre Dumnezeu si om . Deci relatia inter-uman are la baz comuniunea dintre om si Dumnezeu si nu simplu o empatie ntre oameni sau o simpl afectivitate efemer . Noul Testament se n planul minunilor, pe care Hristos le face n vederea reabilit rii creatiei, cu minunea de la Cana Galileii, ca o reconsiderare a

raportului dintre b rbat si femeie. Bucuria minunii face ca cei doi miri s fie p rtasi egali la iubirea Celui care f cuse pentru ei minunea. Deci nu veselia erotismului face ca nunta din Cana Galileii s r mn n istoria mntuirii, ci bucuria unei mp rt siri din vinul minunii, care apropie mult ideea de c s toria de cea de biseric , asa cum observ Sfntul apostol Pavel (Efeseni 5, 23-31). Cele dou persoane, unite ntr-o singur fiint , nu sunt dect o imagine concret a Bisericii, pluralitate de persoane unite ntr-un singur corp . Aspectul ecclezial face ca leg tura matrimonial s primeasc dimensiunile unei microbiserici, a unei comuniuni n care s existe toate normele necesare unei biserici: Divin, jertf si jertfitor. Divinul este prezenta lui Dumnezeu n harul tainei, jertfa o constituie darul iubirii, zestrea spiritual , pe care o aduc mirii n fata sfntului altar iar sacerdotii sau jertfitorii sunt cei doi angajati n acest serviciu divin. n cadrul ecclezial al nuntii, spatiul se deschide spre comuniune. P rintele profesor Ilie Moldovan extinde aspectul ecclezial la dimensiunea cosmosului, unde iubirea dintre cei doi se r sfrnge asupra lumii, modelnd prin harul primit sacralitatea ei. Ecclesia trinitar se oglindeste n ecclesia domestica trecerea de la comuniunea divin la comuniunea uman se face n Hristos, consubstantial cu Tat l si cu Duhul, n divinitatea Sa, consubstantial cu noi n umanitatea Sa . Expresia eccleziologic din cadrul familiei se reveleaz si n raportul comunional dintre soti, care corespunde celui sobornicesc din Biseric . Prin aceasta de elimin acelsubordinationism medieval , n care dup modelul divin (un Dumnezeu n ceruri sus), se prezenta si societatea (un rege pentru tar pater terrae; un nobil pe p mnt si un tat /cap n familie pater familiae). n al doilea rnd, aspectul bisericesc din cadrul familiei se demonstreaz prin faptul c , precum n Biseric se modeleaz caractere religioase, si n familie sunt formate caractere personale, care se deschid spre Dumnezeu. De fapt, actiunea subversiv , care loveste n familie, pleac de la acest fapt incontestabil: ct vreme familia va fi stabil si religioas , ct vreme iubirea dintre sotii familiei va fi puternic , tara si societatea va avea personalit tii, care nu vor putea fi transformate n indivizi, usor de condus. Dar n momentul n care familia se va dezmembra societatea va avea indivizi dezaxati de la valorile personalit tii, si deci va putea foarte usor s conduc aceast mas . n al treilea rnd, Biserica este locul n care iubirea de aproapele se realizeaz plenar iar familia este, de asemenea, aceast iubire n miniatur , pe care o realizeaz ntre membrii ei si fat de ceilalti, ca o micro-biseric . n fine, familia este, asemeni Bisericii, locul n care se realizeaz mntuirea. Sotii nu se c s toresc pentru un scop teluric, ci n primul rnd pentru mntuirea lor si a copiilor. Sfntul apostol Pavel spune explicit acest lucru: b rbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioas si femeia necredincioas se sfinteste prin b rbatul credincios (1 Cor. 7, 14).

Familia deci nu este o asociere de persoane (hetero- sau homosexuale), care s tr iasc o viat biologic , n care Dumnezeu s fie un apanaj sau o chestiune de estetism etic sau, mai r u, o justificare erotic , ci este un templu, n care se slujeste zilnic liturghia iubirii si se aduce euharistia (multumirea) comuniunii n vederea mntuirii. Numai o atare viziune poate oferi un r spuns la criza care exist ast zi n societate. Episcopul Porfirie Uspenski

Spovedania unui p c tos (un altfel de ndreptar de spovedanie) 1. Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si, fie daca vreau sau nu, du-ma pe calea mantuirii. 2. Indiferenta fata de lumea aceasta pacatoasa si desfranata inseamna intoarcerea sufletului catre desavarsirea spiritula, iar primul pas catre aceasta este pocainta sincera si cu lacrimi. Aceasta este judecarea aspra a sinelui in fata lui Dumnezeu, parerea de rau cu lacrimi pentru pacatele savarsite si atentia incordata totdeauna asupra faptelor mantuirii. Cel care se pocaieste sincer isi marturiseste faradelegile, isi plange ratacirile si, necautand la pacatele sale din fiecare zi, nu deznadajduieste si nu paraseste faptele bune, ci le exerseaza si mai mult pentru ca, de acum inainte, sa schimbe pacatele cu faptele mantuirii. Dar eu cateodata ma judec aspru, insa de cele mai multe ori imi scuz pacatele; cateodata imi pare rau pentru acestea, dar din ochii mei nu picura acea apa sfanta care spala necuratia sufleteasca; cateodata tind sa ma impac cu Dumnezeu si cu constiinta, fara a face vreun bine pentru aceasta. Daca m-am lenevit peste masura, nu muncesc de doua ori mai mult. Daca m-am imbuibat, nu postesc. Daca am suparat pe cineva, nu-mi cer iertare imediat. Daca dau dovada de zgarcenie, nu fac mila indata. Daca m-am mandrit, nu ma smeresc. Intr-un cuvant, nu aprind lumina in intunericul sufletului meu. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si da-mi darul pocaintei adevarate. 3. Cine incepe sa-si mantuiasca sufletul, acela isi aduce aminte printre toate ocupatiile sale zilnice ca Dumnezeu cel Atotprezent si Atoatevazator il vede ca pe un vas de sticla si constiinta, aceasta il retine de la a minti, a supara, a fi parsiv si de la alte pacate, impingandu-l spre faptele bune. Dar eu cand fac ceva nu ma gandesc ca ma vede Dumnezeu, ci la ceea ce vad oamenii si la folosul meu din aceasta. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si nu pomeni uitarea mea de cele sfinte si de Numele Tau cel sfant, spus lui Avraam: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fa ce-i placut inaintea mea si fii fara prihana (Facerea 17,1)

4. Cine vrea sa-si mantuiasca sufletul, acela isi aduce aminte zilnic de moarte si de judecata Infricosatoare, fara a se teme de moarte, care este schimbata cu invierea. Aceasta tinere de minte il opreste pe om de la a cadea in patimi si il apara de pacatele de moarte*, dupa cuvantul Domnului: tine minte sfarsitul tau si nu vei pacatui in veci (Ecclesiastul 8 ) Dar eu, chiar daca ma gandesc la moarte, o fac fiindca mi-e frica sa mor; si aceasta frica demonstreaza ca sufletul meu nu este curatit da lacrimile pocaintei si nu are acea dragoste fata de Dumnezeu care i-a inaripat pe mucenici spre Imparatia Cerurilor. O Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; nu lua aminte la frica mea de moarte, caci eu stiu ca Tu esti Dumnezeul celor vii, nu al celor morti. Ajuta-ma, Doamne, sa inving aceasta cu harul Tau si da-mi o picatura din aceasta dragoste cu care Te iubeau sfintii mucenici. 5. Cel care isi mantuieste sufletul traieste cumpatat si isi struneste trupul prin posturile stabilite de Biserica, ca un fiu credincios al ei. Dar eu traiesc fara a ma abtine de la ceva, ma imbat si nu postesc, ca unul rupt de fratii si surorile mele intru Domnul, iar daca postesc, fac acest lucru doar in ceea ce priveste mancarea, neinfanandu-mi patimile, injurand, fara a ma impaca cu aproapele si fara a gandi la cele sfinte. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului si neascultatorului de Biserica Ta cea sfanta! Fa-ma sa postesc postul cel placut Tie. 6. Este de ajutor omului pentru mantuirea sufletului sau sa se departeze de societatea celor care gandesc cele necurate si de cei imorali. Dar eu ma intalnesc cu unii ca acestia si cateodata chiar ma indeletniscesc cu invataturile si exemplele lor. O, Doamne, judec in fata Ta aceasta indeletnicire a mea si Te rog sa ma izbavesti de orice om rau. 7. Este de ajutor pentru mantuirea sufletului sa citesti Evanghelia si Epistolele apostolice cu inima curata. Dar eu nu citesc Scriptura, ci niste carti care imi adapa inchipuirea necurata si imi starnesc patimile pierzatoare de suflet. O, Doamne, indreapta pasii mei dupa cuvantul Tau, ca sa nu fiu stapanit de vreo faradelege. 8. Este de ajutor pentru mantuire sa te rogi in Biserica lui Dumnezeu, in partasie cu ceilalti crestini, ca sa dai slava lui Dumnezeu. Dar eu ma lenevesc si nu merg la Biserica, iar cand merg acolo, uit pentru ce mam dus si unde ma aflu, vorbind urat, gandindu-ma la altceva sau uitandu-ma aiurea, iar daca ma inchin cu semnul Sfintei Cruci si ma rog, o fac din obisnuinta, rece, fara a ma gandi prea mult sau pentru a ma inalta sufleteste. Nu sunt obisnuit sa ma rog in partasie cu ceilalti, in acelasi cuget si simtire. Atunci cand se face vohodul cu Evanghelia, si eu ar trebui sa zic: Mantuiestema, Doamne, dupa mare mila Ta,curateste faradelegea meaTie unuia am gresit, dare eu nu zic nimic, fiindca nici nu stiu acest psalm. Are loc vohodul cu Cinstitele daruri, si eu ar trebui sa zic in mintea mea: Pomeneste-ne, Doamne, intru Imparatia Ta, dar eu in aceste momente nu ma gandesc nici la Domnul si nici la Imparatia Lui. Aud ecfonisul: Sa multumim Domnului, si nu-I multumesc Domnului pentru toate bunurile de care m-a invrednicit. Aud cantarea de biruinta: Sfant, sfant, sfant Domnul Savaot, si nu ma rog Lui ca sa ma sfintesc prin faptele bune. In clipele cele mai de taina

ale slujbei, cand se canta: Pre tine te laudam, cand se invoca Duhul Sfant peste noi si peste Darurile ce sunt puse inainte, nu cant Domnului din adancul sufletului meu: inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele; nu ma lepada de la fata Ta si Duhul tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Iar in clipele cand se canta: Vrednica esti, cu adevarat si cand se face rugaciunea pentru cei adormiti si pentru mantuirea tuturor celor vii, nu pomenesc pe parintii mei care au adormit in credinta si nici nu ma rog pentru cineva. Cand se zice catre mine si catre toti cei de fata: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta sa va apropiati!, eu nu raspund prin: Cred, Doamne si marturisesc ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; iarta-mi pacatul indiferentei si invata-ma sa ma inchin Tie in duh si adevar, impreuna cu fratii mei credinciosi. 9. Crestinul adevarat nu ia in desert numele Domnului, tinand minte porunca Mantuitorului: Ci cuvantul vostru sa fie: ceea ce este da, da, si ceea ce este nu, nu (Matei 5,37) Dar eu injur de Dumnezeu, ma jur, cateodata fara a tine cuvantul dat. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si scrie pounca aceasta direct in inima mea. 10. Crestinul adevarat nu minte Dar eu mint foarte des si prin minciunile mele imi acopar faptele rele sau ma feresc de reprosurile pe care le merit sau, mintind, barfesc pe altii, despre care spun lucruri rele pentru a-i face de ras. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si nu pomeni minciuna mea, fie aceasta cu mintea beata, fie rautacioasa, ci umple inima mea de frica Ta si de dragostea pentru adevar. 11. Crestinul adevarat este curat cu inima si cu sufletul. Curatia inimii sau a sufletului este deprinderea de a vorbi si de a actiona sincer, fara prefacere si minciuna, fara vreun gand ascuns si rautacios. Dar eu nu am o astfel de deprindere, ci, dimpotriva, nu spun ceea ce simt, mint, ma prefac a fi bun, dar in sufletul meu nutresc ganduri rele. Laud pe unii pentru a-i indeparta de mine si a-i da pe mana altora; vorbesc despre oameni in diferite feluri pentru a le lua locul pe care il ravnesc. O, doamne, milostiv fii mie, pacatosului. Judec in fata Ta prefacatoria mea, fatarnicia, inselatoria si rautatea, rugandu-Te sa ma cureti de toata aceasta rautate si sa ma faci ca pe un prunc fata de cele rele. 12. Crestinul adevarat are tot timpul in minte ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu si nu ponegreste pe nimeni cu cuvinte rele, dupa cum a spus Domnul: Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic, vrednic va fi de gheena focului (Matei 5, 22) Dar eu, mai ales in rautate fiind vars asupra chipului lui Dumnezeu toate cuvintele rele si josnice ale umanitatii. O, Doamne, iarta-ma pe mine pacatosul, caci am murdarit darul Tau cel sfant al cuvantului si am dispretuit chipul Tau cu cuvinte pe care le interzice legea Ta. 13. Crestinul adevarat nu judeca pe aproapele sau, dupa porunca Domnului: Nu

judecati, ca sa nu fiti judecati (Matei 7, 1), iar cand este nevoit sa vorbeasca despre acesta, atunci el judeca pacatul sau patima, nu si pe pacatos. Dar eu le pun altora in carca patimi, chiar daca nu stiu ca acestia le-ar avea; judec slabiciunile altora, fara a le vedea pe ale mele si uitand ca cel pe care il judec poate ca s-a pocait, s-a indreptat intre timp si a fost iertat de Mantuitorul. Doar Dumnezeu are dreptul sa-l judece pe pacatos, dar eu, fara de minte, Ii iau acest drept Domnului. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si iarta-mi vorba cea rea care imi ingreuneaza constiinta si binecuvanteaza-ma ca sa iubesc pe toti oamenii cu neajunsurile lor. 14. Crestinul adevarat este modest si smerit. Acesta nu are nevoie de laude si, chiar daca este laudat, nu spune tuturor despre aceasta, iar pentru injosirile de care are parte nu se supara; se bucura in liniste; vorbeste fara a jigni pe cineva prin vreo vorba veninoasa; se poarta frumos intotdeauna si cu toti cei pe care ii intalneste; mania celorlalti o stinge prin tacere sau prin tandrete. Dar eu, cand sunt laudat, trambitez despre aceasta tuturor, adaugand si ceea ce nu a fost laudat la mine, dar mie mi se pare ca ar fi trebuit. Insa atunci cand sunt preferati altii in locul meu, ma supar si tip nervos. Veselia mea este zgomotoasa, convorbirile barfitoare, iar comportamentul fata de ceilalti este de cele mai multe ori unul rautacios. Mania celuilalt o aprind si mai tare cu a mea si, de multe ori, chiar ma bat din aceasta cauza. O, Doamne, iarta-mi aceasta manie si daruieste slugii Tale modestie, smerenie si tacere binecuvantata. 15. Crestinul adevarat nu asculta doar de stapanire, ci si de orice om intelept. In convorbirile cu acestia nu isi impune parerile; obiectiile si atentionarile lor le asculta linistit, argumentarile le primeste cu placere, la nevoie contrazicand pasnic si smerit, din dorinta de a cunoaste adevarul, si nu aratandu-si iubirea de sine sau desteptaciunea. Dar eu ma consider mai destept decat toti oamenii; nu rabd sa fiu contrazis, vreau sa mi se acorde dreptate intotdeauna, cu incapatanarea care imi este proprie. Atunci cand sunt sigur ca am dreptate, ma intrec in a continua dezbaterile cu infocare, chiar jignindumi interlocutorii, cu toate ca nu am nimic de castigat din disputa sau din jignirea proferata, dezvaluindu-mi si mai mult mandria si incapatanarea. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si pune paza gurii mele, daruind robului Tau ascultarea cea inteleapta si smerita. 16. Crestinul adevarat are masura in toate. El nu este delasator, dar nici foarte aspru cu sine insusi, nu este prea milostiv, dar nici rau. El este drept, fara a fi crud si da fiecaruia ale sale, iar importanta personalitatii sale o acopera cu smerenia, pentru a nu intarata iubirea de sine a altcuiva. Dar eu nu sunt astfel. Eu ori ma uit printre degete la orice as face ori caut orice maruntis in vreun lucru. Pe unii ii laud pana cand se satura cu totul de mine, iar pe altii sunt suparat mai mult decat ar trebui si astfel trece ziua si eu tot suparat raman pe aceea persoana; sunt invidios pe darurile pe care le primesc altii si injosesc pe cei care primesc distinctii. Imi place sa dezvalui in toti oamenii punctele lor slabe si sa-i arat cu degetul pentru acestea, si inabus pe oricine este mai slab decat mine cu ceea ce am eu superior. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si-mi iarta abaterea de la cinste, dragoste si dreptate. Pune-ma din nou in mediul sanatos al celor egali, ca sa nu ma fac mai mare decat altii vreodata si sa nu ma mustre constiinta ca fac ceva cu cap, dar nedrept, sau

drept, dar fara mila. 17. Crestinul adevarat nu jigneste pe nimeni, iar jignirile care ii sunt adresate le iarta, fara a le lua in seama sau a se supara, chiar daca a fost de fata. Dar eu jignesc si supar pe multi oameni, iar cand cineva ma jigneste pe mine, ma supar foarte tare si amenint cu razbunarea, daca se poate, iar de nu, ma prefac a rabda in societate, iar in sinea mea tin minte toate cuvintele rele, zambetul ironic, expresia cu intelesuri ascunse si altele. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului. Judec in fata Ta aprinderea mea, razbunarea, fatarnica marinimie si tinerea de minte a raului, rugandu-Te ca prin harul Tau sa imprimi in mine chipul Mantuitorului Atotmilostiv, Care S-a rugat pentru vrajmasii Sai, si daruieste robului Tau bunatate si marinimie sincera, pentru a putea trece peste jigniri. 18. Crestinul adevarat iubeste pe vrajmasii sai. Dar eu ii urasc si sunt gata sa le fac rau oricand as avea ocazia. In mine este o dospitura a rautatii. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si ajuta-mi cu harul Tau sa iubesc vrajmasii, caci am nevoie de ei. Acestia ma ajuta sa-mi cunosc puterea rautatii mele innascute si necesitatea iubirii celei harice, fara de care nu se poate ajunge la asemanarea cu Dumnezeu, Soarele care straluceste asupra celor buni si a celor rai. 19. Evanghelia le spune celor care patimesc: Bucurati-va si va veseliti, caci plata voastra multa este in ceruri ., dandu-le acestora de inteles ca cel mai bine este sa patimesti inaintea Lui Dumnezeu, Care le vede pe toate si Care ti-a pregatit plata, iar nu sa te plangi de cei care iti provoaca durerile. Dar eu ma plang tot timpul de cei care ma fac sa sufar, dorind astfel sa-mi treaca, dar, de fapt, mai rau imi fac, caci pacatuiesc si ii fac sa cada pe cei carora ma plang. Caci spunandu-le lor despre suferintele mele, ii fac si mai groaznici pe raufacatorii mei in ochii prietenilor si atunci simt si mai mult durerea ranilor inimii mele; ma indreptatesc, de parca eu nu as avea nici o vina, punand greutati mari pe umerii altora, iar compatimirea care se naste in ascultatori se transforma adesea in acuzarea si judecarea partii adverse. Cate fapte rele sunt in actiunea mea?! Si toate acestea dovedesc ca nu se poate gasi printr-o astfel de cale linistea si ca trebuie sa stiu si cum sa ma plang. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si binecuvanteaza-ma sa sufar in liniste, zicand rugaciunea Mantuitorului: daca este posibil, sa treaca acest pahar de la Mine, iar daca nu se poate, faca-se voia Ta . 20. Dupa cuvantul Evangheliei, stim ca sunt fericiti facatorii de pace, caci acestia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Dar eu, blestematul, ma cert cu multi si pe altii ii fac sa se certe: pe sot cu sotia, pe frate cu sora, pe sef cu angajatul. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului si imblanzeste naravul meu cel rau si crud. 21. Crestinul adevarat ii iubeste pe toti cei care sunt aproape de el: rudele, prietenii si cunostintele. Ii iubeste in Dumnezeu, iubeste chipul lui Dumnezeu din acestia si acel har al Domnului care le este dat lor dupa masura credintei lor; ii iubeste cu neajunsurile lor, datorita virtutilor pe care le au, si de aceea dragostea pentru acestia, desi nu neaparat inflacarata, este totusi continua.

Dar dragostea mea este inabusitoare si imediata si nu tine mult deoarece nu este decat dragostea mea largita pentru mine insumi, fiindca in ceilalti eu ma iubesc pe mine si ceea ce as putea obtine de la ei. Atunci cand observ ca nu sunt ceea ce vreau eu sa fie, ori nu ma compatimesc in necaz, ori sunt prea severi, ori isi pun sperante desarte in mine, ori ma dezamagesc, ma racesc la inceput, apoi nu ii mai iubesc deloc, iubindu-ma doar pe mine insumi sau caut printre ceilalti pe unii care sa ma laude pentru vrednicia mea. O, Doamne, Care miluiesti pe cei iubitori si pe cei ce nu Te iubesc, iarta-mi nestatornicia iubirii. Intelepteste-ma si binecuvanteaza-ma sa-i iubesc pe toti datorita Tie, Creatorului si Mantuitorului lor, si datorita unor trasaturi bune pe care acestia le au. Slabeste iubirea mea de sine, cea care imi cauta inchinatori si admiratori si care nu se satura cu nici un fel de tamaie adusa, ca sa nu ajung pana la acel moment cand oamenii nu mai iubesc pe aproapele, ci se ocupa doar de ei. Mi-e frica de un astfel de viitor, fa ca aceasta frica sa fie totdeauna in mintea mea. 22. Crestinul adevarat nu este interesat de bunurile altuia si nu invidiaza;este compatimitor fata de cei nenorociti, milostiv cu cei saraci si bun cu cei care-l inconjoara. Pe prietenii sai ii iubeste sincer si ii apara intotdeauna, iar favorurile acestora le recompenseaza cu darnicie. Nici iubirea de sine, nici mandria, nici asteptarea cu infrigurare a onorurilor nu-i alunga curatia si bunatatea, deoarece el savarseste toate faptele bune in numele lui Dumnezeu, care este Iubire. Dar eu, de nu fur bunurile altcuiva, atunci fac avere in mod necinstit sau invidiez bunastarea aproapelui meu. Eu sunt bogat, dar zgarcit; chiar daca imi pare rau de cei saraci, nu ii ajut sau le dau foarte putin, traind mai mult pentru placerea mea. Le dau saracilor ajutor doar intamplator, nu am o suma anuala pe care ar trebui s-o dau celor care sunt in nevoi. Nu-i recompensez asa cum se cuvine pe cei care ma inconjoara si care si-au petrecut tineretea ca sa ma creasca. Iau apararea prietenilor apropiati fara tragere de inima, ca sa nu mi se intample mie ceva rau, ingrijindu-ma de linistea mea. Se intampla sa le dau multe daruri strainilor, iar rudelor mele apropiate foarte putin. Se intampla ca mila mea sa nu dea roade din cauza lenei, a supararilor, a mandriei ori a judecarii celui sarac. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, caci nu am o inima buna si curata, ci curateste-o Tu si intareste-o spre fapte bune. 23. Sotul credincios isi iubeste sotia, dupa cum Hristos iubeste Biserica. Se roaga pentru ea, o respecta ca pe un dar dumnezeiesc si ca pe o impreuna mostenitoare a vietii celei vesnice; nu o insala, se comporta cu ea retinut si frumos, fara a-si permite sa faca ceva care ar contraveni timiditatii feminine si maternitatii; evita sa o supere, iar neajunsurile i le ascunde de altii si le indreapta cu intelepciune; o priveste ca pe un ajutor de nadejde si ii cere sfatul si acordul in treburile casnice; primeste sfaturile intelepte, iar pe cele neintemeiate le respinge, dar cu mare tact, aratandu-i partile pe care ea nu le vede, fara a o jigni insa. Fiind cap al familiei, sotul se ingrijeste de bunastarea acesteia prezenta si viitoare, tinand casa cu cinste si fapte bune, precum Biserica in care este slavit Tatal ceresc. Astfel este sotul credincios. Dar eu, pacatosul, desi stiu ca trebuie sa fiu astfel, nu imi implinesc datoria. Dragostea mea fata de sotie nu se sfinteste prin rugaciunea pentru ea, nici prin privirea ei ca pe chip al lui Dumnezeu, ca pe un dar al Tatalui ceresc, ca pe impreuna mostenitoarea

vietii vesnice cu Hristos, si de aceea o insel, o supar cu nerabdarea mea care dauneaza nasterii de prunci binecuvantati, imi permit diferite lucruri nerusinate si, de acele mai multe ori, o necajesc prin gelozie, mandrie, zgarcenie, batai, ii spun ce neajunsuri are atunci cand ar trebui sa le acopar cu dragoste si rabdare. Sotia mea este mai degraba o sclava, decat un ajutor pentru mine. Ea ma sfatuieste sa fac totul cat mai bine, dar eu nu o ascult, ci chiar o jignesc. Se intampla sa ma infurii chiar si pe tacerea ei inteleapta. Dar cel mai mare pacat al meu este lipsa de grija pentru casa, pentru educarea copiilor in frica lui Dumnezeu. In loc sa fac acestea, eu cheltui banii pe placerile mele. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si-mi iarta faradelegile, vindecandu-mi sufletul. 24. Sotia credincioasa isi iubeste sotul intotdeauna; il respecta ca pe chipul lui Dumnezeu si se roaga pentru el; il asculta ca pe capul sau, deoarece Dumnezeu i-a poruncit sa faca astfel; se teme ca nu cumva sa piara dragostea si ii este credincioasa si nu-l lasa singur decat daca este nevoita; rabda izbucnirile de moment ale sotului si incetul cu incetul le vindeca prin smerenie, tacere sau lacrimi. Sotia credincioasa tine minte intotdeauna ca cele mai bune podoabe ale ei sunt cinstea, faptele bune si niste copii bine educati, iar nu impletirea parului, aurul, pietrele scumpe sau hainele distinse, desi nu se fereste neaparat nici de aceste podoabe exterioare, atunci cand le are in surplus (I Timotei 2, 9-10). Dar imediat cum este nevoie pentru altceva, renunta la podoabele ei fara a cracni. Sotia credincioasa este bine placuta lui Dumnezeu, ajutor sotului, copiilor, dar da si celor ai casei exemplu de curatenie si moralitate. Ii este placut sa implineasca porunca randuielii bune in casa (I Timotei 5,14). Astfel este sotia credincioasa. Dar eu sunt nestatornica; astazi sunt tandra, iar maine furioasa si rece in relatie cu sotul. Uneori chiar ma indoiesc daca il mai iubesc sau nu asa cum se cuvine. Se intampla sa fac lucrurile numai dupa capul meu, desi as putea sa-l intreb si pe el. De multe ori imi supar sotul prin izbucniri, galceava, incapatanare si barfe. Am putina rabdare si sunt ispitita sa nu fiu fidela. Nu traiesc intr-un mod bineplacut lui Dumnezeu si de aceea nu am putere sa indrept slabiciunile sotului. Placerea de a ma infrumuseta este cel mai mare dusman al meu, caci nu imi iese moda din cap, iar la infrumusetarea cu virtuti nu ma gandesc. Nu fac cele bineplacute lui Dumnezeu si imi place sa ma consider deasupra sotului, facand lucrurile asa cum mi se pare mie ca e bine, desi vad ca din aceasta cauza se clatina pacea si linistea in familie. Ii iubesc pe copii nostrii, numai ca nu le dau exemplu de virtute si de aceea se supara pe mine Dumnezeu, Cel care i-a creat. Nu ma ocup de gospodarie si fac pacate. Ma pocaiesc, o, Doamne ! Primeste-mi marturisirea si vindeca-mi sufletul. 25. Tanarul educat dupa legea crestina este plin de frica de Dumnezeu si infraneaza orice pornire patimasa, asculta de parinti, de invatatori si de cei mai mari ai lui, cinsteste pe cei mai in varsta, este modest, rusinos si neprihanit. Dar eu nu am frica de Dumnezeu, si de aceea imi fac doar voia mea, nu ascult de nimeni, rad mult, sunt indraznet peste masura, cred, rau, fara rusine si nu sunt fecior. Ma pocaiesc, o, Doamne! Primeste-mi marturisirea si vindeca-mi sufletul. 26. Tanara fecioara educata in legea crestineasca stie si-si aduce aminte des ca ea apartine Domnului, si de aceea trebuie sa fie sfanta la trup si la suflet. Fecioria o pazeste ca pe o aroma bineplacuta, pusa intr-un vas casabil, si de aceea se foloseste de orice loc si intamplare in care ar putea cadea in pacat, abtinandu-se de la a rade prea mult, de manie

si iritare, ca sa nu se nelinisteasca in van. Se ocupa cu lucrul de casa, ca sa nu cada in visare. Sufletul ei este atent si pastreaza decenta, astfel incat un cuvant tandru sau raspicat, o privire furioasa sau amabila, un salut din inima si un ramas bun prietenos sa nu provoace, dar nici sa nu respinga in ceea ce priveste relatiile cu barbatii. O astfel de fata nu este obisnuita cu insinuari patimase sau cu vorbe urate, ci vorbeste smerit, intelept, astfel incat toti o respecta pentru curatia limbii, care oglindeste curatia sufletului. Fecioara crestina intampina si respecta pe orice om ca pe chipul si asemanarea lui Dumnezeu; iubeste mintea agera, darurile, meritele, virtutile, iar nu papusile frumoase. Cand isi face prieteni, are grija ca acestia sa-i ramana prieteni si in ceruri. Cand se arata in societate, o face astfel incat ceilalti sa tanjeasca dupa neprihanire datorita prezentei ei deosebite. Gaseste placere in discutiile duhovnicesti cu oamenii intelepti, deoarece stie ca de la acestia va capata credinta clara, cunostinte folositoare si vorbe bune. Calitatile fecioarei crestine sunt, in afara neprihanirii, smerenia, modestia, blandetea, ascultarea, compatimirea si atentia la rugaciune. Dar eu sunt mandra, vorbareata, incapatanata, visatoare, neatenta, rea, lenesa, rad mult si ma aprind repede de furie, astfel incat dau ocazia barbatilor sa se poarte libertin cu mine. Imi place mai mult la barbati felul in care arata exterior, decat virtutile pe care le au in suflet. Despre prietenie se spune ca este pe jumatate dragoste, iar cealalta jumatte curatie; eu nu pot spune ca am prietenii curate. Aparitia mea cu alte fete la baluri starneste patimile in barbati, in loc sa-i duca cu mintea la neprihanire. In prezenta oamenilor duhovnicesti si intelepti sunt atenta si imi stapanesc patimile, dar cand sunt singura ma pierd in pacate. Judec comportamentul meu schimbator. Marturisesc ca sunt lenesa in a ma ruga Domnului. Ma pocaiesc, o, Doamne ! Primeste-mi marturisirea si vindeca-mi sufletul. 27. Parintele meu duhovnicesc, sunt mic, dar deja pacatuiesc, caci nu urmez Mantuitorului meu, caci El, dupa cum scrie in Evanghelie, crestea si se intarea cu duhul, dar eu lenevesc si nu invat. El asculta de mama si de tatal Sau (Luca 2, 40) dar eu nu ascult de parinti intotdeauna. Pe Mantuitorul toti Il iubeau (Luca 2, 52), dar pe mine nu ma iubesc toti, deoarece eu mint, injur si ma incapatanez, nu imi cer iertare, provoc suparari, ma bat, fur, invidiez, ascund adevarul de parinti si de invatatori, ma inchin si ma rog neatent. Marturisesc aceste pacate ale mele si ma pocaiesc de ele, dorind sa fiu destept si bun. Doamne, primeste aceasta marturisire si dorinta a mea, lumineaza-ma si ma mantuieste. 28. Stapanitorii cei drepti tin minte intotdeauna ca cei care sunt sub ei sunt oameni, creati dupa chipul lui Dumnezeu, ca sunt fratii si surorile lor intru Hristos si ca Dumnezeu le va cere socoteala. Avand acestea in minte, acesti stapanitori sunt blanzi, milostivi si compatimitoti, crutandu-le puterile si miluindu-i cu daruri, ca sa poata avea cele necesare vietii. Dar eu ma port urat cu angajatii, nu am grija de ei si, dupa demisie, nu le dau bani ca sa le ajunga pana isi gasesc alt serviciu, desi am aceasta posibilitate. 29. Crestinii servitori stiu ca Insusi Domnul Iisus Hristos le slujea altora (Matei 20.28; Marcu 10.45) si ca pentru munca lor vor primi rasplata cuvenita, caci si-au facut datoria cu credinta si din inima. Ei stiu acest lucru si lucreaza in casa ca si cum ar sluji

Domnului Insusi (Efeseni 6,5; I Timotei 6, 1-2; I Petru 2, 18-19), indeplinind toate cate le-au fost incredintate constiincios, corect, avand grija de proprietatea celor la care slujesc ca si cum ar fi a lor. Dar eu nu lucrez din inima, nu-mi pare rau de bunurile proprietarilor si chiar fur, ii judec si le spun altora despre slabiciunile lor, eu insumi fiind un mare pacatos. 30 Crestinul desavarsit este neprihanit. El stie ca trupul lui este templu al Duhului Sfant si ca sufletul lui va trai vesnic printre ingeri. Stiind acestea, crestinul desavarsit lupta impotriva placerilor trupului (daca nu este casatorit), cerand Domnului darul curatiei (Intelepciunea lui Solomon, cap 8); nu da frau liber imaginatiei, aduceriloraminte pacatoase, gandurilor de placere, nu se imbuiba, ci munceste ziua, iar noaptea, inchinandu-se, se lasa in paza Ingerului si, luptand pana la batranete, atinge o astfel de de desavarsire incat nu se mai aprinde trupeste de patimi, nici macar cu mintea, ci priveste frumusetea fara a cadea, asa cum privesti o floare sau un tablou, iar in suflet da slava lui Dumnezeu, Celui care a creat o astfel de faptura. Iar cand cade datorita neputintei trupesti, iar se ridica, precum desfranata din Evanghelie, isi plange caderea, se indreapta, spre Mantuitorul si, aruncandu-se in marea milei Lui, cu lacrimi si cu parere de rau primeste o picatura din scump Sangele Sau. Atunci acest om devine mai curat decat unul care nu si-a pierdut fecioria, dar sia manjit sufletul cu ganduri desfranate si nu l-a curatit cu lacrimile de pocainta. Asa este crestinul neprihanit. Dar eu nu am in mine nici macar o umbra din asemenea desavarsire. Eu fac doar placerea trupului. Traiesc patimas si din cauza desfranarii pierd banii, avutia, sanatatea, cinstea, iar in schimb am parte de boala, de imbatranire inainte de vreme, de minte desarta si goliciune in suflet, devenind astfel demn de mania lui Dumnezeu si de chinurile cele vesnice, ca un pacatos care nu s-a pocait. Eu, netrebnicul, sunt deja mort, dar inca pacatuiesc amintindu-mi desfanarile de demult si desfranandu-ma cu aceste amintiri. Desi sunt fecior cu trupul, in sufletul meu este murdarie din cauza gandurilor desfranate, a intentiilor si dorintelor trupesti. O, Doamne, nu indraznesc sa ridic ochii mei catre cer, unde nu va intra nimic necurat, ci Te rog din tot sufletul miluieste-ma dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea; iarta-mi caderea in pacat si daruieste robului Tau neprihanire. 31.Crestinul desavarsit are in afara de neprihanire si alta mare comoara sfanta smerenie. Aceasta este puterea de a simti care este neputinta noastra sufleteasca si de a constientiza pacatosenia noastra; constiinta faptului ca faptele noastre bune sunt ale lui Dumnezeu, tinerea de minte a milelor Lui pe care ni le-a dat si ascultarea de Voia Sa cea sfanta si inteleapta. Cel care are o astfel de virtute nu este judecat de nimeni, acela nu se socoate mai presus de cineva, nu alearga dupa slava, nu se lauda cu mintea sa, este tandru, modest, pasnic, bun la suflet si multumit ca un sarac care primeste orice i se da; este ascultator, intelegator si voitor de bine. Dar eu sunt mandru, increzator in mine, ma laud cu cunostintele mele, cu ce am muncit, cu faptele bune, iubesc doar laudele si nu rabd atentionarile, suparandu-ma. Spun foarte rar: cum va da Domnul ,aveti incredere in Dumnezeu si de cele mai multe ori spun ca asa am vrut eu, ca eu voi face asa si asa, ca toti ar trebui sa aiba incredere in mine, de parca eu as fi Dumnezeu si nu un om slab, muritor, care astazi este puternic, iar maine nu reprezinta nimic; astazi viu, iar maine mort. Iata ce fel de roade face sufletul

meu ! Doar marire de sine, manie, invidie, injuraturi, suparare, certuri, nemultumire, fatarnicie si, ceea ce este mai rau, incantarea de comportamentul meu. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, ca sunt ca un mormant varuit. Judec in fata Ta increderea mea in sine si mandria cu toate cele care decurg din acestea si ma rog Tie: alunga acestea din inima mea si sadeste in mine smerenia cea datatoare de har. 32. Crestinul desavarsit este plin de frica de Dumnezeu. Aceasta frica este evlavia sfanta a sufletului care simte pretutindeni prezenta lui Dumnezeu si care este uimit de maretia Lui, consternat de sfintenia si de dreptatea Lui. Acestea il retin pe crestin de la incalcarea poruncilor, incatusindu-i patimile si samavolnicia. Dar eu nu am frica de Dumnezeu, nu am nici teama de a calca legea Domnului. Eu fac ceea ce imi poruncesc patimile si deprinderile rele. Si doar atentionari deosebite, cum ar fi bolile, lipsurile, nenorocirile, bataile, ma fac sa ma gandesc la Dumnezeu, dar si aceasta nu pentru mult timp. Dupa ce trec problemele, ma indepartez din nou de Dumnezeu, savarsind faradelegi, deorece nu am frica de Dumnezeu in suflet. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului. Judec in fata Ta uitarea iertarilor pe care mi le-i daruit, samavolnicia mea si lipsa de evlavie in fata maretiei Tale, rugandu-Te sa-mi dai frica de Tine. 33. Un crestin desavarsit are tendinta de a implini poruncile lui Dumnezeu si setea de a fi indreptat prin credinta in Mantuitorul, caci stie ca, dupa firea noastra, nu putem implini toate poruncile, iar daca le implinim, nu facem aceasta intotdeauna cu convingere. Dar in mine este o tendinta continua de a incalca poruncile lui Dumnezeu si daca astept indreptare, aceasta se intampla doar atunci cand ma pregatesc de spovedanie, iar in celelalte zile pacatuiesc din nou. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si primeste-mi pocainta, ajutandu-ma sa pun inceput bun prin implinirea a trei, doua, sau macar a uneia dintre poruncile Tale, iar credinta in Mantuitorul mi-o intareste, ca sa ramana macar aceasta in mine, ca un vlastar al vietii crestine care, cu timpul, sa aduca roadele sale. 34. Crestinul desavarsit are o lumina interioara care arata toate ascunzisurile inimii lui ajutandu-l sa-si cunoasca starea sufletului pentru desavarsirea continua. Aceasta este chibzuinta duhovniceasca care testeaza conformitatea cu poruncile divine si probeaza curatia gandurilor, a dorintelor, a inclinatiilor si a actiunilor si da 0 directie cat mai buna in viata crestinului Cu ajutorul acestei lumini, crestinul vede si stie daca, pe langa cele duhovnicesti, in el se aduna si cele trupesti sau nu, de exemplu: daca alaturi de milostivire sau prietenie se adauga si dragostea necurata; daca pe langa ospitalitate se adauga si dorinta proprie de a se inveseli; daca pe langa chibzuinta se adauga viclenia; pe langa dreptate, cruzimea; pe langa smerenie, lipsa de dorinta in a sluji aproapelui; pe langa speranta, lenevia; pe langa neprihanire, egoismul sau mania; pe langa marinimie, mandria; pe langa toate, vanitatea. Crestinul desavarsit stie toate acestea si se straduieste ca, pe cat este posibil, sa desparta cele duhovnicesti de cele trupesti, pentru ca sufletul sai fie curat si luminat. Cercetandu-se pe sine insusi, el stie ce il impinge cel mai mult catre o viata duhovniceasca: frica de nesfarsitele chinuri, nadejdea in fericirea vietii vesnice sau dragostea sincera Pentru Dumnezeu si bine. El stie acestea si, adunand virtutile ca pe niste ancore, trece cu bine de marea involburata a vietii, incredintand corabia sa Proniei lui Dumnezeu. Ispitindu-se pe sine, acesta stie de unde ii pot veni ispitele, ca niste

furtuni: de la desfatarea trupului, de la iubirea de arginti sau de la mandrie, si dinainte indreapta panzele unde trebuie, ca sa nu pluteasca in furtuna pacatului. Cand la lumina judecatii interioare reiese ca pacea lui, ascultarea, modestia, milostivirea, umilinta nu sunt calitati naturale, ci dobandite prin efortul mintii, atunci el recunoaste smerit ca daca Dumnezeu nu l-ar fi creat astfel, atunci nu s-ar fi mantuit si, multumind Domnului pentru mila pe care i-o arata, pastreaza ceea ce i s-a dat in dar, facand toate lucrurile in starea in care l-a asezat Domnul. Dar cand reiese ca victoria asupra inclinatiilor rele a fost dobandita in urma unor eforturi extraordinare ale mintii si vointei si ca viata aspra a inceput in urma acestei victorii, atunci crestinul este foarte atent la tot ce i se intampla in viata mergand inainte pe calea credintei si a faptelor bune, temandu-se ca nu cumva, dupa atatea eforturi, sa cada din nou si sa ramana doar cu amintirea biruintei asupra pacatului. O astfel de experienta interioara il face pe crestin mai ingaduitor fata de sufletele slabe care au drept bogatie doar credinta in ajutoarele Mantuito-rului. Aceasta atentie pe care si-o acorda siesi, aceasta cunoastere de sine si testare a puterilor ii descopera starea sufletului. Dar eu, din pacate, nu sunt atent cu mine insumi. Singura mea comoara este sufletul meu, dar si de acesta nu ma ingrijesc. Nici macar nu-i cunosc starea, nu stiu ca, daca sunt lenes in ce priveste faptele bune, inseamna ca, dupa cuvintele sfintilor, nu am in suflet frica de Dumnezeu si de aceea fac doar ceea ce vreau eu. Nu stiu ca inrairea inimii mele si inradacinarea in fapte rele isi au izvorul in indiferenta fata de ceea ce este dumnezeiesc, frumos, maret, fata de credinta si Biserica. Nu stiu ca iritabilitatea si incapatanarea mea isi au sursa in iubirea de sine. Nu meditez la viata mea si nu fac o socoteala zilnica a gandurilor, dorintelor si actiunilor mele. Daca as sti mai bine ca lipsurile, necazurile, nenorocirile sunt mai de folos sufletului meu decat fericirea continua, atunci nu as carti impotriva lui Dumnezeu, Care conduce cu un bici cu ghimpi; caci daca as fi fost fericit, nu as fi fost nici macar cum sunt acum. Daca as cunoaste mai bine necuratia sufletului meu, nu m-as mai lauda cu realizariIe pe care le am. Dar eu nu ma cunosc. 0, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului. Judec in fata Ta ignoranta mea fata de mine insumi si Te rog: ajuta-ma cu harul Tau sa recunosc amestecul dintre duhovnicesc si trupesc in mine, sa deosebesc pornirile, sa prevad ispitele si sa ma feresc de acestea din timp, sa pastrez cele mai bune calitati naturale ale mele, sa dezradacinez pornirile si deprinderile rele si sa desavarsesc cele duhovnicesti dinauntrul meu. 35. Pentru un crestin desavarsit, rugaciunea este unirea dulce cu Dumnezeu, exprimarea dragostei pentru El si a nadejdii in El, mangaierea in necazuri, intalnirea neputintei cu harul Sfantului Duh, chemarea sufletului din toate puterile ei: veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu. Rugandu-se, acesta preamareste pe Dumnezeu, Ii multumeste pentru milele Sale, I se ofera in intregime si toate cate are, spune parerea de rau pe care o are pentru pacatele savarsite si in numele Mantuitorului, Ii cere iertare si toate cele bune si de folos pentru suflet, har luminator, pace lumii si unitatea credintei. Crestinul desavarsit se roaga cu speranta, iar in minutele de rugaciune sufletul lui arde si in aceasta ardere a rugaciunii, el are sapte cereri: sfinteasca-Se numele Tau faca-se voia Ta painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua iarta greselile noastre nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Aceste putine dar inflacarate cereri sunt mai puternice decat multime de cuvinte, rostite rece, fara participarea inimii. Daca va inalta trei rugaciuni catre Dumnezeu cu lacrimi sau cu inima zdrobita: nu intoarce fata Ta de la mine si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine inima

curata zideste intru mine si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele da-mi bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste , atunci aceste rugaciuni vor fi mai eficace decat multe cuvinte rostite fara umilinta. Daca va Spune doua cuvinte: Doamne, miluieste! , de cateva ori, cu credinta, dragoste, nadejde si umilinta atunci acestea, treptat, vor ajunge acolo unde neputinta omului intampina harul Domnului. Daca in timpul rugaciunii ii apar ganduri nechemate, amintiri nepoftite, visari aievea care sa-l ia prin surprindere, el nu se tulbura de acestea, ci va continua sa se roage cu .putere mai mare, stiind ca doar ingerii nu se tulbura din contemplarea lui Dumnezeu. In ceasul de rugaciune, daca se va aprinde in el vreo simsire, parere de rau, multumire sau dedicarea sinelui voii lui Dumnezeu , el va tine in sine aceasta dorinta, repetand aceeasi rugaciune de mai multe ori, dupa care va incepe sa ceara altceva Domnului, .caci o astfel de aprindere a simtirii arata prezenta Ingerului pazitor alaturi de el la rugaciune. Daca se plange Domnului stiind ca nu are nimic pe constiinta, atunci face acest lucru cu smerenie cerand mila pentru el si pentru cei care l-au nedreptatit. Daca cere pentru sine sau pentru altcineva vreun bine si Dumnezeu nu-l asculta, nu carteste si nu pierde nadejdea, stiind ca nu i-a fost auzita rugaciunea deoarece nu era la timpul potrivit sau nu era el vrednic sau cei pentru are se roaga ori pentru ca implinirea grabnica a rugaciunii ar fi putut duce la caderea sa sau a celui pentru care se roaga. Rugaciunea crestinului desavarsit corespunde starii sale duhovnicesti. Daca a gresit cu limba se roaga Domnului sa-i puna straja gurii. Daca si-a scuzat vreo slabiciune vreun pacat, atunci se roaga inflacarat sa fie iertat de acestea. Daca este suparat, Ii spune Domnului sa-i ierte pe cei care i-au provocat suparare, caci nu stiu ce fac. Daca vrea sa faca ceva important, il roaga pe Dumnezeu sa-i dea intelepciunea care sta langa tronul Sau. Astfel se roaga crestinul desavarsit si rugaciunea il directioneaza in viata tot timpul. Dar eu nici nu stiu bine ce este rugaciunea. Fac metanii, citesc diferite rugaciuni, multi psalmi dar ca si cum as fi mort, fara inflacararea inimii, din obisnuinta, si de aceea nu ma indrept. Amintirile sau visarile din timpul dedicat rugaciunii le retin in minte si incetez atunci a ma mai ruga. Toate sentimentele mele si cererile de rugaciune sunt trecatoare si pier ca niste nori. Ma pocaiesc lui Dumnezeu de pacatele mele, dar nici o lacrima nu curge din ochii mei. Ma plang Domnului de cineva, dar eu insumi nu-i pot ierta si nici nu vreau sa-I cer sa fie iertat. Astept bunurile cerute in rugaciune si, far a a rabda destul, cartesc ca un copil fara minte care nu intelege cauza refuzului parintesc. Fiindca nu ma cunosc bine pe mine insumi, nu pot sa ma rog pentru nevoile pe care le am. Sunt mandru si nu-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea smerenie; sunt lenes in a face fapte bune si nu rog pe Domnul sa-mi dea frica de Dumnezeu; sunt senzual si nu ma indrept spre Mantuitorul; sunt bogat si nu cer Domnului bogatii duhovnicesti; sunt intunecat la minte si nu cer intelepciune; sunt crud si iritabil, dar nu cer bunatate de la Domnul. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si ma invata sa ma inchin Tie, in duh si in adevar. Dar eu, blestematul, ma rog rar; doar atunci cand boala ma baga in pat si cand ma trasneste fulgerul. Ca si cum nu as fi crestin, nu ma rog Domnului. O, Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul, si binecuvinteaza-ma sa incep a ma ruga macar cu rugaciunea Tatal nostru sau macar cu Doamne, miluieste! . 36. Crestinul desavarsit crede si marturiseste ca Dumnezeu cel Intreit si Unul a creat toate cele vazute si nevazute si conduce toate dupa legea firii si cea morala; ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumneseu celui Viu, este Mantuitorul tuturor oamenilor si modelul vietuirii sfinte; ca Duhul Sfant este datatorul celor duhovnicesti, fiecaruia dupa masura

credintei sale. Crede si marturiseste asa cum invata Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica. Dar credinta lui este o putere vie, care produce in el evlavia si smerenia in fata maretiei lui Dumnezeu, ascultare fata de voia Lui, incredere in intelepciunea si bunatatea Lui, multumirea pentru toate bunatatile pe care i le da, unirea cu Hristos, imitarea vietii lui Hristos si setea dupa darurile Duhului Sfant. Dar in mine aceasta credinta nu este decat ca o schita a unui tablou frumos, fara culori, fara expresie, asttfel ca, daca vreun eterodox sau unul slab in credinta se va uita inlauntrul meu si ar compara ceea ce cred cu ceea ce fac eu, nu ar putea indragi nici credinta mea si nici pe mine. Se intampla sa-mi fie rusine sa marturisesc credinta in fata fiilor lumii acesteia si chiar sa ma prefac a fi necrendincios, pentru ca sa se zica despre mine: este destept! 0 astfel de fatarnicie imi produce si mie scarba. Se intampla sa ma indoiesc de dogmele credintei doar pentru ca nu le pot pricepe cu mintea mea, ca si cum Dumnezeu nu ar trebui sa faca ceea ce eu nu pot intelege. De cele mai multe ori se intampla sa nu ma gandesc deloc la adevarurile de credinta, deoarece traiesc in dezmat si nu ma ingrijesc de mantuirea sufletului. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si asaza in mine acea credinta pe care o au crestinii desavarsiti, caci doar aceasta ma va indreptati in fata Ta, aratandu-mi calea cea adevarata in viata. 37. Crestinul desavarsit, crezand in Dumnezeu cel Atotputernic, Atoatevazator, Atotintelept, Milostiv, Vesnic si datator de nemurire sufletelor, se increde tot timpul in El. Nadejdea acestuia este asteptarea cea inteleapta a ajutorului dumnezeiesc, a dreptatii si a milei in toate situatiile din viata contemporana si asteptarea vie a fericirii celei vesnice. Avand in sine aceasta putere duhovniceasa, crestinul face lucrurile asa cum poate el, dar in asa fel incat Dumnezeu sa-l opreasca de la unele, pentru altele sa-i dea puteri, iar altora sa le schimbe mersul in dependenta de faptele celorlalti oameni si de mantuirea personala, deoarece doar Dumnezeu le stie pe toate acestea. Daruindu-se Domnului in totalitate crestinul nu are indoieli, frica, temeri in ceea ce priveste succesul sau insuccesul actiunilor sale, nu merge la vrajitori ca sa-i intrebe cum are sa-i mearga sau daca ar trebui sau nu sa faca ceva anume nu isi face programul dupa superstitii, vise si ghicire in Evanghelie sau Psaltire, nu face promisiuni superstitioase in fata lui Dumnezeu pentru a primi bunul cerut, iar cand il primeste, dupa credinta si nadejdea sa, atunci multumeste Domnului asa cum poate. Crestinul savarseste orice cu intelepciune, trezvie, liniste pastrand puterile celor care muncesc impreuna cu el si lasa multe in grija Proniei lui Dumnezeu. Daca este sarac crestinul munceste pana cand poate, sperand ca Dumnezeu si oamenii buni nu-l vor lasa nici pe el, nici pe apropiatii lui sa piara la timpul batranetii, cand au secat puterile. Daca este injosit pe nedrept, crestinul se intristeaza, dar nu lancezeste, asteptand de la Domnul schimbarea sortii lui incurajandu-se ca parerea oamenilor nu inseamna nimic, atunci cand vina sau lipsa acesteia o vede Dumnezeu. Daca este suparat pe comportamentul celor la care tine, crestinul se poarta cu acestia ca si cu niste bolnavi, lasand in seama Domnului mantuirea lor si tinand minte cuvantul adevarat al lui Dumnezeu: Acolo unde s-a inmultit pacatul, a prisosit si harul . Daca este lovit de boala sau de nenorociri, crestinul rabda ca Iov, unindu-si patimile cu ale Domnului, si asteapta cununa pregatita celui ce va rabda pana la capat. Daca este chemat la o slujba grea in cadrul statului sau al Bisericii, crestinul o primeste fara a socoti voia sa mai presus decat voia puterii lumesti si asteapta ajutor de la Dumnezeu. Daca traieste ca un om bogat, avand tot ce ii trebuie, si reuseste

sa duca toate la bun sfarsit, ii multumeste pentru aceasta lui Dumnezeu si, socotindu-se un trecator pe pamant, se straduieste sa-si agoniseasca bogatie duhovniceasca, ca sa se prezinte cu aceea in Imparatia Cerurilor, pe care o asteapta conform fagaduintei lui Dumnezeu. Astfel este crestinul care se increde in Dumnezeu. Dar eu, desi nadajduiesc in mila Domnului, nu fac aceasta pe deplin, nu am tarie in nadejdea mea si nici curatie. Ma ingrijesc de prea multe ma incred in puterile mele, crezand ca voi reusi sa fac tot ce mi-am propus, si de aceea nu am liniste trupeasca si nici sufleteasca, caci stau tot timpul de veghe, agitat, ca sa termin ce doresc. Astfel, mai mult ma chinuiesc, iar lucrurile nu merg asa cum as vrea si pe deasupra acestor multe griji ale mele, mai adaug diferite ghicitorii si credinte in superstitii, vise si preziceri ale vrajitorilor si al prietenilor diavolului, care invart mesele si piuie, astfel injosindu-mi mintea, slabind credinciosia fata de Dumnezeu. Astfel ma fac obiect de joaca in mainile oamenilor nebuni si ale dracilor. In afara de aceasta pacatuiesc, promitand ca voi aprinde o lumanare, ca voi ajuta biserica, ca voi merge la slujbe, dar ma duc la biserica nu pentru a-mi implini datoria de crestin si enorias, ci pentru a primi darurile Domnului de care am nevoie. Astfel, il oblig pe Dumnezeu sa astepte daruri de la mine, chiar daca El nu are nevoie de nimic. Dar, in cazul in care eu nu primesc cele pentru care m-am rugat, imi pierd credinta si nadejdea in El. Pacatuiesc greu, fiindca uneori ma arunc in marea disperarii din cauza saraciei mele, ca si cum Dumnezeu nu ar avea grija de vaduva, de orfan sau de cel sarac. Pacatuiesc mult cand ma intristez peste masura in timp ce sunt umilit fara a avea vreo vina sau din cauza pierderii vreunui prieten sau apropiat, ca si cum Dumnezeu nu are putere sa indreptateasca pe cel nevinovat si nici nu ar avea grija de cel adormit. Pacatuiesc mult suparandu-ma tare pe aproapele meu cand acesta cade in desfranare si ma port cu el ca si cum as fi Mantuitor, ca un judecator. Cartesc pe patul de boala sau cand ma ajung nenorociriIe neputand sa-mi unesc suferintele cu cele ale Mantuitorului. Marturisesc si ca din sfiiciune refuz slujirea care mi-a fost acordata, ca si cum Dumnezeu i-ar ajuta pe toti, numai pe mine nu. Eu, avand toate bunurile, mananc, beau, ma veselesc fara a ma gandi la ceasul mortii, la iad sau la rai si aman pocainta pentru zilele batranetii cu speranta in mila lui Dumnezeu, Care l-a mantuit pe talharul de pe cruce ca si cum mantuirea data acestuia intr-un minut, atunci, pe cruce, poate fi data mie sau altora, celor care am trait in pacat si veselie si de parca as sti cu siguranta ca voi ajunge la batranete. O, Doamne, Dumnezeul meu ! Judec in fata Ta aceste pacate ale mele, grija si increderea prea mare in mine care mi-a ros trupul, dar si sufletul frica de pericolele inchipuite, superstitie, deprimarea, mahnirea, disperarea, carteala, timiditatea neglijenta fata de mantuire si amanarea nebuna a momentului pocaintei pana la batrranete, ruganduTe: miluieste-ma pe mine, pacatosul, si daruieste-mi increderea in Tine pe care o au crestinii desavarsiti. 38. Crestinul desavarsit il iubeste pe Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul sau, ca pe Creatorul, Mantuitorul, Luminatorul si Datatorul nemuririi si al vietii vesnice fericite. Dragostea pentru EI este 0 ravna sfanta, pe care acesta o intretine cat de mult poate prin raspandirea credintei adevarate acolo unde aceasta nu este vestita sau nu da roade, si nu este doar aceasta ravna, ci si aceea de a implini poruncile Domnului. Schimbarea sufletului dupa chipul si asemanarea Lui, indumnezeirea si unirea cu Domnul se petrec astfel incat ele se inradacineaza in inima lui, incat acesta gandeste, simte, actioneaza, se linisteste si este fericit.

Dar eu, pacatosul, nu am 0 astfel de dragoste. Nu dau nici un ban celor care merg sa boteze necredinciosii in Siberia, ca si cum lumina lui Hristos este doar pentru mine. Imi Inchipui ca II iubesc pe Dumnezeu, dar nu implinesc poruncile Lui asa cum fac pentru un om pe care il iubesc. Nu urmez pilda lui Hristos, Mantuitorul meu, cel smerit si bland milostiv si drept, iertator de vrajmasi, necartitor, curat, rabdator, lmplinitor al voii Tatalui Ceresc, patimitor fara a cracni. Toata viata mea traiesc, simt, gandesc ca si cum as fi separat de Dumnezeu, fara a ma gandi la El. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului! Judec In fata Ta nepasarea mea fata de raspandirea credintei adevarate, samavolnicia mea, faptul ca nu urmez lui Hristos si ca nu-mi aduc aminte de Tine, Datatorul vietii al Intelepciunii, virtutii, nemuririi, si ma rog Tie: inflacareaza In mine dragostea desavarsita pentru Tine, dragoste care striga din adancul sufletului: Avva, Parinte!, ca sa spun cu Petru: Doamne, Tu stii ca Te iubesc. 39. Toate virtutile crestine, de la pocainta pana la dragostea de Dumnezeu, infrumuseteaza sufletul sfant, asa cum infrumuseteaza stelele cerul. Iar coroana acestora este pacea interioara. Aceasta este armonia tuturor puterilor sufletului, adica a imaginatiei, memoriei, mintii,vointei si constiintei, dar si asezarea acesteia in Dumnezeu, datorita simtirii vii a iubirii divine fata de ea, dupa ce s-a facut dupa chipul si asemanarea lui Hristos Mantuitorul. 0 astfel de pace interioara se dobandeste in urma multor trude, in urma implinirii poruncilor si a virtutilor. Daca ratiunea ar domina sentimentul in sufletul omului sau invers, acesta nu ar avea liniste. Daca sufletul nu ar recunoaste in sine mania lui Dumnezeu uneori si facerea Lui de bine alteori, atunci nu ar avea pace. Aceasta pace este ultimul dar pe care Dumnezeu il da unui suflet sfant. Darul acesta I-au avut doar putini alesi ai lui Dumnezeu. Asadar, merit oare eu, pacatosul, sa primesc asa ceva cand ratiunea mea nu se intelege deloc cu ce-mi spune inima, iar fapte bune ori nu am, ori sunt putine, da si acelea indoite cu mandrie si iubire de sine?! Poruncile, de asemenea, nu Ie implinesc. Daca m-ar invrednici Domnul sa am pace sufleteasca macar dupa spovedanie, si aceasta ar fi un mare bine pentru mine! Astept aceasta pace din tot sufletul meu si strig catre Tine, Dumnezeule, Mantuitorul meu: milostiv fii mie, pacatosului, primeste pocainta mea sincera, iarta-mi pacatele cele cu voie si cele fara de voie, vindeca-mi sufletul meu cel bolnav si da-i macar o picatura din impacarea cu Tine. Amin. Mergi cu pocainta, caci Domnul este gata sa te primeasca. Tu, cel caruia ii sunt placuti cei ce se pocaiesc, binevoieste si spre mine, pacatosul. Hraneste-ma cu faramituri de la masa Ta cea mare si nu lasa ca viata mea sa piara in intunericul dinafara si ca dreptatea Ta sa caute spre necuratiile mele in dimineata cea mare, cand va fi rostita judecata vesnica. Bucuria acestei lumi este amara. Vai de cel care o gusta pe deplin! Viata mea se cutremura ca o corabie in valurile marii; bucuria desarta este inrobita de privelistea placerilor . Tu insa fii carmadul meu si indreapta-mi corabia spre limanul Tau in dimineata cea mare, cand va fi rostita judecata vesnica. Dumnezeu il iubeste pe pacatosul care se pocaieste; pe cel care, cu ochii plini de lacrimi, striga catre EI: Doamne, izbaveste-ma de foc! Te rog, primeste lacrimile nimicniciei mele. Am gresit de buna voie in fata Ta dar de buna voie ma si pocaiesc. Asadar, intra cu indrazneala, pacatosule; usa este deja deschisa si gata sa te primeasca. Adu Domnului drept jertfa lacrimile tale si mergi cu incredere spre El. Caci

Domnul nu cere daruri si nu cauta la fata omului; milostiv este fata de oameni si iarta pacatele celor ce se pocaiesc. Cu dragoste crestina, un frate SA FIE CU FOLOS SI SPRE MANTUIREA SUFLETELOR NOASTRE AMIN! Mangaieri cu Sfantul Lavrentie al Cernicovului In manastire era un obicei: cele care isi serbau numele se impartaseau cu Sfintele lui Hristos Taine, apoi luau o prescura si mergeau la parintele. El rupea o bucatica, le felicita de ziua numelui si deseori le oprea la masa. Noi eram douasprezece surori. Parintele manca dintr-un blid de lut cu o lingura rotunda de lemn. Deodata si-a ridicat capul si a spus, adresandu-se maicii P.: <<Mergi si vezi cine a venit! Spune-i sa intre si sa stea la masa!>> Maica a iesit si a vazut o femeie care plangea foarte tare. Femeia a rugato sa-i ingaduie sa intre la parintele, dar maica P., avand mila de staret, i-a spus: <<Dupa ce termina de mancat, sa veniti caci va primeste>>. Femeia a continuat sa planga. Maica, intorandu-se la trapeza, i-a spus parintelui: <<Mancati, nu este nimeni>>. Parintele Lavrentie a mai luat cateva linguri de bors, si-a intors capul si a spus din nou: <<Acolo este cineva, chemati-o aici!>>. <<Dar nu este nimeni afara, mancati linistit>>, a insistat maica. Parintele a mai luat o lingura, apoi, indispus, a asezat lingura pe masa si a pronuntat cu voce tare: <<Eu ti-am spus ca acolo este o femeie care plange, mergi si aduo aici!>>. El insusi s-a ridicat vrand para sa o intampine pe femeia ce plangea In fata noastra a aparut o femeie de varsta mijlocie, toata numai lacrimi . Probabil ca un mare necaz o adusese aici si staretul s-a dus la chilie sa vorbeasca cu ea. Peste vreo zece minute femeia a iesit. S-a inclinat bucuroasa in fata tuturor si a plecat cu pace in suflet. Parintele s-a asezat la masa si adresandu-se maicii P. a intrebat-o: Daca ai vazut ca un om plange, cum ai putut sa mai mananci? . Asa era staretul Lavrentie . Odat , n timpul r zboiului, m icu a M. veni la P rintele ca s cear binecuvntare pentru a-i face procesiune de nmormntare surorii ei, ce locuia ntr-un sat distrus de nem i, i despre care credea c murise n bombardament, la care P rintele a ntrebat-o: - Ea te ajuta pe tine cu ceva? Da, P rinte, ntotdeauna mi-aducea lapte i pine. Atunci nu va arde n foc i nu se va neca n ap ! M icu a insista ns n continuare pentru binecuvntare ca s -i fac slujb de nmormntare. Du-te cu Dumnezeu, i-am spus, i las -m s -mi v d de ale mele, i spuse P rintele i sa apucat de treab . M icu a n-a crezut cuvintelor P rintelui i s-a dus la un alt preot care i-a dat binecuvntare pentru nmormntare. Ea a f cut tot ce era de f cut pentru nmormntare, dar mare i-a fost mirarea cnd a doua zi dup nmormntare o vede pe sora sa c vine la dnsa vie i nev t mat , aducndu-i pine i lapte. P rintele Lavrentie s-a sup rat foarte tare cnd a aflat de neascultarea m icu ei, spunnd: <<Pentru ce mai veni i la mine s ntreba i dac pn la urm face i tot cum v duce capul, dac face i tot ce vre i voi? .

Era nc n via P rintele cnd m icu ele se ocupau din ce n ce mai mult cu lucrul manual, f cnd icoane, iar el era nemul umit i mereu le spunea: <<Toate cte le face i, le face i f r rug ciunea lui Iisus i f r de rnduiala Bisericii i, pentru aceasta, m n stirile nu vor d inui ct trebuie i multe se vor nchide , ceea ce s-a i mplinit. Diminea a, cnd se aprindeau luminile prin chilii, P rintele, cu mintea sa clarv z toare, tia unde i ce se ntmpl , tia cine se roag i cine se ocup cu altceva. Odat , cnd P rintele se ndrepta spre biseric , ia spus m icu ei ce-l nso ea s intre n chilia de lng biseric i s vad cu ce se ocup acolo m icu ele. ntr-adev r, ele se ocupau cu diferite treburi i nimeni nu se gr bea s mearg la biseric . P rintele s-a sup rat foarte tare i a spus: <<n felul acesta m n stirea nu o va mai duce mult>> ceea ce s-a i mplinit. El mereu le spunea c pentru monah rug ciunea este la fel de necesar ca i aerul, altfel el se va asem na cu o statuie neagr r u mirositoare. i le mai spunea: <<Ferici i sunt cei care sunt scri i n Cartea Vie ii>> Iar la ntrebarea surorilor: <<Cine este scris n Cartea Vie ii?>>, el le r spundea: <<Cei care au rvn i merg cu bucurie la biseric , aceia sunt scri i n Cartea Vie ii. Despre Sfnta Liturghie, P rintele ne spunea mereu: <<Dac trebuie neap rat s pleci de la Sfnta Liturghie, atunci pleac dup Tat l Nostru , iar dac s-au scos Sfintele Daruri, atunci s stai cu fric i s te rogi pentru c aici este prezent nsu i Dumnezeu cu Maica Domnului i cu toate puterile cere ti, iar dac po i, vars m car o lacrim ct de mic pentru nemernicia ta. C ci ngerul t u p zitor se va bucura pentru tine. Dac te ntreab atunci cineva ceva, tu r spunde-i, dar foarte scurt. Iar tu singur s stai n biseric precum st lumnarea . Cite te rug ciunea lui Iisus, dar nu uita nici pe Maica Domnului. n timpul r zboiului, pe p mntul m n stirii a fost sem nat secar i, iat , venise timpul culesului, dar nu puteau face nimic, c ci p mntul era bine p zit de solda i. Maica iconom a mers cu plngere la prim rie s cear ajutor, dar au alungat-o cu ru ine i au fug rit-o cu vorbe batjocoritoare. Cu lacrimi n ochi ea s-a ntors la m n stire i i-a v rsat tot necazul P rintelui. A doua zi, spre diminea , P rintele a binecuvntat-o i i-a spus s mearg din nou la prim rie, poruncindu-i s nu vorbeasc cu nimeni pe drum. Cu credin n Dumnezeu i n rug ciunile P rintelui, p zind t cerea, m icu a a mers din nou, la aceia i efi. De ndat ce a ajuns la prim rie i le-a cerut din nou s o ajute, a i primit permisiunea pentru strngerea roadelor, ba mai mult, to i s-au purtat foarte frumos cu ea i i-au vorbit amabil. Ea, bucuroas , se ntoarse repede la m n stire i-i povesti P rintelui cum s-au schimbat n bine lucrurile, la care stare ul zmbi i-i zise: <<Ei, iat , cnd omul este r u atunci cu el este satana, cel viclean, i i ntunec sufletul, iar cnd te vei ruga pentru acela, dracul fuge de la el iar omul devine bun i n eleg tor>>.

P rintele M. M. ne poveste te c : <<Atunci cnd tat l meu murea, eu l-am rugat s mi se arate n vis, pentru rug ciunile P rintelui Lavrentie. ntr-o noapte l-am visat, spunndu-mi: i mul umesc pentru prescuri, mai mult dect att nu-mi trebuie nimic, ele m ajut . Eu tiu c tu ai mari datorii, dar f r prescuri eu voi muri. Atunci eu am plecat la P rintele i i-am povestit visul iar el mi-a explicat c acele prescuri se mpart la proscomidie i cu ele se spal p catele omului. Dup 40 de zile l-am visat din nou pe tat l meu i l-am ntrebat: <<Tu e ti mort?>> iar el mi-a r spuns: <<Eu sunt i mort i viu>>. Apoi l-am ntrebat: <<Unde-i locul t u?>> Iar el mi-a r spuns: <<nc nu m aflu nic ieri>>. ntrebndu-l pe P rintele despre cele visate el mi-a explicat, spunndu-mi c tat l meu nc n-a trecut v mile. Depinde de greutatea p catelor i de vama la care a fost oprit. Pentru ace tia trebuie f cut foarte mult rug ciune, milostenie i date prescuri la Sfnta Liturghie, la biserici de mir i m n stiri.

Lasatul secului, lasatul lumii In mod obisnuit, cuvantul sec, din sintagme precum lasatul secului sau mancare de sec , este inteles ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Lasatul secului ar insemna deci inceputul vremii de sec, lasatul postului. Si totusi, nimic mai fals ca aceasta etimologie populara, in care accentul cade in primul rand pe calitatea mancarii, asa cum nu se intampla de fapt in invatatura sfintilor parinti! Secul pe care il lasa postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumesti. E vorba aici nu de comunitate, de umanitate, ci de lumea care nu-l cunoaste pe Dumnezeu, de lumea in toata stralucirea ei de tinichea, despre care Hristos ne-a avertizat: Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele . In ce consta aceasta lume, o va spune si ucenicul cel iubit, Apostolul Ioan, in felul sau unic prin simplitate si concizie: Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii (1 Ioan 2, 16). El nu se refera aici numai la pacate, ci la toate lucrurile zadarnice care ne ocupa viata si ne consuma timpul. Nu omul este condamnat in cuvintele sfantului, ci nimicurile in care se risipeste; ele alcatuiesc acum, mai presus de orice, lumea. Este tot atata efemeritate in viata lumii, cat si intr-un banal ziar de stiri: astazi il parcurgi cu voluptate, pentru ca maine sa nu mai faca doi bani. Poate ca acesta este si cel mai mare pacat al lumii: pierderea de timp, risipirea ei atat de patimasa in desertaciuni. Unul dintre cele mai tulburatoare versuri din Psalmi este si acesta: Dumnezei sunteti, si toti fii ai Celui Preainalt, dar voi ca niste oameni muriti... De aceea, lasatul secului este mai intai de toate un indemn la reculegere, la reinnoirea vietii prin lasarea pacatelor si a preocuparilor desarte si prin intoarcerea spre Dumnezeu. Asa se spune in frumoasele cantari bisericesti de post: Ziua postului parasire de pacate sa-ti fie, suflete, si catre Dumnezeu plecare si apropiere . Postul este prin excelenta timp de rugaciune, de cainta si marturisire a pacatelor, de infranare, de rabdare si mai ales de iertare. Infranarea de la mancarea de frupt este numai un aspect al postirii ortodoxe, cel vazut. Dar in Sinaxarul Sambetei Albe, vorbindu-se despre marea lupta a postului , se arata treptele sale, ca intr-o scara: Mai intai dragostea si departarea mintii

de la lucrarile si faptele necuviincioase; apoi insusi postul, dar sa nu postim numai de mancari, ci sa postim si cu limba si cu ochii si, ca sa spunem pe scurt, sa ne oprim si sa ne indepartam de la orice fapta rea . Parintii nu au incetat sa atraga atentia, chiar in cele mai aspre cuvinte, ca, inteles doar ca efort alimentar, postul nu are nici o trecere religioasa: De mancare postind, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, in desert te lauzi cu nemancarea... Ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor celor rai te vei asemana, caci nici ei nu mananca pururea... ; sau: Eu, cel ce raman neindreptat in toate, in zadar ma bucur de oprirea mancarii, ca n-a zis Domnul sa fie postul de acest fel . Nici atunci cand este revendicat de la etimologia lui siccus, referirea nu se face la calitatea mancarii (uscata, seaca), ci la sensul figurat al cuvantului, acela de cumpatare, sobrietate. In fond, nu mancarea este condamnata prin post, ci neinfrinarea, necumpatarea, proasta ei folosinta. Aceleasi cantari de post vorbesc de intunericul satiului . Masa de post trebuie sa fie in primul rand cumpatata, altfel intunericul satiului poate la fel de bine sa vina si din mancarea de fasole... Postul ortodox nu este asadar un exercitiu alimentar, o dieta purificatoare , asa cum se concepe in multe confesiuni ezoterice (dupa cum nu exista in crestinism alimente necurate sau interzise). El reprezinta insa un act spiritual superior, acela de a corecta vietuirea imediata si instinctuala si de a orienta lumea dupa sensul ei inalt si singurul adevarat: acela de creatie a lui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE

Viata, invataturile, minunile si acatistul Sfantului Lavrentie al Cernigovului, Editura: Egumenita Parintele Selafiil de la Noul Neamt, Dragostea care nu cade niciodata , Editura Cathisma Ieromonah Damaschin, Viata si opera Parintelui Serafim Rose , Editura Sophia

Sfantul Ioan Maximovici Predici i ndrum ri Duhovnice ti , Editura Sophia Parintele Serafim Rose, Semnele sfarsitului lumii , Editura: Egumenita Ne vorbeste parintele Filothei Zervakos, Editura: Egumenita Staretii despre vremurile de pe urma , Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, PetruVoda Preot Alexander Krasnov - Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie Preot Serafim Rose - Semnele sfarsitului lumii Arhimadrit Filothei Zervakos, Marturisirea credintei ortodoxe. Testament duhovnicesc, Ed. Egumenita Arhimadrit Arsenie Papacioc - Singur Ortodoxia, Editura: Sophia Apostazia si Antihristul. Dupa invataturile Sfintilor Parinti, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni Mitropolit Hierotheos Vlachos - Secularismul. Un cal trioan in Biserica, Editura: Egumenita Danion Vasile - Zorii Apocalipsei, Editura Egumenita Iustin Popovici - Biserica ortodoxa si ecumenismul, Manastirea Sfintii Arhangheli Credinta ortodoxa si viata intru hristos, Editura Bunavestire Sfantul Teofan Zavoratul, Sfaturi intelepte, Editura Egumenita

Sfantul Teofan Zavoratul, Rugaciunea, Editura Egumenita Sfantul Ioan de Kronstadt - In lumea rugaciunii, Editura Sophia Pidalion de la Neamt sau crma Bisericii Ortodoxe Carte de invatatura crestina ortodoxa Episcopul Porfirie Uspenski Spovedania unui p c tos, Editura: Sophia Canoanele Sfntului Ioan Pustnicul , Bucure ti Ierom. Rafail Noica, Cultura Duhului , Ed. Rentregirea Arhim. Zaharia Zaharou, Hristos Calea vie ii noastre , Ed. Bunavestire Sfantul Grigorie Dascalul - Sfatuire foarte frumoasa despre spovedanie, Editura Sophia Sfantul Siluan Athonitul - Intre iadul deznadejdii si iadul Smereniei, Editura Deisis Biruinta Asupra desfranarii, Editura Bunavestire Parintii Bisericii despre sfarsitul lumii Monahii John Marler si Andrew Wermuth - Tinerii vremurilor de pe urma - Ultima si adevarata razvratire, Editura Sophia Preot Simeon Adrian - Calauza Canonica, Editura Pelerinul Parintele Arsenie Boca, Omul, zidire de mare pret ; Parintele Arsenie Boca, Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi ; Parintele Arsenie Boca, Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina Patericul sau apoftegmele parintilor nostri din pustia Egiptului Pr. Petru Suciu Metode psihoterapeutice in Pateric

CUPRINS Prefata PARTEA INTAI Atitudinea Crestinilor fata de semnele sfarsitului si semnele venirii lui Antihrist Cuvant de inceput Danion Vasile Atitudinea Crestinilor fata de semnele sfarsitului si semnele venirii lui Antihrist SEMNELE - Intrare a femeilor n Sfntul Munte Athos, Gr dina Maicii Domnului. - Promovarea desfraului si decadentei in scoli. Toleranta fata de pacat si libertinajul - Pecetluirea cu numarul fiarei Caderea si fariseismul (ipocrizia) crestinilor - Despre iubirea de sine - Un altfel de "pine si circ" CUM SA REZISTAM ISPITELOR - Despre prigoana contemporana si mucenicia la care suntem chemati - Dreaptacredin , orto-praxia, rug ciunea, dobndirea a a numitului cuget al Bisericii - Curatia si spovedania: Calea sfinteniei SEMNELE VREMURILOR: PROROCII - Caderea celor mai multi ierarhi in apostazie - Fariseii si fratii mincinosi

- Uneltele lui Antihrist (televizorul, restaurarea bisericilor, schismele, ecumenismul etc) - Pazirea Parintele Nicolae Steinhardt Lepadarea de Hristos Parintele Serafim Rose Este mai tarziu decat credem Sfantul Ioan Maximovici Despre sfarsitul lumii Parintele Proclu Anii durerii au inceput Cuviosul Paisie Aghioritul Lumea arde. Pricepeti asta? Sfantul Efrem Sirul Despre inselaciunea perversa si insidioasa a Antihristului si despre durerile cele din urma Staretul Antonie Viziuni despre vremurile cele de pe urma Sfantul Anatolie de la Optina Pov uirea i naintevestirea vremurilor din urm Arhiepiscopul Averchie Tausev MAREA APOSTAZIE Sfntul Ierarh Ignatie Brianceaninov i scrierile sale "Sarea ne p trunde"semnul apropierii sfr itului Ce este si ce nu este Biserica Ce se intelege prin antihrist? Sa ne amintim ca adevaratul crestinism inseamna a lupta Pseudo-crestinismul (Cuvnt la Duminica Ortodoxiei al Sfantului Luca al Crimeei) Sfantul Ioan Gura de Aur despre pseudo-crestini Sfantul Nicolae Velimirovici Cu cine vreti sa fiti: cu intunecata si puturoasa Europa sau cu Hristos? Despre inaintemergatorii Antihristului Danion Vasile Vremurile noastre indic apogeul lep d rii de Dumnezeu Arhimadritul Iustin Popovici Pozitia Bisericii fata se stapanire Cuviosul Filotei Zervakos Se impune sa spui adevarul cand nesocotita Sfanta Traditie! Andrei-Nicolae M. Nu exist mai multe c i, exist numai una: UN SINGUR ADEV R! Parintele Arsenie Papacioc Marturisirea Adevarului Actele procesului Sfantului Maxim Marturisitorul si a ucenicilor lui Sfantul Ioan Iacob Hozevitul Mizeria din lume si cheful celor cu radio Ieromonah Savatie Bastovoi Trista cugetare despre dragoste Fericitul Filotei Zervakos Despre vremurile cele de pe urma Mitropolit Hierotheos Vlachos Secularismul. Un cal troian in Biserica Cuvinte din Predanie Sfantul Maxim Marturisitorul Canonul 15, Sinodul de la Constantinopole (861) Sfantul Teodor Studitul (+826) Sfantul Fotie cel Mare patriarh de Constantinopole (secolul IX) Din Sfanta Scriptura

PARTEA A DOUA Rugaminti Despre Sfanta Cruce Rugaciunea Sfintei Cruci Despre rugaciune Sfantul Ioan de Kronstadt Rugaciunea - stare inaintea Sfintei Treimi si a soborului locuitorilor ceresti Sfantul Teofan Zavoratul Despre nesimtirea si raceala inimii Pravila de rug ciune Cele sapte plansuri ale Sgantului Efrem Sirul: - Plansul de Luni seara - Plansul de Marti seara - Plansul de Miercuri seara - Plansul de Joi seara Plansul de Vineri seara - Plansul de Sambata seara - Plansul de Duminica seara Despre Biserica Despre superstitii Despre voia lui Dumnezeu Despre milostenie Iubeste-ti vrasmasii (cuprinde si un cuvant al Sfantului Siluan Athonitul) Iubeste-ti aproapele (cuprinde si un cuvant al parintelui Arsenie Papacioc) Sfantul Ignatie Briancianinov Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca Cercetati Scripturile Cele sapte Sfintele Taine: Taina Botezului Taina Mirungerii Taina Sfintei mp rt anii (Euharistia) Rugaciuni Inainte de Sfanta Impartasanie Dupa Sfanta Impartasanie TAINA SPOVEDANIEI (a M rturisirii) Arhimadrit Cleopa Cum inseala diavolul pe om Sfantul Ignatie Briancianinov Vederea pacatului meu Parintele Cleopa Despre sfanta taina a spovedaniei Valeriu Gafencu NDREPTAR LA SPOVEDANIE Parintele Cleopa Canoanele pentru pacate dupa pravila Bisericii Ortodoxe Cum se poate reduce canonul la Spovedanie Canonul si reducerea lui pentru batrani si bolnavi Cum nu se cade a ierta pacatele de preoti fara Canon

Asa ne Spovedim noi crestinii ortodocsi Despre prunc-ucidere (avort) Despre desfranare Terapeutica desfrn rii n Patericul Egiptean Parintele Arsenie Boca Despre desfranare Istorisiri pline de povata despre vindecarea de desfranare - Despre o calugarita care si-a scos ochii, ca sa-si pazeasca fecioria - Un monah care era necajit de dracul curviei, s-a izbavit prin Maica lui Dumnezeu - Parintele Neofit - Despre un monah izbavit de la pacat prin intelepciunea unei fete Rug ciunea Sfintei Iustina mpotriva desfrn rii FOARTE IMPORTANT! CUM IMI ALEG DUHOVNICUL SI DESPRE ASCULTARE P rintele Paisie Duhovnicul Danion Vasile - Care sunt criteriile dup care s mi aleg duhovnicul? De ce sunt mai spori i duhovnicii de la m n stire? Nu gre esc alegndu-mi un duhovnic de mir? Ieromonah Efrem Kataunakiotul Despre Ascultare Sfantul Teofan Zavoratul Cum sa iti mantuiesti sufletul Avva Filimon Cum sa iti mantuiesti sufletul Rugaciunile spovedaniei Inainte de Spovedanie Dupa Spovedanie Rugaciunea arhimadritului Soflonie pentru duhovnic Taina hirotoniei (preo ia) Taina Cununiei (a Nun ii) Sfantul Ioan Gura de Aur C snicia cre tin Despre so i so ie Despre femeia crestina Rugaciuni: Rug ciunea sotului pentru sotia sa Rug ciunea sotiei pentru sotul ei Rug ciunea sotilor unul pentru altul Rug ciune pentru c s torie Rug ciunea tinerilor care vor s se c s toreasc Rug ciunea celor ce se c s toresc Taina Sfntului Maslu Ce sa facem si ce nu trebuie sa facem in Sfanta Biserica Protosinghel Nicodim Mandita Ce sa facem si ce nu trebuie sa facem in Sfanta Biserica Prin dreapta-credinta si fapte bune, intram in viata vesnica Pregatiri in ajunul zilelor Sfinte pentru serbarea lor cu Sfintenie Pregatiri in zilele sfinte pentru mergerea la Sfanta Biserica In Sfanta Biserica intram, ne inchinam, stam si ascultam cu evlavie Dumnezeiasca

Liturghie Toata partea femeiasca in Sfanta Biserica sa stea la locul lor, in pronaos Femeile si fetele sa nu vina impodobite la Sfanta Biserica Femeile impodobite si sulemenite sunt mai pacatoase decat desfranatele publice Unii barbati, in loc de a ramane dupa chipul ce li s-a dat de Dumnezeu, se necajesc a se asemana femeilor Diavolii zugravesc in mintea inchinatorilor usuratici, felurite desertaciuni Diavolii scot afara pe unii crestini din Sfanta Biserica Cei ce vorbesc, rad si fac neoranduieli in Sfanta Biserica, pacatuiesc groaznic, prabusindu-se cu babilonul in infern Trebuie a asculta pe Dumnezeu, mai mult decat de oameni Rasetele in Sfanta Biserica sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu Convorbirile, rasul si neoranduielile trebuie scoase din Sfanta Biserica Vorbariile si rasul din Biserica atrag urgiile Divine Bisericile moarte mortifica sufletele, iar cele vii le viaza Bisericile vii ii fac pe crestinii intunecati, ingeri luminati Au nu zece s-au curatat? Dar cei noua unde sunt? Pacatul dormitarii in Sfanta Biserica Nu va ajunge lumea larga pentru vorbarii, ras si baut? Mai intai sa ne hranim pe noi cu Cuvantul lui Dumnezeu si apoi pe altii Sfantul Ignatie Briancianinov Plangerile unui monah ANEXE Duhul necurat al feminismului. Lupta antihristica impotrica Tainei Cununiei Pr. lect. dr. Emil Jurcan Familie si sex n feminismul teologic contemporan

Episcopul Porfirie Uspenski Spovedania unui p c tos (un altfel de ndreptar de spovedanie) Mangaieri cu Sfantul Lavrentie al Cernicovului Lasatul secului, lasatul lumii Bibliografie David a ie it n ntmpinarea lor i le-a zis: "De a i venit cu pace, ca s -mi ajuta i, atunci s fie n mine i n voi o singur inim ; iar de a i venit ca prin vicle ug s m da i vr jma ilor mei, atunci, cum nu este prihan n minile mele, va vedea i va judeca Dumnezeul p rin ilor no tri". Cartea ntia Paralipomena (ntia a Cronicilor) 12, 17 Oamenii r i nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caut pe

Domnul n eleg tot. Solomon 28, 5 Inima cunoa te am r ciunile sale, iar un str in nu poate mp r i bucuriile ei. Solomon 14, 10 L uda i-v cu numele Lui cel sfnt! S se bucure inima celor ce-L caut pe El! Cartea ntia Paralipomena (ntia a Cronicilor) 16, 10 Iisus a r spuns: Adev rat, adev rat zic ie: De nu se va na te cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre n mp r ia lui Dumnezeu. Ce este n scut din trup, trup este; i ce este n scut din Duh, duh este. Nu te mira c i-am zis: Trebuie s v na te i de sus. Ioan 3, 7 Lua i seama la ce auzi i: Cu ce m sur m sura i, vi se va m sura; iar vou celor ce asculta i, vi se va da i v va prisosi. Marcu 4, 24 i Dumnezeu poate s nmul easc tot harul la voi, ca, avnd totdeauna toat ndestularea n toate, s prisosi i spre tot lucrul bun. Corinteni 9, 8 C ci tot celui ce are i se va da i-i va prisosi, iar de la cel ce n-are i ce are i se va lua Matei 13, 12 Cele ce ochiul n-a v zut i urechea n-a auzit, i la inima omului nu sau suit, pe acestea le-a g tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. I Corinteni 2, 9 C ci dac am fost altoi i pe El prin asem narea mor ii Lui, atunci vom fi p rta i i ai nvierii Lui, cunoscnd aceasta, c omul nostru cel vechi a fost r stignit mpreun cu El, ca s se nimiceasc trupul p catului, pentru a nu mai fi robi ai p catului. Romani 6, 5-6